Istoria Bisericii Romanesti. 1 PDF

l> SI •■■■l-
I
• ;; Î-’SGA
*
ISTORIA
.- ,
- ■>'
1W
»-s ||
065220
!!
B.C.U. - IAȘI
BUCUREȘTI
EDITURA MINISTERIUEUI DE CULTE

1928
3 }i VOJ950
i
| 3 3 3 ;= • ' PREFAȚA la ediția, a IFa
!B . , , 7 > u . , ț,£ tu , -/'/a/* Q£

țara mai mică de la 1908 s'a făcut România întregită de
• Șf ea deaesh? /^Wew cai ( / ?.d . ■
.,M. a., tl fIf r/imi fîwod/
* d- xe fa xd z d sa e a, a:u . <.>. u \ Sia . 7. /wm/ >.
. .
" ‘ > A ' ,A u ‘
e /WSZ/S «C <7"A iuuuj țUm /7 m- (77 ,7^7 i
* larg pozând însă celo mai ?ech u ept tuii, « &
♦ oz^/dxadd uoouu rrm> w/ majoritate - poporului
Z român, /wî i eu mu ut d ma; Au? u, i'ffd're a luminii
i ' lăneimiă c/endui ’iostru *’
,, , , ..jr.r >u<'U
T noi • :d . punerii aza/zț d., ...... Aaaâd/ 6 /aam .
♦ ne g 'îșericii romanești, *Z
Am îndrăznit a noi?. eu \âA ^><01 7/7///zz7<?/;e izvoare
a care iu î rbăti eu uu d u.mr, Și a/e afirmat drepcu .
♦ urnmut » * • ♦ • * ♦ ♦ • '♦ • • • ♦ • ♦ ♦ ♦ ♦ ț ♦ | ț ♦ ♦ ♦ • * * * * * * |
. E nevoie să mai spun că murim /e.vz a fes/ Urnii în a
curent P $j adaug că miui fost cu atât mai ușor. cu cât în
drum am întâlnit mai ales tot ostenelile mele, **
7 dfd roi M. IORGA. ♦
PREFAȚA la ediția Fiu
Sânt mai mulți ani de zile de când Ministerial de Ins
trucție mi-a cerut o Istorie a Bisericii Române.
Nu mai trebuie să stăruia asupra nevoii ce era de a se
da clerului nostru și acelor persoane cantf interesează de
Biserică, in care se cuvine a. vedea* dna- di&formele cele
mai vechi și cele mai bogate ale vieții noastre naționale, o
carte în care să se înfățișeze, pe^fflnfâu dp acte autentice,
întrebuințate cu spirit critic, p istorie a desvoltării Bisericii
românești, în serviciul careta stau anii, și pentru buna, stare
și rostul cinstit al căreia au datoria drn a se îngriji ceilalți.
Nimic nu poate fi mai folositor pentru ca preoții noștri să
înlăture anume ispite, ^pentru ca ei să cultive anumite înde
letniciri potrivite cu demnitatea și chemarea lor, . nimic au
poate fi mai priincios pbfitrii a-l face să înțeleagă marea
misiune culturală, socială și națională care li se impune, le
gătura strânsă, ce trebuie să, păstreze cu poporul, cultul de
artă și carte cu care sânt datori, mândria la care au drept
îndată ce vor urmă bunele tradiții, decât priveliștea unei
vieți organizate, aproape milenare, în cursul căreia Mitra”
poliții., Episcopii, Egumenii si așa de adesea ori și smeriții',
călugări ori umilii preoți de mir au dat poporului, ei sin
guri aproape, toată învățătura, auînzestrat neamul cu o limbă
literară, ca o literatură sfântă, cu o artă. în legătură cu
gustul și cu nevoile lui, au sprijinit Statul fără să se lase a fi
înghițiti de dânsul, au călăuzit neamul pe drumurile pămân
tului fără a-si desface ochii de ta. ser si a a ridicat mai sas
. «Wt* ■'«■■■^^■■; .. ■■'-■ ■ ■
•< ■■ • ■ ■ . • | ■ ■ ■ ■■ . " ■ i|
|||J || ♦ «f|| W
♦
’ Prefața la ediția Piu * 5
H
» r
7.z.> «//o. zâ < -inimii 'omânești^ dând istoriei noastre .. ►
* wt/wr/, ^'/z zzrf//z/w7, mo ,r â Ți,
s g;7z ; /7 / -/ ? -
< Sra^ niucenic-t și sînfz •*
IJticd o parte din lucrările mele nu mior fi pregătit pen
tru mr.l.// or a scrie istoria Bisericii românești dacă ele .. -
' «Z-/7 // g-‘ G‘ 7/{<Js Pz. rft .tCu.irai
*
’ ■77îv'.-/ •./ rd/i/ iu legătură causală. r.lu fi primit sarcina ce i i
♦
tl , 7-/ T e moiarea de • mi o 1 ‘ '“7\( /; - ’ ig ? % B ; ;

. . ./« ,o r >/>h. fu .< ’
cerute, a/n zz7>z/(z ^w/z/4/7 *^s fure m Imam
r - ’U până i liuș (Ură /mima /e fana legblidjii g <
• '7/7/7 7g .V//z> Gg/z 1' ,,u V'/<: I A
, . /mk/hj f>e> //gvH/z w v///7 ZnZ 57/>/ y/G-’j/ ./ m//z . ’ ;

. - < / g? gg g// î/) - g < '
‘ - ■ .t. ' t / </WP -‘ ( 7 •’ ‘ ,<f '^J'
; A/ ca t . Gz5,' /. ., /HZ ) t ,-V/r Z ‘ n/77o/ ■...
g;v lat ' în a eia m ’ r/ - mo.a '
... 7 G/.sG/vrevz //.7 rz//e .... c f,arsă pe arpmrrd
z-/.g AP Z7Z r/n/j firi st gȚinșf? de dânsa D/z/ pz ♦ •»
■ 1 c mit z/g biserici o/ ' iti n /- >7 h s >. ț. e de )
' ' umr -e știrile neașteptate pe care k dnt îcw mm ...
I ' pt ni i • - f . ...zg-<■ o .. g- / v ' ' - <
g o/uo; ///.• czw zziwzfe -'"• urmă m.\ ♦♦
t e ;[<<,.-• GmGGZ g/W-G g">g/ ///•// ?w/ //.// gg ?///•. m
A A „g 11 a./-, .///; /A'/g/g; vggg mmm/ w g’ z/zp z- ///A,
- ■ f >' Ui ici ; 7 ?*ele it mui. l < g z A A ’'<•■■ g|
|pt |i| |7| | ; | • • • • ♦ ♦ ♦ * * ♦ ♦ * * * * * * * * J * * * * * ’ * * ’ ’ * * ’
♦ • a âw p/T/z/W^ ,,> caracterul însuși al ubit ■
; g; pentru istoricul ro-
' '.Au s, ; Pgggch .Gwg (I.GG >lwnm m •
fost necesitate de ființa a două Principate pentru viața po-
iiică ■' ■ / amuliu lostru Bis / /W 1 p ;i . t / & >. '
*
a arul alte condiții adesea decât Biserica metropolitană a
Tmi .... 'm / x/az/zzP? î/ rzreo/^ 7 o. %ani m birt
Jjotărât, în al doilea rând, Ținuturile desfăcute, prin neno-
jO
O n
6 Prefața la ediția Mu
răciri și fatalități istorice, de cele două țerl au avut din

clipa sfășierii alte alcătuiri, în legătură cu interesele și da~
Unele Statelor cuceritoare. în al treilea rând, Ardealul, Ba
natul, părțile ungurești riau avut a face decât în anume
puncte și trecător cu organisația politică a Românilor liberi-
și viața lor bisericească s'a găsit deci în alt cadru și supt
alte înrâuriri, în sfârșit împrejurările în legătură cu ocupația
austriacă la începutul veacului al XVII1-lea au dat acelor
provincii ale românismului încă o formă bisericească, a Bi
sericii unite, în legătură cu Roma și îndreptată mai adesea
dușmănește j iță de vechea Bn.erică ortodoxă- a Românilor
de peste munți.
Se pot cuprinde toate aceste desvoltări în una singură?
Din cânelui de vedere strict bisericesc, cu greu. Când însă

un mirean, ca e pune temeiu înainte de /oare pr restant
ființei /mR nai . v' ' est ’ ’■ r - '
/dac , ‘ ba - O <’
lot săi, < îerea . / fi n7 . /w/eWZ s/ , . of ggai
de și na fără mari greu ai ' < / /-'■ Pro rierea
Istoriei voporalin omânesi p bliimtă A,- limba ;■ mam
ca și pn/f /s/woz u . 1
cred -ă am dovedit ai pesh ' /■ ' Du-? alt
formelo - - oale scrie o istorie a tuturor Româ
nilor, înlănțuindu-se acele fenomene politice care au în ade
văr însemnătate, prin izvorul comun al culturii, — cultură de
tradiții sufletești, de obiceiuri economice și agrare, de drept
românesc, de limbă, întrebuințată pe rând. în cântec și po
veste, în carte bisericească și predică, în poesie, istorie și
cugetare liberă.
Și, când are cineva numai viata, bisericească înaintea ochi
lor, unitatea, —- fără care nu se poate scrie niciodată o carte
1 De atunci s’a adaus traducerea românească a primei lucrări (5 voluwe

formând patru părți) și Histolre des Roumains et de letir dvdisatim
(și ediții englesă, italiană, în curând germană).
Prefața la ediția l-iu 7
adevărată legătura strânsa, înțelegerea deplină, lumina și

viața, organizația nu se pot afla pe altă cale. Istoria bise-
ricească a Românilor rcws/tf s/ există în aceastâ calitate-
din necontenitul joi de înrâuriri izz/ «/Wi de mișcări zz? do •
me/z/zzl zr/i//or de schimburi de conștiinței do colab rare pe
teren rulfurol n? țăM rgligioa ' "■ ș
s7// /z. ului. F urmărirea pe basă națională, în hotare na-
■’ r * 1 l ' - tonale a l
Unt oameni, t , ., i răspunsătoa lăcuit ne-
w/vre si ființa dumnezeu a ■ ia Un tzzri pocnet
*' pj • .. s t - . . r • z< z , în cărțile sfinu. ,/ /I
gg o- ■ -/.pi si dl9 prin 5/lzi’z / cw/zn n prin o mo o adm
daptâin J'lptpș.ifL a m 9 9 Bl 11.! III IUIII III III III III 111 Ib ils zis«
.menirea. mea această corn

a 4s//r/ z/z/z i//îdn ,1 zz/z-//
...... . . / . fi o /. o . ' u 1 -/
am atoFF oi do e.mumie m amaau curft ♦
■ a - n- mo' iuda ați ■ umili momente ale

vultării vieții noastre bisericești. Fiindcă îndrăznesc a se *
ICOSebl î// lor d / r 7/ ț 1 i în hiU-U et o d' i l -1-1
si ș f/sa/j/v/ / gimidăț i -;f>: / /i n 1 î : crane '
li m ’ - 7 edere i o li 1 1 7 j.
7 di do 1 -./.■■■' ^bișnaii a i. ... ’. . z.z /m /;•! f,, z /-f>
g
aceiași cndome pentru col ane o prms o viată și ^mm 9

< / / g;
f ■ ' , )fp dpitt decât al con r - ■ , • . m • e
; -.7 intea z-1 se dt cfășiică cursul ideitof și al împrejură- ♦
i-. i t fă ă ă'dăvărurii mima, adesea tâlcuil / feluri
cu m sz undi M- u: ( , .-1 r b om x m/nd ♦
r.?2 >. dă Bist ieii un caracter național Un conflict se Mâni- ♦
adesea intre rigiditatea doctrinei sz Bou Fudm nrimd^ ♦
ni de acel neam t""" de caz primire însăși ideia w
r; “ 1 "''o eoș'o'B êd acest conflict; >om d
dă de parte au 1' z-l'i ■•//- 1 v 7 g u o: ‘u
<’fî dm ■ nflicl tocmai dmăo-' o hrmă. narticul ră
F Ft ta p6 cetre el trebuie mia zugrăvească, forma care țim
8 Prefața la ediția I-?u
teste nestrămutat la cer, dar iși are, și trebuie să-și aibă,

rădăcinile în pământ. Și, când ramurile se răsfiră sus, el nu
va ținea atâta socoteală de această desbinare, atunci când
v vedt ■ ••iii iwa'-âif aceleași nijloaee de hrană din același
r pământ, și când știe că /// f/mi/sv Lmi aceleași legi
, v remc ,cele mai. depărtate vcr acea aceleași fior U ti o
mda aceleași roade, ii ♦ ♦ «i ii li ♦ ♦ ♦ ♦ . ♦ «i <► ♦ ♦ ♦ .
- Laude //// f/s/e/.i, U im « n: i- U • ele _=/■ _■■■/. /. f. /

’ - * ■*' f uțat de act I procese cu pri ’îre la • nunte,
k mad o mrte, ci arată punct ■ r • m rc
-if' ml al
B ialistului care se imp.m dm ană judecăm,-, m immidcin
c sm și observații competent \ hu inea samă insă & o £y/U
ce viitoare, dacă se poate iștepta ■ ■ :e a in împrejure
r cile actuale, încă așa de nenorocite w
t,e • • C .
|> ||t 21) Octombre l||)||i ij| fi fi |f ș fi f If ii i|>i| ii iii ii «|î «iii ii
li* - - Sg |.....-........... 5 _ IU* ||||S :|l|* |||* iii *l||| fi» fii ** ,«**
fii jj|.. li jjj jijj w ij i| w w Ui m || || w m u.|l| ||j...|j || m |f w *
|... . fi Jj| fi.... Uf li || ”311 iii i|| f......|| iff ||| ”|| || || li || ci II II III II II i
. iHcepiilariie vieții creștine ele ia Dunăre. ' l
w * 1 i1* ii.. w 11 ii ii w w iii i. s i ..... i i 1 •
> v,,. S..| , -3 . .» )■ u . > e. Bl U aii
- «no HM • t i>. , ,
. \ ut. i ‘ u rimam >la cu
i||f, ■ < j ’ f|ij I || ||| |||| itKr5 opilgni g| || ele
ne nte ii, h pe rittl r h ian, ( , l’ho an m au javre ahira de excepții mc
hi legea -or păgânl^êw^ lege cuprindea închinarea pute-
oiui. latin : erul înainte de toate., cu lumina zdei începui'
al tuturor lucrurilor și veșnic ■ ■■ ■ > .
timjx 'credința, nespus de puternica și' gata de orice jertfe,
i iaț veșij (ă a sufl jiului |rg gf ■ ■ c ști ști ăm< și măi
bătrâni ai neamu n,,,,idrg nriveaii, după < -v iu ■‘.■usc'
închipt.lire de iad și du Raiu, lăcașuri de petrecere dureroasă!
sau Ml | răsplătitdare ă sui tel 1< făciite din frecato
nt rup p nântt . ; ei nu se aș p. u? hm? j eh m la Im ș
u ie eu as pr i faptei r st m.r ite în viat i ) judecat de
pe urmă care o despa tă pentru vremi fără sfârșit pe vred •.
nici de nevrednici și pe cei buni de cei răi. Ei erau sigurii
însă că dincolo de nori și de albastrul văzut al ceridid este
săhș de veșnicie rmtu’bum.ta pentru ostașul bun, p.enFu fe-”
ea lui din năcazuri și înira-
u mai are margeni. Și, când neamul
- un soi cu veste de durere și cu
la .cer
de ajutor, fiecare era vesel să fie ales de sorti
ntru a fi zvârlit prin aierul sfânt al zilei și, căzând, să
iară în vârful suiiților ce-1 așteptau jos.
Țeranii, păstori și plugari, veniți din Vestul romanisat ai

■ninsulei Balcanice, fără ordin și fără conducere, coloniștii
n, întemeietorul Daciei romane, ca și aceia
I 4
dânsul, st așe/aser- în provincii mai vechi
ritoare, Iliria și Moesia, veteranii din legiunile
care, acuma, nu mai aveau un caracter curat roman, din
punctul de vedere al neamului, — erau păgâni în cea mai
mare parte. Acest năgânism n’avea a face însă, în de obște,
cu păgânismul rafinat, filosofic, al oamenilor mvățați din
Imperiu, cari-și hrăniau sufletul cu vechea filosofie elenica,
tălmăcind în abstracțiile ei sublime vechile superstiții și le
gende, vechile alegorii' naive ale popoarelor de pe malurile
fericite ale Mării Mediferane. Tot așa de puțin sămăna cu
acel cult italic primitiv ce consista din închinarea simplă a
bunilor zei cari ocrotesc plugăiia. Păgânismul acestor io-;
nieiite: Xî formal șPcda^reahTdanc taădăcinÎT înûfle'te’ l
pe care le stapama cu desăvârșire. Elementul formal era

cerut de Stat și datorit lui de fiecare bun cetățean, de fiecare
de oaspeți ai oficialității, avusera pe pământ fruntea încinsă
cu laurii Cesarilor și, în sfârșit, — adecă mai ales—, zeulto
care stătea în acea clipă pe Scaunul împărătesc. Atâta cerea
Cârmuirea, și orice ar fi crezut cetățeanul roman în sinceri
tatea și intimitatea vieții lui, orice ar fi săvârșit el între pă-
reții casei iui nu mai privia pe dregătorii împărătești.
Cu atâta însă, cu formulele, gesturile și actele prevăzute
de legile și regulamentele din departamentul de Stat al Red-
giei, nu se .satură sufletul omenesc, care. în ceia ce privește*^
credințiie. religioase, cere lucruri minunate și mai presus de
închipuirea obișnuită, vrea amestecul necontenit, nevăzut, și
niai ales văzut, al zeilor în. mișcarea și călăuzirea' lumii,' vrea >
minuni și farmece, taină și revelație. Asri’d la acești Romam
de obârșii foarte deosebite, aveau o mSK. trecere, nu fabu
lele vechi ale Lațiului, ori zinibito^^Q^lit^wie armonioasă
o Hdiadei, ci mituril^B|Ibatece, pline do
zgomot, de desfrâu, de dureri mart sâê oucurii supraonieC
nești ale- Asiei pătnna^^^^ên^^
'pe rând toate bețiile și
de mormânt ce s’au găsit pană astăzi
sau ale Moesiei pomenesc adesea, pe L
fățișatul „erou trac^ pus în
Cabirilor, ca ocrotfffl*Wncolo de mormânt, pe marele ?
Mithra, care se bucufcî de sângele jertfelor revărsat m
groapă, pe zeița Isis, a tainelor Egiptului milenar, pe o
sumă de zei mărunți ai Asiei Mici și ai Siriei
vocarea zeului Apis pe cutare pietre aflate în ?x!ord-Estiir:«
delean
Pentru taina cuprinsă în ele, pentru jertfa
făcut om, prigonit, bătut cu vergi, înțepat cu
cu oțet și mort de moartea rușinoasă a cr
pentru făgăduința unui cer de pașnică fericire se
între aceiași coloniști și veterani, chiar din ce
1 V. Doriri Popescu, in Mddanges de VEcole roumaine

1927,
8 Se află la Museul din Târgul-MurășuluL
ar N I
■
: .r tini m ui, nit din - ele a - părți i •- A siei apropi de Ei îl

: mai ? rbia sără imii, li ir n ii ale . s 11 ătui m loc uitorii ■
ceinoi ai pro\ inc ieprin învățătun Ireaptr - eg alității
: ameniloi între sine, ( : fii ai acelui și )unim a i-j i n , că :
irați meniți să ducă o frățească viațăde iubire întn sine
• prin sfaturile de iertare a greșelile .. pentru :art așa de adese “
ori omul e atât de puțin vinovat și răspunzător, prin pilda
■ Deții comune, n aceiași casă, daca se poate, la aceiași masă,
cu aceiași vistierie, Ia care ajutase fiecare după mijloacele ;
|
-_aîe. Cu cât creștea numărul mărturisitorilor, al martiri r
cari nu se rnulțănriau să creadă îiitriun singur Dumnezeu, în
: Freimea prin care se înfațișeâ ă Fiul dumnezeiesc, jertfit
pentru păcatele oamenilor, ci sirnțiau , datorie, |, încă niart
ocult o bucurie leosebifă, să proclame această credința. '
: refusând jertfa legală și declarând, în auzul tuturora învăț
tura cea )prită3 gata să primească apoi loviturile și moartea •
, • ho -< mm no. ■ e pe pl Aâ-n-t | :; lese hi 1 ;
: triumfal cealaltă,- cu at|fă ite îmbulzii lumea romană h
v mmm r .<‘o o , \ o 1 nh c. -
■ mielului blând, purtând crucea si erinț i k catacombe șl atk
peșteri și ascun ători ale creștinisftiuTui rtigoni pentru
singur între toate legile, nega * oltul oficial și moia m
I Mtatil ■ llilșll1|||||1111111111111111111111III2 * • 2 I 2 2 2 212î 12 2 2 12
:t rtricH Mh-. m •• o;noo /jos/cr
din Asia Mică, nu pentru credința lor ci pentru rebelmuen p:
{Fățișă împotr a iodului î ligios ./ mpt-radm Din Mia MkD D
unde un om ca I liniu-cel I inăr fruntaș între ărtmrai irt
■ dîit să km iasca în creștini veniseră destui coloniști în păi’ :o
fik Dunării. Știm ce puteri a căpătat religia lui Hristos
mântuitorii le meni îr Ci lia, ck unde iarăși veniri oaspeți' r
in nitmăi mare. Dahnații, cari dădură h răt< j entru minele
■ de aur și ck argint ak Daciei veniau dintro provincie'
cunoscută pentru vechimea reculului ei creștin Dt dminte-
rea. „biserici^ creștine, tovarășii rel oase secrete, cluburi
g * â DiehI, E/ o ? , } r și înn^to m h Ja qm ■ ?< lei ;
Oi fgrno cArerie/w . da/ . o p/wdm ama/n f. Da/marie Paris ■
3906. ■ ;
re\< tționai e Ug oas ih mei ah du > mod dul • 1
claie ■. foarte vechi, erau răsp? idite de-a lungul tuturor drti
murik de negoț, și orice negustor, orice i toi convertit
Ja creștinism avea a o i sfântă să câștige în cursa
tutun rilor sale, aderenți noi la credința sa,
Marea t priinc >; să și circulației mărfurilor și străbaterii

ideilor. Astfel încă cit ( înd Do ui )gea de astăzi zisă p<
atunci Scythia h ■- t « ■ ce mica i Sciților avu ereștiinni
hi porturile ei, destul d nf ibmre de la Pontul Euxh
Marea Neagră a noastră în veacul d ?H ’m p n:e, în ai IV J ■
de sig ir, creștinii aceștii ( in Sciția Mică își avură alcătuirii^
și bisericile lor, (ie urma cărora dăm, prin săpături, în hm-
pui 1< joastn Spre acest țerm se îndrepta însă de la sine ■
bun pmh din viața economică a Dadei si i Momit
legi uiile deșt pe & h \ ic ■ ■ • >i ii din potfuri (u
sel||| || |||dji|| || |j | | m| p
Nic i Dacii, nici a ilalți n âți liri mai c rau n<
nisați im m u să ramâie în aim4 m rați mstrn ce se
înjgheba tot mai bine pe p| țiâfiful lor Legea cea nouă o
potriv in pm-my n *m..* ■' cea veche, pe cart
‘•EA-. ( ' un; <• o qriim m?o m sate și mmhrmră o» mnm-
ceașcă2 A( ași sete de p “tfă, aceiaș despreț penti i viață ;
scurt Io de ispășire lin care a: :> lori: ; Om cât mm
curând, aceiași râvnă pentî . ișt ceresc al veșniciei sigu e
i|t ; ■ ir m 4 mm . ; • da pi
taină și aceiași frăție \stfel ;et un crucii îi făcură tot nuri
des degetele aspre ale ciobanilor și vânătorilor, ale plugarilor
tm mm-. ; M - ’-m î ■: .
cătune, care însă stăpâniseră od ti Peninsula Ba panică
1 Broșv !k fostului arhi' iscop catolfc bT -zhammei cupu d olo...oan

*
observații cu privire la antichitățile creștine din Dobrogea. V, mai ale&
o* (aspre ' M; rl Trocsmîs.
8 Dr im • caid r î ■ sate. To așa și în alte
, -mo, Cuvântul a fost iom nnuiat de la Romani și alte um
limbi ■ eolatine.
.'i ‘i- e 11 ■ ' ..a.- ■ do in, urât.
- - - - lOil
■■
14 M lorga
in c r î'șfini ni * a și în lim : i latii ilgo râ ol di > opo ’

:* rului g sii s n . ai >rii d î i dn iii stăpânii noi si cei rec l i
ai acestoi io ui acea imitat sufletească ce c< espunck
unități jolitîc re Itatc din cuprinderea în margenik ace :
teiașî împărății. ■ trebuia sad rorespunch > nti a liî ce ;
tâțenii și supușii - litiu d Stat ;ă m foonezt p< in etnl unul
:: și ac; Iași popor, care e al nostru :::
;♦ Legea creștină era și prigonită și sfioasi )rin sii.it însăși :
D tksț n uit ) in rh • ub ■> it ? u glig ?ntâ îi s ’' / 1 ăpat
m crip ' Dt iceia, pe ?ând păgâni iest ia veală cu ak lor,
creștinii nu ni-au lăsat putința unei recolte și pc acestăîalt
♦* câmp Sa se mai adauge, pentn lamiin memk acol, și k
♦ ♦ lapliii că logătia cdoi Vm tiu 1 îngădui; dieltuid ie po-
♦ menire pe ian sărăcimea obișnuite a eștinilor, nu numai
că Lave; ck ct să le facă, dar nici nu putea să le poarte șș
hi limbă însă au râma? dovezi lespr . . hirnea creștinis k

mirfui românesc, un, m Pi i t împrumutat de h :
neamuri nai nonă în înltură decât noi, , Bulgarii, a fost?
k oui din mijloacele prin care s’a întemeiat poporul nostru al':
g Românilor Astfel- tivind tea unică, st pâi toan și făptuitoare k
*: singură a lumilor, e înseninată prin unir i :louă cuvinte •
latine, Dumnezeu, c; în vechea italiană .km.z ,/m bântui
forul, C/zmMsș e CresL de unde derivatul zwș/bz - «een?
k lindostil fiind o gang paganus“ ; p itn religi < : nouă i
păstrează «vântul vechiu, din vremea când Statul hotăria și :
in cele sufletești, kgo L Sfinții ridicați mai rom ■ -.mo’?
'creștini ce au fost, prin viața Ioî d< bunătate de ajutorarea f
: «rănit*> iîoî c e mărturisiie a cre<Uliței <i fapte, ut ia 1 ora. .
care arată originea, lor latină: Sânziene, Sânziana. Cosânzeana, \
Sântion (Sf. loari), Sântăroăria Sârnpietru Sângiordz Sâîivă |
siiu și Sâninoxlru (SL Dumitru) sânnicoară (Si Nicolae) •
îndreiu< din vechili de bună sam Si tîndreni ? Sântoadei o
♦ * z k/mome și el roman. Latin e și z/zg^/ș din ?
L V. șî Sextil Juș iu în n i jubila * ( andeleiff dit Cernăuț

Istoria Bisericii românești
Locul de adunare al credincioșilor, după biruința ultimă, în

vechiul sălaș al autorității profane, cucerite sau izgonite, se
chianiă beserecă* biserică '(în dialectul sard: baselgia, îh
francesă: bas()che3 baseille) — din „basilicafț Ș* semnul ere
diriței celei nouă sună ca în latinește: cruce. Popa sau preo
tul (lat. popa, presbyter) servește. Serviciul divin, slujba ș
diimn nu era încă destul de bine așezata în le o
(flntăiu timpuri ca să se fi putut transmite din ea numiri a
pline ; serbătoarea e însă din comoara latină a limbii, care a
dat nume și pentru ' soroacele postului: câșlegi, cârnelegg
\ lăsat de seg miezipăresimi și păresimi; este discuție tn ■
privința originii cuvântului Crăciuiu pe care unii mai noi
caută a-l deriva din calatioaem. sau din grecește chiar1, dar
au poate fi niciuna cu privire la origina^L latin al cuvântului
Paști șî al cuvântului Rusalii; serbasem ea din fiecare săptă-
ruână, /domo, e „d miriicaG Botezul cu și cuminecătura,
Idouă din numele tainelor creștine, sânt iarăși venite din :
■latinește *2.
Cele d’intâiu orânckieli bisericești în. pârfile noastre
Până ia Constantin-ceLMare, care, priritrun șir de măsuri,

■luate cu un deosebit simț politic, ajunse a da Imperiului ol
formă religioasă creștină, nu putea fi vorba la Dunăre, undei
Îrnplâîitarea creștinismului era mai nouă, de așezarea unei
ierarhii a legii care lupta cu toată puterea hotărâtoare al
oficialității. Creștinism fără episcopi canonici a fost cu putințăl
aici și peste o inie de ani de la aceste timpuri întunecoase,
Densusianu, Histoire de la langue roumaine, I, pp. 251-2; Coov.l

1903, p. 640; lorga, Geschîchte des rumânisdien Volkes, I, pp. 222.
2 V. G. Chițu, în Columna lui Iraiarp 1882, pp. 425 și urm.
Iși urm.
■$■0 ■
dea cu atât mai mult atuncea: religie prinsă de la o bucata

, de vreme m forme stricte și sfinte, imutabile și eterne, el a
. putut trăi, în anume locuri și împrejurări, pană foarte târziu
și fără ele Darul hirotoniei, „punerii mânilor" asupra preo-
tilo. §i da.u! sfinției Henrilor efinte - sarei„3 cerce.» lor
are mai puțină însemnătate și se lasă dese ori la o parte -
vestiți pentru evlavia lor. in acest timp, de alminterea, epis-r

copii, al căror nume e nou — cei vechi ziceau piseup și.
‘ slavonește, Vlădică, „stăpân" —, se alegeau, cum se știe, de
cetățenii unui oraș, de poporanii unei biserici, și ei puteau
/ fi ridicați oricând din rândurile mirenilor, fără a fi sfințiți
' maca. în forme canonice reale.
Astfel de păstori sufletești au fost, neapărat, din cele mai
depărtate timpuri, în orașele vecine cu noi, care sGu mai
adecă în orașele de la Mare și în cele de'la Dunăre/ ceia ce-
înseamnă de pe malul d^^LacMei^nWEi nu par să
fi existat însă la venirea în părțile noastre a Goților, cari
erau încă, în clipa năvălirii, păgâni, c episcopul Teofil
< W. i« la sn.od.,1 ccnmcmc din.. 3
aveau insa în-, mijlocul ier un marc număr de rsbi dmț! m
cursul expedițiilor prădalnice pe care le făceau pe Mare în
■i
• !
Istoria Bisericii românești 17
astăzi, un episcop arian, de origine latină însă, cum îl arată

numele, pe Auxentius; el a scris și viața lui Ulfila care La
învățat și i-a dat și darul episcopal1.
Arianismul dunărean și balcanic, sprijinit pe puterea Goți
lor, al căror partid păgân, represintat prin lAtanarici judele,
prigonitor de creștini — atunci se pomenesc pe pământul nos
tru mucenici, ca Sava si Nichita, cu nume latino-grecești —;
a durat cât și această stăpânire. Cu Alaric, Goții de Apus
sau Visigoții s?au strămutat, fără â lăsa urme de niciun feb
în Italia ; tot așa au făcut apoi și Ostrogoții, supt regele
Teodoric, care stătuse un timp, în tinereța sa, la Novae,
Siștovul din zilele noastre, patria mucenicului Lupus, nnde,
iarăși, a fost, neapărat, și un al doilea episcop arian, pe
lângă cel din Durostor, și unul și altul fiind pentru amândouă
malurile Dunării. La anul 500 arianismul îșLJncheiase stăpâ- f
*
riirea în aceste Ținuturi. '
Imperiul însă nu putea să stăpâneasca de fapt în asemenea

depărtate părți de margine, și astfel eraKși domn în ale lumii |
episcopul, mai mult sau puțin ’ ortodox acuma, și în
stare să meargă la sinoadele din;;pFașeie mari ale Răsăritului,
unde se hotăria, după placul Împăraților schimbători, nor
mele credinții. Ce trîu dubeau astfel de episcop! dela
hotare știm după Vrața^nêverin, care a păstorit în Pano-
nia, cu. jouțin timp înnainte de căderea Romei supt Odoacru,.
regelefherul? El are grija orașului, care e în adevăr al său,
supt toate raporturile; chiamă poporul, îl judecă, îl pedep
sește, îi dă sfaturi politice; scrie către regele barbar vecin,.
' îl spovedește, îl lecuiește, îl face să respecte legea creștină,,
în care acesta nu crede; dar mai ales, pe lângă atâtea dovezi
de înțelepciune, face minuni și împarte preziceri, pentru toți
o pentru toate. Prin el se rnai ține în astfel de locuri- ame
nințate ceva din gospodăria, din pacea, din limba, din cultura
—----------------
1 V. Auxentii Dorostorenșis epistula de jide, vita et obitu Walfilae^
' > de Fr dricv Kauffmann (fesă; Strasburg, 1899).
2
f ' O
lor
Romei, izgonita ca stăpânire ie către barbari, cari,

știu să stăpânească, ci numai să stoarcă și să apese în
forme naive și crude.
Ca și în Naissus, Margiis și. Viminacium din regiunea
sârbească, în Sirmium și Singidnnum de la Sava și Drava,
în Serdica, Sofia și Ociessos-Varna din părțile bulgărești,
j episcopii hotăresc toate și în margenea moesică, la Nicopolis
pe Iantra, la Novac, Ia Durostor, unde se întâlnește și un
■ nou mucenic,'Emilia»Ei rămân ortodocși în acest veac al
V-iei când împărații apleacă spre doctrina eretică nouă a
lui Eutyches, monofisitismul. în păstrarea tradiției așa cum
o hotărâse mai de curând soborul din Chalkedon, acești
episcopi sânt sprijiniți de poporenii lor și, ceia ce li folosește
mai mult, de soldații luați din mijlocul k^Q^ntru apărarea
de barbari, cari roiesc încă dincolo acestor
, Cel d’intăiu împărat cajf^Vpcerind o bună
4 ret r°rme
încă înainte de a. fi înlăM^N'stăpânirea Ostrogoților în

Italia, în 535 lustiriian ^sLaRfiîscopuliii de Salonic, vicariu
. statornic al Scaunului romă^în părțile dunărene și balcanice,
care se țineau încă de acesta, situația hti de suprem cap
bisericesc și o dă unui nou prelat a cărui reședință o sta
tornici el Ia Tauresium, locul său de naștere, numit de el, ca
restaurator, [-'rima lustiuiana.
Această arhiepiscopie n’avu însă mai mult viitor decât
însăși stăpânirea cea nouă bizantină la Nordul Dunării. Peste
aiitiquissimi, pp. 98-9, 199. Cf.â mea Geschidite^ des rum& \

câtva timp, Patriarhia constantinopolitană, legată în desvolta-

rea ei de Imperiul de Răsărit, smulgea Romei drepturile asu
pra acestor provincii.
Nu trebuie să se creadă însă că această usurpare, potrivită,
de altfel, cu situația geografică și cu toate celelalte împreju
rări, ar fi avut efecte reale asupra vieții bisericești din părțile
noastre. Infiltrația slavă a rămas și ea fără resultate deocam
dată. La noi ca și în Panonia, barbarii cei noi putură cu
noaște și primi, în mare parte, creștinismul, pe care îl duseră
cu ei în Peninsula Balcanică, unde găsiră un și mai puternic
substrat creștin. Astfel și dincolo de hotarele stăpânirii de
fapt a Bizanțului, aceiași religie, represintată de episcopii
dunăreni, unia pe locuitorii deosebitelor țe/foÂcești episcop!
păstrau, de alminterea, rostul lor de cârmuito^ în orașe, și,
in veacul al VlI-lea, când, supt împăratul Mauriciu, Romani
dîn Constantinopol și barbari de la? Dunăre erau în veșnică
luptă, episcopul de Novae avu aceiași situație ca odinioară
Sf. Severin sau episcopii sârbi în vremea năvălirilor bunice1.
O schimbare a condițiilor religioase în părțile locuite de

Români se petrece numai atunci când Bulgarii uraîo-altaici,
veniți, spre sfârșitul veacului alWil-lea, prin Sciția Mică în
mijlocul Slavilor mesici, trec la creștinism, în formă latină
întâiu, apoi în cea firească răsăriteană, supt regele Borîsp bo
tezat acum Mihail, la sfârșitul veacului al IX-lea.
Biserica cea nouă â Bulgariei, creștine prin voința stăpâni-
torului ei, n’avea o organisație deplină; un episcop stătea pe
lângă suveran, care începea să aibă ambiții mai înalte. Despre
ființarea episcopiilor dunărene sau despre cei cari ar fi ocu
pat Scaunul lor de păstorie, n*avem nicio știre. în ce privește
pe Români, cari se pot privi acuma ca un popor cu totul
format, ei păstrau și mai departe legăturile lor bisericești cu
malul drept al Dunării. De la un timp, Biserica bulgărească
și-a avut cărturarii și caligrafii ei, cari imitau, după putință,
1 Teofilact, ed. Bonn, pp. 273-5 și Teofan, aceiașf ediție, pp. 423-5.
strălucita viață culturală a Bizanțului grecesc. în slova cea
nouă, zisă ciniică, începu a se scrie prin aceste Ținuturi
care pănă atunci stătuseră în afară de hotarele civilizației,
bisericești, care era peV atunci ati și civilisația de căpetenie.
Totuși, 4e mai luminate ale Țarului Simion, care
în zilele
căutase și naclăjduiseduise sa ajungă împărat în Constantinopol, Bi
sericaa Bulgariei era ■a însăși prea slabă în ceia ce privește viața,
c culturală pentru ca să poată determina la noi începerea unui
. curent de cultură ■ slavonă împrumutată. De bună samă că ,
atunci au pătruns la noi cuvintele slave sau slavo-grecești
acare numesc părțile slujbei, cărțile întrebuințate în ea, felurite
rugăciuni și cântări, în scurt, toate arnăniiritele bisericești,
i Jarîntr aceasta și învățarea pe (ie >st a Crezului, a Tatal-
fe“ mai obișnuite în limba slavonă,
v oi o iau p<. atunci Bulgarii gușați, se încheie
m no unrhhn
vorbi i
............... Ci cita asup
■ea exercitata noastră
_..r............. bisericesc
de vecinii pest~ DunăÔ stăpâ^N^fjcjX^'â lor asupra
îmi de 1peste
noastră, care ar fi crescut înrâurirea, n"a existat, cu toate că
miilți înv;
__ învățați, străini și români, au crezut într’însa. Țerile noa
stre erau atunci acoperite dem^^rfiSS^ăduri, și cele câteva
•e emu
sate ascunse în poiene nu era^p^rftare să ațâțe pofta de
cucerire a nimănui. Trebuie să spunem că raza culturii mai
înalte se opria cu totul!? hotarele noastre.
îd împăratul Vasile, Bulgaroctonul, fiindcă a mâce-

îulgari cu miile, mântui, - supuind regiunile capusene,
de se adăpostiseră cei din urmă apărători ai neatârnării,-
1 un arhiepiscop grec,Țoan,1 în Bulgaria, în Capitala

Țari dt Apus, < JHriHa, și organisă din nou, cu
lăți din Bizanț, Biserica terii supuse. Avem actul lui de
înlocuiseră pe' cei tlin aceiași Silisti a-Durostorum ,
si dm Virninaciurn 5.
Astfel, preoții noștri făcură, în veacurile al Xl-lea și a]

XII- lea, drumul la aceste două centre bisericești bizantine
pentru linia Dunării bulgărești, întocmai așa precum urmașii
lor reluară același drum în veacul al XVIII-lea, când mai ales
Vidinul, Diiul Românilor, împărția hirotonii ieftene după răs
punderea unei taxe fixe și învățarea, mai mult sau mai puțin
neîndestulătoare, a câtorva rugăciuni străine.
O nouă eră pentru Biserica noastră începe, în sfârșit, cu

întemeierea celui de-al treilea Stat bulgăresc, al Asaneștilor.
Nu e nicio dovadă că el ar fi cuprins în sine și părți de din
coace de Dunăre; luarea-aminte a împăraților era îndreptată,
de alminterea, nu asupra smârcurilor și pădurilor de sălcii de
pe malul stâng al Dunării, ci asupra bogățiilor și strălucirii
Bizanțului. Totuși de episcopii bulgaritQfe la Dunăre din
această nouă epocă, numiți de Patriarhul din Târnova, care
;a fost recunoscut, o clipă, de Papa, *au fost mai strâns le
gate județele românești din aprbpieuferWuîui și, prin ele, Țț
Rdmânii din Ținuturile celelalte. Acum mai ales a pătruns ia
noi influența slavonă în Biserică, precum în aceiași epocă s7a r î
întins o influență bizantino-slavă asupra Statului.
Ca punct prin care s’a făcut îh cea mai mare parte înrâu
rirea trebuie să se însemne Țaratul bulgăresc separatist care _
se întemeiază în părțile Vidinului la sfârșitul veacului ai
XIII-îea, după ce se încheie șirul marilor împărați și începe,
odată cu decadența, și sfărâmarea împărăției. Pe acolo, în
regiunea din stânga Oltului, unde pănă pe la 1300 a fost un
Voevodat deosebit, a pătruns curentul de cultură religioasă
bulgăresc, care se desfăcuse el însuși din largul fluviu, cu
depărtate izvoare, al culturii ortodoxe bizantine.
în curând însă năvălirea turcească era să schimbe multe,
și, între altele, ea a sfărâmat vatra acelei culturi din Târnova,
unde Patriarhul Eftimie întemeiase o școală vestită, și a risi
pit în toate părțile flăcările, din care s’a aprins apoi foc și
pe vatra noastră. Iar, în aceiași tunp, episcopiile bulgărești
rămaseră așa de îngustate în rosturi și venituri după ce su-
bașii turci se așezaseră în reședințile boierilor bulgari, guver
natori de provincii, încât ei fură bucuroși să se strămute la
noi, cu situația lor ierarhică, cultura și talentele lor.
Astfc 1 SC iji isc (u treize i de a îi lint de ultima luare
lârnovei dc i atu- dure; b r mu mnm cbei dlobin cprs»
v g u crniGdK e a coj od o, . , . . ■ . . d.-c h.
cea nouă „a toată Ța a-R )m nc că“, ormatî > ți du]
j iul 1300, ca și în părțile s ■?' Ud U.g 3 ’d ’ ..
UrmUg paOiir- -o vmtom-eu /Vn-kLi m \ s. , <
e*H S.i ' r t ' vo ? , - - - < d i dtp
Umio uoded căuta evbma oaniewioc ca si nevoia eleWițpt
de s - ' d ’ c ■ * ar’’ t r . - c p, ; i ,v
rnie au ost cm. urni * an- uooocus Uc rodie? ck cpn
ip! t -o ■ a 123 < Papa că în • pi ; ș :
plânge
sa roma easd - un n r - i jde;
> i părțile
Buzăului Putnei și dacăulm „falșii ?.pjscopiu' zk< cA
q/cmto zice scrisoarea, ai Românifor âu ispitit la ei și pe
U. o pud ddigjueu Unguri c ș h mani și alb ca-
<ur c m \ - U > v ’.d s- c • t. ■! J Mcă es unid
și au leș? nngs 1/ o t om - ■ d - o , ;. do
mmm >k oc soia ni m o u nm. mrmsm s m .cicccăs.
2 ZimmennannAVerm r/o/mt du g pf o pibusdan

pseudoepiscopis Craccorau rlțum lerierbbos mwersa recipient eede-
siastica sacrâmenta, et nonnull tfe ISgno Lmganac, um Ungari quam,
Theutonici et alii orthodoxi, morandi causa cum ipsis, transeunt ad
eosdem et sic cum cis, quia popuius unus facti cum eisdem Walachis% etc.
Pentru acestea toate v și buna <punen i păr (U Vurter, Gzfei
momente din începuturile Biseric • ro/nd.ne, Blaj 1902. ’’
CARTEA
E P 0>A SLAVONĂ
iNTfMEîAl.<Ez o.-arp-ei EPISCOPALE
$1 A VFȚH MĂNĂSTIREȘTI.
CAP. I.
Lupta catolicismului cu Vlădicii, de .schituri pentru

luarea în stăpânire a feților românești.
Necunoscuții pseudo-episcopiÎ\^.6'\ă de schituri, cu obâr
șie necanonică, de după anul 1000 nuêrau în stare să apere
ortodoxia răsăriteană, împrumutată de peste Dunăre, împo
triva încălcărilor, tot mai îndrăznețe, ale catolicismului apu
sean, care căpătă încă de sfârșitul veacului al XlII-lea, deci
atunci când nu se simția noua înrâurire religioasă a Statului
bulgăresc înviat, apărători și propagatori prin armă, căpitani
de cruciată prin țerile schismaticilor, în regii unguri cari ve
niră la tron după ridicarea Ungariei din suferințile năvălirilor
tătărești.
La 1222 regele dădea voie Cavalerilor Teutoni, călugări și
ostași, cruciați în toată activitatea lor, pe cari-i așezase în
părțile Bârsei, în jurul Brașovului, să treacă peste munți pen
tru a supune, zdrobind puterea Cumanilor, stăpânitorii noștri
de atunci, Ținuturile românești până la Dunăre și la Siretiu,
până la hotarele Bulgarilor și ale Rușilor1. Tot odată ei tre-
' - 1 ~
1 Zinnnermann-Werner, I, Urktmdenbtich, p. 16, no. 27; p. 18 și urm.,
no. 31.
Jr V - ■
ț
buiau să facă și din barbari, dacă se poate, dar mai ales;

din Românii supuși lor, fii credincioși ai Bisericii catolice,
represintată în aceste locuri de hotar de arhipreotul, neatâr
nat de autoritatea episcopală, al Teutonilor.
Peste puțin însă, cavalerii trebuiră să părăsească țara, pe
care regele Ungariei, pus pe gânduri de progresele lor, găsi
| jcu cale să li-o iea îndărăt; din opera Teutonilor rămase
o singură urmă, Cloașterul (Kloster) catolic din Câmpulung,
care se află pe alt loc acela cunoscut și astăzi supt acest
nume — decât biserica mai târzie a Sfântului Iacob. Orna-
menfele ușilor și fereștiior clădirii dărâmate par a fi fost
adawse la una din bisericile noastre de acolo, iar piatra „con
telui" săsesc Laurențiu e în altarul noii biserici, cu bolți go
tice, pe puternicul turn al căreia, și el părând a fi din vea
cul al XlV-Iea, se vede un curios Sfânt îcolae cu mitră
catolică și inscripție în cirilice.
Sarcina convertirii locuitorilor de pește munțr fu încredin
țată acum unui legat pontifical, trimes^Wiecial și statornic
al Papei, care era însuși primatul Ungariei, arhiepiscopul de
Strigonia sau Esztergom. Un „principe" cuman — de bună,
samă, nu Român supt stăpânirea^^yjan^ ci Cuman de sânge
t~t, alergă la el în Ardeal ^|-i oferi supunere în cele duhov
nicești ca și în cele politia^ Arhiepiscopul Robert veni cu
o întreagă oaste ungureasl^ în fruntea căreia se găsia Bela?
fiul regelui. Cumanii, supt amenințarea săbiei, se botezară
cu grămada, și un călugăr predicator, un Dominican fost
prior în Ungaria, fu numit episcop în diecesa munteană, care
se numia a Cumanilor. Secuii din Ardeal erau uniți cu bar-
, barii de curând convertiți și cu Românii de peste plaiuri,
cari însă firește că nu-și părăsiră pe Vlădicii lor, supt cârja
noului episcop. Pentru Români trebuia ca Teodoric, care, fi
rește, sta tot în Ardeal, să aleagă un sufragant din mijlocul
lor chiar, care să trăiască în aceste părți transalpine ale noas
tre La urmă, însă, el își luă reședința în noua cetate a
Milcovului, pe apa cu acest nume.
1 Zimmermann-Werner. I, pp. 60-1. Cf. lorga, Studii și documente,
Flî, p. XI și urm.
‘■
Peste câțiva ani, tot Dominicanii, pornind din noua cetate

a Severinului, clădită de Unguri pentru a se împotrivi din
zidurile ei Bulgarilor Vidinului, predicau în mijlocul Româ
nilor din județele oltene. Era vorba de o cruciată converti-
toare împotriva Țarului loan Asan și de întemeiarea, la 1238.
a unei episcopii catolice a Severinului b
Năvălirea Tătarilor sfărâmă toate aceste planuri frumoase^
așa de greu de îndeplinit. Milcovul fu nimicit. Dacă, după
plecarea barbarilor, regele ar fi izbutit să facă din teritoriile
românești o provincie a călugărilor cruciați din Ordinul loa-
niților sau al Ospitalierilor, cum voia prin 1250, catolicismul
s’ar fi aruncat într’un nou atac. Așa însă, Dominicanii își
pierdură încrederea în1 izbânda unei lupte de convertire, și
numai într’un târziu, pe la 1279, locul ^nr era luat de alț'i
călugări propagandiști, de Franciscani û Minoriți, cari însă
își îndreaptă luarea-aminte mai mult asup£j porților unde mai
târziu s7a întemeiat principatul Moldov(p Era și vorba de a
se înoi pentru un Franciscan episcopia Milcovului, dar nu
se dădu nicio urmare acestei idei*. Acest Scaun rămase deci
numai pentru Ardeal3.
în veacul al XlV-lea, când regii unguri intraseră în luptă-
cu Basarab, cel dkntăiu Domn a toată Țara-Românească și
stăpân pe amândou^Cmalurile Oltului, ei se gândiră a câștiga,
prin religie pe Românii îndărătnici în apărarea libertății lor.
Data aceasta, din Ungaria vin îndemnuri la Roma pentru în-
viarea diecesei, și Papa numește, pe rând, după stăruințile
regelui, ca episcopi de .Milcov pe Franciscanul italian Vito
de Monteferreo, pe Augustinul Toma de Nymti, Ungur, pe
un Toma, de același neam: un Bernard, Polon, căpătă “titlul
zadarnic de episcop al Milcovului prin alte stăruință Nickmul
dintriînșii nu se încumetă însă a frânge cerbicia ,,schisma
ticilor".
1 Hurmazaki, Documente, I, pp« 134, 153 și urm., 164-5, 175. și urnv

\ pp. 429-30.
a Ibid., I2, pp. 167-71.
= ■ - ■ ■■ ■ ■ - ■ ■ .
.28 T ■ N. Iorga
cap. n.
Infemeiarea Mitropoliei Țerii-Românești.
• Patriarhia de Constantinopol pierduse, în cele dhntâiu

timpuri de existență energică a împărăției bulgărești nouă,
orice gând de a se amesteca în părțile de sus ale Peninsulei
Balcanice, unde, de alminterea, nu-i făcuseră loc nici Cesarii
bizantini ai celor d’intâiu recuceri. După Ohrida lui Vasile
Bulgaroctonul, păstrată în, rosturile ei bulgărești mai vechi
în ceia ce privește atârnarea de dânsa a părților dunărene,
locuite de Români, venise ia stăpânire duhovnicească în aceste
regiuni Târnova Asăneștilor. Aceasta avu putere, atâta vreme
cât se ținu și puterea Statului bulgăresc unic, într’un timp
când cu dependența ierarhică bisericească/seQfnia, de la sine, -
și o situație de atârn are politică.
După moartea lui Io an;J|san, cel mai mare, desăvârșit și
netăgăduit împărat bulgăresc al Penirisul^ Bulgaria împără
tească slăbește însă, și, în același timp, începe a se sfărâma,
după necesitățile geografice, între o adevărată Bulgarie cen
trală, în jurul centrului firesc din Târnova, între o Bulgarie de
către Sârbi, care se apăra prin cetatea Vidinului, și între o
Bulgarie răsăriteană, a Mării, cê cuprindea Varna, Kalliakra,
ajunsă o reședință de Țar separatist, precum și toată Do-
brogea mai restrânsă pe care ajunse a o stăpâni Statul român,
în această Bulgarie maritimă, încă de la sfârșitul veacului al
XHl-lea găsim pe un stăpân.itor cu numele de Mircea (Smil~
tzes), care e în bune legături cu Bizanțul înviat, al Paleologi-
lor, restauratorii de ortodoxie, pe cari el se și sprijină în
rivalitatea lui cu Târnovenii. Fiul lui Mircea, loan, avu cins
tea de a se încuscri cu împărații constantinopolitani, într'o
vreme când, de altfel, și Țarul din Târnova ținea pe o ne
poată a Paleologului domnitor și numia pe fiul născut din
această căsătorie cu numele măritului basileus, Mihail.
E sigur că, în aceste împrejurări, Mircea, fiul și ginerele
" său, stăpânitorii țermului Mării Negre până la gurile Dunării,
statură în legătură de supunere și cu Biserica patriarhala gre

cească, adusă înapoi la ConstantinopoL în Varna, erau, și
mai de mult, episcopi cu vechiu titlu metropolitan ;• pentru
Ținutul care se chemase în anticitate „Sciția Mică", li se
dădu un episcop sufragant, care fu așezat la Vicina, o stație
de corăbii și loc de schimb cu barbarii de la Nord, cari,
aduceau grâne și piei înaintea negustorilor greci și italieni
veniți pe Dunăre. Vicina juca pe atunci rolul pe care mai
târziu îl jucă portul Chiliei, care fu genoves întăiu, apoi
muntean, moldovenesc și în sfârșit ajunse în mâna Turcilor,,
cari-i mântuiră, prin negligență, însemnătatea. Astăzi nu mai
e nicio urmă din Vicina, pomenită și în veacul al IX-lca ca
Ditzina3, al cării nume n’are nimic a face cu Măcinul, co
rect : Mecinul de astăzi, și care, după mărturia neîndoielnică
a portulanelor, a hărților de plutire p£ S^rk^le întrebuințau
negustorii apuseni, din Italia și C^talonia, era așezată, nu în
fața Brăilei, ca Mecinul, ci pe la unghi/T de' îndoire al Du
nării către Răsărit, pe un braț numit: râm Vicina, între Isac-
cea și Tulcea, și mai curISjd^rDtă fiind existența acestui
braț supt zidurile ei, în posiția splend^âă, supt toate rapor
turile, pe care o ocupă astăzi acbst din urmă oraș2. Ea fu
luată de Turci la 1387-8, și dispăru astfel din istorie8.
Episcopii de Vicina sfe păstrează în toată întâia jumătate
a veacului al XlV-lea. Unui din ei, Luca, mijloci trecerea unui
mare număr de „Alani", adecă, socot, Români, în peninsula halca-
canică4. Astfel ei aveau la aceste vaduri ale Dunării-de-jos
și o oarecare însemnătate politică. Supt îngrijirea lor trebuie
să fi stat și castelele pe care, prin vre-o danie a lui Mircea
, 1 lorga, Chilia și Cetatea-Albă, p. 24; Gh. Brătianu, din Bulletirr

de la section historique de V Academie Roumaine. Tot așa în știrile
rusești despre „Bârladnicii“ cari fac vitejii la Dunăre; Geschichte des-
rum. Volkes, I, p. 184; ed. românească, 1, pp. 183, 188, 244-ă. Am.re
venit asupra lor în studiul mieu despre Vrancea (Analele- Academiei.
pe'and 1927).
2 Chilia și Cetatea-Albăf p. 47 și nota 5..
5 Ibid^ p. 63; cf. lorga, Geschichte des osm. Reiches, 1, p. 259-260.
4 Pachymeres, II, p. 268 și urm.
Bulgarul sau a familiei sale, le avea Patriarhia constantine-
politană în aceste părți, între altele Chilia, care nu se ridi
case la o însemnătate comercială1. De alminterea, Patriarhia
era așa de bine împărțită în aceste regiuni, prin astfel de
•danii, în care interesul politic avea mai multă parte decât
evlavia, încât Silistra însăși, și chiar reședința din Kalliakra
a Țarilor, sânt pomenite între posesiunile patriarhale 12.
Pe la 1350 stăpânia asupra Bulgariei întregi Țarul .Alexan
dru, cel de-al doilea din noua dinastie vidineană, o rudă și
un prieten al Domnilor Țerii-Românești. Părțile dobrogene,
de la Kalliakra până la Chilia, nu se desfăcuseră încă de supt
ascultarea lui, pentru a formă din nou un Stat deosebit, al
lui Dobrotici8^ care deocamdată se mulțămia și cu mai puțin *.
Tatarii, cari stăpâniseră, multă vreme, malul stâng al Dunării,
lângă revărsarea ei, avându-și dregătorii și vteneșii în Ceta-
tea-Albă de la limanul Nistrului, erau m decădere răpede, și
nu se găsise încă o putem nouă c^j^\S*a-î moștenească. E
îndoielnic dacă în asemenea împrejurări un episcop de Vi-
cina putea să-și mai îndeplinească îndatoririle păstorești în
' acest colț de sălbătăcie veșnic neliniștită. Va fi residat pe
aiurea, ca un simplu in patlibii^ episcop^cu titlu, dar fără
reședință, și el va fi primit cu cea mai mare bucurie rugă
mintea celui de-al doilea Domn 'al Țerii-Romănești, Alexan-
dm-Vodă, de a veni să se așeze la el, în Scaunul de Dom
nie al Argeșului,
Basarab, tatăl lui Alexandru, se luptase cu Ungurii și-i

biruise; fiul biruitorului urmă politica de dușmănie față de
regele vecin până la 1343, când merse în Ardeal și făcu în
chinare noului stăpân al Ungariei, lui Ludovic. Totuși pri-
1 Miklosich și Miiller, ActaPatriarchatusconstantinopolitam,l,^.^.

*. Ibid.
8 De aici și numele de Dobrogea, dat de Turci: „țara lui DobroticȚ.
PertUu' explicația Dobrotiță, dată întâiu, în treacăt, de Jirecek, v. Revne
historiqiie du Sud-Est europeen, an. 1928.
2 Chilia și Cetatea-Albă, p. 51 și urni.
♦ lf| • * ^11
Istoria Bisericii românești 31 W
begi ciin Țara-Românească erau adăpostiți în regat, și pacea

n nicio iguranță ac la 1355 4 ex ndi c iu iii
Ludovic: „Voevodul nostru transalpin^, la 1359 nu i se mai
dă acest titlu, ceia ce. înseamnă că relațiile se stricaseră
iarăși ’.
A sta în dușmănie cu regele Ungariei însemna însă a înlă-
tura orice legătură cu Biserica lui catolică. Dar Basarab
primise la 1327 din partea Papei, care se gândia iarăși, în
adăpostul său frances din Avignon, la cruciata călugărilor ca
și Ia cruciata cavalerilor, împotriva schismaticilor ca și împo
triva păgânilor, îndemnul de a sprijini legea latină, singura
mântuitoare de suflet1 3. Și Bulgaria era cuprinsă în programul
2
de acțiune convertitoare al catolicismului3. La 1345 Alexandru-
Vodă, împreună cu mai mulți Voevozi ale A^ror reședințe nu
se pot hotărî cu siguranță, erau priviți ca întorși de la
schisma pierzătoare și câștigați pentru confesia romană, cel
puțin după mărturisirea unor călugă^yfrancjfecani cari fuseseră
pe la' ei și li luaseră declarații ce se lămuresc foarte bine
prin nevoile politice ale Țerii-Românești în acel moment4. în
sensul catolic, Alexandru avea, de altfel, o îndemnătoare sta
tornică în a doua Doamna*^ lui, Clara, urmând unei
ortodoxe, probabil unei Bosniace, care a dat fiului ei numele
sârbesc de Vlaicu5.
Acuma însă, prin 1359,? Alexandru nu mai făcea politică
ungurească. în Bizanț ajunsese din nou la putere împăratul
loan al V-lea, după cc mântuise îndelungata lui luptă împo
triva usurpatorului loan al VUlea Cantacuzîno (1354). în luptai
ortodoxia. se lămurise; varlaamismtil, sprijinit de |
Biserica Romei, care admitea multe pentru triumful dogmei
și al ierarhiei, căzuse zdrobit; nevoia unor veșnice negocieri i
1 Gesc/i. des rum. Volkes, I, p. 262; ed. românească, II, pp. 20-L
2 Hurmuzaki, 1, pp. 600-1, no. 476; p. 609, no. 483; Zimmermann-
AVerner, I, pp. 408-9, no. 452; p. 410, no. 454.
8 Hurmuzaki, 1, pp. 647-8, no. 516.
4 Ibii., pp. 697-8, no. 551.
5 lbid„ î’, pp. 158-9, n-ie 172-3; cf. pp. 268-9, no. 207.
. 32 ::
cu Papa, cășunată de greutățile politice, se isprăvise odată

; cu înlăturarea definitivă a lui Cantacuzino; în Nichifor Gre-
țgoras, bizantinismul religios găsise un teoretician și un pole-
Wst. Un spirit nou părea că pătrunde în vechea clădire.
amenințată a Patriarhiei. Târnova nu avea încă pe ultimul și
marele ei cărturar; Ohrida, necontenit despoiată, păstra auto
ritate numai în părțile macedonene, sfâșiate între mai mulți
dinaști sârbi, de tot slabi; Biserica sârbească din Pec, a
noilor Țari și regi, ridicată abia la demnitatea patriarhală,
pierduse aproape totul prin moartea, la 1355, a întemeietorului
ei, „împăratul" Ștefan Dușan, „al Romanilor și Grecilor".
Legătura cu Bizanțul era astfel impusă lui Alexandru, când
el căută să dea o organisație ortodoxă Bisericii sale, precum,
de alminterea, această legătură se impuse, în aceiași vreme—
de și numai peste câțiva ani — Despotului sârb Uglieșa, pentru
că stătea în luptă cu Craiul Vucașy^X^nașul lui Dușan, și
noului Țar vidinean, după moartea lui Alexandru, Strașimir,.
pentru că era îndușmănit cu celălalt fiu al lui Alexandru,
Șișrnan, care stăpâni a în Târnova1.
Astfel Vlădica lachint de Vicina, oăre stătea acum la

Argeș, sau a cărui reședință dobrogeana intrase în sfera de
influență a Domniei munte, fu cerut de Alexandru și de
boierii săi de la Patriarhujê Consfantinopol ca Mitropolit
al Țerii-Românești. El tiûia să rămâie adecă în țară, să
îndeplinească aici funcțiile obișnuite ale unui ierarh, creând
preoți în âdevăr canonici și sfințind biserici în care să se
posată face slujba potrivit cu dreptul bisericesc. Dar, ca unui
. ce fusese ordinat, el nu era să fie pus din nou în Scaun.
Nici titlul său din Vicina nu avea de> ce să-1 piardă: în
1 Acta Patr,, 1, pp. 551, 560 și urm.; cf pp. 577-8; reproduse în

Hurmuzaki, XIV1. Cf. studiul mieii Condițiile generale în care s\ui
întemeiat Bisericile românești în veacurile XIV~XVly din „Ademoriile
Academiei Române*, XXXV; C. Marinescu, în Memoriile Academiei
P'omâne pQ 1924, și întâmpinarea mea, în Zștorzcd pe același an».
- ’ • .. ' J ■,?
■ .. . ' ' ■' ; ' '' ■ ' ■■

•' ‘. < ' •. c ; " .. . ' .■ -
gat a« Patriarhului, pentru a exercita drepturile episcopale,

un exarh al plaiurilor, care alcătuiau pe atunci stăpânirea de
fapt a Voevodului, a „marelui Voevod și Doinn“, spun scri
sorile patriarhale, al Țerii-Românești, al „Ungrovlahiei" —ca
să nu se confunde cu Vlahia balcanică, supusă altor păstori
sufletești. lachint era numit, de hatârul Domnului, care, spun
aceleași scrisori, îl ceruse, „nu odată numai, ci și de mai
multe ori, prin scrisorile sale47, „Mitropolit a toată Ungro-
vlachiaV dar fără specificarea locului de reședință, fără,
crearea unui nou Scaun metropolitan, unei nouă diecese.
.Mitropolit de Vicina„ poate și cu drepturi străvechi asupra
teritoriilor ce stăteau acuma supt oblăduirea lui Alexandru, el
rămânea cu drepturile sale de pană atunci și situația sa ante
rioară în ierarhia Orientului, dar el căpai^rapă, stăruința unui
nou Domn ortodox, și drepturi metropolitane pe o întindere
de pământ, mare, de sigur, dar încă răyJ dqîfriită. O mai
pronunțată înoire și o mai deplin^brânduiala aveau să se
facă numai la moartea lui lachint, câffikxatriarhia făgăduia
să sfințească un arhipăstor anume pênWi ’țara lui Alexandru,
dacă numai acesta și cei cari-if pot fi moștenitori vor da
jurământ scris că nu se voiâ^^ta spre alt Scaun patriarhal
din Balcani și dacă se upr feri de rătăcirile latine de pană
atunci1. Astfel, prm hotărârW Patriarhiei din Maiu 1359 do
rința lui Alexandru-Vodă a face din țara sa un teritoriu
ortodox statornicit era îndeplinită, măcar întru cât îngăduiau
canoanele și împrejurările date ale acelui moment.
III,
Cele cTintăiu biserici romanești.
Cele d’intăiu biserici ale Românilor, din Țara-Româneasca,
din Moldova și din părțile de pes+e munți, au fost clădite
1 Acta Patr., II, pp, 383-8: Hurmuzaki, /. c.

3
apr .■
C•
*♦♦♦♦• C
'O ‘‘ 3 I.g|
lil|
;♦♦
33H3QP A ♦ t: ' *...... * * * -3E’...... ♦ • * • • • ♦ • ♦ ♦ ♦ ♦ • ♦ * • | ♦ 11 ♦ * * J | *: * * * | ■ ■
A: ușor, ■ i lemn. u I ;eiici t ac - rt( i le lern i s icut ■ *
toată slujba iunmezeiască în. satele și în cele âteva, foarte AL

puține, târgur ah i r stre, j a lă în . <.■; A A ; ludea î“
’: . erau făcute aceste biserici, se poate înțelege după
•re^ care ’ auridicat tot dii 1 i n, în vi n r .mai -re ff
•p . după cele care dirAvreiiiu - se'vorbește uneori și de —
A! -A AiVdea ■ -. sălii păstrat in Vestul Ardealului; Așa., pana
diunăzi, biserica ■ reeasca din Bistrița în Ardeal era ele
ii A..re, A ea ira fost dățâbiată câtid săi rapatap din piatla
îl n'ssio’ vo^.ul lăcaș de astăzi, ci s-a strămutat întrAm sat.
* 1 d •: t s • ; s. o , .. , o.-- . -î M.- - i .« re-
; : să treacă iu aii sat 'mai șărâc, rare nu poate clădi. La Șcireia,
în 1 inutu! Vasluiului,’ se vede și astăzi pe o înălțime () bise.
drena ele.. lemn îri care se sitijireire nare ; e făcută trainic dre
111 • i ' ghiu re-re 1 A: : re L acre s i )dru ce ». - ' !
al Căpoteștilor, și Vasile Lepre Domnul Moldovei, gonit dc
f> o.i i si dă I dări, < 're - îb ițeau ța în . . ărț
rere im: ce;- di siș 1 . . ilplbăo și a stal
re mAo redă vreme, pe când Dpțnijna Iui se închisese îi tre p
■ i N< untul ud Domnul • a r A re 1 ju d ă. ataA a i i
AAre di A i dam ie . u scă, « eia s a înc ftx
■ popi < Ireeore de lemn, care i rămas pe ut ă pentru re re re
m su pomelnicul începe ( ium k lui VaȘilei-Vodă M ■
: ! reiui sA înd (f tat în toate pă clădirile de prelr-i ș a pus
tfd n’â ic m cioplit, ca și < md de la o Ad !
re i 1 o.
. I-
d' lemn destul de veghe a,, ,, fost
' I, VI Al - AI A-AA A Al, . I; ,A, A-AA. ,, .A, ,,, AA, S -A . ,A, p.^ *
ateia
;A, ; ,,, . ,,
care ,<A.ăA
' A« A, ,, .. ; A<< '
' - • Aore- /Jure'ire ir p , pd] - ,ș .p<t. așt|zj ni

' i Jtf m ști c re a fost ak ăim!a ; im > H-^m- o - mr i • : I
re T oriuA, ren.re. .m m/v Mm sâa și în ûbâ rtv o- a. pi :

: Marinescu, ak institutul^ de iWrțjb nm-'-rem $18 Ll'p
A! CAXXLL/mf. mavn < ota, re s< »■ 'rec p*p

s V. lorga, Inscripții din bisericile liomâniei, Lf p. 181.
!«• <
!♦ '
BM
■ ■■<
♦ om < < > m I tc ia E isc leii om e ti * I * 11 * 35
• ♦ m ♦ e ♦ fi ♦ » »» <•' W W
♦ m <m mmm || ........ . ........ .... . ........ . ............. ..
* riea^ nd iu rate i d pi itră sau material ară 1 ide-
e mână iu pus .să se lucreze din lem biserici în ( in rau să
asculte slujba și să se c.)dihrieascâ chipl incerte. Așa ni se
* spun 5 ronicarii ostineșt ’ . a - za și al
' XVIIAleadespre o biscrieom hi ; .. .> < '
pil ® v j ui
♦ rare ar fi astfel cel mai vecJirn ® r * . ! -

' e?,Ințeiesuirn și noi din oameni bătrâni, lăcuitori de aici' clin
mamș cum se trage cuvânțiil Om . m că o biserica pie
. p u',r .1( . o. •? p ’ ■. ț ~ șj acea bise-
riga de hmisî -m biiirfabo'' ȘfefairA'odlp Ae o mp' clachț' l’a '
iiiănăstuea Putnâ, unde stă p . ■ > .
■ ■ i m nm O mOM m < V - - m j i - r|p
piâfTloî; ! 6 i; * s £ * * # ® ® * * | * * * p X I Z '
a 1 grifi vea m -a 1 . ■. o mmm u ummaseăj, m* jn
Aîokiova prin ai XVJea, au început r m* mm j.p dl zfy.
opmTarne de jcătre Domni. Nici boierii chiar maveaa mijldaș
? Nepriceperea ce Arfe-bții < . . . a istfel d ilăcim j
.,ițs , . . . . . t . .... ,
mi biserici de mir pentn țerani, ci gropmțe pentru dânșii

și mănăstiri. Satele ău trăit cu biserici de lemn păi
. veacul al KVH-lea. Numai m gei lin urmi trei sute le ani
stei părăsit obiceiul de a întrebuința iemn pentru bisericii,
oi A, oii Ies în Moldi va-ck sus ș ia sătenii au mcepm
Omm a dura acele biserici mai homp mm mî-m P j r
până ia trei sote de ani chiar, și dintre care cele .mai multe
. <e -....5 a ; . iad m< m pt;.o mm m alde
♦ maistre ♦ ■« ♦ > ♦ m m • A A V m m somm a» m p» m «p m p® m m 4
Teirtoaiî, cari se liiră ,- ■ -ce, având .ca ocrotitoare '
pt Fee jara Maria, înălțau, pretutindeni unde ajungeau săV
♦ m -m f : ■: m > imnului. O astfel de biserică,
♦ zidită din liat ă, făcuse deci, cum a o. o .. i n pm
hnigp Acesta a fost cel ubmam Am m md m hmb bomm
.nimem hi mănăstirea acemb /m pmrnă e Mmc j Pm-mm/i' i
j I > I I .... I I I ♦ A ♦ • m m m s m m «* m A ♦ ♦ ♦
. e 1 LAo/nmA ? î, p. 133, rota L . p
« .1 ?A<
.«s ■ î. . < , - » ș»- ’ • •!.... • • . .............. ' • ’ ■ ISîS'tt'SîJI?, /"'
KT Ioro.a
: . 6
3* „ iorgd
♦ ♦ ♦ iii iiîi ii ii ii ii» ii» ♦ ♦ ♦ * ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ *♦ti ♦ ♦ ♦ ♦ * ♦ w * ii •' ” • • j “ j| ’» • ’ * u • * | 11 | * | i I | I j j g j miji j» j
*••♦♦♦ •» ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ * ♦ * • ♦ * * * • ♦ * • * * * * * * * * * * * * * * * * * * Z Z: !lî Z Z Z J! Z Z Z Z Z Z Z Z. Z Z Z Z Z Z Z Z a Z ♦ î
•țz locuiau călugări dominicani sau predicatori cari păstrau

moaștele Sfântului Andrei Apostolul1
La 1655-6, nu sc mai știa însă decât de locui Cloașferalai^

povestindu-se că el fusese dăruit Apusenilor de către „Doamna
lui Negru-Vodă“, soția deci . • . . . , ZZZ
pe care credința poporului 11 punea la începutul vieții neatâr-
natc a Țerii-Romănești; călugării franciscani se judecară
mm mmeci de ani cu orășenii din Cârnpiibengz craii nit
noimi si li-1 dea în u.., i -.mc- ^.2» »••
Zzt XVHLlea can ■ stai mmi jprp n: : care o cunoștea
bine, n văzut numai, din această zidire, pe — pz
■ î a foi ’ ,( mană :£ ?■:: - ,01.11 lot ■ . . . ■ can
Z . crește iarba și în care se mai văd temeliile vechilor
■ ( ■ ale t lănă stil i și bisericii, j le; 0 i o ciuce ck piatn
căzută, cu o inscripție latina, da; nu în litere gotice", și 110
ti n< ii u' ( A ai z a făeatoi d minuni I *
emez lui singu a piatră orm ani '...... / ■ zsfe. a jude -
■ pmo ! r : da - ZZ m o , , m șyli • si ;m < ;
cum se află și astăzi, înaintea altarului St. bob A
: Z m . Zz A Nod /N. tm putem ști decât prin conțpapjț|t
cu clădiri de prin aceiași vreme care me afla. pa ol ...No d. A
Ardeal. Și în Brașov ■ - < , și de la dânșii
1 thiîe >ă și r" gă pri 1 ui icepi t : t ea bk ri d de a ; z»c Zzz
' . ită pe urmă li slujba luterană f iserica Neagra, precum îi zic
»Rcmâmi Brașoveni. Iz. o înalta clădire; foarte încăpăcoaf-eț czm
S șupțiri răzimați pe cdfttrâfOrturi.; fere - ’ zm
Z St sic pb d... ! im a mtiit ispi i terialol cc se -pi
întrebuințat, e piatră de 1 • - - - t :p
j 1 Hurmuzakl, Ip p. 276, n. CCXVI; /km p b ' ' Z

Zîst Santa Andrewes Fus lyphaffiig" (în 1385); pp. 81-2.
* ■ lorga S/wdw s/ documente. ’ 11 p 278, nd XZ,
J/3p? p. 283,Ș nr.
. . . ..’ Ibid., , . AAlL
XXII.
* Sulzer, Geschiehte des transalpinischen Daziens, 1, Viena, Sd '*
pp. 331-2: III, pp. 633-640; lorșa. Studii si documente^ I-. Ib p. 273,
o- •l î. (Zio Al Lăpcdatu, în ConvoTbiri literare pe anul 1901.
EBgjfct
U3333 E■♦♦♦♦♦♦
B 3jE I
fVîitrfV3i
u_Lm
Istoria Bisericii romanești 37
deci și puțin trainică. în proporții mult mai mici, așa trebuie

să fi fost biserica Teutonilor în orașul Câmpulungului.
I. J .,;,u jj ,m mm '
aj mp o.
romani au făcut apoi bî'senm .K xm m mc mmm o.-
- iioșteni e de pi irile Ținutul
de Oft: Arfpșuî și J ' “'m''
< m rt ? Argeșutoi m ne mgm pe cm: imn mai lio mim
țm ito (e se în np ă e : 1 ; . cm
ccemp omilie.. Dar locirința Omeneasca mc rnmpm:sa tara bise- '
OU! m stofei mrnjtoe imsermc Si tomnăm umnrnDm mnmr
p ■ mu O tmf" : u' 1 ’r ""-m n-p do m mt! . . ( o,-;.
ca avut ilt hran di. v hii e5 ând era de lemn Acel
mre fum de pAv, e Nmolae Alexa&dru-¥oda. O
Aceasta Insei k: a u păstrează astă i ă uină, sli ba înec
id. k : • nul i lipseș n - bj re detojui
mii t tă 1 olta și j rte din pă etl * lin In ' >t< C;;
. m. u . ...... m i .... o . . .0 . u -a .... - •" hun
pe dcpliiL Ț| ||| IUI sili 511.UI IUI IUI 11111111 lila. alto al
Doșteml ii buintat xăfăniidță u care u Ite c ■ m
dratm cu un ciment puternic în care sânt pnpș bolovani4
■ ce: O sui albia râului. Din acest material sto Otato u m-
ui ( 1.6 metri 1 ngii e i netri țîg , m ) O-
■totd de lungă dai îngustă proporțiile om în lepmfmă mi
uopop pentru că aici nu era sa m - " .. ca oon mteo ș
u - m forn t pui oi a mu : ' • î .m o. mm :
Ș! .'ut ’t U . - L f .
nea r oitonecmisn admru pimiemto Dmiun i ■ nh •• s fum-' «

cred o au Iun a p>' • G- - . it tt lui St f '
icusera două mitidlrii: una pemtru Curte în. fața, alta, pentru
■muu uu Oe , s m Dfum'n 1 n.D m mf j,prV f M Idnto4
monoici migir: are ftitiuu, ș( cu mnd de firidei face un.
brâu cet i ni< sin decât mijlocul lui t( ful mi ită, Sâi •
Nicoară tr’are forma răsăriteană a ml cruci căci îi lipsesc'
ramurile, adecă bo humt ton Treapta și din d.augD an
iran >i în d b Itarul an >ui fii id< la m m ; to
și r/â'-uudso/o ■ ' w
38 N lorga
Txxaair o singura h-.u-.i- mr o ,» >-o.x m u

xPT D A sex- ||ftea intrării de căpetenie, supt
.r-n puternic turn cu trei rânduri, străbătut de trei ferești
ei n ig t j , ii a( <. s i e îm pat > mai mult dc c i
jun ai it( din seria insași în el or fipfSșf fta|hffe ;îopiec,
care nu se mai află aûrn da : enirea lui de căpetenie era,
fără id ala, să upraveglieze .> să apex , . h -t
,e|x)U putea să străjuiască și să înfrunte e-mm o - a ■ ia
s samă . r ; . f pta și i dâng k ■, por-
iiiati înalte, traijiice ziduri de locuință, « • . »
timp și platoșa. cetății, pentru cate scop le străbatea-.! ixa
X .--O xxXl i xgU.-.x , . Iii
Tot așa se fa' . . . , . . > ,
b se ini ă în a i i dului dek ibiiu an pat u rândnii
i5 de că = dă și e s răb iti f în de m din ele pri - fen s-
truief rx, îe rflă icolo bo < liberă, = rftru trecere care
Ia Argeș i f < st ri Hti și a făcui astfel intrare la b biserică. Ș|
n n; a « -■ a / u leal, că< 1 î >
Răsănc modelele de clădire era Ițele piș
x- t ' r . x ' , : ■ ■ ( ■ , X. i* x
.m cărămum ș i 6 îit eu bolovani . vechii o rici de lemn
ue Curtea Argeșului și că atât biserica aceasta au. ■ x..
și x‘ o i ic a făcut prin neșteri din Ardeal, șș
fc ftn < >ibiiu, la Cai eT î gea prin pasu o xj
a| ; I I III ș1 >
Sân..Nxoară ă trecut de sig rx x x x- > oș. a<
căci niciunâ din vechile hoăstre biserici nT putut trăi peste
două, trei sute de ani, fără să fie dreasă. Dar la Sân-Nicoară,
nu săi schimbat nimic. Numai cât, la reparație, cetatea era
îi ruine, și rămașii a i s’au înlătu ax las ân 1? pe dc aiul ce
stăpânește ruinul oraș, numai bisoricijț;< Și piittefhic ; m ,
u p ă - ea a cu totul pierdută, i normintele ce trebuie să
fi fost aleg n'au lăsat nicio urmă mai însemnată â,
. 1 Ve ) ntru tot cc | ve te architecti a u - bj inx- / xx

S’dn/îmnortf din Curtea de-Argeș, București, 1888. D. Virgil Drăghi-
cernr a gării î*. săpăDrile sale acolo mini ai obiecte fără valoare
■ ■ ' ' ' ■-
Când Patriarhul de Antiohia Macarie a călătorit prin țerile

noastre, la jumătatea veacului al XVII-lea, i s?a spus la Argeș
că biserica cea mai veche e cea domnească, al carii hram
e tot Sfântul Nicolae L Această biserică a scăpat de inten
țiile de a o distruge ale lui Leconte de Noiiy. Dela Sân-
Nicoară o vezi în Vale cu gârbova-i cupolă centrală și un
ghiurile zidurilor ei. în această biserică stăteau moaștele
mucenicii Filofteia, tăiata de tatăl ei, pentru că, la o vreme
de foamete, împărția la săraci grânele ascunse cu multă
scumpătate de acest tiran. Tot acolo se păstra și o icoană
a Maicii Domnului care se descoperise întrTm loc pe dealul
unde s’a zidit apoi mănăstirea. O cronică a Țerii-Românești,
scrisă în veacul al XVIIMea, arată însă că Radu Negru ar
fi făcut la Argeș „Curți“ și „biserică, în sarea, după moartea
lui, s’au îngropat și i-au făcut și statul de piatră, adecă
chipul lui, care iaste în slona“ — aêc^pridvorul — „acei
bisearici“, ceia ce înseamirâ piatra înfățișând un Domn pletos
cu. o cununiță pe cap și cu hlanWlă <pe Wieri, care c azi la
Museul de archeologie și istoric din București1 2,
De fapt, această biserică a fost înălțată de Bașarab-Vodă,
care poate fi privit, deci drept cel d’intăiu printre Domnii
cari au împodobit cu biseniți pământul terilor noastre. Menită^ j
nu atâta pentru orășenii din Argeș, cari erau puțini, sau
pentru sătenii din împrejurimi, cât pentru îngroparea mem
brilor dinastiei, ea a dat la iveală, prin meritoasele silind ale
chiui Virgil Drăghiceanu, secretarul Comisiunii Monumen
telor Istorice, însuși Trupul ctitorului, cu acea căciulă sămă-
nată cu perle și cu acea hlamidă, de mătasă roșie purtând .
crinul ungaro-angevin, iar la mijloc cu brâul pe care-1 închide j
cheotoarea înfățișând o „Ledă“ și pe crenele un cavaler cu ;
1 Călătoriile patriarchuliii Macarie de Antiochia în țerile române;

1653’1658, fesă de Emilia Cioran, București, 19C0; cf. pp. 139, 141, 142.
2 Șincai, Cronica Românilor, ediția a Il-a, I, p. 394; cf. Tunusli,
Istoria Țerii-Românești, Viena, 1806, cap. LI; cf. Onciul, Originile
principatelor române, București, 1899, p. 221.
ISflSlIIS lililcliicil» flsiîîO
KT T
40 N. lorga
. ♦ ♦ ii ♦ ♦ • ♦ • ♦ III ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ * 1! ® • ♦ ♦ • ■' ii ♦ ♦ • * * ♦ • • • • •
J e ijj I (j Jj 111 ( ♦ ♦ 11 J11 • g 11 > 111 ♦ • • ♦ ♦ • • • • • • * ♦ * • * ♦ * ♦ * * * • * * * * ;
*• doamna lui. Alte niorrnmte au dat brățări și inele de aur1 -
Plănui bisericii rfare a face cu acela ai zidirii de pe dealul
• i cetatea, dar cl samănă întru toate, si în
nu i se mai află părechea în tot ce au clădit străr . . .
are'”mie btzantirie din proviodc ale acestei epbce.
ii ' a reu se tace pe lati.irej ci în tata, întăiu Un pronaos,
in care se află mm ■ > = din veacul al XlX-iea, ale Brătie-
t: udn. re dmcoio, in partea stânga, piatră veclfi, a căror
ure-regrem nn sc mai ; ' a i
i i ;■ | despărțitor se țtrece în naosul întreit, taiati de două liriii ac
pilaștri. Potrivit cu forma d- -.u,-, m rea e -m> «. .-ret a
cele mai multe din bisericile noastre, iar nu
umflături la strane care se întâmpină ia Sân-Nîcdăfă, sânt ara
ii rererea străpunse sus și jos cu Bâtei o ferestruica: absida af
♦ ♦ tarului, în fund : yo ig( -re cu o singură fereastră, toca:
♦ • jos. Proscomidia si diacot i re pnt( r rfara. ■ • î
; ; dres: ta g X st ■ ga acu - §idf upolă de turn, cu ii
; i dr c e, I a a p n fere fi e i c ad t Ițim n j n v duri i upia -
laosului mare. în stil mult mai ritîipltl și diai sărăcăcios hOa
♦ podoabe, e ca biserica Fheotokos dina onstantinop a ' XX-
a ridul n i e nu t mai but, nici rri ii râu de ât la Sâî -Ni om i: i
• ' or renchio ■> u cU :ărăi uda ' dra pali ie u rem re i
; ■ ovroad Doiovam vineți. XX V i '
’Pi ib c ud ■ al nu t ăi ă . t adă si nțit s re,re . • re re- și
re 0 X iui ou să . c fi trăgăn ri în țpt ( țf il ‘ 1 rigiî Ortiftd •
mșauioî acestuia, Nicolae Alexandru și apu- a .-re
f'u.r.û.wre ■ re;. . f(Uj iw yiadi-slâv, avu însă o t|df fo ;
^schiță pentru biserică, și numele lui, pe lângă care s’a adus
acela al Negrnlui-Vodă, fiindcă biserica era fosr < -
l'n strânsă legătură cu această biserica Povestea spune până
i i .afaz i i a u. a ba rea.. . u. . .. -■ rere— a; » ’ ;
i I i lotteiaib . . . , 8 .. . „ ♦ « . » # « •» • ♦ * > ș » ♦ • « ș Ș♦ ș » Ș«♦ * * ******îf
1 V I nro-^« ur re ; ,/■ ’
s-re-,-rere » . szzB '/• byzantuiische Baukiuisi, Vinivd Ir p
pt I, fig. 10, 11 și 12..
; ’ Macat e, /. s., și f jcriereî visitatiei Mib sire areru ai /«ou -
♦
♦ * ♦ t ♦ • ♦ o iui ♦ ♦ ♦ <
Ist o r i a Bisericii ro m â n e ș h
Nicolae Alexandru-Vodă a dat încă și Câmpulungului o

biserică. Aici trebuie să fi fost și mai de mult întăritori în
gura văii, precum și o locuință ușoară pentru Domn, lângă
-are a cuvenia să aibă un mic lăcaș pentru rugi iimilt sale
Statornicind forma ortodoxă a vieții creștine din țara sa
Domnul evlavios și harnic care a fost acest Nicolae Alexan-
drn nu voi să lase pus< loi tăi ite la ( impu ngîi c ia
numește niarioreo o oro 1 ‘ m D IN o hm rh >
de \ o .■ > " are v? >ăn v ■ lis cii 1 Oî i
d 1 4 -I i . b lăd; un
mm< mm aii 1 ni « m, m îd,>. i.' e ‘e fe-
reasta îngustă și împodobite cu firide frumoase. De b ei
; h au qre d<mm aipu ue ziduri, care mcaomiu m-cumuim
et ii u iei iot h ăi ă idă m oh palatuli lonu esc
corespund. celor de ia Argeș.
’ ' itimcme di ița E Jome mba
mi, ăsțfjșl Șlrcolae Ale ndru se îng >pă lici, în biserica sa E
im.r ic arul urmă și mai departe, așa încât șiroi ctitorilor cu-
„p premii, nepot d( ■ i il înt rheietoruliri, și pe fiul
acestuia chiar, 1 an, în vreme? cări ? mântuit deci zu-
„grăvealab ti. ■ ;4
II i|||i i|||| lllll lin III. |..|. H.IU mi |||jl ?ș|jd III1 III1
_ ____ crem# •
ro orjDbt ță II pp. 635 6. ( lădii . suferit i apar t, - rațe care
totuși nu i»au schimbat înfățișarea. Cred că acei ce a dres-o întăiu tre»
Vere m bre o ■' f p V' la nreeon’b ve-u ului ri XVI le
clădind frumoasa mănăstire de de-asupra râului, n’a putut să lase în ui-
mv vrerea. bberm, atât de rrnopm ' măi '«mor ;,g
1 Inscripțiile mele, I, p. 132.
. ■ v orpa \ dală, p - ■ p §0. N )lac ăruisc di»
<icii m> Bă ic tii pi • / - •b Buch
m. mm c »dea i(h u , puu nhjc n iun re km
hn u >onm cuce ic di veacul al XV-lea făcu in ncăperil d
. inț? Ic lomniloi și ostașilo o mănăstire, ire putea acum în
fața, ve hii mănăstiri catolice. Biserica re miipăd? nnu c-ntr m în ue
im 1 lui Ak ich u Iliaș : 6104 M it B i i ib • făcu d î
nou, dar : i.feî. după aceasb, Nicolae rĂavromrdai. află ■ :ă aceasta ie-
serica, „făcută de Doamna Mircii-Vodă“ (sic), s’a stricat, și puse dese
00030
IV
A doua episcopie a Țerii-Românești

: și viața bisc leasca îi ices pin a ia n •
cepului veacului al XV-Iea.
Alexandro sau Nicoiae Akxaiarrio;¥oda muri h 'AA o

toamnă, fără a mai părăsi punctul său de ■ ->
om o ea f:r?c ru -v catoIicisiTiubd sprijinit de Ungaria».
IJrmasuî lui, Vladislav, Viaicii, urmă la A :A ■ o
de portare în materie religioasa și, arătâhdu ' ' no
ceia ce privește îndepliriirea Mătoriîlor sale feudale față de
regele Ludovic, acesta pregătia la 1365 o expediție de cu
cerire împotriva Țerii-Rornânești.
Ea Se oidreptă însă în. altă direcție, căci moartea Țarului
Alex ai dru fâcei ci putință întiru e< a tulu ? .0 sc în
■ X! țîl , - vă.V: f Vlai( 11 .A s ... . VH s. - ( . ’ rpvv V j
rvu- Bmi A icgeEp acel Vatm în sare sc așezase. uupu
moartea latmui său, Farul Strâșimir, soțul unei surori catcx
A.-, a lu: A:m ; A o ■ îp . .> ■ ■ din Vidin
răsculat: mp )ti va ostașiloi unguri îi a Era is t iilor aduși
de aceștia cu înlăturarea episcopului răsăritean de Vădim si
, EA.;, trpptt pe scurt timp îți mânile Romârm- ni Asicu,
temi se alem || îvhmîsr
: î ’nm am ȚA între a iii D rnmc ș> j . EA, pai a
ce Voevodii! Ardealului, - - ...
■ M e m ’mu m.. s v ‘ A. i (... A r(.
niească dec8 o împăcar 1 care 1 Ac e m,A m.m i A. ăi v,
simir.
A Vlaicu. câștigase în aceste împrejurări, nu numai
' ' 1-. și mserc-aA zugrăvmd-c» după vechea Zugrăveală șl lazcslrancim

m odăjdii nouă (Radu Popescu, în Augsm , . ■ . ■ în
sfârșit ea a fost iarăși dreasă, după ce tuai căzuse odată, prin anii
s20-30, Din vechile ziduri a rămas turnul, acum cu totul osebit de bise-
,t! și măcar o parte din puternicul zid d( către drum; cf lorga, Ins-
crf/AE, Ș p 126 și urm.
O w S!|i w w w WF W. W W II» fii S||0 S|P W S|
r e e O ♦ ♦ ♦ ♦ || vece
► Istoria Bisericii românești 4C
i» a Jeleam creat anume pentru iânsul al Fa< ir ului d r

Banatul Severinului, fie și în calitate de vasal al puternicului
d rc ge vt cin I)ii r rtea lui el s irătă înd torit faț
1,8 învjns așa darnic și îi 1369 încă el n loște;
r ,? hgs.ns ,t_ a terii sale pe epjsgopja catolica a -Ardea-
" lob» ~ m î-:mf ; ! V. t.?. e dt a ol > sa >
Argeș chiar, poate la ‘C-- Cof of g, . c
• '“j*- * c ; g. p, r ., ■ ■ 1( nn șt 'e< actî te -
îi 1 ” o. < " â : . ’ - H f ’f ' ■ c <
' ■' o* i ' 1 a m . oo c: .im o. c. m m. . ' of ..
« e( n(V,.v pU' o.;11 J, 5i?‘ î p. ( CSr qn ^/FF/O1
« t- . < ic (..;m a ,, pi. , ț * ;m ... ^ :

e r m, .p ,, ,.(r,.pp( q ;)V < O iPPMJFf A •’
~ sm (pp ;11XopT îndemn k o nvertire cât una

ck îngadiund menită sa tămâie fără urinări practice k De
hună samă că sufîagantpl a fost și uimit p§ basa acestei
r- Orp p p 1 )nnWo ;j p ( <J f{ fOj f j rf)re p( CUR'
și tntliniTTi peste filil ump,
<3 ,P ,< ,,;n t , ,, ,. , . ( ~ j- cp
schia Domnului, ( lara care se pare a fi păstrat încă nana

în acest timp un rost îns^mpât în conducerea. nnncmatulw
muntean Amândouă fetele ei cea măritată eu Strașirnir ș?
caro luase pe f iruj sârbesc Uroș rămăseseră catcmce "
ii ele S| njc opera de propagandă a Aummmam’or în Amm
Slda Balcanică jn 070 Parnc -u <r: qU.pOH!rn pvu+rn ifWp
și nu iPă mvo pohp mr. m 'for esor - -
u Cu câțiva âni în urmă, oW!" fii ,'VU’cammă\, mj Cuc

dpi Bogdan, prefăcusera provincia ttngrreas* a ne pe ape
Moldovei, a iui Sas-Vocm, mc mmooi o a mniașifu os
uC '* u i sfruj' O( OMH r-fuiu pmm in •> vșimui
> iupu O’ • ii ugiiii, (mc ii.fj pmo' 5. .«ai in;umtw
« -UN .flJ u u.-c >. « -u» sa mec-,u , m,,. - .mmmu ui m: u.ri.H
> ’ - t tat cârâ îhcă nu » ?£- m. na< m m ca o<
Hurmuzald, F pp I48™9, n-i CXIL «
" Ană pp8 158 ,g ud CXXÎMII e
W W W ’•»’ W W - W W“ W 1F w «n w w w w w- w w W’ FF ’* î-®e
ago |||| ||| ||j ||||||11|| ||| ||| III ||| || III’ ♦ ol!» |||| I|| ||| III III J|O || V
. a Fik Ffc iili Bl a a iii Oii otii iii a Uf - <a m «Ifc FF ,1», am FlF Uifc FF *
-44 N. lorga
fire ti. I iul său Lațeu . s imțilestul d • nu jduit pentru

a cert cu orice preț, ij torn rege Iu Polonic ■ are c tce u d
Ultimele rămășițe din regatul de odinioară ai Rusiei Mici, îi
ajunsese vecin. De si ortodox el însuși și căsătorit cu o
Doamnă care ținea la ortodoxie, probabil o principesă lituano-
mi să o mm a --cu u Mitropolia rusească dă Ham
:c in a pgny aj-tl ici ni g ■ : să se sfinte as -pi o> ;
nou pentru Scatmoi sau d.e Domnie m tumm m..i mm
'voiește să tacă si uri mmm de diecesă. Lațeu alese, ceva
mai târziu, pentru locul de episcop catolic al „Țerii rnoldo-
‘ măști m m Ig peSe sigm li mo a prii a
Kndrei Wasilo dii ( racovia. Duț • > -mm diecese-i . iretiub
de către immi; mm,.;.. Andrei fu • msăcrat hi orașul său
de naștere, de către arhipăstorii! locui, pe care-1 ajutară
episcopi latini din Răsărit, cel de ( hios și unul din „Elata* :
mPs mmmmți se întâmpiîiă td călugăl Venit tot din mc i
• și m u m ji - n Vie na ai te.fi ( ea de la ES fi Ș.
EH ./>><’ mirni j . ' ■ - fi m . :
c iar î ‘ in tiu și că pe om. d-âris 11 s7a c lădițj pț D t Wfe
străjuiește orașul, bisericuță cte zid, adesea prefăcută, mm
mea, și în forni 1 ei - . m uin - de o mare cmmmm
Haliciți! stătea și el "în veacul al XlV-Jea sujet aripă ocroti»'

\ m a ’ mmm. . D ? _X. I > ■ ■ • mm m Cm a - .
pmmtinderii, suferi d lin ultimeh înaintări latine ca demni
tate măcar, mai mult decât ortodoxia însăși atacată de vechii
ei dușmani. La aceste lovituri ea răspunse prin chemarea la
■mmm:: ol, pentru informații și poate chiar pentru pe-
V forga Condițiumle de poF/î c pan :-4 cure mn/ frUz’/zzez t

Bisericih omănești îi vea , ile XIV- < t, îr Memoriile Acadenă
Romane, XXXV.
i Hurrnuzaki, J L p. 1 50 si urni ; I >rga Stodi .. m zzme M i pp
XXV-VIL ’ ?
> Istoria Bisericii românești 45
apsăj a n presintan ului ei în părțile - >măn( ști Miti riitu

1‘âdiifitf ♦ ♦ II ||| II || lllll || ♦ l|| ||»|| || l| |li| |l II |l |l || || |
| v'Pitacul" idrc ai 1 achint că t Pa iarhi ii ipune câ

:l judkv ; ui plecarea arhiereidiu străin care avea7.
îun,? fp .. r? ,njja ’c i sale ș i c c r-
ngăduind înfinc ac Hcismului și alcătuirea lui în episco
pie, nu făcuse altceva decât sa urineze pjbjitica lui VlâiCu-Voda
... . fvu ,, , ,J(i h. . m-ș ja Vodă și
Sfat I săi trimeseră la Constantin ( e lin alt Grec, I )a.ni l
Krii ulos ca e, u. ca i m emugan maori mmnrie de.
1 HMp <. c rj..M n rm > *•- .a > ■ .mm. —q
iad tot iși el vrea ă facă a j I o r u - ■ , cu Sc
■ ea ac un, ,a hk eu a mu CmmKMz 1 o ooar o,a Vum t
ar d: voit și el înlocui ea vu ! chint dar sc temea că BGr
'■ ■■ să rrtu tri ■ e p< ■ Irej tulu c • ■ no$ usc în
-, uz. ști ce om , . ios ut pentru a pastori țara
♦ L; ( j’/r- .* Pr opol se Ipă o năs ’ mdentă de îrnpă
:i i.ire 1 ici in! fu păstrat - i c grij ’• a
tu ha Se f p ; aceasta ... i t tă asupra acemi om
CIO V; ..< • ■ ■ ■ - ■ ”1 > (ÎM i j1U,q
titl ' ’ • tr polit al im irți din Ungn lalii ri' cu < dau
sul z )bi n ii .. neprecis: „al unei jumătăți?' (Octombn
1 7() Ci i se vedt ■ • ise o d ec<m| zno . • / m
irq
t de I ș I :
veche, a carii reșeSiâța răriiâifea tot nefixata caiioiircește.
a. ■ ,rS, . ț.. . .. , ..... ,n ; . n m-. ...f pm n I

pioase din ||ara"Roțn^nea:scă, la 13'71 deci. Patriarhia -întări
și situația ortodoxiei în părțile mc t >( a /< X /
■ b cum se ricea um ori la ( otis uitinopol, prin acrie
1 Icia Pitire I, p. 532 și iifmș iiiirrnazakp 3IV a Fentra toate, cri X-,
Jobrescu, /n/e re M/tro/m/n/ur, București )06e C itk ek d-1 ii €2
Urinei , . - . , noU 3 ?1 (J( lțj, 1(,n. flu . t , v: sa
De fapt, lachint tiv se putea să r.u sufere de la superiorii săi pentru
. ițîșa întio . iubi în c riat S( a inu domnesc și metropoli
tan din zrirgeș. . «
■că, •— după cererea noului stăpân al Galiției și Lodomiriei, de
«alminterea, — ridică episcopia decăzută a Haliciului la demni
tatea de Mitropolie, supuirjdu-i patru episcopate aflătoare cu
roatele în țara regelui Casimir1. Actul de înălțare al Haliciu
lui e foarte lămurii în ce privește scopurile Bizantinilor în
arcate regiuni: noul Mitropolit rusesc al Nord-Vestului se va
mrea ftfti ciimdrtroțioț’tid, ceva nici vechiu, al 1'erîiîKdiniâriești
pentru a face llîrotdpîilț ide eoiscopi unde sder simți nevoie»
.Aceasta înseamnă că Patriarhul avea cunoștință de liefrâiigm
rrea catcnciSicridid în Aum de curând înființata a Moldovei și
o .m gâiidia să câștige înapoi această provinofe pierdută
morii oi'tocioxie. Indata ce< ăr ajunge ' • '
n kioxenes ti t n stă :>âi . . ;em iu i cu ă lexan n I Minte anul
amt! nBfhte de a. sv putea 1 ită î la o schimbare a

Primam sale religioase. SA. crezut că boierii lui au chemat
P!‘”mț ■ i irmă pe - neazi =1 is . riat< ir dintre ac ia
amu m , ......................... *• i - > irise Iliser :
uiUXH.-m . H.iu h ruj t _ u < .
infet o Ațeaațium ortodox . această păi n âștiga m
j Mm p priad Aceia ca seria episcopiîor de Siretiu se poate
mmmri numai eu greu și că nic.iunul n?a 1 sat vre o irmă ic
Hj-u.i- rurnm I Iar ) , erei țari it< i tă a izv< areku ■« «m-mm u
v'jv im Ariile priv < ih la Domnia prințului mmmimm d
' ii sp’e »e hmm g gA i "m • amica lui ’’ = o cm
him? ar fi făcut McumpolA al Moldovei pe Teoctist; legând
mxva ouuoprgr șoca nr pâtfiarhâl d-iii Ohtîdă
oare nu însenina atunci absolut nimic. . ; cade în im,o»n «sc
greșeli tradiționale care iu se rnr du tă și nMi fi h buit '
i^W ss m? Ascmtvte iiiotMlatâS f
s Am urna .urnit m.-mg» m */,-> usuce al*
XV-lea, și în ele nu se cuprinde nicio piesă privitoare la a-
oemtă creare a miei nouă diecese metropolitane. Nimic în
: -k'/o /m/zs, p pp 578-80; Hurmuzakp Km C , .

