Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Auditul Financiar La o Societate Comer CIA La
Auditul Financiar La o Societate Comer CIA La
Studiu de caz - Auditul situaţiilor financiare anuale ale S.C. ANTICOROSIV S.A.
2
Capitolul 1. Cadrul conceptual al controlului contabil
revizia legală – misiunea permanentă conferită, de regulă unui organism public (în
Franţa, de exemplu Compania Naţională a Comisarilor de Conturi),
3
Controlul intern reprezintă ansamblul activităţilor de securitate ce contribuie la
conservarea, menţinerea şi îmbunătăţirea performanţelor întreprinderii.
4
Pentru a răspunde la condiţiile de validitate, controlul intern trebuie să valorifice
un sistem de conturi în care obligatoriu, contabilitatea trebuie să fie organizată de o
manieră adecvată, astfel încât informaţiile reflectate să fie corect transmise, traduse şi
utilizate pentru control.
5
Dacă din testare starea sistemului sesizează contradicţii, se repune în cauză
programul iniţial, se modifică şi se corectează obiectivele, se lărgeşte natura şi sfera
procedurilor de verificare materială.
6
Auditul intern
Auditul intern este activitatea de apreciere a controlului operaţiilor, realizată de o
manieră independentă, pentru a satisface interesele direcţiei întreprinderii.
Sintetic, audit înseamnă control contabil destinat pentru evaluarea eficacităţii
tuturor formelor de control realizate cu scop determinat pentru inspecţia, investigarea,
corelarea sau exersarea de mijloace sub semnul organizaţiei pentru detectarea şi
eliminarea eventualelor disfuncţionalităţi.
Câmpul de aplicare al auditului este foarte larg, motivaţia fiind evoluţia recentă,
actuală, - auditul fiind contabil prin excelenţă, dar şi financiar, social, informatic, bancar,
public, de grup. Starea lucrurilor este delicată,pe de o parte deoarece este dificil de
stabilit o demarcaţie strictă a domeniilor conexe, iar pe de altă parte, este o certitudine
că exercitarea misiunii de audit implică mai ales competenţe de control contabil.
7
certificarea dovezilor pentru o judecare obiectivă a condiţiilor de
gestionare,
Prima atestare legală a misiunii de audit provine din Ordonanţa Saint Louis
( 1256 ). Prima Cameră de Audit a fost instituită prin Ordonanţă de către Vivier en Brie
(1320). Prima Curte de Conturi s-a înfiinţat în 1807. Serviciul public de audit a conturilor
anuale s-a generalizat după 1856. Cabinetele particulare de audit au devenit o modă
după 1960, cu tradiţie anglo-saxonă.
Cabinetele de audit – cei mari 8: Arthur Andersen, Arthur Young, Coopers &
Lybrand, Deloitte Haskins & Sells, Ernst & Whinney,Peat Marwick Mitchell,Price
Waterhouse, Touche Ross, .În 1989 a intervenit fuziunea dintre Arthur Young şi Ernst &
Whinney.În 1990 a intervenit fuziunea dintreDeloitte Haskins & Sells, Touche Ross şi
cabinmetul japonez Tohmatsu.În 1998 a intervenit fuziunea dintre Price Waterhouse
şiCoopers & Lybrand – sunt acum cei mari 5. Dacă în anii 70 activităţile corespundeau
preponderent verificărilor contabile pe baze contractuale – s-a produs treptat o evoluţie
rapidă ca efect a 2 factori principali :
numeroase cabinete de audit au creat structuri anexe având ca rol aprecierea
operaţiilor particulare, consiliere fiscală, interese de consolidare, tratamente
informatice, certificarea imaginii fidele a conturilor anuale;
directorii de întreprinderi au încredinţat voluntar auditorilor misiuni conexe care au
lărgit considerabil domeniul abordărilor în audit.
8
Pentru a exprima opinia, auditorul invocă formula: “conturile dau o imagine fidelă
“ sau “prezintă sincer toate aspectele lor semnificative”.
Un audit consistă în examinarea prin sondaj a elementelor probante justificative
şi a datelor conţinute în conturile anuale. De asemenea, auditul presupune aprecierea
de ansamblu a estimărilor semnificative privind principiile de închidere a conturilor.
Auditurile financiare
Auditul financiar are sarcina de conduce la certificarea fără ambiguitate a situaţiei
conturilor anuale.
Există numeroase alte misiuni legale,implicit legate de conturile anuale :
auditul financiar al procedurilor informatice de contabilizare – care trebuie verificate
asupra fiabilităţii;
auditul financiar al operaţiilor de schimb – care trebuie verificate dacă sunt
înregistrate cu regularitate în conturile anuale ;
auditul financiar al decontărilor legate de protecţia socială;
auditul financiar privind calculul, înregistrarea şi decontarea obligaţiilor fiscale;
auditul financiar asupra creanţelor clienţi.
Majoritatea cabinetelor de audit au în statut o largă sinergie de competenţe :
audit, certificare, evaluare, risc informatic, diagnostic consiliere, implementarea de
măsuri pentru întreprinderi mici, implementarea dezvoltării durabile, asistare fiscală a
contribuabililor, fuziuni şi consolidarea conturilor, drept.
În majoritatea situaţiilor, auditul implică integrarea competenţelor de control şi de
gestiune.
9
Auditorul, controlorul de gestiune şi orice responsabil contabil trebuie să
răspundă la 4 interogaţii:
procedura funcţionează?;
10
Punerea în lucru a unui asemenea sistem este dependentă de capacitatea
progresivă a profesioniştilor care să traducă operaţiile şi activităţile în termeni de flux,
utilizări, resurse, standarde, prin modele de echilibru, implicit delimitarea şi interpretarea
abaterilor, iar nu în ultimul rând fixarea de reguli pentru toate problemele organizaţiei,
cultivarea convingerilor pentru a elimina riscurile şi rezistenţele psihologice la
schimbare.
10) nivelul fundamental 0 – este marcat obiectiv de necesitatea unui sistem adecvat de
contabilitate legală, de consecvenţa realităţii, necesităţii şi sincerităţii sistemului de
documente, registre, evidenţe, de regăsirea datelor şi informaţiilor certe în dosare
punctuale pe probleme concrete de gestiune.
21) Control contabil, supraveghere statică, evaluare prin rezultate globale sau
intermediare, organizare administrativă de bază, tratamente contabile de bază,
minimum de previziuni financiare, tablou de bord impropriu.
32) Control contabil, supraveghere statică, evaluare prin rezultate globale sau uneori,
rezultate analitice punctuale, controlul tradiţional al costurilor, structurarea de
procese administrative, tratamente contabile intermediare, modelarea tabloului de
11
bord prin variabile cheie – dar fără obiective, structurarea de responsabilităţi şi
centre de costuri, contabilitate analitică, gestiune stocuri şi costuri de revenire,
previziuni globale.
12
59) Control de gestiune prin construirea arhitecturii de responsabilităţi operaţionale,
animarea dinamică şi stimularea misiunilor, stimularea autocontrolului şi a inovaţiilor
organizaţionale.
13
Avem în vedere particularităţile funcţiei distinctive de control integrată procesului
de gestiune sub semnul unei organizaţii, utilitatea informaţiilor şi a rezultatelor pentru
validitatea calităţii activităţilor, criteriile ce pot fi utilizate pentru determinarea valorii
procesului şi a tehnicilor de lucru, capacităţile necesare pentru asocierea eficacităţii şi
eficienţei în ansamblul unui sistem determinat.
14
concurenţei) *expresia atitudinii de putere (presiunea fiscală externă, jocul de interese
dominante în politicile întreprinderii, atitudinea dominantă a majorităţii membrilor
comunităţii.).
15
Birocraţia profesională transferă răspunderea pe criterii de auto-control, creează
şi întreţine permanent obligaţia asumării de rezultate adecvate.
16
Aceste similitudini implicite sau explicite sunt determinate de asumarea misiunii
prin instanţe profesionale de reglementare care au calitatea de membrii ai IFAC
( international Federation of Accountants ) – organism internaţional ce are ca obiectiv
armonizarea metodelor auditului financiar.
Auditorii nu lucrează ca efect al hazardului sau graţie inspiraţiei şi rutinei. Aceştia
au obligaţia să respecte o metodologie care cuprinde etape de lucru şi tehnici sau
procedee de investigaţie pentru fiecare din aceste etape. Cunoaşterea perfectă a
entităţii auditate, cu toate antecedentele şi nevoile agregate în detalii semnificative
permite evitarea imaginării de situaţii particulare uzuale sau recursul la soluţii ce ar
putea fi ulterior contestate.
Orice auditor ce urmăreşte certificarea trebuie să parcurgă 6 etape principale :
acceptarea misiunii,
orientare şi planificare,
aprecierea controlului intern,
controlul conturilor, s
sistematizarea lucrărilor pentru încheierea misiunii,
rapoarte.
În termenii procesului bazat pe acte, proceduri şi competenţe se pot formaliza 10
etape distincte :
programarea activităţii,
delimitarea obiectivelor în ordinea importanţei,
certificarea dovezilor obiective legate de realizarea demersului de control,
aplicarea tehnicilor, procedurilor, mijloacelor pentru efectuarea sistematică
a controlului,
formalizarea procedurilor şi notificarea constatărilor,
stabilirea abaterilor,
stabilirea legală a răspunderilor ( materială, administrativă, civilă,
comercială, penală ) pentru faptele constatate ce reprezintă abateri de la
normele de drept şi de la referenţialul misiunii,
dispunerea de măsuri pentru remedierea deficienţelor,
încheierea şi comunicarea actelor de control,
utilizarea actelor de control pentru decizii în scopul îmbunătăţirii continue
a calităţii mediului întreprinderii şi a performanţelor.
17
Auditorul utilizează în fiecare din aceste etape una sau mai multe tehnici de
lucru.
Auditorul poate fi pus în situaţia să deceleze fraude sau iregularităţi, dar
misiunea sa nu trebuie pusă sub semnul intenţiei de suspiciune, ori a prezumţiei că
trebuie să descopere malversaţiuni.
Obligaţia este de a certifica constatările cu dovezi clare, de a căuta probe
obiective, de a promova recursul pentru certificarea adevărului, iar în situaţia erorilor şi
greşelilor de a extinde eşantioanele de probă, de a recurge la auditul de gestiune.
Acceptarea misiunii
Obiectivul primei etape este de a permite auditorului să stabilească pe baza
propriilor aptitudini şi motivaţii dacă este capabil să ducă la bun sfârşit misiunea
încredinţată. Auditorul trebuie să examineze următoarele circumstanţe :
acceptarea misiunii nu îl poate face să-şi piardă independenţa : verifică
dacă nu este în una din situaţiile de incompatibilitate sau de interrdicţie
prevăzute de lege.
Dispune de competenţele necesare pentru a duce misiunea la bun sfârşit.
