Morfologia coronara

-Coroanele dentare prezinta convexitati pe cele 4 fete laterale, iar linia care uneste convexitatile maxime
se numeste ecuator anatomic.

-Ecuatorul anatomic este luat în consideratie numai in pozitia verticala a dintelui. Dintii prezinta o pozitie
de implantare caracteristica fiecaruia, câreia ii corespunde un ecuator de implantare, paralel cu linia de
colet pe fiecare fata a coroanei dentare. Consecutiv migrarilor dentare, prin schimbarea pozitiei si axului
de implantare, apare ecuatorul de malpozitie. El este caracteristic dintilor limitanti ai edentatiei, care
prezinta migrari orizontale. Traiectul sau nu coincide cu cel al ecuatorului de implantare.

Ecuatorul anatomic pe fata proximala si vestb. Linia ecuatorului de implantare paralela cu linia de colet

-In zonele subecuatoriale coronare, retentive, de pe fetele vestibulare si linguale ale molarilor inferiori, se
plaseaza bratele elastice ale crosetelor, în functie de ecuatorul de implantare sau de malpozitie.
Determinarea ecuatorului de implantare sau de malpozitie, pentru localizarea zonelor retentive coronare,
se realizeaza în concordanta cu axul de insertie al protezei.

-Pentru tratamentul protetic cu proteze mobilizabile, ne intereseaza ecuatorul protetic sau ecuatorul
comun al dintilor stâlpi, care este dat de linia ce uneste convexitatile maxime ale acestor dinti.

Ecuator de malpozitie

Ecuatorul comun al dintilor stalpi

Traiectul ecuatorului protetic poate coincide cu cel al ecuatorului de implantare sau de malpozitie, sau
poate fi creat prin pregatiri proprotetice. Ecuatorul protetic se determinã cu ajutorul paralelografului.

Trasarea ecuatorului protetic împarte fetele laterale coronare în doua zone distincte, cu utilizare protetica
diferita: zona subecuatoriala situata între colet si ecuatorul protetic, care este partea retentiva a coroanei.
In aceasta zona se aplica bratele elastice ale crosetelor; zona supraecuatoriala situata intre ecuatorul
protetic si extremitatea libera a coroanei, care este partea neretentiva a coroanei. in aceasta zona se afla la
marginea dentara a placii protetice la proteza partiala acrilica sau elementele rigide ale crosetelor turnate
la proteza scheletata.

CARACTERISTICI PRIVIND RETENTIVITATEA DINTILOR

La maxilar, retentivitatile favorabile ale molarilor sunt situate pe fetele vestibulare si spre distal datorita
inclinarii coroanei în aceste sensuri, iar la mandibula retentivitatile favorabile ale molarilor sunt situate
lingual si spre mezial datorita inclinarii coroanei in aceste sensuri. Premolarii superiori si inferiori datorita
implantarii aproape verticale si uneori caninii inferiori, prezinta zone retentive atat vestibular, cat si oral;

-In raport cu ecuatorul protetic, se remarca:

• zona subecuatoriala retentiva, utilizabila, situata pe fata vestibulara a majoritatii dintilor si pe fata orala
a molarilor inferiori;

• zona supraecuatoriala neretentiva, utilizabila, situata pe fata orala a majoritatii dintilor si pe fata
vestibulara a molarilor inferiori;

• zona subecuatoriala retentiva, neutilizabila, situata pe fetele proximale ale dintilor, fata de care
elementele protetice raman la distanta; zona subecuatoriala retentiva poate fi impartita de catre o linie
verticala trasata prin mijlocul fetei vestibulare sau orale a dintelui stalp în alte doua zone, meziala si
distala. In aceste zone se termina portiunea flexibila a segmentului retentiv al crosetelor, in functie de
retentivitatea favorabila.
-Dintii fara convexitati nu pot asigura mentinerea protezei cu ajutorul crosetelor, din cauza lipsei
retentivitatilor naturale care trebuie create artificial. Dintii scurti sau abrazati nu sunt apti pentru aplicarea
corecta a crosetelor.

-In alte situatii se întâlnesc dinti cu convexitati exagerate, ceea ce impune o remodelare a coroanelor in
cadrul tratamentului proprotetic.

-Incisivii, ca dinti stâlpi nu sunt apti pentru aplicarea crosetelor din motive fizionomice, a lipsei
retentivitatii si posibilitatii de sprijin reduse.

-Caninii si dintii laterali sunt mai indicati pentru a fi utilizati ca dinti stâlpi, retentivitatile favorabile find
plasate vestibular.

-Ecuatorul protetic se poate prezenta în diverse situatii, putând fi astfel sistematizat:

• ecuatorul tipic situat aproximativ la jumatatea distantei cervico-ocluzale, cu un traiect care porneste de
pe fata proximala dinspre edentatie, trece n diagonala pe fetele vestibulara si orala, apoi se indreapta catre
fata proximala opusa edentatiei unde se afla mai aproape de colet. Acest ecuator se afla la jumatatea
distantei cervico-ocluzale indeosebi în portiunea initiala;
• ecuatorul atipic care se prezinta în trei variante:

1. cu traiect oblic pornind de pe fata vestibulara dinspre edentatie in apropierea fetei ocluzale, coboara
oblic vestibular si oral si ajunge pe fata proximala opusa edentatiei, foarte aproape de colet. Se intalneste
frecvent la canini si premolari;

2. ecuatorul inalt situat aproape de suprafata ocluzala pe fetele vestibulara si orala. Se intalneste frecvent
la premolarii superiori inclinati vestibular si la premolarii inferiori inclinati lingual ;

3. ecuatorul coborat situat în apropierea coletului. Se intalneste pe fetele proximale ale dintilor care au pe
fetele vestibulara si orala un ecuator inalt si pe dintii conici.