LUCRARE DE DIPLOMĂ

PENTRU ABSOLVIREA CURSULUI DE TEHNICIAN MASEUR

ROLUL MASAJULUI ŞI KINETOTERAPIEI

ÎN DISCOPATIA LOMBARĂ

COORDONATOR

Prof. Dr. Cristian Mureşan

ABSOLVENT

Strîmbeanu Ion

APRILIE 2016
BUCUREŞTI
Discopatia Lombară

CUPRINS

CAPITOLUL I – INTRODUCERE………………………………………………………… 3
1.1. IMPORTANŢA TEMEI ABORDATE…………………………………………………… 3
1.2. SCOPUL ŞI OBIECTIVELE CERCETĂRII…………………………………………….. 7
1.3. IPOTEZELE CERCETĂRII……………………………………………………………… 8
1.4.TRATAREA TEMEI ÎN LITERATURA DE SPECIALITATE………………………….. 8
CAPITOLUL II - BAZELE TEORETICE ALE STUDIULUI…………………………… 9
2.1 NOŢIUNI DE ANATOMIE FUNCŢIONALĂ A COLOANEI VERTEBRALE………... 9
2.2. ETIOPATOGENIA ŞI TABLOUL CLINIC AL DISCOPATIILOR VERTEBRALE….. 14
2.3. EVALUAREA CLINICO-FUNCŢIONALĂ…………………………………………….. 19
2.4. OBIECTIVELE ŞI METODELE DE MASAJ ÎN RECUPERAREA DISCOPATIILOR
LOMBARE…………………………………………………………………………………….. 23
CAPITOLUL III - ORGANIZAREA SI METODOLOGIA CERCETĂRII…………….. 43
3.1. PREZENTAREA LOTULUI DE SUBIECŢI…………………………………………….. 43
3.2. STABILIREA PARAMETRILOR ŞI METODELE DE CERCETARE UTILIZATE….... 45
3.3. METODELE CONCRETE DE LUCRU - ALCATUIREA ŞI MODUL DE APLICARE AL
PROGRAMULUI TERAPEUTIC COMPLEX………………………………………………... 50
CAPITOLUL IV - ANALIZA ŞI INTERPRETAREA
REZULTATELOR OBŢINUTE ÎN URMA CERCETĂRII………………………………..59
4.2.1 DUREREA………………………………………………………………………………...59
4.2.2 EVALUAREA FUNCŢIONALĂ………………………………………………………...60
CAPITOLUL V – CONCLUZII………………………………………………………………64
BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………… 66

2
Discopatia Lombară

CAPITOLUL I

INTRODUCERE

1.1. IMPORTANŢA TEMEI ABORDATE

Prin definiţie, lombosacralgia este un simptom dureros localizat pentru care nu se poate
stabili întotdeauna o relaţie directă între importanţa pe care o acordă bolnavul acestei suferinţe şi
modificările anatomo-patologice ale coloanei vertebrale.

Manifestările somatice depind de etiopatogenia bolii, cât şi de interpretarea psihologică a

mesajului nociceptiv. Participarea deloc neglijabilă a acestor componente psiho-somatice explică
ameliorarile spectaculoase realizate prin mijloace care la prima nu au nimic în comun cu
presupusul substrat etiopatogenic al durerii.

Durerea lombosacrată localizata sau asocită cu un sindrom radicular constituie peste 50%
din cazurile care se prezintă în serviciile de medicină fizică. Aceeaşi suferinţă reprezintă în toate
ţările o incapacitate temporară de muncă şi are costuri sociale foarte mari.

Studiile arată că durerea la nivelul coloanei vertebrale atinge circa 80% dintre adulţi, dar
doar 20% dintre cazuri ajung să aibă o patologie vertebrală adevarată. Incidenţa ei creşte cu
vârsta, femeile între 40-60 de ani fiind mai des afectate decât barbaţii.

Aceşti pacienţi nu sunt numai obisnuiţii serviciilor de fizioterapie, ci îi găsim şi la

reumatologie, medicina internă, neurologie, neurochirurgie, ortopedie. Această dispersie între
diferitele servicii medicale de specialitate se poate explica pâna la un anumit punct prin
diversitatea factorilor etiopatogenici care participă la declanşarea durerii lombo-sacrate. Pe de
altă parte, lipsa unei educaţii sanitare corecte în acest domeniu.

Discopatia lombară se caracterizează prin durere de spate localizată în regiunea lombară

într-un anumit moment al vieţii lor. Studiile actuale subliniază faptul că discopatia vertebrală
apare la persoane din ce în ce mai tinere.

Spondiloza dorso-lombară (dorsolombartroză), reprezintă localizarea procesului degenerativ

sau a unei anomalii de dezvoltare la nivelul coloanei dorsale şi lombare, atât în sectorul discosomatic
cât şi interapofizar; pot exista şi la acest nivel manifestări de osteofitoză difuză.

Este localizată frecvent la nivelul articulaţiilor diartrodiale, mobile care prezintă cartilajul
articular ca element important al articulaţiei cu evoluţie spre impotenţă funcţională articulară în final.

Spondiloza dorso-lombară face parte din reumatismul cronic degenerativ, bolnavii afectaţi
de această boală nu se mai vindecă doar se încearcă o stabilizare a stării lor de sănătate. Artroza
interapofizară dorso-lombară poate avea un răsunet clinic important datorită vecinătăţii unui
element anatomic important, rădăcina nervoasă, de aici frecvenţa nevralgiilor determinate de
artroza interapofizară. Prezenţa unor simptome supărătoare la un bolnav cu spondiloză poate ţine
de o altă leziune concomitentă sau de aşa zisa decompensare vertebrală:
3
Discopatia Lombară
insuficienţa musculaturii dorso-lombare la care se poate adăuga un grad mai mare sau mai mic
de osteoporoză.

Cauzele durerii lombare se datorează în general:

- atitudinilor posturale incorecte adoptate timp prelungit,

- mişcări ale corpului şi exerciţii efectuate într-un mod incorect,

- tensiunea musculară excesivă derivată din stresul fizic şi psihologic,

- scăderea tonusului muscular (abdominal, lombar şi dorsal) datorate sedentarismului,

- greutate corporală crescută (obezitatea fiind văzută azi ca maladia secolului nostru! afectând un
număr din ce în ce mai mare de persoane)

Afectarea discului intervertebral este denumită de unii autori hernie de disc, iar de alţii
discopatie. Ultimul termen, cu înţeles mai larg, pare mai apropiat de realitatea anatomo-clinică,
deoarece discul nu suferă doar prin herniere, existînd o întreagă patologie discală, diferită de
hernia de disc, care determină suferinţe ale coloanei lombare. Pe de altă parte, coloana lombară
trebuie privită ca un tot unitar, care cuprinde pe lîngă segmentul vertebro-discal şi ţesuturile moi
adiacente (muşchi, ligamente, fascii), care se pot constitui adesea în sediul unei suferinţe.
Probabil din acest motiv, ultimele monografii vorbesc despre ceea ce autorii anglo-saxoni
denumesc "low back pain".

Această denumire desemnează durerea lombară inferioară de cauza mecanică, generată

de suferinţa tesuturilor moi lombare, cât şi a structurilor vertebrale (disc, ligamente
intracanaliculare, articulaţii vertebrale posterioare, pediculi vertebrali) afectate printr-un proces
degenerativ. Sub raport clinic, includem: durerea lombosacrată izolată, durerea lombosacrată cu
algii referite pe membrul inferior, cât şi durerea lombosacrată cu algie iradiată, radiculară.

La subiecţii tineri artroza dorso-lombară survine pe o cifoză consecutivă epifizitei

vertebrale (boala Scheuermann), la femeie după menopauză complică cifoza cu hiperlordoza
lombară (sindrom trofostatic), iar la vârstnici se întâlneşte cifoza senilă, prin osteoporoza difuză
a coloanei.

Importanţa acestora este ca cel puţin o dată în viaţă fiecare dintre noi simţim un
disconfort dorsal. La adult, durerile de spate sunt una dintre principalele probleme ale acestei
vârste, şi pot deveni o sursă de neplăceri continue pentru mulţi dintre aceştia.

Tratamentul herniilor de disc lombare trebuie să fie complex dar totuşi unitar din punct
de vedere al concepţiei, în ciuda preferinţei de a opta pentru unul dintre mijloacele care ne stau la
îndemână, în raport cu diferitele specialităţi care au început să aibă pretenţii de independenţă.

4
Discopatia Lombară
Deşi nu toată lumea este de acord, tratamentul fizical-kinetic este cel mai judicios
tratament al lombosacralgiilor atunci când acestea nu sunt contraindicate şi nu se află într-un
stadiu ce impune tratamentul neuro-chirurgical.

În această categorie intră urmatoarele lombosacralgii:

 Discopatiile vertebrale

 Sindrom lombosciatic

 Hernia de disc lombară/Hernia de disc lombare operată

 Pelvispondilitei reumatismale

Corectitudinea conduitei terapeutice depinde, în primul rând, de corectitudinea indicaţiei,

iar aceasta se va pune în raport cu vârsta bolnavului, profesiunea acestuia, etiologia afecţiunii,
activităţile sportive pe care le practică, momentul de la producerea accidentului, precum şi cu
tipul şi gravitatea manifestărilor clinice.

Ţinând cont de aceste indicaţii terapeutice şi de particularităţile fiecărui caz în parte se

poate adopta un tratament conservator sau unul chirurgical. Scopul acestui tratament fiind de a
menţine funcţia trunchiului, a membrului inferior afectat şi independenţa individului.

Evoluţia şi prognosticul sunt benigne; cu toate acestea simptomele necesită măsuri

terapeutice care să contribuie la ameliorarea stării bolnavului şi la preîntâmpinarea complexării
lui sub raport psihic. Evoluţia spondilozei dorso-lombare este lentă, leziunile degenerative ale
coloanei vertebrale accentuându-se cu vârsta.

Prognosticul e în general favorabil.

Una din complicaţiile spondilozei dorso-lombare o constituie şi sindroamele de compresiune

medulară, care se traduc la nivelul membrului inferior printr-o diminuare a sensibilităţii
profunde iar la nivelul membrului superior printr-un tablou amiotrofic sau senzitivo-motor.

Evoluţia depinde de:

 combaterea factorilor de risc,

 controlul posturii ortostatice,

 evitarea eforturilor fizice,

 condiţii meteorologice nefavorabile,

5
Discopatia Lombară
 diagnosticul şi tratamentul corect în puseurile de acutizare,

 terapia de întreţinere condroprotectoare în perioadele de acalmie,

 profilaxia secundară a recidivelor,

 supraveghere medicală periodică cu respectarea indicaţiilor terapeutice conservatoare sau

chirurgicale.

Probleme apar numai în formele cu deficit neuromotor accentuat şi

incapacitate temporară de muncă crescută şi variază de la caz la caz.

Abordarea pacienţilor cu lombalgie cronică este complexă şi nu poate fi încă supusă unui
simplu algoritm.

O înţelegere clară a anatomiei coloanei, o prezentare pertinentă a anamnezei şi examinării,

studii de laborator relevante, decelarea cauzelor durerii dorsolombare şi abordarea terapeutică
pentru a îmbunatăţi îngrijirea pacientului.

Metodele de recuperare, asupra cărora ne-am oprit în această lucrare sunt recuperarea,
prin kinetoterapie şi masaj, care pornesc de la consideraţia că stabilitatea coloanei vertebrale nu
se datoreşte nici conformaţiei extremitaţilor articulare osoase, nici formaţiunilor capsulo-
ligamentare, care reprezintă elemente pasive insuficiente de susţinere, ci grupelor musculare
periarticulare. Pe de altă parte, s-a constatat că mobilizarea precoce este superioară ca rezultate,
imobilizării prelungite care se soldează cu atrofii musculare.

6
Discopatia Lombară
Masajul ca mijloac tehnic depinde de starea clinică a pacientului şi de existenţa unor
contraindicaţii privind aplicarea unor altor tehnici terapeutice.

Lucrarea de faţă evidenţiază obiectivitatea evoluţiei favorabile a pacienţilor cu hernie de

disc lombară prin abordul recuperator complex, şi în special prin tehnicile de masaj clasic şi
kinetoterapie aplicate diferenţiat în funcţie de implicaţiile etiopatogenice.

1.2. SCOPUL ŞI OBIECTIVELE CERCETĂRII

Lucrarea îşi propune să demonstreze dacă modelul operaţional propus contribuie la

îmbunataţirea capacităţii funcţionale şi a calităţii vieţii la pacienţii cu patologie la nivelul
coloanei lombare plecand de la importanţa recuperării şi reintegrării sociale a persoanelor cu
discopatie lombară - hernie de disc în diferite faze, operată sau nu.

Kinetoterapia şi masajul aplică mijloacele kinetologiei medicale cu scopul recuperării

somato-funcţionale, motrice şi psihice sau al reeducării funcţiilor secundare, de compensaţie, în
cazul afecţiunilor partial reversibile sau ireversibile.

Examinarea clinico-funcţională trebuie să se efectueze atent şi precoce la orice pacient,

pentru a surprinde toate modificările existente.Întreaga asistenţă medicală a acestui tip de
patologie a aparatului locomotor are ca scop final independenţa fizică, în contextul respectării
indolorităţii, stabilităţii şi mobilităţii, după evaluarea corectă şi completă (etiopatogenică, clinică
şi funcţională) iniţială instituirii programului terapeutic şi pe tot parcursul derulării acestuia.

Kinetoterapia deţine un rol fundamental în realizarea obiectivelor stabilite în cadrul

asistenţei medicale complexe, după examinarea completă a pacientului, şi anume:

. menţinerea sau promovarea mobilităţii articulare,

. refacerea forţei şi rezistenţei musculare,

. refacerea coordonării mişcărilor,

. promovarea circulaţiei arterio-venolimtatice,

. redobândirea controlului motor şi a funcţionalităţii regiunii afectate.

Obiectivele cercetarii sunt:

. să stabilească care sunt exerciţiile optime din cadrul programului kinetic aplicat în conformitate
cu starea pacientului (evolutivă, contextul etiopatogenic),

. să stabilească indicaţiile şi contraindicaţiile aplicării programului kinetic în cadrul asistenţei

medicale complexe (medicamentoase, fizicale, kinetice) a pacientului,

7
Discopatia Lombară
. să stabilească numarul optim al şedinţelor de program recuperator,

. să stabilească perioada optimă de aplicare a terapiei în urma căreia se obţine ameliorarea

simptomatologiei clinice la aceşti pacienţi,

. să alcatuiască programul kinetic pe care pacientul va trebui să-l urmeze la domiciliu în

condiţiile desfăsurării unui regim relativ normal de viaţă şi muncă.

1.3. IPOTEZELE CERCETĂRII

Ipotezele cercetării, desprinse din cele precizate anterior, sunt:

. evaluarea completă clinică şi funcţională a trunchiului, coloanei vertebrale şi membrului

inferior, în contextul aprecierii statusului clinic şi funcţional general al pacientului, contribuie la
recuperarea mai eficientă a pacientului,

. precocitatea şi corectitudinea asistenţei medicale complexe amelioreaza semnificativ procesul

de reabilitare,

. alegerea şi modul de aplicare a metodelor kinetice sunt adaptate tipului individual si gravităţii
herniei de disc,

. reeducarea analitică şi globală a trunchiului reprezintă aspecte esenţiale pentru reeducarea

funcţionalităţii globale,

. demonstrarea eficienţei mijloacelor kinetice şi a tehnicilor de protecţie articulară, asociate

celorlalte metode de recuperare în terapia sindroamelor algice şi funcţionale din hernia de disc
lombară.

1.4.TRATAREA TEMEI ÎN LITERATURA DE SPECIALITATE

Importanţa durerilor cervicale şi dorsolombare în societatea noastră este subliniată de

urmatoarele:

1. costul social anual al durerii dorsolombare (în Statele Unite este estimat între 20 şi 50 miliarde
de dolari),

2. durerile dorsolombare sunt cea mai frecventă cauză de incapacitate la pacienţii sub 45 de ani,

3. într-un studiu, 50% din adulţii care muncesc recunosc faptul că au suferit anual un traumatism
la nivelul spatelui ,

4. aproximativ 1% din populaţie are incapacitate permanentă de muncă din cauza durerilor
dorsolombare.

8
Discopatia Lombară
Există o presiune economică enormă pentru a asigura o îngrijire eficientă şi raţională
pacienţilor cu dureri dorsolombare. Ca urmare, guideline-urile de practică clinică (GPC) pentru
pacienţii cu dureri dorsolombare se modifică rapid. GPC sunt definite ca algoritmi de evaluare
sau tratament bazaţi pe indicaţii de investigare sau tratament, într-o succesiune de etape parcurse
în îngrijirea pacientului. GPC pentru durerea dorsolombară acută se bazează pe evaluarea
incompletă, dar reflectă practica medicală curentă.

Abordarea pacienţilor cu lombalgie cronică (LC) este complexă şi nu poate fi încă supusă
unui simplu algoritm.

Aspectele anatomice, etiologice, fiziopatologice, clinico-funcţionale, de recuperare

terapeutică a coloanei vertebrale constituie unul dintre capitolele fundamentale în numeroase
tratate de anatomie, fiziopatologie, neurologie, medicina fizică şi de recuperare, precum şi ale
cărţilor de kinetologie şi kinetoterapie.

Am studiat literatura de specialitate precum: C. Banciu - "Programe de

gimnastică medicală", Sarah Nica - "Compendiu de medicina fizică şi recuperare", T. Sbenghe -
"Kinetologie profilactică, terapeutică şi de recuperare", "Bazele teoretice şi practice ale
kinetoterapiei", ,,Kinesiologie - stiinţa miscării", Elena Cristea - Terapia prin mişcare la vârsta a
treia, laroslav Kiss -Fiziokinetoterapia şi recuperarea medicală în afectiunile aparatului
locomotor,laroslav Kiss - Recuperarea neuro-motorie prin mijloace kinetice, De Lisa, Joel,
A.- Rehabilitation Medicine, Tecklin J.S., "Pediatric Physical Therapy" Constantin Albu
- Kinetoterapia pasivă, Popescu, Roxana, Traistaru et al.- Ghid de evaluare clinică şi
funcţională în recuperarea medicală, Rinderiu T. et al. - Anatomia omului etc..

CAPITOLUL II

BAZELE TEORETICE ALE STUDIULUI

2.1 NOŢIUNI DE ANATOMIE FUNCŢIONALĂ A COLOANEI VERTEBRALE

Coloana vertebrală reprezintă o coloană lungă mediană şi posterioară, formată prin

suprapunerea unor piese osoase numite vertebre. Este cel mai important segment al aparatului
locomotor de care sunt legate toate celelalte segmente.

Coloana vertebrală are urmatoarele regiuni: coloana cervicală are 7 vertebre, coloana toracală
are 12 vertebre, coloana lombară are 5 vertebre, coloana sacrală are 5 vertebre, coloana
coccigiană are 4-5 vertebre.

