Riga Crypto și lapona Enigel – Ion Barbu

Redactează un eseu de minimun 400 de cuvinte, în care să prezinți particularitățile unui text
poetic studiat, aparținând lui Ion Barbu
În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
 evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic studiat într-un
curent cultural/literar;
 prezentarea modului în care tema se reflectă în textul poetic studiat, prin comentarea a două
imagini sau idei poetice;
 analiza, la alegere, a două elemente de compoziție și de limbaj, semnificative pentru textul
poetic studiat, din seria: imaginar poetic, figuri semantice, motive poetice.

Introducere
Modernismul presupune o mare variație tematică, autorii care se încadrează în această
tipologie fiind preocupați în primul rând de căutarea unor noi teme, exprimate cu ajutorul unui
limbaj care nu mai respectă canoanele anterioare. Astfel, de la realistul Arghezi, cu a sa „estetică
a urâtului”, până la expresionismul lui Lucian Blaga sau ermetismul lui Ion Barbu, concepțiile
despre artă ale moderniștilor sunt, mai degrabă, demne de disociat decât de asociat. Reprezentativă
pentru viziunea modernist-ermetică a scriitorului asupra lumii este poezia Riga Crypto și lapona
Enigel, publicată în volumul Joc secund, 1930, ciclul Uvendenrode (etapa baladică și orientală).

Cuprinsul
 evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic studiat într-
un curent cultural/literar;
 O primă trăsătură care face posibilă încadrarea textului studiat în curentul modernism este
caracterul de ars poetica, poezia încadrându-se în seria artelor poetice din perioada
interbelică. Textul este considerat o artă poetică, deoarece autorul își exprimă crezul liric
(propriile convingeri despre arta literară și despre aspectele esențiale ale acesteia) și
viziunea asupra lumii. Prin mijloace artistice, este configurată concepția despre poezie
(teme, modalități de creație și de expresie, rolul poeziei fiind acela de inițiere a lectorului
în mecanismul de reconstituire a traseului rațional și ideatic parcurs de gândirea poetului;).
 Poezia este modernistă și prin încălcarea convențiilor constitutive ale genurilor și ale
speciilor literare: balada preia o formulă specifică epicului în proză, aceea de povestire în
cadru, dar păstrează intacte resursele filonului liric. În plus, în spiritul poeziei moderniste,
printre ale cărei caracteristici de limbaj se numără ambiguitatea, balada Riga Crypto și
lapona Enigel poate fi citită, la un prim nivel, ca o legendă despre nașterea ciupercilor
otrăvitoare, dar se deschide spre un nivel superior de interpretare, ca alegorie a Ființei.
Interpretarea dată însuși de Ion Barbu poemului, „un Luceafăr întors”, relevă asemănarea
cu opera lui Mihai Eminescu (Luceafărul): drama incompatibilității dintre două lumi care
încearcă să comunice și să se împlinească.

 prezentarea modului în care tema se reflectă în textul poetic studiat, prin comentarea
a două imagini sau idei poetice;
Tema baladei Riga Crypto și lapona Enigel este, la un prim nivel, iubirea incompatibilă, fiind
asociată cu o altă temă situată la un înalt nivel de generalitate: opoziția dintre materie și spirit.
Crypto, materia fragilă, este hipnotic atras de ideea însoțirii cu regnul superior, iar ființa umană,
trăitoare în orizontul spiritului, nu poate accepta însoțirea cu materia și refuză blestemul negării
cunoașterii. Mai exact, caracterul alegoric al poeziei este dat de faptul că se pune accentul pe problema
cunoașterii: la fel ca fata de împărat (din Luceafărul), riga Crypto dorește să-și depășească statutul de ființă
inferioară, dar în final constată că acest lucru este imposibil. Diferența esențială este că în cazul poeziei lui
Barbu ființa superioară este omul, lapona Enigel, care aspiră spre o cunoaștere absolută. Finalul, în aparență,
este același: cineva trebuie să plătească tentația de a-și depăși condiția
O idee poetică reprezentativă este chiar incipitul poemului. În primele patru strofe, care au rolul de
prolog al baladei, este redat, cu ajutorul limbajului popular, dialogul dintre „menestrelul trist” și „nuntașul
fruntaș. Inițierea debutează cu întâlnirea menestrelului (ipostază a poetului), „mai aburit ca vinul fiert”,
care este rugat de nuntașul fruntaș să spună povestea unei nunți eșuate din cauza încălcării statutului
ontologic al ființei, urmată de o nuntire în „cercul plantelor nebune”. Cântecul menestrelului trist are valoare
de memento, atenționând că hybrisul1 nu poate rămâne nepedepsit. Cadrul povestirii conține o serie de
elemente simbolice, cu încărcătură ermetică, prin care cititorul este avertizat asupra dimensiunii alegorice
a istorisirii care urmează a fi spusă. Faptul că este rostită într-un cadru secret, retras (în cămară), că este
lipsită de public, că se reia într-o nouă tonalitate (stins, încetinel), după ce mai fusese spusă (cu foc), totul
conduce la ideea că se produce un act inițiatic. Relevantă este, din acest punct de vedere, și starea
menestrelului „aburit”, adică intrat în dimensiunea dionisiacă a conștiinței, capabilă să se relaționeze cu
Marele Tot și să ignore formele aleatorii, pentru a accede la esențe.
Portretul, respectiv originea celor doi, Crypto și Enigel reprezintă o altă idee poetică
semnificativă pentru tema operei. Portretul lui Crypto, exponentul lumii vegetale, prezintă
protagonistul în mediul său, „în pat de râu și humă unsă”, sugestiv pentru materia fragilă, dar
lipsită de spiritualitate. Suspectat de un pact faustic cu vrăjitoarea mănătarcă, riga nu are o relație
bună cu lumea lui, mai ales din cauza refuzului de a înflori, semn al încercării disperate de a se
sustrage timpului și, implicit, condiției sale. Personajul feminin, mica laponă Enigel, al cărei nume
amintește, prin etimologie, rădăcina saxonă a cuvântului înger, pentru a evidenția natura profund
spirituală a personajului uman.

