REGIMUL OPTIM

DE AŞCHIERE

16.1 Generalităţi

Cele mai multe metode de optimizare ale regimurilor de aşchiere se bazează pe

stabilirea durabilităţii sculei, după care se calculează o viteză de aşchiere
optimizată. Alegerea durabilităţii impuse se bazează pe uniformizarea uzurii
sculelor în aşa fel încât să de schimbe odată sau la intervale de timp multiplu ale
celei mai solicitate scule. Astfel, în practică se iau durabilităţi de 30, 60, 90, 120
sau 480 minute pentru care se recomandă în tabele care sunt valorile pentru
viteză, avans şi adâncimea de aşchiere. Având în vedere că procesul de aşchiere
are mult mai mulţi parametri de influenţă se poate uşor observa că vitezele
„optime” determinate sunt totuşi departe de un adevărat optim.
Pentru stabilirea unui regim optim de aşchiere se consideră parametrii:
- v (viteza de aşchiere);
- f (avansul de lucru);
-ap (adâncimea de aşchiere);
- ap1(lăţimea de aşchiere),
care asigură consumuri minime şi productivitate programată în cadrul condiţiilor
tehnice şi condiţiilor de muncă (securitatea muncii) impuse, obţinut prin
coordonarea (concordanţa internă) cinematicii şi dinamicii maşinii unelte şi
întregului sistem tehnologic cu posibilităţile de aşchiere ale sculei aşchietoare.
Condiţiile tehnice impuse în legătura cu precizia dimensională a piesei
prelucrate abaterile de formă şi poziţie admise starea fizică şi rugozitatea
suprafeţei temperatura rezultată în zona de aşchiere adaosul de prelucrare
formează o serie de restricţii care condiţionează determinarea valorii
parametrilor regimului de aşchiere

Condiţii restrictive
a) restricţii impuse de cinematica şi dinamica maşinii unelte
1. f MU min ≤ f ≤ f MU max
f MU min , f MU max =valorile limită ale avansului prevăzut la maşina- unealtă
2. n MU min ≤ n ≤ n MU max
1000i v
3. n MU min ≤ ≤ n MU max
πid
d este diametrul piesei prelucrate (în cazul strunjirii);
292 OPTIMIZAREA REGIMULUI DE AŞCHIERE

Fy ⋅ v
4. ≤ ηPMU
6000
Unde : Fy este forţa principală de aşchiere, în daN;
v , viteza de aşchiere adoptată, în m/min;
PMU , puterea nominală a electromotorului maşinii – unelte, în kW;
η, randamentul mediu al lanţului cinematic principal de antrenare
al maşinii unelte.
Mn
La burghiere: ≤ ηPmat
6000
b) restricţii impuse de rezistentă şi deformaţiile elastice ale piesei prelucrate
la general

c) restricţii impuse de rezistenţa şi deformaţia elastică a sculei aşchietoare

în cazul strunjirii
1
 τ B2  yFy
f ≤ a
x Fy  [mm/rot] (16.1)
 ξiCFy ia p 

B este lăţimea corpului cuţiului

1
ξ = ( ε + 4v 2 ) 2
unde : ε = ( 6µ − 2k 2 + 6k1µ1q ) / q
Fz Fx
µ1 =ls/H, q=H*B (secţiunea cuţitului) , k1 = , k2 = , v = (1,5 + 0,5η2 k1q ) / q
Fy Fy
τ a este rezistenţa admisibilă la încovoiere a materialului corpului cuţitului
H este înălţimea corpului cuţitului
lf este lungimea în consolă cuţitului

In cazul frezării:
1
  xF

 Ff iDqf 
fd =  1  (16.2)
 (1 + ε 2 ) 2 CF ia p1yFz 
 

Ff =forţa care produce săgeata admisibilă fadm.

In cazul burghierii:
1
 MΣ  xM
f ≤ qM  [mm/rot] (16.3)
 CM iD ik M 
M Σ este momentul de aşchiere.
 OPTIMIZAREA REGIMULUI DE AŞCHIERE 293

d) Restricţii impuse de comprimarea plăcuţei din carburi metalice.

Forţa maximă permisă de comprimarea plăcuţei din carburi metalice se
poate lua:
0,8
 sin 60° 
Fy = 34a p  ⋅ ( 0,87rε ) (16.4)
0,77 1,25 0,2
s p 
 sin k r 
s p este grosimea plăcuţei, în mm.

e) Restricţii impuse de lungimea muchiei principale de aşchiere

t < lT isin κ r

f) Restricţii impuse de rugozitatea suprafeţei prelucrate

La strunjire:
1
R r  0,65 1,07
f ≤  max ε  [mm/rot] (pt. otel) (16.5)
 0,21 

1
R r  1,1
f ≤  max ε  [mm/rot] (pentru fontă) (16.6)
 0,189 
la frezare:
1
 H max ⋅ D0,77 1,2
f 1,2 ⋅ a p 0,13 ≤ H max D0,77 /196 sau f ≤
 196 ⋅ a 0,13 
[mm/rot] (16.7)
 p 
la alezare:
a p 0,6 ≤ H mp / 2, 35 (alezare fină t<0,2mm) (16.8)
100H mp
f≤ (alezare preliminară) [mm/rot] (16.9)
0, 08 ⋅ v 0,7 ⋅ α ⋅ δ
100H mp
f≤ (pentru fontă ) [mm/rot] (16.10)
1, 06 ⋅ v 0,31 ⋅ δ

g) Restricţii impuse de temperatura din zona de aşchiere.

