METODOLOGIA CADRU DE DETERMINARE A FIABILITĂŢII

PREVIZIONALE

CUPRINS
1. Consideraţii generale asupra fiabilităţii previzionale
1.1. Generalităţi
1.2. Obiectul fiabilităţii previzionale
2. Noţiuni teoretice aplicate în calculul indicatorilor de fiabilitate previzională
2.1. Noţiuni de teoria probabilităţii aplicate în domeniul fiabilităţii
2.1.1. Analiza combinatorie
2.1.2. Definiţii şi teoreme de bază
2.1.2.1. Probabilitatea
2.1.2.2. Teoreme de bază
2.1.2.3. Teorema lui Bayes
2.2. Noţiuni teoretice pentru calculul fiabilităţii previzionale
2.2.1. Fiabilitatea intuită
2.2.2. Fiabilitatea extrapolată
2.2.3. Fiabilitatea obţinută prin calcule matematice
2.2.3.1. Stabilirea modelului funcţional
2.2.3.2. Diagrame de fiabilitate
2.2.3.3. Determinarea constrângerilor şi evaluarea fiabilităţii
3. Aplicaţii ale fiabilităţii previzionale pe produse ale industriei constructoare de
maşini - 14
3.1. Exemplu de utilizare a analizei combinatorii
3.2. Aplicaţii ale calculului probabilităţii în fiabilitate
3.3. Aplicaţii ale calculului fiabilităţii previzionale pentru diferite diagrame de
fiabilitate
3.3.1. Calculul fiabilităţii previzionale pentru diagrame cu elemente serie
3.3.2. Calculul fiabilităţii previzionale pentru sisteme cu elemente în paralel
3.3.3. Calculul fiabilităţii previzionale pentru un sistem cu conexiune mixtă
3.3.4. Calculul fiabilităţii previzionale pentru un sistem complex
3.4. Aplicaţie a calculului de fiabilitate previzională pentru un sistem mecanic
3.5. Aplicaţie a calculului de fiabilitate previzională la un dispozitiv electronic
3.5.1. Generalităţi
3.5.2. Constrângeri permanente
3.5.3. Constrângeri periodice
3.5.4. Definirea defectării
3.5.5. Calculul orientativ al fiabilităţii previzionale
4. Aplicaţii speciale
4.1. Calculul fiabilităţii previzionale a rulmenţilor
4.2. Calculul fiabilităţii previzionale pentru angrenaje folosind metoda Steward
4.3. Calculul fiabilităţii resoartelor la solicitări dinamice
4.4. Calculul fiabilităţii lagărelor autolubrifiante
4.5. Calculul fiabilităţii previzionale a ventilatoarelor
Anexe – 35
1. Consideraţii generale asupra fiabilităţii previzionale
 1.1. Generalităţi

Lucrarea de faţă reprezintă o încercare de tratare în mod unitar a fiabilităţii sau a

siguranţei în funcţionare a produselor din profilul de fabricaţie a firmelor din industria
constructoare de maşini.
Teoria siguranţei în funcţionare stabileşte legitatea apariţiei defecţiunilor
instalaţiilor, metodelor prevederii acestor defecţiuni, caută soluţii pentru mărirea
siguranţei în funcţionare.
Previziunea în fiabilitate se înscrie în cerinţa contemporană de investigare
perspectivă a naturii probabile şi consecinţele posibile ale dezvoltării produselor tehnice.
Fiabilitatea previzională constituie o posibilitate de evaluare stabilită în mod
ştiinţific, a evoluţiei cantitative şi calitative a indicilor de siguranţă în funcţionare a
produselor, într-un anumit interval de timp.
Indicii de fiabilitate previzională sunt importanţi, mai ales în etapa de elaborare a
proiectului viitorului produs, permiţând să se aleagă varianta optimă, din punctul de
vedere al fiabilităţii, ansamblele sau subansamblele utilizate, locurile unde pot apărea
sarcini nepermise sau unde trebuie utilizate elementele redundante şi permit, în acelaşi
timp, evaluarea cu aproximaţie acceptabilă a volumului pieselor de schimb şi a
manoperei pentru reparaţii şi întreţineri profilactice.
Teoria clasică a fiabilităţii a fost elaborată la început pentru studierea unor sisteme
automate complexe, din domeniul radiotehnicii, electrotehnicii şi electronicii.
În industria constructoare de maşini, teoria fiabilităţii a fost foarte puţin utilizată
până în prezent, aceasta datorându-se, în primul rând, literaturii foarte sărace în acest
domeniu. Aceasta, la rândul ei, are drept cauze:
- varietatea mare de tipuri de utilaje, instalaţii, maşini, dispozitive, precum şi a
regimurilor de funcţionare diferite, care au condus la dificultăţi în
determinarea unor parametri necesari în calculul fiabilităţii;
- lipsa unui sistem de înregistrare şi evidenţa defecţiunilor pentru utilaje,
instalaţii, maşini etc., amplificată de multe ori şi de insuficienta pregătire a
celor desemnaţi cu exploatarea, întreţinerea şi repararea acestora;
- multitudinea cauzelor care conduc la defectarea produsului respectiv;
- dificultatea transferului de cunoştinţe din domeniul electronicii –
electrotehnicii în domeniul mecanic, fără o prelucrare adecvată;
- caracterul confidenţial al datelor obţinute de diferite firme, societăţi, asociaţii
sau chiar ţări.

1.2. Obiectul fiabilităţii previzionale

Spre deosebire de fiabilitatea operaţională, care se calculează pe baza unui model
inductiv, fiabilitatea previzională se calculează pe baza unui model deductiv, model care
tinde să se apropie de produsul real.
Previziunea în fiabilitate se bazează pe caracterul suficient de constant repetitiv pe
care-l posedă natura în manifestarea fenomenelor.
Un obiect tehnic (dispozitiv), posedă o fiabilitate inerentă, care în lipsa unor
factori perturbatori corespunde cu fiabilitatea sa operaţională (comportarea sa în
exploatare).
 Teoretic, un produs bine pus la punct nu ar trebui să se defecteze. Practica
demonstrează că se produc defecţiuni, care sunt clasificate în:
- defectări infantile sau precoce, corespunzătoare perioadei iniţiale de
funcţionare a produsului;
- defectări accidentale, care în general caracterizează perioada de maturitate a
produsului;
- defectări datorate îmbătrânirii şi uzurii componentelor produsului.
În general, un sistem se consideră a fi defect când caracteristicile sale tehnice au
valori în afara valorilor stipulate în caietul de sarcini, norme interne, standarde etc.
Defectările se datorează mai multor cauze:
- cauze aleatoare de defectare bruscă;
- cauze care conduc la deriva unuia sau mai multor parametri de la valoarea lor
maximală. Acestea pot rezulta fie datorită fie unui proces care se poate
determina (constata), fie datorită unui proces aleatoriu (întâmplător), care are
o evoluţie continuă.
Factorii perturbatori care tind să reducă fiabilitatea inerentă corespund condiţiilor
de exploatare şi de întreţinere ale perioadei utile de viaţă a produselor – anexa 1.
Faptul că fiabilitatea inerentă a produsului nu corespunde fiabilităţii ideale (R = 1)
se datorează lipsurilor şi scăpărilor implicate în procesul de concepţie, fiabilităţii reduse a
elementelor componente şi tehnologiilor necorespunzătoare de fabricaţie, de montaj, de
control şi de întreţinere folosite.
Aşa cum reiese din anexa 2, există un adevărat lanţ al slăbiciunilor, care duce la
imposibilitatea confirmării riguroase a unei previziuni în fiabilitate.
Prin introducerea noţiunii de stabilizare în cadrul unei acţiuni ce se repetă şi a
reacţiunii informaţionale, este posibil ca gradul de confirmare să crească, permiţând astfel
obţinerea de previziuni din ce în ce mai bune. Acest aspect conferă fiabilităţii un caracter
dinamic, de autoreglare, corespunzător sistemelor cibernetice.