Dispune de resursele necesare, de personal adecvat şi de timpul necesar.
18
Orientarea şi planificarea misiunii
Auditorul trebuie să ia în calcul orizontul de timp necesar pentru rezolvarea
competentă şi de calitate a misiunii, iar această sarcină implică orientarea şi
planificarea misiunii acceptate, asigurarea că întreprinderea are disponibilitate – că nu
există posibilitatea unor juxtapuneri în acte şi cifre,că ansamblul comunităţii de indivizi şi
sistemele de organizare proprii întreprinderii sunt compatibile cu procedurile şi metodele
ce urmează a fi aplicate.
Auditorul, trebuie în această etapă de orientare şi de planificare :
11. Să îşi asigure o cunoaştere generală a întreprinderii, a gradului şi
specificului dezvoltării funcţiilor de activitate, având ca obiectiv identificarea riscurilor
proprii, grefate pe particularităţile întreprinderii.
22. Să identifice sistemele şi domeniile semnificative, pentru care exist
obiective clare, să stabilească elementele asupra cărora se va concentra demersul
operaţional de audit.
33. Să întocmească şi să pună în lucru planul misiunii, avînd ca scop punerea
de acord între obiective, proceduri, scopuri şi aşteptări – şi calendarul de detaliu al
muncii de audit.
19
dialog şi interviu (chestionar) – întreţinere cu cât mai multe persoane, care
pot da relaţii despre realităţile întreprinderii,
analiza documentaţiei interne şi externe,
vizite la faţa locului.
Demersul de cercetare a realităţii nu urmăreşte miezul fierbinte al proceselor, ci
formarea unei convingeri asupra realităţii faptice dincolo de cifrele pe care auditorul are
misiunea de a le certifica.
Trecerea facilă peste această etapă ar putea determina un recul de apreciere, ori
formalizarea de opinii nefundamentate.
21
44. Integrare şi interpretare de soluţii şi variante prin care conducerea întreprinderii
urmăreşte ameliorarea performanţelor, utilizează proceduri de administrare eficiente
şi ia decizii în condiţii de certitudine.
Gestiune consistă sub semnul unei organizaţii în realizarea de obiective
anticipate, prestabilite – prin combinarea raţională de mijloace, urmărind reducerea
riscurilor, controlul costurilor, strategia de dezvoltare durabilă.
Controlul intern de gestiune reprezintă procesul unitar, complex şi integrat prin
care responsabilitatea umană motivată de interese apreciază, demonstrează şi
argumentează dacă resursele economice sunt obţinute şi utilizate cu eficienţă şi
eficacitate.
23
Intervenţie “a posteriori” – funcţia de constatare. Intervenţie previzională, prin
construcţia şi definirea de obiective
Cercetarea şi calificarea informaţiilor de o manieră Precizarea abaterilor cu trimitere la
calificată, prin responsabilul misiunii legislaţie, modelarea realităţii prin
certitudini măsurabile.
24
Corecţie Stabilirea de Serviciile Pe baza rezultatelor se Tabloul de bord
măsuri, modificare operaţionale interpretează şi se
de obiective, analizează ecarturile şi
modelarea se stabilesc acţiuni
acţiunilor viitoare corective pentru
îmbunătăţirea activităţii
Controlul conturilor.
Controlul direct al conturilor consistă în aplicarea procedurilor de verificare a
concordanţei,- control aritmetic, documentar, cronologic, corelaţii, punctaje – între
cifrele din conturile anuale şi diverse acte, situaţii, registre, balanţe, fişe, foi de lucru,
acte cumulative, care servesc ca probă justificativă. Norma internaţională IFAC 500 – 2
indică : “ auditorul trebuie să reunească elemente probante suficiente şi adecvate
pentru a obţine concluzii rezonabile cu ajutorul cărora să –şi fundamenteze opinia “( the
auditor should obtain sufficient appropriate audit evidence to be able to draw
reasonable conclusion on wich to base the audit opinion ).
Nu există o normă unică de audit care să indice numărul de controale directe sau
teste care trebuie spuse în lucru pentru o bună sau slabă calitate a procedurilor de
control, sau funcţie de pragul de semnificaţie : auditorul trebuie să judece singur
criteriile şi condiţiile de lucru.
Orientarea controlului se face în funcţie de semnificaţia riscurilor.
Controlul prin sondaj – un număr redus de controale ar trebui estimat în măsura
în care există suficiente probe de control intern extins.
25
Auditorul va proceda la lărgirea câmpului de investigaţie dacă nu au existat
proceduri fiabile de control intern, sau dacă, deşi acestea au existat, nu au fost aplicate
ori respectate consecvent.
Norma internaţională 500 –19 referitoare la colectarea elementelor probante
precizează: auditorul aplică una sau mai multe proceduri urmărind reunirea de elemente
probante: inspecţie, observaţie, cerere de confirmare, calcul prin proceduri analitice.
Norma 500 – 16 precizează : elementele probante sunt elocvente şi sigure în măsura în
care, informaţii preluate din surse diferite se coroborează şi permit certificarea aceloraşi
ipoteze.
Procedee de analiză.
Se referă la estimări, comparaţii, calculul ratelor, fluctuaţii şi tendinţe sau, după
caz regruparea datelor pentru verificarea coerenţei între :
1- cifrele din conturile anuale şi realităţile tratate în contabilitate;
2- Cifrele conturilor anuale, activitatea din trecut şi previziunile pentru viitor.
27
Dacă evenimentul nu are o legătură cu condiţiile existente la data închiderii,
atunci bilanţul şi contul de rezultate nu trebuie ajustate, dar trebuie divulgate informaţiile
necesare pentru ca utilizatorii să beneficieze de o informare pe cât posibil completă.
Scrisoarea de afirmare.
Scrisoarea de afirmare este un document ce recapitulează într-o manieră
completă, la sfârşitul lucrărilor de audit, a declaraţiilor conducerii executive, având un
dublu rol :
11. În scrisoarea de afirmare, direcţia întreprinderii recunoaşte responsabilitatea sa în
materie de stabilire a situaţiei conturilor anuale. Norma internaţională IFAC 580 –3
relativă la declaraţiile direcţiei executive ( management reprezentations ) indică :
auditorul trebuie să se asigure că direcţia executivă ia act de responsabilitatea sa
în pregătirea şi prezentarea sinceră a situaţiilor financiare, conforme cu referenţialul
contabil identificat, care trebuie să aprobe situaţiile financiare astfel stabilite.”
22. Auditorul are dreptul legal să utilizeze, atunci când nu are alte mijloace la dispoziţie
– declaraţii şi note ale direcţiei executive – ca element de colectare a probelor.
Norma internaţională IFAC 580 – 4 indică : în măsura în care nu există în mod
rezonabil alte elemente probante, suficiente şi adecvate, auditorul poate obţine
declaraţii scrise ale conducerii ( written representation from management ) asupra
tuturor aspectelor semnificative subliniate în situaţiile financiare.
Declaraţiile făcute de direcţie nu se pot substitui elementelor probante ce rezultă
ca probe evidente din acte, registre şi evidenţe – sau care pot fi cerute expres de la
terţi.
În mod explicit sau implicit, în una din următoarele situaţii auditorul este
îndreptăţit să ceară scrisoare de afirmare :
11. Direcţia întreprinderii a pus la dispoziţia auditorului ansamblul actelor şi registrelor
contabile, toate documentele aferente, rapoarte interne, acte de control de gestiune,
acte bugetare, contracte, corespondenţă, procese verbale ale şedinţelor executive
şi AGA - pentru toate aspectele având incidenţă semnificativă asupra conturilor
anuale.
12. Direcţia întreprinderii nu are cunoştinţă despre iregularităţi sau malversaţiuni
comise sub semnul entităţii, prin implicarea membrilor direcţiei sau a angajaţilor –
28
cu incidenţă semnificativă asupra securităţii sistemelor de control intern sau asupra
legalităţii şi obiectivităţii prezentării conturilor.
23. Direcţia întreprinderii nu are cunoştinţă despre acte de încălcare a legii, contravenţii
şi infracţiuni, omisiuni de nerespectare, neaplicare sau încălcare a legii,
reglementărilor, clauzelor contractuale, dispoziţiilor şi deciziilor interne – cu
incidenţă asupra faptelor care pot modifica situaţia conturilor.
34. Direcţia întreprinderii nu are cunoştinţă ulterior datei de închidere a conturilor de
intervenţia unor evenimente care necesită ajustarea conturilor.
Rapoartele de audit
Auditul contractual se finalizează cu scrisoare de misiune.
Auditul legal se încheie cu 2 rapoarte : raportul general ( consolidat), respectiv
raportul modificat.
Raportul general.
Raportul general trebuie să asigure certificarea regularităţii, a sincerităţii şi
imaginii fidele a conturilor anuale. Raportul general trebuie întocmit obligatoriu în
conformitate cu unul din cele 8 modele anexate Normei internaţionale CNCC 2501
emisă în 1998.
Auditorul semnează pentru certificare, ceea ce implică responsabilitatea
efectuării misiunii sale în conformitate cu normele profesiei, prin asigurarea rezonabilă a
faptului că asupra conturilor anuale nu sunt grevate anomalii semnificative.
Raportul cuprinde două părţi semnificative : prima – relativă la exprimarea opiniei
asupra conturilor anuale, a doua relativă la justificarea verificărilor specifice şi a
informaţiilor impuse de lege şi de normele de reglementare.
Exprimarea opiniei asupra conturilor anuale se poate face : fără rezerve, cu
rezerve, respectiv refuz de certificare. Certificarea fără rezerve este rezultatul îndeplinirii
misiunii fără obiecţiuni, conturile sunt sincere, semnificative, fidele.
Certificarea cu rezerve poate avea 2 cauze : dezacordul şi limitarea.
Auditorul este în dezacord dacă un fapt economic sau juridic nu este tradus în
mod corespunzător în conturile anuale.
Limitarea apare atunci când auditorul nu a putut pune în lucru toate diligenţele pe
care le-a estimat ca necesare.
29
Refuzul de certificare poate avea trei cauze : dezacordul, limitarea, existenţa de
incertitudini grave şi multiple cu riscul de a afecta semnificativ imaginea proiectată prin
conturile anuale.
Rapoarte modificate.
În cadrul verificării contabile şi a sistemului de control intern, auditorul are
posibilitatea să descopere deficienţe care trebuie remediate. Pentru aceasta are
obligaţia întocmirii de rapoarte scrise către conducere, care trebuie să-şi asume
responsabilitatea remedierii adecvate a deficienţelor. Aplicarea recomandărilor are ca
efect ameliorarea performanţelor.
30
auditeaza. Cu cat riscul este mai mare in ceea ce priveste o anumita activitate a unei
intreprinderi, cu atat mai mult timp se va aloca verificarii activitatii respective.
