UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI

ŞCOALA DOCTORALĂ DOMENIUL

PSIHOLOGIE

Rolul mecanismelor de apărare/coping în tulburarea

depresivă majoră
(rezumat)

Coordonator ştiinţific:
Prof. univ. dr. Ruxandra RĂȘCANU

Doctorand:
CRAȘOVAN Dănuț Ioan

2011

Pagina 1 din 40
 STRUCTURA TEZEI

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. MECANISMELE DE APĂRARE PSIHICĂ. NOŢIUNI

INTRODUCTIVE
I.1. REAPARIŢIA ŞI CREŞTEREA INTERESULUI PENTRU ANALIZA
APĂRĂRII PSIHICE
I.2. IMPORTANŢA ANALIZEI APĂRĂRII PSIHICE PENTRU
DIAGNOSTICUL PSIHOPATOLOGIC ÎN CLINICA CONTEMPORANĂ
I.3. RAPORTUL MECANISME DE APĂRARE - MECANISME DE
COPING ÎN ANALIZA APĂRĂRII PSIHICE
I.4. CRITERII UTILIZATE ÎN CASIFICAREA MECANISMELOR DE
APĂRARE PSIHICĂ
I.5. INVENTARUL MECANISMELOR DE APĂRARE PSIHICĂ

CAPITOLUL II. MECANISMELE DE COPING

II.1. INTRODUCERE
II.2. ABORDARI TEORETICE ACTUALE ALE PROCESULUI DE
COPING
II.3. MECANISMELE DE COPING ŞI MECANISMELE DE APĂRARE-
DIFERENŢE CONCEPTUALE ŞI DE NATURĂ TEHNICĂ
II.4. EVOLUŢIA PROCESULUI DE COPING
II.5. O RETROSPECTIVĂ ASUPRA TIPOLOGIEI MECANISMELOR DE
COPING
II.5.1. Tipologia lui Paulhan-Bourgeois şi Moos
II.5.2. Automobilizarea
II.5.3. Coping pozitiv şi coping negativ
II.5.4. Itemii testelor de evaluare a procesului de coping - criteriu de
identificare a diferitelor strategii de coping
II.6. MODELELE EXPLICATIVE ALE PROCESULUI DE COPING
II.6.1. Modelul mecanismelor de coping succesiv
II.6.2. Modelul raţional în patru factori
II.6.3. Modelul continuumului defensiv cognitiv
II.6.4. Modelul temporal al procesului de coping
II.7. EVALUAREA EFICIENŢEI PROCESULUI DE COPING
II.8.PARTICULARITĂŢILE EVALUĂRII STRATEGIILOR DE COPING

CAPITOLUL III. METODE UTILIZATE ÎN EVALUAREA MECANISMELOR DE

APĂRARE PSIHICĂ ŞI MECANISMELOR DE COPING
III.1. RAPORTUL MECANISME DE APĂRARE - MECANISME DE
COPING ŞI INFLUENŢA RAPORTULUI ASUPRA METODELOR DE
EVALUARE A APĂRĂRII PSIHICE

Pagina 2 din 40
III.2. METODE DE REZUMARE A FUNCŢIONĂRII DEFENSIVE
III.3.TIPOLOGIA METODELOR DE EVALUARE A MECANISMELOR DE
APĂRARE/MECANISMELOR DE COPING
III.4.INSTRUMENTE CU AUTORAPORTARE PENTRU EVALUAREA
APĂRĂRII PSIHICE
III.4.1. Instrumente cu autoraportare pentru evaluarea mecanismelor de
apărare psihică
III.4.1.1. Chestionarul Stilului Defensiv (DSQ - 60)
III.4.1.2. Inventarul Mecanismelor Defensive (DMI)
III.4.1.3 Scala de evaluare a mecanismelor cognitive de apărare
psihică (SEMCA)
III.4.2 Instrumente cu autoraportare pentru evaluarea strategiilor de
coping
III.4.2.1. Chestionarul COPE
III.4.2.1.1. Dificultăţile evaluării strategiilor de coping
III.5. METODE DE EVALUARE A MECANISMELOR DE APĂRARE
PSIHICĂ BAZATE PE OBSERVATORI
III.5.1. Metode proiective de evaluare a mecanismelor de apărare
psihică
III.5.1.1.Testul Rorschach
III.5.1.2. Scalele Defensive Rorschach (RDS)
III.5.1.3. Scalele de apărare Lerner (LDS)
III.5.1.4. Testul mecanismului de apărare (DMT)
III.5.1.5. Manualul mecanismelor de apărare (DMM)
III.5.1.6.Limitele metodelor proiective de evaluare a
mecanismelor de apărare psihică
III.5.2. Metode de evaluare a mecanismelor de apărare psihică bazate
pe interviu şi date clinice
III.5.2.1. Metoda Vignetei Clinice (scenetelor de viaţă) a lui
Vaillant
III.5.2.2. Scala Profilului Eului
III.5.2.3. Eficienţa Globală a Funcţionării Defensive
III.5.2.4. Scala de Negare a lui Hackett şi Cassem
III.5.2.5. Metoda Haan de evaluarea a mecanismele de apărare
şi coping
III.5.2.6. Inventarul Comportamentelor de Apărare
III.5.2.7.Scala de evaluare a mecanismelor de apărare (DMRS)
III.5.2.8.Evaluările mecanismului de apărare a egoului la
adolescent
III.5.2.9.Evaluarea clinică a mecanismelor de apărare (CADM)
III.5.2.10.Metodele Q-sort aplicate datelor din interviuri pentru
evaluarea mecanismelor de apărare
III.5.2.10.1. Apărarea de tip Q
III.5.2.10.2. Metoda Q-Sort a lui Vaillant

Pagina 3 din 40
 III.5.2.11.Limitele metodelor de evaluare clinică bazate pe
interviu pentru evaluarea mecanismelor de apărare psihică

CAPITOLUL IV. STUDIUL 1: TRADUCEREA, ADAPTAREA ŞI VALIDAREA PE

POPULAŢIA DIN ROMÂNIA (N = 1011) A CHESTIONARULUI STILULUI
DEFENSIV (DSQ - 60) PENTRU ANALIZA MECANISMELOR DE APĂRARE
PSIHICĂ
IV.1. INTRODUCERE
IV.2. OBIECTIVE
IV.3. PREZENTAREA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR
IV.4. DISCUŢII

CAPITOLUL V. STUDIUL 2: TRADUCEREA, ADAPTAREA ŞI VALIDAREA PE

POPULAŢIA DIN ROMÂNIA (N = 1009) A CHESTIONARULUI COPE PENTRU
ANALIZA MECANISMELOR DE COPING
V.1. INTRODUCERE
V.2. OBIECTIVE
V.3. PREZENTAREA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR
V.4. DISCUŢII

CAPITOLUL VI. STUDIUL 3: ROLUL MECANISMELOR DE APĂRARE/COPING

ÎN TULBURAREA DEPRESIVĂ MAJORĂ
VI.1. INTRODUCERE
VI.1.1.Particularităţile defensive ale tulburarii depresive majore
VI.1.2.Particularităţile procesului de coping în tulburările depresive
VI.2. OBIECTIVE ŞI IPOTEZE
VI.3. METODOLOGIE
VI.3.1. Participanţi
VI.3.1.1. Date statistice descriptive eşantion clinic
VI.3.1.2. Date statistice descriptive eşantion non-clinic
VI.3.2. Metode folosite
VI.3.3. Procedură
VI.3.4. Design
VI.4. REZULTATE OBŢINUTE PENTRU CELE 5 OBIECTIVE
VI.5. CONCLUZII
VI.6. LIMITELE STUDIULUI 3
VI.6. RECOMANDĂRI

BIBLIOGRAFIE

ANEXE
ANEXA I: Chestionarul DSQ – 60 (versiunea cu 60 de itemi).
ANEXA II: Chestionarul COPE.
ANEXA III: Scala de atitudini disfuncţionale, forma A.

Pagina 4 din 40
ANEXA IV: Chestionar demografic.
ANEXA V: Coeficienţi Alfa COPE.
ANEXA VI: Coeficienţi Alfa DSQ – 60.
ANEXA VII: Cotare DSQ – 60.
ANEXA VIII: Cotare COPE.
ANEXA IX: Valori medii pentru fiecare item ce vor înlocui, prin rotunjire, valorile
lipsă a itemilor respectivi pentru DSQ 60 (60 de itemi, câte 2 pentru fiecare mecanism
de apărare psihică) în cazul eşantionului realizat pe populaţie generală (N = 1011).
ANEXA X: Valori medii pentru fiecare item ce vor înlocui, prin rotunjire, valorile
lipsă a itemilor respectivi pentru COPE (60 de itemi, câte 4 pentru fiecare strategie de
coping) în cazul eşantionului realizat pe populaţie generală (N = 1009).

Pagina 5 din 40
 INTRODUCERE

Prin introducerea în ultima ediţie a D.S.M. - IV- R a unui instrument de analiză a apărării
psihice – Scala de Funcţionare a Apărării (APA, 2000/2003) – s-a recunoscut că abordarea
faptului psihopatologic este imposibilă fără analiza apărării psihice (DSM IV nu diferențiază
între mecanismele de apărare psihică și mecanismele de coping), concomitent existând şi
tendinţa de creştere considerabilă a interesului pentru mecanismele de apărare psihică și
mecanismele de coping şi diversificarea practică a utlizării acestora, aspect evidenţiat prin
următoarele: mecanismele de apărare și coping au permis, inițial, înţelegerea funcţionării
normale sau patologice a psihismului; ulterior, mecanismele de coping/apărare au dobândit rolul
de indici diagnostici şi de evoluţie (predicţie) în psihoterapia tulburărilor psihice; utilizarea
conceptului de mecanisme de coping/apărare în domenii ca medicina tulburărilor psihice,
selecţia profesională, prevenţia şi educaţia sanitară (Ionescu, Jacquet, Lhote, 2002); abordarea
unor noi direcţii de cercetare în studiul mecanismelor de coping/apărare din punct de vedere al
dezvoltării (ontogeneza şi perspectiva ciclului de viaţă), abordării cognitiviste (studiul relaţiilor
dintre mecanismele de apărare şi strategiile de coping [David, 2006 b]) şi cantitativ-
comportamentalistă (evaluare).
În aceste condiţii în ultimii ani a crescut considerabil interesul cercetătorilor, având
diferite orientări teoretice, pentru analiza mecanismelor de apărare psihică și mecanismelor de
coping atât în evaluarea personalităţii (Cramer, 1991 a, b; 1998 a; 2000; 2006) cât şi a
psihopatologiei, monitorizarea funcţionării defensive, a schimbărilor care intervin, devenind un
bun instrument în evaluarea progresului şi rezultatului tratamentului (Bond, 2004).
Astfel, prin identificarea rolului mecanismelor de apărare și de coping utilizate de subiectul
uman diagnosticat cu tulburarea depresivă majoră se poate eficientiza intervenţia
psihoterapeutică, recuperarea şi prevenţia recăderii în termeni de timp şi costuri. Studiile clinice
indică, în cazul tulburărilor depresive, utilizarea de către pacienţi a unor apărări cu adaptabilitate
absentă sau foarte scăzută, motiv pentru care recuperarea în cazul tulburărilor depresive necesită
identificarea şi ameliorarea defensei psihice a subiectului uman (Akkerman, Lewin, Carr, 1999;
Kneepkens, Oakly, 1996; DeFife, Hilsenroth, 2005). În acest context, al rolului mecanismelor de
apărare și coping în tulburările depresive, o serie de cercetări recente sugerează valoarea
predictivă pe care o pot avea stilurile şi nivelurile defensive în planificarea şi succesul
strategiilor terapeutice (în cazul tratamentelor psihoterapeutice de scurtă durată) atât în cazul
depresiei/tulburării depresive majore (Van, Dekker, Penn, Abraham, Schoevers, 2009) cât şi
pentru populaţia generală, unde maturitatea apărărilor constituie un predictor eficient pentru
nivelul sănătăţii mentale şi asigură o bună funcţionare socială cu costuri mai reduse în asistenţa
sănătăţii (Vaillant, 1993 a; Vaillant, 1993 b; MacGregor, Davidson, Rowan, Barksdale, Maclean,
2003). Referitor la eficienţa unui tip sau altul de tratament în cazul depresiei (psihoterapie sau
medicaţie antidepresivă), unii autori (Mullen, Blanco, Voughn, Roose, 1999) au evidenţiat o
serie de apărări care scad eficienţa medicaţiei antidepresive prescrise, existând şi studii cu
rezultate diferite, dar în care tratamentul îl constituie psihoterapia (Hoglend, Perry, 1998; Bond,
Perry, 2004; Hersoug, Sexton, Holglend, 2002). Bond (2004) notează că o parte importantă a
rezultatelor psihoterapeutice se bazează pe înţelegerea particularităţilor defensive ale pacienţilor.
În ceea ce priveşte diferenţele de gen referitoare la funcţionarea defensivă în cazul tulburării
depresive majore (sub tratament psihoterapeutic psihodinamic suportiv de scurtă durată),

Pagina 6 din 40
rezultatele au sugerat că nivelul defensei psihice este influenţat în mod diferit de acest tip de
tulburare (Van, Dekker, Penn, Abraham, Schoevers, 2009). În cercetările realizate pe
eşantioane neclinice din cadrul populaţiei generale (Bullitt, Farber, 2002), rezultatele nu arată
diferenţe individuale la nivelulul general de maturitate a apărărilor, dar au fost observate
ansambluri defensive diferite, specifice celor două genuri (Cramer, 1991 b; Watson, Sinha,
1998), explicate prin modalităţile de socializare diferite care favorizează apariţia şi dezvoltarea
unor apărări şi absenţa/inhibarea sau nivelul scăzut de funcţionare al altor apărări (Petraglia,
Thygesen, Lecours, Drapeau, 2009).

Focalizarea tezei pe rolul mecanismelor de apărare/coping în TDM (tulburarea depresivă

majoră) a fost determinată de amploarea luată de depresie, în diferitele ei forme, la subiectul
contemporan. Conform unor studii realizate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi Banca
Mondială (World Health Report, 2002), patru din zece cazuri de dizabilităţi pentru persoanele cu
vârsta de la cinci ani în sus sunt datorate tulburărilor mentale. În prezent, 28% din populaţia
adultă şi 21% din populaţia infantilă îndeplinesc criteriile complete pentru diagnosticarea unei
tulburări mentale (Mental Health: A Report of the Surgeon General, 1999; http://minority-
health.pitt.edu/archive/00000867/01/nnbbhs.pdf). În acest context, o situaţie specială este
reprezentată de tulburarea depresivă majoră (TDM [APA, 1994/2003]) care, în cazul ţărilor în
curs de dezvoltare, constituie una dintre cauzele majore de dizabilitate. Mai mult, această
tulburare se soldează frecvent cu decesul persoanei afectate prin suicid. Suicidul pe fondul
tulburării depresive majore fiind una din principalele cauze de mortalitate ce pot fi prevenite în
întreaga lume. Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, cinci procente din populaţia lumii
suferă de depresie (Stiemerling, 2006). Costurile pentru tratamentul tulburărilor mentale în
general, şi al tulburărilor depresive majore în special, sunt considerabile, sume uriaşe de bani
sunt alocate cercetărilor care vizează găsirea unor metode de tratament cât mai eficiente şi
îmbunătăţirea serviciilor către populaţie (www.who.int/whr/2000/en/). Amploarea depresiei la
subiectul contemporan, afectând toate grupele de vârstă şi mediile sociale, într-o continuă
creştere, devenind „afecţiunea epocii contemporane” (David, 2006 a).

Teza are ca scop (1) introducerea în circuitul științific românesc a două instrumente de
analiză a apărării psihice (DSQ 60 și COPE) cu respectarea normelor de traducere, adaptare și
validare ale ITC și cu acordul autorilor, cele două instrumente fiind aplicate pe eșantioane
reprezentative de peste 1000 de participanți în cazul fiecărui instrument (studiul I și studiul II)
având în vedere, totodată, necesitatea unor astfel de instrumente adaptate pe populație
românească, respectiv (2) identificarea mecanismelor de apărare psihică și coping specifice în
TDM și rolul acestora în TDM.
Referitor la obiectivele tezei se disting două categorii: obiective preliminare și obiective
specifice.
Obiectivele preliminare constau în traducerea, adaptarea și validarea pe populația din
România a două instrumente din circuitul științific internațional frecvent utilizate pentru analiza
mecanismelor de apărare psihică (Chestionarul DSQ 60 [Thygesen, Drapeau, Trijsburg, Lecours,
de Roten, 2008], singurul instrument actual ce utilizează toate mecanismele de apărare psihică
incluse în DSM IV R [APA, 2003/2003] – studiul I) și pentru analiza mecanismelor de coping
(Chestionarul COPE [Carver, Scheier și Weintraub, 1989] – studiul II), cele două instrumente cu

Pagina 7 din 40
autoraportare având un grad de utilizare semnificativ în analiza apărării psihice a subiectului
uman contemporan așa cum poate fi observat în prezent din cercetările publicate în revistele de
specialitate (Craşovan, 2011; Drapeau, Thompson, Petraglia, Thygesen şi Lecours, 2011;
Petraglia, Thygesen, Lecours, Drapeau, 2009; Thygesen, Drapeau, Trijsburg, Lecours, de Roten,
2008; Trijsburg, Bond, Drapeau, Thygesen, de Roten şi Duivenvoorden, 2003).
Prin obiectivele specifice ale tezei (studiul III) vom urmări în mod concret, prin utilizarea
unor instrumente actuale din circuitul științific internațional traduse, adaptate și validate pe
populație românească, să identificăm: mecanismele de apărare psihică specifice pentru tulburarea
depresivă majoră (TDM [obiectiv specific numărul 1]); mecanismele de coping specifice pentru
TDM (obiectiv specific numărul 2); relația dintre mecanismele de apărare psihică și
mecanismele de coping în TDM (obiectiv specific numărul 3); relația dintre mecanismele de
apărare psihică și atitudinile disfuncționale în TDM (obiectiv specific numărul 4); relația dintre
mecanismele de coping și atitudinile disfuncționale în TDM (obiectiv specific numărul 5).