Coloana vertebrală este segmentul anatomic al aparatului locomotor ce asigură :

 mobilitatea/stabilitatea trunchiului,

 protecţia maduvei spinării,

 legatura dintre membre.

9
Discopatia Lombară
Suprafetele articulare dintre corpurile vertebrale sunt mijloace de unire între discurile
intervertebrale si ligamentele vertebrale logitidinale anterior si posterior. Discurile
intervertebrale (fibrocartilaje) au forma unor lentile biconvexe, de înaltime variabila,
reprezentând o patrime din înaltimea corpului vertebrei; prezinta o portiune centrala plina cu
lichid (nucleu pulpos) si un inel fibros periferic, la batrâni se reduce prin deshidratare, de
aceea cu vârsta se scade în înaltime.

Presiunile exercitate asupra corpurilor vertebrale actioneaza mai întâi asupra discurilor.
Nucleul tinde sa redirectioneze aceasta presiune în toate directiile spatiului. Fibrele inelului
fibros sunt astfel puse în tensiune suportând si presiuni orizontale si verticale. Ansamblul
functioneaza în conditii etanse ca un amortior fibro-hidraulic.

Simptomatologia apare mai ales în flexie când discul este comprimat si nucleul este
împins posterior comprimând elementele nervoase de la acest nivel, fenomenul putând ajunge la
hernie de disc (hernia nucleului). Urmarile sunt: tensionarea cronica sau brutala a ligamentelor
vertebrale logitudinale posterioare având ca echivalent clinic lumbago; compresiunea
elementelor nervoase situate în canalul rahidian, în principal a vervului sciatic al carui radacini
ies la nivelul lombar inferior. Pentru a evita aparitia acestor modificari patologice trebuie evitata
flexia vertebrala în transportul obiectelor grele; aceasta se va realize prin flexia coapselor si a
genunchilor. Este necesara o mare atentie în flexia vertebrala lombara în cadrul diferitelor tehnici
corporale.

Muschii regiunii posterioare a trunchiului

Regiunea posterioara a trunchiului prezinta numerosi muschi asezati pe mai multe

planuri. Cei mai profunzi se ataseaza numai pe vertebre si sunt formati din fascicule scurte de
fibre musculare.

Planul I prezinta cel mai superficial plan si cuprinde:

 Muschiul latisim (dorsal mare) cel mai lat muschi al corpului situat în partea postero-
inferioara a trunchiului. Se insera pe fata externa a ultimelor 3-6 coaste prin digitatii încrucisate
cu ale oblicului extern, pe procesele spinoase ale ultimelor 5-6 vertebre toracale, ale vertebrelor
lombare, creasta sacrala mediana, creasta iliaca; prin intermediul fasciei toraco-lombare fibrele
converg spre axila prin trei tipuri de fascicule: superioare orizontale, mijlocii oblice descendente
si inferioare aproape verticale. Inervat de nervul toraco-dorsal din plexul brahial. Actiune: daca
ia punct fix pe coloana vertebrala, coboara bratul ridicat-adductie, rotatie interna si extensie
usoara;daca ia punct fix pe humerus ridica toracele-muschi inspirator.

 Muschiul trapez se insera pe linia nucala superioara, procesele spinoase C7-T12 ligament
nucal si ligamentul supraspinos toracal. De aici fibrele converg spre centura scapulara astfel:
fasciculul superior descendent se termina pe marginea posterioara a claviculei si acrimion;
fasciculul mijlociu orizontal se termina pe spina scapulei; fasciculul inferior ascendent se
termina pe portiunea interna a spinei scapulei. Inevatie nervul accesor si ramuri din plexul
cervical. Actiune: daca ia punct fix pe coloana cervico-dorsala actiunea de ansamblu este de
adductie (aduce scapula spre linia mediana); portiune descendenta ridica umarul; portiunea
ascendenta îl coboara, ambele au actiune de rotatie; portiunea orizontala duce scapula spre linia
mediana; daca ia punct fix pe scapula în contractia bilaterala realizeaza extensia coloanei
cervicale dorsale, în contractie unilaterala portiunea superioara realizeaza înclinare laterala de
10
Discopatia Lombară
partea contractiei si rotatie de partea opusa; fasciculele mijlocii înclina coloana vertebrala de
partea lor; fasciculele inferioare intervin în actiunea de catarare.

Planul II muscular cuprinde:

 Spleniusul capului se întinde de la procesele spinoase C6-T7 pâna la jumatatea laterala a liniei
nucale superioare si mastoida. Actiune: daca ia punct fix pe coloana dorsala, în contractie
bilaterala realizeaza extensia capului pe gât (antrenând de asemenea extensia coloanei cervicale),
iar în contractie unilaterala realizeaza înclinarea laterala si rotatia capului si gâtului de partea
contractiei.

 Spleniusul gâtului se insera pe apofizele spinoase T5-T7 si respectiv pe apofizele transverse

C1-C3. Actiune: identica cu cea a speniusului capului, fara realizarea miscarilor capului.

Sunt sinergici cu muschii sternocleidomastoidian si semispinalul capului de partea opusa si

antagonisti cu muschiul sternocleidomastoidian si semispinalul capului de aceeasi parte. Între cei
doi muschi se formeaza triunghiul intersplenic. Sunt inervati de ramuri dorsale ale nervilor
cervicali.

 Muschiul ridicator al scapulei se insera pe procesele transverse C1-C5 respectiv pe unghiul

superior al scapulei. Este inervat de nervul ridicatorului scapulei din plexul cervical; nervul
dorsal al scapulei din plexul brahial. Actiune: daca se ia scapula drept punct fix are actiune
identica cu cea a spleniusului gâtului (înclina coloana vertebrala de partea lui); daca ia punct fix
pe coloana cervicala, ridica scapula (sinergic cu trapezul);imprima o miscare de rotatie a scapulei
în jurul unui ax ce trece prin unghiul lateral al scapulei, unghi ce ramâne fix. Unghiul superior se
ridica, unghiul inferior se apropie de linia mediana.

 Muschiul dintat posterior si superior se insera pe procesele spinoase C7-T3 si respectiv pe

fata externa a primelor 5 coaste. Actiune: ridica coastele-inspirator; inervat de nervii intercostali
2-5.

 Muschiul dintat posterior si inferior se insera pe procesele spinoase vertebrale T11-L2

respectiv pe ultimele 4 coaste. Actiune: coboara coastele-expirator; inervat de nervii intercostali
9-12.

 Muschiul romboid se insera pe procesele spinoase ale vertebrelor C7-T4 si respectiv pe

marginea mediala a scapulei. Actiune: daca ia punct fix pe scapula tractioneaza lateral coloana
dorsala; daca ia punct fix pe coloana dorsala-adductor si ridicator al umarului, roteste scapula în
jurul unui unghi lateral (rotatie interna, sinergic cu muschiul ridicator al scapulei); inervat de
nervul muschiului romboid din plexul cervical si nervul din plexul brahial.

11
Discopatia Lombară
Planul III este reprezentat de muschiul erector spinal (extensorul coloanei vertebrale) ce
ocupa santurile costovertebrale. Muschii componenti sunt asezati pe straturi. Cei mai profunzi
sunt scurti, iar cei superficiali sunt lungi. Acesti muschi se contopesc inferior într-o masa
comuna ce se ataseaza printr-o aponevroza de procesele spinoase ale ultimelor vertebre lombare,
creasta sacrala mediana,creasta iliaca, fata posterioara a sacrului. Din aceasta masa comuna se
desprind mai multe coloane musculare.

Muschii spatelui formeaza patura musculara profunda a regiunii posterioare a trunchiului.

Ei au un brat scurt de pârghie deci o putere scazuta de a efectua o extensie a coloanei vertebrale,
plecând din pozitia orizontala, dar au o mare precizie de actiune.

În ortostatism acestia mentin verticalitatea coloanei vertebrale reechilibrând în fiecare

moment micile variatii de pozitie ale vertebrelor. Ei lucreaza aproape în permanenta în
ortostatism, aceasta fiind posibil deoarece au fiziologia muschilor tonici capabili de a lucra un
timp îndelungat fara a obosii.

 Muschiul lung dorsal uneste bazinul cu fata posterioara a coastelor si cu procesele transverse
ale vertebrelor. Portiunea sa cefalica se numeste micul complex, având insertie pe apofizele
transverse T3, C4 si se termina pe apofiza mastoida. Portiunea sa cervicala (muschiul transversar
al gâtului) se insera pe apofizele transverse ale vertebrelor dorsale superioare ti pe cele ale
vertebrelor cervicale inferioare. Portiunea sa toracala prezinta doua feluri de fascicule: costale ce
se insera pe procesele costiforme ale vertebrelor lombare si coaste si transversale ce se insera pe
procele accesorii în regiunea lombara, respectiv pe procesele transverse în regiunea toracala.

 Muschiul sacrolombar este un muschi care se desprinde din masa comuna, încruciseaza toate
coastele succesiv pâna ajunge în regiunea cervicala. Un prim fascicul se termina pe ultimele 6
coaste; de aici ia nastere al doilea fascicul care se termina pe primele 6 coaste, în continuare
luând nastere un al treilea fascicul care se termina pe apofizele transverse ale ultimelor 4
vertebre cervicale. Acesti muschi au în principal o actiune de extensie care o completeaza pe cea
realizata de planurile profunde. Daca se contracta pe o singura parte, are actiune de înclinare
laterala, mai ales muschiul iliocostal. Au deasemenea si o actiune de rotatie. Muschiul transvers
al gâtului are o actiune de înclinare a gâtului. În contractie bilaterala realizeaza extensia coloanei
cervicale si redreseaza de asemenea gâtul pe trunchi.

 Muschiul spinal cu localizarea cea mai mediala prezinta trei portiuni: toracala, cervicala,
cefalica. Muschiul marele complex, care se insera pe apofizele spinoase C7 T1 si respectiv pe
apofizele transverse C4 T4 pâna la baza occipitalului. El face parte din planul IV (muschiul
semispinal al capului) dar fuzioneaza cu portiunea cefalica a muschiului spinal. Actiune: în
contractia bilaterala, luând ca punct fix coloana cervicala, realizeaza extensia capului pe gât;
având ca punct fix capul prin fibrele transversare redreseaza lordoza cervicala. În contractie
unilaterala având ca punct fix coloana cervicala, el adauga la actiunea de extensie o mica actiune
de înclinare laterala si de rotatie de partea contractiei. Portiunea toracala a muschiului spinal este
responsabila de extensia regiunii dorsale. Ea se întinde de la apofizele spinale T1-T10 pâna la
T11-L2.

Planul IV este reprezentat de muschiul transversospinal subîmpartit în trei grupuri:

semispinal, multifizi si muschii rotatori.
12
Discopatia Lombară
 Muschii rotatori sunt cei mai profunzi; ei leaga radacina proceselor transverse cu radacina
proceselor spinoase sau cu lamelele arcurilor vertebrale imediat supraiacente: rotatorii scurti, sau
sar o vertebra, rotatorii lungi. Actiunea lor contribuie în deosebi la echilibrarea corpului în
ortostatism. În regiunea cefalocervicala acopera rotatorii capului.

 Muschiul semispinal ocupa planul cel mai superficial. Are fascicule ce sar peste patru
vertebre între punctul de origine si cel de insrtie. Dispozitia muschilor transversospinali de
fiecare parte a proceselor spinoase formeaza un dispozitiv asemanator cu frânghiile unui catarg
pe fata posterioara a coloanei ce actioneaza global asupra coloanei vertebrale cu fixarea ei în
extensie. Fibrele musculare sunt oblice de jos în sus; daca se contracta bilateral în acelasi timp
determina extensia vertebrala; de la interior spre exterior determina înclinarea laterala; din
anterior spre posterior determina rotatia vertebrala de partea opusa contractiei.

Aceasta activitate predomina acolo unde coloana vertebrala prezinta punctul cel mai
convex posterior si se completeaza cu actiunea altor muschi care sunt plasati acolo unde coloana
vertebrala prezinta punctele cele mai convexe anterior: muschiul lung al gâtului, pentru
etajul cervical si psoasul pentru etajul lombar.

Planul muscular cel mai profund este planul V si cuprinde:

 Muschii intertransversari leaga o apofiza transversara a unei vertebre de urmatoarea apofiza;

sunt situati posterior de ligamentele intertransversale si mai dezvoltati în regiunea cervicala si
lombara. Inervatie acesti muschi sunt inervati de ramurile ventrale. Actiune: înclinare laterala a
coloanei vertebrale.

 Muschii interspinosi leaga o apofiza spinoasa de urmatoarea, de fiecare parte a ligamentului

interspinos. Actiune: extensia vertebrala.

 Muschii rotatori ai capului:

- muschiul micul drept posterior al capului se insera pe tuberculul posterior al atlasului si sub
linia nucala inferioara;

- muschiul marele drept posterior al capului, se insera pe procesul spinos al axisului si respectiv
sub linia nucala inferioara, lateral de micul drept posterior;

- muschiul oblic inferior al capului se insera pe apofiza transversa a atlasului si pe partile laterale
ale procesului spinos al axisului;

- muschiul oblic superior al capului se insera pe vârful procesului transvers al atlasului si sub
linia nucala inferioara.

Actiunea oblicului superior: extensia, înclinarea laterala, rotatia capului de partea contractiei.

13
Discopatia Lombară
Actiunea primilor trei muschii: daca se contracta simultan si bilateral determina extensia
capului pe atlas si axis; daca se contracta simultan si unilateral determina înclinarea laterala a
capului de partea respectiva (mai ales micul oblic). Au si actiune de rotatie, micul si marele drept
determinând rotatia capului de partea contractiei, iar micul oblic determinând rotatia capului de
partea opusa a contractiei. Acesti muschi actioneaza la cel mai profund nivel al capului si
gâtului. Împreuna cu muschii din regiunea anterioara profunda a gâtului (prevertebrali), regleaza
permanent pozitia capului pe gât. Toti sunt inervati de ramura dorsala a primului nerv cervical-
nervul suboccipital.

Musculatura abdominala

Cel de-al doilea sistem muscular al trunchiului este musculatura abdominala, cu rol în
postura si miscarea lui, ca si în respiratie. Musculatura abdominala este alcatuita din dreptii
abdominali, muschii oblici si transvers.

În decubit dorsal musculatura este relaxata, doar la persoanele nevrotice se înregistreaza

o slaba activitate. Ridicarea capului (considerata ca o miscare de tonifiere a musculaturii
abdominale) determina activitate numai în dreptii abdominali, oblicii sunt relaxati sau cel mult
înregistreaza o slaba activitate. În schimb ridicarea ambelor membre inferioare activeaza
puternic si drepti, si oblicii, pe când ridicarea unui membru activeaza predominant respectiva
parte a peretelui abdominal.

În ortostatism musculatura abdominala este relaxata, cu exceptia partii inferioare a

oblicului intern, care ramâne "un paznic" permanent al zonei inghinale.

În timpul efortului, în pozitie dreapta sau aplecat, cu respiratia oprita, în timpul tusei sau
al expiratiei fortate, se contracta doar oblicii, nu si dreptii.

Musculatura abdominala are un rol important în determinarea presiunii pozitive

intraabdominale - important element ajutator al coloanei în stabilizarea trunchiului.

2.2. ETIOPATOGENIA sI TABLOUL CLINIC AL DISCOPATIILOR VERTEBRALE

SPONDILOZA - DISCOPATIA VERTEBRALĂ

Spondiloza sau spondilartroza este frecventa; procesul degeneraiv poate interesa

atât articulatiile disco-vertebrale (când apare durere la flexia anterioara a coloanei) cât si
cele interapofizare (caracterizata de exacerbarea durerii la extensie). Sediile de electie ale
spondilozei sunt zonele cu cea mai mare mobilitate: C5, T8, L3-5.

Modificarile clinice sunt determinarea aparitiei unor leziuni la nivelul discului

intervertebral, cu hernierea cel mai frecvent laterala a nucleului pulpos, alunecarii corpilor
vertebrali (listezis), aparitiei osteofitelor anterioare sau posterioare, care comprima cel mai
adesea radacinile nervoase si îngusteaza gaurile de conjugare, spasmului musculaturii vecine,
destinderii ligamentelor paravertebrale.

14
Discopatia Lombară
Simptomele clinice apararute sunt dominate de durere care poate fi localizata în zona
afectata sau poate iradia de-a lungul radacinilor interesate. Uneori se poate acompania
de manifestari neurologice: alterarea reflexelor osteotendinoase, tulburari motorii sau de
sensibilitate în zonele corespunzatoare.

 Discopatia/spondiloza cervicala: afecteaza articulatiile disco-vertebrale (mai ales la nivelul

C5-C6), interapofizare (mai ales la C2-C3 si C3 -C4).

La semnele generale de artroza se pot adauga si unele particulare:

- manifestari neurologice sau sindromul Barre-Lieou determinate de compresia directa asupra

arterelor vertebrale sau iritarii filetelor nervoase periarteriale de catre osteofitele posterioare:
cefalee occipitala, ameteli, vertij, tulburari vizuale (diplopie, scotoame), nistagmus.

! Simptomele mentionate pot fi accentuate de miscarile de rotatie ale capului.

 Discopatia/spondiloza dorsala poate fi primitiva sau secundara unor tulburari de statica,

bolii Scheuermann.

Boala Scheuermann sau epifizita vertebrala este o suferinta care apare la adolescenti, mai ales la
baieti. Apare ca urmare a unui conflict de crestere discovertebral, ce are drept consecinta
hernierea nucleului pulpos al discului vertebral în portiunea spongioasa a corpurilor vertebrale.
Clinic apar dureri vertebrale, iar în timp pot apare cifoza si modificarile degenerative.

 Discopatia/spondiloza lombara este foarte frecventa. si în acest caz, durerea vertebrala este
principalul simptom al bolii. Ea poate fi localizata (lumbago) sau poate iradia pe traiectul
diferitelor radacini nervoase interesate (lombosciatica). În functie de teritoriul de iradiere, de
afectarea reflexelor osteotendinoase (rotulian si achilean), de grupele musculare interesate se
poate aprecia radacina asupra careia se exercita compresia.

Daca se produce hernierea mediana a discului intervertebral la nivelul coloanei lombare, poate apare asa numitul
sindrom "de coada de cal", caracterizat prin afectarea sensibilitatii în zona perineala, tulburari sfincteriene si de dinamica sexuala.

Hiperostoza idiopatica vertebrala difuza, spondiloza hiperostozanta sau boala

Forestier Rotes-Querrol este o suferinta asupra careia au existat mult timp controverse: unii o
încadrau în spondilartropatiile seronegative, în timp ce alti o considerau o artropatie
degenerativa. Spre aceasta din urma varianta înclina astazi cele mai multe observatii.

Boala apare la vârstnici si este de 2 ori mai frecventa la barbati. Se asociaza deseori cu
diabetul zaharat, guta, obezitatea si alte afectiuni metabolice. S-a pus si problema unui exces de
retinol în geneza bolii. Simptomele clinice sunt discrete.