Riscul de audit trebuie evaluat cat mai bine deoarece aplicarea unor proceduri de
audit prea detaliate, precum si un audit superficial, pot avea urmari negative asupra
procesului de audit. Un auditor care nu tine cont de eventualele riscuri care pot aparea
risca sanctiuni profesionale sau plata unor daune materiale ca urmare a faptului ca
poate fi acuzat de neglijenta in indeplinirea atributiilor sale.
Riscul de audit cuprinde urmatoarele componente:
riscul inerent
riscul de control
riscul de nedetectare
in functie de capacitatea de interventie a auditorului, exista urmatoarele tipuri
de riscuri:
riscul ca situatiile financiare sa contina erori:
Aceasta categorie este formata din riscuri inerente si riscuri de
control.
Nu este sub controlul auditorului
Auditorul evalueaza riscurile associate entitatii auditate, dar nu le
pot controla in nici un fel.
riscul ca auditorul sa nu detecteze aceste erori:
coincide cu riscul de nedetectare
este sub controlul auditorului
auditorul exercita acest control prin selectarea si aplicarea testelor
de control asupra unor anumite afirmatii pa care doreste sa le
evalueze.
Riscul de audit poate fi stabilit din punct de vedere calitativ si cantitativ. Cantitativ
se poate calcula prin procente. Din punct de vedere calitativ, riscul poate fi stability prin
termini ca:
risc scazut
risc moderat
risc ridicat
Pentru evaluarea riscului de audit, metoda cea mai uzuala o reprezinta calculul
individual al valorii atribuite componentelor riscului de audit, pe baza relatiei:
31
Risc de audit (RA) = Risc inerent (RI) * Risc de Control (RC) * Risc de
Nedetectare (RN)
Riscul inerent
Standardele internationale de audit prevad ca riscurile inerente pot aparea ca
urmare a inexistentei controlului intern in ariile respective de activitate.
De exemplu, in cazul operatiunilor privind incasarile in numerar de la debitori, riscul
inerent il reprezinta faptul ca in lipsa controlului intern, tranzactiile respective sa nu fie
inregistrate deloc sau sa fie incorrect inregistrate.
La elaborarea planului de audit, auditorul trebuie sa evalueze riscul inerent legat de
situatiile financiare. Aceasta evaluare trebuie sa tina cont de factorii care pot spori sau
diminua riscul inerent:
I. La nivelul situatiilor financiare:
Integritatea managementului
Experienta si cunostintele conducerii
Presiuni exercitate asupra conducerii si alte imprejurari care pot
determina prezentarea unor situatii financiare neobisnuite
Natura activitatilor desfasurate de intreprindere implicate in ramura de
activitate a firmei
Factori care afecteaza ramura economica in care firma isi desfasoara
activitatea
Practici contabile
II. La nivelul conturilor, al balantei de verificare sau al unei categorii de
operatii :
Situatiile financiare sunt susceptibile de a avea erori semnificative
Complexitatea tranzactiilor sau al altor evenimente care necesita o
expertiza de specialitate
Gradul de subiectivitate care intervine in determinarea soldurilor
conturilor
Vulnerabilitatea activelor la deturnari, care da posibilitatea ca anumite
active sa fie pierdute sau insusite illegal
32
Aparitia si integistrarea unor evenimente complexe sau neobisnuite, in
special la sfarsitul exercitiului, in perioada lucrarilor de inchidere a
bilantului
Tranzactii care nu fac in mod obisnuit obiectul prelucrarilor contabile
Riscul de control
Riscul de control consta in faptul ca o eroare semnificativa in soldul unui cont
sau intr-o categorie de operatiuni, izolata sau impreuna cu erorile din alte
solduri de cont sau categorii de operatiuni, nu este nici prevenite, nici
descoparita si corectata, prin sistemul contabil si de control intern utilizat.
In cazul tranzactiilor de incasari in numerar de la debitori, riscul de control creste
daca aceeasi persoana care incaseaza banii este responsabila si cu evedentierea
creantelor fata de debitori.
Riscul de control apare in cazurile in care controlul intern nu functioneaza in felul
in care a fost conceput sau cand nu functioneaza deloc.
Evaluarea se face in doua etape:
Evaluarea preliminara: consta in evaluarea eficacitatii sistemelor contabile si de
control intern al intreprinderii sub aspectul contributiei lor la prevenirea sau detectarea si
corectarea erorilor semnificative.
Este fixata la un nivel ridicat, acest lucru fiind justificat de urmatoarele:
- sistemul contabil si sistemul de control intern nu sunt aplicate corect
- sistemul contabil si sistemul de control intern sunt considerate a fi
insuficiente.
Auditorul trebuie sa prezinte in dosar analiza sa asupra sistemelor contabile si de
control intern ale clientului, precum si evaluarea sa in legatura cu riscul de control.de
fiecare data cand se ajunge la concluzia ca nivelul riscului de control este scazut,
auditorul trebuie sa poata proba acest lucru, deoarece un control intern de incredere
determina aplicarea unor proceduri de audit mai restranse.
Evaluarea finala: are loc inaintea intocmirii raportului de audit deoarece, inainte
de a formula concluziilecare rezulta din urma misiunii de audit, auditorul trebuie sa
determine daca evaluarea preliminara a riscului de control se confirma, pentru a elimina
aparitia riscului de audit superficial.
Auditorul are la dispozitie o serie de tehnici diferite: descrieri narative, chestionare, liste
de control, organigrame.
33
Testele de control asupra sistemelor si conturior semnificative permit obtinerea
elementelor probante asupra:
- conceptiei sistemelor contabile si de control intern, in ce masura
acestea permit prevenirea sau depistarea si corectarea erorilor si
fraudelor semnificative
- functionarii controalelor interne in timpul exercitiului financiar analizat.
Testele de control contin urmatoarele elemente:
- examenul documentelor care justifica o operatiune
- obtinerea de informatii si efectuarea de observatii asupra modului de
proiectare si desfasurare a controalelor interne care nu lasa urme
materiale
- verificarea modului de functionare a controlului intern.
Riscurile inerente si riscurile de control sunt corelate. Astfel este de preferat ca
eceste doua componente sa fie evaluate simultan. Acest lucru se poate realiza prin
dezvoltarea sistemelor de contabilitate si si de control intern.
Riscul de nedetectare
Riscul de nedetectare reprezinta riscul ca o procedura de fond a auditorului sa
nu detecteze o informatie eronata ce exista in soldul unui cont sau categorie de
tranzactii care ar putea fi semnificativa in mod individual, sau cand este cumulata cu
informatii eronate din alte solduri sau categorii.
Riscul de nedetectare nu poate fi eliminat in totalitate, oricare ar fi tehnicile si
procedurile folosite de catre auditor.
Factorii care pot genera riscul de nedetectare sunt:
In ipoteza verificarii exhaustive a tranzactiilor, elemente de risc exista
deoarece:
Auditorul nu utilizeaza procedurile de audit cele mai adecvate.
Auditorul nu aplica in mod correct o anumita procedura de audit.
Auditorul interpreteaza gresit rezultatele obtinute.
In ipoteza utilizarii esantioanelor, exista un risc asociat esantionarii.
Incertitudinile apar de fiecare data cand auditorul verifica mai putin de 100% din
totalul tranzactiilor.
34
Riscul de nedetectare este invers proportional cu riscurile inerente si de control.
Daca riscurile interne si cele de control sunt mici, auditorul poate accepta un nivel al
riscului de nedetectare mai ridicat, astfel riscul de nivel global este mentinut la un nivel
echilibrat.
Identificare a riscurilor
Identificarea Identificarea
riscurilor riscurilor
legate de legate de Definirea
natura si conceperea importantei
suma si relative
operatilor functionarea (prag de
sistemului semnificatie)
Aprecierea riscurilor de
nedetectare legate de
audit
Programul de lucru
(intinderea actiunilor
programate de auditor)
35
Practicile Internationale de Interpretare in Audit (IAPS)
Standardele Internationale privind Misiunile (angajamentele) de Examen Limitat
(revizuire) (ISRE)
Practicile Internationale de Interpretare a Angajamentelor de Revizuire (IREPS)
Standardele Internationale privind Angajamentele de Asigurare (IAEPS)
Standardele Internationale de Servicii Conexe (ISRS)
Practicile Internationale de Interpretare a Serviciilor Conexe (IRSPS)
36 Standarde Internationale de Audit (ISA)
14 Standarde Internationale de Interpretare in Audit (IAPS)
un Standard International pentru Misiuni de Examen Limitat (ISRE)
3 Standarde Internationale pentru Misiuni de Asigurare (ISAE), din care 2
standarde care se aplica tuturor misiunilor de asigurare si un standard aplicabil
misiunilor specifice
2 Standarde Internationale privind Serviciile Conexe (ISRS)
Fiecare din aceste standarde de audit au in vedere principiile si procedurile
fudamentale, precum si modul in care acestea se aplica setul de documente prin care
se adopta standardele internationale intr-o tara de catre organismul professional al
acesteia, sunt:
declaratia de principii a organismului professional membru (IFAC)
hotararea organului de conducere al organismului profesional pentru aprobarea
declaratiei de principii si a normelor nationale de audit si de servicii conexe
prefata la normele nationale de audit si servicii conexe
normele nationale de audit si de servicii conexe prin care au fost adoptate
Standardele Internationale de Audit in Romania au fost emise de catre Corpul
Expertilor Contabili si Contabililor Autorizati din Romania, in ianuarie 1999. au
fost publicate in Monitorul Oficial al Romaniei partea I-a nr. 75 bis din 23
februarie 1999.
Comitetul Provizoriu al Camerei Auditorilor din Romania, in baza
prevederilor Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 75/1999, a hotarat asimilarea
Standardelor Internationale de Audit ale Federatiei Internationale a Contabililor (IFAC),
inclusiv a Cadrului General al Standardelor Internationale de Audit, ca baza de
efectuare a auditului financiar in Romania.
36
Standardele de Audit se aplica in auditarea situatiilor financiare elaborate in
conformitate cu Standardele Internationale de Contabilitate, in corelare cu programul
national de implementare a acestora, de catre auditorii financiari, membri ai Camerei
Auditorilor din Romania, in exercitarea mandatului lor legal.
37
Auditul financiar se poate insa defina ca fiind activitatea complexa efectuata de
experti independenti in vederea exprimarii unei opinii motivate cu privire la
imaginea fidela a patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatelor
obtinute de unitatea patrimoniala.
Rolul auditului financiar consta in examinarea informatiei financiare (redata in
conturi) in scopul asigurarii credibilitatii acestor informatii pentru diferite categorii de
utilizatori:
Conducerea intreprinderii
Clienti
Banci
Furnizori
Organe fiscale
Investitori potentiali.