STUDIUL 1: TRADUCEREA, ADAPTAREA ŞI VALIDAREA PE POPULAŢIA

DIN ROMÂNIA (N = 1011) A CHESTIONARULUI STILULUI DEFENSIV (DSQ - 60)
PENTRU ANALIZA MECANISMELOR DE APĂRARE PSIHICĂ

Rezumat
Studiul vizează analiza validităţii versiunii în limba română a Chestionarul Stilului Defensiv
(DSQ – 60, versiunea cu 60 de itemi). Studiul a cuprins următoarele două etape: (1) adaptarea
DSQ – versiunea cu de 60 itemi (Thygesen, Drapeau, Trijsburg, Lecours, de Roten, 2008) în
limba română şi aplicarea chestionarului la nivelul populaţiei generale (N = 1011) şi (2)
analiza fidelităţii şi validităţii formei DSQ - 60 pe populaţie românească. S-a testat structura
factorială a chestionarului prin analiza factorială confirmatorie. Analiza comparativă a
rezultatelor obţinute arătă că indicii de potrivire pentru DSQ versiunea cu 60 de itemi (30
mecanisme de apărare) susţin modelul cu trei factori supraordonați corelați care este, în
general, mai adecvat pentru a fi folosit pentru populaţia din România. Consistenţa internă a
chestionarului DSQ - 60 are valori între .10 şi .76, iar la nivelul celor trei factori este de .73
pentru stilul distorsionării imaginii, .60 pentru stilul adaptativ şi .70 pentru reglarea afectivă,
cea a factorului unic fiind .87, ceea ce sugerează o mai bună adecvare a modelului.
Cuvinte cheie: adaptare, DSQ 60, analiză factorială confirmatorie, fidelitate, validitate.

INTRODUCERE
În cadrul acestei cercetări va fi prezentat demersul argumentativ şi aplicativ de
adaptare şi validare pe populaţie românească a unui instrument de evaluare a stilului defensiv,
respectiv a mecanismelor de apărare psihică construit de Thygesen, Drapeau, Trijsburg,
Lecours, de Roten în 2008, sub denumirea Chestionarul Stilului Defensiv versiunea cu 60 de
itemi/DSQ – 60 (Defense Style Questionnaire).
În ultimul timp, unii autori (Bond, 2004) consideră Chestionarul DSQ ca fiind cel mai
utilizat instrument de analiză a mecanismelor de apărare psihică, instrumentul fiind inclus în
American Psychiatric Association’s Handbook of Psychiatric Measures (APA, 2000, apud
Drapeau, Thompson, Petraglia, Thygesen și Lecours, 2011).
Chestionarul DSQ 60 este rezultatul efortului de realizare a unui instrument de
măsurare a mecanismelor de apărare psihică compatibil cu mecanismele de apărare psihică
incluse în DSM IV (APA, 1994/2003), fiecare mecanism fiind operaţionalizat prin
intermediul a câte doi itemi.

Pagina 8 din 40
 Prin introducerea celor 27 de mecanisme de apărare în DSM IV (APA, 1994/2003) s-a
,,oficializat” utilizarea tehnicii analizei mecanismelor de apărare psihică în clinica
contemporană şi s-a recunoscut importanţa mecanismelor de apărare psihică (Thygesen și
colaboratorii, 2008), DSM IV utilizând un instrument propriu de analiză a apărării psihice –
Scala de Funcționare a Apărării (Defensive Functioning Scale/DFS) prin care sunt
operaţionalizate şi măsurate 27 de mecanisme defensive (acuzarea refuzului ajutorului,
afilierea, agresiunea pasivă, altruismul, anticiparea, anularea, autoafirmarea, autoobservaţia,
deplasarea, devalorizarea, disocierea, fantezia autistă, formarea reacţiei, idealizarea,
identificarea proiectivă, intelectualizarea, izolarea afectului, omnipotența, proiecția,
raționalizarea, refuzul, reprimarea, scindarea, sublimarea, suprimarea, trecerea la acțiune şi
umorul) împărțite conceptual şi empiric în următoarele grupe corelate definite nivele de
apărare: (1) nivelul adaptativ ridicat (prin care se realizează o adaptare optimă în dominarea
stresorilor permiţând frecvent o maximalizare a gratificației, conştientizarea intențională a
sentimentelor, ideilor şi consecințelor lor, susținând echilibrul dintre motive opuse; de
exemplu: anticiparea, afilierea, altruismul, umorul, autoafirmarea, autoobservarea, sublimarea
şi suprimarea), (2) nivelul inhibițiilor mentale/formarea compromisului (permite menţinerea
în afara conştiinței a ideilor, sentimentelor, amintirilor, dorințelor sau a fricilor posibil
amenințătoare; de exemplu: deplasearea, disocierea, intelectualizarea, izolarea afectului,
formarea reacției, represiunea şi anularea); (3) nivelul minor de distorsionare a imaginii
(determină distorsiuni în imaginea de sine, imaginea corporală ori imaginea altora, aspecte ce
permit reglarea stimei de sine a subiectului; de exemplu: devalorizarea, idealizarea şi
omnipotența); (4) nivelul de dezavuare (nivel care permite subiectului uman ținerea
stresorilor, impulsurilor, ideilor, afectelor sau responsanilităților neplăcute şi inacceptabile în
afara conştiinței cu sau fără o atribuire eronată a acestora unor cauze externe; de exemplu:
negarea, proiecția şi raționalizarea); (5) nivelul major de distorsionare a imaginii (având ca
specific distorsionarea grosieră sau atribuirea eronată a imaginii de sine sau de alții; de
exemplu: fantezie autistă, identificarea proiectivă şi scindarea imaginii de sine ori a imaginii
altora); (6) nivelul de acțiune (o funcționare a apărării psihice a subiectului prin care stresorii
interni sau externi sunt trataţi prin acțiune sau abținere; de exemplu: trecerea la acțiune,
retragerea apatică, acuzarea refuzării ajutorului şi agresiune pasivă); si (7) nivelul de
dereglarea a apărării (este caracterizat prin incapacitatea adaptării/reglării apărării de a
restrânge reacția individului la stresorii interni sau externi ceea ce determină o ruptură
pronunțată cu realitatea obiectivă; de exemplu: proiecția delirantă, negarea psihotică şi
distorsiunea psihotică).
Prin elaborarea versiunii DSQ 60 (Thygesen și colaboratorii, 2008) s-a dorit, dintr-un
punct de vedere, realizarea unei versiuni a instrumentului compatibilă cu mecanismele de
apărare incluse în DSM IV (APA, 1994/2000/2003) iar, din alt punct de vedere, optimizarea
calităţilor psihometrice ale instrumentului (a fidelităţii şi validităţii), acest ultim punct de
vedere a fost şi factorul determinant al numeroaselor versiuni ale DSQ, cu 40, 42, 81, 88 şi,
prin această ultimă versiune, cu 60 de itemi pentru care s-a raportat calităţi psihometrice
superioare faţă de versunile anterioare (Trijsburg, Bond, Drapeau, Thygesen, de Roten și
Duivenvoorden, 2003).
Conceptul ,,analiza apărării psihice” implică o serie de dispute referitoare la alte două
concepte ce stau la baza conceptului de ,,analiză a apărării psihice”, respectiv conceptele de
mecanisme de apărare psihică şi mecanisme de coping, sensurile acestora fiind în continuă
dezbatere datorită evoluţiei tehnicii de analiză a apărării psihice şi, pe de altă parte, utilizării
acestei tehnici în toate domeniile psihologiei. Din punct de vedere al clarificării conceptuale
Manualul de diagnostic şi statistică a tulburărilor mentale, DSM IV R (APA, 1994/2003), nu
diferenţiază cele două modalităţi de apărare intrapsihică – mecanismele de apărare psihică şi
mecanismele de coping –, cele două modalităţi defensive având o definiţie comună, fiind

Pagina 9 din 40
considerate procese psihologice automate, inconştiente prin care subiectul uman se
protejează contra anxietăţii şi contra conştientizării pericolelor sau stresorilor interni sau
externi” (APA, 2003, pagina 807), deşi între cele două modalităţi există diferenţe
semnificative atât la nivel conceptual cât şi la nivelul finalităţii la care ajunge subiectul uman
prin utilizarea uneia sau alteia din cele două modalităţi defensive în pofida faptului că scopul
ambelor mecanisme este adaptarea globală a subiectului uman. Dincolo de definiţiile celor
două modalităţi defensive (vezi: Ionescu, Jacquet, Lhote, 2002; Blackman, 2009; APA
1994/2003) există o părere comună privind departajarea acestor două modalităţi defensive.
Astfel, mecanismele de apărare, considerate ,,procese psihice inconştiente, care vizează
reducerea sau anularea efectelor neplăcute ale pericolelor reale sau imaginare, remaniind
realitatea internă şi/sau externă, şi ale căror manifestări - comportamente, idei şi afecte pot fi
conştiente sau inconştiente” (Ionescu și colaboratorii, 2002, pagina 35), sau pot fi definite ca
operaţii mentale prin care sunt înlăturate din conştiinţă componente ale afectelor neplăcute
(Blackman, 2009) au ca şi caracteristică definitorie faptul că sunt imature, retroactive, în mare
măsură inconştiente şi cu nivel adaptativ scăzut sau absent. Spre deosebire de mecanismele de
apărare psihică mecanismele de coping [definite ca: (1) „ansamblul eforturilor cognitive şi
comportamentale destinate controlării, reducerii sau tolerării exigenţelor interne şi externe
care ameninţă sau depăşesc resursele unui individ” (Lazarus şi Folkman, 1984 apud Ionescu
și colaboratorii, 2002, pagina 116) ori (2) „procesul activ prin care individul, graţie
autoaprecierii propriilor activităţi, a motivaţiilor sale, face faţă unei situaţii stresante şi
reuşeşte să o controleze” (Bloch, Chemana, Depret, Gallo, Leconte, Le Ny, Postel, Reuchlin,
2006, pagina 273)] sunt mature, în mare măsură conştientizabile şi cu nivel adaptativ ridicat,
proactive.
După cum a fost demonstrat de diferiţi autori (Ionescu și colaboratorii, 2002;
Blackman, 2009), identificarea apărărilor utilizate atât de subiecţii umani fără afecţiuni
psihice sau trecut psihiatric, cât şi pentru subiecţii cu afecţiuni psihice este decisivă uneori
pentru evoluţia ulterioară a subiectului normal sau a afecţiunii, pentru alegerea modului de
abordare a subiectului şi a metodei de intervenţie (psihoterapie sau medicaţie), cât şi pentru
prevenţia recăderii după ameliorare sau după tratament şi recuperarea integrală.

Dificultăţile evaluării mecanismelor de apărare psihică.

În pofida numeroaselor instrumente (şi versiunilor acestora) de analiză a
mecanismelor de apărare psihică (Craşovan, 2011; Ionescu, Jacquet, Lhote, 2002) procedura
de evaluare a mecanismelor de apărare psihică are o serie de minusuri din punct de vedere a
calităţilor psihometrice, fapt pentru care încă ramâne obiect al cercetării în condiţiile în care
definiţiile mecanismelor de apărare psihică au fost precizate. Un alt minus îl constituie
modalitatea de administrare a instrumentelor, majoritatea cu autoadministrare/autoraportare,
utilizate în evaluarea mecanismelor de apărare psihică şi, totodată, orientările teoretice diferite
şi absenţa conexiunii dintre cercetarea asupra mecanismelor de apărare şi clinică, aspecte ce
nu permit realizarea unei evaluări uniforme, obiective din punct de vedere psihometric.
După Stone, Greenberg, Kennedy-Moore şi Newman (1991), dificultăţile majorităţii
scalelor de evaluare a mecanismelor de apărare şi strategiilor de coping se rezumă la trei
probleme: (1) domeniul problemei/contextul său (anumite mecanisme de apărare nu sunt
aplicabile în toate domeniile, respectiv itemii nu sunt aplicabili în toate domeniile); (2)
perioada (la scalele la care subiectul trebuie să răspundă privind o perioadă precisă nu există
certitudinea că subiectul răspunde referindu-se la reacţiile imediate sau la strategiile activate
mai târziu, după săptămâni sau luni de zile; datorită acestui fapt nu avem certitudinea că
strategiile măsurate sunt egale fără a fi influenţate de intervenţia unor variabilele non-
controlate datorate faptului că perioada de timp poate fi foarte lungă) şi (3) cheia
răspunsurilor prin care se realizează interpretarea (în general, instrumentele de evaluare a

Pagina 10 din 40
strategiilor de coping utilizează o scală Likert, astfel încât nu este întotdeauna evident ce vrea
să spună persoana evaluată când răspunsul are forma, de exemplu, „uneori” sau „adesea” sau
când alege o variantă de răspuns între 1 şi 5 sau între 1 şi 9).
Metodele de analiză a apărării psihice se prezintă sub forma a două mari categorii de
instrumente: (1) instrumentele cu autoraportare, criticate deoarece reflectă numai derivatele
conştiente, pierzând esenţa mecanismelor de apărare, considerate procese psihice
inconştiente, totodată autoraportarea fiind sensibilă şi la patologia curentă a subiectului uman,
de tipul depresiei şi anxietăţii (Bond, 2004) şi (2) instrumente de evaluare bazate pe
observatori pentru a deduce operaţiuni defensive care pot fi împărţite, la rândul lor, în alte
trei subcategorii: (a) metodele de interviu (care utilizează evaluările observatorilor)
considerate standarde ale măsurării stilurilor defensive (Van, Dekker, Penn, Abraham,
Schoevers, 2009), între cele două metode (instrumente cu autoraportare şi metodele de
interviu) de evaluare şi diagnostic a defensei psihice existând o relaţie neclară, unele din
studiile realizate descoperind asocieri modeste între ele (Perry, Hoglend, 1998) sau absenţa
asocierii (Hersoug, Sexton, Hoglend, 2002); (b) testele proiective, categorie de metode ce
constă în asociaţiile libere ale subiectului, plecând de la premiza existenţei unui stimul concret
sau având un grad variabil de ambiguitate şi prin care se obţin informaţii referitoare la modul
de funcţionare al eului, la gradul în care este infiltrat de mecanismele de apărare, la nivelul de
maturitate al defensei, la tipul mecanismelor defensive şi, în ansamblu, la vitalitatea şi forţa
eului în procesul de adaptare la realitate şi de medierea între sine, realitate şi supraeu şi (c)
metoda clinică, utilizată frecvent în ţările anglo-saxone, fundamentată pe evaluarea clinică
având la bază definiţii explicite pentru mecanismele de apărare şi o metodologie specifică
(Ablon şi colab., 1974; Hackett şi Cassem, 1974; Vaillant, 1976), combinând interviul,
observaţia şi experienţa clinică a evaluatorilor.

DESCRIEREA INSTRUMENTULUI
Chestionarul Stilului Defensiv (DSQ - 60) este un instrument cu autoraportare cu 60
de itemi utilizat pentru analiza mecanismelor de apărare psihică elaborat de Thygesen și
colaboratorii (2008), reprezentând o variantă prescurtată a variantei originale a chestionarului
construit de Bond (1986).
Această versiune a chestionarului DSQ are următoarele avantaje: include cele 30 de
mecanisme de apărare din DSM IV (APA, 1994/2003), fiecare apărare fiind cuprinsă în 2
itemi, permiţând astfel o abordare actuală a funcţionării defensive; timp redus de aplicare.
Chestionarul DSQ 60 permite o rezumare a funcţionării defensive în următorii trei
indicatori:
i. Funcţionarea defensivă globală, o măsură a maturităţii generale a funcţionării
defensive a subiectului uman.
ii. Stilul defensiv, obţinut în urma analizei factoriale şi de confirmare şi care
eficientizează modelul trifactorial al DSQ 60 cuprinzând trei factori:
1) Stilul distorsionării imaginii, considerat nivelul imatur al funcţionării defensive,
include: lamentarea însoţită de respingerea ajutorului, clivajul de sine/celuilalt,
proiecţia şi identificarea proiectivă,
2) Stilul de reglare afectivă, considerat nivelul mediu de funcţionare defensivă, include:
intelectualizarea, disocierea, izolarea, fantasmarea,
3) Stilul adaptativ, considerat nivelul matur al funcţionării defensive, include:
sublimarea, autoobservarea, umorul, anticiparea, autoafirmarea.
iii. Ierarhia cu 7 niveluri a scalei de estimare a mecanismelor de apărare, are la bază
ierarhia cu 7 niveluri elaborată de Perry (vezi Defense mechanism rating scale –
DMRS – Perry şi Kardos, 1995), atribuirea nivelurilor fiind determinată de scorurile
mecanismelor individuale din DSQ 60, nivelurile inferioare sunt considerate imature şi

Pagina 11 din 40
 cu grad adaptativ redus în timp ce nivelurile superioare sunt considerate mature şi
adaptative:
1) Nivelul acţiunii, include: lamentarea însoţită de respingerea ajutorului, agresivitatea
pasivă, trecerea la act;
2) Nivelul distorsiunii majore a imaginii, include: identificarea proiectivă, clivajul
sinelui/obiectului;
3) Nivelul refuzului asumării răspunderii, include: fantasmarea, raţionalizarea,
proiecţia, negarea;
4) Nivelul distorsiunii minore a imaginii, include: devalorizarea de sine/a celuilalt,
idealizare a sinelui/celuilalt, omnipotenţa;
5) Nivelul nevrotic, include: deplasarea, formaţiunea reacţională, disocierea, refularea;
6) Nivelul obsesional, include: izolarea afectului, intelectualizarea, anularea;
7) Nivelul adaptativ, include: reprimarea, sublimarea, autoafirmarea, autoobservarea,
umorul, anticiparea, altruismul, afilierea.
De asemenea, DSQ 60 permite şi măsurarea mecanismelor individuale de apărare.
Scorul pentru fiecare mecanism de apărare se obţine prin însumarea variantei de răspuns
(aleasă de participant pe scala de la 1 la 9) de la fiecare din cei 2 itemi care corespund
mecanismului respectiv de apărare. Nu există itemi cu scorare inversă. De exemplu, pentru
altruism sunt însumate răspunsurile de la itemii 1 şi 40.
Mecanismele de apărare evaluate de DSQ 60: afiliere, agresivitatea pasivă, altruism,
anticipare, anulare, autoafirmare, autoobservare, clivajul celuilalt, clivajul sinelui, deplasare,
devalorizarea celuilalt, devalorizarea de sine, disociere, fantasmare, formaţiune reacţională,
idealizare, identificarea proiectivă, intelectualizare, izolare, lamentarea însoţită de refuzul
ajutorului, negare, omnipotenţă, proiecţie, raţionalizare, refulare, reprimare, retragere,
sublimare, trecerea la act, umor.
Proprietăţile psihometrice ale chestionarului DSQ 60. Rezultatul coeficientului alfa
utilizat pentru determinarea consistenţei interne este inclus în intervalul mediu pentru Stilul de
distorsionare a imaginii (α = 0,64) şi pentru Stilul adaptativ (α = 0,62) în timp ce pentru Stilul
de reglare afectivă rezultatul este ceva mai mare (α = 0,72). Rezultatele comparate cu
cercetările anterioare asupra DSQ 60 sugerează că este necesară îmbunătaţirea proprietăţilor
psihometrice înainte de utilizarea pe scară largă cu toate că această versiune a instrumentului
este mai fidelă decât versiunile anterioare cu 81 de itemi (Bond, 1986) sau cu 40 de itemi
(Andrews, Singh, Bond, 1993) din punct de vedere psihometric (Trijsburg și colaboratorii,
2003; Thygesen și colaboratorii, 2008)

OBIECTIVE
Cercetarea de faţă a urmărit adaptarea Chestionarul Stilului Defensiv versiunea cu 60
itemi (Thygesen și colaboratorii, 2008) în limba română, analiza fidelităţii şi validităţii DSQ
60 pe populaţie românească.