HERNIILE DE DISC LOMBARE

15
Discopatia Lombară
Afectarea discului intervertebral este denumita de unii autori hernie de disc, iar de altii
discopatie. Ultimul termen, cu înteles mai larg, pare mai apropiat de realitatea anatomo-clinica,
deoarece discul nu sufera doar prin herniere, existînd o întreaga patologie discala, diferita de
hernia de disc, care determina suferinte ale coloanei lombare. Pe de alta parte, coloana lombara
trebuie privita ca un tot unitar, care cuprinde pe lînga segmentul vertebro-discal si tesuturile moi
adiacente (muschi, ligamente, fascii), care se pot constitui adesea în sediul unei suferinte.
Probabil din acest motiv, ultimele monografii vorbesc despre ceea ce autorii anglo-saxoni
denumesc "low back pain".

Suferintele coloanei lombare sunt reprezentate de un grup de afectiuni cu caracteristici

clinice care i-au permis lui De Seze cu mai multi ani în urma sa alcatuiasca o clasificare pe faze
si stadii a asa-numitei hernii de disc lombare, clasificare care este si astazi de un mare interes
practic si pe care o prezentam în continuare.

Faza I

Este faza de instabilitate discala cu usoara laxitate a nucleului pulpos în inelul fibros,
determinînd dureri lombare cronice intermitente, de tip postural. De cele mai multe ori, la
încetarea efortului si la repaus, aceste dureri dispar, pentru a reapare în conditii variate de
solicitare a segmentului lombar.

Faza a II-a

16
Discopatia Lombară
Este faza de leziune a discului, cu ruperea inelului fibros si cu protruzia postero-centrala a
nucleului pulpos, determinînd un lumbago acut sau supraacut de tip discogen, a carui
manifestare clinica se prezinta astfel:

Subiectiv

 debut brusc

 dureri lombosacrate uni- sau bilaterale

 durerile au caracter mecanic

 durerea nu coboara pe membrele inferioare, sau daca o face, nu trece de genunchi.

Obiectiv

 deformare lombara cu diminuarea lordozei lombare fiziologice

 adesea fara scolioza

 limitarea dureroasa a flexiei trunchiului (indice Schöber mic)

 semnul Lassegue pozitiv bilateral.

Faza a III-a

Se mai numeste si faza radiculara si apare prin protruzia postero-laterala a discului herniat, care
va intercepta în calea sa o radacina nervoasa. Din acest motiv simptomatologia va apare
unilateral. Aceasta faza are trei stadii:

Stadiul 1 - iritativ

Discul herniat ajunge la radacina, fara a o comprima sau leza în vreun fel, pe care doar o
atinge. De aceea în acest stadiu bolnavii acuza durere pe traiectul radacinii, dar fara sa apara
semne neurologice.

17
Discopatia Lombară
Subiectiv

 durere lombo-sacrata unilaterala,

 iradiere în membrul inferior de-a lungul unui dermatom (L5, S1, L4, L3, L2),

 caracter mecanic al durerii, care de obicei este calmata de repaus.

Obiectiv

 sindrom vertebral static cu:

- scolioza lombara,

- diminuarea lordozei lombare,

- contractura musculara paralombara.

 sindrom vertebral dinamic cu:

- indice degete-sol înalt,

- indice Schöber mic,

- semnul Lassčgue pozitiv de partea afectata.

Stadiul 2 - compresiv

Materialul herniat ajunge la radacina nervoasa, pe care o comprima. Acum se adauga la

simptomatologie paresteziile pe traiectul durerii. La examenul obiectiv vor apare hipoesteziile pe
traiectul unei radacini, diminuarile sau disparitiile unor reflexe osteotendinoase: reflexul rotulian
în afectarea radacinii L4 si reflexul achilian în afectarea radacinii S1.
18
Discopatia Lombară
Stadiul 3 - de întrerupere

În acest stadiu se manifesta, pe lînga semnele si simptomele prezente în stadiul 1 si 2, si

semnele rezultate din sectionarea unor axoni din radacina, sau a întregii radacini prin conflictul
cu discul herniat. Pareza, respectiv paralizia care se instaleaza, se obiectiveaza prin prezenta
deficitului motor în neuromiotomul respectiv. Vom constata astfel ca bolnavul nu poate sta pe
vîrfuri în paralizia radacinii S1, sau ca nu poate sta pe calcîie în paralizia radacinii L5.

Faza a IV-a

Este faza modificarilor de tip degenerativ, cu aparitia discartrozei si a artrozei

interapofizare, dupa vîrsta de 40 de ani. Odata cu vârsta, nucleul pulpos se deshidrateaza si
devine friabil. În acelasi timp, inelul fibros sufera si el modificari importante în urma repetatelor
solicitari mecanice la care a fost supus. Acestei faze i se potriveste termenul generic de
discopatie lombara.

În aceasta faza vom putea întîlni urmatoarele aspecte clinice:

 fara acuze subiective; 60-70% din subiecti sunt purtatori ai unei discopatii lombare de faza
IV asimptomatice;

 sciatica prin prinderea radacinii în procesul degenerativ de la nivelul foramenului. Este asa-
numita "sciatica a vîrsticului", cu semnul Lassčgue negativ;

 lumbago acut dupa 40 de ani, lumbago de tip musculo-ligamentar, cu pseudo-sciatica

(durere difuza în membrul inferior, fara caracter dermatomal). Simptomatologia apare de
obicei brusc, dupa un efort fizic cu ridicare de greutati, fiind însotita de limitarea mobilitatii
coloanei lombare în special pe înclinatiile laterale, care sînt intens dureroase;

 lombalgie cronica, cu noduli de miogeloza si puncte trigger paralombare si parasacrate, a

caror activare are un net caracter psihoemotional si meteorotrop;

 stenoza de canal vertebral, mult mai putin diagnosticata, se poate manifesta polimorf, de
la simpla lombalgie cu scialalgie pîna la sindromul de coada de cal.

2.3. EVALUAREA CLINICO-FUNCŢIONALĂ

Anamneza:

19
Discopatia Lombară
La anamneza este foarte important sa se obtina informatii despre durere:

 sediul (difuza - localizata),

 intensitatea,

 momentul aparitiei,

 durata,

 elemente declansatoare sau de accentuare,

 iradiere in regiunile limitrofe sau la distanta,

 aspecte caracteristice cauzei (miogena, osoasa, articulara, neurogena, vasculara, viscerala,

psihogena),

 dismorfisme regionale (asimetrii toracice, ale umerilor, bazinului, tulburari de statica

vertebrala),

 impotenta functionala (locala/ la distanta).

Inspectia si palparea rahisului:

►regional

► în totalitate: în ortostatism, sezand, în clinostatism.

Evaluarea aliniamentului si posturii:

!Aprecierea liniei gravitatiei -firul cu plumb

► în plan frontal (înclinarile laterale)

► în plan sagital (deviatiile antero - posterioare)

!Aprecierea aliniamentului în plan orizontal (centura scapulara + pelvina)

!Evaluarea alinierii segmentelor : anterior, profil posterior.

Examinarea se face cu subiectul în ortostatism cu notarea reperelor anatomice.

Pentru deviatiile laterale: firul cu plumb (corespunzând axei de simetrie a corpului) fixat la
nivelul protuberantei occipitale, trece prin urmatoarelerepere:
20
Discopatia Lombară
►apofiza spinoasa a proeminentei (C7);

►de-a lungul apofizelor spinoase ale coloanei dorso - lombare

►pliul interfesier;

►între condilii femurali interni

►între maleolele interne

►spatiul dintre calcâie

Pentru deviatiile antero-posterioare: firul cu plumb se fixeaza la nivelul tragusului si trece prin
urmatoarele repere:

►anterior de umar;

►lateral de marele trohanter;

►lateral de maleola tibiala.

Palparea regiunii rahidiene:

Modificarile cutanate (pliu cutanat dureros-manevra de rulare-pensare)

Se palpeaza:

-punctele dureroase/ puncte trigger: paravertebrale, apofizare, interspinoase, interscapulare,

puncte tender, punctele Arnold, punctele Valleyx(paravertebral, unghiul sacro-vertebral, fesier,
pe membrul inferior)

- reperele osoase (apofize spinoase, transverse; spinele si unghiurile omoplatilor, fosetele

sacrate):

- relieful si tonusul musculaturii paravertebrale, contracturi sau retracturi musculare

Evaluarea mobilitatii rahisului:

Se realizeaza prin► testing articular analitic

► teste globale (pasiv/activ)

Urmareste mobilitatea în toate cele trei planuri de miscare

21
Discopatia Lombară
Relatia dintre doua vertebre este asigurata prin:

►articulatia disco-vertebrala

► articulatiile apofizare posterioare

Testing articular:

Articulatia disco-vertebrala permite urmatoarele miscari:

-rotatie în jurul unui ax vertical;

-flexie - extensie, în jurul unui ax transversal;

-înclinatii laterale - în jurul unui ax sagital;

-miscari de alunecare pe axe paralele ale corpurilor vertebrale;

-miscari de apropiere si îndepartare între 2 vertebre ale coloanei vertebrale.

Bilantul articular dorso-lombar:

Valori normale:

 extensia: 20-30 grade

 flexia: 80-90 grade (50° din coloana dorsala si 40° din coloana lombara)

 rotatia: 30-45 grade

 înclinatiile laterale: 20-35 grade

Indici de mobilitate:

►Schober (flexie , > 5 cm)

►Ott (flexie , > 5 cm)

►degete-sol (flexie,0 cm)

►Schober inversat ( distanta sa scada în extensie sub 3 cm)

►degete-genunchi (înclinatii laterale)

22
Discopatia Lombară

 BILANTUL MUSCULAR DORSO-LOMBAR

Evaluarea neurologica:

Elemente urmarite:

► sensibilitatea exteroceptiva în teritoriul dermatomal

►ROT

►proba Laseque (HDL)

►proba Romberg (dg.diferential în ICVB), etc

2.4. OBIECTIVELE ŞI METODELE RECUPERARII HERNIILOR DE DISC

Obiectivele tratamentului de recuperare în herniile de disc:

 Combaterea durerii

 Corectarea dezechilibrelor musculare între agonisti si antagonisti

 Restabilirea controlului adecvat al miscarii

 Profilaxia recidivelor

Mijloace de tratament

 Tratament igieno-postural

Repaosul absolut se recomanda în suferintele acute, fiind suficiente de obicei 2-4 zile.

În formele comune se recomanda repaos relativ, pe pat tare, în asa-numitele posturi

delordozante: decubit dorsal sau lateral cu membrele inferioare flectate.

Alimentatia va cuprinde toate principiile alimentare, recomandîndu-se regim hipocaloric la

bolnavii cu plus ponderal.

În cazul folosirii medicatiei antiinflamatorii, se indica regim hiposodat.

23
Discopatia Lombară
 Tratament medicamentos

 Tratament fizical

1. Electroterapia

În herniile de disc lombare, electroterapia are doar efect adjuvant, fara a putea înlocui celelalte
forme de tratament.

Principalele efecte favorabile ale diferitelor forme de curenti electrici în discopatiile lombare
sînt: antialgic, antiinflamator, hiperemiant, decontracturant.

Curentul galvanic este foarte mult folosit în sciatalgii sub forma galvanizarilor simple
longitudinale sau a ionogalvanizarilor cu CaCl2 cu polul pozitiv paralombar si polul negativ pe
laba piciorului. În formele cu tulburari de sensibilitate exista risc de arsura locala.

Curentii diadinamici (CDD) au efecte spectaculoase în lumbago nediscogen, dar efectul lor în
formele discogene este moderat.

Ultrasunetul se foloseste în formele subacute sau cronice recidivante, cu suferinte musculo-

tendinoase, miofasciale sau cu manifestari vasculo-vegetative.

Curentul Träbert, aplicat cu polul negativ pe punctul dureros, are un efect antialgic comparabil
cu al curentilor diadinamici.

Media frecventa sub forma curentilor interferentiali este mai putin eficienta în acut. Are un bun
efect decontracturant.

2. Masajul

 În formele subacute se poate efectua masaj sedativ sacro-fesier si de-a lungul membrului
inferior.

 În formele hiperalgice se evita folosirea tehnicilor de masaj.

 În formele cu hipotrofii si tulburari vasculo-vegetative este rezervat masajul trofic.

Masajul - anatomofiziologie, efecte, manevre

Masajul reuneste o serie de manevre manuale si/sau instrumentale (mecanice, electrice, acvatice,
bule de gaze, jet de aer cald, etc.) aplicate la om în scop igienic, profilactic sau terapeutic si
recuperator, de catre o persoana mai mult sau mai putin calificata (de regula, masorul); în timp ce
automasajul reprezinta aplicarea acestor proceduri de catre o persoana asupra propriului corp (de
exemplu: efleuraj, frictiuni, tapotament, rulat-cernut, scuturari, masaj sub apa, vibromasaj, masaj
24
Discopatia Lombară
manual reflex, etc.), bineînteles cu limitele respective (accesibilitatea automasajului se circumscrie, de
regula, la membre).

EFECTELE MASAJULUI
 Efectele circulatorii se evidentiaza la nivelurile capilar, venos si limfatic.
De exemplu, manevrele de efleuraj sprijina, stimuleaza circulatia venoasa de întoarcere, cea
superficiala, usurând astfel munca inimii. Asociind la aceasta manevra blânda unele manevre mai
puternice, cum sunt presiunile, se actioneaza si asupra circulatiei venoase de întoarcere profunda, cu
efect folosit în patologia venoasa.
În ceea ce priveste circulatia limfatica, anumite proceduri (ex. - efleurajul mai energic,
alunecari profunde pe membre, frictiunile) activeaza circulatia limfei în sens centripet, combatând
astfel staza limfatica.
De retinut ca anumite proceduri de masaj (efleuraj, frictiuni, etc.) induc, local, o secretie
histamina si acetilcolina care vor produce o vasodilatatie periferica, locala (hiperemia pielii), ceea ce
exprima o activare circulatorie cu consecinte metabolice la care intervin si alte mecanisme (nervoase,
hormonale, etc.).
 Efectele musculare rezultate ca urmare a aplicarii anumitor manevre de masaj
(framântatul, tapotamentul, etc.) pe cale mecanica (directa) si reflexa (indirecta) si care activeaza
circulatia din muschi, stimuleaza cresterea agentilor nutritivi si în acelasi timp favorizeaza eliminarea
unor cataboliti nocivi, în special la sportivi (acid lactic, peroxizi lipidici, etc.); de asemenea, se
stimuleaza elasticitatea si forta de contractie a fibrelor musculare.

Manevrele usoare (efleurajul) au efecte linistitoare, decontractante asupra muschilor, mai ales
când masajul foloseste unele unguente relaxante (crema relaxanta Decontractil, etc.)
 Efectele metabolice sunt urmarea unor proceduri stimulative (baterea sau tapotamentul,
vibratiile energice, etc.) care activeaza metabolismul astfel: mobilizeaza grasimile din stratul celular
subcutanat, contribuind la arderea acestora si scaderea tesutului subcutanat în exces.
Prin activarea circulatiei locale se induce un aport crescut de oxigen, fosfati, glucoza,
trigliceride, acizi grasi liberi si alti nutrienti, în special la nivel muscular, contribuind astfel la cresterea
eficientei mecanice, mai ales la nivel muscular.

Tot prin efecte metabolice si într-o mai mica masura prin stimularea secretiei sudorale (ca
urmare a deschiderii porilor glandelor sudoripare), masajul favorizeaza eliminarea unor cataboliti de
uzura, nocivi pentru organism (acid lactic, uree, creatinina, acid uric, peroxizi lipidici, etc.).
 Efecte reflexe. Multa vreme s-a acordat atentie efectelor mecanice ale masajului si mult
mai târziu a fost pusa în evidenta actiunea reflexa a masajului, a unor proceduri (ex. efleurajul,
vibratiile fine) care excita receptorii pielii si în acest fel informeaza anumiti centri nervosi, care la
rândul lor declanseaza reactii de raspuns la nivelul unor organe si tesuturi.
Pentru realizarea acestui efect, manevra de masaj (netezirea) se executa blând un timp mai
îndelungat, ceea ce va provoca o linistire a sistemului nervos central si o relaxare a musculaturii
scheletice, pe cai reflexe (aferente-eferente).
Asocierea acestor proceduri de masaj cu gheata (masaj cu gheata) diminueaza senzatiile
dureroase posttraumatice, prin vosoconstrictia periferica pe ca o induce, si diminuarea temperaturii
locale, ceea ce provoaca o veritabila anestezie locala.
Tot prin mecanisme reflexe masajul influenteaza favorabil si sfera endocrinometabolica,
efectele depinzând de manevrele folosite, de ritmul si intensitatea lor, dar si de reactivitatea
individuala.
Se întelege ca prin aceste efecte, ca si prin efectul mecanic direct, masajul contribuie efectiv la
mentinerea calitatii epidermului.
25
Discopatia Lombară
Daca ne referim la diverse alte forme de masaj, cum ar fi cel reflex (masajul periostal sau pe
anumite zone cutanate refelxogene), mecanic (vibromasajul), electric (electromasajul), hidromasajul
(masajul cu jet de apa, masajul subacvatic), vom adauga acestor efecte ale manevrelor propriu-zise de
masaj, efectele apei calde, ale curentului electric sau efectele mecanice ale diverselor aparte (în
special vibromasatoare).
Fara a diminua eficienta masajului instrumental, masajul manual ramâne superior, el creând
ambianta organica si psihica dintre cel masat si masor, ceea ce duce la o crestere a eficientei (probabil
si prin mecanisme de tip placebo).
De aceea consideram necesar ca fiecare sportiv sa aiba cunostinte de masaj, sa poata efectua,
la nevoie, un masaj colegului (în special în cadrul competitiilor sportive) si bineînteles sa se poata
automasa.
Manevrele fundamentale de masaj manual
Tehnica aplicarii masajului are la baza o serie de manevre fundamentale sau principale, care
nu pot lipsi în efectuarea acestei terapii.
Manevrele fundamentale exercita influente diferite la nivelul tegumentelor, sistemelor muscular,
osteoarticular, circulator si nervos, ceea ce ofera posibilitatea aplicarii diferitelor procedee de masaj în
functie de obiectivele terapeutice urmarite.
Manevrele fundamentale include:

1. efleurajul (netezirea);

2. frictiunea;

3. framântatul;

4. tapotamentul ( baterea );

5. vibratiile.

1. Efleurajul

Efleurajul sau netezirea este o manevra de introducere, cu care începe orice sedinta de masaj, dar
poate fi alternata cu alte manevre fundamentale de masaj folosite, si constituie manevra de încheiere
în majoritatea situatiilor.
Consta în alunecarea usoara a mâinilor masorului pe suprafata corpului, realizându-se o netezire a
tegumentelor, si care se executa, întotdeauna, în sens centripet, adica de la extremitatea distala catre
extremitatea proximala a segmentului care este masat.

