Proiect Psihologie Politică – Influența personalității asupra

metodelor de conducere ale unui lider

Charles de Gaulle

Lucrarea de față își propune să reliefeze cruciala legătură dintre structura personalității
unui lider politic, și nu numai, această relație existând la nivelul oricărui lider, și felul cum
aceasta influențează împreună cu circumstanțele ambientale modul de luare a deciziilor și felul
în care gândește un lider. Doresc să pun în evidență această legătură prin prezentarea, cât mai
completă, a vieții politice a lui Charles de Gaulle prin intermediul schiței psiho-biografice1
creată de către fostul profiler al CIA-ului, Jerrold M. Post și modul prin care personalitatea lui
Charles de Gaulle a reprezentat „motorul” vieții lui politice. Motivul pentru care l-am ales pe
Charles de Gaulle este reprezentat de faptul că îl consider un lider complet, care a trecut printr-
o suită de situații neprevăzute datorate și perioadei în care a trăit (perioada celor două Războaie
Mondiale și începutul Războiul Rece), accentuând astfel importanța personalității unui individ
în relație cu felul acestuia de a se raporta la realitate. Cum încă din amurgul civilizației umane,
istoria a fost modelată de anumiți oameni care au dat dovadă de niște calități și de o personalitate
deosebite, studiul și analiza liderilor din ziua de astăzi a căpătat un având important, ajungând
să se dezvolte științe independente ca profiling-ul politic și profiling-ul psihologic. Aceste noi
domenii de cercetare au o strânsă legătură cu psihologia clasică, înrudindu-se cel mai mult cu
psihologia personalității, al căror domeniu de cercetare gravitează în jurul personalității umane.
Personalitatea umană este fără niciun dubiu, una dintre cele mai complexe și mai
dinamice fenomene cunoscute până acum, aceasta reprezentând piatra de temelie a conștiinței
fiecăruia dintre noi, fiind structurată la rândul ei, așa cum susținea Sigmund Freud, din
conștient, inconștient și subconștient2, cele trei subsisteme psihice care înmagazinează toată
energia psihică umană. Deși a suscitat un interes masiv de-a lungul timpului, adevăratele
preocupări și cercetări în legătură cu personalitatea ființei umane datează începând cu secolul
al XVIII-lea. Fără îndoială, structura personalității „este o realitate extrem de complexă
(principalul motiv fiind acela că integrează o varietate de componente diferite ca structură,
funcționalitate și finalitate – biologice, psihologice, sociologice, axiologice, istorice) și
dinamică, caracteristică oferită de către continua evoluție în timp, atât în plan filogenetic, cât și
în plan ontogenetic, fapt care contrastează cu trăsăturile relativ stabile ale personalității”. Drept
urmare, conceptul de personalitate nu poate fi cercetat de o singură știință, ci necesită o abordare
multidisciplinară. În conturarea personalității umane sunt implicate atât existența umană cu
experiențele sale substanțiale și spirituale, cât și întreg ansamblul de valori, idei, concepții,
credințe dobândite în trecut, însușite de către individ, realizate în prezent și proiectate în viitor.
Ținând cont de numărul astronomic de variabile care stau ca fundament în definirea
personalității, aceasta se va dezvolta foarte diferit în cazul fiecărui individ în parte. Drept
urmare, asta face ca comportamentul oamenilor să fie într-o oarecare măsură, imprevizibil,

1 Post, Jerrold ”The Psychological Assessment of Political Leaders”. Michigan. The University of Michigan Press. 2005
2 Prima repartizare a personalității omului în subsisteme realizată de Freud. Ulterior și-a revizuit teoria și a redenumit aceste
instanțe în ID, Ego/Eu și Super-ego/Supraeu, Sigmund Freud - Introducere în psihanaliză, Prelegeri de psihanaliză,
Psihopatologia vieții cotidiene, Editura Didactică și Pedagogică, (1980)
uneori total haotic și ilogic, totul depinzând doar de circumstanțe. Totuși, analizând
personalitatea unui individ și descompunând-o în elementele de bază și rearanjându-le ca într-
un veritabil „puzzle”, ne va permite înțelegerea trecutului acelei persoane, și implicit
previzionarea viitorului acesteia, asta implicând în principiu înțelegerea și anticiparea
ulterioarelor decizii și alegeri.
Această știință care se ocupă cu studiul amănunțit al influențelor vieții personale și
implicit a personalității marilor lideri mondiali asupra deciziilor, atitudinilor, comportamentelor
și alegerilor acestora, poartă numele de psihologie politică, fiind înrudită prin natura cercetărilor
cu profiling-ul politic.
Procesul de identificare și analizare a tuturor factorilor care au determinat la un moment
dat o anumită influență sau schimbare în personalitatea unui individ, declanșând astfel o viitoare
decizie, este extrem de complex, volumul de date biografice care trebuie parcurs fiind enorm.
Pentru o determinare cât mai precisă a sistemului de personalitate a unei persoane nu trebuie
omis niciun detaliu din istoricul acesteia.