Procedura de adaptare a instrumentului în limba română

Adaptarea Chestionarului DSQ 60 în România s-a făcut pe o perioadă de aproximativ
2 ani, începând cu luna ianuarie 2009 până în luna martie 2011. Adaptarea culturală a DSQ 60
este conformă cu normele ITC (Hambleton, 2001) de transpunere culturală.
În vederea adaptării Chestionarul Stilului Defensiv versiunea cu 60 itemi (Thygesen și
colaboratorii, 2008) în limba română, am derulat o procedură de traducere prin tehnica
retroversiunii. Astfel, itemii chestionarului au fost traduşi din limba engleză în limba română
de către traducători din mediul academic (profesori universitari), lucrând sub rigorile
procedurii double-blind. Iniţial un traducător a tradus itemii din limba engleză în limba
română, iar apoi, un alt traducător a fost contractat în scopul traducerii în limba engleză a

Pagina 12 din 40
primei traduceri în limba română a chestionarului. Itemii în limba engleză obţinuţi în această
etapă au fost comparaţi cu itemii probei originale în limba engleză. În final, forma
chestionarelor, respectiv elementele de încadrare în context a itemilor a fost optimizată, fiind
necesară unei mai bune înţelegeri a semnificaţiei itemilor. În baza corespondenţelor
identificate, traducerea în limba română a fost considerată o versiune adecvată în limba
română a instrumentului original.

Participanţi
Derularea studiului a presupus aplicarea chestionarului DSQ 60 unui număr de 1200
de subiecţi. Din totalul de 1200 de chestionare aplicate au fost completate şi introduse în
analizele ulterioare (analize factoriale confirmatorii, analiza fidelităţii şi validităţii) doar 1011
seturi de răspunsuri (N = 1011), fiind eliminate 189 de seturi de răspunsuri deoarece erau
incomplete sau numărul itemilor fără răspuns era mai mare de 3 itemi per chestionar. Pentru
situaţia în care numărul itemilor fără răspuns era de maxim 3, valoarea lipsă a fost completată
cu media itemului respectiv raportată la valoarea medie a tuturor celorlalţi itemi completaţi.
În ceea ce priveşte caracteristicile demografice ale eşantionului testat raportat la
numărul de scoruri rămase în analiză, chestionarul DSQ 60 a fost aplicat unui număr de 360
bărbaţi (35,6 %) şi 651 de femei (64,4 %), vârsta medie a respondenţilor fiind de 29, 9 ani (în
intervalul de vârstă cuprins între 18 şi 71 de ani) iar nivelul de educaţie absolvit este cuprins
între nivelul 1 şi nivelul 7, unde 1 corespunde nivelului liceal (440 subiecţi/43,5 %), 2
postliceal (76 subiecţi/7,5 %), 3 colegiu - trei ani (243 subiecţi/24%), 4 facultate - patru, cinci
sau şase ani (175 subiecţi/17,3 %), 5 masterat (57 subiecţi/5,6 %), 6 doctorat (6 subiecţi/6 %)
şi 7 pentru alte situaţii - 10 clase sau sub 10 clase (14 subiecţi/1,4 %).

PREZENTAREA ŞI INTERPRETAREA REZULTATELOR

Analiză statistică a datelor a vizat testarea structurii factoriale a DSQ 60 prin analiză
factorială confirmatorie. În acest sens s-a procedat la analiza factorială confirmatorie deoarece
metoda permite testarea gradului de adecvare a unor modele stabilite a priori (Sava, 2004).
Testarea modelele specificate s-a realizat cu ajutorul programului statistic AMOS 18
(Arbuckle și Wothke, 1999; Arbuckle, 2007). Pentru estimare s-a folosit metoda maximum
likelyhood, iar indicii de potrivire folosiți pentru a evalua gradul de adecvare a modelelor au
fost selectați astfel încât să nu fie influențați de mărimea eșantionului (rădăcina pătrată a
mediei erorii de aproximare - root-mean-square error of approximation - RMSEA) sau de
metoda de estimare folosită (indicele calității potrivirii – goodness of fit index – GFI; și
indicele ajustat al calității potrivirii – adjusted goodness of fit index - AGFI) (Fan, Thompson
și Wang, 1999).
Analizele au fost derulate pe un eșantion de 1011 participanți. Au fost testate șase
modele alternative (vezi tabelul 1.1.), folosind modelarea prin ecuații structurale (structural
equation modeling – SEM).
Modelele testate sunt:
1) un model de bază care specifica existența a 30 de factori independenți;
2) un model cu un factor supraordonat unic, care specifică existența unui factor ce
explică dispersia tuturor celor 30 de factori;
3) un model cu 3 factori supraordonați necorelați, conform modelului trifactorial ce
definește: stilul distorsionării imaginii, stilul de reglare afectivă și stilul adaptiv;
4) un model cu 3 factori supraordonați corelați, conform modelului trifactorial ce
definește: stilul distorsionării imaginii, stilul de reglare afectivă și stilul adaptiv;
5) un model cu 7 factori supraordonați necorelați, conform modelului propus de Perry
(1990);

Pagina 13 din 40
 6) un model cu 7 factori supraordonați corelați, conform modelului propus de Perry
(1990).

Tabelul 1.1. Indicii de potrivire ai modelelor testate pe DSQ 60.

Model
30 factori independenți
1 factor supraordonat unic
3 factori supraordonați necorelați
3 factori supraordonați corelați
7 factori supraordonați necorelați
7 factori supraordonați corelați
χ² GFI/AGFI RMSEA
χ²(1740) = 11406,94, p< .001 .54/.51 .074
χ²(1680) = 6625,95, p< .001 .75/.73 .054
χ² (336) = 1722,29, p<. 001 .89/.86 .064
χ² (333) = 1201, p<. 001 .91/.90 .051
χ² (1566) = 7903,96, p<. 001 .72/.70 .063
χ² (1551) = 5876,54, p<. 001 .81/.79 .053

După cum se poate observa din valorile indicatorilor de potrivire şi comparare din
tabelul 1, răspunsurile subiecților la DSQ 60 pot fi interpretate în mare măsură folosind
modelul celor trei factori supraordonați corelați.
Pentru a interpreta indicii de potrivire s-au luat în considerare recomandările lui Sava
(2004), Schreiber, Nora, Stage, Barlow şi King (2006) şi Garson (2008) S-au examinat
următorii indicatori din AMOS: χ2, GFI, AGFI şi RMSEA. În urma analizei indicilor de
potrivire s-a constatat că valoarea raportului χ2/df (χ2relativ) este 3,6, valoare cosiderată
acceptabilă ca indice de potrivire a modelului, fiind sub pragul maxim acceptabil de 5
recomandat de Schumacker, Lomax (2004 apud Garson 2008). Indicatorul GFI are o valoare
de .91, ceea ce indică un model bun iar indicatorul AGFI are valoarea de .90 indicând, de
asemenea, un model bun (având ca reper valorile date de Sava, 2004). Indicatorul RMSEA
este .051, fiind în intervalul de încredere cuprins între .048 – .054, valori ce indică, din nou,
un model acceptabil. De asemenea indicatorul de comparare CFI are valoarea de .81, o
valoare acceptabilă, la fel IFI (.81), iar indicatorul Hoelter are valoarea de 317 (la .05).
Analiza factorială confirmatorie a arătat o potrivire bună pentru modelul cu trei factori
supraordonați corelați, indicatorii de potrivire și comparare au valori bune (GFI, AGFI) sau
acceptabile (CFI, IFI) (Garson, 2008; Schreiber și colaboratorii, 2006). Astfel, modelul care a
presupus existenţa a a trei factori este cel mai adecvat datelor noastre. Gradul de saturare a
itemilor în factori se poate observa în tabelul 1.2.

Tabelul 1.2. Gradul de saturare a itemilor în factori.

Mecanisme defensive (n Factor 1 Factor 2 Factor 3
= 14) Distorsionare imagine Adaptativ Reglare afectivă
Clivajul celuilalt .73
Clivajul de sine .99
Identificarea proiectivă .78
Lamentarea însoțită de
refuzul ajutorului .95
Proiecția .81
Anticiparea .77
Sublimarea .38
Umorul .46
Autoobservarea .95
Autoafirmarea .89
Disocierea .99
Fantasmarea .70
Intelectualizarea .99
Izolarea .89

Pagina 14 din 40
 În concluzie, răspunsurile subiecților la DSQ 60, versiunea cu 60 de itemi, pentru
populaţia românească pot fi interpretate folosind modelul adecvat care specifică existenţa a
trei factori supraordonaţi corelaţi (așa cum se poate observa din tabelul 1.3., corelațiile dintre
factori sunt foarte scăzute cu excepția corelației dintre distorsionarea imaginii și reglarea
afectivă).
Tabelul 1.3. Corelaţii inter-factori DSQ 60
Distorsionare Reglare
Adaptativ
imagine afectivă
Distorsionare
1,000
imagine
Adaptativ 0,005 1,000
Reglare
0,914 0,062 1,000
afectivă
Nota: N = 1011. Coeficienţii de corelaţie semnalaţi cu bold sunt semnificativi la p < .01.

În ceea ce priveşte consistenţa internă a Chestionarului DSQ 60 pe populaţie

românescă, coeficientul alfa Cronbach pentru cele 30 de mecanisme de apărare este cuprins
între .10 (represie) şi .76 (retragere), valoarea medie a coeficientului alfa pentru cele 30 de
mecanisme fiind de .34, consistenţa internă a factorului unic este de .87, iar la nivelul celor
trei factori consistenţa internă este de .73 pentru stilul distorsionării imaginii, .60 pentru
stilul adaptativ şi .70 pentru reglarea afectivă, rezultatele fiind similare cu cele din alte studii
(Thygesen și colaboratorii, 2008) în care a fost obținut același model trifactorial cu
consistența internă de .64 pentru stilul distorsionării imaginii, .72 pentru stilul reglării afective
și .61 pentru stilul adaptativ. După cum se poate observa consistenţa internă a factorului unic
(.87) pentru modelul aplicabil pe populație românească este în mod constant superioară
consistenţelor interne ale celor trei factori. Consistența internă a mecanismelor de coping
incluse în cei patru factori se poate observa în tabelul 1.4. Un astfel de rezultat ne determină
să considerăm modelul cu trei factori corelați ca fiind cel mai adecvat pentru utilizarea
Chestionarului DSQ 60 versiunea cu 60 de itemi în România.

Tabelul 1.4. Ststistici descriptive DSQ 60: media, abaterea standard și coeficientul
Alfa Cronbach pentru cele 14 mecanisme de apărare.
factori mecanism de apărare (n = 14) m σ α
factorul 1 clivajul celuilalt 4,99 2,83 .49
(stilul clivajul de sine 3,88 2,82 .30
distorsionării identificarea proiectivă 4,39 2,58 .27
imaginii) lamentarea însoțită de refuzul ajutorului 3,61 2,62 .44
proiecția 4,29 2,61 .64

factorul 2 anticiparea 5,86 2,51 .27

(stilul sublimarea 4,90 2,80 .38
adaptativ) umorul 5,72 2,61 .38
autoobservarea 6,59 2,29 .46
autoafirmarea 6,78 2,29 .32

factorul 3 disocierea 3,89 2,63 .21

(stilul fantasmarea 3,32 2,59 .71
reglării intelectualizarea 4,86 2,73 .33
afective) izolarea 4,75 2,81 .32

Pagina 15 din 40
DISCUŢII
Scopul acestui studiu a fost traducerea, adaptarea şi identificarea structurii factoriale
pentru populaţia românescă a Chestionarului DSQ versiunea cu 60 de itemi grupaţi în 30 de
mecanisme de apărare, câte doi itemi pentru fiecare mecanism de apărare (Thygesen și
colaboratorii, 2008).
Analiza factorială a confirmat structura trifactorială a chestionarului pe populaţia
românească, rezultatele fiind concordante în mare măsură cu rezultatele cercetărilor anterioare
(Andrews și colaboratorii, 1993; Thygesen și colaboratorii, 2008) asupra structurii factoriale a
Chestionarului DSQ 60.
În modelul cu trei factori supraordonați corelați, considerat adecvat pentru populația
românească, primul factor, definit stilul distorsionării imaginii, include clivajul celuilalt,
proiecția, identificarea proiectivă, clivajul de sine și lamentarea însoțită de refuzul ajutorului,
acest factor având o structură identică cu cea obținută de Thygesen și colaboratorii (2008),
reunind mecanisme defensive cu nivel adaptativ scăzut.
Al doilea factor, definit stilul adaptativ, include sublimarea, umorul, autoobservarea,
autoafirmarea și anticiparea, structura acestui factor fiind identică celei obținute de Thygesen
și colaboratorii (2008) și similară în mare măsură cu structura acestui factor obținută de
Andrews și colaboratorii (1993), stilul adaptativ include sublimarea, umorul, anticiparea și
suprimarea, mecanismele specifice acestui stil defensiv au un pronunțat caracter adaptativ,
permițând o reprezentare adecvată de sine a subiectului uman, concomitentă unor
comportamente utile atât subiectului cât și celorlalți.
Al treilea factor, definit stilul reglării afective, include utilizarea disocierii,
fantasmării, intelectualizării și izolării, structura acestui factor fiind identică cu cea a
factorului identificat de Thygesen și colaboratorii (2008) și definit cu aceeași etichetă – stilul
reglării afective, mecanismele de apărare specifice acestui stil defensiv au ca scop comun
separarea sau distanțarea afectului de ceva destul de problematic sau periculos pentru a fi
conștientizat de subiectul uman.
Consistenţa internă a Chestionarului DSQ 60 pe populaţie românească pot fi apreciată
şi prin comparaţie cu valorile versiunii originale a Chestionarului DSQ 60 pentru cele trei
stiluri defensive (Thygesen și colaboratorii, 2008).
Prin acest studiu s-a încercat eliminarea unora din limitele menționate de alți autori
(Thygesen și colaboratorii, 2008; Petraglia, Thygesen, Lecours, Drapeau, 2009) pentru DSQ
60. Astfel, volumul eșantionului utilizat (N = 1011) este superior numeric eșantioanelor
raportate de alte cercetari în care s-a utilizat DSQ 60; chestionarul a fost aplicat pe populația
generală și nu doar pe studenți (fără a exclude această categorie de subiecți) sub rezerva
faptului că aproximativ jumătate din subiecți au o formă de studii superioare; subiecții
acoperă un interval de vârstă cuprins între 18 și 71 de ani cu menționarea faptului că
acoperirea pe categorii de vârstă scade concomitent cu creșterea vârstei subiecților participanți
la studiu.
În concluzie, rezultatele cercetării sunt suţinute şi de rezultatele altor cercetări
anterioare, în mare măsură de rezultatele obținute de Thygesen și colaboratorii (2008), astfel
versiunea românească a Chestionarului DSQ 60 este adecvată pentru evaluarea stilului
defensiv având o fidelitate şi validitate acceptabilă.

Pagina 16 din 40
 STUDIUL 2: TRADUCEREA, ADAPTAREA ŞI VALIDAREA PE
POPULAŢIA DIN ROMÂNIA (N = 1009) A CHESTIONARULUI COPE PENTRU
ANALIZA MECANISMELOR DE COPING

Rezumat
Scopul acestui studiu este analiza validității versiunii în limba română a Chestionarului COPE
(Carver, Scheier și Weintraub, 1989), versiunea cu 60 de itemi (versiune ce include 15
strategii de coping) şi, totodată, depăşirea unora din limitele raportate în alte cercetări
anterioare referitoare la tipul de populaţie şi volumul eşantionului. Studiul a cuprins două
etape: (1) adaptarea COPE, versiune cu 60 itemi, în limba română şi aplicarea instrumentului
la nivelul populaţiei generale (N = 1009); (2) analiza validităţii versiunii COPE cu 60 de itemi
pe populaţie românească. S-a testat structura factorială a chestionarului prin analiza factorială
confirmatorie. Analiza comparativă a rezultatelor obţinute arătă că indicii de potrivire pentru
COPE versiunea cu 60 de itemi (15 strategii de coping) susţin modelul cu patru factori
corelați care este, în general, mai adecvat pentru a fi folosit pentru populaţia din România. Pe
populaţie românească coeficientul alfa Cronbach pentru cele 15 scale este cuprins între .48
(abţinere) şi .92 (consumul de substanţe), valoarea medie a coeficientului alfa pentru cele 15
subscale fiind de .70, iar la nivelul celor patru factori consistenţa internă este .84 pentru
coping focalizat pe problemă, .72 pentru coping focalizat pe emoţii, .82 pentru coping
focalizat pe suportul social şi .73 pentru coping evitativ.
Cuvinte cheie: adaptare, COPE, analiză factorială confirmatorie, fidelitate, validitate.