2. Noţiuni teoretice aplicate în calculul indicatorilor de fiabilitate

previzională

2.1. Noţiuni de teoria probabilităţii aplicate în domeniul fiabilităţii

2.1.1. Analiza combinatorie

Vom reaminti, în cele ce urmează, acţiunile de permutări, aranjamente şi

combinări, care pot fi utilizate în calcule de probabilitate.
Se va considera un lot de n elemente diferite reprezentate, de exemplu, prin
numere distincte.
2.1.1.1. Permutări
Prin permutări de n elemente se înţelege numărul de moduri în care se pot aranja
cele n elemente, astfel încât două moduri diferite se deosebesc numai prin ordinea de
aranjare a acestora.

Pn  n! n n  1   n  2 ...3.2.1. (1)

 Pentru uniformitatea calculelor, prin convenţie se acceptă ca 0! = 1

2.1.1.2. Aranjamente
Prin aranjamente de n elemente luate câte K (unde 1≤K≤n), se înţelege numărul
total de grupe formate din câte K elemente, care se pot forma din cele n elemente, astfel
încât două grupe să difere între ele numai prin natura elementelor.

n!
Ank  n n  1   n  2 ... n  k  1  (2)
 n  k !

2.1.1.3. Combinări
Prin combinări de n elemente luate câte K (unde 1≤ K≤n), se înţelege numărul
total de grupe formate din câte K elemente, care se pot forma din cele n elemente, astfel
încât două grupe să difere între ele numai prin natura elementelor.

Ank n n  1... n  k  1  n!
C nk    (3)
Pk K! K ! n  k  1

Convenţional, C n0  1
Principalele relaţii între combinări sunt:

C nk  C nn  k (4)

C nk  C nk1  C nk11 (5)

C
n 0
k
n  2n (6)

Pentru utilizarea analizei combinatorii, considerăm R fiabilitatea de bună

funcţionare a unui produs (pentru anumite condiţii de funcţionare) şi F = 1 – R,
probabilitatea sa de defectare. Probabilitatea ca un număr K de produse din cele n să fie
bune şi ca n-K să se defecteze, este dată de formula:

C nK R K F n  K (7)

în care:
- C nK - numărul de posibilităţi de prelevare din cele n produse;
- R K - probabilitatea ca acele K produse să fie bune;
- F n  K - probabilitatea ca n+K produse să se defecteze.

2.1.2. Definiţii şi teoreme de bază

2.1.2.1. Probabilitate
 Dacă se consideră o mulţime de evenimente incompatibile, care pot să apară în
cursul unui număr de încercări asupra căreia se aplică noţiunea de probabilitate,
probabilitatea apariţiei unui eveniment oarecare este egală cu raportul dintre numărul de
cazuri favorabile ale evenimentului dat şi numărul de cazuri posibile ale încercării.
Se deduce că probabilitatea unui eveniment este un număr cuprins între 0 şi 1 şi că
suma probabilităţilor tuturor evenimentelor incompatibile este egală cu 1.

2.1.2.2. Teoreme de bază

Pentru determinare probabilităţii unui eveniment complex, pornind de la
probabilitatea evenimentelor elementare care-l compun, se utilizează următoarele
teoreme:

a. Teorema probabilităţii totale

Pr ob ( A sau B )  Pr ob ( A)  Pr ob B  Pr ob A si B sau
Pr ob ( A  B )  Pr ob ( A)  Pr ob ( B )  Pr ob ( A  B ) (8)

b. Teorema probabilităţii compuse

B A
Pr ob ( A si B )  Pr ob ( A)  Pr ob
 Pr ob B  Pr ob sau
A B
B A
Pr ob ( A  B )  Pr ob ( A)  Pr ob  Pr ob ( B )  Pr ob (9)
A B

B
unde cu Pr ob s-a notat probabilitatea evenimentului B, condiţionată de evenimentul
A
A.

c. Teorema independenţei în probabilitate

Prin definiţie, două evenimente A şi B sunt independente dacă:

Pr ob ( A si B )  Pr ob ( A)  Pr ob ( B ) .sau
Pr ob ( A  B )  Pr ob ( A)  Pr ob ( B ) (10)

Din comparaţia formulelor (9) şi (10) rezultă că în cadrul evenimentelor

B
independente, Pr ob = Pr ob ( B ) sau, cu alte cuvinte, probabilitatea condiţionată a
A
evenimentului (B) de evenimentul (A) este probabilitatea evenimentului (B) când aceste
evenimente sunt independente.

2.1.2.3. Teorema lui Bayes

Fie E1, E2...En evenimente incompatibile şi complementare, adică pentru orice i şi
j şi 1 ≤ i ≤ j ≤ n, avem:

Pr ob ( Ei  E j )  0 si Pr ob ( E1  E 2 ...  E n )  1
 Fiind dat un eveniment oarecare A1, se poate scrie, conform relaţiei (9):

A
Pr ob ( A  E i )  Pr ob ( E i  Pr ob (11)
Ei
Ei
Pr ob ( A  E i )  Pr ob ( A)  Pr ob (12)
A
sau Pr ob A  Pr ob ( A)  ( E1  E 2  E3 ...  E n )
n
Pr ob ( A)   Pr ob ( A  E j )
j 1
n
A
sau Pr ob ( A)   Pr ob ( E j )  Pr ob (13)
j 1 Ej
Ţinând cont de relaţiile (11), (12) şi (13), se poate scrie teorema lui Bayes:

A
Pr ob ( Fi )  Pr ob
Ei Ei
Pr ob  n (14)
A A
 Pr ob ( E j )  Pr ob
j 1 Ej

Interpretarea acestei expresii este următoarea: un eveniment A se produce prin

una din cauzele (ipotezele) incompatibile E1, E2, E3...En. Cauza E1realizează evenimentul
A
A cu probabilitatea: Pr ob E . Probabilitatea a priori a cauzei Ei este Pr ob ( Ei ) . Ştiind
i

că evenimentul A s-a produs, probabilitatea a posteriori a lui Ei este dată de expresia (14).

2.2. Noţiuni teoretice pentru calculul fiabilităţii previzionale

Datorită faptului că perioada la care se referă calculele previzionale corespunde
vieţii utile a produsului sau sistemului (caracterizat printr-o intensitate a defecţiunilor λ =
ct), funcţia de fiabilitate este dată de relaţia:

R (t )  c  t (15)

Deci, în cazul fiabilităţii previziunea se limitează la un calcul de prognoză a ratei

de defectare a produsului sau a sistemului.
În fapt, fiabilitatea previzională este o metodă de prevedere a fiabilităţii probabile
a unui dispozitiv sau produs, pe baza experienţei anterioare sau pe baza unor metode
statistice. Avantajul acestei tehnici este acela că-i ajută pe proiectanţi să estimeze a priori
fiabilitatea dispozitivului, încă din faza de proiectare, fără să aştepte ca produsul să fie
asamblat şi pus în exploatare sau supus testării, timp care ar fi în detrimentul său şi l-ar
pune în imposibilitatea să mai poată interveni pentru corectarea fiabilităţii scăzute.
Dacă indicatorii fiabilităţii previzionale îl satisfac, proiectantul poate întocmi
specificaţiile tehnice şi lansa proiectul.
Dimpotrivă, dacă indicatorii nu îl satisfac, el trebuie să descopere punctele slabe,
care au condus la aceasta şi să reproiecteze subansamblele care creează probleme.
 Fiabilitatea previzională poate fi estimată pe mai multe căi, cum ar fi:
- fiabilitatea intuită („ghicită”);
- fiabilitatea extrapolată;
- fiabilitatea obţinută prin calcule matematice.

