TACTICA IDENTIFICĂRII ŞI VALORIFICĂRII PROBELOR GENETICE DIN SCENA

INFRACŢIUNILOR

Romică POTORAC
comisar de poliție biochimist
Abstract

În această lucrare încercăm să explicăm principalele tactici de identificare şi valorificare a probelor

biologice existente în scena infracţiunilor prin metode de analiză genetică judiciară, inclusiv tehnicile de
interpretare a rezultatelor genotipării. Am utilizat exemple din cazuri reale ale căror rezultate au contribuit sau
pot contribui la probarea infracţiuniilor respective incluzând unele din metodele dezvoltate în cadrul Sistemului
de Analize Genetice.
Vom încerca să demonstrăm prin explicaţiile date că valoarea unui profil genetic şi informaţiile aduse
de către acesta este o continuare a calităţii muncii personalului care efectuează cercetarea la faţa locului şi a
celui care instrumentează cazul. Toate acestea au ca motivaţie faptul că scena infracţiunii oferă de cele mai
multe ori informaţii preţioase despre evenimentele petrecute acolo. Aceste informaţii pot fi valorificate dacă
sunt făcute corelaţii între urmele identificate, valoarea lor probatorie şi metoda de investigare a acestora.

1. INTRODUCERE

ADN – acidul deoxiribonucleic – este o moleculă care se găseşte în celulele nucleate ale oricărui om,
animal, plantă sau oricărei alte materii organice vii. Celulele sunt unităţile structurale şi funcţionale ale oricărui
organism viu, fiind conţinute de către variate tipuri de ţesuturi (piele, muşchi, sânge, oase etc.). În interiorul
majorităţii celulelor se găseşte nucleul care conţine sursa şi totodată vectorul moştenirii genetice - cromozomul.
Prin prisma criminalistului, fiecare celulă nucleată din organismul unui individ conţine ADN şi este o
potenţială sursă de identificare genetică a acestuia. Structura chimică a ADN înglobează codul genetic şi se
manifestă prin exprimarea caracterelor diferite ale fiecărei persoane: sex, înălţime, culoarea părului, ochilor etc.
Acizii nucleici reprezintă moleculele care pastrează, transportă si manipulează informaţia în orice celulă vie.
Codul de scriere a acestei informaţii este universal valabil, iar mecanismele biochimice implicate sunt pe de o
parte complexe si pe de alta parte foarte precise.
Cea mai utilizată tehnică a analizei genetice judiciare este cunoscută ca fiind „Short Tanden Repeat” –
genotiparea fragmentelor scurte repetitive de un anumit număr de ori, localizate in zonele neinformaţionale ale
genomului. Astfel, din fiecare urmă sau microurmă biologică umană care conţine celule nucleate se extrage
ADN ce urmează a fi supus unei reacţii de amplificare – „Polymerase Chain Reaction” - un proces enzimatic
prin care regiunile sunt replicate (multiplicate) de 28 - 34 ori, generându-se cca. un bilion (109) copii. Această
tehnică evidenţiază numărul de repetări ale unităţilor de bază şi le transformă în valori alfanumerice, cunoscute ca
profile genetice.
Probele biologice constituite din celule nucleate sunt esenţiale pentru determinarea profilului genetic. Din
acest motiv, trebuie efectuate cercetări sistematice pentru descoperirea acestora, iar ulterior ridicarea,
conservarea si transportul acestora trebuie sa ţină seamă de o serie de reguli pentru a nu le compromite.
Probele biologice care fac parte din această categorie sunt:
 Sânge lichid sau depus pe suporturi în stare uscată
 Spermă lichidă sau depusă pe suporturi în stare uscată
 Diverse secreţii biologice umane (salivă, spermă) sau amestecuri de secreţii provenite în urma
actelor sexuale
 Ţesuturi biologice moi formate din celule nucleate
 Celule nucleate (epiteliale) transferate pe obiecte (prin frecare , atingere etc.)
 Ţesuturi dure (os, dinţi)
 Fire de păr cu foliculi („rădăcină”)
 Salivă
 Materii fecale
 Urină
 Microurme biologice constituite din celule nucleate
 Slide-uri şi frotiuri citologice
 Ţesuturi încrustate în parafină sau alte ceruri
Prin microurme biologice pot fi definite acele tipuri de urme care pot fi transferate de la o persoană pe
diverse obiecte – suport, care nu pot fi observate macroscopic. În toate cazurile, materialul biologic transferat
este constituit din celule nucleate şi se formează ca urmare a unui contact direct intim sau de la distanţă.
Microurmele pot fi sub formă de celule epiteliale remanente provenite, fie în urma unui contact sub formă de
apucare sau frecare, fie sub formă de transpiraţie, mătreaţă, salivă etc.

224
 De cele mai multe ori în practică ne întâlnim cu cantităţi foarte mici de material biologic pretabil a fi
recoltat. Mai mult, sunt frecvente situaţiile în care suntem puşi în faţa unor amestecuri de probe biologice ce
provin de la mai mulţi contribuitori, în care unul dintre aceştia sau mai mulţi sunt minoritari în amestec. Analiza
genetică a unui număr foarte mic de celule nucleate, respectiv a unei cantităţi foarte mici de material biologic, se
face printr-o abordare diferită faţă de situaţiile uzuale şi are ca scop generarea prin reacţia de amplificare a unei
cantităţi suficiente de copii ale fragmentelor de ADN pentru a se obţine un profil genetic valorificabil. Această
metodă este aplicabilă probelor biologice cu un conţinut de ADN matriţă sub 50 pg, microurmelor biologice,
probelor biologice aflate într-un stadiu avansat de degradare, cu sursă unică sau surse multiple. Este o metodă foarte
sensibilă, permiţând obţinerea profilelor genetice dintr-o probă biologică constituită din cca. 10 celule diploide (ex.
materialul biologic conţinut de un fragment de amprentă papilară). Datorită acestei sensibilităţi, tehnica necesită
condiţii speciale de aplicare deoarece riscul de contaminare şi intercontaminare a probelor este foarte crescut.
Profilele genetice pot fi utilizate în scopuri judiciare astfel:
- un profil genetic obţinut dintr-o probă biologică de la faţa locului poate fi comparată cu cel al
unei persoane suspecte în cauză; dacă sunt identice, aceasta poate constitui o probă pentru
acuzare;
- probe biologice obţinute de la mai multe infracţiuni au profile genetice identice, ceea ce
demonstrează prezenţa aceleiaşi persoane la comiterea infracţiunilor; aceste informaţii pot fi
utilizate ca probatorii în justiţie sau pot fi adăugate la soluţionarea altor cauze;
- compararea profilelor genetice ale persoanelor arestate cu cele ale urmelor de la faţa locului
rămase neatribuite în alte cauze nesoluţionate;
- identificarea persoanelor sau victimelor terorismului, dezastrelor şi catastrofelor naturale;
- stabilirea afiliaţiilor genetice paterne şi materne.

2. TEHNICI ANALITICE DE CERCETARE A LOCULUI INFRACŢIUNII

Totalitatea însuşirilor şi a laturilor esenţiale în virtutea cărora informaţiile aduse de un profil genetic pot
fi valorificate corespunzător se bazează pe o înşiruire de etape care încep din momentul în care a avut loc
infracţiunea. Chiar de la intrarea în scena infracţiunii a personalului autorizat este bine să se ţină seama că prin
necunoaşterea adecvată a materiei asupra căreia este orientată activitatea subiectului, pot fi introduse erori care
odată înglobate sunt foarte greu de corectat.
Procesul de investigare, documentare şi examinare a locului infracţiunii, din punctul de vedere al
valorificării urmelor sau microurmelor biologice prin metode de analiză genetică, se bazează pe o serie de reguli
de care va depinde calitatea informaţiilor aduse de aceste tipuri de investigaţii.
Investigatorul tebuie să înceapă cercetarea încet şi metodic pentru a reuşi să identifice şi să colecteze
urmele şi microurmele prezente în scena infracţiunii.
Decizii rapide trebuie luate doar în cazul în care sunt identificate urme în pericol de a fi distruse sau
compromise.
Înainte de intrarea în scena crimei este bine ca investigatorul să fi obţinut deja cât mai multe informaţii
despre scopul cercetării şi valoarea tipului de urme care pot fi prezente. Aceste informaţii sunt bazate pe starea
împrejurărilor, date despre victimă şi autor, precum şi alte informaţii de la ofiţerii care au intrat deja în contact cu
locul faptei şi au ca scop prevenirea distrugerii sau compromiterii oricăror urme.
Investigatorul trebuie să dea un sens logic cercetării pentru descoperirea urmelor şi să utilizeze resursele
cognitive dobândite pentru a face corelaţiile logice dintre existenţei acelor probe care pot demonstra comiterea
faptului, tipului de urmă şi zonele ţintă unde pot exista, datorate accesării acesteia.
Criminalistul trebuie să documenteze şi să înregistreze orice aspect sesizat pe parcursul procesului de
investigare a scenei crimei, începând cu observarea şi finalizând cu recoltarea probelor. Aceasta este necesar
pentru a reobserva de câte ori este necesar locul faptei în condiţiile de dinaintea intrării, ridicării sau modificării
acestuia.
Examinarea locului faptei începe, de regulă, cu un tur (screening) al zonei şi al „traseului” crimei. Acest
tur are ca scop marcarea prezenţei probelor, punctul de intrare al autorului, localizarea victimei, zona unde
autorul s-a curăţat sau a lăsat anumite obiecte, locul de ieşire al autorului, precum şi alte detalii care pot fi
valorificate.
Constituirea unei tactici de cercetare a câmpului infracţiunii pentru identificarea probelor biologice ce
pot fi valorificate prin genotipare judiciară trebuie să ţină cont de tipul infracţiunii, a scenei (deschisă sau
închisă), precum şi starea victimei. Vor fi căutate acele suporturi purtătoare de urme sau microurme biologice
care au fost accesate de autor sau victimă, în funcţie de caz, prin intermediul cărora a fost posibilă realizarea unui
transfer direct şi care vor demonstra prezenţa autorului sau victimei într-un spaţiu determinat.
Scopul final este acela de a identifica sau deduce obiectele suport purtătoare de urme sau microurme
biologice care pot aduce informaţii în ancheta judiciară.

