Elaborarea metodică nr.

Tema: Edentaţia parţială redusă. Amprentarea şi realizarea modelului.

1. Edentatie partiala – definitie. Varietati.

Este starea fiziopatologica a arcadelor dentare caracterizata prin pierderea a 1 - pina la 15 dinti de pe
arcada. Absenta dintilor de pe arcada produce un spatiu numit edentatie sau bresa dentara. Edentatia
unidentara pina la cea subtotala poate crea un numar impresionant de variante ale starii de edentatie pe
arcada dentara.

Starea de edentatie partialla apare de la absenta unui singur dinte si pana la un numar de 15 dinti de pe un
maxilar. Exista teoretic 16 posibilitati de adentatie pe o arcada dentara. Se intilnesc edentatii de 2 - 3 dinti
sau mai multi alaturati sau din alta zone ale arcadei. Pe o singura arcada dentara pot exista numai 7 brese
(spatii edentare).

2. Etiologia edentatiei partiale

Factorii care duc la aparitia edentatiei partiale, conditional pot fi impartiti in doua grupe:

Factorii congenitali

Factorii postnatali

Edentatia partiala congenitala se caracterizeaza prin lipsa mugurilor dentari sau al distructiei lor in stadiile
incipiente de dezvoltare. Daca lipsesc toti dintii avem o anodontie, iar daca cativa – hipodontie
(oligodontie). Inliteratura de specialitate aceste varietati de lipsa a dintilor se mai numesc edentatii
primare, la care se refera si dereglarile procesului de formare si situare a mugurilor dentari si de eruptie a
dintilor, care conduc la retentia dintilor in profunzimea osului si ca rezultat la aparitia edentatiei partiale;
aceasta varietate de edentatie se numeste si falsa.

Edentatia partiala provocata de factorii postnatali (dobandita) care se mai numeste si edentatie secundara
apare ca urmare a afectiunilor odontale parodontale, a proceselor inflamatoare (osteomielita),
interventiilor chirurgicale (inlaturarea tumorilor benigne sau maligne), traumatismului, etc.

3. Simptomele endo- si exobucale ale pacientului edentat partial

Exobucal: la lipsa a 1-2 molari sau 1-2 dinti chiar din zona frontala, simptomele exobucale vor lipsi
deoarece in asemenea cazuri inaltimea treimii inferioare a fetei nu va fi micsorata, iar tesuturile moi
peribucale isi vor pastra pozitia obisnuita, deoarece bresele sunt mici. In caz de lipsa a unui numar mare
de dinti, cand bresele arcadelor dentare sunt intinse sau cand este pierduta dimensiunea verticala de
ocluzie, vor surveni diferite simptome exobucale. La lipsa dintilor frontali superiori simptomul facial va fi
determinat de prabusirea buzei superioare spre oral. Lipsa dintilor laterali va duce la prabusirea obrajilor
creand aspectul de obraji supti, pe cand lipsa acestui grup de dinti unilateral, din cauza prabusirii
obrazului corespunzator, va duce la o asimetrie a fetei. In caz de pierdere a dimensiunii verticale de
ocluzie, se va observa micsorarea treimii inferioare a fetei, pronuntarea plicilor nazolabiale si mentoniera,
iar comisurile gurii vor fi coborate.

Endobucal:

Dereglari de integritate a unei sau ambelor arcade dentare;

Dezintegrarea arcadelor dentare in care apar doua grupe de dinti:

Grupa care functioneaza (care si-au pastrat antagonistii si participa la actul de masticatie)

Grupa care nu functioneaza

4. Clasificarea edentatiei partiale Kennedy.

Clasa I – sunt incluse arcadele dentare edentate partial cu prezenta obligatorie a breselor bilaterale
terminale, adica marginite de dinti numai mezial.

Clasa II – este caracteristic prezenta obligatorie numai a unei brese terminale, adica marginita de dinti
numai mezial.

Clasa III – este caracteristic prezenta obligatorie a bresei laterale intercalate, adica marginita atat mezial
cat si distal de dinti

Clasa IV – sunt incluse arcadele dentare edentate partial cu localizarea bresei numai in zona frontala

Primele trei clase sunt impartite in 4 subdiviziuni, in dependenta de numarul breselor.