26
Discopatia Lombară
Tehnica aplicarii netezirilor prezinta mai multe modalitati:

 cu fata palmara a mâinilor, cu degetele întinse, apropiate sau departate, atunci când se
maseaza zone mai întinse si plane, utilizându-se ambele mâini;

 cu fata dorsala a mâinilor, degetele fiind flexate si departate, reprezentând tehnica denumita
masaj în pieptene, pentru zonele paroase;

 cu fata palmara a degetului mare;

 cu fata palmara a vârfurilor a doua sau trei degete, atunci când se maseaza suprafete mici;

 prin cuprinderea între degetul mare si celelalte degete, când se maseaza pe zone mai mici si
rotunde.

Efleurajul se poate efectua cu ambele mâini deodata sau folosindu-se alternativ, una dupa alta.
Netezirea se face în mod obisnuit în linie dreapta, în axa longitudinala a membrelor, de-a lungul
grupelor de muschi în functie de structura anatomica a regiunii. De obicei se efectueaza segmentar,
pe zone anatomice delimitate (ex. antebrat, brat, gamba, coapsa), dar poate fi executata si pe toata
lungimea membrelor superioare sau inferioare, când timpul nu ne permite sa o aplicam.
Sensul directiei efleurajului depinde de topografia circulatiei venoase si limfatice sau grupelor
musculare din zona masata.
La membre, sensul netezirilor, asa cum s-a mai spus, se face de la extremitate în sus, la nivelul
trunchiului se urmareste sensul de întoarcere a circulatiei venoase catre inima, la ceafa si gât sensul
manevrei este de la cap spre umar si omoplati.
Netezirea este considerata ca o manevra specifica pentru suprafata corpului, actionând în special
asupra pielii, tesuturilor conjunctive subcutanate, nervilor periferici si vaselor venoase si limfatice.
Ea are o actiune calmanta, micsorând fenomenele dureroase, de contractura musculara, de
tensiune psihica, efecte deosebite pentru persoanele nervoase, emotive, realizând, totodata, si
conditiile de adaptare mai buna la alte manevre fundamentale mai puternice.
Un alt efect important al efleurajului este îmbunatatirea circulatiei de întoarcere venoasa si
limfatica, ce rezulta din actiunea mecanica a procedurii, care faciliteaza hemodinamica, dar si actiunea
reflexa ce produce vasodilatatie activa prin mecanisme vasomotorii nervoase si umorale. Se
îmbunatatesc conditiile trofice ale pielii, prin activarea schimburilor metabolice, se favorizeaza
îndepartarea lichidelor din spatiile intracelulare, efecte foarte utile în tratamentul edemelor reziduale
dupa traumatismele aparatului locomotor.
Hiperemia activa, dupa netezire, îmbunatateste aportul de oxigen, glucoza si fosfati
macroergici si în acelasi timp favorizeaza eliminarea catabolitilor din musculatura, de la suprafata,
asigurând conditii functionale normale pentru grupele musculare respective.
Netezirea mentine supletea si elasticitatea pielii prin împiedicarea procesului de mineralizare a
fibrelor elastice, fenomen ce apare la persoane mai în vârsta, si scurteaza timpul de reînnoire a
epidermului prin accelerarea turnoverului diferitelor straturi ale acestuia.

2. Frictiunea
27
Discopatia Lombară
Manevra fundamentala de masaj, frictiunea consta în apasarea si deplasarea tegumentelor si
tesuturilor conjunctive subcutanate pe planurile profunde, în limita elasticitatii lor.
Din punct de vedere tehnic, aceasta manevra se poate executa în mai multe modalitati:

 cu fata palmara a degetelor mâinii, cu cele trei degete ale mâinilor (index, medius si inelar)
sau cu vârful degetului mare, când se aplica pe suprafete mici (ex. spatiile interosoase, pe
partea dorsala a mânilor si picioarelor);

 cu marginea cubitala a mâinii;

 cu "radacina" mâinii sau cu partea dorsala a pumnului strâns, când se maseaza zone mai mari;

 cu eminenta tenara, baza degetului mare sau cu eminenta hipotenara, baza degetului mic,
atunci când se aplica pe zone cu sensibilitate mai mare.

Degetele sau mâinile se aplica pe tegumente având un unghi între 30-70 0, în functie de forta pe
care dorim sa o impunem manevrelor (cu cât unghiul este mai mare, cu atât forta de patrundere este
mai mare).
Sensul frictiunii poate fi linear sau circular
Frictiunea în sens linear este adecvata zonelor sarace în tesuturi moi si mai putin suple
(articulatiile si regiunile cu tendoane, cum este treimea inferioara a bratelor).
Intensitatea manevrelor trebuie sa fie adaptata sensibilitatii tegumentelor si tesuturilor moi
subcutanate, pentru evitarea aparitiei senzatiilor dureroase.
Aceasta manevra de masaj se adreseaza, în special, tesuturilor moi subcutanate si straturilor
musculare de suprafata (muschii pielosi ai fetei).
Frictiunea creste procesul de mobilizare a tesutului adipos din hipoderm, prin influentarea
favorabila a factorilor lipolitici, producând o scadere cantitativa a straturilor de grasime.
Alaturi de netezire, frictiunea contribuie la mentinerea supletii si elasticitatii tegumentelor prin
prevenirea depunerii sarurilor de calciu în fibrele elastice, la persoanele de vârsta a 3-a.
Ea produce o accelerare a preceselor de regenerare si cicatrizare, prin îmbunatatirea conditiilor
trofice locale, mai ales la persoanele în vârsta când aceste procese sunt încetinite.
Frictiunea, prin mecanismul reflexelor antidromice, duce la eliminarea de histamina, acetilcolina,
bradikinina, favorizeazând circulatia locala si resorbtia edemelor dupa traumatisme. Ea produce, de
asemenea, afecte analgezice locale, prin micsorarea sensibilitatii terminatiilor nervoase si scaderea
tensiunii nervoase, când este executata într-un ritm lent si prelungit.
Frictiunea îmbunatateste permeabilitatea cutanata pentru diverse medicamente, sub forma de
unguente, în aplicatiile locale pe piele. Aceasta procedura este utila acolo unde exista procese
aderentiale dupa traumatisme, hematoame organizate sau inflamatii locale, marind elasticitatea
tisulara, dar este contraindicata în procesele inflamatorii si hemoragice acute.

3. Framântarea

Denumita si petrisaj, framântarea este o manevra fundamentala de masaj, care are efecte
stimulante puternice.
Aplicarea ei se poate face dupa mai multe modalitati tehnice:

 cu palma, framântarea în cuta, prin ridicarea si apucarea partilor moi între degete si "radacina"
mâini cu stoarcerea lor, manevra care se repeta de mai multe ori, dupa care se trece la
portiunea urmatoare. Este accesibila regiunilor întinse si plane (spatele, toracele, lombele,
bratele, coapsele), executându-se longitudinal pe directia fibrelor musculare;
28
Discopatia Lombară

 cu doua degete, respectiv cu policele si indexul, tehnica potrivita pentru masarea tendoanelor,
fasciilor sau a muschilor mai subtiri;

 la nivelul membrelor superioare si inferioare, procedura se poate executa cu mâinile aplicate în

bratara, musculatura fiind prinsa între degete si palme, exercitând astfel presiuni asupra ei;

 într-o maniera simpla, prin ridicarea partilor moi (tegumente, muschi) de pe planurile dure, cu
exercitarea compresiunilor asupra lor, tehnica indicata pentru îmbunatatirea elasticitatii si
contractilitatii musculaturii.

Framântarea este o manevra de masaj care se adreseaza tesuturilor situate în profunzime si mai
ales musculaturii.
Este un masaj de stimulare a musculaturii prin excitarea proprioceptorilor de la nivelul muschilor si
tendoanelor, îmbunatatind excitabilitatea si contractilitatea muschilor. Mentine în conditii normale
elasticitatea muschilor si favorizeaza în acest mod profilaxia leziunilor musculare, care se produc
frecvent la sportivii de performanta.
În acelasi timp, prin activarea circulatiei în vasele sanguine si limfatice se îmbunatatesc
schimburile nutritive (aport de oxigen, glucoza, adenozintifostat) si favorizeaza eliminarea catabolitilor
rezultati din activitatea musculara.
Este o procedura frecvent utilizata în masajul la sportivi, atât pentru refacerea dupa antrenamente
sau competitii, cât si în pregatire.
De asemenea, este una din tehnicile recomandate pentru recuperarea hipotrofiilor musculare
datorita inactivatatii si care ramân dupa traumatismele aparatului locomotor.

4. Tapotamentul (baterea)

Tapotamentul sau baterea este o manevra fundamentala ce consta în aplicarea pe tegumente a

unor serii de loviri scurte si ritmice reprezintând unul din cele mai intense procedee de masaj.
Din punct de vedere tehnic, ea se poate executa dupa mai multe modalitati:

 când se face cu fata palmara a mâinilor si a degetelor întinse poarta numele de plescait.
Miscarile mâinilor si antebratelor se efectueaza din articulatiile pumnilor si ale coatelor,
mâinile lasându-se sa cada liber pe regiunea de masat;

 cu palma si degetele usor flexate (formând o adâncitura pe fata palmara), realizându-se

tapotamentul în ventuza;

 cu dosul mâinilor, degetele fiind usor flexate, loviturile aplicându-se cu primele falange;

 cu pumnul incomplet închis, cu partea cubitala, astfel încât se asigura o elasticitate a loviturii
si evitarea aparitiei senzatiei de durere. Este procedeul denumit batatorit, si reprezinta a
manevra deosebit de puternica ce se poate aplica pe zone cu musculatura bine dezvoltata si
mai putin sensibile (zonele lombara si fesiera);

29
Discopatia Lombară
 tocatul este procedeul care foloseste marginea cubitala a mâinilor, degetele fiind apropiate,
miscarile de lovire efectuându-se din articulatia pumnului;

 alta modalitate tehnica este percutatul, care se executa cu vârful degetelor, mâinilor, flexate si
departate. Este unul din procedeele cele mai usoare de tapotament. Miscarile se efectueaza
din articulatiile pumnilor, degetele cazând libere pe suprafata tegumentelor. Reprezinta o
modalitate de aplicare a baterii adecvata pentru anumite regiuni (toracele si abdomenul).

În functie de intensitatea si ritmul tapotamentului, efectele se produc în tesuturile moi superficiale

sau mai profunde. Se obtine un efect predominant excitant, prin actiunea asupra receptorilor de la
nivelul pielii si a tesuturilor subcutanate conjunctive, si o activare a circulatiei cu hiperemie si
cresterea temperaturii locale.

Baterea provoaca, de asemenea, o crestere a excitabilitatii neuromotorii, prin stimularea

proprioceptorilor de la nivelul muschilor si tendoanelor, ceea ce duce la o crestere a tonusului
muscular. Procedura favorizeaza factorii lipolitici si mobilzarea adipocitelor din tesuturile
subtegumentare, micsorându-se în acest fel volumul stratuli adipos.

Aceste efecte ale procedeului sporesc utilitatea tapotamentului în hipotoniile si hipotrofiile

musculare prin inactivitate.
Tapotamentul se foloseste si ca manevra de masaj în pregatirea sportivilor între probe sau în
pauza dintre reprize. Aceasta manevra se foloseste în afectiunile aparatului locomotor unde sunt
prezente dureri sau contracturi musculare.

5. Vibratiile

Vibratiile reprezinta o manevra de masaj care consta în executarea unor miscari oscilatorii pe o
regiune mai restrânsa, producând o deplasare foarte mica a tegumentelor si a tesuturilor subcutanate.
Din punct de vedere tehnic, ele se efectueaza din articulatiile pumnului, cotului sau umarului, prin
aplicarea pe tegumente a degetului mare, a 2 degete, a palmei sau a ambelor mâini.
Vibratiile manuale nu sunt perfect ritmice, nu pot produce miscari oscilatorii si presiuni uniforme,
nu pot fi aplicate un timp prea îndelungat, deoarece sunt dificil de executat si obosesc mâna
masorului.
Avantajul consta în faptul ca mâna masorului este moale, calda si se muleaza mai bine pe
suprafata tratata, ceea ce o face mai agreabila pentru pacient, în comparatie cu manevrele mecanice.
Actiunea vibratiilor depinde de intensitatea manevrelor. Cele superficiale, fine, mai prelungite, au
un efect calmant, reduc sensibilitatea tegumentelor si tesuturilor subcutanate, produc o senzatie de
încalzire si relaxare musculara. Vibratiile cu oscilatii mai mari, mai profunde, mai puternice produc o
activare a circulatiei sanguine în zona masata, cu efecte descongestionante.
Vibratiile sunt procedee indicate în hipertoniile musculare, în contracturile musculare ce apar în
spasmofilie, în artrozele cervicale si lombare, precum si în combaterea oboselii musculare dupa efort,
la sportivi.

Manevrele secundare de masaj manual

În afara manevrelor fundamentale de masaj, mai exista o serie de manevre secundare sau
ajutatoare care pot fi utilizate pe lânga primele.
 Presiunile constau în apasari pe unele zone ale corpului si se aplica la sfârsitul sedintelor de
masaj partial.

30
Discopatia Lombară
Ele se efectueaza cu palmele (pentru regiunea spatelui acestea se aplica de o parte si de alta
a coloanei vertebrale, pacientul fiind culcat în decubit ventral - cu fata în jos, cu membrele superioare
în extensie, astfel masorul exercitând presiunile cu mai putin efort, folosindu-si greutatea trunchiului în
executarea apasarilor asupra zonei de masat).
Procedeul trebuie facut cu atentie, fara variatii bruste de intensitate, evintându-se provocarea
senzatiei de disconfort. În cazul în care apar senzatii dureroase în zona de aplicare, manevra se
întrerupe.
Presiunile sunt contraindicate la batrâni si copii deoarece exista riscul producerii de acceidente
osoase (fisuri).
Presiunile se pot face pe anumite zone de periost, cu o intensitate medie, cu efecte asupra
circulatiei din zona masata, care dupa o faza de ischemie trece într-o faza de hiperemie, precum si
efecte asupra ramificatiilor nervoase cu realizarea scaderii sensibilitatii.
 Cernutul si rulatul sunt manevre de masaj ce pot fi aplicate numai pe anumite parti ale
corpului, care au forma cilindrica (membrele superioare si inferioare).
Cernutul se executa cu ambele mâini asezate pe partile laterale ale segementului membrului,
cu degetele îndoite, imprimându-se partilor moi miscari laterale similare cernutului prin sita.
Rulatul se face cu ambele mâini plasate lateral, de o parte si de alta a segmentului membrului,
cu degetele întinse, realizându-se o rulare, a tesuturilor moi, în ambele sensuri, de jur împrejurul
regiunii masate.

Aceste procedee se adreseaza în special musculaturii membrelor, având efecte de relaxare

musculara, de descongestionare locala si de îmbunatatire a supletii tesuturilor.
Datorita faptului ca se pot executa destul de usor, sunt folosite, îndeosebi de sportivi, în automasajul
membrelor.
 Tractiunile si tensiunile se adreseaza, în special, articulatiilor si tesuturilor periarticulare.
Tractiunea se face cu ambele mâini, folosind o priza deasupra articulatiei si una dedesubtul
acesteia, tragând în sensul axei longitudinale a segmentului unde se afla articulatia.

Manevra are ca obiectiv realizarea unei întinderi în limitele fiziologice ale diferitelor
componente atât ale articulatiei, cât si a elementelor periarticulare, îmbunatatindu-se mobilitatea
articulara. Tractiunea se foloseste mai ales pentru articulatiile degetelor.
Pentru membre, manevrele se fac cu pacientul culcat pe spate.
La nivelul coloanei cervicale, tractiunea se face din pozitia sezând sau stând, folosind priza pe
frunte si pe ceafa, tragând capul în sus.
Pentru trunchi, manevra se efectueaza tot sezân sau stând, cu apucarea subiectului peste brate si
tragerea lui în sus, vertical.

Pe lânga manevrele fundamentale si secundare de masaj manual folosite în mod obisnuit de catre
masorul care aplica procedura sau de catre persoana care se automaseaza, exista o serie de alte
procedee care cuprind:

1. masajul reflex;

2. hidromasajul;

3. masajul instrumental;

4. masajul cu jet de aer cald,;

5. masajul cu bule gazoase în apa,;

31
Discopatia Lombară
6. masajul cu gheata.

1. Masajul reflex

Masajul reflex se bazeaza pe influenta reflexa, de la distanta, dupa aplicarea acestuia pe zone de
proiectie dureroase, tegumentare sau periostale, în afectiuni ale aparatului locomotor sau viscerale.
În aceasta categorie intra:

1. masajul periostal;

2. pe zone reflexogene Head;

3. presopunctura.

Masajul periostal consta în executarea unor presiuni puternice, cu ajutorul policelui sau
a mediusului, în puncte situate pe periost, acolo unde acesta nu este acoperit de parti moi.

Punctele de presiune se aleg dupa gradul de sensibilitate la apasare.

Presiunea se exercita timp de 2-3 minute pe fiecare punct, fiind însotita de frictiuni circulare.
Manevra se poate repeta de 2-3 ori pe un punct, apoi se trece pe alte puncte dureroase la palpare.
Pentru a obtine efecte de durata se executa 3-4 sedinte.
Masajul periostal combate fenomenele congestive, de contractura si le atenueaza pe cele
dureroase, prin aplicare pe zona de proiectie periostala învecinata zonei afectate.
Dezavantajul metodei consta în faptul ca pacientul are dureri pe durata aplicarii presiunii.
Masajul periostal poate fi folosit în tratamentul sechelelor dupa afectiuni traumatice ale aparatului
locomotor, interesând tesuturile ligamentare si musculare.

Presopunctura reprezinta un procedeu terapeutic derivat de la acupunctura.

Ea consta în efectuarea de presiuni cu un singur deget, de obicei cu policele, pe puncte folosite

în acupunctura.
Acest procedeu are ca efect reducerea fenomenelor dureroase, micsorarea tonusului muscular,
realizarea relaxarii musculare.

Presopunctura se foloseste în:

 afectiuni musculare - ex. miozitele de effort;

 în contracturile musculare din artroze - PSII;

 în afectiuni ale sistemului nervos periferic - ex. nevralgiile;

 în afectiuni ale tendoanelor - ex. tendinitele si entesztele.

Eficienta acestui procedeu nu atinge în aceeasi masura gradul de eficienta realizat prin
acupunctura.

Masajul transversal profund

32
Discopatia Lombară
Masajul transversal profund, sau masajul Cyriax, consta în utilizarea frictiunii pentru a realiza
mobilizarea tesuturilor moi între ele, tegumente, tesuturi, fascii, fibre musculare, tendoane. Ea se
bazeaza pe diagnosticul exact al leziunii, prin palparea cu 2 degete a zonei traumatizate si
evidentierea punctului dureros. Se executa o frictiune profunda transversala cu 2 degete,
perpendicular pe directia fibrelor musculare sau ligamentare, interesate de traumatism. Presiunea
ramâne constanta în tot timpul sedintei, degetele pastrând contact permanent cu pielea. Durata
procedurii este de 10 minute, ea putându-se repeta la interval de 1-2 zile.
Masajul transversal profund realizeaza înlaturarea aderentelor fibroase dupa traumatisme ale
aparatului locomotor. Prin mobilizarea transversala a tesuturilor moi se refac zonele de clivaj si
alunecare fiziologica a muschilor si tendoanelor. Are o actiune trofica locala producând hiperemie si
analgezie la locul de aplicare.
Nu se recomanda în stadiul acut si în afectiunile inflamatorii ale aparatului locomotor.