■ ?. A raiM.emm iu dmrnM/ /m ///om /iî (în rutcană) ' hicx
|l -i||||j ♦ ♦ ■> > ♦ ■ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ • ♦ ♦ < e ♦ e ♦ > e ♦ ♦ ♦ « #<
corespondențele ulterioare, — care privesc pe „episcopii"

moldoveni și pe niciun Mitropolit al terii, — nu poate fi tăl
măcit ca o alusie la vre-un mai vechiu oblăduitor sufletesc
al Moldovei. Patriarhul, care dăduse un Mitropolit provin
ciilor rusești ale Poloniei și altul Chievului, mai târziu Chie-
vului și Lituaniei!, ar fi făcut pentru Moldoveni doar un
episcop, sufragan al acestora, căci a nunii un Mitropolit în
semna și a recunoaște neatârnarea politică a unei țeri, ceia ce •
pentru Moldova de atunci era, se vă recunoaște, o chestie
destul de gingașă, mai ales cu privire la regele Cașimir,
precum și mai târziu la urmașul lui, iagello Litvanul, făcut în
același timp creștin și rege al Poloniei. Dacă ar fi fost mă
car un episcop moldovenesc, n’ar fi jurat noul Domn, Petru
ai Mușatei, credință regelui polon, fie și în Liov, în rnâ*
nile unui arhiereu străin, Vlădica de jXhtev și Lituania1 .
2*
Și, în sfârșit, la limanul Nistrului, m Setate a-Al bă, curățită *
.acum de TataiL în loc|l lande pămm^_ șKerm ,îngropat niu-
. cemcul_ k^p_cel-Nou;Ș ființă o episcopie în legătură- cu a
Haliciului, — episcopie al cării k treaflC de alminteri, nu se
poate restitui, dar care trebuie să fi fost întemeiată în ace
leași timpuri care au văzut înterneiereêpiscopiei romanești
cu titlul metropolitan din Vicîna. vetatea-Albă, ce e dreptul,
pu făcea parte încă din Moldova4, dar se afla în raza ei
firească de înrâurire și cWcucerire viitoare neapărată, și a
■crea o Mitropolie a Moldovei, uitând această episcopie făcută
totuși anume pentru Moldoveni, pentru cei de Țara-de-jos
măcar, — se pare un lucru cu neputință 5.
1 V. Dobrescu, o. c., pp. 79-80.

2 Hurmuzaki, 12, pp, 295-6, no. CCXXXV.
â V. legenda lui în pentru ist., arch. și fit., III \ p. 165-74. Cf.
larga, Chilia si Cetatea-Albă, p. 46 și urm.
4 Cu tot actul lui Iurg pentru lacșa Litavor, „locțiitor ia Cetatea-Albă"
pe care și acum — cf. Studii și doc., V, p. 597 și urm., cu Gh. Popo-
vici, în Prinos Sturdza, p. 361 și urm. îl cred* fals. Cf. memoriul lui
I. Bogdan, în ..Analele Academiei Române" pe 1908, despre Inscrip
țiile de la Cetatea-Albă.
5 Cf. Dobrescu, o. c., p. 76 și urni,, care admite Mitropolia lui Iurg, în
tărită de Patriarhul din Târnova.
' • - < ? .. : ■' ■ ■ < : ■ - : ’ : ' ’ ■■ '

.. . . . . n i i mie -.. e i ..... i ■ i i i i I f l ® I I I... i I î......... I
♦
. 48 , N. iorga
,♦ o ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ • ♦ ♦ ♦ I» ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ II f ♦ • ♦ | ♦ ♦ || f • ♦ ♦ ♦ ♦ • ♦ ♦ ♦ ♦ ♦
♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ • ♦ fim II ♦ ♦ ♦ ♦ • ♦ ♦ • • ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ * * * • • * • ” • * * * *
Decăderea înrâuririi greceșii. Noua înrâurire

' sârbească.
e e > > || ♦ > # e e e ♦ * ♦ ♦ ♦ • ♦ ♦ JJ • ♦ j| • • • ♦ ♦ • • || ♦ Jl • |J • • J| 9 n ♦ • •’ •
Speranțele cele mari ale Patriarhului constantinopolitan de
a păstra și mai departe teritoriul coc
jurări, foarte prielnice, dar trecătoare, nu .
întemeiate..
Pe de o parte, tâtinii începură m ' ■
ca să mea în stăpânire Țară|Românească. Până la sfârșitul ’
'rt vieții sale, către 1380, Vlatcii^Voda și-a păstrat,.-..de i -Men
întâmplător, Iui Ludovic-cel-Mare pe sfinții . ■
tadislau și Emeric ... cei doi episcopi ortodocși p . caic
o „jumătate1' de țară, dar nmi goiiu nici pe cei catolic, spri-
♦ ein' || r. OH j ■< mm ûpă C( banatul găsise poate
(âtva timp în mâ ii ingw eș episcopul tolic Grigoi e se
intitula, ... -ceia m E e‘ .5 > .............. > ■- i
♦ ; ;-'c :g 1 ăeverin. pie ur i ,i al ă ți ■ dineoace de
" ÎC- mh i9.- . : * , • 1 ,. <- ( L-, 7 fac ..
rotonie în Câmpulung, iu cuprinsul Omdim/m
♦ 1 a aceasta, da ă mrnimj -i ■ dă u Klitropolit mmrtmm
nu mai era în viață, 'rn?f J? k- 1378, apare însă m MOmi-
polit, nu Antiin, căruia i sc păstrase moștenirea cp mi șmu
,t , prin ce irrduențe, im I.lariton,. care dispare după 1381 o rtn
♦ îitoi va fi d d Ia ' ou dan opol, ■■ : ș . . . . .
o - r" . p <■».. ... •. r n ? , ,3 \ 7 m; 7 2
„e^nm //.m-. .n i' 1 X' dtltirt de ÎJMttropoht‘p
( fără irit iun ft i df (in un sc fiere 3 î arc mm / urm mmu
♦♦ ■ Hunnu aki pp 197 • )0; Zimme h rm WepȘr, ă c fl 3’rt- 7

2 „Episcopus Severini, necnon parcium , . (.;i d 5
• ♦ I r p„ 27(5 nr CCXVI ' ’ *
* UctaPart, II, pp 7, 10, 7 9, 24; Hi muzaki, XI / , Bj mdrti
♦ ♦ Crtwddn (Vp:antînschiî Vremelnic) KOI (1906) pf 107, 112 (set ■ ; *
nalare a lui A. T. Dimitrescu).
cta Patr., pp. 27, 28, 37, ele.; Hurmuzaki, XîV 2 Cf. Dobrescu, o. m
:: *
p 47.
IlfJ Jl ♦ ♦ ♦ ♦
JI I ■ ■ tui
w» ■
Istoria Bisericii romanești
care se întâmpină ultima oară la 1394 ca siugur nMitropolit^,

în mărturia unui hrisov al lui Mircea, din 8 Ianuar L
Pe la 1389 Antirn, bolnav, se făcuse schimnic, dar, că-
pătându-și din nou puterea, i se îngădui de Patriarhie, la 15
Februar din acel an, să iea din nou asupră-și păstoria țerii,
cas care e adus înainte întPo discuție din veacul al XV-lea2.
La 1381, ii li știm cine era Domn muntean: de la 1386
însă ștăpânia Mircea, fiul lui Radu și nepotul de fiu .al lui
Vlaicu. Știm sigur că el dobândi, fără niciun războiu, Seve-
rinul și că un Ban se găsia între boierii săi. Grigore, epi
scopul catolic, nu mai avu urmași aici, dar de la 1389 până
în 1401 găsim în actele patriarhale un episcop al „Severi-
nului“, al ,,Ungrovlahiei de către Severin8“, care stă la Cons-
tantihopol și iscălește în josul tuturor hotărârilor sinodale.
La 1389-97 însă, Atanasie, „Mitropolit /daJ^Severin", se află
în țară și iscălește ca martur într’un act,, domnesc lângă
Antirn L Firește însă că pierdere^CBanatului, îndată după
Mircea, încheie și rostul acesto„rOAlj4^l|Wiți ai cuprinsului
muntean \
O altă înrâurire însă decâj^ apuseană, latină, trebuia

să înlăture, măcar în parte, acea influență grecească pe care
Patriarhia o credea put/ftiîc întemeiată la noi, odată ce
1 Hasdeu, Istoria critică, ed. a 2-a, pp. 125-6 și nota 12.

* Migne, Patrologia graeca, CLX, pp. 99-.03 (cf. Dobrescu, Con-
tribuțitmi la ist. bisericii române, din ,Conv. Literare“ 1907, p. 15,
nota 3) și Meletie de Arta, III, p. 239 (adus înainte de Lesviodax, 7s-
toria bisericească, pp. 396-7). La Cozia s’a. găsit un veșmânt cu nu
mele iui.
3 Acta Pair., II, pp. 135, 270, 272, 277, 285, 291-2, 312-3, 489, 491,
504; Hurmuzaki, XIV1.
4 Hasdeu, /. c.
5 E o adevărată rușine pentru gospodăria noastră culturala că am
lăsat să se fure, de-către Iațimirschi,.dela mănăstirea Neamțului sbor-
nîcul slavon care cuprindea, între altele, și corespondența lui Antirn cu
vestitul Patriarh Eftimie de Târnova; Melhisedec, în Rev. p. ist., arh,
și filologie, II i, p. 130.
4
și amorțit, prin vioiul său avânt de
, în stăpânkert^bească, din mamă

dar din tată 2'rec. De timpuriu merse să-și facă
e veche cOTură, care-și aprinse m;
<ÎV-lea, când Panselinos
iuctură, în sensul căreia
I
sa se păstreze la o parte, în pașnica-i viața închinată culturii
economii , culturii artistice si, firește mai ales, culturii
teologire so-rpriumise. W* Wr 1
ogarii din Ihos un . i eau - și cx uc
• : ne B uid ambițioase care se cei pentru i
/.pramatia duhovniceasc ă în Penii Ia Bal ănica, ci ei efâu
bucuroși să potolească, în folosul ortodoxiei, gâlcevile astfel
stârnite ( irul Dma din bî Ud Munte luă a.miprămi, iu 1374-5, ;
' ■ cc cu B ' i iul Bisei , a = atriarlu ■ .0- .
moi de împăratul E șan, î rodin f ifla pe lângă dânsul, 1
tălmăcind în folosul păcii bisericești1. Pe un astfel de om au
■trebuit să caute ad ținea pe lângă dânșii și noul stăpariitor
Sedaiei xizu1 azăr, și lupă. moartea 1 p< âmg’o! c
lupta de la Cosovo (1389), văduva lui, Milita, și fiul ei,
noul oblăduitor al Sârbilor liberi, bcs/mom Ștefan, care, că
pătând acest titlu de la Cceiistaiifiriopol, în 4403, avea și bune
rti bisericești cu P irbin 1 acolo Dar, and lupă
mare îi frânge n r creștinii* ■ m către S anul Baiezî 1 ia
■. mm! x X ■ iu «u \ ■ < * Le e dă» >
tină Nicodini tre c statorniciOj^ôo . nească, m
nana atunci o cercetase numai adese ori,— mai ales, neapă- ț
în lf pălii . u i< știa al ‘ z di . Olt, i
ca • <on idt m Serbiei sak
Pe vi mea când trăia încă Lazăî cneazul și când Țara
Românea » se afla tot supt stăpânirea, lui /iaictnVodă Ni B
codim veni în părțile Meliedințului și întemeie ci hi mul Sf.
Antonie -— Antonie fiind patronul schi iciloi .< t( nie se
mnma si un patriarh consf n inopolitan de. atuncea—, o mă
năstire chiar pe malul Dunării, la Vodița, aproape de Vâr-
ciorova de astăzi, într’un loc de unde se văd mai bine munții
1 . âibes( c c u păr! r 1 Z ■ ■ > . : •
.• ita ir< tc, în stilul pe careu obișnuiau pe atunci Atho-
, In A/'c/uv flit slav. Philologie, XI, p. 355.

'iața lui f-sda, de DucLL Zi „Cnij radovi;, p. 87 (mie neac-
;ibHă)
*J
Istoria Biseiicii românești 53
legea ortodoxă in pământurile din nou eimerfe le e! și *

-mmmcide dv> mm’ > o
e Peptlgi mmm pafa,un m-mm nmmhmmmm.rma a- mmăs ♦
iiri zidite din ptatrC șiipmx oui mmmmii canonic și avanei
-o adevărată avere, moșii și venitiui E miere ;aid sa ne oprim #
o câpa asupra ior. Vodila capătă sate îo.. deplină stăpânire, ,
m rr mm reaotre : , ș, jtUSh. •. mm m da I ( 5 - . „mi s
i iha t 1 iloi • e icolo c nu ‘ o ’ m» â? ; . eor, s mii pd )
d . nu fa dă, istfe- '’m j c;- pm ; • m s < p r
' nincs 1 robotă pentn Don i, ni< mu a îndepăm î 3
rile dc x • s v m e o x‘ cmiobb u i <- • pp ' x,
zece sf îârbeș . o a ■ L za i : ca o . .
mă 2’3 ooiuM o ,’^^t 3’3 oPȘf! . ;(f| (î.p p ; ț , i:
i t m n1 mmo D mids 3 :i 33 ,.3 3 ‘ s d:i I
nu știrii nun.rai dijma de grâne pe care obișnuia sJo ridice
1 }nmoi câblde‘ cablăritul, numit așa dgpă măsura d( ®
, . , H t/1 ... n m - > '■ <; W/ ’ <3- ' km o
"■ ‘‘ ■' d- o -■ ■ p r . n ' 1« ■ ; ' 1 , m- 5 -
Anumie, egumenul Vodiffei V rimi o țuiedeperperi n bani <
pomi ’julîm ndătinat, prt ut . pentru alte cheltuieli ale >
miiipârnois 13 lângă aceasta, de ta Domnie se voi mniD? D
3rv se perperi spre a se împărți săracilor ig, in aceiași timp., sa
tot pentru acest scop douăsprezec burdufuri de brânză, fc
d nă p zc e cașuri, t t tâtea părechi k 1 hî ș ie in A
Xițăminte ba^chiar și atâtea paturi p< lângă o rnajă de
ceară, în.jmderea. liiiiiâiiăFdOF, Vlaicir-voda. înzestrase Vodjtg
; eș jdmu i dl jdii le măte î an h
' 3’ rjhiș Xm/i’ f vșg ( 3 j ;' £ 1 - <

’p;hî om ,5 gua ummd n. sbogri /îg.ă mm» admX • ,a w
pe ho n m ceha - m dog g sn h,. (if ®
mo r 5 J mic; ce, > :d ș n. ( ,,m. lai 5 m 3m e

..Sicitahih â 'J | 3 ăE. Z 3 g' C g g Șfc a ifc sfc -ifc gfti afc
Har(ărAf Ar eh t ish, 13 P- 37 și uni. w m ăș w w 'w a.g w w w
va gar teriiiii. t îl an si Sârbii. s
Așa-zisnl în Apus m/zmmox.
N. lorga
odim însusi era un caligrafat ales si un bun 210108-'

limbii literare slavone; se păstra astfel în b ii seuî
fio u
Lumii 6913, deci sau în toamna aniiiui 14(

1L tru
în argint lucrat e din aceiași vreme însă,
oîiful Scverinului n’avea niciun drept de amestec,

ommil ctitor. Nicodim era monarhul chinoviei sale
:e albine mănăstirești, care țineau să câștige pentru
uperioară o țară întreagă ce nu fusese încă atinsă.
. După moartea lui, frații aveau sa aleagă în libcr-
ină un nou egumen. Un act din 1394, care a mai
, ne ajută să știm că, înainte de^^-șitul zilelor lui
acum, călugării^n Vodita\^^^^âu o obște
l,aveau alt egumen«e \^Wsl»țîT-și luase poate

ne duhovnicesc în cinstea Domnului întemeietor.
la, auzită de mulți în CQte timpuri și, la urmă
ti scris știe să povestească în ce chip minunatul
[icodim, pe cared canta și unele cântece ale oar-
upă ce a tre^LpWirea pe veșmântul lui aspru aș-
ste valurile răzv^ltite, a cutreierat părțile de spre
î Ținutului oltean, căutând locui cu căderi de apă
are era înștiințat în chip minunat ca trebuie să
o nouă zidire bisericească a lui. Un ciobănel carc-și
'ii prin păduri îl îndreptă la dealul răsărit din codru
a numele de la pârâul Tismanei, ale cărui ape țiș-
ului chir Partenie, și după un manuscript vechiu tipărit de

escti“ ; București, 1883.
seu, o. (g pp. 65-6.
Istoria Bisețicij românești 55
iiesc din stâncă și se izbesc, căzând , din treaptă în treaptă,

de ascuțișurile pietrei zdrumecate. Aici făcu el, și tot cu
banii domnești, ai lui Vlaicu, dar, pe urmă, și ai lui Radu,
f 1 •' 1 r ■ h> d lui și i soț p i m ș
Doamn; Calinicl ?. 3 în • 7 rșit ai iui I )an, fiul a e c ra,
'n m.u C ea, ni iii mai Do m. # v m m m e ♦ a» w «t m v v • x m w m
făcu î ;ti u doditc dai i trei fi n nși ■ i mai
nultc abside ud fișarea ei o așterni im a ale s * ho
' ■ reparații, dintre care cea din urmă, :
:( I os < _ .3 ; a ;.r. m O x m .m ■ Om ui mm- .Ui
m ; t mmi U X’i> , m- .< h ? i ■ , Ș< vp.;
lin ioa moport ’ . ■ ' > p

păși t undeva Mmf <<A t simplu cadn d( la mp o-.h..
D : 1 ’• in mare ’ De almintere , încă din 1542 câni
1 i j' idi ii nou, i fo nu ipn iată e cer n
i . .imsct, prin cart t cmoseh ( zidirile mmdene din
s* c m ym ° e i nu ra cm : x mm 7 con
J ‘ primit Felonu e araia i c 1 , acela
care ar fi avut darul iluminat/rcdiXuSLpe sfânt de atingerea
fDcărihn stime când Craiul dm Budi i-ar fi cerut i easD ?
și pot fDircme i c-u pri e Jâc gros dana emu i de p ranl ,
cu numele Mânti itorului și al celor patru evangheliști, des-
ș'r ca-e m. spune că Mc )din ar fi ptmhm D g.D pe vre
pm cmd era dc ajuns st ati gă mmm piciorul iui poniu .
ca (i>-i tm > t rh. hminm sr m. m c>'' mp . 7 * i " e s a
,Lm. 13 S 5 t_ș up t £) aii»V o d ă. Ti șm aii a e ra ș >. D u b * m a

cel d'intăîu privilegiiîj cme P- D P emir c m *mi pm’P -
iecât 1 • ani dr ; , m e-^. ' ? - p ■ r ,
gc :■ ș mm făriiast <m> b’s.m! mami firii dându-i la 1406, ?
4 u Dm Rh( l , Sl ,m * loan EHad . sPz 7 m.■ k h ui ,a e i

>âLî france , păstrat îi i blio x iii noastre d la r;ontenay-aux
Roses,d m norrnâni floare de crin, can pxD fi. al kd Viadisîav.
'■ Hasdeu, Arch. ist., III, pp. 192-3. ■ e
/când merse în Banat la întâlnirea cu Craiul Sigismund, privi-
Megiu de imunitate pentru pescuit și întrebuințarea izlazului h
Dan recunoaște ca întăm ctitor, nu pe Vlaicu, ci pe tatăl
său, Radu, care, în zilele Domniei sale nesigure și, oricum,
tulburate, nu putuse isprăvi, îndieindu-i-se înainte de vreme
viața, marea și frumoasa clădire, fără pareche încă în țerile
noastre. De la ctitorii săi aceștia, Tismana avea, ca și Vodița,
sate, livezile de nuci ale Dăbăceștilor, rudele Doamnei Clara,
cele 400 de „câble" dintriun întreg județ de munte, dispărut
pe urmă, al Jaleșului, grâu ce era să se trimeată de-a dreptul
egumenului, fără să mai ceară „câblarul" deslegare de la
Domnie; apoi, iarăși, în ziua hramului, dacă nu bani, fru
moșii perperi „toții" de aur, ca dincolo, măcar burdufurile
de brânză, cașurile, paturile,, „postavurile de veșminte" și
„postavurile de încălțăminte", însă, cu mai puțină dărnicie,
'în vremi mai grele: câte zgce, nu douăsprezece; în sfârșit, și
ceara de lumânări, și dfhiar mierejQMăi târziu, cel de-al
doilea Da'n, din veacul al XV-lca, ădause o sumă de sate
nouă și, pe lângă ele, pentru întăiași dată în ceia ce privește
această mănăstire, JQgani^zlf/g^*, ctim se zicea pe atunci
acestor robi de curând luat! de la Tatari, — în patruzeci de
sălașe^
(Nicodiim trăăjăm^ se stânse de bătrânețe, a
doua zi de Crăciun, în Tismana chiar, de unde obișnuia să
trimeată întrebări duhovnicești, de naivă filosofic tâlcuitoare
a Scripturii, acelui mai mare decât dânsul care înfățișa in
Târnova Bulgariei, pănă la căderea acesteia supt Turci, ace-
• lași curent de înoire a ortodoxiei prin muncă literară și artis
tică, Patriarhul Eftimie L. El lăsă o sumă de ucenici cărturari,
cari erau în stare să ducă mai departe opera sa.
1 Venelin, Documente româiio-bitlgare (rusește), 1840, pp. 22-3;
traducere romanească în Hasdeu, Arch.’ist., 1l, p. 98; cf. Ștefulescii, o,
c., [). 85 și urm.
2 Ștefulescu, o. c,, p. 148 și urm.
ș Hasdeu, Arch. ist., I , pp. 19-20.
4 Un manuscript cuprinzând această corespondență se păstra la mănăs
tirea Nemițukii, de unde l-a. înstrăinat, după cum am spus, cunoscutul
I ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ > ♦ ♦ ' ♦ ♦ Hil! ii ♦ ♦ fi» fi mu
illllîl ♦ ♦ ♦ ♦ ||i|| ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ li il || ♦ ♦ O e li e ||||| i
Unul dintre dânșii, Agafton, fu ales egumen în locul învă

țătorului său, și pe numele lui sânt date privilegii pentru
Tismana, de către Mircea însuși, sau, după el, când Banatul
ajunse în stăpânirea Ungurilor, de către împăratul Sigismund,
ca rege al Ungariei — de trei ori el întărește averea Tismenei
și Vodiței; altele: de la Dan al II-leâ, care căpătase înapoi,
de la același împărat, al cărui căpitan viteaz la Dunăre era,
posesiunea părților oltene (1421), apoi în 1429, fiind acum
luptă și nesiguranță în țară, iarăși de la Sigismund, în 1430
de la Dan, în 1439 de la Vlad Dracul, ca Domni ai Banatului,
în 1444 de la loan Hunyadi, ca guvernator de fapt al rega
tului unguresc, pomenesc de la un timp pe un al treilea
egumen, popa Gherasim
Dar Nicodini mai lăsase un ucenic în stare să cârmuiască
mănăstiri, ba chiar să Ie facă din nou. Când Mircea se arătă
aplecat să clădească și el un lăcaș de închinare pentru călu
gări, încă înainte de moartea lui Nicodini, lă 1388, el puse
pe Gavriil în fruntea soborului de la mănăstirea Călimănești,
care se uni apoi cu cealaltă ctitorie a lui din același an,
Cozia, cea cu săpături sârbești la ferestre și cu frumoasa
pictură în cadre mici pe fond albastru în pronaos 2. La Cot-
meana, dincolo de Olt, pe plaiurile argeșene, cu păreții ei
simpli stropiți cu maturi smalț verde, — cele trei mănăs
tiri păziau și vadul Oltului, și drumul către cetatea de Scaun
a terii, si erau puternice și folositoare cetăți, ca și Vodița,
care stăpânia la Porțile-de-fier, și Tismana, care aținea calea
la pasul gorjean al muntelui —, popa Sofronie căpătă aceiași
lațimirsehi; v. și Ștefulescu, o. c., p. 22, nota 2. Alte manuscripte au u~

nele scrisori din ea; ibid. Cf. lucrările lui Kaluzniacki, Werke des Pa-
triarchen von Bulgarien Euthymius, Viena, 1901, și lui Sârcu, Vremea
și viața Patriarhului Ejtimie de Târnova (rusește).
1 Venelin, o. c,, p. 26 și urm.; Ștefulescu, o. c., p. 155 și urm.
2 Hasdeu, Ist. critică, ed. a 2-a, p. U9 și urm.; Tocileșcu, în Foaia
.soc. Românismul, II, pp. e28-30. Mănăstirea din Călimănești să fie bi
sericuța din Ostro z, refăcută de Neagoc?
. » », „ « - w w ■» ««» wn » t»ww 11 W ii IIMII» iFWliWIII */♦ ♦ ♦ II* * ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦
»il <♦♦.♦♦♦♦ ♦ lllBiîi 1 ♦ ♦ ♦ ♦ lltllfl ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ■• ♦ ♦ ♦ ♦ • ♦ ♦ ♦ ♦ ♦>♦♦♦♦♦♦
58 ■ N. iorga
* situație stăpânifoare ca și Qavriil dincolo de apă’. Și mănăs

tirile acestea aveau sate „slobode", vin, livezi, venituri dom
nești, daruri Ja brani și salașuri^ de jjgam. Cercetările re
cente ne ajută șă știm cum au fost ele la început, înainte de
prefacerea lor supt Constantin-Vodă Brâncoveanu, târziu, la
sfârșitul veacului ai XVII-lea.
Nu știm precis în ce împrejurări au fost clădite mănăstirile

din Snagov, din Strugalea", din Tânganul, mai târziu,'-— dar
bănuim o origine asămăhătoare. încă dc la sfârșitul veacului
al XlV-lea însă, ucenici de-ai iui Nicodim pătrunseseră și în
acea Moldovă nouă, unde ei nu puteau să afle, ca în Țara-
Românească, împotrivirea tăcută, intriga statornică și dibace
a ierarhiei grecești, întro margene de pădure supt Carp ați,
unul din ei, al cărui nume nu ni-a rămas intrat cu sigu
ranță, a zidit astfel, supt Pe+rii-Vodă^ contei/fnoramil Iui
Mircea Munteanul, pe la 1390, o mănăstire de cărturari, care
s’a. numit, după o cetate apărătoare,q— Și aceaȘra după un .
pârău din apropiere, M ă n ă s ti re a Ne imțulu i. De aici cu
rentul sârbesc se întinse spre apa Bistriței și de la dânsa s’a
numit mănăstirea Bistrița, mternciață, peștêâțiva ani numai,
de noul Domn al împăciuirii și oblăduirii pașnice, Alexandru-
cel-Bun. în sfârșit, pe Siretiu, în susul apei, mănăstirea Sf.
Nicolae din Poiană, lângă Pobrata de mai târziu, e de ace
iași proveniență. .
Nefiind o Biserică organisată în Moldova, afară de epis
copia, așa de îndepărtată, a Cetății-Albe, astfel de egumeni
îndepliniau în chip firesc și funcțiile de sfințire și hirotonire.
Erau JZlăjiici ca și „pseudcr-episcopii" de mănăstire din
cui... al. XlII-lea. în împrejurări necunoscute,, unui din. ei, loșif,.
pare a fi purtat titlu! de Cetatea-Albă, fără a fi însă episcop
efectiv acolo3. Eia Moldovean, de un neam cu Petru-Vodă.,
1 Hasdeu, IsL critică, ed. a 2-a, p. 132.

2 Hasdcu, Arch. ist., I pp. 97-8.
8 V. C. Marincscu-, l. c., p.. 263 (= 17).
: ' ' ■ ■ ' . *’ ■

1||| > w ♦ •> BOOWOO1 ♦ III > < <
Istoria Bisericii românești M
cu Roman și Ștefan-Vodă, cu Alexandru-cel-Bun, fiul lui Ro

man, cu toată această dinastie nouă de „fii ai MușateD, care
din partea ci, se zicea și Margareta și ocrotia pe episcopul
de Siretiu — la 1402 însă acesta, loan, stătea la Sandomir,
în fundul Poloniei — și pe Dominicanii de la bisericile Alame
Domnului și Sf. loan Botezătorul din Siretiu b
Iosif, care mai avea, pe ia 1400, un concurent, pe Mele-

letie, din vre-o mănăstire de acestea nouă, trebuia să râv
nească a fi căpetenia metropolitană a unei nouă Biserici mol
dovenești organisate canonic. Ca „episcop sârbesc4* însă, el.
trebui să ducă o luptă îndelungată și grea cu ierarhia gre-
ceașcă și bizantină, care, supt influentul împărat Manuil, se
gătia de atac împotriva acestor încălcări ale limbii slavone-
și ale curentului călugăresc ai Sârbilor.
Luptele, cele din urma’ale Patriarhiei constantine-

politane pentru păstrarea drepturilor ei ierarhice
asupra Moldovei.
încă de la 1391, Patriarhia din Constantinopol trimese un

emisariu, Teodosie, pentru a-și da samă de situația biseri
cească din Moldova. Petru-Vodă era încă în viață, și acest
ocrotitor al propagandei sârbești, care, în toate, avea înțele
gere -cu vecinul său, Mircea,^.sprijinitorul lui Nicodim, nu.
găsi cu cale să primească măcar pe Trimesul patriarhal, care
trebui să se întoarcă înapoi fără zăbavă2. Domnul văzuse
bine că Teodosie nu era decât un Mitropolit nou, de obâr
șie grecească, și el nu voia ca Moldova lui să aibă ca îrifăiu
’ targa, Studii și documente, I-1I, pp. XLVII-IX; cf. W. Abraham,.

Biskupstwa lacinskie w Moldavii w wieku XIV i XV, din „Kwartaimk
historyczny“, Lemberg, 1902.
1 Acta Patf., II, p. 531; Hurmuzaki, XIV l.
r; rv ' p- ■>. • - • ,
<) N. lorga
păstor, pe un străin, pastrându-și toate legăturile peste hotare

și menit a exporta întPacolo o parte din veniturile țerii. Dar
Teodosie nu e ace! Mitropolit de „Maurovlahia“ care stă
•neocupat în Constantin ol i i leșt 1 târâri imT* da
1193 Zși 1395 1 Z Z Z' Z Z Z' Z Z Z Z Z Z Z ZZ Z Z Z Z Z Z Z ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦
Cec', dnpâ ă ;g m J- Jj. sa . s m 1 _ < u<o, f .mo
ilqis, pc ia - m Mp; .no'o V3V r? n m-..
.aia, al dCo • m ma
mrnse Vuevcdcî reJdo /v / . . cum î1 t • *> , 2 , pe
ț ,9 \coh5m ■ . i tH(. o m 3a* i
ocpena ca . - C.: 5 / , -a j o ?5c \ . i ,i a;c p cop a
pe losrf -care, repet va fi fost n na titular de Cetatea AJbă
precum ichint era iiulai dt Ricina și va fi b. e.
i , pp, mmm J pq 1< ov< ne i

dar fulgerând eu e neputincioasă anatemă țara întreagă, cam
- nu voise, a-1 admite ca pastor al ei.
' Afuriscni; pronunțată dOlirțmia nud folosi nimic, precum
m nu aduse nido pagubă terii >upa trecere de câteva Iun
o? o’r u im ? '■ trs - , p - n ( , g nn p aJ
VaurovlahieC ca episcop ecunosjgut m Turci al Tarnovei,
. m care aceștia o cuceriseră de curând îi 1393 g< iin
rdr’mmmi mugim pt Patria ni bulgăres cfturne, corcs
pondentul „popei“ Nicp<jimf Pțin aceasta Padmrhol arate
tornița d( a se împăca, & sfârșit cu Moldovenii pe cari.
3u 3 voii ; ppmT p’i r O.;j ; ; p ; e mg; mm L
./mic Șl mame ide ia 1 w-h 4 ku mm ni al pu mume -
r)omni co Tjfs 3 tv «• mi3 p<J: : bîmm rm
ren în(iaou om" nfîcc creme 3 d" o i'C m o,
goih fm/cm ■ ‘ - • fD 1,1 .o.U șiddOto.d â;Um • î
cum i eu p uc 349 , oOpi .mj ' j pp ;m . p m Mm'
mpaiuu Agho, un uoo.h T simoam mmm mr/nii, spre
Bântuirea dc Tui i ( căror; o sa st ai ăfuins ă îa curând
«mrpecli-ția <le la- Nicopolt ♦ < ♦ ♦ ♦ ♦ • ♦ • ♦ ♦ • • • 3 ♦ f ♦ ♦ ♦ T «
1 Acta Patr., Ii, pp. 167, 174,241; Hurmuzakî XIV 9

Istoria Bisericii românești 61*
încă din 1395 se negocia împăcarea, prin care Moldovenii

nu puteau înțelege altceva decât recunoașterea lui losif, —creat
doar după toate normele canonice de Mitropolitul • legiuit al
Moldovei, cel de la Haliciu,—ca Mitropolit a toată Moldova,,
ceia ce era cu putință acum, odată ce, de la 1391, Scaunul,
de Haliciu nu mai era ocupat, spre a folosi Scaunului de
Chiev, ocrotit de Lituano-Rusul Iagello ’. Trimesul moldove
nesc era un „popă“,— precum un „popă“, Simion, ținea din
1391 locul de arhipăstor al Haliciului12—, și, pentru că stătea,
în fruntea celei d’întăiu; mai vechi și mai mari mănăstiri de
reformă ale țerii, i se zicea „protopopi 3. Protopopul Petru,,
un Moldovean și el, merse deci la Constantinopol pentru
hotărârea lucrurilor. Aici se încercă o soluție care ar fi lăsat
la o parte pe Ieremia și nțar fi îngăduit nici pe losif, pe
care-1 voiau toți, nici pe Meletie, se înfățișează numai
acum,- asociat la aceleași batjocur; ca'șUioîegul său. Anume-
Petru, ridicat de Pâtriarh,. chiar pentru aceasta, la rangul
de vicatiu, „dichîu“, trebuia saQmime^^. rostul de „exarh“’
în Moldova, pe care-1 căpătasy îiO’359 lâchint, când uni îft
persoana sa situația canoni^ de episcop al Vicinei și aceia,
reală, de cârmuitor sufletesc al ^principatului muntean. Petru,
luat și cu binele și cu răul/se învoi la urmă să primească,
rolul de exai:h7^fără să fi întrebat mai înainte pe Domnul șî
pe boierii cari-i încredințaseră misiunea la Constantinopol.
Aceste împrejurări își află și mai bine lămurirea în politicii ;

Patriarhatului față de Biserica ortodoxă a Maramurășului și
a Ținuturilor românești vecine.
Acolo, de mult timp, încă de pe vremea lui Sas Voevod^
1 V. si Dobrescu, o. c., p. 91, nota I; Marinescu, l. c., pp. 260-li

14-5).
2 Ibid,
8 Astfel de protopopi întâlnim și mai pe urmă, supt Ștefan-cel-Mare^
pe Iuga, al cărui fiu a fost unul din boierii mari și însemnați ai acelui
timp. V. și I. Bogdan, memoriul citat despre Cetâtea-Albă, în An. Ac. Rom..
pe 1908, p. 344; Documentele lui Ștefan-cel-Mare, tabla numelor.
sau și mai dc înainte, Românii maramurășeui aveau o mă
năstire de piatră, la Peri, lângă Sighet, și egumenul de
la această mănăstire a Sf Mihail îndeplinia. nefiind un epis-
o.p canonic în < ecin ît.atc ti neț ile Ic ' •":? I ■ ă în 1 39 .
misiunii lui H ido i fiul lui > , Ba au Baliță, : in, im
pondi dii Moldova omise în Ungaria, din pa te< regelui o
de f,cp strălucit □ stând din iced? tățil
n ha t} Hi i( .. p f > n a sit laț ei k cont al Ma
ramurășului, făcu drumul ia Constantinopol pentru ,,a se îu-
'hina < fintek r moaște4 Bahtă c fi tl ă un
episcop, dar aceasta tiu se putea fără învoirea regelui cato
lic, ca Ac n im-r mi numm i mei el ceru și căpăta
egum ni 1 si u din pe Pahomie, 1 a. c nan știre a
m v- , msă, să fj| asiipn Sălagiiilui Arcei,
i gocei Beregulu și în Ard al chia supn ( iceuh n l Jn
g a asul ii \ iitq ■ lt «e ah )omrilo ; : em dJi v**t -
, , ... . MU ■ ‘ Mi >. -
orice an stc j scopal i 1 Jm d. îp lgg-1 W e-a drepte

și ' Unică cu Patri rliia însăși, fiind sta o mc/m ei1 e
\ ,,Exarhia“ moldovei cm : 1 3 i . '■

buri însă așa de bine. Atunci se luară informații nouă, în
cursul aceluiași an, dc doi episcop! răsăriteni cad mai aveau
misiuni prin Țara-Româ ească și Ruși episcopul d Mitilen
și el ( Bt, dec n P( urii cercetai . utc ik dânșii se
ierta Moldova de afurisenie și se recunoscu ca legală dm
punt t i( \ed( re ( an sr • - m-' 1 - !m m
Alexandru cel-Bun ajunsese acuma Domn moldovenesc, --
mtăiu la im loc cu fratele săi Bog< u ap o singur I * îna
puțurile acc Mei )omnii d( pace și de uigăd ință, o solie de
clerici și boieri moldoveni merse la ( onsta tinopol pentru, a
face Patriarhului celui nou acea rugăminte care putea s.ă-1
permită și lui < da ui lusd re luioaștcam m care acesta ido
'crose prea, rmih, var m* mo D- -v, . mmm bu mm
’ lo-ga, SMi ș/ doc., XI , p XXIX VII și urm.

iit( a >■< e .îoliâ ajuna e îl pitai •. n , unii

1401, și îndată se redactară, scrisorile patriarhale care fă< t ă
• Moîciova o noua Dimvirioe motoci)oiitana; ruo-voitata
para: dii vpiscopi i t iar din , - sif, m os
mal deMipt anatemă, cel d’întăiu Mitropolit (20 Iulie). Pentru
a se căpăt i însă o si iranț ( i îă în ceia ce prix r* te ori
Mica polei ilor episi ■ • a >r • ■ m; ' m<
n ■ > mo 1 >. i oba ) 1 i tgoric Țm
turar ( - skn enic , și n I m... Mm . .■ m ■ ■■ ■
mnt i ■ icc o nouă ceu tare Ei și ( ăd îră h i Io* ii ulthnu
act ■ întărire1 Astfel din episcopia Cetății-Albe ieșm o
' polie kloveneamă precum din episcopia Vicinei ie
șise o M ropoln roi âneasd pentru celalt prinț 4
Rămânea instalarea episcopului de CetatemAîba la Suceavm

s boier m destu t nan Vieții Iniilor, do P
ii km mac, și un morii mteniporan care le i neaza
■ ■ ' c ... . P ; m mima p < n ac
mmM' a: s ; . . lif Uv ;
eetinoscuți di Biserica Răsăritului La locul ce s’a zis ^Po
iana Vlădjcăi - pentru ca era o danie făcută Iui losif, -
lângă lași )omnu cu Mitropolitul, ci Ierul și cu boierime;
ieșiră întru miânipin^heiOlmkdui, ca toată pompa pe cam
n s m Mmma în asemene; H'ejm > Biserica. Mica orihv
iși irmă apoi cu V ' mmme, drumul spre Suceava.
Biserica ^^MirăiJților^) a Mjrăuțijliii, mai bine, numită după
satul m care st atlase m înainte d< a se fi hotărât raza
cctau’i ’ cm pi m: oasele Sfântului de la Cetate Alb ;
i gă. dânsa sc așeză acum Mit opoi f12
Patriarhi* â dăduse învățături m ceia c mmește mm ..

melon pe carLi va face preoți ș: • m. L o ■ '
ii t n ra eu totul sigur în Scaunul său, și alte mas ir
1 4 '2/ /m/m, II pp 223, 241 si urm., 256 și ti m., 278 și urm., 283
>59 și ar , 494 p o >28-33; Hurmuzaki, XIV1. w
2 Ic rg î Chilia și Cetatea-/ M> p, 79.
64 N. larga.
La Neamț fusese pană pe atunci ca gi icn în locul lui

îosif întemeieri r I, — leg n Ia spi 1 insa 0 e călugării
Sofronie, Pimen și Siluan, cari, ti, ai fi făcut cândva un
schit de lemn 1 - , un Isac, pe i ' în ai tele Patriarhatului,
în 1407, la 7 [anuar, îosif ca >și zice acum pmca-sfmții
- :dr<»joh i> ‘m* lin , în - du ț nai s îiih V
diciei Sale", întemeiate, deci, în adevăr de dânsul Neamțul
și. Bistrița aceluiași „pi pă" Dom ifi n care va primi din
manile unui boie dele t al Mitropol ' m Ure 1 și
* rin m. ■ v ■ mi de ctilo i : m-
voâa. Ca Și egu'menii „sâfbD din Făra-Rc naneascăț Do-
mentian va avea toate* drepturile asupra mănăstirilor și-și va.
puter numi w n ștei h fără ca re-o aha pi re, biseri
ceașcă sau lum is ă, m se poată ar m tec a.
Astfel i crea u mirii nomlmrem . im/.. , m li
bertate o milă f a 1 ■' vrii • r -.o
nu zăbovi cu roadele L Pe câncLroa î demni m s;au.
pierderi cele m-mi în cup msul
terii. Din însemnările de ne dârisele cimoa tem astfel -mm
câte : .aia din ck mut i r V m-^.v a la nâ
culturii de mănăstire Astfel, G.avriil fiul lui Urie, între, 1435
și 1436, care scria o Evanghelie întreagă pentru pârcălabul
de Hotin, Lațcu Când i. O sumă de alte volume, cu slova
mare, energica, cu câteva î cercăi ieminia i istică. înfăți
șând •■m frontis-’cii linii se împleticesc și m taie, ' rn
dobite la colțuri cu flori de scaiu, se află în colecțiile
Academiei Re nâ ie, chir ‘ ce i da acari întregi in
Neamț und așternu ă rabd ■ s!( Frumoasă ,.pisarii
de mănăstire, cari credeau să-și câștige astfel și un drept la.
iieflim ’ ri mi 11 2
1 Me’.chisedec, în Zl/z. mo aw;, VȘ pp, 5. c ; g-m // zsri, arh și

fit., III, p. 14. Cf. șî lorga, AM/zusArm Neamțului
2 NricNerișii > m\ .> J m ml - AUv i : Hasdeti ->A
ist., I 4 pp 14( ( l igdan, L7/z mmmm de A/exmm’nz rt’/~
Bun, în „Convorbiri literare44, XXXVI, p. 356 și urni.
PARTEA a Ii-a
LEGĂTURILE BISERICII CELEI NOUĂ

cu
CATOLICISMUL LUPTĂTOR.
Biserica mimfeamrfcncôlicisnini.
în Țara-Românească nu se ivise niciun fel de greutăți în

calea Bisericii celei nouă. ^Stim numai, printrio mărturie
strecurată în cutare scriere polemică din veacul al XV-lea,
că Antim, Mitropolitul de la începutul -Domniei lui Mircea,
îmbătrânind, a primit cinul călugăresc, adăpostindu-se, de
bună samă, la vre una din mănăstirile domnești mai nouă,
Cozia, Călimănești, Cotmeana, și nu la Tismana sau Vodița,
centrele „sârbeștipentru care el, Grecul și represintantuî
strictei ierarhii constantinopolitane, nu putea să aibă nicio
simpatie deosebită. Anume împrejurări, pe care nu le cu
noaștem, îi siliră însă a-și părăsi chilia pentru a-și lua iarăși
docul în fruntea Bisericii muntene, pe care apoi va fi călău-
la ^j||i||| !
.... ~.P..........
1 v
1 ' 1111
mim or - a tricătoan ? In Ar i
llllll
a> '
lllllll
19
curat in acest timp trebuie sa ti fost foarte puțin înseninat.
Aici nu se mai dădea, în adevăr, nicio luptă între ortodoxia
grecească a Mitropolitului ori cea sârbească a călugărilor,
de o parte, și, de alta, catolicismul roman, sprijinit de Un
garia vecină. Dacă, după trecătorul M.ihaiUVodă și, în ace
lași timp cu concurentul său, Radu cel Simplu, amândoi fii ai
lui Mircea, Dan, fiul lui Dan i-iii, stăpânește în bună înțe
legere cu regeledrnpărat Sigismund, pe care-1 și aduce 'iu
țară împotriva Turcilor, cu cari Dan se luptă, am întregi de
zile, ca om al ,,Chesaruhiiis, aceasta rfare nicio înrâurire
asupra politicei religioase a acestui Domn.
Alt Domn așezat cm ajutor unguresc și, multa vreme, rm
presintant ai politicei de uucmta pe mwfOrfăcea rnarele
ambițios Sigismund, Vlad Dimisl,. un e
cunoscut mei el ca un prieten statorni^ și cu folos al legii
apusene, ca uri „latinopM^M>roCwmnj|ift\tti/de Ia Nurnberg
din 8 Februar 1431, priiiacij^ftfeăduie predica Minoriților
trimeși de împăratnl-rege rSêjHkS^giir, fără urmări.
Episcopia latină a Argeșului însă vacantă. Prin
documente ungurești se urnele titularilor ei; un
loan de „Antiqua VillaX (Kp^rârsie necunoscută, un Paul
de ffunyad, Ungur, il(i\dtus ; n’avem insa nicio dovadă că
vre unul măcar din aceștiJf cari „păstoresc" Biserica apu
seană din principatul Țerii-Rornănești, și-ar fi avut reședința
in vechiul Scaun ^lc Domnie, din care urmașii lui Mircea
" în acest din urmă oraș, erau și catolici destui, dar mai mult
Uigiir- mem xiș. • ,a ]f>0() ei aveau două biserici, a
Franciscanilor sau Bărăția (barai frate, in ungurește), care
privilegii ale acestor lăcașuri de închinare pentru străini,
î TJ WVfțr r t
ode a căror știință o avem, sânt din a doua jumătate ir
veacului al XVIdea numai, ■— am găsi în ele numele acelor
Voevozi din vremea strămutării Scaunului domnesc în Iar-
govișt cari nu se puteau hotărâ a rupe deplin cu catolicismul
in legătură cu politica lor de prietenie față de creștini L
De altminterea. data de 1417 se cetia pe „un basin de
piatră pentru spălat cele sfinte0, care se vedea până târziu
la Bărățiev în mănăstire se păstra, în veacul al XVIII-lea,
>i un manuscript al. Cronicii terii, alcătuită după 1688, și,
prelucrând vechile anale, întriun raport, unul din Franciscani
înseamnă și legăturile fiecărui Voevod cu catolicismul: se
vorbește astfel de arderea lăcașului, de către Turci, supt un
,,Tlircea“Vociă°} care ar fi Cel Bătrân, deci în 1394. Se mai
culege din acest raport că ¥bd Dracul a lăsat în pace mă
năstirea Franciscanilor și că ea a fost dărâmată numai după
Radumd-Frtimos, în vremea lui Basmab-ccFDatrân, pentru a
ti refăcută apoi supt 1 ' luș.
Satul Șotânga, în Dă*, iv % a fost dai uit, de bună samă,
pe acest timp „baraților0 tâ govișteni, cari, având obișnuita
concesie de „slobozie0, de a smângt adecă locuitori noi,
scutiți pe un timp de orice smcioi, așezară, în mijlocul să
tenilor vechi, „franci0' deou kg de același neani unguresc
ca și dânșiiL Grija. odieGască asupra acestor catolici din
preajma lui Vodă n’o nkj avea'insă acuma niciun episcop,
ci numai parohul local, un Franciscan.
La hotarele Țerii-'Romănești, în Severinul pe care din nou

îl luase în stăpânire, încredințândul (1428) Cavalerilor Teu
toni, împăratul Sigismund așeză un episcop, pe BenedicL
care se întâmpină și în 1439, când el capătă de b .Papă, ui
1 Cn.Iorga, Acte și fragmente, I, p. 66; Botero, lAAmtioiiî universali.

Veneția, 1596, pp. 9'4-5; lorga, Contribuții la istoria Munteniei, îv
.„An. Ac. Romi, XVIIR pp. 31-2; Studii șî doc,, I~II? p. 236, nota 1.
’ Hasdeig Ârch, istg 112, 3p. 46||||||||||^^
3 torga, Acte și fragmente, 1, p. 46. <
68 N,. lorga
i
ceh timp și grija Moh vei nd< cai msmu nu și-a

mai fi avut represintanți ierarhici L
Cu totul altfel, cu mult mai prielnic pentru catolici se în-

ățiș< * mpi ile în Mo - va, unde pro lirismul pomii
i om; o-, mMmz ’ d mai harnic decât proselitis.mii!
Unguri! >r în Tara Român ■ . ;că„
II.
Caic sia 1 în 4o t .â iî-iw Bun.
\i J Ălexandru-ceLBun avea nevoie de vecinii de peste Nistru
pentru a-și întări situația. Urm rutea adăugi d întâia lui
soție ’ >ieîriică, Mârga ( cart - [ta num h Buni ii lui Ak
mmmid șoapuo uic voia -• . . . s mncm primo
credincioaseh Bisericii roi n 1 2*5 ■ aceia Alexandru-Vodă
care î epusc organisând Biseri săriteană a Moldovei și
dornicind legătura mi i^fB^L^ântinoprmm.dă, •..
de la o vreme, -.. de sigui dypă nioart rlă( c i îosif8, 5
epitrop și sfătuitor al său, - să sprijine încercările de cu

cerire g|i ii| Igili Ulii g 1II .|||| |||| lllllll
La învierea episcopiei ^j/etiului nu era ele gândit, cu toate
egclt udovic al I * rimri’ r ,> t u - ; ■ mim
faci Papă,să ree; în I ia-lic iu, pet ti i GStftia p-
ide or mm .1 Mm imm- na f rm d’mtam
t’prnmg J, ’ m- drmuh; L ’U.: - L Mm
în rasul ■ cședî , . do nmmcă, ai inii rin r :
1 Hurniuzaki, 1 ’ pp 6u0 1 no 560

Pentru îndoieli cu privire la dânsa v zs/armu, 1, darea de
m mă a . >cmneot k publicate de HU hi /?<■ ato/i m L
El trăia tac la 16 Septembrc 1408; Melchisedec, Crom’ca Mmm
■ML ■ , m
m / r / z * / m-= 792, p. 206 și urm. op 1 Ori’/g
P» £06. .: I U
5 W. Schniidt, prr MriMMrn episcopatus d rd
I
• .sOfc nrilBiC ' LillOit I ûllm

istoria Biserică românești
înainte de ajungerea în Scaun a lui Alexandru, titlul de

episcop siretean îl purta un al doilea polon, h o-; , >
un Dominican, -ca și aceia cari stăteau în mănăstirea Sf.
Ioan Botezătorul din localitate, în care se săvârșiau și minuni
trecute-la protocol. Pe la începutul veacului al XV-lea scrie
din Sandomirul polon cel de-al treilea episcop, de același
neam ca și înaintașii săi, Ioan; el atârnă de Scaunul Cra
coviei1. Și la 1413 se pomenește un episcop, Nico'ae Ve-
ttătoris, din Ordinul Sf. PaveD Eremitul. apoi, în același an,
Dominicanul Toma, concurent biruitor al celui d’intăiu, care
ajunse astfel să păstorească tocmai în Scardona Dalmației
ungureștii Toma e și cel din urmă episcop de Siretiu din
Domnia lui Alexandru, și toți nu înseamnă altceva decât
urme goale și pretenții deșarte.
în timpul când moaștele Sf... Ioan celui Nou se aduceau

în Suceava, ajunsă reședință de Mitropolit cu binecuvân
tarea Patriarhului, lângă Aleândr^ stătea câ Doamnă o Ro
mâncă, ortodoxa Ana. înainte de a o țua pe dânsa, Domnul
s’ar fi căsătorit cu acea Margaretă de care a fost vorba mai
sus. Ea .ar fi murit în cel d’intăiu sălaș al Domniei moldovenești,
Baia săsească, și ar fi fost îngropată în vre-o biserică de lemn a
negi do 1 r catolici cari erau orășeni cu drepturi ai Băii sau,
ami J ..bicciu și ofif hă ai „cetății U ei“,
' n ■ apa ce curge în apropierea ei. P sfe osămintele presupusei
n i g n * i dar de rigur , u ntru noi i Do ni p o i lituana
Rymgalla, cum se va arăta îndată, Alexandru-Vodă clădi acum
o mare biserică de piatră, în stil gotic, cu bolți și săf duri
frumoasa ; și-i adause -chilii de mănăstire, dar nu pentru Do-
minira sb uit --i d< la Siretiu, ca/ , e , aveau g ij< sările-
•tească M )ldovei de spre partea catolicilor, ci pentru riran-
•ciscam cari se întetiac pretutindeni E lupta cu $ Dsnia* i2.
.............. slilti , SIS
sus1 res gesrizc, Budapesta 1887, p. 26 șl Eubel, în
/faeznZse/ Qz r/czZ m/P an. XII, p. 108. "r • - w.
i ga S/z/du șz doazmenfe, bll, pp XIX-XXX, XLVIPVIIL
'■ Ou-im * ’Vn.'a în 4'7 V V U XVI pe 2*4
«La 1410 biserica era gata, si un nou episcop era să steie
lângă id irile ei.
AaaaAv deciarațit de simpatie p e n tr u c at o ii c i s m t r e b a i c
pusă însă in legătură cu un șir de evenimente politice,,
care dovede • • - fusese < in ■
ci numai motive de oporîuiiitate-1 făcuseră să ica unele.
âstjn ■ .- sp< ; ; - - ■ • re
i
|a 1404, ACcmsjKiriJ jurăc tiiiâiași ciata crecărpn r^glbi
foniei, lut. Vladislav fagello, pe când . vecinul său Mirata
e ; . ■ mă neg c rească, uiergand ia. Se verei re înfimiȘ
, ăv p ' s- itu.l- c
- luptau la 1 amivnherg, în remtea polorre} îrigredriva Cavale
rilor Teutoni a 141 M 1 ' împrumut regelui
și căpăta «ca zălog evenhial Prețuia, Șl îndată,. .. . după 141 re
>. nd Alexan im mc rpând , > ■ >lou a h t< văi așii de l loamm
a An m : h »arr ct ț •
10t Via ■ . n pe ’■ re. ■ a , .1. 1 ■
" o at și bi u ■ lat ia din AugUst, e| i
opul < n nța < ă] - i v ®a < - finți pt I ) ui dc - h
Pua.re , epi gop de Baia și n Nk emi n 1417 4-r g .
a t să oi upe (1 iar a< c sie neții e
în WUre :1415 încă, atun ând Alexandru cil Dpamgl '
Ana, făcu acea călătorie politică de nouă închinare la Cur»
re , g lui I oloi c . Tt ,g m Vitold Măn h I ritii U I f .
tremei, cautârul sarei capete marmure neatârnare politică și
ti n • fo nă biserii a dei sebits trei re să i c<n -
;• mdi își ch ă la hot irelc " >ldov< i u i ou Mitp - 4it ;; L
h pi ti riik sale, din care vrut sa facă i ia a r iu și
' regat. Din dorința de a nu supără pe regele polon Vladisiav,
Patriarl • ir miî imr ■' nu vo să re ' • ■ întan re
ei pentru înfemerâi â rtoii liecbsb Se găsiră insa eplșdppi
ml Q^||iz ii |ie|i im in iiit : *ii o i '*i* i

lorga, Gesc/r des a/?z Vo//o . p > 9s n ( ,m că H„
jx 71. s A A. A j||
5 Eubel, în A'oe/n. QwnrZaZ.sc/zn//, 1903, p. 180.
m
Z ./ O ’ P . V VC > 0 ‘ M V, > Z.
P
‘ " • - - O' â . ; ~ ' ’ ? ’ ■

cari să acorde celui d'intăiu Mitropolit de Chiev din noua serie,
Grigorie Țamblac, binecuvântarea lor1.
„Țamblac fusese, probabil, .la Constaritinopol, egumen al

vestitei mănăstiri Pantocratorul, si în această calitate el luase
parte la solia Patriarhiei în Moldova, care săvârși opera
de împăciuire 123. Cu acest prilej rămase el în țară mai multă
vreme și ținu la Suceava, înaintea Domnului tânăr, a bătrâ
nului Mitropolit losif, a clericilor și a boierilor mâi cărturari,
un șii (h predici, lăudând întruna din ele și pe noul sfânt
ocrotitor al Scaunului domnesc însuși, Ioan de la" Cetatea-
Alba. Aceste predici, care fuseseră puse în scris, s’au păs
trat, și ele arată în Grigorie, care era de naștere Bulgar și
învățase la școala vestitului Patriarh de Tâfnova, Eftimie,
un cunoscător bun al stilului clasic în omiletică și un retor
dibaciu. Pe vremea aceia, Țamblac* mai bucuros de Moldova
„sârbească44 decât dq apăsătoarea ^hnosferă elenisantă din
Constaritinopol, își / _cca numai :Q/eiwiâh al Bisericii mol
dovenești^. Poate că reco^fcidațiilc Ini AkxandrmVodă vor
fi atras luarea-aminte a si^ârriplmJui libian asupra învăța
tului călugăr, — și Mitropolitil^fcroldxJvenesc, urmaș al lui
losif, se va fi aflat între acei episcopi cari sfințiră pe Gri
gorie ca pe un condiKă^r at Bisericii rusești din principatul
lui Vitold. Cu greu âr fi găsit el oameni mai bucuroși să-l
ajute decât pe Moldoveni, în mijlocul cărora petrecuse
atâta vreme, spre folosul lor cult ural.'’și religios b
Hirotcnisirea Mitropolitului de Chiev era un păcat față

de ierarhul constantinopolitan: îngăduirea politicei de spri-
1 V. bibliografia ultimă privitoare la Țamblac în Kaluzniacki, Aus

der panegyrischen Literator der Siidslawen, Viena, 1901; lațknirschi,
Grigorie Țarnblac, 1908.
1 V. mai sus, p. 62.
3 Cf. Melchisedec, în An. Ac. Rom,, VI, p. 1 și urm., sau Rev. p.
ist., ar di. și Jil., III, p. 1 și uim.; apoi și în anul VIII din Biserica or-
todoxă română.
( '. ■ ■ ■
72 N lorga
jinire a catolicismului, ia c..e si învo se A exanc u-Vodă,

era o altă greșeală, nu mai puțin grea. Se adăugi și o a
treia peron; ca să apme și nai eult ?■/ urmașul mi lodf,
pe al i ) lea Oi jolit fără n m il Bisc ricii n >ldo iest
ôrgamsate La 27 Decerni 1-C1, -cgele impar,U Sigis-
mund, r*) ■...cu care Mexan ni raia îr bune legături de prie-
fteșug, ca unul ce nu știa tratatul de împărțire \ Moldove
! pe care, în 1412, puterni ul vecin îl încheiase u Vladisla
| al Pdîot ■ l alt priete n , i mai >un, întră r ori șui - .» .rim
Constanța cu un trălucit ibiu, pentru teschide acoh si
nodul care, rebuia să i bid a ia, dc mult dese ii ;ă, a
t ;chjsmei Apusului, împărțit între Papa din Roma și Papa din
Avignon. in Constanța veniră p iâr g atâția prelați unguri,
șj trimeși ai mai multor orașt ntr an și :el ardelenești
Clujul lba-lulia și Brașc uL >ftit dt ■ suveran așa h
puternic precum era Sigismund, la l?20
episcopul de Baia o de ă „supusă stăpânirii h np orale a
lui Sigismund"’. își Rănesc și ea delegați, dar mmtai um
acele orașe < u a\ vu u v* m S ii emi dintre
■•■trăim; unguri, gcrniam și sași. C-micaml sinodului Ulridi
de Richental, pomenește astfel pe represintanții Sucevei Ro-
manului.2 lașului3, Hârlăult bârladului și dtor târguri prea
sucit scrise ca >ă s poată n Uhoaște 4 Știm că/'rși ( hiii-a a
avut denia i la < >ns înța ‘ precum, > alminterea, nici
Muntenii n'ai lipsit de La acest înărel sinod pe cârmi ore
sida un împărat doritor a jiu ' n ro marc i lume, in
„cei doi M.iti joliți și șapte episcopi", de emi vorbește
! Eubeî în Quur/a/sdirf// 1898 (XII) ” îl S||

a „Reissniarckd w. . W?
■> IM n ii H d [ inmmi
4 W R riand VI *v ;g Hn O" ;S, n* ■ . ■ Jc-
C. Karadja, în „Memoriile Academiei Române44 pe 1926, și observațiile
mele m Revista Istorică pe acel an.
' Hurm izaki 1 \ p 19 ■’ n< 109 E însă în toată 1 atu ea iai iți mi
mai mult de cât uri motiv da bănuială.
cronicarul !, trebuie să se vadă mai mulți preoți și egumeni
decât episcopi adevărați.
Ai noștri n’au avut firește niciun rost în hotărârea marilor
probleme religioase pentru care' fusese adunat sinodul Dar
un Mitropolit ortodox care sfințește episcopi fără voia Pa
triarhiei, care îngăduie a i se da de Domn un coleg catolic,
fără a protesta, și care, în sfârșit, lasă să-i plece din țață
delegați la un congres bisericesc latin, avea socoteli de dat
la Constantinopol. Ef a și fost chemat acolo, cum, tot pen
tru tolerarea întinderii catolice, fusese citat odată cel d’intaiu
Mitropolit al Ungrovlahiei. Sau poate, fără riicio citație, Mi
tropolitul Moldovei veni spre orașul împărătesc, din partea
Domnului său, pentru ca să arăte împăratului bizantin, care
însă nu era totdeauna stăpân peste Patriarhul lui, că o ase
menea acțiune în materii religioase e impusă de nevoi poli
tice ce nu se pot înlătura. Oricum, iată-i pe capul Bisericii
din principatul lui Alexandru-cebBun la/wttiyra, lângă Cons
tantinopol.*
Patriarhul nu voi să-l recunoască drejpt Mitropolit canonic,
poate și pentru că fusese numit dintre clericii terii, ucenicii
lui losif și ascultătorii lui Țamblac; în loc să fie trimes de
la Constantinopol, dintre clericii cari, acolo, se ațineau la
episcopii apropiate sau oricât de depărtate 2. împăratul lipsia,
fiind dus, încă din vara anului aceluia, 1415 —, în Moreia
pentru a ridica vestitul zid de șese îeghi, Hexamilionîn
.zădar stârniră pentru Moldovean unii dintre episcopii greci
aflători atunci în Capitala împărăției, și mai ales al Midiei,
spuind că e obiceiu a primi, nu numai prelați aflători în si
tuația Mitropolitului moldovenesc, dar până și Armeni, Mu
sulmani și eretici declarați.. Afacerea se zăbovi mai mult timp,
și anume până la întoarcerea împăratului Manuil, om de au-
1 .Zwaîen Ertzbischoffen und sonst syben Bischoff yres Lands... vil

<Jeterten“;■ fol. CCXV °. «
* Syropulos, Vera historia unionis non verae, Haga, 1660, p. 3.
8 V. lorga, Notes et Extraits, I, la acest an.
74 , / .. ,N. lorga1 . ' ' '
■ țoritate, care, .în clipa când ^.propunea cruciata Venețieniior 2

... trebuia să caute a nu pierde prietenia . puternicului _ Domn
ce stăpânia la gurile Dunării. Dar Patriarhul Eftimie,nu. as
cultă nici de sfatul împăratului însuși; numai după moartea
lui, la 31 Mart 14161 2, Mitropolitul ,căpătă de la. noul Pa
triarh, Bulgarul fosil poate și et vre-un ucenic de-al lui Ef-
țimie de Târnova, putința de a pleca, prin aceia că i se dă
dură scrisorile patriarhale de întărire u . ,.
Peste cinci ani de zile, Mitropolitul, care scăpase din greu
tățile create de Patriarhie, văzu pe Alexandru-Vpdă despăr-
țindiuse, cu voie de la Roma, de soția sâ catolică, Ryngălb.
• Episcopul de Baia, loan,-presintă cererea ia l-iu Iulie 1421.
și Ia 15 Decembre căsătoria era deslegată, pentru înrudirea
deâproapeêcanonică, între soți. Cu Doamna de neam po
lon, plecă din Iași un puternic sprijin al catolicismului, deși
: -Siretiul trecu, îu 1421, la Ryngplla, care f i0£iut să ocro-
• tească pe domeniul ei legea latină 4.„. IȘu^șțini ce ispravă va
fi făcut episcopul de Siretiu în anQl câtôrașul fu al Doam
nei divorțate: după Nicolae Venatoris, întors la această die-
cesă, un loan poartă titlul episcopal de Siretiu de la 1434
înainte3. Dar'rivalul său din Baia întră în luptă cu Francis
canii, cari pretindeau să îndeplinească funcții preu.țești prin
sate și, cât despre acei^ mergeau prin cârciume și-și aveau
țiitoare în vederea lumii. Nici loan, nici urmașul său, de la
30 April 1438,' Petru dinXips, nu putură să mai ridice con
dițiile materiale sau morale ale diecesei, în care episcopul,
care, din nenorocire pentru el, resida de fapt, primia doar
șaptezeci de galbeni pe an de la puținii credincioși și nu era
‘ ținut în samă nici de Franciscanii, nici de Dominicanii cari mai
1 lorga, Notes et I, p. 239.

2 Du Cange, Glossarium mediae et itijimae graecitatis, p. 1191.
3 Syropulos, 1. c. în cronică se vorbește apoi de solia la Papă a lui
Nicolae Eudaimonoianni; v. lorga, Notes et extraits, seria a 2-a, jv
183, nota 1 ; p. 198, nota 3.
4 Hurmuzaki, I \ pr\ 514-5, no. CCCCXXIV.
' Eubel, 4. c.
r'-’
► erau lăsați să cutreiere țara, mai mult pentru plăcerile lor

decât pentru folosul confesiunii latine L
Êpiscopul Melchisedec pomenește o notiță pe un crono-

nograf tradus în românește, notiță, de bună sama margi
nală, care reproduce un antimis al Mitropolitului moldovean.
Macarie* 2, cu data de 1429. Mitropolitul poartă titlul de „al
Moldovhhiei și al părților de lângă Mare°. Acest titlu e in
tru toate corespunzător cu epoca lui Alexandru-cel-Bun, când
Moldova se nurnia bisericește așa : „Moldovlahia“și Dom-
•nul își zice'astfel în cunoscutul patrahir ca și în unele din ac
tele sale mai târzii — și când amintirea episcopiei de Cetatea-;
Albă, de curând anexată apoi la Moldova, trebuia să fie.
foarte vie.’ .a • . .
Macarie nu mai apare, de alminterejkOucăiri, și niciun alt
Mitropolit moldovenesc nu e amintit până la tratativele ode
nouă pentru Unire, între Roma, axlusă la unitatea de Câr
muire,. și vechiul Bizanț îndărătnic, în 14Ș? și anii următori..
Mănăstirile iui Ah • andru-ceidBun.
'Din ce în ce mai despărțită de Polonia, iar la urmă te

strânsă legătură cu • Lituania lui / Svidrigailoj neastâmpăratul,
urmaș al stăpânirii și planurilor lui Vitold, politica moldo
venească nu mai cerea ocrotirea fățarnică a catolicismului din
partea Domniei. De alminterea ziditorul bisericii catolice din
Baia fusese un ctitor și înoitor de mănăstiri răsăritene. în-
triun unghiu de munte din Bucovina de azi, la Ado/'doiîm
T Ibid.
2 An. Ac, Rom., VI, p. 46, nota. Pomelnicul de la Bistrița are intre
losif și Teoctist pe Ioan, Samuil, Ioanichie, Vasilie, dar ei pot fi și ..ar-
hiepiscopE de Roman (v. mai departe). Macarie lipsește.
-v. ■ r . . . . . ■ ' ; . » ; ■
t
firi, fără a spune ori a lăsa să se înțeleagă prin vre-un cu

rant că el ar fi întemeietorul mulțămește a-i
s toate drepturile asupra întinde de la gura
zului până la hotarul ce precum și un
sădit: we pe dânsul9. Se adăugiră apoi, la 1410, ca-
verea acesteilaltexnjflp^n: „din Tamârtașenii de la
Idanui, cu 'sultaiiul^ku Voevodul lor], Petru"' ‘.
CU >O
■
:u același nume, fu făcută sau pre-
Viena, 1862, p. 55 și urm

Hasdeu, Ar eh. ist., (=, pp. 11-12, no. 283.
‘ Ibid., pp. 12-13, no. 2S4.
' Ibid., Ip. 132.
I sforța Bise ic ii r )t ân iști . r ;
Alexandru se apropia acum de sfârșit, Bistrița mai. căpăta Og

vamă: aceia, pentru Secuime, de la „Tazlău, care se ține de
vama Bacăului/*. Patru prisăci de albine, în locuri depărtate^
trebuiau să procure bisericii ceara trebuitoare. Slujba erau să
i-o facă treizeci și unul de sălasuri de Țigani,—așa se și zice aici,,
nu „Ațigani", ca la Munteni-. cu uri cneaz sau jude și douăspre
zece „bordeie" de Tatari adevărați. în sfârșit, pentru întâiași
dată se dă unei mănăstiri, împreună cu un sat și siliștea lui, și.
mănăstirea clădită de alții pe acest loc: „mănăstirea Sf. Ni-
colae, unde a fost Huba“ L Acest act ni dă și numele egu
menului Vasilie, numit stareța și „domn", chir. ca episcopii;
La Bistrița s’a îngropat și Doamna Ana, la 2 Novembre-
1418 2.
Hârtiile mănăstirii Neamțului Dau fost tipărite nici măcar'
în regește, de și au fost aduse la Arhivele Statului, dar
ele trebuie să cuprindă un număr de privilegii asămănătoăre
de la Alexandru-ceLBun. După tot ce s’a petrecut cu ve
chile acte trimese în Rusia la IM 6, cercetări actuale nu
se mai pot face.
Bisericuța_de lemn'de \‘&J^ădăuțL) unde era, de la Bogdăn-
Vodă încoace, gropnița Domnilor Moldovei, pentru care
cuvânt i-a făcut și dapfh^C^ftstasia, fiica lui Lațcu-VodăL
a fost întemeiată din nou^ de piatră, supt Alexandru în
suși. Un privilegiu iriai târziu dă mărturie că organisatoruL
Moldovei, în ordinea politică și în cea bisericească, a dăruit
bi ric i ac isteia al arii stareț de nă ti e ținea loc A
piscop e - sm țerii fuseseră > curând (
pătate, supt Alexandru însuși ori supt înaintașul saip Petrii
t A o po|o nî . . ■ f yn |e . , zecj ,s | serici
’-C. A,;: ' . . a ... i|b

||||b | • < 1 '' f p lllli
■ Ichist lec îi Ac Ro/n VII p 272 sau în ° p. rid nrcA
/ ///., I, p 60; Kozak D/e Inschriften aus clei i k nvrnn I? i
1903; cf. lorga, ZsL Ut, fom. în veacul al X VIII-lea, II, p. 532, nota ! ,
VI p 627 D Dan Cron/cc e/iAcogAz de <
‘ ; 2. și urm.; icelași / au/?.' iVdddc// ////, /Wv rAo/A
și mâaăsfiriîe Bucovinei, Cernăuți 1926.
•BiUi zsjiiii -
N. iorga
pi lor an u ,7d T nutui Su :e p b uzc <

si patru, iar clin Ținutul ( îernâuțului șese biserk '
Fon - mug. a. - : .-;r m ; din cafl pc înâetul s:e Va
1 oița alte locuri «fericite o.t i 10I n
|r Încă înainte de Mexand 1 \ mi lui Roitu i
Vodă, ctitorul orasoiiii ced poarta numele, se află în acum
■fc ' ^1SCf*- : 7 - ■ Aici sd Ă\ )|
o deînrmieiorijlre. Anastasia. Fiul Anastasiei șl aî lui Fonem
x ■ rn a Ulii •> v ■ « ■- f ./ ‘t,ț. am . . mmm ■ ■ ....................... ...... . •
Ț o m fiu m Jdova din jos c gi I an ii ■

'Ac dm.fie. spune ca ea soi făcu» - mmm
lk Wr ‘x lit osii , ceia ci atătă i mă ho rtiri d a m t. ?
,r om ctitor ia sf, Parase • : m / i < răceau
daruri pentru Ăfmm/ și, al doik . ; 5 - ; ' « .
ĂșeAmbre 140A, mi |e Otemeiase încă o a doua episcopie
a terii o Wui h lîe ■ t • <1 j0 * n Pa m rn i >
X mmm, m Fummi Im d .... ... . m presint
m!. Am ici d bi Șt< fan ntâiul 1 it( • al J-
IA 1 .
su Htijei J 1 A ir s mlt( . t
dijma de varza , cari se întâlnesc și în documentul |uo:; ,
Ă nt, Iar ÎȚragomireși 2 el Pn ăiit v p lit a R
* mmmhm , Furt drn e mmirnĂ oiĂmi :mt de o Imfim *
Vmlă, ffiuî Au Alexandrii, la aO 'Ăeptembrc 1445. când i Șfe
dl i mu Ta ar din 1 tai nb( ’ dup i h g< a ron ane i m ’ pc ie t idi
mm m r < mu 11 ,,mm Ys.u -m mmt; j 4 Hs mg- i ,
mo :ut șij d ■ luptei ( bucniră dig m ai t<
• hm uĂxatidrm fiii lui nevj’edmci nitrrmi răgaz perifro. așr
- f. Codrescu, (./r/emuo/, XVIII, p. 58 și urni.

