“Iubesti - când ulciorul de-aramã te-avânti sã culegi printre umbre
se umple pe rând, de la sine bãlaiul surâs al comorii. aproape, de flori si de toamnã, de foc, de-anotimpul din vine. Iubesti - când simtiri se desteaptã cã-n lume doar inima este, Iubesti - când suavã icoana cã-n drumuri la capãt te-asteaptã ce-ti faci în durere prin veac nu moartea, ci altã poveste. o tii înrãmatã ca-n rana strãvechiului verde copac. Iubesti - când întreaga fãpturã, cu schimbul, odihnã, furtunã Iubesti - când sub timpuri prin sumbre îti este-n aceeasi mãsurã vâltori, unde nu ajung sorii, si lavã pãtrunsã de lunã.”
1. Sumbru-întunecat, posomorît, trist; a ține-a opri, a bara, a stopa, surîs-zîmbet
2. Sora mea și-a luat o piatră de pe inimă după ce a relatat cele întîmplate. Harap-Alb și-a luat inima în dinți pentru a trece de această încercare. Spînului îi rîdea inima de bucurie că poate să-l piardă pe Harap-Alb. 3. Cuvintele –cheie: foc, rană, comoară fac trimitere la sentimentul reliefat în titlul textului poetic , doarece focul poate fi considerat flacăra nestinsă a iubirii, rana sugerează durerea creată de iubire, iar comoara este întruchiparea iubitei. 4. Simbolul soare este o imagine vizuală ce simbolizează un izvor de lumină, căldură și speranță de viață. În cadrul acestui text poetic soarele capătă noi conotații devenind un simbol al cunoașterii acestei lumi, ce clarifică cu generozitate și putere de înțelegere problemele create. Simbolul umbră e un sinonim simbolic al întunericului, al sumbrului, al culorii negre, al imperfecţiunii, al greşelilor comise. Sugerează, totodată, și lipsă a luminii care nu permite cunoașterea lumii înconjurătoare, devenind, astfel, un obstacol în calea eului liric spre a-și găsi fericirea. Simbolul furtună este o imagine vizuală ce sugerează dezlănţuirea forţelor naturii, căpătînd puterea de stihie.În acest text poetic furtuna este în opoziție cu odihna, sugerînd trăirile diametral opuse ale fiinţelor umane, zbuciumul omului în căutarea fericirii. Lună este un element cosmic rece simbolizînd raţiunea pură, suprimată de orice pasiune. În cadrul metaforei lava pătrunsă de lună acest simbol se îmbină subtil cu trăirile intense de iubire “iubești în aceiași măsură” . 5. Prin intermediul metaforei “te-avânti sã culegi printre umbre bălaiul surîs al comorii” autorul scoate în evidență sentimentul iubirii, pe care îl trăieşte eul liric, transpus în acel “bălai surîs al comorii”, umbrele devenind acele pete sumbre, obstacole apărute în calea fiecăruia. 6.În strofa a patra eul liric își exprimă cu multă pregnanță (evident) metaforică și expresivă trăirile de speranță și optimism. Cuvintele “te așteaptă”, “se deșteaptă” ,”este” generează sentimente de bucurie că iubirea este veșnică, ea nu moare niciodată. 7. Poezia “Iubire” de L. Blaga scoate în evidență ideea că iubirea este o sursă generatoare de viaţă pentru întregul univers. Motivele care susţin această idee sunt: timpul, soarele, moartea, luna. Titlu este explicit, reluat în text prin repetiţia verbului la indicativ prezent persoana a II-a singular – „Iubeşti” evidenţiind intensitatea sentimentului exprimat. Folosirea persoanei a II-a în cazul verbelor şi al formelor pronominale accentuează trăirile eului liric. Dragostea, în creația blagiană, este o cale de cunoaştere prin care eul liric are acces la cele mai profunde mistere ale lumii. Aceiași idee o putem deduce și din mărturisirea poetică a lui G. Vieru. Acele clipe, despre care vorbește autorul afirmației, trebuie să fie asemeni unor “muguri plini” de iubire, astfel încît cei implicați emoțional să-i poată savura din plin.