Bil 1

1. Modelarea machetei din ceara a partii acrilice a protezului scheletat. Metodica. Montarea
dintilor. Modelarea preventiva, definitiva. Ambalarea in chiuveta. Schimbul cerei pe acrilat
După fixarea modelelor în simulator se trece la realizarea ma chetei protezei scheletate.
Executarea acestei operaţiuni depinde de tipul şeilor scheletului metalic. Când se realizează
segmentele arcadelor dentare cu dinţii artificiali co mercializaţi, aceştia vor fi montaţi în zonele
edentate conform marimii presei si conform dintilor antagonisti . Dacă suprafaţa mucozală va fi
acrilică, iniţial, conform limitelor de ex tindere a şeilor în spaţiile edentate, se aplică o folie de
ceară cu grosime de 0,4- -0,6 mm, peste care se va aplica scheletul metalic aşezându-1 în
poziţie corectă pe model. In spaţiile edentate deasup ra şeilor metalice, după limitele primei
folii de ceară, se va aplica placa de ceară roz (de bază) bine ramolită solidarizând-o de prima
folie de ceară şi de şaua metalică prin lipire cu ceară.
După montarea dinţilor artificiali se modelează versantele vestibulare şi orale ale şeilor în
corelaţie cu aspectul morfologic al zonei edentate după ce urmează proba machetei protezei în
cavitatea bucală. După verificările efectuate de medic, macheta protezei scheletate se
ambalează în chiuvetă în vederea realizării componentei acrilice Ulterior se efectuează
polimerizarea, conform regimului de polimerizare a acrilatului utilizat. Dezambalarea protezei
este efectuată cu atenţie pentru a nu deforma elementele componente ale scheletului metalic,
iar proteza dez- ambalată se prelucrează numai la nivelul componentei acrilice, proces ce
constă în îndepărtarea surplusurilor de aerilat, nete zire şi lustruire.

2. Elementele componenete ale protezei scheletate (dintii artificiali, seile protezului scheletat,
carcasul metalic). De descris.

Seile pot fi o singura sa sau pot fi mai multe sai independent de bresa.Seile reprezinta din punct de
vedere functional-partile principale ale protezului deoarece prin intermediu lor se efectueaza
a)integritatea arcadelor dentare,b)transmiterea presiuni masticatorii de la dintii artificiali tesutului osos
de la dinti stilpi.
c)Participa la mentinerea dintilor artificiali in sa acrilica si mentinerea protezului in cavitatea bucala.
Seile se confectioneaza prin 2 metode.a)integral metalice la care suprafata mucozale prezinta contact
cu mucoasa apofizei alviolare ,pe suprafata externa a sailor vom realiza puncta de retentive sub forma
de butoane ,bonturi,anse,ciupercute,grille.
b)sub forma de plasa care nu trebuie sa se atinga de mucoasa cu 1mm sis a fie aranjata intre 2 straturi
de acrilat.seile sw aranjaza pe mijlocul apofizei alviolare fiind distantate de paradontiul dintelui cu 2-3
mm.
Elementele de legatura dintre sei:-au functi de a uni seile intre ele,-pot fi sub forma de bara,-placute,-
benzi,-croset continu.
Carcasul metallic:Carcasul metallic este format din: conectori principali-pot avea forma de placuta de
bara si arc.La maxilla cele mai dese ori se utilizeaza bara si placuta.La mandibular cele mai deseori se
utilizeaza bara care are forma:rotunda,semirotunda,ovala,semiovala,atipica.Conectori secundari ele
unesc seile protezei de croset,trebuie sa fie distantate cu 1-0,5mm,in unele cazuri conectori secundari se
unesc saua cu corpul crosetului iar in alte cazuri crosetul direct la sa. Crosetele: au functia de sprijin
stabilizare si mentinere.Clasificarea crofetelor:a)dupa pozitia lor pe dintii stilpi:intra coronare,
extracoronare.b)dupa numaru de brese cu 1 brat,2 brate,3 brate.c)dupa numarul de dinti pe care se
aplica:mono dentar,bidentar,tridentar.d)dupa numarul breselor active elastic:cu un singur brat elastic se
va numi mono active cu 2 brate se va numi biactiv,cu 3 brate elastic triactiv,4 brate elastic tetra
active,dupa numaru conectorilor secundari si dupa pozitia lor topografica:croset cu un singur conector
secundar ,croset cu 2 conectori secundari,croset cu 3 conectori secundari.
Dinti artificiali pot fi din acrilat si din portelan,dinti din acrilat se pot slefuisi modifica forma, lustrui.Cei
din portelan nu se slefuesc au o nuanta coloristica in tocmai celor restanti.
 3. Crosetul Bonwill.

Croşetul Bonwill. Este un croşet circular alcătuit din două braţe retentive, două opozante şi doi
pinteni ocluzali, aplicate pe doi dinţi (croşet bidentar).
Corpul croşetului este aşezat pe suprafaţa proximală a dintilor-stâlpi în santul interdentar,in
zona neretentivă, trecând în conectorul secundar şi unind rigid croşetul cu şaua scheletului
metalic. Conectorul secundar în zona linguala subecuatorială a dintelui-stâlp este dis tanţat de
dinte cu 0,5—1,0 mm în dependentă de retentivitatea acestei zone şi gradul de implantare a
dintelui-stâlp.
Braţele retentive. Aceste component porneşte din corp spre supra faţa vestibulară a dintelui
transversând ecuatorul protetic şi se termină cu extremitatea liberă în zona subecuatorială
retentivă. Grosimea braţelor retentiv este variată, neuniformă, mai groasă la corp şi micşorată
uniform spre extremitatea liberă, unde este efilata. Aceste particularităţi permit ca braţele
retentive să aibă două porţiuni: supraecuatorială — rigidă şi subecuatorială — elastică.
Porţiunea supraecuatorială împreună cu pintenul ocluzal şi bra ţul opozant au rolul de sprijin
reciproc şi se opun tendinţelor de înfundare a protezei pe câmpul protetic. Porţiunea elastică
asigură menţinerea protezei scheletate şi opune rezistenţă tendinţei de desprindere.
Braţele opozante Acest component al croşetului este plasat pe suprafaţa opusă celei pe care este
aşezat braţele retentive, fiind situat în zona supraecuatorială şi având direcţie orizontală,
grosime uniformă pe tot traiectul, precum şi dimensiune egală cu cea a porţiunii
supraecuatoriale a braţului retentiv. Toate aceste carac teristici permit neutralizarea efectului
ortodontic negativ în timpul inserţiei protezei scheletate, oferindu-i totodată rigiditate.
Pintenul ocluzal. Ca component important porneşte din corpul croşetului paralel suprafeţei
ocluzale şi este situat în fosetele meziale si distale a dintelui-stâlpi. Se recomandă ca pintenele
ocluzal să se extindă pe o suprafaţă de cel ,puţin o pătrime din supra faţa ocluzală a dintelui
respectiv şi să aibă o grosime de 1 —1,5 mm. Dacă grosimea lui va mări dimensiunea verticală
de ocluzie, înainte de realizarea scheletului metalic, pe dinţii întregi sunt pregătite locaşuri cu
forme şi dimensiuni respective. Locaşul trebuie să fie neretentiv şi bine lustruit.

Bil 2

1. Caracteristica crosetului tip continuu.

Croşetul continuu. Acest croşet prezintă o atelă (şină) metalică care are o lăţime de 2—3 mm şi
o grosime de 0,5—1,0 mm, iar lungimea variază în dependenţă de numărul dinţilor pe care se
aplică. Croşetul continuu poate cuprinde de la doi până Ia 6—8 dinţi-stâlpi, chiar şi toată
arcada dentară, realizând astfel un sistem de imobilizare a dinţilor. Croşetul continuu se aplică
intim supracingular pe suprafaţa orală a dinţilor frontali şi supraecuato rial pe cei laterali.
Croşetul respectiv deseori este realizat cu gheruţe incizale sau cu pinteni ocluzali, care
reprezintă o prelungire a croşetului la nivelul suprafeţelor interdentare proximale incizale sau
ocluzale şi se termină în ambrazurile vestibu- lare ale incisivilor sau în fosetele meziale şi
distale ale dinţilor