Este necesar ca temperatura, care rezultă în procesul de aşchiere θ , să fie
inferioară temperaturii la care scula aşchietoare prezintă încă stabilitate
termică θ adm.
Cσ v x σ f yσ a p zσ ≤ σadm
xσ

Cσ ( π ⋅ Dn /1000 ) f yσ ⋅ a p zσ ≤ σadm
(16.11)
n x σ ⋅ f yσ ⋅ a p zσ ≤ 1000 x σ σadm /  Cσ ⋅ ( πD ) σ 
x
 
2

( )
f ≤ σadm / Cσ ⋅ v x σ ⋅ a p zσ  yσ
294 OPTIMIZAREA REGIMULUI DE AŞCHIERE

h) Restricţii impuse de stabilitatea dinamică a procesului de aşchiere.

Pentru a asigura stabilitatea dinamică a sistemului tehnologic, este necesar
ca adâncimea de aşchiere să fie mai mică sau egală cu adâncimea de aşchiere
a pmin
a p ≤ a pmin .
i) Restricţii impuse de apariţia depunerilor pe tăiş.
Pentru evitarea depunerilor pe muchia aşchietoare, este necesar ca viteza
de aşchiere stabilită să se găsească în afara intervalului în care apar
depunerile:

v liminf ≤ v ≤ vlimsup
(16.12)
1000vliminf /(πD) ≤ n ≤ 1000vlimsup / ( πD )

j) Restricţii impuse de adaosul de prelucrare

¶
Ad D − Dfin
i deg r = = , (16.13)
ap z ⋅ ap

unde idegr este numărul trecerilor de degroşare.

Ad D − Dfin
i deg r = = . (16.14)
ap z ⋅ ap

Când se prescriu şi treceri de finisare

i fin ⋅ a pfin = A ⋅ d − i deg r ⋅ a p .
Ap este adâncimea de aşchiere adoptată;
D, diametrul semifabricatului;
Dfin, diametrul piesei finite.
Numărul total de treceri va fi:
i Σ = i deg r + i fin

k) Restricţii impuse de păstrarea dimensiunii sculei.

Este necesar ca variaţia radială a razei piesei ∆r , în urma uzurii sculei, să
se depăşească variaţia radială admisă pentru raza piesei din punct de vedere a
preciziei dimensionale a acesteia:
∆r = n s u r = Vu r /(a p ⋅ s ⋅ v ⋅ T) ≤ ∆radm.
u r = uzura radială a sculei
n s = numărul de reascuţiri în timpul prelucrării piesei
n s = ζ b / T = V /(a p ⋅ s ⋅ v ⋅ T)
ζ b = timpul de bază
 OPTIMIZAREA REGIMULUI DE AŞCHIERE 295

V = volumul de aşchii detaşat la prelucrarea unei piese

T = durabilitatea sculei .

a p fn ≤ 1000Vu r /(πD∆radm )
1000Vu r . (16.15)
f≤
πD ⋅ ∆radm Ttn

l)Restricţii impuse de productivitatea planificată.

La strunjire:
ζ bpl = ζ buc − ζ a
n sim k l
ζ bpl = − ζa
Q pl / 60
60n sim k p lp Ad
− ζa ≤
Q pl nfa p

lp Ad
nfa p ≤ (16.16)
60n sim k pl
− ζa
Q pl

lp Ad
f≤
 60n sim k pl 
 − ζa  n ⋅ a p

 Q pl 

Q pl este productivitatea planificată, în buc/h.

k pl este gradul de încărcare, planificat a unei maşini-unelte, în buc/min
n sim este numărul de maşini-unelte care lucrează simultan
l Ad
τb , timpul de bază; ζ b = p ; în min;
nfa p
τbpl , timpul de bază planificat; în min;
τa , timpul ajutător total; în min;
lp , lungimea cursei de lucru, în mm;
Ad, adaosul de prelucrare, în mm;
τbuc , timpul de lucru pe bucată .

m) Restricţii datorită materialului sculei.

Materialul sculei se poate alege în ordinea: carburi metalice, oţeluri rapide
(în cazul când nu se pot utiliza carburile metalice); oţeluri de scule aliate.
296 OPTIMIZAREA REGIMULUI DE AŞCHIERE

Utilizarea carburilor metalice sau atunci când este cazul, a diamantului

impune anumite viteze de aşchiere minime:
v > v min adm
v min adm este viteza de aşchiere minimă permisă de materialul sculei.