225
 Prezenţa probelor biologice de interes pentru anchetă, prezente în scena infracţiunii, se datorează
transferului acestora în mod direct şi uneori indirect, presupunând că acestea nu au ca sursă existenţa unei
contaminări sau intercontaminări.

Transferul urmelor biologice în mod direct poate fi rezultatul următoarelor situaţii:

A. Transferul urmei biologice a suspectului pe victimă (pe corpul acesteia sau pe obiectele sale de
îmbrăcăminte)

Aici pot fi incluse cazurile de viol, când sunt recoltate probe vaginale, probe biologice remanente pe
suprafaţa corpului victimelor sau pe obiecte vestimentare. Cazurile în care au fost analizate probe biologice ale
autorilor rămase pe corpul victimei sunt foarte numeroase, spre exemplu cele recoltate de pe gât, bărbie, piept
(sâni), mâini, zona unei muşcături sau de pe vestimentaţie.

B. Transferul urmei biologice a suspectului pe un obiect de la faţa locului.

Pentru exemplificare acestui tip de transfer mai jos sunt prezentate câteva moduri de abordare a
probelor:
a - infracţiunea de omor deosebit de grav comisă de autori necunoscuţi. Probele supuse analizelor
au fost:
- material textil reprezentat de un căluş cu care
victima a fost legată la gură – Foto 1 - probele au fost
prelevate din zonele adiacente nodului care nu
conţineau sânge provenit de la victimă. Examinarea
microscopică a preparatelor citologice efectuate din
aceste probe au evidenţiat microurme de celule
epiteliale remanente. Profilul genetic obţinut a fost
identic cu al uneia dintre persoanele incluse în cercul de
suspecţi.
- un cablu electric cu ştecher, cu care victima a
fost legată la nivelul gâtului şi la încheieturile mâinilor
– Foto 2. Au fost prelevate probe din zona nodurilor din Foto 1 – material textil reprezentând căluşul cu care victima a
care s-au efectuat preparate citologice care au evidenţiat fost legată la gură
microurme de celule epiteliale remanente al căror profil
genetic a fost identic cu al aceleiaşi persoane;
- în depozitul subunghial recoltat de la victimă
au fost identificate deasemenea celule epiteliale al căror
profil genetic a fost identic cu al aceleiaşi persoane din
cercul de suspecţi.

Foto 2 - cablu electric cu ştecher, cu care victima a fost

legată la nivelul gâtului
b - infracţiunea de „omor calificat”. Proba
acuzatoare a fost constituită din două fragmente de
mănuşă chirurgicală ridicate din scena crimei – Foto 3.
Probele au fost examinate separat, pe ambele suprafeţe (exterior şi
interior), identificându-se la examinarea microscopică microurme de celule
epiteliale remanente rezultate în urma contactului/frecării dintre acestea şi
persoana purtătoare sau/şi persoana cu care a intrat în contact fizic în timpul
utilizării. În urma genotipării s-au obţinut următoarele:
 suprafaţa exterioară – profilul genetic al victimei;
 suprafaţa interioară – profilul genetic al unuia dintre
persoanele din cercul de suspecţi.

Foto 3 – fragment de mănuşă

chirurgicală

226
 c. vătămarea corporală prin împuşcare. În câmpul
infracţiunii a fost identificat un cartuş marca WOLF, calibru
5,45x18 – Foto 4. Examinarea microscopică a preparatelor
efectuate din probele prelevate de pe suprafaţa tubului au
evidenţiat microurme de celule epiteliale remanente al căror
profil genetic s-a demonstrat a fi identic cu cel al persoanei
suspectate.

Foto 4 – cartuş marca WOLF

d. infracţiune de omor în care a fost analizată din punct de vedere genetic un fragment de bâtă. În
vederea identificării persoanei / persoanelor care l-au utilizat, acesta a fost împărţit în 4 zone, notate cu A, B, C,
şi D – Foto 5 . Au fost prelevate câte două probe de pe fiecare zonă – P1, P2, P3, P4, P5, P6, P7 şi P8, din care
au fost efectuate preparate citologice. Examinarea microscopică a evidenţiat celule epiteliale remanente în
cazurile probelor P1, P2, P3, P4, P5, P6, P7, iar în cazul P8, sânge uman.

Urmă de culoare brun -

roşcată

Zona A Zona B Zona C

Zona D
Foto 5 - fragmentul de bâtă

Probele notate cu P1, P2, P3, P4, P5, P6 şi P7 din zonele A, B, C şi D au demonstrat prezenţa unei
persoane necunoscute de sex masculin.
Proba notată cu P8 din zona D – un profil genetic identic cu cel al victimei.

e. deţinere ilegală de arme. Proba analizată a fost un

pistol tip Carpaţi, md. 1974, calibru 7,65 mm (Foto 6,7 şi 8) şi
cinci cartuşe de acelaşi calibru (Foto 9).
În vederea identificării persoanelor care deţinut sau
utilizat arma, au fost prelevate probe după cum urmează:
- maşonul exterior şi piedica trăgaciului;
- cocoşul şi patul;
- trăgaci;
- încărcătorul şi siguranţa încărcătorului;
- manşonul interior şi ţeava; Foto 6 – Proba 1: pistol Md. 1974, Carpaţi, calibru 7,65 mm
- gura ţevii, şina manşonului şi zonele greu accesibile ale
componentelor interioare;
- arc.

227
Foto 7 – pistol Md. 1974, Carpaţi, calibru 7,65 mm, Foto 8 – pistol Md. 1974, Carpaţi, calibru 7,65 –
detaliu prelevare manşon interior mm, prelevare de pe componentele interioare

Din aceste probe s-au efectuat preparate citologice

care examinate microscopic au evidenţiat celule epiteliale
remanente în amestec cu diverse substanţe. Genotiparea
acestora poate demonstra prezenţa a cel puţin patru indivizi
identificaţi în diverse zone, astfel:
- maşonul exterior şi piedica trăgaciului – trei
persoane;
- cocoşul şi patul - patru persoane;
- trăgaci - trei persoane;
- încărcătorul şi siguranţa încărcătorului - trei
persoane; Foto 9 – cinci cartuşe calibru 7,65 mm
- manşonul interior şi ţeava - patru persoane ;
- gura ţevii, şina manşonului şi zonele greu accesibile ale componentelor interioare - trei persoane;
- arc – celule epiteliale - două persoane ;
- cartuşe - celule epiteliale - două persoane.

C. Transferul urmei biologice a victimei la suspect (pe corpul sau pe hainele acestuia).

O abordare simplă a acestui gen de transfer poate fi

cea în cazul unei infracţiuni de viol comisă asupra unei
minore, când a fost analizat chilotul persoanei suspecte – Foto
10, pe suprafaţa căruia au fost identificate urme de sânge
uman în amestec cu secreţii biologice de tipul celor vaginale
sau spermatice. A fost demonstrată astfel prezenţa urmelor
biologice (sânge) provenite de la victimă pe un obiect
vestimentar al suspectului.

Foto 10 – chilotul suspectului

228
 D. Transferul urmei biologice a victimei pe un obiect de la faţa locului.

Prin acest tip de transfer se poate demonstra prezenţa victimei într-un anumit perimetru sau incintă, în
condiţiile în care aceasta a fost mutată sau este dispărută. Pentru exemplificare este prezentat mai jos analiza
efectuată într-o cauză de tentativă de omor cu victime multiple, asupra sabiei presupusă a fi implicată în
eveniment – Foto 11. Urmele identificate pe suprafaţa acesteia au fost constituite şi identificate astfel:
- pe lamă:
o sânge uman sub forma a trei urme distincte din care s-au obţinut profile genetice ale
victimelor;
o trei fragmente de amprente papilare care au cantitatea de material biologic suficientă
pentru obţinerea profilului genetic al uneia dintre victime;
- pe suprafaţa mânerului: celule epiteliale provenite de la persoana deţinătoare a acestui obiect.

Urma 3
Urma 1 Urma 2

Foto 11 – sabia supusă examinării

E. Transferul urmei biologice a unui martor pe victimă sau pe un obiect de la faţa locului.
Este întâlnit în cazurile contaminărilor directe sau încruşişate. Aceste tipuri de probe nu aduc informaţii
în rezolvarea cazurilor şi deseori conduc ancheta judiciară pe o pistă greşită, prin căutarea unei persoane al cărei
profil genetic să fie identic cu cel în litigiu.