2. Prelucrarea si finisarea protezei scheletate finite. Materialele si utilajele folosite.

Dezambalarea protezei este efectuată cu atenţie pentru a nu defor ma elementele componente

ale scheletului metalic, iar proteza dezambalată se prelucrează numai la nivelul componentei
acrilice, proces ce constă în îndepărtarea surplusurilor de aerilat, nete zire şi lustruire.
Operaţia de planare şi netezire a protezei este efectuată cu aju torul instrumentelor abrazive
rotative. Pentru prelucrarea protezelor acrilice sunt utilizate diverse forme de freze atât
metalice, cât şi din carborund, cu ajutorul cărora sunt înlăturate surplusu rile de acrilat de pe
suprafeţele protezelor, conferindu-i protezei şi un aspect morfologic corespunzător. Ulterior
suprafeţele libere ale protezei ce nu prezintă contact cu ţesuturile câmpului protetic sunt
netezite cu ajutorul hârtiei abrazive cu granulaţie fină
Operaţia de lustruire a protezelor este efectuată pentru a reda suprafeţelor protezei aspecte
perfect netede, rezistente din punct de vedere chimic şi neretentive pentru alimente. Lustruirea
suprafeţelor protezelor acrilice şi metalice confecţionate prin tehnici cla sice se realizează la
aparatul de şlefuit. Pentru lustruirea mecanică sunt utilizate diverse materiale de lustruit, care
se depun pe filţuri sau perii. Lustruirea finală se realizează cu ajuto rul pufului de bumbac
obţinând astfel un luciu maxim

3. Crosetul Ney Nr. 1

Crosetul Ney Nr.1: este un croset circular alcatuit de 1) Corpul croşetului este aşezat pe suprafaţa
proximală a dintilor-stâlpi în santul interdentar,in zona neretentivă, trecând în conectorul
secundar care uneste rigid croşetul cu şaua scheletului metalic. Conectorul se cundar în zona
linguala subecuatorială a dintelui-stâlp este dis tanţat de dinte cu 0,5—1,0 mm în dependentă
de retentivitatea acestei zone şi gradul de implantare a dintelui-stâlp. Pintele ocluzal porneşte
din corpul croşetului paralel suprafeţei ocluzale şi este situat în fosetele meziale si distale a
dintelui-stâlp. Se recomandă ca pintenele oclu zal să se extindă pe o suprafaţă de cel ,puţin o
pătrime din suprafaţa ocluzală a dintelui respectiv şi să aibă o grosime de 1 —1,5 mm. Dacă
grosimea lui va mări dimensiunea verticală de ocluzie, înain te de realizarea scheletului
metalic, pe dinţii întregi sunt pregătite locaşuri cu forme şi dimensiuni respective. Locaşul
trebuie să fie neretentiv şi bine lustruit. ce se afla in foseta meziala sau distala. 2 brate retentive
care pornesc din corp spre suprafaţa vestibulară si linguala a dintelui transversând ecuatorul
protetic şi se termină cu extremitatea liberă în zona subecuatorială retentivă. Grosimea braţelor
retentiv este variată, neuniformă, mai groasă la corp şi micşorată uniform spre extremitatea
liberă, unde este efilata. Aceste particularităţi permit ca braţele retentive să aibă două porţiuni:
supraecuatorială — rigidă şi subecuatorială — elastică.
Porţiunea supraecuatorială împreună cu pintenul ocluzal au rolul de sprijin reciproc şi se opun
tendinţelor de înfundare a protezei pe câmpul protetic. Porţiunea subecuatoriala asigură
menţinerea protezei scheletate şi opune rezistenţă tendinţei de desprindere.

Bil 3

1. Conectorul principal tip bara la mandibula. Caracteristica

2. Etapele clinico tehnice de confectionare a protezei partial mobilizabile scheletate. Metoda

clasica.

Metoda clasica- din punct de vedere tehnic scheletul metalic poate fi realizat prin urmatoarele tehnici.

- Din elemente prefabricate pentru diferite parti al protezului scheletat aranjate pe model apoi
lipite intre ele realizind un carcas integru.
- Elemente prefabricate din ceara aranjate pe model apoi turnate separat apoi aranjate pe model
si lipite intre ele.
- Fiecare element modelat aparte pe model si turnate separat.

Etapele clinico-tehnice la confecţionarea protezelor parţiale mo bilizabile scheletate prin

metoda clasica.
 — Clinic: amprentarea funcţională a câmpului protetic.
— Laborator: realizarea modelelor din ghips dur.
-
Laborator: Adaptarea elementelor prefabricate pe model
-
Laborator: Ambalarea elementelor si turnarea lor din metal, dezambalarea
-
Laborator: Aranjarea elementelor pe model si lipirea lor
-
Laborator: Slefuirea si lustruirea carcasului metalic
— Clinic: proba scheletului metalic în cavitatea bucală; deter minarea ocluziei centrice sau
a relaţiilor intermaxilare.
— Laborator: poziţionarea modelelor în simulator; montarea dinţilor artificiali în spaţiile
edentate.
— Clinic: proba machetei protezei scheletate.
— Laborator: ambalarea machetei protezei scheletate în chiu vetă, realizarea tiparului şi
introducerea acrilatului, polimerizarea; dezambalarea, prelucrarea şi lustruirea acrilatului.
— Clinic: aplicarea protezei parţiale mobilizabile scheletate pe câmpul protetic.

3. Studierea modelului de lucru in paralelometru. Metodica. Importanta practica.

Cu ajutorul paralelografului se analizează modelul în vederea plasării elementelor de

menţinere, sprijin şi stabilizare reprezentate de croşete, iar în condiţii de laborator modelul se
deretentivizează., pentru a fi reproduse în condiţii de laborator în machete şi apoi în schelet
metalic după un program bine determinat. In acest scop la prima etapă se analizează modelul
urmărind executarea următoarelor operaţiuni:
1. Determinarea axului de inserţie şi dezinserţie al protezei.
2. Fixarea poziţiei alese a axului de inserţie şi dezinserţie al protezei, pentru reproducerea
ei.
3. Determinarea şi trasarea ecuatorului protetic.
4. Stabilirea punctelor retentive unde vor fi aşezate extremită ţile braţelor elastice ale
croşetelor.
5. Alegerea construcţiei protezei şi trasarea proiectului pe mo del.

Exista 3 metode de studiere a modelului in paralelograf:

Metoda aprecierii înclinării medii a axelor dinţilor-stâlpi. La aceasta metoda modelul se fixează pe
măsuţa reglabilă a suportului, înclinând-o în diferite direcţii până ce axul vertical de
implantare al unuia din dinţii-stâlpi va coincide cu tija detec toare în toate planurile. Măsuţa se
blochează şi prin depunerea tijei detectoare pe suprafaţa corespunzătoare a soclului, unde este
implantat dintele cu creionul, se trasează o linie în plan vertical după direcţia tijei detectoare.
După această metodă se găseşte axul vertical al următorului dinte de pe aceeaşi hemiarcadă
trasând-o pe soclul modelului, procedând la fel ca şi cu primul dinte-stâlp. Liniile trasate
vertical sunt unite cu două linii orizontale paralele între ele. Aceste linii orizontale se trasează
la o depărtare cât mai mare una de alta şi se unesc cu o linie verticală, care le împarte în două
jumătăţi egale. Ultima linie va fi axul mediu al acestor doi dinţi-stâlpi. Dacă la hemiarcada
respectivă vor fi utilizaţi mai mult de doi dinţi-stâlpi, axurile verticale ale următorilor dinţi-
stâlpi vor fi trasate câte una pe soclul modelului şi după linia verticală medie a celor doi dinţi
precedenţi, determinăm axul mediu pentru trei dinţi-stâlpi, apoi după linia, verticală medie a
celor trei dinţi se determină linia medie pentru patru dinţi şi aşa mai departe

Metoda de alegere si Metodă liberă. Sunt metode mai putic folosite deoarece nu sun atit de exacte
si eficiente in stabilirea axului mediu de insertie si de aprecierea ecuatorului protetic

Bil 4

1. Dublicarea modelului de lucru. Pregatirea pentru dublare (folierea si deretentivizarea).

Pregătirea modelului pentru duplicare prevede: 1) deretentivizarea zonelor retentive; 2)
folierea suprafeţelor mucozale.Deretentivizarea zonelor retentive. Modellul poate reprezenta
diverse zone retentive situate atât subecuatorial la nivelul dinţi lor restanţi, precum şi unele
spaţii mucozale oferite de culise, bare, punţi dentare, spaţii interdentare .Deretentivizarea se
efectuează prin picurare de ceară în zonele retentive în aşa mod încât stratul de ceară depus să
se situeze între festonul gingival al dinţilor restanţi şi ecuatorul protetic sau între suprafaţa
mucozală şi polul inferior al culisei sau barei. In continuare cu tija răzuşă a paralelografului se
vor înlătura surplusurile de ceară prin răzuire sau frezare.
Folierea suprafeţelor mucozale ale modelului se efectuează cu scopul obţinerii unui spaţiu între
suprafeţele mucozale ale scheletului metalic şi fibromucoasa câm pului protetic pentru a evita
înfundarea componentelor mucozale în fibromucoasă la acţiunea presiunilor masticatoare,
precum şi pentru înglobarea ulterioară a şeilor metalice în acrilat. când pe câmpul protetic
există zone sensibile, nefavorabile pentru recepţia presiunilor masticatoare, reprezentate de
torusul palatinal, proeminenţe osoase acoperite de fibromucoasă subţire, rugile palatinale
exprimate etc. folierea acestor zone este obligatorie.
Prin urmare, folierea se efectuează cu următoarele sco puri: obţinerea spaţiilor între şeile
protezei şi fibromucoasa câmpului protetic (dacă suprafeţele mucozale ale şeilor vor fi total
metalice, folierea nu se va realiza); obţinerea spaţiilor între co nectorii principali reprezentaţi
de bare şi fibromucoasă. Folierea zonelor enumerate se face cu folii de ceară calibrată, cu
grosimea de 0,5—1,0 mm, care se ramoleşte la sursa de căldură şi se aplică pe suprafaţa
modelului adaptându-se intim la el. Surplusurile de ceară sunt înlăturate prin tăiere conform
limitelor desenului elementelor respective.