SCHIȚA PSIHO-BIOGRAFICĂ a lui CHARLES DE GAULLE

I. Discuția psiho-biografică

1. Trecutul cultural și istoric. Poate scoate la iveală trăsături care să

descrie constrângerile culturii politice asupra rolului de lider.

- A fost crescut într-o familie de credincioși romano-catolici patrioți, regaliști și tradiționaliști

- Familia sa a pierdut cea mai mare parte a terenurilor care le aparțineau în timpul Revoluției
franceze, căreia i s-a opus.
- Tatăl lui De Gaulle a încurajat dezbaterea istorică și filosofică între copiii săi la ora mesei,
iar prin încurajarea lui, de Gaulle a crescut familiarizat cu istoria Franței de la o vârstă
fragedă.
- Impresionat de povestea mamei sale în care ea povestea că a plâns ca un copil când a auzit
de capitularea francezilor în fața germanilor la Sedan în 1870, el a dezvoltat un interes
deosebit pentru strategia militară și a început să își asalteze tatăl cu întrebări despre celelalte
eșecuri din scurtul război de la Vionville și Marte-la-Tour.

2. Originile familiei și primii ani din viață

a) Arborele genealogic – bunici, părinți, rude, relații între membrii (politica familiei)
- Charles Andre Joseph Pierre-Marie de Gaulle s-a născut la Lille în 1890 într-o familie
catolică de origine pariziană. Acesta era fiul lui Henri, profesor de istorie și literatură
franceză, și al Jeannei Maillot. Tatăl său, Henry, provine dintr-o lungă linie aristocrată
din Normandia și Burgundia, în timp ce mama sa, Jeanne Maillot, dintr-o generație de
antreprenori industriali destul de bogați din regiunea Flamand unde se și găsește orașul
Lille. În urma unei mai atente analize a arborelui genealogic al lui Charles de Gaulle s-a
 constatat că acesta are strămoși irlandezi (McCartan, Iacobini, care se ascundeau în Franța
după Renumita Revoluție), scoțieni (Fleming) și germani (Kolb, din Moșia Baden). Charles
a avut 3 frați, dintre care doi vor activa în rezistență antigermană, și o soră, pe care mai
târziu Charles o va antrena în Mișcarea de Rezistență antigermană:
 Xavier de Gaulle (1887-1955), fratele mai mare, a fost prizonier în Primul Război Mondial,
iar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a făcut parte din Rezistență;
 Marie-Agnes de Gaulle (1889-1982), singura soră a lui Charles de Gaulle;
 Jacques de Gaulle (1893-1946), fratele lui Charles de Gaulle care a rămas psihic bolnav în
anul 1926 în urma unei encefalite grave;
 Pierre de Gaulle (1897-1959), a făcut parte din Rezistență și a fost un om politic,
administrator a diferitor organizații.
 Julien-Philippe a fost bunicul lui Charles de Gaulle.
 Josephine-Marie a fost bunica lui Charles de Gaulle și a aceasta a avut o influență destul de
importantă asupra concepțiilor sale religioase prin intermediul poemelor pe care le scria.
 Charles de Gaulle a fost unchiul acestuia, fiind și el un istoric și implicit având și el un rol
în modelarea pasiunii și intereselor nepotului său, Charles de Gaulle.
b) Eroi și modele
- Așa cum preciza și Freud la un moment dat, poveștile pe care le auzim în copilărie ne
influențează viața mai mult decât credem. Eu consider că și în cazul lui Charles de Gaulle,
nenumăratele povești pe care le-a auzit acesta în timpul copilăriei de la părinții săi au avut
un impact asupra lui, și anume i-au trezit apetitul pentru o viață de militar. Cred că modele
și eroii pentru de Gaulle au fost soldații din poveștile copilăriei sale și din cărțile de istorie
pe care le citea.