πDn
> v min adm (16.17)
1000
n > 1000v min adm / ( πD )

16.2 Alegerea regimurilor optime de aşchiere

Determinarea parametrilor regimului optim de aşchiere nu permite obţinerea
soluţiilor cele mai favorabile, deoarece determinarea iterativă a factorilor de
regim implică elemente arbitrare şi erori însemnate. De asemenea factorii de
restricţie sunt limitări. Din aceste motive în ultima vreme au apărut o serie de
strategii şi metode noi de determinare a regimurilor optime de aşchiere.
A) Prezentarea metodei programării liniare.
O metodă de determinare a regimurilor de aşchiere în forma cea mai generală şi
în condiţiile de restricţie nelimitate, este cea a programării liniare.
Forma cea mai simplă de programare liniară este forma normală sau forma
canonică, având drept schemă matematică un sistem de “m” ecuaţii cu “n”
necunoscute, care reprezintă procesul tehnologic de prelucrare prin aşchiere.
a11x1 + a12 x 2 + ... + a1j x j + a1n x n = b1

a 21x1 + a 22 x 2 + ... + a 2 j x j + a 2n x n = b 2
........................................................

a i1x1 + a i2 x 2 + ... + a ij x j + a in x n = bi
.........................................................

a m1x1 + a m2 x 2 + ... + a mj x j + ... + a mn x n = b m
(16.18)
a ij ,coeficienţi tehnici determinaţi sau daţi; i=1…m şi j=1…n
x j ,necunoscute
bi ,mărimi constante date, i=1,2,…,m
Programul întocmit este subordonat unui anumit scop, în cazul de faţă este vorba
de determinarea regimului optim de aşchiere în anumite condiţii, acest scop fiind
prezentat sub forma unei funcţii.
f ( x ) = c1x1 + c 2 x 2 + ... + c j x j + ... + c n x n .
Dacă sistemul de ecuaţii de condiţii de restricţie este compatibil şi bine
determinat din punct de vedere economic sau tehnico-economic (rigid), nu mai
este necesară determinarea valorilor optime pentru funcţia de eficienţă, aceasta
având o valoare unică, bine determinată, corespunzătoare sistemului de soluţii
 OPTIMIZAREA REGIMULUI DE AŞCHIERE 297

ale ecuaţiilor de condiţie. Astfel de situaţii se întâlnesc atunci când numărul

ecuaţiilor “m” este egal cu numărul necunoscutelor “n” şi cu rangul “r” al
matricei formată de coeficienţii a1j .
Când sistemul de ecuaţii este compatibil dar nedeterminat atunci concordanţa
internă a procesului este elastică, oferind posibilitatea alegerii dintr-o infinitate
de soluţii numai pe acelea care fac optimă funcţia de eficienţă f( x ) . Această
soluţie are loc când r < n sau r ≤ m .
Programarea liniară se poate reprezenta cu un aparat matematic exprimat în
diverse moduri:

16.2.1 Forma algebrică.

n
f( x ) = ∑ C jx j
j=1

dacă au loc ecuaţiile de condiţii:

n

∑a x ij = bi ;i = 1, 2,..., m 
j
j=1 . (16.19)
x j > 0; j = 1, 2,...n 


16.2.2 Forma matriceală. Fie matricele:

a11 a12 ... a1n b1 c1 x1 0

a 21 a 22 ... a 2n b2 c2 x2 0
A= ;B = ;C = ;X = ;0 = (16.20)
... ... ... ...
a n1 a n 2 ... a mn bn cn xn 0

în care caz problema programării se formulează astfel:

Să se determine valoarea maximă (minimă) a funcţiei f( x ) = c ' x , c’ fiind
transpusa lui c, dacă au loc ecuaţiile de condiţie (condiţiile de restricţie)
Ax = B
.
x≥0

16.2.3 Forma vectorială.

Fie vectorii Pj ; j = 1, 2,..., n ale căror componente sunt elementele coloanei

matricei A precum şi vectorul P0 determinat de matricea coloana B, adică vom
avea:
P1P2 ...Pj ...Pn P0
298 OPTIMIZAREA REGIMULUI DE AŞCHIERE

a11 a12 ... a1n b1

a 21 a 22 ... a 2n b2
, (16.21)
... ... ... ...
a n1 a n 2 ... a mn bn
vectorii Pj ; j = 1, 2,..., n sunt numiţi vectori de condiţie, iar vectorul P0 , este
numit vectorul restricţiilor.
x1P1 + x 2 P2 + ... + x n Pn = P0
la care se adaugă condiţiile: x j ≥ 0; j = 1, 2,...n .

16.3. Exemplul de alcătuirea modelului matematic de calcul al

regimurilor optime de aşchiere folosind metoda expusă.

16.3.1 Determinarea funcţiei de eficienţă (optimizare).

Se consideră ca optimizarea se face în condiţiile realizării unui cost minim al

unei operaţii de prelucrare prin aşchiere. Costul operaţiei de referinţă se poate
determina cu relaţia :

c = c1ζ m + c 2 n s
c1 =retribuţia în lei/min a muncitorului de la operaţia respectivă
c 2 =cheltuielile în lei/min legate de schimbarea sculei
τm =timpul de bază al maşinii, în min/buc
n s =numărul de reascuţiri ale sculei în timpul prelucrării piesei la operaţia
respectivă.
f
τm = i f, avansul; i, numărul de treceri; vf viteza de avans
vf
lA
ζm = A, adaosul de prelucrare; l, lungimea de lucru ;
na p f
n, turaţia ; f, avansul.
τm
ns = T, durabilitatea efectivă în minute.
T

lA ζ lA lA lA  c2 
⇒c=c + c 2 m = c1 + c2 = c1 1 +  (16.22)
na p f T na p f Tna p f na p f  c1T 

16.3.2 Scrierea relaţiilor de restricţie

-Restricţii de viteză de aşchiere

 OPTIMIZAREA REGIMULUI DE AŞCHIERE 299

πdn c 1000c v
= m vx v yv ⇒ T m na p x v f yv =
1000 T a p f πd
-Restricţie de putere
Pef .as < PLCP
PLCP este puterea furnizată de lanţul cinematic principal.
x y Fz
CFz a p Fz f v as
< PLCP
6120
x Fz y Fz 6,12 ⋅106 PLCP
na p f < (16.23)
πdCFz

-Restricţii termice :
θR ≤ Qad
θR temperatura dezvoltată în zona muchiei active a sculei.
σ
n x σ a p yσ f zσ ≤ ad
cσ
Qad , valoarea temperaturii de transformare metalografice.
-Alte restricţii cinematice şi tehnologice :
a p < A; n > n min ;f > f min

16.3.3 Modelul matematic al problemei pentru calculul regimurilor

optime de aşchiere.