Rolul final al auditului financiar il constituie verificarea si certificarea bilantului
contabil anual, prin care se formuleaza o opinie competenta cu privirela imaginea
fidela pe care aceasta trebuie sa o dea, si respectarea reglementarilor in vigoare.
Clasificarea auditurilor se face in functie de obiectivele urmarite (conturi sau
diagnostic sectorial) si in functie de specialistii care le realizeaza.
Obiective urmarite Specialistii utilizati Denumirea auditului
Verificarea si certificarea Profesionisti contabili Audit statuar
situatiilor financiare independenti alesi sau numiti,
de regula, de actionari
Diagnostic sectorial Experti independenti numiti de Audit fiscal
conducerea intreprinderii Audit social
Audit juridic
Audit al calitatii
Audit financiar
Diagnostic asupra conturilor Compartimente specializate Audit intern
si diagnostic sectorial independente de alte servicii
ale intreprinderii (de regula,
intreprinderi mari, holdinguri,
societati de grup)
38
Auditul intern este o activitate independentă şi obiectivă care dă unei entităţi o
asigurare în ceea ce priveşte gradul de control asupra operaţiunilor, o îndrumă pentru
a-i îmbunătăţi operaţiunile, şi contribuie la adăugarea unui plus de valoare.
Auditul intern ajută această organizaţie să îşi atingă obiectivele evaluând, printr-o
abordare sistematică şi metodică, procesele sale de management al riscurilor, de
control, şi de guvernare a organizaţiei, şi făcând propuneri pentru a le consolida
eficacitatea.
Misiune, competenţe şi responsabilităţi
Misiunea, competenţele şi responsabilităţile auditului intern trebuie să fie definite
în mod oficial într-un regulament, în conformitate cu Standardele şi să fie aprobate de
Consiliu.
– Natura misiunilor de asigurare efectuate pentru entitate trebuie să fie definită în
Regulamentul de funcţionare a Departamentului de Audit Intern. Dacă misiunile de
asigurare urmează să fie efectuate de părţi din afara entităţii, natura lor trebuie de
asemenea să fie definită în Regulament.
– Natura misiunilor de consultanţă trebuie să fie definită în Regulamentul de
funcţionare a Departamentului de Audit Intern.
Independenţă şi obiectivitate
Activitatea de audit intern trebuie să fie independentă, iar auditorii interni trebuie
să-şi desfăşoare activitatea cu obiectivitate.
Independenţă în cadrul entităţii
Responsabilul pentru activitatea de audit intern trebuie să raporteze în cadrul
entităţii unui nivel ierarhic care să permită activităţii de audit intern să-şi îndeplinească
responsabilităţile care îi revin.
Activitatea de audit intern nu trebuie să fie supusă nici unei imixtiuni în ceea ce
priveşte definirea ariei sale de aplicabilitate, realizarea activităţii şi comunicarea
rezultatelor.
Obiectivitate individuală
Auditorii interni trebuie să aibă o atitudine imparţială şi neinfluenţată şi să evite
conflictele de interese.
39
Dacă obiectivitatea sau independenţa auditorilor interni sunt afectate în fapt sau
în aparenţă, părţile interesate trebuie să fie informate de detaliile situaţiilor care creează
aceste prejudicii . Forma acestei comunicări va depinde de natura prejudiciului.
Auditorii interni trebuie să evite să evalueze anumite operaţiuni de care au fost
responsabili în trecut. Obiectivitatea unui auditor este considerată a fi afectată atunci
când acesta realizează o misiune de asigurare pentru o activitate pentru care a fost
responsabil în cursul anului precedent.
Misiunile de asigurare care vizează funcţiile de care răspunde responsabilul
pentru activitatea de audit intern trebuie să fie supervizate de o persoană care nu face
parte din structura de audit intern.
Auditorii interni pot oferi servicii de consultanţă în legătură cu realizarea
operaţiunilor pentru care au fost responsabili în trecut.
Dacă independenţa sau obiectivitatea auditorilor interni ar putea fi afectată în
legătură cu serviciile de consultanţă propuse, ei trebuie să informeze în această privinţă
clientul care a solicitat misiunea, înainte de a o accepta.
Competenţă şi conştiinciozitate profesională
Misiunile trebuie să fie îndeplinite cu competenţă şi cu conştiinciozitate
profesională.
Competenţă
Auditorii interni trebuie să deţină cunoştinţele, priceperea şi celelalte competenţe
necesare exercitării responsabilităţilor lor individuale. Departamentul de audit intern
trebuie să deţină sau să dobândească în mod colectiv cunoştinţele, priceperea şi
celelalte competenţe necesare exercitării responsabilităţilor care le revin.
Responsabilul pentru activitatea de audit intern trebuie să obţină sfatul şi sprijinul
competent din partea unor persoane calificate dacă personalul din departamentul de
audit intern nu deţine cunoştinţele, priceperea şi celelalte competenţe necesare pentru
a-şi realiza parţial sau total misiunea.
40
Auditorii interni trebuie să aibă cunoştinţe legate de principalele
riscuri şi controale IT şi de tehnicile de audit bazate asistate de
calculator disponibile pentru a îşi exercita activitatea desemnată.
Totuşi, nu toţi auditorii interni trebuie să aibă experienţa unui auditor
intern a cărei principală responsabilitate este auditarea sistemelor
IT.
Responsabilul pentru activitatea de audit intern trebuie să refuze o
misiune de consultanţă sau să obţină sfatul şi asistenţa competentă din partea unor
persoane calificate în domeniu dacă personalul din departamentul de audit intern nu
deţine cunoştinţele, priceperea şi celelalte competenţe necesare pentru îndeplinirea în
totalitate sau parţială a misiunii.
Conştiinciozitate profesională
Auditorii interni trebuie să îşi exercite activitatea cu conştiinciozitatea şi
priceperea care se aşteaptă din partea unui auditor intern prudent şi competent.
Conştiinţa profesională nu implică infailibilitatea.
Auditorul intern trebuie să acorde toată atenţia necesară practicii sale
profesionale luând în calcul următoarele elemente:
sfera de activitate necesară pentru atingerea obiectivelor misiunii;
complexitatea relativă, pragul de semnificaţie sau caracterul semnificativ
al aspectelor asupra cărora se aplică procedurile misiunilor de asigurare;
adecvarea şi eficacitatea proceselor de management al riscurilor, de
control şi de guvernanţă ale entităţii;
probabilitatea existenţei unor erori, nereguli sau neconformităţi
semnificative;
costul aplicării controalelor în raport cu avantajele scontate.
41
cu conştiinciozitatea profesională necesară, nu garantează că vor fi identificate toate
riscurile semnificative.
Auditorul intern trebuie să efectueze o misiune de consultanţă cu
conştiinciozitate profesională, luând în consideraţie următoarele elemente:
necesităţile şi aşteptările clienţilor, inclusiv în ceea ce priveşte natura,
planificarea în timp şi comunicarea rezultatelor misiunii;
complexitatea acesteia şi activitatea necesară pentru atingerea
obiectivelor stabilite;
costul misiunii de consultanţă în raport cu avantajele scontate.
Pregătirea profesională continuă
Auditorii interni trebuie să-şi îmbunătăţească cunoştinţele, priceperea şi alte
competenţe necesare prin pregătire profesională continuă.
Program de asigurare şi îmbunătăţire a calităţii
Responsabilul pentru activitatea de audit intern trebuie să elaboreze şi să
actualizeze un program de asigurare şi îmbunătăţire a calităţii care să acopere toate
aspectele legate de activitatea de audit intern, şi să monitorizeze permanent
eficacitatea acestuia. Acest program va include evaluări interne şi externe ale calităţii şi
monitorizare internă permanentă. Fiecare parte a programului trebuie să fie concepută
astfel încât să ajute activitatea de audit intern să aducă un plus de valoare şi să
îmbunătăţească activităţile entităţii, şi să ofere o asigurare că activitatea de audit intern
se desfăşoară în conformitate cu Standardele şi cu Codul Etic.
44
Activitatea de audit intern trebuie să ajute entitatea prin identificarea şi evaluarea
expunerilor la riscurile semnificative şi să contribuie la îmbunătăţirea sistemelor de
management al riscurilor şi de control.
Activitatea de audit intern trebuie să supravegheze şi să evalueze eficacitatea
sistemului de management al riscurilor aparţinând entităţii.
45
Auditorii interni trebuie să stabilească în ce măsură au fost definite scopurile şi
obiectivele privind operaţiunile şi programele şi dacă aceste scopuri şi obiective sunt
conforme cu cele ale entităţii.
46
Obiectivele misiunii de consultanţă trebuie să corespundă valorilor şi
obiectivelor generale ale entităţii.
47
o pot fi abordate tehnici si proceduri care nu sunt obligatorii pentru
misiunea de de baza
o raportarea se poate face separat sau poate fi integrata in raportul de
audit
o presupun exprimarea in mod explicit a unei opinii sau concluzii
4.2. Elementele de baza ale raportului de audit
Raportul unei misiuni de audit de baza trebuie sa contina urmatoarele
elemente:
B. Tipul raportului
- titlul trebuie sa fie précis
- de recomandat titlul “Raportul auditorului independent” pentru a-l
distinge de rapoartele elaborate de catre alte personae
C. Destinatarul
- Raportul trebuie sa fie adresat destinatarului corespunzator
- In mod obisnuit raportul se adreseaza fie actionarilor, fie consiliului de
administratie al unitatii, ale carei situatii financiare au fost auditate
D. Paragraful introductiv
- Cuprinde identificarea situatiilor financiare auditate si o mentiune a
responsabilitatilor conduceri intreprinderi auditate si ale auditorului
- Trebuie sa identifice situatiile financiare ale entitatii, care au facut
obiectul auditului
- Data si perioada acoperite de documentatia raportului
- Raportul trebuie sa mentioneze ca situatiile financiare sunt in sarcina
conducerii entitati si ca responsabilitatea auditorului este ca, pe baza
auditului efectuat, sa exprime o opinie asupra acestor situati financiare.
Exemplu de paragraph introductive al unui raport de audit:
“Am procedat la auditarea situatiilor financiare ale societatii *A*, incheiate
la 31 dec, anul…, asa cum sunt prevazute in anexele la prezentul Raport. Aceste
situatii financiare au fost stabilite sub responsabilitatea conducerii entitati.
Responsabilitatea noastra este, ca be baza auditului nostru, sa exprimam o opinie
asupra acestor conturi anuale.”
48
E. Paragraf in care se prezinta intinderea lucrarilor si natura unei lucrari de
audit
- Cuprinde referentialul de audit utilizat, respective Standardele
Internationale de Audit sau norme si practici nationale, precum si
descrerea lucrarilor de catre auditor
- Cuprinde descrierea intinderii lucrarilor de audit. Se indica faptul ca ele
au fost indeplinite conform Standardelor Internationale de Audit sau in
conformitate cu normele si practicile nationale
- Raportul trebuie sa precizeze ca auditul a fost planificat si executat de
o maniera care sa asigure in mod rezonabil ca situatiile financiare nu
comporta anomaliii semnificative.