3. Educația și socializarea

a) Climatul țării
- În urma crizei politice franceze din 1905, care a determinat separarea Bisericii de Stat,
Charles de Gaulle este obligat să-și continue studiile în Belgia (prima experiență în exil).
b) Anii de studenție; Exemple de conducere
- Tatăl i-a insuflat fiului său o credință profundă în gloria religiei catolice tradiționale din
Franța. Charles a primit o educație clasică riguroasă, care a inclus un an (1907-1908) la un
colegiu iezuit din Belgia.
- De Gaulle a fost educat la Paris, la Colegiul Stanislas și, de asemenea, pentru scurt timp, în
Belgia, unde a continuat să afișeze interesul său în lectură și istorie.
- De Gaulle a petrecut patru ani studiind și antrenându-se la Academia Militară de elită, Saint-
Cyr, între anii 1908-1912 (de Gaulle a intrat al 119-lea din 221 de locuri disponibile și face
4 ani de studii și câteva luni de practică de unde iese în 1912 diplomat).

4. Cariera profesională

a) Mentori
- colonelul Pétain, în subordinea căruia s-a aflat imediat după terminarea Academiei Militare
Saint-Cyr, când este repartizat în al 33-lea batalion de infanterie la Arras, devenind la
sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial inamicul său.
- Charles de Gaulle va evidenția, spre sfârșitul vieții sale, admirația lui față de personalitatea,
caracterul și operele istoricului regalist Jacques Bainville.
b) Cariera incipientă
- Locotenent la începutul Primului Războiului Mondial
- Este numit căpitan în ianuarie 1915
- În perioada interbelică, Charles de Gaulle rămâne în continuare activ în armată ca instructor
pentru infanteria Poloniei în timpul războiului cu Rusia comunistă (1919-1921)
- În anul 1925 este transferat în cadrul Statului-Major al Mareșalului Pétain, vice-președinte
al Consiliului Superior de Război. În anul 1927, Charles de Gaulle, este numit comandant
al batalionului al 19-lea de țintași – pedeștri la Treves. De Gaulle este transferat în Liban în
1929, unde petrece 2 ani la Beirut cu familia sa.
- În anii 1930 a devenit locotenent-colonel.
- În 1931 el își începe activitatea în cadrul secretariatului general de Apărare Națională din
Paris. Acest nou post este crucial pentru el, deoarece aceasta reprezintă ocazia perfectă de
a se iniția în Afacerile de ordin statal.
- La începutul celui de-Al Doilea Război Mondial, Charles de Gaulle a devenit colonel.
c) Succese și eșecuri
- El s-a remarcat în operațiunile din apropierea râului Zbrucz și a câștigat decorațiune militară
poloneză de mare importanță.
- După avansul germanilor din 15 mai 1940, Charles de Gaulle a primit un post de comandă
a unei unități de tancuri improvizată. La data de 17 mai, acesta a atacat forțele germane cu
200 de tancuri și fără suport aerian la Montcornet. Această luptă a fost una dintre puținele
reușite de către Franța. Ca recompensă pentru reușită, Charles de Gaulle a fost avansat la
gradul de general de brigadă.
- Charles de Gaulle nu a reușit să convingă guvernul de atunci al Franței (sfârșitul celui de-
Al Doilea Război Mondial) să renunțe la ideea capitulării → Idee care încă din tânăra
copilărie s-a înrădăcinat în mintea acestuia și care pentru el era de neconceput. În opinia
mea, această idee este centrul de gravitație al personalității lui Charles de Gaulle, orice dar
fără capitulare.

