VARSTA PRESCOLARA (3-6/7 ANI)

Preşcolarul se află în Stadiul 1: Orientarea spre pedeapsa si supunere, din punct de

vedere al dezvoltarii morale descrisa de teoria lui Kohlberg şi din punctul de vedere al
teoriei piagetiene(dezvoltarea intelectuală), copiii se afla in stadiul preoperator.

Analiza transversală

Analiza transversală- surprinde caracteristile psihice intr-un anumit stadiu de vârstă

Perioada prescolara poate fi împartita în trei subperioade:

(a) prescolarul mic (3-4 ani)

(b) prescolarul mijlociu (4-5 ani)

(c) prescolarul mare (5-6/7 ani

a) perioada prescolara mica se caracterizeaza printr-o crestere a intereselor, a aspiratiilor si a

aptitudinilor marunte implicate în satisfacerea placerii de explorare a mediului. De la un relativ
echilibru la 3 ani, are loc o trecere spre o oarecare instabilitate, o oarecare expansiune ce exprima
o mare decentrare de pe obiectele concrete si manipularea lor pe integrarea obiectelor în strategii
mai largi de utilizare în care li se confera functii simbolice. Integrarea în gradinita se face cu
oarecare dificultate la aceasta vârsta, data fiind dependenta mare a copilului prescolar mic de
mama sa si de ambianta familiara.

Ca expresie a dezvoltarii perioada prescolara mica este vadit de trecere de la centrarea

activitatii organismului pe satisfacerea necesitatilor imediate, adeseori dominant biologice - prin
mijloace simple - spre activitati în care devin mai complicate modalitatile de satisfacere a unor
trebuinte psihologice. Prescolarul mic este instabil, foarte impresionabil, plânge râzând si trece
usor de la o dispozitie la alta. Durerea sa ca si bucuria sunt explozive, totale.

b) Spre 4 ani, copilul devine mai puternic, dar si mai neîndemânatic. Miscarile sale devin
mai brutale, fapt explicabil prin antrenarea si constituirea (înca instabila) de foarte numeroase
conduite implicate în cerintele de autonomie.
 În perioada prescolara mijlocie copilul traverseaza un usor puseu de crestere. Pe plan
psihologic se intensifica dezvoltarea limbajului (între 3 si 5 ani se câstiga cam 50 cuvinte pe
luna). Tot evidenta este dezvoltarea autonomiei datorita progreselor ce se realizeaza în planul
deprinderilor alimentare, de îmbracare, igienice. Se intensifica, de asemenea, dezvoltarea
constiintei de sine, fapt ce se exprima prin cresterea opozabilitatii, a bravadei, a dorintei de a
atrage atentia asupra sa (episod de negativism).

Jocul devine în perioada prescolara mijlocie activitatea de baza, încarcata de caracteristici

active de valorificare a experientei de viata, a observatiilor, emotiilor, a actiunilor si conduitelor
ce se vehiculeaza în ambianta sa. Jocul pune în evidenta o mare experienta sociala achizitionata
si capacitatea de a crea verbal si comportamental roluri (prin mijloace dominant intuitive) prin
care copilul reconstituie episoade din realitatea înconjuratoare (jocul cu rol si subiect). În genere,
curiozitatea devine mai ampla si abordeaza mai pregnant relatiile dintre fenomene (relatii de
dependenta, de cauzalitate, de conditionare, etc.). Copilului îi plac povestile, prezinta interes
pentru carti cu imagini, pentru desen, modelaj, jocuri cu cuburi, teatru de papusi ori de
marionete, TV, desene animate, etc.

c) Prescolarul mare (5-6/7 ani) manifesta în ansamblu o mai mare forta, agilitate,
inteligenta, reticiente în situatii usor penibile. Câmpul atentiei este dominat de o întelegere mai
profunda a situatiilor. Exista si în perioada prescolara mare o oarecare opozitie fata de adulti,
opozitie ce se manifesta spontan ca atare, urmata de dorinte vadite de reconciliere. La unii copii,
atitudinile opozante sunt oprimate în comportament, dar alimentate subconstient. Se manifesta în
conduitele alimentare (anorexie) si pune în evidenta susceptibilitati nesatisfacute – o stare mai
tensionala dintre dorintele de autonomie si dependent afectiva usor contrariata de rivalitati
fraternale. Aceasta cu atât mai mult, cu cât, în numeroase familii copilul prescolar mai are unul
sau doi frati mai mici. Caracteristica este la prescolarul mare si adaptarea mai evidenta a
conduitelor fata de diferite persoane, de caracteristicile acestora în cele doua medii concurente,
familia si gradinita. În acest sens, copilul poate fi acasa destins, disponibil, iar în gradinita,
rasfatat, nervos, si invers, fapt ce pune, de asemenea, probleme legate de dificultatile sale de
adaptare, manifestate prin aceste mari distante psihologice de conduita în cele doua medii.
 2. Dezvoltarea cognitivă

DIN PUNCTUL DE VEDERE AL TEORIEI PIAGETIENE, COPIII SE AFLA IN

STADIUL PREOPERATOR, CARACTERIZAT PRIN:

Gândirea copilului la această vârstă este strâns legată de dezvoltarea senzaţiilor şi

percepţiilor. Gândirea copilului începe prin investigaţii practice asupra obiectelor şi fenomenelor
din jurul lui, bazându-se în continuare pe actul percepţiei (din acest motiv se spune că la acest
moment gândirea copilului este concretă).

