Catarul tubo-timpanic acut

Catarul tubotimpanic se caracterizează prin prezenţa unei afecţiuni aseptice în casa timpanului ca urmare a
impermeabilităţii trompei Eustache. Afecţiunea poate fi acută şi cronică. Această maladie se înregistrează mai
frecvent la copii.
E t i o p a t o g e n i e . Cauza principală a catarului tubotimpanic este obstrucţia trompei Eustache. Această disfuncţie
poate fi provocată de vegetaţiile adenoide, de hipertrofia cornetelor nazale, deviaţia septului nazal, polipii nazali,
tumorile nazale şi rinofaringiene etc. O slăbire a muşchilor peristafilini în cursul unor afecţiuni generale, care tulbură
funcţia echipresivă şi de drenaj a trompei Eustache, favorizează catarul tubotimpanic. Traumatismele, inclusiv cele
operatorii (adenoidotomia), pot duce Ia obturarea orificiului rinofaringian al trompei. Catarul tubotimpanic poate avea
la bază o alergie. Obstrucţia tubară izolează cutia timpa-nică şi împiedică ventilaţia ei. Aerul rămas în cavitatea
timpanică este absorbit de capilarele sanguine, fapt care favorizează acumularea unei serozităţi transsudate prin
mecanismul cunoscut sub numele de „hidrops a vacua". Această afecţiune nu trebuie confundată cu otita medie cata-
rală acută: în catarul tubotimpanic lipseşte infecţia, iar denumirea de otită medie catarală acută este inexată, deoarece
inflamaţia de tip cataral se poate constata numai prin mijloace morfologicohistologice. Şi atunci când catarul
tubotimpanic s-a infectat este vorba despre o altă boală. Din punct de vedere al evoluţiei catarul tubotimpanic are trei
faze: 1. obstrucţia tubară simplă ; 2. apariţia lichidului (transsudat) în lumenul trompei şi în casa timpanului; 3.
înlăturarea transsudatului şi însănătoşirea, sau organizarea lichidului şi trecerea în catarul tubotimpanic cronic.
S i m p t o m a t o l o g i e . Bolnavul acuză hipoacuzie, vocea şoptită este slab auzită; triada Bezold este prezentă
(proba Rinne este negativă, proba Schwabach — prelungită şi proba Weber — lateralizată de partea urechii bolnave) ;
indicele Sullivan-0 (COA-COR), unde COR reprezintă conducerea osoasă relativă (atunci când conductul auditiv
extern este liber), iar COA — conducerea osoasă absolută (atunci când conductul auditiv extern este obstruat) ;
zgomote auriculare cu tonalitate gravă. Simptomul distinctiv al obstrucţiei tubare este autofonia.
Otoscopia se realizează cu speculul Siegle şi cu microscopul. Timpanul este aspirat înăuntru. Ulterior în casa
timpanului apare lichid. Examenul otoscopic trebuie completat cu examenul nasului şi al faringelui. Dintre examenele
paraclinice se recomandă acumetria, audiometria. Permeabilitatea tubară se stabileşte printr-o metodă modernă —
impen-danţmetria.
T r a t a m e n t u l constă în îndepărtarea cauzelor bolii şi restabilirea permeabilităţii trompei Eustache. Se impune
drenajul cavităţii tim-panice prin timpanopuncţie şi paracenteză. Se administrează vitamine, preparate antihistaminice;
vasoconstrictoare în nas, insuflaţii tubare cu para Politzer; aloe, corticoizi; fermenţi proteolitici; pneumoma-saj;
înlăturarea chirurgicală a aderenţelor.