INTRODUCERE
În cadrul acestui studiu va fi prezentat demersul argumentativ şi aplicativ de adaptare
şi validare pe populaţie românească a unui instrument de evaluare a strategiilor de coping
construit de Carver, Scheier și Weintraub (1989), sub denumirea COPE (COPE Inventory)
versiunea cu 60 de itemi (versiunea include 15 strategii de coping).
Intrarea noţiunii de coping în circuitul ştiinţific medical şi psihologic este strâns legată
de stres (Lazarus, 1966; Selye, 1976, 1976 a). Începând cu această perioadă interesul pentru
coping a înregistrat o continuă creştere, astfel încât pe parcursul a şase ani, din 1990 şi până în
1996, banca de date PsycLIT a înregistrat un număr de 3392 articole având descriptorul
coping (Ionescu, Jacquet, Lhote, 2002). Interesul pentru strategiile de coping prin care
oamenii fac faţă stresului a crescut semnificativ în ultima perioadă de timp, majoritatea
cercetărilor în acest sens au la bază analiza conceptuală a stresului şi modalităţilor de adaptare
la stres elaborate de Lazarus în 1966 (Lazarus și Folkman, 1984), autorul identificând trei
etape în adaptarea subiectului uman la stres: (1) evaluarea iniţială (primară), respectiv
procesul de percepere a pericolului, (2) evaluarea secundară, respectiv procesul prin care
apare planul unui potenţial răspuns la pericol şi (3) mecanismul de coping, respectiv procesul
de punere în practică al unui răspuns. Totuşi, în pofida creşterii enorme a literaturii despre
stres şi coping în ultimile două decenii şi modului diferit de abordare a relaţiei dintre stres şi
coping o serie de întrebări au rămas fără răspuns (Carver, 1997).
Stresul, definit ca orice raspuns al organismului consecutiv oricărei cereri sau solicitări
exercitate asupra acestui organism (Selye, 1976), este în relaţie directă cu procesul de coping,
considerat ca modalitatea prin care subiectul uman face faţă unei situaţii stresante reuşind
gestionarea acesteia. Ca răspuns nespecific la agenţi stresori, stresul nu determină cu
certitudine o stare patologică, existând şi posibilitatea unei reacţii normale, aspect precizat
chiar de Selye (1976) sub forma unui stres fără detresă prezent în cadrul proceselor normale
de adaptare. Reacţia normală sau patologică a subiectului uman depinde de capacităţile de
coping ale subiectului şi de adaptarea la noua situaţie.

Pagina 17 din 40
 În scopul evaluării modului în care oamenii fac faţă stresului Folkman şi Lazarus
(1988) au dezvoltat scala prin care se măsoară modalităţile de coping (Ways of Coping
Questionnaire) şi care constă într-o serie de afirmaţii, fiecare afirmaţie prezentând un gând
sau o acţiune prin care oamenii fac faţa problemelor în situaţia de stres şi prin care s-a făcut
distincţia simplistă între două modalităţi generale de coping, coping focalizat pe problemă şi
coping focalizat pe emoţii în pofida faptului că studii ulterioare au demonstrat, în baza
răspunsurile la Ways of Coping Questionnaire, existenţa a mai mult de două modalităţi de
coping, fie sub forma unor variaţiuni a celor două modalităţi de coping (focalizat pe problemă
şi focalizat pe emoţii), fie sub forma unor alte modalităţi de coping identificate.
Plecând de la aceste considerente şi de la existenţa unor probleme de tipul unei mari
varietăţi în ceea ce diferite instrumente măsoară ori a faptului că niciunul din instrumentele
existente nu a inclus toate domeniile specifice care sunt considerate de interes din punct de
vedere teoretic (McCrae, 1982, 1984) sau a absenţei, într-o măsură variabilă, a unui scop clar
în cadrul unor itemi şi având, totodată, ca reper două modele teoretice, respectiv modelul
stresului după Lazarus şi modelul de auto-reglare a comportamentului (Carver și Scheier,
1981), alături de concluziile altor cercetări focalizate pe analiza şi evaluarea strategiilor de
coping, Carver, Scheier și Weintraub (1989) au elaborat un inventar multidimensional al
strategiilor de coping (COPE Inventory) care permite evaluarea strategiilor diferite prin care
oamenii răspund la stres în funcţie de situaţie şi de timp cât şi pentru evaluarea stilurilor
dispoziţionale, având în vedere că tiparul răspunsurilor la stres ale unui subiect depinde de
variabile diferite. De asemenea, COPE evaluează eforturile active de coping ale oamenilor,
reflectând o serie de funcţii de auto-reglare.
Prin analiza factorială exploratorie a scalelor individuale ale chestionarului COPE,
Carver, Scheier și Weintraub (1989) au identificat patru factori: (1) coping focalizat pe
problemă (incluzând următoarele strategii de coping: abordarea activă, planificarea şi
suprimarea activităţilor concurente); (2) coping focalizat pe emoţii (interpretare pozitivă şi
creştere, abţinerea, acceptarea şi abordarea religioasă); (3) coping focalizat pe căutarea
sprijinului social (folosirea suportului social instrumental, folosirea suportului social
emoţional şi focalizarea pe exprimarea emoţiilor) şi (4) coping evitativ, de evitare a problemei
sau emoţiilor asociate (negarea, dezangajarea mentală şi dezangajarea comportamentală). În
acest studiu realizat de Carver nu sunt incluse următoarele două strategii de coping: consumul
de substanţe şi umorul
Datorită protocolului prea lung al Chestionarului COPE şi timpului necesar pentru
aplicare Carver (1997) elaborează Brief COPE, o variantă scurtă a COPE Inventory, reducând
numărul itemilor de la 60 la 28 de itemi iar numărul strategiilor de coping a fost redus, cu
unele modificări, de la 15 la 14 strategii, situaţie în care fiecărei strategii de coping îi
corespund doi itemi. Reducerea numărului de itemi s-a realizat ţinând cont de două criterii
(încărcătura factorului în analiza factorială originală a Chestionarului COPE şi, al doilea
criteriu, claritatea itemului şi uşurinţa comunicării cu alte populaţii decît cele de studenţi) iar
în ceea ce priveşte numărul strategiilor de coping autorul elimină abţinerea şi suprimarea
activităţilor concurente şi introduce auto-culpabilizarea, o strategie care nu este prezentă în
variantă cu 60 de itemi şi, totodată, modifică denumirea altor trei strategii astfel: interpretarea
pozitivă şi creşterea devine reîncadrare pozitivă, focalizarea pe exprimarea emoţiilor devine
,,ventilare emoţională”, dezangajarea mentală devine auto-distragerea (vezi Carver, 1997).
Pentru Brief COPE coeficientul alfa Cronbach pentru cele 14 scale este cuprins între .50
(,,ventilarea emoţiilor”) şi .90 (consumul de substanţe) iar valoarea medie a coeficientului alfa
pentru cele 14 subscale este de .68. Ulterior, aşa cum poate fi observat, majoritatea studiilor
raportate având ca obiectiv evaluarea strategiilor de coping, în pofida existenţei versiunii
reduse (Brief COPE), utilizează versiunea originala a COPE cu 60 de itemi.

Pagina 18 din 40
 Astfel, Litman (2006) identifică în două studii factori similari cu cei din cercetările
anterioare. Astfel, în primul studiu au fost identificaţi patru factori: (1) coping focalizat pe
problemă (incluzând următoarele strategii de coping autonome: planificarea, abordarea activă
şi suprimarea activităţilor concurente - suprimarea având şi o încărcătură mai slabă în factorul
focalizat pe evitarea problemei sau emoţiilor asociate); (2) coping focalizat pe emoţii (incluzând
următoarele strategii de coping autonome: abţinerea, interpretare pozitivă şi creştere,
acceptarea, umorul şi abordarea eligioasă – religia având o încărcătură dominantă, însă nu
proeminentă pentru acest factor); (3) coping focalizat pe căutarea sprijinului social (folosirea
suportului social instrumental, folosirea suportului social emoţional şi focalizarea pe
exprimarea emoţiilor) şi (4) coping evitativ, de evitare a problemei sau emoţiilor asociate
(negarea, dezangajarea mentală, dezangajarea comportamentală şi consumul de substanţe). În
al doilea studiu realizat de Litman au fost identificaţi trei factori: (1) coping focalizat pe
problemă şi emoţii reunind astfel strategiile autonome (planificarea, abordarea activă,
interpretarea pozitivă şi creştere, suprimarea activităţilor concurente, acceptarea, abţinerea şi
umorul – umorul având o încărcătură mai slabă în factorul focalizat pe evitarea problemei sau
emoţiilor asociate iar religia are o încărcătură dominantă, însă nu proeminentă în cazul acestui
factor); (2) coping evitativ, de evitare a problemei sau emoţiilor asociate (incluzând: negarea,
dezangajarea mentală, dezangajarea comportamentală şi consumul de substanţe) şi (3) coping
focalizat pe căutarea sprijinului social (folosirea suportului social instrumental, folosirea
suportului social emoţional şi focalizarea pe exprimarea emoţiilor). Prin aceste două studii
Litman (2006) arată că instrumentul COPE evaluează stiluri autonome şi sociale de adaptare,
care sunt relativ orientate spre apropiere, alături de un stil negativ de adaptare prin evitare în
condiţiile în care toate cele trei stiluri de adaptare implică o serie de combinaţii de strategii focalizate
pe problemă şi emoţii care nu definesc factori separaţi.
Fontaine, Manstead și Wagner (1993) identifică următorii patru factori: (1) coping
focalizat pe problemă (incluzând următoarele strategii de coping: abordarea activă,
planificarea şi suprimarea activităţilor concurente); (2) coping focalizat pe emoţii (interpretare
pozitivă şi creştere, abţinerea şi acceptarea); (3) coping focalizat pe căutarea sprijinului social
(folosirea suportului social instrumental, folosirea suportului social emoţional şi focalizarea
pe exprimarea emoţiilor) şi (4) coping evitativ, de evitare a problemei sau emoţiilor asociate
(negarea, dezangajarea mentală, dezangajarea comportamentală şi umorul). În acest studiu nu
sunt raportate date referitoare la abordarea religioasă.
Phelps și Jarvis (1994) evidenţiază patru factori: (1) coping focalizat pe problemă
(abordarea activă, planificarea, suprimarea activităţilor concurente şi utilizarea suportului
social instrumental); (2) coping focalizat pe emoţii (interpretare pozitivă şi creştere, abţinerea,
acceptarea şi dezangajarea mentală); (3) coping focalizat pe căutarea sprijinului social
(folosirea suportului social emoţional şi focalizarea pe exprimarea emoţiilor); (4) coping
evitativ, de evitare a problemei sau emoţiilor asociate (negarea, dezangajarea
comportamentală şi consumul de substanţe). Studiul nu raportează niciun fel de date
referitoare la abordarea religioasă şi umor.
Într-un alt studiu Deisinger, Cassisi și Whitaker (1996) identifică cinci factori: (1)
coping focalizat pe problemă (abordarea activă - cu încărcătură pozitivă aproape egală
comparativ cu prezenţa acestei scale şi în factorul definit ca şi coping evitativ unde are
încărcătură dominantă negativă, planificarea, suprimarea activităţilor concurente şi abţinerea);
(2) coping focalizat pe emoţii (interpretare pozitivă şi creştere, acceptarea şi abordarea
religioasă); (3) coping focalizat pe căutarea sprijinului social (folosirea suportului social
emoţional, folosirea suportului social instrumental şi focalizarea pe exprimarea emoţiilor); (4)
coping evitativ, de evitare a problemei sau emoţiilor asociate (negarea, dezangajarea
comportamentală, dezangajarea mentală şi abordarea activă - cu încărcătură dominantă
negativă în acest factor) şi (5) ultimul factor care include consumul de substanţe şi umorul.

Pagina 19 din 40
 Un alt studiu realizat de Lyne și Roger (2000) evidenţiază următorii patru factori: (1)
coping focalizat pe problemă (abordarea activă, planificarea, suprimarea activităţilor
concurente, interpretare pozitivă şi creştere, abţinerea şi acceptarea); (2) coping evitativ, de
evitare a problemei sau emoţiilor asociate (negarea, dezangajarea mentală şi suportul social
emoţional - cu încărcătură dominantă în această scală şi încărcătură aproape egală în factorul
definit coping pe căutarea suportului social); (3) coping focalizat pe căutarea suportului
social (suportul social instrumental dezangajarea comportamentală şi suportul social
emoţional - cu încărcătură aproape egală comparativ cu prezenţa scalei în factorul definit ca
coping evitativ) şi (4) coping focalizat pe abordarea religioasă. Studiul nu include umorul şi
consumul de substanţe.
Stowell, Kiecolt-Glaser și Glaser (2001) identifică trei factori: (1) coping focalizat pe
problemă (abordarea activă, planificarea, suprimarea activităţilor concurente, interpretare
pozitivă şi creştere, abţinerea şi acceptarea); (2) coping evitativ, de evitare a problemei sau
emoţiilor asociate (negarea, dezangajarea mentală şi dezangajarea comportamentală); (3)
coping focalizat pe căutarea suportului social (suportul social instrumental, suportul social
emoţional şi exprimarea emoţiilor). Nu este inclus consumul de substanţe şi umorul şi nu sunt
raportate date referitoare la abordarea religioasă.
Alţi autori (Fortune, Richards, Griffiths și Main, 2002) raportează identificarea a patru
factori: (1) coping focalizat pe problemă (abordarea activă, planificarea, suprimarea
activităţilor concurente, interpretare pozitivă şi creştere, abţinerea şi acceptarea); (2) coping
evitativ, de evitare a problemei sau emoţiilor asociate (negarea şi dezangajarea
comportamentală); (3) coping focalizat pe căutarea suportului social (suportul social
instrumental, suportul social emoţional şi exprimarea emoţiilor) şi ultimul factor (4) ce
include abordarea religioasă şi umorul. Studiul nu include dezangajarea mentală şi consumul
de substanţe.
Connor și Connor (2003) identifică: (1) coping focalizat pe problemă (abordarea
activă, planificarea, suprimarea activităţilor concurente şi abţinerea); (2) coping evitativ, de
evitare a problemei sau emoţiilor asociate (negarea, dezangajarea comportamentală,
dezangajarea mentală şi consumul de substanţe); (3) coping focalizat pe căutarea suportului
social (suportul social instrumental, suportul social emoţional şi exprimarea emoţiilor) şi (4)
coping focalizat pe exprimarea emoţiilor (interpretare pozitivă şi creştere, acceptarea). Studiul
nu raportează date despre abordarea religioasă şi umor.
Următoarele două cazuri se referă la traducerea şi adaptarea Chestinarului COPE pe
alte populaţii şi culturi, respectiv italiană şi estoniană. Astfel, în cazul traducerii în limba
italiană (Sica, Novara, Dorz și Sanavio, 1997) autorii evidenţiază cinci factori: (1) coping
focalizat pe problemă (abordarea activă, planificarea şi suprimarea activităţilor concurente);
(2) coping evitativ, de evitare a problemei sau emoţiilor asociate (negarea, dezangajarea
comportamentală, dezangajarea mentală, consumul de substanţe şi umorul); (3) coping
focalizat pe căutarea suportului social (suportul social instrumental, suportul social emoţional
şi exprimarea emoţiilor); (4) coping focalizat pe emoţii (interpretare pozitivă şi creştere,
abţinerea şi acceptarea) şi (5) abordarea religioasă. Traducerea în limba estoniană (Kallasmaa
și Pulver, 2000) identifică trei factori: (1) coping focalizat pe problemă (abordarea activă,
planificarea, suprimarea activităţilor concurente, interpretare pozitivă şi creştere şi umorul);
(2) coping evitativ, de evitare a problemei sau emoţiilor asociate (negarea, dezangajarea
comportamentală, dezangajarea mentală, abţinerea şi acceptarea) şi (3) coping focalizat pe
căutarea suportului social (suportul social instrumental, suportul social emoţional şi
exprimarea emoţiilor). Versiunea în limba estoniană nu include abordarea religioasă şi nu
raportează date referitoare la consumul de substanţe.
Prin toate aceste studii autorii menţionează obţinerea unei structuri factoriale în mare
parte similare celei originale obţinute de Carver, Scheier și Weintraub (1989). Totodată,

Pagina 20 din 40
studiile menţionate arată existenţa a doi sau trei factori care sunt relativ orientaţi spre
apropiere şi pozitivi, şi care presupun stiluri de coping autonome sau sociale, şi existenţa unui
singur factor cu modalităţi de adaptare negative şi orientate spre evitare (Litman, 2006).
Referitor la adaptarea şi validarea Chestionarului COPE pe populaţie românească, ceea
ce constituie scopul acestui studiu, factorii identificaţi ca specifici pentru modelul adecvat
pentru populaţia românească sunt prezentaţi la secţiunea rezultate.