F. Transferul urmei biologice a unui martor pe autor

Poate fi o sursă de informaţii prin care se să se aducă un plus de veridicitate declaraţiilor acestuia. Spre
exemplificare vă prezentăm un caz în care o persoană aflată în apropierea desfăşurării unei infracţiuni surprinde
autorul şi încearcă să îl imobilizeze. Prin contactul direct dintre cei doi este realizat un transfer de material
biologic unidirecţional: martor – autor. Din ancheta judiciară şi declaraţiile martorului pot fi identificate
obiectele vestimentare ale autorului şi zonele de contact pe suprafaţa căreia a avut loc transferul. Genotiparea
materialului biologic remanent în această zonă şi a probei biologice de referinţă recoltată de la martor poate duce
la confirmarea evenimentului.

G. Transferul urmelor biologice ale unei persoane pe obiecte în litigiu, pe baza cărora poate fi stabilit
un fapt.
Realizarea unor studiii în cadrul laboratoarelor de genetică judiciară ale Poliţiei Române a demonstrat
posibilitatea de genotipare a microurmelor biologice remanente în stratul interstiţial al hârtiei pe care au fost
efectuate înscrisuri cu vechime de până la aproape 26 ani. Aceste rezultate au relevat faptul că analizele genetice
pot completa în anumite condiţii determinările grafoscopice, fie la identificarea falsurilor, fie al persoanei
creatoare.
În acest studiu au fost utilizate înscrisuri executate pe diverse tipuri de hârtii, cu o vechime cuprinsă
între o zi şi 26 ani – Foto 12, 13 şi 14.

229
Foto 12. Înscris cu o vechime Foto 13. Înscris cu o vechime Foto 14. Înscris cu o vechime
de aproximativ o lună de aproape 26 ani de aproape 15 ani

Genotiparea materialului biologic prelevat din stratul superficial în cazul înscrisurilor cu o vechime de
aproape 26 ani a dus la obţinerea unor profile genetice în care apare fenomenul LCN (Low Copy Number) –
Figura 15, 16, 17 şi 18, profilele B, D, F şi H - pentru celulele epiteliale prelevate după îndepărtarea stratului
superficial, au fost obţinute profile genetice complete pentru cei 16 loci utilizaţi - Figura 15, 16, 17 şi 18,
profilele A, C, E şi G.

C
A

B D

Foto 16. Profilul genetic al celulelor epiteliale remanente în

stratul interstiţial C şi în stratul superficial D, pentru
markerii D3S1358, TH01, D13S317, D16S539 şi D2S1338.

Foto 15. Profilul genetic al celulelor epiteliale remanente

în stratul interstiţial A şi în stratul superficial B, pentru
markerii D8S1179, D21S11, D7S820 şi CSF1PO.

230
 E G

H
F

Foto 17. Profilul genetic al celulelor epiteliale remanente în Foto 18. Profilul genetic al celulelor epiteliale remanente în
stratul interstiţial E şi în stratul superficial F, pentru markerii stratul interstiţial G şi în stratul superficial H, pentru markerii
D19S433, vWA, TPOX şi D18S51. AMEL, D5S818 şi FGA.

În cazul înscrisurior cu vechime de aproximativ o lună, genotiparea materialului biologic prelevat din
stratul superficial adiacent înscrisului a determinat obţinerea unui amestec de profile genetice. Analiza genetică a
probelor recoltate din stratul următor a evidenţiat profile genetice unice.
Pentru înscrisul creat cu aproximativ 15 ani în urmă, rezultatele au fost similare celui cu vechimea de
aproape 26 de ani.
De asemenea şi în domeniul balisticii pot fi furnizate o serie de informaţii care să ducă la identificarea
proprietarului sau/şi ale altei persoane care a utilizat o armă, deoarece de pe suprafaţa acesteia este posibil să fie
prelevate microurme biologice din care se pot obţine profile genetice ale acestora.
Un alt exemplu poate fi cel al unui dispozitiv suspect disimulat într-o cutie de conservă marca
”NOSTROMO” de fabricaţie Italiană, Foto 19 - 22, care întruneşte caracteristicile tehnice ale unei bombe
confecţionate artizanal.

Foto 19 – componentele din interiorul dispozitivului suspect Foto 20 – spatele cutiei de conserve în care a fost
introdus disimulat într-o cutie
de conservă marca ”NOSTROMO”

231
Foto 21 – detaliu al poziţionării încărcăturii explozive Foto 22 – banda adezivă a încărcăturii
explozive

Rezultatele genotipării au fost următoarele:

- banda adezivă în care a fost împachetată bateria – un profil genetic al unei persoane de sex masculin;
- suprafaţa interioară a cutiei – un profil genetic al unei persoane de sex masculin identic cu cel al
celulelor epiteliale remanente pe banda adezivă în care a fost împachetată bateria;
- banda adezivă a încărcăturii explozive – un amestec de profile genetice ce provine de la minim două
persoane. Profilul genetic al microurmelor de celule epiteliale remanente pe banda adezivă în care a fost
împachetată bateria şi respectiv, suprafaţa interioară a cutiei, este inclus în acest amestec.

Transferul urmelor biologice în mod indirect (secundar)

Uneori urmele ce conţin ADN pot fi transferate (la victimă, suspect, martor, obiect) printr-un vector
intermediar. În cazul transferului indirect nu există un contact fizic nemijlocit între sursa de ADN şi suprafaţa
ţintă. În aceste cazuri vectorul de transfer poate fi o persoană sau obiect. Transferul indirect al urmei nu
constituie o probă care să facă legătura informaţională dintre o persoană şi o anumită arie infracţională.

3. IDENTIFICAREA PROBELOR BIOLOGICE

Factori de risc ce pot compromite probele, făcându-le inapte pentru analiza genetică judiciară.

Realizarea cu succes a genotipării probelor biologice ridicate de la faţa locului depinde de modul în care
sunt ridicate, ambalate, conservate şi transportate. Astfel, tehnica de recoltare şi înregistrare a probelor, cantitatea
şi natura acestora, modul de manipulare, ambalare, condiţiile de conservare şi transport au o importanţă
deosebită pentru obţinerea unor rezultate viabile prin analiza ADN.
Dacă urmele nu sunt recoltate, înregistrate, ambalate, conservate şi transportate corespunzător,
nerespectând regulile impuse prin managementul de calitate şi dispoziţiile care reglementează această activitate,
acestea nu vor satisface condiţiile minime pentru a fi admise ca probe în justiţie şi nu vor fi genotipate pentru
evitarea cheltuielilor nejustificate. Dacă probele nu sunt înregistrate, înaintea ridicării, iar custodia acestora nu
este documentată, atunci originea acestora poate fi contestată. Dacă recoltarea este incorectă probele se pot
distruge. Dacă ambalarea este incorectă probele se pot contamina sau degrada. Păstrarea în condiţii
necorespunzătoare poate duce deasemenea la degradarea probelor. Toţi aceşti factori pot influenţa negativ, în
mod decisiv, succesul genotipării probelor sau pot fi contestate ca probe ştiinţifice în soluţionarea cazului.
Sângele, sperma, ţesuturile biologice moi sau dure (epitelial, conjunctiv, muscular sau osos), firele de
păr şi saliva pot fi transferate în mod direct pe corpul unei persoane, pe îmbrăcămintea acesteia sau pe un obiect
găsit la faţa locului. O dată cu depunerea lichidelor biologice, acestea aderă sub formă de pete pe suprafaţa
obiectului purtător. Probele biologice solide (ţesut, os, păr) se pot, de asemenea, depune pe obiecte prin contact
direct.
Ţesutul biologic
Ţesutul biologic poate fi găsit depus pe o gamă foarte variată de suporturi în scena crimei, cum ar fi:
 armele implicate în eveniment (de ex.: în/pe ţeava armei, pe topor, ciocan, fierăstrău,
etc).
 obiecte vestimentare care pot face legătura dintre victimă şi autor sau autor şi scena
crimei;

232
  vehicule, pe toate zonele unde a existat un contact fizic dintre persoana implicată sau
victimă şi obiectul suport (volan, mânere, sub acestea, parbrize deteriorate, pe
interior sau exterior, airbag etc.)
 obiecte diverse prezente în câmpul infracţional care au fost utilizate de persoane sau
constituie suportul pentru realizarea unui transfer al urmelor sau microurmelor
biologice.

Sângele
Urmele de sânge permit identificarea persoanei de la care provine prin intermediul genotipării ADN
conţinut în acesta, din acest motiv, au o valoare probatorie foarte mare. Urmele de sânge pot fi examinate şi din
punct de vedere al dispunerii pe obiectul suport, obţinându-se informaţii traseologice şi o posibilă localizare în
spaţiu a persoanei de la care provine. Urmele de sânge pot fi găsite :
 pe autor
 pe victimă
 pe obiecte vestimentare
 pe diferite obiecte existente la faţa locului
 pe obiectele implicate în săvârşirea infracţiunii

Salivă şi secreţii nazale

Probe ce pot fi folosite pentru identificarea unui individ utilizând genotiparea ADN a celulelor prezente
în salivă/secreţii nazale sunt:
 resturi de ţigară
 vase de băut
 şerveţele
 gumă de mestecat
 timbre
 plicuri
 urme de muşcături
 urme de salivă pe părţi ale corpului
 alimente parţial consumate
 măşti faciale

Secreţii vaginale şi spermă

Secreţiile vaginale/sperma au un potenţial ridicat de identificare prin genotiparea ADN, din aceste
motiv au o valoare probatorie foarte mare, în special în cazurile de viol.
Urmele de spermă au în general o coloraţie alb – gălbuie şi un aspect uşor rugos. Deseori sunt intuite de
către investigator obiectele purtătoare de astfel de urme.