5. Subiectul/Individul ca lider

a) Evenimente cheie
- În timpul Primului Război Mondial, Charles de Gaulle a luptat în Regimentul 33, care era
considerat la momentul respectiv unul dintre cele mai bune din cadrul armatei franceze. Așa
că imediat după începerea războiului în august 1914, acest regiment a fost trimis să
întâmpine avansarea Germaniei la Dinant. Totuși, generalul tradiționalist Charles Lanrezac,
comandantul Armatei a Cincea a Franței, și-a trimis unitățile la luptă împotriva artileriei
germane cu baionete, suferind astfel pierderi masive. Promovat la comandant de pluton, de
Gaulle a luat parte la lupte grele, fiind astfel printre primii răniți. În timp ce a stat în spital,
el și-a exprimat frustrările în legătură cu tacticile folosite. Revenind pe front, acesta și-a
găsit foarte mulți camarazi căzuți pe front și astfel a fost pus într-o poziție de comandă a
unei companii. Unitatea lui Charles de Gaulle a început rapid să primească laude pentru
 eficiența de care dădea dovadă în obținerea informațiilor chiar din tranșeele inamicilor.
Ulterior, acesta a mai suferit și alte răni dar niciuna dintre ele nu a fost fatală. → Acest
episod a constituit pentru Charles de Gaulle un moment important făcându-l conștient de
posibilitatea de a muri din cauza deciziilor proaste ale altor persoane. Astfel acesta începe
să acceadă spre poziții de comandă din ce în ce mai important pentru a-și controla mai bine
propriul destin.
- Unul dintre cele mai reprezentative momente de leadership ale lui Charles de Gaulle îl
reprezintă perioada când organizează din afara Franței, Forțele Franței Libere, care în
principiu militau pentru continua rezistență a francezilor împotriva ocupării străine și
împiedicarea semnării armistițiului cu Germania.
b) Crize
- O adevărată criză pentru Charles de Gaulle a constituit-o perioada de captivitate în
închisorile germane după ce a fost capturat în timpul Luptei de la Verdun. Acesta a fost
rănit de o baionetă apoi a leșinat de la efectele unei grenade cu gaz. Deși nu a fost tratat
extrem de rău, acesta a încercat să evadeze de 5 ori, iar în scrisorile adresate familie descria
acea situație ca un „ghinion rușinos”. Acesta ajunsese să fie depresiv din cauza faptului că
nu poate participa la victoria țării sale. În timpul încarcerării sale, Charles de Gaulle a scris
prima sa carte, publicată în anul 1924, L'Ennemi et le vrai ennemi (Inamicul și adevăratul
inamic). → Acest moment de criză reliefează foarte bine dorința lui de Gaulle de a rămâne
în istorie, de a lua parte la ceva important. Deși nu a reușit să scape din închisoarea germană,
aceasta a încercat să compenseze neparticiparea la grandioasa victorie cu scrierea unei cărți.
- Având în vedere personalitatea lui Charles de Gaulle, un alt moment de criză a fost cel în
care la întoarcerea în Bordeaux, a aflat că vechiul său prieten și comandant, Mareșalul
Philippe Pétain, devenit ulterior Prim Ministru, plănuia un armistițiu cu Germania nazistă.
Acest lucru era de neconceput pentru Charles de Gaulle, așa că la data de 17 iunie, acesta
și alți ofițeri loiali lui au plecat în Marea Britanie.
c) Relații politice cheie, influențe
- Charles de Gaulle era protejatul vechiului său comandant, Mareșalul Philippe Pétain.
- Paul Reynaud l-a ajutat pe Charles de Gaulle cu finanțarea sumei de 100.000 de franci de
aur când a fugit în Marea Britanie
- Pe parcursul timpului relațiile politice ale lui Charles de Gaulle s-au ramificat în multe
direcții, acesta ajungând să poate discuții cu cele mai influente persoane de pe planetă
(Franklin D. Roosevelt, Winston Churchill, Eisenhower, Stalin, etc.)

