CLASIFICAREA METODELOR DIDACTICE

Clasificarea metodelor didactice este o problemă de interes teoretic și de mare

importanță practică deoarece influențează alegerea și utilizarea lor adecvată situațiilor date.
Există criterii și clasificări diferite. Până în prezent nu s-a ajuns încă la o
clasificare unanim acceptată.
După sursele cunoașterii(învățării) sistemul de metode didactice este structurat
în patru mari categorii:
I. Metode de comunicare și dobândire a valorilor socioculturale;
II. Metode de explorare sistematică a realității obiective;
III. Metode fundamentate pe acțiune(practică);
IV. Metode de raționalizare a conținuturilor și operațiilor de predare/învățare.

I. Metodele de comunicare se divid după suportul principal purtător de

informație în cadrul comunicării în:
1. Metode de comunicare orală(bazată pe limbajul oral,pe cuvântul rostit),la
rândul lor subdivizate în:
a) metode expozitive(afirmative) din care fac parte:narațiunea, descrierea,explicația,
demostrația teoretică,prelegerea școlară,prelegerea universitară(cursul
magistral),conferință,expunerea cu oponent,prelegerea-discuție,conferința-
dezbatere,informarea,micro-simpozionul,instructajul, instruirea prin înregistrări sonore,prin
radio etc;
b) metode interactive(interogative,conversative,dialogate) de diverse
tipuri:conversația euristică,discuțiile sau dezbaterile,discuția-dialog,consultația în grup,
preseminarul,seminarul,discuția în masă,dezbaterea de tipul ”mesei-rotunde”,seminarul-
dezbatere,dezbaterea de tip Phillips-66,asaltul de idei (brainstorming),dezbaterea pe baza
jocului de asociație de cunoștințe,discuția dirijată(prin tematica enunțată),dezbaterea bazată pe
întrebări recoltate în prealabil,discuția liberă,colocviul,metoda focus-grup,metoda
acvariului,metoda mozaicului,sinectica etc;
c) metode de instruire prin problematizare(învățarea prin rezolvare de situații-
problemă).
2. Metode de comunicare scrisă (bazate pe limbajul scris sau cuvântul
tipărit):instruirea prin lectură sau învățarea după textul tipărit(munca cu manualul sau cu
cartea),analiza(investigația) de text,informarea și documentarea etc.
3. Metode de comunicare oral-vizuală (bazate pe limbajul audiovizual,adică
al asocierii imaginii,sunetului și cuvântului):instruirea prin filme,instruirea prin
televiziune,instruirea prin tehnici video etc.
4. Metode de comunicare interioară (bazate pe limbajul intern): reflecția
personală și experimentul mintal(reflecția se leagă nu numai de achizițiile culturale transmise
ci și de cele obținute în mod direct prin contactul cu realitatea și activitatea practică).

II. Metode de explorare organizată a realității – metode

obiective,intuitive care se pot împărți în două subgrupe principale,după caracterul acțiunii
exploratorii,în:
1. Metode de explorare directă a realității (bazate pe contactul nemijlocit cu
lumea obiectelor și fenomenelor naturii și ale vieții sociale),în esență metode de învățare prin
descoperire cum sunt:observarea sistematică independentă (ori dirijată sau
semidirijată),experimentul sau observarea în condiţii de experimentare(efectuarea de

1
experienţe şi de experimente), studiul de caz,efectuarea anchetei de teren,efectuarea de studii
comparative, explorarea prin coparticipare la evenimentele vieţii cotidiene etc.
2. Metode de explorare indirectă a realităţii (bazate pe explorarea
substitutelor obiectelor şi fenomenelor reale):metode demonstrative,axate pe utilizarea
diferitelor tipuri de imagini statice şi dinamice,şi metode de modelare.
III. Metode bazate pe acţiune(metode practice) se grupează după caracterul
acţiunii în:
1. Metode de acţiune efectivă, reală sau autentică:cele de exersare (tehnica
exerciţiului, group-trening-ului etc), diferite tipuri de lucrări practice(inclusiv
experimentele),lucrări de atelier,activităţi de fabricaţie, activităţi creative,studiu de
caz,elaborare de proiecte etc. ,până ajung la instruirea prin muncă, la metode de participare
personală,la diferitele forme ale muncii productive şi activităţii socioculturale,adică la metode
participative care vor situa elevii în realitatea economică şi socială de la care vor avea atât de
multe lucruri de învăţat în modul cel mai direct.
2. Metodele de acţiune simulată sau fictivă(metode de simulare):jocurile
didactice,jocurile de rol sau de simulare,învăţarea dramatizată,învăţarea pe simulatoare etc.
IV. Metode de raţionalizare a conţinuturilor şi operaţiilor de
predare/învăţare,centrate pe performanţă,pe eficienţă maximă,aşa cum sunt: metodele
algoritmice,instruirea programată,instruirea bazată pe calculator, Instruirea Asistată de
Calculator(IAC),învăţarea electronică etc. Acestea valorifică elemente sau metode întregi
aparţinând celorlalte grupări.
Acest sistem de clasificare a metodelor didactice permite cuprinderea cu
aproximaţie a marii majorităţi a principalelor metode şi variaţii ale acestora,mai frecvent
întâlnite în practica şcolară.

Bibliografie:

Cerghit., I. − Metode de învăţământ. Ediţia a IV-a revizuită şi adăugită. Ed. Polirom.

Bucureşti, 2006.

2
2
2