Unghii şi depozite subunghiale

Unghiile pot fi o sursă de material probatoriu (material biologic, fibre, lac de unghii) atunci când provin
de la victimă şi/sau autor şi pot avea un potenţial mare de identificare (profil ADN, creste verticale, orice
fragmente).
Infracţiunile în care unghiile şi/sau depozitele subunghiale pot avea importanţă, includ faptele comise
cu violenţă, infracţiunile sexuale (ex. unghii rupte sau crăpate, urme de zgâriere prezente pe victimă şi/sau autor,
etc).

Fire de păr
Părul uman, corporal sau capilar, este important pentru genotiparea ADN.
Aplicaţii criminalistice ale acestor tipuri de probe:
 genotiparea ADN a celulelor prezente în bulbul firului de păr, analiza mitocondrială
a firelor de păr;
 examinări morfologice (aspect, culoare, canalul medular, keratina, boli ale părului,
păr smuls/colorat).

Fecale şi urină
Aceste tipuri de probe biologice pot fi examinate din punct de vedere al geneticii judiciare pentru
identificarea persoanei de la care provin şi parţial din punct de vedere chimic sau toxicologic (urina).

233
 Este ştiut faptul că fecalele, indiferent de origine, sunt un mediu bacteriologic foarte bun. Acesta poate
duce la distrugerea oricărei microurme biologice, care ar putea sta la baza stabilirii unui profil genetic. Dar, în
anumite situaţii şi cu o prelevare corectă a microurmelor care conţin material genetic, acestea pot fi genotipate.

Urmele de muşcături
Urmele de muşcături pot fi găsite pe piele, pe mâncare parţial consumată, pe gumă de mestecat etc. De
regulă se întâlnesc în cazurile infracţiunilor sexuale, când provin de la victimă şi/sau autor.
Urmele de muşcături pot fi analizate atât din punct de vedere al formei cât şi prin examinarea genetică a
salivei prezente în zonele adiacente.

Urme sau microurme biologice de transfer. Probe provenite din contactul cu pielea/transpiraţia
Prin manipularea de mai multe ori a unui obiect vor fi transferate pe suprafaţa acestuia celule epiteliale
care se vor depune stratificat. Acestea sunt probe care pot fi folosite pentru a identifica un individ prin
intermediul genotipării celulelor nucleate transferate prin contact sau transpiraţie (contact tegumentar).
La recoltarea acestui gen de microurme biologice, trebuie ţinut cont de această dispunere în straturi,
deoarece oferă posibilitatea prelevării microurmelor sau urmelor biologice ce provin de la persoane diferite, în
funcţie de modul de prelevare.

Aceste tipuri de probe pot fi găsite pe cele mai variate suporturi, cum ar fi:
 haine (încălţăminte)
 mănuşi
 pălării sau măşti
 arme folosite la comiterea faptei (cuţit, armă de foc, piatră), unelte folosite la spargere
(şurubelniţă, levier, etc) sau alte obiecte
 piele (de ex. pielea victimei)
 vehicule (volan, schimbător de viteze, etc)
 amprente papilare latente

Urmele sau microurmele biologice depuse pe suporturi atipice

La identificarea urmelor sau microrumelor biologice se va ţine seama de proprietăţile morfologice sau
fizico-chimice ale acestora, iar identificarea se realizează diferit în funcţie de natura materialului biologic şi de
suport.
Spre exemplificare vom prezenta câteva dintre acestea:
- sol care conţine urme biologice (sânge, salivă sau alte secreţii);
- uleiuri sau vaseline amestecate cu urme biologice (sânge, salivă sau alte secreţii);
- urme biologice (sânge, salivă sau alte secreţii) depuse pe suprafeţe ruginite sau se află în amestec cu alte
tipuri de substanţe.

4. RISCUL PRIVIND CONTAMINAREA LOCULUI FAPTEI

Analiza genetică în scop judiciar a probelor biologice provenite de la faţa locului (genotiparea judiciară)
reprezintă din ce în ce mai frecvent o provocare în cadrul laboratoarelor de specialitate, presupunând abordarea
unor tehnici adaptate cantităţii şi stării de conservare a materialului biologic pus la dispoziţie.
Mijloacele din ce în ce mai sofisticate de comitere a infracţiunilor, se traduc prin prezenţa la faţa locului
a unor cantităţi foarte mici de material biologic care să constituie suportul analizei genetice şi implicit a
posibilităţii identificării infractorilor. Mai mult, probele biologice de tipul fragmentelor osoase vechi, la care
degradarea s-a produs datorită acţiunii nucleazelor şi efectelor proceselor hidrolitice si oxidative, cazurile de viol
caracterizate de cele mai multe ori prin prezenţa unui număr mic de copii ADN provenite de la suspect
(contribuitor minor, bărbat) în amestec cu un număr mare de copii ADN provenite de la victimă (contribuitor
major, femeie) sunt adesea mai complicate şi presupun abordarea unor tehnici de analiză genetică adaptate.
Obţinerea profilelelor ADN dintr-o cantitate foarte mică de material biologic (sub 100 pg ADN
matriţă) a fost definită ca fiind genotiparea ADN “low copy number” (tehnica LCN).
Trebuie menţionat că la ultima întâlnire a grupului de lucru ENFSI (European Network of Forensic
Science Institute), a fost anunţată renunţarea la termenul ştiinţific de tehnică “low copy number”, întrucât s-a
constatat că parametrii de lucru şi modul de abordare a probelor biologice cu un conţinut mic de ADN matriţă
(ex. 34 de cicluri ale reacţiei de amplificare) pot fi aceiaşi şi în cazul probelor cu un conţinut suficient de
material biologic. Prin urmare termenul ştiinţific acceptat de comunitatea ştiinţifică ENFSI este “genotiparea
probelor biologice cu un conţinut mic de ADN matriţă”.
Astfel analiza genetică a probelor biologice cu un conţinut mic de ADN matriţă implică găsirea unor
soluţii de creştere a sensibilităţii metodei, rezultatele obţinute fiind caracterizate prin modificări semnificative în

234
morfologia profilelor electroforegramelor, astfel încât metodele standard de interpretare devin inadecvate în
unele cazuri, fiind astfel necesare metode noi de interpretare şi precauţii suplimentare. De asemenea prezentarea
rezultatelor impune o atenţie deosebită.
Este necesară o abordare complexă a intregului proces, de la ridicarea probelor de la faţa locului şi până
la interpretarea rezultatelor.
O cantitate foarte mică de material genetic (10 - 17 celule diploide) lăsat accidental la faţa locului de
către o persoană care nu are legatură directă cu infracţiunea, poate fi ridicat, analizat şi implicit introdus în
ecuaţia investigării criminalistice, cu toate consecinţele de ordin interpretativ ce decurg din aceasta.
În sprijinul celor prezentate mai sus, facem referire la un studiu realizat de către Rutty et al. care
prezintă observaţiile făcute în cadrul unui număr redus de experimente realizate în scopul de a investiga
potenţialul contaminării cu ADN străin de către persoanele ce realizează cercetarea la faţa locului. De asemenea
acest studiu prezintă importanţa utilizării de către personalul implicat în cercetarea la faţa locului a
echipamentului de protecţie adecvat, în scopul reducerii riscului privind contaminarea.
 Experimentele au fost realizate de către un singur “subiect” de sex masculin, cunoscut ca fiind “good
shedder” - persoană care în contact cu un suport inert lasă suficient material genetic pentru a se obţine un
profil genetic complet. Persoanele care în contact cu un suport inert lasă o cantitate de material genetic
insuficientă pentru a se obţine un profil genetic complet sunt denumiţi “poor shedder”.
 Experimentele au fost împărţite în patru grupe generale: “Fără mişcare”, “Cu mişcare” (mişcări ale
subiectului ca acelea pe care investigatorul de la faţa locului le-ar putea face), “Vorbind” şi “Tuşind”, “în
picioare” şi “în genunchi”, cu şi fără purtarea echipamentului de protecţie.
 Când “subiectul” a purtat echipament de protecţie acesta a fost compus din salopetă pentru corp cu glugă,
protecţie de plastic antistatică pentru picioare şi mănuşi chirurgicale. Atunci când a fost utilizată protecţie
pentru gură aceasta a constat din mască de unică folosinţă.
 Pentru fiecare test, “zona de testare” a constat din două suprafeţe din polietilenă (non-absorbante) având
dimensiunile de 46 cm x 57 cm, ce au fost plasate pe podea (dimensiuni: 114 cm lungime si 47 cm laţime),
peste care au fost aşezate coli de hârtie pentru a simula aria din imediata apropiere a investigatorului care
realizează cercetarea la faţa locului (colile de hârtie au fost aşezate de către un voluntar pentru a preveni
contaminarea acesteia de către “subiect”). După fiecare test, coala de hârtie a fost ridicată şi de pe aceasta au
fost prelevate probe cu ajutorul unui tampon de bumbac steril umezit cu apă sterilă deionizată (a fost
utilizată câte o fiolă pentru fiecare test) de pe toată suprafaţa celor cinci zone ale acesteia, aşa cum este
prezentat în figura de mai jos.