6. Familie și prieteni
- La 7 aprilie 1921 Charles de Gaulle se căsătorește cu Yvonne Vendroux (născută la Calais
pe 22 mai 1900, decedată la Paris pe data de 8 noiembrie 1979), cu care avut 3 copii:
 Philippe de Gaulle (28 decembrie 1921 la Paris) – ulterior a fost amiral și
senator;
 Elisabeth de Gaulle, născută la Paris la data de 15 mai 1924;
 Anne de Gaulle (1 ianuarie 1928 la Treves – 6 februarie 1948 la
Colombey-les-Deux-Eglises), a fost bolnavă, suferind de sindromul Down.
II. Personalitatea

1. Descrierea generală personală

 a) Aspectul și caracteristicile personale (incluzând descrierea stilului de viață,
echilibrul dintre muncă și viața personală, orele de muncă, hobby-uri și recrearea)
- Deși a fost o persoană natural timidă întreaga sa viață, de multe ori a organizat cu alți
copii grupuri pentru a reconstitui bătăliile antice franceze.
- În timp ce se afla la Academia Militară, din cauza înălțimii sale (2 metri), a frunții înalte, a
nasului mare, Charles de Gaulle și-a dobândit porecla de „marele sparanghel”
b) Sănătatea (nivelul de energie, utilizarea drogurilor și a alcoolului)
- Conform raportului de la Academia Militară, Charles de Gaulle era un student cu o stamina
impresionantă
- Pe tot parcursul vieții lui, Charles de Gaulle a avut o sănătate de fier, singura lui problemă
medicală fiind legată de o intervenție minoră la prostată
- Nu există informații conform cărora de Gaulle să fi consumat droguri sau alcool.

2. Capacitatea și stilul intelectual

a) Inteligență
- Până la vârsta de 10 ani, Charles de Gaulle citea deja cărți de Istorie Medievală, ca
„Froissart's Chronicles of the Hundred Years War”.
- În primii ani de adolescență Charles de Gaulle începuse să scrie propriile cărți.
- El a avut rezultate bune la academie și a primit laude pentru comportament, maniere,
inteligenta, caracter, spiritul său militar și rezistență la oboseală.
- În anul 1934, Charles de Gaulle a scris cartea „Vers l'Armée de Métier” („Spre o armată
profesionistă”), unde milita pentru folosirea tancurilor în luptă, nefiind de acord cu războiul
ținut în tranșee.
- În perioada interbelică, Charles de Gaulle își dezvoltă teoriile sale cu privire la tacticile
militare, publicând “Dezacord dușmanului” (1924), “Ascuțișul Sabiei” (1932), “Înarmarea
ca profesie“ (1934), “Franța și înarmarea ei” (1938).
b) Judecată
- În anul 1908 acesta s-a înrolat în armată, la Academia Militară Saint Cyr → Motivul
acestuia era de a se răzbuna pentru înfrângerea franceză din anul 1870. De asemenea, el
considera că acesta este cel mai bun mod de a-și face un renume.
c) Cunoaștere
- Nivelul de cunoaștere, în special cultură generală, era foarte mare în cazul lui Charles de
Gaulle, acesta fiind întreaga sa viață un avid cititor. → Mai târziu a început să favorizeze
scrierile filosofilor Henri Bergson, Charles Péguy, și Maurice Barrès. Pe lângă lucrările
filosofilor clasici germani Friedrich Nietzsche, Immanuel Kant și Johann Wolfgang von
Goethe, Charles de Gaulle a preferat să citească și opera anticilor greci, în special Platon,
dar și proza poetului romantic François-René de Chateaubriand.
d) Complexitate cognitivă
- După ce a înaintat în vârstă, Charles de Gaulle a dezvoltat o credință puternică în destinul
său că va face lucruri cu adevărat mari.
3. Reacții emoționale

a) Stările de spirit, schimbarea acestora

- Charles de Gaulle era genul de persoană foarte bine fixată în concepțiile sale, iar asta punea
în evidență încăpățânarea acestuia și implicit neschimbarea stării de spirit, experiența sa
militară având un aport important în asta.
b) Impulsivitatea și controlul impulsurilor
- Charles de Gaulle s-a certat de multe ori cu comandantul său de companie și alți ofițeri
pentru că în opinia lui exista o lipsă de pregătire pentru războiul cu Germania. →
Comportament din care reiese faptul că Charles de Gaulle era o persoană impulsivă și care
nu se dădea înlături de la nimic pentru a-și face înțeles punctul de vedere, chiar dacă asta
însemna pedepse majore.

