Sunteți pe pagina 1din 4

TEMA 2 - CALCULUL PARAMETRILOR REGIMURILOR DE AŞCHIERE

TEMA 2

CALCULUL PARAMETRILOR REGIMURILOR DE AŞCHIERE

Pentru ca aşchierea să aibă loc, trebuie realizate două mişcări: mişcarea principală de aşchiere şi mişcarea de avans. La strunguri, mişcarea principală este rotirea piesei iar mişcarea de avans este mişcarea de translaţie a cuţitului în lungul generatoarei piesei. În plus, pentru ca aşchierea să se realizeze în condiţii bune este necesar să se stabilească parametrii principali ai regimului de aşchiere:

a) Adâncimea de aşchiere este definită ca mărimea tăişului principal aflat în contact cu piesa de prelucrat măsurată perpendicular pe planul de lucru pentru adaosuri simetrice (strunjire):

b)

c)

t =

2A

p

2

[mm

]

Avansul se alege din tabele şi se verifică în funcţie de:

- rezistenţa corpului cuţitului ;

- rezistenţa plăcuţei din aliaj dur ;

- forţa admisă de rezistenţa mecanismului de avans ;

- rigiditatea piesei.

Viteza principală de aşchiere este definită ca viteza la un moment dat în direcţia mişcării principale a unui punct de aşchiere considerat pe tăişul sculei:

V =

p

C

V

T

m

t

xv

S

yv

HB

200

n

k k

1

2

k

3

K

k [mm ]

n

unde: C V = coeficient ce depinde de caracteristicile materialului de prelucrat şi al sculei

T

= durabilitatea sculei aşchietoare, în min

m

= exponentul durabilităţii

t

= adâncimea de aşchiere, în mm

S

= avansul de aşchiere în mm / rot

HB = duritatea materialului de prelucrat, în unităţi Brinell

x

v, y v = exponenţii adâncimii de aşchiere, şi avansului

n

= componentul durităţii materialului

k

1 , k 2 , k 3 , …, k n = coeficienţi ce ţin cont de condiţiile diferite de lucru de cele considerate

d)

Puterea efectivă de aşchiere:

F 2 V

N

[kW ]

e

=

6000

unde: F 2 = forţa principală de aşchiere, în [daN] V = viteza de aşchiere, în m/min Pe parcurs, pentru obţinerea acestor parametri este necesar să se calculeze turaţia n şi forţa F 2 :

n

1000

V

p

= π

=

C

4

rot

HB

⎣ ⎢

min

F

2

d

t

x

1

S

y

1

n

1

[daN ]

Etapele de lucru la proiectarea regimurilor de prelucrare:

1. alegerea maşinii unelte;

2. alegerea sculei aşchietoare;

3. determinarea adâncimii de lucru;

4. determinarea şi verificarea avansului;

5. determinarea vitezei de aşchiere şi turaţiei teoretice;

6. determinarea turaţiei de lucru şi recalcularea vitezei de aşchiere;

7. determinarea puterii efective de aşchiere şi compararea cu puterea maşinii unelte alese.

TEMA 2 - CALCULUL PARAMETRILOR REGIMURILOR DE AŞCHIERE

Să se proiecteze regimul de prelucrare al arborelui din schiţa alăturată având ca date iniţiale:

6,3 25 30 305 11Ø 5 Ø 021
6,3
25
30
305
11Ø
5
Ø
021

- material OL 60 (R a = 588 daN / mm 2 )

- semifabricat laminat & 120

- rugozitatea impusă R a = 6,3 μm

- duritate material HB < 170

- producţiei de serie mică (utilaje universale)

- prelucrare fără răcirea sculei

- cuţit cu plăcuţă din carbură metalică P 10

- operaţii:

- frezare capete + centruire
- strunjire capăt l = 25 mm
- strunjire exterioară l 280 mm

- strunjire capăt l = 30 mm

A. Strunjirea de degroşare la diametrul Φ 115 mm pe lungimea l = 280 mm

1. Alegerea maşinii unelte

Se face o alegere prealabilă a maşinii unelte, în funcţie de gabaritul şi masa piesei, urmând ca alegerea definitivă să se facă după stabilirea regimului de lucru, când maşina unealtă se verifică la solicitările de lucru. Din [4], vol.I, pag 267, tab. b-1, pag. 24 se alege strungul normal SN 450 x 1000 cu caracteristicile

h = 450 mm, L = 1000 mm, N = 7,5 kW.