114 cm

z z z z
o o o o
46 cm
n n n n zona 5
subiect a a a a

1 2 3 4

14.2 cm 14.2 cm 14.2 cm 14.2 cm

57 cm 57 cm

Reprezentarea schematica a “zonei de testare”

 Au fost utilizate controale negative constând din şase tampoane de bumbac îmbibate cu acelaşi lot de apă
sterilă deionizată.
 Toate probele prelevate au fost imediat congelate la -200C, fără uscare prealabilă, procesate de către o altă
persoană decât “subiectul”: extracţie cu QIAmp DNA mini kit - Qiagen, amplificare kit AmpFlSTR SGM
Plus - Applied Biosystems, interpretare.

235
 Rezultatele sunt exprimate prin numărul de alele ale donorului, respectiv nedonorului pentru fiecare „zonă
de testare” şi numărul de alele observate în fiecare control negativ (Tabelul nr. 1), care practic se pot traduce prin
gradul de contaminare existent în fiecare situaţie în parte (cu cât numărul de alele donor/nedonor este mai mare
cu atât gradul de contaminare este mai mare).

Măsuri „în
Număr alele donor / nedonor Alele
protecţie picioare”(S)
Exp Nivel „vorbin „tuşin în
„în
. activitate d” d” Zona Zona Zona Zona Zona control
Corp Faţă genunchi”
1 2 3 4 5 negativ
(K)
1 fără - - S - - 0 (0) 0 (0) 0 (0) 0 (0) 0 (0) 0
2 fără - - K - - 0 (0) 0 (0) 0 (0) 0 (0) 0 (0) 0
3 normal - - S - - 21(0) 1 (0) 1 (0) 0 (0) 2 (0) 0
4 normal + - K - - 21 (0) 20 (0) 19 (0) 21(0) 16 (0) 0
5 fără + - S - - 0 (0) 0 (0) 0 (0) 0 (0) 0 (0) 0
6 fără + - K - - 0 (0) 0 (0) 0 (0) 0 (0) 0 (0) 0
7 intens + - S - - 0 (0) 0 (0) 0 (0) 21 (0) 18 (0) 0
8 intens + - K - - 21 (0) 21 (0) 6 (2) 7 (1) 1 (0) 1
9 fără + - S + - 0 (0) 0 (0) 0 (0) 0 (0) 0 (0) 0
10 fără + - K + - 19 (0) 20 (0) 9 (0) 11 (0) 0 (0) 0
11 fără + - S - + 2 (0) 7 (0) 0 (0) 1 (0) 21 (0) 0
12 fără + - K - + 0 (1) 17 (0) 10 (0) 4 (0) 1 (1) 0
13 fără + + S + - 0 (0) 0 (0) 0 (0) 0 (0) 0 (0) 0
14 fără + + K + - 21 (0) 0 (0) 0 (0) 0 (0) 0 (0) 2
15 fără + + S - + 0 (0) 0 (0) 0 (0) 0 (1) 1 (0) 0
16 fără + + K - + 0 (0) 1 (0) 0 (0) 0 (0) 0 (0) 0
17 fără + +a S + - 0 (0) 0 (0) 0 (0) 0 (0) 0 (0) 0
18 fără + +a K + - 5 (4) 10 0 (0) 1 (0) 1 (1) 8
(12)
+a – mască cu vizor

Tabel nr. 1. Condiţiile experimentale şi rezultatele obţinute. (adaptat după Rutty, G.N., Hopwood, A., Tucker,
V, The effectiveness of protective clothing in the reduction of potential DNA contamination of the scene of
crime, Int. J.Legal. Med.(2003), 117: 170 – 174)

Recomandări
 Purtarea echipamentului de protecţie specific (costum, protecţie pentru cap şi gură, manuşi sterile)
reduce, dar nu implicit elimină, contaminarea accidentală cu ADN a locului faptei.
 Referitor la masca de protecţie pentru gură, se recomandă a nu se vorbi şi nici a o atinge în mod repetat
pe timpul utilizării acesteia.
 Referitor la costumul de protecţie, se recomandă ca acesta să nu interfere cu hainele purtate în mod
uzual într-o manieră în care să afecteze locul faptei.
 Modalitatea de mişcare la locul faptei trebuie să fie minimă astfel încât să permită desfăşurarea optimă
a activităţilor specifice.
 Manuşile şi masca de protecţie pentru gură trebuie schimbate regulat în afara locului faptei pentru a
reduce contaminarea şi intercontaminarea.
 Accesul la locul faptei trebuie strict limitat şi permis numai persoanelor care au motive legitime să fie
prezente.
 Comunicarea verbală la locul faptei trebuie să fie la un nivel minim.
 Ca măsură de precauţie, ar trebui considerată posibilitatea de a se recolta probe de referinţă pe la
persoanele care participă la cercetarea locului faptei, precum şi de la cele care au avut acces la locul
faptei, în vederea gestionării corecte a cazului în situaţia existenţei unei contaminări.
În acest context aspectele legate de riscul privind contaminarea, respectiv intercontaminarea accidentală
a probelor biologice de către echipa care efectuează cercetarea la faţa locului trebuie abordate cu maximum de
profesionalism, pe baza dispoziţilor şi ghidurilor specifice in vigoare, care trebuie aplicate şi respectate cu
stricteţe.

236
 5. INTERPRETAREA REZULTATELOR ANALIZELOR GENETICE

Rezultatele analizelor genetice, respectiv profilele obţinute sunt prezentate sub formă tabelară şi pot fi
interpretate prin:
- identitate - între genotipurile probelor de referinţă şi cele ale urmelor sau microurmelor biologice litigiu
nu există deosebiri;
- includere - profilele genetice ale probelor biologice de referinţă sunt incluse în amestecurile de profile
obţinute în urma genotipării probelor biologice litigiu;
- excludere – prin compararea genotipurilor probelor biologice de referinţă şi a celor litigiu, rezultă
diferenţe care pot fi explicate numai prin faptul că acestea provin din surse diferite;
- transmiterea ereditară a caracterelor - jumătate din genotipul părinţilor este transmis la copii.
Fiecare identificare implică analize biostatistice aferente care sunt prezentate sub formă de frecvenţă a
genotipului respectiv şi / sau grup populaţional în care profilul genetic la care se adresează este unic.
Pentru populaţia României a fost efectuat un astfel de studiu în urma căruia au fost obţinute frecvenţele
fiecărei alele utilizate actual în Sistemul de Analize Genetice. Rezultatele obţinute pot fi folosite în calculele
biostatistice pentru populaţia din România, la estimarea frecvenţei profilelor genetice, atât în cazuistica judiciară
cât şi cea civilă.
Au fost studiaţi 15 loci STR tetramerici (D8S1179, D21S11, D7S820, CSF1PO, D3S1358, TH01,
D13S317, D16S539, D2S1338, D19S433, vWA, TPOX, D18S51, D5S818, FGA) corespunzători kit-ului
multiplex AmplFI STR Identifiler (Applied Biosystems) utilizând 682 de profile de referinţă ale persoanelor.
Frecvenţele alelelor corespunzătoare celor 15 loci STR studiaţi şi puterea de discriminare a persoanelor
(PD) pe baza acestora au fost publicate în Revista de Criminalistică.
Profilele genetice analizate pentru persoanele neînrudite genetic din eşantionul de indivizi studiat,
respectă echilibrul Hardy-Weinberg, neobservându-se deviaţii, iar puterea de discriminare pentru cei 15 loci
studiaţi este de 0.9999999978.
Dacă interpretarea şi exprimarea rezultatelor în cazul profilelor genetice unice este mai puţin laborioasă,
deoarece se calculează frecvenţa regăsirii acestuia în grupul populaţional studiat, în cazul amestecurilor sunt
necesare abordări din punct de vedere statistic mai complexe.
În calculele statistice efectuate expertul foloseşte o estimare a proporţiei din populaţie care are un
anumit genotip pentru a aprecia probabilitatea ca un anumit profil genetic să poată aparţine unei alte persoane
decât cea în cauză.
Să presupunem că profilul unei urme biologice de la faţa locului este identic cu al unei persoane din
cercul de suspecţi şi are frecvenţa de 2,8x10-13, ceea ce semnifică un grup populaţional în care este unic de
3,57x1012 indivizi. Pentru explicarea acestui rezultat poate fi folosit cazul ipotetic a două insule, populate fiecare
cu câte 3,57x1012 indivizi, iar persoana în cauză locuieşte pe insula A şi conform calculelor biostatistice are un
profil unic în acest grup populaţional (Figura 23). Dacă sunt reunite populaţiile celor două insule obţinându-se
2x3,57x1012 indivizi, atunci, vor exista două persoane cu acelaşi profil genetic, conform teoriei probabilităţilor.

