CORPUL DE PUNTE TANGENŢIAL

Caracteristic: reducerea feţei mucozale la o linie, realizând contact minim cu mucoasa crestei
alveolare; asigură obiectivul igienic, şi reface funcţia fonetică, prin închiderea rezonatorului
bucal.
La maxilar:
- contactul cu mucoasa crestei alveolare se realizează pe versantul vestibular al crestei,
sub formă liniară la nivelul liniei ce marchează coletul dinţilor, deoarece faţa mucozală
este desfiinţată.
- Există o faţă palato-mucozală înclinată la aproximativ 450, şi orientată de sus în jos şio
dinspre vestibular spre oral; înclinarea este variabilă funcţie de înălţimea spaţiului
edentat, astfel pentru o distanţă mare, aspectul este favorabil alunecării alimentelor
- Faţa vestibulară este modelată pentru a crea individualizarea intermediarilor, dar fără
şanţuri adânci
- Faţa ocluzală se modelează conform morfologiei dinţilor respectivi, şi funcţie de dinţii
antagonişti.
Indicaţii: în edentaţii parţiale reduse in zona laterală a arcadei maxilare, în cazul dinţilor
stâlpi cu dimensiuni cervico-ocluzale normale, şi creasta alveolară cu lăţime medie sau mică.
La mandibulă:
- acest corp de punte nu seamănă cu cel de la maxilar
- faţa ocluzală are relief cuspidat, funcţie şi de dinţii antagonişti, îngustarea fiind
permisă numai când înălţimea spaţiului edentat este mică şi se face pe seama cuspizilor
linguali
- faţa linguală este uşor convexă cervico-ocluzal, şi favorizează alunecarea alimentelor
în afara zonelor retentive, uşor de curăţat
- în sens mezio-distal: suprafaţa este netedă, fără şanţuri, intermediarii nu sunt nici
măcar schiţaţi – suprafaţa este fără depresiuni, uşor convergentă spre muchia crestei
alveolare, unde se întâlneşte cu faţa vestibulară
- faţa vestibulară – în 1/3 ocluzală, atât cât este vizibil, se individualizează intermediarii
prin şanţuri cu adâncime redusă şi larg deschise (să nu retenţioneze alimentele); în 2/3
cervicale se modelează fără relief, uşor convex cervico-ocluzal, convergent spre
muchia crestei unde se întâlneşte cu faţa linguală
- muchia mucozală rezultă din unirea feţei vestibulare cu faţa linguală, urmăreşte
configuraţia mijlocului crestei, este netedă
- zonele proximale – la locul de unire cu elementele de agregare se realizează unghiuri
larg deschise.
Acest corp de punte poate fi total metalic, sau poate fi mixt, semifizionomic: casetă (faţa
linguală şi ocluzală) + faţetă (faţa vestibulară).

Corpul de punte tangenţial mixt semifizionomic – casete şi faţete

Prezintă 2 componente:
a) componenta metalică – se realizează sub formă de cavitate cu deschiderea vestibular =
cxaseta, care trebuie să aibă unghiuri bine exprimate pentru a retenţiona componenta
fizionomică, şi prezintă 2 feţe:ocluzală şi oro-mucozală.
Rolul componentei metalice:

1
 - asigură rezistenţa corpului de punte
- retenţionează componenta fizionomică
- protejează componenta fizionomică de acţiunea forţelor masticatorii
- elemente suplimentare de retenţie: bare verticale, perle, ciupercuţe.
b) componenta fizionomică – reprezintă faţa vestibulară a corpului de punte, şi
restabileşte funcţia fizionomică, fiind reprezentată de faţete acrilice, compozite,
ceramice.

Indicaţii:
- edentaţii parţiale reduse intercalate bilateral maxilar
- edentaţii frontale mandibulare
- edentaţii laterale mandibulare, atunci când nu se poate realiza corpul de punte
suspendat
Caracteristici:
- reface parţial morfologia
- reface corespunzător funcţia fizionomică
- igiena este satisfăcătoare
- funcţia masticatorie – restabilită corespunzător
- reface funcţia fonetică (închide rezonatorul bucal)
- rezistenţa este satisfăcătoare
Tehnici de realizare a machetei corpului de punte tangenţial mixt
a) metoda condensării cerii la periferie
- se izolează modelul, şi la nivelul breşei edentate se aplică un bloc de ceară
paralelipipedic
- se determină orientarea planului de ocluzie
- se stabilesc dimensiunile în sens mezio-distal şi vestibulo-oral
- se stabileşte direcţia corpului de punte: liniar, curb
- se realizează modelarea feţelor vestibulară (se redă morfologia corespunzătoare) şi
ocluzală (morfologia în raport cu antagoniştii)
- faţa orală este oblică de sus în jos, dinspre vestibular spre oral
- se realizează o cheie de ghips pe faţa orală şi ocluzal (fără faţa vestibulară)
- se îndepărtează macheta din cheia de ghips şi apoi se toarnă ceara albastră topită în
cheia de ghips; ceara se solidifică la contactul cu pereţii tiparului, iar macheta cavitară
obţinută are grosime uniformă, şi va fi aplicată între machetele elementelor de
agregare.
b) metoda radierii (morfostatică)
- după realizarea machetei preliminare se radiază ceara de pe faţa vestibulară, obţinându-
se o cavitate cu deschiderea vestibular, cu o grosime uniformă, în care se vor aplica
elementele suplimentare de retenţie.
c) metoda machetelor prefabricate
- sunt realizate din ceară sau mase plastice
- au mărimi şi forme diferite ce se adaptează prin radiere sau completare cu ceară.
- avantaje: prezintă grosime uniformă, au retenţii satisfăcătoare, se pot adapta uşor prin
radiere şi completare, picurare de ceară, astfel încât economisesc mult timp.