2. Alegerea sculei (cuţit de strunjit exterior - degroşare)

Se face în funcţie de condiţiile lucru, iar în cazul când suprafaţa se poate prelucra prin mai multe variante ale aceleiaşi operaţii — variante ce impun utilizarea de scule diferite — atunci alegerea sculei se face pe baza unui calcul al economicităţii comparate pentru două variante mai avantajoase. Se alege din [3], vol I, pag 111, tab. 5.1, poz. 2 un cuţit STAS 6377-67, cu geometria:

χ = 45 0

χ s = 45 0

h x b = 20 x 20 (secţiunea corpului cuţitului)

X b Xs
X
b
Xs

1. Determinarea adâncimii de aşchiere

A =

p

d

sf

d

pf

=

120

115

Adaosul de prelucrare parţial va fi:

2

2

= 2,5

mm

Deci adâncimea de aşchiere va fi: t =

2 A

p

2

2,5

=

2

2

= 2,5

mm

4. Determinarea avansului

Din [2], vol. I, pag 341, tab. 10.7 se alege avansul S = 0,8 ÷ 1,2 mm / rot pentru condiţiile: cuţit armat cu

plăcuţă din carburi metalice, t < 3 mm, d < 400 mm, material - oţel carbon. Înainte de a compara avansul ales cu gama de avansuri a strungului SN 450 x 1000, se verifică pentru una din condiţiile prezentate mai înainte. Vom efectua verificarea avansului din punct de vedere al rezistenţei corpului cuţitului la încovoiere:

h

L
L
h b ⋅ h ⋅ ⋅ R ai y 1 L S ≤ ⎡ mm
h
b ⋅ h ⋅
⋅ R
ai
y
1
L
S ≤
⎡ mm ⎤
n
1
x
1
6 ⋅
C HB
t
⎣ rot
⎥ ⎦
4
unde:

([2],vol.I, pag.348, rel.10.8)

L = lungimea în consolă a cuţitului

TEMA 2 - CALCULUL PARAMETRILOR REGIMURILOR DE AŞCHIERE

h

/ l = 1,00 … 0,5 (pentru cuţite normale)

R

ai = efortul unitar admisibil la încovoiere al materialului corpului cuţitului; R ai = 200 N / mm 2

C

4 = coeficient funcţie de materialul de prelucrat şi materialul sculei

C

4 = 279 ( [2], vol. I, pag. 347, tab. 10.15) pentru strunjire oţel cu plăcuţă din carburi metalice şi duritatea

piesei HB 170;

 

n

1 = exponentul durităţii = 0,35

([2], vol. I, pag 353, tab 10.22);

x

1 = exponentul adâncimii = 0,35

([2], vol. I, pag. 353, tab. 10.21);

y

1 = exponentul avansului = 0,75

([2], vol. I, pag 353, tab. 10.21).

Deci:

S ≤ 0.75 ⋅ Pentru SN 450 x 1000 se alege S = 1,12 mm/rot
S
0.75
Pentru SN 450 x 1000 se alege S = 1,12 mm/rot (pentru t 0 = 2,5 mm); gama = 0,80; 0,96 - 1,12.
Valoarea S = 0,8 se alege pentru adâncimi mai mari.
6,279 ⋅ 170
20
20 ⋅⋅ 1 200
mm
= 6,22
0.35
2,5
rot

2. Determinarea vitezei de aşchiere şi turaţiei teoretice

V =

C

V

T

m

t

xv

S

yv

HB

200

n

k k

⋅ ⋅

1

2

k

3

K

k

9

mm

min

([2], vol. I pag. 359, rel. 10.29)

C

v = 285 (pentru S > 0,75)

([2], vol. I pag. 361, tab. 10.30)

T

= 90 min (plăcuţă P10, hxb = 20x20)

([2], vol. I, pag 335, tab. 10.3)

m

= 0,125 (P10, fără răcire)

([2], vol.I, pag 359, tab. 10.29)

t = 2,5 mm

χ v = 0,18; y v = 0,45 (pentru S > 0,75) HB = 170

([2], vol. I, pag 361, tab. 10.30)

n

= 1,75 (pentru oţel carbon cu HB > 130)