IX Mekhisec c Cro/n z/fc/na/nzZz , pp 10ÎĂ Ci L Bogdan,
A mAA / Am (. XXXV p 364 și t rrn
IX ■ : ĂeĂomĂx, .1, |i. ;4A
•Pf 4 ăă p. 112. Cf m.z.z ( 7/5 /m te/a/i cc/ Mo ed . Bogdan,
|b o pp. 10-2, 342-4.
im c .am m O m,. m. 11BI m IBi ■ mas mim im. m. Bii m < ax

istoria Biserică romanești V*
zăn11nte* nouă bisericești n aveați, trebuie să se admită ea

intemeietorui episcopiei de Roman a fost tot Alexandru-
v. . '
Urmașii iui Alexandru-ceFBun și mănăstirile

■ ' Moldovei. .
Și fiii, nepoții de fii, în luptă pentru stăpânirea Moidtwei,
ai lui Alexatidni-Vodă, sânt darnici față de mănăstiri. Aces
tea erau așezate la locuri de strâmtoare, ’ de ■ păsuri și de
vaduri-; ele aveau împrejmuiri de ziduri, puternice pentru
acele vremi, și erau în stareș și ■ să apere- o- oștire, și sto
primejduiască în trecerea ei. „Egumenor bl Pobrata -(Sf.
Yicolae din Poiană), Eustatie, pripicmiy asto'Y. <ê Ja. Petro
cel cPiîităiu apatru săi de Țigani" Y ce Ștefan, fra
tele său, închinase acel mănăstiri altă sumă de Țigani2;
i se cian bufi de vin din d dm , oeseatina" domnească
de la Hârlăm sau de ia (Y manei săsesc, ori de aiurea.
Ceară de la TârgukFrunios re Xiauge mănăstirii din partea
aceluiași statornic sprijină Petru-Vodă, la 5 Octombre
1448, când el era însuși „în mănăstirea din Poiana", înctui-
jurat de „drepții boieCȚ m frunte cu Neagoe, cu un Vornic,
un pârcălab, un Stolnic, un Ceașnic, un Spătar și pisarul
Tudo-r, care scrie actul E „Frații" puteau să aibă astfel «un
adaus de băutură la trapeză" (la masă) E De ■ la Alexandrei,
fiul Ini Roman și ■ nepotul iui Alexandru, călugării de la
„Pobrata, din ItoianăȚ capătă iarăși ceară din prisăcile dorn-
cești de la Târgul-FmmoSj .... mai târziu călugării pufneni
ieau camafid cerii de'ia Siretio 5 —, bufi de vin din dijma
iiiiiliiiilliO
1 Ibîd.
J Wickenhauser, WoroneP tind Putna, Cernăuți, 1886, p. 185, -

♦ «. ♦ Jj ♦ ♦ g ♦ . ♦ ♦ jjjjj ♦•:♦ ♦ V ♦: ♦ * ♦ ♦ ♦ ♦
WWWWW * * * WWW
.iii Sfc * * » îl», f!i sil .
80 Ne lorga ♦
" :t o ridica Do nni i ac i t de 1 cârciume, ap )i o pi • i

în „braniștea în teritoriul oprit de *' Bohotin, mai pe
urmă și măji de pește, io_sfârsriș Țigani, Tatari, poieni, mere
moșii, „pustietăți* lângă ape, ioc de heleșteu, de văratec și
de wiî, pt tmga ihj număr w uwi'ri v oc grne
’și w w c w.f Ce - an, .EN. pjh.wrionwde
■ CC- s‘ ■ (N rww î W .w CC l - ■' * * I Ț
*Ț /tâs/r/dp din parte-i alegd, d; N .■ - w\ a , ,

® eu nul hi preria, și în Nistru diiap, „două pesicăriiȚ seu- w
j, hm de orice ămețșțec ai ,,cerni ie w nm*i do in nm Ti- ««
ghiaea“, cu vama ei cea vestită ~
Dintriuri privilegiu e.w w ..r-.j,., f .r . i Oed- wd-n " *’
20 M. ai ti 1450, ai lui Ștefan* cel-Mare însuși, ; < -. = ■ • ew
aj iuj Alexandru-eel-Buu w Jw chele de ia s-2s'c i ’
Domn, se mai vede ce situație superi™^., ^ămăiiătGaie cu
Jl* lă și . 1 r mon st«C( in Ap >. î '#( li< de la ( arc , în > <
uDhw nj wCTO w rrv nS >:,< ■ al aC€ sț( 1ÎK - Ș ig *
B B mai buw riiri o.i d . ,u nin I wa Romanească. Pe sa- « •«
telejor, nicio vr rwwO :Er LPî
»r Domnia sau proprietari mai vechi :a ,biscupul“ ceia ce
Ț în eaiw.ă opis c ) 1 catolic pt care Ștefan îl dcspoai <n .
ț> drepturile sale asuma Un* il - .5 la Lu . i '
* , toah ’ « i turil st |iai datore s f duim d< meU de *
* * ' 5- c 5 \ W1 „ri.E : ■ ' U diobli WL 'W’L, W I „ :
dârim uw w •-* 5 c-w; ■;: w de a tace strajă la
v: N ' , w i ‘ o., . Hn. v WU ■ Hgil
:w .... “Țwate pentru prinderea peștelui5, „lucrul la moarăȚ ,Ți Ț
* * ' Ew NiȘ 4I -/ '<■' } î , C . d,, V ’ N.

* » . . . :LIbi(L p. 44L. . . . . . » ♦ « ♦ * * ® * ® * * * • ♦ «... » ® o ♦ ♦ * ® •
3 Hasdm 4/w/e ÎW„ 15 p. 114..
4 Cf. Bogdan, Dcwwwidn/ ^ăîNiiior din 1484 și organisareg ar-
Țp mu/u /wMove/?< zn secd/w/ Xr ww n <X)
* • pp: 5'4/ș
' j •’ Melchisedec. Croit. Hușilor, I, pp, 56-7; Crou. Rom., î, pp. 121-2,
♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ 11 ♦ • • ♦ ♦ ♦ ♦ III ♦ • • * ♦ ■ • II *1 •* ”’f •*’

»; > .>> ♦ II li ♦ ♦ ♦ • • • ♦ ♦ ♦ » • • » • »
cetate"1, „la cositul fânului domnesc", nici caii de jold
pentru poșta Măriei Sale—, nici „căratul bufilor" și nicio altă
„..slujbă" legiuită. Aiurea se adauge că ureadnicii, dregătorii
Domniei, dijmarii sau desetinarii nu vor ridica dijma albi
nelor și că pripășarii nu vor avea „pripasul" pentru trecerea,
de către vitele străine, a „hotarului". Globnicii nu ieau
gloabă, pentru anumite delicte și crime; nici „tretina" nu
se plătește aici. N?au rost osluharii, nici „părerubții", ale
căror îndatoriri fiscale nu sânt cunoscute, nici „gonacii" sau
următorii12. I Jne ori vameșii iriati dreptul de a culege vama
drumului asupra „peștilor și verzei" călugărilor3. Ba chiar
aceștia puteau aduce unele lucruri din străinătate și a le
vinde acolo fără a da vamă45 . Multe vămi ale terii, — „mari,
și mici, și perepisuriu (vămi de transit), ori „grivna" sau
vama carălor, — ca acelea din Bacău și Jțip Tazlău, dăruite
de Ștefan-cel-Mare Bistriței erau ale mănăstirilor6.
Judecătorii orașelor vecine, Iași, Hârlău, Bacău, șoltuzii și
pârgarii, „rânduiții târH|i[or ",afrjQujw gloabe pentru
„sfezi“ și chemau la ziKÂcJarâte —, staroștii de
Ținuturi sau pârcălabii dreptul să judece, pe
oamenii de pe teritoriul imun al _ mănăstirii, ci acest drept
se dă călugărilor, adecă egumenului, care va fi fost repre-
sintat la județ printriun ca al episcopului. Unele ve
nituri domnești de prin târguri, ca venitul cerii din Bacău,
trec iarăși la călugări b\Pricinile mari", „furt, deșugubină",--
pentru fapte rușinoase, „răpiri" s,— ca și „pricinile mici",
nu se vor îndrepta spre niciiui Scaun de judecată, — afară
1 Aceiași, Cron. Rom., I, p. 120.

5 Ibid., pp. 118, 126.
s Ibid.
* Melchisedec, Cron. Rom., I, p. 127.
5 Hasdeu, Arc/i. ist., I l, p. 154. . ■
6 Cf. darea, în Țara-Românească, a vămii de Ia Calafat, cu tarif fix,
către Tismana, la 1529; ibid } p. 30.
: Ibid., l\ p. 154.
® Melchisedec, Cron. Rom., I, p. 126.
6
numai de cele pc care și le oprește Dcmnia; ca trădarea»
de sigur D
f Nu numai că toate meniturile sânt ale mănăstirii, dar nici
. meșterii ce se vor afla prin sate, „cojăhari" (cojocari) sau
alții, nu vor avea, să lucreze pentru Domn, ci meșteșugul lor
'va fi de folos numai sfântului lăcaș.
ț Cum se vede, mănăstirea moldovenească din acest timp e
! cu totul scutită, inimuiiis^ cum s’ar fi zis în Apus, sau, cum
f se zicea atunci în Moldova, cu un cuvânt tătăresc, tarcân '\
Astfel stătea Biserica Moldovei în preajma Unirii Răsări
tului cu Roma, în condiții de organisare și demnitate mult
superioare acelora de care se bucura Biserica munteană, în-
trată răpede în lâncczire.
vi vqXqXO
Sinodul din Florența.
/. Mitropolitul Grigorie. într’un moment când negocierile

pentru Unire erau destul de înaintate, se înfățișă la Roma
chiar un cleric român, Grigorie, care mărturisi credința cato
lică și fu hirotonisitZac0b £a Mitropolit al Moldovei, pri
mind misiunea de aduce la catolicism, nu numai pe M-ol-
dovenii săi, dar și pe ^Românii și Bulgarii ce se află în re
gatul Ungariei sau la hotarele lui“3. Un pașaport formal se
dădu acestui „arhiepiscop al Moldovlahiei“, pe care țara,
în fruntea căreia stăteau fiii lui Alexandru-Vodă, Ilie și Ște
fan, împăcați acuma, ir’avea de ce-1. recunoaște4. Moldova
1 Ibid. Dar sânt cașuri când „deșugubina’1 și „răpirea fetelor" aduc

și ele gloabă Dorpniei; Hasdeu, Arch. ist., IT, p 124.
2 ibid., IT, p. 154; Melchiseuec, tron. Rom., p. 126: ROUKOie
t 4 p kane ro, nscutirea cea mare“.~
3 Arinales ecdesiastici ale lui Baronius, ia anul 1436.
4 V. Hurmuzaki, I *, pp. 599-600, no. DII.
nu putea să aibă atunci, cu cei doi Domni, atâta vreme duș

mani, dintre cari unul nu voia să rabde pe celalt lângă
dânsul, o,adevărată politică, și încă politica îndrăzneață care
ar fi întors-o la catolicismul din vremurile lui Lațcu-Vodă și
ale lui Petru Mu.
Episcopul de Siretiu rămase și mai departe în Polonia;
noul episcop de Baia, Petru din Zips, nu fu numit decât ia
30 April 1438 E înaintașul său se pare că nici nu mai stă
tea în cea mai veche cetate a Moldovei, ci-și căutase un
adăpost în mănăstirea cea bătrână a Franciscanilor de la
Trebeș, lângă Bacău, pe apa Negelului, cari Franciscani
veniseră din Secuime, din marea lor Casă de la Șimlăul Ciu
tului2. Rămășițele de catolicism erau ainenjnțate,în sfârșit,
sî de ^propaganda husită, ocrotită, jse zice, de Alexandru-
cel-Bun, către sfârșitul Domniei lui șu^presintată la 1438
de un preot Constantin, de loc din Roma, care se lăuda că
este canonic al Luteranului și câștigă multă lume la noua
lege poporală, cu cărțile sfinte în graiul vorbit și înțeles în
de obște
2.Husitismul în Moldova șl Mmraûrăș. Husițismui nă

vălise, în adevăr, Ungaria, în același timp când luptătorii
pentru biruința Bibliei Ûv>angheliei, fără ceremonii și
forme, fără Vlădici și ncA^jă, cuceriau orașe în Statele îm-
păratului-rege și ajunseseră, prădând și cântând imnuri, în
Zips și în îdLaramurăș L Preoții din acest Maramurăș româ
nesc sau din părțile vecine ale Ardealului primiră credința
nouă, care îngăduia și mirenilor împărtășenia „supt amândouă
1 Eubel, l. c.
3 Studii și doc. MI, pp. XXXVI, 150-3, no. CXII; cf. Melchisedec,
Cron. Rom., I, pp, 18-20, după izvoare cehe. — V. p. 74.
3 Eubel, L c.; Lewicki, Codex epistolaris saeculi decimi quinti, în
Monumenta Polonia? historica, Cracovia 1891, pp. 254-5, 267-9,284-6/
305-6; cf. lorga, Studii și doc., LII, p. XXXIV; Istoria literaturii ro
mânești, I, București 1925, p. 105 și urm.
4 Ibid,, p. 100 și urm.; Macurek, Husiții în Moldova (în limba cehă:
v. mai departe).
84 Ne lorga
speciile", cu pâne și cu vin, așa cum obișnuise totdeauna

Biserica „grecească" a Românilor. Urmând exemplul Cehilor?
cari tălmăciseră Psaltirea și toată Biblia, acela al Polonilor,
cari aveau și ei psalmii în limba poporului, preoți din aceștia
cari primiseră credința simplă și intimă a lui Hus cel ars pe
rug traduseră, după un original slavon, pentru îrităiași dată,
părți din Scriptură. Astfel începură să umble din mână in
mână manuscriptele care cuprindeau, într’o aspră prosă, plină
de greșeli și încâlcită, Psaltirea românească, Vechiul Testa
ment românesc, Evanghelia și Faptele Apostolilor în limba
noastră. Crezul catolic păstrat de Husiți era adaus la aceste
lucrări începătoare de tălmăcire l, și se mai cetiau și unele
legende: a Sf. Dumineci, a Sf. Vineri, în care se oglindesc
superstițiile pe care, de mult timp, le răspândiseră între Ro
mâni preoții bulgari ce se convertisem kr legea de suferință
și de entusiasm, de înlăturare a formelor, care poartă numele
lui fBogomiC ; întemeietorul ei, la legea noului pavlichianism
sau a bogomilismului2. Iar, cuM>âtvîimp înainte ca husitis-
mul unguresc să facă astfel a-și lua îrfteputul literatura reli
gioasă a Românilor, Unguri, trecuți la eresia cea mai iubită
și înțeleasă de popor, prefăceau în Trotușul Moldovei, încă
din 1416ccărțile sfinte în limba maghiară3.
3. Moldovenii laf&inodul din Florența. în aceste vremuri
tulburi, când catolicismul părea că trage de moarte, când
eresia cuceria tot mai mult teren, dând, roade așa de fru
moase și noua ca Scriptura în graiul credincioșilor, când im
pribeag ca Qrigorie putea să fie sfințit la Roma ca „arhie
piscop al Moldovlahiei" latine și Benedict de la Severin
putea să capete, tot de la Papă, dreptul de a păstori Mol
dova, se mai întâmplă că Scaunul metropolitan rămase va
cant, de bună samă prin moartea lui Macarie. Biserica
Moldovei fu administrată de protopopul- Scaunului arhie-
-------- ------------- -
1 /sZ. Ut. rom., I, Z. p. 18 și urm.
2 /m
3 Friedrich Keinz, ZwZ alte, ungarische Texte aus einer Handschrift
cler k. bayer. Hof- und StaatsbibUothek, Miinchen,. 1879.
Istoria Bisericii românești Ss
piscopal, Constantin, care rămase apoi vicariu, „locțiitor48 de

.Mitropolit. Iar Patriarhia, căreia Domni ca aceia din 1437
.moi puteau sta în față, se grăbi a da Moldovei un nou ar-
hipăstor, pe titularul de Sebastia sau Sivas, în Asia Mică,
Darnian, care era un ucenic al patriarhului losif5 „un om al
1iii‘to „din chilia luiD „dintre slujitorii luD h Pentru negociem
nîc în chestia numirii noului Mitropolit venise la Constante-
.copoi protopopul și, cu dânsul, fruntașul boier Neagoe 7
Nn credem ca ei să se fi întors în țară, de unde nu i-ar fi
trimes ușor în Apus, Ia Ferrara și Florența, pentru a lua
parte la desbaterea Unirii. E mai admisibil că se luară după
staruințile Patriarhului și împăratului, cari voiau să aibă un
abili cât mai strălucit, și se siliră și ei pe corăbiile care
duceau pe Greci și pe Armeni spre țermurile Italiei. Altfel
mani înțelege de ce Biserica miinteaii^Qm și-a avut și ea
represintaiiții la marele Sinod ecuijiWHc^
Delegații nioldoverj^fcimra pa^^regAfcf^ma ședințe, ș?
Darnian e pomenit de^B^Lmul1ôrj|>l^croiiica lui Syro-
pulos, arătându-se că eu era împotriva înoirii
m dogmă, încât, uitând datorim^sra^le recunoștință, făcu
părere deosebită de a Patriarhidul losif 7 O cronică spune
că Trimeșii shiii întors tunse", Letini curați si
m port1*4; dar după Darnian în sinod învinuirea
pare să nu fie internei Dă. De fapt, încă din Novembre 1447
locul lui era ocupat de un fost călugăr al mănăstirii Pe-*
tra, loachim, episcop de Agathopolis încă din 1433 U Se
■credea că, după moartea împăratului loari al VIIFiea, im
1 Syropulos, o. c,9 pp. 2c(FE

1 V. ibid., p. 45; cit Aăansi, Collectio Conciliorum, XXXF .
5 Locurile, în Dobrescu, Contribuțiuni la istoria Bisericii române
1‘Oha al XV-dea, p. 25 și urm.
1 Bogdan, Vechile cronice, pp. 144, 194.
* V. Teodor Lascaris, Joachim, Metropolite de Moldav ie et Ies re-
Imtions de llEglise moldave avec le patriarcat de Per et l'archm
veche d'Achris au XV-e siecle, în „Bulletin de ia section historique de
cAmidemie Roumaine“, 1927, XIII, p. 129 și urm.
86
sinod constantinopolitan secret din 1450 s?a declarat împo

triva Unirii sică Barman fu represintat la el prin Macarie,
Mitropolitul NicomedieiC S;a dovedit însă că acest sinod
este o născocire interesată.
1 Dosoftei de Ierusalim, Togog lași, 1694, p. 520; Alia-

tius, De Ecclesiae occidentalis atque orientalis consertsione, Colonia
1648, col. 1387; întăiu la Dobrescu, o. c., pp. 31-2; cf. Auner, La Mol-
davie au Concile de Florence, București 1906.
■■iar Cv ■eu, .
ORTODOXIA DE LIMBĂ SLAVONĂ
ÎN
EPOCA LUI ȘTEFAN-CEL-MAREJ
CAP. I.
Mitropolitul Teoctist.
In 1451 Patriarhul Grigorie MammasjQiare ținea la Unirea

cu Roma, plecă din Constantinopol, unc^^stăpâniau pati
mile poporului, ațâțate,hsupt slabul împjf^ôțistantin, de
Megaducelc Luca Notara, ade\'^/tuj|>A(^pân al Capitalei bi
zantine. A se numi alt Patriarh în lojeul iui, era însă cu
neputință. Sultanul Moh anWfî^Fa își începuse Domnia
tăind, prin cetăți nouă la Bosfor, veniturile ca și legăturile
Constantinopolului, care-și aștepta ceasul. în sfârșit, pentru
a înrăi și mai mult i#d&S^ligioasă și politică, Mitropolitul
unit al Chievului, cardinalul Isidor, veni, din partea Papei,
de la Roma chiar, pemru a proclama din nou Unirea, po
menind pe Prea Sfântul Părinte în liturghie și învierșunând
și mai tare plebea mândră a Bizanțului împotriva dușmanilor
și a pângăritorilor ortodoxiei străbune. Mulți chemau în
gura mare, ca liberatori, pe Turci, cari și întrară, după un
asediu mai lung, în orașul împărătesc ia 28 Maiu 1453 5.
Prin 1449-55, Mitropolitul Moldovei, loachim, care rămă
sese în tradiția Unirii, părăsia Scaunul, refugiindu-se la Sando-
mir și apoi la Roma \ Respect pentru drepturile constantino-
1 V. lorga, The byzaniine Empire și Geschichte des osmanischen

Reiches, ÎL cap L
* Auner, o. c., pp. 28-9; în românește în Revista catolică, București
1915, pp. 54-5; Lascaris, UT, p. 132 și nota 2.
88 <, N. îorga
politane, în halul în care se afla împărăția grecească, nu exista.

La această din urmă dată Patriarh bizantin nu stătea la îii-
dămână pentru a da „gramatele" de întărire unui nou Mitro
polit Domnul care era atunci, Alexandru cel Tânăr de la
Cetătea-Albă (până în primăvara anului 1455) ori Petru ArOn,
se sprijinia contra Turcilor pe Poloni sau pe Unguri. Con
sumatorul va fi deci căutat în Serbia lui Gheorghe Branco-
vici, Despotul care putea fi considerat ca moștenitor al Bi
zanțului căzut. Pe noul ierarh stăpânitorul moldovean nici
nu se gândia de altfel a-1 lua din mijlocul „ucenicilor" de
prin „chiliile" Bizanțului, ci alese pe im Român, — am crede
chiar pe un fiu de boier, o ruda de Voevod, căci prea mare
e înrâurirea Iui în toate afacerile, supt Domnii cari urmează.
Teoctist’era un om învățat, care a dat un mare avânt cul
turii slavone în Moldova; trebuie pregătit deci
într’una din mănăstirile care păstrap %&tinile acestei culturi,
gonite acum clin vetrele ei balcanmC Astfel de mănăstire era
însă în Moldova numai Neamțsl/ al cărui egumen avea, de
la orânduirea Mitropolitului losif, SXgHja Bistriței: losif se
gândise totdeauna cu iubir^rafa^^^lăcaș „al său", și bă-
țrânețele-i din urmă le și petrecu aici, cum spune și numele
de „chilia-Vlădicăi losimS^^frat până târziu h Dintre pă
rinții nemțeni, al căjw va fi fost chiar, Se ridică șî
Teoctist, el însuși 'Un „epmcop sârbesc".
Pentru a-1 sfinți, era mn apropiere și Mitropolitul muntean.
Acesta nâavea, de mult, legături cu Patriarhia de Constanți-
nopol; el nu iea parte nici într’un chip la sinodul din Flo
rența. Dacă ne gândim la închinarea lui Alexandru Vodă Aldea .
către Turci, la politica de supunere a lui Vlad Dracul față
de dânșii, la pacea Domniei slabului Voevod Vladislav, care
tocmai stăpânia atunci în Țara-Românească, o ideie se
impune. Scaunul muntean fusese deslipit de Bizanțul duș
mari al suzeranului turc ; el putea să lege relații de supunere
1 Melchisedec, în Rev, p. ist.( arch. și filt, III, p. 42, sau pagina

corespunzătoare în An. Ac. Rom,., VIL
ierarhică nouă cu Scaunul sârbesc din Pec, de și, în vremea

când din Țarul de odinioară se făcuse un cneaz și un Des
pot, rostul efectiv al Patriarhului de glorioasă stăpânire îm
părătească fusese luat, de la un timp, de simplul Mitropolit al
Belgradului, care stătea încă pe atunci lângă Despotul
Gheorghe Brancovici. Pecul decăzut fu supus, în adevăr,
după cererea Sultanului, de către Constantinopolitani, altei
3. In mun
Patriarhii slave din Balcani l, dar mai târziu numai *
ții macedoneni, pe pământul stăpânit de celalt „împărat",
Sultanul, va fi numai atunci, la Ohrida, un Patriarh în locul
episcopatului recunoscut de Bizanț încă de la 1410, într’un
timp când se putea crede în sfărâmarea apropiată a puterii
turcești prin luptele dintre fiii lui Baiezid.
Un Patriarh Nicodim se întâlnește la Ohrida în 1452 8 nu
mai într’un singur izvor dubios, o inû^îe, pe când e cu
noscut între 1445 și 1453 din Â^n'edface de credință,
Nicodim de Pee, Patriarh a toațăQ^b^yf^Jerpolarea la cro
nica lui Ureche care vorbește dÔfaCcra^trămută în veacul
al XV-lea încă situații car-^B^taiâHqar în al XVII-lea4.
Teoctist a păstorit Moldova timp ae aproape un sfert de

veac, încheindu-și zilele numai la 1477, în 18 Novembre,
când trupul fostului/băj^mr de la Neamț se cobora în pă
mântul mănăstirii celeijnouă, făcută de Ștefan-cel-Mare, a
* < i
Putnei, ceia ce ar fi încă o dovadă că Teoctist, ca și losif,
* - făcea parte din_dinastia domnitoare 5* . în această îndelungată
arhipăstorie a lui, el a luat parte la o sumă de acte politice
ca închinarea Moldovei către Turci supt Petru-Vodă Aron,
T Jirecek, în Byz. Zeitschrift, XIII, p. 198.

i
Lascaris, l. ,c., p. 134 și urm.
s Gelzer, Dos Patriarchat von Achrida, Leipzig, 1902, p. 12.
4
Lascariș, l. c.
5
Inscripția de pe mormântul lui Teoctist, la Melchisedec, în Rev. p.
ist. arch. și fii., I, p. 253, ori în An. Ac. Rom., VII; în Kozak, Die
Inschriften aus der Bukovina, I, Viena, *903, Ruina; ci. larga, Studii și
doc. VI, pp. 618-9.
90 N. lorga
pe care-1 recunoscu, în 1455 l, câtva timp după ce el și că

lugării de la Neamț fuseseră părtenitorii Domnului legiuit,
ai lui Alexăndrel, fiul lui llie-Vodă, acel Alexandrei în numele
căruia săvârșise Petru-Vodă cel nou, înainte de a-și arăta
scopurile personale, omorul de la Reuseni împotriva fratelui
său Bogdan. Pe Ștefan însă, fiul acelui Bogdan, jertfit fără
știința lui, Teoctist îl primi cu cea mai mare bucurie, în
■fruntea boierilor terii, la locul zis Ehreptate,— unde se uci
deau osândiți! —atunci când el veni cu ceata sa biruitoare
să-și iea în stăpânire Suceava, ca o moștenire părintească.
Jurământul lui Ștefan față de regele Poloniei, în 1462, nu e
făcut numai înaintea lui Teoctist, care și acuma—, o înoire față
de trecut, care nu încuviințase amestecul Vlădicilor în aface
rile de Stat și nu-i putuse pomeni ca marturi ai jurăminte-
lor, — își păstrează rangul, îndată după.Domm dar e și întărit,
prin jurământul său, de către putini c ul^f^j trop oii t*2. Era așa
de puternic și respectat Jpcât, amnci, fa 1462, când clericii
și boierii moldoveni fură îndemna# să jure și ei că vor păs
tra credință Poloniei, ca și Domnul pe ^care-1 luau în cheză
șie, Teoctist dă singur actul în numele tuturora, fără a găsi
cu cale măcar să amintească numele celorlalți „duhovnici, și
domni mireni ai Moldovei, și bogați și săraci, cu tot Sfatul
Domnului nostru Ștdfon^qb’Cod, și bătrâni și tineri, si cu
toată obștea".
CAP. II.
Clerul moldovenesc supt Mitropolitul Teoctist. ■
în cei drintăiu ani ai lui Ștefan-Vodă, în toamna anului

1464, clerul moldovenesc avea în fruntea sa, pe lângă „pă
rintele chir Teoctist, Mitropolitul Sucevei", — așa sună titlul
cel nou, — pe episcopul de Roman, sau de „Târgul-de-jos",
T Dobrescu, o. c., p. 35.

2 Hurmuzaki, IP, pp. 697-8; cf. ibid., rl 146.
Tarasie,— urmaș al lui Calist—, și pe egumenii sau „popii",

după regula lui Nicodim „popa", Teodor de ia Bistrița, loasaf
din Neamț, Anastasie din Moidavița și Stahie din Pobrata
Numele lor se află însemnate în actul prin care Teoctist
dă satu! Grecii, lângă Siretiu, pentru o sumă de „zloți tur--
cești", de sultanini de aur, pisarului domnesc Teodor Pro»
dan, care scrisese, cum știm, destule acte de privilegii pentru
mănăstirile Moldovei.
1. L egături cu Ohrida? Xczasiz organisație bisericească atârna
ea de Biserica patriarhală din Ohrida ? Am atins această
chestie și mai sus. Dovada hotărâtoare ar fi doar scrisoa
rea lui Ștefan către „arhiepiscopul lustinianei întăiu, al tutu
ror Bulgarilor, al Sârbilor și al Dacilor", sau al „terilor de
Miazănoapte", prin care Dorotei e rugaL să trimeată „oa
menii lui cu binecuvântare" pentru a sfinți un nou Mitropo
lit în locul „Mitropolitului nostru . chir Visarion", care s’a
stins, — lucru pe care nud poate face însă Patriarhul, și
acesta, scusându-se că nu potfe vrni însuși, arată că nu e în
stare a trimete nici clerici din parte^Csi/ci împuternicește pe
Ștefan a face să se hirotonisească urmașul lui Visarion, „cu cei
de acolo episcopi“(?), poffindOku aceasta și pe Mitropolitul
Ungrovlahiei, Macarie, — care, *e' drept, se constată ,șî el
în această vreme1 23*, — „pentru că și acela este din epar
hia noastră". Și DomndCși Patriarhul se arată foarte îngro
ziți de Turci; Ștefan crede’ că a scăpat o clipă de „silniciile
musulmănești", pentru că Sultanul ^Mohammed se luptă „în
părțile Apusului", iar Patriarhul răspunde că, după o ceartă
între „boierii" din Ohrida și cler, Sultanul, întorcându-se din
Albania, „a poruncit a ne strămuta în cetatea lui Constantin,
cu vre-o câțiva boieri și clerici ai Bisericii noastre9".
1 lorga, Studii și doc., V, pp. 385-6.

s Comunicare a d-lui N. Dobrescu, după im document inedit al lui
Radu-cel-Frumos, în Archivele Statului.
3 Originalul l-ar fi aflat Nadejdin în mănăstirea bulgărească Sf. loan
de la Râlo; publicată în FnacrniKh, VII, p. 177; traducere românească,
in Melchisedec, Cron. Romanului, I, pp. 115-6.
92 bL lorga '
Lămuririle cuprinse înuntru ar fi interesante, pentru că

actul, plăzmuit poate chiar în veacul al XV-lea, pare a oglindi
oarecum situația politică de atunci. Data .însă pune pe gân
duri ; Ștefan ar fi scris m April 1456 din indicția a 4-a, Do-
rotei răspunzându-i în Octombre din același an, indicția a
5-a (crescută la l-iu Septembre). Dar Ștefan nu începu a
domni decât în 1457. în 1456 Sultanul făcu expediția de la
Belgrad, se întoarse acasă rănit, în pripă, fără a mai cerca
pe alți dușmani, și trecu îndată peste Mare, în țara lui Sa-
Tukhan-beg, unde se afla când primi pe solii moldoveni cari
aduceau tributul'. Lupte împotriva lui Scanderbeg, Domnul
Albaniei, le poartă Mohammed însuși numai în 1466 și 1467 1 2*.
Nici cu acești ani nu se potrivește indicția, cum nu se po
trivește nici cu 1456. Niciun izvor nu pomenește de aduce-
cerea lui Dorotei la Constantinopol, unf^ cel alt Patriarh ar
fi văzut numai cu neplăcere sosirea, ia orice, condiții, a ri
valului său. Iar Moldova își aveâS^ 1456 ca și la 1457 și la
1466-7, Mitropolitul, pe Te o c tigrii ar fi fost vorba
de un episcop de Roman" — și aici ne lovim de Tarasie
' cel din 1462 —, Ștefan ar fi însemnai fără îndoiala de ce
fel de Mitropolit e vorba, — cu atauk' mai mult, cu cât ve
chea numire de „Mitrojwlie^ și „Mitropolit" începea să facă
loc celei, mai potrivite, rie J^piscopie" și „episcopat", ca în
actul de la 1464. Astfel ^/tenticitatea corespondenței dintre
Ștefan și Patriarh4 nifypoate fi .primită. O analisă strânsa
făcută în ultimul timp 5 a dovedit-o pe deplin.
\2ZOrganisarea Mitropoliilor. Mitropoliile,, sau Mitropolia și
1 Hiirmuzaki, II pp. 669-7cf. lorga, Gesch. des osm. Relches, II,

p. 53,
2 Gesch. des asm. Relches, Iî, pp. 138-40.
s Cum credea Melchisedec, l. c.
4 în care credea și Jirecek, propuind numai o schimbare (Byz. Zeit-
schrift} XIII, dare de samă despre Gelzer, Achrtda).
5 I. Bogdan, Documente false atribuite lai Ștefan-cel-Mare, în
„Buletinul Comisiei Istorice-4, I (1915), p. 103 și urm.; Lascaris, /. c., p.
139 et suiv.
; ♦ ■ x ♦ ♦ < ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ > mm > > nu im
E X 2 ' L
episcopia, își aveau daniile de pământuri si jcutirile^ drep

turile de judecată, întocmai cum le aveau si mănăstirile. Șa- -
meii din Suceava și Roman, alcătuiți ni breaslă, erau_ să fie -
judecați numai de episcopie. Dichitil judecător nu se po
menește încă, dar la 1458 e vorba de protopopul ce stătea
pe lângă fiecare Vlădică și de „dregător" sau, slavonește
ureadnic \
3. Cronica eparhiilor moldovenești. Ștefan ținu totdeauna în
cinste"pe Teoctist, care rămâne în fruntea boierilor țerii; de
tot atâta cinste se'învrednicesc și urmașii marelui Mitropolit,
Cel ddntâiu a fost un Gheorghie, venit și el fot din aceiași
mănăstire, de călugări cărturari, a Neamțului, pentru care r
se zice : „Nemțeanul". El era un ucenic al lui Teoctist ca și
atâția alții dintre acești „Nemțeni“, precum e Visarion, care
copia manuscripte și la Athos, în mănăstirea Zografultii12. Aici,
la Sfântul Munte, și Domnul moldovenesc era cunoscut prin
binefacerile sale 8 : astfel această Biserică iwiă ajunsese în.
legături cu locul de cărturărie^ evlavie cel mai vestit în
tot cuprinsul ortodoxiei, cu acela din care, prin vechiul „popă"
Nicodim, ni venise lumina bisericească, învățătura, arta, care
se păstrau și cultivau în chilii.
Mitropolitul Gheorghie, „Gheorghie cel bătrân", a avut o
stăpânire de treizeci/Și patru de ani și a murit abia în anul
7019 de la Facerea Lumii, deci în 1510-1% șase-șapte ani
după ce înmormântase pe marele Domn care-1 ridicase la
treapta de cârmuitor sufletesc al țerii sale. El se pare a fi
schimbat titlul Mitropoliei, spuindtuși 5*: „Mitropolit de Su-
1 Melhisedec, Cron. Rom., I, p. 118. Dănilă protopop „Hărțega“ supt

Alexandru-cel-Bun în Al. H. Simionescu, Mănăstirea Vorona, Botoșani
1922. Protopopul loil în 1456; Rev. Istorică, II, p. 87.
2 Ct Melchisedec, în Rev. pentru ist., arch. și fit., II, p. 130, no. 17 ;
p. 133.
3 Burada, ibil., I, p. 397 și urm.: I. Bogdan, în „An. Ac. Rom/",
XXIV; Iorga, Muntele Athos, în An. Ac. Rom» XXXVI, p, 466 și urm,
4 Bogdan, Cron. inedite, p. 96; Melchisedec, în Rev. p. ist. arch. șl
fiL, II, p. 137.
: 3 4Hurmuzaki, II2, p. 718.
■
©4 . N. Iorga
ceava și al terii Moldovei". Lui Teoctist cancelaria domnească

ii zicea, în adevăr: „Mitropolitul nostru"1, „Mitropolitul din
Suceava"1 2, iar el însuși se întitula, în 1462, „Mitropolit mol
dovenesc"3, și numai pe piatra-i de mormânt, pusă mai târ
ziu, se cetește 45 : „Mitropolit SuceveanR sau „de Suceava".
Un Teoctist, care șA numai prin numele său aiată ca pri
mise creșterea sa duhovnicească de la arhipăstorul Moldovei,
era egumen de Pobrata în 1471 L El trebuie să fie al doilea
Mitropolit Teoctist, care se întâmpină ca martur într’un do
cument la 1491 sau L4906. Apare, de alminterea, numai o
clipă; înainte și după dânsul păstorește Qheorghie, care e
amintit încă la 150378 . în sfârșit încă un Teoctist era egumen
la Neamț în 1496L Și el era să fie Mitropolit aL Moldovei.
Tarasie, episcopul de Roman, a cărui obârșie e, de almin-
teri, necunoscută, se întâlnește pomenit ca „Mitropolit" în
acte de-ale iui Ștefan9 și în cronica tâcrfc până la 3 Septembre
1469, când stă alături cu Teoctist —, ei doi fiind singurii
episcop! moldoveni—,1a sfințirea mănăstirii celei nouă a
Putnei10*: e de însemnat că, pe când pentru scriitorii de
hrisoave domnești și pentnyde clopote ai Dom
nului11, el are și o „Mitropolie" si cûmit chiar „Mitropolitul
chir Tarasie"12, letopisețul? aic&tuit acolo, în Putna, face ho
tărât deosebire între demnitatea lui Tarasie și a lui Teoctist,
scriind: „cu mâna preasfințitulin Mitropolit chir Teoctist și a
1 Ibid., p. 669.
2 Ibid., p. 707; Wickenhauser, Warone/z and Putna, p. 153 și urm.
3 Ibid., p. 697, no. DXXII .
4 Ultima ediție, în Kozak, o. c., cap. Putna.
5 Hasdeu, Arch. ist., I1, p. 115.
mn' U < 'oi v < mscova. 1887, p. 118.
7 Dobrescu, o. c.t p. 40.
8 Melchisedec, în Rev. pentru ist., arch. și filologie, I, p. 140, no. 91 ;
Bogdan, Vechile cronici, pp. 251-2.
9 V. și Ulianicki, pass'im; Hurmuzaki, IIp. 708.
19 Bogdan, Cron. moldovenești, p. 145. '
TI Melchisedec, Cron. Rom., I, p. 133.
- Ibid., p. 126.
episcopului Tarasie"1. Și după sfințirea Putnei întâmpinării

pe Tarasie ca martur într’o danie domnească făcută acestei
mănăstiri la 25 April 1472, dar ca episcopul nostru Tarasie,
din Târgul-de-jos"2.
în 1488, la Roman păstoria-—în „Mitropolie", se zice
încă la April, „chir Vasilie episcop"*. Acest „episcop al
episcopiei de jos a târgului Romanului" iscălește supt actul
păcii cu Polonia în Iulie 14994: se vede astfel că nu mai e
Romanul un „târg de jos", ci că o „episcopie"^ nu o Mitro
polie, a „Țerii-de-jos", o „episcopie de jos", prin scurtare,
se afla în preajma bisericii Sf. Paraschiva a lui Roman-Vodă
și a Doamnei Anastasia5. Vasilie a redactat un tratat către
Mitropolitul Moscovei despre oseoirile dintre catolicism șî
ortodoxiei Teoctist de la Neamț, care, cum am spus, era
menit să fie apoi Mitropolit al Moldovei,^JJrmează lui Vasilie,
și-l aflăm, ca „episcop al Mitropoliei de jos, în târgui
Romanului", la 1502 (17 Novembre), încă supt Ștefan7.
CAP.
Crearea episcopiei Rădăuților.
în ultimele săptămâni ale iui 1479 și în 1480, până în Maiu,

Ștefan făcea să se așeze frumoase lespezi de marmură pe locurile^
unde odihniau sau erau socotiți că se odihnesc înaintașii săi.
Domni ai Moldovei: Bogdan-cel Bătrân (sau cel Vechili),
Lațcu, Roman, Ștefan-cel-Bătrân, numiți toți „strămoși" ai
- A. c. Cf. și cronica moldopolonă, în Bogdan, Vechile cronici, p. 175.

2 Wickeuhauser, /. c„ p. 159; Bogdan, Doc. lui'Ștefan, I, p. 170.
3 Melchisedec, Cron. Rom., I, p. 136; cf. p. 147; Bogdan, o. c„ I, pp,
342, 356; II, pp. 132 425.
4 Hurmuzaki, ir, p. 718.
5 Forma latină a tratatului are însă: „Vassilius, episcopus de Romano _
Foro“; ibid„ p. 444.
6 cl Cioban^ Amara/ Conna/; basic a is
torice, partea a II-a.
7 Wickenhauser, Z. c., p. 182; Bogdan, o. c., 11, p. 209. . ...
•o
■■■
96 N. Iorga
săi, precum și Bogdan, fratele și tovarășul de cârmuire, pu

țin timp, al lui Alexandru-cel-Bun, care Bogdan e calificat de
„moș" al ctitorului celui nou, și, în sfârșit, alt Bogdan, tatăl
lui Ștefan \ în „lăcașul" de la Rădăuți, sus în pădurile din
partea de Miazănoapte a țerii, cei doi d’infâiu stăpânitori
moldovenești cu Domnia slobodă față de străini au fost
astrucați de sigur în colțul de umbră al unei bisericuțe de
lemn. Fiica lui Lațcu, Anastasia, despre care s’a crezut că
ar fi soția lui îurg Litvanul, și e mama acelei Anastasia care
a fost soția lui Roman-Vodă și marna iui Alexandru-cel-Bun
(astfel s’ar lămuri și îngroparea la Rădăuți numai a vechii,
dinastii și, apoi, mai ales a neamului iui Roman), se strădui,
pentru înzestrarea gropniței domnești, căreia-i închină satul
Coțmanii, din țara nouă, de curând adausă la Moldova, a
Sepenicului. încă fiind în viață Anastasia (ț 26 Mart 1420),,
Alexandru-cel-Bun va fi clădit biserică de^ piatră pe locul
vechii înjghebări de lemn. Din n^norocir^ în marea zidire ce
se vede astăzi, prefăcută, adausă și m/jJbG^xbită, întPo epocă
mai târzie a arhitecturii moldorehești, de Alexandru Lăpuș-
neanu, nu mai e altă inscripție decar a lui Alexandru-Vodă
acesta, care, înădind „pripragul", adecă pridvorul, la 1559,
și-a însemnat numele pe piatra de-asupra lui și și-a lăsat și
portretul, astăzi mai mult sau mai puțin inteligibil, la locul cti
torilor12. O înoirey^ către Ștefan, în proporții mai modeste,
trebuie primită însă ca un lucru sigur.
Alexandru-cebBun încă, dăduse egumenului mănăstirii de
la Rădăuți drepturi de stăpânire, unite cu oarecare privilegii
asupra..unui „număr de sate, și anume cinzeci din
Ținutul Sucevei. Cunoaștem numele lor, și satele sucevene,,
ca Lucavățul, Jadova, Storojinețul, ■ Hliboca, Volcinețul, Za-
mostea, Bănila, Calafendeștii, Grămeștii, Volovățul, VicovuF
de-sus, sânt în cea mai mare parte în colțul de țară de cu
rând căpătat, în chip de zălog, de la regii Poloniei, strâmțo-
1 Cf. Iorga, Studii și doc,f VI, p. 625.

2 Și Kozak, o. cap. Rădăuți.
xp x Xx aed bxn nsuis b ?> 'Pari CC Jji.g uis'!,

. —-pentru șese sate din părțile Sucevei care fuseseră închi
cu V(niturile ior o atx1' p ie ș f ■■ 1 x iC. ■ ?nC
" id x ’ j id căți ' it veniturile 1 sx i ' e' x b x '
X 'XUIC X t SCS , O x X ; C •- X Mț x . ■ i a:
t •. -a biserici în Ceriuuți hiar, ou? x M ' și
? doua în Mihalcea 7 țSi?
: x xd 2 mi.bm J XX a Ui UiX»
X uâb. Ci . < tm ‘ la
, -Luxa hvxxxx a xîi (xxx rx m >' ruxxb Cr
uenoroux nov r.cx px/x/x x-x xc C? SCfx npe-eg*-°

;xă fXxr^« xr pfx xX ;oL' x •_ B n x'« 7 .■ Jc
? xC V ‘ b C <- dbdt d ,X n X 1 “ * X X B<».' X1
cx . ic z v -n x. B ‘x j o i> , : n ; xx
■-. ■ x : B x^ . -. x:e de îa vecini Aândru<el-Bun >
bard se pierduse supt urmașii d sbinați nti : sine, ai acx
X XC î LXU ‘ x s t . ix X..V. n ‘ X
' -x xbx. ,x -x c xn 6 ; SCj?a cu (rarhia

bisericească a terii către care fusese alipit Cu acest gând
»ohtic, inarele Doinii 1 .■ )h ■’ zestră Moldova cu o
’ v px x x? x b î , x int J
zarea pîscopul Io ani oh k<d< imp >d( bi ' ■ . pi
s Y d . normintelor don ti din aceasc '<■ • p.
xnri de prim 1 e mnbxxix
Me andruxel-Bun la mănăstirea Bistriței. pentru ca pe xx
xx o n sXXX U- lxx t.. hx ■> -■ hd X dame X
• >> ud st ; Sl;< uuamx in aoeva: cm xxus ixinujx x
lxxn n xxxx shx> x x.x ■> x.xsx ; Fi da
O'lî ‘ ' X ' b ;i - - e - ' m, X b :
1 , .t) i . , . f ; ,/ - .x< r}g • . , - '
C G X n 1 ' V !• 1 : X’ r t . ; , - ,x • ' x
In f 11 uz •-;'»■ !<s-ar,‘j,' • • si- -■ x n t ,P , ; ș t). , . p. / 'Șz
VmSL>n‘h ' XXXU X/X Ci,;( uroc!; .Xp n- / ’ X'
axhrad aurea exxxm Pa b’XXn bXxu.' gpze/ de Rădăuți
X i.,f . . x .1P1J . ■ < . M! Șf XX - ax- ‘ b4{ xx XI i n., a.uPj - - >
7
98 N. lorga
coi ch Rădăuț al carii întâi hipăstor n ■ -■ i lit

* • , g , , |
Dania din 1490 mai are insa '■ dmmd • r Dpă ce Dorn- |
mâsură care privite pe lângă verittu-
mii iiioidoveriesc1 iea o |
nm ore? episcopm .și raîidtiîala. bisericească, c; amnn/e ca |
dom.m oi va .trebui sa răniâie iiestrămiitatâ pentru toate |
timpurii uitând săfîe schimbată, î u mm d, um i t ,
îl împrejurai - ■ • ■ urmași • » ~
di near id iu sau de sânge străin, d - . 1
benă c îiu șta oDODoim niciodată. Cum âm vețft, ȘtefâWel- t ■
v “ 9 _ ■ ’' : ~ • «. - ‘ 1 ’ m
n; , ........, ,< +/ ,♦ : ... • .r. . i . . , <• • m m |
nu c o ■ i i.icm.i o .imun n s rmhâ num mp s ckmsuD
"Z z z.. z x T 2 2 1 v- 2 Z 2 2.2' 2 2' 2 I 11

m& a m. Mâiiăsiirea. Putnei." m om goml «. m I
ni)d Moldovei red; tai 1 ilugări din inănăștii

Pahm cari legau înseninările loi de acel i făcute mai cb > r
mult în Bintr-a ’ui mortiris< sc că zidirea
iamșmu > m epu \ , liinie, - după alte versiuni â
10 sau 20 Iulie - 1 106 Se lucră multei vreme la Dom li
m ia d pă biruința asupra ratărilor, 1 ■ SmpCmlăfe biv
se fă ordin *, fiind < iți îi tre g ( 1 nio d< \ en st j
Ca * ! Ș 1’*., • h .'dosii mm 4 mbemâ d în casele
domnești de la Putna, datează de aid u danie către Pobrata 4.
o rnoev p, mp An./mP.o Dinam 1890, p. 7 ; Bogdan,

o. * p 7 La 1469, când s nț( < te utî 1 nu ( i ( )is s ia R
1 ir m- r Om- ! ' ui' m gi . m e m'm : ,10 * g<m
'â m um /m xmclm cm Bun maus .tini : mp De.
,L’ ,m u m je întâmpin ii ț . i l-ia Iun 504; Wickenhau
Putiia, p, 183; Dan, o. c., p 40
rn 'D//D Db/D - ' ?G ’
p Hasdeu, /wr/i D.( 1 4 pp. i 5D; Bogdan, Do;. Zm Șfr/o, I, pp
158-9. ' * I Z I I I Z I 1 ' . ' . * ..... ' . :
Istoria X î ii românești 99
I '5
■ ' * 1’i®
... u:'.\ a Puți ■ a Păzi i >arie mult s< hiiub '
afara de o ultimă reparați o re Pa al un 1 . nitari
1 pi iilor în veacul a a dres ■ ■ xiitul
..lacov,
__ J după. t ce în al XVIHei
,____ ._ u fusese prefăeirra aciaugiriduo
se ac =• • on m ms- ’ :
împoc beș< Ovine bi cilo moldovenești ele tres
mari ferești gotic •. r■ ■ < . -?
lui Petru R ireș și a lui o Jexan L ăpu; i...... cari vor fi.
avut și ei de lucru aici, la locui de îngropare al lui Ștefan,
tatăl unuia și bunicul celuilalt.
în forma ei de la început însă, mănăstirea trebuie să se
Ti înfățișat mai mică și mult mai simplă, — fiind și cea din-
tăiu încercare a lui Ștefan, ca ziditor de asemenea lăcașuri.
Un pridvoi îngust în care n înti i rin păretele din fața,
ci prin * 1 din dreapta străbătut de o ușă joasă având cadru
polc Ci oii care se mic între ele ie unghiuri drcpm la cm
«m h ; > oc o . < de altele prin salturi în
zigzag )i itrXm șir de mici arcuiri. Ușă gotică mai narcf
cu linii care se încoardă pentru a se a nge sus, într’o întâi
m d ogivă ruptă Tindă a femeilor umbroasa *t •
se deșt ■ chipurile de sfinți, zugrăviți în colori întune
cate, de ilbastru și vânat mai ales. Un naos mai larg, având
la dreapta ;i ia srâng'i strane. Un altar încheind crucea pe
sare o aici tuieșt înt agi idir P afa ă fc est ici în ac t
iași stil ca și ușa de intrare. Contraforturi, răzimători de
piatră cioplită, sprijină zidurile, făcute din cărămidă aparentă,
une ori smălțuită verde și galben, care alternează cu piatra,
săpate de firide ce se întind d< obiceii înt o . igi ă des
fășurare de la temelia <h piatră până upt streșina d« șindilă
rhpcfia sus și npkmră pentru a ugere? psriară a - ) ■
dese prin aceste văi de Carpați. Discuri de smalț, cu stema
țerii, ci mei mcumuiați, cu ostași, cu a | ni z nu se
pot desluși, se înfig la întâlnirea arcelor, la linia de supt
coperiș, precum și pe turnul unic, supțire, care se ridică
pe o dibace potriveală arh ectonică, specia moldovenească,
de-asupra naosului. Un puternic turn de clopotniță, răsărit
100
din mijlocul zidului de împrejmuire, are aceleași podoabe de

piatră săpată și discuri colorate, galbene, brune, albastre,
verzi1. „Maistori" din Ardeal, Sași, din școala celor cari lu
craseră biserica lui loan Hunyadi la Sântîmre ori biserica de
la Feleac, lângă Cluj, în epoca lui Matiaș Corvinul, dăduseră
Moldovei această nouă podoabă de artă.
Putna avu în fruntea ei, de la început, un egumen iero-

; monah, un „popă", căruia i se dă de obiceiu titlul de „arhi
mandrit",— „arhimandriți" se numesc apoi, în 1470, și egu
menii de Bistrița și Neamț1 23, — care nu se mai întâlnește la
j noi până în acești ani. Arhimandritul Ioasaf, pe urmă Paisie
cel scurt, Spiridon și Siluan păstoresc astfel asupra călu
gărilor și preoților din satele ce sânt închinate mănăstirii,
— luând „dajdea" pentru „prescuri", „kf^ânări", „grăunțe",
r „hârtie", îngrijindu-se de bună starea .în to^k privințile a bi-
J sericilor și având și judecarea păcatelor duhovnicești, pentru
; care se lua gloabă \ Se poate măcar supt Ștefan însuși,
acest arhimandrit să nu fi fost supus poruncilor Vlădică!?
fiind el însuși, ca și egumenul Tismenei oltene, un fel de
Vlădică.
Și mai departe călugăiâkcaligraf! lucrară în mănăstirea Neam

țului, dar. odată cu întemeierea Putnei sarcina scrierii leto
pisețului Domniei și apterii trecu de la Bistrița mai veche
la noua mănăstire domnească. Astfel, întPun stil mai larg?
ici și colo cu oarecare avânt, se puse pe hârtie povestea is
prăvilor lui Ștefan întemeietorul. S?ar părea că Putna a dat
Moldovei, în Domnia lui Bogdan-Vodă Orbul, când acuma
Ștefan se odihnia supt lespezile bisericii sale, un Mitropolit,,
1 V. Iorga, Istoria Românilor in chipuri și icoane, U, p. 19 și urm.;

Iorga și Balș, L’art rotimain ancien, Paris 1920 ; Balș, Bisericile lui
Ștefan-cel-Mare, București, 192(5.
* Wickenhauser, Putna, pp. 156-7.
3 Dan, O inspecție eclesiastică din anul 1667, în „Candela11 din Cer
năuți, 1908.
pe David, care muri la l-iu April 1509dar e vorba, cred,

de un Vlădică străin, poate muntean.
V.
Alte mănăstiri și biserici ale lui Ștefan-cel-Mare.
in părțile de sus ale terii, Ștefan clădi, la 1.488, mănăstirea

Voronețului, pe locul unde fusese umija_ chilie_de„ Jeinn a
sihastrului Daniil, și apoi, pe la 1471 2, mănăstirea de lemn
a egumenului Misail. Pe urmă, în deosebite sate domnești
ale lui, biserica de la Pătrăuți, din 1487, aceia de la Sânti-
lie în margenea Sucevei, de la Bădăuți lângă Rădăuți, de la
Reuseni, — dreaptă, fără turn —pe locul unde fusese ucis
tatăl său, Bogdan-Vodă, pomenesj^biruinți și tragedii pe care
le cunoaștem. Altele au legături Mi lupte a căror amintire în
scris s?a pierdut. Și biserica Mirăuțului, unde slujia Mitro
politul Sucevei, a trebuit să jffe(refăcută de dânsul, potrivin-
du-se poate întru câtva stilul cel nou după acela al lui Ale-.
xandru-cel-Bun, ctitorul de la început3.
în Moldova noasb^de azi, Ștefan dădu vechiului târg să
sesc de odinioară Baia, unde el câștigase marea biruință
supra Ungurilor, în 1467, o biserică mare, mult timp în
ruină; la Dorohoiu, târg de popas pentru negustori, a fost
înoita de epoca noastră o alta, a Sf. Nicolae; cea de la
Popăuți, în margenea târgului de mai târziu al Botoșanilor,
cu fresce mari, de caracter quasi-apusean, are data de Sep-
tembre 1406. în reședința domnească de lângă Bahluiu, la
Hârlău, se mântui abia la 28 Octombre 1492 biserica Sf.
1 Ureche, p. 182; cf. Erbiceanu, Ist. Mitropoliei Moldavlei, p. LVI:

pomelnicul.
* Kozak, o. c., cap. Voroneț.
' Cf. Kozak, o. c., și critica mea, în Studii și doc., VI, p. 607 și urm.; și
separat
■ ■■ ■ . "■ ' . ■■ ■■ ■ ■ ■■ ■
102 N. lorga
Gheorghe. lașului, unde veniau negustori mulți, încă de la

începutul veacului al XV-iea, îi dărui Ștefan altă biserică a
Sf, Nicolae făcătorul de minuni, între 1401 și 1493., iar bo
ierul său Ion Tăutul o biserică a Uspeniei, care se dărâmă
mai târziu1. Biserica domnească din Vasluiu e din 1490
Cea de la Huși, atunci numai un sat, pe apa Drăslăvățului,
poartă în pisanie data de 1494 A în satul Borzeștii din Ți
nutul Bacăului se face un lăcaș mai simplu, fără strane și
fără turn, în 1493-4, iar în târgul chiar al Bacăului, odată
un centru catolic și o reședință de episcop, fiul lui Ștefan^
Alexandru, durează biserica încă de Ia 1491 4. Piatra din
Neamț își avu o frumoasă ctitorie a lui Ștefan numai în
1497-8 5. La Scânteia, în părțile Vasluiului, este încă o bise
rică ce poartă tot semnele epocei lui Ștefan-cel-Mare, a carii
inscripție s;a pierdut însă, ori a fost prinsă cumva în zidărie..
Mai sus în același Ținut, avem de la dânsul înalta biserică .
spațioasă a Dobrovățului, cea din. urmă zidire orânduită de
Ștefan,începută la 27 April 1503 și isprăvită de zidărie
în anul morții ctitorului, dar nu sipi^rzugrăveală și înzes
trare, care se făcură numai de Ștefan-ceLTânăr, nepotul
de fiu al ziditorului6. Ceva mai veche, ca una ce a fost mân
tuită la 1497, e mănăstirea Tazlăului, în munții Bacăului L
Pe locul celei mai dureroase înfrângeri și jertfei celei «mâi
scumpe „bine*credinciosului de Hristos iubitorul" Domn
făcu mănăstirea de la Războieni, a carii pisanie, din 1496.
cuprinde o întreagă povestire a luptei, a „războiului^ celui
greu împotriva „puternicului Mahmet împăratul turcesc, cu
toată puterea sa răsăriteană^, ajutat de „Basarab Voevod,
; căruia i se zicea Laiotă“8. Din nenorocire a căzut sau a
1 lorga, Inscripții, H, p. 363.

2 Melchisedec, Notițe istorice și archeologice, București 188Țp. 133. .
3 lbid,7 p. 140; lorga, Studii și doc., XVI, p. 245,
4 lorga, Inscripții, 1, p. 26; II, p. 25.
5 Melchisedec, l. c., pp. 74-5.
lorga, Inscripții, II, p. 206; Studii și doc., XVI, p. 419 și urm.
7 lorga, Inscripții, pp. 320-1.
* Ibid., I, pp. 43-4.
...... : . .. * '• ■ ■■ ■■ ■■ ■■ ■' ■'

fost sfărâmată piatra de amintire a Bisericanilor din Neamț,
mănăstire despre care o inscripție foarte târzie spune că a.
fost zidită și ea „de Ștefan-Vodă sin Bogdan-Vodăa 1.
Și vechile clădiri ale înaintașilor cari apucaseră a zidi și
ei din piatră, au fost înoite și făcute mai mari. Neamțul lui
Petru-Vodă nu se mai poate vedea astăzi, dar în locul lui
avem înaintea ochilor frumoasa și trainica operă de arhitec
tură pe care Ștefan puse să o sfințească la 1497, așezând o-
piatră amintitoare, în care se cuprinde o ''neobișnuită rugă- ;
ciune către aceia care poate „acoperi cu mila sa de acum și s
până în veci“ și pe cei mai puternici din stăpânitorii. tară j
durată ai pământului, însă nu se spune nicio vorbă despre f
cel d’intâiu ctitor bătrân, al cărui mormânt nici n7a fost „îrn-L
podobit“ cu vre-o lespede, ca acela al lui Ștefan fiul lui
Alexandru-cel-Bim, mort de sabie și aduk aici pentru a fi
dat pământului 1 2. Bistrița lui Alexandro Vodă se înfățișează
astăzi așa cum a înoit la 1554 ait Vommd cu acest nume,
un nepot al lui Ștefan-c are, evlavi osul tiran al boierimii
Lăpușneanul, dar o altă pr cere a fost săvârșită încă de
de Ștefan însuși, care făcu c7 se sp)e în litere cirilice cu
duetul gotic piatra de mormânt a Doamnei ortodoxe a celui
; 1 '
Doamnei lui Ștefan Lăcustă, fără a se atinge totuși posta

mentul săpat frumos cu podoabe gotice3. Pobrata a fost
mărită de Petru Rareș la 1530, dar piatra, aflătoare atâta
timp afară, lângă zidul din dreapta4, a maniei lui Ștefan-cel-
JViare, Doamna Oltea, trebuie să fi fost lucrată prin evlavia
1 Ibid.} pp. 42-3. La. Râmnicul-Sărat se mai păstra singura biserică

pe care Ștefan a făcut-o pe pământul muntean, Î11 amintirea unei bi
ruințe. Vandalii moderni au schimbat-o dăunăzi, spre rușinea timpului
2 Melchisedec, /. c., pp. 1-2, 5; Iorga,, în Buletinul comisiei momim .
• Oem r. samroc Oimmcz n smhmm xomivmv;. m

August W03.
’ *1
104
recunoscătoare a marelui ei fiu, care e pomenit cel d’intâiu

în izvodul de la proșcomidie, făcut tot de Rareș 1; și inscrip
ția de pe locul de odihnă al unui „Petru fiul lui Ștefan-Voe-
vod cel Bătrân" vine tot de la al doilea ziditor al Po-bratei2.
Moldovița bucovineană, care e, așa cum se vede astăzi, o
fundație a lui Rareș, a primit și ea chip nou, potrivit cu o
vreme mai glorioasă, de la același strălucit ziditor din temelie
și înoitor al lăcașurilor celor mai vechi; mănăstirea a și fost
darnic înzestrată de Ștefan, care prevedea, prin uricul său de
la 1488, că egumenul, și părinții sânt datori a-i face slujbă
de noroc și biruință, odată pe săptămână, de Luni seara
până Marți dimineață, la liturghie, dându-se atunci călugărilor,
din dărnicia domnească, și câte un păhar de vin, iar, după
moarte, aceleași rugăciuni precum și pomenirea la ziua izbă
virii, pentru odihna sufletului său 5.
Și dintre boierii lui Ștefan se gdtairă câțiva ca să meargă
pe urmele lui făcând biserici în nădejdea iertării greșelilor,
în micul lăcaș, plin de umbră și umezeâ^de la Dolhești pe
Siretiu se odihnește sora lui Ștefan, Maria, soția lui Șendrea
Portarul de Suceava, moartă fa Martie 1486, și, în fața
ei, Șendrea însuși, care a zidit bisericuța anume pentru în
groparea mlădiței Domnilor moldoveni 4. Și Tăutul (f 1501),
credincios Logofăt al bătrânețelor lui Ștefan, își făcu bise
rica, la Balinești din Ținutul Dorohoiului, pe 1a. 1494, cu
mulți ani înainte de moartea stăpânului său 5; toți Tăutuleștii
dorm în cuprinsul acestei mănăstiri a neamului lor.
* Ibid., p. 57.
* Ibid,, pp. 59-60.
3 Wiekenhauser, Moldowitza, pp. 70-72.
4 lorga, Inscripții, 1, pp. 62-3.
? Melchisedec, o.c., p. 292 și urm.; Hasdeu, Etymologicum Magnuni,
II, la „Băliiiești“ ; Al. Lăpedatu, în Buletinul Comisiunii monumentelor
istorice pe anul 1912.
O Pravilă scoasă de grămăticul monah Damian la 7003 (1494-5) se
află la Biblioteca din Retrograd; Liubomir Stoianovici, cpiiKH
BannCH h u4Auhch. în Sbornicul din Belgrad, 1923, p. 36.
Biserica latină supt Ștefan-cel Mare.
Și în altă țară românească Ștefan ajunge, nu numai ctitor

de biserică, dar și întemeietor de episcopie. La împăcarea
lui cu Matiaș Corvinul, în 1475, i se dăduseră „moșii de a-
dăpost" în Ardeal: Cetatea-de-Baltă pe Târnave și, la Nord-
Estul provinciei ardelenești, Ciceul. De aceasta se țineau nu
mai puțin de șaizeci de sate, și pentru dânsele se așezară
călugări și un egumen la Vad, pe Someș, unde Ștefan făcu
și o înaltă biserică de piatră pe care o avem și până astăzi1.
Până atunci în Ardeal nu erau decât mai mult Vlădici |
rătăcitori, cari străbăteau țara hirotonisind preoți și împărțind
antimise slavone sau grecești. Astfel întâlnim la 1456 pe uni
Ioan, venit tocmai din Caffa Crimeii, unde, supt scutul
Genovesilor, locuiau tp.t felul de neamuri, cu legile lor deo-*
sebite. Cârmuirea catolică a lui Ioan Hunyaui, care era spri
jinit de vestitul călugăr Ioan de (^Sistrano, îl prinse și-l
trimese la Roma2. Vlădica de rA5ad,; hirotonisit la Suceava,
veni îndată după aceasta. Concurența Grecului Marcu, care
șe așeză 1a Feleac lângă^CW și>și făcu acolo o biserică go
tică, nu era de temut^cu toate că el își lăsă un urmaș epis
copal, pe fiul preotului nwiân în casa căruia stătea și care
din Danciu se făcu Darfcil 3. Episcopii din Vad apar apoi cu
numele lor, cum se va vedea, în vremea lui Petru Rareș.
Astfel Ștefan-cel-Mare dăduse Moldovei organisarea defi
nitivă a ierarhiei bisericești, liberarea de supt controlul Pa
triarhiilor răsăritene, în ale căror contribuții vedem cum întră
1 V. Iorga, Neamul românesc în Ardeal și Țara Ungurească, p.

488 și urm.
8 Iorga, Sate și preoți din Ardeal, pp. 12-3, și Ștefan-cel-Mare, Mi-
hai Viteazul și Mitropolia Ardealului, în „An. Ac. Rom.“ pe 1904.
8 Ibid. S’a dovedit că episcopia de Galați a fost admisă numai în
urma unei confusii. V. Revista istorică, XI, pp. 178-9. E în adevăr vorba
de Haliciți.
106 N. Iorga
Domnia și, în sfârșit, clădiri de artă originală și potrivită, în

fiecare oraș mai mare al țerii și pe fiecare loc însemnat
printr-o întâmplare, tristă sau glorioasă, în legătură cu desfă
șurarea mat nouă a principatului moldovenesc.
în multele iui încurcături și greutăți, el a făcut numai rare
ori o politică religioasă provocată de interesele sale politice,
rare-I puteau îndrepta câte odată către Puterile catolice.
Pe cutare Franciscan ardelean venit la el în țară cu pretenții,
spuindu-i că Moldova fără ai lui s*ar fi pierdut de mult, el H
dădu afară ca să se vadă în adevăr cum îi va fi lui fără dânșii’.
Când, în 1476, bacalaureatul în decrete Petru de Insula
merse la Roma pentru a cere ajutor de la Papă împotriva
Turcilor cari amenințau Moldova cu peirea, Sfântul Scaun
făcu din acest trimes, - de bună samă după chiar cererea
lui, — un „episcop al Moldovei", atribiMû-i ca reședință
Baia. Neaflând acolo destui credincioși și destule mijloace de
iraiu potrivit cu demnitatea lui cea nouă, Petru, un Italian,,
se strămută, încă în cursul acest^JSu 1476, în Cetatea-Albă,
care avea destui latini, cu așezarea statornică sau în trecere,
peiUTii negustorie. Când acest mare port al Moldovei ajunse
în stăpânire turcească, Petru căzu în robie sau trebui să
plece. Alți êpiscopi moldoveni", cari se ivesc cu numire de
la Roma, până la moartea lin Ștefan, au tot așa de puțin
rost real între Români sau străinii de altă lege de pe pămân
tul lor ca și episcopii de Siretiu sau cei de Argeș, a căror
'serie urmează și mai departe, făcând ca un titular fără reșe
dință să urmeze altui titular zădarnic1 2.
1 1 Bgoîde^ si sine xphijJOeus aJTurcisnosdefendat; z*6zd., pp. 183-4.

’ '< v ' A t ' ês Sciences de Boheme,
^classe des lettres, 1924, p. 40, nota 89.
2 Iorga, Studii și doc., 1-11, pp. XXXVII-V1H; Le Quien, Oriens chris-
tionus, III, pp. 1119-20: Toma de Zagradino, Predicator, numit episcop
de Siretiu Ia 20 Septembre 1497. Notarul lui Ștefan, Antoniu deThaucz.
episcop de Baia înlocui lui Toma de Seghedin, Rev. Ist., VIII, pp. 197-8,
- Pentru predicația husită supt el v. Macurek, Husistvi v^rumunskych zemich,
1927și recensiad-luiP. P. Panaitescu,în Rev. Ist.^\^2S(d. XIX, pp.41-4).
PARTEA A l'V-d.
BISERICA MOLDOVENEASCĂ
SUPT'
BI7 RARES.
I.
Clădiri.
Impulsul dat de Ștefan-ceEMare în atâtea direcții ale viețD
bisericești dă resultate și după dispariția Domnului în 1504,.
E adevărat că fiul lui, Bogdan, ocuuâO-cu^dte interese sr
alte ambiții, nu se înseamnă decât prin anume danii de odoare
și câte 800 de zloți, la RMpiuți,na Ptiina și aiu
rea, danii pentru care, âșBêfan^S^vre mea sa, el cere
slujbă în viață și după moarte în Dumineca a treia de după
Paști, poate ziua nașterii sale, arătând anume din ce va con
sista această slujbă bine bisericuța din Ițcani, cm
pietre de mormânt d1^ lui12, trebuie să fie ctitoria
vre unui particular, ^c^ntrWbogații târgoveți ai Sucevei ve
cine; de la Bogdan-Vow însuși iPa rămas nicio clădire bi
sericească nouă.
Ștefăniță, copilul nevrâstnic și urmașul lui Bogdan, idare
mai mult răgaz pentru asemenea lucrări de artă pornite din-
brio rodnică evlavie. El mântui însă biserica Sf. Oheorgh-e
din Suceava, începută de tatăl său, biserică în care se așeză
Mitropolia. Isprăvi Dobrovățul în ce privește zugrăveala șr
odoarele. Dar sfetnicul care avu grija Moldovei în anii de
tânără vrâstă ai Domnului și care primi pentru aceasta răs
plata tăierii capului și a stârpirii neamului său, Luca Arbore
1 Melchisedec, Cron, Rom., I, pp. 153-5; cf. Dan, Piitna^ p. 215.

2 V. Kozak, o. c., cap. respectiv.
Hatmanul, îșî făcu biserică într’o vale a Bucovinei de astăzi
De la Gavril Trotușanul (ț 1541), alt boier al lui Ștefan-cei-
Tânăr, este biserica de Ia Părhăuți, asemenea cu cea de la
Borzești a bunicului său. dar având două rânduri de fereștt
imtr’un pridvor care cuprinde la mijloc, între ele, inscripția1
23.
La Vălenii sau Șcheaii din Roman se pomenește ca ziditor
Cbzma Șarpe Postelnicul lui Ștefan-cel-Mare și, apoi, fugarul
înaintea urgiei acestuilalt Ștefan3. Dărnicia față de Dumnezeu
începea să treacă, — de alminterea ca și puterea politică,-™
de la Voevod la boierii Iui.
în amândouă privințile, Petru Rareș, adevărat fiu, harnic
si mândru, al lui Ștefan-cel-Mare, înoiește zilele acestuia,. E
însuși un ziditor de biserici nouă. Dacă, în părțile de sus
.ale țerii, frumoasa mănăstire a Humorului se datorește Ma-
relui-Logofăt Teodor, om cu oarecare cuitur^șlavonă4, Dom
nul însuși avu tragere (jg inimă să< „împodobească" Vorone-
lul părintelui său. Zugrăvelile frumoase prtond albastru blând,
care nu se obișnuiau supt Ștefan, sânt o înoire ce caracterisează
această epocă, în care meșterii zugravi veniau după marii
meșteri pietrari pentru a statornici în arta răsăriteană un nou
lip moldovenesc. Străni, catapitezme săpate, frontispicii de
lemn sculptat și aurit de-asupra ușilor se adaugă la acest
semn deosebitor.
„împodobirea" aceasta a Voronețului nu e însă numai fapta
Iui Rareș, nu e chiar, în rândul întâia, fapta lui, ci a Mitro
politului Grigorie, Grigorie Roșea, „vărul Iui Pătru-Vodă Ra-
jreș, din Voroneț de pustrig" 5. Și, pentru a se ajunge la el,
trebuie cunoscuți Mitropoliții cari urmează lui Gheorghie.
1 Cf. Kozak, cap.. I și lorga, Studii și doc., VI, pp, 608-9; cf. Iorga,
.Neamul românesc în Bucovina, p. 69; Dan, în Buletinul Comisiunii
Monumentelor istorice pe 1927.
2 lbid,, locurile respective; cf. și Dan, Putna, pp. 66-7.
' 3 Iorga, Inscripții, [, p, 18.
4 Aceleași cărți ca nota 1, la locurile respective.
5 Dinulescu, în Candela, IV, p. 147.
w ■ ® v ;;; ; ■■ < / O
Istoria Bisericii românești 109»
II.
Urmașii Mitropolitului Gheorghie. Teoctist al III-lea.
Al treilea Teoctist, fostul egumen de la. Neamț, aproape

șeptesprezece ani, și episcop de Roman, alți opt, a fost
după moartea Iui Qheorghie mult timp Mitropolitul iui
Bogdan-Vodă și al lui Ștefan-cel-Tânăr, ba chiar al lui Petru
Rareș. El muri numai la 15 Februar 1528, ca schivnicul
Teodor’. Avea lângă el în soborul arhieresc al Moldovei
pe Macarie de Roman1*, pomenit la 1513-4, apoi pe urmașul
acestuia, Doroftei, amintit la 1528, pe Pahomie de RădăuțL
care se întâmpină la 18 Novembre 1504 3, și pe cel ce vine
după dânsul, Teofan, care se ivește documentar numai la
începutul anului 1528 3. Doroftei și Teafirn erau de fațăr
împreună cu Macarie, egumen de Bistrița șb*cu Acachie de
Putna, păstorii celor două mănăstiri domnești, în Suceava.,
de bună samă chiar în chiliile de la Mirăutif când, în 1528
încă, Teoctist muri 4.
Rareș era, de puțină vreme, Domn atunci, și el porunci
să se facă alegerea noului Mitropolit de către soborul Vlă
dicilor moldovenești, la cjw*e credem că luau parte și arhi
mandriții celor două necropole, cu cari se putea complecta
numărul cerut de episcopi lîrotonisitori, în lipsa unuia din
cei trei orânduiți de Șrân. In adevăr, supt Lăpușneanu,.
cu treizeci de ani mai târziu, lipsind și Vlădica de Rădăuți
și cel de Roman, Domnul, care „face soborul", „alege"
(HSKpa) totuși „patru episcopi" și aceștia „întăresc" (noc-
TdKHiii/ft) pe cei doi cari lipsiau din cercul ierarhilor mol
doveni T
Bogdan, Cron. mold,, p. 154.

Melchisedec, Cron. Rom., I, p. 154.
Wickenhauser, Radautz, p. 11 și urm.
Ibid.
lorga, tst. Ut. românești, I, p. 134 și nota 3.
Dăianu, O'alegere de episcopi moldoveni în 1557-8; retipărire
Răvașul (Cluj), 1907.
Până la alegerea unui urmaș al lui Teoctist locul de Mi
tropolit îl ținură, data aceasta, cei doi episcopi, cari întă
resc, la 16r Ianuarie 1528, dania unui călugăr din Neamț-1.
La alegere ieși Calisrrat, necunoscut ca episcop la Roman
ori Rădăuți, pe care-1 întâlnim într’o notiță slavonă pe un
manuscript aflător astăzi în Biblioteca Academiei Române 1 23
.
Pomelnicul mai târziu al Mitropoliei cuprinde numele lui 8.
După Calistrat, — despre care nu știm nimic mai mult —
vine, în sfârșit, Teofan de la Rădăuți 45 , care păstoria încă
la 1538 sau 1539, toamna, când Domnia drintâiu a lui Petru
Rareș se isprăvise \ Iar, la Roman, episcopul Doroftei, care
se mai întâmpină la 1529 6, se retrase la schimnicie pentru
a face loc celui dhntâiu episcop de nouă carte sârbească,
lui Macarie.
Trăinicie, strălucire, influență asupra afacerilor terii a avut

însă numai acel Grigorie, văr ai ItK^ Petru-Vodă, văr după
mamă, despre care a fost vorba mai sirSJrR^rnit din Pobrata,
el stăpâni acolo ca egumen niK^mai puțin de douăzeci și
trei de ani. in acest timp se făcu, prin osteneala iui, și
după îndemnul lui chiar, însă îNcheltuiala Domnului celui
moți, abia venit în Scaun de vre-o doi-trei ani de zile, mă
năstire nouă P°brata^^diîifcpaxișțe><S adecă din temelie chiar7,
în Octornbre 1530. Petru-Vodă și soția sa Elena își gătiră
.șL pietrele de mormânt, flfumos lucrate din marmură, care
se văd până astăzi. Astfel se răpia Putnei, unde se îngro-
paseră Domnii și rudele lor până atunci, dreptul pe care și
1 L. c. pe p. 108, nota 1.
2 Ms. 30 slavon; cf. Iorga, 7sZ. Iii. rom., I, pp. 134-5 și nota 1.
3 Erbiceanu, l. c,
4 Wickenhauser, Radautz, pp, 13-4,
5 Biserica de 1a. Horodniceni e sfințită la 8 Novembre 7047 (538-9),
...în zalele lui chir Teofan Mitropolit al Sucevei* ; Iorga, Inscripții, I, p.
6L Teofan a fost și dăruitor al Voronețului; v. Kozak, Z. c.
d Melchisedec, Cron. Rom., 1, pp. 159-60.
7 Cf. mărturisirea lui Grigorie, în Hasdeu, Arch. ist., I2, p, 22 și ins
cripția de la Pobrata, Iorga, Inscripții, I, p. 56, no. 11.
Istoria Bisericii românești 1H
Putna-1 luase deia Bistrița lui Alexandru-cel-Buii P Grigorie ;

-e întoarse după încheiarea arhipăstoriei Iui în frumoasa
mănăstire de pe malul Siretiiilup pe care o înzestrase și cu
avere nouă, descurcându-i pe cea veche, pierdută în parte?
și unde~și hotărâse și ziua de pomenire, de Sf. Grigore
Teologul, ocrotitorul său 2.
Grigorie a fost și înoitorul Voronețului, la care a înădit
un pridvor răzimat pe două contraforturi cu frumoase ferești
gotice mari și pc care l-a acoperit cu una din cele mai stră
lucite zugrăveli ce șe văd la vre una din vechile noastre bi
serici., Mulți ani de zile după aceste lucrări orânduite de
dânsul, el fu Mitropolitul lui .Petru-Vodă, în a doua Domnie, de
la 1541 până la sfârșit, apoi al fiului acestuia ilie, numit după
turcirea lui: Mehemed sau „Mahmet", și al celuilalt fiu al
iui Petru, Ștefan, care fu înmormântat la Pobrata, ba chiar
al cumnatului cu de-a sila al lor; Âlexandru Lăpușneanu,
soțul Domniței Ruxandra. Se împ^bA, un timp, și cu Dom
nia aventurierului Despot, pe care el îl sfinți ca Ioan-Vodă,
dar, înaintea faptelor vrajmășești față de ortodoxie ale noului
stăpânilor, Grigorie părăsi Scaunul arhipăstoresc, în care se
așeză acum un al doilea Teofanv
Urmașul lui Grigorie, Teofan, ca și contemporanii săi de
la cele două episcopii ale. țerii, face parte din alt curent
bisericesc, a cărui obârșie trebuie să o căutăm în Țara-Româ-
nească.
în legătură însă cu vechea datină a călugăriei răzimate
mai mult pe evlavie și pe dărnicia în a clădi decât pe cărtu
rărie și pe scrisul nou, e întreaga operă de ctitori a lui Pe
tru Rareș însuși și a lui Alexandru Lăpușneanu, cu care se
.și încheie epoca mai bogată și mai glorioasă din arta reli
gioasă a Românilor din Moldova.
’ Ibid.
. 1 Ibid.
Iorga, Studii și doc., VI, p. 648. Grigorie muri numai la 5 Februar
1570: //W.—Pentru zidiri v. Balș, Bisericile lui Petru Rareș, 1928.
MHMB| "ir . wr : ’w
112 •'■ N lorga
"•r- w ||jj III |J1
Iaduri bise ii ști din >po a lui 1 ■ . Rareș.
La Suceava Doamna lui Petru-Vodă, Elena, își face, într’un

târziu, la 1551, biserica ei pe lângă Mirăuțul Mitropolitului
și Sf. Gheorghe, care ar fi singurul prinos al lui Ștefănița,
dacă nu e, prin prefacere, și un dar al Lăpușneanului, cum
pare că arată stilul. Petru însuși înalță biserica Sf. Dimitrie
din același oraș, puternică zidire cu trei largi ferești gotice
înflorite în fruntea pridvorului. La Botoșani, de la Doamna
Elena, fată de Despot sârbesc, dar care zidia după vechiul,
obiceiu al terii, vine biserica de la 1540-1, închinată ■ Sfân
tului Gheorghe, și cea a Uspeniei sau Adormirii, care poarta
leatul de zidire 1552, amândouă din timpul când Doamna nu
mai avea acuma nici soț, nici fii, ■— măcar fd de legea ei—,.
lângă dânsa1. La Baia, în apropierea ruinelor lui Alexandru-
cel-Bun, ocrotitor al catolicismului, și /mî^Ștefan-cel-Mare^
amintitorul de biruință, Petru-Vom însușMace o biserică a
Uspeniei, la 15322. în Târgul-Frumos, clădirea Sf. Paraschive
îi pomenește numele ; în Hârlău, bisericuța lui Ștefan e între
cută prin biserica mai mare a fiului său, cu hramul Sic
Dimitrie, care ni s;a păstrat însă numai în refacerea lui lor-
dachi Cantacuzino3; .mama Voevodului, Maria, fusese doar,,
în ceasurile care nu erau ale lui Ștefan-Vodă, soția unui
„târgoveț din Hârlău“, spune, păstrând o veche poveste,
cronicarul Ureche. Dar mai departe nu se coboară ctitoriile
Iui Rareș; nu le aflăm nici la Piatra, nici la Iași, nici la Bacău,,
nici la Vasluiu, nici prin unghiuri, potrivite pentru mănăstbL
ale Țerii-de-jos.
^2 La Iași însă, lângă Sf. Nicolae cel domnesc al lui Ștefan-
teLMare, boierii Iurie și Danco înalță o clădire nouă, în stil
1 lorga, Inscripții, I, pp. 22(K L

} Ibid., p. 63, no. 144.
8 Ibid., h, p. 291 ; I, p. 8.
■ ădlIG ; .mlă. ' 1; ,4 ■' -ș-c

mai larg și mai împodobit cu chipuri de sfinți, la 1541 *. La
Horodnicenii Sucevei ziditorul e alt boier al lui Rareș, Vistie
rul Matiaș, care-și mântuie lăcașul la 1538-9, când era încă
Mitropolit Teofan 2. Tot el ridică, încunjurând-o cu zidul care
suie în scări colina, biserica de mănăstire de la Coșula bo-
tușăneană 3. Pângărații din Neamț ființau ca mănăstire bine
orânduită, cu doi proegumeni, muiți ieromonahi, ierodiaconi
și destui călugări, „cărturari și proști", la 1540—1 L Frumoasa-
mănăstire Râșca, din părțile Sucevei, o făcu însă, precum se
va vedea, Macarie, episcopul de Roman.
Alexandru Lăpușneanu a durat o singură mănăstire, în

amândouă Domniile sale, Slatina, care era isprăvită la 1561 %
așezându-se ca stăpân peste biserică și chilii călugărul Nil.
Aici zace Alexandru-Vodă însuși, „monahul Pahomie" șiy
din neamul său, fiicele Teofana și Teodora, pe lângă fiul
unei a treia fete, Cneajna, anume jpumitrașcuG.
Cu această măreață clădire se niântuisêrar prinosurilor în
piatră aduse Dumnezeirii ocrotitoare. Doar dacă trebuie să
se mai adauge biserica Precistei din Roman, făcută de vă
duva Doamnă Ruxanda la 1568^C}
1 Ibici., Ii, pp. 134-5.

2 Ibid., 1, p. 64.
s V. notița mea în Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice pe
and 1926.
4 Arch. ist., F, pp. 26-7, no. 295.
5 {orga, Inscripții, p. 46.
6 Ibid,, p. 46 și urm.
7 Ibid., II, pp. 22-3. Pentru toate, Gh. Balș, Bisericile lui Petru Ra
reș, București 1928.
Petru Rareș și Biserica Ardealului.
Petru Rareș a fost și un râvnitor de stăpânire ardelenească.

A păstrat Ciceul și Cetatea-de-Baltă și a mai adaus la
provincia pârcălabilor săi din unghiul nord-estic al Ardealu
lui cetatea Ungurașului, târgul Retegului și oarecare drep
turi asupra Bistriței, pe care însă, cu toate amenințările sale
lăudăroase, nu putu s’o iea. Vlădicii lui de Vad păstoresc
slobod în aceste părți, în legătură canonică deplină cu Mi-
tropoliții din Suceava, un Țeofan, un Grigorie.
Vlădica Ilarion apare la Vad în 1523, incunjurat de popii
Matei, Șandru și Petru, cerând voie Bislrițenilor să facă o
mănăstire nouă între Hârdău și Telciu \ mănăstire care se
întemeie, în adevăr, și fu prădată^ de. hoți la 152b12*. Varlaa.m,
alt episcop de Vad, se în^mpiiiă încă de la începutul Dom
niei lui Rareș, de la care primește, în 1527, o cârjă 8.
Urmașul său, Anastasie, un cleric deprins la războaie,
care alerga înnaintea Domnului său când el trecea munții
pentru lupte, face o danie de ughi Putnei 4 pentru a-și
avea și el ziua de pomenire acolo: pare să fi ieșit el însuși
din această mănăstire domnească5*. Museul Batthyănyi de la
Alba-Iulia are de la dânsul una din cele mai vechi icoane
românești.
1 Iorga, Ștefan-cel-Mare și Mihai Viteazul ca întemeietori, etc,, p„

18 și urm.
2 /ăM.
s Cipariu, Acte și fragmente, p. XIV.
4 Dan, Puțna, p. 216. Originalul se afla acolo, șl a fost copiat de
I. Bogdan.
5 V. pentru el lorga, Ștefan-cel-Mare șl Mihai Viteazul ca întemeie
tori, etc., I. c.; Doc. Bistriței, I, II, tabla; Hurmuzaki, XV; cf. Iorga,
Apoi, supt Rareș și fiii lui, îndeplinesc datoriile lor de

episcopi un Tarasie (din Iulie 1546) și un Gheorghie (numit
în Ianuar 1550)1, episcopi de Vad sau de „Rhcw“, — ziși
și astfel după felul cum străinii nurniau Vadul.
1 Ibid. Tarasie e numit de Petru-Voda la 20 Iulie 1546, iar Gheorghie

de ilie, fiul lui Petru, la 5 Ianuar 1550.
PARTEA a V-a.
CURENTUL CEL NOU DE CULTURĂ

SLAVOGRECEASCĂ
ÎN EPOCA LUI NEAGOE-VODĂ.
I.
Alcătuirea noului curent slavogrecesc
în Țara-Românească.
în veacul al XV-lea, și mai ale^?în a doua jumătate a lui,

principatul muntean decade înQvoat^ privmțile, deci și în
privința bisericească. Supt Domni^^ri se schimbă răpede,
se strecoară cârmuiri sufletești fără nicio însemnătate, care
nu lasă totdeauna măcar numele ierarhilor. în puținele docu
mente din acest timp abia daca se pomenește numele lui
Macarie, Mitropolitului Radu-cel-Frumos, și al Mitropolitului
lui Basarab-cel-Tânăr, ian^Macarie, care se întâmpină întPuri
act din 23 Mart 1482 b Un losif s’ar mai întâlni în docu
mente și condici la 1465, după Lesviodax, un cercetător al
lor, care înseamnă pe un Macarie la 1442 și pe celalt numai
în 1483 A
în sfârșit, Mitropolitul Teodor figurează înainte de c.
1510 în pomelnicul cel mai bun și sigur al Mitropoliei din
Târgoviște 3.
* Lăpedatu, Vlad Călugărul, p. 31.

2 P. 397, Scrisori nedate de la un „Macarie Mitropolitul Ungrovlahiei"
1480) la Bogdan, Relațiile Țerii Românești cu Brașovul, I, București
1905, pp. 279-81.
3 lorga, Studii și doc., V, p. 629, nota l0
....... : . ■ ■ : • ■ , .: " :
" ‘ ' ■ ■ ' - ' ‘ ‘ '' ’ " ' ~ U ' . /' '■' ' C ’ . - • ■ ,
' ' ■ ' ' ' ' - ' ' ■' • " • ■ ■ ' '' '■ ' * ■ ' ■ '
1 18 N. lorga
O schimbare trebuia să se facă pentru a ridica această-

laltă Biserică românească ia însemnătatea pe care o avuse în
anii începuturilor. Putința unui curent de regenerare plecat
din mijlocul chiar al clerului muntean era înlăturată. O în
râurire învietoare trebuia să vie deci de peste hotare.
La sfărâmarea definitivă a Statului sârbesc, unele elemente

dintre clerici și fruntași au trebuit să treacă firește la noi.
pe când alții, mai însemnați, se adăpostiră în Ungaria, pe
pământurile dobândite aici de Brancovicești, ultimul neam
care a stăpânit la Sârbi. împotriva Turcilor luptă astfel cu
Vlad Țepeș, în calitatea iui de căpitan al oștilor prădalnice
ungurești, un Despot Vuc, zis Zmeul, și neamul puternic al
lacșicilor.
Radu-cel-Mare, Domnul bogat și evlavios^ rare pe la în
ceputul veacului al XVLlea stăpânia principatul muntean^
trebuia să caute a se folosi de clertci^p!0i pe cari ne
norocirile terii lor îi aruncaseră îh lumefc/largă. Radu era
fiul unui om care, înainte de a lua pmferea, la bătrânețe
înaintate, fusese călugăr mulți aniTta zile, și de aceia și ca
Domn e cunoscut supt numej^de Vlad Călugărul; Vlad-
Vodă clădi două mănăstiri, pe când înaintașii lui mai apro-
piați n’au lăsat niciuna, căci de la Radu-cel-Frumos n’a ră
mas decât amintirea mănăstirii Tânganul, astăzi înlocuită
printr'o biserică de sat. De la fostul Călugăr, al cărui gând
rămăsese îndreptat către Dumnezeu, avem mănăstirea Glava-
ciocului, în care a fost și îngropat —, mănăstirea e prefăcută
de Constantin Brâncoveanu —, și schitul Babele, care nu se
mai păstrează L Cea dhntâiu rămase neisprăvită, și nici Radu-
Vodă, ocupat aiurea, n’a putut s’.o acopere cu chipuri de
sfinți, lăsând această grijă lui Neagoe Basarab și lui Radu
Paisie, ceilalți doi din șirul Voevozilor cvlavioși înainte de A x-
toate ai Țerii-Românești, călugări sau fii și ucenici de călu

gări. La schitul Babele, mântuit în 1492-3, se pomenesc, pe
■ . . , . x X ... X X X • X . . ' ■
1 Lăpedatu, L c., pp. 47-9.