4. Structura caracterului și a determinărilor

a) Identificarea tipurilor de personalitate

- De Gaulle a fost un tânăr soldat inteligent, realist, cu aspirații înalte, impulsiv, încăpățânat,
muncitor, și zelos, iar în cariera sa militară, un om cu un spirit original, mare siguranță de
sine și un curaj remarcabil.
- De asemenea, analizând modul de viață al lui Charles de Gaulle putem deduce faptul că cel
mai probabil caracterul acestuia era coleric-sangvinic, urmând ca spre sfârșitul vieții acesta
să devină melancolic și astfel să ducă o viață retrasă și singuratică.
b) Psihodinamica
i) Conceptul de sine / Stima de sine
- Urmând o carieră militară și apreciind-o atât de mult, pentru Charles de Gaulle stima de
sine era importantă, acesta menținându-și-o întreaga viață. → Numeroasele decizii
antagonice cu superiorii săi dovedesc asta.
ii) Identificarea de bază
- Charles de Gaulle s-a identificat nu de puține ori ca un adevărat lider, un salvator al Franței,
fiind dispus să facă orice pentru țara sa.
iii) Conflicte nevrotice
- Charles de Gaulle nu a suferit de nicio problemă psihologică sau psihiatrică.
c) Realitatea (sensul/simțul/testarea/adaptarea…)
- De-a lungul vieții sale, Charles de Gaulle a dat dovadă de o adaptabilitate incredibilă la
mediul înconjurător → Cele 2 participări la Războaiele Mondiale, perioade de prizonierat,
exilul din Franța în repetate rânduri, tentative de asasinare, etc. Totuși, aceste experiențe și-
a pus amprenta pe de Gaulle, acesta ajungând să aibă o viziune tristă asupra lumii, o realitate
violentă în care nu poți avea încredere decât în foarte puține persoane.
d) Mecanisme de apărare ale ego-ului
- Inflexibilitatea și îndărătnicirea erau probabil cele mai des folosite mecanisme de apărare
ale ego-ului în cazul lui Charles de Gaulle. Acesta nu accepta niciodată ca orgoliul său să
fie călcat în picioare.
e) Conștiința și scrupule
- În timpul exilului în Anglia, de Gaulle a demonstrat că este în stare să facă orice pentru țara
sa, chiar dacă asta ar fi însemnat moartea lui. La Curtea Marțială, după plecarea acestuia în
Londra, a fost condamnat la moarte pentru trădare și chiar au avut loc câteva tentative de
asasinare.
f) Determinări/Motivări psihologice, nevoi, motive (discriminare de grad,
intensitate pentru nevoia de putere, realizare, afiliere, etc.)
- În întreaga sa activitate, motivația lui Charles de Gaulle a venit din interior, motivație
intrinsecă, aceea de a se simți realizat ca persoană, iar acest lucru nu poate fi obținut decât
prin accederea la putere.
g) Motivația pentru căutarea rolului de lider (de a exercita puterea, de a ocupa
un loc pentru putere, de a obține un loc în istorie)
- Principala motivație pentru căutarea rolului de lider în viziunea lui Charles de Gaulle este
acele de a obține un loc în istorie prin înfăptuirea unor lucruri cu adevărat mărețe.