2. Proteza scheletata. Notiuni generale

Proteza parţială mobilizabilă scheletată poate fi comparată cu proteza parţială mobilizabilă
acrilică cu placă, având aceleaşi părţi componente, deosebirea constând în faptul că aceste
părţi sunt solidarizate într-un schelet metalic. Prin urmare, la baza protezei scheletate stă
scheletul metalic pe care sunt realizate segmentele arcadelor dentare (şeile) situate în spaţiile
edentate. Dacă baza protezei parţiale mobilizabile acrilice cu placă este prezentată de şeile
protezei unite prin conector în formă de placă, atunci baza protezei scheletate este
prezentată dintr-un schelet metalic unic, unde şeile sunt unite cu un conector în formă de
bară sau plăcuţă metalică.
Scheletul metalic este confecţionat din aliajele metalelor nobile sau inobile şi este prezentat
de următoarele elemente: şeile protezei plasate în spatiile edentate pe care se montează
dinţii artificiali elementele de legătură dintre şei cunoscute sub numele de conectori
principali; elementele de ancorare, menţinere, sprijin şi stabilizare realizate pe dintii-stâlpi;
elementele de legătură dintre părţile mucozale şi cele dentare ale scheletului, cuno scute ca
conectori secundari

Protezul scheetat restabileste presiunea masticatorie aproape la 100%. Presiunea masticatorie la

protezele scheletate se transmite prin 2 metode: 1.dentoparodontal si 2.mucoosos

3. Crosetul Ney Nr. 5

Este cunoscut sub numele de croşet inelar cu acţiune inversă posterioară. Acest croşet este alcătuit
dintr-un conector secundar excentric unit rigid cu bara sau plăcuţa protezei, poziţion’at în majoritatea
cazurilor meziooral pe dintele-ancoră. Braţul croşetului iese din corp, având o porţiune rigidă, aplicată
supraecuatorial din care porneşte pintenul ocluzal aşezat în foseta distală sau mezială. Porţiunea rigidă a
braţului înconjoară suprafeţele dintelui în zona supraecuatorială şi, transversând ecuatorul protetic al
suprafeţei vestibulare sau orale, se termină cu extremitatea liberă în zona subecuatorială retentivă
mezială sau distală.
Este indicat in edentatii terminale, cind dintele este inclinat spre vestibular sau oral, cind dintii limitrofi
au inaltime mica sau o forma conica

Bil 5

1. Conectorii principali la mandibula. Formele. Generalitati

La mandibulă elementele de legătură sunt plasate la un nivel optim între dinţii restanţi şi
zona de reflexie a mucoasei planşeului bucal. Extremitatea superioară a barei trebuie să fie
situată la 3—4 mm de festonul gingival, iar cea inferioară ca minimum 2 mm de la nivelul
planşeului bucal şi al frenului limbii.
In unele cazuri când înălţimea versantului lingual al apofizei alveolare nu permite plasarea
barei între dinţii restanţi şi zona de reflexie a mucoasei, ca element de legătură între şei poate
servi croşetul continuu, care este realizat pe suprafaţa orală a din ţilor restanţi în formă de
semicenturi metalice cu lăţimea de 2-2,5mm şi grosimea de 0,5—1 mm.
In proteza scheletată la mandibulă pot fi aplicate concomitent atât bara linguală, cât şi croşetul
continuu, atunci când prima nu posedă o rezistentă suficientă, datorită subdimensionării ei.
La mandibulă plăcuţa se va plasa pe suprafaţa orală a dinţilor- stâlpi şi restanţi supracingular
sau supraecuatorial. Având o muchie subţire de 0,3—0,4 mm, plăcuţa transversează coletul
dinţilor şi se opreşte pe planşeul bucal în zona neutră pentru a nu iri ta ţesuturile moi.
Extremitatea inferioară a plăcuţei este rotunjită, cu o grosime de 2,0 mm, iar suprafaţa
mucozală este distanţată cu 0,3—0,5 mm de festonul gingival pentru a nu exercita presiuni
asupra lui.

2. Particularitatile de confectionare ale lingurilor individualela confectionarea protezelor partiale

Lingura individuala din ceara-pentru confectionarea lingurii se utilizeaza ceara de baza si

poate fi executata direct pe model. Tehnica de realizare a lingurii individuale depinde de
maxilarul pe care se realizeaza. In cazul edentatie partiale dupa realizarea modelului anatomic
din gips trasam limitele cimpului protetic. Dupa este necesar de deretentivizat dintii restanti.
Deretevizarea se face astfel: se depune un strat de ceara topita in zona subecuatoriala la toti dintii
restanti astfel incit ei sa fie paraleli si neretentivi. Apoi pe toata suprafata cimpului protetic la
distanta de model se lipeste o placa de ceara pentru a obtine un spatiu intre lingura si model.
Rindasu propune dinstantarea lingurii de cimpul protetic prin acoperirea cu un strat de vata
umeda sau prin depunerea unui strat de pasta de gips cu o grosime 3-5mm pe suprafetele dintilor.
Dupa aceasta modelul cu edentatia partiala se izoleaza in apa pe 3-5min sau daca sa folosit ceara
se unge cu ulei de vaselina. Ulterior se ia o placa de ceara de baza ca dimensiunile modelului se
incalzeste la spirtiera pina se face maliabila se adapteaza le model. La maxila adaptarea placii se
face din mijlocul boltii palatine trecind treptat pe centru apofize alveolare si apoi pe versantul
vestibular. La mandibula adaptarea se face simultan pe versantul lingual si vestibular. Dupa
adaptarea finala sunt inlaturate surplusurile prin taierea cu bisturiul incalzit. Minerul lingurii
individuale poate fi realizat din surplusurile ramase astfel se incalzeste se modeleaza mineral
care este lipit de baza lingurii in portiunea dintilor frontali. Minerul trebuie sa aiba o inclinatie de
45de grade . Dupa ambalam in cihiuveta, topim ceara, izolam, formam acrilatul, depunem in
chiuveta, presam, polimerizam, inalaturam gipsul shi se face amprentarea functionala.

3. Crosetul Ney Nr. 2

Croşetul Ney nr. 2. Este un croset care este compus 2 brate în formă de «T», particularitatea
caracteristică constând în faptul că ambele braţe sunt elastice, divizate în «T» şi au câte un
conector secundar propriu care se uneste la saua protezului . Pinenele crosetului este situat in
foseta limitrofa bresei, acoperind o patrime din latimea suprafetei ocluzale si se uneste la
conectorul secundar Croşetul Ney nr. 2 este indicat pe premolari şi molari cu retracţie gingivală
şi cu retentivităţi mărite, precum şi pe dinţii la care ecuatorul protetic trece în apropie rea
suprafeţei ocluzale. Elementele elastice divizate sunt aplicate în zona gingivală. Mai raţional se
consideră aplicarea lui în edentaţiile terminale.

Bil 6

1. Paralelometru. Partile componente

1. Soclul stabilizator reprezentant de o placă metalică groasă şi netedă care-i conferă
stabilitatea aparatului. 2. Suportul pentru model, articulat reglabil, multidirecţional cu o
măsuţă de lucru dotată cu sisteme pentru fixarea modelului. Suportul este aşezat pe placa
soclului stabilizator pentru plasarea lui pe toată suprafaţa plăcii. 3. Stâlpul vertical solidarizat
lateral şi perpendicular de soclul stabilizator care permite realizarea mişcărilor în plan ver tical.
4. Braţul orizontal solidarizat (sau articulat) perpendicular la extremitatea superioară a
stâlpului vertical, fiind situat paralel plăcii soclului stabilizator. Extremitatea liberă a braţului
este înzestrată cu un sistem de menghină pentru instalarea pieselor anexe paralel stâlpului
vertical şi perpendicular suportului stabili zator.
Piesele-anexă sunt reprezentate de: tija detectoare, asemanatoare cu un cilindru plan, cu
ajutorul căreia se orientează înclinarea măsuţei de lucru pe care este fixat modelul până la
stabilirea axului comun al dinţilor-stâlpi purtători de croşete; tija portcreion, care are la
extremitate un grafit, cu ajutorul căruia se trasează ecuatorul tuturor dinţilor restanţi; tije
retentivometre în număr de trei, sub formă de cilindru asemănătoare cu tija detectoare, dar la o
extremitate prezentată de un disc cu raza respectivă de 0,25 mm, 0,50 mm şi 0,75 mm, ce
servesc la măsurarea retentivităţii sub- ecuatoriale a coroanei dintelui-stâlp faţă de axul comun;
tija răzuşă reprezentată de o lamă cu o extremitate în muchie — bizou, care poate fi coborâtă
manual pentru a răzui ceara de pe model, şi re vine la poziţia iniţială automat, datorită acţiunii
unui resort.