2.2.1. Fiabilitatea intuită („ghicită”)

Sunt situaţii când singura metodă posibilă de a prevedea fiabilitatea este cea
intuitivă. Aceste situaţii apar frecvent datorită cerinţelor de livrare urgentă a proiectului
sau a produsului, când nu este timp suficient de tehnici mai complicate.
Intuirea („ghicirea”) fiabilităţii trebuie să se bazeze oricum pe cunoştinţe ale
proiectantului despre echipamente comparabile cu cel pe care-l proiectează. În caz
contrar, el nu trebuie să rişte, deoarece ar rezulta o previziune eronată.
Deşi intuirea fiabilităţii previzionale este una din metodele cel mai puţin
recomandate, sunt multe situaţii, în general, în primele stadii de dezvoltare a unui produs
(studii tehnico-economice, proiecte tehnice etc.), unde intuiţia este singura metodă care
poate fi aplicată.
Practic, această metodă se derulează în felul următor:
- produsul respectiv se subdivide în grupuri de componente sau repere (nu
depăşesc 25 piese) care, din punct de vedere tehnic, sunt considerate
echivalente;
- se identifică specialiştii (inginerii, proiectanţii) care sunt familiarizaţi cu
fiecare categorie de repere şi care sunt în măsură să facă o judecată corectă a
acestora;
- se întocmeşte de către fiecare „judecător” o listă de preferinţe a reperelor;
- pe baza listelor de preferinţă se identifică reperele care au fost alese de cei mai
mulţi „judecători”, şi acestea vor fi introduse în viitorul proiect.
Pe plan mondial, metoda este folosită pe scară largă, utilizând chestionare speciale
şi programe asistate de calculator.

2.2.2. Fiabilitatea extrapolată

Această metodă este mai completă decât cea intuitivă, deşi ea depinde, de
asemenea, de comparaţia cu produsele similare.
Analizele, în acest caz, sunt ceva mai profunde, deoarece se iau în considerare
funcţiile pe care trebuie să le îndeplinească produsul, condiţiile de utilizare şi
similitudinea cu un alt produs. Se estimează că fiabilitatea echipamentului necunoscut
trebuie să fie aproximativ egală cu a echipamentului similar, despre care avem date din
exploatare.
De asemenea, se estimează un coeficient care să corecteze indicii de fiabilitate.
Ţinând cont de condiţiile diferite de utilizare a noului produs.

2.2.3. Fiabilitatea obţinută prin calcule matematice

Această metodă utilizează legi ale teoriei fiabilităţii şi ale statisticii matematice şi
le aplică, în concordanţă cu experienţa practică trecută, fie prin folosirea datelor culese
din utilizarea unor echipamente, fie a datelor obţinute prin încercări de laborator, în
condiţii similare.
 În primul caz, datele se pot lua din literatura de specialitate sau direct, din
urmărirea în exploatare a unor produse similare.
În cazul utilizării datelor obţinute prin încercări de laborator, este necesară
corelarea acestora cu datele reale din exploatare, culese pentru un prototip sau un produs
similar, care funcţionează în condiţii asemănătoare viitorului produs.
În general, un calcul de fiabilitate previzională se poate rezuma la parcurgerea
următoarelor etape:
- stabilirea modelului funcţional;
- stabilirea diagramei de fiabilitate;
- determinarea constrângerilor;
- evaluarea fiabilităţii.

2.2.3.1. Stabilirea modelului funcţional

Modelul funcţional reprezintă schematic structura viitorului produs. Aceste
modele sunt redate prin: scheme de principiu, scheme bloc de funcţionare, scheme
cinematice etc.
Aceste modele trebuie să redea, pe cât posibil, interconexiunile între diferite
elemente ale produsului şi, dacă se poate, şi încercările sau sarcinile reale.

2.2.3.2. Diagrame de fiabilitate

Diagramele de fiabilitate sunt diagrame funcţionale logice, care traduc efectul de
comportare a fiecărui element asupra comportării sistemului global. Aceste diagrame se
stabilesc pornind de la studiul modului în care apar, cronologic, defectările elementelor.
Elementele care generează diagrama pot fi definite arbitrar, dar pentru
simplificarea studiilor de fiabilitate ele se grupează optim după criterii, cum ar fi:
- grupe de elemente de aceeaşi natură (electronice, mecanice etc.);
- grupe de elemente dependente sau independente de constrângerile aplicate
sistemului;
- grupe de elemente cu aceeaşi funcţie.
Aceste diagrame trebuie să cuprindă şi natura modului de lucru (continuu sau cu
întreruperi), cât şi criteriul de defectare pentru fiecare element (de exemplu, dacă prin
defectarea unui element se consideră sistemul defect sau funcţia lui este preluată de alt
element).
Diagramele de fiabilitate se pot prezenta sub trei forme:
a. diagrame cu elemente serie;
b. diagrame cu elemente în paralel;
c. diagrame cu elemente cu conexiune mixtă.
a. Diagrame cu elemente serie
Funcţionarea unui sistem cu elemente serie este asigurată de buna funcţionare a
tuturor elementelor, deci ieşirea din funcţiune a unui singur element determină ieşirea din
funcţiune a întregului sistem.
De exemplu, la un automobil distingem următoarele subansamble: motor,
instalaţie electrică, cutie de viteză, aparat de rulare, frâne, amortizoare etc. Căderea unuia
din aceste subansamble conduce la căderea automobilului.
Conexiunea în serie se reprezintă ca în fig. 1.

1 2 N
 Figura 1. Conexiune tip serie

Fiabilitatea unui sistem serie este dată de formula:

n
Rs (t )    Ri (t ) (16)
i 1
unde:
- Rs(t) – funcţia fiabilităţii sistemului serie pentru timpul t;
- Ri(t) – funcţia fiabilităţii elementului (subansamblului) i;
- N – numărul de elemente (subansamble).
Rata căderii sistemului este dată de formula:

n
 s   i (17)
i 1

unde:
- λs – rata căderii sistemului;
- λi - rata căderii subansamblului (elementului i).
b. Diagrama cu elemente în paralel (derivaţie)
Un sistem este paralel (derivaţie) din punct de vedere a fiabilităţii dacă căderea
unui element al sistemului nu duce la scoaterea din funcţiune a întregului sistem,
deoarece funcţiile elementului defect sunt îndeplinite de celelalte elemente rămase în
funcţiune. Acest sistem este reprezentat în figura 2.

Figura 2. Conexiune în paralel

Se cunoaşte că defiabilitatea unui element este dată de relaţia:

Fi (t )  1  Ri (t ) (18)

În cazul conexiunii paralele, defiabilitatea este dată de relaţia:

 n
Fs (t )   Fi (t ) (19)
i 1

deci fiabilitatea sistemului va fi:

Rs (t )  1  Fs (t ) (20)

Admiţând acelaşi nivel de fiabilitate pentru toate elementele componente, rezultă:

Rs (t )  1  1  Ri (t ) n (21)

Sau, în cazul legii exponenţiale de repartiţie a defecţiunilor:

Rs (t )  1  (1  e  t ) n (22)

unde:
- λ – rata defecţiunilor pentru un element.
Media timpului de bună funcţionare pentru întreg sistemul este:

n
1 1
MTBF 

 i
(23)
i 1

Particularizat pentru două elemente în paralel:

R (t )  1  (1  e  t ) 2 (24)

iar:

3
MTBF  (25)
2

c. Diagrame cu elemente cu conexiune mixtă

Acestea se întâlnesc în cazul unor structuri complexe, având unele grupe de
elemente legate în serie, iar altele în paralel, ca în figura3.
 3

1 2
4

Figura 3. Conexiune mixtă

În acest caz se calculează separat fiabilitatea pentru grupele de elemente legate în

serie şi pentru grupele de elemente legate în paralel, apoi se reface diagrama, obţinându-
se una simplificată cu elemente serie sau elemente paralel.