5. Relații interpersonale
a) Identificarea relațiilor cheie și descrierea naturii acestora
i. Cercul interior, inclusiv consilieri neoficiali → „cabinetul bucătăriei”
- În capitala Franței, de Gaulle vizitează diferite personalități din apropierea colonelului
Emile Mayer, care fusese demis din funcțiilor sale deoarece încercase promovarea unor
reforme strategice. → Se observă clar că din acest tip de comportament, de Gaulle a preferat
întotdeauna ca oamenii din jurul său să aibă o concepție și o ideologie asemănătoare ca a
lui. Astfel evita foarte mult crearea unor conflicte pe baza neînțelegerilor.
ii. Superiori
- Relațiile lui Charles de Gaulle cu superiorii săi au fost deseori conflictuale datorită
viziunilor sale antagonice cu cele ale comandanților săi și datorită excesului de zel de care
a dat dovadă de atâtea ori de Gaulle în încercările sale de a-și impune punctele de vedere.
- Publicarea cărții, „Franța și înarmarea ei” din anul 1938, provocă un conflict cu Mareșalul
Petain. Această lucrare denunță ca o concepție învechită, greoaie și conservatoare
„războiului de poziții” dus de Statul-Major al Franței în acea perioadă.
iii. Subordonați politici
iv. Aliați politici, naționali și internaționali
- Felul său de a fi, încăpățânarea, lipsa de tact și fermitatea deciziilor pe care le lua, l-au făcut
pe Charles de Gaulle foarte greu de apreciat și susținut chiar și de către aliații și subordonații
săi. → Deși la venirea în Londra în exil, Churchill îl admira pe de Gaulle, nu după mult
timp, Prim Ministrul Marii Britanii ajunsese să îl deteste în unele momente.
- În principiu, Charles de Gaulle era aliat și prieten cu cineva atunci când acea alianță îi servea
unui scop, sau când aveau aceleași concepții. → Un exemplu elocvent este relația cu
Uniunea Sovietică în Al Doilea Război Mondial când a fost bună doar în cazurile când
servea scopurilor sale ( intrarea în război a acesteia cu Germania Nazistă).
v. Rivalități politice, adversari internaționali
- Relevantă pentru modul de raportare al lui Charles de Gaulle la alte persoane, fie că sunt
aliații sau rivalii săi, este discuția pe care a avut-o cu Winston Churchill: „Generale, nu
trebuie să vă urâți prietenii mai mult decât vă urâți dușmanii.”, replică la care de Gaulle a
răspuns „Franța nu are prieteni, ci numai interese.” Acest schimb de replici pune în evidență
și mai mult naționalismul lui de Gaulle și sacrificiul pe care este gata să îl facă oricând
acesta pentru țara sa.

III. Viziunea asupra lumii

1. Percepțiile asupra realității politice (incluzând influențele
culturale/prejudecăți)
- Charles de Gaulle avea o viziune dură asupra realității politice, cel mai probabil fiind întărită
de evenimentele pe care le-a trăit și i-au accentuat această credință. Unul dintre aceste
momente a fost sabotarea avionului acestuia, care aproape s-a prăbușit și i-a provocat
moartea. După eveniment, de Gaulle a dat vina pe Aliații Occidentali, iar ulterior i-a
mărturisit unuia dintre colegii săi că din acel moment nu a mai avut încredere în aceștia.

2. Convingeri de bază (incluzând conceptul de putere, de conducere)

- Pentru de Gaulle, dacă urmărim întreaga sa viață și deciziile luate de acesta, puterea
adevărată se află în mâinile oamenilor pe care îi conduci. Din această cauză s-a luptat atât
de mult pentru câștigarea inimilor francezilor.

3. Filosofia politică, ideologii, țeluri, viziuni în privința politicii

interne, externe și economice.
- In 1961, președintele francez Charles de Gaulle a declarat ca "o națiune care nu are arme
nucleare nu își poate controla destinul", aceasta fiind doar una dintre ideologiile sale politice
dar în opinia mea una dintre cele mai importante deoarece Charles de Gaulle a făcut ca
Franța să devină a patra putere nucleară.
- Din operele sale rezultă că Charles de Gaulle arată puțin respect pentru parlamentarism,
acesta preferând în schimb un regim mult mai puternic și rigid. → Concepție care pune în
evidență nevoia lui de Gaulle pentru control.

4. Naționalismul ș identificarea cu țara.

- Din primii ani din viață și până la moartea sa, Charles de Gaulle poate să fie considerat un
simbol al naționalismului și al identificării cu țara sa. A luptat în ambele Războaie
Mondiale, iar apoi a încercat și reușit reclădirea Franței, după pagubele rezultate din urma
conflagrațiilor mondiale, în cele 2 mandate de președinte ale sale pe care le-a avut.