2. Crosetul Ney Nr. 3

Croşetul Ney nr. 3, este un croset care este compus din două braţe retentive. Unul din aceste braţe
este mai puţin elastic, care porneste din corp spre suprafaţa vestibulară si linguala a dintelui
transversând ecuatorul protetic şi se termină cu extremitatea liberă în zona subecuatorială
retentivă. Grosimea braţului retentiv este variată, neuniformă, mai groasă la corp şi micşorată
uniform spre extremitatea liberă, unde este efilata. Aceste particularităţi permit ca braţul
retentiv să aibă două porţiuni: supraecuatorială — rigidă şi subecuatorială — elastică. Alt braţ
are un grad de elasticitate mărită, fiind unit prin conectorul secundar cu şaua protezei şi având
formă de «T». Braţele sunt aplicate în dependenţă de retentivitatea dintelui-ancoră astfel:
braţul mai puţin elastic este aplicat pe suprafeţele vestibulară sau orală ale dintelui cu
retentivitate mai mică, iar braţul elastic — pe suprafeţele vestibulară sau orală cu retentivitate
mărită. Acest croşet este indicat în edentaţiile terminale când dinţii-stâlpi au înclinaţie orală
sau vestibulară, iar ecuatorul protetic are direcţii diferite pe suprafeţele orală şi vestibulara.

3. Caracteristica elementelor auxiliare de sprijin, de mentinere si stabilizare( elementele

supraecuatorialeale crosetelor- bratul opozant, partea rigida a bratului retentiv)

Elementele supraecuatoriale ale crosetului sunt: bratul opozant, partea rigida a bratului retentiv
si pintenele ocluzal. Toate aceste elemente impiedica proteza scheletata sa se deplaseze pe
lateral si sa se infunde pe cimpul protetic Elemente de mentinere-au rolul sa impedice
desprinderea protezei de pe cimpul protetic.Bratul elastic aplicat in zona rentetiva
subecuatoreal.Elementele de sprijin-se opune tendintei de infundare a protezului pe cimpului
protetic,este asigurat sprijinul de pintele ocluzal si toate partile crosetului aranjate
supraecuatoreal.
Stabilirea-se opune tendintei de deplasare a protezei in plan orizontal.Elementele rigide
aplicate supraecuatoreal.Elementele principale se socot elementele cu actiune directa:crosetele
si mijloace speciale(mijloace antibasculante).
Elementele augziliare-se socoate adeziune ,Rententivitatile anatomice ale cimpului protetic
tubercolul periform si maxilar.
Elementele cu actiune directa-sunt constructia mecanice obinute prin diferite procedeie
tehnologice care isi exercita actiunea datorita contactul cu fetele dintilor restanti,sunt
cunoscute sub denumirea sisteme de stabilizare.Sunt cunoscute sub denumirea sisteme de
stabilizare

Bil 7

1. Amprentarea preliminara. Definitia. Etapele amprentarii.Confectionarea modelului preliminar

Definitia. Etapele realizarii modelului preliminar

Amprenta anatomica-este amprenta realizata cu ajutorul lingurei stomatologice sau individuale, fara a tine
cont de starea morfo-functionala a fibromucoasei cavitatii bucale. Etapele amprentarii: 1.alegerea lingurei
stomatologice.2.prepararea materialului amprentar si depunerea in ligura stomatologica. 3.introducerea
lingurei in cavitatea bucala si presarea materialului amprentar pe cimpul protetic, prelucrarea marginilor.
4. Indepartarea amprentei de pe cimpul protetic. 5. Igienizarea si analiza amprentei.
Modelul preliminar este primul model care este realizat in urma amprentei preliminare,si este folosit
pentru studiu si diagnosticare.
Etapele de realizare a modelului preliminar:Dupa obtinere amprentei preliminare se face igeinizarea
amprentei.2)Preparam pasta de ghips de consistenta smintinoasa.3)Pozitionind amprenta pe masuta
vibratorie cu ajutorul malaxorului depunem ghips pe locul cel mai inalt a amprentei.4)Apoi pe masa
acoperita cu lenoleu depunem o movilita de ghips si amprenta depunem pe movelita de ghips si formam
soclul modelului si inlaturam surplusurile.5)Dupa priza gipsului, inlaturam amprenta de pe model.

2. Turnarea si prelucrarea carcasului metalic al protezei scheletate- caracteristica, metodica, tehnica

de realizare, materialele si utilajul folosit.

Dupa realizarea machetei din ceara a carcasului protezei scheletate este necesar de a
confectiona canalele de turnare. Machetele canalelor de turnare cu diametrul de 2,5—3 mm se
realizează din ceară sau sub formă de benzi late de 4—5 mm şi cu gro simea de 1,5—2 mm. La
o machetă a protezei scheletate sunt realizate 3—4 canale de turnare situate în diferite zone
topografice: lateral, anterior şi posterior. Machetele canalelor de turnare se solidari zează de
părţile cele mai groase ale elementelor de legătură dintre şei şi de şeile machetei protezei. In
cazurile când sunt utilizate croşete continue se mai realizează câte 1—2 tije, care de asemenea
se solidarizează de părţile cele mai groase ale croşe telor. Toate machetele canalelor de turnare
se solidarizează într-un punct pentru a fi fixate la canalul principal sau pâlnia de turnare .
Tiparul se poate de realiza intrun timp sau in doi timpi. Intrun timp se foloseste numai un
material de ambalat, iar in doi timp se depune pe machete cu ajutorul periutei, primul strat care
poate fi liant de sticla sau material de ambalat, dupa priza primului strat se adaoga materialul
de ambalat pina la umplerea tiparului. Dupa priza materialului de ambalat, tiparul se introduce
in cuptorul de preincalzire, unde se aduce pina la temperatura de 200 de grade. La aceata etapa
are loc topirea cerei. Dupa, tiparul se introduce in tiparul se introduce in cuptorul de incalzire
unde se incalzeste pima la 950 grade, dupa care se va introduce in centrifuga electrica unde va
avea loc turnarea metalului. După dezambalarea şi prelucrarea scheletului metalic la apa ratul
de sablat, tijele metalice ale canalelor de turnare se secţio nează din locul lor de solidarizare cu
scheletul protezei. Ulterior zonele secţionate ale scheletului metalic sunt prelucrare cu abra zive
rotative pentru obţinerea suprafeţei plane şi netede. Prin şle fuire sunt înlăturate şi surplusurile
de metal de la marginile elementelor componente ale scheletului şi se rotunjesc unghiurile
ascutite. Nu se admite prelucrarea accentuată a suprafeţelor elemen telor de menţinere, sprijin
şi stabilizare ce au contact cu dintii- stâlpi sau cu părţile sistemelor speciale. Prelucrarea
acestor zone va fi efectuată numai în caz că pe suprafeţele respective sunt sur plusuri de metal,
care vor fi înlăturate cu atenţie. Materialele folosite: gips-pentru realizarea modelelor; material
pentru duplicare- folosit la duplicarea modelelor; marerial termorezistent- folosit la realizarea
modelelor de lucru; material de ambalat-folosit la formarera tiparului; ceara-pentru modelarea
carcasului metalic; metal- din care va fi realizat carcasul metalic.

3. Crosetele Roach. Grupa I

Croşetele Roach grupa I se caracterizează printr-un contact re dus cu dintele-ancoră în zona
retentivă subecuatorială care este mai puţin sau deloc vizibilă din punct de vedere fizionomie.
Braţul retentiv al acestui croşet posedă calităţi elastice datorită faptului că are conector
secundar propriu. In funcţie de lungimea şi grosimea acestui conector, este posibilă alegerea
gradului de elasticitate. Croşetele divizate Roach din grupa I sunt în număr de şapte şi au braţe
elastice, forma cărora imită literele C, L, U, S, T, I, R.
Acest tip de croşete sunt aplicate pe dinţii posteriori cu un grad de retentivitate mărită şi cu
implantare dificilă. In genere, croşetele din grupa I sunt compuse din următoarele elemente:
corpul, pintenele ocluzal, braţul opozant, braţul retentiv şi doi conectori secundari (unul al
braţului retentiv şi altul ce uneşte braţul opozant şi pintenele ocluzal de scheletul metalic).
Corpul croşetelor prezintă porţiunea aşezată pe suprafaţa proximală a dinţilor-stâlpi limitrofă
spaţiului edentat. In zona supraecuatorială neretentivă este unit rigid prin conectorul secundar
cu şaua scheletului metalic, la nivelul parodontului marginal, la o distanţă dependentă de
gradul de retentivitate a dintelui-stâlp, de cel puţin 1,5 mm. Din corpul croşetelor pornesc
pintenul ocluzal şi braţul opozant, care au aceleaşi direcţie, formă şi indicaţii iden tice cu ale
elementelor similare ale croşetului Ackers.
Braţele retentive se unesc la şaua scheletului metalic prin co nectori secundari proprii, care au,
la rândul lor, două extremităţi: una dentară şi alta mucozală. Extremitatea dentară este unită cu
braţul retentiv în zona radiculară a dintelui, apoi, traversând cole tul la o distanţă de 0,5—1
mm, trece în extremitatea mucozală. Această extremitate, formând o curbă pe versantul
vestibular al apofizei alveolare, se îndreaptă spre spaţiul edentat unde se uneste cu şaua
scheletului protezei. In raport de lungimea, grosimea şi forma conectorului secundar depinde
gradul de elasticitate a braţului retentiv. Dacă conectorul va avea lungime mai mare şi grosime
mai mică, atunci şi elasticitatea va fi mai mare şi invers.

