Tema2: Biomaterialele pentru amprenta.

Criterii medico-tehnice
generale. Clasificare. Utilizarea maselor amprentare in ortodontie
Amprentarea – este transferul in negativ dintii-stilpi preparati si restul elementelor cimpului
protetic din cavitatea bucala.
Clasificarea materialelelor de ampentare:
Sunt clasificate in mod diferit, fiind grupate in dependenta de:
-proprietatile fizico-chimice
-de parcurgerea procesului de priza in cavitatea bucala.

I Oksmar- toate materialele amprentare le grupeaza in 4 clase:

• Cristalizabile (ghips, Dentol, Repin...)
• Termoplastice ( Stens, materialul termoplastic nr 1,2,3, Dentafol, Ortocor...)
• Elastice (Stomatolgin 02, Sielast 03, 05, Optizol, Xantopren...)
• Acrilate autopolimerizabile.

II M. Gherner si M. Napadov- clasificarea cea mai uzuala:

• Elastice (reversibile, ireversibile)
• Termoplastice
• Dure (reversibile, ireversibile)

III I. Postolachi si Gh. Barsa:

• Elastice (reversibile, ireversibile: Hidrocoloizii reversibili si ireversibili, Elastomerii de
sinteza(siliconice, polisulfide, polieterice)).
• Dure (reversibile: Stens 02,Acvodent 02, Stomatoplast 2, Reprodent, ireversibile: Ghips,
pastele din oxid de zinc, eugenol

Din punctul de vedere al scopului urmarit, amprentele pot fi:

1. Documentare – sunt realizate la pegatirea proprotetica a cavitatii bucale in vederea
realizareii modelului documentar.
2. Auxiliare – sunt pentru realizarea modelului de diagnostic (studiu) sau modelul auxiliar
necesar la confectionarea diferitelor lucrari protetice.
3. De baza – sunt obtinute dupa efectuarea interventiilor de pregatire speciala a dintilor sau
partilor moi ale cimpului preotetic pentru confectionarea modelului de lucru si realizarea
lucrarii protetice corespunzatoare.

Amprentele se mai impart in:

1. Anatomice – sunt realizate cu ajutorul lingurilor standarde sau individuale fara a tine cont
de starea functionala a tesuturilor moi ale cimpului protetic. Ele sunt utilizate pentru
confectionarea modelelor documentare, de studiu, diagnostic si a modelelor de lucru in
vederea realizarii pieselor dentare fixe sau a celor mobilizanilr cu suport dentiparodontal.
2. Functionale – sunt realizate numai cu ajutorul lingurilor individuale si prin folosirea unor
teste speciale care permit inregistrarea starii functionale a fibromucoasei cimpului protetic.
Ele sunt indicate atit la confectionarea protezelor totale, cit si a celor partial mobilizabile cu
suport mucoosos sau mixt, daca este o asemenea ncesitate.

O alta clasificare a materialelor de amprentare:

1. Materiale dure ireversibele
a. Ghipsul – are un pret de cost redus si calitati de a reda cu o precizie satisfacatoare relieful
cimpului protetic. El este fabricat din calcar.
b. Pastele de oxid de zinc si eugenol – includ in componenta lor colofoniu, si sunt elaborate
sub forma de 2 paste de diferite culori si ambalate in tuburi.