Hidromasajul consta în asocierea în acelasi timp a manevrelor de masaj cu o procedura de

hidroterapie. Exista doua metode de aplicare a hidromasajului si anume: dus-masajul si dusul
subacval.

Dus-masaj consta în executarea unui masaj manual pe o anumita parte a corpului, care se afla
sub jetul unor dusuri calde ce actioneaza vertical. Pacientul, dezbracat, se afla asezat în decubit
dorsal sau decubit ventral, pe o masa de masaj, deasupra careia exista 4-6 dusuri rozeta din care
cade, în ploaie, apa la o temperatura de 38 0, de la o înaltime de 60 cm. Durata proceduri este de 5-10
minute si de obicei se face partial (pe spate, pe torace, abdomen sau membre).
În cazul dus-masajului, pe lânga efectele masajului (mecanice) se adauga si cele ale agentului
termic reprezentat de dusul rozeta. El produce o vasodilatatie puternica favorizând:

 procesele de resorbtie;

 relaxarea musculaturii;

 calmarea fenomenelor dureroase.

Aceasta procedura este folosita în tratamentul artrozelor de la nivelul coloanei vertebrale sau
membrelor, în diferite forme ale reumatismului abarticular, în diverse sechele dupa traumatismele
aparatului locomotor si în masajul sportiv.

Dusul subacval este a doua forma de aplicare a hidromasajului si consta în aplicarea unui dus
cilindric asupra unui segment sau pe tot corpul pacientului, care se afla sub apa, într-o baie la
temperatura de 370-380. Presiunea dusului, care se proiecteaza pe zona de masat poate fi reglata la 1-
6 atmosfere, în functie de sensibilitatea regiunii tratate. Aceasta presiune se realizeaza cu ajutorul
unui compresor electric, care printr-un furtun cu sorb absoarbe apa din vana, dupa care o proiecteaza
printr-un furtun prevazut la capat cu o duza cilindrica, asupra zonei de tratat. Duza este plasata sub
apa, la 30 cm de corp, jetul cilindric de apa se proiecteaza la un unghi de 35 0 fata de suprafata
tegumentelor. La nivelul articulatiilor se poate proiecta perpendicular.
Durata procedurii este de 5-15 minute, iar sensul de aplicare este centripet. Se începe cu partea
posterioara a unui membru inferior (gamba, coapsa, fesa, ajungându-se în regiunea lombara si
interscapulovertebrala), se trece la celalalt
membru inferior, apoi la membrele superioare, tot în sens centripet. Pe partea anterioara a corpului se
procedeaza la fel, exceptând abdomenul, unde se foloseste sensul orar si presiune mai mica. Nu se
aplica pe zonele mamare si scrotale.
33
Discopatia Lombară
Avantajele dusului subacval sunt:

 permite o relaxare optima a musculaturii sub actiunea factorului termic si a presiunii

hidrostatice;

 realizeaza un confort deosebit pentru pacient, presiunea jetului de apa fiind mai agreabila,
deoarece aceasta este reglabila în functie de sensibilitatea zonei tratate;

 permite un masaj mai eficient, în profunzime, decât prin masaj manual, în zone ale corpului cu
straturi mari de tesut celuloadipos si muscular, cum sunt lombele, fesele, articulatiile
soldurilor;

 este mai putin obositor pentru persoana care în executa.

Dezavantajele procedurii constau în faptul ca necesita masuri de protectie deosebite:

 o instaltie perfecta a compresorului electric (priza în pamânt) si a vanei;

 echipament de protectie (manusi, cizme de cauciuc pentru persoana care aplica procedura).

Dusul subacval are urmatoarele efecte:

 realizeaza o hiperemie profunda în zona de aplicare ce favorizeaza procesele de resorbtie;

 produce relaxarea musculara;

 favorizeaza înlaturarea proceselor aderentiale dupa afectiuni inflamatorii sau traumatice ale
aparatului locomotor si stimuleaza activitatea motorie a unor viscere abdominale.

Masajul instrumental mecanic se efectueaza cu ajutorul aparatelor producatoare de vibratii,

denumite aparate de vibromasaj.

Aplicarea pe zonele de tratat a vibratiilor mecanice se face prin doua modalitati:

1. aparate cu banda vibratoare;

2. aparate portabile cu dispozitive de cauciuc sau plastic, de diferite forme.

Unele aparate din a doua categorie au dispozitive de reglare a amplitudinii oscilatiilor, care la
valori minime permit efectuarea si a efleurajului.

Avantajele aparatelor de vibromasaj sunt:

 unele aparate ofera posibilitatea reglarii frecventei si amplitudinii oscilatiilor;

34
Discopatia Lombară
 produc vibratii mecanice ritmice si cu amplitudine uniforma;

 dispenseaza pacientul de serviciile persoanei specializate;

 durata sedintei poate fi mai mare fata de aceea în care vibratiile se executa manual (care sunt
obositoare pentru persoana care le efectueaza).

Dezavantajele aparatelor de masaj sunt:

 ofera numai doua manevre, efleuraj si vibratii, în comparatie cu masajul manual, care
efectueaza o gama mult mai larga de manevre fundamentale si secundare;

 vibratiile mecanice sunt mai putin agreabile decât vibratiile manuale, executate de masor,
care se pot adapta mai bine la sensibilitatea diferita a diverselor segmente ale corpului,
realizându-se un confort mai bun pentru pacient.

Vibratiile mecanice fine, cu amplitudine mica, au efecte sedative, descongestive si de relaxare

musculare. Sunt folosite în tratamentul fenomenelor dureroase si a contracturilor musculare de la
nivelul aparatului locomotor, dar si în fenomene dureroase viscerale abdominale.

Vibratiile mecanice de amplitudine mai mare si frecventa mai ridicata produc o stimulare a
circultiei sanguine în zona de aplicare, cu aparitia unei hiperemii a pielii, precum si o actiune de
împiedicare a depunerii adipocitelor, prin mobilizarea lor din tesuturile celuloadipoase subcutanate.
Aceleasi vibratii fine si efleurajul se pot realiza si cu aparate actionate electric.

Masaj local cu gheata este un procedeu care îmbina una din manevrele fundamentale de
masaj, netezirea, cu crioterapia. Aceasta consta în folosirea cuburilor de gheata cu care se face
efleuraj pe zona de tratat timp de 3-7 minute, manevra care se repeta la interval de 2 ore.
Efecteleprocedurii constau în:

 producerea unei vasoconstrictii locale cu scaderea consumului de oxigen si a metabolismului;

 diminuarea extensibilitatii colagenului cu prevenirea formarii edemului;

 realizarea unei miorelaxari cu reducerea contracturii;

 diminuarea conducerii nervoase;

 actiune analgezica.

Masajul cu gheata se foloseste în diverse afectiuni ale aparatului locomotor de natura traumatica,
cum sunt contuziile, entorsele, leziunile musculare fibrilare, etc. Eficacitatea tratamentului este
conditionata de aplicarea sa cât mai prompta.

35
Discopatia Lombară

3. Kinetoterapia

Mobilitatea trunchiului este asigurata de coloana vertebrala prin care se realizeaza

miscarile de flexie-extensie lateralitate stânga-dreapta si rotatie. Sub raportul kineticii întregului
corp, trunchiul joaca un rol important decât al propriei capacitati de miscare. Mobilitatea
controlata a membrelor ar fi posibila fara participarea trunchiului superior la miscarile
membrului brahial si a trunchiului inferior la miscarile membrului pelvian.

Pricipalul rol al trunchiului este de a determina posturile de baza ale întregului corp: decubit,
sezând si ortostatica.

Trunchiul asigura, asadar, atât statica, stabilitatea corpului, cât si dinamica, flexibilitatea
lui. Aceste functii sunt de fapt îndeplinite de coloana si masele musculare ale trunchiului.
Stabilitatea intrinseca a coloanei este realizata de vertebre, discuri, ligamente, iar cea extrinseca
este data de musculatura. La stabilitatea totala a trunchiului, cea intrinseca contribuie într-un
procent foarte redus.

Mobilitatea este asigurata prin sumarea miscarilor în fiecare segment mobil al coloanei.
Segmentul mobil al coloanei sau unitatea functionala (complexul a doua vertebre adiacente,
discul intervertebral, articulatiile interapofizare si structurile moi conexe) realizeaza miscarea la
fiecare

nivel, în functie de raportul dintre suprafata discului si grosimea lui. Cu cât acest raport va fi mai
mic, cu atât mobilitatea în segmentul respectiv va fi mai mare. Astfel, coloana cervicala are un
raport de 6, coloana lombara de 13, iar cea dorsala de 22. Astfel, mobilitatea cea mai buna este în
coloana cervicala, în cea dorsala fiind de 4 ori mai limitata.

Discurile intervertebrale suporta presiuni foarte mari, în functie de pozitia trunchiului si

încarcarea cu greutati.

Studierea celor mai eficiente exercitii pentru tonifierea musculaturii trunchiului a

preocupat mereu atât pe cercetatorii fiziologi, cât si pe practicienii kinetologi.

Obiectivele kinetoterapiei sînt diferite în functie de stadiul suferintei: acut, subacut, cronic sau
de remisiune completa.

În stadiul acut se aplica metode de relaxare generala si de relaxare a musculaturii lombare.

În subacut începe adevaratul program de kinetoterapie, cel mai cunoscut fiind programul
Williams. Pe lînga tehnicile de relaxare, acum se vor aplica si tehnici de asuplizare a trunchiului
inferior.

În stadiul cronic se poate începe si tonifierea musculaturii slabe.

36
Discopatia Lombară
Redam în continuare pe scurt exercitiile care alcatuiesc programul Williams, exercitii care se
executa diferentiat, pe trei faze, în functie de evolutia afectiunii.

PROGRAMUL WILLIAMS FAZA I

Exercitiul 1 - Decubit dorsal: se flecteaza si se extind genunchii.

Exercitiul 2 - Decubit dorsal: se trage un genunchi cu amîndoua mîinile la piept,

încercînd atingerea lui cu fruntea; se procedeaza apoi la fel cu celalalt.

Exercitiul 3 - Ca la exercitiul 2, dar concomitent cu ambii genunchi.

Exercitiul 4 - Decubit dorsal, cu mîinile sub cap: se trage un genunchi la piept cît mai
mult, apoi celalalt, apoi ambii.

Exercitiul 5 - Decubit dorsal cu bratele ridicate pe lînga cap în sus, genunchii flectati la
900, talpile pe pat: se împinge lomba spre pat, se contracta abdominalii, se salta usor
sacrul de pe pat; se revine, apoi se repeta.

Exercitiul 6 - În sezînd pe scaun, cu genunchii mult departati: se apleaca mult înainte,

astfel încît sa atinga cu mîinile solul de sub scaun; se mentine aceasta pozitie 4-5
secunde, se revine, apoi se repeta.

Fiecare exercitiu al fazei I se executa de 3-5 ori, repetîndu-se de 2-3 ori pe zi.

Dupa doua saptamîni, acestor exercitii li se adauga cele din faza a II-a.

PROGRAMUL WILLIAMS FAZA A II-A

Exercitiul 7 - Decubit dorsal, cu genunchii flectati, talpile pe pat: se apleaca ambii

genunchi spre dreapta, apoi spre stînga, pîna ating patul.

Exercitiul 8 - Decubit dorsal: calcîiul drept se aseaza pe genunchiul stîng; se executa o

abductie cît mai interna a soldului drept, pîna se atinge cu genunchiul drept planul
patului, apoi se inverseaza.

Exercitiul 9 - Decubit dorsal: se ridica alternativ cît mai sus cîte un membru inferior
extins.

Exercitiul 10 - În ortostatism: genuflexii cu mîinile în sprijin pe spatarul scaunului,

spatele perfect drept, calcîiele ramînînd pe sol.

Exercitiul 11 - Pozitia de "cavaler servant", corpul aplecat pe coapsa ridicata la 90 0,

37
Discopatia Lombară

sprijin si pe sol cu mîinile: se întinde genunchiul de sprijin, executînd si o balansare

care trebuie sa întinda psoas-iliacul.

În aceasta perioada se fac si exercitii din atîrnat: cu fata sau cu spatele la spalier,
ridicare de genunchi la piept, rotare genunchi stînga-dreapta, bascularea membrelor
inferioare, cifozari lombare cu picioarele pe o bara.

PROGRAMUL WILLIAMS FAZA A III-A

Exercitiul 12 - Decubit dorsal, genunchii flectati la 900, talpile pe pat: se împinge lomba
spre pat, se contracta abdominalii, se salta usor sacrul de pe pat; treptat se executa aceleasi
miscari lombare si ale bazinului, dar cu genunchii tot mai putin flectati, pîna ajung sa fie
complet întinsi.

Exercitiul 13 - În ortostatism, la perete, taloanele la 25-30 cm de acesta: se aplica sacrul si

lomba aplatizate pe perete; se apropie treptat calcîiele de perete, mentinînd contactul
lombei cu acesta.

Exercitiul 14 - Decubit dorsal: se executa bicicleta cu bazinul mult basculat.

În stadiul de remisiune completa, programul de kinetoterapie urmareste prevenirea recidivelor,

urmarind constientizarea pozitiei corecte a coloanei lombare si bazinului, ca si însusirea unor
metode de "înzavorîre" a coloanei lombare în timpul efortului fizic, în special cu ridicare de
greutati.

Musculatura flexoare - flexia

Tipuri de exercitii statice:

Exercitiul 1: suita de exercitii "cap pe trunchi" din decubit dorsal, cu sau fara genunchii flectati:
se ridica în asa fel capul, încât sa "priveasca" picioarele; musculatura abdominala se contracta
static pentru a fixa toracele, pentru ca acesta, la rândul lui, sa reprezinte punct fix pentru scaleni
si sternocleidomastoidieni- flexia capului se poate combina cu flexia unui sold, pentru cresterea
actiunii statice a abdominalilor.

Exercitiul 2: suita de exercitii "trunchi pe membre inferioare", coloana ramânând dreapta,rigida:

din pozitia culcat sau sezând, cu membrele inferioare întinse (sau flectate), se ridica sau se
coboara lent trunchiul mentinut drept.

Exercitiul 3: de fapt, o suita de exercitii care poarta denumirea de "membre inferioare pe

trunchi" si care se executa din decubit dorsal, din ortostatism, din atârnat, cu ambele membre
concomitent sau cu câte unul alternativ: se face flexia soldului cu genunchiul flectat (sau întins);
38
Discopatia Lombară
daca flexia CF nu este completa,se realizeaza contractia statica a musculaturii abdominale; daca
este completa, seproduce o basculare posterioara a pelvisului, dreptii abdominali scurtându-se.

Exercitiul 4: din pozitia ventrala, în sprijin pe mâini si vârful picioarelor, se executa flexia
bratelor: musculatura abdominala este obligata sa se contracte static anti-gravitatie, pentru a
preveni bascularea anterioara a bazinului.

Exercitiul 5: contractii puternice abdominale din diverse pozitii: decubit dorsal cu genunchii
flectati, din decubit ventral, din sezând sau din ortostatism.

Tipuri de exercitii dinamice:

Exercitiul 1: combinarea miscarilor de trunchi cu ale membrelor inferioare sau doar ale unuia
dintre ele: din decubit dorsal se combina flexia coloanei cu flectarea membrelor inferioare,
aducând genunchiul la piept cu ajutorul bratelor.

Exercitiul 2: grup de exercitii "pelvis si coloana lombara pe trunchiul superior si membre

inferioare": din decubit dorsal cu genunchii flectati se basculeaza puternic bazinul spre spate,
delordozând; musculatura abdominala lucreaza sincron cu extensorii soldului.

Exercitiul 3: suita de exercitii "membre inferioare pe pelvis, pelvis si coloana lombara pe

trunchiul superior": din decubit dorsal sau din atârnat se executa flexia CF, cu sau fara flexia
genunchiului, combinata cu flexia coloanei toraco-lombare.

Exercitiul 4: suita de exercitii "coloana pe pelvis, pelvis pe membre inferioare": se executa din
decubit dorsal, cu genunchii flectati si cu picioarele fixate.

Exercitiul 5: suita de exercitii "coloana pe pelvis" - respectiv flexia coloanei fara miscarea
pelvisului sau a membrelor inferioare, care se executa din decubit dorsal, gradul de flectare fiind
variabil: sa se observe ca ridicarea nu se face cu coloana dreapta, rigida, si ca nu este vorba doar
de flectarea coloanei cervicale.

Musculatura extensoare - extensia

Tipuri de exercitii statice:

Exercitiul 1: grup de exercitii tip "trunchi rigid pe membre inferioare": din pozitiile în sezând,
ortostatica sau ventrala cu sprijin pe bazin se executa coborâri-ridicari de trunchi cu coloana
dreapta, rigida; miscarea se face din solduri (flexie-extensie), extensorii toraco-lombari în
contractie statica luptând contra gravitatiei, care tinde sa flecteze coloana.

Exercitiul 2: suita de exercitii de tip "atârnat la bara cu îndoirea bratelor", în timpul acestor
exercitii extensorii actioneaza static pentru a mentine pozitia dreapta a coloanei, lupând
împotriva gravitatiei.

39
Discopatia Lombară
Exercitiul 3: de fapt, grup de exercitii de "cadere în fata", respectiv din pozitie ortostatica se
duce piciorul drept înainte, corpul "cazând" în fata; se repeta apoi acelasi exercitiu cu piciorul
stâng, musculatura erectoare se contracta pentru a lupta contra gravitatiei, mentinând spatele
perfect drept.

Exercitiul 4: suita de exercitii tip "membre inferioare pe trunchi": din decubit ventral se extinde
câte un membru inferior aproximativ la 15 grade; extensorii toraco-lombari si flexorii soldului
opus actioneaza static pentru a bloca tendiinta de balansare posterioara a pelvisului prin
extensorii membrului inferior ridicat; daca extensia depaseste 15 grade, pelvisul se înclina
anterior datirita tensiunii exercitate de ligamentul iliofemural, iar extensorii toraco-lombari
actioneaza dinamic, scurtându-se.

Tipuri de exercitii dinamice:

Exercitiul 1: tip "pelvis si coloana lombara pe trunchi superior si membre inferioare": din
decubit dorsal, cu genunchii flectati, pelvisul este basculat înaite, cu lordozare lombara
accentuata - musculatura extensoare toraco-lombara actoineaza sinergic cu flexorii CF.

Exercitiul 2: grup de exercitii "membru inferior pe pelvis, pelvis si coloana lombara pe trunchi
superior": în decubit ventral se ridica (extinde) alternativ câte un membru inferior peste 15
grade; ligamentul iliofemural blocheaza extensia CF peste 15 grade, asa ca pelvisul va bascula
anterior cât permit extensorii coloanei toraco-lombare si flexorii articulatiei coxo-femurale a
membrelor inferioare care sta pe sol.

