Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Scolioza Inot
Scolioza Inot
1
Durata programului si ritmului exercitiilor:
Programul de reeducare va respecta principiul progresivitatii, atat ca ingreunare,
cat si ca durata. Astfel, maxim 5 minute va dura imersia pentru acomodarea cu mediul
acvatic, apoi se va desfasura programul propiu-zis, care are initial 10-12 minute pe zi si
creste treptat pana la 30 minute, putand fi repetat chiar si de 2 ori pe zi.
In cazul persoanelor ce nu sufera de afectiuni grave, sedinta acvatica realizata prin
inot terapeutic poate dura aproximativ 45 minute- 1 ora, pentru obtinerea unui rezultat
stabil. Intregul tratament se poate intinde pe o perioada de timp foarte diferita, de la
cateva luni pana la cativa ani, insa o activitate cu larga recunoastere a benificiilor induse
cum este inotul trebuie sa continue pe intreg parcursul vietii.
Ritmul optim al exercitiilor acvatice este de 20-25 de minute, in cazul persoanelor
cu afectiuni minore si de 12-15 miscari pentru cei cu suferinte respiratorii sau cardiace
insemnate. Expiratia se face in timpul miscari, iar inspiratia in timpul scurt de repauz
dintre doua miscari.
Porgramul recuperator va fi mentionat in fise si va cuprinde urmatoarele date:
• Durata imersiei;
• Durata exercitiului(a reeducarii propiu-zis);
• Axele de miscare;
• Ritmicitatea;
• Gradul de dificultate ale elementelor (accesibilitatea);
• Momentele de crestere a gradului de dificultate;
Fisele cuprind atat date privind structurile motrice ce urmeaza a fi executate, cat si
date despre pacient:
• Starea genereala a acestuia;
• Varsta, sex, antecedente;
• Diagnostic medical;
• Stare psihica;
• Nivelul capacitatii sale fizice (conditia fizica);
• Gradul capacitatii functionale a bolnavului(in special a celui cadiac sau cu
afectiuni neuromotorii);
• Posibilele complicatii induse de practicarea efortului fizic etc.
Orice miscare efectuata pe uscat sau in apa are ca punct de plecare o pozitie
initiala.
Pozitiile fundamentale folosite in hidrokinetoterapie sunt: stand, sezand,
culcat si atarnat.
Orice pozitie este caracterizata prin: baza de sustinere, punctele de sprijin,
pozitia centrului de greutate al corpului, echilibrul in general, pozitia segmentelor
in raport cu trunchiul si celelalte segmente, prin actiunea muschilor care ofera
stabilitate pozitiei trunchiului si a diferitelor segmente ale corpului.
2
INOTUL PROFILACTIC, TERAPEUTIC, RECREATIV
Bilanturile:
3
Desfasurarea tratamentului:
Kinetoterapeutul trebuie sa prevada desfasurarea tratamentului, sa-l
dirijeze si sa-l tina sub observatie, fiind prezent in fiecare moment al sedintei de
reeducare, ce variaza in functie de starea patologica, de varsta si de stadiul de
recuperare a pacientului.
1. Pregatirea;
2. Introducerea pacientului in apa;
3. Durata;
4. Ritmul;
5. Frecventa;
6. Odihna;
7. Instiintarea precautiilor.
Folosirea mijloacelor de inot, in cadrul tratamentului complex de kinetoterapie isi
dovedeste eficienta in corectarea deficientelor fizice, atat prin influentele pozitive
exercitate de procedeele tehnice adecvate, cat si prin cresterea obiectivitatii sedintelor de
corectare, la care subiectii participa cu un interes mai mare.
4
Scolioza in “S” este o deficienta a coloanei vertebrale ce presupune doua sau mai
multe deviatii in plan frontal, cu convexitatiile indreptate in lateral. Cea mai frecvent
intalnita forma este cea cu doua curburi, una localizata la nivelul segmentului dorsal si
alta la nivelul lombar. Ca in cauza oricarei deficiente fizice si aici se poate vorbi de o
deficienta structurala sau nestructurala, evolutiva sau neevolutiva.
Amintim ca exista si scolioze idiopatice, cu cauza necunoscuta, aparute inainte de varsta
pubertatii. O alta grupa a scoliozelor o formeaza cele statice, prin deformari ale bazinului
sau inegalitati ale membrelor inferioare. Scoliozele patologice pot fi determinate si de
afectiuni ca: rahitism, traumatisme ale corpurilor vertebrale, poliomielita si reumatism.
Exercitii corective
5
• Pe genunchi cu sprijin pe palme inainte, ridicarea bratului stang sus
simultan cu extensia piciorului drept si arcuire;
• Din aceeasi pozitie, ridicarea bratului stang sus odata cu ducerea
genunchiului stang la piept cu arcuire.
• Alcelasi exercitiu cu ridicarea piciorului stang extins lateral.
2. Exercitii in bazin cu apa mica:
• Din stanga cu piciorul stang pe o treapta a scarii bazinului, cu o pluta la
spate, apucata diagonal cu mana dreapta jos si stanga sus, extensia ampla a
trunghiului cu inspiratie, revenire cu expiratie;
• Din aceeasi pozitie, indoiri si arcuiri ale trunchiului spre stanga.
• Aceeasi pozitie initiala, rasucirea triunchiului spre dreapta si extensia cu
arcuire;
• Aceleasi exercitii ca cele trei amintite anterior, dar cu sprijinul piciorului
stang cu o treapta mai sus;
• Exercitiile de indoire si arcuiriale trunchiului trebuie executate cu ambele
arcuiri;
• Din stanga cu fata la scara, cu bratele extinse, stanga sus si dreapta jos, cu
mainile apucate, ridicarea genunchiului stang spre suprafata apei;
• Din aceeasi pozitie initiala, extensia si arcuirea trunchiului si a capului.
