Stănuț Gabriela-Andreea

Wacquant, Loïc - “The Pugilistic Point of View: How Boxers Think and Feel about their
Trade.” Theory & Society 24-4 (August 1995): 489-535
Prelude: Re-constructing the boxer's point of view
Acest articol este interesat despre o descriere amănunțită a ce spun boxerii despre ocupația
lor, cum le afectează viața și eul, într-un câmp individualist.
Eseul este o reconstruire a „punctului de vedere a celui care prectică boxul”care este puncul
de vedere al boxului profesionist în care individul poatefi câștigat în interiorul structurii sociale și
relațiilor simbolice.
Adoptând poziția celui care se luptă, această analiză încearcă să transmită o parte din
pasiunea, atât suferința implicată cât și dragostea. Autorul folosește sensul erotic când vorbește de
dorință deoarece „legăturile de iubire” de care vorbesc aceștia au rădăcini sexuale și sunt
inseparabile de dorința de validare a publicului, care este profitul personal, nematerial al boxului.
Acest articol are la bază o mare parte observațională, fiind prdus în cursul unui studiu
etnografic al lumii sociale într-un ghetto din Chicago. Din august 1988 până în octombrie 1991
autorul a mers la o sală „tradițională” de box. La această sală autorul nu numai că a învățat să
boxeze dar a luat parte la toate aspectele stilului de viață al acestora, și-a făcut mulți prieteni
luptători, antrenori și manageri ai altori jucători din ring. Acesta continuă să relateze experiența lui,
ce a învățat, prieteniile formate și discuțiile cu ceilalți boxeri.
Fighting the trope of violence
Dacă ar fi să privim din exterior, boxul nu ar fi nimic mai mult decât o realizare în miniatură
a ceea ce afirmă Hobbes, un război al fiecărului om, împotriva fiecărui om, un conflict guvernat de
forță și fraudă.
Boxul este un adevărat sport sângeros în feluri în care activitățile altor atleți, sunt reflectate
într-un ethos hipermasculinizat. Boxerii au o onoare specifică, asemenea gladiatorilor antici care
refuză să îngenuncheze.
Deși nu este de negat faptul că există o legătură între familiaritatea cu violența cu care
aceștia au crescut în cartierul lor cu o criminalitate ridicată toleranța și perofesionalismul acestora
în ring.
Sugestia cum că boxul ar trebui interzis din cauza brutalității jucătorilor este nepotrivită și
ipocrită. În comparație cu ceea ce se întâmplă în cartierele din care provin jucătorii, boxul nici
măcar nu mai pare violent.
Există câmpuri de argumentare care deluptătorii sunt monstrează că boxul nu duce creșterea
nivelului de violență prin provocarea impulsurilor agresive, decât în mod orgenizat cu o structură și
un sens. Așadar boxul instituie o ordine atât fizică cât și psihică care împiedică luptele
dezorganizate în spațiile publice.
„A technician type of thang”: Pugilism as a skilled bodily craft
Ringul le permite boxerilor o oportunitate rară pentru a da o formă propriului destin și
pentru a ajunge la acceptarea socială formei existenței. În ciuda durerii, a suferinței, a exploatării
crude de care luptătorii sunt informați, boxul poate inspira viețile cu sens, valoare și împlinire.
Pentru că boxul este o ocupație a clasei muncitoare este reflectat nu numai în natura fizică a
activităților dar și în restabilirea socială a practicanților săi și de dependența aptitudinilor pentru a
avea o carieră în ring.
Spre deosebire de job-urile din fabrică, lupta este o formă a muncii fizice pe care boxerii o
caută și o apreciază deorece le garantează un control ridicat și o independență incomparabilă de la
supravegherea directă. Chiar dacă nu pare ca fiind așa, pentru spectatorii neinteresați, boxul este o
activitate ce necestită anumite aptitudini și cunoștiințe complexe ale corpului.
Asemenea activității unui electrician, sudor sau olar, boxul necesită diferite competențe care nu
sunt maleabile atunci când sunt extrase din cadru natural și înțeles în afara condițiilor concrete.
Capitalul simbolic atașat atleților profesioniști este cel mai ușor de câștigat având în vedere
ignoranța publică când trebuie să facă diferența pattern-urile de cariere între luptătorii individuali și
cei care dețin de un club.
Culmea emoțională a boxerilor , nu este atinsă prin antrenament ci cu câteva ore înainte sau
după meciul oficial.
The morality of boxing
Boxul, este pentru practianții săi un sistem de educație ce îi inzestrează prin simplul fapt că
viața lor este echilibrata(paradoxal) prin ceea ce practică de disciplinp și moralitate. Boxul este
considerat a spune adevărul deorece cei care îl practică deoarece aceștia sunt supuși unei judecăți
din partea publicului care are aceleași gusturi.
Boxerii, sunt conștienți de faptul că au evitat cea mai precară situație în care ar fi putut să ajungă
cum ar fi în închisoare, să facă trafic de droguri sau chiar să moară.
Nu este de mirare că puțini boxeri profesioniști își exprimă regretul că s-au apucat de acest
sport. Din cei 50 de boxeri profesioniști din Chicago, numai patru susțin că le-ar fi fost mult mai
bine în prezent dacă nu ar fi practicat box, dar recunosc toți că mai târziu i-a ajutat să îsi
îmbogățească viața.
Coda: A disquiet and ambivalent passion
Dragostea boxerilor față de profesia lor vine și cu doză de ranchiună datorată unei dureri
conștientizate, însă dragostea acestora nu va fi intr-adevăr reciproc necondiționată.
Nu contează dacă un boxer și-a încheiat cariera cu un meci câștigor sau acesta s-a evaporat
pe parcurs, pe parcursul vieții fiecare luptă, rundă sau pumn i-au construt personalitatea. În adâncul
lor, boxul este înspăimântător chiar și pentru jucători și antrenori și le încalcă umanitatea, totuși
aceștia învață să nu simtă și să arate asta.
Așadar, acest text vorbește despre spațiul social în care boxerii se încadrează, despre
habitus-urile lor, dăruirea și disciplina de care dau dovadă. Cum pentru ei boxul nu este doar un joc,
sau un hobby, ci un stil de viață cu care aceștia se identifică.