Bil 8

1. Conectorii principali la maxila. Formele. Caracteristica lor.

Latimea placutei de peste 10mm si o grosime de 0,4-0,5mm trebuie sa aiba contact intim cu
mucoasa.
La maxila conectoru principal se va plasa a)in zona palatnala sau posterioara nu e numai decit
sa ajunga la zona neutra,latimea trebue sa fie de 4-5mm.b)in treimea anterioara sau frontala
latimea sa fie de 6-9mm.c)Anterio-posterio sau fenestrata latimea sa fie de 5- 6mm.
Tip bara Conectorul principal la maxila, tip bara, in transersal poate avea diferite forme: 1.rotunda; 2.
Semirotunda; 3. Ovala; 4. Semiovala ; 5. Atipica. Latimea barei la maxila trebuie sa aiba o grosime de 0,8-
1 mm si o latime de 6-8 mm Conectorul principal tip bara la maxila nu se va atinge de palatul dur cu 0,5-
1 mm.
 2. Particularitatile de confectionare a sabloanelor cu bordura de ocluzie in cazul edentatiei partiale.
Cerintele catre baza si borduri
Etapele clinicotehnice de confectionare a sabloanelor cu bordura de ocluzie :
1) Amprentarea functionala
2) Realizarea modelelor
3) Gravarea limitelor viitoarei baze a sablonului
4) Realizarea bazei sablonului din placa de ceara de baza. Inlaturarea surplusurilor cu
ajutorul bisturiului dupa limitele gravate. Realizarea bordurii de ocluzie si lipirea ei pe
baza sablonului, in regiunea centrului apofizei alveolare pe spatiile edentate.
Şabloanele de ocluzie trebuie să corespundă următoarelor ce rinţe: 1) baza şablonului să fie
adaptată intim Ia suprafaţa câmpului protetic, acoperind-o în totalitate; 2) baza şablonului să
aibă o grosime de 1,5—2 mm, să fie rezistentă la presiune şi să nu pre zinte mişcări de
basculare; 3) îndepărtarea şi repunerea pe model să se realizeze cu uşurinţă, fără dificultăţi; 4)
marginile bazei să fie rotunjite şi finisate corespunzător limitelor determinate; 5) bor durile de
ocluzie să fie monolite şi bine solidarizate ta baza şablo nului corespunzător mijlocului apofizei
alveolare, să sa fie mai innalte si mai late spre vestibular si lingual fata de dintii restanti cu
1mm ;

3. Crosetul Ney Nr.6

Se indica la molarii inclinati spre mezio distal sau vestibolo oral,ecuatorul protetic ,atipic situat aproape
pe suprafata ocluzala in partea inclinari a dintelui si cervical in partea opusa.
Are doi pinteni ocluzali situaţi distal şi mezial. este unit ri gid cu şaua protezei prin intermediul
conectorului secundar, care este întărit cu un dublu segment pornit de la şaua sau bara pro tezei.
Are cel mai lung braţ din toate croşetele Ney şi din acest motiv mai este numit şi croşet unilar
circular.
Crosetul ney numaru 6 se uneste cu saua poteei prin intermediul conectorului secundar care
este intarit cu un dublu segment pornit de la saua sau bara protezei.

Bil 9

1. Indicatii si contraindicatii catre tratamentul cu proteza scheletata.

Indicatiile:

 Situatii clinice specifice

 Edentatia clasei I dupa Kenedy
 Edentatia clasei II dupa Kenedy
 Edentatia clasei III dupa Kenedy
 Edentatia clasei IV dupa Kenedy
 Clasa subtotala

Contraindicatiile:

 Tulburari psihice grave

 Boli cardio-vasculare
 Tumori
 Intoleranta la acrilat
 Bruxizm
 Ocluzie adinca
 2. Crosetul Ackers. Caracteristica elementelor constructive. Utilizarea
Croşetul Ackers. Acest croşet este considerat drept tip caracte ristic de croşet circular turnat,
fiind alcătuit dintr-un corp de la care pornesc trei braţe: retentiv, opozant şi pintenul ocluzal.
Croşetul Ackers înconjoară dintele-stâlp aproape în între gime.
Corpul croşetului. In majoritatea cazurilor, corpul croşetului este aşezat pe suprafaţa proximală a
dintelui-stâlp limitrofă spatiul edentat în zona neretentivă, trecând în conectorul secundar şi
unind rigid croşetul cu şaua scheletului metalic. Conectorul se cundar în zona proximală
subecuatorială a dintelui-stâlp este distanţat de dinte cu 0,5—1,0 mm în dependentă de
retentivitatea acestei zone şi gradul de implantare a dintelui-stâlp.
Braţul retentiv. Acest component porneşte din corp spre suprafaţa vestibulară a dintelui
transversând ecuatorul protetic şi se termină cu extremitatea liberă în zona subecuatorială
retentivă. Grosimea braţului retentiv este variată, neuniformă, mai groasă la corp şi micşorată
uniform spre extremitatea liberă, unde este efilat. Aceste particularităţi permit ca braţul
retentiv să aibă două porţiuni: supraecuatorială — rigidă şi subecuatorială — elastică.
Porţiunea supraecuatorială împreună cu pintenul ocluzal şi bra ţul opozant au rolul de sprijin
reciproc şi se opun tendinţelor de înfundare a protezei pe câmpul protetic. Porţiunea elastică
asigură menţinerea protezei scheletate şi opune rezistenţă tendinţei de desprindere.
Braţul opozant. Acest component al croşetului este plasat pe suprafaţa opusă celei pe care este
aşezat braţul retentiv, fiind situat în zona supraecuatorială şi având direcţie orizontală, grosime
uniformă pe tot traiectul, precum şi dimensiune egală cu cea a porţiunii supraecuatoriale a
braţului retentiv. Toate aceste caracteristici permit neutralizarea efectului ortodontic negativ în
timpul inserţiei protezei scheletate, oferindu-i totodată rigiditate.
Pintenul ocluzal. Ca component important porneşte din corpul croşetului paralel suprafeţei
ocluzale şi este situat în foseta meziala sau distală a dintelui-stâlp. Se recomandă ca pintenele
ocluzal să se extindă pe o suprafaţă de cel ,puţin o pătrime din supra faţa ocluzală a dintelui
respectiv şi să aibă o grosime de 1 —1,5 mm. Dacă grosimea lui va mări dimensiunea verticală
de ocluzie, înainte de realizarea scheletului metalic, pe dinţii întregi sunt pregătite locaşuri cu
forme şi dimensiuni respective. Locaşul trebuie să fie neretentiv şi bine lustruit.
Croşetul Ackers este indicat pe premolari şi molari, când ecua torul protetic trece vestibular sau
oral pe mijlocul coroanei dinte- lui-ancoră, având în zona subecuatorială o retenţie de 0,25—
0,5m

3. Metodele de studiere a modelului in paralelometru. Determinarea axului de insertie si

dezinsertei a protezei.