([2], vol. I, pag. 361, tab. 10.30)

k

1 = coeficient ce ţine seama de influenţa secţiunii transversale a cuţitului

k

1

= ⎜ ⎛

q 20 30

ξ

([2], vol I, pag 361, tab 10.30)

q = h x b = 20 x 20 = 400 mm 2 - suprafaţa secţiunii transversale

ξ = 0,08 (pentru oţel) - coeficient funcţie de materialul de prelucrat

k

1

400 ⎞ = ⎜

600

0.08

= 0,968

k 2 = coeficient ce ţine seama de influenţa unghiului de atac principal:

45 ⎞ = ⎜

ρ

k

2

⎠ χ = 45° - conform punctului 2 ρ = 0,3 (pentru oţel prelucrat cu P10) Deci: k 2 = 1 0,3 = 1

x

k

3

a

= ⎜

χ

1

0.09

- coef. funcţie de unghiul tăişului secundar

a = 15 (pentru scule cu P10) χ 1 = 45°

Deci:

k

3

15

45

= ⎜

0.09

= 0.903

k

r ⎞ ⎟

2

⎝ ⎠

4 = ⎜

μ

- coef. funcţie de raza de racordare a vârfului cuţitului

([2], vol. I, pag. 361. tab 10.31)

([2], pag 362)

([2], vol. I, pag. 362, tab 10.32)

([2], vol. I, pag. 362, tab 10.33)

TEMA 2 - CALCULUL PARAMETRILOR REGIMURILOR DE AŞCHIERE

μ = 0,1 - pentru prelucrarea de degroşare. Deci:

k

4

1 ⎞ ⎟

2

⎝ ⎠

= ⎜

0.1

= 0,933

k 5 = 1,0 - coeficient ce ţine seama de materialul din care este confecţionată partea aşchietoare a sculei ([2], vol I, pag 362, tab. 10.31)

k 6 = 0,85 - coeficient ce ţine seama de materialul de prelucrat (în cazul de faţă oţel carbon cu

C > 0,6%)

([2], vol I, pag 363, tab 10.32)

k 7 = 1,0 coeficient ce ţine seama de modul de obţinere a semifabricatelor (pentru materiale laminate la

cald)

k 8 = 1,0 coeficient ce ţine seama de starea stratului superficial al semifabricatului (pentru oţel fără crustă) ([2], pag 363) k 9 = 1,20 coeficient ce ţine seama de forma suprafeţei de degajare (pentru formă plană cu unghi de

degajare negativ γ = -5°)

([2], vol I, pag 363)

([2], pag. 364)

= 5°
= 5°

Rezultă:

 

V =

259

 

0,125

0,18

0,45

170

1,75

 

90

2

1,12

200

0,968 ⋅⋅ 1 0,905

0,933 ⋅⋅ 1 0,85 ⋅⋅⋅ 1 1 1,2 =

432

mm

min

n

1000

V

=

1000 432

 

rot

p

= 1146

d

3,14 120

min

= π

(turaţia teoretică)

6. Determinarea turaţiei de lucru şi recalcularea vitezei de aşchiere

Din [4], vol. I, pag 267, tab 10.1 se alege pentru SN 450 x 1000: n = 1000 rot/min (turaţia inferioară)

V p

= π

d n

3,14 120 1000

=

min

= 376,8

m

1000 1000

(care serveşte la calculul puterii N e ).

7. Determinarea puterii efective de aşchiere şi compararea cu puterea maşinii-unelte

Ne =

Fz v

6000

Fz

C

t

x

n

1

1

=

= 279

C

4

t

x

mm

,

4

= 2,5

= 1,0

= 0,35

1

HB = 170

Deci:

[

s

kW

]

y

1

HB

n

1

[

N

]

(

(

[2],

[2],

vol I pag

,

vol I pag

,

365

)

347,

rel

. 10.7

)

,

y

1

 

(

[2],

,

vol I pag

347,

tab

. 10.15

)

s

=

1,12

(

calculate

)

=

0,75

 

(

[2],

,

vol I pag

353,

tab

. 10.21

)

([2],

vol I pag

,

353,

tab

. 10.22)

Fz

Ne

=

=

279 2,5

1

1,12

0,75

170

0,35

36,79 376,8

6000

= 6,93

kW

=

367,9

N

=

36,79

daN

Verificare: 6,93 kW < 7,5 kW pentru SN 450 x 1000