DESCRIEREA INSTRUMENTULUI
Chestionarul COPE ultima versiune cu 60 de itemi este un instrument cu autoraportare
utilizat pentru evaluarea strategiilor de coping elaborat de Carver, Scheier și Weintraub
(1989). Chestionarul integrează modelul stresului elaborat de Lazarus (Lazarus, Folkman,
1987), dar autorii chestionarului consideră departajarea formelor de coping în cele două tipuri
(focalizat spre problemă şi focalizat spre emoţie) prea simplistă. Chestionarul COPE vizează
15 forme de coping, care pot avea preponderent un caracter activ sau pasiv.
Chestionarul cuprinde 60 de itemi (versiunea cu 60 de itemi), fiecare din cele 15
strategii de coping fiind evaluată prin 4 itemi.
Răspunsul poate fi pe o scală de la 1 la 4, în care: 1 - de obicei nu fac acest lucru, 2 –
rareori fac acest lucru, 3 – fac uneori acest lucru, 4 – fac deseori acest lucru.
Itemii chestionarului au fost astfel fomulaţi încât există 3 versiuni. O versiune în care
respondenții s-au raportat la modalitatea în care fac în mod normal/în general lucrurile
specificate în întrebări când sunt stresaţi (versiunea prezentă). A doua versiune, cu limita de
timp, în care respondenţii au indicat gradul în care au acordat răspunsul la itemi într-o
anumită perioadă din trecut. A treia versiune, de asemenea cu limită de timp, în care subiecţii
au indicat gradul în care aceştia au acordat răspunsurile în perioade până la momentul prezent.
Versiunile diferă în ceea ce priveşte formele verbale: primul este la prezent, al doilea la trecut
şi cel de-al treilea este într-un prezent continuu (eu fac…/sunt) sau prezent perfect (fac de
atâta timp…). Asiguraţi-vă că aţi adaptat instrucţiunile pentru completare, cât şi itemii
propriu-zişi.
Cotarea. Se însumează scorul de la fiecare cei câte 4 itemi ce corespund fiecăruia din
cele 15 mecanisme de coping. De exemplu, pentru mecanismul de coping Interpretare
pozitivă şi creştere se însumează raspunsurile de la itemii 1,29,38,59, itemi ce corespund
acestui mecanism de coping (nu există itemi cu scorare inversă).
Cele 15 strategii/mecanisme de coping, şi itemii aferenţi fiecărei strategii, evaluate
prin chestionarul COPE sunt: (1) interpretare pozitivă şi creştere, itemii: 1,29,38,59; (2)
dezangajare mentală: 2,16,31,43; (3) focalizare pe exprimarea emoţiilor: 3,17,28,46; (4)
folosirea de suport instrumental social: 4,14,30,45; (5) abordare activa: 5,25,47,58; (6) negare:
6,27,40,57; (7) abordare religioasă: 7,18,48,60; (8) umor: 8,20,36,50; (9) dezangajare
comportamentală: 9,24,37,51; (10) abţinere: 10,22,41,49; (11) folosirea suportului social
emoţional: 11,23,34,52; (12) consumul de substanțe: 12,26,35,53; (13) acceptare:
13,21,44,54; (14) suprimarea activităţilor concurente: 15,33,42,55; (15) planificare:
19,32,39,56.
Proprietăţi psihometrice. Coeficientul alfa Cronbach pentru cele 15 scale este cuprins
între .21 (dezangajare mentală) şi .93 (căutarea de suport emoţional). Valoarea medie a
coeficientului alfa pentru cele 15 subscale fiind de .74.

OBIECTIVE
Cercetarea de faţă a urmărit adaptarea Chestionarul COPE, versiunea cu 60 itemi
(Carver, Scheier şi Weintraub, 1989), în limba română, analiza fidelităţii şi validităţii
chestionarului pe populaţie românească.

Pagina 21 din 40
Procedura de adaptare a instrumentului în limba română
Adaptarea Chestionarului COPE ultima versiune cu 60 de itemi (versiune ce include
15 strategii de coping) în România s-a făcut pe o perioadă de 2 ani, începând din ianuarie
2009 până în martie 2011. Adaptarea culturală a Chestionarului COPE este conformă cu
normele ITC (Hambleton, 2001) de transpunere culturală.
În vederea adaptării Chestionarul COPE varianta cu 60 itemi (Carver, Scheier şi
Weintraub, 1989) în limba română am derulat o procedură de traducere prin tehnica
retroversiunii. Astfel, itemii chestionarului au fost traduşi din limba engleză în limba română
de către traducători din mediul academic (profesori universitari), lucrând sub rigorile
procedurii double-blind. Iniţial un traducător a tradus itemii din limba engleză în limba
română, iar apoi, un alt traducător a fost contractat în scopul traducerii în limba engleză a
primei traduceri în limba română a chestionarului. Itemii în limba engleză obţinuţi în această
etapă au fost comparaţi cu itemii probei originale în limba engleză. În final, forma
chestionarului, respectiv elementele de încadrare în context a itemilor a fost optimizată, fiind
necesară unei mai bune înţelegeri a semnificaţiei itemilor. În baza corespondenţelor
identificate, traducerea în limba română a fost considerată o versiune adecvată în limba
română a instrumentului original.
COPE versiunea cu 60 de itemi (şi care include 15 strategii de coping) a fost validat
în România pe un eşantion general N = 1009 subiecţi.

Participanţi
Derularea studiului a presupus aplicarea Chestionarului COPE versiunea cu 60 de
itemi unui număr de 1200 de subiecţi. Din totalul de 1200 de chestionare aplicate au fost
completate şi introduse în analizele ulterioare (analize factoriale confirmatorii, analiza
fidelităţii şi validităţii) doar 1009 seturi de răspunsuri (N = 1009), fiind eliminate 191 de
seturi deoarece erau incomplete şi/sau numărul itemilor fără răspuns era mai mare de 3 itemi.
Pentru situaţia în care numărul itemilor fără răspuns era de maxim 3, valoarea lipsă a fost
completată cu media itemului respectiv raportată la valoarea medie a tuturor celorlalţi itemi
completaţi.
În ceea ce priveşte caracteristicile demografice ale eşantionului testat raportat la
numărul de scoruri rămase în analiză, chestionarul COPE versiunea cu 60 de itemi a fost
aplicat unui număr de 382 bărbaţi (37,9 %) şi 627 de femei (62,1 %), vârsta medie a
respondenţilor fiind de 30,53 ani (în intervalul de vârstă cuprins între 18 şi 66 de ani) iar
nivelul de educaţie este cuprins între nivelul 1 şi nivelul 7, unde 1 corespunde nivelului liceal
(426 subiecţi/42,2 %), 2 postliceal (73 subiecţi/7,2 %), 3 colegiu - trei ani (231 subiecţi/22,9
%), 4 facultate - patru, cinci sau şase ani (192 subiecţi/19 %), 5 masterat (65 subiecţi/6,4 %),
6 doctorat (6 subiecţi/0,6 %) şi 7 pentru alte situaţii - 10 clase sau sub 10 clase (16
subiecţi/1,6 %).

PREZENTAREA ŞI INTERPRETAREA REZULTATELOR

Analiza statistică a vizat, în primul rând, testarea structurii factoriale a Chestionarului
COPE, prin analiză factorială confirmatorie. În acest sens am apelat la analiza factorială
confirmatorie, întrucât metoda permite testarea gradului de adecvare a unor modele stabilite a
priori (Sava, 2004).
Analizele au fost derulate pe un eșantion de 1009 participanți. Au fost testate mai
multe modele alternative, folosing modelarea prin ecuații structurale.
Fiecare dintre aceste modele a fost testat cu ajutorul programului statistic AMOS 18
(Arbuckle și Wothke, 1999; Arbuckle, 2007). Pentru estimare s-a folosit metoda maximum
likelyhood, iar indicii de potrivire folosiți pentru a evalua gradul de adecvare a modelelor au
fost selectați astfel încât să nu fie influențați de mărimea eșantionului (rădăcina pătrată a

Pagina 22 din 40
mediei erorii de aproximare - root-mean-square error of approximation - RMSEA) sau de
metoda de estimare folosită (indicele calității potrivirii – goodness of fit index – GFI; și
indicele ajustat al calității potrivirii – adjusted goodness of fit index - AGFI). De asemenea, s-
au luat în considerare şi alţi doi indicatori: indicatorul de comparaţie (comparative fit index –
CFI) şi indicatorul Hoelter pentru situaţia modelelor la care testul χ2 este semnificativ (Fan,
Thompson și Wang, 1999).
Au fost testate un număr de şase posibile modalităţi de structurare a itemilor (vezi
tabelul 2.1.), modelele testate fiind următoarele:
1) un model care a presupus structurarea itemilor în doi factori: approach coping and
avoidant coping;
2) un model care specifică existența a doi factori corelați: approach coping and avoidant
coping;
3) un model cu trei factori: approach coping, avoidant coping and social-suport coping;
4) un model care specifică existenţa a trei factori corelați: approach coping, avoidant
coping and social-suport coping;
5) un model cu patru factori: problem – focused coping, emotion – focused coping, social
– suport coping şi avoidant coping;
6) un model care specifică existenţa a patru factori corelați: problem – focused coping,
emotion – focused coping, social – suport coping şi avoidant coping.

Tabelul 2.1. Indicii de potrivire ai modelelor testate pe COPE (N = 1009).

Nr.c Hi Hoelter
rt. Model square df p GFI AGFI CFI RMSEA low high .05
1) Doi factori ApAv 500,04 53 0,000 0,865 0,801 0,537 0,091 0,084 0,099 144
Doi factori ApAv
2) corelați 256,05 47 0,000 0,931 0,885 0,784 0,066 0,059 0,075 252
Trei factori
3) ApAvSoc 410,76 53 0,000 0,889 0,837 0,630 0,082 0,075 0,089 175
Trei factori
ApAvSoc
4) corelați 231,03 47 0,000 0,938 0,897 0,809 0,062 0,054 0,070 280
Patru factori
5) PrEmAvSoc 401,38 48 0,000 0,892 0,824 0,634 0,085 0,078 0,093 164
Patru factori
PrEmAvSoc
6) corelați 197,51 42 0,000 0,947 0,901 0,839 0,061 0,052 0,69 297

.39

PosRefr .62
e01 .42
.65
e02 Restrain Emotion-focused
.15 .38

e03 Accept
.66 .85
Planning .81
e04
.59 .77

e05 Active Problem-focused .51

.75
.56

e06 SupCompA
.22 .46 .43
e07 Vent .46
.22 .98
-1.69 .99
.20 SocInstr Social-support .11
e08
.36 .60
.27
.43 e09 SocEmot
.31 .40
.22
e10 Denial .63
.32
.56
MentDis Avoidant_coping
e11
.33 .58

e12 BehavDis

Figura 2.1. Structura factorială COPE - modelul cu patru factori corelați adecvat
pentru populația românească.

Pagina 23 din 40
 Ulterior au fost luate în considerare recomandările lui Sava (2004), Schreiber, Nora,
Stage, Barlow şi King (2006) şi Garson (2008) pentru a interpreta indicii de potrivire. S-au
examinat următorii indicatori din AMOS: χ2, GFI, AGFI, CFI, RMSEA şi Hoelter .05. În
urma analizei indicilor de potrivire s-a constatat că valoarea raportului χ2/df (χ2relativ) este
4,7, care este considerată adecvată ca indice de potrivire a modelului (Schreiber, Nora, Stage,
Barlow şi King, 2006). Indicatorul GFI are o valoare de .94, ceea ce indică un model bun iar
indicatorul AGFI are valoarea de.90. indicând, de asemenea, un model bun (după reperele
date de Sava, 2004). Indicatorul CFI are valoarea de .83, o valoare acceptabilă. Indicatorul
RMSEA este de .06, fiind în intervalul ≤ .06 până la .08 conform autorilor Schreiber, Nora,
Stage, Barlow şi King (2006). Indicele Hoelter .05, care indică gradul de adecvare a mărimii
lotului de participanţi pentru modelul identificat ca adecvat, are valoarea de 297, ceea ce este
o valoare bună (minim 75 după Garson, 2008).
Analiza factorială confirmatorie a arătat o potrivire bună pentru modelul cu patru
factori corelați (figura 2.1), astfel încât toţi indicii se încadrează în valori acceptabile (Garson,
2008; Sava, 2004; Schreiber, Nora, Stage, Barlow şi King, 2006). Astfel, modelul care a
presupus existenţa a patru factori corelați este cel mai adecvat datelor obținute. Gradul de
saturare a itemilor în factori se poate observa în tabelul 2.2.

Tabelul 2.2. Gradul de saturare a itemilor pe factori.

Mecanism de coping Factor 1 Factor 2 Factor 3 Factor 4
(coping (coping focalizat (coping focalizat (coping
focalizat pe pe problemă) pe suportul evitativ)
emoții) social)
1) interpretare .62
pozitivă și creștere
2) abținere .65
3) acceptarea .38
4) planificarea .81
5) abordarea activă .77
6) suprimarea .75
activităților
concurente
7) social instrumental .99
8) social emoțional .60
9) exprimarea .46
emoțiilor
10) negarea .63
11) dezangajarea .56
mentală
12) dezangajarea .58
comportamentală

După cum se poate observa din tabelul numărul 1, răspunsurile subiecților la COPE
versiunea cu 60 de itemi, pot fi interpretate folosind modelul adecvat care specifică existenţa
a patru factori corelați (tabelul 2.3.) (problem – focused coping, emotion – focused coping,
social – suport coping şi avoidant coping) şi care reprezintă soluţia adecvată pentru
populaţia românească.

Pagina 24 din 40
 Tabelul 2.3. Corelaţii inter-factori COPE
Coping focalizat Coping focalizat Coping focalizat Coping evitativ
pe emoții pe problemă pe suport social
Coping focalizat 1,000
pe emoții
Coping focalizat .85 1,000
pe problemă
Coping focalizat .51 .46 1,000
pe suport social
Coping evitativ .43 .11 .22 1,000
Notă: N = 1009. Coeficienţii de corelaţie semnalaţi cu bold sunt semnificativi la p < .01.

În baza acestor rezultate, datele prezentate în continuare vor face referire doar la
consistenţa internă a Chestionarului COPE versiunea românească.
În ceea ce priveşte consistenţa internă a Chestionarului COPE pe populaţie românescă,
coeficientul alfa Cronbach pentru cele 15 scale este cuprins între .48 (abţinere) şi .92
(consumul de substanţe), valoarea medie a coeficientului alfa pentru cele 15 subscale fiind de
.70, consistenţa internă a factorului unic este de .86, iar la nivelul celor patru factori
consistenţa internă este .84 pentru coping focalizat pe problemă, .72 pentru coping focalizat
pe emoţii, .82 pentru coping focalizat pe suportul social şi .73 pentru coping evitativ,
rezultatele fiind similare cu rezultatele obținute în alte studii (Carver, Scheier și Weintraub,
1989). Consistența internă a mecanismelor de coping incluse în cei patru factori se poate
observa în tabelul 2.4.

Tabelul 2.4. Ststistici descriptive COPE: media, abaterea standard și coeficientul Alfa
Cronbach pentru cele 12 mecanisme de coping.
factori mecanism de coping (n = 12) m σ α
factor 1 interpretare pozitivă și creștere 3,15 0,80 .58
(coping focalizat pe abținere 2,63 0,91 .48
emoții) acceptarea 2,73 0,93 .74

factor 2 planificarea 3,16 0,83 .76

(coping focalizat pe abordarea activă 3,04 0,85 .61
problemă) suprimarea activităților concurente 2,77 0,88 .65

factor 3 social instrumental 2,99 0,89 .74

(coping focalizat pe social emoțional 2,72 0,99 .78
suportul social) exprimarea emoțiilor 2,39 0,94 .71

factor 4 negarea 1,90 0,90 .64

(coping evitativ) dezangajarea mentală 2,40 1,02 .54
dezangajarea comportamentală 1,91 0,86 .63

DISCUŢII
Scopul acestui studiu a fost traducerea, adaptarea şi identificarea structurii factoriale
pentru populaţia românescă a Chestionarului COPE, versiunea cu 60 de itemi grupaţi în 15
strategii de coping (Carver, Scheier şi Weintraub, 1989).
Analiza factorială a confirmat structura de patru factori a chestionarului pe populaţia
românească, rezultatele fiind concordante în mare măsură cu rezultatele cercetărilor anterioare
(Carver, Scheier și Weintraub, 1989; Fontaine, Manstead și Wagner, 1993; Litman, 2006)
asupra structurii factoriale a Chestionarului COPE.
Pagina 25 din 40
 În modelul adecvat populaţiei româneşti primul factor, definit ca şi coping focalizat
pe problemă, include planificarea, abordarea activă şi suprimarea activităţilor concurente,
acest factor având o structură identică cu cele obţinute de Carver, Scheier și Weintraub
(1989); Fontaine, Manstead și Wagner (1993); Sica, Novara, Dorz și Sanavio (1997) şi
Litman (2006), şi relativ similară celor obţinute de Phelps și Jarvis (1994); Deisinger, Cassisi
și Whitaker (1996) şi Connor și Connor (2003).
Al doilea factor, definit ca şi coping focalizat pe emoţii, include interpretarea pozitivă
şi creşterea, abţinerea şi acceptarea, structura acestui factor fiind identică cu cele obţinute de
Fontaine, Manstead și Wagner (1993) şi Sica, Novara, Dorz și Sanavio (1997), şi relativ
similară celei obţinute de Phelps și Jarvis (1994).
Al treilea factor, definit ca şi coping focalizat pe suportul social, include utilizarea
suportului social instrumental, utilizarea suportului social emoţional şi exprimarea emoţiilor,
structura acestui factor fiind identică structurilor obţinute de Carver, Scheier și Weintraub
(1989); Fontaine, Manstead și Wagner (1993); Deisinger, Cassisi și Whitaker (1996); Sica,
Novara, Dorz și Sanavio (1997); Kallasmaa și Pulver (2000); Stowell, Kiecolt-Glaser, și
Glaser (2001); Fortune, Richards, Griffiths și Main (2002); Connor și Connor (2003) şi
Litman (2006).
Factorul patru, definit coping evitativ, include negarea, dezangajarea mentală şi
dezangajarea comportamentală având o structură identică cu cele obţinute de Carver, Scheier
și Weintraub (1989) şi Stowell, Kiecolt-Glaser și Glaser (2001), şi relativ similară celor
obţinute de Litman (2006).
Consistenţa internă a Chestionarului COPE pe populaţie românească pot fi apreciată şi
prin comparaţie cu valorile versiunii originale a Chestionarului COPE, pentru care
coeficientul alfa Cronbach pentru cele 15 scale este cuprins între .21 (dezangajare mentală) şi
.93 (căutarea de suport emoţional), valoarea medie a coeficientului alfa Cronbach pentru cele
15 subscale fiind de .74 (Carver, Scheier și Weintraub, 1989).
În concluzie, rezultatele sunt suţinute în mare măsură şi de rezultatele altor cercetări
anterioare, astfel că versiunea românească a Chestionarului COPE este adecvată pentru
evaluarea strategiilor de coping având o bună fidelitate şi validitate.

