ROLUL BASMELOR ŞI POVEŞTILOR ÎN FORMAREA ŞI

INFORMAREA PREŞCOLARILOR

Bălănescu Camelia
Grădiniţa „Constantin Brâncuşi”,Tg-Jiu,judeţul Gorj

Moto:”Toate poveştile tind să arate foloasele pe care le ai dacă eşti

cinstit,răbdător,muncitor,ascultător,cât şi nenorocirile care-i pasc pe toţi cei care nu sunt
astfel(…)Ele stârnesc dorinţele copiilor de a se asemui cu cei buni şi,totodată,teama de
nenorocirile în care cad cei răi,datorită răutăţii lor.” (Charles Perrault)

„A fost odată ca niciodată…”,aşa încep toate poveştile şi tot aşa începe şi povestea
mea.Numai că,de această dată,protagoniştii sunt fiinţe mici şi gingaşe,cu suflet bun şi
minte ascuţită.Cu toţii pornesc într-o lungă călătorie de iniţiere în viaţă,având ca
îndrumători Feţi-Frumoşi dârji şi neînfricaţi şi Ilene Cosânzene cu chip frumos şi suflet
bun.Asemenea discipolilor,tinerele vlăstare vor să devină oameni buni şi harnici,curajoşi
şi de încredere.Vârsta preşcolarităţii le oferă cadrul adecvat pentru iniţierea în
societate,căci acum este perioada în care copiii descoperă cele mai multe personaje din
basme şi poveşti pe care doresc să le copieze.Căci literatura,după cum menţionează
Bianca Bratu,este cea care oferă prilejul copilului de a „realiza o binevenită dedublare a
sa atunci când se recunoaşte în altul.Înainte de a putea înţelege că „eul”său se află
necesarmente în contact cu alte „euri”,el îşi află un alter ego multiplicat în fiecare
personaj cu care simpatizează:copil,zână,prinţ,iepure,gândăcel,etc.”
În grădiniţă,basmele şi poveştile reprezintă suportul principal al formării
caracterelor.Nu este lipsită de importanţă nici informaţia despre lumea de altădată pe care
o transmit basmele şi poveştile.Acestea constituie de multe ori un mijloc plăcut de
însuşire a cunoştinţelor despre natură şi om şi un procedeu eficient de îmbogăţire a
limbajului preşcolarilor.Poveştile reprezintă un instrument important în educarea
estetică,frumosul din literatură contribuind la dezvoltarea gustului estetic al copiilor.
Pentru formarea şi informarea preşcolarilor am apelat deseori la poveşti şi basme din
literatura naţională şi universală.Mijlocul de insuflare la preşcolari a dragostei pentru
literatură,dar şi pentru informarea copiilor despre aspecte din mediul înconjurător şi
formarea de priceperi şi deprinderi este povestirea.Astfel,în cadrul temei”Cine
sunt/suntem?” copiii au dobândit informaţii despre corpul uman şi igiena corporală
ascultând poveştile „Maricica” şi „Supărarea Danielei”,au aflat ce înseamnă politeţea din
povestirile”Nu numai la grădiniţă” şi „Sanda la grădiniţă”.Personajele negative şi
păţaniile lor i-au determinat pe copii să respecte şi să aplice regulile de igienă corporală şi
de comportare civilizată,spre a nu fi exemple negative în grupă.Din basmele
„Cenuşăreasa” şi „Hainele cele noi ale împăratului” copiii au obţinut informaţii despre
hainele de epocă,putând desfăşura la sectorul „Ştiinţă” jocul „Un cufăr de mistere”.În
cadrul temei”Când,cum şi de ce se întâmplă?” poveşti şi basme precum”Răţuşca cea
urâtă”,”Puiul”,”Gândăcelul”,”Căprioara” au oferit copiilor date despre viaţa păsărilor şi
animalelor şi despre diferitele medii de viaţă.Pornind de la poveşti şi basme educatoarele
pot crea diferite scenarii ce pot conduce la dezvoltarea gândirii şi
imaginaţiei.Astfel,născocirea de către copii a unui alt final al povestirii „Puiul” de I:Al.
Brătescu Voineşti oferă prilejul scotocirii în imaginaţie pentru găsirea unor soluţii de
salvare a puiului.Copiii cu înclinaţii ecologice au găsit soluţii pentru salvarea puiului:fie
şi-au imaginat nişte copii care au venit în pădure şi au găsit puiul îngheţat,l-au luat
acasă,l-au îngrijit,iar primăvara i-au dat drumul în pădure,fie „au văzut” puiul căzut în
zăpadă,iar căldura zăpezii l-a salvat şi a ajuns sănătos în primăvară.Alţi copii,mai
sceptici,au acceptat moartea,dar sfârşitul a fost vesel pentru pui,căci s-a visat jucându-se
cu fraţii săi sub aripa ocrotitoare a mamei.Răspunsurile copiilor sunt indicatori ai
gradului de dezvoltare a gândirii şi imaginaţiei creatoare.Gimnastica intelectuală pe care
o implică receptarea textelor literare presupune şi exerciţii de activizare a atenţiei şi
memoriei preşcolarilor.
Basmele şi poveştile au un rol important în dezvoltarea limbajului sub aspect
gramatical,fonetic şi lexical.Ascultând poveşti ,copiii descoperă expresii şi cuvinte noi,pe