Pentru a studia modelele in paralelograf,avem nevoie e a reaiza un model cu un soclu cu

inaltimea de ,5-2cm,cu peretii soclului paraleli intre ei.In prima etapa se va fixa pe dintii stilpi
a viitoarei proteze schiletate cite o tija sau chibrit,care va reda axul de inclinare a
dintilor.Apoi vom fixa modelul pe masuta reglabila a paralelografului si inclinind modelul in
diferite directii vom aduce tijele detectoare a paralelografului sa fie paralele cu axul de
inclinatie a dintelui.Conform tijei detectoare a paralelografului vom realiza o linie pe soclul
modelului cu ajutorul creionului.Prin aceiasi metoda vom reda axu de inclinare la al 2-lea dinte
limitrof bresei.La o distanta de 1-1,5 cm intre ele vom realiza 2 lini paralele ce vor uni primele
2 lini care redau axul de inclinare a ceor 2 dinti.Masuram linia superioara si aflam jumatatea
ei insemnindo,apoi masuram linia inferioara si insemnind jumatatea ei.Unim cele 2 jumatati
astfel aflam axul mediu de inserctie a celor 2 dinti.Conform acestei linii vom desena pe partea
posterioara a soclului,o linie paralela ei.Daca mai avem un dinte stilp,cu ajutorul tijei
detectoare vom desena pe partea posterioara a soclului inca o linie paralela la al 3-lea dinte
stilp.Unim extremitatile prin lini si extremitatile liniei a doua.Cu ajutorul riglei aflam
jumatatile la acestei 2 linii,le unim intre ele si aflam axul mediu de insertie a parotezului
scheletat

Bil 10

1. Amprentarea functionala. Definitia. Indiguirea, cofrarea. Etapele realizarii modelului de lucru.

Amprenta functionala: Definitie- Este realizata cu ajutorul lingurii individuale folosind unele teste tinind
cont de starea morfo functionala a fibro mucoasei din cavitatea bucala. Indiguirea- amprentei consta in
lipirea unei benzi de Ciara de 3-4mm pe suprafata exterioara a amprentei la o distanta de 2-3mm de
marginea ei. Coafrarea – prevede fixarea unei benzi de Ciara, lata de 2-2.5 cm imprejurul benzii de
indiguire la amprenta de pe maxilla, iar la amprenta de la mandibular se mai lipeste de prima banda si o
placuta de ceara asemanatoare planseului buccal. Astfel prin coafrare se obtine o cutie asemanatoare
conformatorului utilizaat la realizarea soclului modelului. Modelul dupa amprenta funcionala se
realizaza in felul urmator: Se prepară pastă din ghips, prepararea pastei se realizează într un bol special de
cauciuc se toarnă apă apoi gipsul pina se formează o movilita deasupra apei. Ulterior cu spatula se
malaxeaza pulberea de gips cu apă realizând mișcări de rotatii pe peretii bolului până se formează pasta
omogena de consistenta smintinoasa. Dupa ce am preparat pasta trecem la turnarea modelului. Luam
lingura individuala impreuna cu amprenta indiguita si cooafrata, cu spatula depunem pasta in amprenta in
locul cel mai pronuntat vibrind manual amprenta sau pe masa vibratorie. Dupa prize definitiva inlaturam
lingura individuala

2. Conectorul principal tip placa la mandibula. Caracteristica

La mandibulă plăcuţa se va plasa pe suprafaţa orală a dinţilor- stâlpi şi restanţi supracingular

sau supraecuatorial. Având o muchie subţire de 0,3—0,4 mm, plăcuţa transversează coletul
dinţilor şi se opreşte pe planşeul bucal în zona neutră pentru a nu iri ta ţesuturile moi.
Extremitatea inferioară a plăcuţei este rotunjită, cu o grosime de 2,0 mm, iar suprafaţa
mucozală este distanţată cu 0,3—0,5 mm de festonul gingival pentru a nu exercita presiuni
asupra lui

3. Caracteristica crosetului tip Bonwil.

Croşetul Bonwill. Este un croşet circular alcătuit din două braţe retentive, două opozante şi doi
pinteni ocluzali, aplicate pe doi dinţi (croşet bidentar).
Corpul croşetului este aşezat pe suprafaţa proximală a dintilor-stâlpi în santul interdentar,in
zona neretentivă, trecând în conectorul secundar şi unind rigid croşetul cu şaua scheletului
metalic. Conectorul secundar în zona linguala subecuatorială a dintelui-stâlp este dis tanţat de
dinte cu 0,5—1,0 mm în dependentă de retentivitatea acestei zone şi gradul de implantare a
dintelui-stâlp.
Braţele retentive. Aceste componente pornesc din corp spre suprafaţa vestibulară a dintelui
transversând ecuatorul protetic şi se termină cu extremitatea liberă în zona subecuatorială
retentivă. Grosimea braţelor retentiv este variată, neuniformă, mai groasă la corp şi micşorată
uniform spre extremitatea liberă, unde este efilata. Aceste particularităţi permit ca braţele
retentive să aibă două porţiuni: supraecuatorială — rigidă şi subecuatorială — elastică.
Porţiunea supraecuatorială împreună cu pintenul ocluzal şi bra ţul opozant au rolul de sprijin
reciproc şi se opun tendinţelor de înfundare a protezei pe câmpul protetic. Porţiunea elastică
asigură menţinerea protezei scheletate şi opune rezistenţă tendinţei de desprindere.
Braţele opozante Acest component al croşetului este plasat pe suprafaţa opusă celei pe care este
aşezat braţele retentive, fiind situat în zona supraecuatorială şi având direcţie orizontală,
grosime uniformă pe tot traiectul, precum şi dimensiune egală cu cea a porţiunii
supraecuatoriale a braţului retentiv. Toate aceste carac teristici permit neutralizarea efectului
ortodontic negativ în timpul inserţiei protezei scheletate, oferindu-i totodată rigiditate.
Pintenul ocluzal. Ca component important porneşte din corpul croşetului paralel suprafeţei
ocluzale şi este situat în fosetele meziale si distale a dintelui-stâlpi. Se recomandă ca pintenele
ocluzal să se extindă pe o suprafaţă de cel ,puţin o pătrime din supra faţa ocluzală a dintelui
respectiv şi să aibă o grosime de 1 —1,5 mm. Dacă grosimea lui va mări dimensiunea verticală
de ocluzie, înainte de realizarea scheletului metalic, pe dinţii întregi sunt pregătite locaşuri cu
forme şi dimensiuni respective. Locaşul trebuie să fie neretentiv şi bine lustruit.
Bil 11

Metodele de modelare a machetei din ceara a carcasului metalic al protezei scheletate (folosirea
elementelor prefabricate, folosirea matricei)

Exista 2 metode de confctionare a protezei mobilizabile scheletate: 1- Metoda moderna si 2-Metoda

clasica

Metoda clasica- din punct de vedere tehnic, scheletul metalic poate fi realizat prin urmtoarele
tehnici:

 Din elemente prefabricate pentru diferite parti ale protezei scheletate, aranjate pe model, apoi
lipite intre ele, realizind un carcas metalic.
 Elemente prefabricate din ceara, aranjate pe model, apoi turnate separat, apoi aranjate pe
model si lipite intre ele
 Fiecare element modelat aparte pe model si turnat separat, apoi adaptate iarasi pe model si
lipite intre ele
 O alta metoda este , turnarea machetei fiecarui element al carcasului metalic din ceara pe o
matrita ce reda formele elementelor cheletului metalic. Dupa racirea cerei elementele se extrag
din matrita si se adapteaza pe model, se lipesc intre ele si apoi sunt schimbate pe metal

O alta metoda de modelare a machetei carcasului metaic este metoda moderna. Ea consta in modelarea
intregii machete pe modelul dublat, cu ajutorul spatulei electrice, care apoi i se va

Conectorul principal la maxila tip placuta. Caracteristica.

La maxilă conectorii principali, de regulă, se plasează în zona palatinală posterioara, anterioara

si anteroposterioaraSunt intip lipite de palatul dur, formind adeziune. Latimea placutei la
maxila trebuie sa aiba nu mai putin de 10mm si o grosime de 0,4-0,5mm

Caracteristica crosetului tip Ackers

Croşetul Ackers. Acest croşet este considerat drept tip caracte ristic de croşet circular
turnat, fiind alcătuit dintr-un corp de la care pornesc trei braţe: retentiv, opozant şi pintenul
ocluzal. Croşetul Ackers înconjoară dintele-stâlp aproape în între gime.
Corpul croşetului. In majoritatea cazurilor, corpul croşetului este aşezat pe suprafaţa proximală a
dintelui-stâlp limitrofă spatiul edentat în zona neretentivă, trecând în conectorul secundar şi
unind rigid croşetul cu şaua scheletului metalic. Conectorul se cundar în zona proximală
subecuatorială a dintelui-stâlp este distanţat de dinte cu 0,5—1,0 mm în dependentă de
retentivitatea acestei zone şi gradul de implantare a dintelui-stâlp.
Braţul retentiv. Acest component porneşte din corp spre suprafaţa vestibulară a dintelui
transversând ecuatorul protetic şi se termină cu extremitatea liberă în zona subecuatorială
retentivă. Grosimea braţului retentiv este variată, neuniformă, mai groasă la corp şi micşorată
uniform spre extremitatea liberă, unde este efilat. Aceste particularităţi permit ca braţul
retentiv să aibă două porţiuni: supraecuatorială — rigidă şi subecuatorială — elastică.
Porţiunea supraecuatorială împreună cu pintenul ocluzal şi bra ţul opozant au rolul de sprijin
reciproc şi se opun tendinţelor de înfundare a protezei pe câmpul protetic. Porţiunea elastică
asigură menţinerea protezei scheletate şi opune rezistenţă tendinţei de desprindere.
Braţul opozant. Acest component al croşetului este plasat pe suprafaţa opusă celei pe care
este aşezat braţul retentiv, fiind situat în zona supraecuatorială şi având direcţie orizontală,
grosime uniformă pe tot traiectul, precum şi dimensiune egală cu cea a porţiunii
supraecuatoriale a braţului retentiv. Toate aceste carac teristici permit neutralizarea efectului
ortodontic negativ în timpul inserţiei protezei scheletate, oferindu-i totodată rigiditate.
Pintenul ocluzal. Ca component important porneşte din corpul croşetului paralel suprafeţei
ocluzale şi este situat în foseta meziala sau distală a dintelui-stâlp. Se recomandă ca pintenele
ocluzal să se extindă pe o suprafaţă de cel ,puţin o pătrime din supra faţa ocluzală a dintelui
respectiv şi să aibă o grosime de 1 —1,5 mm. Dacă grosimea lui va mări dimensiunea verticală
de ocluzie, înainte de realizarea scheletului metalic, pe dinţii întregi sunt pregătite locaşuri cu
forme şi dimensiuni respective. Locaşul trebuie să fie neretentiv şi bine lustruit.
Croşetul Ackers este indicat pe premolari şi molari, când ecua torul protetic trece vestibular
sau oral pe mijlocul coroanei dintelui ancora, cu o retentie de 0,25-0,5mm