2.2.3.3. Determinarea constrângerilor şi evaluarea fiabilităţii

În cazul utilizării datelor datelor culese din exploatare, fiabilitatea se determină
direct cu formula (14), deoarece datele se referă la aceleaşi elemente şi aceleaşi condiţii
de exploatare.
Când se utilizează datele din literatura de specialitate, se aplică constrângerile
impuse pentru fiecare set de date, deoarece cele mai multe date existente la noi sunt
extrase din tabele AVCO-CORPORATION, se aplică coeficientul de mediu dat în
diagrama din anexa 3.
Formula de calcul a fiabilităţii devine:

R (t )  e  K M t (26)

unde:
- λ – rata de defectare teoretică, din anexa 6;
- KM – coeficient de mediu.
Pentru un echipament mecanic, KM este dat în anexa 3, iar pentru echipament
electric este dat în anexa 4.
Trebuie ţinut cont, de asemenea, că în cadrul funcţionării sistemului, timpul de
referinţă al acestuia decurge continuu, pe când timpul propriu al unui element sau
subansamblu component poate fi mai mic funcţionând intermitent (de exemplu, pompa de
preungere a unui motor Diesel, care echipează un grup electrogen funcţionează cca. 5
minute, faţă de generator, care poate funcţiona câteva ore, fără întrerupere).
În acest caz, pentru determinarea fiabilităţii previzionale a sistemului este necesar
ca rata de defectare a fiecărui element component i să fie convertită corespunzător
timpului de referinţă a sistemului, pe baza relaţiei:

conv.i  K conv.i  i (27)

unde:
 - λi – rata de defectare a elementului i, exprimată în timpul propriu al elementului
component (TEC).

(TEC ) i
K conv.  (28)
(TRS ) i

unde:
- Kconv. – factor de conversie;
- TRS – timp de referinţă a sistemului;
- Λconv.i – rata de defectare a elementului i, exprimată în TRS.
Dacă un element lucrează în regim ciclic, executând de-a lungul TRS un număr de
C cicluri, factorul de conversie corespunzător se calculează cu relaţia:

C
K cicl .  (29)
TES

conv.  K cicl.  cicl. (30)

unde:
- λcicl. – este exprimată în defecte/ciclu
Pentru un echipament electric şi electronic se utilizează calculul orientativ al
intensităţii de defectare, ţinând cont de condiţiile de mediu – KM, ambianţă termică – KT,
şi sarcină sau încărcare - KS, date în anexa 4 şi anexa 5.
În acest caz:

i  ( K M  K T  K S ) i  (0 ) i (31)

unde:
- (λ0)i se obţine din anexa 7, care reprezintă rata teoretică de defectare pentru
elemente electrice.
Deoarece frecvent nu se cunoaşte încărcarea pe fiecare element, calculele se
efectuează în două ipoteze limită (încărcare minimă, încărcare maximă).
Pentru a uşura aplicarea noţiunilor teoretice cuprinse în acest capitol, dăm în cele
ce urmează câteva exemple de aplicare.

3. Aplicaţii ale fiabilităţii previzionale pe produse ale industriei

constructoare de maşini

3.1. Exemplu de utilizare a analizei combinatorii

Aplicând formula (7) şi considerând n = 3, K = 2, R = 0,9 şi F = 0, obţinem:

3!
C nk R k F nk  0,9 2  0,1  0,243
2!
 3.2. Aplicaţii ale calculului probabilităţii în fiabilitate
a. Presupunem că ruperea unui arbore de transmisie (eveniment A) se datorează în
25% din cazuri, cuplurilor aplicate, care sunt superioare limitei fixate cu o anumită
valoare (eveniment F1) şi în 75% din cazuri, aceste ruperi se datorează defectelor de
montaj (eveniment F2). Dintre incidentele datorate cuplurilor mari, 30% antrenează ruperi
A
de arbori (eveniment F ), în timp ce 5%, numai din defecte de montaj, au aceeaşi
1
A
consecinţă (eveniment ).
F2
Considerând o rupere de arbore (eveniment A), se pune problema care este
probabilitatea ca ea să se datoreze suprasarcinii?
Aplicând relaţia (14) obţinem:

E1 Pr ob ( E1 ) Pr ob ( E 2 )
Pr ob 
A A A
Pr ob ( E1 ) Pr ob ( )  Pr ob ( E 2 ) Pr ob ( )
E1 F2

în care înlocuim datele problemei şi obţinem:

E1 0,25  0,30
Pr ob ( )  0,667
A 0,25  0,30  0,75  0,05

b. Exemplul pe care-l redăm mai jos este tipic pentru aplicaţiile tehnicii Bayes.
Fie un dispozitiv nou, în raport cu tot ceea ce s-a fabricat şi testat până în prezent
şi să presupunem că dorim să evaluăm fiabilitatea lui. Presupunem că echipa însărcinată
cu execuţia acestui dispozitiv reuşeşte să menţină performanţele sale la un nivel constant.
În acest caz, probabilitatea de funcţionare la un timp t va fi supusă legii exponenţiale:

R (t )  e  t ,

unde:
- λ = λ1 = 1/1000 h
Dacă s-a neglijat sau uitat un aspect important de concepţie, legea R(t) va avea
aceeaşi formă, dar cu un parametru λ mult mai mare, de exemplu λ = λ2 = 1/100 h.
Presupunem că fiabilistul ştie să evalueze noutatea dispozitivului, în raport cu
ceea ce a fost deja executat, la stadiul actual de cunoştinţe şi presupunem, de asemenea,
că el cunoaşte foarte bine echipamentul care execută dispozitivul (seriozitatea,
dinamismul, spiritul inventiv). El poate concretiza numeric impresiile sale, decretând de
exemplu că probabilitatea apriori a unei bune concepţii este egală cu 0,9 şi cea a unei
neglijenţe cu 0,1.
Deci, Pr ob (  1 )  0,9 si Pr ob (  2 )  0,1 , pentru 100 de ore fiabilitatea va
fi:
 100

R100 I  e 1000  0,905 si
100

R100 II  e 100  0,0,368

Făcând o pondere a probabilităţilor obţinem:

R  0,905  0,9  0,368  0,1  0,851

Această fiabilitate se mai numeşte şi fiabilitate Bayes.

Dacă presupunem că un dispozitiv a fost testat în condiţii de mediu simulate şi că
pentru motive economice încercările au fost oprite la 300 de ore, fără a se constata o
defecţiune, teorema lui Bayes permite utilizarea acestei informaţii pentru obţinerea unei
valori a fiabilităţii mult mai apropiate de realitate.
 Ei 
Referindu-ne la relaţia (14), putem scrie Pr ob  este probabilitatea aposteriori
 A
în ipoteza Ei = λ1 sau λ2, ţinând cont de observaţia A = 300 h funcţionare cu succes.
Prob (Ei) = 0,9 sau 0,1, cum s-a definit prin fiabilitatea estimată.
Prob (A/Ei) este probabilitatea de a avea 300 ore de bună funcţionare, cunoscând
Ei = 1 sau 2 si deci fiabilitatea va fi e-300λ.

