Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FOTBAL
FOTBAL
LUPASC ALEXANDRU
Fotbalul este un sport colectiv, dinamic, care necesita
implicarea mai multor grupe musculare, atat a membrelor cat si a
trunchiului.
Principalele grupe de muschi implicate
in efort:
Muschii spatelui
Termenul erector spinae se refera la un
grup de muschi ce inconjoara coloana
vertebrala. Au originea in procesele
transverse si spinoase a vertebrelor
toracice si lombare si insertia pe
procesele transverse si spinoase a
vertebrelor toracice si cervicale si pe
coaste. Executa actiuni de extensie si
flexie laterala a gatului si a coloanei
vertebrale.
Muschii peretelui abdominal
Rectus abdominus cu origine pe
osul pubis si insertie pe coaste si
stern executa flexia coloanei
1
vertebrale si comprimarea 3
2
abdomenului. 4
Alergare
Alergarea este o parte integrala a jocului de
fotbal. Fotbalistii alearga in medie 10-13 km
intr-un singur meci. Alergarea este un act
complex ce foloseste muschii coapselor,
muschii gambelor, solduri si fese, dar si muschii
din partea superioara a corpului (muschii
spatelui si abdominali). In momentul alergarii
cu minge (dribling), se realizeaza pasi mai mici
iar sportivul trebuie sa fie pregatit sa schimbe
directia si viteza. Muschii membrelor inferioare
joaca deasemenea un rol important in timpul
alergarii si anume de a mentine echilibrul, si de
a contrabalansa rotatia trunchiului in actiunea de
momentul rotirii pelvisului. contrabalansare
realizata de brate
actiunea muschilor in functie de fazele alergarii
Lovirea mingii
Exista multe metode de lovire a mingii in jocul de fotbal. Sut din alergare, de
pe loc, voleibalare, pase de pe loc si din deplasare etc. Sportivii experimentati
pot chiar sa induca mingii un efect de rotatie , situatie in care miscarea devine
si mai complexa. Actiunea de lovire a mingii poate fi impartita in patru
momente.
In prima faza, piciorul de lovire este extins rapid prin actiunea muschilor
gluteali iar pelvisul se roteste spre inapoi. Genunchiul este in flexie iar
muschiul tibial anterior realizeaza flexia dorsala a gleznei. Aceste actiuni sunt
limitate de adductori care de multe ori sufera intinderi. Cu cat lovirea (sutul)
va fi mai puternic, cu atat adductorii se contracta mai mult.
In faza a doua, muschiul iliopsoas se contracta iar prin flexia coapsei pe bazin
piciorul este adus spre inainte si pelvisul se roteste pe aceeasi directie.
In faza a treia, muschii biceps femural, semimembranos si semitendinos
actioneaza pentru a decelera miscarea coapsei iar qvadricepsul realizeaza
extensie rapida din articulatia genunchiului. Pozitia gleznei in timpul lovirii
depinde de tipul de sut realizat. In plus, adductorii se vor contracta pentru a
trage piciorul catre corp.
Faza a patra incepe dupa ce mingea a
pierdut contactul cu piciorul. Gamba si
coapsa vor continua deplasarea
datorita inertiei segmentelor ce au
realizat miscarea. Acest lucru
determina o intindere a muschilor
opusa acestei miscari.
Muschii piciorului suport se comporta
similar momentului de sustinere din
alergare , totusi actioneaza mai mult
pentru stabilizarea corpului in timpul
actiunii piciorului de lovire. Piciorul de
suport este de obicei abdus si rotat.
Actiunea bratelor este din nou
necesara pentru a mentine echilibrul si
pentru a contrabalansa piciorul de
lovire, oferind astfel mai mult control si
viteza.
Saltul si lovirea mingii cu capul
Saltul se poate realiza de pe loc sau din
alergare si are o importanta majora in fotbal.
Actiunea incepe prin flexia genunchilor,
aplecarea usoara a trunchiului spre inainte,
iar bratele duse usor inapoi. Corpul
actioneaza ca un resort iar impulsul se
realizeaza prin intinderea succesiva a tuturor
segmentelor corpului. Se realizeaza
contractia rapida a muschilor erector spinae,
gluteali, qvadriceps si flexorilor plantari
pentru a produce extensia trunchiului,
bazinului, genunchilor si flexia plantara a
gleznei. Bratele sunt deasemenea miscate
spre inainte si in sus prin flexia la nivelul
umarului si extensia la nivelul cotului. In
faza de zbor o actiune de contractie
puternica a muschilor abdominali si a muschi principali si secundari
flexorilor coapsei, poate duce la accidentari. care participa la realizarea
saltului
Aterizarea este la fel de importanta ca
saltul in sine, iar greutatea corpului
trebuie controlata in momentul
contactului cu solul. Practic, este o
actiune opusa a saltului iar muschii ce au
contribuit in saritura vor actiona acum
pentru a controla miscarea articulara si
pentru absorbtia socului.
Scopul principal in momentul saltului
este de obicei lovirea mingii cu capul.
Acest act implica o combinatie de
miscari. Flexia capului este cea mai
puternica insa mai poate fi combinata cu
rotatie sau flexie laterala pentru a
controla traiectoria mingii.
actiunea de flexie a
capului in momentul
lovirii mingii
Aruncarea mingii