Vezica urinară – situaţie, configuraţie internă şi

externă, raporturi
Vezica urinară este un organ musculo-cavitar extraperitoneal, situat în spaţiul
pelvisubperitoneal.
Este un rezervor musculo-membranos în care urina – secretată în mod
continuu de rinichi şi adusă prin uretere – se acumulează în intervalul dintre micţiuni.
Din vezică, urina este expulzată la exterior prin uretră.

Este înconjurată de o condensare a ţesutului conjunctiv din acest spaţiu, ce

formează pericistium şi paracistium.
Forma vezicii urinare diferă:
- când este goală, vezica urinară are formă turtită, în forma literei Y, cu axul
lung orientat inferior şi posterior
- când este plină, are formă de ovoid cu axul mare vertical şi depăşeşte
superior simfiza pubiană.
Vezica are următoarele dimensiuni:
o diametrul vertical de 11-12 cm
o diametrul transversal de 8-9 cm
o diametrul antero-posterior de 6-7 cm.

Vezica urinară are patru porţiuni:

- vârf ce se continuă superior cu uracul (rest al canalului alantoidian), ce
determină plica ombilicală mediană a peritoneului.
Vârful depăşeşte superior simfiza pubiană când vezica urinară este plină.
- corpul vezicii, cuprins între vârf şi bază, prezintă 4 feţe:
o o faţă anterioară
o o faţă postero-superioară, care este
 concavă la vezica goală
 convexă la vezica plină
o două feţe laterale, care la vezica goală se transformă în margini
laterale
- bază (fund) de formă triunghiulară, situată postero-inferior
- col la nivelul căruia vezica se continuă cu uretra

Raporturile vezicii urinare

Faţa anterioară este acoperită de fascia pelvină viscerală ce formează

pericistium şi paracistium.
Vine în raport cu elemente din spaţiul prevezical Retzius:
- fascia ombilico-prevezicală (considerată fascia de coalescenţă a vezicii
urinare) - care formează peretele posterior al spaţiului prevezical.
Fascia ombilico-prevezicală are formă triunghiulară, prezentând:
o un vârf - situat superior, la nivelul ombilicului
o o bază - la nivelul ligamentelor pubovezicale sau puboprostatice
o 2 margini laterale – care cuprind arterele ombilicale
 - ganglioni limfatici prevezicali
- arcada Farabeuf formată de anastomoza dintre ramurile pubiene ale arterelor
obturatoare
- plexul venos prevezical Santorini
- faţa posterioară a simfizei pubiene.
De pe faţa posterioară a simfizei pubiene, de o parte şi de alta a liniei
mediane, pornesc:
o la bărbat - ligamentele pubo-prostatice – care ajung pe faţa anterioară
şi feţele infero-laterale ale prostatei
o la femeie - ligamentele pubo-vezicale – care ajung la colul vezicii
urinare
Aceste ligamente pot fi însoţite de fibre musculare, ce formează
muşchii pubovezicali, respectiv puboprostatici.
Când vezica este plină, apexul urcă puţin peste marginea superioară a simfizei
pubiene şi faţa anterioară vine în raport cu peretele abdominal anterior, acoperit de
fascia transversalis.
Datorită acestui fapt, în cazuri de retenţie de urină, chirurgul va putea aborda
faţa anterioară a vezicii urinare, neacoperită de peritoneu, printr-o incizie
suprapubiană, pentru evacuarea vezicii.
Chirurgul va putea deschide vezica şi va putea aborda prostata transvezical, fără
să deschidă peritoneul.

Faţa postero-superioară a vezicii urinare este complet acoperită de peritoneul

parietal pelvin, care:

- aderă puternic la vezică la nivelul apexului, de unde se reflectă pe peretele

abdominal anterior.
La nivelul peretelui abdominal, peritoneul trece peste:
 uraca (uracul) situată pe linia mediană şi formează ligamentul
ombilical median
 arterele ombilicale obliterate şi formează ligamentele
ombilicale mediale
Între ligamentul ombilical medial şi ligamentele ombilicale mediale,
peritoneul formează fosetele supravezicale.
Când vezica este plină, faţa postero-superioară devine convexă şi
punctul cel mai înalt al vezicii nu mai corespunde apexului, ci feţei postero-
superioare.
Astfel, între peritoneul feţei postero-superioare şi peritoneul ce acoperă
peretele anterior al abdomenului se formează un spaţiu, numit recesul
prevezical.
- peritoneul este mai lax în restul feţei postero-superioare şi formează cute
transversale când vezica este goală. Cuta cea mai superioară se numeşte plica
vezicală transversă.
- lateral, peritoneul ajunge la marginile laterale ale vezicii şi se reflectă pe
pereţii pelvisului, formând recesurile latero-vezicale sau paravezicale.
- posterior peritoneul se comportă diferit la bărbat şi femeie:
 o la bărbat – peritoneul coboară pe fundul vezicii urinare până la baza
veziculelor seminale, apoi se reflectă pe faţa anterioară a ampulei
rectale, formînd recesul recto-vezical sau fundul de sac Douglas
o la femeie – peritoneul se reflectă pe faţa anterioară a corpului
uterin şi formează recesul utero-vezical.

Prin intermediul peritoneului, faţa postero-superioară are raporturi:

- la bărbat cu:
o anse intestinale şi cu colonul sigmoid, ce coboară în fundul de sac
Douglas
o ampula rectală

- la femeie cu:
o anse intestinale ce coboară în recesul utero-vezical
o corpul uterin

Feţele laterale vin în raport cu:

o anse intestinale prin intermediul receselor paravezicale
o arterele ombilicale
o lamele sacro-recto-genito-pubiene
o muşchiul ridicător anal şi muşchiul obturator intern
o ductul deferent (la bărbat).

Baza sau fundul vezicii urinare este orientată inferior.

La femeie, prin intermediul septului vezico-vaginal, baza vezicii urinare vine în
raport cu:
o faţa anterioară a colului uterin (porţiunea supravaginală)
o faţa anterioară a vaginei.

La bărbat, baza are raporturi:

- în partea superioară, acoperită de peritoneu, cu:
o anse intestinale şi colonul sigmoid, ce coboară în fundul de sac
Douglas
o ampula rectală
- în zona mijlocie cu:
o ampula rectală, prin intermediul septului recto-vezico-prostatic
(fascia prostato-peritoneală Denonvilliers)
o ampulele canalelor deferente şi veziculele seminale, cuprinse în septul
recto-vezico-prostatic.
- în zona inferioară cu lobul median al prostatei.

Colul vezicii urinare are raporturi:

- la bărbat – cu lobul median al prostatei
- la femeie – cu muşchiul sfincter extern al uretrei.

Conformaţia internă a vezicii

 Este investigată şi pe viu, prin cistoscopie.
La interior, când vezica este goală, mucoasa vezicală prezintă plici neregulate,
cu excepţia regiunii trigonului vezical.

Înafara plicilor tranzitorii, vezica prezintă următoarele reliefuri permanente:

- plica interureterică – posterior de plică se formează un reces – recesul
retroureteric. La bărbaţi recesul retroureteral este mai mare decât la femei,
iar la bătrâni este mai profund decât la cei tineri, din cauza dezvoltării
prostatei, constituind un rezervor pentru reziduul vezical şi pentru calculi
La batrâni, recesul retroureteric poate deveni partea cea mai declivă a
vezicii – “bas fond”

- plicile ureterale – determinate de porţiunea intramurală a ureterelor

- orificiile ureterale
- trigonul vezical – cuprins între orificiile ureterale şi orificiul uretral (regiune
plană, netedă)
- ostiul uretral – de formă variabilă, în funcţie de sex şi vârstă
o rotund la femei
o în formă de fantă transversală, cu 2 buze: anterioară şi posterioară – la
bărbaţii tineri
o în formă de semilună la bărbaţii cu adenom de prostată, la care
hipertrofia lobului mijlociu transformă buza posterioară în uvulă
(luetă)
- uvula - este proeminenţa buzei posterioare a orificiului uretral – când este
foarte dezvoltată devine un obstacol în evacuarea urinei şi efectuarea
cateterismului uretral

Inflamaţia vezicii urinare este foarte frecventă, numită cistită.