- Raportul de audit trebuie sa prezinte auditul, ca presupunand:
o Examenul, pe baza de sondaje, a elementelor probante care
justifica sumele si informatiile continute in situatiile financiare
o Evaluarea principiilor si metodelor contabile folosite pentru
elaborarea situatiilor financiare
o Evaluarea estimarilor semnificative facute de conducere
pentru a stabili situatiile financiare
o Revederea prezentarii de ansamblu a situatiilor financiare.
- Raportul trebuie sa indica faptul ca auditul furnizeaza o baza
rezonabila a expresiei de opinie.
F. Paragraf al opiniei
- Raportul de audit trebuie sa prezinte clar opinia auditorului asupra
faptului daca situatiile financiare dau o imagine fidela pozitiei, situatiei
financiare a rezultatelor obtinutein accord cu referintele contabile si
daca acestea sunt conforme prevederilor legale.
- Poate fi necesara uneori includerea unei opinii asupra faptului de a sti
daca situatiile financiare sunt conforme cu alte prevederi legale sau
statutare.
G. Data raportului
- Raportul trebuie sa contina data de la sfarsitul lucrarilor de audit. Se
informeaza astfel ca auditorul a apreciat efectele asupra situatiilor
49
financiare si asupra raportului sau, evenimentelor si tranzactiilor
intervenite, de care el a avut cunostinta pana la acea data.
- Raportul nu trebuie sa contina o data anterioara celei la care situatiile
financiare au fost inchise si probate, deoarece responsabilitatea
auditorului consta in emiterea unui raport asupra acestor situatii
pregatite si prezentate de catre conducerea societatii.
H. Adresa auditorului
- Raportul trebuie sa mentioneze locul specific, in mod obisnuit cel al
orasului in care sunt situate birourile auditorului care are
responsabilitatea auditului.
I. Semnatura auditorului
- Raportul trebuie sa contina semnatura societatii de expertiza contabila
sau a auditorului persoana fizica sau pe amandoua.
- Poarta, in general, semnatura cabinetului sau societatii de audit,
deoarece eceasta isi asuma responsabilitatea auditului.
4.5. Situatii care conduc la formularea altei opini decat opinia fara reserve
La emiterea oricarui raport de audit (altul decat un raport fara rezerva), auditorul
trebuie sa includa motivele care au dus la luarea deciziei si atunci cand se poate sa
estimeze incidenta posibila asupra situatiilor financiare.
Dezacorduri cu conducerea intreprinderii privind principiile si metodele
contabile
In cazul in care auditorul, folosind mijloacele pe care le-a considerat necesare, a
constatat o iregularitate, contabila, pe care conducerea intreprinderii refuza sa o
corecteze.
Aceste dezacorduri pot aparea in urmatoarele situatii:
Insificienta provizioanelor pentru deprecierile de stocuri si creante
Stocuri supraevaluate sau subevaluate datorita unor erori in calculul costurilor
productiei sau in determinarea marimii stocului
Nerespectarea principiului independentei exercitiului
Neluarea inconsiderare a evenimentelor posterioare care confirma sau infirma o
situatie existenta la data inchiderii exercitiului
Erori I clasarea tertilor
Neluarea in considerare a principiului prudentei prin supraevaluarea activelor
Indifferent de natura acestor neregularitati, auditorul trebuie sa prezinte in raport
urmatoarele elemente:
Natura dezacordului
Postul si suma respective
Influenta asupra rezultatului net
51
Evaluarea controlului intern, controlul conturilor si examinarea
situatiilor financiare pot descoperi:
Dezacorduri asupra principiilor contabile
Incertitudini asupra estimarilor contabile
Limitari in intinderea lucrarilor
Sunt cifrabile?
53
Dacă obiectivele (întrebările, punctele) la care trebuie să răspundă expertiza
contabilă vizează constatările consemnate în acte de control fiscal, gestionar sau de
altă natură, efectuate de organe abilitate, expertul contabil trebuie să studieze actele de
control cel puţin sub aspectele conţinutului şi întinderii controlului, precum şi a modului
de stabilire a răspunderilor persoanelor implicate. În cazul în care s-au întocmit mai
multe acte de control în aceeaşi cauză, ajungându-se la concluzii diferite, expertul
contabil trebuie să studieze fiecare act de control în parte, arătând fundamentat cauzele
care au condus la concluzii diferite şi poziţia sa faţă de aceste concluzii.
În demersul său, expertul auditor care a ajuns la concluzii fundamentate diferite
faţă de organul de control, este abilitat să ia contact cu acesta pentru a-şi elucida toate
aspectele pe care le implică efectuarea unei expertize contabile de calitate. Contactul şi
consultarea organului de control nu obligă pe expertul contabil să ajungă la un punct de
vedere comun, ci doar la motivarea opiniilor diferite care trebuie inserată în raportul de
audit.
56
Deţinerea unor abilităţi intelectuale specifice, dobândite prin pregătire şi
educaţie;1
Aderarea membrilor săi la un cod comun de valori şi conduită, cod
elaborat de organismul reprezentativ specific, care să includă şi
menţinerea unei imagini în mod esenţial obiective;
Acceptarea unei datorii faţă de societate în ansamblul său (de obicei în
schimbul unor restricţii în utilizarea unui titlu sau în acordarea unei
calificări).
Uneori, datoria membrilor faţă de profesia lor şi faţă de societate poate părea în
conflict cu interesul lor imediat sau cu obligaţia lor de loialitate faţă de angajator.
Pe baza acestui cadru, este de datoria organismelor membre să elaboreze
cerinţe etice pentru membrii lor în scopul de a asigura cel mai înalt nivel de calitate a
activităţii şi să menţină încrederea publicului în profesia de auditor financiar.
O caracteristică esenţială a unei profesii o constituie acceptarea responsabilităţii
acesteia faţă de public. Publicul profesiei de audit financiar îl reprezintă clienţii,
creditorii, guvernele, angajatorii, angajaţii, investitorii, comunitatea de afaceri şi
financiară, precum şi oricine altcineva care se bazează pe obiectivitatea şi integritatea
auditorilor financiari în menţinerea unei funcţionari organizate a comerţului. Acest fapt
impune o responsabilitate a profesiunii de auditor financiar faţă de interesul public.
Interesul public este definit ca binele comunităţii de indivizi şi instituţii pe care îi
deserveşte un auditor financiar.
Responsabilitatea unui auditor financiar nu presupune în mod exclusiv
satisfacerea cerinţelor unui anumit client sau angajator individual. Standardele profesiei
de auditor financiar sunt determinate într-o mare măsura de interesul public, de
exemplu:
1
Pentru detalii despre cerinţele de învăţământ recomandate de IFAC, ar trebui să se facă referire la Ghidul
Internaţional privind Educaţia emis de Comitetul de Învăţământ al IFAC
57
Directorii financiari îşi desfăşoară activitatea la diverse niveluri în cadrul
unei organizaţii şi contribuie la utilizarea eficientă şi eficace a resurselor
organizaţiei;
Auditorii interni furnizează o asigurare cu privire la existenţa unui sistem
solid de control intern, care sporeşte încrederea în informaţiile financiare
externe ale angajatorului;
58
Este necesară asigurarea că toate serviciile obţinute de la un auditor
financiar sunt efectuate la cel mai înalt standard de performanţă.
Încredere
Utilizatorii serviciilor Codul privind conduita etică şi profesională în domeniul
auditului financiar recunoaşte că obiectivele profesiei de auditor financiar le
reprezintă desfăşurarea activităţii la cele mai înalte standarde de profesionalism,
pentru a atinge cel mai înalt nivel de performanţă şi în general pentru a îndeplini
cerinţele interesului public stabilite mai sus. Aceste obiective impun îndeplinirea
a patru cerinţe de bază:
Credibilitate
În întreaga societate se manifestă nevoia de credibilitate a informaţiilor şi
sistemelor de informaţie.
Profesionalism
Clienţii, angajatorii şi alte părţi interesate au nevoie de persoane care să
poată fi identificate cu exactitate drept profesionişti în cadrul domeniului de audit
financiar.
5.2. Controlul calităţii activităţii de audit
59
şi Funcţionare al Camerei, de către Departamentul de Monitorizare şi Competenţă
Profesională.
Departamentul de Monitorizare şi Competenţă Profesională efectuează
inspecţiile prin inspectori şi asistenţi inspectori, salariaţi în aparatul executiv al Camerei.
Programarea activităţii de inspecţie desfăşurată de către Departamentul de
Monitorizare şi Competenţă Profesională se realizează, în principal, pe baza
următoarelor documente:
Situaţia auditorilor financiari membri ai Camerei, persoane fizice şi juridice
active, autorizate de Cameră să exercite profesia în anul respectiv.
Programul de inspecţie trimestrial care prevede auditorii financiari ce
urmează a fi controlaţi, perioada supusă inspecţiei, precum şi echipele
care efectuează inspecţia.
Departamentul de Monitorizare şi Competenţă Profesională întocmeşte şi
prezintă documentele prevăzute la art. 4 lit. b) Biroului Permanent pentru a fi prezentate
spre aprobare Consiliului Camerei.
Departamentul de Monitorizare şi Competenţă Profesională, în exercitarea
atribuţiilor care îi revin conform art. 41 din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare
al Camerei Auditorilor Financiari din România, colaborează cu Departamentul de
servicii pentru membri, în vederea cunoaşterii la zi a situaţiei auditorilor financiari
membri ai Camerei, persoane fizice şi juridice active, autorizate de Cameră să exercite
profesia în anul respectiv.
Obiectivitatea
Un auditor financiar trebuie să fie corect şi nu trebuie să îngăduie ca
obiectivitatea să fie afectată de prejudecăţi, conflicte de interese sau influenţe
externe.
Competenţa profesională şi atenţia cuvenită
Un auditor financiar trebuie să desfăşoare serviciile profesionale cu
atenţia cuvenită, competenţă şi conştiinciozitate, şi are datoria permanentă de a
menţine cunoştinţele şi aptitudinile profesionale la nivelul necesar pentru a se
asigura că un client sau un angajator beneficiază de avantajele unui serviciu
profesional competent, bazat pe cele mai noi aspecte de practică, legislaţie şi
tehnici.
Confidenţialitatea
Un auditor financiar trebuie să respecte confidenţialitatea informaţiilor
dobândite pe parcursul derulării serviciilor profesionale şi nu trebuie să
folosească sau să dezvăluie nici o astfel de informaţie fără o autorizare
corespunzătoare şi specifică, cu excepţia situaţiilor în care există un drept sau o
obligaţie legală, sau profesională care impune dezvăluirea acelor informaţii.