IV. Sistemul de conducere

1. Caracteristici generale (includerea discuțiilor despre așteptările de
rol – ale publicului general dar și ale elitei – plasate asupra
individului, empatizând cu determinările politice și culturale ale
liderului și abilitatea de a le îndeplini).
a) Cum își definește subiectul rolul
b) Relația cu publicul
- Relația lui Charles de Gaulle cu publicul nu a fost una dintre cele mai bune, un moment
elocvent pentru această trăsătură a liderului francez fiind proasta gestionare a grevei
generale, inițiate de studenți, din Franța în anul 1968. → de Gaulle a fost complet surprins
de o criză pe care nu a prevăzut-o și pe care nu a înțeles-o. Indiferent de care erau
revendicările studenților francezi, acesta nu a văzut în ele, decât o rebeliune a tinerilor care
nu doreau să-și dea examenele sau, în cel mai rău caz posibil, o contestare a autorității
statului, care trebuia să fie oprită imediat. În prima jumătate a lunii mai, singurele sale
ordine și decizii au fost de reprimare brutală a manifestațiilor studențești, împotriva părerii
majorității miniștrilor din cabinetul său, care invitau la conciliere. Luând aceste decizii
 pripite și severe, generalul a contribuit de fapt la escaladarea unui conflict care, putea să fie
ușor evitat.
c) Abilitatea oratorică
- Abilitatea oratorică a lui Charles de Gaulle era remarcabilă, cel mai elocvent exemplu fiind
celebrul discurs ținut la postul radio BBC London prin care se adresa tuturor francezilor din
Franța, dar și celor din afara țării pentru alăturarea în Forțele Franței Libere. Cu toate că din
cauza regimului de atunci din Franța mesajul a fost difuzat în puține zone la radio, în cele
din urmă mesajul a traversat toată țara, iar cu timpul mișcarea de rezistență începută de
Charles de Gaulle a început să fie din ce în ce mai influentă.

2. Strategii și tactici – comportamentul direcționat spre scop

- Charles de Gaulle a fost un excelent strateg și tactician. Pe lângă numeroasele sale reușite
în domeniul militar, una dintre cele mai impresionante strategii ale sale a fost cea adoptată
în timpul exilului său în Londra, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Pentru a
putea să câștige în continuare încrederea francezilor și pentru ai convinge că nu este o
„păpușă a britanicilor”, de Gaulle a menținut pe toată durata exilului său o relație distantă
și rece cu britanicii, ba uneori chiar ostilă, ajungând nu de puține ori să îl exaspereze pe
Prim Ministrul Marii Britanii, Winston Churchill, așa cum chiar el declara.

3. Stilul de implementare a deciziilor și de luare a deciziilor

a) Luarea deciziilor strategice

- În ceea ce privește deciziile strategice, Charles de Gaulle a dovedit o mare pricepere și asta
văzându-se și în reacțiile publicului la auzul decesului său, „Franța văduvă” sau „ Salvatorul
Franței”.
b) Luarea deciziilor în timp de criză
- Deși luarea deciziilor în momentele de criză trebuie să fie atent evaluate și analizate, fiind
imperios necesară ascultarea și altor opinii ale personalului specializat, Charles de Gaulle a
dat dovadă, nu de puține ori de impulsivitate și încăpățânare. Acesta a luat în repetate
rânduri decizii pripite pe baza concepțiilor sale ideologice care s-au dovedit mai târziu a fi
greșite.
c) Cum își folosește liderul cercul apropiat/staff-ul ? Verifică liderul deciziile
staff-ului sau își folosește oamenii doar pentru infirmații ? Cât este de
colegial ? Liderul se înconjoară de sociopați sau alege oameni/subordonați
puternici și încrezători în sine ?
- Părerea staff-ului său conta destul de puțin pentru Charles de Gaulle, acesta înconjurându-
se de oameni care îi împărtășeau concepțiile sale ideologice și politice.
În concluzie, Charles de Gaulle a fost o personalitate crucială pentru destinul Europei și al
Franței în timpul celor două conflagrații mondiale și începutul Războiului Rece, fără de care
Europa ar fi putut arăta cu totul altfel în prezent. Moștenirea pe care a lăsat-o lumii este
imaginea unui lider care și-a salvat țara nu odată, ci de două ori, un lider care nu s-ar fi dat
înlături de la nimic pentru idealurile sale, un lider al cărui curaj și tupeu va dăinui în istorie.
Bibliografie:
1. „De Gaulle, The Man Who Defied Six US Presidents”, Douglas Boyd, The History Press
2. The General: Charles De Gaulle and the France He Saved, Jonathan Fenby, Simon &
Schuster UK
3. ”The Psychological Assessment of Political Leaders”, Post, Jerrold . Michigan. The
University of Michigan Press. 2005
4. http://www.britannica.com/EBchecked/topic/227099/Charles-de-Gaulle
5. http://www.historia.ro/exclusiv_web/portret/articol/gaulle-omul-care-spus-nu-capitularii