Exercitiul 3: suita de exercitii tip " trunchi (coloana arcuita) pe membrele inferioare": se executa
din decubit dorsal, cu sau fara genunchii flectati, ridicând de pe sol toracele cu sprijin în umeri;
sau, din sprijin cu mâinile pe bara, se arcuieste spatele, daca se flecteaza genunchii si CF se
reduce posibilitatea saltarii pelvisului si lombei, extensia producându-se mai ales în zona
toracala.

Exercitiul 4: suita de exercitii "coloana pe pelvis, pelvis pe membrele inferioare", în care

erectorii toraco-lombari sunt activati concomitent cu extensorii soldului.

Exercitiul 5: tip de exercitii "coloana pe pelvis": din decubit ventral, se executa extensia
coloanei (activitate dinamica a erectorilor, în timp ce extensorii soldului lucreaza izometric,
fixând pelvisul) cu bratele spre spate.

Exercitiul 6: suita de exercitii prin combinarea miscarii "membre inferioare pe pelvis" cu

"extensia coloanei" - si aici erectorii toraco-lombari actioneaza sinergic cu extensorii soldului.

Flexia si extensia

 Tip de exercitiu static: coloana ramâne rigida, realizând tipul "trunchi pe membrele
inferioare"; miscarea se executa din CF (flexie-extensie), este o combinare a exercitiului 2 de la
exercitii statice pentru flexie cu exercitiul 2 de la exercitii statice pentru extensie.

40
Discopatia Lombară
 Tipuri de exercitii dinamice. Au mare importanta în programele de asuplizare a coloanel. Se
combina tipurile de exercitii aratate separat la flexia si extensia coloanei - vom completa cu
câteva miscari combinate ale trunchiului si membrelor, care solicita supletea coloanei.

Exercitiul 1: din patrupedie se ridica un genunchi spre abdomen, în timp ce coloana se cifizeaza
puternic, apoi respectivul membru inferior se extinde, lordozând concomitent coloana.

Exercitiul 2: tot din patrupedie, bascularea pelvisului înainte cu extensia capului realizeaza o
extensie a trunchiului, apoi bascularea înapoi a pelvisului cu flexia capului face posibila
cifozarea toraco-lombara

Exercitiul 3: deseori retractura ischiogambierilor limiteaza flexia trunchiului: în aceste cazuri se

indica exercitii speciale de întindere a ischiogambierilor, care se realizeaza prin miscari
succesive de flexie-extensie de trunchi, din pozitii speciale.

Flexorii laterali ai coloanei - Miscarea de lateroflexie

Tipuri de exercitii statice:

Exercitiul 1: suita de exercitii tip "trunchi rigid pe membre inferioare" prin aplecarea laterala a
trunchiului mentinut drept, cu abductia sau adductia soldului de sprijin, celalalt membru inferior
mobilizându-se odata cu trunchiul. În timpul acestei lateroflexii, musculatura opusa de pe partea
superioara actioneaza prin contractie statica contra gravitatiei, pentru ca sa mentina coloana
dreapta, sa nu se curbeze pe partea care se apleaca.

Exercitiul 2: grup de exercitii tip "miscari laterale ale bratului si membrului pelvian, cu cadere
laterala a trunchiului", în care musculatura lateroflexoare de pe partea inferioara se contracta
pentru a mentine trunchiul drept, sa nu cedeze sub propria-i dreutate.

Exercitiul 3: prin fandari laterale, cu caderea corpului pe partea respectiva (mâinile în solduri),
se realizeaza contractia puternica a musculaturii lateroflexoare pe partea opusa.

Tipuri de exercitii dinamice:

Exercitiul 1: suita de exercitii tip "coloana pe pelvis", care necesita pozitii în care pelvisul sa fie
fixat; astfel, din pozitia calare pe o bancheta, se apleaca într-o parte si în alta trunchiul, din
ortostatism, cu un picior pe o banca joasa, se apleaca trunchiul spre o parte sau alta , bratul opus
miscari este în abductie.

Exercitiul 2: grupaj de exercitii tip "coloana pe pelvis,pelvis pe membre inferioare", în care

lateroflexorii actioneazî concomitent cu abductorii-adductorii soldului, aceste exercitii se executa
din ortostatism, din decubit dorsal sau lateral.

Exercitiul 3: grupaj de exercitii tip " membre inferioare pe pelvis, pelvis si coloana lombara pe
trunchi superior", respectiv miscarea laterala în bloc a membrelor inferioare si bazinului; poate fi
41
Discopatia Lombară
facuta pasiv sau activ, din pozitie de decubit sau din atârnat (mâinile prind o bara a spalierului) -
si în acest tip de exercitii musculatura lateroflexoare actioneaza sincron cu adductoriisi
abductorii soldului.

Exercitiul 4: suita de exercitii tip "pelvis si coloana lombara pe trunchi superior" combina
actiunea lateroflexoare a ridicatorilor soldului afectat cu aceea a abductorilor soldului opus,
realizându-se din ortostatism, cu mâinile sprijinite pe o bara la înaltimea umerilor, se ridica un
sold si se lateroflecteaza lomba, sau din pozitia în sezând.

Exercitiul 5: "miscare simultana a trunchiului si a unui membru inferior" se executa din decubit
dorsal.

Exercitiul 6: suita de exercitii din pozitia de cadere pe o parte, în care se coboara sau se ridica
pelvisul, se asociaza activitatea adductorilor soldului de deasupra si a abductorilor soldului de
dedesubt.

Rotatorii coloanei - Miscarea de rotatie

Tipuri de exercitii dinamice:

Exercitiul 1: suita de exercitii "coloana pe pelvis" care se realizeaza rotând trunchiul din posturi
care blocheaza pelvisul: calare pe o banca, în patrupedie; pentru accentuarea rotarii, se
mobilizeaza membrele superioare, ca niste aripi; de asemenea, din decubit dorsal, ducând un brat
peste corp, cu ridicarea umarului respectiv pelvisul pe sol.

Exercitiul 2: "membre inferioare, pelvis si coloana lombara pe trunchi superior": din decubit
dorsal, cu bratele în cruce si genunchii flectati, se executa miscari dintr-o parte într-alta,
antrenând si pelvisul.

Exercitiul 3: "coloana pe pelvis, pelvis pe membre inferioare": din ortostatism si decubit dorsal
(picioarele îndepartate) se executa rotatii într-o parte si într-alta.

Exercitiul 4: "pelvis si coloana lombara pe trunchi superior si pe membre inferioare": din pozitia
în atârnat (pentru a bloca trunchiul superior), cu picioarele în sprijin pe sol sau pe bara, se
executa rotarile din pelvis si coloana lombara.

Exercitii combinate pentru rotatori, flexori si extensori

Toate aceste exercitii se bazeaza pe secventa "coloana pe pelvis, pelvis pe membre

inferioare".

Exercitiul 1: activarea flexorilor si rotatorilor coloanei cu rotatorii soldului din decubit dorsal,
cu picioarele desfacute: se ridica trunchiul cu rotarea într-o parte, bratul încrucisând corpul spre
partea de rotatie.

42
Discopatia Lombară
Exercitiul 2: activarea flexorilor si rotatorilor coloanei si soldurilor din culcat, cu genunchii
flectati si picioarele sub bara, mâinile la ceafa: se ridica trunchiul (fara flectarea coloanei
cervicale) si se roteaza.

Exercitiul 3: activarea extensorilor si rotatorilor coloanei, ca si a extensorilor soldului din

pozitia mahomedana, care previne rotatia pelvisului: se face extensia "vertebra dupa vertebra",
cu rotatia trunchiului.

Exercitiul 4: activarea extensorilor si rotatorilor coloanei si sodurilor din decubit ventral, cu

mâinile la ceafa: extensie cu rotarea trunchiului.

Exercitii de circumductie a coloanei

Se realizeaza pe secventa "coloana pe pelvis, pelvis pe membre inferioare".

 Exercitiu: activarea circumductorilor coloanei cu flexorii si extensorii soldului din

pozitia "sezând calare pe o banca", cu mâinile în solduri, gambele fixând bine banca: se
fac rotatii de trunchi.

 Variante: aceeasi miscare din ortostatism, cu mainile pe solduri, sau: din atârnat cu
mâinile de doua inele si picioarele pe sol se executa rotatii ale întregului corp.

Exercitii de facilitare

Pentru activarea musculaturii trunchiului se poate realiza în cadrul unor scheme de facilitare,
pornindu-se de la membrele superioare sau inferioare.

Scheme pentru trunchiul superior:

Se combina miscarile capului, gâtului, trunchiului superior cu scheme Kabat asimetrice ale
extremitatilor superioare:

"Despicatul" ("choping"): o mâna apuca antebratul opus, executându-se o diagonala. Spre

exemplu "despicarea spre dreapta" combina D1E a membrului superior drept cu D2E a
membrului superior stâng. Exercitiul este un lant kinetic închis. Kinetoterapeutul face priza pe
frunte si pe palma dreapta. Odata cu "despicatul", pacientul roteaza si flecteaza capul si umerii,
miscarile fiind contrate de catre kinetoterapeut. Exercitiul activeaza oblicii abdominali,
amelioreaza mobilitatea trunchiului si, desigur, creste forta în membrele superioare si gât.

"Ridicarea" ("lifting") - inversul "despicatului" - realizeaza extensia trunchiului cu rotatie.

Membrele superioare se prind ca în "despicat", dar urmeaza diagonalele Kabat pe flexie (D1F si
D2F) ale membrelor superioare. Concomitent, asistentul va contra miscarea membrelor
superioare si extensia capului (priza pe occiput). Exercitiul pune în tensiune musculatura

43
Discopatia Lombară
postero-superioara a trunchiului (extensorii si rotatorii). "Despicatul", ca si "ridicarea" se executa
din decubit dorsal, cât si din sezând.

Schemele "bilaterale" sunt executate cu membrele superioare. Spre deosebire de "despicat" si

"ridicare", membrele nu sunt prinse între ele.exista 4 tipuri de astfel de scheme:

 Simetrice, care combina aceeasi diagonala în aceeasi directie pentru ambele membre
superioare. Aceasta schema faciliteaza flexia trunchiului (SB D2E) sau extensia
trunchiului (SB D2F).

 Asimetrice, care combina diagonalele în acelasi sens, spre exemplu: D1F pentru
membrul superior drept+D2F pentru membrul superior stâng sau D1E cu D2E. Schemele
asimetrice promoveaza flexia si extensia trunchiului, dar si rotatia.

 Reciproce, în care un membru superior executa o diagonala, spre exemplu: D2F, iar
celalalt, o alta diagonala D2E. Sunt activati în mod deosebit rotatorii trunchiului.

 Încrucisate, în care se executa aceleasi diagonale, dar în directii opuse, de exemplu: D2F
cu D2E. Acestea maresc stabilitatea trunchiului, dat fiind ca antreneaza miscarile opuse
ale membrelor superioare (flexie-extensie si abductie-adductie).

Scheme pentru trunchiul inferior:

Schemele "bilaterale" sunt executate pe membrele inferioare dupa aceleasi tipare ca si pentru
membrele superioare. Diferenta consta în faptul ca, daca pentru membrele superioare diagonalele
pe flexie întareau extensorii trunchiului, iar diagonalele pe extensie tonificau flexorii trunchiului,
în cazul schemelor pe membrele inferioare diagonala pe flexie a soldului tonifica flexorii
trunchiului, iar diagonala pe extensie tonifica extensorii trunchiului.

"Flexia trunchiului inferior" (FTI) combina schemele flexoare asimetrice bilateral. Spre
exemplu, flexia trunchiului inferior spre dreapta combina D2F membru inferior drept cu D1F
membru inferior stâng.

"Extensia trunchiului inferior" (ETI) combina, spre exemplu, extensia trunchiului inferior spre
dreapta cu D1E membrului inferior drept si D2E membru inferior stâng.

si în FTI, si în ETI membrele inferioare sunt în contact unele cu altele, genunchii putând fi
extinsi sau flectati.

O formula mai avansata este combinarea genunchiului extins cu sodul flectat si a genunchiului
flectat cu soldul extins.

Rezistentele opuse de catre kinetoterapeut trebuie sa se faca prin prize, care sa creeze un brat de
pârghie lung.

"Rotatia trunchiului inferior" combina scheme bilaterale asimetrice flexoare si extensoare. De

fapt, rotatia intra ca o componenta în toate schemele, caci are un rol important, scazând tonusul
44
Discopatia Lombară
în hipertonia musculaturii posterioare. Schemele trunchiului inferior tonifica musculatura
abdominala inferioara, erectorii si rotatorii trunchiului inferior, ca si musculatura membrelor
inferioare.

Scopurile exercitiilor de facilitare prin schemele trunchiului superior sau inferior:

 Cresterea activitatilor functionale: antrenarea schemelor trunchiului superior sau/si

inferior ajuta la mobilizarea trunchiului (rostogolire) la hemiplegici.

 Promovarea mobilitatii, limitata de durere: membrul afectat este mobilizat concomitent

cu cel sanatos în cadrul schemelor bilaterale.

 Cresterea fortei musculaturii trunchiului: mibilizarile membrelor superioare si inferioare

cu rezistenta cresc fluxul de activare a musculaturii slabe a trunchiului.

 Cresterea fortei musculaturii extremitatilor: fluxul de activare se face de la trunchi si

membrul sanatos spre cel cu musculatura slaba.

 Promovarea unui echilibru în tonusul muscular al trunchiului: se poate întari tonusul

antagonistului în cazul unui dezechilibru între el si agonist.

CAPITOLUL III

ORGANIZAREA SI METODOLOGIA CERCETĂRII

3.1. PREZENTAREA LOTULUI DE SUBIECŢI

Cercetarea pe care am efectuat-o a cuprins un lot de 16 pacienti diagnosticati cu

discopatie lombara, cu vârstele cuprinse între 25-60 de ani. Studiul s-a realizat la Centrul de
Recuperare Neuromotorie Sf. Maria, Dgaspc, Craiova, în perioada decembrie 2007 - mai
2008 si am urmarit timp de 6 luniefectele terapiei aplicate.

Evaluarea complexa a avut loc la începerea tratamentului recuperator,

la sfârsitul terapiei fizical-kinetice (în medie cca 4 saptamâni, 1 luna) si la un
interval de 6 luni postrecuperare pentru fiecare caz în parte.

Am urmarit efctele terapeutice determinate de programul de masaj,

kinetoterapie, hidrokinetoterapie pentru cei 16 pacienti.

Selectia cazurilor

45
Discopatia Lombară
Au fost inclusi în studiu pacientii diagnosticati cu discopatie lombara,
clinic si imagistic; pacienti la care au fost disponibile si s-au putut obtine în
momentul studiului date clinico-functionale complete conform obiectivelor
de studiu; pacienti care au urmat programul complex de evaluare si
recuperare pe o perioada 6 luni;

Repartitia pe sex, grupe de vârsta si mediu de provenienta a pacientilor luati în studiu este
cuprins în tabelele urmatoare.

Tabel - Repartitia cazurilor în functie de sex.

Nr. cazuri

Barbati 7

Femei 9

Total 16

Tabel - Mediul de provenienta.

Mediu urban Mediu rural

Barbati 5 2

46
 Discopatia Lombară

Femei 7 2

Total 12 4

Repartitia pacientilor in functie de mediul de provenienta denota, în cazul cercetarii

noastre, o incidenta mai mare în mediul urban si la femei a discopatiei lombare.

Tabelul 3.2. - grupe de vârsta.

25-30 ani 31-40 an

0 3

47
 Discopatia Lombară

2 4

2 7

Initial, am facut o evaluare completa (etiopatogenica, clinca, paraclinica si functionala) a

pacientilor luati în studiu, cu ajutorul echipei de recuperare multidisciplinara.

In cadrul evaluarii clinice am apreciat starea fizica generala (pe aparate si sisteme, mai
ales functia cardiovasculara - tensiunea arteriala, frecventa cardiaca, pulsul periferic, starea
vaselor periferice, respiratorie, digestiva, neurologica).

3.2. STABILIREA PARAMETRILOR sI METODELE DE CERCETARE UTILIZATE

PARAMETRII sI METODELE DE CERCETARE UTILIZATE

Date fiind obiectivele cercetarii (rolul kinetoterapeutului în activitatea de evaluare

corecta si completa etiopatogenica, clinica si functionala a pacientului cu HDL reeducarea
functionala a trunchiului, coloanei si a membrului inferior la bolnavul cu discopatie
lombara/hernie de disc în vederea ameliorarii clinico-functionale prin combaterea atrofiilor
musculare si ameliorarea amplitudinii de miscare la nivelul trunchiului, precizarea exercitiilor
optime din cadrul programului kinetic aplicat în conformitate cu statusul functional al
pacientului, stabilirea duratei optime si ritmului sedintelor kinetice) am stabilit ca variabile de
cercetat în cadrul studiului urmatorii parametrii:

 Pentru parametrul durere am folosit scala vizual analoga (VAS) prin intermediul careia,
fiecare pacient s-a autoevaluat din punct de vedere al intensitatii durerii cu o cifra de la 0 la 10 (0
= durere absenta, 10 = durere maxima).

48
Discopatia Lombară

 Pentru aprecierea efectului antalgic al terapiei am folosit Scala vizual analoaga a rezultatului
terapeutic VAS

 Indexul pentru disabilitatea cronica Waddell si Main pentru pacientii cu lombalgie - Chronic
Disability Index of Waddell and Main for Patients with Low Back Pain

 Chestionarul Roland - Morris de evaluare a dizabilitatii datorate durerii lombare - Low Back
Pain Disability Questionnaire of Roland and Morris.

METODELE DE CERCETARE UTILIZATE

Metodele de cercetare pe care a fost realizat prezentul studiu au fost:

1. metoda studiului bibliografic - reprezentat din parcurgerea referintelor bibliografice

(reviste, carti, tratate) existente în biblioteca facultatii, a Universitatii, biblioteca UMF - Craiova,
date informationale computerizate;

2. metoda observarii si înregistrarii datelor - care a constat din masurarea parametrilor

stabiliti, obtinuti în cadrul evaluarii complete a pacientilor, conform unei metodologii cunoscute,
care au respectat normele internationale, aplicate si la noi în tara; datele au fost înregistrate pe o
perioada de 6 luni pentru fiecare caz în parte, evaluarea având loc la intrarea în studiu -
momentul I, la terminarea programului recuperator fizical-kinetic - momentul II, la 6 luni -
momentul III.

3. metoda prelucrarii statistico-matematice a datelor obtinute - care a constat din:

prelucrarea rezultatelor obtinute, a valorilor matematice, a parametrilor fiziologici masurati,
conform metodelor de calcul, determinarea scorurilor scalelor utilizate, interpretarea tuturor
rezultatelor pe baza normelor standard existente;

S-au folosit metode statistice descriptive pentru culegerea, clasificarea

si descrierea datelor si metode statistice analitice (inductive) în scopul
analizei critice a datelor prin diverse prelucrari.