Bil 12

1. Planificarea constructiei carcasului metalic ale protezei scheletate (planificarea seilor,

conectorilor principali, elementelor de ancorare, mentinere si stabilizare)

Planificarea carcasului metalic va consta in urmatoarele etape 1.Planificarea seilor va depinde

de:intinderea bresei ,aspect toografic al apofizei alviolare, de rezilienta fibro mucoase,de inclinatia
dintilor restanti;2)Planificarea conectorilor principali depinde de :de numarul de brese, aspectul
topografic al breselor,de rezelienta fibromucoase,de inaltimea apofizei alveolare,de mobilitatea dintilor
in cazul edentatiei clasei 4 dupa kenedy;3)Planificarea crosetelor elementele de mentinere:de
inclinatiadintilor restanti,de inaltimea dintilor restanti,locatia topografica a bresei,locatia ecuatorului
protetic ai dintilor stilpi.
Echilibrarea presiunilor masticatoare pe câmpul protetic este realizată prin conectorii secundari ce pot
avea o conexiune rigidă, semilabilă sau labilă, dependentă de starea parodonţiului dinţilor- stâlpi,
fibromucoasei şi întinderea edentaţiei.

2. Elementele antibasculante de desprindere.

Mijloacele antibasculante, sunt reprezentate de părţile componente ale protezei sheletate, ce

opun rezistenţă tendinţelor de deplasare a acesteia de pe câmpul protetic. Ca elemente ce se
opun basculării pot fi pintenii ocluzali, braţul retentiv al croşetului, croşetul continuu,
gheruţele incizale, plăcuţele dentomucozale şi sistemele speciale de menţinere, la fel şi
retentivităţile anatomice ale câmpului protetic

3. Aparate si instrumente necesare confectionarii protezelor scheletate.

Aparatele si instrumentele folosite la confectionarea protezelor scheletate sunt:

a)Paralelograful-cu ajutorul lui putem determina axul de insertie si dezinsertie a protezului; putem trasa
ecuatorul protetic al dintilor stilpi si realizam deretentivizarea modelului; b) conformator pentru
duplicare- sunt din plastic asemănătoare unor cutii compuse din două părţi: corpul cu forme şi
dimensiuni variate, la care partea superioară este prevăzută cu orificii pentru turnarea
materialului amprentar şi pentru evacuarea aerului. La corp, în partea inferioară, se ataşează
un capac pe care se fixează modelul de lucrui. Ne ajuta sa schimbam modelul de lucru din gips
dur in model de lucru din material termorezistent. C) cuptorul de preincalzire- dupa ce
modelul din gips a fost schimbat in model din material termorezistent, este nevoie de al usca,
pentru ai mari duritatea. Prelucrarea termica a modelului se realizeaza in cuptorul de
preincalzire la o temperatura de 200 grade timp de 40-45 minute; d) pistolul de benzina- in
cazul realizarii carcasului metalic prin metoda clasica, avem nevoie de a lipi elementele
prefabricate intre ele; e) micromotorul-dupa dezambalarea carcasului metalic din tipar, este
necesar de al slefui si lustrui, facinduse cu ajutorul micromotorului la care vor fi cuplate diferite freze. f)
centrifuga electrica- folosita la turnarea aliajului metalic; g)alte instrumente: spatula electrica, spistiera,
bisturii, ciocanase, sablator, tipar pentru ambalare, ocluzatoare.

Bil 13

1. Caracteristica elementelor de despringere si infundare. Disjunctorii de forte tip Ott.

Disjunctorul de forte tip Ott sau stess breaker este un fracţionator de forţe, amortizor,
folosit pentru protezele terminale cu scopul desolidarizării mişcării şeilor protezei faţă de
dinţii-ancoră. Astfel, prin utilizarea acestor sisteme, se realizează o relativă independentă între
sistemele de ancorare şi şeile protezelor, contribuindu-se la o echilibrare a presiunilor
masticatoare asupra câmpului protetic. Este confectionat din niste benzi mucozale secţionate
longitudinal de conectorii principali, separind şeile protezelor terminale de elementele de
ancoră şi, în special, de croşete. In dependenţă de lăţimea, grosimea şi lungimea benzii
mucozale secţionate, în timpul recepţionării presiunilor mas ticatoare şaua protezei se înfundă
în fibromucoasa câmpului protetic, realizând un sprijin mixt, permiţând totodată şeilor unele
mişcări independente.

2. Avantajele si dezavantajele protezelor scheletate.

Proteza scheletata este o lucrare protetica care rezolva edentatia partiala, pentru situatii similare cu
cele din proteza partial acrialica, dar se deosebeste si este preferata deaceia ca are dimensiuni
reduse, este mai fina si precizie de executie.

Proteza scheletata are o serie de avantaje si dezavantaje:

Avantajele:

 Rezistenta in timp
 Comfort la purtare
 Restituie fizionomia
 Excelent la masticatie
 Are aspect estetic
 Restabileste integritatea arcadelor dentare
 Restabileste relatiile de ocluzie dintre cele 2 maxilare
 Previn patologiile in articulatia temporo-mandibulara
 Previne migratia dintilor restanti
 Suprafata de acoperire a protezului scheletat este mica
  Nu altereaza perceperea gustului

Dezavantajele:

 Timp lung de acomodare

 Timp indelungat la confectionare
 Pretul ridicat
 Datorita crosetelor nu este estetic
 La unii pacienti , in dependenta unde sunt aranjete elementele metalice, apar dificultati.

3. Crosetele Roach, grupa II.

Din croşetele Roach de grupa a Il-a fac parte croşetele cu bra ţele aplicate supraecuatorial
asigurând astfel sprijinul protezei scheletate pe câmpul protetic. După construcţii, aceste
croşete sunt simple, cu un braţ ce are contact parţial sau total cu dintele, şi compuse, aplicate
uni- sau bidentar. Braţele croşetului bidentar înconjoară inelar suprafeţele dintelui, fiind
cunoscut şi sub numele de croşet inelar continuu. Aceste varietăţi de croşete sunt indicate atât
pe dinţii frontali, cât şi pe cei laterali cu zone retentive neînsemnate şi înălţime mică, precum
şi pe dinţi conici.

Bil 14
1. Metodele de studiere a modelului in paralelometru: metoda libera

Pentru a studia modelele in paralelograf,avem nevoie e a reaiza un model cu un soclu cu

inaltimea de 2-2,5cm,cu peretii soclului paraleli intre ei.In prima etapa se va fixa pe dintii
stilpi a viitoarei proteze schiletate cite o tija sau chibrit,care va reda axul de inclinare a
dintilor.Apoi vom fixa modelul pe masuta reglabila a paralelografului si inclinind modelul in
diferite directii vom aduce tij detectoare a paralelografului sa fie paralele cu axul de inclinatie
a dintelui.Conform tijei detectoare a paralelografului vom realiza o linie pe soclul modelului
cu ajutorul creionului.Prin aceiasi metoda vom reda axu de inclinare la al 2-lea dinte limitrof
bresei.La o distanta de 1-1,5 cm intre ele vom realiza 2 lini paralele ce vor uni primele 2 lini
care redau axul de inclinare a ceor 2 dinti.Masuram linia superioara si aflam jumatatea ei
insemnindo,apoi masuram linia inferioara si insemnindo jumatatea ei.Unim cele 2 jumatati
astfel aflam axul mediu de inserctie a celor 2 dinti.Conform acestei linii vom desena pe partea
posterioara a soclului,o linie paralela ei.Daca mai avem un dinte stilp,cu ajutorul tijei
detectoare vom desena pe partea posterioara a soclului inca o linie paralela la al 3-lea dinte
stilp.Unim extremitatile prin lini si extremitatile liniei a doua.Cu ajutorul riglei aflam
jumatatile la acestei 2 linii,le unim intre ele si aflam axul mediu de insertie a parotezului
scheletat. Apoi instalind tija port creion vom realiza ecuatorul protetic la dintii stilpi, conform
axului de insertie si dezinsertie, ce ne va ajuta la realizarea crosetelor.