5. Consecutivitatea examenului clinic a pacientului cu edentatie partiala.

Se determina stareadintilor restanti, aapofizei alveolare in spatiile edentate si a mucoasei cavitatii bucale.

1) anamneza

2) examenul exobucal

3) examenul endobucal

4) diagnosticul

5) planul de tratament

6. Componentele campului protetic edentat partial

Cimpul protetic - este alcatuit din totalitatea elementelor morfologice ale oaselor maxilare pe care se
aplica protezele partiale acrilice sau scheletate.

Elementele morfologice sunt : dinti restanti, crestele edentare, bolta palatina, tuberozitatile maxilare si
tuberculii piriformi.

Aceste sunt grupate in :

a. Suportul dento - parodontal - care preia, prin dintii restanti si parodontiu, presiunile exercitate de
proteza si le transmite fiziologic osului maxilar

b. Suportul mico - osos - format din fibromucoasa crestelor edentate, si a boltii palatine, a
tuberozitatilor maxilare a tuberculilor piriformi si osul subiacent.

SUPORT DENTO - PARADONTAL

Este constituit din dintii restanti si tesuturile parodontale, care intra in contact cu partile componente ale
protezelor (placa protetica, crosete) contribuind la stabilizarea si mentinerea acestora.

Stabilizarea , mentinerea si sprijinul protezelor partiale sunt dependente de : de numarul dintilor restanti,
repartizarea topografica, pozitia de implantare si valoarea parodontala a dintilor restanti, morfologia
coronara si relatiile de ocluzie.

SUPORTUL MUCO - OSOS

Este a doua componenta a cimpului protetic, fiind alcatuit din mucoasa si oasele maxilare. Protezele
partiale sunt in contact intim cu dinti restanti. Fibromucoasele cimpului protetic sau mucoasa fixa acopera
crestele alveolare si bolta palatina.

Fibromucoasa ce acopera crestele alveolare maxilare este mai groasa decat la mandibula.

Mucoasa neutra (pasiv - mobila ) - se afla la periferia cimpului protetic. Este situata la nivelul fundurilor
de sac vestibulare si linguale si in zona palatina superioara ( linia "Ah" ).

Suportul osos al cimpului protetic este reprezentat de crestele alveolare si bolta palatina.

Creasta alveolara este formatiunea ce rezulta prin transformarea procesului alveolar in urma extractiei
dintilor. Crestele alveolare prezinta dimensiuni si forme variate : sunt voluminoase sau atrofiate, atenuate
pina la disparitie.
Crestele alveolare prezinta in extremitatile distale : tuberozitati la maxilar si tuberculi piriformi la
mandibula. Aceste formatiuni anatomice sunt acoperit de proteze, ele influentind considerabil stabilitatea
si mentinerea. Aceste formatiuni anatomice se atrofieaza in ritm lent fiind numite "zone biostatice".

Bolta palatina este zona campului protetic, situata intre crestele alveolare maxilare. Formele si
dimensiunile ei sunt variabile in plan frontal. Se observa bolta palatina adanca (ogivala) sau de adancime
medie.

7. Indicatii catre terapia edentatiei partiale cu punti dentare.

Restabilirea integritatii arcadelor dentare cu ajutorul puntilor dentare constituie indicatia de baza a
tratamentului protetic, care se datoreaza si volumului mic al puntii, mecanismului fiziologic de transmisie
a presiunii masticatoare, insusirii de a forma impreuna cu parodontul si dintii-stalpi un complex
biomecanic integru. Puntile dentare sunt indicate pentru inlocuirea a 1,2,3 dinti pierduti la nivelul unei
singure brese si in cazuri exceptionale, pentru inlocuirea a 4 dinti, de exemplu la lipsa a 4 incisivi. Puntile
dentare sunt indicate si in edentatiile multiple, intercalate si in foarte rare cazuri, ca exceptie in edentatii
terminale.