Descriptiv s-a realizat estimarea parametrilor cercetati prin calcularea:

- medianei (valoare mediana) - valoarea care împarte seria caracteristicilor

(variantelor) în doua parti egale - cu percentili 25-75% (valorile între care
sunt cuprinse cele 50% - ½ caracteristici din mijlocul seriei).

- mediei (valoare medie) - suma raportata la valorile distributiei, utila la

comparatia statistica.

49
Discopatia Lombară

- CI ("confidence interval", interval de siguranta, prag de semnificatie) -

indica probabilitatea ca unitatea statistica cercetata, luata la întâmplare
dintr-o populatie cu media Ma si deviatia standard σ, sa prezinte valoarea
unei caracteristici cuprinsa între anumite limite (95% = Ma ± 1,96 σ).

În scop analitic s-au apreciat:

- procente, probabilitati în producerea unui fenomen - raportul dintre numarul cazurilor

favorabile fenomenului si totalul cazurilor posibile (exprimate în procente x% sau 0,x);

4. metoda grafica - reprezentarea grafica a variatiilor parametrilor urmariti si a indicilor

masurati pe baza acestora; cu ajutorul acestei reprezentari grafice se obtine o mai buna
vizualizare a efectelor experimentului precum si o apreciere de ansamblu a rezultatelor
cercetarii;

5. metoda de evaluare - pentru pacentii luati în studiu (studiile descriptive), folosind

scale standardizate nominale (clasificarea simpla în diferitele categorii, fara existenta unor relatii
speciale între acestea) si scale ordinare (care masoara amplitudinea unei proprietati folosind o
clasificare, predeterminata a unor raspunsuri posibil a fi obtinute) descrise în continuare asa cum
au fost utilizate la pacientii cercetati:

 Scala vizual analoaga a durerii VAS

Este in mod uzual o linie de 10 cm pe care pacientul noteaza de la 0 la 10 gradul si intensitatea

durerii.

VAS pentru severitatea durerii

cea mai mare durere posibila

50
Discopatia Lombară

 Scala vizual analoaga a rezultatului terapeutic VAS

VAS pentru efectul tratamentului

Nici o ameliorare a durerii Disparitia completa a durerii

 Indexul pentru disabilitatea cronica Wanddell si Main pentru pacientii cu lombalgie - Chronic Disability Index of
Waddell and Main for Patients with Low Back Pain
Waddell si Main folosesc o scala simpla de evaluarea pacientilor cu durere joasa de spate, durere lombara. Autorii sunt de la
Western Infirmary, Glasgow Scotland.
Intrebari:
1. Este necesar ajutor sau evita ridicarile de obiecte grele (o valiza grea, un copil de 3-4 ani)
2. Statul pe scaun in general se limiteaza la mai putin de o jumatate de ora
3. Transportul cu masina sau autobuzul in general se limiteaza la mai putin de o jumatate de ora.
4. Mentinerea unei pozitii nemiscat in general se limiteaza la mai putin de o jumatate de ora
5. Mersul in general se limiteaza la mai putin de o jumatate de ora
6. Somnul tulburat in mod regulat de durerile de spate (ex. de 2 ori pe saptamana)
7. Absente regulate sau limitarea activitatilor sociale (nu sporturi)
8. Diminuarea frecventei activitatii sexuale
9. Este necesar ajutor in mod regulat cu incaltamintea (legarea sireturilor, punerea ciorapilor etc.)
RASPUNS PUNCTE
DA 1
NU 0
SCOR TOTAL = SUMA (punctelor obtinute raspuns la cele 9 intrebari)
Interpretare:
. scor minim: 0
. scor maxim: 9
. cu cat este mai mare numarul itemi cu atat este mai mare nivelul de disabilitate.

 Chestionarul Roland - Morris de evaluare a dizabilitatii datorate durerii lombare - Low Back Pain Disability
Questionnaire of Roland and Morris

Roland si Morris au realizat un chestionar pentru evaluarea pacientilor cu durere joasa de spate, aceasta putand sa fie folosita
pentru a determina nivelul de disabilitate al pacientului si poate sa ajute la masurarea rezultatelor dupa interventia terapeutica.
Autorii sunt de la St. Thomas' Hospital din Londra.

NOTA: Chestionarul se asociaza deobicei cu scala analoga a durerii VAS.

51
Discopatia Lombară

Întrebari privind perceptia actuala a pacientului:

52
Discopatia Lombară

RASPUNS PUNCTE
DA 1
NU 0

Scor total = SUMA (puncte pentru toate cele 24 situatii)

Interpretare:

. scor minim: 0

. scor maxim: 24

. Cu cat este mai mare scorul cu atat este mai severa disabilitatea asociata cu durerea de spate. Un scor de 0 indica faptul ca nu
exista disabilitate iar un scor de 24 indica faptul ca exista disabilitate.

. Un scor >sau= 14 indica un pacient sever afectat.

53
Discopatia Lombară

3.3. METODELE CONCRETE DE LUCRU - ALCATUIREA SI MODUL DE APLICARE

AL PROGRAMULUI TERAPEUTIC COMPLEX

Durerea lombara inferioara (low back pain) de cauza mecanica, este generata de
suferinta atât a tesuturilor moi lombare, cât si a structurilor vertebrale (disc, ligamente
intracanaliculare, articulatii vertebrale posterioare, pediculi vertebrali) afectate printr-un proces
degenerativ.

Sub raport clinic, includem: durerea lombosacrata izolata, durerea lombosacrata cu algii
referite pe membrul inferior, cât si durerea lombosacrata cu algie iradiata, radiculara.

Kinetoterapia si masajul sunt orientate atât ca obiectiv, cât si ca mijloace tehnice de

terapie recuperare în functie de starea clinica a pacientului.

Diferentiem astfel 4 perioade ale durerilor din HDL:

 Perioada acuta, se caracterizeaza prin dureri intense lombosacrate, cu sau fara

iradiere; bolnavul nu îsi poate calma durerile nici în decubit, prezinta contractura lombara, cu
sau fara blocada.

 Perioada subacuta, în care durerile din decubit au disparut, bolnavul se poate misca în
pat fara dureri, se poate deplasa prin camera, poate sa stea pe un scaun un timp mai mult sau mai
putin limitat, durerea fiind suportabila daca nu îsi mobilizeaza coloana.

 Perioada cronica permite pacientului sa-si mobilizeze coloana, durerile fiind

moderate, astfel încât nu îl mai forteaza sa adopte autoblocarea lombara; în ortostatism ti mers
durerile pot aparea dupa o perioada mai lunga de timp; pot persista contracturi paravertebrale.

 Perioada de remisiune completa, între perioadele de boala evidentiate clinic,

considerând cauza lombosacralgiei mecanice ca nevindecabila, potential putându-se deci repeta
oricând puseul dureros.

Kinetoterapia aplicata în perioada acuta.

Obiectivele acestei perioade sunt urmatoarele: reechilibrarea SNV, relaxarea generala,

scaderea iritatiei radiculare sau a nervului sinuvertebral, relaxarea musculaturii lombare
dureroase.

Reechilibrarea SNV este necesara în majoritatea pacientilor, ei prezentând o

hipersimpaticotonie care se rasfrânge asupra ritmului cardiac si a tensiunii arteriale (tahicardie,
TA crescuta). Se urmareste cresterea tonusului vagal.

54
Discopatia Lombară

În afara de medicatia corespunzatoare, se indica:

 Postura de decubit ventral, cu o perna relativ mai dura sub abdomen (care comprima plexul
celiac) si destul de mare, care sa cifozeze lomba; daca postura aceasta nu este suportata, se va
încerca decubitul lateral "în cocos de pusca", presând cu mâinile perna asezata pe epigastru.

 Patul înclinat în usor Tredelenburg (pentru excitarea sinusului carotidian).

 "Mângâierea" blânda a musculaturii paravertebrale.

 Caldura neutra în zona lombara.

Relaxarea generala este indicata pentru scaderea starii de tensiune psihica determinata
de durere si care, prin ea însasi, scade pragul la durere, ca si pentru decontracturarea generala,
inclusiv a musculaturii paravertebrale.

Se utilizeaza metoda de relaxare Jacobson sau mai simplu exercitii de respiratie profunda, cu
expiratie prelungita si mai zgomotoasa. Pacientul se concentreaza numai asupra miscarilor
respiratorii.

Scaderea iritatiei radiculare când exista un proces patologic la nivel intracanalicular,

prin:

Adoptarea unor posturi antalgice:

 Decubit dorsal, cu capul si umerii ridicati pe o perna, ganunchii flectati cu un sul sub ei,
picioarele sprijinindu-se pe talpi.

 Decubit lateral "în cocos de pusca".

 Decubit dorsal, cu soldurile si genunchii flectati la 90 grade, gambele sprijinindu-se pe un

scaunel sau o cutie.

 Oricare alta postura, oricât ar parea de bizara, în care pacientul simte o neta ameliorare a
fenomenelor algice.

Tractiuni vertebrale continue la pat, cu cadru special sau improvizând tractiunea pe bazin
cu o centura lata, de la care cablul este tractionat prin scripete. Contrarezistenta este data de
corpul pacientului, patul fiind în Trendelenburg; este de preferat ca CF si genunchii sa fie în
unghi drept si gambele în sprijin pe un scaunel.

Imobilizare în "aparat gipsat Williams", care realizeaza o postura asemanatoare celei

descrise mai sus.

55
Discopatia Lombară

Relaxarea contracturii musculaturii lombare, care declanseaza prin ea însasi durerea,

realizând cercul vicios: contractie musculara voluntara de aparare → tulburari circulatorii
musculare locale → acumulare de metaboliti acizi → durere → contractura involuntara →
tulburari circulatorii musculare → acumulare de metaboliti acizi → durere.

Metodologia cea mai buna pentru obtinerea relaxarii musculare lombare inferioare, cu
reducerea concomitenta a lombosacralgiei, este aplicarea exercitiului de facilitare "tine-
relaxeaza"("hold-relax") modificat. Rezistenta care se aplica va fi moderata spre minima.

Contractia este urmata de relaxarea muschilor activati. Abordarea grupelor musculare se va

face de la distanta spre zona afectata, adica de la "abord indirect spre abord direct". Se utilizeaza
pozitiile finale ale diagonalelor Kabat pentru membre în scopul influentarii musculaturii
trunchiului. Diagonalele membrelor superioare vor influenta musculatura abdominala superioara
si cea extensoare superioara a trunchiului. Diagonalele membrelor inferioare vor influenta
musculatura inferioara abdominala si pe cea a trunchiului. Aceste exercitii se pot considera ca
exercitii disto-proximale.

Sa presupunem ca pacientul are o contractura dureroasa lombara stânga:

Se începe cu membrele de pe partea dreapta, determinând astfel o avtivitate musculara pe

hemitrunchiul drept. Din decubit dorsal:

 Schema D2E: membru superior drept (diagonala a doua de extensie a membrului superior
drept) cu cotul întins: contrarezistenta kinetoterapeutului pentru izometrie se aplica la pozitia
finala (musculatura scurtata) priza în palma, priza pe brat. Aceata schema activeaza musculatura
abdominala superioara dreapta.

 Schema D2F: membru superior drept (cea de-a doua diagonala de flexie a membrului superior
drept) cu cotul întins: pentru izometrie, contrarezistenta kinetoterapeutului se aplica tot la
sfârsitul miscarii diagonalei - priza pe brat si pe fata externa a mâinii, contrând continuarea
miscarii diagonalei. Aceasta schema activeaza musculatura extensoare a trunhiului superior pe
dreapta.

 Schema D1F: membru inferior drept (prima diagonala de flexie a membrului inferior drept) cu
genunchiul flectat la 90 grade: kinetoterapeutul aplica prize pe treimea inferioara a coapsei si pe
fata dorsala a piciorului, contrarezistenta facându-se în momentul final de scurtare a diagonalei.
Aceasta schema activeaza musculatura abdominala dreapta inferioara.

 Schema D1E: membrul superior drept cu cotul întins: prize pe partea posterolaterala a bratului
si pe fata volara a mâinii si articulatiei pumnului, contrarezistenta aplicându-se în faza de
scurtare a diagonalei. Aceasta schema activeaza musculatura flexorilor laterali drepti ai
trunchiului.

 Schema D1E: membrul inferior drept cu genunchiul extins: priza sub treimea inferioara a
coapsei si sub genunchi, priza pe planta în jumatatea anterioara; contrarezistenta, la pozitia
finala. Schema activeaza extensorii lombari drepti.

56
Discopatia Lombară

Se va trece apoi, în aceeasi ordine, la schemele diagonalelor executate cu membrele de pe

partea afectata. Daca una dintre scheme provoaca dureri, se renunta la ea 1-2 zile.

Kinetoterapia aplicata în perioada subacuta.

A. Relaxarea musculaturii contracturate pentru a permite mobilizarea libera a trunchiului, care

implica: continuarea, cu rezistenta mai crescuta, a izimetriei în cadrul metodei "hold-relax" prin
schemele de mai sus;trecerea la executarea exercitiilor pe întregul parcurs al diagonalei Kabat
(contractie izotona), kinetoterapeutul realizând o contrarezistenta usoara pe întreaga diagonala.

B. Asuplizarea trunchiului inferior prin exercitii de remobilizare a coloanei lombare, basculari de

bazin, întinderea musculaturii paravertebrale si psoasiliacul (care este si un extensor al coloanei
lombare).

Faza I a programului Williams cuprinde urmatoarele exercitii:

Exercitiul 1- decubit dorsal: se flecteaza si se extind genunchii.

Exercitiul 2- decubit dorsal: se trage cu mâinile un genunchila piept, încercând atingerea lui cu
fruntea; se procedeaza apoi la fel cu celalalt genunchi.

Exercitiul 3- ca la exercitiul 2, dar concomitent cu ambii genunchi.

Exercitiul 4- decubit dorsal, cu mâinile sub cap: se trage un genunchi la piept cât mai mult, apoi
celalalt, apoi ambii concomitent.

Exercitiul 5 - decubit dorsal, cu bratele ridicate pe lânga cap în sus, genunchii flectati la 90
grade, talpile pe pat: se împinge lomba spre pat, se contracta abdominali, se salta usor sacrul de
pe pat; se revine, apoi se repeta.

Exercitiul 6- în sezând pe un scaun, cu genunchii mult îndepartati: se apleaca cu mâinile înainte,

astfel încât sa atinga solul de sub scaun; se mentine aceasta aplecare 4-5 secunde, se revine, apoi
se repeta.

Fiecare exercitiu al fazei I se executa de 3-5 ori, programul repetându-se de 2-3 ori pe zi. Dupa
circa doua saptamâni, în partea a doua a stadiului subacut, exercitiile devin mai complexe,
adaugându-se cele din faza a-II-a a programului Williams:

Exercitiul 7- decubit dorsal, cu genunchii flectati, talpile pe pat: se apleaca ambii genunchi spre
dreapta, apoi spre stânga, pâna ating patul.

Exercitiul 8- decubit dorsal: calcâiul drept se aseaza pe genunchiul stâng; se executa o abductie
cât mai interna a soldului drept, pâna se atinge cu genunchiul drept patul, apoi se inverseaza.

57
Discopatia Lombară
Exercitiul 9- decubit dorsal: se ridica alternativ câte un membru inferior cât mai sus, cu
genunchiul perfect întins.

Exercitiul 10- în ortostatism: genuflexii cu mâinile în sprijin pe spatarul scaunului, spatele

perfect drept, calcâiele ramânând pe sol.

Exercitiul 11- pozitia de "cavaler servant", corpul aplecat pe coapsa ridicata la 90 grade, sprijin
si pe sol cu mâinile: se întinde genunchiul de sprijin, executând si o balansare care trebuie sa
întinda psoasiliacul.

1. În aceasta perioada se fac si exercitii din atârnat:

a) Cu spatele la spalier, mâinile deasupra capului prind bara cu palmele înainte:

 Ridicarea genunchilor la piept;

 Rotare stânga-dreapta a genunchilor flectati;

 Basculare stânga-dreapta a membrelor inferioare întinse (ca un pendul);

 Semisuspendare, sprijin si pe picioare la sol (CF ti G la 90 grade): se face bascularea

înainte-înapoi si lateral a bazinului.

b) Cu fata la spalier, mâinile prin bara cu palmele spre zid:

 Redresarea bazinului;

 Pendularea bazinului si a membrelor inferioare spre stânga-dreapta;

 Cu picioarele pe o bara, se executa cifozari lombare.

Kinetoterapia aplicata în perioada cronica

Doua obiective principale: continuarea asuplizarii lombare si tonifierea musculaturii slabe.

A. Asuplizarea lombara se realizeaza prin urmarirea obtinerii acelorasi efecte ca la perioada

subacuta:

1. Bascularea pelvisului - pe care se pune accentul - prin executarea exercitiilor din cea de-a III-
a faza a programului Williams:

Exercitiul 1 - decubit dorsal, cu genunchii flectati: se împinge lomba spre pat, se basculeaza în
sus sacrul (lomba ramâne mereu în contact cu patul), se contracta peretele abdominal.

58
Discopatia Lombară
Treptat se executa aceleasi miscari lombare si ale bazinului, dar cu genunchii tot mai putin
flectati, pâna ajung sa fie complet întinsi.

Exercitiul 2 - în ortostatism, la perete, taloanele la 25-30 cm acesta: se aplica sacrul si lomba

(aplatizate) pe perete; se apropie treptat calcâiele de perete, mentinând contactul lombei cu
acesta.

Exercitiul 3 - decubit dorsal: se executa bicicleta, cu pelvisul mult basculat înainte.

2. Întinderea flexorilor soldului - care sunt muschi ce lordozeaza coloana lombara si ca

retractura lor limiteaza mobilitatea lombara -conform schemelor Kabat:

Schema D1F: membre inferioare în "pozitie alungita", adica de pornire a diagonalei, genunchiul
flectat usor la marginea mesei, gamba fiind sub nivelul acesteia: priza pe fata dorsala a
piciorului, priza peste genunchi; se realizeaza o contrarezistenta de izometrie, apoi o relexare în
cadrul tehnicii "tine .relaxeaza" ("hold-relax").

Decubit lateral pe partea opusa soldului de lucrat: soldul si genunchiul homolateral sunt puternic
flectate (ceea ce basculeaza înainte pelvisul); soldul de deasupra, hiperextins: priza pe sub
genunchi (care-si sustine în aer membrul inferior respectiv), priza pe sold; contrarezistenta la
tendiinta de flexie CF a pacientului; contractie izometrica, apoi relaxare.

Schema D2F: membre inferioare în "pozitie alungita" (pornire), genunchiul întins;

contrarezistenta prin priza pe fata antero-laterala a coapsei si priza pe fata dorsala a
antepiciorului. Schema realizeaza întinderea tensorului fasciei lata prin tehnica "hold-relax".

3. Întinderea extensorilor lombari, care se realizeaza mai bine executând "hold-relax"-ul pe

antagonisti (musculatura flexoare)decât pe agonisti (musculatura paravertebrala):

Decubit dorsal, CF si genunchi la 90 grade: priza peste genunchi, priza sub taloane; pacientul
trage genunchii spre piept, miscare contrata de asistent; în acelasi timp se opune încercarii de
rotatie (asistentul încearca sa miste gambele, ca pe niste leviere, într-o parte si alta). Izometria
astfel realizata (pe flexie si rotatie de sold) tonifica flexorii, dar în special relaxeaza extensorii
trunchiului.