STUDIUL 3: ROLUL MECANISMELOR DE APĂRARE/COPING ÎN TDM.

Prin studiul 3 au fost identificate mecanismele de apărare psihică și mecanismele de

coping specifice TDM prin utilizarea celor două instrumente adaptate pe populație
românească, relația dintre mecanismele de apărare psihică și mecanismele de coping în TDM,
relația dintre mecanismele de apărare psihică și atitudinile disfuncționale, respectiv relația
dintre mecanismele de coping și atitudinile disfuncționale. Pentru realizarea acestui studiu au
fost propuse următoarele obiective: (1) identificarea mecanismelor de apărare psihică
(operaționalizate prin DSQ 60, singurul instrument de analiză a apărării psihice compatibil cu
DSM IV R) specifice TDM; (2) identificarea mecanismelor de coping (operaționalizate prin
COPE) specifice TDM; (3) identificarea relațiilor de asociere semnificative statistic între
unele din mecanismele de apărare considerate ca specifice TDM și unele din mecanismele de
coping considerate ca specifice TDM; (4) identificarea relațiilor de asociere semnificative
statistic între unele din mecanismele de apărare psihică, considerate ca specifice TDM, și
atitudinile disfuncționale; (5) identificarea relațiilor de asociere semnificative statistic între
unele din mecanismele de coping, considerate ca specifice TDM, și atitudinile disfuncționale.

Pagina 26 din 40
OBIECTIVE ŞI IPOTEZE
Obiectivul central al studiului 3 îl reprezintă identificarea rolului mecanismelor de
apărare psihică şi mecanismelor de coping specifice tulburării depresive majore (TDM) prin
utilizarea unor instrumente, de referință în prezent în analiza apărării psihice a subiectului
uman așa cum poate fi observant în literatura de specialitate, din circuitul științific
internațional ce vor fi traduse, adaptate și validate pe populația din România în cadrul acestei
cercetări în cadrul obiectivele preliminare. În acest sens, studiul are două categorii de
obiective: obiective preliminare și obiective specifice.

Obiectivele preliminare constau în traducerea, adaptarea și validarea pe populație

românească a două instrumente din circuitul științific internațional utilizate pentru analiza
mecanismelor de apărare psihică (Chestionarul DSQ 60) și analiza mecanismelor de coping
(Chestionarul COPE) având în vedere faptul că cele două instrumente au un grad de utilizare
semnificativ în analiza apărării psihice a subiectului uman așa cum poate fi observant în
prezent din cercetările publicate în revistele de specialitate (Craşovan, 2011; Drapeau,
Thompson, Petraglia, Thygesen şi Lecours, 2011; Petraglia, Thygesen, Lecours, Drapeau,
2009; Thygesen, Drapeau, Trijsburg, Lecours, de Roten, 2008; Trijsburg, Bond, Drapeau,
Thygesen, de Roten şi Duivenvoorden, 2003).
Prin obiectivele specifice ale cercetării vom urmări în mod concret să validăm rolul și
raportul mecanismelor de apărare psihică şi mecanismelor de coping în tulburarea depresivă
majoră (TDM).

Obiective preliminare
Obiectiv preliminar numărul 1: traducerea, adaptarea şi validarea pe populaţia din
România (N = 1011) a Chestionarului Stilului Defensiv (DSQ - 60) utilizat pentru analiza
mecanismelor de apărare psihică (obiectiv realizat în cadrul studiului 1).
Obiectiv preliminar numărul 2: traducerea, adaptarea şi validarea pe populaţia din
România (N = 1009) a Chestionarului COPE utilizat pentru analiza mecanismelor de coping
(obiectiv realizat în cadrul studiului 2).

Obiective specifice și ipoteze

Obiectivele specifice vor avea și caracter explorator, global, în sensul analizei
particularităţilor celor 30 de mecanisme de apărare psihică şi celor 15 mecanisme de coping
operaţionalizate prin instrumentele DSQ 60 şi COPE, și relației existente între mecanismele
de apărare și mecanismele de coping în TDM.

Obiectiv specific numărul 1: identificarea mecanismelor de apărare psihică şi

particularităţilor de gen ale acestor mecanisme în cazul TDM.
H: media mecanismelor de apărare psihică identificate ca specifice1 grupului
clinic (TDM) este diferită de media mecanismelor de apărare ale grupului non-clinic:
H1: media mecanismelor de apărare psihică specifice grupului clinic
(TDM) este superioară mediei mecanismelor de apărare ale grupului non-
clinic;

1
Sunt considerate mecanisme de apărare psihică specifice TDM în baza unor cercetări raportate anterior
(Blackman, 2009; Bond, Gardner, Christian, Sigal, 1983; Ionescu și colaboratorii, 2002; Plutchik şi
colaboratorii, 1979; Porcerelli, Olson, Presniak, Markova, Miller, 2009; Vaillant şi colaboratorii, 1986) și
specificului funcționării acestor mecanisme de apărare, a asocierii lor cu funcționarea și simptomatologia
depresivă.

Pagina 27 din 40
 H2: media mecanismelor de apărare psihică în cazul grupului clinic de
femei (TDM) este superioară mediei mecanismelor de apărare psihică ale
grupului clinic de bărbaţi.

Obiectiv specific numărul 2: identificarea mecanismelor de coping şi particularităţilor

de gen ale acestor mecanisme în cazul TDM.
H: media mecanismelor de coping identificate ca specifice 2 grupului clinic
(TDM ) este diferită de media mecanismelor de coping ale grupului non-clinic:
H1: media mecanismelor de coping ale grupului clinic (TDM) este
superioară mediei mecanismelor de coping ale grupului non-clinic;
H2: media mecanismelor de coping pentru femeile din grupul clinic
(TDM) este superioară mediei mecanismelor de coping pentru bărbaţii din
grupul clinic.

Obiectiv specific numărul 3: identificarea relaţiei dintre mecanismele de apărare

psihică şi mecanismele de coping specifice TDM.
H: mecanismele de apărare psihică specifice TDM corelează pozitiv cu
mecanismele de coping specifice TDM la următoarele 3 niveluri: grup depresie
bărbaţi, grup depresie femei şi grup depresie total (bărbaţi şi femei).
H1: suprimarea, ca mecanism de apărare psihică, corelează pozitiv cu
mecanismul de coping suprimarea activităţilor cocurente la următoarele 3
niveluri: grup depresie bărbaţi, grup depresie femei şi grup depresie total
(bărbaţi şi femei);
H2: formaţiunea reacţională, ca mecanism de apărare psihică,
corelează pozitiv cu mecanismul de coping abordarea religioasă la
următoarele 3 niveluri: grup depresie bărbaţi, grup depresie femei şi grup
depresie total (bărbaţi şi femei);
H3: negarea, ca mecanism de apărare psihică, corelează pozitiv cu
mecanismul de coping dezangajare mentală la următoarele 3 niveluri: grup
depresie bărbaţi, grup depresie femei şi grup depresie total (bărbaţi şi femei);
H4: devalorizarea de sine, ca mecanism de apărare psihică, corelează
pozitiv cu mecanismul de coping consumul de substanţe la următoarele 3
niveluri: grup depresie bărbaţi, grup depresie femei şi grup depresie total
(bărbaţi şi femei);
H5: retragerea, ca mecanism de apărare psihică, corelează pozitiv cu
abţinerea ca mecanism de coping la următoarele 3 niveluri: grup depresie
bărbaţi, grup depresie femei şi grup depresie total (bărbaţi şi femei);
H6: represia, ca mecanism de apărare psihică, corelează pozitiv cu
mecanismul de coping dezangajare comportamentală la următoarele 3
niveluri: grup depresie bărbaţi, grup depresie femei şi grup depresie total
(bărbaţi şi femei);
H7: izolarea, ca mecanism de apărare psihică, corelează pozitiv cu
acceptarea ca mecanism de coping la următoarele 3 niveluri: grup depresie
bărbaţi, grup depresie femei şi grup depresie total (bărbaţi şi femei).

2
Sunt considerate mecanisme de coping specifice TDM în baza unor cercetări raportate anterior
(Walker, Lindner, Noonan, 2009) și specificului funcționării acestor mecanisme de coping, a asocierii lor cu
funcționarea și simptomatologia depresivă.

Pagina 28 din 40
 Obiectiv specific numărul 4: identificarea relaţiei dintre mecanismele de apărare
psihică şi atitudinile disfuncţionale în TDM.
H: mecanismele de apărare psihică specifice tulburării depresive majore
(TDM) corelează pozitiv cu atitudinile disfuncţionale la următoarele 3 niveluri: grup
depresie bărbaţi, grup depresie femei şi grup depresie total (bărbaţi şi femei).
H1: suprimarea, ca mecanism de apărare psihică, corelează pozitiv cu
atitudinile disfuncţionale la următoarele 3 niveluri: grup depresie bărbaţi,
grup depresie femei şi grup depresie total (bărbaţi şi femei);
H2:formaţiunea reacţionala, ca mecanism de apărare psihică,
corelează pozitiv cu atitudinile disfuncţionale la următoarele 3 niveluri: grup
depresie bărbaţi, grup depresie femei şi grup depresie total (bărbaţi şi femei);
H3: negarea, ca mecanism de apărare psihică, corelează pozitiv cu
atitudinile disfuncţionale la următoarele 3 niveluri: grup depresie bărbaţi,
grup depresie femei şi grup depresie total (bărbaţi şi femei);
H4: devalorizarea de sine, ca mecanism de apărare psihică, corelează
pozitiv cu atitudinile disfuncţionale la următoarele 3 niveluri: grup depresie
bărbaţi, grup depresie femei şi grup depresie total (bărbaţi şi femei);
H5: retragerea, ca mecanism de apărare psihică, corelează pozitiv cu
atitudinile disfuncţionale la următoarele 3 niveluri: grup depresie bărbaţi,
grup depresie femei şi grup depresie total (bărbaţi şi femei);
H6: represia, ca mecanism de apărare psihică, corelează pozitiv cu
atitudinile disfuncţionale la următoarele 3 niveluri: grup depresie bărbaţi,
grup depresie femei şi grup depresie total (bărbaţi şi femei);
H7: izolarea, ca mecanism de apărare psihică, corelează pozitiv cu
atitudinile disfuncţionale la următoarele 3 niveluri: grup depresie bărbaţi,
grup depresie femei şi grup depresie total (bărbaţi şi femei).

Obiectiv specific numărul 5: identificarea relaţiei dintre mecanismele de coping şi

atitudinile disfuncţionale în TDM.
H: mecanismele de coping specifice tulburării depresive majore (TDM)
corelează pozitiv cu atitudinile disfuncţionale la următoarele 3 niveluri: grup depresie
bărbaţi, grup depresie femei şi grup depresie total (bărbaţi şi femei).
H1: dezangajarea mentală, ca mecanism de coping, corelează pozitiv cu
atitudinile disfuncţionale la următoarele 3 niveluri: grup depresie bărbaţi,
grup depresie femei şi grup depresie total (bărbaţi şi femei);
H2: abordarea religioasă, ca mecanism de coping, corelează pozitiv cu
atitudinile disfuncţionale la următoarele 3 niveluri: grup depresie bărbaţi,
grup depresie femei şi grup depresie total (bărbaţi şi femei);
H3: dezangajarea comportamentală, ca mecanism de coping, corelează
pozitiv cu atitudinile disfuncţionale la următoarele 3 niveluri: grup depresie
bărbaţi, grup depresie femei şi grup depresie total (bărbaţi şi femei);
H4: abţinerea, ca mecanism de coping, corelează pozitiv cu atitudinile
disfuncţionale la următoarele 3 niveluri: grup depresie bărbaţi, grup depresie
femei şi grup depresie total (bărbaţi şi femei);
H5: consumul de substanţe, ca mecanism de coping, corelează pozitiv
cu atitudinile disfuncţionale la următoarele 3 niveluri: grup depresie bărbaţi,
grup depresie femei şi grup depresie total (bărbaţi şi femei);
H6: acceptarea, ca mecanism de coping, corelează pozitiv cu atitudinile
disfuncţionale la următoarele 3 niveluri: grup depresie bărbaţi, grup depresie
femei şi grup depresie total (bărbaţi şi femei);

Pagina 29 din 40
 H7: suprimarea activităţilor concurente, ca mecanism de coping,
corelează pozitiv cu atitudinile disfuncţionale la următoarele 3 niveluri: grup
depresie bărbaţi, grup depresie femei şi grup depresie total (bărbaţi şi femei).
Pentru testarea acestor ipoteze s-a optat pentru metoda Anova factorială (bifactorială)
(Popa, 2008) și metoda corelației (coeficientul de corelaţie liniara Pearson, r) efectuată prin
intermediul programului statistic de analiză a datelor SPSS 19 (Howitt, Cramer, 2010; Popa,
2008).

METODOLOGIE

Participanţi
Eşantionul clinic (tabelul 3.1.) utilizat constă în 103 pacienţi adulţi (au fost abordaţi un
număr de 124 de subiecți din care 5 au refuzat să participe după informarea privind scopul
cercetării, 2 subiecţi au refuzat ulterior, după completarea doar a unora din cele şase
chestionare din baterie, iar un număr de 14 baterii includeau chestionare incomplete),
diagnosticaţi cu tulburare depresivă majoră (TDM) internaţi în Spitalul de Psihiatrie Gătaia,
Clinica de Psihiatrie Timișoara, Secția de Psihiatrie a Spitalului Municipal Lugoj, Clinica de
Psihiatrie Arad sau din Staționarul de Psihiatrie Timișoara ori Centrul de Sănătate Mara din
Timișoara și cabinete de practică privată de psihoterapie și psihiatrie din Timișoara,
participarea la studiu fiind pe bază de acord liber şi consimţământ informat. Eșantionul non-
clinic (tabelul 3.1.) include 770 participanți, volum superior considerabil eșantionului clinic.
Populaţia de interes pentru studiu: persoane diagnosticate cu tulburare depresivă
majoră conform criteriilor D.S.M. IV (APA , 2000/2003).
Populaţia exclusă din studiu: persoane sub vârsta de 18 de ani şi persoane cu vârsta
peste 75 de ani.

Tabelul 3.1. Număr total de participanţi la studiul 3 în cele două condiţii este de 873
(N = 873), respectiv lot populaţie generală (non-clinic, N = 770) şi lot clinic (depresie, N =
103).
gen participanţi bărbaţi femei
condiţie participanţi
lot populaţie generală (non- N = 330 N = 440
clinic), DSQ/COPE DSQ/COPE
N = 770
lot clinic (depresie), N = 42 N = 61
N = 103

Criterii de eligibilitate a participanţilor

b) Criterii de includere:
 persoane diagnosticate cu tulburare depresivă majoră (TDM) după criteriile
D.S.M. - IV fără comorbiditate psihică (APA, 2000/2003),
 persoane cu vârsta cuprinsă între 18 şi 75 de ani,
 persoane diagnosticate cu TDM ca primă formă de patologie psihică identificată
în istoricul/trecutul medical al participantului,
 persoanele sunt acceptate în studiu fără restricţia genului (sunt acceptaţi atât
bărbaţi cât şi femei).
c) Criterii de excludere:
 persoane care au fost diagnosticate, în istoricul personal, cu alte
tulburări/afecţiuni psihice sau cu demenţă ori retard mental identificate în

Pagina 30 din 40
 momentul diagnosticului de TDM ce precede accesul în prezentul studiu ori in
timpul testării,
 persoane care sunt diagnosticate, sau asupra cărora există suspiciuni, cu afecţiuni
organice grave identificate în ultimul an de zile sau în momentul selecţiei şi
accesului în studiul prezent,
 persoane la care diagnosticul de TDM a fost precedat de pierderea unor persoane
apropiate (copii, soţ/soţie, părinţi) în ultimul an de zile ce precede selecţia şi
accesul în studiul prezent,
 persoanele de gen feminin care au trecut, în ultimul an de zile ce precede
diagnosticul de TDM şi participarea la studiu, prin experienţa gravidităţii,
naşterii, avortului sau sunt în perioada de graviditate,
 persoane diagnosticate cu HIVsau sub suspiciunea de HIV.

a) Date statistice descriptive eşantion clinic

Caracteristicile demografice ale eşantionului clinic
Participanţi eşantion depresivi total (bărbaţi şi femei, N = 103).
Derularea studiului a presupus aplicarea chestionarelor DSQ 60, COPE, DAS forma
A, Beck, Zung şi chestionarul demografic unui număr de 124 de subiecţi. Din totalul de 124
chestionare aplicate au fost completate şi introduse în analizele ulterioare 103 seturi de
răspunsuri (N = 103).
În ceea ce priveşte caracteristicile demografice ale eşantionului testat raportat la
numărul de scoruri rămase în analiză, chestionarele menţionate au fost aplicate unui număr de
42 de bărbaţi (40,8 %) şi 61 de femei (59,2 %), vârsta medie a respondenţilor fiind de 51,16
ani (în intervalul de vârstă cuprins între 21 şi 73 de ani) iar nivelul de educaţie absolvit este
cuprins între nivelul 1 şi nivelul 7, unde 1 corespunde nivelului liceal (27 subiecţi/26,2%), 2
postliceal (1 subiect/1 %), 3 colegiu - trei ani (1 subiect/1 %), 4 facultate - patru, cinci sau
şase ani (9 subiecţi/8,7 %), 5 masterat (3 subiecţi/2,9 %), 6 doctorat (0 subiecţi/ 0 %) şi 7
pentru alte situaţii - 10 clase sau sub 10 clase (60 subiecţi/60,2 %).

b) Date statistice descriptive eşantion non-clinic

Caracteristicile demografice ale eşantionului din populaţia generală (N = 770)
Derularea studiului a presupus aplicarea chestionarelor DSQ 60, COPE şi chestionarul
demografic unui număr de 800 de subiecţi. Din totalul de 800 de chestionare aplicate au fost
completate şi introduse în analizele ulterioare 770 seturi de răspunsuri (N = 770).
În ceea ce priveşte caracteristicile demografice ale eşantionului din populaţia generală,
raportat la numărul de scoruri rămase în analiză, chestionarele menţionate au fost aplicate
unui număr de 330 de bărbaţi (42,86 %) şi 440 de femei (57,14 %), vârsta medie a
respondenţilor fiind de 31,16 ani (în intervalul de vârstă cuprins între 18 şi 66 de ani) iar
nivelul de educaţie absolvit este cuprins între nivelul 1 şi nivelul 7, unde 1 corespunde
nivelului liceal (337 subiecţi/43,7 %), 2 postliceal (20 subiecţi/2,6 %), 3 colegiu - trei ani (167
subiecţi/21,7 %), 4 facultate - patru, cinci sau şase ani (175 subiecţi/22,8 %), 5 masterat (56
subiecţi/7,3 %), 6 doctorat (12 subiecţi/ 1,6 %) şi 7 pentru alte situaţii - 10 clase sau sub 10
clase (3 subiecţi/0,4 %).

