Tehnologii de execuţie a lucrărilor subterane

Tunelurile:

• galerii subterane destinate

transportului apei
• canalizări
• căi ferate
• metrouri
• drumuri
• căi navigabile

În timpul construcției unui tunel trebuie ținut cont de:

• stabilitatea tunelului
• deplasările și tasările care apar în timpul construcției
În urma excavării terenului, deplasările care se dezvoltă în jurul galeriei pot să se
propage până la suprafața terenului • acoperire mică
• terenuri slabe
• lipsa măsurilor de îmbunătăţire a terenului

• Tasările terenului pentru tuneluri de mică adâncime

• Deplasările terenului din jurul tunelurilor de mare adâncime
Tehnologii de execuţie în procedeu
deschis

a). Incintă limitată de b). Sprijiniri cu perete de palplanşe

taluz înclinat (NP 120-06)
 Soluţia berlineză
• Utilizează profile metalice
Metoda scutului
 a fost dezvoltată ca o tehnologie de săpare a tunelelor în
pământuri slabe sub râuri

 a fost aplicată pentru prima dată de către Marc Brunel la

realizarea la Londra a unui tunel de subtraversare a fluviului Tamisa,
între 1825- 1843

 realizarea acestei subtraversări a fost impusă de necesitatea

descongestionării traficului ce aglomera oraşul la acea dată la est de
Podul Londrei
 Metoda excavării cu scutul a cunoscut o continuă
dezvoltare fiind preluată după Anglia, de Germania
şi Japonia.
 Această invenţie ingenioasă (1818) a reprezentat
un concept cu adevărat remarcabil care la aproape
200 de ani a stat la baza realizării tunelului de sub
Canalul Mânecii.
 Descrierea scutului

 Scutul = maşina de săpat tunele (TBM = Tunnel Boring Machine).

 Scutul este format dintr-un cilindru metalic de oţel care cuprinde întreaga secţiune
transversală a tunelului

 Camera de lucru
 Corpul principal cilindric:conţine instalaţiile necesare de lucru
 Camera preselor şi porţiunea scutului
 Camera de lucru

 situată în partea din faţă, în zona cuţitului

 cuţitul este partea ascuţită a cilindrului
 cuţitul poate fi fix sau mobil
 cuţitele mobile se mai numesc şi cozoroace
Schema de principiu a acestei metode cuprinzând
principalele etape tehnologice
 În prima fază are loc excavarea
pe o distanţă echivalentă cu
lungimea unui segment de
camăşuială şi dacă este
necesar săpătura poate fi
sprijinită.
 În cea de-a doua fază are loc
avansarea scutului cu ajutorul
preselor hidraulice ce împing în
cămăşuiala deja montată.
 În cea de-a treia fază are loc
montarea bolţarilor ce
alcătuiesc un inel de
camăşuială, în timp ce presele
hidraulice se retrag.
 În cea de-a patra fază este
umplut prin injectare interspaţiul
de 5 - 10 cm, dintre extradosul
cămăşuielii şi pereţii săpăturii.
Avantaje:

 industrializare
 ordonarea execuţiei şi a operaţiunilor executate
 economie mare de material lemnos folosit
 reducere importantă de personal specializat (tunelişti,
supraveghetori, etc.)
 viteză mare de execuţie
 adaptarea tipului de scut la tipul de rocă
 adaptarea diametrului scutului la dimensiunile lucrării
 posibilităţi de automatizare
 lasă spaţiul din spatele scutului liber, putându-se mecaniza
restul operaţiilor, inclusiv transportul şi evacuarea sterilului.
Dezavantaje:

 Cheltuială iniţială mare

 Secţiunea nu poate fi utilizată pentru orice tip de tunel
 Diametru fix
 În pământuri foarte tari unde săpătura se face cu
exploziv scutul nu este rentabil
 O secţiune mare de tunel nu mai justifică
întrebuinţarea scutului
 Dificultăţi mari în ventilare şi iluminare
NOUA METODĂ AUSTRIACĂ (NATM)
 NATM (New Austrian Tunnelling Method):
utilizează ancorele Ca elemente de susţinere
elastică a săpăturii
şpriţ-betonul

 Metodă modernă este net superioară din punct de

vedere economic tehnologiilor de execuţie cu
scutul

 Mărimea tasărilor în cazul utilizării NATM în

terenuri uşoare este cuprinsă între 10...130 mm.
NOUA METODĂ AUSTRIACĂ (NATM)
 nu necesită multe echipamente şi lucrări provizorii de mare
amploare, sau durată, care să ducă la dezafectarea unor zone
de teren
 în condiţiile în care infiltraţiile depăşesc 100 l/min se impun
măsuri de drenaj
 metodă de lucru întrebuințată la construcția tunelurilor și
galeriilor subterane, folosind unele metode de lucru preluate
din minerit
 metoda își are originile la sfârșitul secolului al XIX-lea -
începutul secolului XX
 folosită pentru prima dată în Austria şi dezvoltată între 1957 -
1965
Noua metodă austriacă

 Metoda are la bază două operații:

 torcretarea
 bulonarea sau ancorarea

 Torcretarea este o operație prin care, cu ajutorul

unor aparate speciale, se împroașcă mortar la
presiune mare pe pereții tunelului.
 Bulonarea: ancorarea straturilor
de pământ de straturile care sunt
mai depărtate de galerie.
 Buloanele:
◦ buloane cu despicătură şi pană
◦ buloane cu cochilii
◦ buloane cu ancorare repartizată
Tehnologii
de
execuţie
Metroul din Budapesta
Mulţumesc pentru atenţie!