300

 1  0,9  e 1000
Pr ob      0,992
 300 h  
300

300
0,9  e 1000  0,1  e 100

300

 2  0,1  e 100
Pr ob      0,008
 300 h  
300

300
0,9  e 1000  0,1  e 100

Se observă, deci, că plecând de la o probabilitate apriori de 0,9 si λ=λ 1=1/1000 h,

s-a obţinut o probabilitate de 0,992, ţinând cont de informaţia suplimentară adusă de o
încercare care a fost destul de săracă, care numai prin tehnici statistice clasice n-ar fi
permis obţinerea unei informaţii valabile. Cu această informaţie suplimentară, fiabilitatea
devine pentru 100 h:

R  0,905  0,992  0,368  0,008  0,900

3.3. Aplicaţii ale calculului fiabilităţii previzionale pentru diferite

diagrame de fiabilitate
 3.3.1. Calculul fiabilităţii previzionale pentru diagrame cu elemente
serie
Se consideră un sistem format din trei subansamble. Fiabilitatea celor trei
subansamble pentru o perioadă de 1000 h este 0,85; 0,95; respectiv 0,80. Cunoscând că
sistemul nu poate funcţiona dacă unul din subansamble iese din funcţiune, se cere să se
determine fiabilitatea sistemului şi rata căderilor sistemului, presupunând că ne aflăm în
cazul unei legi exponenţiale.
Fiabilitatea sistemului este:

RS(t) = R1· R2· R3 = 0,85 · 0,95 · 080 = 0,646

Rata căderilor sistemului se determină cu relaţia:

RS(t) = e-λs·t, adică:

0,646 = RS(t) = e-λs·1000, de unde: 0,437 = λS·1000
λS = 0,437/1000 = 0,000437

3.3.2. Calculul fiabilităţii previzionale pentru sisteme cu elemente în

paralel
Fie un sistem compus din două elemente identice, legate în derivaţie. Fiecare
element are o rată a defectărilor egală cu 10 defectări la 100000 h. Se cere să se
determine:
- fiabilitatea sistemului la 1000 h;
- timpul mediu de bună funcţionare a sistemului.
Deoarece λ1 = λ2 = 0,0001, rezultă:

RS (t )  1  (1  e  1t )  (1  e 2t )  2  e  t  e 2t 

 ( 0 , 0002 )1000
RS (1000)  2  e (0,0001)1000  e  2  e 0,1  e 0, 2  0,991
2
1 1 3
t    15000 h
0,001 i 1 i 2  0,0001

3.3.3. Calculul fiabilităţii previzionale pentru un sistem cu conexiune

mixtă
Presupunem că un echipament mecanic se compune din 100 de subansamble, a
căror fiabilitate o cunoaştem. Din analiza funcţionării acestui echipament a rezultat
următoarea diagramă de fiabilitate (fig.4).
 Ramura
B 20
suban-
Ramura A samble
20 suban-
samble
Ramura
C 60
suban-
samble

Fig. 4. Diagramă de conexiune pentru echipamentul luat ca exemplu.

Pe fiecare ramură subansamblele sunt conectate în serie. Fiabilitatea medie (media

geometrică a fiabilităţii) a subansamblelor din ramura A este 0,95, din ramura B este 0,93
şi din ramura C este 0,96. Se cere să se calculeze fiabilitatea întregului echipament.
Soluţie:
Utilizând relaţia (16) obţinem pentru fiecare serie de subansamble următoarele
valori pentru fiabilitate.

20
R A   RiA  0,95 20  0,358
i 1
20
R B   RiB  0,9320  0,240
i 1
20
RC   RiC  0,96 60  0,0863
i 1

Utilizând relaţia (18) obţinem pentru ramura B şi C următoarele valori pentru

defiabilitate

FB = 1-RB = 1 - 0,240:= 0,760

FC = 1-RC = 1 - 0,0863 = 0,914

Defiabilitatea sistemului paralel B-C este dată de relaţia (19).

FBC = FB·FC = 0,760 · 0,914 = 0,695

Fiabilitatea sistemului paralel B-C este dată de relaţia (20).

RBC = 1 - FBC = 1 – 0,695 = 0,305

Sistemul paralel B-C, fiind înseriat cu sistemul A, fiabilitatea întregului

echipament este dată de relaţia (16).
 RC = RA· RB = 0,358 · 0,305 = 0,109 = 10,9%

Se observă că fiabilitatea întregului sistem este foarte mică şi aceasta se datorează

numărului mare de subansamble înseriate şi a fiabilităţii relativ reduse a acestora.

3.3.4. Calculul fiabilităţii previzionale pentru un sistem complex

Se dă mai jos un exemplu de calcul de fiabilitate pentru o reţea complexă. În acest
caz se aplică relaţia (13).
Fie reţeaua din figura 5, în care A, B, C sunt dispozitive care realizează funcţii
identice. Circuitele parţiale AA΄ şi BB΄ sunt în paralel, dar C alimentează, în acelaşi timp,
pe A΄ şi B΄, putând înlocui astfel pe A şi B. Se vede că A, B şi C nu pot fi considerate ca
fiind în paralel cu A΄, B΄ , deoarece A nu poate alimenta pe B΄ şi B nu poate alimenta pe
A΄.

A A’

B
B’

Figura 5. Montaj hidraulic redundant

Vom folosi următoarele notaţii:

- R = fiabilitatea circuitului;
- R = defiabilitatea circuitului, unde R = 1 – R;
- J = fiabilitatea unei componente hidraulice;
- J = defiabilitatea unei componente hidraulice;
- R/J = fiabilitatea reţelei, ştiind că elementul J funcţionează;
- R/ J = fiabilitatea reţelei, ştiind că elementul J nu funcţionează.
Fără elementul hidraulic C, fiabilitatea se calculează în manieră clasică, utilizând
relaţiile (9) şi (10). Când C există, va trebui să utilizăm relaţia (13).

R R
R C  C
C C

Dacă C funcţionează, este suficient ca A΄ sau B΄ să funcţioneze pentru ca sistemul

R
să rămână în funcţiune, deci: este conform schemei din figura 6.
C
 A’ B’

Figura 6. Montajul hidraulic din fig. 5, când C funcţionează

R
 A  B   A  B 
C
R
dacă C nu funcţionează, el nu va putea fi înlocuit cu A sau B, deci este
C
conform schemei din figura 7.

A B

A’ B’

Figura 7. Montajul hidraulic din fig. 5, când C nu funcţionează

R
= AA΄+ BB΄ - AA΄ · BB΄ 
C
 C(A΄ + B΄ - A΄ B΄) + C (AA΄ + BB΄ - AA΄ · BB΄)

3.4. Aplicaţia calculului de fiabilitate previzională pentru un sistem

mecanic utilizând tabelele din anexa 6 şi factorul de mediu din anexa 3.
Se consideră sistemele de frânare ale unui autovehicul, în mod simplificat.
a. Elementele specifice ale sistemului principal de frânare hidraulică sunt redate în tabelul
de mai jos.