8. Clasificarea puntilor dentare.

Puntea din elemente separate

Puntea dintr-o bucata

Puntea metaloacrilica (semifizionomica si fizionomica)

Puntea metaloceramica

Puntea din acrilat sau ceramica

Puntea cu extensie

Puntea mobilizabila

Puntea demontabila

Puntea fixata fizico-chimic

Puntea provizorie

9. Cerinţele către dinţii stîlpi preparaţi la confecţionarea punţilor dentare.

Prepararea dintilor stalpi incipient nu se deosebeste de prepararea care se efectueaza in leziunile odontale
coronare pentru utilizarea diferitor coroane de invelis. Ulterior specificul consta in:

Obtinerea unei forme corecte specifice pentru tipul de microproteza ales ca elemente de agregare;
Obtinerea paralelismului intre axele coronare ale dintilor-stalpi astfel incat toate elementele de agregare
sa se aseze uniform pe dintii-stalpi

Asigurarea paralelismului intre dintii stalpi se poate efectua vizual in caz cand sunt folositi doi sau trei
dinti. Redarea paralelismului se poate efectua si prin prepararea dintilor stalpi in forma de con cu o
inclinatie a suprafetelor coroanei catre axul longitudinal nu cu mai mult de 10 grade.

10. Elementele componente ale puntii dentare.

Partile componente ale puntii dentare. Sunt reprezentate de urmatoarele:

- Corpul de punte sau dintii intermediari care inlocuiesc dintii pierduti de pe arcada.

- Elementele de agregare de care este solidarizat corpul de punte la extremitati si realizeaza fixarea
prin cimentare pe dinti stalpi a intregii proteze. Elementele de agregare sunt in numar de cel putin doua,
asezate in general, pe cei doi dinti limitanti ai bresei edentate.

CORPUL DE PUNTE

Este reprezentat de dintii artificiali care inlocuiesc dintii absenti din spatiul edentat al arcadei
dentare. El restaureaza integritatea morfologica a arcadei si functiile aparatului dento-maxilar.

Corpul de punte suporta presiunile masticatorii de la dintii antagonisti la nivelul fetelor ocluzale si
le transmit elementelor de agregare.Corpul de punte trebuie sa fie rigid, nedeformabil.Impreuna cu
elementele de agregare formeaza o singura piesa protetica – puntea dentara – un ansamblu care
restaureaza functiile afectate. Deoarece intreaga lucrarea protetica este rigida, nedeformabila se impune o
pregatire speciala a dintilor stalpi pentru a permite insertia pe campul protetic.

ELEMENTELE DE AGREGARE

Sunt microproteze prin care puntea dentara se fixeaza pe dintii stalpi. Aceste proteze monodentare
constituie mijlocul terapeutic protetic al leziunilor coronare si elementelor de agregare ale puntilor
dentare. Pentru proteza mobilizabila sunt utilizate ca elemente favorizante in asigurarea ancorarii si a
sprijinului.Microprotezele ca elemente de agregare ale puntilor dentare sunt supuse unor forte
suplimentare, a celor preluate de la nivelul corpului de punte. Pentru a le putea suporta trebuie sa fie cu
rezistenta si fixitate marita.
11. Definitie de amprenta. Varietati.

Amprentarea transfera in negativ dintii-stalpi preparati si restul elementelor campului protetic din
cavitatea bucala. Deosebim:

a)amprente obtinute intr-un timp; amprenta obtinuta cu un singur material amprentar; cu doua materiale
amprentare;

b)amprente obtinute in doi timpi;

c)amprente in ocluzie obtinute de la maxila si mandibula concomitent, in ocluzia centrica.

12. Etapele amprentarii anatomice. Materiale amprentare.

Amprenta realizata intr-un timp este obtinuta prin depunerea materialului amprentar in lingura de
amprentare si presarea lui direct pe cimpul protetic. Aceasta tehnica poate fi utilizata si la aplicarea cu 2
materiale amprentare de diferita consistenta : unul viscos , unul rigid.
13. Linguri amprentare. Varietăţi.

Linguri standart si linguri individuale

Lingurile amprentare pot fi inzestrate cu elemente retentive pe materialele amprentare, reprezentate, de

regula de perforanti si fara elemente retentive.