Gândirea concretă a copilului se deosebeşte foarte puţin de impresiile sale reale. O dată
cu folosirea cuvintelor copilul devine capabil de gândire simbolică. Folosindu-se de cuvinte ca
simboluri ale obiectelor, fenomenelor, persoanelor, acţiunilor copilul îşi dezvoltă abilitatea de a
înţelege şi de a comunica. El are posibilitatea la această vârstă de a se juca "de-a şcoala", "de-a
mama", dezvoltând astfel jocul imaginar în care cuvintele înlocuiesc situaţiile concrete.

Piaget afirma că această abilitate a copilului de a se folosi de simboluri nu include

abilitatea relaţionării logice (de exemplu un copil la sfârşitul acestei perioade ştie că 3+2=5 dar
nu realizează că 5-2 =3 – stadiul preoperaţional al gândirii. Tot acum copilul respectă, prin
gândirea sa, principiul conservării cantităţilor, a numărului.

Exemplu dacă punem aceeaşi cantitate de apă în două pahare identice, iar după aceea
unul din pahare este schimbat cu unul mai înalt, dar care are acelaşi volum, copilul va răspunde
că, în cel mai înalt se află o cantitate mai mare de apă.

Dacă copilul este întrebat care şir are mai multe bile el răspunde că în şirul mai lung. La
prima situaţie va răspunde corect, dar la a doua va greşii deoarece el îşi conservă numărul.

O altă caracteristică a gândirii este şi caracterul ei egocentric. La această vârstă copilul îşi
centrează gândirea asupra propriului ego.

Animismul gândirii, caracteristic acestei vârste, se remarcă prin aceea că tot ce îl

înconjoară pe copil este însufleţit. Asemenea lui, animalele şi obiectele pot vorbi, pot râde.
Dezvoltarea atenţiei în această perioadă asigură posibilitatea desfăşurării oricărei activităţi,
focalizând energia psihică asupra acesteia.
 Copilul se poate orienta mai bine în mediul înconjurător, poate cunoaşte mai bine
obiectele şi fenomenele. Dezvoltarea atenţiei voluntare este strâns legată de dorinţele şi intenţiile
copilului de a finaliza activitatea. Astfel, spre 6-7 ani copilul îşi poate menţine atenţia 40-50 de
minute în joc, audiţii, vizionări, activităţi la grădiniţă. Actul cogniţiei este potenţat nu numai de
dezvoltarea atenţiei voluntare, ci şi de activitatea de memorare care, la această vârstă, capătă
forme intenţionate, voluntare şi logice.

PRIMA TEORIE DE REFERINTA DESPRE RATIONAMENTUL MORAL A

FORMULAT-O PIAGET, care a considerat ca acesta se dezvolta treptat, in 3 stadii:

primul stadiu (aproximativ de la 2 la 7 ani) se bazeaza pe supunerea rigida fata de

autoritate. Copiii cred ca regulile nu pot fi adaptate sau schimbate, purtarea este fie corecta, fie
gresita, si ca orice greseala trebuie pedepsita indiferent de intentie;

al doilea stadiu (de la 7-8 la 10-11 ani) este caracterizat de o flexibilitate in crestere. Pe
masura ce copiii interactioneaza cu mai multe persoane si constata ca exista mai multe puncte de
vedere, incep sa-si formeze propriul simt al dreptatii, pe baza tratamentului egal pentru toti;

al treilea stadiu incepe de la 11-12 ani, cand copiii devin capabili de rationament formal
si incep sa ia in calcul idealul de echitate, avand in vedere circumstatntele specifice fiecarei
situatii.

Dezvoltand ideile lui Piaget, Kohlberg a initiat o perspectiva mult mai complexa asupra
dezvoltarii morale. In loc sa considere ca moralitatea consta in castigul controlului asupra
impulsurilor de autogratificare, acesta a studiat modul in care copiii si adultii isi intemeiaza
judecatile morale pe intelegerea tot mai buna a lumii sociale.

DEZVOLTAREA MORALA DESCRISA DE TEORIA LUI KOHLBERG se

bazeaza pe procesele de gandire evidentiate de raspunsurile la dilemele sale, si cuprinde 3
niveluri ale rationarii morale, fiecare impartit in doua stadii:

Nivelul I – Moralitatea preconventionala este caracteristic copiilor intre 4 si 10 ani.

Acestia actioneaza potrivit mecanismelor de control externe.
 Stadiul 1: Orientarea spre pedeapsa si supunere: „Ce mi se va intampla?” Copiii
respecta regulile pentru a evita pedeapsa sau pentru a primi recompensa. Ignora motivele unei
actiuni si se concentraza asupra formei sale fizice (de exemplu, marimea minciunii) sau asupra
consecintelor ei (de exemplu, gradul de vatamare fizica);

Stadiul 2: Scopul instrumental si schimbul: „O mana spala pe alta”. Copiii se

conformeaza regulilor in virtutea interesului personal si a luarii in calcul a ceea ce pot face altii
pentru ei. Privesc o actiune prin prisma nevoilor umane pe care le implineste si delimiteaza
acesta valoare de forma fizica si consecintele actiunii.

Nivelul II – Moralitatea conventionala (moralitatea conformarii cu rolul social) este

caracteristic copiilor in varsta de 10-13 ani sau mai mult.

Nivelul III – Moralitatea postconventionala (moralitatea principiilor morale

autonome) este atins la inceputul adolescentei, sau abia la varsta de adult tanar, sau
niciodata.

Bibliografie

1.Schiopu, U., Verza, E., (1995), Psihologia vârstelor, ciclurile vietii, E.D.P., R.A., Bucuresti

2. Radu, I., (coordonator), (1983), Psihologia educatiei si dezvoltarii, Editura Academiei R.S.R.,
Bucuresti

3. Vincent, R., (1972), Cunoasterea copilului, E.D.P., Bucuresti