Valorile medii ale ratei nominale

Elementul Nr. bucăţi în instalaţie
a defectărilor (· 10-6)
Arc de revenire 0,012 1
Cilindru pompă centrală 0,008 1
Piston pompă centrală 0,2 1
Supape 0,112 2
Garnituri de cauciuc 0,02 2
Conducte şi elemente de legătură 0,2 4
Ansamblu de frână 2,1 4

Suma ratelor nominale de defectare pentru întreg ansamblu va fi

 a0  9,684  10 6 defectări pe oră. Se apreciază ca perioada de exploatare a frânelor,
durata totală de drum parcurs de 105 km. Dacă se admite o viteză medie de 40 km/h,
durata acestei perioade este de 2500 h, în care funcţionarea efectivă a frânelor are loc
numai pe o fracţiune de timp de 1%, adică t = 25 h.
Conform anexei 3, apreciem KM = 20. Aplicând relaţia (26), obţinem:
6
Ra (t )  e  K M a t  e 209,68410 25
 0,9951

b. Pentru sistemul auxiliar de frânare cu acţionare manuală, compus din elementele

specificate în tabelul de mai jos, rezultă:

Valorile medii ale ratei nominale

Elementul Nr. bucăţi în instalaţie
a defectărilor (· 10-6)
Arc de revenire 0,012 1
Cablu 0,2 1
Frână 2,1 2

 b 0
 4,412  10 6 defectări/oră

6
Rb (t )  e  K M b t  e 204, 41210 25
 0,997

Fiabilitatea ansamblului de sisteme cu redundanţă:

R = 1 – (1 – Ra) · (1 – Rb) = 0,999989

Cu toate aproximaţiile făcute, (considerarea ratelor de defectare prin valori medii

şi nu prin repartiţii statistice, considerarea unor durate de funcţionare egale pentru ambele
sisteme, neglijarea diferenţelor de eficienţă funcţională pentru fiecare sistem în parte),
creşterea fiabilităţii la sistemele de frânare cu redundanţă este evidentă. Rata defectărilor
pentru ansamblu se calculează din relaţia:

R = e-λt, de unde λ = 4,4 · 10-7,

ceea ce corespunde unor pretenţii de fiabilitate ridicată.

3.5. Aplicaţie pentru calculul fiabilităţii previzionale la un dispozitiv

electronic
 Pentru a exemplifica un calcul de fiabilitate previzională, la un dispozitiv
electronic, vom reda, în cele ce urmează, calculele ce sunt necesare pentru releul de
protecţie a motorului Diesel.
3.5.1. Generalităţi
Calculele de fiabilitate previzională ale releului protecţie motor Diesel s-au
efectuat folosind schema de principiu şi specificaţia de echipament pentru componentele
care sunt redate în tabelele 3.5.1.a, 3.5.1.b, tabele în care sunt evidenţiate ratele de
defectare ale acestora.

3.5.2. Constrângeri permanente

- tensiunea de alimentare U n  24 V .cc 68Vcc
Vcc

- turaţia la care acţionează: n = 1600rot/min.

3.5.3. Constrângeri periodice

- supratensiuni în circuitul de alimentare continuă, conform normelor CEI
571;
- variaţia tensiunii de alimentare, între 0,7 – 1,2 Un.

3.5.4. Definirea defectării

3.5.4.1. Defectarea totală – când aparatul refuză să funcţioneze.
3.5.4.2. Defectare parametrică – când aparatul depăşeşte pragul de funcţionare
stabilit cu ± 2%.
Corespunzător datelor de mai sus, metoda previzională abordată poate da numai
indici orientativi ai fiabilităţii produsului, urmând ca date mai apropiate de realitate să fie
obţinute pe baza datelor din exploatare.

3.5.5. Calculul orientativ al fiabilităţii previzionale

Pentru acest calcul s-au adoptat următorii factori de corecţie:
3.5.5.1. Factori de corecţie KM , factori ce ţin seama de locul de utilizare a
aparatului. Această valoare este dată în literatura de specialitate pentru instalaţii mobile
(pentru motoare funcţionând pe locomotive şi grupuri de forţă se poate accepta pentru K M
valoarea 2).
3.5.5.2. Factori de corecţie funcţie de ambianţa termică KT. Pentru temperatura
maximă a mediului ambiant de 70oC se poate considera KT = 1,5.
3.5.5.3. Factori de corecţie funcţie de încărcare KS. Deoarece nu se cunoaşte
încărcarea pe fiecare element, s-a admis că aceasta poate fi cuprinsă între 1/10 şi 1/1 din
sarcina nominală şi deci:
1 ≤ KS ≤ 1,5

În aceste condiţii factorul de corecţie a întregii scheme este cuprins între K 1 şi K2,
unde:

K1 = KM · KT · KS = 2 · 1,5 · 1 = 3
 K1 = KM · KT · KS = 2 · 1,5 · 1,5 = 4,5

Raza de defectare brută λ0 a aparatului, corespunzătoare valorilor orientative ale

ratelor de defectare ale componentelor din tabelul 1 oferă pentru limitele factorilor de
corecţie admişi un interval:

λ1 = K1 · λ0 = 3 · 0,94 = 2,82% def./1000 h

λ2 = K2 · λ0 = 4,5 · 0,94 = 4,23% def./1000 h

Media timpului de bună funcţionare corespunzătoare acestui interval va fi:

MTBF1 = 1/λ1 = 35400 h

MTBF2 = 1/λ2 = 23600 h

Pentru un interval de încredere de 95% rezultă un timp de funcţionare fără

defecţiuni de:

t1 = 1800 h pentru λ1

t2 = 1200 h pentru λ2

Funcţia de fiabilitate calculată pe o perioadă de un an, considerând că locomotiva

funcţionează în medie 16 h pe zi, va avea valoarea:

R1-5800 = e-λ1t = 85%

R2-5800 = e-λ2t = 78%

Aşa cum am mai arătat, este necesară verificarea acestor indici de fiabilitate în
exploatare, deoarece ei s-au obţinut pe baza unor presupuneri teoretice, presupuneri care
nu se verifică în totalitate în practică.
Tabel 3.5.1.A
RATA MEDIE DE DEFECTARE PENTRU COMPONENTELE DIN SCHEMĂ
1. CONDENSATORI
Nr. U nom. λ ·10-5 (1/h)
Simbol Tip
crt [V] Individual global
1 C1 El-lit 100 V 0,05 0,05
TOTAL 0,05

2. RELEE
Nr. λ ·10-5 (1/h)
Simbol Tip Caracteristici
crt Individual global
1 d1 R18, cod 24 Vc.c. 0,10 0,10
RS71689F
TOTAL 0,10

3. DIODE REDRESOARE
Nr. P nom. λ ·10-5 (1/h)
Simbol Tip
crt [W] Individual global
1÷4 p1 F 407 cu Si >1 0,05 0,20
5 p2 PL7VSZ - 0,01 0,01
6 p3 FAC 4 >1 0,05 0,05
TOTAL 0,26

4. REZISTENŢE
Nr. Simbol Tip P nom. λ ·10-5 (1/h)
 crt [W] Individual global
1÷2 R1, R3 RCG 2W 0,05 0,10
P32B44
3 R2 0,25 W 0,30 0,30
1000 Ω
RMP 3100
4 R4 1W 0,05 0,05
100 Ω
TOTAL 0,45

5. TRANZISTORI
Nr. P nom. λ ·10-5 (1/h)
Simbol Tip
crt [W] Individual global
1 T1 2N3055 >1W 0,08 0,08
TOTAL 0,08

Tabel 3.5.1.B
TABEL REZUMATIV CU RATELE MEDII DE DEFECTARE PENTRU
COMPONENTELE DIN SCHEMĂ
Nr.
Denumire λ% defectări/1000 h
crt.
1 Condensatoare 0,05
2 Relee 0,10
3 Diode redresoare 0,26
4 Rezistenţe 0,45
5 Tranzistori 0,08
λ0 0,94

4. Aplicaţii speciale

Aşa cum s-a specificat în cap. 2, pentru subansamble mecanice se găsesc puţine
date în literatura de specialitate.
Totuşi, pentru subansamblele mai des utilizate, cum ar fi rulmenţii, angrenajele,
resorturile, lagărele, maşinile rotative etc., s-au făcut studii mai amănunţite şi s-au dedus
atât metoda de calcul a fiabilităţii previzionale, cât şi coeficienţii care adptează aceste
formule la condiţiile concrete de utlizare.
În cele ce urmează, prezentăm pentru subansamblele cele mai reprezentative câte
o metodă (cea mai frecvent utilizată) de calcul a fiabilităţii previzionale.