63
Conduita profesională
Un auditor financiar trebuie să acţioneze într-o manieră corespunzătoare
reputaţiei profesiei şi trebuie să evite orice comportament care ar putea
discredita profesia. Obligaţia de a evita orice comportament care ar putea
discredita profesia impune organismului membru să ia în considerare, în
momentul în care elaborează cerinţe etice, responsabilităţile auditorilor financiari
faţă de clienţi, terţe părţi, alţi membri ai profesiei de auditori financiari, personal,
angajatori şi public în sens larg.
Standarde tehnice
Un auditor financiar trebuie să desfăşoare servicii profesionale în
concordanţă cu standardele tehnice şi profesionale relevante. Auditorii financiari
au datoria de a îndeplini cu grijă şi competenţă instrucţiunile clientului sau
angajatorului, atâta vreme cât corespund cerinţelor de integritate, obiectivitate şi,
în cazul auditorilor financiari în practică publică, de independenţă. În plus, aceştia
trebuie să se conformeze standardelor tehnice şi profesionale promulgate de:
- IFAC (de exemplu, Standardele Internaţionale de Audit);
- Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate;
- Organismele profesionale membre sau alte organisme cu atribuţii de
reglementare; şi
- Legislaţiei relevante.
Activităţi incompatibile cu practica de audit financiar :
Un auditor financiar în practică publică trebuie să nu se angajeze în acelaşi timp
în nici o afacere, ocupaţie sau activitate care deteriorează sau poate deteriora
integritatea, obiectivitatea sau independenţa sau buna reputaţie a profesiei şi în
consecinţă ar fi incompatibilă cu oferirea serviciilor profesionale.
Oferirea a două sau mai multe tipuri de servicii profesionale, în acelaşi timp, nu
deteriorează integritatea, obiectivitatea sau independenţa.
Angajarea simultană în altă afacere, ocupaţie sau activitate, care nu are legătură
cu serviciile profesionale şi care are ca efect împiedicarea auditorului financiar în
practică publică să-şi desfăşoare activitatea în concordanţă cu principiile etice
fundamentale ale profesiei, trebuie privită ca neconcordantă cu practica profesiei.
64
5.3.1. Ce etape se pot parcurge pt. a deveni auditor financiar si alte informatii
in legatura cu profesia de auditor financiar
Pentru atribuirea calităţii de auditor financiar, cadrul legal este Ordonanţa de urgenţă nr.
75/1999 a Guvernului României privind activitatea de audit financiar, aprobată prin
Legea nr. 133/2002 , modificată şi completată prin Ordonanţa 67/2002, aprobată prin
Legea nr.12/2003 şi Hotărârea Guvernului nr. 591 / 26.07.2000 pentru aprobarea
Regulamentului de organizare şi funcţionarea a Camerei Auditorilor din România.
Persoanele fizice, pentru a obţine calitatea de auditori financiari şi membri ai Camerei,
trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii
Să fie licenţiate ale unei facultăţi cu profil economic şi să aibă vechime în
activitatea financiar-contabilă de minimum 4 ani sau să aibă calitatea de expert
contabil, respectiv de contabil autorizat cu studii superioare economice;
Să promoveze testul de verificare a cunoştinţelor în domeniul financiar-contabil,
pentru accesul la stagiu;
Să efectueze un stagiu practic de 3 ani in activitatea de audit financiar
Să satisfacă pe parcursul stagiului cerinţele Codului privind conduita etică şi
profesională în domeniul auditului financiar;
Să promoveze examenul de aptitudini profesionale, organizat la sfârşitul
perioadei de stagiu.
Astfel pentru a deveni stagiar in activitatea de audit financiar, potrivit prevederilor art.8
lit.a din O.G. 67/2002 pentru modificarea şi completarea O.U.G. 75/1999 privind
activitatea de audit financiar, se pot înscrie în vederea susţinerii testului de verificare a
cunoştinţelor în domeniul financiar-contabil, persoanele fizice care îndeplinesc
următoarele condiţii: sunt licenţiate ale unei facultăţi cu profil economic şi au o vechime
în activitatea financiar-contabilă de minim 4 ani sau au calitatea de expert contabil,
respectiv contabil autorizat cu studii superioare economice.
65
S.C. ANTICOROSIV S.A. - BUCUREŞTI
RAPORTUL AUDITORULUI FINANCIAR
LA SITUAŢIILE FINANCIARE ANUALE ÎNTOCMITE
LA DATA DE 31 DECEMBRIE 2005
66
- Preda Cristinel Laurenţiu - membru;
- Oţoiu Mihaela - membru.
68
loc relaţiile comerciale cu alţi clienţi, nefiind semnalate situaţii în care una din părţi să fie
favorizată.
În Anexă, se prezintă Situaţiile financiare anuale conform standardului IAS 1
„Prezentarea situaţiilor financiare” şi opinia auditorului financiar asupra situaţiilor
financiare anuale întocmite în conformitate cu prevederile O.M.F.P. nr. 94/2001. S-a
respectat cadrul general de întocmire şi prezentare a situaţiilor financiare aferente
exerciţiului încheiat la 31.12.2005, elaborat de Comitetul pentru Standarde
Internaţionale de Contabilitate.
Auditorul s-a asigurat că informaţiile din raportul administratorilor corespund cu cele din
situaţiile financiare întocmite pentru anul 2005, pe baza procedurilor de audit prevăzute
de Standardele Internaţionale de Audit.
Estimăm că auditul nostru constituie o bază rezonabilă pentru exprimarea unei opinii. În
opinia noastră, situaţiile financiare prezintă cu fidelitate, sub toate aspectele
semnificative poziţia financiară a S.C. ANTICOROSIV S.A. - Bucureşti la 31.12.2005 şi
rezultatele din exploatare, precum şi fluxurile de numerar pentru anul încheiat în
conformitate cu Standardele Internaţionale de Contabilitate şi cu Standardele de audit
financiar.
Data: 27.03.2006 AUDITOR FINANCIAR,
Bucureşti S.C. IRAMTAS SERV S.R.L.
SC ANTICOROSIV SA Bilanţ la data de 31 decembrie 2005
Active
2004 Lei 2005 Lei
Active imobilizate
Terenuri şi mijloace fixe 8.369.255 3.061.833
Active curente
69
Cheltuieli înregistrate în avans 47.337 51.574
Datorii curente
70
Cheltuieli de desfacere 67.910 2.201.524
71
Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate, cu
modificările şi completările ulterioare.
Moneda de prezentare
Moneda de înregistrare în contabilitate este Leul românesc, situaţiile financiare
anuale fiind întocmite în lei (RON).
Începînd cu data de 01.07.2005 a avut loc denominarea leului românesc în
conformitate cu Legea nr. 348/2004 privind denominarea monedei naţionale.
Active şi pasive monetare
Numerarul şi echivalentul de numerar, creanţele, datoriile sunt considerate active
şi pasive monetare şi sunt exprimate în termenii puterii de cumpărare la data întocmirii
bilanţului contabil.
Rezultatul datorat deţinerii de active şi pasive monetare exprimate în valută, este
calculat prin aplicarea ratelor de schimb valutar comunicate de Banca Naţională a
României, la data închiderii exerciţiului financiar.
Active şi pasive nemonetare
Activele şi pasivele nemonetare sunt exprimate la cost istoric, la data
achiziţionării, cu excepţia imobilizărilor corporale, care sunt înregistrate la valoarea
justă.
Contul de profit şi pierdere
Cheltuielile şi veniturile sunt prezentate în contul de profit şi pierdere la valorile
recunoscute la data înregistrării în contabilitate.
Continuitatea activităţii
Administratorul societăţii consideră că aceasta îşi va putea continua activitatea în
viitorul previzibil, şi prin urmare, situaţiile financiare au fost întocmite pe baza principiului
continuităţii activităţii.
Stocuri
Stocurile sunt evaluate la sfârşitul exerciţiului financiar, în conformitate cu IAS 2
”Stocuri”, la cea mai mică valoare dintre costul de achiziţie si valoarea realizabilă netă.
Aceasta reprezintă preţul de vânzare estimat ce ar putea fi obţinut pe parcursul
desfăşurării normale a activităţii, mai puţin costurile estimate pentru finalizarea bunului
şi costurile necesare vânzării.
Materiile prime, materialele şi ambalajele sunt evaluate la costul de achiziţie.
72
Producţia, lucrările în curs de execuţie şi produsele finite sunt evaluate la cost de
producţie.
Costul ieşirilor din gestiune se evaluează şi se înregistreză pe baza metodei
CMP (cost mediu ponderat).
Acolo unde este necesar, se fac provizioane pentru stocuri cu mişcare lentă,
uzate fizic sau moral.
Investiţii financiare
Investiţiile sunt înregistrate la cost. Pentru a evidenţia o scădere de valoare a
unei investiţii, survenită pe alte baze decât cele temporale, se constituie un provizion.
Imobilizări corporale
Costul de înregistrare al mijloacelor fixe este format din valoarea de achiziţie şi
celelalte costuri directe implicate de transportul mijloacelor fixe până la amplasamentul
actual şi de punerea lor în funcţiune, în conformitate cu IAS 16 „ Imobilizări corporale” .
Costul imobilizărilor din producţia proprie include costul materialelor, costurile
directe cu salariile şi o proporţie corepunzătoare a costurilor indirecte de producţie.
Imobilizările corporale sunt evaluate la valoarea justă, stabilită prin reevaluare,
mai puţin amortizarea cumulată şi provizioanele pentru depreciere.
Cheltuielile ulterioare sunt capitalizate, numai dacă majorează beneficiile economice
viitoare generate de activul respectiv. Orice cheltuială este inclusă ca atare, direct în
contul de profit şi pierdere.
Tratamentul contabil aplicat la evaluarea imobilizărilor corporale este tratamentul
contabil alternativ permis.
Amortizarea
Pentru amortizarea imobilizărilor se foloseşte metoda liniară.
Duratele normale de funcţionare sunt similare cu cele stabilite prin H.G. nr.
2139/2004 pentru aprobarea catalogului privind clasificaţia şi duratele normale de
funcţionare a mijloacelor fixe.
Consideăm necesar ca duratele de viaţa şi regimul de amortizare să se
determine luînd în considerare prevederile O.M.F.P. nr. 1752/2005 pentru aprobarea
Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene
Clasificarea mijloacelor fixe s-a făcut în conformitate cu prevederile O.M.F.P. nr.
94/2001.
73
Terenurile nu reprezintă mijloace fixe amortizabile. Operaţiunile de reparaţii sau
întreţinere se înregistrează direct pe cheltuieli.
Activele imobilizate de natura obiectelor de inventar sunt date în consum în
momentul înregistrării lor în contabilitate.
Imobilizări necorporale
Cheltuiala cu licenţele este capitalizată şi amortizată folosind metoda liniară pe
durata de viaţă utilă a acestora. Imobilizările necorporale nu sunt reevaluate.