• Mers pe varful piciorului stang, dreptul paseste normal pe talpa, cu mana
stanga sustinand un plutitor pe cap si cu cea dreapta pe sold;
• Mers cu ridicarea piciorului stang spre suprafata apei si cu mainile ca in
exercitiul anterior mentionat;
• Acelasi mijloc cu ridicarea genunchiului stang;
• Mers cu pas adaugat spre stanga, fandand doar piciorul stang, cu o pluta la
spate, apucata asimetric cu mana de partea cimvexitatiii jos, iar ceea de
partea concavitatii sus.
3. Exerctii in bazin cu apa mare:
• Din atarnat inegal la scara bazinului, cu mana stanga, sus si dreapta jos,
balansari laterale ale intregului corp; se poate executa cu fata sau cu
spatele la scara;
• Alcelasi exercitiu din atarnat doar cu bratul stang sus, dreptul fiind in apa
langa picior;
• Tot din atarnat inegal, cu spatle la scara ridicarea piciorului sau doar a
genunchiului stang spre suprafata apei;
• Din atarnat cu fata la scara, cu bratul stang sus si drept jos, extensia si
arcuirea trunchiului –inspiratie revenire-expiratie;
• Din aceeasi pozitie initiala extensia si arcuirea piciorului drept;
• Din impingere de la perete, plutire pe piept cu capul in extensie la
suprafata apei, cu bratul stang sus si dreptul jos langa coapsa;
• Din impingere, plutire pe spate cu bratul stang sus, celalalt jos, cu
genunchiul piciorului stang indoit peste nivelul apei;
• Plutire pe spate, cu o pluta tinuta in regiunea dorsala, ridicari repetate ale
trunchiului si bazinului;
6
• Picioarele procedeu craul, extensia trunchiului si a piciorului drept dupa
fiecare 6 batai de picioare;
• Picioare craul, cu fata in apa si cu bratul stang sus, dreptul jos, inspirand
inainte prin ridicarea fetei din apa;
• Picioare spate cu pluta la spate in regiunea dorsala indoirea genunchiului
stang la fiecare 6 batai de picioare;
• Picior craul cu un brat sus -stangul- si celalalt jos;
• Alunecare craul sau spate cu pluta tinuta sus, vaslind numai cu bratul
drept;
• Alunecare craul sau spate, fara pluta, vaslind doar cu bratul drept, bratul
stang intins sus; la craul se va inspira lateral dreapta (pe prima parte al
drumului aerian al bratului);
• Alunecare craul, vaslind doar cu bratul stang, bratul drept intins jos; se va
inspira prin ridicarea bratului, lucru realizabil prin intensificarea batailor
de picioare;
• Alunecare in procedeul spate, vaslind doar cu bratul stang, bratul drept
fiind jos langa picior, sau indoit la spate;
• Inot in tandem (cate doi unul langa celalalt, cu mainile din interiorul
cuplului prinse) in procedeele spate si craul; se lucreaza bilateral.
Indicatii metodice:
Indicatii. Contraindicatii.
7
Indicatiile kinetobalneoterapiei in patologia aparatului locomotor sunt foarte largi,
tehnicile specifice fiind puse in aplicare abia dupa explorarea clinica, radiological si de
multe ori chiar biologica a pacientului.
In general, efectele urmarite sunt:
- dobandirea partiala si progresiva a independentei;
- cresterea mobilitatii articulare;
- facilitarea miscarilor si a gesturilor la persoanele cu handicap sever;
- relaxarea musculara;
- calmarea durerilor;
- vasodilatatia secundara in urma unor bai calde;
- reeducarea functionala motorie a unui segment;
- reantrenarea segmentara sau globala la efort.
Contraindicatiile sunt putin numeroase si destul de simplu de stabilitit. Astfel, putem
retine:
- orice boala in faza ei acuta;
- hipertemia;
- inconstientele sfincteriene;
- cardiopatiile decompensate;
- hipertensiunile arteriale;
- insuficientele respiratorii, in conditiile unei capacitati vitale foarte reduse;
- bolile active (tuberculoza);
- plagile infectate sau necicatrizante, ulcerele, orice boala de piele contagioasa;
- hidrofobia.
Apropierea afectiva, vocea calma, palcuta, atentia kinetoterapeutului indreptata
permanent spre subiect sunt conditii esentiale in derularea programelor de miscare in apa.
Integrarea copiilor si tinerilor cu cerinte educationale speciale este mult mai eficienta
cand terapia acvatica este initiata timpuriu. Aceasta forma de tratament trebuie sa vina in
intampinarea cerintelor diferitelor grupuri de tratament sau persoanelor cu astfel de nevoi
speciale. Ea va completa terapia a sec si va avea ca obiectiv prioritar induziunea si
reabilitarea sociala. Ele trebuie sa isi poata valorifica intregul potential, avand aceleasi
drepturi ca si ceilalti membrii ai comunitatii.
8
Bibliografie:
1. Elemente de hidrokinetoterapie si înot terapeutic, Laurenţiu Szatmáry, Horaţiu
Nicolae Pop, Elena Zamora , Editura Risoprint – Cluj Napoca – 2005
2. Înot pentru sǎnǎtate, Luciela Vasile – Editura didacticǎ si pedagogicǎ, R.A.,
Bucureşti, 2007
3. Kinetoterapie activă, F. Plas, E. Hagron, Polirom 2001
4. Hidroterapie, Krausz Ludovic, Krausz Ludovic – Tibor, Editura Syryus Téka –
Miercurea Ciuc – 2007
5. Ghid metodologic pentru corectarea deficienţelor fizice prin înot, Valeria Bălan,
Editura didactică şi pedagogică, R.A., 2007