Să se determine valorile parametrilor T,n,ap şi f care fac minimă funcţia:

C1lA  C2 
C= 1 +  (*) (16.24)
na p f  C1T 
în condiţiile de restricţie :
1000c v 6,12 ⋅106 PLCP σ
T m na p x v f yv = ; na p x Fz f yFz < ; n xσ a p yσ f zσ ≤ ad (16.25)
πd πdCFz cσ
a p < A; n > n min ;f > f min .
Dacă pentru simplificare în funcţia de optimizare (*) se consideră T=const.,
atunci relaţia devine:
k0
f= (16.26)
na p f
iar dacă se logaritmează funcţia de optimizare şi relaţiile de restricţie şi se
notează :
f1 ;lg k 0 = f 0 ;lg n = x1 ;lg(100a p ) = x 2 ;lg(100f ) = x 3 se obţine modelul matematic final
de programare liniară pentru determinarea regimurilor optime de aşchiere.
f1 = f 0 − x1 − x 2 − x 3 → min
x1 + x v x 2 + y v x 3 = b1
300 OPTIMIZAREA REGIMULUI DE AŞCHIERE

x1 + x Fz x 2 + y Fz x 3 < b 2
(16.27)
x θ x1 + y θ x 2 + z θ x 3 < b 3
x 2 < b4
x1 < b 5
x 3 < b6
Coeficienţii b1 ,…, b m s-au obţinut prin logaritmarea membrilor ai doilea din
condiţiile restrictive ale relaţiei (1.21).
Rezolvarea sistemului cu trei necunoscute se poate face pe cale teoretică după
cum urmează:
Se cere minimul funcţiei f1 = f 0 − x1 − x 2 − x 3 , adică maximul lui x1 + x 2 + x 3 , cu
restricţiile din relaţia (16.26).

Notând x1 − b5 = y1 ; b 4 − x 2 = y 2 şi x 3 − b6 = y3 , deci y1 ≥ 0; y 2 ≥ 0; y3 ≥ 0 atunci:

x1 + x 2 + x 3 = b5 + b 4 + b 6 + y1 − y 2 + y3
iar restricţiile devin :

b5 + y1 + x v (b 4 − y 2 ) + y v (b 6 + y3 ) = b1
b5 + y1 + x Fz (b 4 − y 2 ) + y Fz (b 6 + y3 ) ≤ b 2 (16.28)
x σ (b5 + y1 ) + y σ (b 4 − y 2 ) + z σ (b 6 + y3 ) ≤ b3

Problema se reduce la a determina maximul lui y1 − y 2 + y3 cu legăturile:

y1 ≥ 0; y 2 ≥ 0; y3 ≥ 0 .
După o serie de calcule succesive, în care rescriind relaţiile (16.3) şi înlocuind
pe y1 din una din cele trei relaţii obţinute, în celelalte două, acestea devin:
(x v − x Fz )y 2 − (y v − y Fz )y3 ≤ b 2 − b1 + x v b 4 + y v b6 − x Fz b 4 − y Fz b6
(x σ x v − y σ )y 2 − (x σ y v − z σ )y3 ≤ b3 − x σ b 4 + x σ x v b 4 − y σ b 4 + x σ y v − z σ b6
iar condiţia y1 ≥ 0 devine:
x v y 2 − y v y3 ≥ − b1 + b5 + x v b 4 + y v b6 .
Introducând notaţiile :
x v − x Fz = a; y v − y Fz = b; x θ x v − yθ = c; x θ x v − z θ = d
b 2 − b1 + x v b 4 + y v b 6 − x Fz b 4 − y Fz b6 = m
b3 − x θ b 4 + (x θ x v − yθ )b 4 + x θ y v − z θ b6 = n
− b1 + b5 + x v b 4 + y v b 6 = p
problema se reformulează astfel:
Să se determine maximul lui
y1 − y 2 + y3 = (x v − 1)y 2 + (1 − y v )y3 + ...
cu restricţiile: y 2 ≥ 0; y3 ≥ 0
 OPTIMIZAREA REGIMULUI DE AŞCHIERE 301

ay 2 − by3 ≤ m
cy 2 − dy3 ≤ n .
x v y 2 − y v y3 ≥ p
Se obţine o mulţime convexă M în planul coordonatelor y2 , y3 , situată în
cadranul 1, delimitată de intersecţia acestui cadran cu cele trei semiplane.
ay 2 − by3 ≤ m ; cy 2 − dy3 ≤ n ; x v y 2 − y v y3 ≥ p .
In cazul general mulţimea M poate să fie de mai multe tipuri. Dacă dreptele nu
sunt paralele, atunci M are un număr maxim de vârfuri, posibile, date de relaţia:
5i4
C52 = = 10
1i2
obţinute intersectând aceste drepte între ele, cu axele y2=0 şi y3=0.
Se obţin punctele:
 y2 = 0  y2 = 0  y2 = 0
 y2 = 0     y2 = m
A1  ; A2  m ; A3  m ; A4  p ; A5  ;
 y3 = 0  y3 = − b  y3 = − d  y3 = − y  y3 = 0
 v