Mulţimea A: 3,57x1012 persoane -

profilul genetic al suspectului 3
este unic

Mulţimea A+B: 2x(3,57x1012 )

persoane – suspectul 3 şi o altă
persoană pot avea acelaşi profil
genetic

Mulţimea B: 3,57x1012
persoane

Figura 23. Teoria insulelor pentru exprimarea prupului populaţional

237
 Raţionamentul Bayesian este cel mai bun model de care dispunem pentru interpretarea probelor
ştiinţifice. El permite înţelegerea unor aspecte altfel greu de sesizat. Desfăşurarea procesului în instanţă impune
respectare a trei principii:
1. evaluarea incertitudinii oricărei propoziţii se face comparativ cu examinarea a cel puţin unei
propoziţii alternative - vor exista minimum două puncte de vedere opuse: unul al apărării şi celălalt al acuzării.
În această situaţie este valabilă forma teoremei lui Bayes în care sunt menţionate şansele fiecărei dintre acestea
şi posibilitatea calculării veridicităţii acestora, una în raport cu cealaltă;
2. în interpretarea ştiinţifică a probelor există întrebări de genul: „Care este probabilitatea datelor
obţinute dacă se acceptă ca reală o anumită propoziţie”?
3. interpretarea ştiinţifică a rezultatelor este condiţionată nu numai de propoziţiile opuse ci şi de cadrul
circumstanţelor în care acestea sunt evaluate.
Pentru interpretarea amestecurilor de profile genetice se consideră întotdeauna două ipoteze: ipoteza
acuzării (Hp) şi ipoteza apărării (Hd). Aceasta semnifică faptul că putem folosi forma de calcul a şanselor,
conform teoremei lui Bayes, iar informaţiile aduse de analiza genetică judiciară se pot trata separat de celelalte
informaţii, care sunt evaluate prin şansele anterioare (preliminare).
Interpretarea unui amestec depinde foarte mult de împrejurările crimei. Calculele care se efectuează
trebuie să ţină cont că trebuie să se demonstreze prezenţa materialului biologic al unui individ (victimă sau
suspect) pe un obiect în litigiu sau pe o altă persoană (suspect sau victimă).
Pentru interpretarea acestor rezultate sunt formulate două ipoteze :
i. suspectul sau victima, în funcţie de caz, este contribuitor în amestecul de profile genetice obţinut din
materialul biologic studiat;
ii. nu suspectul sau respectiv victima a fost cea care a contribuit la crearea urmei biologice genotipate,
ci o altă persoană necunoscută, al cărei profil genetic în combinaţie cu celălalt considerat inclus, a determinat
obţinerea amestecului.
În urma calculelor de biostatistică aferente şi al raportului dintre ipoteza i. şi ii. se concluzionează
printr-o valoare numerică varianta posibilă. Această valoare este denumită LR (Likelihood Ratio) şi exprimă
raportul celor două şanse.
Pot fi totuşi situaţii în care această prezumţie nu este valabilă, de exemplu o probă în cazul unui viol
care poate fi constituită dintr-un amestec de sânge şi spermă. Dacă profilul genetic al probei include genotipurile
victimei şi suspectului, iar victima identifică obiectul respectiv, propoziţia acuzării va fi similară cu cea de mai
sus:
Hp: proba în litigiu conţine ADN provenind de la victimă şi de la suspect,
iar pentru propoziţia apărării pot fi admise următoarele variante:
Hd1: proba în litigiu conţine ADN provenind de la victimă şi de la o persoană necunoscută;
Hd2: proba în litigiu conţine ADN provenind de la suspect şi de la o persoană necunoscută;
Hd3: proba în litigiu conţine ADN provenind de la două persoane necunoscute.
Raportul şanselor poate fi folosit analizând simultan două ipoteze:
- urma conţine ADN provenind de la victimă şi de la o persoană necunoscută.
- urma conţine ADN provenind de la două persoane necunoscute.
Evaluarea raportului şanselor se face ca în cazurile de mai sus, astfel că specialistul va avea posibilitatea
să concluzioneze: „ Probele pledează pentru faptul că este de „LR” ori mai probabil ca prima dintre aceste
ipoteze să fie adevărată decât ca cea de-a doua ipoteză să fie adevărată.”
Stabilirea faptului că victima a fost sau nu violată pe obiectul respectiv pe care există urma depinde nu
numai de probele biologice genotipate, ci şi de alte circumstanţe pe care instanţa le va lua în considerare. Dacă
instanţa va stabili că, într-adevăr obiectul de pe pat este asociat cu violul, atunci este util să se analizeze
următoarele ipoteze:
- urma conţine ADN provenind de la victimă şi de la suspect;
- urma conţine ADN provenind de la victimă şi de la o persoană necunoscută.
Evaluarea raportului şanselor pentru această alternativă decurge ca mai înainte. Concluzia specialistului
va fi de forma: „Probele ADN demonstrează faptul că este de LR ori mai probabil ca prima dintre aceste
afirmaţii să fie adevărată.”
Pentru exemplificare să luăm amestecul de profile genetice provenit de la două persoane, notate cu P1 şi
P2, prezentat mai jos şi să calculăm şansele ca P2 să fie contribuitor la crearea acestuia. În acest sens putem
formula următoarele ipoteză a acuzării:
Hp: Proba în litigiu conţine ADN provenind de la persoana 1 şi de la persoana 2.
În acest caz pentru propoziţia apărării pot fi admise următoarele variante:
Hd1: Proba în litigiu conţine ADN provenind de la persoana 1 şi de la o persoană necunoscută.
Hd2: Proba în litigiu conţine ADN provenind de la persoana 2 şi de la o persoană necunoscută.
Hd3: Proba în litigiu conţine ADN provenind de la două persoane necunoscute a căror profile genetice
combinate determină obţinerea amestecului respectiv.

238
 Pentru exprimarea raportului şanselor vor fi anlizate simultan câte două ipoteze:
- urma conţine ADN provenind de la persoana 1 şi de la o persoană necunoscută.
- urma conţine ADN provenind de la două persoane necunoscute.
sau
- urma conţine ADN provenind de la persoana 2 şi de la o persoană necunoscută.
- urma conţine ADN provenind de la două persoane necunoscute.
Electroferogramele obţinute sunt prezentate în Figurile 24 – 27.

Figura  24.  Amestec  de  profile  genetice    ce  provine  de  la  doi  Figura  25.  Amestec  de  profile  genetice    ce  provine  de  la  doi 
contributori  pentru  markerii  D8S1179,  D21S11,  D7S820  şi  contributori  pentru  markerii  D3S1358,  TH01,  D13S317, 
CSF1PO.  D16S539 şi D2S1338. 

239
 Figura  26.  Amestec  de  profile  genetice    ce  provine  de  la  doi  Figura 27. Amestec de profile genetice  reproductibile ce provine 
contributori pentru markerii D19S433, vWA, TPOX şi D18S51.  de  la  minim  doi  contributori  pentru  markerii  AMEL,  D5S818  şi 
FGA. 

Conform calculelor biostatistice efectuate, se poate afirma că prima ipoteză, aceea că persoana 2 a
contribuit la crearea urmei biologice genotipată, este de 2,14x1013 ori mai posibilă decât a doua. Aceasta
semnifică faptul că un individ necunoscut al cărui profil genetic poate substitui pe cel al persoanei 2 din amestec,
va fi regăsită la un număr mai mare de 2,14x1013 persoane.
Am ignorat în explicaţiile date mai sus orice informaţie, cum ar fi intensitatea (aria) sau înălţimea
picurilor care ar putea fi un indicator al cantităţilor relative de ADN ce provine de la un contributor din cadrul
unui amestec. Luând în calcul diferenţele de intensitate dintre picurile unei electroforegrame ce conţine un
amestec de două profile genetice, se poate creşte capacitatea de discriminare a analizei.
Studiile recente au demonstrat utilitatea interpretării amestecurilor de profile genetice utilizând pe lângă
metodele numerice, cunoscute ca „Linear Mixture Analysis” (LMA) şi tehnica „Least Square Deconvolution”
(LSD), pentru separarea persoanelor contributoare.
Least-square deconvolution este un algoritm matematic prin care se pot stabili cu certitudine
combinaţiile numărului de participanţi (date sub formă de vectori), funcţie de masa materialului genetic al
fiecăruia din amestec.
La interpretarea amestecului prin tehnica LSD, se obţin separat cele două profile genetice, iar
specialistul poate utiliza în calculele biostatistice frecvenţele profilelor genetice deoarece cele două ipoteze se
reduc la:
Hp1: Persoana 1 a creat urma de la faţa locului,
iar apărarea:
Hd1 : o altă persoană a creat urma existentă la faţa locului.
şi
Hp2: Persoana 2 a creat urma de la faţa locului,
iar apărarea:
Hd2 : o altă persoană a creat urma existentă la faţa locului.
În mod clar, Hp şi Hd se exclud reciproc şi sunt exclusive (nu mai poate fi o altă propoziţie adevărată).
Specialistul va folosi o estimare a proporţiei din populaţie cu genotipul G pentru a aprecia probabilitatea ca
proba de la locul faptei să fi fost creată de către persoana 1 şi 2.
Utilizând frecvenţele alelelor markerilor genotipaţi se poate afirma că:
- frecvenţa profilului genetic al persoanei 1 în populaţia caucaziană este de 9,18x10-22, ceea ce înseamnă că într-
un grup format din 2,78x1022 de indivizi, profilul genetic al persoanei 1 este unic;

240
- frecvenţa profilului genetic al persoanei 1 în populaţia caucaziană este de 4,05x10-23, ceea ce înseamnă că într-
un grup format din 3,59x1022 de indivizi, profilul genetic al persoanei 2 este unic.