. ■.. . ■ ' '■ .. ■ . ■
. .' ■ . ■ ■ ■
■
■ -
Istoria Bisericii românești IU?
lângă numele Voevodului ctitor și al egumenului Visarion, șr

acela al lui Radu și al unui frate, necunoscut de aiurea, al
acestuia, Mircea, precum și numele Mitropolitului Ungrovla-
hiei Ilarion, care nu se mai întâmpină aiurea \ Și la mănăs
tirea Govora, de peste Olt, umil schit de lemn, Radu-cel-Mare
e pomenit ca înoitor, de inscripția mai târzie, de la Constan
tin Brâncoveanu1 2, și meșterii Brâncoveanului l-au și zugrăvit
pe ziduri: încununat, în haina de brocard roșu și verde, cu
blană de samur, guler răsfrânt, cu mărgăritare cusute pej
mâneci, cu lungi bucle de păr făcute cu drotul și cu acei
coturni roșii cari amintesc datina împărătească bizantină;
Doamna Cătălina, purtând pe frunte un văl alb vărgat ce-i
cade pe umeri, se vedelângă soțul ei3. încă de pe timpul
lui Radu, miile de aspri din Visteria muntenească începuseră
a călători la locurile închinăciune ale Sfântului-Munte Athos,.
alegându-se mănăstirea rusească, slavonă, Rhoșikon, precum
și acea a Sf. Ilie și Filoteu45. b Q
Fiul maicei Epraxia și al lui Vlad Călugărul, al podagro-

sului care străbătea țara în cMuță, spre a împărți dreptatea
din cel mai curat izvor al ei, trebuia să se deosebească, și
el, mai ales prin evlavie. A făcut, la rândul fui, un sfânt
lăcaș, dar numai unul/asuprif căruia a grămădit toată bogăția
ce-i stătea la îndemână. Pe un deal, de-asupra Târgoviștii
și cursului lalomiței, în mijlocul viilor domnești, el înălță,
înlocuind o veche bisericuță ce ființă încă la 1431 f, o stră
lucita clădire într’un stil nou, deosebit de al înnaintașilor.
Un pătrat de marmură albă, scumpă, adusă foarte de departe;
două turnuri mari în față, de-asupra pronaosului, un mai
mare turn în fund; firide, în două rânduri, ca la bisericile
1 Ibid.
’ lorga, Inscripții, I, p. 178.
s ibid., p. 179.
* Cipariu, Archivu, pp. 198-9, după Uspenșchi; v. și Langlois, Le
Mont Athos; cf. Conv. lit., XXXVI, p. 959 și lorga, Muntele Athos,?.
470'(24).
5 lorga, Inscripții, I, p. 98.
§ ' > <00 js < > o w ®. < - tv R
120 N. lorga
'
lui Ștefan-Vodă, și linii în relief, care, le deosebesc, încin
gând biserica ; roate săpate în piatră în locui discurilor de
smalț obișnuite ;n Moldova; arabescuri de sculptură migă
loasă, gingașă, pe linia ultimă a frontonului rotunzit sus, pre
cum și pe basa turnurilor, în sfârșit în jurul ferestrelor șl
pe cele două registre cu inscripție ia dreapta și la stânga
ușii de intrare, care se deschide în chiar păreteie frontonului *
1.
Spirit răsăritean din minunatele biserici bizantine și bizan-
tino-arrnenești, săpate ca o horbotă, și spirit apusean, ve
iiețian, spirit al Renașterii, cu liniile arhitectonice simple și
armonioase, cu frumoasele slove rotunde, întipăresc această
biserică măreață cu un caracter particular.
Inscripția din 1501 a Jăcașului lucrat timp de doi ani
de zile, pentru a fi împodobit „cu toid©^bunătățile și cu
mari frumusețe", — afară de zugrăve^M, r care rămase pe
sama lui Neagoe-Vodă are o îilisaje bogată, mai grea
decât în bisericile lui Ștefan, ca&e, în hês/ctitoriile sale,
afară de a Neamțului, spunea laconic numeîc întemeietorului,
hramul bisericii și veleatul2. încă de atunci înrâurirea lite
rară a Bisericii sârbești începea sămșe sîtă
<X/it
Patriarhul Nifon și organisarea Bisericii muntene.
Peste trei ani de la sfințirea mănăstirii Dealului, de epis-
. copul ce va fi fost atuncea, era ales din nou la cârmuirea
4 V. revista mea, Floarea Darurilor,!], sau lorga, Istoria Românilor,

ed. din 1908, p. 349..
1 lorga, Inscripții, I, pp. 98-9,
3 Ar fi interesantă forma d’intăiu a mănăstirii Nucetul, clădită de
pârcălabul de Poienari, Gherghina, care ținea pe Neaga,''poate sora lui
Neagoe; cf. lorga, Inscripții, II, pp. 362-3; Nicolaescu, Documente
slavo-române, București 1905, pp. 8 11. Ei avură și o fată Neaga. Se
pare că Gherghina era frate cu Rada, mama lui Radu-cel-Mare; ibid,
F O F . * V' - ; 0 L ? - ' o 7 ■ < 5 -V <

arhipăstorească a Răsăritului grecesc și a terilor în legătură

cu. dânsul. Radu, venit să se închine Sultanului, întâlnia, la Athosr
pe un bătrân cleric, Nifon, Albano-Sârb după tată, Grec
din Pelopones după mamă, care stătuse în Scaunul ecumenic
de două ori, de la 1486 la 1488 și de la 1496.1a 1498r
având, neapărat, multe și dese legături cu principatele
noastre. Nifon nu era un orii de o viață sfântă mai presus
de orice îndoială și critică: se iscodise în 1486 o rudă a
Patriarhului Simion, care murise atuncea, și cu false măr
turii izbuti să se puie în stăpânirea averii lui. Pentru aceia
a și fost izgonit întâia oară de pe tronul patriarhal, pe
care totdeauna a trebuit să-1 apere împotriva multor con»
curențp ceia ce lămurește și scurtimea celor două cârmuiri
ale sale1. Totuși Nifon era un om foarte învățat și un bun
organizator. La ultima lui cădere, Radu, care prin daniile
hii către Muntele Athos mi Locurile STime intrase în strânse
pofti pe Nifon să vie la dâi il în țară pentru, a da vieții

bisericești a Românilor muriri -o aicătuire statornică. Astfel
el voia să puie Țara-Românească b act1ași nivel .cu Moldova,
pe care Ștefan-cel-Mare șriuse a W înzestra cu episcopiile
trebuincioase, legate canonic înde ele.
Nifon era cu deoselrire oregătit pentru un rol ca acesta.
Sârbul după tată învățase călugăria de la un călugăr de h
Vatoped din Athos ; îl hirotonisise diacon Nicodim, patriarhul
Ohridei, „al lustinianei cei dtintâiu și al tuturor Bulgarilor
și al Sârbilor și al Albaniei și al altor laturi", către care se
■îndreptară „toate bisericile pravoslavnicilor", scrie biograful
lui Nifon. Mai departe, el fusese la Curtea vestitului Scan-
deirbeg, apărătorul Creștinătății în Albania liberă, supusă tot
Ohridei, apoi ucenic și tovarăș ml lui Zaharia, din care s’a. făcut
. ............... . ; m pas mâr.mm m ' <
ajunsese, cu el, întâmplător la Constantinopol, când SultanulIV,
IV, p. 373,-nota. — „Halea" numele tatălui lui Nifon .e albanesul Hlapen :

: t . O 1 -! ’ ■>'
7§0 și urm.
'•
122 N. lorga
Mohammed clădea Ohrida ocrotitului său, Marcu Xiiocara-

bul. Petrecuse, în sfârșit, până a nu ajunge Mitropolit de
Salonic și Patriarh, timp îndelungat în mănăstirile din Athos»
unde-și desăvârși pregătirea în credință și cultură.
Athosul se ținea însă în parte și cu asprii lui Vlad-Vodă
și ai lui Radu-Vodă, și Domnii Moldovei îl împodobiseră cu
dărnicie: la Zograf, mănăstirea Bulgarilor, era turnul lui
Ștefan-ceLMare, cu „far pentru corăbii", făcut în 1474-5
și înoit de fiul ctitorului, de Bogdan, Ia 1516-7; însăși bi
serica Zografului a fost ridicată din nou, din temelie, de
Ștefan, al cărui chip, în calitate de ctitor la Dobrovăț și
Căpriana, se și vede pe ziduri, lângă ale lui Lăpușneanu si
Vasile Lupu; și trapezăria e o fundație moldovenească.
Ștefan lucrează și la Vategrad, la Castenâ&pt, la St. Pavel;
fiul său Alexandru la Qrigoriu. Bogdan, ctitc^d la Prdaton,
începuse și biserica de la DocWiaW^ pe care o mântui
numai Lăpușneanu, la"1567. Petru R<eș adăugise danii la
Sf. Ioan Botezătorul, care păstrează chipul său \
în Nifon deci, ca și odinidă&uAlicodim, se îmbinau cele
două neamuri ca și cele două curent^ ce se 1. ptau pentru
întâietate : grecismul, din £lonstaritinopol și 4 thos, și slavo-
nismul din părțile de pe lângă Dunăre ale Peninsulei Bal
canice, cu aceiași îndreptare, către bogatele țeri românești.
Radu «ceru» pe Nifon de la Sultan, și cererea i se înde
plini. Era să fie, după spusa lăudătorului său măcar, «în
dreptător și învățător de legea lui Dumnezeu, tată și păstor
și solitoriu la Dumnezeu». Deocamdată chemarea lui era să
adune sinodul de organisare bisericească. Mitropolitul mun
tean lipsia; episcop! de Severin nu se mai numiau de mult
era, oricum, o adâncă decădere în Biserica terii. Nifon făcu
deci adunare numai cu «toți egumenii de la toate mănăstirile
ferii Ungrovlahiei și tot clirosul bisericii, cu Doinitul și cu toți-
' Butada, în Rev. p. ist., arc/u și fii., I, p. 397 și urni.; lorga» .

Muntele Athos, p. 466 (20) și urm6
boierii, cu preoții și ca mirenii». Cu ei toți împreună dădu

el astfel așezământul statornic pentru Mitropolia țerii, pentru
episcopia olteană a Severinului, pentru episcopia de la Ră
sărit, care fu așezată în vechiul târg de către hotar, al Bu
zăului. «Hirotoni», scrie panegiristul, «și doi episcopi, și li
deade și eparhie hotărâtă, care cât va birui». Mai târziu,
de Radu-Vodă Paisie, la 17 Septembre 1544, cu ajutorul
Patriarhului constantinopolitan Ieremia, supt Vlădica Anania,.
pentru Buzău se făcu o nouă orânduire, fixând județele su
puse cu judecata lor oblăduirii episcopului de acolo: BuzăuR
Râmnicul-Sărat, - Brăila și Secuienii, «cu toate hirotoniile
preoțești», «ca să fie Scaunul sfintei mari biserici a Buzăului
întemeiat și sigur și sfințiților episcopi și dumnezeieștilor
preoți și călugărilor cari vor petrece în acest sfânt lăcaș
pentru hrana și îmbrăcămintea lor»3.
Nifon rămase și mai departe îuKîră, ceia ce se pare
că nu era în gândul Domnulqp «S.re-1 «ceruse» numai
pentru un anume scop, acum îndeplinit, iar nu pentru a
fi ținut fără capăt, cu atâta cheltuială. Cel d’intâiu între
egumenii de la Athos, Gavriil, care a pc^restit și viața acestui
sfânt nou, caută însă a lămuri altfel plecarea acestui străin,
trufaș, care trebuie să fi privit țara cu toate ale ei ca un
loc sălbatec, vrednic de a ±i lovit cu asprime pentru «pă
catele» lui cele multe: jNifon ar fi cerut Domnului să
despartă pe sora lui măritată după boierul moldovean
Bogdan, care-și avea acasă la el soția legiuită, părăsită fără
cuvânt2. între pretențiosul «Grec» și între sora sa Caplea,
— care muri la 1511, și fu îngropată la Dealu3—, Radu nu
stătu la îndoială. Nifon trebui să plece la 1504, spre Athos, unde
seși stânse, la 11 August 1508 R lăsând pe Mitropolitul și epis-
1 lorga, în Revista istorică pe 1923, pp. 173-7.
1 Viața șc traiul Sfinției Sale părintelui nostru Nifon, de Gavriil
Protul Sfetagorei, București 1888, la început; cronica lui Stoica Lin
descu, în Magazin, IV, p. 234 și urm.,—cu îndreptările păr. Nic. M. Popescu
2
3 Lăpedatu, Z. c., pp. 63-4.

4 Viața, p. 55. — E o singură Caplea, măritată cu Staico, apoi cr
Bogdan.
> < ti jf w e ♦ u fiii♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ * • ♦ * ♦ ♦
|| > || || ♦ f| || |l ♦ ♦mi» |j II ♦ ♦ ♦ || ♦ ♦ II ♦ || ♦ II ♦ ♦ ♦ II III ♦ ♦ II ♦ ♦ II ♦ ♦
124 N lorga
copii hirotonisiți de dânsul să păstorească fără amestecul și

înfruntările lui umilitoare Țara-Românească.
Plecarea lui Nifon s;a petrecut la 1504, — când Caplea,
care pierduse, pe soțul ei dhntâiu, Staico, ajunse soția lui
Bogdan — căci nu avea rost o ședere mai îndelungată a
lui în țară. La această dată, curentul sârbesc era în mișcare
pentru a lua locul trecătoarei înrâuriri care, prin Nifon și
Athoniții ce-1 înconjurau, venise deocamdată din partea
Grecilor.
HI.
Mănăstirile oltene de cultură slavonă
ale Craioveștilor.
Viața principatului muntean e condusă de pe la 1480 până

la stăpânirile sigure ale lui Vlad Călugărul și Radu-cel-Mare
de Vornicul Neagoe din Craiova, înălțat la boierie și influ
ență supt Vladislav-Vodă, cel omorât de Țepeș la 1456, și
de fiii lui, șBarbu, Pârvu, Danciu, Radu, Preda, cari încunjură
și apără pe Basarabêl/phăr, contemporanul lui Ștefan-ceL
Mare1*3. Feciorii lui Neagoe, Craioveștii, dintre cari Barbu,
cel mai mare, ajunsese Ban-Mare, de și Severinul era pierdut
către Unguri, iar al doilea era Vornic, clădiau pe la 14973
în munții Gorjului o mănăstire nouă, în care așezau moaștele
1 Ist. lit. rom., I, p. 136, nota 1 ; Lapedatu, pp. 64-5.

1 V. piatra de mormânt a lui Neagoe, în lorga, Inscripții, I, p. 100,
no. 198.
3 Inscripția are: l-iu Octombre 1519; avem însă un act de danie din
1506 și un clopot din 7005-----1496-7; Tocilescu, Raporturi asupra
câtorva mănăstiri, etc., din An. Ac. Rom., VIII, p, 50. Data de 1519 se
explică prin aceia că o a doua Bistriță fu întemeiată după dărâmarea
celei d’întâiu de Mihnea-Vodă. V. mai departe. Cf. Bogdan, Relațiile cu
Brașovul, I, p. 305.
Istoria Bisericii românești 125?
Sfântului Grigore Decapolitul, cumpărate cu multă cheltuială

din Serbia1. Meșterii erau Români, Dobromir, Dumitru și
Ghirtop, ca și ispravnicul Stoian, dar numele celui d’intâiu
egumen, Marcu1 2, pare să arate un străin.
De fapt mănăstirea, în cuprinsul căreia Barbu, călugărit ca
Pahomie, își află adăpostul câțiva ani după isprăvirea bise
ricii 3, ajunse răpede un nou și mare focar de cultură sla
vonă, de „carte sârbească^. Chipul d’intâiu al Bistriței nu ni
s;a păstrat, biserica fiind înlocuită [astăzi cu o clădire ce
n7are nici o sută de ani, dar Museul din București primi ma
nuscriptele scrise acolo, lucrări de caligrafie care pot sta
alături cu acelea din Neamțul Moldovei4; s’au găsit la Bis
trița, după atâtea pierderi, nu mai puțin decât șaptezeci și
două de manuscripte slavone, patru grecești și patruzeci și
patru românești.
La Strehaia mehedințeană, unde va fi fostQêdința nou
lui episcop al județului oltene — mai târziu, cum vom vedea
s'a întemeiat pentru scurtă vreme, pe temeiul acestei tradiții,
o episcopie la Strehaia , ca și la Brâncoveni, la Caracăl chiar,
întrio biserică refăcută56, se rede amintirea fraților Craiovești,
Banoveți după dregătoria lui Barbu, șr Pârvulești, după nu
mele celui de-al doilea frate, cari s?au veșnicii cu toții și
prin clădirea de paraclise la mănăstirea Xenofului din Sfântul
Munte5. îngroparea lui Pârvu, fratele lui Barbu, în mănăstirea
Snagovului arată legături Ttrânse ale Craioveștilor și cu acest
1 V. inscripția veche a Bistriței, în Iorga, Inscripții, II, p. 81, no. 225; cf.
Iorga, Manuscripte din biblioteci străine,— din An. Ac. Rom., XXI; I?,
p. 47.
* Inscripția citată.
3 Ibid., pp. 81-2, no. 4,
4 Odobescu, în Revista Română, 1. în iorga, Ins cripții,\\{—Studii și
documente, XIV), am dat inscripțiile, copiate într’un dosar contemporan,
ale pietrelor distruse din vechea zidire.
5 Iorga, Inscripții, II; Muntele Athos, p. 475 (29).
6 Burada, în Rev. p. ist., arch. și fii., voi. II, p. 78; Iorga, Inscripții,.
I, p. 211; II, p. 71 și urm.
?,,s .. g, ww.... isr ■ fff . .... F . <«r FgF Wf- ■ ***«»*«« 'W' W • **1F- W' F.. • F|F- F|f f.f . ff- f|f- FF ff 7FF; FF ff ■ ||.jg ;ff- *«» WfiH
lî|<|
126 ,
_
N. lorga
' ' ii
llăcaș, mai vechili decât anul 1431 acolo se înmormântează,

de altfel, și Logofătul statornic al lui Neagoe, loan 2.
IV.
Mitropolitul sârb Maximian,
în 1507, toamna, pe urma unor certe pentru ad’ăpostirea

4n Țara-Românească a unui pretendent la stăpânirea Moldo-
vei, Bogdan Orbul trecu hotarul, — ca odinioară tatăl său,
împotriva unor Domni munteni, dintre cari unul, Radu-cel-
-Frumos, îi lăsase lui Bogdan drepturi asupra Țerii-Româ-
nești, — și se opri pe malul ceialt al Râmnicului, făcând aici
cea d’intâiu tabără, îl împiedecă de a m^rg^ mai departe,
împotrivă unui Domn evlavios care nu voia's^Lși pângărească
mânile vărsând sângele în lupte, „umxălugăr anume Maxi-
mian, fiul lui Despot Țarul sârbesc",. care, — lucru vrednic
de ținut minte și din alte puncte de Ședere—, îi spuse;
„sânteți creștini și de acelașmieam" (adecă numai: din ace
lași sânge ei, Domnii), și aduse astfel încheiarea unei păci,
jurate pe evanghelie, pe temeiul vechilor hotare *3.
Maximian era Gheorgê/û^ iui Ștefan, fiu și el al lui
Gheorghe Brancovici, care^wdpânise asupra Serbiei libere;
.adăpostit în Ungaria — tatăl său rătăcise prin părțile Alba
niei, negăsind prilej să domnească —, el se lupta în oastea
regală încă la 1491, împreună cu fratele său loan, — frate
mai mic —, și cu fiii lui Dimitrie și Ștefan lacșici, fruntași
• ai pribegilor sârbi trecuți peste Dunăre. Dimitrie lacșici luase
pe fata lui Lazăr Despotul, și Elena, fiica lui Ștefan lacșici
și nepoata lui Dimitrie, a fost soția Despotului loan. încă
din 1486, se pare, Gheorghe întrase în mănăstirea Cupinic,--.
? Ibid., I, pp. 158-9.

3 Ibid, pp. 160-1.
° Bogdan, Cron. inedite, p. 48. Notița, și în cronica lui Ureche, p. 181.
... ’ •' . *< ■ * ' «■ . > « . / : . ■ ■' ... . , ... ; ... .

w '.ir j'XT
unchiul său Grigore murise călugăr la Chilandariul Athosu-

lui —, unde însă nu era să rămâie, cu toate că în viața lui
n’a mai părăsit rasa călugărului. în 1496, el și fratele său,
împreună cu mama lor, Anghelina, fac o danie pentru mănăs-
firea Sf. Petru și Pavel de la Sfântul Munte. La 1503, muri
Despotul Ioan, care ducea și el, în anii din urmă, o viață
depărtată de lume, la Cupinic și apoi la Bersacovo, așa încât
părintele Maximian înfățișa acuma singur drepturile dinastiei
sârbești izgonite de Turci
Se poate, — cu toată aserțiunea contrară a biografului său
—, ca Maximian să fi venit numai ca sol al regelui Ungariei
pentru a împiedeca un războiu între cele două țeri românești.
Cu atât mai mult, cu cât, după câteva săptămâni numai de Ia
acea predică izbutită de la Râmnic, Radu-Vodă face o în
voială solemnă cu Sașii1 2, învoială pe car^poate el va fi
jurat-o înaintea făcătorului de pace în numele Uii Dumnezeu
și al Craiului. La 1504 încă, Radu 4jîaKrase pe fiul surorii
sale Caplea și al Logofătului Staico, Pârvu, cu fata „răposa
tului Dimitrie Iacșici“3.
Maximian ar fi rămas însă, după unele mărturii, în Țara-
Românească4. Ar fi fost cel de-al doilea^Mitropolit canonic
al Țerii-Românești, după cel hirotonit de Nifon și al cărui
nume nu-1 cunoaștem încă; siguranța păstoriei lui o am avea
și prin însemnarea lui întN^Titropoliți în pomelnicul din
1 Viața lui Maxim sau Maximian, în Glasnicul sârbesc pe 1859; tra

ducere românească în Hasdeu, Arch. ist., II, p. 65 și urm.; Engel,
Geschichte von Servvien, p. 448 și urm. Viața lui Maximian și a An-
ghelinei și in Pravila de rugăciuni slavonă din Râmnic, 1761, n-le 10 și
13; cf. Picot în Columna lui Traian, 1883, n-le 1-2.
2 Engel, Gesch. der Walachey, pp. 187-90.
8 lorga, Pretendenți domnești, din An. Ac. Pom., XIX, p. 15, nota 8;
Lăpedatu, o. c., p. 64.
4 Engel, Gesch. von Serwien, p. 453, după biograful său citat sau
după cronica, din veacul al XVII-lea, a lui Gheorghe Brancovici, fratele
Mitropolitului Sava; cf. Aron Densusianu, în Revista critico-literară,
1893, nl. 3; cf. ediția mea, în Rev. Istorică, III. Mărturiile lui Brancovici
cel nou se adeveresc în parte prin acelea ale unor izvoare contemporane.
128 N. Iorga
Târgoviste, care știe de Mitropolitul Maxim1. Ar fi stat astfel

Ia noi până la moartea lui Radu, întâmplată câteva săptămâni
după cele două tratate cu Moldova și cu Sașii; mergând în
Ungaria ca să vestească suirea în Scaun a lui Milinea, fiul
lui Vlad Țepeș, ar fi rămas acolo, de frica pornirilor tiranice
ale noului Domn, lacom, ucigător de boieri, și s’ar fi așezat
la mănăstirea, zidită de dânsul, a Cruședolului, pe care ar fi
părăsit-o, până la moartea sa, întâmplată în 18 lanuar 1516,
’ numai odată, ca să binecuvinteze pe Neagoe, urmașul plin
;’de evlavie al lui Mihnea tiranul și' catolicul, si să-i dea de
' soție pe nepoata - sa de frate ori vara sa Milita, care ar fi
fot odată și fiica lui Lazăr, fostul Despot sârbesc1*3. De fapt,
din aceste amintiri nelămurite și din aceste construcții pline
de multă închipuire ifar ieși și vremea când Maximian, pe
. woz vvS-emuvi H rrxU. iQvU m mm .
de Despot^ și „călugăr^, a fost MitropoliM țerii. Pomelnicul
Mitropoliei cunoaște nu de lui, ce '>? drepUd, dar cronica,
aproape, contemporană, a scopului Macarie al Romanului,
arată-că Maxim Despotul a f ' sfințit „după aceia“ de „ar
hiereii moldovenești^ ca „M^ror olU Belgrad^ U; ’
Oricum, ființa lui Maximian în țară represintă încă un

dement din' acea influență sârbească asupra rosturilor bi-
sericești ale Românilm, ca.e începe supt Radtp se desvoltă
pe deplin supt Neagoe șl trece îndată asupra Moldovei. Un
al treilea element vine cu călugărul muntenegrean Macarim
meșter de tipar slavon pentru penisula Balcanilor.
1 loiga, Studii și documente, V, p. 629, nota L în. pomelnic, cum s’a

spus la p. 117, un Teodor se află între Atanasie cel vechia și Maxim.
1 Altă biografie a lui Maxim, în Glasnicul sârbesc, XXI; tradusă de
L Bogdan, în Cron. mold., pp. 269-70; v. Engel, /. uit. cit., p. 454.
3 Bogdan, Cron. mold., p. 150; cf. p. 269.
V.
Macarie, meșterul de tipar slavon.
începuturile lui Macarie tipograful nu sânt cunoscute. De

sigur va fi petrecut un timp la Veneția, unde se va fi învățat
să umble cu slovele. Așezat peste puțin pe lângă micii dinaști
Cernoievici din Muntenegru, rămășiță veșnic amenințata a ma
relui principat de odinioară al Zentei, ei înalță numele lor prin
tipărirea celei ddntâiu Psaltiri slavone și a două cărți de rugă
ciuni și cântări. Asupra ocrotitorului lui însă, Gheorghe
Cernoievici, se abătu nenorocirea când Turcii pătrunseră și
în acest colț depărtat al Apusului balcanic Macarie, chemat
poate de Maximian, se îndreptă atunci către țara, vestită
între toți creștinii răsăriteni pentru iubi rea Ode lege, simțul
de artă și dărnicia ei, a lui Radu-cel-Mare. hr 1507 încă,
era aici și începea tipărirea unui frumos Liturghieriu, — cu
slove mari, drepte, de tăietură venețismă^^ măiestre împle
tituri de linii, ca în manuscriptele mokloiR{nești și bistrițene, —
care se împărți numai câteva luni după moartea celui
d’intâiu ctitor ai tiparului românesc, la 10 Novembre 1508 2.
La Dealu, sau, mai curândV»«intru că aici lucrul de împo
dobire a urmat până .vremea Iui Neagoe, la Bistrița
Craioveștilor, unde se zic^^că și Maximian ar fi serbat
nunta Miliței, s’a făcut această nobilă lucrare de artă.
La sfârșitul textului Liturghiilor, Macarie dă cu slove
roșii, în chinovarul păstrat pentru împărați, numele lui „Io
Mihnea Marele Voevod a toată țara Ungrovlahiei și al păr
ților de lângă Dunăre, fiul marelui lo Vlad Voevod", adău.
gind astfel la titlul obișnuit al Voevozilor muqteni părți care
amintesc pe al marilor Voevozi sârbi din Zenta și Herțego-
vina, stăpâni și ai „țermului Mării". Pe Mitropolit nu-1 po
menește, și poate nici nu va 'fi fost unul pe acea vreme,
1 lorga, Gesch. des osm. Reiches, II, pp. 283-4.

1 Bianu și Hodoș, Bibliografia română, I.
sau puterea lui era prea slabă pentru ca acest călugăr
străin privilegiat să-și simtă datoria de ari aminti.
Această acțiune culturală, această viață pașnică în ierarhie
orânduită fură întrerupte prin scurta stăpânire vijelioasă a
„fiului lui ȚepeșT Despre răutatea Iui vorbește biograful
lui Nifon, dar ni e îngăduit a crede că patima lui Mihnea
de a tăia și a prigoni a fost ațâțată și de uneltirile Craio-
veștilor, cari voiau să smulgă puterea pentru dânșii. în 1500
dură uciși, boierii necredincioși, ceva mai mult de un an
după' așezarea în Scaun a Domnului celui nou; Craioveștii
se ridicară atunci în arme și Mihnea trebui să îi jure că-i
ma cruța. Dar, neavând totuși încredere în el și mânați de
dorința stăpânirii, ei trecură peste Dunăre, la Nicopol, adă-
postindume pe lângă puternicul sangeac al părților bulgă
rești și sârbești, Airibeg MihalogIL Atunci Mihnea trimese
oaste pe moșiile pribegilor; caselefură nimi
cite și tunurile domnești bătură în zidurile Bistriței, care
fură, spune scriitorul din Atlws, totul. Aceiași
soartă o avu și bolnița Bistriței, pe care o zidise un nepot
al Banului Barbu și al celorlalți frați, Neagu sau Neagoe,
născut din căsătoria surorii JB^êaga 1 cu Basarabmel-
Tânăr, — boierinaș plin care fusese îngrijitorul,
„socotitorul44 pus de lângă Nifon în timpul pe
trecut de acesta în țară 5 Pianul de a arde pe „toția egu
menii, despre care vorberfe tot lăudătorul Iui Nifon, poate
fi pus ia îndoială, ca și tăierea nasurilor acelor preoți cari
se aflau în multele sate ale Craioveștilor. Peste puțin însă
spahiii și ienicerii din cetățile Dunării intrară cu Craioveș
tii în țară, aducând Domn nou, cucernic, pe fratele cel
mai tânăr al lui Radu-cel-Mare, pe Vlad-Vodă zis Vlăduț.
Oastea veni în trei cete, și aceia pe care o ducea Neagoe
1 Iorga, Studii șt doc , IH, p. XLIV ; pomenirea Neagăi în Sponienicul

sârbesc, XXXVII, p. 44 și povestirea lui Matei al Mirelor, în care Basarab
e numit Oscog, unchiul lui Neagoe; Iorga, Manuscripte din biblioteci
străine, I, p. 47.
2 Gavriil Protul, /, c., p. 65.
k Istoria Bisericii românești 131
lovi pe Mircea fiul Mihnei la mănăstirea Cotmeana și-l puse

pe fugă, „desculț și descins", „împăcând mănăstirea și că
lugării de frica ce avea"l. Mihnea fugi peste munți, și se
așeză la Sibiiu, unde obișnuia să cerceteze biserica latină;
la ieșirea de la slujbă îl ucise acolo Dimitrie lacșici cel Tânăr,
ruda lui Vlăduț, și pretendentul Danciu, din același neam
al Băsărăbeștilor, tot fiu al lui Basarab-cel-Tânăr 123. Și ei fură
ornorîți în luptă, și astfel Neagoe rămase represintantul drep
turilor băsărăbești asupra Țerii-Românești 8.
Bogdan însă, soțul Caplei, căpătă o înrâurire covârșitoare
asupra tânărului său cumnat, și aceasta nemulțămi iarăși
pe Craiovești, de și ei nu mai puteau spune de dânsul ca
de Mihnea că nu ține legea, căci Vlăduț ocrotia pe Macarie,
care dădu în stăpânirea lui scurtă o a doua tipăritură a sa,
Octoihul din 1510 4. larăș Mehemed-begXveni în țară, și el
tăie capul bietului copilandru domnesc la București, în ziua
de 23 Ianuar1512, un ari după moalea Caplei lui Bogdan
Acest urât omor se lămurește prre^ hotărârea Craioveștilor
de a înlătura tot neamul lui Radmcel-Mare, pentru ca astfel
Băsărăbeștii lor să poată cârmui în liniște.
v'
Ctitoriile Iui Neagoe-Vodă.
Cu- Neagoe se așeză în Scaunul Țerii-Românești un nou
„David“6* pentru călugării de orice neam, dar mai ales pentru
1 Ibid., p. 69.
1 lorga, Pretendenți domnești, p. 13 și urm.
3 Dacă tânărul Dan din 1521 nu e fiul lui Danciu: ibid., p. 17. ■
4 Bianu și Hodoș, Bibliografia română, 1, pp. 9, 513; lorga, Studii
și doc., XIII, pp. 5-6. Cf. Prefața după exemplarul din Hiîandariul Atho-
sului în Liubomir Stoianovici, Grapn cpncKH 34fiHCH h HdAmicn,
în Sbornicul sârbesc pe 1923.
5 Lăpedatu, o. c., pp. 63-4.
’5 Scrie Gavriil Protul, Z. c. O scrisoare a lui către Nifon în Dukakis,
.Mrfag August, Atena 1894, p. 157.
. ' . ■ ■ ■ ' ’ - ■ ■
Sârbi, cu Despoții cărora el se înrudi, luând, la o dată ce
nu se poate hotărî bine, — dar se pare a fi anterioară venirii
sale la Domnie 1 —, pe „despina" Milita, „fiica lui Lazăr“ și
„nepoata" sau vara lui Maximian 12. Macarie meșterul de tipar
îi lucrează o Evanghelie de toată frumuseța, pe care o mân-
tuie la 25 Iunie 1512, iarăși fără a pomeni în titlul ei de
vre-o binecuvântare arhierească. După această dată, —oprind
astfel cursul lucrărilor singurei tipografii slavone din Bal
cani —, ca răsplată, Neagoe, sau, cum își zicea, după numele
tatălui său, Basarab-Vodă, ceru de la Patriarhul Constantine-
polului Păhornie — pe care-1 întâlnim între 1505 și 1514 —
să-i facă Mitropolit pe Macarie, Că Biserica munteană rămă
sese fără cârmuitor de la plecarea lui Nifon, care poate va
fi aruncat și blăstămii! asupra așezământului creat din nou
de dânsul, dovedesc cuvintele lui Gavriil Protul: „Și, cum
ridică David chivotul legii Domnului, Neagoe-Vodă
rădică biserica cea căzută și puse p*e Maca^ Mitropolit a
toată Țara-Românească, a plaiurilor și a S^rimilui".
Mărinimia lui Neagoe se revărsă asupra tuturor Locurilor

Sfinte din Răsărit3. La Dionisat, în Athos, ei trimise moaștele*
aduse de dânsul întâiu în Țara-Românească, pentru a împăca
sufletul lui Radu-cel-Mare, ale lu^Nifon, și anume întriun
„sicriu tot de argint cuțât poleit cu aur și înfrumusețat cu
mărgăritar frumos și Vu alîe pietre scumpe și cu jmalȚ
și deasupra pre plehup scris și chipul sfântului întreg, iar
jos, la picioarele sfântului, el în genunche, rugându-se
Sfinției Sale"4. O biserică a Sf. Nifon se înălță la Sfân-
1 La 1521 Neagoe lăsa un fiu Teodosic în vrâstă de vre-o șapte ani.

2 Ea adusese și pe vărul ei, Ștefan, și pe sora acestuia, Despina, care
luă pe Stan pârcălabul; Nicolaescu, Doc. slavo-române, p. 267. Ștefan
avu grija paraclisului Sf. Nicolae de la Argeș; ibid.
3 lorga, Muntele Athos, p. 470 și unu.
4 Gavriil Protul, /. c., p. 93; lorga, Athos, pp. 472-3; pr. Nic. M.
Popescu, /. e„ p, 790 (60) și urm, Pentru edițiile originalului grecesc —
sau ale unei traduceri din românește —, Romansky, Mahnreden des
tul Munte întru amintirea întemeietorului Bisericii muu-
tene. Mănăstirea Cutlumuzului, din aceiași republică de călu
gări, mănăstire începută încă de Radu, fu mântuită de acest
urmaș al său, cuprins de aceiași râvnă pentru cele duhovni
cești ; pe malul Mării el făcu o „pristaniște", o ospătărie
pentru corăbieri, așezând tunuri și adunând arme în turnul
de apărare. Pe lângă această „Lavră mare a Țerii-Românești",
Neagoe înoi mănăstirea Sf. Atanasie si o înzestră cu vase
de metal scump și „zevese cusute cu sârmă de aur". La Ivir
și la Chilandariu el a pus să se aducă apă „cu urloiul".
Pantocratorul primi ziduri de împrejmuire; trapezăria și pivnița
de ia Xeropotam sânt daruri ale lui; Sf. Pavel căpătă un turn
de strajă. La multe mănăstiri, la Xenof, la Chilandariu, la Sf.
Gheorghe al Arbănașilor \ el se înscrise întra^titori, ba chiar
înfrumuseță din dărnicia lui „mănăstirea GN^cî" din „mă
gura ...Misiei", mănăstirile din Tesalia, așa-numitele Meteora,
apoi niilui mănăstiri în Paflagoniap&Zîu Qh^cedonia, ș. a.
înveli din nou cu plumb Pah^jpei din Constant!-
nopol, și-i făcu de. iznoavă chiliile. La Muntele Sinai, dădu
podoabe de biserică și „mertic^^SMûîmul avu parte de
cucernicele lui daruri2.
în țară chiar, Tismanm fu^h^werită de Domn cu plumb ;
Cozia primi înoiri; o^fean^fle la Nucet fu împodobită cu
aur și pietre scumpe. Apn^rpe de mănăstirea lui Mircea-ceL
Bătrân, în ostrovul Călirnăneștilor, el făcu o mănăstioară care
se păstrează și până astăzi.
lachischen (sic) Wojwoden Ncgoe (sic) Basarab, Leipzig, 1908, -- din

lucrările seminariului ci—lui Weigand —, p. 135, nota 3.
1 Roinansky, o. c., p. 129, nota 1 ; pentru toate lorga, At/ios, pp,
473-5.
2 V. lorga, Fundat luni religioase ale Domnilor români în Orient,
în An. Ac. Rom., XXXVI, p. 863 și urm, mai ales p. 866: la Schim
barea la Față, căreia i se închină apoi mănăstirea Gorgota; pp. 871-2.
Apoi lorga, Fundațîunile Domnilor români în Epir, ibid., p. 899.
VIL
Mănăstirea de la Argeș. Alte zidiri aie Iui Neagoe>
Toate silințile și toată bogăția însă și le cheltui Neagoe

pentru a da Argeșului, de unde plecase Mitropolitul pentru
a se așeza la Târgovișfe lângă Domn, care totuși stătea și
la Argeș, aproape de sprijinitorii săi ardeleni, — cea mai fru
moasă din mănăstirile aflătoare pe pământul românesc. Mar
mură, „piatră cioplită și netezită și săpată cu flori", alcă
tuiește păreții, prinși într'un pătrat, pe care-1 întrerupe însă
umflătura de strane înaintea altarului. Ca și la Dealu se în
tâlnește brăul de împrejmuire, firidele, rosetele săpate in locul
discurilor de smalț din Moldova, turnulețele din față, de-asu-
pra pridvorului răzimat pe doisprezece stâlpi, „strașinele cîo:
plite cu flori", privazurile de uși și ferești ,fș£obite și răzbă
tute prin piatră". Dar aici un alt mare turn se înalță de-asupra
naosului însuși; un aghiazmatariii,QyT ^cerdăcd" cu liniile
gingașe aștepta înaintea scărilor pentni\riujbele care, mai
târziu, trebuiau să se facă în pridvorul pe stâlpi, deschis ve
derii și mișcărilor aieruluu
Dar ceia cp. deosebește mai ales această biserică fără pa-
reche e bogăția împodoUjr^>jûși, la ferești, pe linia împle
tită din trei vițe a colacului de împrejmuire, pe turnuri, dintre
care cele din față au fereai oblice ce nu se mai întâmpină
aiurea L Lazur albastru, aur de-asupra „florilor" de piatră,
adauseră mândria colorilor pe lângă armonia proporțiilor și
scumpetea trainică a materialului. Un panegirist — aceștia au
totdeauna multe calificative și comparații la îndemână —-
cutează . fac isă nai între biserica de la Arg 1 fa ita
Sofie, pe care totuși o cunoștea, și adauge chiar că zidirea
lui Neagoe era „cu frămseța pe de-asupra" minunatei zidiri
bizantine 2. Săpăturile le făcuse meșterul sas Veit, Vitus, care
1 V. biserica, așa cum era înainte de reparație, descrisă de Reissen-

berger, în „Revista Română*, I.
2 Gavriil Protul, l. c., p. 111.
U- urî r-
f ~ J’
♦■ ♦
tu întrebuințat și pentru zugrăveală, până ce în țară chiar se

căpătă un bun zugrav de sfinți în Românul Dobromir1. Tot
meșterul Veit va fi săpat frumoasele pietre de mormânt pen
tru fiii domnești Anghelina, loan, Petru — rămase în viață
numai „coconul" Teodosie, numit pompos după marele îm
părat răsăritean de odinioară, — și va fi pregătit cea menită
pentru ctitorul însuși 1*34.
Cum se făceau sfințirile de biserică domnească pe acest
timp ni spune o scrisoare către Brașoveni a lui Neagoe, cu
data de 26 April 1520 3: „în sfârșit, precum se știe și la noi,,
am mântuit, după lege și datina credinții, biserica noastră
sau mănăstirea pe care începusem a o rezidi întru cinstea
Atotputernicului Dumnezeu. Am sfințit acea biserică întru
lauda înălțării Domnului nostru Isus Hristû și am chemat
la sfințirea bisericii toată țara aceasta a noastei; deci acolo
am trimes să se adune^£ti prilej uTb^W sfințiri să putem
mai ușor vedea înaintea ^noastă pe toțr si/RJhșii". La sfințirea
mănăstirii Argeșului fură chemați roți egumenii din Athos,
dintre cari nu era unul care să nu fi putut prețui binefacerile
Domnului izvorâtor de milă: Javra Țerii-Românești", — Cut-
lumuz sau mănăstirea lui bteriton,-Slavra moldovenească a Zo-
grafuiui adăugită de Ștefan-^KJviare și de fiul său Bog
dan J lavra rusească, a Pantocratorului și cele șaisprezece
mănăstiri grecești își avtoă astfel păstorii, supt călăuzirea
„protuiui" Gavriil, care peste puțin uni în aceiași Viață de
sfânt laudele lui Nifon și ale lui Neagoe însuși. Marele sobor
serbătoresc se făcu în vechea reședință a Domnilor munteni
de la 14 la 17 August anul 1517. Pentru întâiași dată un
Patriarh din Coristantinopol, Teolept, se află pe pământul româ
nesc ; el era întovărășit de episcopii de Seres, de Sarde, de
Midia și de Metanie. Macarie era Mitropolit muntean acuma,. '
1 lorga, Negoțul și meșteșugurile, București 1906, pp. 32-3; repro

dusă îi Istoria Românilor în chipuri și icoane, ed. Cralova.
* lorga, Inscripții, I, p. 146 și urni.
3 Hurmuzaki, XV, !a această dată.
4 lorga, Athosul, p. 456 și urm.; mai sib, p. 122.
IIIIUJ . W w w • |||J| Ulii W ijfl IUI w - W CIR •
A. : JJș,.
1Ș6 N. Lorga=
și el veni cu egumenii, fără episcopi, căci, la această dată,

episcopia de Severin se parc că nu era ocupată și cea din
Buzău aștepta organisarea. Se făcu de cu seară, la 14, vecer
nie și colivă în ajunul hramului, apoi, spre seară, praznic, „cină,
casă și odihnească oamenii"; după care călugării începură denii
"în cuprinsul de marmură, strălucitor de aur, al mănăstirii celei
nouă. „Și sfârșiră denia când se vărsa zorile/'
A doua zi, Neagoe însuși așeză la locurile lor icoanele
scumpe dăruite de dânsul, pe când clerul, cu Patriarhul în
frunte, se gătia de slujba cea mare a liturghiei după această
- târnosire de mână domnească. Până atunci un al doilea
ospăț primi la mesele întinse pe pajiște toată boierimea ia
un loc cu săracii de pe acele locuri, „cei „mici, săraci, vă
duve, miseNsi cei neputernici". Când oaspeții plecară după
iscălirea și pecetluirea actului de fundate, rămase stăpân
pe cuprinsul mănăstirii losif, ca egumen cu bederniță, ca
arhimandrit și de o potrivă cu cârmuitorul Tismenei, care
și ea își avea privilegii mai presiâe alte mănăstiri încă
din zilele Patriarhului Filotei (136^-76) J. Printrio ultimă
recomandație în dedicația, maiestriifWilisată slavonește, care
se cetește până astăzi pe două plăci dT marmură săpată,
de o lăture și alta a ușii de intrare, Neagoe se ruga de
egumeni să nu primească a s^ aduce și ascunde în mă
năstire „ceva din sculele și din avuția boierilor", „ca nu
cumva să cază mănăstirea în nevoie pentru avuție străină",
— o amintire a prigonirilor îndreptate de Mihnea-Vodă
împotriva mănăstirii Bistrița, în care va fi stat ascunsă
averea Graioveștilor.
Neagoe-Vodă se îngriji, în aceiași timp, de o reședință și
o biserică potrivită pentru Mitropolit, în Târgoviște, unde îi •
făcu strămutarea, după învățătura dată odinioară de Nifom
Din nenorocire, mulțămită unei refaceri totale, nu mai a-
vem astăzi vechea clădire de ia începutul veacului al XVI-lea.
1 Gavriil Protul, /. c., la sfârșit.

Schițe luate înainte de lucrările de prefacere, ni-o arată 1

având baptisteriul după asămănarea celui de la Argeș, lipit
de fațadă, care samănă mai bine cu acea de la Dealu decât
cu fațada, mai simplă în linii si mai bogată în podoabe, de
la Argeș. Ca și acea biserică a Sf. Nicolae din Dealul cu
viile, ea are forma unui pătrat, și zidurile sânt mai puțin îm
podobite. Două turnuri mari, străbătute de două rânduri de
ferești, apasă pe pronaos și naos, și alte turnuri mai mici,
câte două, se așează înaintea celorlalte, între ele sau în fund
de-asupra altarului. Aceste opt turnuri singure sânt pomenite
și de panegiristul lui Nifon și al lui Neagoe1 2, care adauge
că această a doua Mitropolie era „mare și frumos zidită/'
si că „nu se satură ochii tuturor de vederea ei". Vechea
■inscripție avea, se pare, data de 30 Septemhre 1510345, Maca-
rîe fiind însemnat ca Mitropolit, și ea mai spunea că Neagoe
a dăruit ctitoriei* sale sajjjl Aninoaj^^Q^dkc^rămase însă
neisprăvită, și, precum, la Argeș chiar, mai avură de lucru
meșterii plătiți de Radu-Vodă de la Afumați, astfel aici se
mai centră silințile acelora pJ^ri Amgnă urmașul adevărat
al evlaviei lui Neagoe, Radu Paisie. Numai după 1535 bise
rica a fost deci cu desăvârsireAb^
Și o biserică târgovișteanălÊôheorghe, cu un singur turn,
e arătată în viața lui wj? ctitorie a lui Neagoe6. Dărâ-
mându-se cu totul, ea a foSt/efăcută la 1730 de stegarul Dima 7.
Și putem adăugi că și în mahalaua Sârbilor era o biserică din
acest tirnp având, pe Sf. Nifon în hram H.
Dincolo de munți, în sfârșit, prin dărnicia lui Neagoe, capă-
1 Romstorfer, Dic inoldaLiisc.h~byzantiiuschc Baiikunst, Viena 18Q6,

planșe (după acvarela iui Szatniari, din care se mai află exemplare).
2 Gavriil Protul, L c., pp. Hl-2.
2 7028, nu 7018. '
4 lorga, Inscripții, I, pp. 166-7.
5 Ibid.
6 Gavriil Prolog /. c., I, p. 111-2.
; lorga, Inscripții, II, p. 95.
" Ibid., p. 359.
Sf Nicolae, căreia-i înădi pridvor, pe urmă, Petru-Vodâ
Cercel, și e sigur că preoții brașoveni, cari atârnaseră un
timp de Vlădica necanonic din Feleae, Daniil 5, se numiau
acum de Domn și se hirotonisiau de Mitropolitul din Tâm
goviște, care va fi avut înrâurire în toată Țara Bârsei 2.
VIII.
Neagoe-Vodă ea scriitor.
Dar și altfel Domnia de nouă ani a întemeietorului, înom-

torului și dăruitorului atâtor biserici și mănăstiri e strâns
legată de înaintarea Bisericii noastre, cu arta, literatura și
cultura pe care le aduce i chip firesc duF a «ine. Neagoe-
Vodă, al patrulea Basarab . nst șmcel utecâiu scriitor bi
sericesc ridicat din mijlocul R tenilcn
Până la el niciiiriul din Dom j nu temuse o creștere de
osebită. De și obârșia iui doniimasmi a trebuit să fie ascunsă,
•—odată chiar, îritrtem ceas de primejdie, el trebui să-și
aducă jurători pentru a dovedi astfel, după datina de drept
a ferii, că Tare sânge a^mnesc în vinele sale, — Neagoe,
ca nepot ai Craioveștilor iubitori. de învățătura^ a căpătat
în tinereța sa cunoștințe de limba și de literatura slavonă.
Trebuie să se creadă că el va fi stat între călugării căr
turari de la Bistrița, și poate că gândul unchilor săi era să
facă din acest fiu al lui Basarab-cebTânăr cu sora lor urr
călugăr, mai ferit de cercetările și prigonirea dușmanilor;
în adevăiș el nu iese la iveală decât supt Vlăduță, și încă
abia în rangul unui Comis f și nu în zădar i s;a dat grija
1 Cf, și Bogdan, Documente și regește, p. 3)8. no. 2/. Dar v, mai

departe.
2 V. Stinghe, Istoria besearicei Șcheciilog p. L
3 lorga, Studii și doc., VI, p. 592.
Istoria Bisericii românești 139^
de a fi spre ajutor lui Nifon. Astfel Neagoe ajunse a

ști pe deplin toată Scriptura, unele Tâlcuri ale ei, unele
compilații religioase și vre-un cronograf, în care se cu
prindea istoria omenirii păgâne și creștine supt rubrice
din Biblie și din istoria Romanilor, Bizantinilor și a Țarilor
slavi; se poate chiar ca în cetirile lui să fi dat de vre-un
tratat de tactică din acelea pe care, printrio serie de copieri
și prelucrări, ni le-a lăsat Bizanțul.
După moartea mamei sale, Neaga, după a fiilor săi Petru
și loan, când domnescul părinte văzu că moștenirea sa se
sprijină numai asupra lui Teodosie, simțind, pentru el în
suși, nevoie de îmbărbătare și nevoie de învățătură pentru
un copil fraged,' pe care vedea că va trebui să-1 lase curând
în luptă cu furtunile strașnice ale urilor pdftice, — Neagoe
se hotărî a urma după pilda vechilor împărați bizantini,
a căror cunună de ain^-o punea pe cap în zugrăveala
ctitoriilor sale, și a da coconului Teodqê Sfaturi de câr
muire. Pe lângă extrase din cărțile*' mai cunoscute ale, lite
raturii sfinte sau de cuprins bisericesc, Scriptura, „DioptraN
pe lângă tratate de știință naivă ca „FisiologuD, pe lângă
o prescurtare a poveștii mpralisbfoare despre Varlaam și
loasaf, pe lângă tânguiri penSru pierderea maicei sale și
a tânărului Voevod Petru,Vâgoe dă și o sumă de știri
asupra vieții contemponê, cu pribegiile, cu luptele, cu
soliile, cu puțina glorie scump cumpărată și multele nevoi
ce cădeau , din bielșug, și loviau adesea mai greu capetele
cele mai înalte1. Această parte, contemporană ca înțeles, nu
poate /fi socotită, curii s’a propus pentru toată opera, ca
’ Cf. capitolul care-1 privește în Ist. lit. românești, I, și observațiile

d-lui Romansky, în tesa sa citată. D. Romansky a înlăturat ideia ddui
Demosteoe Russo (d. Russo răspunse însă în Convorbirile literare pe
1908) de a face din „învățăturile5’ lui Neagoe opera unui călugăr de la înce
putul veacului ai XVII-lea. Extrase din operă după un manuscript, le-a
dat Hasdeu, în Arch. ist., I p. 111 și urm., p. 120 și urm. O ediție com
pletă a traducerii românești de pe la 1650 în broșura „învățăturile buhu
lui și credinciosului Domn al Țerii-Românești Neagoe Basarab Voe
vod către fiul său Teodosie Voevod“, București 1843. Am retipărit-o la Va-
0-0 : n 'oo;oo;:: :• o:- : o:; r :: o: :o
-
140 N. lorga
lucrarea unui călugăr anonim care s?ar fi folosit de numele

cucernicului Domn.
IX.
Urmașii iui Neagoe, Mitropoiifii și ctitoriile lor.
Moartea lui Neagoe, în Septembre 1521, întrerupse pentru

mai mult timp desvoltarea bisericească proprie, ca și cea
-artistică, literară și culturală din impuls și pe teren bise
ricesc. în haosul celor șese Domni — unul din ei a fost
călugărul Dragornir, care nădăjduia să aibă norocul lui
Vlad cel de la 1496 — nu mai era nicio putință de lucru
în asemenea domenii. Numai când Radu de la Afumați
ajunse stăpânilor statornic ai Țerii-Românestîi, împrejurările
se schimbară în bine.
Radu-Vodă cel Nou se însură în Maiu 1526 * 1 cu Ru-
xandra, fata lui Neagoe, și ajunîS'astfel represintantul pe
Scaunul domnesc al curentului pe care 5Șa de mult îl în
tărise înaintașul său. Radu nu făcu nicio ctitorie nouă, dar
orândui să se lucreze mai departe la lăcașurile rămase ne
isprăvite prin moartea lui Neaê. Clericii de la școala acestuia
și a lui Nifon, un loasaf sau losif, egumenul de Argeș, un
Varlaam, pe care Domnul scriitor îl pomenește, lăudându-1,
în „ învățăturii e“ sale, îi stăteau la îndemână în această acti
vitate a sa ocfoti-toare pentru Biserică. Supt dânsul se gă-
îenii-de-Muilte. Fragmente, și după Viața citată a lui Nifon. Ediția origina

lului slavon s’a dat de A. Lavrov după un manuscript din Sofia, la. 1904:
' C/tosa HdKJ34TFAKHki/î\, etc. Pentru o formă grecească, Lampros, Cata-
logue of the greekmss. of Mount Athos, Cambridge, 1895, p. 367 și lu
crările d-ltii Russo, în „Noua Revistă Română“, III, pp. 279-80, „Bi
serica ortodoxă română44, 1906, p. 238 și urm., p. 420 și urm. și în
„Studii bizantino-române“, București, 1907.
1 lorga, Pretendcnți domnești, din An. Ac. Rom., XIX, p, 17, nota
7 ; Hurmuzaki, XI, pp. 849-59.
■ " ■.' ■ ■ .
■ . . . ' ■ . ..
■
... ■
■ ’
’ ■ ■ '
■ ' '
'' ■ *
’ '
■; : ;
<'.
: : ■'
I II | . ■ MMjg | •
Istoria Biserici românești 14Î
sește, ir 1526, ai doilea episcop de Buzău, - după începă

torul episcopiei, ierafim,... Paisie, în care vedem pe același
Paisie care la 1535 apare ca păstor oltean; rânduiala iui
Nifon statornicia prin urmare întâietatea Scaunului severi
nean, mai vechiu, asupra Scaunului, abia acum întemeiat, al
Buzăului B Mitropolit era pe acel timp, după Macarie 1 , Mitro-
23
4
fan, care scrie,' în timpul Domniei lui Radu, după căsătoria cu
Ruxandra și întoarcerea în țară a Doamnei iui Neagoe, pentru
niște scule lăsate de acesta la Brașov8. îl aflăm și în 1533 R
Odată cu Radu, Vladislav-Vodă face, în cea ddntâiu formă,
biserica de lângă Curtea Domnească din Târgoviște5.
Radu de la Afumați însuși, care, ca pribeag, căpătase

de la regele Vladislav moșia Stremț lângă Geoagiul-de-sus, în
apropierea Albei-Iulii, — mai târziu căpăU^Xpică Vințul și
Vurperul, — ar fi făcut aici, se putea ^rede, /Mănăstirea sa,
al cării egumen ar fi ceL pe care, la 1557, regina Isabeia îl
recunoaște ca Vlădică6* . De fapt înffi^jd îiZsfts de Geoagiu,
spre munte, pe o înălțime la care siR^răbate numai cu
greu, se vede o biserică în ruină, Ae mai multe ori repa
rată, căreia i se zice Rămeții. „RămețD nu înseamhă însă
altceva decât ermiți, pustnici. Astfel de călugări singurateci
se aflau încă pe vremea iii Mâtiaș Corvinul, în 1487, cum^
spune o inscripție de-asupra^șii. Pe acești clerici români,
1 Lesviodax, o, c., pp. 432, 440: pisania de la Episcopie, în lorga, Ins

cripții, I, cap. Buzău.
2 Acesta apare și în 1517, când o notiță de manuscript îi zice „Ma
carie cel nou“ ; lorga, Studii și doc., VIII, p. 66
3 Nicolaescu, Documente slavo-române, p. 260.
4 Scrisoarea din 25 Iunie — 1526, 1527 sau 1528 —, mai probabil:
1526, îndată după nunta lui Radu cu Ruxandra, în Bogdan, Documente
și regește, p. 307, no. CLXXX.
5 Drăghiceanu, Călăuza monumentelor istorice din jud. Dâmb ov ița,
1908, p. 9.
6 Hurmuzaki, Ii5, pp. 445-6, no. CLXXX1V; Șaguna, /st Bisericii,
II, p. 97-8; Magazinul istoric, III, pp. 205-7; lorga, Sate și preoți?
pp. 17-8, 323-6, etc.
142 N. Iorga
„dela Râmeț la râpă, din sus de joaj“!, îi va'fi luat numai

supt ocrotirea sa Radu-Vodă, făcând să se recunoască egu
menului lor titlul episcopal. încă la începutul veacului al
XVII-lea stăteau acolo călugări : popa Sava și popa Moise,
cărora Guvernul li dă mănăstirea 12.
în vara anului 1535 ajunse stăpânilor al Țerii-Româneșți

ca nou Radu-Vodă, egumenul din Argeș, un fiu din flori
al lui Radu-cel-Mare, Petru, călugărit supt numele de Paisie.
în Domnia lui el a căutat să fie cât se poate mai asemenea
cu Neagoe, care, ce e drept, n?a prea fost pe urmă un
model pentru vre unul din urmașii acestui Radu Călugărul
sau Radu Paisie. E aproape sigur că soția lui, Ruxandra, a
fost văduva lui Radu ciela Afumați, și deci fata iui Neagoe34 .
Radu-Vodă a mântuit, cum s?a spus, Mitropolia din Tar-
goviște, inc i-i c ru . e ne ii j ;aria /eche, astăzi
pierdută, pomenește și pe Mitropolitul Varlaam, care nu e
decât prietenul ctitorului dela Arge^V Șilă Mislea, din 1537,
a cării inscripție nu știu să fi fost tipăritlhnn original, se
văd chipurile lui Radu, al Ruxandrei și al fiului lor Marcu,
numit după vechiul erou din trecutul de lupte epice ale
Sârbilor. în egumenia lui Ilarion — un alt llarion trebuie să
fie Mitropolitul, care e pomenit de un istoric bisericesc mo
dern la 1524, sau această dată e greșită 5 —, meșterii David
și Radoslav zugrăviră un frumos rând de pomenire de jur
împrejurul pridvorului de la paraclisul Coziei.
Zidirea e după stilul moldovenesc; păreți înalți, sprijiniți
pe contraforturi, pridvor ca la Moldovița, având și două
rânduri de ferești, firide sus și jos. Dar se adaugă și ele
mente nouă la zidurile lucrate din cărămizi cufundate în
ciment, puse în lung și în lat, așa încât formează cadre
1 lorga, Studii și doc., XIII, pp. 158-9.

8 Dobrescu, Fragmente, Budapesta, 1905, pp. 17-8.
8 Iorga, Inscripții, I, pp. 94- 5.
4 Ibid., pp. 116-7.
6 Lesviodax, o. c,, p. 398.
roșii pătrate, în mijlocul cărora e prins câte un bolovan de
râu. Ca nou element de împodobire se văd, supt streșină,
cărămizi așezate așa încât li iese la iveală numai vârfurile, al
cătuind un zigzag, care se întâlnește, ca și privazurile de
cărămidă cuprinzând pietre, și Ia clădirile bulgărești și tur
cești de peste Dunăre, ce par a fi servit ca model L La
7051, deci 1542-3, s?a mântuit biserica, ispravnic fiind Stroe
Spătarul c Tismana, înzestrată și de Craiovești *23 și de Neagoe 4*7,
fu zidită din nou, tot moldovenește, în vremea lui Radu
Paisie, egumen fiind în această reședință de arhimandrit
un Vasîiic; de jur împrejurul ușii o inscripție săpată spune
aceasta, adăugând și o rugăciune frumos stilisată, la capătul
căreia e data, de 14 Septembre 15-11 L Și mănăstirea Plum
buita din margenea Bucureștilor, reparată prin 1 570 de
Alexandru-Vodă Mircea și de soția lui, Ecakdna din Galata,
are drept întâiu ctitor pe Petru-VodăL xyzk
Si boierii urmează ace^êxemplu bătrân și
al Domnului tânăr; AstfeMArica din Târgo-
viște se datorește lui Manea VornicuLcel-Mare, care o zidi
încă de pe vremea lui Rada^Kda^ântmați, la 1597-8 L
La Stănești în Vâlcea se ponlȘAcj urțept ctitori Mogoș
Banul și Logofătul Giura, de laûimputul veacului L La ML
hăieștii Muscelului e necroMâSneamului lui Lăudat Clu
cerul, ca și la Hârtești L Schitul Verbila, din părțile Crico-
vului, iarăși o zidire dupôrme de arhitectură împrumutate
de peste Milcov, e făcut de boierii lui Radu Paisie, Dragomir
Mare-Spătar, Toma Banul tăiat curând de Radu Paisie 10 —
7 V. lorga, Sate și mănăstiri, p. 302 și urm.

2 Ștefulescu, l. c., p. 91.
* DM, p. 2*
pp. 92-3.
•J lorga, Inscripții, I, pp. 81-2.
7 Jbid., II, p. 89.
ibid., pp. 16871
7 Ibid., p. 124-6.
73 Ludescu, în Magazinul istoric, IV, p. 272.
144 N. lorga
și Caraciu, al doilea Vistier, la 1530; un paraclis, zidit

aici de „maistbrul" Stepau, în aceiași epoca, poartă numele lui
Andronie egumenul și al lui Sava ieromonahul 1 ; și un Stanciul
Mare-Vistier, care e îngropat înăuntru, trebuie adaus la cti
tori 2. Mănăstirea Mărgineni are un blid de argint de la Petru-
Vodă, care e tot Paisie, de la Mărcii Voevod și de la Doamna
Ruxandra; ca întemeietor se pomenește în inscripția nouă
de la clădire, și ea nouă, „Marele-Vornic Drăghici Măr
gineanul, din vestitul neam al Filipeștilor “, care, începându-și
cariera supt Vlad Călugărul, era foarte bătrân, dar își păstra
locul ca „fost Vornic", în fruntea Sfatului domnesc încă
supt Radu Paisie 3. Un alt Drăghici Vornicul e îngropat în
mănăstirea Găiseni, care păstrează și mormântul fiului Iui
Drăghici cel vechili, Stroe, care a fost Mare-Ban, fugi în
Ardeal supt Radu Paisie și, întorcâiidu-se^Qjk acolo pentru
a răsturna pe Domn, fu bătut și ucis la FânțQia Țiganului
în 1544 4. în apropiere, la Căscioab^ e mormântul unui
Radu, mort la. 1545, dar și al Stolnicului NeagOe, pe a cărui
piatră se vede data de răpțsâre 15041
Dintre urmașii lui Radu de la Afumați, dacă Moise-Vodă,

care se pare să fi luat pe fata acestuia, Zamfira, cea zugrăvită
în paraclisul Coziei, n’a zidX niriMr, fiica lui Moise, numită
tot Zamfira,. așezându-se în .^rdeal după tăierea tatălui său
în lupta de la Viișoara, din 1530, făcu biserica din Dănsuș*
cu pietre din ruinele SarmisagetuzeiG. Tot ea a zidit din nou
biserica Prislopului, a lui Nicodim, dându-i acum înfățișarea
paraclisului de la Cozia7: acolo i se vede și mormântul, cu
1 lorga, Inscripții, II, pp. 252-3. Cf. Tocilescu, Inscripțiunile de la

- schitul Verbila, Ploiești 1878.
2 Ibid., p. 254.
3 Ibid., I, pp. 93-5.
4 7W., pp. 48-9.
5 Ibid., pp. 51-2.
6 V. lorga, Neamul Românesc în Ardeal, I, p. 277 și urm4 « .
7 Ibid., pp. 30-9 și urm., 681. r .Ț
■o-- ep- . .
inscripție și latină. Iar urmașul lui Moise, Vlad Vintilă, a înte

meiat în scurta lui Domnie mănăstirea buzoiană a Mene-
dicului1, care se zice azi „Vintilă-Vodă“. Se pomenesc da
ruri făcute de dânsul la Cutlumuz, unde se păstrează o icoană
represintându-1 cu soția Rada și fiul Dragoe 1 2*4.
în sfârșit, supt Radu Paisie, un Dimitrie Liubavici Logofătul,

nepot al vestitului tipograf Bojidar ^Vucovici din Veneția,
aduse înapoi tiparul în Țara-Românească, dând slovele lui
în sama călugărului Moise. Un Molitvenic slavon, al doilea
după acel din Cetinie, apăru în Ianuar 1545. Se lucră și
după mazilirea Domnului ocrotitor, supt cruntul Mircea
Ciobanul, — care era fiul lui Radu-cel-Mare, totuși, ■— de Dimi
trie și doi dieci, Oprea și Petrea, la un Apostol, care, început
la 18 August 1546, se mântui în Mart 1547, încheind și
această de-a două eră a tiparului muntenesc 2. gimitrie pare ■■■
a fi trecut apoi în Moldova între 1547 și 1551, pentru un

Evangheliariu O 0 :-
X.
Clădiri bisericești ale epocei.
Ceva din acest avânt î i clădire și tipar se păstrează și

mai târziu în Țara-Românească, urmând până către sfâr
șitul veacului tradiția slavonă introdusă din nou prin fapta
Craioveștilor. Mircea Ciobanul a dat Bucureștilor de peste
Dâmbovița biserica zisă a Curții Domnești, biserică păstrată
încă, — împreună cu amintirea celui d’intâiu ctitor și a fiilor
1 Ludescu, l. c., p. 271.

5 I. D. Ștefănescu, Peintures murales valaques, Paris 1928, p. 4,
nota 7.
1 V. și Iorga, Ist, Ut. rom., I, pp. 171-3
4 Bianu și Hodoș, Bibi. Rom., I, pp. 513-4.
10
146 N. lorga
lui, între cari Petru-Vodă, care a domnit pană la 1568, —

după multe și mari prefacerib Fiul celuilalt Mircea, a! lui
zdeg a # = •#/ aiuiiKiiid me- ă . u/ 1 io'
clește# ia tete/# ciiseccea <ic« 6î#e#t#ș#, i|#|||#||| a® g pajBil
truptil Jui, .. - inorouuFiFsB di## us i# vreo = . ?
iu# #r##O B Fapii# i# o-iilv-c ' ■ <- # iu # i #e.c

\ > ’A■ r :£##.; t o 1 .. : ‘ '
. 't-'f. •..... -...... ■' i ?B .## #.. închinare de lângă ceta-
4 . ■ •. •. ; , ; •. . ; ,/#. C
p # #;F # ș-^ lycși / ■ tt# . c . i# c ’ 4 2# tu șc:r
< # . a / c a? # . a # .» . A i?
fiul lui Pătrașcu-eet'Bun și nepotul te # 4 lui: Itaiiu Pațișie,
2 #.- i (Fug O e- o . c pFum FF# te -
. ș tă
eiaccj n ■ 1 : 5/15 0 >4 r L
ulii# h . 2 nnkț i ' X ~ t
u.eod# ## 2 195'7, b _
s i f ănijim ș« u b se ric ă •> s ai • Buza? eh ?
Cobiu de listezi fe F#:#:nenesto nmuai zidirea Brute cătreiMatei
BasaraF 2 | J||||| i||||||||||||||||||l||||!#llllllllIIIX X l9 X
* Câmp alungi î ân i 1 S d i de
ia. vm-u iui Mircea CiobanulFChiajna, fiica Iui Feerii Kareș,
# x î ■- au '<'•# a a Șf. u . h > a? ci Bnu u #tz •
' 2 1 # d(ul i biseiicuța di i Și bf F ■ • ” uu s -,r
ginea târg/du# cil piatra de mormânt a unui boierinaș de la
|5|7ș8|. - X
parte' tio vecheajdeuaB 2 2 XX 1 1 iiiii ' 1 X XXXliX9

| -A/cet, ț# 245' H ano, ' X Fi li XX iiiiiii ii
2 IXItX p, 255' ci un # iii X 1X1 X 1 X li X 1 1 X li^ X
4 /5/cC g fX " : : w 9 9 9 9 9 9 9 T... * **-x9 *
> 2.2., d a A
' -4 Ș #■ u # X
' 4 Illp 29. 9
8 IbiiL, p. 30 șl urm. . . 2 . 1
Bis.
Mănăstirile Plumbuita1, Aninoasa1 2* și Tutana (1582)8, în

sfârșit, amintesc cea cPintâiu pe Alexandru-Vodă, celelalte
două pe Mi îea, care a pus la Tutana co ispravnic nul
Mihai, viitoi i Mihai Vite. L ■ _ *. . Vâlcea a t, în
forma-i d’întâiu, o ctitorie a Buzeștilor4. Și Qorgota, refăcută
supt Radu Mihnea, e din aceiași epocă5, precum și biserica,
acum dărâmată cu totul, din Bucșani, de care e legat numele
CI . erul67
, ctitor si la n tirea dâm țeană Cobiâ
din 1571-2" .— unde Mih Viteazulși biserica
din Cornățe! a Vornicului Vintilă din 1596s; în sfârșit, mă
năstirea Panaghia a lui Udrea Băleanu 9.
Dintre boierii acestui timp, Buzeștii își fac necropola lor
Ia Căluiu1011; Goleștii, ah ;i măre de boieri, care a dat pe
pe,- c A :; ■ / - o; ppp p își v’ță mănăstirea
lor la Vieroș lângă Pitești5 în 1572-3 *? Albu,.. căzut în luptă
cu Moldovenii, e și îngropat aici, într’un mormânt de o po
trivă cu cele domnești. Dobruș, Marete-Postelnic al lui Mircea
Ciobanul, ' ’te în VâlcIB^ănăst^^nii^fOiupă dânsul
Dobrușa12. Stepan, Banul cel Ma ■■■ al CJraiovtt, ocrotitorul lui'
Petru-Vodă, fini bicisnic al Iui Mircea, are și el mândria
de a-și face mănăstire și necropolă; Brôvățul cel vechiu,
lucrat din același material și în âceîbși chip ca paraclisul din
■ '
Cozia și alte biserici tipice ale lui Radu Pai sie, a cuprins
1 Ibid., I, pp. 81-2*

2 Nicolaescu, o. c., p. 285. -
8 Tocilescu, Raporturi, p. 80; Odobescu, în Columna lui Traian,
187p. 281.
4 Iorga, Inscripții, I, p. 182.
■' Drăghicean i, Călăuza monumentelor istorice din jud. Dămbovița,
p. 24; iorga, Inscripții, II, p. 10i, no. LVI.
6
Drăghiceanu, o. c., p. 26; Iorga, Inscripții, II, p. 273, no. XXXIII.
7
Drăghiceanu, p. 29; Iorga, Inscripții, II, pp. 281-2.
8/' Drăghiceanu, o. c., p. 27.
9 Ibid., p. 33; Iorga, Inscripții, II, p. 277, no.. XL.
O
Odobescu, Căluțul, în An. Ac. Rom., seria veche, X.
11 Iorga, Inscripții, I, pp. 141-2.
I 12' Ibid., p. 166. ’
♦ ♦ • ♦ ♦ ♦ ♦ • ♦ ♦ ♦ ♦ || » » W (|| (II » W w » w w w W w- W W W
148 N. Iorga.
oasele lui și ale neamului lui, care, precum dovedește nu

mele fiului lui Stipan, Pârvu, trebuie pus în legătură cu vechii
și marii Craiovești1. Față de mănăstirile domnești, puține și
mari, ale Moldovei strâns unite supt mâna Domnului, Țara-
Românească aduce mănăstirile multe și mici, în numărul că
rora se vădește puterea unei boierimi care a scăpat din
puterea Domnului și iea pentru sine, supt toate raporturile,,
viața deosebitelor Ținuturi.
XI.
Noul tipar slavon din a doua jumătate a veacului

al XVLlea. *
v\V
*
Supt Alexandru Mircea și evlavioasa^ Doamnă levantină
Ecaterina, care avea însă în mănăstirea catolică de !a Mu-
rano lângă Veneția o soră după mamă, Mărioara Vallarga %
învie și. tiparul slavon pentru Țara-Românească. Diaconul
Coresie, un Român, care lucra însă, cum se va vedea, peste
munți, în Ardeal, și urmașii săi în meșteșug dau,,într’o slovă
mai măruntă și urâtăzsci/>a!hduri strâmbe, pentru Alexandru
însuși și fiul său MihnemSîtropisit de mamă-sa, Evanghelia
(1562, 1583, 1588), Sbornice de slujbe la anume serbători
(1568, 1580), o Psaltire (c. 1576; alte ediții, 1580, 1.588), I
un Octoihy în două părți (1574-5) și un Octoih mic (1578) A /
Se înoia astfel seria cărților de slujbă ale tipăritorilor de la
începutul veacului al XVI-lea, și, numărul bisericilor fiind
acum cu mult mai mare, se lămuresc cele două sau trei
ediții pe care le au unele din aceste cărți. Se știe că și12
1 Cf. ibid., p. 213 și urm.; Iorga, Sate și mănăstiri, p. 347 și urm,

cf. August Pessiacov, Acte și notițe istorice, Craiova 1908, pp. 38-9. J
2 V. Iorga, Contribuții la istoria Munteniei, în An. Ac. Rom., XVIII.
8 Păr. Ursăcescu mai cunoaște o Psaltire din 1577-80, de care vor
bește în An. Ac. Rom. pe 1926.
o tipografie străină a încercat să facă același lucru, dând-

Trlodal-PenticostarlUj cu gravuri de lemn luate din mmțik
latine, căruia i se atribuia data de c.. 1550 \ probabil o hm
orare făcuta la ¥e<ieția3 supt supravegriienaa călugăriței dtn
.Murano, AAarietta Adorno ValJarga, sora Doamnei Ecatmmm
a lui ÂlexandriuVodă, pentru nepotul ei AAihnea, în numeri-
cârma ridicase în biserica eî și tm altar cu inscripție Ohm
Mri'opmiud Varharn păstoria și E 1530 șș pe ia mj"

miop ■ mritulândmse : „mj ori hă grmr--'’'’ p
•Viiu’opoht a toată IhigTovlnhia și preamonstit exarh a 3>ri<
phmrileu sau,-în pecete, „arhiepiscop al ȚeriERornâneștri*.,'----
Brașovenilor pentru un negustor din Târgovisfe 8,
mm cărțile de b 1545 B 1547 sânt tipărite pe mmxr
mMmporihhri Anarda, urmaș al unui Sirniom unui M.ihaiî x
1membri cărora încă nu Ii se poate găm lom Aerisc cm m
•parhb Buzăului, tinde e| «nit m driri IB llpograrii mm
■mimai „preasfimitul Mitrop; ,o mtean‘5 El pare a fi o ruda
a Iui Neagoe-Vodă, ca unul cb.* găsise și el iriormântul h
Argeș, mormânt al lui „chir Armni’g h! brii Uugrovlahieif3
1 Cf. Iorga, /st HL rom. L p( 173, not i 1. Un exemplar ce cuprinde

pagini și planșe care lipsesc in cele cunoscute până acum, odaia în pose
siunea mea, a fost dăruit Academiei Române, care l-a trimes, în 1916,
ia Moscova. — Pentru manuscripte slavone din acest timp, ca Tetravan
ghelul Bistriței muntene.din 7052 (1543-4), dat de loan Marele Vistier db
Râmnic supt Domnii munteni „Petru și VlacT v. Lhibomir Stoianovtci,
2 Pentru ca, la 1541, se alege întâi u Hans Fuchs; Quellen zur Geschlchte.
der Stadt Brassd, IV, Brașov 1903, p. 503. loan e reales până la 1545;
3 Bogdan, Relațiile ȚerîBpomănești cu Brașovul, 1, București 1902^

p. 307, no. CLXXXI.
4 Lesviodax, o. c,} p« 398. Pentru exemplarul moldovenesc al Praxiulur
din 1547, Liubomir Stoianovicî, L c.ț p. 52.
► l5# ♦ ♦ *•* *•» > J j |j ||j|| W ’»«► «1 >||te |!|» 15 1|
lăsate li >1..* w w w ...... * || Z Z I Z 1

| ||il||t | | | .I
(||1sj di
ni||xZ Iw ' I llltel IP O'ea<r}L 1 ' ? ; ||a || D|tete'i|| iu|Zaî||p ;
« a?.t» ■ ' ■ ■ . I
|Aie<<:bai|<a fi de citește Occrs ni km teicc te
croiicl | rl| fictc;lite“?Wâj''’BC"3 d n îr a - ? a W

>15.50 1 i.. fl||li||aff|^l»^|lteip||tî|i.................... sil ii|>.dbi 'Idfi
/ 8 1*1 '• li ala aill, tel» telll »||, ;teZ» pil-'-Zi-,
1 li ■ . . ■
tete rteteia>-te rte>h>«îl^te - - '.J i- r^r - -p o... \ ...
||pt|lBÎj||| p te» ci ' |f|î ||| «lte,i||||te|||||l|
•’ . ■ - » te ( ■ ' / ' ZI
tei
clacul meșter ie tipa Corc»e, oc a acu în Ar-ica! ■»
1> , ' > te si
teaivicdlr r: na» a»?»a» h >1» 1 e -.teCp ■_
■> ■. m. » ■ ,. • ■ - a a » ' i- o -r
li- ■ . 1 '
lei - o d j necăjite :
p aa a 1566, teUpt Fel.laVteCte Șchiopii ” >
a tea . , a
Vilte'te 23 te te te|> >te> te|i» 'te88 teip- -ppu te|» >te» <8|av te|te »|te te
a te te ‘ » o - te-' i; ... i
1. 10L>lHtai.-ia te| ppl tete ac^ lll ZlZ lai tel Z1Z 1Z telZteZ, Z
te 4 Lr»tete»> ■’ r. te
; o - . - 1 — a • a :
lin ’C» ' . 1■ |
s J teu .l ... u. . a. a- v;
7 ten a 1-, i te- . |
♦ 8 lesvtodate a B| j| tete ■ *1
afc S Na )£ ; ( lu) legătură în ces >» te- pe Cte 1
' 1 ' ' ' h, care scrie județului „(Jrsu
na’ 1 p ■. a .-a, z h . , { a c- a ' 'a e
preot Nicola; Bogdan, Doc. și regește, p. 308, no. CLXXXI1.
♦ 18 nun . / , a, 1 Ote /, ,a< . ■ <■ ■ - p . , >a„
Istoria AsmE» româiieșl? 17-
Liti Efrem li urnieaza în porodwcid Mitro>jodm ! ia Mitra-

fam care o însă strsrriLilcit dări vreun ceea 0.101 acuA Se aa
pviaieacș'ivo dopa dcKSLnîicrite5 la 1560 ai MiTripiotn eboaa
cam în aceiași tmip când Atacasm era A. tdizcm o EfitvAe cad
dântâm a Mrdupoht și ia IdoS. când Aoisaa.și îăpaceștc a
doca parte a ^SborniciSLiS' sIaoa și încă A EedA când. c1
andrana parura au Aur EhAdAumie : noiîide ac r preccwr și în
pvnnrep de A 15'71-2, amiiardstirii Coteau
Aid
ă/ilavE.mA .tiiisrclerrî de le. stArpiEA vmaarvi.Aii al cdVAAeA
Aumvăooa A•uve Sei'al'lrrL sere

se mește îa
ni rodi prin
n
reasca s^ m
v: jțăstratăj a mseremței Biiiiei
;e spune ca acest lacaș a fost
' •
deosebita
Țarad
ia.' , W / C-i 7. /-• î. ,
n-me VV,CîS
a - ■ .A- , l' • ' o:
>t.-sm ■ A. '• a»! . d. ■ ■ ■
întrA inscripție din lara-Româneascnp și această îmbinare a
. n.< O a,; .> p . A
s. . «O . ; •A qP a>n., . ..... - dc
î , \ A > ! :
2 A-svloAe. o.. AM
a IbitL, p, 440.
4 lorga, Inscripții H, p» 28L
5 w ,;.(n 7 saltirii slavone din 7085; Bianu și Hodoș, L c.,5
X p. 68?
: 6* 2 A,
* 4A5 XI, pp. 819, 824, 830, 832.
sentimentele de iubire deosebită pe care el le hrănia, nu nu
mai față dc Mihnea și ue mamă-sa, ci și față cie unchiul și sta
tornicul aliat al acestuia1. La Snagov a și fost îngropat, de
aimîriterea, Serafim, înainte de a se isprăvi, cum se știe, ia
1591, Domnia lui Mihnea, — poate Ia 1590, cum a cetit
cineva înainte de stricarea mai departe a pietrei2.
Serafim era un cleric învățat, care a putut da unuia din
preoții cărturari dela Brașov, Mihai/fiul lui Dobre, cunos
cător de carte sârbească, acel Tâlc slavonesc de Evanghelie
din care s’a făcut apoi Cazania românească, tipărită acolo
la 1581 3. Supt el s’a scris frumos Evanghelia slavonă, cu
chipurile lui Alexandru și Iui Mihnea, care a trecut apoi în
Moldova și a fost dăruită la 1605 de Ieremia Movilă ctito
riei sale Sucevița4.
în margenea Bucureștilor, pe aceiași vrrfv; la 1587, Dan
Logofătul începu o mănăstire pe care o ispr^k numai ne-
poată-sa Vișana, fiica lui Marcu Armașul sau Măreață, după
'care și mănăstirea se zice a Mărcuțăi sau Măreața5.
Cine a fost Mitropolitul lui Petru Cercel nu putem ști;

Domnul cel nou era încunjurat de iôriți apuseni și s’ar fi
crezut că eî va ocroti catolicismul, cu atât mai mult, cu cât
înainte de dânsul făcuse începutul Alexandru, tatăl Iui Mihnea,
care trimese ia Roma un „aiern, frumos cusut pe brocard
de argint, iar, după acesta, Mihnea chiar întări privilegiile
bisericii catolice din Târgoviștene Dar Cercd, pentru care
scrisese Evanghelia românească Radu logofătul din Mănicești R
, 1 lorga, Inscripții, I, p. 156.