Valoarea contabilă a imobilizărilor necorporale este verificată anual şi ajustată
din perspectiva deprecierii permanente.
Creanţe
Creanţele sunt înregistrate la valoarea realizabilă anticipată. Provizionul pentru
creanţele incerte este calculat la valoarea nominală a creanţelor.
74
Cota de impozit pe profit care se aplică asupra profitului impozabil potrivit Legii
nr. 571/2003 privind Codul fiscal, este de 16%.
Dividendele nu trebuie recunoscute ca datorie la data bilanţului; ele sunt
evidenţiate în rezultatul reportat, urmând ca, după aprobarea de către A.G.A. să fie
reflectate în conturile de datorii.
Conversia tranzacţiilor în monedă străină
Operaţiunile exprimate în monedă străină sunt înregistrate în lei, la cursul oficial
de schimb în vigoare de la data tranzacţiei. Activele şi pasivele monetare exprimate în
monedă străină, existente la data de 31.12.2005, sunt evidenţiate în contabilitate la
cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de B.N.R. pentru această dată.
Diferenţele favorabile sau nefavorabile de curs valutar sunt evidenţiate pe
venituri sau cheltuieli financiare, după caz.
Activele şi pasivele nemonetare exprimate în monedă străină sunt evaluate la
cursul de schimb de la data la care a avut loc tranzacţia.
Cifra de afaceri
Cifra de afaceri este obţinută ca urmare a vânzărilor de produse finite, de
mărfuri, prestării de servicii şi din chirii.
Managementul riscului
Societatea este supusă unui anumit risc de credit, datorat creanţelor sale
comerciale.
Referinţele pentru creditele comerciale sunt obţinute în mod normal pentru toţi
clienţii, data de scadenţă este atent monitorizată şi sumele exigibile după depăşirea
termenului sunt urmărite cu promptitudine.
Societatea este supusă unui risc al ratei dobânzii aferent acestor creanţe, dar
conducerea consideră că acesta nu este semnificativ.
Utilizarea estimărilor
Întocmirea situaţiilor financiare în conformitate cu OMFP nr. 94/2001 cere
conducerii societăţii să facă estimări şi ipoteze, care afectează valorile raportate ale
activelor şi pasivelor, prezentarea activelor şi datoriilor contingente la data întocmirii
situaţiilor financiare şi cheltuielile raportate pentru respectiva perioadă.
Costurile îndatorării
75
Costurile cu dobânzile aferente tuturor împrumuturilor sunt trecute pe cheltuieli în
momentul în care se efectuează, cu excepţia împrumuturilor destinate achiziţionării sau
construirii de imobilizări corporale, care se includ în valoarea imobilizărilor până la data punerii
în funcţiune a imobilizărilor corporale respective.
SC ANTICOROSIV SA Bilanţ la data de 31 decembrie 2005
Cifra de afaceri la 31.12.2005 este in sumă de 16.983.219 lei şi este compusă din
Note la raportul
încheiat la data de 31 decembrie 2005
76
Cheltuielile activităţii auxiliare 703.625 673.612
7. Stocuri
89.171
Producţie în curs de execuţie 18.619
77
Semifabricate 58.716 94.868
Note la raportul
încheiat la data de 31 decembrie 2005
Mijloace fixe
IMOBILIZĂRI CORPORALE
Provizioane 0 0 0 0 0
78
IMOBILIZĂRI NECORPORALE
Amortizare (40.136)
cumulată
Provizioane 0
Provizioane 0
IMOBILIZĂRI FINANCIARE
Provizioane 0
TOTAL IMOBILIZĂRI
Amortizare (6.932.914)
cumulată
Provizioane 0
Valoare netă 5.314.946
79
10. Credite bancare şi credite de trezorerie
81
Nr.
Crt. Acţionar Numar de acţiuni %
82
Societatea alocă între 30% si 40% din fondul de salarii, pentru contribuţia la
asigurările sociale.
Societatea plăteşte contribuţii la bugetul de stat pentru asigurări sociale şi ajutor
de şomaj, conform nivelelor stabilite prin lege, calculate pe baza salariilor brute
realizate.
Valoarea acestor contribuţii este înregistrată în contul de profit şi pierdere în
aceeaşi perioadă în care se înregistrează cheltuielile salariale aferente.
GLOSAR DE TERMENI
83
Sistem contabil – sistemul contabil reprezintă o serie de sarcini şi înregistrări ale unei
entităţi în conformitate cu care sunt procesate tranzacţiile ca mijloc de menţinere a
evidenţelor financiare. Aceste sisteme identifică, asamblează, analizează, calculează,
clasifică, înregistrează, sintetizează şi raportează tranzacţiile şi alte evenimente.
Raport anual – De regulă, o entitate emite anual un document care cuprinde situaţiile
sale financiare împreună cu raportul de audit asupra lor. Acest document poartă de
multe ori denumirea de „raport anual”.
84
Grad de adecvare – este indicatorul calităţii probelor de audit, a relevanţei şi credibilităţii
acestora faţă de o anumită aserţiune.
Aserţiuni – sunt declaraţii ale conducerii, explicite sau de altă natură, care sunt
încorporate în situaţiile financiare. (vezi aserţiuni din situaţiile financiare)
Firmă de audit - Firma de audit este fie o societate, fie o altă entitate care oferă servicii
de audit şi din care fac parte, după caz, asociaţii sau un asociat unic.
85
Program de audit - Un program de audit stabileşte natura, durata şi întinderea
procedurilor de audit planificate, necesare implementării planului de audit general.
Programul de audit serveşte ca set de instrucţiuni pentru asistenţii implicaţi în audit şi ca
mijloc de control al bunei executări a activităţii.
Risc de audit - Riscul de audit este riscul ca auditorul să exprime o opinie de audit
neadecvată atunci când există erori semnificative în situaţiile financiare. Riscul de audit
cuprinde trei componente: riscul inerent, riscul de control şi riscul de nedetectare.
Risc inerent. Riscul inerent reprezintă posibilitatea ca soldul unui cont sau o categorie
de tranzacţii să prezinte erori ce pot fi semnificative, fie că sunt considerate în mod
individual, fie cumulate cu erori din alte solduri sau categorii de tranzacţii, presupunând
că nu a existat un sistem de control intern.
Populaţie – Populaţia reprezintă întregul set de date din care este selecţionat un
eşantion despre care auditorul doreşte să tragă o concluzie. Populaţia poate fi împărţită
pe straturi, sau subpopulaţii, fiecare strat fiind examinat separat. Termenul populaţie
este folosit pentru a include termenul strat.
87
Metoda de eşantionare care nu prezintă caracteristicile (a) şi (b) este considerată
metodă ne-statistică.
Auditor - Auditorul este persoana care îşi asumă responsabilitatea finală pentru audit.
Acest termen este folosit, de asemenea, pentru a se face referire la o firmă de audit.
(Termenul de “auditor” este folosit în cadrul ISA, atunci când sunt descrise atât auditul,
cât şi serviciile conexe care pot fi prestate. O astfel de referire nu înseamnă că o
persoană care prestează servicii conexe trebuie să fie neapărat şi auditorul situaţiilor
financiare ale entităţii respective).
Auditor recurent - Auditorul recurent este cel care a auditat şi a întocmit raportul asupra
situaţiilor financiare ale perioadei anterioare şi care continuă această activitate şi pentru
perioada curentă.
Auditor extern - Acolo unde este adecvat, termenii “auditor extern” şi “audit extern” sunt
folosiţi pentru a se putea face distincţia între auditorul extern şi auditorul intern, pe de o
parte, şi între auditul extern şi cel intern, pe de altă parte.
Auditor nou - Auditorul nou este auditorul perioadei curente care nu a auditat situaţiile
financiare ale perioadei anterioare.
Alt auditor - Un alt auditor este auditorul care diferit de auditorul principal are
responsabilitatea raportării asupra informaţiilor financiare ale unei componente inclusă
în situaţiile financiare auditate de auditorul principal. Alţi auditori includ firmele afiliate,
fie că acestea folosesc sau nu acelaşi nume, colaboratori, precum şi auditori neafiliaţi.
88
Personal - Personalul include toţi asociaţii şi salariaţii angajaţi în activitatea de audit
desfăşurată de firmă.
Auditor anterior - Auditorul anterior este acel auditor care a auditat anterior o entitate şi
care a fost înlocuit de către un auditor nou.
Auditor principal - Auditorul principal este acela care are responsabilitatea de a întocmi
un raport în legătură cu situaţiile financiare ale unei entităţi, atunci când acele situaţii
financiare conţin informaţii financiare ale uneia sau mai multor componente auditate de
alt auditor.
Cifre comparative – Cifrele comparative din situaţiile financiare pot prezenta valori (cum
ar fi poziţia financiară, rezultatele activităţii, fluxurile de trezorerie) şi prezentări
adecvate de informaţii ale unei entităţi pentru mai multe perioade, în funcţie de cadrul
general. Cadrul general şi metodele de prezentare sunt după cum urmează:
Cifre corespondente atunci când valorile şi alte prezentări de informaţii pentru perioada
anterioară sunt incluse ca parte a situaţiilor financiare ale perioadei curente şi sunt
menite a fi citite în raport cu valorile şi alte prezentări aferente perioadei curente
(denumite „cifrele perioadei curente”). Aceste cifre corespondente nu sunt prezentate ca
situaţii financiare complete de sine-stătătoare ci sunt parte integrantă a situaţiilor
financiare ale perioadei curente menite a fi citite doar în raport cu cifrele perioadei
curente;
Situaţii financiare comparative atunci când valorile şi alte prezentări de informaţii pentru
perioada anterioară sunt incluse în vederea comparaţiei cu situaţiile financiare ale
perioadei curente, dar nu fac parte din situaţiile financiare ale perioadei curente.
89
Angajament de compilare - Într-un angajament decompilare, contabilul trebuie să
utilizeze cunoştinţe de contabilitate, şi nu de audit, în scopul colectării, clasificării şi
sintetizării informaţiilor financiare.
90
Proceduri de control - Procedurile de control sunt acele politici şi proceduri ce
completează mediul de control, pe care conducerea le-a stabilit în scopul îndeplinirii
obiectivelor specifice ale entităţii.
Imposibilitatea de a exprima o opinie – (vezi Raport de audit altul decât cel fără rezerve)
Paragraf(e) de evidenţiere a unui aspect – (vezi Raport de audit altul decât cel fără
rezerve)
Aspecte privind mediul înconjurător - Aspectele privind mediul înconjurător sunt definite
drept:
91
pot fi cerute de legislaţia privind mediul înconjurător sau prin contract, ori pot fi
întreprinse în mod voluntar);
Consecinţele încălcării legislaţiei privind mediul înconjurător;
Consecinţele daunelor provocate mediului înconjurător care îi afectează pe alţii sau
resursele naturale;
Consecinţele răspunderii pentru fapta altuia impuse de lege (de exemplu răspunderea
pentru daunele cauzate de proprietarii anteriori).