2. Sistemul Crosetar Ney. Identificarea particularitatilor constructive. Caracteristica fiecarui

element

Crosetele din sistemul crosetar Ney, au in general aceleasi elemente, cu mici difetrente. Sunt
compuse din:
Corpul croşetului. In majoritatea cazurilor, corpul croşetului este aşezat pe suprafaţa proximală a
dintelui-stâlp limitrofă spatiul edentat în zona neretentivă, trecând în conectorul secundar şi
unind rigid croşetul cu şaua scheletului metalic. Conectorul se cundar în zona proximală
subecuatorială a dintelui-stâlp este distanţat de dinte cu 0,5—1,0 mm în dependentă de
retentivitatea acestei zone şi gradul de implantare a dintelui-stâlp.
Braţul retentiv la Nr 1 si Nr.3 porneşte din corp spre suprafaţa vestibulară a dintelui
transversând ecuatorul protetic şi se termină cu extremitatea liberă în zona subecuatorială
retentivă. Grosimea braţului retentiv este variată, neuniformă, mai groasă la corp şi micşorată
uniform spre extremitatea liberă, unde este rotungit. Crosetele Ney nr2 si nr3 au bratele
elastice sub forma literei T pozitionate subecuatorial si au cite un conector secundar care le
uneste direct cu saua protezului
Porţiunea supraecuatorială împreună cu pintenul ocluzal şi bra ţul opozant au rolul de sprijin
reciproc şi se opun tendinţelor de înfundare a protezei pe câmpul protetic. Porţiunea elastică
asigură menţinerea protezei scheletate şi opune rezistenţă tendinţei de desprindere.
Braţul opozant. Acest component al croşetului este plasat pe suprafaţa opusă celei pe care
este aşezat braţul retentiv, fiind situat în zona supraecuatorială şi având direcţie orizontală,
grosime uniformă pe tot traiectul, precum şi dimensiune egală cu cea a porţiunii
supraecuatoriale a braţului retentiv. Toate aceste carac teristici permit neutralizarea efectului
ortodontic negativ în timpul inserţiei protezei scheletate, oferindu-i totodată rigiditate.
Pintenul ocluzal. Ca component important porneşte din corpul croşetului paralel suprafeţei
ocluzale şi este situat în foseta meziala sau distală a dintelui-stâlp. Se recomandă ca pintenele
ocluzal să se extindă pe o suprafaţă de cel ,puţin o pătrime din supra faţa ocluzală a dintelui
respectiv şi să aibă o grosime de 1 —1,5 mm. Dacă grosimea lui va mări dimensiunea verticală
de ocluzie, înainte de realizarea scheletului metalic, pe dinţii întregi sunt pregătite locaşuri cu
forme şi dimensiuni respective. Locaşul trebuie să fie neretentiv şi bine lustruit

3. Conectorul principal la maxila tip bara. Caracteristica

Conectorul principal la maxila, tip bara, in transersal poate avea diferite forme: 1.rotunda; 2.
Semirotunda; 3. Ovala; 4. Semiovala ; 5. Atipica. Latimea barei la maxila trebuie sa aiba o grosime de 0,8-
1 mm si o latime de 6-8 mm cu marginile rotunjite
Conectorul principal tip bara la maxila nu se va atinge de palatul dur cu 0,5-1 mm

Bil 15

1. Caracteristica crosetelor tip Roach gr. I,II. Identificarea particularitatilor constructive.

Croşetele Roach I. Acest tip de croşete este divizat în 2 grupe: croşetele din grupa I se
caracterizează printr-un contact redus cu dintele-ancoră în zona retentivă subecuatorială care
este mai puţin sau deloc vizibilă din punct de vedere fizionomie.
Braţele retentive al acestor croşete posedă calităţi elastice datorită faptului că are conector
secundar propriu. In funcţie de lungimea şi grosimea acestui conector, este posibilă alegerea
gradului de elasticitate. Croşetele divizate Roach din grupa I au braţe elastice, forma cărora
imită literele C, L, U, S, T, I, R.
Acest tip de croşete sunt aplicate pe dinţii posteriori cu un grad de retentivitate mărită şi cu
implantare dificilă. In genere, croşetele din grupa I sunt compuse din următoarele elemente:
corpul, pintenul ocluzal, braţul opozant, braţul retentiv şi doi conectori secundari
Corpul croşetelor prezintă porţiunea aşezată pe suprafaţa proximală a dinţilor-stâlpi limitrofă
spaţiului edentat. In zona supraecuatorială neretentivă este unit rigid prin conectorul secundar
cu şaua scheletului metalic sieste distantat de la parodontiu de cel puţin 1,5 mm. Din corpul
croşetelor pornesc pintenul ocluzal şi braţul opozant.
Braţele retentive se unesc la şaua scheletului metalic prin co nectori secundari proprii, care au,
la rândul lor, două extremităţi: una dentară şi alta mucozală. Extremitatea dentară este unită cu
braţul retentiv în zona radiculară a dintelui, apoi, traversând cole tul la o distanţă de 0,5—1
mm, trece în extremitatea mucozală. Această extremitate, formând o curbă pe versantul
vestibular al apofizei alveolare, se îndreaptă spre spaţiul edentat unde se uneste cu şaua
scheletului protezei. In raport de lungimea, grosimea şi forma conectorului secundar depinde
gradul de elasticitate a braţului retentiv. Dacă conectorul va avea lungime mai mare şi grosime
mai mică, atunci şi elasticitatea va fi mai mare şi invers.
Din croşetele Roach de grupa a Il-a fac parte croşetele cu braţele aplicate supraecuatorial
asigurând astfel sprijinul protezei scheletate pe câmpul protetic. După construcţii, aceste
croşete pot fi simple, cu un braţ ce are contact parţial sau total cu dintele, şi compuse, aplicate
uni- sau bidentar. Braţele croşetului bidentar înconjoară inelar suprafeţele dintelui, fiind
cunoscut şi sub numele de croşet inelar continuu. Aceste varietăţi de croşete sunt indicate atât
pe dinţii frontali, cât şi pe cei laterali cu zone retentive neînsemnate şi înălţime mică, precum
şi pe dinţi conice

2. Crosetul continuu

Croşetul continuu. Acest croşet prezintă o atelă (şină) metalică care are o lăţime de 2—3 mm şi
o grosime de 0,5—1,0 mm, iar lungimea variază în dependenţă de numărul dinţilor pe care se
aplică. Croşetul continuu poate cuprinde de la doi până Ia 6—8 dinţi-stâlpi, chiar şi toată
arcada dentară, realizând astfel un sistem de imobilizare a dinţilor. Croşetul continuu se aplică
intim supracingular pe suprafaţa orală a dinţilor frontali şi supraecuato rial pe cei laterali.
Croşetul respectiv deseori este realizat cu gheruţe incizale sau cu pinteni ocluzali, care
reprezintă o prelungire a croşetului la nivelul suprafeţelor interdentare proximale incizale sau
ocluzale şi se termină în ambrazurile vestibu- lare ale incisivilor sau în fosetele meziale şi
distale ale dinţilor

3. Etapele clinico tehnice de confectionare a protezei partial mobilizabile scheletate. Metoda

moderna
- Clinic: amprentarea funcţională a câmpului protetic.
- Laborator: realizarea modelelor din ghips dur.
- Glinic-laborator: analiza modelului la paratelograf şi schiţa rea protezei scheletate;
reproducerea poziţiei modelului în paralelograf în condiţii de laborator pentru
deretentivizarea zonelor retentive şi pregătirea modelului pentru duplicarea lui;
duplicarea modelului şi modelarea machetei scheletului; ambalarea şi turnarea
scheletului din aliajul solicitat; dezambalarea, prelucrarea, proba pe model şi lustruirea
scheletului metalic.
- Clinic: proba scheletului metalic în cavitatea bucală; deter minarea ocluziei centrice sau
a relaţiilor intermaxilare.
- Laborator: poziţionarea modelelor în simulator; montarea dinţilor artificiali în spaţiile
edentate.
- Clinic: proba machetei protezei scheletate.
- Laborator: ambalarea machetei protezei scheletate în chiu vetă, realizarea tiparului şi
introducerea acrilatului, polimerizarea; dezambalarea, prelucrarea şi lustruirea
acrilatului.
- Clinic: aplicarea protezei parţiale mobilizabile scheletate pe câmpul protetic.