8 Ibid., p. 161, no. 331.
3 lorga, Ist. Ut. rom., 1, p. 198 și urm.
4 Melchisedec, în An. Ac. Rom., VII, pp. 255-6 și Rev. p. ist., arch.
și filologie, voi. II, pp. 48-9.
6 lorga, Studii și doc., I-il, p. XL; lorga, Doc. geografice, din Bit-
leflnul geografic, 1899, p. i5.
7 N. Drăganu, în Daco-România, III, p. 499 și urm.; Procopovici, De
la Coresi diaconul la Teofil Mitropolitul, din Omagiul Bianu, p. 7-
1 : WlilBi» vllilc îl!!* # ■ j
Istoria Bisericii românești . 153
se dovedi un iubitor al ortodoxiei, cum se și cuvenia pentru

.fiul unui fost egumen și pentru nepotul de fiu al lui ■ Radu-
cel-Mare. L-am văzut făcându-și biserică în Târgoviște, adău
gind pe aceia din Șcheii Brașovului; un învățat episcop grec,
Maxim de .Cerigo, i-a închinat o carte de luptă împotriva ca
tolicismului, despre purcederea Sf. Duh.
Singur pomelnicul și Lesviodax1 pomenesc pe Mitropo
litul Mihail l-iu, pe la 1586.
Știm însă numele celor cari au păstorit la Târgoviște de

la 1590, după Mihail cel d’intâiu : Nichifor, amintit la 1590 12,
și Mihail cel de-al doilea. în clipa grea a încleștării lui Mihai
Viteazul cu Turcii, la 17 August 1595, -câteva zile după bi
ruința românească de la Călugăreni asupra Marelui-Vizir Si-
nan, găsim pe acest Mihail al 11-lea pometfjd ca Mitropolit3.
gplș cu ceilalți doi episcopi4 negociază desastrosi.il tratat
cu Ardealul, în Maiu precedent, și tot el ie|Ôte atunci, în
August .1595, la sino^ catolicismului
năvălitor.
Noile legături ale Bisericii nwntene cu Patriarhie

din > hwdm «A mp-
episcopiilor sufragane.
încă pe la 1580 vicariul patriarhal Nichifor Parhasios trecu

prin Țara-Românească și Moldova5, pentru a strânge bani
și, iarăși, pentru a se asigura de supunerea câtre Patriarhie
a terilor noastre și a celor rusești. Veni apoi, la 1586, însuși
1 O. c., p. 399.
2 Lesviodax, A c.
8 Melchisedec, în An, Ac. Rom., III, p. 28.
4 Hurmuzaki, XIL pp. 50, 52-3, 205.
5 Ibid., XI, pp.. 115-6.
154 N. (orga
Patriarhul constantinopolitan, Ieremia, abia întors în Scaum

La Curtea lui Mihnea-Vodă și a lui Petru Șchiopul, Ecume-
i fu i aiit cu cele . mari semne Ie cin o A istă
călătorie a adus apoi, ia 1589, când Ieremia se afla iîntors
în ConstantinopoL ridicarea la treapta patriarhală, pentru
Ruși, a Mitropolitului, de Mosco t, Iov. rentru noi visita lui
Ieremia a însemnat însă numai întărirea vechii legături ierar
hice, slăbită și amenințată în timpurile din urmă1 2.
/Să amintim însă că Biserica din Pec trăia încă, și Pa
triarhii din Ohrida, ai „Bulgariei, Serbiei, Macedoniei, Al-
bariei, Moldovei : Ung lahie- ' un Oavriil Hn 15 L7,
un Atanasie Risea, — care nu-și mai zice decât „arhiepisepp
al Primei lustiniane, patriarh al Bulgariei, Serbiei și Alba-
' nieU —> epus . a că orUp «tru acele^d otive și
rivalii lor constantinopolitani 3.
De pe urma călătoriei kd Ieremia noi nB--
ini re a uT 92 a lui ca ^^^.i?vOutru părțile
noastre, pe care, cum se va vede^ ie amenința și noua
propagandă catolic î El eni,ă odată (aFjurcii
. lui Sinan, lâ
1595, și trecu prm București, ^W^Nrtgoviște. Uneltirile
lui, care erau socotite mai mulit politice decât religioase,»
urmară și în Moldova, până uni' Polc ’ suz răni
ai acestei teri, îl aruncat ^Tmnița de unde nu mai ieși
• până la moarte4.
La moartea Mitropolitului Mihail, Mihai-Vodă crezu că e

bine pentru politica sa, care urmăria strângerea popoarelor
‘creștine din I--carii c qjrejiirui steagului său de răscoală,
să între în legătură cu Patriarchia de ConstantinopoL Știm,
apoi, că mai târziu el ținea pe lângă dânsul pe Dionisie
i • dmu?o . e familie grecească, Mitropolit pribeag de-
1 Ierotei de Monembasia, Bl6X(ov faTopcxov, la această dată ; Hurmu-

'zaid? XIV, p. b3 și unm
2 lorga, Nichifor dascălul, în An. Ac. Rom., XXVII.
8 Zând
4 :bld. V. mai d. parte.
♦♦ L ©j O. 3 , , © -
|| ia f le 1111 1111
f |f| |e«l Itl 1111 I îflil jll
0||£f f . £ ’r ■ iîlf lift f| 11;i | i iei 1 ii «iii i : M iw
| ■ ■ . ■ ■ ■ î | .■ | |e »i | ■ : ■ 11 a lei 1
| 1111! 11 i I
li ifisf! si
*
. . • I f | lill .ilj |t ■ | |||'
.............. . . ' î|fi| i 11
111 f £ 13 a............ | 301 || | |i |iall 1 tffl' ' | f i 1|1
o lasiifel dl I1 lila 1 ?|11' g| |af al |1 1111 ||g © a ||e o ;■
©liă stig...... î■ 1 t j . . . . 1................... i 1 f 11 ||t| .
W « i r i a 1 a î > |( 1 11 î || 111 f 11 i 3 i 1011.111'n. 11IW
.Wfingi w i ;.i< i.............. ii)».itaiiiBOIi

©.. - - © © 'O .■ : ■ ■ ■ '. . ............... . '. . : b I .......
' J ■ b * ■ ■■ : ai . © ■ .© a, x'0 ’irirc..... Irtacix
.1©. ' ©.. ■. '©. ‘ ©gl 3u© aecku .. Liza? a' : |a © ©
0. - . ; b © ' ■ 0 ©X©, © ©;. a ©za? a©- aa©©a ©
©X- a ' -
©3- a’ . a , La a la. ■.£; ©-aa-a a" ,a©aa © a- )©■-©.©©•; ©aa©a;
1*1© a © ©al b| © ;©aa- na ©aa© ș ©z©0: ©© X©:©©
•X© an© a lai© ©Oîlapicî,; Maal© f.ia'1 Ol© £. ©a a a© î a a
© ■ ■. b , , . ! '
va©©, • ~ ©z’ a ©. £x©©©©., .©. inili Iclatcaffl ae© baa©©/
’©i 'S j.v z. ■
© ■ ... ; ; ©3 ccccxxxxiv. cf. ibid.:, ?.

b© za© © b© ■ U © .. .• . t £.,, ;' © X, pț XX' ; ; £ XllU
' 2 Micise©©., L £ ££O£X£|£££©1 £l ®)a£;a££*|’£laa£e
11.luaiuiakf Xil,apfe. 03.OOp©© <l©©M.vl| Clei..© I I I I ■
■■ i ■ £ ... ©©Mp ■ a 3©' b . b b .
ioilll i l||i|l©£| 11111:: 11 £ 1111 .iii £ |: 111
© " ■ ’ 4 '«a- ©p-’
? Cf lorga, (Contribuții©a • ■ ■ ©©aaeO©©b 1© bnanbOv HO
PP j.- ș j muuzaki XI? p. VL **|
b©a 0111111 I I £ £ £ 110 0001a * îO 01 0©£ 00000* 1 * * * * I
- /.O*
Î56
E ușor de înțeles astfel cum Țara-Românească s?a ferit

de relația ierarhică față de Patriarhia din Pec, înoită prin
voința atotputernicului Mare-Vizir Mohammed Socoli, pentru
Patriarhii Macarie, însuși fratele Vizirului, și Antonie \ și a
primit umbrirea supt aripile noului Patriarh constantinopo-
titan. Se înțelege și de ce nici nepotul lui Socoli, numit
în 1575 Patriarh de Ohrida3, n’a putut câștiga Biserica
munteană. Dar Macarie de Pec creștea preoți pentru Ro
mânii clin Șcheii Brașovului, ca popa Mihai ; el numia episcop!
ardeleni, ca „popa" Eftimie din 1572 3 și „popa" Cristofor
din 1574, și făcea poate din Danii!, pe aceiași vreme (1577-8),
un episcop „severinean și ardelean", titlu anume aflat
pentru a pune în atârnare de Pec, prin amintirea Seve-
rinului, pe noul Vlădică4. Patriarhul sârbesc avea, de al-
minterea, și Vidinul5, și pe la 1580 Turcii căutau să smulgă
Țerii-Pomânești și Ținutul de lângă C^țâOrS satinului, pe
care o ocupaseră de mult6. * \
La 1590 era episcop de Râmnic venise după
Mihail, când acesta trecu la^MitropolieJTÛn Eftimie fusese
înaintea lui Mihai! însuși, și eîâjR&HQț margenea Râm
nicului biserica Oltenilor: pe acest Eftimie trebuie să-1
punem și înainte de Paisie de la 1^35, ba chiar înaintea
predecesorului acestuia Leonfte^ și anume în timpurile de
,
*• V. mai ales Jirecek, Z)er Grozs-Vesier Mehmed Sokolovic und die
serbisclien Patriarchen Makarij and Antonij, în Archiv Jur slavische
Philologie, X!; cf. Iorga, Sate și preoți în Ardeal, București 1902, p. 25,
«ota 1.
. 2 JireOk, în Byz. Zeitschrift, XIII, pp. 25-6.
3 Iorga, Sate și Preoți, p. 25 ; ȘteJan-cel-Mare și Mihai Viteazul
ca întemeietori, etc., p. 31, no. XIV; Hurmuzaki, XV, p. . 653, no.
MCCXI.
4 Bogdan, Documente și regește, p. 308, n-l 27.
5 JireOk, în Byz. Zeitschrift, l c.
6 Hurmuzaki, XI, pp. 743-8, no LXXVI1I.
7 Lesviodax, o. c., p. 432; Iorga, Studii și doc., V, p. 433, nota 1.
8 Istoricul eparhiei Râmnicului, București 1906, p. 21 și urm. Alți
âpiscopi cari nu se pot așeza cronologic rătăcesc prin pomelnice : Ila-
r
după moartea lui Neagoeț când unii luptători pentru Domnie*

un „Brațul VoevodC un „Bogdan Voevod și mama sa
Anca“ -—, să nu fie boierul Bogdan, care să fi avut și
drepturile sale din naștere printrio mamă de origine mun*>
teană? —, se însemnaseră prin danii, îndată după Neagoe
însuși, în fruntea ctitorilor Episcopiei l.
Vlădica Mihail, care dădu bisericii Sf. Nicolae de la Ol
teni satul cu același nume și satul Bujorenilor și care atrase
și alte danii din partea boierilor vecini, Drăgoiești și Zătreni*
trebuie să fie privit însă ca adevăratul întemeietor al epis
copiei Râmnicului, care fu așezată, nu în orașul însuși*
cu biserica lui Pătrașcu-cel-Bun, ci în această mănăstire
a Oltenilor, unde era egumen Teodosie2.
Mihail ajunăe episcop supt Mihnea-Vodă în a doua Dom
nie, și întărirea-i veni de la Constantinopol E După 20 Mart
1592, el ar fi avut ca urmaș pe acel Teofil, tot Român de
naștere, care e deosebit de alt TeSnl de Râmnic, menit să
ajungă Mitropolit, și care a fosi^Jeocamdată unul din ctitorii
literaturii românești începătoare'.
După un Ieremia din 1550, dupărnn Atanasie din 1570*

Buzăul căpătă în 1587 ca episcop pe Luca, Grec de naștere*
din Cipru, vestit caligrafei el, apoi, un viitor Mitropolit, care a
ridicat însemnătatea Scaunului buzoian prin cultura, sfințenia
și autoritatea sa5.
Astfel7 amândouă episcopiile erau statornice și ocupate

de păstori vrednici. Vechile legături cu Constantinopolul
rion, Ioasaf, Iosif I-iu, Prohor, doi Grigorie, Sava, Onufrie, Daniil,
Luca ; ibid., p. 20.
1 Istoricul eparhiei Râmnicului, p. 244.
2 Ibid., p, 332. Pentru un episcop Daniil, v, revista Floarea darurilor^
1, pe 260,
8 Istoricul eparhiei, p, 23 și urm,
4 Ibid., p. 31. Cf. Procopovici, o. c.
5 Lesviodax, p, 440; lorga, Manuscripte din biblioteci străine, II*
din An. Ac. Rom., XXI, p. 13. O Evanghelie scrisă de elin 1594; Hur-
muzaki, XIV, p. 100, no. CLXXVII1.
158 N. Iorga
memu dm mm modale Nrdmid | moroai.Șf un dram <?ț n

vom vedea' m ‘ capitol - propaganda limemma si
mNm* orîn : < v';- -mm n d

toți Vlădicii și „popii“ din țară. Supt disciplina constanți-
mOpcmo m rn omm a vu ' a : . d’ ■ - a morga, mo ir a
N-No- m. omm -m, <;• rmswNI 4o<m Imrrmoi .î.mlodaob
mo mai Noua mm oNvmrm' loceimta m inteommorco o-
mpm. a a a ■ m o . a . emm
|l la moloo am m . - , .
Im-’N; : Im Potm; miram oi ■ IJonvomr urrvmoai pava rr
m'vmm o-'-nam Sil- a .o io o romei do omm?
» odm cm mmm ' jm ;. , or . - < ci •.
flețul național.
PARTLA a Vl-a.
CLIRFNTUL NOU SLAVON IN MOLDOVA.
Macarie, episcopul de Roman,
Petru Rareș, energicul și ambițiosul Domn al Moldovei,

care mărită de două ori o fată a sa, sau pe două dintre
Domnițe, cu Domni munteni din această vreme și stăpâni
astfel viața politică a principatului, vecin, nu/era un cărturar
înmnt de a lua Scaunul de stăpânireÔrajQihut căpăta nici
pe urmă învătățura care-i tipsia. Doamna lui d’intăiu, Maria,
moartă la 28 Iunie 1529^^âve?Cma^Wiultă știință decât
aceia de care se puteau împărtăși pe atunci soțiile Domnilor
și boierilor. Altfel a fost însă cândva o dată ce nu se poate
hotărî bine, dar care nu poatq^b^ralt posterioară aceleia la
care Maria și-a încheiat zilel^ Petru a luat în căsătorie pe
Elena, zisă în documente ^BTaterina, fiica lui loan Despo
tul. E adevărat că și soția iui Ștefan-cel-Tânăr, înaintașul lui
Rareș, fusese de neam sârbesc, fiica lui Neagoe însuși, Stana,
care s’a făcut apoi călugăriță, luând numele de Sofronia 2 —
și soția lui Bogdan, dar nu mama lui Ștefan-cel-Tânăr* 8, fu
sese o Domniță munteană, Ruxandra, fiica lui Mihnea-cel-
Rău —, dar stăpânirea lui Ștefan a fost [prea [scurtă, după
această nuntă din 1526, pentru ca înrudirea cu neamul dom-
Ț Melchisedec, înfRev. pentru ist., arh. și filologie, 1, pp0 254-5;

Kozak, o. p. 91; Dan, Piitna, p. 36.
8 El e fiul altei Stane, moartă la 1518 și îngropată la Rădăuți; v.
Kozak, o. c., p. 110.
Mo N. lorga
nesc ocrotitor de cultură slavonă să-și fi dat resultatele fi

rești.
Numai cu Doamna Elena începe, alături cu ridicarea și
împodobirea bisericilor și mănăstirilor, și un nou lucru de
cărturărie. în Macarie, pe care nu trebuie să-l credem însă
un ucenic ai celuilalt Macarie, Muntenegreanul, ajuns Mitro
polit muntean, Doamna și soțul ei, sfătuit de dânsa, gă
siră omul potrivit pentru a săvârși marea prefacere culturală.
Macarie acesta, crescut de Mitropolitul Teoctist al Ili-lea,
fu așezat întâiu ca egumen la Neamț, unde se mai păstrau
tradiții de cărturărie slavonă, unde, la 1528, se astrucau. oa
sele lui.Teoctist1 și unde, în sfârșit, aflase adăpostul de
mazil Mitropolitul Grigorie, care trăi până la 1579 1 2. Supt
dânsul s’a primit, prin 1523r tipicul lavrei Șt Sava din Ieru
salim, scris în Putna, după porunca lui Teobtist Mitropolitul
de mâna chiar a arhimandritului și egumemj^luan3. Din
aceiași vreme trebuie să fie și Sbornicul de cântări biseri
cești la deosebitele rosturi ale Curții Despoților4.
Ajuns episcop la Roman, la 23 April 1531. 5, în locul lui
Doroftei, care se duse la mănăstire, trăind acolo încă multă
vreme, până prin 1548 6, Macarie a păstorit până la sfârșitul
Domniei ocrotitorului său Petru-Vodă, rămâind încă în Scaun
și supt acel fiu al lui Rareș, liiaș, căruia, după turcire, era
să i se zică : „Mahtned“, și supt fratele acestuia, Ștefan,
care, pentru a dovedi ortodoxie nepătată, a prigonit grozav
pe Armeni, chinuind și pe unii din preoții lor7. Din 1550 e
1 Bogdan, Cron. mold., p. 154. Avea șaizeci de ani. Nu e bună so-

coteala de 19 ani și 8 luni, a păstoriei lui pe care o face Macarie; v,
p. 109.
2 lorga, Ist. Ut. rom., p. 135, nota 4.
3 Melchisedec, în Rev. p. ist., arch. și fii., an. II, p. 131.
4 Ibid., pp. 142-3.
5 Bogdan, Cron. mold., p. 156.
6 Melchisedec, Cron. Rom., I, p. 65.
7 Bogdan, Cron. mold,, p. 95, nota 1 ; Gr, Buicliu, Mina din Tocat
(din „Conv. Lit.“ ); Dan, Die Verfolgting der Armenier im Jahre 1551,
Cernăuți 1894 (din „Bukowinaer Postu),
Istoria'Bisericii românești .
însemnarea la ușa de intrare a bisericii episcopale, care su

feri prin el a doua prefacere, de la 1541-2 înainte; Macarie
a redactat-o cu un lux de frase neobișnuit, vrednic de cul
tura pe care o căpătase și o represinta mai mult decât ori
care altul. Și acolo ca și la biserica din Târgul-Frumos a lui
Petru Rareș, îngrijită în clădirea ei de Petru Vartic, numele
lui Iliaș-Vodă e înlăturat prin bătaia cu ciocanul \ precum e
șters și în pomelnicul dela Bistrița 2.
De alminierea Iliaș scosese ia 1550 pe Macarie din păs
torie, puind în ioc, după sfatul boierului Nuor, pe un fost
episcop Mitrofan 3, care trece apoi la Rădăuți, supt Ștefan Rareș.
După stilul acestei inscripții de la Roman și cu mult timp
înainte de a se descoperi opera literară lăsată de Macarie 4,
un cunoscător, episcopul Melchisedec, îl declara, prețuind
„înaltele lui priviri biblice", „un teolog consumat", un cleric
cu „dăscălie", și nu cu obișnuita „rutirțăjCQ'Până la sfârșitul
vieții învățatul episcop j^tătu în Scaunul său. Se stânse de
sigur foarte bătrân, în Septembreu558și fu îngropat în
ctitori? sa de la Râșca, frunw^să^nă lăsth Udo-
venesc clasic, pe păreții căreia se mai văd chipurile lui Rareș,
lui llie, lui Ștefan și Constanții ale Doamnei Elena și Dom
niței Ruxandra (deci Chiajna, soția lui Mircea Ciobanul, ar
fi fata celei cFîntâi Doamne, Maria). Nici inscripția de mor
mânt a lui Macarie QlJqjăstrează, și în locul ei găsim
piatra mamei lui Alexandru Lăpușneanu, Anastasia, pe care
fiul ei o numește, fără drept, Doamnă7.
Macarie iu îndemnat a scrie o cronică bogată de către
Domnul său cel d’intâiu și mai iubit și de către ctitorul mă-
‘ Melchisedec, Cron. Rom,, I, p. 183; lorga, Inscripții, li, p. 291.

2 Bogdan, l. c., p. 70, nota 4.
3 Ibid., p. 166; Wickenhauser, Radautz, pp. 14-5;Hasdeu, Ar eh. Ist.,
I\ p. 125: e pomenit Mitrofan la. 5 Iunie 155L
4 Am văzut mai sus corespondența lui religioasă < u farul.
* Melchisedec, Cron. Rom., pp. 185-6.
6 Ureche, p. 210, ed. Giurescu, p. 174; cf. lorga, Ist. lit. rom,, I,
p. 156.
? lorga, Inscripții, I? p. 54; cf. Bogdan, Crom molii., p. 170.
M ■ 11
năstirii Humorului, Logofătul-cel-Mare Teodor (1530-5), în
care s’ar putea vedea fratele lui Petru»Vodă, acel care era la
■ în Hotiii • pârcălab trec - ; și fu prn ■ ' de Pokn-
în țara lor, fără să mai ponta ipuca Domnia a doua ;
telui său, căci muri la 1539 b Era pe atunci încă egumen de
Neamț, și, aducându-și aminte de toate epitetele de laudă
ale istoriografiei bizantino-slave de la Curtea împăraților și
Țarilor, ieromonahul Macarie, „cel din urmă dintre călugări",
îmbrăcă în acest strălucit veșmânt itată
mai ales de la vestitul autor de cronograf .bizantin Constan
tin Manase, faptele celor doi dhntăiu urmași ai lui Rareș
bătrânul, isprăvindu-și lucrul numai în Mart 1542.
vonie, Macarie a avut o suină de ca unul ce s*a

învrednicit a i se zice: „dascăl al MokWei" 2. Din rândul lor
s'a ales Anastasie, care i-a urmat în episcopia Romanului,
păstorind până la 1572, când ajunse, pentru o clipă Mitro
3. Și acela ce urmă în Mitropolia terii lui Grigorie., ---
polit*
care greșise fap.- ' Domnie^sfințind pe Ioan-Vodă Despot,
luteranul, -. fostul episcop de Rădăuți Teofan, „pus" ia 22
Septembre 1564, de Alexandru-Vodă Lăpușneanu, care se
întorsese în Scaun, era „ucenicul lui Macarie"4.. Poate din
aceiași școală să fi ieșit colegul, mai nou, al lui Macarie,
,T CL Bogdan, Crontcede moldovenești, p. 71, nota 3; Iorgaf Smdu

și dic,f VI, pa. 612-3; Hirmazakl, Supt. II’, p. 111.
9 Bogdan, Cran, mold., p. 71.
3 Ureche, ed. Kogălniceanu, p. 210, ed. Giurescu, p. 174; Melchisedec,
în An. Ac, Rom,, VII, p. 237.
4 Ureche, ed. Kogălniceanu, p. 221; ed. Giurescu, p. 212,
episcopul de Rădăuți Teodosie, pomenit o singură dată, la

2 Mart 1548
De curentul de nouă carte slavonă se ține și Vlădica?
Gheorghie de Roman, ars de Ioan-Vodă cel Cumplit supt în-;
2 r— cas unic în istoria Moldovei, Domnii
vinuire de .sodomie 1
neîndrăznind a se atinge de vre-un arhiereu și întrebuințând '
față de ei cel mult pedeapsa maziliei3. loan a izgonit, de ;
altfel, și pe Teofan, care trebui să se retragă peste munți, de
unde-i cerea înapoi Vodă, la 24 Maiu 1572 sau chiar 1573,
arătând că i-au fugit, „furându-i mulți zloți și alți bani",
„un călugăr anume Tofan, care a fost Mitropolit, și alți
Grei călugări", printre cari poate acel Molodeț care a fost
pe urmă ars 4.
Și Eftimie, urmașul la Rădăuți al lui Gheorghie (ț 1558),
— acesta din urmă un cirac al Mitropolitului cu acest nume —,
face parte din această generație de Vlădf^jv cu știință de
sîavonește 5. Ca
între ucenicii lui MaB^kau aceia cari au
rămas toată viața lor în cercul îndatoririlor grele ale ca-
-/ * ' \ fundația !ui5 el puse ca întâiu
egumen, „nacealnic și stareț", pe Siluak, care se numi în
sdiimnicie Sinodie. Un C ervasie și m G’iennan, crescuți
de dânsul, îi fac piatra de mormânt, însemnând de-asupra,
-cu acel avânt retoric pe care Macarief introdusese în re
dacția slavonă, că „sufleori lui se veselește în mânile lui
Dumnezeu în toată vremea". Ghervasie muri înaintea iui
Gherman, și acesta-i pune, la 1601, o piatră de pomenire.
1 Melchisedec, Cron. Rom., I, pp. 179-80.

’ Ureche, ed. Kogăhiiceanu, pp. 224-5; ed. Giurescu, p. 221.
-Ca față de Macarie și de Grigorie Mitropolitul.
4 Ureche, L c. Resumatul scrisorii slavonești a lui loan, în lorga, Doc.
Bistriței, II, p. 115, no. XVII; întreagă în Nicolaescu, o. c., p. 197.
3 V. asupra lui, care e pomenit Ia 1552, 1559, 1561, Wickenhauser,
Madautz, p. 15. Pe vremea-i s’a făcui pridvorul bisericii din Rădăuți...
Ct lorga, O alegere de episcopi moldoveni (din Răvașul pe 1907).
■ Lui Ghedeon, ridicat ca episcop de Rădăuți din mijlocul
părinților de la Râșca, unde era egimmc m n; 5 m
■torește în 1587-91 -. i se amintește numele de trei ucenici
ai lui, ieromonahii Veniamin și Ilarion și călugărul Dosoftei,
Tonul de călduroasă iubire, de credincioasă recunoștința
din aceste epitafuri e cu totul neobișnuit și ne face să bă<
riuiiii oarecare îndreptări în viața călugărească, pornite de ia
învățatul Vlădică de Roman 12*. Cu mândrie se spune și dc
Mitropolitul Teofan, pe piatra ce a pus-o la pridvorul Mi
tropoliei din Suceava, pridvor înălțat de dânsul, ... dar după
aceia s?a mântuit reparația acestei Mitropolii a Sf. Gheor-
Mm ’â < * de Bogdan-Vodă și de Ștefăniță -.. , că e de
Mc uin lăcașui Râșcei o
HI.
Cronicarii Isaia de Rădăuți șlÊkiinie de Neamț.
Când Vodă-Lăpușneanu î^NJiiamistirea cea nouă . m

Slatinei, el ,:așeză în ca îrifâiti pe „iacov ce sm
chema și Molodeț" 45 /w^lLwloiodeț care a perit pe rugă
pentru a i se lua bogățiile, ale lui și ale mănăstirii, în
marea prigonire a întregii Biserici moldovenești de către
sălbatecul viteaz loan cel Cumplit L între călugării lui era
și un Isaia9 copist cu. hărnicie și pricepere, care rida păs
trat cronica putneană în formă prescurtată, puindm în le
gătură cu encorniile lui M.rm- ș u <,-■ .?,?•' > hm •
care se va vorbi îndată» Isaia copie, înainte de 1561, și im
cronograf pană ia 1425., o cronică bulgărească, una sar-
1 Melchisedec, Cron, Rom,, i, pp. 214-5,

f lorga, friscripții, 1, p. 52 și urm,
8 Kozak, o. c., p, 135 și urni.
4 Bogdan, Cron. MolcR p, 171.
5 V, mai sus, p. 163, și Bogdan, l, c, p. 283.
; ■ ■ ' ■■
Istoria. Bisericii românești
bească, pe aceleași foi dintriun sbornic de cuprins teologic1,

scris de Roman diacul de la Baia.
Bun cunoscător de slavonește, Isaia fu făcut episcop de
Rădăuți, câtăva vreme după copiarea prin 1560 a acestor
pagini de cronică2. El a fost trimes de loan-Vodă cel
'Cumplit, care iriavea față de' acest „popă" aceiași ură,
hrănită r . sete - uțiik rului v are c a. fața
de ceilalți, în Rusia Țarului, pentru a cerceta ce s?a pe-
trecut acolo cu soția Voevodului și cu fiul acestuia, Petru 8.
A mclefrimt și o solie în Polonia. Cu toate că fusese așa
de mult amestecat în rosturile unui Domn care se răsculă
împotriva Turcilor și peri rupt de cămile, Isaia-fu păstrat
la Rădăuți și de urmașul lui Ioan-Vodă, Petru Șchiopul,
■fire blândă, care știa să uite și să ierte, și om evlavios, care
avea respectul cuvenit față de arhierei. Numai la 1580
părăsi el Scaunul de Rădăuți c^»^>uê^&Jjsacre vieții
schivnicești, în care muri într’un Qpziu numai, la o dată
ce nu se poate hotărî4, fiind îngropat poate tot în biserica
episcopală de acolo, reparată și adăugită cu pridvor, supt
înaintașul său, Eftimie, de Alexandru-Vodă Lăpușneanu5.
Un mai vechio ucenic al lui Macarie a fost Eftimie, care
stătea. în fruntea mănăstirii -Neamțului la începutul Domniei
Lăpușneanului, în 1553, Decembre. îndată după aceasta ei
căpătă de la cruntul VoevocC care nu sfârșiaj numai păcate
pe pământ, ci se gândia și ce ar face cafele să i se ierte
în ceruri, sarcina de a scrie viața și isprăvile lui ca ale'unui
„bine cinstitor și de Hristos iubitor", ctitor de sfinte lăcașuri.
„Alexandru-Vodă cel Nou" își căpătă astfel cronica sa, în
același stil aproape în care Petru Rareș fusese lăudat pentru
toate isprăvile sale de Vlădica Macarie.
1 Bogdan, /. c., pp. 11, 143 și urm.

1 Cf. Iorga, Ist. lit. rom., I, pp. 157-8,
3 Hurmuzaki, II, pp. 700-1.
4 Wickenhauser, Radautz, p. 1.6; Hasdeu, loan- Vodă-cel-Cumplit^
passim; Melchisedec, Cron. Rom., I, pp. 210-1; Hasdeu, Arch. Ist., I4,
p. 21.
8 Kozak, o. c., pp. 99-100.
< <
N. lorga
Eftimie ar fi ajuns și ei în rândul episcopilor Moldovei, ca

ăsj lată pentru meșteșugul panegiric făcut de dânsul, dacaf.
fire neastâmpărată, n’ar fi găsit cu cale să sprijine pe un
pretendent răsărit în colțul de munte de lângă mănăstirea sa,
pe „Sava“ sau Ștefan-Vodă-cel-Tânăr, care se bătu cu oa
menii domnești chiar lângă zidurile Cetății Neamțului și fu
biruit1. în Iulie 1566, Eftimie trebui să fugă în Ardeal2, unde
ajunse episcop al Românilor cari se aflau, cum se va arăta
mai departe, întrio marc crisă religioasă. 'în Moldova el pare
să se mai fi întors odată.
Cu Teofan, cu Eftimie de Neamț, cu Isaia se mântuie

curentul nou slavon în Moldova. Alte înrâuriri și alte nevoi’
dădură după 1580 altă înfățișare Bisericii din principatul
moldovenesc.
1 Ureche, ed. Kogălniceanu, p. 221 ; ed. Giurescu, p. 212; Hurmuzaki,

XI, p. 586, no. IV.
8 !bid.ț p. 589.
PARTEA Im.
mî EWTT: /'J L mji ‘ < -b T
' i v AM Akl AMAh a A! uRMM o

A ROMÂNILOR i)E PESTE MUNȚL
I.
Catehismul din Sibiiiu
Cu câțiva ani înainte de jumătatea veacului al XVIdea,
Sașii din Ardeal, cu cari țerile noastre stăteau în necontenite
și strânse legături și cari aveau supt ascultarea lor, acasă, o
sumă de săteni români mară. ciivamnl Akiuros al studen
ților întorși din Geraiai^B^Mkecno lege reformată
a lui Martin Lutlier. ibiiil^^^to.arj^Mtpu să circule și
aici, iar pentru lămurirea credincioșilor se împărția Catehis-
mul Reformei.
La 1544, cu un an înaim^l^țirimirea Confesiei dela Aug-
sburg, crezul dogmatic al luteranismiiliii, de adunarea gene
rală din Sighișoara a5^riiWrsitățiiT săsești, Sibiinl hotăra să
dea un Catehism din cele nouă în graiul românesc a! satelor
supuse cârmuirii sale, în jurul Amlașului și al Săliștii.. Tăl
măcitorul trebuie să fi fost vre unui din. preoții acestor sate ;
grija tiparului care se făcu de sigur cu teascurile lui Monte-
rus din Brașov, împrumutândii“Se litera din Țara44oriiânească,
unde tipăriturile încetaseră, o avu un zugrav, (ie bună samă
unul bisericesc, probabil chiar tot un preot: Filip, Philipp M.aleiș
care cunoștea principatul muntean în care fusese de mai muWe
ori ca sol al orașului L
1 Cf. Bhnti și Hodoș, Bibi, Rom., I, pp. 2E3; Hurtiiuzaki, XI, p. 865;
lorga, Sate șî preoți, p. 2); Ist, Ut. rom,, I, p. 174 și urm,; G„ Sdn’L
Uerus, în Korrespondenzblatt din Sibiitg pp. 5~6. --In Moldova pe atunci
zugravii aveau o breaslă pomenită la 1530; Berechet, Picături mărunte.
Catehismul din Sibiiu, redactat întrio limbă bunișoară, —
cu toate că înrâurirea originalului se simte une ori -scris
cu o ortografie simpla, a fost răspândii, de sigur, în toate
satele din Ținuturile cetăților săsești Exemplare se vor fi
împărțit și la Brașov, unde Sfatul hotărî numai la 1559 ca
. biserica românească a Sf. Nicoiae din Șchei să fie „retor-
’ mată% impuindu-se credincioșilor ei să învețe Catehismul din
; : 1544
Dar Sașii nu aveau la indămâna lor și Guvernul terii, care,
catolic un timp, se aplecă de Ia o vreme "spre calvinism, când
medicul italian Biandrata ajunse favoritul și inspiratorul Cra
iului ioan Sigismund. Mai târziu, când asupra Românilor de
peste munți se abătu avântul cotropitor al calvinisrnului un
,gureșe/'Catehismul luteran a putut fi nimidewôie de Ro
mâni chiar, cari, în marea lor majorit^kÔpfeaH^tot la legea
: lor cea veche și se cutremurau de friraP^pemr^'sufletul lor
. înaintea cărticelei răspânditoare de eWsie. Cipariu, harnicul
cercetător ai vechii limbi românești, a mai apucat să vadă
‘ acest Catehism, căruia i se zicea: „întrebare creștinească",
dar noi îl cunoaștem numai după o nouă ediție pe la 1562,
cu o ciudată -și foarte ignorant^htroducere12, ca și după
manuscriptul în care e copiat de un preot din cei d’intâiu
ani ai veacului al XVH-fel^L
1 Acesta este sensul proposiției, adesea citată și discutată, din cronica

latină a Brașovului — Qaellen, IV, p. 80: „1559, die 12 Marții, lohannes
Benckiieriis, index coronensis, cam reliquis senatoribus, rejormavit
Valachbrum ecclesiam ei praecepta catecheseos discenda illis pro-
postat”.
2 lorga, Ist. lit. rom., I, p. 182. Exemplarul, găsit de Andrei Bârseanu,
e legat cu o Epistolie, cu învățături la Paști și pentru cuminecătură,
8 Hasdeu, Cuverite den bătrâni, ii, p. 99 și urm.
Istoria Bisericii românești 17f
II.
Planuri de tipar românesc în Moldova, supt Despot.

Doi am după „reformarea0 cu de-a sila a pașnicilor că
răuși șcheiorii, cari ou vor fi ținut minte așa de multă vreme
răspunsurile revoluționare din Catehismul cel nou, venia în
Brașov ca vechili și bun luteran, prieten al ducelui Prusiei
și al represiritaiiților noului curent religios în Polonia, un
tânăr Grec, isteț și limbut, având planuri mari și încredere
în steaua sa, lacov, care se zicea Despot de Păros și po-
menia profesia de teologie pe care a făctiBo în Academia
din RostocL Peste câteva luni, după ușoara biruință de Ia
Verbia, eî era Domn al Moldovei, în puterea coborârii sale
din Despoții... Serbiei — toate Despoiatele amestecam cum
se vede, b această rnînte șireată si născocitoare - , luând
locui evlaviosului uciga Ie boieri^ Alexandru Lăpușneaum
Despot, ... care bătu^B^kde d^ît^cN^ poli candriii Sla
tinei lui Lăpușiieanu —, nu s tinse de credința Românilor,
știind cât de primejdios poW^r/^wÊt joc; supușii lui îl
văzură luând parte după datină b serbarea Bobotezei, pe care
Apusenii din preajma Iui o „batjocură0 și o „pro
fanare’* 1 1 ; b Roman, 562 d merse întâiii Ia Epis
copie de sărută EvangWu^ — de și se lăconii mai mult
decât odată la averea bisericilor, topind odoarde de .metal
prețios. Dar se hotărâ să „reformeze bisericile catolice0 care
se aflau în țară, la Suceava, Siretiu, Baia, lângă Huși,
în sarde de spre munte ale Ținuturilor Roman și Bacău,,
precum și, întâmplător, aiurea E Biograful lui pretinde că
îieobi.șiTiiitu.1 Dorim ar fi avut în vedere mai mult îrnpie-
decarea despărțeniilor, scandalos de ușoare, și în mijlo--
1 Somniei;, Vita lacobi Basilici, în Legrand, Deux vies de Jacques

Basilicos, Paris 1889, p. 38. Cf. despre Despot, Haas Petri, în An. Ac.
Rom. an. 1927.
1 Hurmuzaki, II, p. 407.
3 dnformandarum ecclesiarum romanarum. gratia“Sommer, p. 32..
Pentru policaudru, ibid., pp. 25, 33.
172 N. Iorga
cui acestor străini • de altă lege. Pentru acest scop .ar fi

fost adus din Polonia loan Lusinius sau Lusinski. episcop
socinian, pe care știm însă, din chiar mărturisirile lui Despot
față de un agent împărătesc, că acesta-1 făcu „episcop al
Sașilor și Ungurilor'*, — „episcopum nationis saxonicae et
hungaricae"1. în Hârlău, — apoi, după un foc1 2*, în Cotnari,
unde erau multe familii de Germani din Ungaria și de Un
guri chiar, aduse pentru lucrul viilor domnești, — el făcu o
școală de latinește, pentru oricine, dând locuință, hrană și
îmbrăcăminte copiilor, cari erau instruiți de scriitori din
preajma Domnului, ca acel Sommer, care i-a scris apoi, re-
’ cunoscător, viața®. Chemă la Cartea iui, rânduită după nor
mele Renașterii, pe Gașpar Peucer, ginerele lui Melanchthon
și unul dintre cei mai buni represintanți ai erudiției filologice,
și trimese după matematicul loachim Rhaeticus, care se afla
la Cracovia; o bibliotecă trebuia să puie cărêpusene la
, îndemâna dascălilor mari și mici cu înzestreze
Moldova rămasă în urmă 45.^Răscoala înălțară ia
Domnie pe tovarășul lor Tomșa ca Ștefan-Vodă, strică toate
aceste pregătiri: încă mai înainte, Lusinski perise, și soția
lui fu zugrumată câteva zile după catastrofa acestei ciudate,
dar foarte interesante stăpân^?; dascălul Sommer trecu prin
multe încercări până se văzu ynfcjși slobod6.
Acestea le., spune lacob Sommer, profesorul din Cotnari.,
Când însă, peste câtăva vreme, un catolic, Anton-Maria Gra-
ziani, străbătu Moldova, localnicii știură să-i înșire mai multe
despre politica religioasă a nenorocitului aventurier. Pe lângă
că Lusinski se amesteca și în căsnicia Românilor, supt cu
vânt că oprește despărțeniile prea lesnicioase, Despot însuși
1 Of. Hurmuzaki, II, p. 407.

* îbid.
8 în târgurile săsești și ungurești, el puse șoîtuzi stiăini, în locul celor
români, ai lui Alexandru; ibid., li, p. 429.
4 Sommer., pp. 34-5.
5 /m, p. 47.
V. și excursurile lui la Viața lui Despot, p. 67 și urm.
și-ar fi râs de sfintele taine și de icoane, sfărâmându-le și

arzându-le , el ar fi făcut la Curte slujbe după ritul luteran
și ar fi strigat fără sfială că „e păcat să se îmbuibe cu așa
de bune moșii un neam așa de trândav și cu gândul numai
la burtău, ca preoții români l.
Că Grecul nu-și va fi păzit gura, e sigur, și tot așa căy
neștiind unde să afle bani, a desbrăcat bisericile pe care le
visita și pentru bogățiile sfinte ale cărora, ca luteran din
interes, el nu mai avea nici evlavie, nici cruțare2. încă de la
început, gândul lui era să schimbe pe Mitropolit, ca pe unul
ce ar fi având încă tragere de inimă pentru Alexandru3.
O politică de convertire față de boieri sau chiar față de
țară Ta încercat și aici nu putea să încerce străinul acesta,
norocos peste așteptările sale. Dacă ar fi vrut să „reformeze"
pe Moldovenii de baștină, ar fi adu^Qiți de propagandă
din oficina Sașilor din Ardeal, sau, fiind așade ușor să stră
mute în principatul său un săcuIeKSu slove din altă țară, ar
fi început el însuși un tipar menit să adauge la nemurirea
spre care râvnia. Aceasta Ta făcuÔnsă. Se găsi însă un
agent luteran care, aflând de întrlu^K în Răsărit a unui prin
cipe care voia curățirea legij^reștine; se grăbi să vie pen-
tru a o propovedui prin cărțile slavone pe care le tipăria,
departe, în Apus, lÛțpm^în Wiirttemberg, pentru popoa
rele din Balcani, ixnîs^Truberus, supt ocrotirea și cu chel
tuiala lui loan Ungnad. La 21 Decembre 1562, venia cu ast
fel de cărți, cuprinzând Noul Testament, Wolf sau Wolf~
gang Schrejber, care se dădea ca Trimes al împăratului pentru
unele misiuni politice. Ungnad, care Tavea nicio știință des
pre traducerile ce se tipăriau în Ardeal, cerea să i se tri-
meată oameni învățați pentru tălmăcirea Evangheliei, oferin-
du-se a edita el Cuvântul lui Dumnezeu și în această limbă4,
1 Legrand, n. c.t pp, 179-81, 1'9.
2 Cf. lorga, Nouveaux materiaux puur servit ă Vhistolre de Jacques
Basillkos l’Heracllde, 1906, Prefața. Cf Picot, Coup d’oeil sur l’histoire
de la typographie dans Ies puys rotiinains au XVf-e sz?Ne, Paris ,1895.
3 Hiifmszaki, II, p. 407; dar cf. p. 425,
4 Ibidt, pp. 445-6.'
ii. tv’igd
sau a trimete chiar materialul tipografic în Moldova1. Des

pot nu-1 îngădui însă multă vreme, și, pentru a dovedi Sul
tanului câtă credințăd poartă, expedie la Constantinopol pe
bietul Wolfgâng cu cărțile lui cirilice, pe care rămase să le
cetească acuma Turcii 12*.
Ceia -ce propusese Ungnad prin Wolfgang și răspinsese
Despot spuind că astfel de cărți privesc pe meșterii de ti
par și pe vânzătorii de lucruri tipărite, se îndeplinise însă,
fără ca Schreiber să fi știut sau să se fi făcut a ști, de
. către Sașii Brașovului supt judele lor loan Benkner, — „Ha-
năș Bengner“ în graiul Românilor de o parte și de alta a
{munților.
câteva luni, cum știm, judele Hanăș -silește pe preoții din

Șchei, -Tonta, care se călugări apoi, spre pocăința, la mă
năstirea muiiteână a Râricăcioviilui, și Dobre, nepotul de
soră .al celug d’in|âiu S să .recomande Catehismul luteran
credincioșilor din * enori^ 'același an, Despot apare în-
tâiași dată la Brașov ^.i^țLTTparește acolo genealogia care-I
■cobora din zei4. în toamna anului-1560 „Vlădica românesc"
al Ardealului venia în acest Brașov, unde'nu se temea de
eresie, ci, din potrivă, avea bucurie pentru introducerea ei
între Românii Șcheiului5.
1 Cf. o lucrare recentă a d-lui Murko, despre care Rcvue histo-

riqtte du Sud-Est europten, pe 1927, p. 394-6.
5 Legrand, l. c., p. 261 și nota 1 ; Hurmuzaki, XI, p. 776; ii pp.
418, 417-8, nu. CCCCX; p. 151 și. urni., pp. 459 și urm., 468 și urm.
8 Sthighe, ist. bisearicei Șcheailor, pp. 2-3.
4 Hurmuzaki, XI, p. 798; Legrand, L c., p. 59 și urm.
5 Hurmuzaki, XI, p. 803.
istoria Biserici roGinești
Acest episcop trebuia să fie un Vlădică trecut la calvinisrn.

La 10 April 1562, un act al lui pomenește
pe vechiul episcop Sava, care' fusese înlocuit după sL
țile Iui Melchior Balâssa, cu Gheorghe de Ocna (Wizaknay),
și căruia, la data de mai sus, i se dă înapoi „episcopatul ro
mânesc din Gioagiul-de “ L Și im că Seva și-a avut
Lăsa în Lancrăm lângă' Sas-Sebeș și că el a plecat din Ar
deal, pentru pricini binecuvântate: „părăsirea profesiei evan-
gelice și a învățăturii creștine" 2.
Autoritatea acestor Vlădici se întindea mai mult asupra păr

ților de Apus ale Ardealului și asupra Banatului, unde se pare
că încă de pe atunci li se dăduse o protopopie de Inidora
și una de Caransebeș 3. în Inidora, de alminterea, ca și în
Șeghești din părțile Crișurilor, lângă Beiuș, — unde un „arhi-
diacorC, adecă tot un protopop-Vlădică cW^peștia, Dan, e po
menit, la 1503, ca și urmașii săi, loan (1538) și-Petru (1554),
în întăriri de privilegii,^hmoiscopi^^tinO^^radea-Mare 4
—așezământul protopopilor era vechiu decât reforma.
La Inidora chiar5, încapi â îi^cepu'fțiêacului al XVI-lea, la
1506 și 1526, domnii din castel numiau „motopop C biserică
Românilor, clădită în orașul. InidoriiȚ -- și. anume pe la 1458
„protopop între preoții R^ânilor din Ținutul Inidorii",
pe Petru de „Zoczj^“Qnhpoindu-i locuința în casa pro-
. . popiei v. ■eiiitii.rik s/bișnniter La 1582, castelanul dă pro-
--- ------- ----
1 lorga, Ștefan-cel-Mare, Mihai Viteazul, etc., p. 22, no. IV ; Hur-
muzaki, XV, p. 578, no. MLXIX.
2 Bunea, Ierarhia Românilor din Ardeal și Ungaria, 1904, pp. 303-4.
3 Iorga, o, c., passim.; Hurmuzaki, XV, tabla. ,
4 Bunytay, Nagy-Varăd egyhâztdrtelme, 1, p. 349; românește în I.
Ardeleanu, Istoria dieceseî române greco-catolice a Oradei-Mari, II,
Blaj 1888, pp. 8~9; cf. Iorga, Studii și doc,, XIII, pp. 175-6.
5 Pentru protopopul Petru de Ostrov, R. Vuia, Țara Hațegului și
regiunea Pădurenilor, în „Lucrările Institutului de geografie al. Unh.
tății din Ciuj 1926, p. 28.
6 Iorga, inscripții și însemnări ardelene și maramureșene, I (Studii
și doc., XII), pp. 278-9.
• 176 N. lorga
topopia „de rit grecesc" lui Moise Peștișel, care avea datoria;
de a „cârrnui, a cerceta, a învăța și a mustra" pe preoții ro
mâni de supt stăpânirea cetății L Bisericile calvinești din
acest unghiu ardelean și bănățean se păstrară bine pană
destul de târziu: între traducătorii „Paliei", Vechiului
Testament, din 1582, se întâlnesc predicatorul, „propove-
duitorul" din Caransebeș, Ștefan Herce, și dascălul de
școală, „de dăscălie", — își spune însuși —, din același oraș
al Sebeșului, Efrem Zăcan, pe lângă predicatorul din Lugoj,
Moise Peștișel, și protopopul din Inidoara — și pentru Hațeg—,
Achirie, Afară de acesta din urmă poate, tălmăcitorii Bi
bliei arată să fi fost dintre nemeșii de prin aceste părți ale
vechilor „județe" romanești de ostași-nobili, al căror neam
s;a păstrat și pănă astăzi : de aceia, după obiceiul un
guresc. numele de botez li e pus dapâcel de familie L
Caransebeșul era un însemnat centru X$mesc, și de aici
porni în 1545, pentru m încerca y^/Q'rtmrească principatul
muntean, Basarab-Vodă, Laijotă cel nou 8 jpîâdu-Vodă Iliaș
sosi împotriva iui Mircea Ciobanul, la 1552, pe aceiași cale L
La 1560 încă, la 3 Maiu, după toate aceste pregătiri,
Coresie, „diiaconul Coresi ot jffârgovi^te", și un ucenic al
iui, diacul .pTudor, începeau, „cu zisa jupânului Haneșu
Beagneru", a „Măriei Saie* jKenkner, pe atunci jude al
Brașovului, după un vechiu manuscript husit, aflat fără
' îndoială, în Ardeal, și ngK după vre unul adus din Țara-
Româaească, tipărirea unei Evanghelii românești. Manus
criptul a fost reprodus dară nicio schimbare, păstrându-se
notele și tipicurile slavone ce se aflau în el. Coresi declară
că dă lucrarea sa „popilor rumânești să înțeleagă, să înveațe
Rumânii cine-s creștini", ■ rugând însă pe „toți sfenții părinți
oare Vlădici, oare episcopi, oare popi", cari o vor vedeaF
1 'Jbid, pp. 279-80, no. v.

1 V.. șt Bianu-Hodoș, Bibi. Eoni,, I, p. 65. Cf. ediția Paliei dată de d.
Mario Roques.
3 Hurmuzaki, XI, p. 859, nota 1.
4 îbid., p. 863, nota 2. Cf. lorga, Ist. Ut. rom., I, pp. 179480.
. ' c ’ ■ * ' ■ ■ _
Istoria Bisericii românești 1n
să ido arunce fără cercetare, căci și Apostolul Pavel mărtu

risește că e mai bine a se ceti cuvântul lui Dumnezeu pe
înțeles decât altfel. O „jelanie" ce a avut cu judele brașo
vean l-a îndemnat să dea Evanghelia pe înțeles.
Cum se vede, această carte, care avea litere și podoabe
imitate după ale Evangheliei lui Neagoe-Vodă, era menită
Românilor din Ardeal și Ungaria, cari ajunseseră a fi adevă-
rați „creștini" după cererile luteranismului, și „popilor" lor,
cari nu mai aveau asupră-li „Vlădici" de moda veche, ci
numai „episcopi" aleși, după rânduiala cea nouă. Tipăritorui
se gândia și la putința pătrunderii operei sale în părțile
rămase ortodoxe, dar nu o pregătise pentru acestea.
Pentru a îmbuna pe Domnul muntean sau, mai bine, pe

energica lui mamă și epitroapă, Chiajna, fi^ Petru Rareș,
mai mult decât pentru a da o Evanghelie înțeleasă Slavilor
din Balcani, Benkner porunci lui Coresi să lucreze încă în
1562, din Mart până în Octombre, o Ej^^nelie slavonească,
în paginile căreia se întâlnește stema JeriLRomânești. E o
reproducere, puțin izbutită, a frumoaseÊvanghelii pe care
alt meșter, mai mare, cu mijlo^L^mai bogate, o dăduse
pentru Vodă Neagoc, Basarabul cel evlavios și darnic, la
1512
Apoi tiparnicul lui „jupanul Haneș" lucră mai departe la

răspândirea Noului Testament în românește, dând a doua
carte de Scriptură în această limbă, Apostolul, pentru publi
carea căruia sa propus data de 1563: în singurul exemplar
păstrat lipsește foaia de titlu.
Coresi scrie însuși că „mulți preuți" primiră edițiile sale
românești, ba încă-i cerură să adauge la ele și un „Tâlc al
Evangheliei, cum să poată și ei propovedui și ă spune oa-
1 Bianu și Hodoș, Bibi. Rom., 1, p. 49. Cf, lorga, Ist. Ut, rom,, 1, p,
183. Pentru unOctoih siavori lucrat de Coresi cu Oprea Logofătul, v.
Bianu în An. Ac. Rom. pe 1909; cf. Procopovicl, De la Corcsmdiaconul
la Teofil Mitropolitul, din „Omagiul Bianu".
12
menilor învățătură după cetitul Evangheliei". Deci se alese o
Evanghelie cu lămuriri, redactată de curând în ungurește,
pentru calvini, și prefăcută întrio formă care vădește une ori
prea mult acest original, așa de deosebit de spiritul limbii
noastre, în românește, de un necunoscut Cartea se tipări,
pe la 1564, cu „chelciugul și banii" unui .nobil ur»gm Nico-
lae Forro, care era cuprins de râvna de a mântui de vechile
eresuri tradiționale și pe țeranii români din părțile ardelene
și ungurești. „Popii, patriarșii, vlădicii, episcopii și tot fea-
liulu de preoți" ai legii vechi erau tratați cu cea mai mare j
asprime, care lovește de o potrivă pe catolici și pe orto

docși, pe „papistași" și pe „patriercași", adăugindu-se și
critice care sânt în cea, mai strânsă legătură cu viața popo
rului românesc de la sate, și numai cu aceasta. Astfel, închi
narea la sfinți e răspinsă ca un rău obfcMti eretic, însem-
nându-se ca singură datorie închinareaZcățG^Mântuitorui
. însuși, „că sfinții morți nu audîî rugăciunea noastră", spune
j d crud scriitorul calvin. Pravila Sf. PărințU? scoasă din cinste,
rostul mare al clericilor pe lângă Domni e osândit, arătându-se
că ei n'au de ce să stea cu Vodă la masă, primejduindu-și
sufletul în vălmășagul lumii; se constata decăderea mănăsti-
■ rilor, din care-a plecat „dăscălia" de pe vremuri; de pomeni
pentru morți și de rugăciriî)i\pentru dânșii, de farmecele și
. descântecele „muierilor" deprinse la astfel de „drăcii", de
petrecerile, bețiile și cerWle de .Duminecă nu vrea să știe
acest apărător al legii creștine curate, aceiași pretutindeni și
având în Hristos singurul ei izvor
La această lucrare se adause o alta, care în chip firesc *
n’are nicio legătură cu cea d'întăiu : o carte de rugăciune sau

Molitvenic, nu din rândul cărților tălmăcite încă în veacul al
XV-lea, supt înrâurirea curentului husit12, ci o traducere nouă,
făcută .ca „să înțeleagă și popa ce zice însușii și oamenii ce
1 lorga, /st Ut., rom.. I, p. 184 și urm.

2 Cf. Bianu și Hodoș, Bibi. Rom., pp. 51~2; Hodoș, în Prinos Sturdza,
p. 23o și urm.; lorgâ, Ist. lit. rom., 1, pp. i83-4.
■
k toria Bisericii românești 179
•ascultăîn cărticică se dădeau Tatăl Nostru, Crezul, rugă

ciuni pentru cuminecătură, pentru botez, pentru nuntă, pentru
înmormântare, molitve pentru însănătoșarea bolnavilor, psalmi
și „cântece deîn Evanghelie", și chiar tipicul liturghiei, a
vecerniei și al „slujbei de demâneață". Până acum nu s’a
găsii un exemplar complect din această lucrare revoluționară,
•care, cu ajutorul Guvernului calvinesc al Ardealului, a cărui
causă o servia, a trebuit să aibă o largă răspândire. Tălmă
citorul avuse grija să arate că izvorul cântecelor și rugăciu
nilor sale se află în Scriptură, afară de cele „cu înțeles"
pentru cununie, — în care se zice, în ioc de: „cutare", după
ungurește: „imerec" —, iar „vecernia și slujba de deniâneață
aveți ca și înainte"1.
Mu se știe când s’a dat și o „Pravilă" pentru judecata
clericilor ca și a mirenilor: ea trebuie să facă parte însă din
creată qprip dp tinăritiiri 2. - La
Urmarea dezvoltării Bisericii reformate a Românilor

de peste munți.
încă din anul 1565 se afla la Brașov un „propovăduitoriu"
■ca acela din Lugoj, careulavea grija întoarcerii Românilor de
Ia „rătăcirile" lor. Peste un an, în Decembre 1566, era „epis*
cop și superintendent al bisericilor românești", episcop cal
vinesc, numit și ocrotit de Cârmuire, Gheorghie din Sân-
giordzul Bistriței, fostul episcop ortodox de Vad, care va fi
slat chiar în acest mare sat locuit de Români. LI se plânsese
„Craiului" că mulți preoți- nu-i dau ascultare, nevenind la
soboarele anuale, pe care le cerea doctrina cea nouă și, mai
ales, —- ceia ce era cu deosebire dureros pentru el —, nud
’ Prinos Siura/M, p. 253.

2 I Bianu . texte* In facsimile,, Pravila sfinților Apostoli, București
4925.
dau obișnuita dajde pe care din vechili „popii" românești o
răspundeau către Vlădică. Dieta ardelenească adunată la Si”
biiu hotărâ ca învățătura cea bună sa fie introdusă și cu sila
în bisericile românești, ca aceia ce nu se învoiseră cu dansa
să vie la Vlădica Gheorghie pentru a fi lămuriți de către în
vățătura și înțelepciunea lui, amenințând pe cei cari n?ar voi
să știe de superintcndent, cad va scoate din rosturile loi
duhovnicești1 La 2 Octombre 1567, Gheorghie, încă tot așa
de puțin mulțămit, căpătă scrisori de poruncă ale lui loau
Sigismund către preoții români din stăpânirile sale123. El iz-
buti data aceasta, și un sobor ținut de dânsul la Tiuș, lângă
Aiba-Iulia, strânse laolaltă destui de mulți preoți îngroziți,,
cari primiră a sluji românește și iscăliră o hotărâre redactata
în limba poporului o Eparhia fu împărțită în protopopii ro
mânești care corespundeau împărțirilor popice ale țerii: do
meniilor orășenești și vanneghiilor; printr’o măriră luată m
dieta de la 1569, se prevăzu și venitul pe care orice familie
„creștină" trebuie să-l dea „păstorului"ôM^rdelă de grâu
pentru hrana părintelui4. Cu . această bucurie în suflet se
stânse cel d’intâiu „episcop al Românilor în Ardeal"56.
îi urmă, în cursul anului 1569, ;,piscupul" românesc Paveî

din Turdaș, nu departe de Orăștie, pe care Cârmuirea-! re
comanda tuturora, la 8 Februar; îl găsim în anul următor
în satul Lancrăm, lângă Sas-Sebeș.7, unde căpătă, la 1570.
1 Hurmuzaki, li5, pp, 601-2.

, 2 lorga, Șfur/r -rOMcrtș Mihai Viteazul, etc., pp. 23-5; Hitmirak
XV, p. 625, no. MCLXV1I.
3 Ianuar 1558; Iorga, Ștefan-cel-Mare, Mihai-Viteazul, etc., p. 25;
Hurmuzaki, XV, pp. 627 8, no. MCLXV.
* Hirmizad, U \ p. 650; cf. ibicL, ; p. ;?5o 7, 631 3, no. CCCX1X.
5 Bhn i~Hoi)ș, Bhi, Ram., I, p, 95 ; tituîatiră din 1582.
6 lorga, Ștefan-cel-Mare, Mihai Viteazul, etc., p. 26, no. X ; Hurniu-
fcaki, XV, p. 635, no. MCLXXX11I.
7 Iorga, Ștefan-cel-Mare, Mihai Viteazul, etc, p. 29, no. XH ; Hur
Mzakî, XV, pp. 645-6, no.. MCXCVÎ1.
' . . ' ' ' .i.
casa fostului Vlădică Sava1, pe care o părăsi însă în manile

Sașilor din Sebeș, la 1574 12. Cum se vede acești episcop!-
superintendenți n’aveau o reședință statornică, aceiași pentru
un șir întreg, ci sarcina de a strânge soboarele se dădea
pe rând aceluia dintre „păstorii* de sate care avea mai multă
învățătură și dovedia o mai sigură credință față de legea
curată.
La 16 Octombre din anul numirii sale, Pavel Tordâsyj
rar Turdășeanul, care-și zice „episcop pentru limba româ
nească^, își ținea și el, la Aiud, soborul. în aceasta sd dis
cutat, îndrumându-se astfel tot mai mult Biserica românească
spre calvinismul deplin, chestia liturghiei. Se hotăra ca din;
liturghie să se păstreze numai ce e „după cuvântul lui Dum
nezeu" și privește „numele, cinstirea și lauda lui Dihimereu"
Rugăciunile către „răposați! sfinți sau alti morți" se des
ființează. Preoții cari nu sânt în stare a lamuri, măcar odată
•pe săptămână, înaintea credincio^Wr credința creștinească,1
vor fi înlăturați, ca și preoții „sârbi" cari nu pot sluji ro
mânește. Poporenii cari nu vor .voifitarSiserică să primească
învățătură nu vor avea parte de cuminecătură în ceasul morții.
Preoții vrednici în chemarea>âor duhovnicească se pot însura
a doua oară după moartea celei drintâiu soții. Cârmuirea va
pedepsi pe cei ce nu seQhuk ținea de aceste hotărâri 3.
La 9 Decembre 1570, „popa Pavel din Turdaș, episcopii!
românesc", chema preoținiea sa la un al treilea sinod de
unire cu calvinismul, în Cluj. Data aceasta, era să se combată
propaganda unor „prooroci falși" și să se arăte cele ce tre
buie crezute și făcute cil privire la cuminecătură. Preoții,
rari erau îndatoriți să vie neapărat supt pedeapsă de con
fiscare a vitelor, de izgonire și de închisoare, vor trebui să
aducă și bani pentru două cărți nouă: una, Liturghia, pe preț
de 32 de dinari, — o carte pierdută, căci nu e vorba de o
ediție deosebită a Molitvenicului —, iar cealaltă, Psaltirea
1 Bunea, lerarchia, pp. 303-4.

2 Ibid.} pp. 304-5.
g Ibicl.; lorga, Ștefan-cet-Mare, Mihai Viteazul, efc„ pp. 28-9.
182 M lorpp
din 1568, • d: . ■ a ită mi . ; ‘ Oft

cea din 1570, p*
°saHJrea lui i ore ș p‘o:e a , ;al rita m
om 6 .nJ-o a fast pe; n h ~ o ( li
157() șJ gia «tFilnitiit cu o rapeziciune; neobișnuitaApatia
at’nicp ș șm?
HOU . CpHHhH-ai ■ :
Ul-OO S î .'?■ -MC - MM ( - ! Ci ‘ C. ' t ■?'
i'co;' • ■ 1 • 7..-;-'r>
OSS -tîP - , Ș M . e s Șl , • , <_
f/A'ii ■ : M ,
>-'I?șș . S ( • '■ '! ' -*'• t CCC
catie oficială a noii Bisericii romanești orânduite - . . ;ro ’
< ■ .Ho b f h,î > c-'ș'.mr -4, arc, hc < s ni Ac si

An !
in 'CH 7' : : ‘ ' • ■ — C ,.Ș ,.d-
C/ioi / . m ,m- , ■ ■ ,
pno■ ' ■ pn " , rf. • - a

supt principele răposat1", noua Biserică „do liniă a •■■.a-
nească" i inilor «
mvct fMf acolit, care înțelegea că Ardealul trebuia șa aibă
Ai gi.f decât ice ■ ir n o i leg d , ' m
’ț5r. * ' » ien . m
fiiii pa-. , P ■--- h i-.șhPv fs //1 ț ac ■ o c
mea i « ' » r î5 :0 nm
ș""'“' " ‘ ' im'7 Ho- - . r • rr : r,;
An 1 < .h.(1 , . r/S„ .JHr, Gri, f< : p > s ^ •' r c
SUIiim ș 7/ - ’■ - ' . ; C. ’ f; 1 Art
BArda îngă lui i 1 m bilei caii , an parai sg -- • e.; < a
W Iot|af |jg //f ro/Cș. App. |||| ||||r |||7 p||ș -||A Ag|
. * A-o , ~ O A .'SC, ■. tc.f < : ' 7 Hi
n <a,. cf A/H A AP ' • ' ||
p i|brgS IsL OB romSJ L pp„ 189-90.....A'-' ^gșf . :'gii|gă
♦4 r jp h)C 4/ ■< hivic n ȘH pl
gif Banc.•/, ^p, ||| 5,
și ascultă cuvântul lui Dumnezeu", să-și aleagă alt „superi-
tendent" in locul acelui „care a murit".1.
La această dată, încă de mult Craiul dăduse Românilor
din Ținutul său un Vlădică așa cum îl voiau ei, după
datina cea bătrână. La 5 Octombre 1571 era întărit ast- !
fel dar fără vre-o hirotonisire în Țara 1 omânească .sau în
Moldova, „călugărul Etrirnie", deosebit, spune actul princi
pelui celui nou, „prin învățătură, știință, purtări cinstite
și viață cuvioasă"1 234. E adevărat că tot acolo se vorbește și
de „predicnrea adevărului evan| 1 elic", de „bisericile ro
mânești", de „cuvântul iui Dumnezeu curat și potrivit cu
adevărul", — terminologie calvinească, — dar episcopatul lui
Pavel nu e pomenit în acest document, și Eftimie e, de
bună samă, același care fusese egumen la Neamț și scrisese
acolo povestea câtorva ani din DomnWfyii Âiexai -mX
Lăpușneanu. Numai după ce avu hârtie Jlertji „Craiu", Efti
mie merse la Pec, unde-1 sfinți PatriarhiulvMacarie; la 3
/ i ust 15r tefan Băthory făcea cunoscut si acest lucru
tuturor cârmuitorilor x
In Eftimie, episcop de. Roman, care se întâmpină după
Gheorghie cel ars, din patimă de avuție, din porunca iui
IcaimVodă cel Cumplit â^ăptea vedea, nu Eftimie care se
afla în Scaunul Rădă^fk^Spm 1561, ci acestălalt, cărturarul,
scriitorul de cronici, a cărui episcopie peste munți ar fi fost
întreruptă prin aceasta^chemare înapoi în Moldova sa1. în
adevăr, socotelile Brașovului înseamnă la 27 Februar 1574
sosirea'acolo a. „Vlădicii", cu un sol moldovenesc pentru
ca să caterisească un Vlădică în Moldova"5: Ioan-Vodă n’avea
1 Cipariu, Archivu, p. 301.

5 Iorga, Ștefan-cel-Mare, Mihai Viteazul etc., pp. 30-1; P>z-nizaki,
XV, p. 647, no. MCC1.
3 lorga, Ștefan-cel-Mare, Mihai Viteazul, p 31; Hurmuzaki, XV, p.
653, no. MCCX1.
4 Cf. Melchisedec, Cron, Rom., I, pp. 209-13.
■ Hurmuzaki, XI, z. vii. Observațiile păr* L Lupaș centra identificării
nu conving. V. Rev. istorică pe 1928, p. 216.
184 N. lorga
la îndemână pe Isaia de Rădăuți, plecat în solie, nici pe

Alitropolitul Teofan, fugit de răul lui, iar cu Țara-Româneăscă
stătea în legături rele: de aceia chemă el pe episcopul româ
nesc din Ardeal.
Și aceasta dovedește că Eftimie nu era calvin, ci, cu toata
forma numirii sale, se păstra în vechea tradiție ortodoxă.
După căderea lui loan-Vodă se putea prea bine ca Eftimie
să se fi întors înapoi în diecesa lui ardeleană, pe care nici
nto va fi părăsit în chip canonic. în Septembre 1572 încă
locțiitorul și viitorul urmaș ai iui Ștefan Băthory, ales ca rege
în Polonia și plecat într'acolo, fratele său Cristofor, întăria
pe „popa Eftimie, episcopul Românilor din toată țara Ardea"
lului^1, hotărând în acelaș timp ca dregătorii săi din partea
de Miazăzi să nu mai învoiască despărțenii în schimb pentru
plata de șese zloți. La 6 iunie 1574 însă J^juicelaria lui Ște
fan Băthory libera diploma pentru numiri unui nou Vlădică
în locul lui Eftimie, „plecat de burf^5ê“ Q^pitaneatn dis-
cessum), - știm noi acuma când și unde și pentru ce scop—,
a Iui „popa Cristofor^ și el un onyiăWat, de bună samă
i ucenic al Iui Etirnie12. Data aceasta, se spune lămurit că
episcopul va avea în sama lui pe preoții rămași în credința
cea veche, pe „preoții români din Ardeal cari mărturisesc
legea romana [roniauam,: cetește : românească] sau grecească,
deci nu și legea cea nouă, „creștinească", evangelică.
La 1573, toamna3, Eftimie venise la Brașov, și îndată se

înfățișează acolo, cu teascurile și slovele și cei patru, apoi
cinci, ucenici ai săi, — diaconul Coresi, gata să se apuce
iarăși de tipărituri4. Dar, în acest an și cei următori, până
la 1577, Coresi nu dă decât cărți slavone 5, care poartă pe
1 lorga, Ștefan-cel-Mare, Mihai Viteazul etc., p. 32, no. XV; Hur
muzaki, XV, p. 613, no. MCCX1.
3 lorga, Ștefan-cel-Mare, Mihai Viteazul. etc. pp. 32-3, no, XVI;
Hurmuzaki, XV, p. 649, no. MCCXX1.
4 Ibid.
5 V. mai sus, p. 143.
.s. j; . și pomenesc numele rin m .,D ■ l/, ri '

și al tânărului Voevod Mihnea. De ia 1577 înainte, ei nu' se
mai ține nici de acest sprijin, ci tipărește pe socoteala sa
cărți asemenea cu unele manuscripte din' veacurile, ai XV-lea
și al XVIdea, care dan alături textul slavon b mutocerea
românească1. Psaltirea cu otveato, apare astfcL to 1576-u
;, > ;' d •<,, ..ri.-m ,fD- ' ■ 1 ■ mUr’-
P ' ■ m’ om ' 1 - P. i-ș. o . - fo ' ■ !, avut
i >îi . ■> . > p pU-d o 'mo (,O - -to Por
O '■* ’ ’ ■ \ ' ’. ' ’ ‘ ■ ■ ’’ , 'C î'‘" r m
vlierie slavomomânească se tipări în Ardeal ri Căci și alții

m ; ■ n . um-t ! '-O • ‘âu.(. mori '>o-, o o ,
ca Ungurul Lorinț diacul, >..<-m u . a. m i > tocmă
' ’to < Șo tom- mmcm â m ' '-motorie 9m ririto mri
ceru și căpătă de la prințul ArdeaMur un privilegiu de
treizeci de ani, cu care se și iaudri^^tolC^l1cra a’fară de
orice legături cu Țar|~R omânească. Vși el. ifu vrea să știe
t -ri. ■ ’• „-gm: M.are^L Voevod Bator Criștov'p care
avea înțelegere și cruțarelege românească
si cărțile ei sârbești; doâFfrontispiciu de sri mai
păstrat un corb mărunt, care amintește tipăriturile pentru
Domnii munteni
1 V. și iorga. Câteva documente de cea mai veche limbă românească f-

Vi Am Ac. Rom,, XXXiIț p. 2 și urm.
2 Am găsit un fragment dinir’o altă Psaltire slavo-românească a lut
Coresi, cu forme de limbă moldovenești. V. Almanahul „Grafica" dîn
Craiova pe 1927.
Bianu și Hodoș, Bibi. Rom.pl, pp. 80-1; Iorga, 1, Ist. Rt. rom.., L p.
195 și urm.
* Bianu și Hodoș, L c, p, 75.
' Iorga, Ist. Ut. rome, l. c.
186 N. lorga
V.
Mitropolia ardeie m ' lipăi irio

din vremea ei.
Încă din Decembre 1578, când se întorcea sfințit de

mânile lui Serafim, Mitropolitul muntean x, era un Vlădică
ortodox al Românilor ardei i, c v.-, v md să arate că e
mai mare decât ceilalți episcopi, aplecați către calvinism sau
îngăduitori față de legea reformată,' se intitula „prea-sfințitul
Mitropolit chir Ghenadie al Ardealului" 2 și căruia i se zicea
de Sașii Brașovului și de| Românii din Șchei „luminatulfi
Mitropoiitulu marele 'hei m-, . ,ot m . deal-- -
și aliî Orăziei",-deci al comitetelor^ exterioare 8, ori chiar
„marele, 'e I ■ 1 ne; i luim du arhiepiscopul Ghenadie ce
' iaste'Jspre . totu j-despusulu Măriei ; LuiCriștovu cu
mila lui Dumnezeu cârmuitonu legici creștinească"4.
Se pare că acest deifc, pornit g^^viT^manăstire veche,
ca aceia a Prislopului, stătea la Sas-Sebeș, în preajma Tur-
msrn n : r mmv - - mc . .
lui Pavel, adăpostia acum pe undlt pre^t calvin cu pretenții
■ episcopale, pe Mihai, „ales piscopulu Românilor din. Ardeal"5
și, deci, în -apropierea LancnCnului, unde se întâmpinase, pe
la 1570, cel dhntâiu Tordași.
Ghenadie avea cea mai mare parte dîn Ardeal și din co
mitatele exterioare, dar părțile Clujului și Turdei, Crasna,
Doboca șl Soboacele nu erau ale lui, ci ale unui, alt urmaș
al lui Eftimie, — pe lângă Cristofor —, ale lui Spiridon •> ■
t■
Ghenadie, Vlădica de spre Țar: c mânească, era însă urma- 1
1 Hurmuzakij XI, p. 189.

2 Epilogul Sbornicnlui slavon din 1581 ; Bianu și Hodoș, Bibi. Rom.?
1, p. 82. "
8 Prefața la Cazania din 1580; Bianu și Hodoș, o, c,, p. 91.
1 Ibid, p. 88.
6 Prefața de la Palia din 1852; ibidt, p. 95.
& Bunea, Vechile episcopii, pp. 57-8, nota, 76-8.
? ■■ i ■' C v ■' < ? O ? < -■ ■> - -- . >< -
■ ' • ■'' *■ ' ■’ ■" ' ■ ' ' ' . ' ■ " ' ■ •" ■ • ; ' ■
șui acelui Cristofor, și ei avea astfel ca vecin pe Spiridonr

Vlădica de spre Moldova.
Ohenadie chemă la dânsul pe Coresi, în 1581, și-i dădu
să lucreze un nou și mai complect Sbornic slavonesc ai ser-
bătorilor, reeditat după al Sârbului Bojidar, din Veneția, de
la începutul veacului; era menit să combată „marea strică
ciune și cădere a sfintelor biserici", pornită de la „limbile
străine", — prin aceia că preoțimea căpătă iarăși cărțile sâr
bești pentru a-și face slujba la zilele mari. Peptru a se arăta
și mai bine ortodoxia desăvârșită a publicației, se pomemau
ia sfârșit cei patru Patriarhi ai Răsăritului h
Pe atunci Luca Hirschel ajunsese jude brașovean. „Hră-

jălă Lucaciu" era o cunoștință și un prieten al lui Mihnea-
Vodă și al multor boieri3. El avea și W^fUuri cu învățatul
și harnicul Mitropolit muntean . @ândinda-se la
ocrotirea tiparului de j£mWșui său loan
Benkner, și mai ales Ia câștigul căpătat de acesta de pe
urina acelor cărți pe înțeles, Hirscher își făcu planul de a
da, în locul vechii Evavațătură, pe care o
răspingeau toți ortodocșii, unaHĂfce, ore să nu atingă câ-
tuși de puțin pe credinci^tQSgii 'vechi. Ceru manuscriptul
slavon dela însuși Mitropolitul Serafim, pe care e silit a-1 numi
„Arhimitropolit", pemhkaWu jigni pe „Mitropolitul" Ghena-
die, din țara sa. CăpătânSu-l, îl dădu popilor din Brașov să-l
„scoată" în românește, și acest lucru greu se făcu într’un
chip deosebit de mulțămitor de acela din doi care învățase
la Pec carte sârbească, A4iha.il fiul lui Dobre \ Coresi, adus
din nou în Brașov, începu să lucreze la. 14 Decembre 1580 '
și mântui la 28 Iunie 1581, dând Bisericii ortodoxe a Ro
mânilor și limbii românești unul din cele mai însemnate mo-'
numente ale lor. Peste câteva luni, editorul sas se Lăuda că
lucrarea, — de și cuprindea Tatăl Nostru și Crezul, ca și
1 Bianu și Hodoș, Bibi. Rom., 1, ppt 83-5, lorga, Ist. Ut. rom., 1, p. 198.
2 Bogdan, Relațiile, pp. 287, 299.
8 Prefața.
cele zece Porunci, după Catehismul luteran —, e foarte
cerută pretutindeni unde trăiesc Români !, cu toate că Pre-
fața pomenește numai pe stăpânitorul Ardealului și pe al
Țerii-Roinânești. Pe Ghenadie îl vedem trecând în Țara~Ro~
mânească și în Novembre 1582 12*.
Doi ucenici ai lui Coresi, diaconul Șerban și diacul Ma-
rien, luară în lucru, peste câteva luni numai, ia 14 Novembre
1581, isprăvind în Iunie 1582, la Orăștie, oraș vecin cu Tur-
dașul Vlădicăi ' calvinesc, o traducere a Paliei, a Vechiului
Testament, făcută, se pretindea, după originale slavone, gre-
cești și ebraice, dar, de fapt, mai ales după un text maghiar,
care s;a și găsit, de predicatorii din Caransebeș și Lugoj, de
dascălul de carte din Caransebeș și de protopopul Inidorii,
— pe car? trebuie să ni-i închipuim ca oameni în ■
vățați pentru vremea lor. Un urmaș A^pui /Nicolae Forrd,
puternicul Francisc Geszty, care j&^£peste puțin în Mol
dova roiul de supraveghetor, -- pentru^principele său, care
era atunci Sigismund, fiul Iui Cristofor Băthory, — al lui
Aron-Vodă, luă asupră-și cl^^Sfl^tiparului. Cartea nu cu
prinde decât cele dhntâiu două cărți ale Bibliei ebraice, Fa
cerea („Bitia ‘) și Exodul („IshoduU). Dar celelalte părți erau
gătite de tipar și ele: un manuscript de lângă Oradea-Mare
cuprinde Leviticul, wjrna^Jm Cartea Regilor și ceva din
prooroci; iar două foi din Levitic se află“în păstrarea Bi
bliotecii din Belgrad s, Se anunțau și alte lucrări românești,
dar tiparul ardelean nu mai dădu de acum înainte decât doar
cărți slavone a căror vânzare era sigură 4,
întreaga mișcare de tipărire a cărților sfinte și a unor

cărți de biserică în românește, care îmbogățise și răspândise

1 Ibid., p. 824. Cf. Iorga, Ist. Ut. rom., I, p. 199 și urm.
5 Mangra, Cercetări literare-istorice, București 1896, pp. 13-4; Bas-
deu, Cuv. den Bătrâni, 1, p. 6 și urm;; Iorga, Ist. Ut. rom., I, p. 203
și urm.
4 Bianu și Hodoș, Bibi. Rom., ț pp. 99-100.
Istoria Biserk U n nâî ( ști 189
i? ? (h ifuk o orJ’(vJ. - ao'ti oo'oa- . o u ui

rcât trecerea la calvinism a „varmeghieV*
lîiîdoru și a orașelor bănățene de sapi stăpânirea Bâthoreș-
■> \ *> 1 șj
f.-n iu U OU M f ’ .,r-u ’F d! o • S KȘ ■ H C.U. • ■ M.
are avea, după întoarcerea sa
pe e an din- a ‘ - icșt e o , Țini fu
rile Turzii, Clujului,. -deci
■o ' ’ O > - ■ , «p, , t ș!f| M dh! itf,;
It ț . r. t ‘ U J h
ca urmaș, de către Cârmuire, Vlădica Spiridon. La 1585 prin
os ■ b ' : : UH '' H( 1 d tlța H1CA
a U.. , i .. . O • • o- , ■•’c;
ui ,u di litre poli 5 rotit de . cin pd
U îb <h /, gf'Sf-
din care Mihai Viteazul era sâ faci, înainte chiar de cuce-

un adevărat MRnipolit, stând în capi 3- a-/,.
U U ' . ,
Ine . ;U./w Cîhscopd, u 3. n p u 3 pp, le r ud.:u /3
. 4;.: Ș I
'u - 3..
* ,■ - '■ " ■ ■_ v -- - .-< ■. ■ } ■
PARTEA a IPa
LUPTA BISERICII MOLDOVENEȘTI

cu
„RECUCERIREA* CATOLICĂ.
I.
Petru-Vodă Șchiopul și episcopii din vremea sa.
în Țara-Românească și în Moldova, maparea luterană și
cea calvină nu pătrunseră nici în cea mai slabă măsură. Dar
în spre aceste țeri se îndreaptă nk$)rând avântul catolicis
mului, care, trezindu-se 'din cea ddntâiu toropeală a sa, își
statornicise dogma la Conciliul din Trento și, prin misionari
energici ca un Solikowski în Polonia, un Possevino în Mos-
covia, căuta să cucerească în Răsărit țeri cu care să se des
păgubească pentru pierderile suferite în Apus.
Petru Șchiopul, care venise ca un Domn de împăciuire *
după zilele crunte al^țuiSpfttului^ Îoan-Vodă, scoase în 1578
pe Anastasie, Mitropolitul acelor zile de prigonire pentru
biserici, care Anastasie se compromisese din nou rămâind
pe lângă usurpatorul loan Potcoavă, și puse în locu-i pe
Teofan, întors din adăpostul lui ardelean'1. La Roman, după
plecarea din Moldova a lui Eftimie Ardeleanul, care nu va fi
așteptat să dea ochii cu Domnul trimes de Turci, păstoria
Evstatie, care se întâmpină de la 1577 înainte2, la 1584 ur-
mându-i Agafton. La Rădăuți, după trecătorul Dimitrie, numit
de Despot și fugar înaintea lui Alexandru Lăpușneanu întors3,
1 Ureche, p. 232; ed. Giurescu, p. 244; Hasdeu, Ar eh. ist,, î2, p, 27,
no. 296.
. 9* Meldiisedee
**8 ;. Cron. Rom., 1, pp. 213-6.
8 Hurmuzaki, XI, p. 72, no. CIX.
■
192 •' N. lorga
și după Isaia, care nu putu să rămâie rnulcă vreme și e arătat

ca fost episcop încă de la 1580-1, - diplomatul în rasă al lui
loan-Vodă se tăcuse acum un schivnic fără legături cu lu
mea1—, fusese pus un fecior de boier. Era dintre neamurile
cele mari ale terii și, pe lângă aceasta, avuse de mamă pe o
rudă a Doamnei Ruxanda. E Gheorghie Movilă, ai cărui
frați, Ieremia și Simion, aveau rosturi însemnate până să
capete chiar coroana terii2.
Lângă Teofan stăteau astfel doi clerici fără învățătură mai

înaltă, de și Gheorghie Movilă învățase la Pobrata, mănăstire
nouă, de cărturari3. Bătrânul Mitropolit însuși nu rămase
multă vreme în Scaunul său arhipăstoresc. Pctru-Vodă fu
înlocuit la 1579 de lancu Sasul, fiul lui Petru Rareș cu o
luterană din Brașov, și acest nou stăpâniWXn se putu înte-
lege cu Vlădicii și nici cu boierii no^jxjBheorghie Movilă
zidise o mănăstire nouă, j^Suceviței •j\£ysupt cuvânt că merg
să sfințească acest lăcaș de încliinațpȘaȘejJ^șfrs, în Bucovina
de astăzi, Teofan, împredți cu êpisc^r^de Rădăuți și cu
toată rudenia acestuia, frații Movilești, cumnatul lor, Balica,
și părtenitorii neamului, trecu în întriun act
din anul următor, Teofan jt nomenit ca „fost Mitropolit0 5
și firește, „fost episcop0' e și Gheorghie Movilă0.
Pe urma acestei pribegii, în fruntea căreia stăteau măcar
doi din cei trei episcopiile prăbuși Scaunul de Domnie al
celui de-al doilea eretic care izbutise a căpăta stăpânirea
Moldove*. Astfel 'scăpă țara de rușinea Cârmuirii printriun
„Sas, de lege luteran0, care „creștinătatea cea dreaptă n?o
' Melchisedec, o. c,, pp. 210-2.

2 Wickenhauser, Radautz, pp. 16-7.
3 Candela. IV, 1885, p. 147.
4 V. Dan, yWunâsrirea Sucevița, ca anexe de documente ale Suce-
viței și Schitului celui Mare, București 1923.
Hurmuzaki, X), p 2, unde se arată celelalte izvoare. V. în deosebi,
Kozak, în Archiv fur slavische Philologie^ XIV și observațiile păr. B.
Dan, în Candela pe 1907, n-r jubilar,- și în ediție separată.
G Ibid
lv
iubia“, ci se va fi lăcomit și el, culegătorul de dijmă din
vite și ucigașul de boieri, la averea Bisericii ca și Despot
ori loan-Vodă cel Cumplit'. Teofav ■ întoarse a țară în
același timp cu Gheorghe de Rădăuți; la 11 Septembre 1582
el se afla lângă Domn în tabăra de la Țuțora12; actul din
Octombre 1583, în care fostul Mitropolit Anastasie e în
fruntea clerului moldovenesc, dând lui Petm-Vodă binecuvân
tarea trebuitoare pentru ca egumenul Mihail de Moldovița și
urmașii lui să-l pomenească, trebuie să fie rău datat3. Și
la 8 April 1585, Anastasie se află ca „fost Mitropolit", pe
când Teofan stătea în Scaun Ia 10 Ianuar și 28-Februar
1586 4. El era să-și mântuie zilele la Muntele Sfânt, unde i se
vede chipul purtând împrejur o inscripție în versuri grecești,
care arată înrudirea lui cu Doamna lui Ieremia Movilă, fata
lui Gheorghe Izlozeanu5* . La 20 Decemja^l587, în sfârșit,
- cârja de Mitropolit o ținea Gheorghie Movilă însuși, în al
cărui Scaun episcopal Rădă^țNêniGêuni arhiman
dritul din Râșca, Ghedeon L
Domnia a doua a lui Petru Șchiopo^ținu nouă ani de !
zile, și ea înseamnă începutulcatolice.
Propaga. catolică a k-svP . DL
într’un act de sigur autentic 7, — și titulatura lui Alexandru-

Vodă de Domn și prin mila Sultanului turcesc și a Vizi»
1 Ureche, p. 234; cd, Giurescu, p. 249.

3 Harnicii, Arch. ist., 1 r, p. 144, no. 209.
3 Wickenhauser, Moldawiza, pp. 90-1,
f 4 Arch. StatPângărați, 1, 4, 6; III, 3; Wickenhauser, Moldowiza
pp. 91-2.
5 V. memoriul niieu despre Portretele Domnilor români la Athosș în
An. Ac. Pom. pe 1923.
G Hurmuzaki, XI, p. LIII.
7 Ibid., H, p. 532.
13
rilor se mai întâlnește și la Mihnea-Vodă, care, într'o scri
soare către Brașoveni, își zice: „și cu norocul Domnului
nostru, cinstitului împărat" 1datat din Iași, 24 Mart 1565,
Alexandru Lăpușneanu recomanda pe fiii săi către Puterile
apusene, dacă ar fi ca ei vre-odată, neputând căpăta Domnia
de la Poartă, să meargă pentru ajutor la Curțile din Franța
și Anglia, sau la dogele Veneției. De atunci înainte legătu
rile cu Apusul latin ale pretendenților, tot mai mulți, s’au
îndesit necontenit. La 15 Iunie 1580 se îndreptau din Su
ceava căti;e Papa stăruințe pentru Ștefan-Vodă, unul din
fiii bătrânului Lăpușneanu, din partea fostului Mitropolit
Anastasie, care e pomenit, cum am văzut, și pănă pe la
1582 ca fiind în preajma Domnilor, pe cari i binecuvântează
și a unui Grigorie, episcop de Roman, poate supt loan-
Vodă3, Amândoi Vlădicii se plâng de r^bia turcească, de
slăbiciunea Domnului, care, fiind din mijlocul dinastiei,
muntene, e calificat de „străin și venetic'4, de „Turcii, Grecii,
Ungurii" -- de strajă — „și MuntemJ^ decari e încunjurat.
Cu această scrisoare a lor, ȘteuW-VoEa^vând cu dânsul
•și câțiva boieri tineri, se duse, britfCwmeția; la Roma, de
unde dobândi atâtea recomandați! cateSjrebuiau ca să-i în
curce toată viața, pe care o bănuim a fi fost scurtă 4.
La această dată, Moldov^ oficială fusese apropiată de ca

tolicism prin silințileNirî străin, care fusese sprijinitorul
ia Constantinopol și apcn sfetnicul lui Iancu-Vodă și pe
care Petru-Vodă îl primise, de la înaintașul său, făcându-1
cămăraș și căpitan de Lăpușna și încredințându-i, ca unui
' Postelnic, legăturilc^ferii sale cu Creștinătatea vecină. Barto-
■1 Bogdan, Relațiile, p. 287, no. CXL1. Vornic-Mare era la 1565 în

adevăr Zbiare, lonașco Zbiare, care a fost tăiat de loan-Vodă cel Cum
plit ; Sbierea, Familie Sbierea. Cf. și lorga, Prctendcnți domnești,
din Am Ac. Rom., XIX, p. 9} nota 1.
1 Vezi mai sus, p. 188.
3 Hurmuzaki, 111', pp. 125-6.
4 Cf. lorga, Pretendenți domnești, pp. 50-1.
lomei Bruti, un Albanes italianisat, de lege apuseană, care

doria. apoi pentru dânsul și fiul său anume răsplătiri de la
Roma, se înțelese cu arhiepiscopul catolic de Liov, L D.
Solikowski, cu Warszewiecki, rectorul Colegiului iesuit din
Lublin, cu cardinalul Hanibal de Captia, pe acel timp nunciu
pontifical în Polonia, șî cu legatul Aldobrandini și începu
bă ajute pătrunderea legii apusene în Moldova.
în împrejurări pe care nu le cunoaștem, după un lung

șir de episcopi titulari poloni, • cari nu văzură niciodată
Moldova și de gardieni ai mănăstirii din Bacău, a căror
serie se încheie la 1572 j, leronim Arsenghi, Grec unit din
Chios, care avea muiți compatrioți printre negustorii din
lași, fu ales episcop latin al Moldovei1 23, acordându-i-se și
situația mai înaltă de „vicariu apostolic 1 se dădu reșe
dință la Bacău, unde, de multă vreme, perise orice urmă a
vechiului centru catolic. Arsenghi, Bruti și Petru-Vodă — omo
nimul său muntean ținuse pe o față a iui Cherepovici din'Ardeal,
cai vină ori catolică, Elena 8, — trimeserăînainte de Iunie 1587,
scrisori către Solikowski, h^tihițându-1 că propaganda ca
tolică poate fi deschisă4. Fără multă zăbavă sosiau în Sep-
tembre scrisorile de mulțămire din partea Papei. în pri
măvara anului 1588 se făcjă^^ oarecare progrese: lesuiți
fuseseră așezați în Iași? și .părțile vecine, cum e Cotnarul,
unde li se dădu și din viile domnești5*, iar Franciscani se .
aflau răspândiți în satele de la munte, avându-și mănăs
tirea în Bacău, —la dregerea căreia lucra Arsenghi, așezat
1 lorga, Studii și doc., I~II, pp. XXXIX, 154; Gândea, o. c, p. 46

șl urm.
5 Vescovo chiamato di Moldavia; cf. Hasdeu, Doc. din Bibi, do-
rio~pamjiliană, în Columna lui Troian, VII; Afa/z. Slav. Merid., XVIII,
p. 3 și urm.
3 Hurmuzaki, XI, Prefața.
4 Przezdziecki, Listy Anibala z Kapui, VarșovUi, 1852; traducere în
Hasdeu, Arch. Ist., II, p. 22.
" Hurmuzaki, Iii, p. 100.
pană atunci în cămările de lemn de lângă biserica Sf„ Nico-
lae cu venituri în satul vecin Trebeș \
Ce însemna această ocrotire a catolicismului de un biet

Domn moldovenesc cu multe nevoi și cu puțină minte, o
arată scrisoarea lui Petru-Vodă, trimeasă la l-iu ianuar 1588
Papei: găsești întPînsa, pe lângă multe complimente umilite,
și făgăduiala că, — înipăciuindu-se Polonia tulburată, unde
el însuși râvnise, o clipă, să fie rege1
2*, și, firește, rege ca
tolic, •— va trimete soli la Roma pentru „sărutarea picioa
relor" ; se vorbește mai ales de „reformarea Bisericii cato
lice aici în țara noastră, a Moldovei"
în satele locuite odinioară de țerani buni catolici pătrun
sese husitismul veacului al XV-lea, apoi loan-Vodă Despot
făcuse „reformație" în sensul lui, și chiar, acum de
de curând, lancu-Vodă* luteranul va^Vgât^mie de râvna sa
pentru legea creștină „curată". UfKJ^tit părime .icsuit care
visită Moldova între 1582 și 158g^'ă&M)iserîca vechilor ca
tolici ieșeni plină de siguri și piaiS^culptate cu steme și
având drept preot pe câte^^Jkj^^Jteran în călătorie4 ; el
nu putu să rămâief după dom^VpuțiKilor credincioși, cari
făgăduiau șă-i capete de Ia Domn numirea de episcop, pen
tru restaurarea catolicismului \ Când agentul papal între Slavii
de la Răsărit, preoteÂS^/mdru Comuleo sau Komulovic?
trecu prin țară, el căpătă de la Petru-Vodă porunca de a nu
se mai primi predicatori luteran: supt amendă de o sută de
boi pentru fiecare comunitateG.
Aceste măsuri vor fi avut succes în orașe,, dar satele tre
buiau aduse acum la catolicism, urmându-se lucrarea de re-
1 Ibid, XI, p. LXII; 111, p. 116, no, CI1L

’ Ibid., XI, pp. L1X-LX.
5 Ibid., HI, p. 98 și urm.
\Jbid., XI, p. 116.
*"lbid,} p. 117.
G Ibid. Pentru Komulovie există o lucrare deosebită a d-lui Andrei
Veress.
Afș ;gșșș-, -Șș:.
cucerire pe care, încă de supt Bogdan, fiul Lăpușneanului, o

începuse, la Huși și Roman, un preot din Trotuș, Mihai Ta-
buc, puind-o supt ocrotirea episcopului de Camenița1. Erau
sL fie însă, lăsați în pace, neapărat, acei mulți catolici, din
lași și de aiurea, Ragusani, Chioți ș. a., cari trecuseră la
legea terii *234. Așezările de 1a. Răsăritul Siretiului căpătară
preoți dintre Iesuiți, pe când Franciscanii erau să servească
pe cele de către munte. Bisericile dărâmate se făceau din nou
în toate aceste vechi adăposturi ale catolicismului represintat
de Unguri și Germani, în număr de 15.000, după socoteala
lui Bruti U
Bruti, care cerea și Bernardini, miliție catolică nouă, pentru
a duce lupta cu și mai multă izbândă, voia pentru sine un
titlu ca acela de „procurator și apărător aLxatoIicilor împo
triva ereticilor", adecă al „ereticilor diiiXAweal", spune el
în aceiași scrisoare \ al êreticilor diqXArdeal și celor ger
mani", cum se vede în altă scrisoarfQ^Q aceiași dată5* . Că
Petru-Vodă pusese scrisorile Papei la frunte, după datina
•răsăriteană, nu însemna de ioc, cum credea Solikowski, că el
a declarat astfel pe Prea Sfântul Părinte ca „adevărata căpe-
nie a Bisericii întregi și moștenitor al St. Petru"°5 și astfel
bucuria aceluiași că 4 fost pentru • :JoIicism o-^mul
care a dat pe Ștefan-c^M^^Xputernicul Domn, biruitor al
Turcilor, al regilor Poronto și Ungariei", și care se coboară
dintPo „colonie, italiană", era puțin cam pripită 7.
Speranțele de .răspândire a catolicismului în părțile noastre

erau însă foarte vii, într’o vreme când și Petru Cercel, Dom-
nul muntean fugar, scăpat din temnița Hustului maramură-
! Ibid, II5, pp. 698-9.