2. Materiale dure reversibele

3. Materiale elastice
a. Hidrocoloizii reversibili au la baza agar-agarul si sunt fabricati pentru amprentarea
campului protetic si pentru si pentru duplicarea modelelor. (Denumirea: Gelin, Detacol,
Deelast, Thopson, Coltoloid). La temperatura de 37,2- 42,2 C capata forma de gel elastic. Ele
se folosesc pentru dublicarea modelului.
b. Hidrocoloizii ireversibili sunt derivatii acidului alginic (alginat de sodiu sau potasiu), sulfat
de calciu, fosfatat trisodic, sunt sub denumirea de alginate. Se vand ca pulbere puternic
hidrofila la amestec cu H2O => stari coloidale vascoase. Dezavantajul e ca la pierderea
apei=> volumul amprentei scade si invers. Se recomanda realizarea modelului timp de 10-15
minute.Exemplu Novalgin, Sanalgin, Kromopan, Elastic, Zelex, Stomalgin-73, Dupalflex, Algix,
Alcamprent.
c. Elastomeri
• Silicoane – ele sunt divizate in 4 variante: pasta viscoasa fluida; pasta viscoasa normala;
pasta chitoasa densa; pasta chitoasa in forma de aluat. Pastele chitoase sunt folosite pentru
realizarea primului strat al amprentei, iar cele viscoase – pentru o corectare in caz de
necesitate si pentru aplicarea celui de al 2-lea strat in amprentele duple.
Siliconii polimerizantii sunt insusiti recent si se caracterizeaza printr-o contractie foarte mica
in diferite medii fizice si chimice.
• Polisulfide – sunt obtinute pe baza cauciucului polisulfid lichid si agentii de vulcanicare sub
forma de 2 paste, ambalate in tuburi.
• Polietere – redau amprente precise, prezentind 2 dificultati: amprenta este relativ rigida si
hidrofila, ceea ce duce la schimbarea volumului, la pastrarea ei in conditii umede. Ele sunt
elaborate in forma de 3 paste ambalate in tuburi: pasta de baza (polieter), pasta-catalizator,
pasta diluat.
Criterii:
Materialul utilizat trebuie sa redea fidel contururile partilor dure si moi ale cimpului
protetic.
Sa nu-si modifice volumul in procesul de priza si nici ulterior, pina la realizarea modelului.
Sa nu se deformeze la etapele de demulare (indepartare) de pe cimpul protetic,
transportare si turnare a modelului.
Sa fie dur, casabil, sau elastic, sa posede rezistenta la presiuni si sa revina la pozitia initiala
dupa incetarea presiunii.
Timpul de priza sa fie redus in conditiile umiditaii si temperaturii din cavitatea bucala.
Usor sa se preseze pe cimpul protetic si sa se desprinda usor de pe el.
Sa nu actioneze nociv asupra tesuturilor cimpului protetic, ca resultat al proceselor
chimice si termice ce se declanseaza in cadrul prizei.
Sa nu manifeste proprietati toxice ce ar actiona asupra tesuturilor cavitatii bucale.
Sa nu adere la materialele utilizate la turnarea modelului si usor sa se desprinda de ele.

Criteriile medico-tehnice generale:

a. Sa redea in intregime suprafata cimpului protetic;
b. Materialul amprentar sa fie repartizat uniform pe toata suprafata cimpului protetic
c. Santul dentogingival sa fie amprentat suficient pe toata circumferinta bontului dentar
d. La prepararea speciala a dintilor-stilpi prezentata de paguri santiru, sau puturi sa fie
redate fidel.
e. Materialul amprentar sa fie fixat stabil in lingura amprentara sau portamprentata;
f. Suprafata amprentei sa fie fara goluri sau lipsuri determinate de existenta bulelor de aer
sau lipsuri ale materialului amprentar.

Tehnica amprentarii depinde de preferintele specialistului si de materialele folosite.

Deosebim:
a) Amprente obtinute intr-un timp; Amprenta obtinuta cu un singur material amprentar; cu
doua materiale amprentare (duble).
Tehnica obtinerii amprentelor intr-un timp consta in introducerea de o singura data a
lingurii standard cu materialul amprentar in cavitatea bucala. Amprenta obtinuta cu un
singur material amprentar se reduce la alegerea lingurii standard, depunerea materialului
aprentar ales in ea, introducerea in cavitatea bucala si presarea pe arcada dentara.
 Tehnica obtinerii amprentelor cu 2 materiale amprentare, dintii preparati se acopera cu
pasta fluida din materialul destinat in acest scop si dupa aceasta se introduce in cavitatea
bucala lingura standard cu material silicon viscos.

b) Amprente obtinute in 2 timpi (duble) sunt cele la obtinerea carorra diferite materiale
amprentare sunt introduse in cavitatea bucala de 2 ori. Tehnica amprentariii include 3
variante:
1. Pina la prepararea dintilor, de pe arcada dentara se capata aprenta cu ajutorul unui
material termoplastic sau elastic. Dupa prepararea dintilor pe prima amprenta se aplica al 2-
lea material amprentar si lingura este reintrodusa in cavitatea bucala.
2. Dupa prepararea dintilor materialul amprentar pregatit si depus in lingura este acoperit cu
o fisie de tifon si se introduce in cavitatea bucala. Dupa intarire amprenta se indeparteaza de
pe arcada dentara si se scoate tifonul. In locul lui se aplica al 2-lea material si lingura iar este
introdusa in cavitatea bucala.
3. Dupra pregatirea dintilor se obtine prima amprenta. In impul amprentarii lingura este
miscata inainte si inapoi si se inparteaza de pe cimpul protetic, apoi se procedeaza ca si in
cazurile precedente.

c) Amprente in ocluzie obtinute de la maxila si mandibula concomitent, in ocluzia centrica.