Acidul citric este considerat a fi un aditiv foarte sigur şi din aceasta cauza nu s-a stabilit doza maximă ce poate

fi adăugată în alimente,
producătorii de alimente fiind singurii care decid ce cantitate de acid citric folosesc.

Lipsa unei legislaţii care să impună o limita maximă admisă per kilogram de aliment a dus la folosirea acidului citric în aproape toate
alimentele, la utilizarea unei cantităţi exagerate în scopul creşterii termenului de valabilitate şi la o cantitate foarte mare de acid citric ce
pătrunde în organismul nostru din surse externe.

Acidul citric (acid tricarbo-1,2,3-hidroxi-propanoic C6H8O7) este un acid tricaboxilic care se prezintă ca o pulbere incoloră, cu un gust
acru, ușor solubil în apă. Este cunoscut și sub numele de sare de lămâie.

Acidul citric a fost produs pentru prima oară din suc de lămâie în anul 1784 de Karl Wilhelm Scheele. Ea era deja cunoscută în secolul
IX de alchimiști, ca de exemplu alchimistul arab „Dschābir ibn Hayyān” care a descoperit acidul citric.

Acidul citric este unul dintre cei mai răspândiți acizi în natură. Astfel se poate întâlni în plante, sau ca produs în urma proceselor metabolice
ale glucidelor sau lipidelor (ciclul lui Krebs sau al lui Meyerhof-Parnas) în organismul animal din respirația tisulară sau în timpul sintezei
aminoacizilor esențiali. Acidul citric se găsește în sucurile plantelor citrice, mere, pere, vișine, zmeură, coacăze, în conifere, ciuperci, foi
de tutun, vin și chiar în lapte.

Sucul din fructe (lămâie) va fi tratat cu amoniac concentrat și filtrat. Citratul de amoniu obținut este ușor solubil, care tratat cu hidroxid de
calciurezultând citrat de calciu care este greu solubil în apă. Urmează o nouă filtrare a amestecului. Prin tratare cu acid sulfuric (25%) se
formează sulfat de calciu insolubil care este din nou eliminat prin filtrare obținundu-se acid citric sub formă cristalină.

pentru dizolvarea carbonatului de calciu în procesul de curățare a cazanelor sau vaselor de bucătărie, prin încălzirea apei se depune calcar;

la conservarea în alimentație, fiind folosit la preparea răcoritoarelor fiind numit „E 330”;

ca peptizator folosit la stabilizarea unor suspensii;

efect negativ îl are în doze mari, scade pH-ul în alimente crescând însă incidența cariilor dentare;

alt efect negativ în alimentația sugarilor, favorizează absorbția în sânge a metalelor grele (cadmiu, plumb);

la reducerea sau împiedicarea coagularea sângelui, de aceea este folosit la conservarea sângelui pentru transfuzii în medicină, în raport de
10 : 1 sânge/citrat de calciu;
la reducerea coroziunii metalelor nobile;

citratul de calciu utilizat ca hrană pentru căinii cu deficințe de calciu;

citratul de magneziu folosit în cazul deficiențelor de magneziu din organism;

citratele servesc la reglarea pH-ului unor medicamente;

citratul de sodiu este folosit în construcții la reglarea vitezei de legare a cimentului.