6. LIMITELE METODEI DE ANALIZĂ GENETICĂ

În momentul actual, limitele metodei îşi mai pot face simţită prezenţa doar în cazurile unde urmele
biologice se găsesc într-o stare de degradare biologică sau chimică totală sau se găsesc într-un amestec, unde
numărul de contribuitori este mai mare de patru persoane sau contribuitorul de interes este în cantitate foarte
mică (minoritar) în amestec cu unul sau mai mulţi contribuitori care sunt în cantitate mare (majoritar). Aceasta
are ca rezultat o creştere a valorii LR (Likelihood Ratio) pentru profilul genetic vizat, concomitent cu o scădere a
grupului populaţional în care acesta este unic.
Vom analiza comparativ câteva amestecuri de profile genetice analizând rezultatele calculelor
biostatistice obţinute.
Vom considera că pe suprafaţa unui mâner al unei uşi de acces într-o incintă am identificat urme de
celule epiteliale remanente în urma contactului cu mâinile persoanelor care îl utilizau pentru deschiderea sau
închiderea acesteia. Să presupunem că în incinta respectivă aveau acces în mod normal, trei persoane, notate aici
cu persoana 1, 2 şi 3. În urma unei infracţiuni, autorul a deschis uşa, lăsându-şi pe aceeaşi suprafaţă celule
epiteliale de pe palmă.
Recoltarea celulelor a fost efectuată din trei regiuni ale mânerului, iar genotiparea ADN extras din
acestea au evidenţiat trei amestecuri de profile genetice:
- urma „a” - un amestec de profile genetice ce provin de la minim două persoane;
- urma „b” - un amestec de profile genetice ce provin de la minim trei persoane;
- urma „c” - un amestec de profile genetice ce provin de la minim patru persoane.
Profilele genetice ale probelor de referinţă recoltate de la cele trei persoane şi de la suspect sunt prezentate în
tabelul nr 2.
Tabel 2. Profilele genetice ale probelor de referinţă recoltate de la cele trei persoane şi suspect

Profil genetic Profil genetic Profil genetic Profil genetic

Categoria Persoana 1 Persoana 2 Persoana 3 suspect
Marker Al. 1 Al. 2 Al. 1 Al. 2 Al. 1 Al. 2 Al. 1 Al. 2
D8S1179 12 14 13 15 13 14 12 15
D21S11 29 30 30 32.2 29 30 30 32.2
D7S820 8 11 10 11 12 13 10 11
CSF1PO 10 11 10 13 10 14 11 11
D3S1358 18 18 14 15 15 17 15 18
TH01 7 7 8 9.3 9 9.3 7 9.3
D13S317 8 9 11 11 8 12 8 12
D16S539 11 13 11 12 11 12 12 13
D2S1338 17 23 19 23 20 25 19 20
D19S433 14 15 14 15 16 17 14 14
vWA 16 17 15 18 17 18 15 16
TPOX 8 9 8 8 8 11 8 11
D18S51 13 16 15 19 13 17 12 14
AMEL X Y X X X X X Y
D5S818 11 12 11 11 11 13 12 12
FGA 22 26 23 24 20 21 20 25

Frecvenţa de regăsire a profilului genetic al suspectului, în populaţia europeană este de 3,82x10-21,

calculată pentru rezultatele obţinute cu kitul Multiplex ABI – IDENTIFILER. Probabilitatea de regăsire a
acestui profil genetic în populaţia europeană este de 1 la un număr de 2,62x1020 persoane, calculată pentru
rezultatele obţinute cu kitul Multiplex ABI –IDENTIFILER.
Vom analiza şi efectua calculele biostatistice aferente, separat pentru cele trei amestecuri de profile
genetice.
a. În amestecul de profile obţinut din ADN extras din urma „a” prelevată de pe mâner sunt regăsite la
locii corespunzători profilele genetice ale probelor de referinţă recoltate de la persoana 1 şi suspect – Tabelul 2.

241
Tabelul 3. Amestecul de profile genetice obţinut din ADN extras din urma „a” prelevată de pe mâner şi profilele
de referinţă ale persoanei 1 şi suspect.

Profil genetic Profil genetic

Categoria Amestecul rezultat
Persoana 1 suspect
Marker Al. 1 Al. 2 Al. 1 Al. 2
D8S1179 12 14 12 15 12 14 15
D21S11 29 30 30 32.2 29 30 32.2
D7S820 8 11 10 11 8 10 11
CSF1PO 10 11 11 11 10 11
D3S1358 18 18 15 18 15 18
TH01 7 7 7 9.3 7 9.3
D13S317 8 9 8 12 8 9 12
D16S539 11 13 12 13 11 12 13
D2S1338 17 23 19 20 17 19 20 23
D19S433 14 15 14 14 14 15
vWA 16 17 15 16 15 16 17
TPOX 8 9 8 11 8 9 11
D18S51 13 16 12 14 12 13 14 16
AMEL X Y X Y X Y
D5S818 11 12 12 12 11 12
FGA 22 26 20 25 20 22 25 26

În urma calculelor de biostatistică aferente şi al raportului dintre prezumţia i. şi ii. se poate concluziona
că suspectul are de 1,7x1016 mai multe şanse să fie prezentă în amestecul obţinut decât o personă necunoscută
din populaţie. Altfel spus, o altă persoană necunoscută care în combinaţie cu profilul genetic al persoanei 1 să
rezulte acelaşi amestec, poate fi regăsită la un număr mai mare de 1,7 x1016 persoane.
Pentru rezultatele obţiunute cu kit-ul SGM+ (10 loci utilizaţi pentru calcule), grupul populaţional este
3,8x1012.
b. În amestecul de profile obţinut din ADN extras din urma „b” prelevată de pe mâner sunt regăsite la
locii corespunzători, profilele genetice ale probelor de referinţă recoltate de la persoanele 1, 2 şi suspect –
Tabelul 4.
Tabelul 4. Amestecul de profile genetice obţinut din ADN extras din urma „b” prelevată de pe mâner şi profilele
de referinţă ale persoanei 1, 2 şi suspect.

Profil Profil
Profil genetic
Categoria genetic genetic Amestecul de profile rezultat
Persoana 2
Persoana 1 suspect
Al. Al.
Marker Al. 1 Al. 2 Al. 1 Al. 2 Al. 1 Al. 1 Al. 2 Al. 4 Al. 5 Al. 6
2 3
D8S1179 12 14 13 15 12 15 12 13 14 15
D21S11 29 30 30 32.2 30 32.2 29 30 32.2
D7S820 8 11 10 11 10 11 8 10 11
CSF1PO 10 11 10 13 11 11 10 11 13
D3S1358 18 18 14 15 15 18 14 15 18
TH01 7 7 8 9.3 7 9.3 7 8 9.3
D13S317 8 9 11 11 8 12 8 9 11 12
D16S539 11 13 11 12 12 13 11 12 13
D2S1338 17 23 19 23 19 20 17 19 20 23
D19S433 14 15 14 15 14 14 14 15
vWA 16 17 15 18 15 16 15 16 17 18
TPOX 8 9 8 8 8 11 8 9 11
D18S51 13 16 15 19 12 14 12 13 14 15 16 19
AMEL X Y X X X Y X Y
D5S818 11 12 11 11 12 12 11 12
FGA 22 26 23 24 20 25 20 22 23 24 25 26

242
 Rezultatele obţinute în urma calculelor biostatistice afirmă că şansele suspectului sunt de 5,98x1010 mai
mari decât ale altei persoane necunoscute din populaţie. Altfel spus, o altă persoană necunoscută care în
combinaţie cu profilele genetice ale persoanelor 1 şi 2 să rezulte acelaşi amestec, poate fi regăsită la un număr
mai mare de 5,98x1010 persoane.
Pentru rezultatele obţiunute cu kit-ul SGM+ (10 loci utilizaţi pentru calcule), grupul populaţional este
4,34x108.
c. În amestecul de profile obţinut din ADN extras din urma „c” prelevată de pe mâner sunt regăsite la
locii corespunzători profilele genetice ale probelor de referinţă recoltate de la persoanele 1, 2, 3 şi suspect –
Tabelul 5.

Tabelul 5. Amestecul de profile genetice obţinut din ADN extras din urma „c” prelevată de pe mâner şi profilele
de referinţă ale persoanei 1, 2, 3 şi suspect.

Profil Profil Profil Profil

Categoria genetic genetic genetic genetic Amestecul de profile rezultat
Persoana 1 Persoana 2 Persoana 3 suspect

Al. Al. Al. Al. Al. Al. Al. Al.

