ICTERUL

Icterul reprezintă çolorarea în galben a tegumentelor şi mucoaselor,

datorită
impregnării acestora cu bilirubină aflată în exces - când bilirubina
sanguină depăşeşte 1
mg% Icterul se observă în primul rând la nivelul scleroticelor, care fiind
bogate în elastinà
au afinitate sporită față de bilirubină.
Diferențierea icterului față de alte colorații galbene tegumentare se face
pe baza următoarelor caractere:
1) Icterul respectă zonele depigmentate și cicatricile.
2) Concomitent cu modificările de culoare cutaneo-mucoase, icterul se
însoțește și de
modificări de culoare ale scaunului și urinei.
3) Icterul se însoțește totdeauna de creșterea bilirubinei sanguine (peste
valorile
normale)
4) Recunoașterea lui se face la lumină naturală, iluminatul artificial
îngreunează
perceperea sa.
Pseudoicterul definește colorarea galbenă a tegumentelor (mucoasele
nu sunt
modificate), cu bilirubinemie normală, ce poate fi observat în
următoarele situații:
insuficiență rènală cronică, în care colorația galben-teroasă a
tegumentelor se datoreşte anemiei și impregnari cu urocrom,
- neoplasme avansate, în care colorația galben-pai se explică prin anemia
intensa,
- administrarea unor medicamente ca atebrina (vermifug utilizat în
tratamentul lamblia-
zei), acıdul picric, santonina,
- după alimentație bogată în caroten, colorația galbenā predominā
palmo-plantar
(xantocromie); rezultă din ingestia masivă de morcovi, dovleac.
Etiopatogenetic icterele pot fi clasificate astfel:
1. Icter hemolitic sau prehepatic, care se datorește producerii excesive
de bilirubinā
liberă, prin hemoliză intensă apărută în diferite boli. Cauze: anemii
hemolitice congenitale,
talasemii, paludism, intoxicație cu ciuperCı sau cu alte substanțe toxice,
mecanisme imunolo-
gice, boli infecțioase, septicemie etc.
Icterul hemolitic se caracterizează prin următoarele trăsături: este un
icter flavinic, palid
("bolnavul este mai mult anemic decât icteric"), starea generală bună,
ficatul sub raport
funcțional este normal, prezintă splenomegalie, scaunele sunt
pleiocrome (intens colorate),
în sânge crește mult bilirubina liberă (indirectă, neconjugatā) iar în urină
apare urobilinoge-
nurie (fără pigmenți biliari). Examinările hematologice evidențiază
existența anemiei
hemolitice (microsferocitoză, scade rezistența globulară și durata de
viață a hematiilor,
reticulocitozā etc.).

2. Icter hepatocelular (hepatitic) care este produs de lezarea celulară

hepatică prin
boli infecțioase (hepatita virală acută, leptospiroză, hepatite bacteriene),
factori toxici
(alcool, ciuperci, toxinfecții alimentare, medicamente), hepatită cronică,
ciroză hepatică etc.
Ca urmare a lezării hepatocelulare este perturbată activitatea de
bilirubinoconjugare a
hepatocitului și mai ales eliminarea bilirubinei conjugate prin polul biliar
hepatocitar.
Icterul hepatocelular are o tentă rubinică (icter rubinic), se însoțește de
hepatomegalie
(sensibilă la palpare) cu probele funcționale hepatice alterate,
hiperbilirubinemie directă şi
indirectă, în urină, care este intens colorată, apare inițial urobilinogenul
și apoi pigmenții
biliari, scauncle sunt decolorate; splina uneori este uşor mărită.

3. Icter obstructiv sau mecanic (posthepatic) este consecința unei

obstrucții în scurgerea bilei în duoden, obstrucție completă sau
incompletă, realizată de următoarele
cauze: litiază coledociană, spasm al sfincterului lui Oddi, neoplasm
coledocian, cancer de cap de pancreas, pancreatite cronice
pseudotumorale, procese
tumorale de vecinătate etc.
Icterul mecanic conferă o culoare verzuie tegumentelor (icter verdinic)
sau - dacă costrucția biliară este completă - una negricioasă (icter
melas). Caracterele acestui icter sunt urmatoarele: în sînge este o
cantitate crescută de bilirubină conjugată și de săuri biliare
(acestea din urmãă generează pruritul intens, bradicardia). Pigmenții
biliari neputind ajunge în
Intestin, fac ca scaunul să fie decolorat, In urină, care este foarte
colorată, castanic, apar
Pigmenți biliari. Colesterolul şi fosfataza alcalină sunt crescute în sânge.
Lipseşte
Splenomegalia, iar ficatul, care poate fi mărit de volum, prezintă
probele funcționale în limite
normale (la început).
4. Icterul mixt rezultă din combinarea a două forme de icter (din cele
mai sus amintite).