 n  p
 y2 =  y2 = ay − by3 = m ay 2 − by3 = m cy 2 − dy3 = n
A6  c ; A7  x v ; A8  2 ; A9  ; A10  .
 y3 = 0 y = 0  cy 2 − dy 3 = x  x v y 2 − y v y 3 = p  x v y 2 − y v y 3 = p
 3
Din aceste puncte trebuie reţinute doar punctele ( y2 , y3 ) cu ambele coordonate
pozitive ( y 2 ≥ 0; y3 ≥ 0 ) şi situate în M. se calculează apoi, în fiecare din ele,
valoarea expresiei E = (x v − 1)y2 + (y v − 1)y3 . Maximul căutat al lui E este atins în
acel punct Ak unde E( A ) este cel mai mare (dintre cele, cel mult 10 valori
k

posibile).
In cazul în care dreptele sunt paralele, se poate întâmpla ca mulţimea M să fie
nemărginită şi maximul cerut să fie la +∞ . în acest ,puţin probabil caz , trebuie
introduse restricţii suplimentare.
Având determinate coordonatele y1 , y2 şi y3 , rezultă apoi valorile lui X1opt , X 2opt
şi X 3opt , cu care apoi se calculează valorile parametrilor regimului optim de
aşchiere n,ap şi f, ( x1 , x 2 şi x 3 ) fiind logaritmii acestora.
In cazul în care numărul necunoscutelor este mai mare nu mai este posibilă
utilizarea metodei geometrice de rezolvare a modelului matematic de
programare liniară fiind necesară utilizarea metodei generale de rezolvare
denumită metoda simplex care se pretează utilizării cu uşurinţă a calculatorului
numeric.
Algoritmul de calcul a metodei simplex este complex. Sistemul respectiv aduce
la o formă standard prin adăugarea unor necunoscute auxiliare yi şi scăderea
necunoscutelor zi.
Dacă în acest context nu se dispune de o bază care să permită determinarea
soluţiei de bază iniţiale se recurge la metoda bazei artificiale prin introducerea
unei necunoscute artificiale în fiecare din ecuaţiile sistemului. Rolul
302 OPTIMIZAREA REGIMULUI DE AŞCHIERE

necunoscutelor artificiale este diferit de cel al necunoscutelor auxiliare cu care

se transformă inecuaţiile în ecuaţii.
Funcţia de eficienţă devine prin urmare:
f = ∑ Ci x i ± N ∑ t k
N reprezintă valoarea pozitivă foarte mare superioară oricărui număr cu care s-ar
putea compara.
Se poate acum utiliza pentru rezolvare metoda simplex aplicată la un sistem de
ecuaţii sub forma externă în care se cunoaşte o soluţie de bază t k = bk .
Tabelul simplex pentru metoda bazei artificiale nu diferă de cel ce se întocmeşte
obişnuit. Un vector artificial ieşit din bază nu va mai fi reintrodus.
Eliminarea din bază a tuturor vectorilor artificiali este echivalentă cu găsirea
unei soluţii de bază care nu întotdeauna coincide cu soluţia optimă, ci doar cu o
soluţie de bază, de la care se încep, în mod normal calculele. Dacă în bază nu
mai rămân vectori artificiali, problema nu are soluţii.

16.4. Optimizarea procesului de strunjire utilizând metoda

gradientului , [11]

16.4.1 Prezentarea metodei.

Costul C al prelucrării unei piese cilindrice de diametru D şi lungime L se poate
determina cu relaţia:
C = C0 ζ m + ζ m (C0 t c + C t )Ts + C0 t h (16.29)
C0 = costul timpului unitar de lucru al maşinii
τm =timpul de baza al maşinii
t c =timpul de schimbare a sculei
C t =costul sculei
Ts =durabilitatea sculei
t h = timpul de prindere – desprindere a piesei.
Viteza de aşchiere se poate calcula cu relatia:

v as = kTsn f m (16.30)

f = avansul în mm/rot; k,m,n = mărimi constante (pt. scule armate cu carburi

metalice se pot lua valorile: n = 0,25 şi m = 0,65).
Introducând pe Ts din (2) în (1) şi efectuând unele transformări se pot obţine;

m  1 
 −1  −1
πDLf −1v −1 (C0 t c + C1 )πDLf  n 
vasn 
C = C0 + 1
+ C0 t h . (16.31)
1000
1000k n
 OPTIMIZAREA REGIMULUI DE AŞCHIERE 303

τm
Timpul de prelucrare τ = τm + t c + th
Ts
m  1 
−1 −1  −1  −1
πDLf v t πDLs vn  n 
τ= + c
as
1
as
+ th , (16.32)
1000
1000k n
la prelucrarea între vârfuri precizia de prelucrare este influenţată de cedarea
sistemului elastic al strungului care depinde de rigidităţile subansamblelor
maşinii-unelte, a sculei şi a piesei. Cea mai mare influenţă asupra abaterilor la
diametru o are componenta radială Fy.