Expert - Expertul este o persoană sau o firmă care posedă aptitudini şi cunoştinţe de
specialitate, precum şi experienţă într-un anumit domeniu, altul decât cel contabil sau
de audit.
92
informaţii în legătură cu un anumit element care afectează aserţiunile făcute de
conducere în situaţiile financiare.
Valoare justă – Valoarea pentru care ar putea fi schimbat un activ sau stinsă o datorie
între părţi aflate în cunoştinţă de cauză care încheie tranzacţia de bună voie şi în
condiţii de obiectivitate.
Situaţii financiare sintetice - O entitate poate întocmi situaţii financiare care sintetizează
situaţiile sale financiare anuale auditate, în scopul informării unor grupuri de utilizatori
interesaţi doar de principalele performanţe şi de poziţia financiară a entităţii respective.
94
Risc inerent – (vezi Risc de audit)
Informaţii sau situaţii financiare intermediare Informaţiile financiare (pot însemna mai
puţin decât situaţiile financiare complete, aşa cum au fost ele definite mai sus) ce sunt
emise la date intermediare (de obicei, semestrial sau trimestrial) referitoare la un
exerciţiu financiar.
Deficienţe semnificative – Deficienţele din controlul intern care ar putea avea un efect
semnificativ asupra situaţiilor financiare.
Prag de semnificaţie - Informaţiile sunt semnificative, dacă omiterea sau denaturarea lor
ar putea influenţa deciziile economice ale utilizatorilor, decizii luate pe baza situaţiilor
financiare. Pragul de semnificaţie depinde de dimensiunea elementului sau a erorii
analizate în circumstanţele specifice ale omisiunii sau denaturării sale. Astfel, pragul de
semnificaţie este mai degrabă o limită sau un barem decât o caracteristică calitativă
fundamentală pe care informaţiile trebuie să o aibă pentru a fi utile.
96
Denaturare – O greşeală în informaţiile financiare care ar putea rezulta din erori sau
fraudă.
Raport de audit altul decât cel fără rezerve (modificat) - Raportul auditorului se
consideră a fi modificat, dacă fie se adaugă acestuia (un) paragraf(e) de evidenţiere a
unui(or) aspect(e), fie opinia este alta decât fără rezerve.
Imposibilitatea exprimării unei opinii. Imposibilitatea exprimării unei opinii apare atunci
când efectul potenţial al limitării sferei angajamentului este atât de semnificativ şi
cuprinzător, încât auditorul nu a putut obţine probe de audit suficiente şi adecvate si în
consecinţă, nu poate să formuleze o opinie asupra situaţiilor financiare.
Opinie contrară. O opinie contrară este formulată atunci când efectul unei neînţelegeri
este atât de semnificativ şi de cuprinzător pentru situaţiile financiare, încât auditorul
ajunge la concluzia că exprimarea unor rezerve în raport nu este adecvată pentru a
prezenta natura incompletă sau eronată a situaţiilor financiare.
97
Practici naţionale (de audit) - Un set de recomandări privind desfăşurarea activităţii de
audit care nu au autoritatea unor standarde, definite de către un organism cu autoritate
la nivel naţional şi care sunt aplicate în mod obişnuit de către auditori în desfăşurarea
unui audit sau în furnizarea serviciilor conexe.
Standarde naţionale (de audit) - Un set de standarde privind activitatea de audit definite
prin lege sau alte reglementări, ori de către un organism cu autoritate la nivel naţional, a
căror aplicare şi respectare este obligatorie pentru efectuarea unui audit sau în
furnizarea serviciilor conexe.
Observaţia - Observaţia constă în urmărirea unui proces sau a unei proceduri efectuate
de alte persoane, de exemplu, observarea de către auditor a procesului de inventariere
a stocului de către personalul entităţii sau observarea aplicării procedurilor de control
intern care nu generează probe de audit.
Solduri iniţiale - Soldurile iniţiale sunt acele solduri ale conturilor care există la începutul
perioadei. Soldurile iniţiale sunt bazate pe soldurile de închidere ale perioadei
precedente şi reflectă efectele tranzacţiilor perioadelor precedente, şi politicile contabile
aplicate în perioada precedentă.
Opinie - Raportul auditorului conţine o formulare clară, în scris, a opiniei sale asupra
situaţiilor financiare ca un tot unitar. O opinie fără rezerve este formulată atunci când
auditorul ajunge la concluzia că situaţiile financiare oferă o imagine fidelă sau sunt
prezentate in mod corect sub toate aspectele semnificative, în conformitate cu cadrul de
raportare financiară identificat. (vezi Raportul auditorului altul decât cel fără rezerve).
98
Alt auditor – (vezi Auditor)
Sector public – Termenul „sector public” se referă la autorităţile naţionale, regionale (de
exemplu, statale, provinciale şi teritoriale), locale (de exemplu, municipale, orăşeneşti)
şi entităţile guvernamentale (de exemplu, agenţiile, consiliile, comisiile şi întreprinderile).
Opinie cu rezerve – (vezi Raport de audit altul decât cel fără rezerve)
99
Control de calitate - Politicile şi procedurile adoptate de o firmă cu scopul de a oferi o
asigurare rezonabilă că toate angajamentele de audit efectuate de firmă sunt realizate
în conformitate cu Obiectivul şi principiile generale care guvernează un audit al
situaţiilor financiare, aşa cum au fost stabilite în Standardul Internaţional de Audit 220
“Controlul calităţii auditului”.
Părţi afiliate - Părţile afiliate şi tranzacţiile dintre părţile afiliate sunt definite în
Standardul Internaţional de Contabilitate nr. 24, după cum urmează:
Parte afiliată. Părţile sunt considerate a fi afiliate, dacă una din ele are capacitatea de a
controla sau de a influenţa în mod semnificativ cealaltă parte în privinţa luării deciziilor
financiare şi operaţionale.
Tranzacţii între părţi afiliate. Un transfer de resurse sau obligaţii între părţi afiliate,
indiferent dacă s-a stabilit sau nu un preţ.
Prestator de servicii - Un client poate folosi o firmă de prestări servicii, cum ar fi una
care execută tranzacţii şi ţine contabilitatea aferentă sau care înregistrează tranzacţiile
şi procesează datele aferente (de exemplu, o firmă prestatoare de servicii informatice).
Entităţile mici de regulă prezintă caracteristica (a) şi una sau mai multe dintre
caracteristicile incluse la (b).
101
Raport al auditorului cu scop special - Raportul emis în legătură cu auditul independent
al informaţiilor financiare, altul decât raportul auditorului asupra situaţiilor financiare şi
care include:
Cele care oferă probe în plus privind condiţiile care au existat la finele perioadei; şi
Cele care oferă indicii cu privire la condiţiile care au apărut ulterior sfârşitului perioadei.
Proceduri de fond – Sunt teste realizate cu scopul de a obţine probe de audit care să
detecteze denaturările semnificative din situaţiile financiare şi sunt de două tipuri:
teste ale detaliilor tranzacţiilor şi soldurilor
proceduri analitice.
Instituţie supremă de audit – Organismul public al unui Stat, care, indiferent de modul în
care este desemnat, constituit sau organizat, exercită, în virtutea legii, funcţia publică de
audit cu rangul cel mai înalt în acel Stat.
102
Teste de control - Testele de control sunt realizate cu scopul de a obţine probe de audit
asupra eficacităţii:
(a) sistemelor de contabilitate şi de control intern, ceea ce se traduce prin a stabili dacă
aceste sisteme sunt proiectate corespunzător pentru a putea preveni sau detecta şi
corecta denaturările semnificative; şi
(b) operării controalelor interne de-a lungul perioadei.
BIBLIOGRAFIE
103
3. Chiţu-Gisberto Alberta, Ioanăş Corina, Auditul în instituţiile publice, Bucureşti,
Ed. CECCAR, 2005.
4. Codul etic national al profesionistilor contabili, Bucuresti, Editura CECCAR 2002.
5. Culegere de Teste grilă, exerciţii, întrebări şi studii de caz pentru examenul de
acces la profesia de expert contabil şi de contabil autorizat, Ediţia a VII-a,
revăzută şi adăugită, Bucureşti, Ed. CECCAR, 2006.
6. Florea Ion, Florea Radu, Macovei Corina Ionela, Berheci Maria, Introducere în
expertiza contabilă şi auditul financiar, Bucureşti, Ed. CECCAR, 2005.
7. http://www.cafr.ro
8. http://www.ceccar.ro
9. http://www.ifac.org IFAC, Federatia Internationala a Contabililor
10. I.F.A.C.- I.A.A.S.B., Standardele Internationale de Audit, editia 2003.
11. I.F.A.C., Codul etic al Profesionistilor Contabili.
12. Laurentiu Dobroteanu, Camelia Liliana Dobroteanu, Audit – concepte si practici,
Bucuresti, Editura Economica 2002.
13. L. Dobroteanu si C. Dobroteanu, Audit-conceptii si practici-abordare nationala si
internationala, Bucuresti, Editura economica 2002.
14. Legea nr. 133/19.03.2002 pentru aprobarea O.U.G. nr. 75/1999 privind
activitatea de Audit financiar, publicata în Monitorul Oficial al României nr.
230/5.04.2002.
15. Minica Boaja, Control si Audit Financiar, Bucuresti, Editura Cermaprint 2006.
16. Norme Minimale de Audit, Bucuresti, Editura Economica, 2001.
17. Normele nationale de Audit si Servicii Conexe, publicate in Monitorul Oficial al
Romaniei nr. 75 bis/1999.
18. Norme Minimale de Audit, Bucuresti, Editura Economica, 2001.
19. Oprea I. si colectivul, Intocmirea si auditarea bilantului contabil, Deva, Editura
Intelcredo, 1997.
20. Ordonanta Guvernului nr. 65/1994 privind organizarea activitatii de expertiza
contabila si a contabililor autorizati, aprobata prin Legea nr. 42/1995, cu
modificarile si completarile ulterioare.
21. Standarde de Audit Financiar 2000, Bucuresti, Editura Economica, 2000.
22. Standardele Internationale de Audit (ISA) emise de IFAC (varianta originala -
Biblioteca CECCAR).
104
23. Stoian A. si Turlea E. - Auditul financiar - contabil, Ed. Economica, Bucuresti,
2001.
24. Toma M., Initiere in auditul situatiilor financiareale unei entitati, Bucuresti,
Editura CECCAR, 2005.
25. Toma M., Chivulescu M.- Audit financiar si certificarea conturilor anuale-
Bucuresti, Fundatia pentru management financiar-contabil si audit "Grigore
Trancu-iasi", 1997
105