care şi le însuşesc.Pronunţă,de asemenea,sunete,utilizează vorbirea dialogată,povestesc şi
repovestesc.Plecând de la poveşti,educatoarele desfăşoară o serie de jocuri exerciţiu cu
scopul pronunţării corecte a sunetelor,pentru exersarea vorbirii dialogate sau pentru
dezvoltarea unei exprimări orale corecte.Jocurile”Oglinda fermecată”,”Căsuţa poveştilor”
sau „În lumea poveştilor”verifică însuşirea corectă conţinutului unor poveşti,dar oferă şi
prilejul vorbirii dialogate,posibilitatea de-a formula propoziţii corecte
gramatical,utilizarea sinonimiei,antonimiei,omonimiei,etc.
Domeniul”Om şi societate”are ca obiective de referinţă cunoaşterea şi respectarea de
către preşcolari a normelor necesare integrării în viaţa socială,respectarea regulilor de
securitate personală,manifestarea unor relaţii de prietenie,toleranţă,armonie cu
colegii,adaptarea comportamentului propriu la cerinţele grupului în care
trăieşte,descrierea şi identificarea elementelor locale specifice ţării noastre şi a zonei în
care locuiesc.Basmele şi poveştile au un rol important în realizarea acestor
obiective.Ascultând poveşti preşcolarii cunosc şi îşî însuşesc noţiuni,convingeri şi
sentimente morale,se raportează la personajele pozitive şi dezaprobă comportamente
negative.Astfel,pentru ca preşcolarii să înţeleagă ce înseamnă bunătatea,prietenia,hărnicia
şi pentru a urî răutatea,duşmănia,lenea,le-am povestit basme precum”Fata babei şi fata
moşneagului”de I.Creangă,”Sarea în bucate” de P.Ispirescu,”Cenuşereasa” şi „Albă ca
Zăpada şi cei şapte pitici”de Fraţii Grim.Peripeţiile personajelor,răutatea celor
negative,bunătatea celor principale îi înduioşează pe copii şi îi conving că este bine să
urmeze exemplul celor bune.Finalul moralizator contribuie în mare măsură la alegerea
exemplului pozitiv.Poveşti precum”Ionică mincinosul”,”Puf Alb şi Puf Gri” ne învaţă ce
este sinceritatea şi îi determină pe copii să spună adevărul şi să urască
minciuna.Neascultarea părinţilor,încăpăţinarea şi consecinţele acestora sunt reliefate de
poveşti precum”Capra cu trei iezi” de I.Creangă,”Scufiţa Roşie” de Charles
Perrault ,”Povestea măgăruşului încăpăţinat”.Păţaniile personajelor i-au convins pe copii
că trebuie să asculte sfatul părinţilor,că nu este bună încăpăţinarea şi trebuie să se
adapteze la regulile impuse de societate.Educarea dragostei faţă de muncă a fost posibilă
şi prin prezentarea unor poveşti precum”Povestea unui om leneş”,”Banul muncit” sau
„Ionică mincinosul,din cuprinsul cărora preşcolarii au înţeles importanţa şi utilitatea
muncii în viaţa oamenilor.Cultivarea respectului faţă de eroii neamului,dragostea de ţară
şi patriotismul sunt uşor de descoperit în povestirile:”Mihai Viteazul,voievodul tuturor
românilor,”Băiatul care a vorbit cu vodă”,”Eroina de la Jiu”de D.Almaş sau „Moş Ion
Roată şi Unirea”,”Stejarul din Borzeşti”de Eusebiu Camilar.Acestea şi multe altele
trezesc în copii sentimente de admiraţie faţă de eroii neamului românesc şi prezintă într-o
manieră plăcută,pe înţelesul copiilor,pagini din istoria neamului românesc.Basmele şi
poveştile sunt bogate în exemple morale ce ajută la formarea personalităţii micilor
ascultători.Poveştile prezentate sunt cele mai cunoscute,dar ,cu siguranţă,mai sunt multe
altele.De aceea este importantă lectura nu numai pentru copii ci şi pentru adulţi!
Împreună cu frumosul din artă,frumosul din literatură contribuie la formarea gustului
estetic.Prin valorificarea capodoperelor literaturii,educatoarele pot forma la copii
sentimente şi convingeri estetice.Frumuseţea descrierilor din „Dumbrava minunată” de
M.Sadoveanu sau „Frunza” de E.Gârleanu,expresivitatea dialogurilor din operele lui
Creangă trezesc dragostea şi interesul pentru lectură.
Lumea copilăriei este o lume de poveste lungă şi frumoasă.Ioan Slavici,subliniind
importanţa poveştilor,preciza:”povestea a fost fondul plăcerilor mele din copilărie-
poveştile erau darurile ce mi se prezentau pentru purtarea cea bună”.Să nu încetăm şi
noi,educatoarele, să le oferim copiilor astfel de plăceri spre a fi sigure că vom modela
caractere nobile,asemenea eroilor buni şi curajoşi din basme.

Bibliografie
1.Bianca Bratu,Preşcolarul şi literatura,Editura Didactică şi Pedagogică,1977
2.Curriculum pentru educaţia timpurie a copiilor
3.Revista învăţământul preşcolar nr.3-4/2004