Fig.16.1 Optimizarea deformaţiilor piesei

Abaterea de la forma geometrică a piesei δ x la distanta x de la păpuşa fixă se

poate determina cu relaţia:
 L−x
2
x
2
1000 (L − x) 2 x 2 
δ x = Fy G s +  G +
 pf   pm G +  (16.33)
  L  L 3EJ L 
G s este rigiditatea suportului , în µm / N ; G pf , rigiditatea păpuşii fixe, în µm / N ;
G pm , rigiditatea păpuşii mobile, în µm / N ; E , modulul de elasticitate;
J , momentul de inerţie.
Componenta radială a forţei de aşchiere se determină cu relaţia:

Fy = CFf yF (a p + ∆) x F vaszF
CF , componenta dependentă de materialul de prelucrat;
ap, adâncimea de aşchiere în mm;
∆ , mărimea asperităţilor suprafeţei de prelucrat, în mm;
y F ; x F ; z F , exponenţi politropici.
In cazul prelucrării cu scule din aliaj dur:

Fy = 240f 0,6 (a p + ∆ )0,9 v as−0,3 (16.34)

Inlocuind (1.26) în (1.25) se obţine:
304 OPTIMIZAREA REGIMULUI DE AŞCHIERE

 
 2 2 2 2
L−x  x 1000(L − x) x 
δ x = 240f 0,6 (a p + ∆ )0,9 v as−0,3  G s +   G pf +   G pm + (16.35)
  L  L  πD 4  
 3E  L 
  64  

Relaţiile (1.23),(1.24) şi (1.27) reprezintă parametrii care urmează a fi optimizaţi

la prelucrarea prin strunjire. Algoritmul acestei optimizări poate fi scris după
cum urmează:

Ck xvas xfxa p
ζ = ζ (v as , f , a p ) ≤ ζ11 ; δ = δ(vas , f , a p ) ≤ δ; p = = p(vas , f , a p ) ≤ p1 ;
60x102xηmu

f min ≤ f ≤ f max ; vasmin ≤ v ≤ v asmax ;0 ≤ a p ≤ a pmax ;

τ1 este timpul maxim admisibil de prelucrare;

δ1 este eroarea de prelucrare maximă admisibilă
p1 , puterea motorului electric al lanţului cinematic principal
ηmu , randamentul maşinii-unelte

16.4.2 Aplicaţie

In cele ce urmează se vor determina parametrii de aşchiere optimi la strunjirea

unei piese între vârfuri, pe un strung normal, cu următoarele date ale problemei:
G s =1,3 µm / N ; G pf =0,15 µm / N ; G pm =0,75 µm / N ; n max =2500rot/min;
nmin =28rot/min;
f max =1,12mm/rot; f min =0,07mm/rot; piesa este din oţel-carbon de rezistenţă
medie având: D=80mm; L=300mm; E=2100 N / mm 2 ; ∆ =0,5mm;
CF =240 N / mm ; scula este din aliaj dur având datele n=0,25; m=0,65; k=150;
2

Ct =150 Klei; tc =0,8 min/scula.

Algoritmul optimizării va fi: min C = C(v as ,f ,a p ) in condiţiile de restricţie:
ζ = ζ (vas ,f ,a p ) ≤ 12; δ = δ(v as ,f ,a p ) ≤ 150;7,5 ≤ vas ≤ 625;
0,07 ≤ f ≤ 1,12;0 ≤ a p ≤ 5 .
Pe baza algoritmului întocmit, parametrii optimi sunt determinaţi pentru
x=150mm, în care caz se obţin următoarele valori: vas =92m/min; f=0,115mm;
ap=4,15mm; τ =8,74min; δ =110 µm ; C=87,4 Klei.
Luând adâncimea de aşchiere constantă, ap =4,15mm programul de optimizare
poate fi simplificat reducând determinarea parametrilor dintr-un spaţiu
tridimensional la unul bidimensional deci la o optimizare plană.
 OPTIMIZAREA REGIMULUI DE AŞCHIERE 305

Domeniul abcd este domeniul soluţiilor admisibile pentru ap =4,15mm, iar

domeniul a1b1c1d1 pentru ap =2mm.
Punctul P reflectă regimurile optime de aşchiere la ap=4,15mm.
Din relaţia (16.6) se constantă că abaterea de formă δ x variază cu lungimea x, în
consecinţă, dacă se doreşte a se menţine δ x la valoarea constantă este necesar a
se varia simultan parametrii de aşchiere, deci rezultă necesitatea utilizării unui
sistem adaptiv pentru realizarea condiţiei de adaptare δ x =const.
Dacă se doreşte a utiliza eficienţa strungului pentru diverse operaţii se poate
utiliza matricea de eficienţă.
C
M= τ .
δ
Valorile diverşilor parametrii componenţi ai matricei M se pot considera prin
introducerea coeficienţilor de pondere a i
3
a i ≥ 0; ∑ a i = 1
i =1

C a1
în care caz : M m = τ i a 2
δ a3
valoarea numerică a matricei M m fiind M m = Ca1 + τa 2 + δa 3 .
Comparând două tipuri de prelucrări, va rezulta că soluţia cea mai bună este
pentru cazul când matricea M m este minimă.