2 Ibid, XI, p. 116.
3 fbid, III, p. 100.
4 Ea poartă data de 14 Ianuar 1588; /. c.
Ibid.. p. 10L no. LXXXV1I. Cf. Gândea, o. c.
■ Ibîd., p. 103: scrisoare din 26 Februar 1588 către Papă.
3 ibid.
198 NL lorga
șearij se afla la Roma, făcând tot felul de protestări despre

sentimentele sale de venerație pentru „căpetenia creștinătății^1
La 3 Septembre din același an 1588, Warszewiecki însuși,
cu doi tovarăși^ loan Kunig și Jiistus Raab, lesuiți amândoi,
se înfățișa Iui Petni-Vodă în tabăra de la Țiițora, tin.de acesta
se află de teama ciumei. Domnul Moldovei primi cu plăcere
o carte cu-icoane și se învoi la ridicarea unui seini nari u ca
tolic, cu cheltuiala părinților iesurir m chestia religioasă, d.
nu făgădui însă mai mult decât că va goni pe străinul care,
nu va părăsi eresia și va scoate chiar din rândurile străjii
sale de Unguri pe eretici, — ceia, ce se și făcu supt ochii
Trimesului engles ia Poartă, Hareborne, care tocmai vătea
M.oldovari
Warszewiecki și tovarășii săi rămaseră mUară, Ei primuri
scrisorile de răspuns ale lui Petrii-Vodă. către Papa, în care
Domnul asigura că și Vedicii săi lucrează, de fapt pentru
: stârpirea eresiei protivni c tolicismohu. Bruti însuși și, cu eț
îeremia Movilă, fratele oâtjfrea cele mai mari
simpatii pentru Poloni și peJRoate arilor, merseră în solie
peste Nistru, ducând și scrisori către nunciu5. Ei aduceau
cele mai bune știri despre JnaiÊwt misiunii iesuite și a ce
lei franciscane; Warszewiecăi, a car plecare o ceruseră
Franciscanii, alcătui iio^hqjMTU. în care se arăta că Patriar-
catul constaiitinopolitan, de care rdar voi să mai știe Mitro
politul Gheorghie) e ca și desființat, pentru că Patriarhul le-
remia pribegește prin Rusia Țarului, pe când Sultanul a fă
cut moschee din biserica Iui patriarhală, și cere 105.000 de
. galbeni ungurești de la cine vrea, această situație E S-ar putea
câștiga Biserica Moldovei, îngăduindiuse numai ritul grecesc
și mai departe, și tot așa s;ar dobândi și Țara-Româncască,
1 Scrisoare a hi din l™iu Iunie 1588, ibiit, pp, 105-6, no. XCL
5 Hasdeu, Archt ist., I pp. 174-5. no. 257.
8 Cf Fourqtievaux, în lorga, Acte șl fragmente, 1, p. 37...
4 Hurmuzaki, UI, p4 108, no. CXIV; p. 22, no. CVIL
5 /bid., p, 110 și urm.
* pp. 120-1 ; XI, pp. LX1II-IV.
| > ♦ < '♦ • • ♦ <r ♦ «|j fipiiji >
I silii iiiilltfii llli il lll li! fii iii) ii iii iii >e>#
Istoria Bt eBui românești
3 " •
al cării Domn are mamă c; t|l că : supt el, adăugim, înainte
iuteranismul fu scos din Tâ

■
ori după misiunea lui Alex; ndiu Komulovie sau Comuleo
iște prin silințile unui misionai
cretan 3.
■
Un bun seminariu plătit Papa ar fi potrivit pentru ca
să aducă foloase așa dc mari. Era vorba de un Colegiu, de
tipărirea unor calendare și de introducerea cu timpul chiar,
a stilului nou, abia primit în Apus. Deocamdată Iesuiții din
misiunea polonă și alte cinci persoane dintre aceia pe cari-î
gonise dieta ardeleană, se așezară la Roman, începând, la
rândul lor, opera de convertire 1*3456; ei nădăjduiau să ispitească
aici clientela lor școlară din țâra pe care trebuiseră a o
părăsi '1. Era să se înceapă în postul mare al anului 1589
opera de predicare și convertire, și Bruti smiția pentru Mol
dova nevoia unui episcop, sufragan al Liovului, în locul lui
Arsenghi (Arsengo), dispărut fără să putem /ști cum \ La 2
Februar' 1589, „Ungurii, Sașii, Leșii și cei de alt neam cari
sânt de legea. Papei" în lașgkCornari, ' Hâflău, Vasluiu, în
Roman, Piatra și satele ungurești^rau îndemnați cu hotărâre
să se întoarcă la vechile lor obiceiuri, să postească și să-și
dea copiii la școală0. Solikowski căpătă, în August, sarcina
de a ocroti, controla și îndemna Biserica întemeiată în Mol-
dova, ca „superintendent general și special" (10 August
1589) 7.
Moartea lui Sixt al V lea nu distruse resultatele ce se"
câștigaseră până atunci. .în zădar mai amintia Bruti noului
Papă, ia începutul anului 1591, de Biserica latină a Moldo
vei B. Acesta n'o trecuse însă cu vederea, ci numise, în 1590, pe
1 V. mai sus. p. 196 și Bărbulescu, Cercetări istorico-filologice, p. 8L

1 lorgat Studii și doc., Pil, p, 41F
3 Hurmuzaki, 111, p. 123.
4 Ibid., XL, p. LXIV.
5- Ibid. . ' /
6 Ibid., pp. LXIV-V.
7 Ibid , UI, p. 126; pp. >28-30, rele CXH1-IV.
b Ibid., p. 141 și urm
provincialul franciscan al Candiei, Berii ard o Querinp ca epis
cop pentru amândouă țerile noastre, cu titlul de Argeș, înviat
pentru dânsul1. Nu era vorba însă nici acum să se încerce
cucerirea Românilor chiar, din Moldova și Țara-Românească;
însuși episcopul înștiința pe Domni că e trimes numai pentru
„cei ce trăiesc după ritul latin (alia latina)***. Querini zăbovi
insă mult timp la Roma și în Creta; el nu porni decât în
1597 V
Când Petru-Vodă părăsi, în August 1591, Moldova, de
frica urgiei turcești, rostul catolicismului la noi se încheiase
de fapt, dar numai după ce se înapoiaseră Romei sufletele
de Unguri și Sași care fuseseră un timp înstrăinate de dânsa.
Iar Petru-Vodă, care ducea cu sine cele două Psaltiri și
Praxiul în lornăneste, tipăriturile lui Core^j? —, și care, tot
odată, vorbia, în surgunul său, de marele dor cedare de a cer
ceta Roma și de a sărut^Nciorii 1 :r^hg0să se vadă
scăpat din Tirolul bănuielilor și prigonirilor, fn Italia liberă! —,
își ținea lângă el pe Mitropolitul preotul Teo-
dosie Barbovschi, pe un alt preot gr^c, Ți n'avea de gând
să se facă, acum la sfârșitul vi^^GaynL, Trupul lui a fost
îngropat de aceia,— în 1594---, nu în biserica însăși a Francisca
nilor. din Bozeli (Bolzano), Doamnei sale, Rusoaica
Irina, afară, lângă zid d Numai fiul lui Petru, Ștefan, botezat
ortodox, probabil de Mitropolitul Movilă, fu adus la legea
Apusului, în Colegiul lesuiților din ■ Innsbruck și s’a învredni
cit, murind pe pragul tinereții, de o înmormântare în biserica
parohială din acel oraș. Dar el era acum un străin, a cărui
.credință și ale căreia fapte nu rnai priviau Moldova.
Querini declară formal Jn 1599, când se afla la Roma,
Ibid., p. 545. Pentru întâia creare a diecesei, mai vezi Conv. UI.
pe 1904, p. 411.
2 Hurmuzaki, Iii, p. 545.
3 Ibid.
4 XI, p. 555.
6 Ibid., p. 451, no. DXCV. V. lorga, O familie domnească în exil, in
„Biblioteca pentru toți".
nșteptându-și întărirea, că Mitropolitul Gheorghie Movilă, om

lipsit, de almintcrea, de o mai înaltă cultură bisericească sau pro
fană, - în Tirol Nemții își bateau joc de dânsul, făcându-1
„bivol" ! —, nu recunoștea de fapt pe niciun Patriarh, așa
încât cu vorbe bune, din partea Papei însuși, și cu îndem
nuri pe lângă fratele său leremia, ajuns Domn în August
1593, cu ajutorul și supt ocrotirea statornică a Polonilor, ar
putea fi câștigat pentru ascultarea de Scaunul roman2.
III.
Legăturile Bisericii moldovenești cu Patriarhia
constantinopolitană.
în adevăr, dacă supt(Mihrma-Vod^â»y^mia pe trime

sul călugărilor de la mănăstirea Blatadonuiui din Salonic și
li dădea 2.500 .de aspri3, flOp^mă pare să fi avut
legături neîntrerupte cu Scaunul patriarhal din Capitala împă
răției, Moldova din vremea lui Petru Șchiopul și a urmașilor
săi, pănă la sfârșitul dinastiei iubitoare.de creștini și îngă
duitoare de catolicismâ Movileștiior, arată să fi avut numai
afaceri politice cu unii dintre clericii cari se bucurau de
mai'multă trecere la Constantinopob Astfel Patriarhul leremia
scria „Vlădicăi" Gheorghie la Bozen pentru a-1 îndemna să
grăbească plecarea lui Petru-Vodă, căruia i se va căpăta din
■Ț Hurmtizaki, II, p. 526.

1 „Benche sia Moldavo de! rito greco, non conosce per superiore il
Patriarca di Costantinopoli, ne altro Patriarca d'Odente, e con molta
facilita si potria ridurre alia debita obedienza di V. S. Beatitudine et
della Santa Sede Apostolica, quando V. Santitâ si degnerâ scriverli
quattro parole, dopo che scriverâ al prencipe suo fratello, haverd mi
giâ promesso d’unirsi meco“, etc.; ibid^ III, p. 546-7.
lorga, Contribuții la Istoria Munteniei, în „An. Ac. Rom.“, XVIII,
p 38.
: . , .... ? „■ • ' ,, f ; ’> - ’ > : < - > f ' ■’ , ? ' ''
202 N. lorga
nou stăpânirea Moldovei l, și se îndrepta către Domnul fugar

însuși, „fiul sufletesc iubit al Smereniei Lui", dându-i nă
dejdi de înoirea Domniei23 . Dovezi însă despre o adevărată
ascultare de Patriarhia ecumenică în cele bisericești n’avem
de spre partea Moldovenilor.
Domnul Moldovei, ca și al Țerii-Românești, primia în Con-

stantinopol miruirea din partea căpeteniei recunoscute a or-
■ todoxiei, care-1 privia ca pe un fel de urmaș, slăbit, umilit
și trimes în surgun departe peste Dunăre, al împăraților
„bine-credincioși" și „de Dumnezeu încununați" ai trecutului
: bizantin: înaintea tinzii bisericii care se învrednicește de
slujba Ecumenicului el e întâmpinat, în ziua sfințirii sale, de
înalții demnitari ai Curții patriarhale și de Mitropoliții ce se
întâmplă a fi în Constantinopol sau se aflrâtornic în Si
nodul „Bisericii celei mari". în naos îl a^tcgpiă Patriarhul
însuși, și Scaunul împărătesc e gătit pentru a primi pe sin
gurul stăpânilor creștin ce a mai rămas jjf Răsăritul ortodox.
Ecteniile ce se cântă îl preamăresc întocmai cum se preamă-
riau odată împărații Romei celei nou^ urânduu-se „prea-cu-
cernicului, prea-seninatului și prea-înnălțamlui. nostru Domn
putere, biruință, trăinicie, sănătate si mântuire", precum și
orice biruință asupra dușmanului-8. După ungere, Voevodul
asculta o cuvântare patriarhală, în care era sfătuit să fie
drept, să-și cârmuiască hiriertarajși ;,să apere Biserica", ca ai
cării ocrotitor firesc apărea, în lipsa, măcar pentru câtva timp,
a unuia mai mare decât dânsul4. Mihfiea-Vodă era considerat
ca un „rege" ortodox de călugării mănăstirilor din Tesalia5* .
Dar niciun Mitropolit moldovean și, pană la Mihai Viteazul.
— când, pentru scurtă vreme, datinele vechi se întoarseră-—
niciun Mitropolit muntean nu trebuia să-și capete cârja de la
*Hurmuzaki, XI, p. 313, no. CCCCXLI.

3 Ibid., pp. 370-1, no. DXVL
3 Cantemir, Descripția Moldaviae, p. 43 și urm.
4 /â/d.
V. lorga, Fundațiuni religioase ale Domnilor români în Orient;
An. Ac. Rom., XXXVI.
Istoria Bisericii românești . 203
Constantinopol, nici măcar să meargă ori să scrie acoio pen

tru o recunoaștere care nu se mai socotia de nevoie.
Totuși, mai mult din lipsa de bani decât din simț de

mândrie, Patriarhia constantinopolitană avea nevoie de țerile
dunărene, care o uitaseră așa de mult. Cu acest gând venise
în Moldova lui Alexandru Lăpușneanu, la 1561, Patriarhul
loasaf’, care se afla în țară la l-iu lanuar din acest an, luând
parte, de sigur, și la punerea temeliilor mănăstirii Slatina12.
Pentru aceia venise în părțile noastre, bine primit și în Bu
cureștii lui Mihnea-Vodă și în lașul lui Petru Șchiopul, Pa
triarhul strângător de pomeni Ieremia3. Afacerile Patriarhului
rămaseră în sama „dascălului", a lui Nichifor Parhasios,.
„cântărețul", vicariu patriarhal, a cănii mână se dovedi prea
darnică pentru Vistieria aproape secațatwZcumenicului flă
mând. Nichifor îngriji, după întoarcerea lui Ieremia, de iute
resele lui Aron-Vodă al Moldovei, și, prin stăruințile lui, Petru
Cercel își află sfârșitul în apele Mărij^La 1 593 el ar fi îm
piedecat, dacă este să-l credem, planul lui Sinan-Pașa, Marele-
Vizir, de a face pașalâcuri aijrțerile noastre45.
De la 1592, „dascălul" era „exarh patriarhal", mai ales
pentru țerile de peste Dunăre,Ype care Ieremia le credea
cîștigate prin călăton^litf. Numirea lui Mihai Viteazul i se
datori, se spune, lui V Ei se îndreptă deci către Princi
pate în anul de mare primejdie și strălucita glorie 1595,
pentru a pune stavilă catolicismului, care se întăria între
Latinii vechi, supuși Domnului Moldovei, și care, prin în-
prijirea lui Solikowski și Warszewiecki, prin Colegiile din
Vilna, Liov și Polock, în sfârșit prin sprijinul, noului rege
polon Șigișmund al III-îea, care voia sa se arate iui cât mai
1 Bogdan, Cron. mold.“ p. 11.

3 V. mai sus, p. 154.
* lorga, Nichifor dascălul, în „An. Ac. Rom.44, XXVII, pp. 3-5. Ct
mai sus, p. 148-9.
5 P. P. Panaitescu, in Revista Istorică, XII, p. 83.
J'4 ? ioi-ga
.< , 1 ■ h|m rniiiți dintre

Rut enii ce răi au i- )t pute a regelui Poloi ■
mase ch ai ac castă con crdr ii (iul fini t ' ■
iși, la Bn sk n ziua ci 12 595
®s Nh hifoî 7 aștept ? ; ■ ■ ■ niștea mbiii

ta -arc ■'> rtru. ■ ' . H ol■■ • iată . ■ . Ord
®a| el veni odată cu oștite cotropitoare aie lui Sinan și
.. c ■ .• ochii săi. mănăstirea lui Alexandru- .
lui, Mihnea, «mănăstirea de (.cărămizi . . .
71-7.7 m .aprinsă, cu ciihitir cu tot, în «pa-
■■a : a . aijarare, pe când întreg orașul era încunjurat
ee muru, * < c am7 7 h >< « mh-m m i Șr-
ur ;eM 7 ■ sv . ),;U' r; - tricării 1 ici tk
- 7. f*; ■* P k - ac( - ’ . p,-1 . , c e..
.u, : o y . d- • ■ ;inai Pa a 1 ' lăp >st 4
făcândp-și rugăciunea d T<.duși, călătorind
răpede, șdascălul» ajunse ia lași înainte de intrarea lui. Za-
1 : p skî "U ști.k 1 : , olom în. U O\ ’ p. in ( ■ dai .
i Hatman « smulse către sfârșitul; lui uâygust de la noul
Idoiîin al ei, Ștefan Răzvan. pus de Ardeleni toc nai puuu
u. o Oavilă im calea Pokmiior ca și în a
; n 7 î din Iași (13 ugusf 59 7, peni ,

(țll,P'; a.alice în Ținuturile ur 7.3 lu oaiHjieșR, u
.'.d-uu i , r . u* <)>h i * p: <-Mui? n-u< m cari protestaseră
7 , s 3MP' II- 33’1 5U.OU ' -Mh,, h ' h.m f. , . 7
’ ” ! ih( IC 1 7 77 ■ ■ 1 . (7!
. - hi’h‘i, ș(-;u, (i<>r 9:77 ur 76-7. îmi lipsește și acum studiul lui
779 UU 77U//( IM » 3-7 7 :>n > 67. 9'179
.1, ui' i 9, 7 S . O ; , n u .1 H ( Ud 3 9r, ’ 9! .
F oo : f ! ( .
jerpsa’w.ș 1.907, p^2p șșj,.uu ? J l| J1 }|| A gpa ,7 u O- 77779
| lîlnffiizlky S|p| l|| |. |6i||șî tu ni ,z
| CL lorga, înscrippi, I, p.7O3 ;7, jpdW j Ș Ș Ș f Ș Ș .Ș Ș
iUzaj
* ♦ • • t ♦ ♦ • ♦ șp 7 • 7 7 7 7 7 7 7 7 7
său din Przemysl ; ei erau sprijiniți de Cazaci, cari se și

ridicară în arme asupra Polonilor, la 1592, supt Kosinski, și
la 1595 din nou, supt Lobodă și Nalivaico l. Se adunară și
Vlădicii români: Mardarie, Mitropolit al Moldovei, Mihail
al Țerii-Românești, care luase locul lui Eftimie, scos de
MihaLVodă, de sigur pentru trădare în încheiarea tratatului
cu Ardelenii 12*4, Agafton al Romanului, Amfilohie al Radă-
uțului, Grecul Luca de Buzău și Partenic de Râmnic.
Să urmărim întâiu istoria Mitropoliei moldovene în acești

ani. Gheorghie Movilă fugise în Apusul catolic, împreună cu
Petru Șchiopul. Aron-Vodă trebuise astfel să dea terii un
; Mitropolit, și pentru aceasta el ridică la cea mai înaltă
treaptă a ierarhiei bisericești moldovene pe Vlădica Agafton
de Roman, care se retrase pe urmă, Jteezându-se în mă
năstirea Moldoviței, de unde scriaA^hre^Bistrițeni, între
1601 și 1604, «Vlădic^|gafton dJfcN^ra i^Jd^veb L Pentru
Scaunul din Roman aiBerea lui QM^mAjZasupra unui cleric
m.-osciit și până atunci, Nicanor, >mâ zidit vechea mă
năstire din deal de la Agapia, . mănăstire astăzi în ruină ; o
povestire târzie știe să spuieÂê ^înrudirea dintre acest
Nicanor, care e pomeni*LJifj£8 Februar 1592 într’un act
domnesc de mărturiei ^p^ron-Voda, «fiindu-i nepot Mi
1 Engel, /. c.
2 Eftimie e pomenit în acest tratat, Astfel trebuie îndreptate deci cele,
spuse la p. 151. Actele sinodului din Iași le-a tipărit Petrușevici, în
culegerea sa Acti otnosaștiesia că istorii zapadnoi Ruși 1568 goda,
pp. 127-8 (cf. Melchisedec, în An. Ac. Rom.., HI, pp. 28-9).
; ogaiton o < la 28 Februar 1592; lorga, Rel. corn, cu Lem-
bergul, I, București, 1906 (din „Economia Națională"), PP- 75, 112 (ct
Studii și doc. XXIII, p. 416); ca mazil, Doc. Bistriței, I, p. 3, no. v; altă scri
soare a lui, mai târzie, tot din mănăstirea Moldovița, probabil din 1(521 >
fiind vorba de mergerea Domnului la Sultani Doc. Bistriței, I, p. 13;
Hurmuzaki, XV, p. 733. no. MCCCLIL O hotărâre judecătorească a iui
Agafton, în [Al. Lăpedatu], Documente românești, București 1907, I,
p„ 7 și urm., no. 9.
4 lorga, Relațiile cu Lembergul, p. 75; cf. zd/d., pp. 112-3; Studii
și doc., XXIII, p. 416.
206 N. lorga
tropolitului» 1; Domnul se dădea drept fiu! lui Alexandru-

Vodă Lăpușneanu, și, dacă mărturia legendei puse în scris
de Neculce e adevărată, ar urma că Nicanor era fratele
femeii cu care Lăpușneanu! a avut pe acest norocos copil
din flori*2. Nicanor prin singură înfățișarea sa mânioasă ar
fi silit pe nepot să fugă peste munți când fu descoperit că
umblă pe la o mănăstire de călugărițe, și o stâncă tăiată
pentru a se face drum prin ea ar fi pomenind, printr?o
pisanie, azi ștearsă, întâmplarea acestei fugi. Nicanor ar fi
stat, după o altă versiune a poveștii, ca stareț al Agapiei
încă din zilele Doamnei Elena a iui Petru Rareș, ucisă apoi
de Lăpușneanu, și s?ar fi adăpostit ca schimniciți Nil, după
ce părăsi Scaunul arhipăstoresc al Moldovei, în locul de unde
i se începuse rostul de cârmuitor bisericesc 34*. De fapt, e
arătat ca «fost episcop» întEun act al lui Petru Șchiopul
din 4 lanuar 1586, privitor tocmai Ia mănSsimâ Agapia L
Aton îi chiamă a doua oară, la episcopie, unde află la 10
August 1594 L De acolo trece, pentru scurtă vreme, la Mitro
polie, iar apoi se ascunde la Agapia, care âybst, până aproape
de noi, mănăstire de călugăr, și nu de călugărițe : acolo se
întâmpină, într'un document nedatat, ) ^Picanor biv Mitro
polit^8.,. Mormântul lui, care nu se mai poate deosebi astăzi,
ar fi tot în acel ultim adăpost al ^ău 7.
La 10 August 1594, Mitropolia Moldovei o avea un Mi-
trofan, de obârșie mănăstirească necunoscută: ei întărește
un act de danie către mănăstirea Pobrata, alăturea cu
„Nica“ de la Roman și cu episcopul de Rădăuți, Mardarie,
urmaș al lui Ghedeon E Spre sfârșitul anului, el .merge,
4 lorga, Studii și doc., III, p. 38.

’ Se spune mai departe câ Nicanor venia „unchiu“ Iui Aron ; ibid.
K Legenda spune că Aron, ca să se răsbune, ar fi „scopit" pe Nicanor,
care prin aceasta ar fi fost adus a părăsi lumea cu totul.
4 Meichisedec, Cron. Rom., 1. pp. 216-8.
; Hurmuzaki, XL p. 905.
c Bibi. Ac. Rom., doc. LXX, 166.
Cf, și Meichisedec, Notițe, pp. 30, 48 și urm.
\ Wickenhauser, Radautz, p. 19.
mipreună cu Vornicul Crâstea, la Curtea împărătească,

pentru a face declarația de supunere L La 7 April din anul
următor, el arată Bistrițenilor din Ardeal, unor vechi prie-
fenij. - ceia ce ar dovedi că d fusese egumen la vre-o mă
năstire din munte •—, că Domnul său, prietenul creștinătății,
se luptă de sârg împotriva păgânilor, „dușmanii lui HristosU
ucigând, acum în urmă, la Sinii, sau îsmail pe toți apără
torii ca și pe toți locuitorii acelei cetăți nenorocite 2 Tova
rășul de gânduri războinice ale lui AromVodă și corespon
dentul Sașilor din. Bistrița nu păstră cârja decât până în
acele zile din Maiu următor, când Domnul său fu răsturnat
d- Ungurii din strajă și dus în Ardeal, unde și mori.
Ștefan Răzvan, urmașul din rnib lui Sigismiwid Băthorv
aJ lui Aronș își făcu alt Mitropolit, pe Mardarie de- Rădăuți,
și, astfel, acesta stătea alături de /Vlihaî! al Ungrovlahiei în
fruntea Vlădicilor strânși b Iași pentru a împiedeca silințile
pere Unire ale niisionar^^xatolici^CV
n’Hdnuif i ’miplecte me^^klulijîrÎași nu ni s’au păs

trat, dar putem bănui 1 esnor. Ele nu fură insa
aduse b îndeplinire, căci un D^™<ca Ieremia Movilă, care
înlocui, încă în August Ștefan-Vodă, nu putea să
aibă o direcție ortodoo strictă, odată ce făcea parte
drntre sfătuitorii lui Pe^m Șchiopul, odată ce era fratele Mm
tropolitului Gheorghie, îngăduitorul și curtenitorul catolici-
lor, odată ce, acum în urmă, ajungea unde nu visase vreum
dată să ajungă, prin armele iui’îoan Zamoyski HahTian.ul
Poloniei. Poate că xMardarie părăsi Scaunul său arhipăstoresc
încă dela venirea în Domnie a Ieremiei: oricum, acesta nud
putea suferi mult timp în preajma lui.
în curând se ținu un al doilea sinod împotriva propagan

da latine, dar nu în Moldova, care nu fu nici represintată Ia
Hurmuzaki, XII, p. 24, no. LVHL

5 p. 40, no. LXXXIX.
K .» ■ w’*.w
208 N. lorga
desbaterile cele nouă, ci în orașul Brzesk, care făcea parte

din stăpânirea prințului de Ostrog, Constantin ; acesta, un
prieten al lui Mihai Viteazul, făcuse in Capitala sa o tipo
grafie, care dădu Biblia slavonă din 1581 \ și o școală mai
înaltă, la care chemă ca director pe Meletie Smotricki din
Camenița și pe acel Gheorghe Palamede, din Creta, care a
cântat în lungi versuri grecești palide „vitejiile" lui Mihai
Viteazul 9, La el se adăposti și un Mitropolit grec, Pafnutie L
Nichifor dascălul, care fusese închis câtva de Ieremia, pen
tru că ar fi spionat în folosul Turcilor la Hotin, alergă și el
la acest mic centru al ortodoxiei celei mai sigure și mai ho
tărâte. Planul Iui Icremia-Vodă de al-1 prinde din nou cu aju
torul Polonilor, plan arătat în scrisoarea lui de la 18 iunie
1596, rămase zadarnic4. Cât privește pe Mardarie, fostul Mi
tropolit moldovenesc era în 1602 egumenJX, Ținuturile gaz-
duitorului său, la mănăstirea Sf. Gheorghe din Drohobycz,
și făcea negoț prin nepotul său, Grecul Dimitrie Oeorgio-
witz din Zamosc \ k Vj
De acum înainte lupta dintre catolicism și ortodoxie se măr-

genește în hotarele Poloniei, Sinodul din Brzesk, în 1596,
se părea că trebuie să se mâttwi^printPo sângeroasa luptă
cu armele ; Ta urmă, cele dMa\ra.rtide dădură două adunări
deosebite: a tmiților irată^êcare către politica regelui Si-
gismund și a lui Zamo^ki. Dar o a doua, în fruntea căreia
erau Nichifor și Chirii Lucaris, ho'tărâ că episcopii cari și-au
lăsat legea au pierdut, cu Mitropolitul lor, Mihail Ragoza, în
frunte, și situațiile lor arhierești. Constantin de Ostrog, „cnea-
, ztil Constantin Vasile", rămase și el în părerile lui, sprijinit
1 Engcl, /. c.
2 Legrand, Bibliotheque gvecque vulgaire,Noh. ultim. Cf., lorga, Ist.
Ut. rom., I, p. 167.
8 „Paphuntinus“; Nichifor Dascălul, p. 14.
4 Hurmuzaki. Sapi. IIl, pp. 389-90, no. CXCVIh.
5 lorga, Relațiile cu Lembergul, p. 111 ; Studii și doc., XXIII, p. 455x
no. CCCCXXI.’
istoria Bisericii românești 209
<©«lOftZ:»• argamz ;p<-a; ; -- {<,<s.s :■ , i t

fa. *..1 kwn>n| auz. am ©am ahfia eăuetenr, alt
I | | | ; iiiiiii . . .
Wfâlli " ■ | ilîfi ; !| f| f! B!i © ■ li i i ii?" I tilili t... ip| ii
.■ ■ • . | t ! | ®|
li.i |pi| ^00^
V............................ ■ i ■ i ■ ■ . ■ . ... ..:... I .. i.. ; .i ig.

îmi m i■ ■ i ■ a
I i
i j . . ...</iZ
- —i ■
■ . - - . . . • ; . z .. ■ . \ m au vi - . am
. . a; ri ;1| r. .. j; ?r a ;n lL ? . ; : : , i
u . . . .. .. ... . . .. . . .... .. .... . ... . .:. ..:
fam i. a z i k im SBs Oo i' I i ii iii d za i I iti'a îi ai lî
f ; I ■ |
a aa I ® i 0 z ®l m I J ! ml I O > a iiz a a 1 | z
|â ■ ■ ■ . ■ idei-®
fel ■ ■ : z f f | Z îtii ........ ai if i ai: I ti-
fi .... 7 - n ar m' a i f a 'ia r a ia "ii a i p Boli aa®
'i ’Z ® ? ’® i : : i . i Z - par Ot...\-'â/ra//:f.Z
fpappii.. / r ©mg... a..' ©iții........... ggai < gi tazusia #®au.rmp.aa rg.
1 11'!.... 1 tizifi li latam^ ria glaaga ®
a 3 m -ppp?p Nîrm^ ruraa Șn g im a« zazm larga. &
l u uz rouruMjia Liiicieji,. « ® ®. p •*. w p. p p p. p p p p.
■p..
210 N. lorga
pe Domnul însuși, pe Mitropolitul Gheorghie, pe Vlădicii

ceilalți, boierimea și oastea2, dar Polonii, cari represintau
catolicismul în straja domnească și la Curte și ar fi vrut să
*nu se amestece un străin în călăuzirea lor sufletească, îl
nvinuiau pe dânsul că iea parte la serbătoriie ortodoxe și
mănâncă în asemenea zile la masa domnească3. Pare sigur
că leremia-Vodă a dat și 300 de scuzi pentru împodobirea
bisericii catolice a Maicii Domnului din Suceava și că a
venit de două ori, cu episcopii săi, la slujba dumnezeiască
a lui Querini, care predica în grecește și întrebuința chiar
un tăimaciu moldovean3. Fetele și le-a dat după Poloni, al
căror frumos nume nobil, Potocki, Korecki, Wiszniewiecki,
îl făcea să nu se gândească mult la deosebirea de lege4,
căci Domnițele strămutate peste Nistru trecură la catolicism,
și, dacă Maria Potocki și Ecaterina Koreckrmi-și schimbară
numele, Stana lui Przerebski se cheiț^wa^for din Zamfira
se făcu la nunta cu Wiszniewiecki o Regină5. Dar sinodul
comun cu episcopii moldoveni și seminariul catolic care s?ar
fi făgăduit lui Querini nu înfățișează de sigur elemente se
rioase în politica religioasă a celui dhntâiu dintre Movilești6.
Titlul pe care și-l dă Querini, întfo scrisoare către Zamoyski7
la 1603, de- episcop al Moldovei și Țerii-Românești— epis-
copus uiriusque Vniciun rost real.
De alrninterea catolicismul era servit cum nu se poate mai

slab: pe lângă Querini, erau doar preoți sfințiți prin Ardeal,
„eretici", preoți însurați și copleșiți de toate viciile, preoți
cari abia știau în numele cării legi vorbesc8. Demnitatea de
s Hurmuzaki, IIIl, p. 549.

’ Columna lui Traian, VII, p. 319.
3 Hurmuzaki, /. c.
4 Papiu, Tesaur, H, p. 137 și urm,
5 Ibid. Nunta acesteia se făcu la Suceava și de sigur după ritul orto
dox; Hurmuzaki, Supt II1, p. 259, no. CXXVHL
6 Ibid., III, Z. c.
7 Ibid., Supt IP, pp. 282-3, no. CXL.
8 Ibid.
episcop se căpăta prin alegerea de preoți și de orașele cato

lice : Bacău, Roman, Cotnari, Trotuș, Suceava, Hârlău, Neamț,
Baia și lași, dar se zicea de obiceiu că Domnul numește,
pănă vine rândul să întărească Sf. Scaun1.
Astfel, după ce Querini muri, fără să fi făcut o adevărată
ispravă, dușmănit cum era de Poloni, cari-1 învinuiau că s’a
pus să sape după comori supt turnurile cetății Sucevei12*, nu
se găsi pentru a-i lua locul, cu totul fără însemnătate, decât
fostul vicariu Arsengo, numit de Papă la 17 Septembre 1607,
după moartea lui Ieremia și a fratelui lui, Simion, care-i
urmase \ Pentru moștenirea lui Arsengo se dădu, începând
din Iunie 1610, o luptă învierșunată între vicariul mortului
episcop, Valerian Lubieniecki, Polon guraliv și războinic, care
purtase armele și făcuse isprăvi crunte înÂrdeal pentru ca
să urmeze în Moldova cu afaceri scandaloase^și între cele
lalte elemente catolice din țară: Fțânciscanii unguri de la
Bacău, în frunte cu fratele Ioan deârăd, și parohul Balta-
zar din domneasca Suceavă4. ValerfanA^Mfirui, prin docu
mente de laudă și legitimare, l^și prin puternice protecții,
dușmanii, și la l-iu Februar 1611 el obținea la Roma recu
noașterea sa5. Un alt Polon, Goski, îi urmă în Novembre
1618, și după acesta veni, la 19 Iulie 1627, un al treilea,
care muri în 1631, Gabriel Fredro5. Niciunul nu stătea în
țară, unde catolicismul era călăuzit de preoți fără pregătire
și răspundere și de gardianul de la Bacău cu Ungurii lui,
cari nu erau cu mult mai chemați pentru greaua lor sarcină.
Pe când confesia latină urma acest drum în Moldova stă
1 lorga, Studii și doc,, I-II, pp. 418-21.

2 Columna lui Traian, l. c., p. 319 și urm.
Eubel, în Romische Quartalschrift, 1898 (XII).
4 Columna lui Traian, l. c.; lorga, Studii și doc., I-II, p. 417 și urm.;
cf. Kemeny, Ueber den Bisthum und das Franziskanerkloster zu Bakov
in der Moldau, în Kurz, Magazin, II (1846), p. 3 și urm. Cf. Bandini,
în An. Ac. Rom., XVI, pp. 219-20.
5 Ibid.
pânită de Movilești, Mihai Viteazul nu înțelegea să aibă niciun
koe ec c h ’ăti ată în principatul
Țerii-Românești. El începea acolo o politică religioasă sta
bilă, care alcătuiește unul din capitolele cele mai interesante
ale Domniei lui.
Ea se razimă pe strângerea legăturilor cu Patriarhia con-
sțantinopolitană, înălțată întru câtva de la o bucată de vreme,
și cu alți factori ortodocși din Rădirit în al doilea rând, pe
cultivarea vieții mănăstirești pentru ca Biserica munteană să
poată câștiga de acum înainte episcop! vrednici. în al treilea,
pe întemeiarea unei vieți bisericești rânduite, unei ierarhii
canonice în. Ardeal. în sfârșit, nu se'poate tăgădui că el a
dorit să apropie așa de mult încât să le unească bisericește,
PARTEA Ilka.
POLII «Ca RELIGIOASA

A LUI'
MIHAI VITEAZUL.
Mihai Viteazul și arhiereii din Balcani.

De ia Constantinopol Mihai cere cândâ^prin Eftimie Mi
tropolitul, să i se trimeată o Pravilă» de can și una dia
cărțile sfinte ; acolo își trimete elr^tuaA pentru a fi
sfințiți sau, cel puțin, de acolo cere cântărirea lor după ce
ei i-a numit, pe temeiul unei alegeri, — cum se întâlnește
mai târziu —, făcută de epls^pjf^ptfși de cei străini pe
cari i se întâmplă a-i găzdui l. El ajutări alipirea mai strânsă
a Bulgarilor, pe cari voia să-i nHice pentru Creștinătate, de
Patriarhia din Cons lUycare avea, nu numai în Capi
tala împărăției, dar arnova, la Sofia, la Cerven lângă
Rusciuc, la Șumla, ea*3, în sfârșit, Mitropoliți ascul
tători de dânsa, de neam grecesc 3.
Meietie Pigas, unui din cei mai mari printre clericii gre
cești cu învățătură în acest timp, căpătă, fiind numit Patriarh
de Alexandria, dar având în grijă Scaunul Constantihopolului,
pe care-1 părăsi în curând, sarcina, din partea Sultanului, de
a negocia pacea cu Mihai însuși, ca și, apoi, cu Ardealul,
și. cu împăratul, cap al ligii creștine pentru noua cruciată.
1
V. mai sus, p. 149; Melchisedec, în An. Ac. Rom.. Iii, pp. 42-3.
2 Htirmuzaki, XII, p. 290, no. CCCCXXII1.
3 îbid.i p. 291 ; cf. pp. 1268-9.
14 N. lorga
De la 23 Maiu 1597 înainte, avem scrisori de Ia Meletie

către Domnul muntean, pe care el nădăjduia să-1 poată câș
tiga pentru prietenia cu împăratul păgân al Răsăritului, de
la care Meletie își aștepta înaintare și ocrotire1. Corespon
dența cu învățatul arhiereu grec urmează și în cursul anului
1598, având de scop aceiași înțelegere statornică a lui Mihai
cu Turcii1234. De fapt, Sultanul se alese cu pacea de care avea
atâta nevoie, iar locțiitorul de Patriarh al Țarigradului cu
pomeni de mai multe sute de galbeni.
De la un agent împărătesc pe lângă Mihai-Vodă aflăm că

el, în planul lui cel mare de a-și întinde puterea zdrobitoare
asupra Balcanului întreg, avea înțelegeri cu Mitropoliții din
Filipopol și Sofia, Greci și ei’. Cel de la Adrianopol veni
chiar la Târnova, unde stătu douăzeci așteptând ivi-
rea noii căpetenii creștine, cu aceiași^ e ar fi aștep-
tat „Ziua Judecății"
Acolo la Târnova ținea cârj rască un Grec de

neam mare, înrudit de curând și cu Cantacuzinii, Dionisie
Rali, care-și zicea și Paleologul5. Pe când alții avură numai
legături trecătoare cu Mihai, acesta se alipi de dânsul după
ce văzu că năvălirea în Bulgaria, făgăduită pentru anul
1597, nu se putu.4duce la îndeplinire. Din satul de lângă
Nicopol, de unde pândea sosirea Românilor, el trecu, în
1 Ibid., p. 299, no. CCCCXLVII și nota 2; Melchisedec, în An. Ac. Rom.r

III, pp. 31-5. Cf., pentru Pigas și scrierea lui, ’OpOoSogog SiSaaxaXia,
lorga, Ist. lit. românești, II, p. 500. Scrisori de-ale lui au fost tipărite de
către Emile Legrand. Altele, cuprinse într’un manuscript din Chalki, au
servit lui Malișevschi pentru bibliografia lui Pigas, pe care o resumă
Melchisedec, Z. c.
1 Hurmuzaki, Z. c., p. 329, no. CCCCXCVII; p. 334, no. D; p. 417,
no. DCXXXII; pp. 1264, 1265-6.
3 Ibid., pp. 1265-6.
4 Ibid., p. 291.
5 Testamentul lui Râdu-Vodă Șerban, în lorga, Socotelile Sibiiului?
An. Ac. Rom., XXI; p. 21 sau Lăpedatu, Doc., I, pp. 523-3.
Octombre, dincoace de Dunăre, și întră în rândul sfetni

cilor obișnuiți ai Voevodului, în care nădăjduia toată Crești
nătatea răsăriteană, gata să se miște și să meargă după
steaua norocului lui. Și în cele sufletești, Mitropolitul Dio-
nisie fu duhovnicul aliatului său politic. La facerea jurămân
tului către împăratul al lui Mihai-Vodă el era de față, în
Iunie 1598, împreună cu „Eftimie arhiepiscup“un Român,
dar nu și cu ceilalți episcopi munteni ; comisarii germani
auziră din gura lui că pravoslavnicii greci și slavi din îm
părăția turcească n’au gând mai drag decât al răscoalei mân
tuitoare 8. Trecând, în Octombre 1599, cu Mihai cuceritorul
în Ardeal, el se împărtăși, în noua reședință din Bălgrad, de
toată bunăvoința, cinstea și încrederea din partea acestuia;
în lipsa Mitropolitului Eftimie și a noului Mitropolit ardelean
făcut de însuși Mihai, sau și în presenț^Xêestora, el slujia
înaintea Domnului, și, la Bobotează, el îl stropi, după datină,
cu aghiazmă. în găzduitorul său el vedea un mare viteaz,
dar pregeta să mustre viața lui caQ nu ținea'samă în toate
de poruncile dumnezeești ale blândeței și curăției. Pentru
Imperiali, pe lângă cari căuta cu orice prilej a se lua bine,
el avea la îndemână vorbe dulcirȘv'smerite, mari făgăduieli
orbitoare și sfinte icoane din vremea lui Constantin-cel-Mare
*3. Față de Eftimi^ oflțe stătea bucuros la masa dom
însuși 1
nească până ce trecea pesuMm ce margeni4, Rali, un cleric
sever și cu autoritate, făcey o bună impresie și avea o mare
înrâurire.
Dar și alți arhierei greci se adunaseră pentru a împodobi
1 Iscălitura lui Eftimie, în planșele la voi. XII din colecția Hurmu

zaki ; cf. ibid., voi. III, p. 330.
* Cf. și Hurmuzaki, XII, p. 359, no, DXL1X.
3 Cf. Contribuții la istoria Manteniei, l. c., p. 18; Hurmuzaki, XII,
tabla; Studii și doc., IX, p. 27 și urm. O scrisoare a lui Ali-Ceauș
către Petru Șchiopul, fără dată, pomenește pe „Dionisie Vlădica de Târ
nova" ; Varșovia, Bibi. Zamoyski, ms. de corespondență româno-polonă,
p. 81.
4 Hurmuzaki, XII, p. 286.
216 ar ' ■_ -
puterea lui îhai-Vodă în xîlele lui de mărire. Astfel, sinodul
rea • «•' : 1 .. « - ,
piesidat, în uinie 1 riue h« «a «2 PatriarDu «rir«2-p «•rcm
dcs 2 i ri re
. ’cii „arhiepiscop ai Iustiniar
a î - . 2 ri _ hi ’ - ■ !
Un Mitropolit asiatic, Gh « ■ ■ ; de Cesareia lui Filip, tea
puri ■ - - !
.■a D . «« a- . r - - -- . - u ■ o
Jena, . ri , boem.
. nr. ’ ,- >3-
• ; p. p ' boiul >urtr mu

j ;e, a.. ac ? șan un Do in )n i b hi jurul
P; aririg represintanți ai Bisericilor răsăritene, cari irnupsav
pl no. M;-:<iTbr<' 01 î. .. 1 Us ■ R ?.C Pe .ri • Pa
sosin ; î miji cui
« • nea ua« îr « i J« c .i. - • - •
Dmrmczeiri, E stă.'ură ■ ș
cât vântul gloriei îl făcu să fâlfâie și ipoi încredințau fă
riîfi de ia Dunăre, nici din Apusul german nu poate «,;i.
fa răsplătit cineva îai tare decât Turcul - rit racEnri
. ■ «tul pe lângă un stăpân pe careu ia . •
lui ,« ' 2 br :ă mai mult )ent i ri
. «.«C . ,
-îriii poiiriril șî ae’-u: «jf? : sPaașc ui arac
R'Ci-' M! ■ .<>;• ,, .1 ;j . , , , . .. - fa . 0! j
gat* șt nauncd din ; rsc 1 XVIIriea șCur gr. ■ «-

icsrix- - .ud-, «. ■ i a . - . > . ■ . s ’ . p - în.
râurile, ri| |||| |||l| ||||| |||||| 2||p |2||| ||2|||||ri
1 a D;«- ■ ■ 3D Ha . -o
riCVIL ,s2 .. 8 *......... & «« «r ,«&. «ri. «ia
H 2 /f|£i »« «« w W cp c|« C|r «|C «ir TIP «||
■ ■
II.
Cele d’intâiu închinări de lăcașuri românești

Ia Locurile Sfinte.
Se pare chiar că Mihai e cel d’intâiu Domn român care

să fi închinat la mănăstiri din Răsărit prisosul veniturilor
vre unei mănăstiri din țară, din dijma de la țerani, plata ce
dădeau Țiganii spre a fi scutiți de munca robiei, vinăriciul
ș. a. 2 Căci nu mai aflăm alt act de acest fel până ia ale iui,
și mai ales la acela din 28 August 1599 prin care el închină
mănăstirii Simopetra din Atos biserica din București înoită și
înzestrată de dânsul cu chilii în preajma Curții sale, biserică
al carii nume, „Mihai-Vodă“, îl amintește focă2.
Până atunci tragerea de inimă fLÔwle Sfinte și

lavrele răsăritene se arătase, în adevăr, prin danii de bani,
prin zidiri, prin odoare, sau odip&ii, prin danii, directe și
neîmpărțite, de moșii, ca acelea pe caîtef la 1590, jupâneasa
Caplea, ctitoră, cu soțul ei, ng^m^Șrîcan, la „Mihai-Vodă“
chiar, le lasă tot Simopetreij^^fTtastirea iubită, deci, de
Munteni, căreia și Mihai-Vod^mkdădu sate3 și o Evanghelie
frumoasă4;
E drept că, Ia 1591 încă„ Patriarhul leremia, — care, cu

plată, împărți mai multe întăriri de stăpânire la noi, în anii
1591-2,— făcea din „biserica Sf. Nicolae din Țara-Româ-
nea-scă“, — aceiași cu „Mihai-Vodă“ —, o stavropighie, cea
d’intâiu biserică din principate care să fi atârnat numai de
11
V. Cipariu, Archivu, p, 311 și urm.
î
Ibid., p. 317.
3
Ibid., p. 199.
4
Ibi l., p. 175. Și Alexandru-Vodâ Mircea dă Simopetrei moșiile Scur-
tești și Dragomirești f Hurmuzaki, XiVȚ, p. 47, no. CXV. întărire de la
Mihnea-vodă Turcul, ibid., p. 53, no. CXXVH1. Alexandru face daruri ș
mănăstirii Prodromului, făcută de dânsul la Muntele Sinai; ibid., p. 93,
no. CLXIIL
'T'
Patriarhie’. Era o adevărată închinare, ca aceia pe care Clu
cerul Pârvu o făcuse la 1588, dând Bucovățul mănăstirii Sf.
Varlaam din Răsărit, ori ca a Hlincei de lângă Iași, făcută de
Zotu Țigară, ginerele lui Petru Șchiopul123.
Că Petru Șchiopul, unchiul lui Mihnea, îngăduise pe călu
gării de la Sf. Sava din Ierusalim a-și stăpâni metohul cu
același nume, clădit de dânșii la Iași, din niște case dăruite
de Domnie, în 1583 8, — nu înseamnă o închinare, ci legătura
firească dintre mănăstirea-mamă și cea întemeiată de dânsa
pe pământ străin. Cât despre metohul, cu hramul Sf. Arhan
gheli, al mănăstirii Sinai, — cu care Petru Șchiopul știm că
avuse afaceri de bani4—, metoh pomenit în 1597, e mănăs
tirea lui Balica, devenită în al XVIII-lea secol Frumoasa, și el a
fost închinat numai de Movilești5, după epoca lui Mihai.
Numai Radu-Vodă Mihnea va dărui mănăstirii Pro-
dromuliți de la Sozopole mănăstire^ . - â§’ care poartă
numele lui Aron-Vodă6* .
Toate aceste cașuri, de deosebită, erau insă nu

mai cu totul răzlețe: unui Dq>nm crescut în Răsărit, trăit
între călugării de acolo, legat prin atâtea legături de Sfintele
Locuri, care-i dăduseră și Jnvățătdra de care era așa de mân
dru, — lui Radu-Vod^ Mihnea îi era păstrat rolul de a în
cepe era „închinărilor'*, ^/afierosirilor", pentru mănăstirffe
noastre.
1 Ibid., p. 197. Și în Hurmuzaki, XIV pp. 90-3, no. CLXII. Dar v.

Iorga, Studii și doc., V, p, 433, nota 1.
* V. și ibid., p. 142. Cf. și documentele mele grecești în colecția Hur
muzaki, partea I.
3 Hasdeu, Arch. ist., Ip. 127; cf. și p. 112; I2, p. 19.
4 Cf. Hurmuzaki, XII; Hasdeu, Arch. ist., III, pp. 75-6.
5 V. mai departe.
e Hurmuzaki, XII, pp. 117-8, no. CCXV11I. Cf. ibid., pp. 98-100, no.
CLXXVI; p. 119 și urm. Doamna lui Aron mai trăia în Ardeal la 1626;
ibid., p. 121. — Alexandru Coconul va trece mănăstirea uneia dîn insula
Chalke; ibid., pp. 126-7, no. CCXXVI.
Istoria Bisericii românești 219>
III.
Sinodul lui Mihai Viteazul pentru disciplina

clerului monahal.
Printr’o fericită întâmplare ni s’au păstrat actele sinodului

de la Iași, despre care va fi vorba mai pe larg îndată. Am
fi câștigat și mai mult având pe acelea ale sinodului mun
tean, alcătuit din Eftimie și colegii săi, Teofil de Râmnic
și Luca de Buzău, care hotărî o nouă viață mănăstirească.
Sinodul urma îndemnul Domnului, care văzuse „că au în
ceput sfintele mănăstiri niște obiceiuri carele nu sânt de
tocmeala sfintei pravili" — cerute, cum știm, de Eftimie din
Constantinopol.
Se ieau măsuri de oprire „pentru egumenii ce încap la
egumenie cu mită, fără voia soborului",— adecă a soborului
călugărilor din mănăstirea lor, — „sau oameni străini din alte
teri, fără nicio milă la sfânta casă", aducându-se astfel „ră-
sipă și sărăcie". Mirenii, de orice treaptă, și ierarhii, până
la Patriarhii înșii, n’aveau să se mai amestece de acum la
mănăstiri pentru a pune egumeni, pentru a-i izgoni sau pen
tru a face schimburi și cumpărături cu averea lăsată de cti
tori: „Au dat", spune actul din 1666,— care amintește, pe
scurt, aceste hotărâri, întărite de Patriarhul Ieremia1,— tutu
ror sfintelor mănăstiri'^ca să aibă pace și repaos : nimeni din
boiari, sau Vlădică, sau episcop, sau fieștecine din dregători,
să n’aibă voie a lua cu bani, au verice din mănăstire, nici
a pune egumeni, nici a scoate". Toate le hotărăște singur
soborul, care „iea seama și de venit și de cheltuială". Jude
cata asupra călugărilor o va avea egumenul cu soborul său,
iar păcatele cele mai grele, pe care totdeauna și le păstrase
Domnul, vor fi judecate înaintea lui -.12
1 V. doc. I/LXXIV al Academiei Româue, — copie ; reprodus în parte

a Partenie, Anastase Crimca; p. 35, nota 2. Data de 1593 poate fi
greșită.
2 lorga, Doc. Cantacuzinilor, pp. 64-5, no. XXVII.
220 N. Iorga
Ca un sfătuitor la această măsură trebuie privit acel egu

men Sârghie de Tismana, din care Mihai făcu un episcop
de Maramurăș. Cunoaștem și pe egumenul din Bistrița, Teo-
fan, în mănăstirea căruia stătu Mihai fugar, în toamna anu
lui 1600, cumpărând, cu acest prilej, din leafa ostașilor ce
se mai aflau pe lângă dânsul, satul Costeștii, moșnenesc, și
închinându-1 sfântului lăcaș al vechilor Craiovești1. La 1603,
puțin timp după moartea lui Mihai, întâlnim în Cozia, unde
se adăpostise maica Teofana, mama Domnului, pe egumenul
Teodor, care mărturisește pentru o danie, „cu tot soborul",
după rânduiala ce cunoaștem acum: doi proegumeni și un
monah se află, cu acest prilej, între „călugării" episcopului
de Râmnic, care era de față2.
Noua Mitropoli
Planurile de înnoire și'î®r ericii, pe care le for-
mase Mihai, se întindeau îns Ardealului românesc,
în Maiu 1595, clerul jnaltAî ierimea Țerii-Românești,—
ai căror delegați întrecu vățătura" pe care li-o dăduse
Domnul, strâns de apro năvălire turcească, — încheiau,
în numele lui și după pilacul lor, un tratat de închinare față
de principele ardelean cu ifosuri de adevărat „Craiu", cato
licul Sigismund Bâthory. Acest ucenic al Iesuiților, care așeză
pe un episcop latin, Dimitrie Naprâgy, în Scaunul din Alba-
Iulia, izgonind pe superintendentul calvin și luptând să dezră
dăcineze eresia, n’avea nimic împotriva ortodoxiei românești
în sine. Ba era chiar bucuros ca ea să se înnalțe, să se
organiseze deplin, desfăcându-se din legăturile de până atunci
cu calvinismul și ajungând în stare să se poată apăra și pe
viitor de orice încălcare din această parte.
1 Papiu, Tesau.r, I, p. 391 și urm.

Ibid, p. 390.
Istoria Bisericii românești - 221
Deci el se învoi foarte lesne la supunerea tuturor „bi

sericilor românești0 de supt puterea sa către Mitropolia
din Târgoviște, către dreptul canonic și datinele pe care
ea le înfățișa. Și aceasta cu atât mai mult, cu cât Târ-
goviștea nu mai era acum în țară străină, de oare ce
tratatul înlătura orice neatârnare politică a principatului
muntean, făcând în adevăr o unire totală și desăvârșită
între el și Ardealul crăiesc, — „o țară ca âlaltă°, scrie pe
atunci un corespondent al Bistriței ardelene, din Moldova,
care se găsia și ea în aceiași situație politică1. Tratatul
din 20 Maiu spune lămurit: „Toate bisericile românești0
— se păstrează deci acest termin calvin de „biserici" —
din țara Măriei Sale vor fi supt judecata și despusul Mi
tropolitului din Târgoviște, după dreptul bisericesc și orân-
duiala țerii aceleia, și preoții își vor putea strânge veniturile
lor îndatinate si obișnuite 123°. .
Peste câteva zile, supunea noului

Mitropolit, urmașul, — —, al lui Ghe-
nadie, „bisericile0 din Țar i, care, de sigur, fuse-
seră mai mult timp calvinisa iar actul său de nu-
mire, loan avea, de almin sama sa „toate bisericile
românești din Ardeal xgi j ungurești, afară de acele bi-
serici, peste care, diqrâ bnyoirea noastră, păstorește (praeest)
Vlădica Spiridon, care și dânsul Român 4°, adecă părțile
1 lorga. Doc. Bistriței, I, p. 3, no. IV ; Hurmuzaki, XV, p. 730, no.

MCCCX1X.
2 Hurmuzaki, III', p. 212 : „Omnes etiam ecclesiae valachicales in
ditionibus Suae Serenitatis existentes erunt sub iurisdictione vel dis-
positione archiepjscopi tergovistiensis, iuxța ecclesiastici iuris et ordinis
illius regni dispositionem, proventusque suos solitos et ordinarios per-
cipere poterunt.“ în aceiași clausă se spune că tot clerul muntean își
va păstra privilegiile îndătinate.
3 Numit Ia 20 Mart; la 18 August se întorcea hirotonisit din Țara-
Românească; Bunea, Vechile Episcopii, pp. 60-1; Hurmuzaki, XI, p.
830; cf. lorga, Sate și preoți, p. 36.
4 Bunea, l. c.
222 N. lorga
de Nord-Vest ale Ardealului și cele ungurești învecinate cu

dânsele.
Ca urmaș al acestuia se întâmpină acuma, la Vad, în
1600, un Ioan Cernea (Chyernay), căruia i se zice, într’o
afacere de moșii, „episcop sârbesc", — adecă de rit răsă
ritean —, „al unor biserici românești" După orânduiala
din 1595 însă acest Vlădică al părților de Miazănoapte era
să fie și el supt ascultarea Mitropoliei târgoviștene, pe când
înainte, afară de amestecul, în ce privește credința, al super-
intendentului calvin, el gravita către Suceava, — de unde
venise, prin mănăstirea Vadului, această episcopie, precum
•cealaltă veni, prin mănăstirea Prislopului și apoi a Geoagiului,
de la Domnii Țerii-Românești.
De la înaintașii săi calvini, înlăturați cu totul acuma, și

de la „Mitropolitul" Ghenadie, Iân avea «stăpânirile și titlu
rile lor de până atunci, și a lui era acum casa de pe dealul
cetății Bălgradului, casă de care vorbește o hotarnică din
1581, care, zicând „episcop românesc", înțelege, neapărat,
pe cel recunoscut și sprijinit de Cârmuirea din acea vreme,
„piscupul" calvinesc 12. Era acolcf‘ și o biserică a Românilor
de legea Craiului, biserică în care și-a aflat locul de odihnă
la 1595 un Trimes al lui Mihai Viteazul, Danciul din Brân-
coveni, al cărui fiu ajunse, peste vre-o patruzeci de ani,
Matei-Vodă, urmașul lui Mihai. Possevino34 , Iesuitul trimes
pentru convertiri în Ardeal și până în Rusia, pomenește de
o casă în suburbii a aceluiași episcop românesc '.
La sfârșitul anului 1596 Mihai petrecu în Ardeal ca oas

pete al lui Sigismund, întrând în cetatea Bălgradului sau
Albei-Iulii la 30 Decembre, cu o sută de călăreți din boie
1 Bunea, Ierarchia, p. 298.

3 Dobrescu, Fragmente, p. 10.
8 Arch. Statului, Mănăstirea dintr’un lemn, pach. 18, no. 1; lorga.
Studii și doc., V, p.639; Inscripții din bisericile României, I, pp. 203-4,
4 Ed. Veress.
rimea sa. Principele ardelean, care ajunsese a înțelege însem

nătatea acestui vecin, îi făcu o cinste neobișnuită, ieșindu-i
înnainte la un șfert de milă. La l-iu Ianuar 1597, după ce
amândoi stăpânitorii de țară, — căci tratatul din Maiu 1595
fusese sfărâmat încă în cursul aceluiași an —, vorbiseră
despre războiul cu Turcii înaintea nunciului papal, Mihai
asculta lângă aliatul său slujba în biserica latină a Bălgra
dului, care cuprindea rămășițile lui Ioan Hunyadi cel tânăr
și ale Zâpolyeștilor. Peste câteva zile, el se întorcea în țara lui.
Atunci, cred, în clipa darurilor, laudelor, făgăduielilor,
când Mihai era mai trebuitor lui Sigismund, i se dărui
moșia Buia, în părțile Târnavelor, unde se credea, fără drep
tate, că s’ar mai vedea încă urme de zugrăveală în stil răsări
tean pe vechi păreți de biserică profanată și părăsită (și în
Ocna Sibiiului, Mihai, ajuns îndată’ urmaș al principilor
Ardealului, făcu apoi să se înalțe, supt îngrijirea Vistie
rului Vasile, o biserică pe careX) putem vedea încă, și pe
care, după căderea lui, Românii din oraș, cu popa Oprea
din Alămor în frunte, trebuirjAă, o răscumpere de la dărâ
mare, plătind o taxă în folosul bisericii calvinești a Unguri
lor) L Și, tot atunci, i se dădu voie lui Mihai a face din
nou biserica din preajma cetății Albei-Iulii. Ea fu clădită
„pe deal lângă cetate", zice Naprâgy, iar Petru Movilăi2,
arhiepiscopul Chievului, mărturisește, peste vre-o douăzeci
de ani, că zidirea^se făcu, „nu în cetate, ca nu cumva cu
schimbarea vremilor să o risipească, ci la margenea orașului,
lângă zidul cetății, într’un loc frumos".
Se alese hramul nou al celor trei Arhangheli, dintre cari
unul era patronul Voevodului. Și episcopul catolic Naprâgy,
care privia aceasta ca o scădere și batjocurire a Bisericii
sale, asigură că Sigismund ar fi mers așa de departe cu
bunăvoința, încât ar fi înzestrat cu moșii ardelene mănăstirea
i lorga, Inscripții și însemnări ardelene și maramureșene, I (Studii

și Documente, XII), p. 280, no. VII.
* V. mai depaite.
românească din reședința sa’. O astfel de neobișnuită mă
sură prielnică Românilor se înțelege, de altfel, gândindu-se
cineva că pe atunci Statele ardelenești . nu prea aveau .răgaz
să vorbească și, chiar dacă glasul lor. ar fi fost mai slobod,
în cetate și în hotarul ei era stăpân doar prințul, și, precum
își avea în chiar cuprinsul întăriturilor o biserică a catolicilor,
așa el putea să îngăduie, de hatârul lui Mihai-Vodă și în
ciuda calvinilor, o mănăstire a ortodocșilor1 2*456.
Peste ceva mai puțin de trei ani de la întâlnirea sa cu
Sigismund Bâthory în cetatea Bălgradului, Mihai întră în
ea ca biruitor, după ce zdrobise oastea cardinalului Andrei,—
vărul lui Sigismund —, care peri în fugă omorât de ai săi.
Acuma Mihai era liber să întregească și ctitoria lui ardele
nească. _
mânești, scrisă de Logofătul Teodosie, cuprindea în partea

ei pierdută azi ca original, dar păstrată în prefacere de către
1 Hurmuzaki, IVl, p. 287: „tnonas+erium in colie penes civitatein

sumptibus Michaelis extrui permiserat praediisque donaverat11.
’ Cf. Cipariu, Archivu, p. 303.
8 V. pomelnicul, cu însemnare de Ia Vlădica Atanasie, care a făcut
Unirea, în lorga, Studii și doc., IV, p. 66; cf. Sate și preoți, p. 40,
nota 2.
4 Cipariu, Acte și fragmente, p. XIV.
5 Păr. I. M. Moldovanu, cetește astfel: „siiu pecat lob — Ion — Mi
tropolit] [stojl belfgradschii/ ; Cipariu, Archivu, p. 781.
6 lorga, SoeoZeZZZe Sibiiului, în „An. Ac. Rom.“, XXI; pp. 19-20, nota.
Mitropolitul pomenit al Chievului, Petru Movilă, fiu de Domn

român, în notele acestuia despre viața sa, știrea că în adevăr
Mihai Viteazul a întemeiat Mitropolia. El „a mutat", zice acest
sigur izvor, „episcopia Ia Bălgrad (căci mai înainte trăiau în alt
loc episcopii), unde până astăzi este cu ajutorul lui Dumnezeu,
și a așezat acolo pe cel d’intâiu episcop de Bălgrad, Ioan,
bărbat smerit, binefăcător și sfânt, care, trăind în acel loc
cu sfințenie, s’a învrednicit a primi și darul facerii de mi-
nuni", neputrezindu-i tr pul și rămâind cu bun miros; o
minune, povestită de Hrizea Vistierul și de Dragomir Pitarul,
tovarăși de luptă ai lui Mihai în Ardeal, ar fi arătat, de al-
minteri, din capul locului și celor mai împietriți tăgădui
tori cu cât e mai bună credința Românilor decât a celor
lalte neamuri ardelene ce stau în mijlocul lor
Astfel a luat ființă, prin cheltuiala/ și ideia

rodnică a lui Mihai Viteazul, „arhiepis itropolia
Bălgradului, Vadului, Silvașului" — sau - „Fă-
gărașului" — după descalvinirea Ținutulfii „Maramurășu-
lui și Țerii Ungurești, iproci" cu reședinț în chiar Scau-
nul de stăpânire al țerii, — cel m ' nic și mai de folos
așezământ al neamului nostru munți.
întoarcerea la Români a episcopiei de Muncaciu.

Ioan Cernea, din Vad, a trebuit deci să se supuie lui Ioan
din Bălgrad. Aceasta avu însă un al doilea episcop sufragant,
pe Sârghie de Muncaciu.
1 Ghenadie Enăceanu, Din istoria bisericească a Românilor, ex

trase din jurnalul „Biserica Ortodoxă Română" pe anul al Vll-lea,
1883, București, 1882, p. 144 și urm.; lorga, Ștefan-cel-Mare, Mihai
Viteazul, etc., p. 12 și urm. Păr. I. Lupaș a tipărit în Anuariul din
Cluj o scrisoare românească a lui Ioan. V. și Revista Istorică, pe 1926,
pp. 5-6.
2 Titlul obișnuit mai târziu. 15
226 N. lorga
S’a spus că pentru tot Ținutul maramurășean, precum

și pentru Sălagiu, adecă părțile Crasnei, pentru Arva, Ugocea,
Bereg, Ținuturi vecine de către Apus, precum și pentru
unghiul nord-estic al Ardealului, cu Ciceul și Ungurașul,
fusese făcut, la 1391, locțiitor de episcop în numele Patriar
hului din Constantinopol, exarh sau delegat, avându-și reșe
dința într’o mănăstire stavropighială, scutită de. orice altă
superioritate ierarhică, egumenul din mănăstirea Peri, lângă
Sighet, făcută de neamuf lui Dragoș1. Urmașii egumenului
Pahomie nu se putură păstra în această situație strălucită
pe care o crease celui d’intâiu, în călătoria lui la Constan
tinopol, Baliță, fiul lui Sas-Vodă și căpitan de margine al
regatului în acele părți. Pe la 1450, egumenul Simion e
numit, desprețuitor, numai „călugăr", și cei zece „oameni"
ce se mai aflau cu el în mănăstirea cea piare și cea mică
de la Peri nu capătă măcar acest titlul de monahi.
în schimb, la 1494, îij-setatea Mțincaciului, încunjurată de
sate rusești, stătea un „Vlădică qk@hșilor“, care știu să-și
capete de la rege, pe lângă toate veniturile episcopale în
Maramurăș, și dreptul de a sta în Peri, de unde însă-1
putu scoate, de două ori, urmașul lui Simion ca și al „popei
Luca", Ilarie. Dar regele, dând dreptate acestui din urmă,
îi hotărî să asculte, nu numai de Vlădica Muncaciului,
dușmanul său, dar și de episcopii latini ai Ardealului* 123. Și
drepturile de arhipăstori le păstrară episcopii rusești din
veacul al XVI-lea, un Ilarion, din 1552, care face din nou
biserica Sf. Nicolae din Muncaciu, un Vladislav, din 1597 s.
' Actul în Kogălniceanu, Archiva românească, I, ed. II, pp. 11-3;
Petru Maior, Ist. bisericească, p. 14 și urm.; Basilovits, Brevis notitia
fandationis Theodori Koriathovics, Cașovia, 1799-804; Dulișcovici,
Discuții istorice ungaro-rusești (rusește), Ungvăr, 1874; Magazinul
istoric, 111, p. 173; Miklosich și Miiller, Acta patriarchatus, II, pp,
156-7; Mihălyi, Diplome maramureșene, I, pp. 109-10. Cf. mai sus.
pp. 51-2.
1 lorga, Scrisori și inscripții ardelene și maramurășene, I. Studii
și doc., XII, p. XXXVIII și urm.
3 După Basilovits și Dulișcovici, în lorga, Scrisori și inscripții, I,
p. XLIV.
La 1600 locul de Vlădică îl avea Petronie, care veni la

Mihai Viteazul după cucerirea Ardealului și luă parte la
soborul de la Iași, supt hotărârile căruia el iscălește în
limba slavonă'.
în Iunie lfiOO, prin urinare, Rusul Petronie, raliat la causa

lui Mihai Viteazul, putea să iscălească „episcop al Munca-
ciului" Până în Septembre însă, când se mântui stăpânirea
ardelenească a lui Mihai-Vodă, acest Petronie muri sau
își părăsi Scaunul, căci Sârghie, egumen de Tismana, îi
luă locul, de și pentru foarte puțină vreme numai, — trăinicia
Vlădicăi românesc în Maramurăș nefiind mult mai mare
decât trăinicia Domnului românesc în Ardeal și comitatele
exterioare. în 1603 numai, Sârghie merse la Chiev pentru a fi
întărit acolo, Cârmuirea cea nouă ardelenească a lui Basta
neîngăduindu-i legături prea strânse £u Țara-Românească 3.
Totuși Simion-Vodă Movilă, câtva timp luptător, cu armele
Polonilor, Tătarilor și Moldovenilor, pentru moștenirea lui
Mihai Viteazul, și apoi pașnic Domn al Moldovei, sprijini
pe acest arhiereu român și făcu să i se dea, de către oră
șenii din Hust, averile pe cari aceștia le luaseră din mănăs
tirea unde el își avea locuința obișnuită. în 1606, apoi la
9 Mart 1607, puterea duhovnicească a „episcopului româ
nesc" e recunoscută astfel de stăpânii locurilor asupra
cărora ea trebuia să se întindă 4. Avem și două acte mun-
tene privitoare la Sârghie, care-i dau titlul de fost „episcop
în sfânta episcupie ce să chiamă Muncaciu, în Țara-Un-
gurească", de „fost arhiereu la Muncaciu și la Maramurăș,
-așezat de răposatul Mihail Voevod, când au fost Domn în
pământul Ardealului".
Sârghie, pe care-1 aflăm ca egumen la Tismana încă din
1 lorga, Studii și doc., IX, p. 31 și urm.

2 Ibid.
3 Dulișcovici, o. c., II, p. 79, nota 2.
4 Basilovits, o. c., I, pp- 42-3, 45-5, 46-7; Mihălyi, o. e., p. 394, nota-
228 N. lorga
1588, trebuie să fi fost un cleric bătrân, împodobit cu oare

care învățătură.
Fu înlocuit abia în 1614, prin Atanasie Krupeski, din
Przemysl în Polonia, unit, care fu ales de Gheorghe Ho-
monnay, stăpânitorul de fapt ^1 Maramurășului, pentru ca să
aducă pe Ruși și Români la credința catolică1. După pierde
rea rostului său episcopal, Sârghie trecu însuși în Polonia,
de frica prigonirilor. îl mai întâlnim apoi tot în lăcașul de
unde pornise și în care-și petrecuse cea mai mare parte din
viață; e din nou egumen, și i se zice, în amintirea episco
piei ce avuse o clipă, arhimandrit sau numai „arhiereu".
Numirea lui din nou la Tismana s’a făcut de Radu Mihnea,
Domn al Moldovei, care-1 chemă, îl adăposti și-l trimese
peste Milcov, fiului său ascultător, lui Alexandru Coconul12.
Astfel se mântui cu episcopia româneas^Îin Muncaciu,
pentru tot Maramurășul. De la Krupe; vine un
întreg șir de Vlădici ruși: Eftimie- din irie, Petro-
nie, — poate tot cel vechiu —, în 1623, igorovici în
1627 3. De la o vreme, ei nu mai cu Unirea, și
urmașul lui Ioan, Vasilie Tarasovici, de Mitro-
politul Moldovei la 1633 4.
Din partea lor, principii, calvini, ai Ardealului

caută să lege Maramurășul or și Românilor din țara lor
și pe calea bisericească.
Astfel Spiridon Ardeleanul, întărit din nou de Gabriel
Bâthory, la 1608, capătă și drepturi asupra Maramurășului5.
1 Basilovits, o. c., I, pp. 42-3, 45-6, 46-7; Mihălyi, o. c., p. 394, nota.
* Diplomă din April 1626 a lui Alexandru, în Arch. Statului, Tismana,
pachetul 7 din Netrebnice, no. 6: publicat de Gr. G. Tocilescu, în Co
lumna lui Traian pe 1874, pp. 237-8.
8 După izvoarele citate, lorga, Scrisori și inscripții ardelene și ma-
ramurășene, I, pp. XLVI-VI1.
4 /6/d.
8 Bunea, Vechile episcopii, p. 76, nota 1; lorga, Doc. Bistriței, II,
pp. 94-5, n-le CCLII, CCL1V; Hurmuzaki, XIV, p. 878, no. MDCCLIV.
îl și vedem pe acesta scriind Bistrițenilor, asupra vidicului

românesc al cărora se întindea puterea lui, și luând, în ase
menea scrisori, titlul de „Vlădica Spiridon de Ardeal și Mara-
murăș și celelalte părți din țara ungurească" \
în Maramurăș, Spiridon era represintat adesea printr’un
locțiitor, un „chip", statornic sau întâmplător*2, și, cum se va
vedea, mai târziu, prin anii 1630, Mitropoliții ardeleni orto
docși nu-și mai schimbau „chipul" pe care-1 numiseră odată
pentru Maramurăș.
Spiridon era superintendentul și supraveghetor al tuturor
bisericilor românești, cum a rămas și până la moarte 3, dar,
precum spune și diploma lui de numire din nou, la 23 Sep
tembrie 1605, numai cu condiția să nu supere pe Mitropolitul
din Bălgrad, — căruia, ce e drept, Ștefartf.Bocskai, principele
în numele căruia se dă întărirea, nu-1
u-1 mai recunoaște ca arhr
episcop, ci numai ca episcop al părților
p.: ardelenești de către
principatul muntean.
Astfel, prin amestecul Vlădici^d^G^k^ în rosturile Mara-
murășului românesc și prin așezarea pe un picior de egalitate

a celor doi episcopi, stăpânitorii unguri ai Ardealului, veniți
pe urma lui Basta, aduceau înapoi vechile vremuri când
Cârmuirea țerii recunoștea două episcopii în legătură cu cele
două Domnii romârîești, 'dar, bine înțeles, și aceasta numai
atunci când nu făcea toc; printre ele și peste ele, superinten-
dentului calvin.
VI.
Episcopii Ardealului după Mihai Viteazul.
Astfel de încălcări în dauna Mitropoliei Bălgradului se în

țeleg lesne, când se urmăresc pagubele și suferințile ei după
* Doc. Bistriței și Hurmuzaki, /. c. Iscălește însă „Vl[ă]d[i]ca Spiridon4'.

2 Ibid.
8 Bunea, Vechile episcopii, pp. 76-7.
230 N. lorga
peirea marelui întemeietor al ierarhiei bisericești pentru Ro

mânii din Ardeal și Țara Ungurească.
Dușmanul personal și învierșunat al lui Mihai Viteazul,
represintantul în Ardeal și părțile exterioare al catolicismului
strict, Basta, nu putea să îngăduie Mitropolia lui Ioan de
Prislop. Radu Șerban, care ucise, într’o mare luptă biruitoare,
pe Moise Szekely, ridicat ca principe unguresc neatârnat
împotriva stăpânirii germane, avu legături cu învățatul popa
Miha din Brașov, dar ele erau numai politice, și la o spriji
nire a Mitropoliei celei nouă din Bălgrad nu s’a gândit nicio
dată noul Domn muntean.
Basta voi chiar să catoliciseze mănăstirea de lângă cetatea
de reședință a vechilor principi ardeleni. Despre Valerian
Lubieniecki, — nobilul războinic, buclucaș și desfrânat, care
ajunse în 1611 episcop catolic pentru Polonii săi și pentru
sătenii unguri din Moldova, — un pârâș din 1610 spune că
el, care se luptase și fusese rănit prin Ardeal îii julburările
de după moartea lui Mihai, „a luat, fără nicio învoire a
Scaunului apostolic, în stăpânirea sa o mănăstire schismatică
lângă Alba-Iulia și a stat acolo mult" tlff^,* îndeplinind toate
funcțiile sacerdotale" U Din această mărturie de o mare în
semnătate urmează că Ioan fusese J>gonit la Prislopul său,
unde se va fi stâns, iar c^înOriănăstirea lui Mihai Viteazul,
rămasă acum pustie, Basta a găsit cu cale să așeze un răz
boinic dintre mercenarii lui pentru că avea hirotonie de
preot, ambiție de episcop și, din vremea cât stătuse în
straja lui leremia Movilă, știa ceva românește. Totuși în suita
lui Basta se afla un Vlădică românesc, mic de Stat, pletos,
cu cârja de argint în mână, care se luptă, ca și Lubieniecki,
aiurea, la apărarea Sătmarului asediat de oamenii Craiului
Bocskai, dușmanul Germanilor, și, după multe vajnice lovi
turi cu halebarda, cu «paloșul nemțesc», peri, «împușcat
1 „In Transilvania penes Albam-Iuliam monasterio schismatico in suam

sine omni licenția Sedis apostolicae authoritate accepto, permultum ibi-
dem, sacra peragans omnia, permansit temporis“; Columna lui Traian,
l. uit. cit., p. 309.
tocmai prin mijloc» ’. Poate să fi fost Ioan, ajunș la înțele

gere cu Basta.
Teoctist, care se întâmpină ca Vlădică de Bălgrad la 13

Mart 1606, scoțând, împreună cu superiorul său, care-1
sfințise, Mitropolitul muntean Luca, pe preotul brașovean,
Neagoslav e cunoscut numai prin pomenirea cu acest pri
lej în cronica românească a orașului acestuia și prin în
scrierea în pomelnicul Mitropoliților, cu însemnarea alăturată
că a făcut o cârjă arhiepiscopală de argint1 3. Poate că tot
*
în folosul lui se luară și hotărârile de la 9 Iunie 1609 ale
lui Gabriel Bâthory, care scotea pe preoții români din rân
durile iobagilor, oprind și punerea lor la lucrul câmpului
pentru domnul de pământ și împiedecarea lor de a se stră
muta după plac 4; ei avea să dea stăpânilor rpoșiei pe care-și
îndepliniau datoria sufletească numX darul obișnuit.
Oricum, încă din 1614 se numia ca episcop predicatorul
calvin al Românilor în Bălgrad, Teofil cfîft’Trislop, mănăsti
rea lui Ioan, de unde poate venise Teoctist. La l-iu Fe
bruar din anul următor, el căpafM. și grija bisericilor din
părțile de sus: ale Turdei, Dobocei, Solnocului, Crasnei,
Maramurășului, — unde Spiridon, care nu mai era
deci în viață acum, precum și în ale Bistriței, Gurghiului
secuiesc, și chiar ale Bihorului5. Cred că actul lui d’intâiu
de numire se poate re%moaște peste câteva pagini într’o
diplomă necomplectă, din care reiese că între Spiridon și
Teofil, așezat și peste părțile de sus, a fost acolo un
Augustin, care, supt același principe Bethlen, fugi din țară
1 lorga, Studii și doc. IV, p. 66.

’ Șincai, la anul 1605.
3 Stinghe, Istoriia besearecei Șcheailor, p. 6; lorga, Sate și pre
oți, p. 45.
4 Șincai, II, p. 5'04-6, după o tipăritură din 1653 ; latinește la Fiedler,
Die Union der Walachen in Siebenbiirgen, în „Sitzungsberichte der
Wiener Akademie“, XXVII, 1859, p. 350.
5 Dobrescu, Fragmente, p. 19 și urm.
232 N. lorga
fără nicio lămurire și alergă în Moldova ’. Când Teofil dis

păru, nu știm când și cum, în acest Nord ardelean fu așezat,
până în părțile Chioarului și Satmarului, un Eftimie, care
e pus întâiu de Ștefan Bethlen, guvernatorul Ardealului
și Maramurășului, și întărit apoi de Craiu, la l-iu Iunie
1623 *23.
O schimbare în aceste rosturi bisericești ardelene o aduce
numai Radu- Vodă Mihnea. Vom vedea marea însemnătate a
Domniilor lui din amândouă principatele pentru desvoltarea
Bisericii românești. Ardealul nu putea să rămâie în afară
de luarea lui aminte: pe Sârghie, episcopul pribeag al
Muncaciului, el îl aduse la sine, atunci când era Domn în
Moldova, de la 1623 la 1626, și-l făcu — am spus-o — din
nou egumen la Tismana. în părțile Vadului și Maramurășului,
trebuia să caute a strânge iarăși legăturile ierarhice de odi-
ninară rii ifrnnrJi o lui citrpupot-19 'K.. a
Huși8, — când se știe că această din urmă episcopie era mai

mică și mai nouă —, și ar fi voit apoi să treacă în Ardeal,
unde situația lui trebuia să. fie cu mult mai scăzută și mai
puțin sigură în ceia ce privește veniturile. Noul episcop al
Vadului va fi fost numai dichiu al celor doi episcopi mol
doveni, și, ca unul ce avea drepturile de judecată și asupra
călugărilor, va fi fost el „mai mare“ peste mănăstirile din
p. 23.
’ Ibid.,
pp. 24-5.
2 Ibid.,
3 V. mai departe.
aceste eparhii; s’ar putea iarăși1 ca el să fi avut protopopia

în Moldova, care, încă pe aceste timpuri, n’avea decât nu
mai, din când în când, un singur protopop, — protopopii de
Ținuturi, cari se întâmpină în Ardeal, fiind, în afară de ve
chea tradiție locală, în legătură cu vre-o mănăstire, pe care
ei o represintau, o născocire calvinească1 2. Dosoftei fusese
pe lângă Ștefan-Vodă Tomșa, apoi fugise din țară la năvă
lirea lui Alexandru-Vodă Movilă cu Korecki, cumnatul său
— sfârșitul lui 1615 —, și se întorsese în Moldova numai
după înlăturarea Domnului sprijinit de Poloni3. Era un om
încercat, de oarecare însemnătate, a cărui mărturie putea să
ție locul unor acte domnești scrise. El n’ar fi trecut în Ar
deal oricum, ci numai trimes de Domnul său, care trebuie
să fi avut deci înțelegerea de nevoie qi stăpânitorul nou al
Ardealului.
De la Dosoftei avem întâii^ ță la 21 April 1622 4.

E, de sigur, chiar de la începutul păstoriei lui peste munți.
De aceia simte nevoia de a-și aminti sarcinile de cinste ce
avuse în țara lui cea veche, precum și visitația canonică ce
a făcut în părțile de către Tisa, care se țineau și ele de
larga stăpânire, bine asigurată și cârmuită bine, a lui Bethlen :
„și am fost în Ținutul Săcmariului" —, unde perise un îna
intaș de-al său, — „până la Dobrițin“. Era ortodox, de
sigur ca unul ce venise dintr’o țară cu ortodoxia sigură,
într'o scrisoare îndreptată către Bistrița, — scrisoare pentru
a cere dajdea, poclonud de un florin, pe care i l-a învoit, scrie
1 V. mai jos protopopul Teodor din 1600. Cf. cu vechiul trimes la si
nodul din Florența.
2 „Bani de potropopie“ se pomenesc la 1683: mulți „cearcă", cu de
osebite sume, pentru a căpăta această dregătorie, spune Drăgușin Vis
tierul, din Câmpulung; Doc. Bistriței, II, p. 39, no. CCXXXI; Hurmu
zaki, XIV, pp. 1386-7, no. MMDXL1V. Cf. Grama, Instituțiile calvinești
în Biserica românească din Ardeal, Blaj, 1895, p. 161 și urm.
3 Hasdeu, Arch. ist., Il, p. 93.
234 N. lorga
el, Craiul, apoi „osfeșteniile", pentru sfințiri, și „gloabele",, T

pentru păcate canonice, ca „împărțiturile", „frățiile", „cus-
scriile", „cumătriile" și alte „fărădelegi" în ce privește
căsătoria —, Dosoftei nu are prilej să pomenească pe epi
scopii calvini și, în deosebi, pe Spiridon, care nu putea fi
uitat așa de ușor, ca un Ioan Cernea de pildă'. El leagă
însă păstoria lui de-a dreptul cu a lui Eftimie cel nou, — și
acesta poate rămas în credința cea veche, cu toate concesiile
formale ce va fi trebuit să facă și el calvinismului dominant9.
Folosindu-se de sprijinul lui Radu-Vodă și al „Craiului",

Dosoftei „Românul" a putut să-și zică de la început, — ca și
Spiridon, de altfel —, „Vlădic[ă] în Ardeal și în Maramureș",
sau, ca în scrisoarea pe care o îndreaptă din Brașov, unde
avea deci putere, către mănăstirea Bisericanilor, y^rh ’
rhiepiscopul
chir Dosoftei al Bălgradului și a toată țara Ard_„h.l rclealului și
Ungurească și celelalte", iar în răvașul către Bistrița : „cu
mila lui Dumnezău Vlădica de Belgrad și a toată țara", ori,
simplu, „Vlădica Ardealului", întrebuințândjȘ cetea cu cei
trei arhangheli. El are o însemnătate și pe ntru orânduirea
acestei Biserici ardelene, peste care A ' ă izbutise a-și
întinde autoritatea.
Pe Eftimie, numit anume n^nțru părțile de sus ale Ardea
lului, izbutise a-1 înlătura ori moșteni în 1622. După ce fă
cuse, la 1624, ca preoții săi să fie scutiți formal de dijma
grânelor și a vitelor3, el strânse, la 4 Iulie 1627, un sobor
de reformă, ca să știe de acum înainte clerul românesc „cum
trebuiaște a ținea leagea lui Dumnezău pentru ispăsenie su
fletului". Se hotărî purtarea de „haine lungi pănă la glesne",
în locul vechiului port țerănesc, și, în același timp, — precum
dorise el încă din 1622 —, întrebuințarea la slujbă a cărților
1 Doc. Bistriței, II, p. 4, n-le CLX1II-IV; Hurmuzaki, XIV, p. 969,

no. MDCCCLVI. Cf. ibid., p. 946; p. 965, no. MDCCCXL1X; p. 967,,
no. MDCCCLIIL
2 „Gloabele dela Vlădica Eftimie încoace" ; ibid.
8 Fiedler, o. c., p. 356; Harmuzaki, Fragmente, II, p. 5.
românești ce se mai păstrau de pe vremea lui Coresi, pe-

depsindu-se aceia „care nu vor ști de’nțeles", măcar Crezul,
unele rugăciuni și părți din Evanghelie Dosoftei stătea
chiar „in claustro albensi metropolitano", în mănăstirea Mi
tropoliei din Bălgrad, de unde scrie, ca „episcop românesc
al țerii Ardealului" numai, la l-iu Ianuar 1625 Bistrițenilor,
cu privire la un preot care, cu scrisori „crăiești", se duce
în Moldova, la Radu-Vodă și la Mitropolitul terii1 23.
Totuși Dosoftei nu e însemnat în pomelnicul Mitropoliei

Bălgradului : ca străin întâiu, ca episcop de Vad apoi și, în
sfârșit, pentru că ajunsese un sprijinitor fățiș al calvinismului,
pe care principele voia chiar să-l introducă formal, cerând și
un fel de blagoslovenie de la Constantinopol, de la Chirii
Lukaris, prietenul calvinismului, pentru a înlătura orice urmă
de alcătuire bisericească deosebită' a Ronjânilor din Statele
sale8. Tot așa rămâne în afară de pomelnic și urmașul lui Do
softei, Venedict, care scrie, tot Bistrițenilor, din Budiș, pe
pământul chiar al Bistriței, la 4 MaiU ț-631. Și el are legă
turi cu Moldova, și trimeW la sfBeâstă dată pe „diaconul său
românesc Teodor", pentru bisericești", la mănăstirea
Suceviței4.
în curând însă Vlădica Ghenadie Brad, din Bălgrad, sfin-

țit, după cuviință, nu în Moldova, ci în Târgoviștea mun-
teană, își punea „chipul vlădicesc" î.1 părțile Vadului și Ma-
ramurășului, de unde dispăruse „ episcopul Venedict". Gheor-
ghe sau Ghenadie Brad, ajuns episcop încă d’inaintea datei
de 4 Decembre 1618, când face o întărire de protopop 5* ,
1 După Petru Maior, în Cipariu, Acte, și fraguiente, p. 150 și urm.