Marker Al. 1 Al. 2 Al. 1 Al. 2 Al. 3 Al. 4 Al.5
1 2 1 2 1 2 6 7
D8S1179 12 14 13 15 13 14 12 15 12 13 14 15
D21S11 29 30 30 32.2 29 30 30 32.2 29 30 32.2
D7S820 8 11 10 11 12 13 10 11 8 10 11 12 13
CSF1PO 10 11 10 13 10 14 11 11 10 11 13 14
D3S1358 18 18 14 15 15 17 15 18 14 15 17 18
TH01 7 7 8 9.3 9 9.3 7 9.3 7 8 9 9.3
D13S317 8 9 11 11 8 12 8 12 8 9 11 12
D16S539 11 13 11 12 11 12 12 13 11 12 13
D2S1338 17 23 19 23 20 25 19 20 17 19 20 23 25
D19S433 14 15 14 15 16 17 14 14 14 15 16 17
vWA 16 17 15 18 17 18 15 16 15 16 17 18
TPOX 8 9 8 8 8 11 8 11 8 9 11
D18S51 13 16 15 19 13 17 12 14 12 13 14 15 16 17 19
AMEL X Y X X X X X Y X Y
D5S818 11 12 11 11 11 13 12 12 11 12 13
FGA 22 26 23 24 20 21 20 25 20 21 22 23 24 25 26

Efectuarea calculelor biostatistice aferente demonstrează că suspectul are de 10,1x106 mai multe şanse
să fie contribuitor la forarea amestecului decât o altă persoană necunoscută din populaţie. Altfel spus, o altă
persoană necunoscută care în combinaţie cu profilele genetice ale persoanelor 1, 2 şi 3 să rezulte acelaşi amestec,
poate fi întâlnită la un număr mai mare de 10,1x106 persoane.
Pentru rezultatele obţiunute cu kit-ul SGM+ (10 loci utilizaţi pentru calcule), grupul populaţional este
6,33x105.
Calculele comparative pentru
situaţiile utilizării kit-ului Identifiler sunt
prezentate în Fig. 28. Se poate observa o
scădere semnificativă a grupurilor
populaţionale în care profilul suspectului este
unic.
Utilizarea kit-ului SGM+, care
conţine un număr de 10 loci, duce deasemeni,
la o scădere a grupurilor populaţionale – Fig.
29.
Dacă se vor lua în calcul, din anumite
considerente de siguranţă, doar 8 loci atunci
grupul populaţional va fi de 3311 persoane. În
condiţiile utilizării în calcule doar a 5 loci,
grupul populaţional va fi de 181 persoane, iar
pentru 3 loci 44 persoane – Fig 30.

Fig. 28. Calculele comparative în cazul utilizării kit‐ului Identifiler pentru amestecuri 
de profile genetice provenite de la minim 2, 3 şi respectiv 4 persoane. 

243
Fig.  29.  Calculele  comparative  în  cazul  utilizării  kit‐ului  SGM+  Fig.  30.  Calculele  comparative  în  cazul  utilizării  unui  număr  de  8,  5  şi 
pentru amestecuri de profile genetice provenite de la minim 2, 3 şi  respectiv  3  markeri  genetici  pentru  un  amestec  de  profile  genetice 
respectiv 4 persoane.  provenite de la minim 4 persoane. 

Dacă împărţim populaţia studiată în gupuri

de câte P, unde P este grupul populaţional în care suspectul este unic, vom obţine numărul de alte profile
genetice, respectiv persoane, care mai pot fi regăsite astfel încât în combinaţie cu cel al persoanelor 1, 2 sau 3, pe
care le-am considerat incluse, deoarece utilizau frecvent acel mâner, se va obţine acelaşi amestec pentru locii
analizaţi.

7. CONCLUZII

Genetica judiciară poate furniza informaţii individuale despre evenimentele petrecute în scena
infracţiunilor sau să suplimenteze alte metode de identificare criminalistică.
Corelarea probelor biologice prezente în scena crimei cu identificarea, selectarea şi factorul probant
urmărit, este primul aspect de care trebuie ţinut seama în procesul de analiză genetică judiciară.
Pentru a intra în scena infracţiunii şi în mod expres pentru a efectua cercetarea în vederea identificării şi
recoltării probelor biologice, este obligatoriu purtarea mijloacelor de protecţie anticontaminare.
În prezent, este posibilă genotiparea tuturor tipurilor de urme sau microurme biologice care conţin
celule nucleate, dacă acestea nu sunt în totalitate distruse chimic sau bacterian.
Puterea de discriminare a persoanelor în funcţie de profilul genetic al acestora este cuprins între 1/1012 -
1/10 , în funcţie de numărul de loci utilizat pentru genotipare. Aceasta semnifică faptul că la un număr de 1012 -
23

1023 persoane, un profil este unic.

O mărire a numărului de profile genetice aflate într-un amestec, duce la o creştere a valorii LR şi
implicit o micşorare a grupului de persoane în care care profilul suspectului este unic. Peste acest număr de
persoane, în grupuri de câte P a populaţiei interogate, vor fi regăsite alte persoane a căror profile genetice în
combinaţie cu al persoanelor cunoscute incluse, se va obţine acelaşi amestec de profile genetice.
Au fost dezvoltate metode care oferă posibilitatea de genotipare a microurmelor biologice remanente în
diverse tipuri de suporturi. Un exemplu este cel al hârtiei pe care au fost efectuate înscrisuri cu vechime de până
la aproape 26 ani. Aceste rezultate relevă faptul că analizele genetice pot sprijini în anumite circumstanţe
determinările grafoscopice, fie la identificarea falsurilor, fie al persoanei creatoare.

244
 Bibliografie

1. Interpreting DNA evidence. Statistical Genetics for Forensic Scientists, Ian W. Evett and Bruce S. Weir
2. Butler, J. M., Schoske, R., Vallone, P. M., Redman, J. W., and Kline, M. C.(2003). Allele frequencies for 15
autosomal STR loci on U.S. Caucasian,
3. Evett, I., Gill, P., and Lambert, J. (1998). Taking account of peak areas when interpreting mixed DNA profiles.
Journal of Forensic Sciences, 43,
62–9.
4. Mortera, J., Dawid, A. P., and Lauritzen, S. L. (2003). Probabilistic expert systems for DNA mixture profiling.
Theoretical Population Biology, 63,
191–205.
5. Perlin, M. and Szabady, B. (2001). Linear mixture analysis: a mathematical approach to resolving mixed DNA
samples. Journal of Forensic Sciences, 46, 1372–8.
6. Wang, T., Xue, N., and Wickenheiser, R. (2002). Least square deconvolution(LSD): A new way of resolving
STR/DNA mixture samples. Presentation at the 13th International Symposium on Human Identification, October
7–10, 2002, Phoenix, AZ.
7. Mixture STR/DNA Interpretation Using the Least-Square-Deconvolution (LSD) Method by Tsewei Wang,
Ph.D. Associate Professor Laboratory of Information Technology Department of Chemical Engineering The
University of Tennessee, Knoxville, TN
8. MANUALUL CALITATII LABORATOARELOR, Cod: MCL – IC-01, Editia 1, revizia 0.
9. ISO/IEC 17025/2005 – General requirements for the competence of testing and calibration laboratories
10. SR EN-ISO 9001/2001 - Sisteme de management al calitatii. Cerinte.
11. Standardele de asigurare a calităţii în laboratoarele de analize ADN recomandate de EDNAP – Departamentul
de Standardizare.
12. Genetică Judiciară, 2005, Ed. ETEA, Romică Potorac, Magdalena Potorac
13. Hofreiter M, Serre D, Poinar HN, Kuch M, Pääbo S., Ancient DNA.Nat Rev Genet 2001;2:353-9.
14. Antonio Alonso, Pablo Martín, Cristina Albarrán, Pilar García,Dragan Primorac, Oscar García, Lourdes
Fernández de Simón, Julia García-Hirschfeld, Manuel Sancho, Jose Fernández-Piqueras, Specific Quantification of
Human Genomes from Low Copy Number DNA Samples in Forensic and Ancient DNA Studies. Croatian Medical
Journal, 44 (3): 273 – 280 (2003).
15. Gill P., Whitaker J., Flaxman C., Brown N., Buckleton J. An investigation of the rigor of interpretation rules
for STRs derived from less than 100 pg of DNA.Forensic Sci Int 2000;112:17-40.
16. Budowle, B. Et al, Low copy number – consideration and caution. In Twelfth International Symposium on
Human Identification, 2001; Biloxi, Mossouri.
17. Gill, P. et al, Application of low copy number DNA profiling, Croat. Med. J, 2001; 42; 229 - 232
18. Buckleton J., Triggs C.M., Walsh S.J., Forensic DNA Evidence interpretation, CRC Press 2005
19. Rutty, G.N., Hopwood, A., Tucker, V, The effectiveness of protective clothing in the reduction of potential
DNA contamination of the scene of crime, Int. J.Legal. Med.(2003), 117: 170 – 174
20. Lowe, A., Murray, C., Whitaker, J., Tully, G., Gill, P., Forecsic Sci. Int. (2002), The propensity of individuals
to deposit DNA and secondary transfer of low level DNA from individuals to inert surfaces.
21. Cotton, E.A., Allsop, R., Guest, J., Frazier, R., Koumi, P., Callow, I.P., Seager, A., Sparkes, R. (2000),
Validation of the AmpFlSTR SGMplus system for use in forensic casework. Forensic Sci. Int. 112: 151 – 161
22. Gill, P., Whitaker, J.P., Flaxman, c., Brown, N., Buckleton, J. (2000) An investigation of the rigor of
interpretation rules for STRs derived from less than 100 pg of DNA. Forensic Sci. Int. 112: 17 – 40
23. Gill, P., comunicare orală în cadrul grupului de lucru ENFSI (European Network of Forensic Science Institute),
aprilie 2007, Polonia

245