Lingurile amprentare standarte se fabrica atit pentru fiecare maxilar, cit si pentru realizarea concomitenta
a amprentei de pe ambele maxilare in pozitii de intercuspidare maxima

Lingurile individuale sunt confectionate in conditii clinice din materiale termoplastice.

14. Modelul. Materiale de confecţionare.

Modelul confectionat dupa amprenta reprezinta imaginea inversa a amprentei, adica copia pozitiva a
campului protetic.

Modelul - dispozitiv utilizat pentru intreaga perioada de confectionare a protezelor dentare si a aparatelor
ortodontice, de aceea materialele pentru confectionarea modelelor trebuie sa posede :

1. sa se amestece usor formind o masa omogena

2. sa umple bine imprimarile amprentei.

3. sa fie rezistent la actiunea diferitor interventii.

4. sa-si pastreze timp indelungat forma si dimensiunile

5. sa se supuna usor prelucrarii si sa fie usor de manipulat cu ele

Materialele pentru confectionarea modelelor pot fi grupate :

- Nemetalice

-Metalice

Nemetalice - cuprind ghips, cementurile dentare, obisnuite si diverse acrilate

Ghipsul :
Se încadrează în categoria materialelor de amprentă rigide şi este un sulfat de calciu anhidru.Actualmente
este folosit în special pentru amprentarea finală a câmpurilor protetice moi la edentatul total şi în
amprentarea preliminară.

Avantaje:

-permite obţinerea unei amprente fidele a câmpului protetic

-timp de priză de 3-5 minute influenţat invers proporţional de viteza şi timpul de spatulare

-este un material ieftin

-prezintă stabilitate dimensională şi volumetrică

-nu irită ţesuturile moi.

Dezavantaje:

-gust şi miros dezagreabile

-necesită manualitate deosebită.

Cementurile dentare:

Utilizate la realizarea obturatiilor dentare , de ex : cementul dentar, fosfat dispad

In tehnica dentara cementurile se folosesc deoarece au o duritate suficienta, au coeficient mare de dilatare
si contractie si sunt rezistente la uzura. Componentele cementului : praful si lichidul.

Sunt ambalate aparte in flacoane de sticla. Praful e alcatuit din amestecuri de oxizi si saruri.

Prepararea cementurilor este realizata pe placute de sticla prin adaugarea succesiva a prafului la picatura
de lichid, amestecul fiind malaxat cu spatula.

Acrilate :

Din punct de vedere chimic, acrilatele in majoritatea cazurilor sunt reprezentate de monomeri si polimeri
care deriva din esterul acidului metacrilic.

Acidul metacrilic impreuna cu acidul metilic formeaza metilmetacrirul, reprezentat de o singura molecula
(monomolecula de acrilat), care este fasonat si comercializat in flacoane de sticla, intunecata, inchise
ermetic.

Proprietatea lor.

-sa aiba o duritate satisfacatoare pentru asigurarea integritatii protezei

-sa posede elasticitatea corespunzatoare veziculei fibromucoasei sau a dintelui natural.

-sa nu permita deformarea protezei.

-sa fie rezistenta inalta la indoire si lovituri.

-sa aiba culori necesare pentru reproducerea culorii dintilor naturali

-culorile sa fie stabile la actiunea factorilor extra si intra bucali

-sa nu aiba actiuni asupra tesuturilor cavitatii bucale

-sa nu posede calitati de absorbire a produselor alimentare

-sa fie omogene si usor sa se supuna prelucrarilor mecanice necesare

-sa posede luciul corespunzator

In cazul acrilatelor termopolimerizabile reactia chimica solicita un anumit regim termic

Acest regim poate fi reprezentat de surse de caldura uscata, umedica (bai cu apa, vapori), raze
ultraviolete, infrarosii

In cazul acrilatelor autopolimerizabile procesul de polimerizare nu necesita un anumit regim termic

realizindu-se in conditiile temperaturii mediului inconjurator , deoarece ele contin catalizator specific
pentru reactia chimica de polimerizare.