’ lorga, Ștejan-cel-Mare, Mihai Viteazul, etc., pp. 33-4; Hurmuzaki,
XIV, p. 946.
3 Ardeleanu, Istoria diecesei Oradei-Mari, II, Blaj, 1888, pp. 17-20.
4 lorga, Ștefan cel-Mare, Mihai Viteazul, etc., p. 35; Hurmuzaki,
XIV, p. 9«2^ no. MDCCCLXXI.
5 lorga, Studii și doc., XII, pp. 280-1 ; cf. Petru Maior, Ist. bis., p»
72 și urm., nota; Cipariu, /. c., p. 253 și urm.
236 N. lorga
capătă de la Bethlen, a cărui Domnie se apropia de sfârșit,

— Radu Mihnea era mort încă din cele d’intăiu zile ale anu
lui 1626 —, învoirea de a purta titlul de Mitropolit „în Scau
nul Bălgradului, alVadului și Oradiei-Mari și Satmarului, și a
toată țara Ardealului și celelalte". *
Recunoscând așezământul calvinesc al protopopilor, îl ve
dem întărind pe Ianăș din Inidora, care urmase, mai de mult
încă, lui Moise Peștișel cel învățat, dându-i voie a cerceta
bisericile : „de acoperiș, de ținterimuri și de săcriul din lăun-
tru", adecă de chivot, a vedea „cum învață sfânta Evanghe
lie" preoții și a înlătura păcatele canonice, „necăderile", că
sătoriile „pănă la al cincele văr", „cuscriile" și „cumetriile",
și despărțeniile ; cu „giurații" săi împreună, el va putea „des
părți" și „birșăglui" cu o gloabă de 12 florini L Astfel ajun
seră în stăpânirea lui și bisericile românești calvine din acest
oraș și, de bună samă, din Lugoj și Caransebeș, dar nu ace
lea, strict ortodoxe, din părțile turcești, supuse Pașei din Ti
mișoara, ale Inăului și Lipovei, unde se întâlnește încă la
1608 un Vlădică fără reședință, de bună samă Român, Sava,
urmaș al unui Teodor Vlădica, pe care-1 aflăm pomenit în
cursul luptelor lui Sigismund Bâthory cu Turtii, la 1595 1 2.
Ianăș din Inidora ajungea astfel a porunci „în chipul" sin

gurului Vlădică românesc din Ardeal și Țara Ungurească
prin întărirea din 1628. Același sistem fu întrebuințat și în
Maramurăș, unde aceste drepturi de visitare, de judecată, de
strângere a veniturilor le capătă „smeritul Ioan, arhiepisțcoȚ
pul“, — cetește : arhidiaconul, sau protopopul —, și „chipul
Vlădicăi lui Ghenadie de Belgrad" sau, mai solemn, „cu mila
lui Dumnedzău chipul vlădicescu popa Ion din Maramureș",
și anume „din erașul-de-sussu, din Vișeul-de-sus" cu locuința.
Puterea lui se întindea pănă la Telciu, și el avea dreptul
de a pune și de a scoate protopopi pentru Ținuturi ca acela
1 L. c.
2 Cf., după Mărki, Boroș, în Unirea pe 1894, p. 189 și urm.; Wolf-
gang Bethlen, Historia, la aceste date.
al Bistriței, al Moiseiului, unde călugării putneni făcuseră un

metoh al lor l, al Budacului* 2, al Mocodului și vidicului bis-
trițean, care obișnuia a-și ținea soborul și pe la Năsăud3,
— cari toți îi „dădeau samă de rândul venitului vlădicescu“4.
Stând la Vișău, cu ajutorul și poate scriitorul său, „erăi Avri-
lie“, preotul Aureliu, care-i împrumuta și pecetea pentru a-i
întări răvașele, Ioan înlocuia după putință pe vechii Vlădici
ai Vadului, grămădind pe episcopul rusesc de Muncaciu în
părțile de sus ale Maramurășului5.
Cât privește pe Ghenadie, el străbătea țara ca stăpân al
sufletelor românești. Odată-1 vedem poruncind din Sighișoara
cutărui birău să oprească rudele unui preot6.
Prin el, unitatea religioasă a Românilor din Ardeal și Țara-
în Țara-Românească, locul de plecare al măririi sale.
' V., pentru acest protopop, lorga, Doc. Bistriței, II, p. 53, no. CCLVIII;
Hurmuzaki, XIV, pp. 1398-9, no. MMDLXXIV.
2 lorga, Doc. Bistriței, II, p. 30, no. CCXIV; p. 42, no. CCXXXVII; Hur
muzaki, XIV, p. 1376, no. MMDXIX. V. și zTnd., p. 963, no. MCCCXLVII.
3 lorga, Doc. Bistriței, II, pp. 33-4, no. CCXX; Hurmuzaki, XIV, p.
1380, no. MMDXXVII.
4 lorga, Doc. Bistriței, I, p.43, no.LVIlî; p. 63, no.LXXXIV; Hurmu
zaki, XIV, p. 969, no. MDCCCLV1.
5 V. mai sus, p. 225 și urm.
6 lorga, Doc. Bistriței, I, p. 42, no. LVII; Hurmuzaki, XIV, p. 963„
no. MDCCCXLV.
238 N. lorga
Cu Ieremia-Vodă, cu neamul întreg al Movileștilor și cu bo

ierii cari-i păstrau credință, fugiseră la Hotin cei patru ie
rarhi ai Moldovei. Ei erau: Mitropolitul Gheorghie *, epis
copul de Roman, Agafton, cel de Rădăuți, Teodosie Bar-
bovschi, călugăr din Pobrata, care fusese învățătorul, „das
călul", tânărului fiu al lui Petru-Vodă Șchiopul, Ștefan-Vodă,
și în anii pe cari bătrânul Voevod apucă să-i mai petreacă
în Apus, la Innsbruck și Bozen1 2 și care, întors în Moldova
cu Vlădica Gheorghie, înlocuise, după data de 25 Mart 1598,
pe Rădăuțeanul Amfilohie, necunoscut altfel3, și, în sfâr
șit, episcopul de Huși, Ioan4.
Prin urmare, în primăvara anului 1600 ființă și această
nouă episcopie a Hușilor. N’avem hrisovul domnesc de în
temeiere, din partea ctitorului ei, leremia Movilă, dar s’a
păstrat în traducere actul de danie din 71 —, fără unitate în
cifra datei și fără însemnarea de lună și de zi, prin care Ie
remia-Vodă, „robul stăpânului său Domnul Dumnezeu și Mân-
tuitoriul nostru Iisus Hristos și închinătoriu Sfintei Troițe",
sfătuindu-se cu ierarhii Bisericii moldovene, între cari și cu
acest nou Vlădică Ioan, dăruiește „noului" său lăcaș de ru
găciune, Episcopia, cu hramul Sf. Petru și Pavel, satele pe
care le avuse pănă atunci el însuși, Domnul, în hotarul Hu
șilor : Plopenii, Cozienii, Roșieștii, siliștea Crețeștii și Spă-
riații, precum, și, peste Prut, în Ținutul Lăpușnei,. satul Că-
căcenii5. Mărturiile boierilor, care sânt întocmai ca și acelea
dintr’un document al lui lererfiia cu data de 12 Maiu 7114,
1 V. mai sus, p. 192 și urm.

1 Hurmuzaki, XI, tabla.
3 Pomenirea lui Amfilohie la 2 August 1597 ; Hasdeu, Arch. ist., 111,
p. 76; cf. Wickenhauser, Radautz, pp. 20-1 : e pomenit și la 22 Ianuar
1597; Solka, p. 67: la 25 Mart 1598. La Rădăuți aflăm pe Mardarie, în
ziua de 10 August 1594, același an; Hurmuzaki, XI, p. 905.
4 V. și Melchisedec, Cron. Rom., I, p. 226: pomenirea lor în 1600,
fără lună, de leremia.
5 Melchisedec, Cron. Hușilor și a episcopiei cu asemenea numire,
București 1869, I, p. 91 și urm.
adecă 1606 1 — cu acea deosebire că în actul pentru Huși

pârcălabi la Roman sânt Crâstea și Gherman, pe când ce-
Jalt are în locul lui Gherman pe Manole, care nu se mai în
tâlnește statornic de aici înainte —, ar arăta că această d’in-
tăiu întăritură de moșii pentru episcopia de Huși trebuie pusă
în primăvara sau vara anului 1606, în orice cas nu înainte
de sfârșitul lui Iunie, când Ieremia-Vodă își mântui viața. De
oare ce însă actul din 12 Maiu 1606 are ca Mitropolit pe
Teodosie Barbovschi, pe Ioan ca episcop de Rădăuți —deci
el înaintase — și la Huși pe Filotei, și schimbarea Mitro
politului, a episcopilor de Rădăuți și de Huși nu era încă
încă săvârșită la 21 August 1604 2, trebuie să se admită că
dania lui Ieremia-Vodă e din ultimele luni ale anului 1604,
din 1605, sau din cele d’intâiu luni ale lui 1606.
Cu privire la adăugirea acestei a/«episcopii moldo

venești poate să lămurească și o scrisoare, dintre 1597 și
1599, a lui Meletie Pigas, Patriarhul ^Jexafidriei. Din ea se
vede că Ieremia-Vodă ceruse „Marii Biserici" constantino-
politane, conduse atunci de Meletie, recunoașterea Mitropo
liei Moldovei ca „arhiepiscopie" canonică și că în vederea
acestei recunoașteri se crezu de cuviință a mai da un su-
fragant noului arhiepiscop, care primi chiar „mantia patriar
hală cu patru îrichipuirfy'și cu patru izvoare", precum și
mirul. Dar Pigat plecă la Alexandria înainte de a se fi luat
o hotărâre și a se fi pus în scris tomos-uX patriarhal pentru
eparhia Hușilor ’.
Motivul întemeierii acestei mai nouă diecese moldovenești

ce poate înțelege gândindu-se cineva la împrejurările poli
tice de atunci ale Moldovei. Răscoala lui Aron-Vodă, to-
1 Melchisedec, Cron. Rom., I, p. 22 și urni,; cf. Hurmuzaki, XI, p. 908.

* Melchisedec, Cron, Rom., I, p. 228 și urm.
8 Melchisedec, în An. Ac. Rom., III, p. 37 și urm., după ms. din Chalke-
Pentru Meletie Pigas, cf. și Agatanghel Ninolachi, MeXâv.o; 5 Ilij-fâ;
(1545-1602), Canea (Creta),’ 1903.
240 N. lorga
varășul de alianță și de lupta al lui Mihai Viteazul, dăduse

țerii Ținuturile pierdute către Turci în 1484, când s’a luat
Chilia și Cetatea-Albă cu o întreagă zonă sau raiă de sate,
și mai ales în 1538, când Sultanul Soliman, înlăturând pe
Rareș, ridică hotarul acestei raiele până sus la Bender și la
linia Bâcului. Ismailul și alte locuri vecine nu se întoarseră
îndată către Turci, și așezarea Tătarilor în Bugeac, pe care
cei d’intâiu o hotărâseră atunci pentru a sta în coasta prin
cipatelor, nu se îndeplinise. Pentru aceste părți smulse de la.
păgâni și ținute încă de Ieremia cu sprijinul lui Zamoyski — și
pe Simion-Vodă, fratele Ieremiei, îl vedem dăruind, la 28 Iulie
1606, mănăstirilor Râșca și Bistrița „locul numit Cavahul,r
— sau Cahul — „cu toate apele și cu toate gârlele care se
varsă în el si care iese din el, locul ce este de la stâlpii
Galaților (FdAdT'kHKM) până la Dunăre și cu tot venitul! -
se făcu deci noua episcopie, care fu a: *a Huși pentru
că aici erau moșii i dăruite și
pentru că în oraș eche de la
Ștefan-cel-Mare.
Sinodu ași (toOO).
încă fiind Mihai Viteazul îirlași, la 2 Iunie 1600, se deschise

sinodul pentru caterisirea episcopilor moldoveni fugari, cari
erau priviți ca răsculați și trădători față de Domnia cea
nouă. Afară de bătrânul Mitropolit Nicanor, scos anume
pentru aceasta din mănăstirea lui, Agapia, și de Petronie
de la Muncaciu, erau tot prelați greci, Patriarhul Nectarie
de Ohrida, Mitropolitul de Târnova Dionisie, Gherman al
Cesareii lui Filip, Teofan de Vodena și Efrem de Hebron.
Sinodul ținu samă de uneltirile lui Ieremia pentru a da
Țara-Românească fratelui său Simion, de dreptatea causei
i Hasdeu, Arch. ist., III, pp. 68-9.

lui Mihai, de trădarea fățișă a Vlădicilor, de refusul lor de

a se întoarce, chiar după ce Mihai îi rugase de aceasta,
prin protopopul Moldovei, cel mai mare în rang dintre cle
ricii rămași în țară, Teodor. Se hotărî, potrivit cu canoanele,
că ei „sânt căzuți din Scaunele lor și neiertați" : Dionisie,
fiind și exarh patriarhal în Bulgaria, căpătă învoirea de a
proceda la alegerea altor episcopi, cu obișnuitul sobor de
arhierei.
Mitropolitul târnovean, care și iscălește ca „vechil al
Moldovlahiei", nu zăbovi. Pilotei fu ales pentru Huși, iar
pentru Rădăuți Anastasie, care nu e cel care fusese până
atunci egumen de GalataJ, căci acela murise în alaiul de
pribegie al luT^PefruȘchiopul, ci viitorul Mitropolit moldo
vean, caligraful și ctitorul de mănăstire Anastasie Crimca.
La 15 și 19 Iunie 1600 ei jurau credință lujjjAihai, fiului aces
tuia, Nicolae-Vodă Petrașcu, și luau, în jurământul lor, înda
toriri care nu erau poate în obiceiul țeriPpână atunci. Vlă
dicii aveau să recunoască cele șepte soboare pentru „drep
tele dogme", să „păzească pravila și sfintele porunci cele
de demult"; nu vor primi niciodată mită și nu-și vor călca
datoriile nici de frica „împăratului, nici a Domnului", fie și
supt amenințarea cu moartea.
Dionisie rămase cu ei, nu numai ca vechil, ca până atunci,
ci ca „preasfințit domn și Vlădică Mitropolitul sfintei Mi
tropolii, de Dumnezeu păzite, a cetății Sucevei și a toată
țara Moldovei". Mitropolitul Cesareii stătea lângă el la ju
decată, și se pare că Ioan de Huși, care nu fu înlocuit, fă
găduise a se întoarce*2. Egumenul Atanasie de Bistrița și
alți călugări nu se sfiau a veni înaintea lor pentru măr
turisiri 3.
Când, peste puțină vreme, Mihai pierdu Moldova, Dio-
' V. catastiful Galatei în Hasdeu, Cuv. den bătrâni, I; cf. Hurmuzaki,

XI, p. 218, no. CCCLI; p. 251 și tabla.
1 lorga, Studii și doc., IX, p. 29 și urm.
3 Ibid.
16
242 N. lorga
nisie trebui să plece din țară. El se alipi pe lângă Radu-

Vodă Șerban, noul Domn al Țerii-Românești, și în fruntea
mărfurilor testamentului făcut de acest Domn ca pribeag la
Viena, în ziua de 28 Februar 1620, se află „Dionisie Palio-
log, Mitropolitul de la Tărnov" *.
Anastasie își așteaptă vremea pentru a întră statornic în
ierarhia moldoveneascăFilotei apare ca „fost episcop",
însărcinat să facă o hotărnicie la Sihla, în ziua de 21 Au
gust 1604 \ Până la începutul anului 1606, Teodosie Bar-
bovschi, care se pricepea să îndrepte manuscripte slavone *,
lua locul lui Gheorghie Movilă, care se stinse astfel cu
câteva luni înainte de fratele său Vodă-Ieremia (f 30 Iunie
1606), sau părăsi Scaunul de arhipăstor pentru a se adă
posti la Sucevița5. Peste puțin plecă din Scaun bătrânul
episcop de Roman, — fost, se pare 6, și tre$&6f Mitropolit7,—
Agafton, care avea încă de la 6 M.aiu ,160^ ca urmaș pe
Anastasie Crimcas. Ioan, din part^v lui, trecu atunci la
Rădăuți, iar Scaunul de Huși fu căpătat în sfârșit, după
o lungă așteptare de pocăință, de către Filotei.
1 lorga, Socotelile Sibilului, p. 201; Lăpcdatu, Doc., I: facsimile în

Floarea Darurilor,\\, și în primele ediții din lorga, Istoria Românilor
pentru poporul românesc.
* V. P. Partenie, Mitropolitul Anastasie Crimca al Moldovei, Bucu
rești, 1907.
’ Melchisedec, Cron. Rom., I, p. 228 și urm.
4 Melchisedec, în Rev. pentru ist., arch. și fii., 11 2, *p.4 52.
5678
5 Ibid., p. 50 : ar fi fost acolo la 1608-9, după inscripția de pe o
icoană.
6 Cf. mai sus.
7 Dacă n’au fost doi Agaftoni.
8 Același, Cron. Romanului, I, p. 237; Partenie, l. c., p. 19; v. și
Hasdeu, Arch. ist., III, pp. 68-9; cf. lorga, Ist. lit. rom., I, p. 223.
CAP. IX.
Biserica Moldovei supt Movileșiii întorși în stăpânire.
Mitropolitul Anastasie Crimca.
Aceștia fură episcopii din ultimele zile ale lui Ieremia

Movilă ; Simion îi avu și el în scurta lui Domnie, care se
mântui printr’o moarte năprasnică în Septembre din anul
următor. îi întâmpinăm pe toți și în stăpânirea vremelnică
a lui Constantin, fiul Ieremiei. în Ianuar 1612 acesta era
scos din Domnie de către Turci, dar încă din 1608,
înainte de mântuirea erei de relativă neatârnare a mân
drilor Movilești, Anastasie se întâmpină ca Mitropolit al
Moldovei, — întâiași dată, la 15 Iunie —, pe când la
Roman vine Mitrofan, ucenic al lui Agaftofr>și fost egumen
de Moldovița l. Teodosie Barbovschi isprăvise^rău păstoria
sa: el încercase a otrăvi în împărtășenie pe tânărul Domn,
o ticăloșie de care nu s’ar fi făcut vinovat, de sigur, nici-
2; el' fu descoperit și supus multă
unul din înaintașii săi 1
vreme la chinuri pentru a-și arăta tovarășii34.
Anastasie e ultimul represintant al cărturăriei celei vechi
slavone, al datinei de clădire a mănăstirilor frumoase, al
meșteșugului de împodobire migăloasă a manuscriptelor. Fiu
al târgovețului Ioan Crimca din Suceava și al Crâstinei, care
e îngropată la Pătrăuți, supt o piatră de mormânt cu data
de 1595 \ el poate fi acel „Ilie diiacu, fiul Crimcoae din
1 Partenie, l. c.,p. 19 și urm.; Melchisedec, Cron. Rom., I, p. 240; lorga,
Doc. Bistriței, I, pp. 12-3, no. XV; pp. 80. 99-100; Ist. lit. rom., I, pp.
232-3 și p. 232, nota 5.
’ Hurmuzaki, IV *, pp. 30-1-9, no. CCCXV: raport venețian din 29
Maiu 1610, după știri venite din Moldova. Pare să fie vorba de Teo
dosie.
’ Aceste chinuri ar fi urmat în 1610. Să nu fie vorba însă de bănu
ieli care să fi atins, o clipă, pe Anastasie însuși ?
4 Cf. lorga, Pretendenți Domnești, p. 76, nota 1 ; Kozak, o. c., p.
59, unde sânt lipsuri și greșeli în cetire; lorga, Neamul românesc în
Bucovina, p. 46; Studii și doc., XI, p. 47, no. 2; Melchisedec, în Rev-
pentru ist., arch. și fii., I *, pp. 70-3.
244 N. lorga
Suceava" pe care-1 pomenește o danie din 1587 a lui Petru

Șchiopul, care răsplăti cu siliștea Ungurașii, pe apa Sucevei,
pe acest ajutător credincios în lupta grea a bietului Domn
slăbănog cu năvălitorii Cazaci h Nu știm în ce mănăstire și-a
făcut învățătnra în ale bisericii și ale cărturăriei. Era însă un
caligraf cu gust și răbdare, de la care au rămas frumoase
manuscripte, împodobite cu miniaturi: Evanghelia din 1609,
cea de pe la 1614, Apostolul din 1610, Liturghia din 1610
și cea din 1612, manuscripte care se păstrează astăzi încă la
Dragomirna, afară de unul, aflător în Biblioteca din VienaC
Pe atunci, după Petru Șchiopul, care făcuse numai Ga-

lata, și leremia Movilă, care, cu tot neamul său mare, pu
ternic și bogat, dăduse terii o singură mănăstire, Sucevița,
râvna pentru clădirile sfinte începuse din rwfakkistor Ureche,
boier isteț și harnic, amestecat în lucrurile tainice ale mai
multor Domnii, iar, de la un timp, omul Movileștilor și epi-
tropul fiilor lui Ieremia-Vodă, alese un 1q^ ‘în fnunții Neam
țului, într’un ascunziș de codru, nu tqj^Nî departe de mă
năstirea străveche a Neamțului, și numi după pârâul sec ce
curge lângă dânsa mănăstirea Secului. Frumoasa, dar com
plicata, împleticită inscripție cuprinde data de 1602 pentru
zidirea începută în Iunieyși țîțârrtuită în Octombre 8; danii de
multe sate se fac de Nistor, de soția lui, călugăriță acum,
Mitrofana, — sora Movileștilor, se pare —, și de cei patru
copii ai lor, Vasile și Grigore, Nastasia, care luă pe Balica,
și Maria, viitoarea soție a lui Constantin Batiște Vevelli, în
cursul anului 16044.
Noul lăcaș mănăstiresc fu potrivit, în linii și podoabe,,
după Galata lui Petru Șchiopul, de care se deosebește
astăzi numai prin urâtele adausuri de mai târziu, un pridvor,
1 lorga, Studii și doc., I. c.

2 Melchisedec, în 2, *p.470 și urm.; I. Bogdan,,
p. ist., arch. și fii., 11
în An. Ac. Rom., XI, p, 21 și urm.
6 lorga, inscripții, I, pp. 29-30.
4 lorga, Ist. lit. rom., I, p. 227 și notele; Inscripții, I, p. 33.
o veșmântărie și o proscomidie \ Pentru Dragomirna sa, în

apropierea Sucevei unde se născuse, copilărise și lucrase
poate ca diac la cărți bisericești cu -foile împodobite, Anas
tasie Crimca, ajuns acum Mitropolit al terii, avea o am
biție mai înaltă. Din banii strânși de dânsul când el era mi
rean sau numai călugăr, până a nu ocupa statornic un Scaun
episcopal, și din aceia pe cari i-i dădură Stroiceștii, rudele
lui, el făcu, încă de prin 1602, prin meșterul Dima, poate
un Grec !, o bisericuță pentru bolniță, lângă o mănăstire mai
veche, de proporții mai restrânse, și probabil înjghebată din
lemn. Ca episcop de Roman el începu și isprăvi apoi bise
rica sa cea mare, una din cele mai frumoase în toată Ro-
mânimea: înaltă cum nu se mai ridicase alta până atunci, și
pentru aceia părând îngustă; nicio înaintare în linii, care sânt
cele îndătinate în sistemul arhitectonic al lui Ștefan-cel-Mare,
dar podoabe care se ivesc numai tatcuma: contraforturi lu
crate cu grijă, brâu săpat, cu înfățișarea unei funii împletite,
încingând toată zidirea, alte coQpe de piatră, sculptate în
același chip, urcându-SfR până la vârfurile bolților gotice, cadre
de formă nouă în jurul fereștilor, trandafirași, rosete de pia
tră pe toată întinderea turnurilor și, ici-colo, pe linia lungă
a funiilor împietite, care mai păstrează vechea lor zugrăvire
cu roșu, albastru și aur L O piatră de mormânt fără inscrip-
ție pe dânsa arată în această strălucită biserică sculptată lo
cul unde se odihnește ctitorul.
Pe urmele lui Anastasie se luă Domnul care veni în Mol

dova după scoaterea lui Constantin Movilă, încercatul și as
prul bătrân Ștefan Tomșa, care, -în rătăcirile lui de ostaș prin
Apusul catolic, nu uitase totuși vechea lege răsăriteană a lui
Tomșa-Vodă, pe care și-l invoca drept tată. Domniile lui mol
1 lorga, Sate și mănăstiri, p. 122 și urm.

2 Melchisedec, în Rev. p. ist., arch. și fii., 112, 3 p. 69.
3 V. lorga, Neamul românesc în Bucovina, p. 39 și urm.; Kozak,
<o. c., p. 11 și urm.
246 N. lorga
dovenești, despărțite prin năvălirea și scurta petrecere în

Scaun a lui Alexandru Movilă, încă unul din copiii Doamnei
Elisaveta a lui Ieremia, se pomenesc și prin clădirea mănăs
tirii bucovinene Solea. Ea are, ca și Dragomirna, pe care însă
n’a atinge în frumuseță, o ușă'în față și o altă ușă laterală,
bolți gotice, ciubuce împletite și rosete, — înoirile cele mai
însemnate ale unui timp care, păstrând tipicul în stil, căuta
să-și puie pecetea măcar în deosebita îngrijire răbdătoare a
amănuntelor
Anastasie, oricât ar fi căutat să se împace și cu Domnia ■
unui Tomșa, era, prin legăturile sale de înrudire ca și prin
recunoștință, un om al Movileștilor. Deci, când Alexandru-Vodă
cel nou birui și se așeză în Scaun, Anastasie îi turnă pe
frunte mirul Domniei. Iar, când cel din urmă^Hp șirul dom
nesc dat de familia Movilă fu izgonit d^ Turci și Radu
Mihnea, cârmuitorul muntean, se strămută în Moldova, zilele
păstoriei lui Crimca erau numărate, /și, de fapX el fu înlă
turat, de și numai pentru câtva timp, în 1617.
Tot pe atunci, dar nu în urma hotărârii vre unui sinod de
răsbunare, ca acela din 1600, ci pe încetul, fură înlocuiți și
ceilalți ierarhi moldoveni: episcopul Pavel Nemțeanul, de
Roman,— de la 1613 —, făcuse loc încă din 1616 lui Atanasie ;
episcopul de Rădăuți —, urmaș, încă din 1609, al lui
Ioan —, Efrem, de obârșie duhovnicească din Moldovi a, își
părăsește Scaunul de prin 16151 2. Filotei de Huși nu se
mai întâmpină după 1613 3. Mitropolitul mazil se va fi adă
postit la Dragomirna; Pavel se dusese la metania sa din
Neamț, unde-1 aflăm încă' la 7132 — -1623-4 — și unde
i se vede mormântul, cu o inscripție slavonă, distrusă în
parte4. __________
1 Cf. Wickenhauser, Solka, și lorga, Neamul românesc în Bucovina,
p. 72 și urm.
fî* V. Wickenhauser, Radautz, pp. 22-4; Kozak, o. c., pp. 189-91.
3 Melchisedec, Cron. Hușilor, I, pp. 102-3. Urmași: Efrem (—1617),.
Iosif, Mitrofan (de la 1617); ibid.
* Melchisedec, Cron. Rom., I, p. 251 ; Notițe, p. 5.
PARTEA a IV-a
INTEMEIAREA ÎNRÂURIRII GRECEȘTI

/
PRIN
RADU-VODĂ MIHNEA
I.
împrejurările Bisericii munfene după Mihai Viteazul.
Moștenirea lui Mihai Viteazul căutase s’o aibă întâiu Si-

mion Movilă și Radu Șerban. Acesta;din urmă biruise și a-
vuse o stăpânire îndelungată pentru acele vremuri și împo
dobită cu biruință. în ceia ce privește însă Biserica, ea nu
înseamnă nimic, și ca adevăratul urmaș al lui Mihai Viteazul
trebuie privit numai acel Domn care căutase și înainte să-l
înlăture, cu ajutorul Turcilor, și care-și așezase în sfârșit pu
terea pe sfărâmăturile norocului trecător al lui Radu Șerban,
— Radu-Vodă Mihnea, prigonitorul, în Moldova, — unde
trecu la 1616, lăsând Țara-Românească pe numele „coconu
lui" său Alexandru și în sama Doamnei lui, Arghira, — al
celui mai însemnat cleric de școală româno-slavonă din tot
acest timp, al lui Anastasie Crimca.
Radu era fiul lui Mihnea-Vodă „Turcul" sau Turcitul,
evlavios creștin, ctitor și dăruitor de biserici și mănăstiri
înainte ca, de frică, să se prindă de poala lui Mohammed
mântuitorul. Fusese crescut, spune cronica, în părțile ră
săritene, după mazilia părintelui său și peirea lui sufletească :
o cronică în care se cuprind știri din acele vremi chiar,
spune că mama lui Radu, „Doamna" Vișa, de fapt numai
o iubită a Măriei Sale viitorului Turc cu mai multe neveste ’,
1 V. lorga, Contribuții la istoria Munteniei, passim.

248 N. lorga
fură pe fiul ei, pe „copilul mai mic" al Domnului, și-l as

cunse, mulțămită vre unuia dintre călugării greci cari erau
totdeauna la îndemână în țerile noastre, la mănăstirea Ivi-
rului, a Iberienilor, de la Muntele Sfânt Athos. De aici el
trecu la Veneția, trimes — se spune — tot de ocrotitorii
și crescătorii săi, călugării, de bună samă în chiliile bisericii
grecești de acolo, Sf. Gheorghe, în cimitirul căreia se odih-
nia, de la 1599, Zotu Țigară, ginerele lui Petru Șchiopul
și, în acest chip, ruda tânărului cocon Radu Când fu
numit, la 159ă, în locul lui Mihai Viteazul, pe care Turcii
credeau că-1 vor putea scoate, Radu era încă la carte, în
depărtata Veneție, și tatăl său, beiul, merse înainte pentru
a-i lua în stăpânire Scaunul, în care acum, ca Turc, nu putea
fi decât trecătorul ispravnic al fiului său nevrâstnic. în 1596
Radu învăța acolo „literele" și cerea turcesculiX.său părinte
cai de războiu. Dar, încă în cele d’intâiu zile ale (destui an,
el trebui, în nădejdea unei Domnii de fapt, să treacă Marea,
la Ragusa. De aici merse lai1' Constantinopol ‘ și, până căpătă
steagul de numire pentru Țara-Românească, el nu mai părăsi
Capitala turcească 1 3.
2
însă, din cât stătuse la Athos și în Veneții tânărul învățase
„carte grecească și latinească". Trăit într’un mediu curat
grecesc și monahal, el ajuns.e un sprijinitor de căpetenie
al ierarhiei și culturii răzimate pe vechi rosturi răsăritene,
în toate stăpânirile, asigurate și deosebit de pompoase, de
care se învrednici în viața sa. Un lăudător grec al lui
adaugă că știa și limba arabă, așa încât se putea înțelege,
într’un stil învățat și elegant, cu Tureii, stăpânii săi, slujiți
totdeauna cu credință de dânsul, de-a dreptuls. Acest om
cu însușiri care l-ar fi făcut astfel un „mare filosof", avea
creșterea, cunoȘtințile și concepția care erau de nevoie pentru
a face din el, Domn românesc de două ori în principatul
1 Hurmuzaki, XI, p. 534, no. DCLXIV ; cf. lorga, Contribuții, p. 99

și urm.
2 Ibid.
3 lorga, în An. Ac. Rom., XXI, pp. 13-4.
muntean, de două ori în Moldova, iar, de la 1623 la 1626,

timp de trei ani, în amândouă țerile noastre, — având la
București, de formă, ca locțiitor pe fiul său Alexandru Coco
nul, — întemeietorul unei politice mărețe, întemeiate pe co
munitatea de lege ortodoxă a creștinilor din împărăția tur
cească, pe înfrățirea lor sufletească în aceiași cultură supe
rioară elenică, pe supunerea lor către aceleași supreme auto
rități bisericești, — politică de la care celorlalți ortodocși
li-au venit ajutoare bănești, tipărituri bisericești, școli înalte,
iar țerilor românești de la Dunăre o cinste, o strălucire, un
prestigiu, — ce-i dreptul, foarte bine plătite, — pe care un
le avuseră până atunci în același grad.
Radu moștenise de la înaintașii săi pe Mitropolitul Luca,

care ar fi fost numit chiar, ca episcop de Buzău, după o
însemnare nesigură, la 1587, deci în Domnia lui Mihnea,
tatăl lui Radu în 1605, după aceleași însemnări, în zilele
lui Radu Șerban, totuși un Domn de țară, cu privirile în
dreptate către Apus și către cellalt împărat^Luca fu înaintat,
— fără a trece prin Râmnic, unde aflăm pe Teofil și pe un
Efrem, pomenit la 1602, la 1606 și până la 1612 1 23, — la
Scaunul metropolitan, în care, înlocuind pe un Ieremia, cu-
noscut numai prin pomelnicul Mitropoliei8, el stătu până la
1629 4.
Totuși, în Septembre 1616, Patriarhul de Constantinopol,
Timotei, îl învinuia că nu ascultă după cuviință de dânsul,
cum fac toți „arhiereii de supt eparhia lui", și pentru acest
păcat, dovedit prin lipsa „peșcheșului anual legiuit sau altor
ajutoare pentru nevoile Bisericii" patriarhale, adăugându-se
și aceia că „n’a arătat primire și ospitalitate către oamenii
bisericești, că-i desprețuia și nu-i socotia întru nimic", îl
1 Lesviodax, o. c., p. 440.

2 Ibid.,, p. 432; Istoricul eparhiei Râmnicului, pp. 33-4; lorga,
Studii și doc., V, p. 292, nota 2.
3 Ibid,, p. 629, nota 1.
* Lesviodax, o. c., p. 399.
250 N. lorga
destituie, pur și simplu, pe acela care, de altfel, își „usur-

pase“ Scaunul și făcuse și alte păcate. Se încercă așezarea
unui Grec, cu totul străin, votându-se întăiu fostul Mitropolit
Ganos și Chora, Macarie, pe urmă un călugăr Ignatie, pen
tru a isprăvi cu protosinghelul Antim1. Tocmai atunci se
schimbă Domnia lui Gavril Movilă cu a lui Alexandru Iliaș,
și acest Domn trăit între Greci ar fi avut să înlăture pe Mi
tropolitul predecesorului său. Va fi rămas înlăturat, țara pri
mind sau ba pe intrusul constantinopolitan, pănă ce la 1618
Gavril-Vodă reveni în Domnie.
Artistul caligraf, care corespundea în Țara-Românească
miniaturistului moldovean Anastasie Crimca1 2*, rămase deci.
El era, spune același panegirist care a lăudat pe însuși
Radu-Vodă, un „om bun și de credință, având din fire o
inimă deschisă, crescut din fragedă vrâstă în starea mona
hicească și deprins foarte la caligrafie" ; creșterea lui bună
se lămurește și printr’aceia că era din Cipru 8, insulă gre
cească, supusă Venețienilor, ca și acel preot Adam, rob răs
cumpărat de la Turci, care întovărășise^ pe Petru-Vodă
Șchiopul prin rătăcirile apusene ale acestuia 4. -Radu-Vodă-i
datoria recunoștință pentru că el lucrase, cu alți boieri, ca
să-l aducă în Scaun. De și Grec de obârșie, îl vedem dând
hotărâri judecătorești în românește5 și puind supt ele iscă
litura slavonă îndătinată. Ca episcop de Buzău, el a scris
supt Mihai Viteazul, la 1594, o strălucită Evanghelie greacă,
ce se păstrează încă în Ierusalim6. Cu Mitropolitul Anas
tasie al Moldovei a trăit în bune legături, și acesta, pentru
că a dăruit la Târgoviște niște „proloage" slavone, e însemnat
1 Hurmuzaki, XIV1, pp. 112-3, n-le CCXII-III.

* Pentru un manuscript de Psaltichie de „arhiereul Iacov din Mitro
polia Ungrovlahiei" (1623-4), v. revista Miron Costin, IV, 4.
1 L. c., p. 13.
4 Hurmuzaki, XI, tabla. Patriarhul rusesc Ignatie de la 1605 e alt
Cipriot.
5 Lâpcdatu, Doc. rom., I, p. 37-8.
6 Papadopulos Kerameus, 'IspoaoXuiiiTixT] III, pp. 199-200 (4)..
în rândul arhipăstorilor munteni ’. Mormântul Iui s’ar fi

aflând la foasta mănăstire Izvoranu din Buzău, ctitoria luir
se vede.
Ceilalți ierarhi munteni n’au fost Greci nici pe vremea

acestui inbitor al elenismului bisericesc, cultural și politic,.
Din potrivă, la Râmnic ajunge, încă din 1619 123, Teofil cel
nou, fost stareț la Bistrița, mănăstirea de cărturari a Craio-
veștilor de odinioară s. El e acela care a scăpat de profa
nare, în timpul năvălirii Ungurilor lui Băthory Gâbor, la
1610-11, moaștele Sf. Grigorie Decapolitul, mândria și scutul
mănăstirii, și, când veni Radu Mihnea să li se închine, supt
același Teofil, el plăti pentru a se face oaselor sfinte un
chivot de lemn trainic și scump4. Teofil erâ'un iubitor de
carte românească și punea să se scrie în limba țerii chiar și
pe odoarele pe care le dăruia, precunAșKvede pe crucea dată
de el Bistriței ca episcop pe Râmnic, într’o vreme când
limba slavonă era în deosebi iubită și scoasă la iveală cu
orice prilej5. De la dânsul va fi moștenit urmașul lui în
egumenie, Anania, pe caligraful Mardarie, care se întâlnește
la 1627 6. în sfârșit, îndemnului său i se datorește preface
rea în limba noastră a celui d’intâiu Cronograf, cu înădire
de anale sârbo-bulgărești și de știri privitoare la toate țerile
noastre7, de către un Mihail Moxalie, în 1620, care a în
trebuințat „izvoade", originale și slavone 8; felul bucuros în
care se vorbește de izgonirea lui Alexandru Iliaș, „un Grec“,
de către Lupu Mehedințeanul, „Lupu Românul, care fusese-

* Istoricul eparhiei Râmnicului, p. 35.
3 lorga, în An. Ac. Rom., XX, p. 47 ; XXI, p. 11.
4 lorga, Inscripții, I, p. 197, no. 5.
5 Ibid., p. 198, no. 10.
6 Odobescu, în Revista Română, I.
7 V. lorga, Studii și doc., III, p. 1 și urm.
8 Ed. Hasdeu, în Cuvente den bătrâni, 1; cf. lorga, Ist. lit. rom., I, p..
235 și urm.
252 N lorga
Paharnicul lui Șerban VoevodP, de „tăierea tuturor Grecilor

lui și răpirea comorilor lor“, de aducerea lui Gavril Movilă,
„căruia i se dă Țara-Românească“, se potrivește, nu numai
cu părerile domnitoare atunci în Oltenia, dar și cu acelea pe
•care le hrănia Vlădica Teofil însuși, un dușman al străinilor
și al rosturilor lor
Nu știm de ce neam va fi fost Chirii de Buzău, care ar
fi păstorit de la 1612 la 1620; urmașul lui însă, Efrem,
arată prin numele său de familie chiar, Trufășel, că se ridi
case dintre clericii din țară 12.
Cât privește pe stareți, Grec a fost, după cât știm, nu

mai unul singur, și anume învățatul și meșterul caligraf3
Matei, născut în Pogoniana Asiei Mici și fost, câtva timp,
protosinghel la Constantinopol, iar apoi ^pișcop al Mirelor,
portul din aceiași Anatolie care păstrează,-dacă nu moaștele,
strămutate de corăbieri italieni la Bai^pfaăcar amintirea Sfân
tului Nicolae făcătorul de minuni. Matei aflase bună primire
în Moldova, la 1599, în mănăstirea Sfc Sava, și apoi în Țara-
Românească, pe timpul când Radu Șerban stăpânia încă asu
pra ei; i se dădu în samă mănăstirea domnească a Dealu
lui, — cu același hram al Sf. Nicolae —, unde se înmormântă
pe vremea lui și fugaru) Domn moldovenesc Mihăilaș Mo
vilă, ginerele lui Radu Șerban4. Radu Șerban însuși a făcut
mănăstirea Comana, undQei s’au adus apoi și oasele, tocmai
din Viena5. Aici scrise el versuri întru lauda Fecioarei, Viața
1 Și de Mihai-Vodâ se spune că avea dreptul să aștepte, în 1600, aju

torul, nu trădarea Ardelenilor; lorga, Studii și doc., III, p. 6.
2 Lesviodax, o. c., p. 440. /
3 Papadopulos Keranieus B:6Xto9>jx7], I, p. 257 și urm.
(161): ms. al lui Nicolae Milescu ; III, pp. 196-7 (2), 2 )l (6), 208-9 (10);
IV, pp. 147-8 (175), 412 (433); 'lsp. SraxooXoȚca I, p. 438 și urm.; Lam-
pros, "Aîov 5po;, p. 306.
4 lorga, Inscripții, I, p. 99, no. 3.
5 Ibid,, p. 84 și urm: Lâpedatu, în Buletinul comisiunii monumente
lor istorice, 1.
și „slujba" Sf. Paraschive și o cărticică împotriva Latinilor

Suferind și el de pe urma năvălirii „Ungurilor celor răi",.
Matei află scăpare în peștera de la Bistrița a Sf. Grigorie
Decapolitul și, spre mulțămită, îi scrise, tot în grecește, nea
părat, slujba, cu o prefață istorică despre întâmplările din
1610-11, prefață pe care o prefăcu apoi într’o scurtă cronică
a războaielor lui Radu Șerban1 2*. Se bucură de venirea lui
Radu Mihnea în Scaun, dar rămase în țară și după plecarea
acestuia, dând sfaturi versificate lui Alexandru-Vodă Iliaș și
povestind, în același graiu al poesiei, cele petrecute în țară
de la începutul Domniei lui Radu Șerban până în Iunie 1618 '.
El urma astfel cronica rimată a Vistierului Stavrinos, unul din
boierinașii greci ai lui Mihai Viteazul ale căruia „isprăvi" s’a
crezut în stare să le cânte 4. Lucrarea și-o p>țjse supt scutul
unui ocrotitor, care era nepotul de sorăâl lui„ «Petru Șchio
pul, Banul Ioan. Matei nu e un înșirător de fapte contem
porane dintre cei obișnuiți, ci, Grec cu iubire de neamul
lui, — pe Români însă dă sfat alor sal a-i cruța, căci
doar Grecii lui se hrănesc din munca acelora, — el plânge
sfârșitul lui Mihai-Vodă, Delî-Mihali, în care nădăjduia Ră
săritul dorit de libertate, și cere ajutor de la regele Spa
niei, de la Venețieni și de la Rușii „bălani" ai Moscului,
pentru ca un împărat creștin să stea iarăși în Constantino-
pol și, din strana Sf. Sofii, în lumina „soarelui dreptății",
să asculte slujba Patriarhului Lumii întregi. Pentru locuitorii
țerii care-1 ținea, Matei cere dăjdii mai puține, drumuri mai
bune și șcpli mai înalte din care să iasă altfel de preoți decât
bieții „mâncători de colivă" din vremea sa5.
1 Ms. Erbiceanu; Le Quien, Oriens christianus, I, col. 970; An. Ac

Rom., XXI, p. 2 și nota 1. Cf. Hurmuzaki, Supl. II’, p. 333.
2 An. Ac. Rom., XX, p. 45 și urm.; XXI, p. 7 și urm.
8 Reprodusă în Papiu, Tesaur, I; pentru cele d’intăiu ediții, v. Ma
gazinul istoric, I, p. 251 și urm. și G. Dem. Teodorescu, în Literatură
șiârtă română, I.
4 Aceleași ediții.
5 Data morții lui nu e cunoscută, dar trebuie să fie apropiată de aceia
pn ai doilea Grec de la Curtea Domnilor noștri din acest
timp e Ierotei, arhiepiscop de Monembasia, vechea Lace-
domonă. încă din anul 1570, el sau, cum spune titlul publi
cației de care vorbim acuma, în adevăr Dorotei', scrisese un
Cronograf într’un stil deosebit, și cu o concepție chiar, mai nouă.
Scriitorul veni In noi din Rusia Țarului Ia 1591, și, „arhiereu
cinstit", scrie consângeanul său Matei al Mirelor, fu ucis
la 1618, în clipa răsbunărilor săvârșite împotriva elementului
grecesc de răsculații Lupului Mehedințeanul. I se tăie capul,
și trupul desbrăcat de veșminte fu aruncat în drum, sfârșit
nevrednic pentru un om de carte și de cinste. Cartea B-.6X;ov
lOToptxdv se tipări numai în 1631, la Veneția, cu cheltuiala
lui Apostolo, fratele lui Zotu Țigară* 12*, care întrebuințează
acest prilej pentru ca să laude pe Alexandru Coconul, așa de
bine crescut prin îngrijirea unui tată atât înțelept, care
de cinci ani îl lăsase acum să-și caute singur/ după pricepe-
rea lui, de sarcina și greutățile Do
Predica la Curte o făcea la 161 dinul, din Ro-

dos, vestit prin Didahiile sale, și el traducea la Iași în 1619,
supt Radu Mihnea sau puțin timp xlupă căderea lui, Viața
Sf. Sava în limba grecească vulgară8. Iar la 1632 grija cu
vântărilor serbătorești ca și a tălmăcirii pentru solii sau că
lătorii străini o avea un jCretan, preotul Benedict, care în
vățase șepte ani teologie la Wittenberg și știa astfel, pe lângă
limbile greacă și arabă, latinește, italienește și nemțește 4.
când își încheie cronica. Trăia la 2J Novembre 1621. V. Papadopulos

Kerameus, 'Isp. IV, p. 412 (435). Cf. și Lăpedatu, Episcopia Stre-
haii, p. 7, nota 2.
1 E opinia d-Jui D. Russo.
* V., pentru moartea lui, Papiu, Tesaur, I, p. 347; cf, Legrand, Z?z-
bliographie hellenique, I, p. 291 ; Papadopulos-Kerameus, o. c., I, p. 194
și urm. (III); p. 66 (28).
8 Papadopulos Kerameus, o. c., III, pp. 149 (90), 235-6 (5); IV, p.
147 (175); Lampros, o. c., p. 381.
4 Călătoria lui Strassburgh; și în Cipariu, Archivu, p. 13,
„Vlădica Pafomie", care-și luă o vie la Târgoviște, Anto

nie, care stătea la Argeș, „piscupul" care locuia la Tânganul
pe 1629-30 par să fie și ei din rândul Grecilor lui Radu
Mihnea ca și Haralambie, ce locuia la Snagov în 1625 1 2.
II.
Arhierei greci în trecere prin țerile noastre.

Chirii Lukaris.
în sfârșit, precum odată Patriarhul Ieremia venise la noi

pentru a primi darurile Domnilor și răsplata boierilor și
egumenilor, cari-1 puneau să iscălească spre întărire pe actele
lor de proprietate sau să li se dea gramafe patriarhale cu
blăstăm, spre veșnică stăpânire, astfel sosi în Țara-Româ-
nească și apoi în Moldova vestitul R^ttr Alexandria
Chirii Lukaris.
El fusese trimes inca din 1594 ca „s'mghel" în Rusia po
lonă, de către Meletie Pigas, pe atunci Patriarhul Alexan
driei, pentru a sprijini pe Vasile de\Ostrog în luptă cu
Uniții3 și luase asupră-și conducerea școlii de teologie or
todoxă și limbă grecească de acolo4. El stă apoi în strânse
legături cu ortodocșii din Liov, cari se uniseră în jurul bi
sericii Adormirii, „bisericii moldovenești", a lui Alexandru
Lăpușneanu și a vameșului său Constantin Corniact 5, zidită
din nou cu ajutorul lui Petru Șchiopul și al Stroiceștilor6
1 Hasdeu, Arch. ist., I, pp. 35, 105.

* Lăpedatu, Episcopia Strehaii, p. 7, nota 2.
8 Chrys. Papadopulos, o. c., p. 29 și urm.
4 V. și luciarea, mie neaccesibilă, a lui Osviannicov despre Patriarhul
Constantinopolei Chirii Lukaris și lupta lui cu propaganda latină
în Răsărit; Novocercasc, 1903.
5 Cf. lorga, Relațiile cu Lembergul, p. 39 și bibliografia’ citată acolo ;
acum și P. P. Panaitescu, în Buletinul Comisiunii monumentelor isto
rice pe 1928.
6 Hurmuzaki, Supl., II1, p. 315 și urm.
2o6 N. lorga
și dusă mai departe, „într’o formă măreață și mai mândră"

— fără a o mântui —, de leremia Movilă ’, care spune fru
mos, într’o scrisoare a lui diu 1598, că va cheltui cu această
biserică în străinătate, măcar că și în țară sânt „multe bi-
rici și cetăți care cad în ruină". Din scrisorile lui leremia 12*
și lui Luca Stroici se mai vede că Vlădica Ghedeon Balaban
se întorsese acum la dreapta credință89 , sau se cuvenia să
fie cruțat de Domnul moldovean și de ai săi pentru a face
plăcere regelui Poloniei4: știm că urmașul lui, Iosif, a fost
sfințit de Gheorghie Movil6ă5.
Patriarhul de Alexandria însuși stăruia pe lângă nobilul
rutean Gavriil Teodorovici să facă și o tipografie pentru
cărți bisericești pe care să nu le fi prelucrat Iesuiții0: era
vorba chiar ca Lukaris să fie lăsat la Liov ca dascăl și con
ducător al tipoprafiei, în preajma lui Ghedetț^ Balaban7.
Un al doilea drum al lui Chirii, data aceasta£cu titlul de
„exarh", se făcu în 1599 ; la 28 Iulie^lâOO cneazul Constan
tin scrie regelui Poloniei că TrimesuLvsbsește acolo „cu scri
sori ale preasfințiților Patriarhi, de dat în Ostrog" ; el îl apără
de cursele dușmanilor lui religioși, cari voiau să-l oprească
la Uniev, după 'vești de la Balaban, arhimandritul neunit de
acolo8. La 1602, întors răpede, cum îi și ceruseră Polonii,
către cari avea alte scrisori patpârjiăle, el era ales Patriarh
în locul lui Meletie, răp
1 Ibid., pp. 451-2, no. CCXL; cf. pp. 457-8, no. CCXLIV.
’ Ibid:, cf. și n-1 următor ; apoi pp. 461-2, no. CCXLVII.
8 Ibid.
4 Cf. și ibid., p. 479 și urm., pp. 523-4, n-le CCLXXI-II; pp. 53'-8>
n-le CCLXXXI-II; p. 548; pp. 564-5, no. CCXC1X; p. 634, pp. 635-6,
no. CCCXLI; II2, pp. 177-8, 179, 283, 330, 343-5,345-51,358-61,364-7,
375, 383-4, 387-8, 425, 536, 586.
5 Mouravieff, A history of the Church of Russia, Londra 1842,
p. 144.
6 Chrys. Papadopulos, o. c., p. 34; și după scrisorile lui Pigas tipărite de
Regel, în Analecta byzantino-russica, Petersburg 1891.
7 Ibid., p. 35.
8 Hurmuzaki, Supl. II2, p. 628. ,
9 Ninolachi, o. c., p. 167. V. și Michalcescu, Die Bekenntnisse tind
Văzu răpede însă că acolo, în Egipt, e numai sărăcie și

neputință și alergă iarăși în părțile noastre pentru a încerca
înviarea ortodoxiei dincolo de hotarele Moldovei. Tipografia
din Liov începuse a lucra și, îndemnat de exemplul dat
acolo, Ieremia-Vodă- trimete, la 12 Ianuar 1605, pe diacul
Andrei „ca să cumpere hârtie de scris cărți și să afle dieci
de scris cărți pentru treaba noastră", — ceia ce înseamnă
hârtie de tipar și dieci tipografi ca vechiul diacon Coresi'.
în 1613-5 Chirii ținea predici înaintea Domnilor, la ser-

bătorile cele mari*23. în 1620 încă, el lucra în Țara-Româ-
1
nească, atacând pe catolici în credința lor despre purcede-
rea Sf. Duh și Purgatoriu și scriind lui Radu-Vodă contra
azimei8, și dă știri despre împrejurările de războiu din Mol
dova prietenului său, cu care discuta și întrebări religioase,
Trimesului olandes la Constantinopol4. Pentru întreținerea
lui, Domnul îi dăduse marele sat Șegarcâ^ din Dolj, care e
numit, în Octombre 1622, „sloboQ^* lui, moșia lui scutită
de orice amestec al Cârmuirii56, și Chirii o alipi la stăpâni
rile mănăstirii Stănești, care în curând fu închinată Patriar
hiei de Alexandria fi.
în 1622, Mart, Lukariș^^jinit mai ales de represintantul
Statelor Generale ale Olandei, ajungea Patriarh de Constan
tinopol, căpetenie a ortodoxiei, pe care peste câtva timp era
s’o tulbure prin înoirile lui calvinești, ieșite și din prietenia
cu ocrotitorul său diplomatic 7. Scrisoarea de mulțămită, din
die wichtigsten Glaubenszeugnisse der gr.-or. Kirche, Leipzig, 1904,

p. 262 și urm.
1 Hurmuzaki, Supl. II2, pp. 343-4, n-le CLXXII-I1I.
1 Papadopulos-Kerameus, o. c., IV, pp. 59 (39), 23 și urm. (263),
415 (439). Cf. Legrand, Bibi, hei., IV, p. 269 și urm.; Xenopol și Erbi-
ceanu, Șerb, școlară, p. 374.
3 Michalcescu, Z. c., p. 263.
4 lorga, Studii și doc., IV, p. 178 și urm.
5 Idid., V, p. 437, nota 1.
6 Ibid., V, p. 142.
7 Ibid., IV, p. 182, nota 1.
17
258 N. lorga
Mart, e datată din Constantinopol, dar noul Ecumenic fusese

chemat acolo din Țara-Ro^ânească, unde locuia de atâta
vreme ’. Si mai târziu mănăstiri de la noi alergau, cu jertfe
bănești, după întăririle solemne ale lui Chirii și ale urmașu
lui său Ia Alexandria, Gherasim, cum face mănăstirea Radu-
Vodă pentru satul ei Izlazul, la 1626 1 4.
23
Față cu aceste vechi și strânse legături ale lui Radu-
Vodă cu acela care ajunsese a călăuzi Biserica Răsăritului
se înțelege acum mai bine mărturisirea lui Miron Costin că :
„Până nu de mult această țară [a Moldovei] a stat în ascul
tare de acel Scaun [al Ohridei] " — s’a arătat de unde vine,
după vre-un cas isolat de întrerupere a legăturilor cu Cons-
tantinopolul, această părere greșită —, „până la Radu-Vodă,
pe timpul stăpânirii lui Sigismund [al III-lea] în Polonia.
După cel d’intâiu războiu [între Turci și Piloni] la Hotin“,
— e vorba de expediția la Nistru a Sultanului Osman în
anul 1621 ; a doua Domnie moldovenească’ a lui Radu
începe însă numai în August 1623, la rfn>an și jumătate
după ce Chirii căpătă cârja celui fTTai mare între Patriarhi
—, „Radu-Vodă puse preoțimea acestei țeiri supt ascultarea
Patriarhului de Constantinopol" \ Ultima oară când un
Ohridan trece pe la noi e în August 1598, supt Ieremia-
Vodă, când Nectarie, calificat de Domnul Moldovei numai
ca „arhiepiscop de Ohrida* în Țara Sârbească", străbate
țara pentru a se duce în Polonia fără alt gând decât al
eleimosinei ' ; șederea lui „mai mult de un an de zile" în-
țară ne face să credem că el a fost întrebuințat pentru
crearea episcopiei nouă a Hușului și pentru sfințirea celui
d’intâiu ierarh al ei.
Astfel se îndeplinia în Moldova același fapt hotărâtor în
ceia ce privește ierarhia, pe care Mihai Viteazul îl săvârșise
cu treizeci de ani înainte pentru principatul Țerii-Românești.
1 Ibid.
’ Ibid., V, p. 437, no. 5.
3 I. Bogdan, Cronice inedite, pp. 17;-2.
4 Hurmuzaki, Supl. II *, pp. 378-9.
CAP. III.
Legături cu Patriarhii. Călătoriile și opera lui

Teofan al Ierusalimului.
Cu celelalte Patriarhii relațiile Principatelor erau mai rare
și mai puțin însemnate. întâmplător numai, Ioachim, patriarh
de Antiochia, dăruise lui Gheorghie Movilă, când acesta era
numai episcop de Rădăuți, la 1587, o icoană care se păs
trează încă la mănăstirea Sucevița '. Astfel de Patriarhi
nu puteau să aibă o înrâurire mai însemnată asupra vieții
noastre religioase, ci se iviau numai din când în când
pentru strâns pomeni: și Ioachim călătorise pentru acest
scop, ducându-se la Moscova, unde i se arătă numai prea
puțină cinste 123.
Din Ierusalim veni la, noi numai viitorul

_ ___patriarh Teofan,
trimes întâiu, la 1603-5, în Rusia^ Țarului pentru obișnuitul
ajutor bănesc 8. E același care, râ Mitropolit, la 1600, pri-
mise o cruce de la Doamna Neaga a lui Mihnea-Vodă Tur
citul, adăpostită la Athos, cu fiul din flori al soțului ei4.
După ridicarea sa în Scaun, Teofan merse, îndemnat și
de colegii săi patriarhali, spre Moscova, în 1617, luând iarăși
drumul prin țerile noastră5*. Data aceasta, el îndeplini în
Ținuturile rusești ale Coroanei polone, care fuseseră câș
tigate pentru Unire numai în ce privește deținătorii Scau
nelor episcopale, o mare operă trainică de reorganisare și
întărire a ortodoxiei. Patriarhul din Moscova, — unde Teofan
fu primit cu o deosebită pompă de către întemeietorul noi
1 Melchisedec, în /?ev. pentru ist., arch. și fii., 1, voi. II, p. 50. Cf.
D. Dan, Mănăstirea Sucevița, cu anexe de documente ale Suceviței
și Schitului celui Mare, București, 1923.
3 Ibid., p. 37.
* Hasdeu, Arch. ist., I l, p. 181.
5 Chrys. Papadopulos, o. c„ p. 43; Papadopulos Kerameus, 'Isp. 2-cax-,
1, p. 250 și urm.
260 N. lorga
dinastii de Țari, Mihail Romanov, — Filaret, fu ales într’un

sinod presidat de respectatul oaspete, care și sfinți pe noul
cap al Bisericii moscovite. Vechi greșeli față de canoane
sau de datine fură îndreptate într’un timp când Rușii aceștia
de la Răsărit nu se mai mândriau față de Grecii „eretici"
că fac crucea numai cu două degete și spun numai de
două, și nu de trei ori, „aleluia". Unde a fost numai cu
putință s’au întemeiat, după modelul „frăției" din Liov, alte
asemenea întovărășiri ortodoxe, menite să lupte împotriva
înrâuririi catolice, și având dese ori, pe lângă biserica al
cării nume îl purtau, un sprijin și în școli „elino-slave", de
dogmă, și latinești, „de litere".
Bisericii ortodoxe, rămase curate de amestec, i se dădu
o ierarhie, sfințindu-se deocamdată pe ascuns stareți și epi-
scopi de către Teofan, împreună cu repreșintanții colegilor
săi patriarhali, arhimandritul Teofan „ «Dintru 5 Alexandria și
protosinghelul Iosif pentru Constantinopol, și Cu alți doi
prelați greci, veniți întâmplător în^Rusia Mică, la Chiev,
Neofit de Sofia și Avramie de Stage. în ițoaptea de 6 Oc-
tombre 1620 ajunse astfel egumen la Chiev arhimandritul
Ilie Copinschi, iar peste trei zile Mitropolia Chievului se
dădea dascălului de până atunci Iov Borețchi; în câteva zile,
iarăși, era și un episcop de Poloțc și unul de Vladimir. Spri
jinul Hatmanului Cazacilor, dorința, din partea regelui Polo
niei, de a-și câștiga pe acești viteji și îndrăzneți luptători în
războiul început cu Turcii, lipsa de noroc în acest războiu
— catastrofa oștirii polone, chemate de Gașpar-Vodă, în
Moldova *1 —, siliră pe regele Sigismund să închidă ochii
asupra uneltirilor religioase, cu așa de însemnate urmări po
litice, ale arhiereului grec, care-i stătea de atâtea luni de
zile în țară, și, întâmplându-se ca Sigismund să moară peste
câtva timp, Vladislav, urmașul lui, trebui să recunoască
măcar în parte resultatele ostenelilor lui Teofan 2.
1 lorga, în An. Ac. Rom., XXI, p. 35 și urm.

Teofan plecase spre depărtata Moscovă, unde fusese che

mat, în Mart 1617, și el așteptă mult timp în țerile noastre
sosirea solilor muscălești cari trebuiau să vie la Constanti
nopol spre a-1 întovărăși într’o călătorie așa de grea și plină
de primejdii. Ei zăboviră însă foarte mult, prelungind astfel
petrecerea Patriarhului în Principate până în Iulie 1618.
în acest timp era cu neputință ca un om așa de râvnitor
pentru reforma bisericească să nu se fi îngrijit și de lucru
rile noastre. în Țara-Românească stăpânită de Alexandru
Iliaș — răscoala împotriva Grecilor, care aduse Domnia lui
Gavril Movilă, izbucni în Iunie 1618, după plecarea lui
Teofan —, Patriarhul găsi bune datini grecești, așa încât
n’avu prilej să se amestece Pentru vinovății pe care nu
le cunoaștem, dar probabil pentru oarecare moliciune în le
găturile lui cu catolicii, cărora Movileștii erau obișnuiți a li
impune episcopii1 2, Anastasie CrifnCa, Mitropolitul Moldo
vei, e scos, și în locul lui apare, la 25 Mart 1617, — cu
doi episcopi noi, Efrem de Rădăuți și Mitrofan de Huși, —
Mitropolitul Teofan, care poartă, poate fiu întâmplător, același
nume cu Patriarhul, al cărui ucenic va fi fost. Că el era
un străin, și nu un călugăr din mănăstirile moldovenești,
dovedește și faptul că, dupik retragerea lui, care se va fi
petrecut încă de la A6ț9> bdată cu ieșirea din Domnie a lui
Radu Mihnea, ocrotitorul său, Teofan își căută adăpostul
la Bistrița olteană, unde se află în 1622-3, ca fost „Mitro
polit al Sucevei" 3. Urmase acolo pe Radu, care luă Domnia
1 Dacă actul din 12 Februar 1618, publicat în Hasdeu, Arch. 1 2

p. 190, în care se întâmpină Gavrii-Vodă cu frații săi, Petru și Moise,
ar avea data de 1618 — și nu 1619 —, Teofan ar fi avut prilejul de a
cunoaște pe tânărul fecior de Domn care era să fie, în părțile rusești
supuse Poloniei, urmașul lui în opera de întărire a ortodoxiei.
2 V. declarația din 1605, către Papă, a lui Ieremia, pentru numirea lui
Arsengo, care de douăzeci de ani era la Bacău: „nominatum a me epis-
copum baccoviensem authoritate sua pontificali confirmare et sacram pro
episcopatu supradicto ei mittere non dedignetur“; N. Bută, în Anuariul
din Cluj pe 1926, p. 553.
? An. Ac. Rom., VIII, p. 196.
262 N. lorga
munteană în 1620, țiind-o până în August 1623. Dacă mai

târziu îl găsim iarăși în Moldova, stând, împreună cu egu
menul Partenie, în fruntea soborului mănăstirii lui Alexandru
Lăpușneanu, acesta se lămurește prin întoarcerea lui Radu-
Vodă în Moldova, la 1623 1 : odată el trimete oamenii săi,
dar de bună samă numai pentru afacerile călugărilor, între
cari se sălășluia acuma, la Vlădica ardelean Ghenadie Brad *2.
IV.
Nouă închinări de mănăstiri.

Petrecerea Patriarhului Teofan în Moldov^șe vădește și
altfel. Datina închinării de mănăstiri românești ^către Locu
rile Sfinte era mai veche, încă din ultimii ani ai veacului al
XVI-lea. Supt leremia Movilă se închinase. Secul sau „Xero-
potamul“, Xeropotamului din Atos, — refăcut de Lăpușneanul
cel bătrân —, de către Nistor Ureche și soția lui, ctitorii,
noului lăcaș 3. Și altă zidire a lui Nistor Vreche, biserica Sf.
Vineri sau Sf. Paraschiva din Iași, astăzi dărâmată 4, a fost
închinată încă de la întemeierea ei, și anume călugărilor de
la Muntele Sinai56 . Domnul ârișiiși nu închină Sucevița sa,
dar face daruri „lavrei celei mari a Sf. Atanasie din Athos“”,
făcută din nou și înzestrată cu o icoană îmbrăcată în argint
de la Neagoe-Vodă 7.
La 1606, în Domnia aceluiași leremia, care nu era totuși
’ Două scrisori ale lui Teofan „ariepiscop, ce-au fost Mitropolit", în

lorga, Doc. Bistriței, 1, pp. 35-6, no. XLVII; p. 42, no. LVI; Hur
muzaki, XIV, p. 897, no. MDCCLXX; p. 967, no. MDCCCL1I.
1 Ibid.
3 Cf. lorga. Ist. lit. rom., I, p. 227.
4 Cf. lorga, Inscripții, II, p. 196.
5 Melchisedec, Cron. Rom., I p. 246.
6 lorga, Studii și doc., VI, p. 413.
7 Cipariu, Archivu, p, 174; cf. mai sus, cap. corespunzător.
Istoria Bisericii românești 26-
un sprijinitor al rosturilor grecești, Ana, văduva Logofătului

Ioan Gole, și fiul ei Mihail închinau mănăstirea lor, zisă „a
Golii", către altă lavră de la Sf. Munte, Vatopedul h Dom
nul însuși crezu de cuviință să întărească această legătură,
părăsind, în același timp, unele din drepturile sale asupra
mănăstirii, care era să recunoască de aici înainte alt stăpân 12.
Pe vremea Moviieștilor trecu în atârnarea de Muntele Sinai
și mănăstirea lui Balica Hatmanul, „ce este la Galata lângă
târgul Iașilor, unde este hramul Sveti Arhangheli Mihail și
Gavriil și alți fără de trup puteri", adecă viitoarea „Fru
moasă" din jos de Galata, — mănăstire prefăcută de Iere
mia-Vodă, de fratele lui, Simion, și de Balica tânărul34, adău-
gindu-se și ajutorul de la Nistor Ureche și soția sa, Mitro-
încă de la 1614-5, Radu, care pjefăcuse^âl totul biserica

de lângă București a tatălui și bunicului 'Său, mănăstirea zisă
a „Radului-Vodă" după acest no®Ai mai insemnat ctitor —
biserica se păstrează și pănă azi, dar cu totul schimbată, cu
prinzând în ea frumosul mormânt &e marmură, cu inscripție
românească, al lui Radu —, o închină, ca semn de recunoș
tință pentru îngrijirea și învățătura ce-i dăduseră călugării de
la Ivir, în tinereță, acesteilalte mănăstiri athonice5; actul de
danie e datat 10 Februar 1613 G. Și poate că de atunci chiar
se închină mănăstirilor „de pe culmi", în Tesalia, Meteora,
1 Melchisedec, Cron. Rom., 1, p. 237 ; cf. Cipariu, Archivu, pp. 197,

317. Pentru cărți sfinte scrise cu, cheltuiala lui loan Gole, v. Melchise
dec, Notițe, p. 230 sau lorga, Inscripții, II, pp. 168-9; Conv. lit., XXV,
pp. 505-6.
2 Actul din partea Anei e datat: 20 Ianuar, iar cela't: 30 Mart 1606.
V. și Hurmuzaki, XVI, p. 111, no. CCX.
3 Hasdeu, Arch. ist., Il, p. 190.
4 lorga, Inscripții, II, p. 334 și urm.
8 Ibid., 1, p. 245.
0 Cipariu, Archivu, p. 316; cf. G. M. Ionescu, Ist. mănăstirii Co-
troceni.
264 N. lorga
mănăstirea Golgotei sau „Gorgotei", făcută din nou de un

Nicolae Vistierul din Ianina ’.
Când Teofan se găsi în Iași, Radu-Vodă se gândi a-i da
una din mănăstirile țerii. Aici însă el n’avea, și n’avu nici pe
urmă, o ctitorie a sa, căci în zilele lui se făcu numai, după
un plan mai vast, biserica mănăstirii Sf. Sava, de către Ma
rele Postelnic Ianachi, nepotul lui Skarlatos a cărui fiică a
fost măritată după Alexandru-Vodă Coconul, la 1625 a,—
meșter fiind un Grec, Gheorghe din Constantinopol, și egu
men un altul, din Cipru, Ierotei1*3456. Alese, din acelea ale îna
intașilor săi, Galata lui Petru Șchiopul, cea mai bogat înzes
trată probabil din toate, și, aducând înainte reaua gospodă
rie a egumenilor de pănă atunci, „slăbiciunea și sărăcia"
acestui lăcaș domnesc cu atâtea moșii și alte danii, risipa
trapezăriei și a chiliilor, împrăștierea odoarelor, a odăjdiilor,
care an prin Mitropolitul Moldov^ffî^feosul venitului asupra

cheltuielilor4. Alexandru Coconul, fiul Ini Radu, închină Clo-
cociovul mănăstirii Cotlumuzului de la Athos5. Miron-Vodă
Barnovschi va leg; Mormânt biserica făcută de
dânsul la Iași (162
Cam în același timp, *fe*avrilaș Movilă, Domnul muntean,
care se sui în Scaun 1^1618, închina Patriarhiei de Alexan
dria mănăstirea Stăneștii din Vâlcea, a Buzeștilor7. Și el dă
ruia o mănăstire asupra căreia n’avea, personal sau prin moș
1 Ibid., p. 101. Cf. lorga, Fundațiile religioase citate.

1 lorga, Inscripții, 11, pp. 137-8.
3 ibid.
4 Melchisedec, Notițe, pp. 279-81; Uricariul, V. pp. 214-8; IX, pp.
146-9; cf. Hurmuzaki, XI, p. LXX și nota 2; Cipariu, Ardtfva, ,p. 316
(aici data e 26 Mart 1618, iar în Uricariul, V, 25 Mart 1617); Partenie,
Anastasie Crimca, p. 28.
5 Hurmuzaki, XIV, p. 118, no CCXIX.
6 Ibid., pp. 122-5, no. CCXXIV.
7 lorga, Studii și doc., \!, p. 437, nota 1.
tenire, dreptul de ctitorie; dar știm că moștenitorii lui Radu

Buzescu se învoiră la această danie, sau, cum se spusese în
curând, după grecescul â.Țiepinoir, afierosire '. Constantin-Vodă
Basarab întărește mai târziu, cu tot așa de puțin drept,
această mănăstire *23.
1
Tot pe atunci a trebuit să treacă altă fundație a Buzești-
lor, Căluiul din Romanați, către Patriarhia de Constantinopol,
tot în vederea arhiereului de o excepțională însemnătate care
ținea cârja8. Tot la începutul acestui secol al XVII-lea, și bi
serica lui Aron-Vodă, lângă Iași, ajunse, cum s’a arătat și mai
sus, în atârnare de mănăstirea Prodromului de la Sozopole
apoi de aceia din Chalke, în Insulele Principilor, lângă Con
stantinopol 4*.
în astfel de împrejurări, înțeleg&rfX,de ce Mitropolitul
Crimca, pe care acest nou curent, care folpsia moral și ma
terial Grecilor din toate unghiurile Răsăritului, îl îngrijia,
luase măsuri încă de la început, — în r620 —, ca Drago-
mirna lui să nu aibă aceiași soartă : „Mărturisim cu această
scrisoare a noastră, când se va întâmpla vre-odată sfintei
mănăstiri după moartea noastră vre-o nevoie, care-1 va alege
Dumnezeu să fie Domn în țara Moldovei, să nu cuteze ci
neva din Domnii ctitori sau din boieri sau din rodul nostru
a închina (noKAOHHTH) Sfântului Munte sau Ierusalimului, ori
a da mănăstire# noastră supt puterea vre unui Patriarh, ori
vre unui Mitropolit, ori a scoate pe călugării din țara
Moldovei, ori a orândui egumen din mănăstire străină, ci
să aibă a lăsa mai sus zisa sfântă mănăstire în toată pacea
și neclintită în veci“, căzând blăstăm asupra capului acelui
care ar face împotrivă, blăstăm arhieresc întreit, cu „anaf-
tema“ și „maranafta“, de care nu pot să scape nicicând
T ibid., p. 142.
1 Cipariu, Archivu, p. 317. Cf. o a treia întărire din veacul al XVHl-lea,
lorga, Studii și doc., V, p. 142.
3 Ibid., Cipariu, Archivu, p. 316.
* lorga, Inscripții, ii, p. 179 și urm.; Hurmuzaki, XIV, pp. 126-8, n-le
CCXXV1-V1I1; v. mai sus.
266 N. lorga
sufletele în acest strigăt de dureroasă îngrijorare al unui

Român cu dragoste de țara lui și de datinile ei osebite în
religie ca și în celelalte ramuri ale vieții se cuprinde sin
gura protestare a călugărimii de țară împotriva elenismului,
care înainta biruitor.
Anastasie stătea ascuns în Dragomirna cea cu porțile fe
recate împotriva năvălirii străinilor, când, în Mart 1621, supt
Alexandru- îliaș, sfătuit și ocrotit de Grecul Minetti, Patriar
hul Teofan se întorcea din cele două Rusii, în care porun
cise de o potrivă ca restaurator al ortodoxiei: din Iași, la
21 ale lunii, el scria lui Filaret, Patriarhul slav, pus de dân
sul în Moscova, în Scaunul creat de Constantinopolitanul Ie-
remia, pentru a-i vesti că a scăpat de dușmanii cari voiau
să-l prindă și se află acum dincolo de hotarul puterii Latini
lor prigonitori
Acest spirit, al cuceritorilor în puterj^ drepturilor ierar
hice și purității de dogmă, a culturii și a tradiției, ieșise
învingător din scurta luptă cu un popor care, pe această
vreme, nu mai știa să se împotrivească la niciun fel de co
tropire. Reforma în stilul lui Teofan nu zăbovi deci nici în
Moldova; Radu Mihnea n’o îndeplini, dar ea vine supt ur
mașul acestuia —, urmaș și în ceia ce privește îndreptarea
politică —, Miron Barnovscfiî* ^Bârnoveanulu, ginerele lui
Radu, care Miron purta totuși și numele, îndreptățitor de
Domnie, al Movileștilor, ce i se cuveniâ după mamă, și avea
legături strânse cu neamurile cele mari ale vechii Moldove.
Barnovschi și mamă-sa, Elisaveta, au fost și ctitori de
mănăstiri. Lor li se datorește biserica din Iași, pe vremuri
încunjurată de chilii, care poartă numele acestei familii și,
dacă și-a schimbat forma, cuprinde încă un aier, cu ins
cripție grecească, de la întemeietoris. Miron-Vodă a început
să ridice biserica Sf. Ioan Botezătorul, pe care o lăsă neis-
1 Melchisedec, în Rev. p. ist., arch. și fii., 1, pp. 73-4.

’ Chrys. Papadopulos, o. c., p. 65.
3 lorga, Inscripții, II, p. 130.
prăvită și care nu se putu înălța așa cum o dorise ctitorul l.

La Bârnova, el a fost ctitorul cel d’intâiu, și stilul bisericii
amintește epoca lui Și în Toporăuții Bucovinei, alt Scaun
al neamului său, se vede o biserică făcută de dânsul8. în
munții Neamțului el clădi lăcașul singuratec de închinare
al Hangului, și cu cheltuiala lui se isprăvi și Dragomirna
și biserica moldovenească din Liov, la care se lucra din
zilele celui d’intâiu Domn din neamul Movileștilor.
Unul din boierii Moldovei în acest timp, Hatmannl Nico-
riță, făcu, pe o înălțime care stăpânește lașul întreg, bise
rică pentru pomenirea lui ’, pe când tovarășul său de dre
gătorii, Costea Bucioc, înădia la Râșca un pridvor încă din
vremea lui Constantin Movilă și a lui Radu Mihnea5. Am
văzut1 că, dintre aceste mănăstiri, una singură, a lui Bar-
novschi din „dricul lașului", a fost închinată chiar de la în
ceput, și anume tot Sfântului MormâM> de ctitorul ei dom
nesc, „la luminatul și Sfântul Mor«$T Jn^ristos"6.
Reforma__ i7 Miron-Vodă
Barnovschi se încumetă însă a da clerului moldovean o
nouă rânduială, de prefacere spre bine, de însănătoșire.
Chemând un sobor, cu Anastasie, care era a doua oară
Mitropolit, și tovarășii săi de păstorie, Atanasie de la Roman,.
1 Ibid., p. 136.
2 Ibid., p. 213 și urm. Din nenorocire a fost „salvat“ la Moscova.
8 lorga, Neamul Românesc în Bucovina, p. 221 și urm.
4 lorga, Inscripții, H, p. 145; Revista fstorică, VI, p. 77.
5 Ibid., I, p. 52.
6 V. mai sus.
7 Hasdej, Arch. ist., 11 4 188-9; cf. ibid., p. 6, no. 277; Wicken
2, * pp.
hauser, Bochotin, Viena 1874, p. 72 și urm. ; Miron Costin, p. 290.
268 N. lorga
Evloghie din Rădăuți — de la 1623 la 16271 —și Pavel al

Hușilor —, în care Scaun se urmaseră iute, cum știm, un Iosif
și un Mitrofan, 1617-22 12, — Miron-Vodă, care și în ordinea
socială a luat măsuri de înlăturare a abusurilor 3, hotăra, la
20 Septembre 1626 și apoi la 20 Mart 1627 4, după „sfânta
pravilă" a Sf. Vasile 5, în ce chip trebuia să se desfășoare
de acum înainte viața călugărească în Moldova, pentru a fi
în concordanță cu normele cele nouă canonice care fuseseră
introduse de Teofan în părțile rusești vecine cu noi.
Se opresc călugării de a mai ținea avuția lor deosebită,

„nice cal, nice stup, nice altu dobitoc, nimică, nice arături,
nice din a'ară, nice din lontru în mănăstire", afară de haina
de pe dânșii și de uneltele de lucru, cărora li se zice, după
slavonește „ricodealia". Mai de mult secție că un călugăr
putea să-și aibă rosturile lui personale de stăpânire și veni
turi: vedem doar la 1540-1 pe egumenul din Bistrița Mol
dovei și soborul lui îngăduind unui monah ?să-și facă prisacă
pe moșiile domnești sau chiar „pe loc mănăstiresc", dând
numai lăcașului în care trăia și eL>Q parte din câștig, iar
după moartea sa lăsând mănăstirii rodul unor osteneli care
n’aveau de sigur în ele nimic duhovnicesc 6.
Egumenul va hotărî dacă un călugăr poate păstra ce i s’a
dat de rude și prieteni. Cu ‘atât mai mult se oprește nego
țul, cu vitele sau cu miere și darea banilor cu camătă, cu
aslam.
Călugării străini n’au voie a petrece mai mult de trei zile
1 Wickenhauser, Radautz, p. 25.

2 Melchisedec, Cron. Hușilor, p. 103 și urm.; Ateneul român, 1861,
Maiu-lunie, p. 13.
3 Hasdeu, Arch. ist., I, p. 175 și urm. Un act al lui privitor la Țiganii
mănăstirești l-au tipărit în voi. XVI din Studii și doc., Doc. Paladi.
4 Urechiă, în An. âc. Rom., X, p. 251 și urm. și lorga, Studii și
doc , VI, p. 414.
4 Cf. și altă hotărâre asemenea, din 27 Februar 1627, Hasdeu, Arch.
ist., I T, p. 14.
6 Jbid., I2, pp. 26-7.
într’o mănăstire. Toată obștea, călugării și frații laolaltă, vor

alcătui o singură adunare", un singur „sobor", cu viața de
obște, după modelul chinoviilor din cele d’intâiu timpuri ale
vieții monastice. Aceiași trapezare sau „ospătărie" îi va primi
pe aceleași bănci de lemn, înaintea acelorași icoane, pentru
a se hrăni din aceleași bucate și a bea aceiași băutură, adecă,
neapărat, afară de zilele de praznic, apă rece. Și „egumenul
și starețul" — s’ar crede că e vorba de egumen la mănăsti
rile cu datine grecești, și de stareț la cele mai vechi, după
rânduiala Sf. Nicodim, dar reforma prevede la aceiași mă
năstire un egumen și unul sau mai mulți stareți pe lângă el
— vor sta în fruntea tovarășilor de rugăciuni și de pocăință,,
fără a-și avea în cămările lor hrană și băutură mai bune. Tot
așa nu se face nicio deosebire în ce privește „rudele de
boieri" sau de târgoveți ori călugări vdni^b de prin alte țeri,
cu altfel de obiceiuri, căci și aceștia din urmă sânt datori
a păzi „obicina mănăstirii". în chilie se bea „numai apă";
dacă vine vre-un episcop, vre-un alt egumen, vre unul din
ctitorii sau din boierii țerii, i se poate~Miace, în chip extraor
dinar, cinste cu mâncări alese și vinuri scumpe „la chilia egu
menului" și în zilele cele mari ale hramului. Atunci fiecare
călugăr își poate avea oaspeții dintre rude, prieteni cunos-
cuți sau chiar dintre străinu^l va fi slobod a-i primi cum
înțelege, între cei patru păreți ai săi. în „chelariu" și în piv
niță, nu se bea cu niciun chip, nici în zilele obișnuite, nici
în zilele mari.
Ca să nu se furișeze unii dintre călugări, pentru o viață
mai slobodă, în singurătăți, unde cătau să scape de un con
trol neplăcut, se hotărăște că nimeni nu va pleca în schim-
nicie fără învoiala egumenului și a soborului, care-1 vor și
putea aduce înapoi, dacă să poartă rău, ca „să hie suptu
ascultare".
Pe când înainte era obiceiu, în lipsa mănăstirilor de maice,
căci nnmai în Țara-Românească se pomenește una încă de
la 1512, făcută de călugărița Magdalina, văduva boierului
270 N. lorga
Hamza la Corbii-de-piatră ', ca mănăstirile de călugări să

găzduiască întâmplător și câte o maică bătrână, cum, de pildă,
mama lui Mihai Viteazul călugărița Teofana, stă la Cozia 3,
celelalte călugărițe, ca Elisaveta, mama lui Miron-Vodă Bar-
uovschi, ori Mitrofana lui Nistor Ureche, stăteau în mijlocul
lumii, pe care se chema că o părăsiseră, — aceasta se oprește
acum cu totul. Iarăși, pentru învățătură de la monahi, se
aduceau „coconi mici" cari ajungeau apoi mai adesea boieri
mari decât smeriți călugări. Acuma se oprește cu totul, pen
tru a se înlătura orice întețire la desfrâu, petrecerea acestora
în cuprinsul mănăstirilor. Țigancele din averea în oameni a
mănăstirii nu vor mai sta între zidurile ce trebuie să despartă
cu totul de mireni, ci vor petrece, la un loc cu Țiganii lor,
afară în casele robilor.
Slujba să fie făcută, de alminterea, nu/fte fețele țigănești,
și cu atât mai puțin de „slugi, curteni", ci numai de acei
poslușnici pe cari Vistieria îi scutia de bir pentru a fi la în-
dămâna părinților rugători pentru binele creștinilor. în sfârșit,
pentru a nu se face vorbă cu vecinii, și mai cu samă pen
tru a nu pătrunde anume eresii calvine sau anume vechi ră
tăciri catolice, Ungurenii, Românii de^peste munți, nu vor
mai fi primiți în mănăstiri, — măsură care se înțelege când
dăm de anume reclamații pe care domnii sași sau unguri ai
acestor pripășiți le îndreaptă împotriva mănăstirii care-i pri
mise 3.
Egumenul va fi un ieromonah, ales de sobor, — impu
nerea de către ctitori, de către puternici, sau de către Domn
chiar, fiind oprită de la soborul lui Mihai Viteazul încoace.
Va cârmui numai un an, și va trebui să steie în tot acest
timp la mănăstire, părăsind-o doar cu voia stareților și având
lângă el „un frate pre carele va vrea săborul să meargă cu
nusul". Numai dacă a cârmuit bine, el poate fi ales din nou
‘ Hasdeu, Arch. ist., Ip. 142.

2 Papiu, Tesaur, I, pp. 388-99; Onciul, în Conv. literare pe 1901, pp.
716-7.
8 Cașuri și în lorga, Doc. Bistriței-, Hurmuzaki, XIV.
de către sobor, înaintea căruia e dator să se „prostească",

adecă să-și părăsească situația. Și starețul sau stareții să
aibă grijă de purtările lor, în timpul cât îmbracă o demnitate
eare e fără soroc, căci altfel pot fi și ei depărtați de sobor,
ca „oi râioase". Un econom, pe un an de zile, va avea grija
drumurilor mai puțin însemnate, a „trebilor mai mărunte".
Un „vistearnic sau eclisiarh" fără legătură cu egumenul sau
stareții, ci de-a dreptul ales de soborul suveran, va păstra
„chelciugul", câștigul mănăstirii. Egumenul va avea la dispo-
siția sa, din toată bogăția mănăstirii numai doi cai, pentru
„slujbă. Eclisiarhul va păstra și el numai un an de zile
puterile ce a căpătat prin alegere. Grija schiturilor, a biseri
cilor, închinate către mănăstire, a metoașelor, o vor avea
așa-numiții „metoșari", anuali și ei.
Soborul se strânge când vrea, înaintea /ș£lor două păhare
de vin îngăduite, „blagoslovite", și el iea socoteala fiecăruia,
el face toate alegerile; numai după binecuvântarea din partea
lui poate să-și ție fiecare din demnitarii mănăstirii câștigul
ce a căpătat în cursul anului său de slujbă.
O astfel de mănăstire reformată în așezăminte și moravuri
are scuteli largi,, ca în vremea veche ; supușii ei din satele
de pe moșiile ce i-au fost dăruite n’au a face cu boierii sau
slujbașii Domniei. Doar pârcălabii dacă sânt chemați să ju
dece „furturile" și tâlhăriile" ori apelurile făcute la dânșii;
gloaba e totdeauna a călugărilor, și numai la apeluri pârcă
labii sânt îndreptăți a lua plata pentru o asemenea judecată
nouă, amenda prevăzută în toate învoielile, în paguba celui
care le calcă: feria sau herâia ’. Deșugubinarii vor veni nu
mai odată pe an, în Septembre, pentru a cerceta răpirile și
alte păcate împotriva cuviinții, iar Țiganii mănăstirești n’au
a face nici cu „slugile" Statului, nici cu juzii țigănești obiș-
nuiți3.
Alături cu măsurile lui Barnovschi trebuie puse acelea pe
1 Hasdeu, Arch. ist., IT, p. 176.

‘ Ibid.
272 N. lorga
care Alexandru Coconul le decretă pentru Tismana la 15

April 7134 = 1626, după cererea lui Sârghie arhimandritul,
fost episcop de Muncaciu, care fusese pus întâia oară la
Tismana „cu blagoslovenia prea-cinstitului și prea-sfințitului
întăiu și mare Patriarh Ieremia al Țarigradului și cu voia
tuturor boierilor". E așezat din nou ca „lăcuitor bătrân din
mănăstire, încă din tinerețele lui" și i se învoiește, „ca după
moartea lui altul de altă parte să nu fie egumen, sau din
satul mănăstirii, sau din rumânii mănăstirii; însă ieromonah
să fie în poslușania mănăstirii, iară egumen să nu fie" decât
cel ales de sobor, „precum au fost obiceiul mănăstirii din
bătrânele soboare și cu mari jurământuri precum au lăsat
Sf. Nicodim", cu întăritura pe rând, a Patriarhilor Eftimie
(1410-6), Ioasaf (1464-6), Ieremia, din anii 1580-90, și a lui
Sofronie de Ierusalim (al IV-lea, 1573- va putea lua
egumenul și „din cei mai de sus" în ănăstire E
Aceste măsuri, în parte nouă, unele d neputință

de pus în practică, înlăturau, pe lângă atâtea rele, toate
acele vechi datine de țară, la care lumea, — și cea din mă
năstiri, ținea foarte mult. Nu se puteau înfrăți, pentru a
lua un exemplu de datine JrumoasfS'și folositoare, de și cu
totul necanonice, două mănăstiri între sine, precum făcuseră
în 1622 a Bisericanilor cu cea de pe Ceahlău, după sfatul
dat odinioară de Mitropolitul Gheorghie Movilă el însuși,
îndatorindu-se a-și primi și găzdui între sine călugării E
Poate că seminția călugărilor cari erau în stare să falsifice
și documente numai să aibă mai mult pământ — astfel cei
dela Bistrița învățară pe un Bilăi, apoi diacon în Șcheia,
care era atunci ucenic al egumenului bistrițean Nicolae, să
lucreze un act fals, hiclean, ras și scris din nou, „cu nești
meșterșuguri diiavolești", ca de la alt Domn, pentru a putea
1 Arch. Statului, Tismana „netrebnice", pach. 4, no. 6; Lăpedatu,

Episcopia Strehaii, p. 7, nota 2; cf. și mai sus, p. 228.
2 Hasdeu, Arch. ist., 1 *, p. 29.
smulge pe temeiul lui o moșie a Bisericanilor* 4, și egumenul

Nil de la Pângărați, „cu tot soborul", îndemnă pe preotul
Pavel din Agiud să aștearnă o hotărâre domnească dăună
toare pentru Bisericani pe „un uric pecîatluit și nescris",
care i se trimese pentru aceasta la el în Agiud2 — se îm-
puțină după măsurile lui Miron, pe care acesta le va fi adus
la îndeplinire cu hotărârea și stăruința care-1 deosebesc.
Poate că nici uricele de stăpânire ale mănăstirilor nu se mai
pierdură în mâna poslușnicilor egumenești, cum i se întâmplă
Bisericanilor pe vremea năvălirilor polone Dar o mulțime
de puncte din actul de reformă rămaseră numai pe hârtie,
obiceiul vechiu și interesele înrădăcinate dovedindu-se mai
puternice decât toată bunăvoința cărturarilor și dătătorilor de
canoane.
Asifel și mai târziu călugării își păstrară averea personală,
dăruind-o, vânzând-o, lăsând-o moștenire la rude. Eladie din
Bisericani cumpără astfel pe la 1650 de 1 preot de sat,
cu 6 galbeni, cu un cal „pătrar , o livadă, un
„pomăt", prin unchii săi, Ioil și Miha soborul aceleiași
mănăstiri; numai după moartea lui Eladie, livada era să între
tn stăpânirea de obște pe care*0 prevăcEHnăsurile lui Miron-
Vodă4. Egumenul-rămâne pe toată viața, și afacerile mănăs-
irești se poartă numai prin mâna șî pe răspunderea lui5. El
singur scrie în numele soborului și are legături cu episcopul,
pentru care face întâmplător și stăruinți6. El are grija vân
zării produselor mănăstirii, „cheltuirii bucatelor", și cumpărării
veșmintelor călugărești — vedem pe acel din Voroneț cum
iea din Ardeal „vf o 2 sute de coți de păndză, de să va găsi
ca[m] eftină, să fie de cămeși călugărilor7". Femei străine
* Ibid., I1, p. 71.
* Ibid., p. 106.
a Ibid., p. 92.
4 Ibid., p. 94.
5 Cf. ibid., p. 95.
6 lorga, Doc. Bistr., I, p. 31, no. XL; Hurmuzaki, XV, p. 870, no.
MDCCXXXIII.
’ lorga. Doc. Bistr., I, p. 55, no. LXXII; Hurmuzaki, XV, p. 1015-6,
no. MDCCCCXVI1I. 18
274 N. lorga
I
se vor mai fi rătăcit pe la mănăstiri — doar se plângeau în
această privință orășenii din Argeș, la. 1649, către Domnie
că părinții din ctitoria lui Neagoe Basarab „umblă cu fămiile",
făcându-i astfel, — spune Matei-Vodă cu durere, — „de râs
și de măscară 1W. Ungurenii se primiră și mai departe, și la
Slatina, unde egumenul Partenie, un Năsăudean, călugărit cu
de-a sila, scrie o scrisoare către Bistrițenii din Ardeal pentru
a li spune că în adevăr tot fără voie a fost călugărit fiul
unui preot ardelean, care fiu primise și în Slatina „bucate și
încălții" de la Partenie 12. în sfârșit un misionariu catolic de
pe la 1680 putea să scrie, cel puțin despre Țara-Românească:
„Toate mănăstirile de călugări au Țiganii lor, ale căror fe
mei, babe bătrâne, fete mari, copile, umblă slobod prin mă
năstire, coc pâne, fac bucate si mătură în casă3".
De preoți nu se ocupă reforma,, lui Miron Barnovschi.