In cazul analizat mai sus matricea are valoarea:

87, 4
M = 8, 74 .
110
Considerând coeficienţii de pondere a1 =0,25; a2 =0,25 si a3 =0,50, matricea
totală va fi:
87, 4 0, 25
M m = 8, 74 i 0, 25 = 87, 4i0, 25 + 8, 74i0, 25 + 110i0,50 ≅ 80 .
110 0,50
In al doilea , matricea M m va fi:
150 0, 25
M m = 6 i 0, 25 ≅ 90
100 0,50
ceea ce indică faptul că, primul proces de lucru este optim faţă de al doilea.
306 OPTIMIZAREA REGIMULUI DE AŞCHIERE

16.5. Determinarea regimurilor optime de aşchiere cu ajutorul

calculatorului.
Automatizarea proceselor tehnologice de prelucrare prin aşchiere are drept scop
principal, creşterea productivităţii muncii. Automatizarea are ca efect direct
mărirea raportului dintre timpul de aşchiere şi timpul total de maşină.
Determinarea regimurilor optime de aşchiere (viteza de aşchiere, avansul şi
adâncimea de aşchiere) cu luarea în considerare a unor restricţii impuse de
maşina-unealtă şi de sculă, este o problemă complexă necesitând utilizarea unor
metode matematice speciale sau a calculatorului.
τc
Timpul total de maşină: τ = τa + τc + τf (16.36)
T
τa =timpul auxiliar (consumat cu fixarea piesei, măsurare, deplasări în gol etc.)
τc =timpul de aşchiere la o trecere, funcţie de lungimea piesei, l, diametrul, d, şi
viteza de aşchiere vas
τf =timpul consumat cu schimbarea sculei
T =durabilitatea sculei
πdl πdl  τf 
τc = ⇒ τ = τa + 1 +  (16.37)
f af f af  T
Pentru un anumit material al piesei şi al sculei durabilitatea T, a sculei se poate
exprima sub forma funcţiei :
T = T(vas ,f ,a p , U 0 ) (16.38)

U0=criteriul de uzură generalizat.

Dacă se notează costul muncii operatorului şi utilajului pe minut cu C1m , iar al
sculei cu Cf , se obţine :
ζ
C = C1m ζ a + Cs c (16.39)
T

Având în vedere relaţia (2) relaţia (4) devine:

πdl πdl
C = C1m ζ a + C1m + ( C1mζ s + Cs ) (16.40)
f as fv as T

Din (5) se constată că suma totală C a costurilor execuţiei unei piese se compune
din cheltuielile generate de timpul auxiliar, de cheltuielile legate de timpul
efectiv de aşchiere şi respectiv de cele legate de sculă şi timpul de schimbare a
acesteia , adică :
 OPTIMIZAREA REGIMULUI DE AŞCHIERE 307

C = Ca + Cc + Cf (16.41)

In această figură sunt prezentate costurile prelucrării C în funcţie de viteza de

aşchiere, de unde rezultă că mărirea vitezei de aşchiere determină reducerea
costurilor legate de aşchierea efectivă Cc , dar provoacă o creştere progresivă a
costurilor legate de sculă Cf , din cauza creşterii sensibile a uzurii sale.
Regimurile optime de aşchiere şi criteriul de optimizare se determină din
ecuaţiile costurilor de prelucrare sau din timpul de maşină.
Considerând un număr mai mare de treceri, regimuri de lucru şi dimensiuni
diferite timpul ζ şi costurile C se pot exprima după cum urmează:

m πd jl j  τf 
τ = τa + ∑ 1 +  (16.42)
j=1 f jv j  T 

m πd jl j m πd jl j
C = C1m ζ a + C1m ∑ +(C1mζ s + Cs )∑ (16.43)
j=1 f jv j j=1 f jv jTj

unde: Tj = Tj (v j ,f j , t j , U 0 ) .
Parametrii optimi de aşchiere v opt şi f opt se pot determina diferenţiind ecuaţiile
(1.41) şi (1.42) şi egalându-le cu zero, fie în cazul asigurării unor costuri
minime, fie în cazul obţinerii unei productivităţi maxime:
∂C ∂C
= 0; =0
∂v j ∂f j
(16.44)
∂τ ∂τ
= 0; = 0;
∂v j ∂f j

La alegerea regimurilor optime de aşchiere se au întotdeauna în vedere o serie

de condiţii restrictive determinate de stabilitatea procesului de aşchiere, de
calitatea suprafeţei, de posibilitatea evacuării aşchiei etc.
După cum este cunoscut din teoria aşchierii o influenţă importantă asupra
procesului de aşchiere o are grosimea aşchiei, motiv pentru care în elaborarea
modelului de calcul se introduce noţiunea de grosime echivalentă, ca un
parametru de bază, determinat conform corelaţiei dintre parametrii geometrici ai
aşchiei şi cei tehnologici,
a ib = a p ⋅ f
ap ⋅ f (16.45)
ae =
be
308 OPTIMIZAREA REGIMULUI DE AŞCHIERE

a p − r(1 − cos x) xπr f

be = + + .
sin 180 2

Capacitatea de aşchiere poate fi exprimată:

k1kU 0m
v asT =
n
(16.46)
a ie

k1k este viteza de aşchiere corespunzătoare lui T=1min, la a e = U 0 = 1 , k1 este un

coeficient de scară;
n,m şi i se determină experimental.
Componentele forţei de aşchiere raportate la grosimea echivalentă se pot scrie:

Fz / a e = α z + βz a e
Fx / a e = α x + β x a e (16.47)
Fy / a e = α y + β ya e

α z , α x , α y , β z , β x ,β y =constante corespunzătoare vitezei de aşchiere date.