Metode folosite
1. Chestionar demografic utilizat pentru înregistrarea de date demografice şi
detalii despre participanţii la cercetare.
2. Defense Style Questionaire – 60 (vezi studiul I) (Thygesen, Drapeau, Trijsburg,
Lecours, de Roten, 2008).
3. Chestionarul COPE (vezi studiul II) (Carver, Scheier şi Weintraub, 1989).

Pagina 31 din 40
 4. Chestionarul Beck (Beck, Ward, Mendelson, 1981), elaborat în 1967 pentru
evaluarea intensităţii depresiei în funcţie de 21 de simptome.
5. Scala Zung (Biggs, Wylie, Ziegler, 1978), utilizată pentru evaluarea procesării
depresive.
6. Scala de atitudini disfuncţionale, forma A (DAS – Disfunctional Attitudes
Scale, Vesions A; autori: dr. Aaron Beck şi colaboratorii apud David, 2006 b), scală utilizată
cu aprobarea: International Institute for the Advanced Study of Psychotherapies and Applied
Mental Health (David, 2006 b). Scala DAS indică măsura în care cogniţiile descriptive şi
inferenţiale generale (schemele cognitive) sunt considerate ca fiind proprii subiectului: cu cât
scorul total este mai mare, cu atât nivelul lor este mai mare.

Design
Studiul are un design non-experimental propriu-zis, în care variabilele independente
nu sunt manipulate, fiind de natură descriptivă, iar relația dintre variabilele independente și
variabila dependentă este doar potențial cauzală (având ca reper David, 2006 a).
Variabile independente: (1) tip grup: clinic și non-clinic; (2) gen: bărbați și femei.
Variabile dependente: mecanismele de apărare psihică, mecanismele de coping,
nivelul atitudinilor disfuncționale.

Procedură
Procedura cercetării are în vedere atât traducerea, adaptarea și validarea pe populația
din România a celor două chestionare utilizate în analiza apărării psihice, Chestionarul DSQ
60 (Thygesen şi colaboratorii, 2008) și Chestionarul COPE (Carver, Scheier şi Weintraub,
1989), aplicarea pe populaţie non-clinică a instrumentelor DSQ 60 şi COPE și aplicarea pe
populație clinică a întregii baterii de instrumente pentru analiza rolului mecanismelor de
apărare și coping în tulburarea depresivă majoră (TDM).
Procedura de traducere, adaptare și validare pe populație românească a Chestionarului
DSQ 60 și Chestionarului COPE s-a realizat pe o perioadă de aproximativ 2 ani, începând cu
luna ianuarie 2009 și până în luna martie 2011. Adaptarea culturală a DSQ 60 şi COPE este
conformă cu normele ITC (International Test Commission, 2010) de transpunere culturală. În
vederea adaptării celor două chestionare am derulat o procedură de traducere prin tehnica
retroversiunii, procedura este prezentată detaliat în studiul I (DSQ 60) și studiul II (COPE).
Chestionarul DSQ 60 (30 mecanisme de apărare psihică) versiunea românească a fost
validat în România pe un eşantion general N = 1011 subiecţi iar Chestionarul COPE cu 60 de
itemi (15 strategii de coping) versiunea românească a fost validat pe un eşantion general N =
1009 subiecţi.
În ceea ce privește procedura aplicării pe populație clinică, participanţii eligibili au
fost informaţi asupra scopului cercetării şi li s-a solicitat consimţământul informat (Bogathy,
Sulea, 2008) pentru participarea la cercetare, urmând ca ulterior să li se aplice în prezenţa
unui asistent de cercetare: chestionarul demografic (pentru recoltarea de date demografice şi
legate de evoluţia afecţiunii), scalele Beck şi Zung (pentru a evalua nivelul depresiei);
Chestionarul COPE şi Chestionarul stilului defensiv - 60/DSQ - 60 (pentru identificarea
mecanismelor de apărare psihică și mecanismelor de coping specifice tulburării depresive
majore, a raportului existent între aceste două modalități adaptative și rolului acestor
mecanisme în TDM); scala DAS (forma A), pentru evaluarea atitudinilor disfuncţionale.
Datele vor fi analizate prin intermediul programelor de analiză a datelor SPSS 19
(Cramer, Howitt, 2006; Popa, 2008), PowerStaTim (Sava, Maricuţoiu, 2007) și AMOS 18
(Arbuckle și Wothke, 1999; Arbuckle, 2007).

Pagina 32 din 40
REZULTATELE OBȚINUTE PENTRU CELE 5 OBIECTIVE
În cazul primului obiectiv al studiului 3 rezultatele obținute confirmă ca specifice
TDM un număr de 18 mecanisme de apărare psihică, respectiv: agresivitate pasivă, clivajul
celuilalt, proiecție, negare, identificarea proiectivă, disocierea, trecerea la act, devalorizarea
de sine, fantasmarea, retragerea, intelectualizarea, clivajul de sine, deplasarea, represia,
idealizarea, izolarea, lamentarea însoțită de refuzul ajutorului și anularea, cu unele rezerve
datorate valorii mărimii efectului pentru intelectualizare, deplasare și izolare (intelectualizare
[parţial η2 = .006, β = .65], deplasare [parţial η2 = .005, β = .58,] și izolare [parţial η2 = .008, β
= .77]). În aceste condiții, prima ipoteză a obiectivului 1 este susținută de rezultate doar
parțial, diferențe semnificativ statistic existând doar pentru cele 18 mecanisme de apărare
psihică menționate anterior cu rezervele aferente pentru intelectualizare, deplasare și izolare
(sub rezerva faptului că având în vedere semnificația practică, dincolo de semnificația
statistică a rezultatelor, și stabilind ca și criteriu pentru delimitarea mecanismelor de apărare
psihică identificate o valoare a mărimii efectului medie, de minim .05, din cele 18 mecanisme
de apărare, rămase în discuții ca specifice TDM la nivelul efectului de grup, rămân doar 5
mecanisme specifice: agresivitate pasivă, proiecție, disociere, retragere și lamentarea
însoțită de refuzul ajutorului).
Comparativ cu mecanismele de apărare psihică raportate de alte cercetări realizate pe
TDM, și alte tulburările depresive, se poate observa prezența unui număr mare de apărări
specifice TDM pe populația clinică evaluată în cadrul acestui studiu. Astfel, rezultatele sunt
diferite considerabil de rezultatele raportate de alte cercetări pe TDM, probabil și datorită
instrumentului utilizat în analiza mecanismelor de apărare psihică (DSQ 60), a mecanismelor
de apărare psihică operaționalizate prin DSQ 60. O parte din mecanismele de apărare psihică
identificate ca specifice TDM pe populație românească au fost raportate recent și de alte
cercetări (Porcerelli, Olson, Presniak, Markova, Miller, 2009) în care s-a identificat
disocierea, izolarea şi devalorizarea ca mecanisme de apărare specifice TDM, sau de Plutchik
(1991 apud Ionescu, Jacquet, Lhote, 2002) într-o cercetare realizată pe participanţi
diagnosticaţi cu tulburare depresivă majoră fără elemente psihotice, conform criteriilor DSM
IV R, cărora li s-a aplicat Indexul stilului de viaţă prin care au fost evidenţiate scoruri mai
ridicate pentru proiecţie.
Aceste rezultate concordă cu rezultatele altor studii (Bond, Gardner, Christian, Sigal,
1983; Plutchik şi colaboratorii, 1979; Vaillant şi colaboratorii, 1986; Wong, 1989 apud
Ionescu, Jacquet, Lhote, 2002) care evidenţiază utilizarea de către participanţii depresivi a
două categorii de apărări (categorii având ca şi criteriu de referinţă caracterul adaptativ al
apărărilor), de tipul apărărilor primitive sau imature şi apărări de nivel intermediar sau
nevrotice, totodată fiind evidentă și creşterea intensităţii apărării participanţilor depresivi în
comparaţie cu participanţi care nu sunt diagnosticaţi cu tulburări sau boli psihice.
Pentru a doua ipoteză a obiectivului 1, prin care s-a postulat că media mecanismelor de
apărare psihică a grupului clinic de femei (TDM) este superioară mediei mecanismelor de
apărare psihică a grupului clinic de bărbaţi, analiza statistică a relevat efecte (diferențe)
semnificative statistic între bărbații și femeile din grupul clinic pentru următoarele 6
mecanisme de apărare psihică din cele 30 operaționalizate de DSQ 60 și luate în analiză:
altruism, proiecție, formațiune reacțională, autoobservare, retragere și deplasare. În acest
mod, a doua ipoteză a obiectivului 1 este susținută de rezultate doar parțial, diferențe
semnificativ statistice existând doar pentru cele 6 mecanisme de apărare psihică menționate
anterior.

Pentru obiectivul doi al studiului 3 rezultatele obținute confirmă ca specifice TDM un

număr de 5 mecanisme de coping: focalizare pe exprimarea emoțiilor, abordarea religioasă,
dezangajare comportamentală, consumul de substanțe și acceptarea. În aceste condiții, prima

Pagina 33 din 40
ipoteză a obiectivului 2 este susținută de rezultate doar parțial, diferențe semnificative statistic
existând doar pentru cele 5 mecanisme de coping menționate anterior (sub rezerva faptului ca
având în vedere semnificația practică [o mărime a efectului de minim .05], dincolo de
semnificația statistică a rezultatelor, din cele 5 mecanisme de coping, rămase în discuții ca
specifice TDM la nivelul efectului de grup, rămâne doar dezangajarea comportamentală).
În ceea ce privește ipoteza doi a obiectivului 2, în care s-a postulat că media
mecanismelor de coping pentru femeile din grupul clinic (TDM) este superioară mediei
mecanismelor de coping pentru bărbaţii din grupul clinic, analiza statistică a relevat efecte
(diferențe) semnificative statistic între bărbații și femeile din grupul clinic pentru următoarele
4 mecanisme de coping din cele 15 operaționalizate de COPE și luate în analiză: focalizare pe
exprimarea emoțiilor, abordarea religioasă, dezangajare comportamentală și utilizarea
suportului social-emoțional. În acest mod, a doua ipoteză a obiectivului 1 este susținută de
rezultate doar parțial, diferențe semnificativ statistic existând doar pentru cele 4 mecanisme de
coping menționate anterior.

Referitor la obiectivul trei al studiului 3 rezultatele obținute arată susținerea parțială (la
nivelul grupului clinic de femei sau la nivelul grupului clinic de bărbați ori la nivelul
întregului grup clinic [bărbați și femei]) doar a unora din ipotezele postulate pentru acest
obiectiv, fiind identificate următoarele tipuri de corelații între mecanismele de apărare psihică
și mecanismele de coping considerate ca specifice TDM în condițiile existenței unor valori
pentru indicatorii de mărime a efectului și puterii statistice (având ca reper valorile date de:
Popa, 2008; Sava, 2004; Sava, 2011; Sava, Maricuțoiu, 2007) mediu-scăzute pentru mărimea
efectului și mediu spre optim pentru puterea statistică: corelații pozitive între formațiunea
reacțională și abordarea religioasă la nivelul întregului grup clinic dar şi la nivelul grupului
clinic de bărbaţi, și existența unei corelații pozitive între negare și dezangajare mentală la
nivelul întregului grup clinic.

Referitor la obiectivul patru al studiului 3 rezultatele obținute arată susținerea parțială

(la nivelul grupului clinic de femei sau la nivelul grupului clinic de bărbați ori la nivelul
întregului grup clinic [bărbați și femei]) doar a unora din ipotezele postulate pentru acest
obiectiv, fiind identificate următoarele tipuri de corelații, în condițiile existenței unor valori
pentru indicatorii de mărime a efectului și puterii statistice (Popa, 2008; Sava, 2004; Sava,
2011; Sava, Maricuțoiu, 2007) mediu-mari pentru mărimea efectului (singura excepție fiind
cazul corelației dintre retragere și atitudinile disfuncționale unde valoarea mărimii efectului
este scăzută) și optim-mari pentru puterea statistică: la nivelul întregului grup clinic (bărbați
și femei) dar şi la nivelul grupului clinic de bărbaţi identificarea unei corelații pozitive între
negare și atitudinile disfuncționale; la nivelul întregului grup clinic (bărbați și femei) dar și
la nivelul grupului clinic de femei, identificarea unei corelații pozitive semnificative statistic
între devalorizarea de sine și atitudinile disfuncționale; la nivelul întregului grup clinic
(bărbați și femei), identificarea corelației pozitive dintre retragere și atitudinile
disfuncționale; la nivelul grupului clinic de bărbați identificarea corelației pozitive dintre
represie și atitudinile disfuncționale.

În cazul ultimului obiectiv al studiului 3 rezultatele obținute arată susținerea parțială

doar a unei singure ipoteze postulate pentru acest obiectiv, fiind identificată, în condițiile
existenței unor valori pentru indicatorii de mărime a efectului și puterii statistice (Popa, 2008;
Sava, 2004; Sava, 2011; Sava, Maricuțoiu, 2007) medii, atât pentru mărimea efectului cât și
pentru puterea statistică, corelația pozitivă dintre abordarea religioasă și atitudinile
disfuncționale.

Pagina 34 din 40
 În concluzie, prin studiul 3 al tezei au fost identificate mecanismele de apărare și
coping specifice TDM pe populație românească prin utilizarea unor instrumente specifice
traduse adaptate și validate și, totodată, au fost identificate corelațiile pozitive existente între
unele din mecanismele de apărare psihică specifice TDM și unele din mecanismele de coping
specifice TDM. De asemenea, prin studiul 3 al tezei au fost identificate relațiile existente între
mecanismele de apărare psihică specifice TDM și atitudinile disfuncționale, respectiv relațiile,
și rolul acestora, existente între mecanismele de coping specifice TDM și atitudinile
disfuncționale.
Astfel, teza este finalizată prin concluzia, validată de existența unor eșantioane
adecvate din punct de vedere al condițiilor de includere, volumului și tehnicilor de analiză a
datelor, că pentru TDM sunt specifice doar unele din mecanismele de apărare psihică
operaționalizate de DSQ 60. Majoritatea acestor mecanisme de apărare psihică identificate ca
specifice TDM au nivel adaptativ scăzut cu excepția intelectualizării, și toate cele cinci
mecanisme de coping operaționalizate de COPE sunt caracterizate printr-un nivel adaptativ
scăzut. În ceea ce privește relația dintre mecanismele de apărare psihică și mecanismele de
coping doar unele din mecanismele de apărare psihică considerate ca specifice TDM
corelează, în sens pozitiv, cu unele din mecanismele de coping considerate ca specifice TDM
(formațiunea reacțională și abordarea religioasă la nivelul întregului grup clinic dar şi la
nivelul grupului clinic de bărbaţi; negarea și dezangajare mentală la nivelul întregului grup
clinic), atât mecanismele de apărare cât și mecanismele de coping corelate având un potențial
adaptativ scăzut. De asemenea, se poate constata creșterea nivelului atitudinilor disfuncționale
cocomitent cu utilizarea frecventă a unor mecanisme de apărare și coping de nivel adaptativ
scăzut.
În final, se poate susține că mecanismele de apărare psihică și mecanismele de coping
identificate ca specifice TDM, respectiv relațiile existente între cele două categorii de
mecanisme adaptative și, totodată, atitudinile disfuncționale generate de aceste mecanisme,
alături de relațiile existente între atitudinile disfuncționale și mecanismele de apărare psihică
și mecanismele de coping ,,întrețin” acest tip de tulburare afectivă (TDM). Astfel, prin
identificarea tipului și nivelului adaptativ al mecanismelor defensive ale subiectului
diagnosticat cu TDM se poate realiza o intervenție psihoterapeutică eficientă, fiind posibilă o
restructurare și ,,eficientizare” a defensei psihice prin conștientizarea tipului de mecanisme
defensive utilizate de subiect, a nivelului scăzut de eficiență specific acestor mecanisme, și
prin înlocuirea acestora cu mecanisme mature cu grad adaptativ ridicat, respectiv prin
înlocuirea mecanismelor de apărare psihică cu mecanismele de coping.