4.1. Calculul fiabilităţii previzionale a rulmenţilor

Vom reda, mai întâi, cauzele care duc la defectarea rulmenţilor.
a. Defectări datorate uzurii:
- decojire – care poate apărea prin particule de uzură, ori pe cale chimică sau
electrică;
- transfer de materie între suprafeţe.
b. Curgere plastică – prin deformarea geometrieide contact sau schimbarea structurii
materialului.
c. Oboseala de contact – prin defoliere sau deteriorări superficiale.
d. Defectări generale – prin fisurare la suprasarcină, fisurare prin încălzire, oboseala,
coroziune, variaţii dimensionale permanente sau ciupturi.
 Dacă un rulment este montat corect, uns şi întreţinut corespunzător, dispărând
toate cauzele de distrugere, rămâne oboseala materialului.
Durata de viaţă a unui rulment a fost definită plecând de la această constatare, ca
şi numărul de rotaţii efectuate, mai înainte de apariţia unui semn de oboseală la un
element.
Considerăm R proporţia de rulmenţi în funcţiune, iar F proporţia de rulmenţi
căzuţi. Notăm cu L durata unui rulment separat şi cu L 10 durata pentru care proporţia de
rulmenţi căzuţi corespunde la 10%.
Sarcina dinamică de bază C a unui rulment, dată în cataloage, este sarcină
constantă, de direcţie determinată, sub care rulmentul are o durată nominală de un milion
de rotaţii. Între sarcina dinamică de bază C, sarcina P, acţionând pe rulmenţi şi durata
nominală L10, exprimată în milioane de rotaţii, există relaţia:

p
C 
L10   
P

Exponentul p este egal cu 3, pentru rulmenţi cu bile şi este 10/3, pentru rulmenţi
cu role.
Rezultatele încercărilor de durată, efectuate de SKF, au fost bine modelate cu
ajutorul legii Weibull. Sub o formă generală, această repartiţie se poate scrie:


ln R  L  L0 
  
l n  0,9  L10  L0 

Se poate deduce:

 
 
 L  L0 
R  e 
 L  L  

  10 0  
 l  0,9 
  n  

Se poate considera  constant şi egal cu 10/9 şi ţinând cont că fiabilitatea, în

momentul punerii în funcţiune este practic 1, relaţia între proporţia de rulmenţi în
funcţiune R şi numărul de rotaţii L, poate fi scrisă sub forma:

0 ,9
L  l R 
 0,95 n    0,05
L10  l n  0,9 

Câteva rezultate ale acestei formule sunt date în tabelul de mai jos:

R% 50 80 90 95 98 99 99,5 99,8 99,9 100

F% 50 20 10 5 2 1 0,5 0,2 0,1 0
 L/L0 5,2 1,8 1 0,55 0,26 0,16 0,11 0,08 0,06 0,05

4.2. Calculul fiabilităţii previzionale pentru angrenaje, folosind metoda

Steward

Metoda nu indică legea de defectare, ci dă durata de viaţă medie, ceea ce îi

limitează utilizarea. Se foloseşte pentru un prim calcul previzional.
Plecând de la forţa tangenţială P [daN], se calculează presiunea liniară P 1 [daN/mm] =
P/b, cunoscând că b este lăţimea dintelui. Se adaugă la presiunea statică P 1 o presiune
dinamică, datorată imperfecţiunilor de angrenare, pentru a obţine P f, care se ia în
considerare:

P f  P1  Pd

P
P1 
b

A
Pd 
759
1  A
V

A  P1  C e ,
unde:
- C = 1160 daN/mm2 pentru oţel;
- C = 580 daN/mm2 pentru titan;
- E = defecte geometrice ale angrenajelor în mm (în mod normal 10 μ);
- V = viteza periferică.
Viteza periferică se calculează cu formula:
2Ndp
V  [mm/s]
60

unde:
- N = turaţia;
- Dp = diametrul primitiv [mm].
Pf N1
Dacă se consideră P1
şi U 
N2
, raportul angrenajelor, astfel ca acesta să
fie mai mic decât 1, se deduce presiunea superficială pe flancurile angrenajelor:

P0  0,418
 P1 (1  U )  4E
[daN/mm2]
dp sin 2

unde:
 - E = modulul longitudinal;
- Ø = unghi de presiune.
Formula nu este valabilă decât dacă presiunea obţinută este mai mare decât 0,25
hb.
Durata de viaţă a angrenajului, adică durata care corespunde unei fiabilităţi R =
0,9 este dată de formula:
20
 0,21  H  3
L10     108
 P0 

unde:
- H = duritatea Brinell.
Relaţia exprimă, de fapt, numărul de solicitări ale unui dinte.
Pentru un angrenaj cu sens unic de rotaţie, acest număr va fi egal cu numărul de
revoluţii.
În cazul unei mişcări alternative (cu schimbarea sensului), trebuie să se ţină seama
de amplitudinea mişcării alternative.
Formula nu este valabilă decât pentru calculul duratei de viaţă a pinioanelor.

4.3. calculul fiabilităţii resorturilor la solicitări dinamice

În literatura de specialitate se dau puţine date. Cele mai multe încercări s-au
rezumat la resorturi cu diametrul materialului între 0,9 şi 1,6 mm, a unor forţe de
solicitare cuprinse între 1,75 şi 7 kgf, de o construcţie de clasă 1, conform GOST 9389-
60, tratate la cald.
Relaţia care dă durata de viaţă mijlocie a unui astfel de resort ţine seama de
geometria resortului, de solicitări şi de frecvenţa excitaţiei şi e dată de relaţia:

C
1n  N  14,485  4,9231n  CW  1n  (3,734  7,4398  W  1n  K C ,
m

unde:
- N = numărul mediu de cicluri;
- Ρm = rezistenţa maximă la deformare;
0,14  Dmed .
- KC   factor de geometrie;
d
- Dmed = diametrul mediu al spirei;
- D = diametrul materialului;
- CW = coeficient de solicitare la forfecare, dat de relaţia:

8  PD
CW = ,
d 3 

unde:
- P = sarcina;
 - W = coeficient de majorare a solicitării, care poate fi considerat în prima
aproximaţie ca fiind egal cu:

d
1
20

Frecvenţa maximă a oscilaţiilor s-a considerat sub 2370 oscilaţii/min

.