Rugozitatea suprafeţei la strunjire :
s2
R a = + f ( vas ) (16.48)
8r

Când se dă mărimea toleranţei la cilindricitate δ , componenta radială este

condiţionată de deformarea fibrei medii a piesei:

Fymax = F(f y ,f s , δ) (16.49)

f y este rigiditatea piesei

fs rigiditatea sculei .
Procesul de aşchiere îi este specifică apariţia autovibraţiilor care produc o
instabilitate a procesului de aşchiere, deteriorarea suprafeţei prelucrate şi
reducerea durabilităţii sculei. Se constată că influenţa cea mai mare asupra
acestui fenomen negativ o are lăţimea aşchiei b.
bcr - mărimea la care procesul de aşchiere devine instabil şi se numeşte lăţime
critică a stratului de aşchiere.
bcr depinde de funcţia de transfer a sistemului dinamic al maşinii, care se
determină prin trecerea în domeniul complex cu separarea părţii reale ( Re ) şi
imaginare( I m ).
 OPTIMIZAREA REGIMULUI DE AŞCHIERE 309

1 1
bcr = − (16.50)
2R c k i 1 − ωξi Tm
ki R e

ki este un coeficient de rigiditate;

ξi , coeficient de amortizare.
∂C ∂ζ
Analiza ecuaţiilor diferenţiale = 0 şi = 0 a arătat că pentru ambele
∂a ej ∂a ej
criterii costurile minime şi productivitatea maximă, regimurile optime de
aşchiere sunt aceleaşi, când aej capătă valoarea maximă, iar mărirea v j satisface
∂C ∂ζ
condiţiile = 0 sau = 0.
∂v j ∂v j
Vitezele optime de aşchiere în cele două ipostaze se pot determina cu relaţiile:
n
 
m  
k kU 1
v opt j = 1 i 0   (16.51)
a ej  1 
( ζ s + C1mi Cs )  − 1 
  n  
n
 
m  
kk v 1
vopt j = 1 2i 0   (16.52)
aej   1  
ζ −1
 s  n  

Rezolvarea alegerii parametrilor optimi ai regimului de aşchiere până la cele mai

mici detalii presupune un volum de muncă deosebit de ridicat ceea ce impune
folosirea calculatorului. Astfel, s-au elaborat o serie de modele pentru calculator
care sunt folosite în special la maşinile cu comandă numerică. Pentru folosirea
calculatorului în optimizarea regimurilor de aşchiere sunt necesare baze de date
şi soft-uri aferente de folosire şi implementare a acestora în sistemul
informaţional al companiei. Astfel de baze de date pentru aşchiere sunt produse
de marile firme producătoare de scule (Sandvik, Pera, Metcut,) sau de institute
de cercetări în domeniul aşchierii (CIRP, CETIM, etc.),[6].

BIBLIOGRAFIE

1. Armarego, E.I.A. şi Brown, R.H. The Machining of Metals, Prentice Hall Englewood
Cliffs, New Jersey, 1969.
2. Boothroyd, G. Fundamental of Machining Metals and Machine tools. International students
edition, Tokyo,McGraw-Hill, Kogakusa, Ltd.1985.
310 OPTIMIZAREA REGIMULUI DE AŞCHIERE

3. Deacu, L. Kerekes, L., Julean, D., Cărean, M. Bazele aşchierii şi generării suprafeţelor,
Univ. Tehnică, Cluj-Napoca, 1992.
4. Drăghici, G. Tehnologia construcţiilor de maşini. Bucureşti, Ed. Didactică şi pedagogică,
1977.
5. Dumitraş, G., Militaru, C. Aşchierea metalelor şi fiabilitatea sculelor aşchietoare.
Bucureşti, Ed. Tehnică, 1983
6. Kerekes, L. Gyenge, Cs., Dezso, G. Optimizarea proceselor de aşchiere, Cluj-Napoca, Casa
cărţii de ştiinţă, 1995
7. Lăzărescu,I. Aşchiere şi scule aşchietoare. Bucureşti, Ed. didactică şi pedagogică, 1976.
8. Lăzărescu,I. Teoria aşchierii metalelor şi proiectarea sculelor. Bucureşti, Ed.didactică şi
pedagogică, 1964.
9. Oancea, N. Bazele aşchierii şi generării suprafeţelor. Rotaprint, Universitatea Galaţi, 1978.
10. Opitz, H. Moderne productionstehnic. Stand und Tendenzen. Essen, Verlag W. Girardet,
1971.
11. Oprean,A. ş.a. Bazele aşchierii şi generării suprafeţelor. Bucureşti, Ed. didactică şi
pedagogică, 1981.
12. Popescu, I. Optimizarea procesului de aşchiere. Craiova, Ed. Scrisul românesc, 1987.
13. Şteţiu G., Lazărescu, I., Oprean,C. şi Steţiu M. Teoria şi practica sculelor aşchietoare.
Vol.I, II, III, Sibiu, Editura Universităţii, 1994.
14. Taylor, F.W. On the Art of Cutting Metals. In: Trans.ASME, vol.28, 1907.