Vezica poate fi afectată de TBC, la nivelul ei se pot dezvolta tumori. În vezică se
găsesc deseori calculi.
Cistotomia este deschiderea chirurgicală (suprapubiană) a vezicii, urmată de
închiderea imediată. Cistostomia este deschiderea (suprapubiană) şi fixarea operatorie
a vezicii la piele (în tumori ale uretrei)

Cateterizarea suprapubiană a vezicii urinare (puncţia vezicală)

În cazul unei retenţii de urină (cu formarea unui glob vezical) se realizează
evacuarea vezicii prin sondaj uretral.
În anumite situaţii este necesară cateterizarea vezicii prin peretele abdominal
anterior (cateterismul suprapubian), ca de exemplu:
- atunci când prostata este mărită foarte mult, făcând imposibilă cateterizarea
uretrei
- dacă există stricturi uretrale şi nu se poate realiza sondajul uretral
- în tumori ale uretrei sau prostatei
Vezica urinară este un organ extraperitoneal, care atunci când se umple, intră în
contact cu peretele anterior al abdomenului.
 Vizualizarea ecografică a vezicii poate fi utilă în aprecierea mărimii acesteia,
precum şi în diagnosticul diferenţial cu mase tumorale intraabdominale.
Procedura cateterizării suprapubiene este una de rutină şi implică trecerea unui
mic cateter ghidat de un ac, pe linie mediană, la aproximativ 2 cm de simfiza
pubiană (cu anestezie locală).
Cateterul trece cu uşurinţă în vezică, fără a leza alte structuri şi permite drenajul
liber al acesteia.
Litiaza vezicii urinare

La unii pacienţi se formează calculi mici la nivelul rinichilor. Aceştia pot

traversa ureterele, provocând obstrucţie ureterală, ajungând ulterior în vezica urinară,
unde sărurile insolubile vor precipita pe aceşti calculi mici, formându-se în acest fel
calculi de dimensiuni mai mari.
Aceşti pacienţi au, sau pot dezvolta ulterior probleme de evacuare a vezicii, care
vor conduce la acumularea de reziduu vezical de urină.
Această acumulare de urină se poate suprainfecta, alterând Ph-ul urinar,
permiţând precipitarea mai rapidă de săruri insolubile.
Dacă sunt suficient de mici, calculii pot fi îndepărtaţi prin proceduri
transuretrale, utilizându-se instrumente speciale. Dacă pietrele sunt prea mari, poate fi
necesară o incizie suprapubiană pentru a se pătrunde în vezică şi a se îndepărta
calculii.

Cancerul de vezică urinară

Cancerul de vezică urinară este una din cele mai frecvente tumori ale sistemului
urinar, fiind des întâlnită în decadele a 6-a şi a 7-a de viaţă, deşi se remarcă o scădere a
vârstei de apariţie a acestuia.
Aproximativ 1/3 din tumorile de vezică urinară sunt multifocale. Din fericire, 2/3
sunt tumori superficiale, pretabile la tratament local.
Tumorile de vezică pot străbate peretele vezicii şi pot invada structuri
învecinate, ca: rectul, uterul (la femeie), precum şi pereţii laterali ai pelvisului. La
bărbaţi poate fi implicată şi prostata în extensia tumorală.
Boala se răspândeşte pe calea nodulilor limfatici iliaci interni. Metastazarea la
distanţă este destul de rară şi poate implica plămânul.
Tratamentul fazelor incipiente de tumoră de vezică urinară include rezecţia locală
a acesteia, cu prezervarea vezicii urinare. Tumorile difuze pot fi tratate cu
chimioterapie locală.
Tumorile extensive pot implica rezecţia radicală de vezică, ce se realizează
împreună cu prostata, la bărbaţi.
Tumorile mari de vezică pot produce complicaţii ca invazia şi obstrucţia
ureterelor. Obstrucţia ureterală poate duce ulterior la obstrucţia rinichilor şi mai
departe la insuficienţă renală.
Invadarea altor organe intraabdominale poate cauza şi alte simptome.

Infecţiile vezicii urinare (cistite)

Datorită faptului că uretra este mai scurtă la femei, acestea sunt mai
susceptibile la infecţii urinare, în comparaţie cu bărbaţii.
 Primul organ afectat de infecţiile urinare la femeie este vezica urinară, a cărei
inflamaţie poartă numele de cistită.
Infecţia poate fi controlată cel mai frecvent prin antibioterapie orală, vindecarea
survenind fără complicaţii.
La copii sub un an, infecţiile urinare pot ascensiona prin uretere la nivelul
rinichilor, unde pot produce afectare renală – până la insuficienţă renală. Diagnosticul
şi tratamentul precoce sunt necesare.