Din sezând, cu membrele inferioare întinse, se executa miscarea de "despicare": mâna dreapta a
pacientului prinde treimea inferioara a propriului antebrat opus; cuplul celor doua membre
superioare astfel realizat se plaseaza spre lateral, înspre coapsa stânga; concomitent capul se
flecteaza; asistentul contreaza prin priza pe frunte flexia capului si prin priza pe mâna stânga
încercarea de ridicare a "securii" se executa tehnica "hold-relax".

B. Tonifierea musculaturii trunchiului, respectiv a musculaturii abdominale si extensoare

lombare. Scopul este ca trunchiul inferior în ortostatism sa realizeze, în primul rând, mentinerea
unei pozitii neutre a pelvisului si, în al doilea rând, sa creeze o presiune abdominala de preluare a
unei parti din presiunea transmisa discurilor.

59
Discopatia Lombară
Am vazut ca obtinerea unei pozitii neutre (intermediare,delordozate) a lombei tine de întinderea
musculaturii extensoare lombare (extensorii paravertebrali si psoasiliacul), dar si de tonifierea
abdominalilor (care trag în sus de pube) si a fesierilor mari (care trag în jos pe fata posterioara a
bazinului) - deci muschii care vor realiza bascularea bazinului cu delordozare.

Exercitiul 1 - în decubit dorsal, cu genunchii flectati la 90 grade si lipiti unul de altul, talpile pe
pat: se încearca ridicarea lor spre tavan, dar asistentul contreaza - tot timpul exercitiului lomba
trebuie sa fie în contact cu patul. Exte exercitiul care determina cea mai buna ontractie
(musculatura lombara si cea abdominala).

Pe masura ce forta si flexibilitatea trunchiului inferior se amelioreaza, exercitiul de mai sus se va

executa cu genunchii cât mai întinsi, dar având grija ca delordozarea sa fie pastrata.

Exercitiul 2 - decubit dorsal, cu genunchii la 90 grade, talpile pe pat: se ridica capul-umerii-

trunchiul (bratele întinse), pâna când palmele ajung deasupra genunchilor la circa 10 cm; se
revina, apoi se repeta. Exercitiul tonifica dreptii abdominali.

În continuare, ridicarea tunchiului se face ducând mâinile prin lateral de genunchi (stânga, apoi
dreapta). Exercitiul tonifica muschii oblici abdominali.

Exercitiul 3 - pozitie patrupeda, pentru corijarea lordozei: se suge puternic peretele abdominal;
se mentine 5-6 secunde; se repeta. Exercitiul tonifica transversul abdominal.

Exercitiul 4 - este cel mai complex, determinând concomitent cea mai buna contractie musculara
a tuturor muschilor interesati. Se desfasoara în 4 timpi, din decibit dorsal, cu genunchii la 90
grade si talpile pe pat:

 Se duce lomba în jos, presând planul patului: asistentul controloaza, cu mâna sub lomba,
executia corecta;

 Se basculeaza sacrul si coccisul în sus, lomba ramânând însa presata pe pat: se contracta
izometric fesierii mari;

 Se ridica capul-trunchiul cu bratele îninte spre coapse;

 În mâini un cordon elastic relativ dur, de care se trage înspre lateral (mâinile cu palmele
în sus)

Se mentine asa 5-6 secunde, apoi se revine.

Exercitiul 5 - decubit dorsal, cu genunchii flectati la 90 grade: pacientul duce ambii genunchi
uniti spre planul patului; la excursia maxima a miscarii se executa izometria (asistentul se opune
miscarii).

60
Discopatia Lombară
Exercitiul 6 - decubit dorsal, cu membrele inferioare întinse (dar se mentine delordozarea):
kinetoterapeutul, cu antebratul sub treimea distala a coapselor, încearca sa le ridice, dar pacientul
se opune; concomitent, cu cealalta mâna, apuca picioarele si le trage spre el, dar pacientul se
opune.

Exercitiul 7 - decubit dorsal, cu soldurile si genunchii la 90 grade: pacientul îsi trage la piept
genunchii, dar asistentul se opune; concomitent, acesta cauta sa roteasca gambele ca pe niste
leviere, dar pacientul se opune.

Exercitiile 5,6,7 tonifica si musculatura rotatorie a trunchiului inferior.

Exercitiul 8 - în decubit lateral, cu coapsele usor flectate: kinetoterapeutul face priza pe fata
anterioara a umarului, tragând înapoi de el, iar cu cealalta mâna, concomitent aplica o priza ae
pelvisul superior, fata posterioara împingând înainte; pacientul se opune acestor forte; îmediat
fara pauza, kinetoterapeutul inverseaza prizele (umar-posterior si pelvis-anterior) si apoi
pacientul se realxeaza. Decubit lateral este pozitia din care se poate activa musculatura
abdominala izolat, fara sa intre în joc si flexorii soldului.

Kinetoterapia aplicata în perioada de remisiune completa

Dupa trecerea completa a tuturor suferintelor lombo-sacrate, kinetoterapia trebuie sa lase locul
programului de kinetoprofilaxie secundara, de prevenire recidivelor. Acest program poarta
numele de "scoala spatelui" ("school back"), si a fost introdus pentru prima oara de suedeza
Marianne Zachrisson.

Kinetoprofilaxia lombosacralgiei se bazeaza pe trei obiective:

A. Constientizarea pozitiei (corecte) a coloanei lombare si bazinului prin realizarea în

permanenta a tinitei corijate, neutre, a coloanei lombare, indeferent de pozitia corpuluisau de
activitatile desfasurate.

Adoptarea unor posturi corectoare:

 În decubit dorsal, cu genunchii flectati si umerii usor ridicati;

 În decubit lateral, cu coapsele si genunchii flectati;

 In ortostatism, cu : pantofii fara tocuri; un picior pe scaunel; scurtarea distantei pube-

apendice xifoid; presarea lombei pe un zid; urmarirea din profil, în fata oglinzii, a
retragerii peretelui abdominal si delordozarii lombei;

 În sezând, cu linia genunchilor deasupra liniei soldurilor cu 8-10 cm; picior peste picior;
lipirea spatelui de spatar (nu se sta pe marginea scaunului); tragerea înspre volan a
scaunului soferului;

61
Discopatia Lombară
Exercitii de delordozare prin bascularea bazinului:

 În decubit dorsal, cu genunchii flectati, apoi treptat cu genunchii întinsi;

 În ortostatism la perete, cu calcâiele la 25-30 cm distanta de zid, apoi apropiindu-le treptat;

 În ortostatism: o mâna cu palma în sus, la nivelul pubelui; a doua cu palma în jos, la nivelul
xifoidului - se exerseaza scurtarea si marirea distantei dintre cele doua mâini;

 Din sezând cu sprijin pe mâini la spate: se executa lordozari si delordozari;

 Din pozitia patrupeda se executa lordozari si delordozari.

Exercitii uzuale cu delordozare:

 Aplecarea trunchiului pe un genunchi care se flecteaza, celalalt membru inferior ramânând

întins îndepartat - corpul ia spect de "cumpana"; în acest fel se pot lua obiecte usoare de pe
podea;

 Genuflexiune cu flexie si din solduri penreu a ridica cu ambele mâini o greutate, purtându-se
apoi o greutate la nivelul bazinului, cu bratele întinse (nu la nivelul pieptului);

 Aplecare în fata, nu din coloana; ci prin flectarea soldurilor, coloana lombara în pozitie neutra.

B. "Înzavorârea" coloanei lombare, având ca scopuri blocarea în timpul efortului a

segmentului afectat, învatarea mentinerii pozitiei neutre si învatarea mobilizarii cu totul
independente a membrelor fata de trunchi. Tehnica "înzavorârii" parcuge patru stadii:

 Stadiul I: "înzavorârea" rahisului lombar în pozitie neutra concomitent cu imobilizarea

membrelor. Concret , se adopta pozitii imobile din ortostatism, sezând si decubit, respirând lent
si profund, urmarind alungirea corpului-gâtului în ax, fara mobilizarea membrelor si rahisului.
Imobilitate "de bloc" a întregului corp trebuie constientizata.

 Stadiul II : mentinând în continuare trunchiul "înzavorât", se mobilizeaza complet independent

membrele-lomba delordozata. În decubit dorsal: se flecteaza si deflecteaza ganunchii, se abduc-
adduc bratele. În sezând: ridicarea bratelor spre orizontala, apoi spre zenit, ridicarea coapselor,
abducerea lor. În ortostatism: flectarea la 90 grade a soldurilor, alternativ, mobilizarea bratelor.

 Stadiul III : mobilizarea trunchiului "înzavorât", ca pe o "piesa unica". În decubit: ridicarea din
pat prin rostogolire laterala, apoi cu împingerea în brate si coborârea concomitenta din pat a
membrelor inferioare. În sezând: oscilatii antero-posterioare si laterale prin rularea pe ischioane
(mâinile în solduri); ridicari si asezari pe scaun. În ortostatism: aplecarea cu fandare pe un picior,
apoi executarea "cumpenei"; genuflexiuni cu spatele sprijinit de perete sau libere cu aplecare
anterioara, alergare usoara.

 Stadiul IV : în care cele învatate în primele trei stadii se aplica diferentiat, în avtivitatea zilnica
de la domiciliu sau profesionala. Spre exemplu modul în care se ridica o greutate si se transporta;
modul în care se împinge o mobila, un vagonet; modul în care lucreaza la o banda rulanta, la un
ferastrau.
62
Discopatia Lombară
C. Mentinerea fortei musculare (musculatura trunchiului inferior si fesierii).

CAPITOLUL IV

ANALIZA SI INTERPRETAREA

REZULTATELOR OBŢINUTE ÎN URMA CERCETĂRII

REZULTATE

Elementele semiologice (clinice si functionale) studiate si evaluate în cei trei timpi de

evaluare, pentru flecare pacient au fost:

4.2.1. DUREREA

S-a apreciat individual la cele trei momente ale evaluarii dupa care s-a calculat media si
intervalul de confidenta CI pentru lotul studiat si pe sexe.

Tabel - Rezultatul evaluarii durerii prin scala VAS

63
Discopatia Lombară

64
Discopatia Lombară

Datele continute în tabel confirma reducerea intensitatii durerii. In general, subiectii de

sex feminin au avut un scor al scalei VAS discret mai redus decât al subiectilor de sex masculin,
în toate momentele de evaluare, cu precizarea ca reducerea parametrului durere a fost
semnificativa indiferent sexul si grupa de vârsta a pacientilor.

4.2.2. EVALUAREA FUNCŢIONALĂ

Indexul pentru disabilitatea cronica Waddell si Main pentru pacientii cu lombalgie - Chronic Disability Index of
Waddell and Main for Patients with Low Back Pain
SCOR TOTAL = SUMA (punctelor obtinute raspuns la cele 9 intrebari)
Interpretare:
. scor minim: 0
. scor maxim: 9
. cu cat este mai mare numarul itemi cu atat este mai mare nivelul de disabilitate.

65
Discopatia Lombară

Tabel nr. 2.

66
Discopatia Lombară

Am considerat semnificativ acest parametru datorita faptului ca afectarea prin

hernie de disc a coloanei lombare influenteaza capacitatea functionala globala a
pacientului, in desfasurarea activitatilor uzuale , ducând la dizabilitate cronica.

Asa cum se observa, din tabelul si graficul anterior, a avut loc o reducere
semnificativa a dizabilitatii datorate durerii lombare, 2 pacienti prezentând recuperare
67
Discopatia Lombară
functionala completa in urma programului fizical-kinetic, cu scor 0 de dizabilitate la
sfârsitul perioadei de evaluare.

2. Chestionarul Roland - Morris de evaluare a dizabilitatii datorate durerii lombare - Low Back Pain Disability
Questionnaire of Roland and Morris

Scor total = SUMA (puncte pentru toate cele 24 situatii)

Interpretare:

. scor minim: 0

. scor maxim: 24

. Cu cat este mai mare scorul cu atat este mai severa disabilitatea asociata cu durerea de spate. Un
scor de 0 indica faptul ca nu exista disabilitate iar un scor de 24 indica faptul ca exista
disabilitate.

. Un scor >sau= 14 indica un pacient sever afectat.

Am considerat semnificativ acest parametru datorita faptului ca afectarea prin

hernie de disc a coloanei lombare influenteaza capacitatea functionala globala a
pacientului, in desfasurarea activitatilor uzuale , ducând la dizabilitate cronica. Am
considerat necesara aplicarea unei sclale suplimentare în scopul aprecierii mai corecte a
evolutiei terapeutice a pacientului.

Tabel - Scorurile pentru chestionarul LBP Disability Roland - Morris obtinute în cele trei
momente ale evaluarii

68
Discopatia Lombară

69
Discopatia Lombară

Asa cum se observa, din tabelul si graficul anterior, a avut loc o reducere
semnificativa a dizabilitatii datorate durerii lombare, 7 pacienti prezentând recuperare
functionala aproape completa in urma programului fizical-kinetic, cu scor mai mic sau
egal cu 3 la sfârsitul perioadei de evaluare.

CAPITOLUL V

CONCLUZII

 Abordarea pacientilor cu patologie low back pain/lombalgie/hernie de disc lombara este

complexa si nu poate fi înca supusa unui algoritm generalizat.

 O întelegere clara a anatomiei coloanei, o prezentare pertinenta a anamnezei si

examinarii, studii de laborator relevante, decelarea cauzelor durerii dorsolombare si
abordarea terapeutica pentru a îmbunatati îngrijirea pacientului.

 Metodele de recuperare, asupra carora ne-am oprit în aceasta lucrare sunt recuperarea,
prin kinetoterapie si masaj, care pornesc de la consideratia ca stabilitatea coloanei
vertebrale nu se datoreste nici conformatiei extremitatilor articulare osoase, nici
formatiunilor capsulo-ligamentare, care reprezinta elemente pasive insuficiente de
sustinere, ci grupelor musculare periarticulare. Pe de alta parte, s-a constatat ca
70
Discopatia Lombară
mobilizarea precoce este superioara ca rezultate, imobilizarii prelungite care se soldeaza
cu atrofii musculare.

 Evaluarea corecta si completa a coloanei vertebrale, durerii si statusului functional

datorat dizabilitatii consecutive la pacientul cu discopatie lombara/hernie de disc lombara
constituie o componenta importanta în programul de recuperare, în acest scop
evidentiindu-se necesitatea utilizarii unor scale standardizate prin intermediul carora se
pot cuantifica si compara evolutiv progresele înregistrate.

 Abordul terapeutic în recuperarea pacientilor cu HDL trebuie sa fie complex, trebuie sa

abordeze toate verigile fiziopatogenice si necesita mijloace asociate de recuperare:
medicamentos, fizical kinetic si de igiena-educatie.

 Evaluarea functionala a dizabilitatii datorate herniei de disc, calculând indexul pentru

disabilitatea cronica Wanddell si Main si scorulchestionarulului Roland - Morris, a
demonstrat o crestere importanta a valorii acestuia, comparând momentele evaluarilor, o
scadere semnificativa a scorului producându-se dupa 4 saptamâni de reabilitare. Se poate
remarca faptul ca 10 pacienti au prezentat recuperare functionala aproape completa in
urma programului fizical-kinetic, cu scor mai mic sau egal cu 3 la sfârsitul perioadei de
evaluare (Roland-Morris).

 Prin mijoacele terapeutice folosite a avut loc o scadere a durerii, la toti pacientii, în toate
momentele de evaluare, cu precizarea ca reducerea parametrului durere a fost
semnificativa indiferent sexul si grupa de vârsta a pacientilor.

 Orice tratament kinetic la nivelul regiunii lombare presupune refacerea functionalitatii

acestui segment, în conditiile unei forte musculare, stabilitati si miscari controlate la
acest nivel, cu prevenirea complicatiilor neurologice si cresterea calitatii vietii.

 Prin rezultatele obtinute am reusit sa subliniem rolul kinetoterapeutului în evaluarea si

recuperarea functionala a consecintelor datorate suferintei lombare în scopul
fundamentarii obiectivelor, metodelor si mijloacelor kinetice din cadrul programului
complex de recuperare functionala

71
Discopatia Lombară

BIBLIOGRAFIE

Baciu. C. Aparatul locomotor. Editura Medicala. Bucuresti, 1980.

Cordun M., "Kinetologie Medicala", Ed. Axa, Bucuresti, 1999

De Lisa, Joel, A., Rehabilitation Medicine. T.B. Lippincot. Philadelphia, 1991

Georgescu, M.,Semiologie medicala, Editura Didactica si Pedagogica, RA. Bucuresti. 1998.

Ionescu N.A., "Masajul" - Editura ALL, Bucuresti, 1994

Kisner C., Colby A., "Therapeutic Exercise", Foundations and Techniques, Ed. F.A.
Davis, 1990

Kiss L, "Recuperare neuro-motorie prin mijloace kinetice", Ed. Medicala,

Bucuresti, 1989

Konin J.G., "Practicai Kinesiology for the Physical Therapist Assistant", Slack, NJ
2000

Mârza D., "Metode speciale de masaj", Editura Plumb, Bacau, 1998

Popescu R., Marinescu L. Bazele Fizice si anatomice ale kinetologiei. Testarea

musculo-articulara.Editura Agora, 1999.

Popescu R., Marinescu L., "Bazele fizice si anatomice ale kinetologiei. Testarea
musculo-articulara". Editura Agora, 1999

Popescu, Roxana, Traistaru, Rodica, Badea, Petrica, Ghid de evaluare clinica si functionala în recuperarea
medicala,vol. II, Editura Medicala Universitara, Craiova, 2004

Rinderiu T., Rusu L., Rosulescu E. "Anatomia omului", vol l, Editura

72
Discopatia Lombară

Scorilo,Craiova, 2001

Robacki R., "Anatomia functionala a omului", Editura Scrisul Românesc, Craiova

1985

Robanescu N., "Reeducarea neuro-motorie", Ed. Medicala, Bucuresti, 1992

Roland M Morris R. A study of the natural history of low-back pain. Part I: Development of a reliable and
sensitive measure of disability in low-back pain. Spine. 1983; 8: 141-144 (Appendices 1 and 2 pages 143-144).

Sbenghe T., "Bazele teoretice si practice ale kinetoterapie" Ed Medicala, Bucuresti,

1999

Sbenghe T., "Kinetologie profilactica, terapeutica si de recuperare", Ed. Medicala,

Bucuresti, 1982

Vladutu R., Pârvulescu V.N., "Semiologie si notiuni de patologie medicala pentru

kinetoterapeuti", Ed. Sitech, Craiova, 2001 18. Zaharia C. "Elemente de patologie a
aparatului locomotor", Editura Paideia, Bucuresti, 1994

Waddell G Main CJ. Assessment of severity in low-back disorders. Spine. 1984; 9: 204-208.

73