Limitele studiului 3
Limitele tezei se referă în special la studiul 3, având în vedere aspecte ca:
 Existența, în general, a unei mărimi a efectului mediu-scăzut în condițiile
existenței unei puteri statistice, pentru toate obiectivele studiului 3, mediu-
mari, consecință a volumului eșantioanelor utilizate, în special a
eșantionului non-clinic, fapt ce poate determina în unele situații apariția
erorii de tip I.
 Absența analizei posibilelor relații de asociere dintre toate mecanismele de
apărare psihică operaționalizate de DSQ 60 și toate mecanismele de coping
operaționalizate prin COPE.
 Absența analizei posibilelor relații de asociere dintre toate mecanismele de
apărare psihică operaționalizate de DSQ 60 și atitudinile disfuncționale.
 Absența analizei posibilelor relații de asociere dintre toate mecanismele de
coping operaționalizate de COPE și atitudinile disfuncționale.

Pagina 35 din 40
 Recomandări
În baza rezultatelor acestei teze, putem formula recomandări referitoare la importanța
și necesitatea tehnicii de analiză a apărării psihice în tulburările depresive, în special în cazul
tulburării depresive majore (TDM), având în vedere profilul defensiv (mecanisme de apărare
psihică și mecanisme de coping) specific TDM.
Totodată, prin studiul 3 a fost identificat și profilul defensiv, respectiv mecanismele de
apărare psihică și mecanismele de coping, al populației generale, non-clinice, având în vedere
volumul eșantionului utilizat, N = 770. La identificarea profilului defensiv al populației
generale au contribuit și studiile 1 și 2 prin care s-a realizat traducerea, adaptarea și validarea
pe populația din România a instrumentelor DSQ 60 și COPE.
Identificarea mecanismelor de apărare psihică, a mecanismelor de coping și relațiilor
existente între aceste două tipuri de mecanisme adaptative ale subiectului uman are valoarea
de diagnostic și, totodată, predictivă (după Walker, Lindner, Noonan [2009] relaţia existentă
între depresie şi stilul de coping poate reprezenta un bun predictor pentru evoluţia şi
severitatea depresiei decât depresia singură) în planificarea şi succesul strategiilor
terapeutice (intervenție psihoterapeutică sau tratament medicamentos) atât în TDM cât şi
pentru populaţia generală, maturitatea apărărilor constituind un predictor eficient pentru
indicarea nivelului sănătăţii mentale şi, totodată, asigură o bună funcţionare socială cu
costuri mai reduse în asistenţa medicală. De asemenea, optimizarea recuperării în cazul
tulburărilor depresive necesită identificarea şi ameliorarea defensei psihice.
Diseminarea rezultatelor obținute, atât la nivelul grupului clinic cât și grupului non-
clinic alături de validarea pe populația din România a DSQ 60 și COPE, va contribui la
fundamentarea tehnicii de analiză a apărării psihice atât pentru populații clinice cât și non-
clinice.

BIBILIOGRAFIE

 Akkerman, K., Lewin, T. J., Carr, V. J. (1999). Long-term changes in defense style among
patients recovering from major depression. Journal of Nervous and Mental Disease, 187, 80-
87.
 Albon, S. L., Carlson G. A., Goodwin, F. K. (1974). ,,Ego defense patterns in maniac-
depressive illness”. American Journal of Psychiatry, 131, 803-807.
 American Psychiatric Association. (2003). Manual de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor
Mentale, ediția a patra revizuită (DSM-IV-TR). Editura Asociației Psihiatrilor Liberi din
România: București (traducere în limba română realizată de Asociația Psihiatrilor Liberi din
România, 2003).
 American Psychiatric Association. (2000). Diagnostic and Statistical Manual of Mental
Disorders, ed 4 (DSM-IV-TR). Washington.
 American Psychiatric Association. (1994). Diagnostic and Statistical Manual of Mental
Disorders, (DSM-IV). Washington.
 Andrews, G., Singh, M., & Bond, M. (1993). The Defense Style Questionaire. Journal of
Nervous & Mental Disease, 181, 246-256.
 Arbuckle, J.L. (2007). Amos 18 User’s Guide. Chicago, IL 60606-6307, U.S.A.
 Arbuckle, J.L. & Wothke W. (1999). Amos 4.0 Users’ Guide. Chicago, IL, USA:
SmallWaters Corporation.
 Beck, A. T., Ward, C. H., Mendelson, M. (1981). An inventory for measuring depression.
Arch.Gen.Psychiatry, 4, 561-571.
 Biggs, J. T., Wylie, L. T., Ziegler, V. E. (1978). Validity of the Zung Self-rating Depression
Scale. British of the Journal of Psychiatry, 132, 381-385.
 Blackman, J., S. (2009). 101 apărări. Cum se autoprotejează mintea. Editura Trei:
Bucureşti.

Pagina 36 din 40
 Bloch, H., Chemama, R., Depret, E., Gallo, A., Leconte, P., Le Ny J.-F., Postel, J.,
Reuchlin, M. (coord.). (2006). Marele dicţionar al psihologiei. Bucureşti: Edirura Trei.
 Bond, M. (1986). Defense Style Questionnaire. În Vaillant, G.E. (Ed.), Empirical studies of
ego mechanisms of defense (pp. 146-152). Washington , DC: American Psychiatric Press.
 Bond, M. (2004). Empirical studies of defense style: Relationships with Ppsychopathology
and change. Harvard Review of Psychiatry, 12, 263-278.
 Bond, M., Perry, J. C. (2004). Long-term changes in defense styles with psychodynamic
psychotherapy for depressive, anxiety, and personality disorders. American Journal of
Psychiatry, 161, 1665-1671.
 Bond, M., Gardner, S.T., Christian, J., Sigal, J.-J. (1983). Empirical study of self-rated
defense styles. Archives of General Psychiatry, 40, 333-338.
 Bullitt, C. W., Farber B. A. (2002). Gender differences in defensive style. Journal of the
American Academy of Psychoanalysis, 30, 35-51.
 Carver, C. S. (1997). You want to measure coping but your protocol’s too long: Consider
the Brief COPE. International Journal of Behavioral Medicine, 4, 92-100.
 Carver, C. S., & Scheier, M. F. (1981). Attention and self-regulation: A control theory
approach to human behavior. New York: Springer-Verlag.
 Carver, C. S., Scheier, M. F., şi Weintraub, J. K. (1989). Assessing coping strategies: A
theoretically based approach. Journal of Personality and Social Psychology, 56, 267-283.
 Connor, R. C., & Connor, D. B. (2003). Predicting hopelessness and psychological distress:
The role of perfectionism and coping. Journal of Counseling Psychology, 50, 362–372.
 Cramer, H., Howitt, D. (2006). Introducere în SPSS pentru psihologie. Iaşi: Editura Polirom.
 Cramer, P. (1991 a). Development of defense mechanisms: Theory, research, and
assessment. New York: Springer-Verlag.
 Cramer, P. (1991 b). Anger and the use of defense mechanismsin college students. Journal of
Personality, 59(1), 39–55.
 Cramer, P. (1998 a). Defensiveness and Defense Mechanisms. Journal of Personality, 66,
879-894.
 Cramer, P. (1998 b). Coping and Defense Mechanisms: What's the Difference? Journal of
Personality, 66, 919-946.
 Cramer, P. (2000). Defense Mechanisms In Psychology Today: Further Processes for
Adaptation. American Psychologist, 55, 637-646.
 Cramer, P. (2006). Protecting the self: Defense mechanisms in action. New York, NY: The
Guilford Press.
 Craşovan, D. (2011). Fundamentele testării psihologice. Timişoara: Editura Eurostampa.
ISBN 978-606-569-205-3.
 David, D. (2006 a). Metodologia cercetării clinice. Iaşi: Editura Polirom.
 David, D. (2006 b). Tratat de psihoterapii cognitive şi comportamentale. Iaşi: Editura
Polirom.
 DeFife, J. A., Hilsenroth, M. J. (2005). Clinical utility of the Defensive Functioning Scale in
the assessment of depression. Journal of Nervous and Mental Disease, 193, 176-182.
 Deisinger, J. A., Cassisi, J. E., & Whitaker, S. L. (1996). Relationships between coping-
style and PAI profiles in a community sample. Journal of Clinical Psychology, 52, 303–310.
 Drapeau, M., Thompson, K., Petraglia, J., Thygesen, K., L., & Lecours, S. (2011).
Defense Mechanisms and Gender: An Examination of Two Models of Defensive Functioning
Derived from the Defense Style Questionnaire. International Journal of Psychology and
Psychological Teraphy, 11, 149-155.
 Fan, X., Thompson, B. & Wang, L. (1999). Effects of Sample Size, Estimation Methods,
and Model Specification of Structural Equation Modeling Fit Indexes. Structural Equation
Modeling, 6, 56-83.
 Folkman, S., & Lazarus, R. S. (1988). Ways of Coping Questionnaire. Palo Alto, CA:
Consulting: Psychological Press.
 Folkman, S., Lazarus, R.S. (1988). „The relationship betwen coping and emotion:
implications for theory and research”. Social Science and Medicine, 26, 309-317.

Pagina 37 din 40
 Fontaine, K. R., Manstead, A. S., & Wagner, H. (1993). Optimism, perceived control over
stress, and coping. European Journal of Personality, 7, 267–281.
 Fortune, D. G., Richards, H. L., Griffiths, C. E. M., & Main, C. J. (2002). Psychological
stress, distress and disability in patients with psoriasis: Consensus and variation in the
contribution of illness perceptions, coping and alexithymia. British Journal of Clinical
Psychology, 41, 157–174.
 Garson, D. G. (2008). Factor Analysis: Statnotes. Retrieved March 22, 2008, from North
Carolina State University Public Administration Program,
http://www2.chass.ncsu.edu/garson/pa765/factor.htm, accesat on-line la data de 25.07.2010 .
 Hackett, T. P., Cassem, N. H. (1974). ,,Development of a quantitative rating scale to assess
denial”. Journal of Psychosomatic Research, 18, 93-100.
 Hambleton, R. K. (2001). The next generation of the ITC test translation and adaptation
guidelines. European Journal of Psychological Assessment, 17(3), 164-172
[http://www.intestcom.org]
 Hersoug, A.G., Sexton, H.C., Holglend, P. (2002). Contribution of defensive functioning to
the quality of working alliance and psychotherapy outcome. American Journal of
Psychotherapy, 56, 539-554.
 Hoglend, P., & Perry, J.C. (1998). Defensive functioning predicts improvement in treated
major depressive episodes. Journal of Nervous and Mental Disease, 186, 238–243.
 Howitt, D., Cramer, H. (2010). Introducere în SPSS pentru psihologie. Versiunea 16 și
versiunile anterioare. Iaşi: Editura Polirom.
 Ionescu, Ş., Jacquet, C.-L., Lhote C. (2002). Mecanismele de apărare. Teorie şi aspecte
clinice. Iaşi: Editura Polirom.
 Kallasmaa, T., & Pulver, A. (2000). The structure and properties of the Estonian COPE
inventory. Personality and Individual Differences, 29, 881–894.
 Kneepkens, R. G., Oakly, L. D. (1996). Rapid improvement in the defense style of depressed
women and men. Journal of Nervous and Mental Disease, 184, 358-361.
 Lazarus, R.S. (1966). Psychological Stress and the coping Proces. New York: McGraw-Hill.
 Lazarus, R.S. şi Folkman, S. (1984). Stress appraisal and coping. New York: Springer.
 Lazarus, R. S., Folkman, S. (1987). Transactional Theory and Research on emotion and
coping. European Journal of Personality, 1, 141-169.
 Litman, J.A. (2006). The COPE inventory: Dimensionality and relationships with approach –
and avoidance – motives and positive and negative traits Personality and Individual
Differences 41, 273-284
 Lyne, K., & Roger, D. (2000). A psychometric re-assessment of the COPE questionnaire.
Personality and Individual Differences, 29, 321–335.
 MacGregor, M. W., Davidson, K. W., Rowan, P., Barksdale, C., Maclean, D. (2003). The
use of defenses and physician health care casts: Are physician helth care costs lower in
persons with more adaptive defense profiles? Psychotherapy and Psychosomatics, 72, 315-
323.
 McCrae, R.R. (1982). Age differences in the use of coping mechanisms. Journal of
Gerontology, 37, 454-460.
 McCrae, R.R. (1984). Situational determinants of coping responses: Loss, threat, and
challenge. Journal of Personality and Social psychology, 46, 919-928.
 Mullen, L. S., Blanco, C., Voughn, S. C., Roose, S. P. (1999). Defense mechanisms and
personality in depression. Depression and Anxiety, 10, 168-174.
 Perry, J.C. (1990). Defense Mechanism Rating Scales. Harvard Medical School, Boston.
 Perry, J.C., Hoglend, P. (1998). Convergent and discriminant validity of overall defensive
functioning. Journal of Nervous and Mental Disease, 186, 529-535.
 Perry J. C., & Kardos, M. E. (1995). A review of the Defense Mechanism Rating Scale. In
H. R. Conte & R. Plutchik (Eds.), Ego defenses: Theory and measurement (pp. 283–299).
New York: Wiley.
 Petraglia, J., Thygesen, K.L., Lecours, S., Drapeau, M. (2009). Diferenţe determinate de
gen în mecanismele de apărare autoraportate: un studiu care utilizează noul Defense Style

Pagina 38 din 40
 Questionare-60. American Journal of Psychotherapy, 63, 130-149 (traducere: Editura Trei,
2009).
 Phelps, S. B., & Jarvis, P. A. (1994). Coping in adolescence: empirical evidence for a
theoretically based approach to assessing coping. Journal of Youth and Adolescence, 23, 359–
372.
 Popa, M. (2008). Statistică pentru psihologie. Teorie şi aplicaţii SPSS. Iaşi: Editura Polirom.
 Porcerelli, J. H., Olson, T. R., Presniak, M. D., Markova, T., Miller, K. (2009). Defense
Mechanisms and Major Depressive Disorder in African American Women. The Journal of
Nervous and Mental Disease, 197 (10), 736-741
 Sava, F.A. (2004). Analiza datelor în cercetarea psihologica. Metode statistice
complementare. Cluj Napoca: Editura ASCR.
 Sava, F.A. (2011). Analiza datelor în cercetarea psihologica. Cluj Napoca: Editura ASCR.
 Sava, F., Maricuţoiu, L.-P. (2007). PowerStaTim. Manualul utilizatorului. Timişoara:
Editura Universităţii de Vest.
 Schreiber, J. B, Nora, A., Stage, F. K., Barlow, E. A., & King, J. (2006). Reporting
structural equation modeling and confirmatory factor analysis: A review. Journal of
Educational Research, 99, 323-337.
 Selye, H. (1976). Stress in Health and Desease. Boston: Butterworth.
 Selye, H. (1976a). The stress of life. The McGraw-Hill Companies, Inc Revised edition.
 Sica, C., Novara, C., Dorz, S., & Sanavio, E. (1997). Coping strategies: Evidence for cross-
cultural differences? A preliminary study with the Italian version of coping orientations to
problems experienced (COPE). Personality and Individual Differences, 23, 1025–1029.
 Stiemerling, D. (2006). 10 abordări psihoterapeutice ale depresiei. Bucureşti: Editura Trei.
 Stone, A.A., M. Greenberg, E. Kennedy-Moore and M.G. Newman. (1991). ,,Selfreport,
situation-specific coping questionnaires: What are they measuring?”. Journal of Personality
and Social Psychology 61, 648–658.
 Stowell, J. R., Kiecolt-Glaser, J. K., & Glaser, R. (2001). Perceived stress and cellular
immunity: When coping counts. Journal of Behavioral Medicine, 24, 323–339.
 Thygesen, K.L., Drapeau, M., Trijsburg, R.W., Lecours, S., de Roten, Y. (2008).
Assessing defense styles: Factor structure and psychometric properties of the new Defense
Style Questionnaire 60 (DSQ-60). The International Journal of Psychology and Psychological
Therapy, 8, 171-181.
 Trijsburg, R.W., Bond, M., Drapeau, M., Thygesen, K.L., de Roten, Y., &
Duivenvoorden, H. J. (2003). Defense Style Questionnaire 60: Development and
psychometric evaluation. Paper presented at the University of Lausanne, Switzerland.
 Vaillant, G. E. (1976). ,,Natural history of male psychological health: The relation of choice
of ego mechanism of defense to adult ajustement”, Archives of General Psychiatry, 33, 535-
545.
 Vaillant, G. E., Bond, M., & Vaillant, C. O. (1986). An empirically validated
hierarchy of defense mechanisms. Archives of General Psychiatry, 43, 786–794.
 Vaillant, G. E. (1993 a). Wisdom of the ego: Sources of resilience in adult life. Cabridge:
Harvard University Press.
 Vaillant, G.E. (1993 b). The wisdom of the ego. Cambridge: Harvard University Press.
 Van, H.L., Dekker, J., Penn, J., Abraham, R.E., Schoevers, R.E. (2009). Valoarea
predictivă a stilurilor defensive autoraportate sau evaluate de observatori în tratamentul
depresiei. American Journal of Psychotherapy, 63, 42-64 (traducere: Editura Trei, 2009).
 Walker, K., Lindner, H., Noonan, M. (2009). The Role of Coping in the Relationship
Between Depression and Illness Severity in Chronic Fatigue Syndrome. Journal of Allied
Health, 38 (2), 91-99.
 Watson, D. C., Sinha, B. K. (1998). Gender, age, and cultural differences in the defense style
questionnaire-40. Journal of Clinical Psychology, 54, 67-75.
 World Health Organization. World Health Report (2002). Reducing Risks, Promoting
Healthy Life. Geneva: WHO, 2002, accesat on-line la data de 19.06.2010.
 http://minority-health.pitt.edu/archive/00000867/01/nnbbhs.pdf, accesat on-line la data de
21.07.2010.

Pagina 39 din 40
 www.who.int/whr/2000/en/, accesat on-line la data de 11.07.2010.

Pagina 40 din 40