4.4. Calculul fiabilităţi lagărelor autolubrifiante

În utilizarea lagărelor autolubrifiante intervin doi parametrii principali:

- viteza periferică a fusului, V [m/s];
- încărcarea specifică P [kg/cm2].
Produsul acestor doi parametrii (PV) reprezintă un factor care condiţionează
fiabilitatea. Acest produs trebuie să fie, oricum, inferior lui 18.
Durata de viaţă a unui lagăr e limitată de trei cauze, care pot apărea în cursul
funcţionării:
1. Degradarea treptată a suprafeţei fusului şi lagărului care, de obicei, se produce
datorită lipsei filmului de lubrifiere hidrodinamică şi poate avea drept cauze:
- valoare ridicată a factorului PV;
- centrare defectuoasă;
- jocuri necorespunzătoare;
- duritatea arborelui prea mică;
- prelucrarea incorectă a suprafeţelor.
2. Degradare treptată a calităţii uleiului, care se poate datora schimbării
compoziţiei, sub influenţa temperaturii şi a schimbării formei filmului de ulei.
3. Pierderea de ulei în timpul funcţionării. Experimental, durata de viaţă normală a
unui lagăr autolubrifiant este dată în tabelul:

Valoarea raportului PV şi PV max. (considerat 18) Durata medie de viaţă aproximativă, în ore
Mic – 0,1 ÷ 0,3 10000 ÷ 2000
Mijlociu - 0,3 ÷ 0,5 2000 ÷ 1000
Mare – 0,6 ÷ 0,9 1000 ÷ 500

Aceste durate pot fi îmbunătăţite printr-o ungere complementară în timpul

exploatării.
Observaţie: date reale, referitoare la fiabilitatea palierelor, sunt practic inexistente
în literatura de specialitate, datorită complexităţii fenomenelor şi a numărului extrem de
mare a soluţiilor constructive.

4.5. Calculul fiabilităţii previzionale a maşinilor rotative

Fiabilitatea maşinilor rotative poate fi exprimată, cu grad bun de precizie, cu

metodele CNET.
4.5.1. Cauze ale defectării maşinilor rotative
 a. Defecţiuni electrice. Maşinile rotative de viteză mică pot fi asimilate
structurilor magnetice statice (transformatoare). La viteze mari, apar forţe centrifuge, care
solicită conexiunile şi bobinele. În mod normal, defectele electrice sunt defecte aleatoare,
care conduc la scoaterea din funcţiune a maşinii. Intensitatea defectării poate fi
considerată constantă.
b. Defecţiuni mecanice. Acestea se datorează, în general, uzurii şi li se poate
aplica legea de distribuţie Weibull.
În prima perioadă de funcţionare apar, de obicei, defecte electrice şi mai târziu
intervin defecţiunile mecanice. În calculul fiabilităţii maşinilor rotative, trebuie să se ţină
cont de condiţiile de mediu: umiditate, temperatură, vibraţii etc. De obicei, fiabilitatea
maşinilor rotative se calculează cu formula:

 M ,t  m,c  b  K e  K f ,

unde:
- λM,t = intensitatea defecţiunilor pentru întreaga maşină;
- λm,c = intensitatea defecţiunilor mecanice;
- λE = b  K E  K f = intensitatea defecţiunilor electrice;
- λb = intensitatea defecţiunilor care ţin cont de construcţia maşinii;
- KE = factor de mediu ce ţine cont de construcţia maşinii;
- Kf = factori ce ţin cont de tipul maşinii şi de calitatea fabricaţiei.
Calculul fiabilităţii previzionale se face în următoarele etape:
Etapa I – determinarea tuturor de care depind defecţiunile electrice (clasă de
izolaţie, temperatură maximă, grad de construcţie, condiţii de mediu, tip etc.).
Etapa II – determinarea clasei de izolaţie.
În faza de concepţie se pleacă de la temperatura maximă a înfăşurărilor sau de la
specificaţia tehnică.
În tabelul din anexa 8 se dau tipurile de izolaţie, în funcţie de temperatura maximă
admisibilă.
Temperatura maximă se calculează adăugând 5o -10oC, la temperatura carcasei.
Etapa III – din curbele din anexa 8 se determină λb.
Etapa IV – pornind de la specificaţiile maşinii şi datele de la constructor, se
determină gradul de construcţie, din anexa 9.
Etapa V – din anexa 9 se alege KE şi respectiv Kf.
Etapa VI – se calculează b  K E  K f .
Etapa VII – se determină durata medie de viaţă m a maşinii.
Etapa VIII – se calculează rapoartele t / m = durata de folosire / durata medie de
viaţă şi ρ = sarcina efectivă a maşinii / sarcina maximă a maşinii şi din anexa 11 se alege
P (procentul de motoare cu defecte mecanice în timpul t, în funcţie de ρ şi de t / m, cu
care se calculează:

P
 m,t 
100t

Pentru determinarea lui P se deosebesc trei cazuri:

 A. Când σ = 0,1667 m, unde σ este abaterea medie pătratică pentru distribuţia
normală a defecţiunilor mecanice.
B. Când σ = 0,234 m.
C. Când σ = 0,333 m.
Semnificaţiile acestor cazuri este următoarea:
- în cazul A, motoarele sunt caracterizate de uzură, datorită sarcinii specifice;
- în cazul C, motoarele sunt caracterizate de o fabricaţie şi un control slab;
- cazul B este un caz intermediar, care caracterizează majoritatea maşinilor.
Pentru m,t, exprimat în 10-9 defecte / h, avem relaţia:

P  10 7
m,t 
t

Etapa IX – se calculează:

 M ,t   M   m,t

Exemplu numeric:
Etapa I – date:
Un motor are:
- clasa de izolaţie A;
- temperatura de funcţionare: 70oC (carcasă);
- temperatura admisibilă pentru înfăşurări: 100oC;
- durata de viaţă se consideră a fi mijlocie;
- gradul de construcţie I;
- loc de montaj: la sol;
- tipul înfăşurării: pentru curent alternativ;
- raport: sarcină efectivă / sarcină maximală = 0,5;
- turaţie: 3450 rot / min.
Etapa II – temperatura maximă: 70 + 10oC = 80oC.
Etapa III – din anexa 8 = 2,5 · 10-9/h.
Etapa IV – grad de construcţie I.
Etapa V – din anexa 9 rezultă KE = 1,85; Kf sup = 1,5 şi Kf inf = 5.
Etapa VI – λE sup = 2,5 ·1,85 · 1,5 = 7 · 10-9/h
ΛE inf = 2,5 ·1,85 · 5 = 23 · 10-9/h
Etapa VII – din anexa 10 rezultă m = 18000 ore.
Etapa VIII – în absenţa datelor de calitate a motorului, vom considera succesiv
valorile lui P corespunzătoare tipurilor B şi C din anexa 11. Pe aceste diagrame vom
căuta punctul de intersecţie a liniei oblice ρ = 0,5 (raportul între sarcina efectivă şi sarcina
minimă) şi a liniei orizontale corespunzătoare raportului, timp de funcţionare şi durata
medie de viaţă. În cazul nostru, considerăm timpul de funcţionare de 12600 ore. Rezultă t
/ m = 12600 / 18000 ore = 0,7 şi P = 0,5, pentru cazul B şi P = 3, pentru cazul C.
Deci:
 P  10 7 0,5  10 7
 m,t    397  10 9 / h - cazul B
t 12600

P 10 7 3 10 7
m , t    2400 10  9 / h - cazul C
t 12600

Etapa IX -  M ,t   E   m,t

 m,t  7  10 9  397  10 9  404  10 9 / h - pentru motoare de calitate superioară.

 M ,t  23  10 9  2400  10 9  2423  10 9 / h - pentru motoare de calitate inferioară.

4.6. Calculul fiabilităţii previzionale a ventilatoarelor

Ca şi în cazul maşinilor rotative de viteză mare, fiabilitatea ventilatoarelor se

calculează cu formula:

 M ,t   E   m,t ,

 E  b  K E  K f  K N

unde:
- m,t = rata defectărilor mecanice;
- λb = rata defectărilor în funcţie de clasa de izolaţie şi temperatură;
- Kf = factor care ţine cont de turaţie şi de nivelul calităţii;
- KN = factor în funcţie de numărul de perechi de poli şi de calitatea fabricaţiei.
Schema de calcul este prezentată în anexa nr. 12.