 analiza, la alegere, a două elemente de compoziție și de limbaj, semnificative pentru textul

poetic studiat, din seria: imaginar poetic, figuri semantice, motive poetice etc.
Dintre numeroasele motive poetice care încifrează textul, precum: trashumanța, atracția pentru
Soare, tentația Sudului, visul, „sufletul-fântână”, două au o relevanță specială în configurarea
sensului: Soarele și fântâna. Dacă pentru Crypto, ciuperca crudă de pădure, Soarele reprezintă
moarte, pentru Enigel este astrul tutelar al vieții. Așa se explică faptul că, la întâlnirea cu Soarele,
craiul Crypto este descriptat, „ascunsa-i inimă plenește”, și se transformă într-o ciupercă
otrăvitoare. Motivul recurent al fântânii este relevant pentru evidențierea diferențelor
ireconciliabile între protagoniști. În datul existențial al materiei nu este înscrisă eternitatea, astfel
că pentru rigă accesul la „fântâna tinereții” este condiționat de un pact faustic cu o „vrăjitoare
mănătarcă”. În schimb, omului îi este rezervat alt statut existențial: el este centrat pe „sufletul-
fântână”, în care se oglindește însuși Soarele-cunoașterii, care îi asigură eternitatea spiritului,
nemurirea.
Elementele de opoziție și simetrie sunt, de asemenea, reprezentative pentru textul poetic.
Astfel, valoarea de descântec și de incantație a celor trei chemări, precum și împletirea limbajului
popular cu cel literar („iacă”, „ție dragi”, „puiacă”, „te frângi”, „somn fraged”, „lamă de
blestem”), subliniază și mai mult caracterul de baladă al poeziei. Cele trei chemări eșuează din

1
Mândrie nemăsurată a unui individ și supraapreciere a forțelor și libertății sale în confruntarea cu
destinul.
cauza diferențelor dintre cele două lumi, bazate pe opoziția soare/umbră, care evidențiază relația
fiecăruia cu universul, incompatibilitatea peste care niciunul dintre ei nu poate trece fără să se
piardă pe sine. Crypto se teme de lumina soarelui: „de soare,/ Visuri sute, de măcel,/Mă despart.
E roșu, mare, / Pete are fel de fel”, în timp ce lapona aspiră spre acesta: „Că dacă-n iarnă sunt
făcută, /Și ursul alb mi-e vărul drept, /.../ Mă-nchin la soarele-nțelept”. Ființa superioară își dă
seama că iubirea lor nu este posibilă și că opoziția dintre soare și întuneric, dintre rațiune și
instinct nu va putea fi niciodată anulată. Opoziția dintre cele două ființe, una umană, cealaltă
vegetală, este subliniată și în final prin antiteza „fiară bătrână„ – „făptură mai firavă”. Omul este
o ființă supusă greșelii și încercării repetate datorită existenței îndelungate, în timp ce creatura
vegetală trăiește un an și, prin urmare, nu are dreptul decât la o șansă, care îi este fatală. Mai puțin
vizibile la prima lectură a baladei, relațiile de simetrie se dezvăluie în hermeneutica textului, care
se deschise și se închide cu evocarea a două nunți: cea umană (la finalul căreia se rostește povestea
menestrelului) și cea din lumea plantelor otrăvitoare/„nebune” (din epilog). Ele intercalează istoria
unei nunți ratate, imposibile, între Crypto și Enigel. Simetria are menirea de a dezvălui o lege
cosmică: nunta se poate realiza numai între cei care au același statut ontologic.

Încheierea

Balada Riga Crypto și lapona Enigel este unul dintre cele mai generoase texte pe care le-a
ivit modernismul românesc. Imaginația creatoare a poetului ridică particularul și fragmentarul
(imposibila poveste de dragoste) la universal. Ion Barbu realizează prin intermediul acestei poezii o
sinteză a limbajului poetic, pornind de la folosirea expresiilor populare și ajungând la metaforele-simbol
din final.