Rostul lor cel vechiu urmă și mai departe; el n’avea, de
alminterea, nicio legătură cu ierarhia și învățătura elino-slavă,
de care purtau grijă reformatorii. Preot, popă — „popă" nu
era, cum s’a văzut și mai înainte, o poreclă, un termin de
batjocură sau de despreț —,.ê putea face oricine cu banii
trebuitori pentru a căpăta singhelia, actul de numire. De
obiceiu însă, dacă diaconii răsăriau dintre fiii de țerani, cres
cuți la mănăstire, cari învățaseră a scrie frumos, deprinzând
meșteșugul de dieci, — preoția se moștenia. Preotul avea de
plătit, în adevăr, dajdea sa „preoțească" și „banii cârjei", la
fiecare așezare de episcop nou, dar acea dajde, pusă în rân
dul dăjdilor speciale, pe bresle, pe corporații închise, privi
legiate supt raportul sarcinilor fiscale, era mai ușoară decât
birul țerănesc, Și apoi ea nu se strângea, cu multe „jafuri"
și „prădăciuni", cu adaus de tot felul de „năpăști", de către
oamenii Domniei, mulți la număr, sărăcuți și nesățioși, ci de
1 Hasdeu, Arch. ist., I p. 107.

1 lorga, Doc. Bistr., I, pp. 55-6, no. I.XXIII ; Hurmuzaki, XV, pp.
10 i 5-6, no. DDCCCCXV1II.
3 Magazinul istoric, V, p. 56.
diaconul pe care-1 trimetea protopopul, și acesta nu mai era călu

gărul locțiitor de odinioară — cum a rămas și la Armeni, de
pildă l, sau în Ardeal, unde el, cu juratul său 12, făceau ca un
fel de Curte vlădicească mai mică —, ci un adunător al dăj-
dilor, care ținea catastifurile, vărsa banii logofeților de epis
copie și Mitropolie, întăria și supraveghia pe ispravnicii cari
aveau grija finanțelor mănăstirești și avea numai pe alături și
oarecare sarcini de control duhovnicesc34 . E adevărat că une
ori, ca în Moldova de prin anii 1660, se făcea deosebire
între „dajdea împărătească", o contribuție la birul țerii, și
,,dajdea vlădicească", îndătinată în Principate, ca și în Ținutu
rile românești de peste munți, și se adăugiau „colacii",
precum și alte „dări de toate de căte sintu pre alți preoți
în țara Domnii Meale", spune Domnul, fWtr’o poruncă a sa’.
Oricum însă, era mai bine în cercul •>ai țestrâns al preoți-
mii decât în rândurile dese ale poporului. Deci, un părinte
preot cu grijă de viitorul fiului său trebuia să-și dea silinți
și mai ales să deslege baierele ^pungii, pentru ca și acesta
să se împărtășească de aceleași ușurări și scutiri și, poate,
într’o măsură mai mică, de aceiași cinste.
Feciorul de popă care voi»a. s$ se hirotonisească trebuia
să aibă oarecare învățătură. Une ori i-o dădea tatăl, când
n’avea prea mult de , lucru cu plugăria sau cu grijile de
negoț; alte ori el întră într’o mănăstire pentru cât timp era
de nevoie ca să înveț^ binișor cetitul, scrisul, cântările, unele
molitfe mai obișnuite, pe de rost; cel puțin mai târziu, can-
didații puteau căpăta întreaga lor pregătire la episcopie chiar,
unde se duceau pentru a primi darul. Vedem odată pe un
protopop din Maramurăș, de la Moisăiu, care face întâiu
popă pe fiu-său și numai după aceia îi tocmește ca dascăl în
1 Hasdeu, Arch. ist, 1l, pp. 139-40, an 1669.
2 lorga, Doc. Bistriței, 1, p. 93, no. 117: „protopop Știru, giuratul
Vlădicăi în Nimtiu“, c. 1650; II, p. 53, no. 258, an. 1685; pp. 68-9, no.
288, an. 1689; Hurmuzaki, XV, p. 1182, no. MMCCXI; p. 1398, no.
MMDLXX1V; p. 1421, no. MMDCXXV.
V. mai ales actele protopopiei de Argeș, în lorga, Studii și doc., XIV.
4 Hasdeu, Arch. ist., I1, p. 120.
casă pe un călugăr: „acestu călugăraș al nostru, că ne este
dascal și șeade în casa noastră de ne învață un fecior al
nostru, ce este popă1". în veacul al XVIII-lea preotul, odată
hirotonisit, dacă mergea în satul care-1 aștepta, se învoia cu
protopopul, dând zapis că nu va părăsi pănă la moarte paro
hia care a fost găsită pentru dânsula.
Numărul preoților era mărgenit numai la bisericile dom

nești, unde se dădea plată de la Curte, prin Vornicii de
Poartă sau prin cei din orașele ce erau închinate pentru chel
tuielile Curții. încolo, chiar prin orașe, puteau să fie preoți
cât de mulți, după cum se oferiau: astfel în Târgoviște, la
1631, erau trei preoți pentru biserica Sf. Paraschiva („Sf.
Petca") sau Sf. Vineris. Aceștia slujiau măcar vremelnic, pe
când la sate erau o mulțime de preoți caâveau popia lor
numai în legătură cu fiscul și nu întrau poaê^niciodată în
biserică, nepricepându-se ce să facă acolo. Cu atât mai mulți
erau diaconii titulari, cari nici nu^tftau un veșmânt deose
bit și scoteau numai cartea de singhelie, destul de ieften
plătită, de câte ori un încasator obișnuit al dărilor cuteza să
se apropie de persoana lor sfințită. Avea astfel dreptate Ma
tei al Mirelor, când, în sfaturile sale către Alexandru-Vodă
Iliaș, el zugrăvia astfelApe’preoții noștri: „preoții nu știu să
boteze pe copii, nici să liturghisească rugăciunile lui Dum
nezeu ; de cununie și maslu când aud, se minunează și pe
celelalte taine mai nu le cunosc nici din nume; strașnic s’au
sălbătăcit, nu mai știu nimic, ci mâncă numai la colive ca
dobitoacele. Și, așa cum se găsesc, buni ori răi, cum vor fi,
dar, dacă se vor trece și ei, nu se vor găsi alții, și, de nu
se va face școală ca să-i călăuzească, nu se va mai afla
popă să boteze pe oameni1 *4".
1 lorga, Doc. Bistriței, II, p. 53, no. 258, an. 1685; Hurmuzaki XV.
p. 1398, no. MMDLXX1V.
1 lorga, Studii și doc., XIV, p. 225, no. XXV.
5 Hasdeu, Arch. ist., Il, p. 32, no 34.
4 Papiu, Tesaur, I, pp. 370-1.
Aici ar fi fost foarte mult de îndreptat și de orânduit, dar

Patriarhii și Domnii n’aveau grija popimii de rând, și n’au
avut-o decât foarte târziu, supt Fanarioți. Din partea lor, e-
piscopii își strângeau veniturile, ei judecau pe preoții cu
vinovăție canonică, putând să-i bată și să-i închidă, și se în-
grijiau ca poporănii să nu treacă de la o parohie la alta,
îngăduind globirea celor cari-și părăsiau „beseareca lor, unde
le zac moșii, și părinții, și fecioriil“. Alte vederi și alte pla
nuri, — n’aveau.
1 Hotărâre, din 1631, a Mitropolitului Atanasie, în Hasdeu, Arch. isfa.

b, p. 106.
PARTEA a V-a.
ELENISMUL BISERICESC IN LUPTĂ

cu
SLAVONISMUL ÎNVIAT
Șl cu
NOUL CURENT ROMÂNESC DIN PRINCIPATE.
Grecii lui Leon-Vodă și răscoala!^ Matei Basarab.

La 1618, Mitropolitul Matei al Mirelor?îndemna pe Grecii
săi să nu abuseze de ospitalitatea' românească. Peste câteva
luni izbucnia în Țara-Românească răscoala împotriva acestor
oaspeți din Răsărit, ș'i ea atinse și pe clerici, jertfindu-se
cu cruzime învățatul episcop al Monembasiei, Ierotei '. Cu
numirea ca Domn a lui • Gavrii Movilă, patimile părură a
se potoli, și un Radu Mihnea, un Alexandru Coconul, apoi
chiar Alexandru Iliaș, întors în stăpânirea din care fusese
izgonit cu rușine, în sfârșit Leon-Vodă Tomșa, — un Român
cu totul grecisat, având de soție o Levantină de lege orto
doxă, Doamna Victoria, care a dăruit o frumoasă icoană
îmbrăcată cu argint mănăstirii de maice Viforâta de lângă
Târgoviște 123,—veniră cu obișnuitul alaiu de Greci, pe cari-i
vor fi așezat și pe la mănăstiri ca egumeni. Cunoaștem
astfel pe un Partenie, „care a fost episcop de Prespa
(iiptcnoHCKÎH)“, egumen la Snagov, egumen numit pe viață
la 1628; pe „Vlădica Macarie“ care stătea în 1629 la Dealu s.
1 Matei al Mirelor, în Papiu, Tesaur, I, p, 347 și urm.

* lorga, Inscripții, I, p. 97.
3 LăpCdatu, Episcopia Strehaii, p. 7, nota 2.
280 N. Iorga
Se adăugi o politică financiară nedibace, care făcea pe

boierii din treptele mai de jos strângători cu răspundere
ai dărilor, și apoi neastâmpărul Olteniei, ca și dorința de
a stăpâni a boierimii mai în vrâstă, deprinsă cu războaiele,
care aduceau glorie și pradă, ale lui Mihai Viteazul, —
oastea lui de 50.000 de oameni era pomenită cu mândrie și
durere Astfel o samă de boieri trecură în Ardeal, pribegire
care prevestia o schimbare de Domnie. Dușmanii, adăpostiți
acum peste munți, ai lui Leon-Vodă „Grecul" vorbiau,
pentru a-și îndreptăți mai bine fapta și planurile, mai ales
de numărul mare al Grecilor cari împănaseră, pe lângă
dregătoriile mai mărunte, dar producătoare de venituri
bune, și clerul . muntean, împotriva hotărârilor luate de
Mihai-Vodă.
Astfel Leon fu silit a strânge el, Constantinopolitanul
prin creștere și înrudire, un mare Sfat de obște, cu „boiari
mari și mici și roșii și mazăli și toți slujitorii"" împotriva
„Grecilor țarigrădeni", de cari, după ,^fidemnul pribegilor,
se plângea țara. Tema era „niște lucrure și obiceiure reale
ce s’au fost adaos de oameni striini în țara Domnii Mele,
care obiceaiure nimenelea nu lej^Swâi putut obicini". S’au
găsit de vină Grecii cămătari și uneltitori, „Grecii străini".
— nu nesmurile împământenite, ca al Cantacuzinilor, prin
înrudire și îndelungată petrecere între Români —, cari
„precupesc" și tulbură tdâte. Printr’o „legătură și jurământ
mare", săvârșindu-se ceremonia afuriseniei de noul Mitro
polit Grigorie, un Român, pus poate chiar de Leon, căci
păstoria lui începe la 1629*2, și de episcopii Teofil de Râmnic
și Efrem de Buzău, amândoi de același neam cu Mitropo
litul, — se hotărî scoaterea vinovaților și întoarcerea „legilor
și obiceaelor bune" de la „Domnii bătrâni ce li se feri-
cează viiața lor". Pe când Roșii, scutiți de orice dijmă,
aveau să deie numai câte 40 de ughi — nu galbeni, ci lei,
‘ Strassburgh, în Cipariu, Archivu, p. 14.

cred, — în două rate, la Sf. Qheorghe și la Sf. Dimitrie,

de fiecare „cal°, adecă unitate de cavalerie, cuprinzând mai
mulți oameni, birul „popilor0 era hotărât la 60 de ughi
pe an. Suma e mare și face să se înțeleagă cât li se lua
de pe spinare în vremea abusurilor acum afurisite, când
dădeau, pe lângă dările ce apăsau pe omul de rând : „bir
de lună, găleată cu fân, bou, oaie seacă, cal, miere, ceară0,
și dări speciale, „împrumutul0 și „banii de cununie 1 °.
Călugării străini, „cari au cumpărat mănăstirile de le-au
făcut metoașe, ca să li ia venitul, să-l scoată de în țeară, și
arginturile, și moșiile0, vor fi înlăturați, aducându-se în locul
lor „călugări rumâni, cum au fost de veac°, cari-și vor da
samă de averea încredințată lor.
Se luă în același timp măsura, foarte însemnată,
însemnata, de a nu
mic . „Mitropolia, episcu-
se mai căpăta cu simonie nici eparhiile
piile, egumeniile să nu se schimbe mită, ce să fie pre
sobor0. Patriarhul nu va mai „tremite nite aicea în țeară nici
episcop, nici egumen0. Țara va păstra-rîdrepturile ei străvechi
de alegere, Biserica țarigrădeană fiinJf^ jndatorită a lua numai
cunoștință de ceia ce s’a făcut îfFfcs'obor și a întări pe ales :
«Prea cine va aleage țeara și Sfatul Vlădică sau egumen,
acela să fie, [ci] numa să tremită la Patriarhul, să dea
blagoslovenie, cum au fost de veac». Aceiași reacțiune ca
a lui Anastasie Crimca șia lui Miron~Vodă Barnovschi în
Moldova.
Era prea târziu însă: Leon căzu, și prin răscoală Matei

Aga din Brâncoveni căpătă Domnia, înlăturând pe Radu,
fiul lui Alexandru Iliaș, numit și sprijinit cu armele de
Turci. La Poartă, unde merse pe la începutul anului 1632,
el se îndreptăți tot prin prădăciunile Grecilor cari „au spart
grădina împăratului cu jahurile și cu toate răutățile0 ?.
1 Ediții în Mag. ist., I, op. 122-5; Arch. soc. șt. și lit. din Iași, V.
p. 72 și urm.; Buletinul fundației Urechiă, I,’ no.’ I, p. 27 și urm.;
August Pessiacov, Acte și notițe istorice (15^6-1761), Craiova 1908,
pp. 5J-3. Cf. lorga, Studii și doc., IV, p. CLXIV, nota 3.
* Stoica Ludescu, în Magazin, IV, p. 319.
282 N. lorga
II.
Ctitoriile lui Matei Basarab.

Matei-Vodă, „nepotul lui Basarab11, care amintia astfel
în titlul său domnesc chiar, o coborâre din vechiul Basarab
Neagoe, a căutat să meargă pe urmele acestuia, îmbogă
țind numărul frumoaselor clădiri de biserică și mănăstire
din țară. Cronica munteană, care cuprinde, cu privire la
Domnia lui, multe notițe contemporane, înșiră lăcașurile
care i se datoresc. La Câmpulung, a prefăcut vechea mă
năstire domnească „a Negrului-Vodă“, adecă a Iui Nicolae
Alexandru Voevod, cel îngropat într’însa, mănăstirea pe care
un cutremur o dăduse jos în Iulie 16281; e cea dintâiu
ctitorie a Iui, făcută de la 1635 la 1636, prin îngrijirea boie
rului din Cornățeni, Socol* 2. Se pare că biserica^ din Pitești
pe care a înălțat-o e Precista Veche, fără inscripție astăzi^
căci altă biserică mai bătrână, Sf. Gheorghe, spune prin
pisania ei păstrată că are drept ctitbr pe Constantin-Vodă,
celalt Basarab, urmașul lui Matei34; lângă ’oraș, Aga Buliga
făcu schitul care-i poartă numel^, același Lupu Buliga, din
Severin, mort, în luptă de viteaz la 1655, căruia i se dato-
rește și mănăstirea Topolnița din părțile Mehedințului56. La
Târgoviște, făcând din nou cetatea și Curțile domnești, Matei
s’a îngrijit să aducă în stare bună și biserica de pe lângă Curte,
biserică în care și-a îngropat fiul adoptiv, tot Matei, ca și
Doamna, Elina — supt un strălucit monument de marmură,
săpat în Ardeal, — și în care el însuși și-a găsit cel d’intâiu
loc de odihnă e.
A treia biserică târgovișteană, pornită din evlavia mărini-
' lorga, Inscripții, I, p. 128-30.

1 Ibid., pp. 130-1.
3 Tocilescu, în An. Ac. Rom., VIII, p. 4. Data e 1656; ibid.
4 Ibid.
5 lorga, Inscripții, I, p. 208 și urm.
6 Ibid., p. 103 și urm.
moașă a unui Domn, e Sf. Constantin și Elena, înălțată de Ma

tei la 1650 ’. A patra biserică domnească din oraș, Sfânta Vi
neri, are în ea mormântul ctitoriei de-a doua, Doamna lui Con~
stantin-Vodă, Balașa, care a fost, ca și Doamna Elina, „a multe C
moaște ale sfinților împodobitoare, săracilor miluitoare, credin-
ții dereapte rămnitoare și lucrure scumpe pururea lucrătoare
și a toată sărăcimea, oameni pătimaș, ca o destoinică ajutătoa
re" 2. Ea făcu aici casele unui adăpost pentru săraci, precum
altul fusese făcut la Simidreni, iar un al doilea, „de’nnaintea
porții bisericii din mănăstirea de la Argeș", încă din zilele lui
Neagoe3. Domnul moldovenesc din vremea lui Matei, Va-
sile Lupu, adăugi o nouă biserică domnească, a Stelei, nu
mită astfel după vechea zidire a negustorului cu acest
nume4.
Luați înainte de aceste exemple, boieri* ostași, negustori își
cheltuiră agonisita pentru clădiri bișețMești. Dimitrie Buzinca
Stolnicul a lăsat astfel biserica Sf. Dumitru^din Târgoviște;
Radu Vărzarul o biserică a Vărzarului, dărâmată dăunăzi; că
pitanul de Sârbi Misco e pomenit în insdfipția dela Sf. Ni-
colae Simuleasa6; la 1645 un iuzbașă de fustași îngrijia,
pentru Domn sau vre-un boier mare, lucrul la Biserica Târgu
lui 7, în același oraș. Socol însuși tfa fi împodobit măcar, dacă nu
ridicat din temelii, acea ^biserică din mahalaua Târgoviștii,
în care membri din neamul lui se astrucau încă de la în-
____________________
1 Ibid., p. 116; II, p. 87 și urm.

3 Ibid., I, pp. 110-2 ; pentru cea d’intâiu biserică, v. Hasdeu, Arch.
ist. I \ p. 22, no. 34. Pentru altă Sf. Paraschivă, cu mormântul unui
Mircea-Vodă, biserică azi distrusă, v. Drăghiceanu, l. c., p. 21.
* Privilegiu al lui Vladislav-Vodă pentru ele; Hasdeu, Arch. ist., Il,
p. 104.
4 Iorga, Inscripții, I, p. 112 și urm.; ci. Buletinul citat. Despre stilul
acestei biserici va fi vorba îndată, la caracterisarea arhitecturii moldo
venești din acest timp.
5 Ibid., II, 90-1.
6 Ibid., pp. 88-9.
7 Ibid., pp. y3-4.
284 N. lorga
eeputul veaculuil, și el e ctitorul bisericii, azi dărâmate,

din Răzvad 123.
Mai departe, biserica Sfântului Nicolae a Vornicului Manea
fu făcută din nou de cei doi soți domnești, în 1653 s. Și Sfinții
Voevozi, ai căreia „răposați ctitori ei nu să știe cine sânt“,
trebuie să fie din aceiași vreme4. Mitropolia fu acoperită
de Matei a doua oară cu plumb 5; poate de la el să fie și
basele crucilor de pe turnuri, în formă de turban, care zac
astăzi aruncate^6. Se poate zice astfel că Matei-Vodă, care
a îndrăgit Târgoviștea, stând în cuprinsul ei întărit mai
bucuros decât în Bucureștiul slobod, care se găsia supt ame
nințarea Turcilor dinfGiurgiu, a fost marele ctitor monu
mental al vechii reședinți domnești.
”” în -Ploiești, târg nou^din^vremea^lui Mihai Viteazul, biserica

domnească e darul lui'Mihai-Vodă; prefăcută de niște negus
tori de pe la jumătatea^veacului al XVlII-lea, ea dăinuește și
pănă acum7. Episcopia din Buzău fu zidită din nou de Matei,
la 1649, „după ce mai întâiu au dărâmat din temelie pre cea
veche, făcută de strămoșii săi“, ~^*deci de Neagoe Basarab —,
„arsă și stricată de năvălirile varvaricești8 "X— de sigur pe
vremea năvălirilor tătărești din vremea lui Mihai Viteazul, care
fu silit să creeze o a doua Bănie, de Răsărit, a Buzăului și
Brăilei, pentru apărarea acestd^margeni9. Tot vechiul Se
rafim episcopul, — acuma urmaș al’lui era Ștefan, ajuns apoi
Mitropolit, care urmase și el lui Efrem Trufășel 10, — e în
1 Ibid., pp. 95-6.

1 Drăghiceanu, l. c„ pp. 24-5; lorga, Inscripții, II, pp. 271-2.
3 ibid., II, p. 89.
4 Ibid., p. 357. ;
5 Ibid., I, p. 117.
6 Drăghiceanu, l c., p. 11.
8 Ibid., p. 363.
9 Hurmuzaki, XII, p. 373, no. CLXVIil.
” Lesviodax, o. c., p. 440. S’ar putea insă și o confusie cu Serafim
episcopul din 1649 (ibid).
semnat în inscripția celei din urmă reclădiri ca „începător

acestui Scaun 1 La Gherghița, veche reședință domnească
din veacul al XV-lea, iar acum târg de ostași, de Roși de
țară, cari erau meniți să apere același hotar de către Mol
dova, în 1641 se mântuia o clădire, închinată Sfântului
Procopie luptătorul, îngrijitor fiind Căpitanul Iancu1 2. Și
biserica din Târșor, care avu cam aceiași soartă cu Gherghița,
căpătă ca nou ctitor pe darnicul Voevod, a cărui pomană a
fost înnoită după douăzeci de ani de către urmașul lui,
Antonie-Vodă 3.
în București Matei ar fi adaus la bisericile domnești mai
vechi, a Curții, a lui Mihai-Vodă, a Radului-Vodă, — din
care două erau mănăstiri, — biserica Sărindarului, și ea cu
egumen, biserică-mănăstire astăzi desființată, fără a se păstra
măcar piatra lămuritoare de de-asupra ușii; Sărindarul lip
sește însă din însemnarea zidirilor lui Matei pe care o cu
prinde cronica țerii4. Plumbuita, lângă orașul îde Scaun, a
fost înoită de dânsul5.j La Slobbzia lui -ienachi, — orașul
Sloboziei —, care încă de pe atunci, supt^Matei-Vodă, ajun
sese a fi un loc de târguieli în margenea Bărăganului, se zidi
iarăși o biserică domnească, a cării inscripție n’a fost culeasă
încă și publicată67 ; stăpânul, moșiei fusese Ienachi, ziditorul
mănăstirii Sf. Sava din Iași*?.
în Craiova, moșia celor de un sânge cu Domnul bogat în
ctitorii, a Craioveștilor ddspe vremea lui Neagoe-Vodă, Matei
înoi „biserica domnească", adecă biserica acelorași Craiovești,
1 lorga, Jnscripții, l, c.
2 Ibid., II, p. 3.
3 Ibid., pp. 4-5 și Cronica lui Ludescu, l. c.
4 Magazinul istoric, IV, pp. 320-1. Nedelcu Bălăceanu și Anca făcu
seră aici încă de pe vremea lui Vlad Călugărul biserica Sf. Gheorghe
Vechiu, unde slujiau, spune o inscripție de mormânt mai nouă, și Mitro
polii ; lorga, Inscripții, I, pp. 241-2.
6 Ibid., p. 82.
* V. Cronica, Z. c.
7 Călătoriile patriarhului Macarie, pp. 254-5.
286 N. lorga
Sf. Dumitru, care a fost dată la pământ și scandalos refăcută

in zilele noastre1. Pe locul unde Mihai-Vodă își avuse la
gărul de observație împotriva Turcilor, la Caracăl, ajuns astfel
un târg pentru moșnenii din părțile Romanaților, Matei făcu
niște curți, ale cărora ruine se arată încă, și o biserică, pe
temeliile aceleia care fusese zidită mai de mult, de Banul
Barbu, a cărui stăpânire se întindea și până aici; e biserica
altui sfânt de oaste, Sf. Gheorghe1 2*.
Apoi, la țară, pe câmpul luptei de la Călugăreni, la care
va fi luat parte și el, în tinereță, Matei orândui să se facă o
biserică, chiar lângă zidul unde s’a hotărât norocul; nimic
n’a mai rămas însă din ea8. în margenea unuia din lacurile
județului Ilfov, răsări prin jertfa lui de bani mănăstirea Căl-
dărușanilor, care-i poartă încă inscripția de amintire. Tot în
șes, la Plătărești, ctitoria lui se păstrează încă; alt mucenic
ostaș, Sf. Mercurie, are aici hramul4.* în margenea Moldovei,
el aminti la Măxinenii din ȚJâmnicu-Sărat locul unde „a tăbă
rât prea malul Șiretului", înlocuind o biată cocioabă „de
nuiale și lipită cu lut" printr’o frumoasă biserică de piatră,
a cării soartă n’o mai știm astăzi, când i s’a desfăcut’ îngri
jită inscripție în cinstea Sf. Ioan. Botezătorul, care se păs
tra în micul Museu bisericesc din Sinaia5. Cu prilejul
acestui războiu împotriva vecintîlui celui rău din Moldova,
oastea lui Matei, „Ungurii și Muntenii" pustiind, „ca și pă
gânii Tatari", prăda schitul întemeiat de călugărul Partenie
de la Bisericani, la Babe, pe râul Putna; Matei se căi pentru
acest păcat făcut pe ostași cari mergeau supt steagul lui, și
el ajută deci pe Partenie să facă alt schit, „supt muntele
Zboina, pe râul Dobromirului", cu cheltuiala călugărului
însuși și a moșneagului Negrea din Vrancea, ba chiar cu
ajutorul ■„Țarului muscălesc", — întâia pomenire a înrâuririi
1 V. zâzd.
1 lorga, Inscripții, 11, pp. 59-60, no. 159.
* Cronica, l. c.
4 lorga, Inscripții, II. p. 6, no. IV.
5 Ibid., p. 97.
religioase, prin pomeni mari și dese, a Rușilor din Moscova1.

Pe la 1640 bise ica schitului Sovejei era gata, dar Matei luă
asupră-și a o face și mai mare, acum când se împăcase cu
Vasile Lupu, și astfel, „pe un loc vrâncean" al Moldovei,
supus „prea-iubitului său frate", dușmanul de ieri și de mâne,
făcu el la 1644-5 acea mănăstire a „Dobromirii din Soveja"
care stă până astăzi12.
în muntele principatului său, Matei zidi mănăstire mare și
frumoasă, cu un puternic turn de clopote și de strajă, la
Brebul Prahovei, isprăvită la 16503; biserica fu încredințată
celui d’intâiu egumen, Vasile, — poate acel ce se află la Plă-
tărești în 1646 —, de către ispravnicul de căpetenie al zidirii,
căpitanul Mogoș; sfinți purtători de sabie, „cele fără de trup
puteri" ale arhanghelilor, Mihail, Gavriil, Azrael sau Ozriil
și Rafaii, au paza lăcașului4. La „Negoiești, pre apa Argeșu
lui", se amintește iarăși5 o mănăstire a lui Matei; satul se
află în județul Argeș, dar până acum n’ăvem știri precise asupra
bisericii de acolo, care-șk. va pie^dht. chiliile călugărilor
dispăruți.
Grija cea mai mare a avut-o firește, Matei pentru

Oltenia lui. Aici înoieșt^ biserica făcută de Craiovești la
Brâncoveni, leagănul său însuși și moșia sa de căpetenie; la
dânsa se lucra în anii de pribegie și luptă ai ctitorului6, și
turnul cel mare de la poartă, asemenea cu acel de la Brebu,
amintește stilul obișnuit supt Matei Basarab, care, în ceia ce
privește aceste puternice turnuri de Ia intrare, se inspirase
de la acela, vechiu și vestit, din Câmpulung. în șes, el mai
zidește o mănăstire la Sadova, iar în munte,—pe lângă Gura
1 Melchisedec, Cron. Rom., I, p. 260 și urni.

1 Cf. Iorga, Inscripții, \, pp. 24-5; Studii și doc., VII, p. 315, nota
1; Melchisedec, l. c., p. 267.
3 Iorga, Inscripții, II, pp. 43-4.
4 ZZrid .
5 C ronica, l. c.
* Iorga, Inscripții, II, pp. 72-3.
288 N. lorga
Motrului, prefăcută înlăuntru — își face în Arnota un lăcaș de

îngropare, îngustă clădire umbroasă, pe un vârf de muncel, cu
pridvor închis și zimți de cărămidă scoasă cu unghiul în afară :
aici se și vede mormântul, săpat în marmură, cu o pompoasă
inscripție slavonă în stil înalt, al ziditorului, lângă care, jos pe
pământ, e piatra tatălui său1. Strehaia, altă ctitorie a Craioveș-
tilor, e făcută din nou de Matei, care-și simția parcă datoria de
a înoi pretutindeni urmele neamului puternic și vestit pe care-1
represinta2. în sfârșit, în forma ei d’intâiu, mănăstirea „dintr'un
Leinn1' a fost ridicată din nou, de piatră ’, cu tot numele moș
tenit de la un umil lăcaș mai vechiu, tot de Matei, cel mai
darnic dintre toți ctitorii de mănăstiri și biserici de pe atunci.
Și urmașul marelui Domn a clădit, mergându-i pe urme,
în șesul muntean, la Dobreni, se vede bișerica înălțată de
Constantin Basarab, fiind numai boier încă, m satul unde
maică-sa Elena trăise ca vsoție de prețM^des^kil de frumoasă
pentru a robi pe Radu-Vodă Șerbai^yLa Jitianu lângă Cra-
iova,— azi se zice: ,,Balta-Vcrde“—, e ctitoare Doamna lui,
Bălașa 5, care dădu un sicriu strălucit,>'de metal lucrat, moaș-
celor de la BistrițaG. Și, în sfârșit, însăși viitoarea Mitropolie
a Bucureștilor, al cării stil nu l-a schimbat esențial reparația
de la sfârșitul veacului al XVIII-lea, e ctitoria acestui Cons
tantin Basarab7, care fL făcut poate și mai mult dacă
înfrângerea nu l-ar fî aruncat într’o pribegie care-i dădu și
ea prilejul de a reface biserica episcopală din Muncaciu!
Maramurășului, la 1661 8.
Re lângă bielșugul de zidiri pornite din mărinimia evlavioasă
al lui Matei însuși, boierii, mai săraci acum și mai îngustați
’ Ibid.., I, p. 203 și urm.

2 /ăzd., pp. 210-H.
4 Ibid., p. 89; an. 1646.
5 Cronica, p. 336; lorga, Inscripții, I, p. 197.
6 Ibid., p. 197.
8 lorga, Studii și doc., XII, pp. XLVII-VIII; inscripția în Basibvifs-
o. c., I, pp. 100-1..
în toate, zidesc mai puțin decât marii boieri, bogați și aproape

fără stăpân, cari fac să li se amintească numele în clădiri
bisericești de-a lungul veacului al XVI-lea. La Țințăreni se
cetește în pisanie numele lui Mihai Coțofeanu; Bunea Gră-
dișteanu clădește în Dâmbovița mănăstirea care-i poartă nu
mele’. Lăculețele se atribuie lui Matei însuși, de și nu e
cuprinsă în lista din cronica țerii* 2.
Se mai amintește biserica din Secuieni a Postelnicului
Neagoe, rămasă în mare parte așa cum a fost la început3.
Curioasa clădire de la Bălteni în Ilfov, al cării pridvor, mai
târziu, pe stâlpi — înoirea de căpetenie în această epocă—, ur
inează în dreapta și în stânga, oprindu-se numai la rotunzimea
stranelor, era însă mântuită până la 1626 de unul dintre cei
mai însemnați boieri pe cari Matei îi moșteni din epoca lui
Radu Mihnea, — „Radu-cel-Mare“, al călugărilor și acesta,—
de Hrizea Vornicul-cel-Mare 45 . în 1641-2 se isprăvi biserica
din Filipeștii-de-târg, făcută de bogatul boierie viță cons-
tantinopolitană Constantin CantaciQip6 Postelnicul și de gine
rele acestuia, Dumitrașcu Filipescu, ale cărui case în ruină
se și văd lângă malul apei vecini^ Ceva mai departe, încă
din 1636, biserica de la Călinești6. , Aceiași ctitori ca la Fili-
pești înalță mănăstirea MărginenilQr în locul uneia mai vechi,
a boierului Drăghici7. Udriște Năsturel, fratele Doamnei,
clădește biserică, ajutând și această soră a lui, în 1644, la
Fierăștii din Ilfov8. Se pare în sfârșit că Mitropolitul Ștefan
a cheltuit cu biserica Adormirii în satul Costeștii, unde el se
născuse ca fiul sătenilor Dimitrie și Dimitra9.
’• Cf. lorga, Studii și doc., V, p. 142; Drăghiceanu, l. c., p. 32.

2 Ibid., p. 28.
3 lorga, Inscripții, II, p. 277,
4 Ibid., pp. 109-10; Buletinul Mon. Istoricele 1908, no. 3.
5 lorga, Inscripții, II, p. 263 și urm.
6 /6zd., p. 265.
7 Ibid., I, p. 92 și urm.
8 Ibid., I, p. 90 și urm.; Vasiliu Năsturel, în Albina pe 1906.
* lorga, Inscripții, II, pp. 331-2.
19
290 N. Iorga
III.
Petru Movilă, Mitropolitul Chievului.

Clerul înalt a fost alcătuit, în această eră a lui Matei-Vodă,
cu o singură escepție, din Români. Mitropolitul Grigorie,
care unse pe Domnul voit de țară, nu trăi mult după schim
barea politică din 1632 (—1637). întrebuințat în solia de înr
păciuire trimeasă de Leon-Vodă la pribegi3, el putea fi
bănuit de noul stăpânitor al țerii, dar nu fu silit astfel să-și
părăsească îndată Scaunul.
Păstoria lui de la 1632 înainte se înseamnă mai ales prin

pătrunderea, întâiu în acest principat, a noului curent rusesc,
pornit din Chiev.
Pe când prelații greci doritori de pomeneS^FAverchie de
Berrhoea, un Paisie de Salonic, un losif de Sevastia, alergau
la Moscova, unde se certau între ei de LaJ banii evlaviei
muscalești2, mișcarea de înviere a ortodoxiei slăbia în țerile
Coroanei polone, unde unul dintre hirotbnîsiții lui Teofan de
Ierusalim, Meletie Smotrițchi, cti toate drumurile sale în Ră
sărit, trecu la Unirea cu catoliciis. Ivirea unei mărturisiri de
credință cu caracter pronunțat calvinesc supt numele Patriar
hului constantinopolitan .@hidl, care nu în zădar avuse înde
lungata lui prietenie cir- ambasadorul olandes și cu cel arde
lean la Poartă, făcu pe mulți să-și piardă încrederea în
siguranța îndreptarelor răsăritene. E adevărat că Teofan veni
din nou pe la noi, tocmai în ajunul tulburărilor muntene, la
1636, și căută să risipească nemulțămirea și tulburarea pe
carele cășunase declarația Ecumenicului4, dar Lukaris era de
fapt un părtaș al ideilor calvine, cum se vede și din decla
rația pe care o făcu prietenului său olandes în 1622 : „Fie
’ V. Iorga, Studii și doc., IV, p. CLXVI.

3 Chrys. Papadopulos, o. c., p. 69, nota 2.
3 Jbid., p. 68 și urm.
4 Jbid., pp. 69-70; cf. Ghenadie Enăceanu, Petru Movilă, p. 285.
sigură evlavia creștină a d-tale că ne leagă rațiunea religiei

evangelice și ne unește strâns ca membre vii ale trupului
mistic supt Domnul Hristos, capul nostru, cu voi" 2. Murind
la 1631 Iov Berețchi, cel d’intâiu Mitropolit de Chiev din
șirul cel nou, om statornic în credința lui, de și nu tocmai
energic, soarta pravoslqviei trezite de Teofan în aceste părți
rusești de Apus atârna de la persoana acelui ce va fi ales
ca urmaș al răposatului arhiepiscop. Noul rege Vladislav re
cunoscu Rușilor din Polonia dreptul de a-și păstra legea și
de a-și avea chiar patru episcopii, dar el ceru să se aleagă
din nou arhiereii Bisericii „grecești" din Statele sale. Astfel
Isaia Copinschi, ales la moartea lui Iov, trebui să-și părăsească
Scaunul și în locul lui veni acum Petru Movilă (hirotonisit la
28 April 1633).
Era unul din fiii lui Simion Movi •ghitei; se

născuse la 21 Decembre 1596, la sfârșitul celui de al doilea
an din Domnia lui Ieremia-Vodă,^pthiul său. Era un copi
de nouă ani când tatăl său își începu Domnia, care ținu doar
câteva luni, mântuită printrk» moarte năprasnică. Fratele lui
mai mare, Mihăilaș, avu o stăpâning/și mai scurtă, în luptă
cu vărul său Constantin, ,și el se stânse peste puțin la Târ
goviște. Petru, sau, cum i se zicea încă atunci, Pătrașcu-Vodă,
care nu-și arătase pofta de Domnie, putu să se întoarcă deci
in vremea lui Constantin Movilă pentru a vedea Sucevița,
ctitoria neamului său, la 1610.
Când alt frate al său, Gavril, căpătă la 1618 Țara-Româ-
nească, Petru și un mai mic fiu al lui Simion-Vodă, Moise,
se adăpostiră pe lângă dânsul. Dar fuga lui Gavril în Ardeal,
în vara anului 1620, aruncă pe tânărul „Voivodici", fecior de
Domn adecă, iarăși între Poloni și Ruși, în felul cărora fusese
crescut, de un dascăl de la stavropighia din Liov, învățând
1 „Pro certo nam habere debet christiana pietas vestra quod religionis
evangelicae ratio nos conglutinat et tanquam viva membra corporis
mystici sub Christo domino căpițe stricte coniungit vobiscum*1; lorga,
Studii și doc., IV, p. 182, nota 1.
292 N. lorga
limbile țerii și latinește1. Familia lui stând acolo, el a putut

să urmeze și la școala Liovului, alături cu alți tineri Moldo
veni, și chiar cu Grigore, fiul lui Nistor Ureche și viitorul
cronicar1 2.
Petru Movilă petrecu un timp pe lângă Hatmanii poloni
Zolkiewski și Chodkiewicz, un prieten al neamului său, fără
a mai râvni, în Moldova sau în Țara-Românească, moștenirea
lui Simion-Vodă. în 1627 însă, Mitropolitul Iov câștigă pentru
călugărie sufletul acestui tânăr, care avea ca bunic pe călu
gărul loanichie, ca tată și unchiu pe ctitorii Suceviței, ca
mamă pe călugărița Melania, și pe care multe suferinți și
prigoniri îl desgustaseră de viața mirenilor și de o țară în
care nu-și putea găsi rostul. De la început el fu sfințit aihi-
mandrit și pus în fruntea lavrei din Peșteră de la Chiev, pe
care Patriarhul de Constantinopol o făcuse stavropigbie,
smulgând-o de supt ascultarea episcopilor ortodocși, de teamă
să nu cadă în mâna Celor uniți3. La 1629 el fu onorat cu
titlul de exarh patriarhal, care-i dădeâ o situație excepțio
nală 45. ■•
Acum el puse în îndeplinire gândul de tipografie pe care-l
hrănise și Ieremia-Vodă, Biserica Wtodoxă din Rusia având
neapărată nevoie de cărți-slavone sigure, fără nicio înrâurire
a uniților Mitropolitului din Liov, care-și avea o tipografie
slabă la Sniatyn și Crilos. Doi Ruși, frații Berânda, — dintre
cari unul, Pavel sau ParttVo, a tipărit în 1627 și un dicțio-
nariu slavon-rusesc pentru ușurința înțelegerii Scripturii și
vechii literaturi în legătură cu dânsa, — împreună cu un al
treilea, Taras ^Zemca6, începură lucrul folositor de suflet.
1 Hurmuzaki, Supl., I’, pp. 387-8, no. CXCV111.

2 Ghenadie Enăceanu, o. c., pp. 165-6; Prinos Sturdza, p. 204 și urm.
3 Ghenadie Enăceanu, p. 168 și urm. Cf. P. P. Panaitescu, în Melan-
ges de l’Ecole routnaine en France pe 1926.
4 Chrys. Papadopulos, o. c., p. 71. Vara sa măritată cu Wiszniewiecki a
clădit trei mănăstiri in eparhia Chievului (Bis. ortodoxă, Vili, pp. 7-8)-
5 V., pentru Pamvo, Gr. Crețu, Lexicon slavo-românesc de Mardarie
Cozianul, București, 1900. Prefața.
Materialul, „șriftul", era al tipografiei lui Ghedeon Balaban,

Mitropolitul unit, și-l scoseseră în vânzare moștenitorii.
De la 1624 până la 1640 teascurile lui Movilă lucrează
singure, spre folosul „nației rusești", „poporului nostru
rusesc", cum scrie acum feciorul de Voevod moldovenesc ’,
și al tuturor ortodocșilor cu limbă de Stat și Biserică sla
vonă, o sumă de cărți pentru slujbă, ca și pentru luminarea
minții asupra adevărului legii creștinești înțelese „pravo
slavnic". Se dă, ca în șirul de tipărituri slavone de la înce
putul veacului al XVl-lea, pornite din Cetinie și urmate la
noi, apoi în Ardeal, un Liturghieriu, care ajunse la a treia
ediție, o Psaltire, de trei ori tipărită, un Menologiu, cu slujba
serbătorilor, — un Octoih cu trei ediții apare la Liov —,
un Triod — cuprinzând cântările celșptî însemnate; și el
are două ediții —, apoi un Aritologhion, cuQjnolitfe și învăță
turi duhovnicești spre folosul sufletesc al Wudeilor", al șco
larilor săi, cari erau să fie cei d’intâiu clerici cărturari în părțile
rusești, un Acaftist — două ediții —, un Nomocanon (1629), un
Imnologhiu, un Evharisteriiigfap y,Canon pe scurt", un Slu-
jebnic (1638), un Ev ho loghiu., Evanghelia și Cazania, Evan
ghelia cu tâlc a lui Calist Patriarh de Constantinopol
(1637). Traduceri sau prelucrări, făcute de Petru Movilă
însuși sau întru cinstea vredniciei sale arhierești și strălucitei
lui obârșii domnești, se dau în același timp, precum Agapit
și Doroftei (1628), Crucea lui Hristos (1632), Eufonia
(1633), Paramitia și Macarie Egipteanul (1634), Litosul,
„Piatra» împotriva Uniților (în limba polonă), afară de un
Pateric polon, de „Cărți ale minunilor" în aceiași limbă și
de mici lucrări lăudătoare ale școlarilor din mănăstirea „Fră
ției", acea Brațca, a cării însemnătate culturală se începe
acum 2.
1 Hurmuzaki, Supt., II pp. 596-9.

’ Picot, Pierre Movilă, în Legrand, Bibliographie hellinique, IV.
294 N. Jorga
IV.
înrâurirea lui Petru Movilă asupra Bisericii muntene.

Curentul nou elino-slavon de supt Matei-Vodă.
Multe din manuscriptele pe care egumenul de la Pe cerșea
apoi „Mitropolit de Chiev, Haliciu și toată Rusia", le între
buința pentru edițiile sale, erau culese din țerile noastre,
care vor fi pierdut cu acest prilej o parte din bogățiile lor
literare și artistice. Miron Barnovschi, o rudă a&tânărului
Mitropolit - el îi zice 1 lui Ieremia-Vodă „unchiu", așa încât
îi venia văr, primar sau al doilea, lui Petru —, îi trimese,
pentru tipărirea Octoihului, la Liov, un manuscript moldo
venesc, din Neamț, și cartea de cântări ieși în două forme, un
număr de exemplare având, nu stema l^fêpoliților Chie-
vului, ci aceia a P Domnilor MoldoâL1 2. Aceste^ din urmă
stăoânirea lui rMirâ^Vodă,; eire, să mai
se vândură deci în stăpânirea
fi rămas Domn al Moldovei, ar fi s țrâns și mai mult legă-
turile bisericești cu acest Chiev al reformei bisericești, al
învierii slavonismului, peste care păst lăstoria acum, cu îngă-
de
duirea regelui Poloniei, o rudă așa dePaprCpiată. Când Moise-
Vodă, fratele lui Petru, că^ăt4;Qom.
ăpătă Domnia în 1630, — o ține
până la 1631, întorcândând^-s@^de la " 1633 la 1634 —, în și mai
mare număr vor fi întrat
îj .t «ărțile din Rusia dincoace de
Nistru.
Dar, cu toată apropierea, cu toate legăturile de sânge
între Mitropolitul rusesc și doi Domni ai Moldovei, în Țara-
Românească întâiu avu înrâurire văzută mișcarea ce fusese
începută de Teofan în sens „elino-rus" și urmată în sens
„ruso-elin“, fără a se înlătura atingerile cu civilisația latină
cruțându-se întru câtva susceptibilitățile catolicismului și
oficial, de Petru Movilă.
Matei-Vodă, om de țară, care voia să vadă tot oameni de
1 într’un document inedit.

2 Picot, /. c.
țară îri jurul lui, nu prigoni cu învierșunarea ce s’ar putea

crede rosturile Grecilor la noi. Un Patriarh de Alexandria
muri pe vremea lui în Țara-Românească, la 1639', și anume
Mitrofan Kritopulos, unul dintre cei mai învățați clerici
greci din acest timp, un fost școlar de la Oxford, autorul
unei 'Op.okoȚta, unei „Mărturisiri0 de credință, trebuitoare
în acest timp când calvinismul cotropitor amenința vechiul
Răsărit12. La Mărgineni era ca egumen, când mănăstirea
fu făcută din nou de Constantin Cantacuzino și Dumitrașcu
Filipescu, un episcop Partenie, Grec fără îndoială, cu Scaunul
episcopal prin vre-un Ținut răsăritean, in partibus34. Va fi
primit cu cinste pe Grecii cari mergeau la Moscova, de
dorul pomenilor și de dragostea pentru cultura elenică,
pentru" ortodoxia curată: un Iosif dascălul, un arhimandrit
Antim, un arhidiacon Neofit, un Teofan de Patras (1645),
un arhimandrit Venedict, cari, ca 'să ajungă la Țar și la
noul lui Patriarh, trebuiau să treacă neapărat prin Țara-
Românească și Moldova *. ^Jrmașul lui Teofan, noul Pa-
triarh de Ierusalim, Paisie, făcu la 1649 drumul pe la
noi56, la începutul călătoriei triumfale prin Ucraina Ca-
zacilor și Moscovia Țapului: n fost Patriarh de Cons-
tantinopol, Anastasie Patela , care merse la Moscova să
se înțeleagă cu Pa ia...^ „iubitor de Greci0 Nicon, făcu
Românilor cinstea, tai mult sau mai puțin costisitoare, de a
petrece în mijlocul lor, la 1653 *; cu opt ani înainte, în
Februar 1645, el era în Moldova de mai mult timp, gonit fiind
de acasă de „creditorii agareni și jidovi0 7 : stătu în adevăr,
1 Papadopulos Kerameus, 'Iep. Bc6X., 1, p. 349.

2 V. M'chHlceșcu, Die Bekenntnisse und die wichtigsten Glaubens-
zeu&nisse der griechisch-orient. Kirche, p. 183 și urm.
* V. și mai sus, p, 289.
4 Chrys, Papadopulos, o. c., p. 72 și urm.
Ibid., p. 76.
6 Ibid., p. 81 ; cf. și Papadopulos Kerameus, ’lep. B16X., tabla; Comnen
lpsilanti, Tă psnx tvjv âXwaiv, an. 1651 : Călătoriile lui Macarie, p 2 și
notele d-rei Cioran (după Papadopol Calimah, în Conv. lit., XXI11-IV).
’ Melchisedec, Notițe, pp. 208-9.
la Galați, în mănăstirea Sf. Nicolae, de la 1642 la 1654,
Predicatorul Curții era pe vremea lui Matei, a simplului
boier oltean fără învățătură și mândrie, însuși viitorul arhie
piscop de Gaza, Pantelimon, apoi Paisie Ligaridis, un Chiot
care făcuse studii bune la Roma, în școala de convertire a
Sfântului Atanasie, în care fu crescut cu cheltuiala vestitului
Leon Allatius ', și petrecuse mulți ani în Răsărit ca misio-
nariu secret al Unirii Grecilor cu Roma. în Țara-Românească
veni el numai în 1647, ajungând îndată dascăl, hierokyrix,
adecă propoveduitor, „crainic" de cele sfinte, până a nu
pleca, împreună cu Paisie, la Ierusalim, unde-și urmă ca
2. Matei plăti și pentru scrierea de frumoase manu
riera *
scripte grecești care și azi amintesc Răsăritenilor numele
lui3. Dacă el însuși nu mai închină mănăstiri la Locurile
Sfinte sau în alte părți grecești, — mărgenindu-se numai a
face daruri „și la Sfântul Ierusalim «și la Sfântul Munte
și într’alte părți" 4, — el nu opri pe boierii săi de a face
închinări: astfel văduva lui Mihai 'Coțofeâhii,-' și fratele lui,
Dumitrașcu Spineanul, dărîiiră Patri^fiîOdin Ierusalim cu
mănăstirea olteană Țânțăreni5. /
E1 primi deci cu plăcere 1 pe Grecul Meletie,

născut în Macedonia, căljugăr s, în mănăstirea Zo-
grafului, făcută de Ștefăn-cel-Mare, și care, de dragul meș
teșugului tipografiei, fusese și el la Chievul lui Petru Mo-
vilă6. Meletie fu numit de Matei, pentru buna sa rân-
duială călugărească și cunoștința sa de elinește și slavo-
; Chrys. Papadopulos, o. c., p. 88 și urm. N’am avut la îndemână

studiul despre Ligaridis pe care L. A. Lavrovschi l-a tipărit în „Analele"
Academiei din Petersburg pe 18s9.
2 V. și Legrand, l. c., pp. 20-1.
3 Papadopulos Kerameiis, o. c., III, p. 223. Ci. ibid., I, p. 438 (780) ;
III, p. 199 (3); IV, pp. 40 (26), 171 (196), 338 (365); Lampros, o. c„
pp. 217, 363 (pentru Moldova).
4 Cronica, p. 321.
5 Iorga, Studii și doc., v, p. 142.
6 Bianu și Hodoș, Bibliografia română, I, p. 106, no. 36.
nește, egumen, „năstavnic“ la mănăstirea Govorei, dar poate

mai întâiu la aceia, abia mântuită din lucru, a Câmpulun
gului, de unde vedem apoi iscălind grecește și pecetluind sla-
vonește răvașe românești către Brașoveni, care par icoana cul
turală a timpului ', pe un alt egumen grec, Melchisedec. Odată
așezat în țară, Meletie sfătui pe Domn ca, pentru mărirea
lui, pentru binele ortodoxiei și pentru câștigul Vistieriei
domnești chiar, să înceapă a tipări cărți bisericești slavone
pentru Peninsula Balcanică, în care produsele tipografiei lui
Petru Movilă puteau străbate numai cu greu.
Pe atunci tipografii de la Chiev aflaseră următori și con-
curenți. Astfel la Liov și la mănăstirea Cutein2 se por
niseră la lucru meșteri, cari dădură de la 1636 înainte cărți
de slujbă, precum Antologhiul din Liov (1628), apoi Octoihul
și Triodul, din 1640-42, sau cărți de petrecere sufletească,
cum e vestita poveste a lui Varlaajft siloasaf lu
crare a călugărilor din Cutein. Vânzêa cărților bisericești
se făcea răpede și bine, și unel^din ele avură, cum s’a
văzut, câte trei ediții. Ideia lui Meletie, sprijinită, fără în
doială, și de fratele Doamnei, Cărharășul Udriște3, Iorest,
Oreste sau Uriil, — în toate limbile pe care le știa —, care
făcuse studii în Rusia și știa desăvârșit slavona cea mai
înflorită, fu primită și i se dădu sarcina aducerii tipogra
filor și a „șriftului“: prin tovarășul său Nectarie din Pe-
lagonia, călugăr de la Câmpulung, strămută astfel în mă
năstirea lui pe Timotei Alexandrovici și Ivan Glebcovici,
cei d’intâiu tipografi din această nouă epocă; ei căpătară
tain și se porniră la lucru în 1636, alegând o cane care
nu mai apăruse până atunci, Trebnicul*. Când aceasta fu
1 Iorga, Brașovul și Românii, pp. 129-31. Una din scrisori poartă
data de 164-6.
1 Asupra întemeierii căreia v. Bis. Ort., VIII, p. 97.
8 V. și Iorga, Studii și doc.,\N, p. CLXXXIV; P. P. Panaitescu, l. c.;
Iorga, Istoria învățământului românesc, București 1928, p. 31 și urm.
* Bianu și Hodoș, Bibliografia română, I, pp. i03-5; cf. pp. 529-33î
Arch. soc. șt. și Ut. din Iași, IV, p. 324 și urm. Pentru o ediție pre
gătită la Moscova, Muraviev, o. c., p. 184.
isprăvită, la 30 Iulie, cei doi Ruși, supt îngrijirea Grecu
lui, începură o Psaltire — din Psaltire ieșiseră numai două
ediții rusești; o a treia apăru însă îndată, cât se lucra cea
munteană, la Mohilău, unde se așezase o „slugă“ a lui
Petru Movilă. Ea e din 1637, și în 1638 Ștefan din Go
vora începea lucrul la o a doua Psaltire, care trebuia să
cuprindă și un Sinaxariu. Schimbarea Mitropolitului aduse
însă scăderea râvnei, și cartea văzu lumina numai în 1641.
La Govora pornise astfel încă din 1636-7 tiparul românesc.
Grigorie Mitropolitul murise: după datină ca și după

ajutorul pe care-1 dăduse causei lui Matei, trebuia să-i
urmeze episcopul de Râmnic, patronul caligrafilor, îndem-
nătorul la 'scris al lui Moxalie și unul dintre cei d’intâiu
ctitori ai limbii românești în Biserică, Teofil Bistrițeanul.
La 1637 el era Mitropolit și păstră cârja până în 1648.
Pe vremea lui, cum am văzut, tiparul, care pornise supt
înrâurire românească de peste hdtareênită din Rusia lui
Petru Movilă, acum arhiepiscop de ț^hî^vûrmează. Noul Mi
tropolit nu-i era începătorul, căci lucrul începuse la Câmpu
lung, în chiliile de la mănăstirea Jdomnească, îndată după
refacerea zidurilor ei de către-Matei, la 1636; Teofil, Oltean
prin obârșie ca și prim^îndelungata lui păstorie la Râmnic,
alege în loc mănăstirea Govora, a lui Radu-cel-Mare și, de sigur,
dreasă și ea de Matei. într’un timp când Domnii se gândiau
a rândui viața călugărilor și a introduce norme de legalitate
și moralitate superioare datinei în viața publică, când ei
își luau în cârmuirea lor atitudini împărătești, canoanele
bisericești trebuiau cunoscute. Se mai adauge că tiomo-
canoane bizantine fuseseră tipărite în Rusia polonă la 1620
și 1624, dându-se și o a treia ediție, de Petru Movilă însuși,
la 1629. Lăsând deci neisprăvită în Sinaxariu Psaltirea sla
vonă pe care o lucraseră meșterii de tipar ai lui Vodă la
Govora, în April-Iunie 1638, Teofil dădu întâietate unei
traduceri de canoane pe care o avea de la cărturarul său
din Râmnic, Moxalie. Astfel apăru la 1640 cel d’intâiu No-
Istoria meii românești 299
mocanon, cea d’intâiu F lă în românește, supt titlul:

„Pravila, — acesta ieste d; :ătoriu de leage, tocmelea sfin-
ților Apostoli, tocmite de îboară, către aceasta și a prea-
cuvioșilor părinți, învățăt ■ lurnie".
La începutul lui Septențbre 1640’ prin moartea lui Ghena-
die Brad Scaunul Bălgradului era vacant, și între aceia cari-1

râvniră, cerându-1 de la superintendența calvină care hotăria
mai în toate privințile asupra lui, a fost și tipograful Iu*
Matei-Vodă, care trecu în Ardeal, își arătă meritele tipogra
fice pentru răspândirea în popor a cunoașterii legii și ceru
să fie numit, așa cum se făcea acolo, fără să se întrebe
vre-un sobor. Geley, superintendentul, îi puse în vedere tot
ce se aștepta de la dânsul și-i cert materie de dogme
răspunsuri pe care bietul om, un teolog rrtai slăbuț, nu era
în stare a le da fără să cetească prin cărțile lui grecești și
slavone. Astfel se trecu asupra lui, % candidatul căzut la
Vlădica Bălgradului nu mai avea ce să caute la Govora, a
carii egumenie se dădu, de sigur mulțămită noului Mitropolit
câteva
Peste unui
Tecfil, luni numai
Român, după Cazania
lui Silivestru*, pe careceaTeofil
mare îlsecunoștea
publică
una pe scurt, o cărticică
ca bun și iute caligraf, ca „taha“.de 60 de foi, cuprinzând „învăță
turiSilivestru
preste toate zilele*4, poate după „învățăturile duhovnicești"
isprăvi Psaltirea slavonă, care aștepta de mult.
Dar el tineri
pentru ale lui Petru
avea (tălrftacirea tălmăcise
Movilă. Lefăcută
românească, românește
încă îndin 1638-9,
a Cazaniei care ieșise, cu un an înainte, la Ruși; Udriște
1 V. și Cipariu, Archivu, p. 557: resuitate de scrisori ardelene.
Năsturel îl ajută și el scrise prefața (1642). Era a doua
1 Pentru candidatura în Ardeal a lui Meletie, v. Bunea, Vechile Epis
carte pp.
copii, pe 87-90.
care o dădeau cărturarii și meșterii munteni în
șirul de lucrări românești pe care-1 pornise, credincios în
tregului său trecut, Teofil.
300 N. lorga
Grecul Melhisedec din Morea, care păstoria acum în mănăs

tirea Câmpulungului, un om foarte îngrijat să-și capete îna
poi banii, în „costandele" plătite de preoți. Melhisedec
era însă numai un traducător de zile mari, și în curând îl
vedem tipărind la mănăstirea Dealului un nou Antologhion
slavon 12.
V.
Tipărituri ardelene.
Pravila se vindea cu 21 de „costande de argintii", preț
mare, și ea găsi cetitori și în Ardeal, und^ Ghenadie Brad
primi, după o dorință care arată fericita întărire a legăturilor
ierarhice și culturale între Biserica Bălgradului și a Târgo-
viștii, un număr de exemplare cu seQpul Jjtti.
Prin tipar se apropia astfel viața sufletească a Românilor

din deosebitele țeri. Cu prilejul vtnirii saleMa Brașov în Mart
1639 3, cu câtva timp înainite. de solia pe care Mitropolitul
Teofil o îndeplini în Ardeal
ucdl3, și într’un timp când prietenia
dintre Matei-Vodă și J,Craiul"
ar ardelean Gheorghe Râkdczy
ită, Ghenadie ceru „șrift" de la Mun
era foarte bine întemeiată,
teni, precum aceștia îl ceruseră de la Ruși și, firește, și data
aceasta, odată cu slovele, veni și meșterul, — anume „popa
Dobre", căruia i se zice și „dascălul4". El nu era să lucreze
cărți slavone într’o țară unde „cartea pe ’nțeles" era impusă
de Cârmuire. în legătură cu tendința calvină de a se tâlcui
cât mai mult, așa încât oricine să priceapă și înțelesul cel
mai ascuns al Scripturii dumnezeiești, Ghenadie se gândi la
1 Bianu și Hodoș, Bibliografia română, I, p. 12.) și urm.

2 lorga, Sate și preoți, p. 51.
3 lorga, Studii și doc., IV, p. CCI.
4 Bianu și Hodoș, Bibliografia română, I, p. 115.
Istoria Bisericii românești 30Î
o ediție nouă a Cazaniei din Brașov. Ea se isprăvi câteva

luni după moartea lui, întâmplată în cele d’intăiu zile ale lui
Septembre 1640 b în cursul anului 1641;
Această tiparniță ardelenească era să fie însă în serviciul

altei cause decât a vechii ortodoxii puse la îndemâna popo
4 rului, în limba românească. De și aliat și „părinte" al lui
Matei, Domnul muntean, Râkoczy, calvin convins, avea și ei
planurile sale de propagandă ca și principii unguri din Ardea
lul veacului al XVI-lea. îi înteția și mai mult spre o acțiune
de „luminare" a popilor români din țara sa superintendentul
lui, Ștefan Oeley, care e și unul dintre cei mai însemnați
represintanți ai culturii ungurești din acest timp.
El avea un întreg plan pentru „îndreptarea" Bisericii Ro
I mânilor, copleșită de „superstiții băȘ^ti" și de alte urme

urâte .ale unui trecut de barbarie. Predica, școala, cartea tre
buiau să mântuie sufletele amenințate ale țeranilor „valahi".
Preoții erau să lămurească pe credincioși asupra adevărurilor
legii în fiecare MierCUre și Vine^jar Dumineca de două
ori. La Bălgrad, în mănăstire sau „în alt loc potrivit", trebuia
’ să se întemeieze școală pentru Români, cu doi, trei dascăli
și ca limbi de predare : latinește, românește și chiar gre
cește, — precum în Rusia polonă școlarii, spudeii, primiau și
! ei învățătură trei limbi: grecește, latinește și, în al treilea
rând, și slavonește. La tipar trebuiau să se dea trei cărți :
rugăciunile de dimineață și de seară, cântările din Psalmi și
Catehismul1 2.
Despre cele două din urmă se spune că erau acum traduse
la moartea lui Ghenadie. Tălmăcirea lor se datorește aceluiași
om, Făgărășeanului boier Ștefan, care-și zicea, după datina
nobililor: Fogarași, și ajunsese predicator în Lugoj și Caran
sebeș, orașe în cea mai mare parte românești, care-și păs
4 1 Cipariu, Aefe și fragmente, p. 71 ; lorga, Sate și preoți, p. 51.

* După Augustin Oetvos, Geleji Katona Istvăn elete es „Viața
și scrisorile iui Ștefan Katona Geleji14, în Uj Magyar Muzeiim, I, p. 203
și urm., Bunea, Vechile Episcopii, p. 86 și urm.
302 N. Iorga
traseră cult 1 calvin din vremile Iui Moise Peștișel și Ștefan

Herce. Cântările lui Ștefan Fogarași erau întrebuințate în cele
două centre ale Românilor din Banat, dar ele n’avură parte
de tipar; le cunoaștem astăzi numai după copia cu litere la
tine pe care a făcut-o ceva mai târziu Ioan Viski, predicato
rul calvin din Sântă-Măria Hațegului (Boldogfalva)'. Catehis
mul lui Alstedius, profesorul la școala calvină din Alba-Iulia,
în traducerea lui Fogarași, nu fu mai norocos: el nu văzu
îumina tiparului decât în 1648, când se găsi pentru ca să
poarte cheltuiala un nobil român ungurit, Acațiu Barcsai,
care ajunse și prinț al Ardealului2. însă, puțin timp înnainte
de moartea lui Ghenadie, care zăcea de grea boală, și de
așezarea altui Vlădică, mai sigur în simpatiile lui pentru calvi-
nism, Geley luă pe popa Dobre,, și, furișându-1 de ochii
episcopului și ocrotitorului său, îl așeză îiuQjUil Prisac de
lângă Bălgrad, unde-1 sili a lucra în doul^di'de/fcjle — 5-25
Iulie — un alt catechism calvinesc, care** fk; răspândit apoi, de
Cârmuire, în toată țara și chiar dincolo de hotare, printre
Românii supuși DomnilorPredicatorul Graiului însuși, Ghe-
orghe Csulay, luase asupră-și cheltuiala.
Biserica moldovenească în epoca lui Petru Movilă.

Mitropolitul Varlaam.
Acest Catechism, adaus pe lângă acela al Iui Chirii Luka-

ris, care, după ce fusese câtva timp mazil, căzuse ucis la
1 Silași, în Transilvania pe 1875, n-le 12-4.

* Bianu și Hodoș, Bibliografia română, I, p. 160 și urm.
8 Catechismul acesta nu s’a găsit, dar în ultimele timpuri s’a desco
perit curtea de răspuns a Mitropolitului moldovenesc Varlaam,— v. mai
departe. D. I. Bianu începuse a o tipări în „An. Ac. Române*. Cf. Iorga,
Ist. lit. rom., I, pp. 258-9.
1638, chema la luptă. Dacă în veacul al XVl-lea cărțile cu

tendințe calvinești putuseră trece fără nicio protestare din
partea clerului ortodox din Principate, erau acuma cărturari
în stare a răspinge atacul.
Nu în Țara-Românească însă. Aici blândul Teofil n’avea
cunoștințile trebuitoare pentru o discuție de dogme, și
ceilalți ierarhi nu erau mai învățați decât dânsul: la Râmnic
păstoria Ignatie, acel preot „sârb“ din Nicopol care purtase
scrisori de uneltire în folosul lui Matei-Vodă atunci când el
era pribeag în Ardeal, și-l ajutase pe lângă puternicul Pașă
dunărean Abaza ’, iar Ștefan, fiul lui Dimitrie și al Dumitrei,
țeranii din Costești1 2*, care avea cârja episcopiilor de Buzău,
nu făcuse nici el studii mai înalte, nici nu răsfoise prea mult
prin vechile cărți de dispută teologică.
Din Chiev și, prin Chiev, din Iași se întinse scutul de

apărare al ortodoxiei împotriva calvinismului care, plecând în
același timp, din Țarigradul împăratului și din Bălgradul
Craiului, părea că amenință să înece conștiința pravoslavnică
a Românimii întregi. .XoX ... .
In Moldova, pastona lui Anastasie Cnmca se mantuise in

1629, când Atanasie de Roman era acum Mitropolit8: Crimca
se adăpostise iarăși la Dragomirna lui, unde în curând se
stânse; de oare ce Domn la plecarea lui din Scaun era Mi-
ron Barnovschi, un prieten și o rudă, trebuie să se admită
că Anastasie a paretisit, a demisionat de bună voie, fiind
obosit trupește și doritor de odihnă. Despre Atanasie, urma
șul său, nu se poate spune nimic, și moartea lui făcu loc,
încă din 1632 (f 13 Iulie), când stăpânia Moise Movilă, unui
nou arhipăstor, Varlaam 4*.
1 Cronica țerii, p. 314; Iorga, Studii și doc., N, p. 70, no. IV.

* Iorga, Inscripții, II, pp. 331-2.
s Partenie, l. c., p. 24.
4 Cf. Melchisedec, Cron. Rom., I, p. 255; Iorga, Inscripții, I, p. 41,
no. 7 (mormântul la Bistrița).
304 N. lorga
Era un călugăr după nevoile timpului și după dorința unui

Teofan, unui Petru Movilă, înoitorii ortodoxiei în aceste părți.
Nu fiu de boier ca Oheorghe Movilă, ca Anastasie Crimca,
poate ca Teodosie Barbovschi, al cărui nume de familie îl
poartă și sfetnici ai Domniei, ci, ca și episcopul, pe urmă
Mitropolitul muntean Ștefan, contemporanul său, un fecior
de țeran. Se născuse în părțile Putnei, și din aceiași căsuță
de sat porniră alți doi frați cari nu se ridicară niciodată la
mărire: unul, răzăș, în Ținutul Botoșanilor, și. altul, Ștefan;
Varlaam și-a împărțit averea între copiii celui d’intâiu, răzeșul
Andreiaș Moțoc și Marița, soție a preotului domnesc Ursul
Cergariu, și între fiii celui de-al doilea, Popa Ursul și Tode-
rașcu1. Fu unul dintre cei d’intăiu călugări de la mănăstirea
lui Nistor Ureche, Secu, unde ajunsese egumen pe la 1610,
mulțămită lui Anastasie Crimca1 2; aici adăpostfM pe episcopul
de Roman mazil, Mitrofan 3.
încă din 1621, Varlaam mergea la Petru Movilă pentru a-i
da veste de o minune, întâmplată la Sucevița în 1621, în-
greuiarea moaștelor Sf. Ioan cel Nou când Mitropolitul voia
să le strămute de teama cetelor, de Cazaci prădalnici; îl
trimesese Miron-Vodă însuși 4; și cu alte prilejuri va fi adus
el la Chiev scrisori domnești, și poate chiar că a rămas aici
o bucată de vreme, pentru â învăța cele ce se pretindeau
acum de la un ierarh ortocfox/ cum era sortit să fie el. Tre
buie să fi avut în adevăr însușiri sufletești și daruri de
știință deosebite pentru ca să fie numit de-a dreptul Mitro-
• polit, fără să fi trecut, după obiceiu, cu zăbavă îndelungată,
prin Scaunele de Huși, Rădăuți și Roman, ai căror episcopi,
Mitrofan— de la 1627 la 1633 56—, Evloghie — întors în
locul lui Dionisie la 1631 G—și Dionisie, fost de Rădăuți —
1 Cf. Hasdeu, Arch. Ist., Ip. 80; Urechiă, în An. Ac Rom., X, p. 348 ;
Studii și doc., VII, p. 322, no. 26; lorga, Ist. Ut. rom., I, p. 252 și urm.
1 Alelchisedec, Cron. Rom., I, pp. 247-8.
s Ibid.
4 Ghenadie Enăceanu, o. c., pp. 181-4.
5 Melchisedec, Cron. Hușilor, I, p. 108 și urm.
6 Wickenhauser, Radautz, p. 27.
de la 16311—, vor fi îndurat numai cu greu umilitoarea tre

cere cu vederea.
Numai unei prețuiri deosebite a lui Varlaam de Petru Mo
vilă și supunerii lui Alexandru Iliaș față de un așa de puter
nic fruntaș al Bisericii și cel mai sigur represintant al orto
doxiei, într’un timp când și Țarigradul avea un Patriarh
eretic, i se poate datori o numire făcută în atât de neobiș
nuite împrejurări.
La 23 Septembre 1632 se făcea hirotonisirea lui Varlaam,
și cuvântul de salutare îl ținea însuși Meletie Sirigul, cel mai
mare filosof teologic al Grecilor din atest timp 12: acest vestit
învățat și protosinghel al Bisericii constantinopolitane, autor
al unor „Capitole'" de combatere a învățăturii calvinești din
„Mărturisirea" lui Chirii Lukaris, stătu și mai târziu în Mol
dova, căpătând de la Vasile Lupu sarcinaxie a-i preface în
greceasca vulgară argumentarea împăratului Ioan Cantacuzino
împotriva islamismului3. De aici ;cris el, în 1649, și
acel opuscul despre Liturghie pe. care i-1 t^kise Patriarhul
Moscovei, Nicon4. între 1646 și 1649 a prefăcut în grecește,
la Iași și la Suceava, Viața Sf. Ioan cel Nou5.
Trecuseră numai câteva luni de la venirea în Domnie a lui

Matei și, după exemplul dat de Munteni, „boierii și țara" se
ridicară în Moldova asupra lui Alexandru Iliaș și a Grecilor
lui. Sprijinitorul străiniMfc' trebui să plece, iubitorii unei
Domnii românești cu boieri români credeau să poată avea
iarăși pe Vodă-Barnovschi, și, între cei cari-1 întâmpinară la
1 Melhisedec, Cron Rom., I, pp. 254-5.

2 Bianu, în Columna lui Iraian, 1882, p. 212. Cuvântarea lui Sirig
se păstrează în ms. 748 al Bibi. Metohului Sf. Mormânt în Constanti-
nopol, fol. 27. V. Pargoire, în Echos d’Orient pe 1908, p. 72. Biblioteca
fiind de un timp închisă publicului, n’am putut căpăta o copie: alții vor
fi poate mai norocoși.
3 V. și An. Ac. Rom., XX, pp. 15-6.
4 Chrys. Papadopulos, o, c., pp. 75-6.
5 Pentru acest ms. și altele, v. Pargoire, art. cit,
20
306 N. Iorga
Iași, trebuie să fi fost și acel vechiu credincios care era

Varlaam, noul Mitropolit. „Preoți și călugări" merseră cu el,
spune cronica, împreună cu o samă de boieri pentru a-1 cere
de la Poartă, așa precum Grigorie Mitropolitul, Teofil de
Râmnic și unii „popi" făcuseră cale lungă până la Constan-
tinopol pentru a cuceri Domnia lui Matei Basarab Dar
Matei se întoarse recunoscut de Turci, pe cari-i speriase
biruința lui, pe când Barnovschi fu prins și tăiat ca să nu
se facă obiceiu din aceste izgoniri de Domni și alegere de
alți Domni după placul țerii.
în locul lui Barnovschi, mort de sabie, veni iarăși Moise
Movilă, stăpân plăcut pentru Varlaam, ucenicul fratelui aces
tuia. Dar el se împăcă bine și cu urmașul1 acestuia, Vasile
Lupu1 23, omul iubitor de lumină, cunoscător de carte gre
cească veche, de și nu în măsura pe care o pretind lăudă-
torii lui interesați, mândru și darnic de câte ori era vorba
de o lucrare prin care să i se pomenească nutpele, în țară și
departe peste hotarele ei, în tot Răsăritul creștin supus Turci
lor. Cu acest Domn asigurat în Scaun, prin bogăția și iste
țimea sa, prin numărul patronilor țarigrădeni, Varlaam putea
să lucreze mai mult în ce privește cultura decât chiar cu un
prieten trecător ca Moise Movilă.
Vasile-Vodă căută, de la începutul stăpânirii sale, să facă

o biserică, mai frumoasă și jscumpă decât toate celelalte, în
care să așeze, ca la Chiev, o tipografie și o școală. începu
să prefacă,—ajutând și frații Cantacuzini din Moldova, Toma
și Iordachi, al căror neam se și îngropă acolo, — mănăstirea
mai veche a lui Golea, care nu fu isprăvită însă decât după
ieșirea lui din Domnie, la 1660\ Dar grija de căpetenie o
are pentru ctitoria sa cea nouă de la Trei Ierarhi, în care
1 Cf. Miron Costin, p. 296 și Cronica munteană, p. 318.

1 Pe o Liturghie grecească din 1633, scrisă, din porunca lui, fiind
Vornic, de un călugăr Porfirie, i se înseamnă data venirii în Scaun: 27
April 1634; Papadopulos Kerameus, 'lsp. BiSX.,, III, p. 199, no. 3.
3 Iorga, Inscripții, II, p. 161 și urm.
pe un trup de piatră ca al mănăstirii lui Petru Șchiopul,

Galata, se puseră podoabele introduse în arhitectura noastră
de la începutul veacului al XVII-lea, în rândul întâiu brâiele
împletite și rosetele, și, element ce nu se întâmpină înainte
de dânsul, Vasile făcu să se lucreze în fină sculptură, la
care va fi întrebuințat meșteri răsăriteni, mii de flori și ara
bescuri pe lespezile de marmură din care se alcătuiau păreții.
La 6 Maiu 1639 se sfinția această biserică minunată, dar
lucrul odoarelor, policandre, candele, linguri, perdele, legături
de cărți, urmă și mai departe, până la 1641.
în acest an totul era gata în mănăstirea celor Trei Ierarhi,

căreia poporul i-a zis, după slavonește, a Trei Sfetitelor, și
Vasile făcu să se aducă de peste Dunăre, din Constantinopol
chiar, cu binecuvântarea, câștigată prinNnulte pungi de bani,
fără îndoială, a Patriarhului Parteni&pfioaștele Sfintei Paras-
chive, care pătimise mucenicia\|mSerbia. Chivotul fu întovă
rășit de trei Mitropoliți, Ioanichie de Heracleia, Partenie de
Adrianopol și Teofan de Paleopatre. Domnul însuși, boieri
mea și, dintre ierarhii țerii, Evloghie de Roman și Gheorghie
de Huși* 1 ieșiră înaintea sfintelor rămășițe până la Galați și
Ismail; Vasile însuși întră, mergând în urma lor, cum se vede
și într’o stampă din vremea lui, la Iași, în ziua de 13 Iunie
1641,— an, adauge inscripția de pe chivot, când și Domnu
lui i s’a născut, după slăbănogul Ioan-Vodă, un al doilea fiu,
botezat Ștefan —, frumos nume domnesc vechiu —, căruia, în
inscripția citată, scriitorul, de bună samă Varlaam însuși, îi
urează viață îndelungată 2.
îndată se întemeie și școala, care trebuia să deie, ca și

școala-model din Chiev, de la „Obitel Brațcaia“, învățătură
1 Melchisedec, Cron. Hușilor, I, p. 114.

1 lorga, Inscripții, II, pp. 151-2; Bianu și Hodoș, Bibliografia română,
I, p. 142: planșa; lorga, Doc. Bistriței, I, pp. 71-3; cf.JI, p. XVII;
Hurmuzaki, XV, pp. 1060-1, n-le MDCCCCLXXXVI-VII; cf. Miron Cos-
tin, p. 310; lorga, Studii și doc., IV, p. 343; Melchisedec, Notițe, p. 175.
398 N. lorga
de grecește și slavonește în același timp, poate și cu oare-

care noțiuni de latinește, ca și aceia. La 15 April 1641, Vasile-
Vodă cumpără de la boierul Mihail Furtună, fost Mare-Comis,
cu 200 de lei, casa din Ulița Ciobotărească, lângă „hăleșteul
Bahluiului“Aici se făcu școala, și Varlaam căpătă de la
Petru Movilă pe însuși rectorul de până atunci al celei din
Chiev, ieromonahul Sofronie Pocîațchi, care, ca egumen și
director, lucra în Iași în iarna următoare 2; câțiva dintre tinerii
cari-și mântuiseră cursurile acolo îl întovărășiseră, și e păcat
că nu știm numele tuturor acestor vechi profesori străini ai
Moldovei, încătușată încă în cultura veche slavonă și în cea
nouă grecească. Materiile erau tot cele obișnuite la Chiev,.
adecă acelea ce se predau și în Colegiile iesuite din Apus,
ori și în cele din Polonia ale Ordinului3: gramatică, reto
rică, dialectică, aritmetică, musică, geometrie^Qștronomie și
April 7164 = 1656, întărește mănăstirii celor Trei Ierarhi trei sate: Răchi-
tenii, Tămâșenii și Juganii, înlăturând pe dascălii greci ce ar fi venit în
locul celor slavoni și s’ar fi dovedit că „nu aduc niciun folos de învăță
tură ca acia pământului nostru", a fost falșificat, de alminterea în scopul
de a înzestra cele d’întâiu școli românești din epoca de regenerare, de
către Asachi, care pretindea a-1 fi descoperit „într’o condică veche": v.
Uricariul, III, ed. a 2-a, p. 283 și urm. E adevărat că boierii aduși ca.
marturi corespund; cf. lorga, Studii și doc., IV, p. 44. Dar forma do
cumentului e cu totul neobișnuită; Gheorghe Ștefan nu putea numi mă
năstirea Brațca, de unde, și nu de Ia Pecersca, s’au adus dascălii, astfel:
„de la Chiev Pecerschi a sfintei Lavre" nici nu putea zice „părintele
Pătrașco Moghila"; în sfârșit el n’ar fi cutezat a lovi cu atâta asprime,
în călugării greci.
buni scriitori de hrisoave solemne, înțelegători de slavonă

bisericească și, cred, și un cărturar adevărat, cum a fost
Nicolae Milescu Spătarul ’, — Varlaam se gândia și la tipo
grafie.
VII.
Tipografia lui Varlaam Mitropolitul.

„Soborașul" de la Iași.
în Ianuar 1641, Vasile-Vodă, care ceruse șrift călugărilor

de la Frăția din Lemberg, fiindcă și erâiPlnai aproape, pri-
mia răspuns că ei îngăduie a se turna slovele de care el are
nevoie și sânt gata să4 ajute și altfel; te 12 ale lunii, Dom
nul trimetea pe un preot și un vameș, cu bani, pentru a
începe pregătirile12. Pocîațchi însuși merse după materialul
trebuincios și, primit cu neîncredere, — căci în Liov nu era
multă dragoste, nici la neuniți, pentru oamenii din Chiev, —
el izbuti totuși. Tipografi avu îndată de lucru: sinodul din
lași (11 Mart—9 Dece 1642) provocă întâia ei lucrare8.
•Acest sinod, „synodaster", scrie medicul lui Vasile Lupu,

Danesul dr. Scogard, acest „soboraș" deci “, nu e o adunare
a Bisericii moldovenești, cum s’ar putea crede, și el nu ne
privește decât prin caracterul general ortodox al măsurilor
sale. Patriarhul de Constantinopol, Partenie, se învoise cu
Petru Movilă pentru afurisirea proposițiilor calvine din „Măr
turisirea" lui Chirii Lukaris. Cel d'intâiu și aruncă anatema
1 V., pentru el, capitolul ce-1 privește în Ist, llt. rom., I.

‘ Hurmuzaki, Supt. II3, 4pp. 1-2, no. I.
8 Reprodusă și în cartea lui Dosoftei de Ierusalim despre sinodul de
acolo, ’Acnlg âpOoîogca;; în ed. Michalcescu, o. c., p. 154 și urm..
4 Hurmuzaki, IV', p. 668.
asupra acelui care supt numele lui Chirii a scris proposiții
eretice împotriva ortodoxiei ’. Petru pregătise mai de mult
o adevărată „Mărturisire ortodoxă" care fusese și aprobată
de un sinod provincial al Rușilor din Polonia la 16402, în
dreptată de autor, trimeasă apoi într’o formă latină lui Sirig
în Gonstantinopol, prin soli, și prelucrată de Sirig însuși, ca
și de Porfirie de Niceia. Petru voia însă o recunoaștere mai
deplină și mai solemnă, de arhierei din mai multe neamuri
răsăritene, și într’un oraș care să nu fie supt puterea unui
stăpânitor de altă lege sau cu aplecări către vre-un fel de
eresie, ci unul care, pe lângă „vitejia" în apărarea dogmei
celei bune, să aibă încă și bogăția mărinimoasă ce trebuia pentru
a da tainuri bune părinților.
Sinodul era să fie însă, înainte de toate, un sinod răsese.
Patriarhia din Constantinopol trimese un exarh al ei, pe acel
Porfirie, Mitropolitul Niceii, și pe Meletie Sirigul, cel mai
bun cunoscător de dogme din tot Răsărituri*.,grecesc. încolo,,
luară parte episcopii moldoveni, cu Varlaam în frunte, de
sigur toți dascălii de la Trei Ierarhi, și apoi trei teologi din
Rusia, în fruntea cărora stătea Isaia Trofimovici din Cozlov,
președintele Sfatului metropolitan de pe lângă Petru Movilă,
ceilalți doi fiind rectorul Colegiului, losif Conovici și predi
catorul Ignatie Xenovici^Njci episcopii și stareții Rusiei po
lone, de frică față de Guvernul lor, nu cutezară a veni la
Iași, și ei își adauseră numai iscăliturile pe actul sinodal. Din
alte părți nu sosi nimeni, nici chiar din Țara-Românească,
din Ardeal. De alminterea, așa-zisul sinod nici nu era menit
să fie o adunare, solemnă, de Vlădici, ci mai mult un con-
venticul, o conferință de teologi ruși și greci strânși pentru
a da o aprobare definitivă Mărturisirii de credință pe care o>
alcătuise împotriva calvinismului amenințător Petru Movilă și
cu sfătuitorii săi din Chiev.
Sirigul, prielnic catolicilor și, pentru aceasta, cel mai mare
1 Michalcescu, o. c., p. 151 și urm.

1 Ghenadie Enăceanu, Z. c., pp. 28), 291 și urm.
Jstoria Bisericii românești 311
dușman al calvinilor, ar fi voit ca răposatul Patriarh Chirii

să fie declarat solemn eretic și amintirea lui lovită de ex
comunicare. Aceasta nu i se învoi însă de către Ruși, de
partea cărora stătea și Domnul. în schimb, aceștia trebuiră
să părăsească punctul lor de vedere în ceia ce privește
existența Purgatoriului în care se curăță sufletele și pre-
sența dumnezeiască reală în împărtășanie. Trei luni de zile
se cheltuiră în aceste desbateri și, dacă, la începutul lui
Novembre 1642, se credea că teologii din Chiev stau să
plece „în câteva zile"', se pare că ei mai zăboviră până în
Decembre, căci numai la 20 Decembre 1642 ieșia de supt
teascurile de la Trei Ierarhi — Pociațchi ceruse de la Liov
slovă grecească încă de la începutul anului1 2 — gramata pa
triarhului Partenie, care osândia proposițiile din catechismul
lui Lukaris3. Teologii mulțămiră apoi, in -termeni exagerați,
de curtenie retorică și de apologie bisericească, lui Vasile
și plecară în sfârșit, unii spre Chiev, alții spre Constantinopol,
fără să se fi înțeles în adevăr: Petru Movilă se simția jignit
de îndreptările ce-i făcuse Sirigul, iar Grecii nu puteau
primi din toată inima o ^declarație de principii ortodoxă,
cu pretenția de a servi drept normă pretutindeni, care
pleca de la ucenicii lor, abia scoși din barbarie, de la Chiev45.
Dar, după ce Sirigul îndeplini misiunea, ce i se dase la Iași,
de a îndrepta cartea, el o trimese Sinodului constantinopolitan
la 30 Octombre 1643, și acesta primi noul catechism ortodox,
’OpQoâosoc opioXoȚia, pe care Partenie Patriarhul o întări, în ce
privește singur textul grecesc, la 11 Mart 1643, împreună
cu ceilalți trei Patriarhi și cu episcopii din sinodul său ?
Al doilea Partenie anulă hotărârile de aprobare ale celui
1 Raportul medicului lui Vasile Lupu, dr. Scogard, în Huimuzaki,

/. c.; 6 Novembre 1642.
* Ghenadie Enăceanu, o. c., p. 293.
3 Bianu și Hodoș, Bibliografia română, I, p. 199 (41); Pargoire,
art. cit.
4 Demetrakopulos, ’OpSdSogos ’EXXâg, p. 154 în Michalcescu, o. c., p. 23;
5 Michalcescu, o. c., p. 28.
312 N. Iorga
d’intâiu, și „Mărturisirea pravoslavnică" a lui Petru Movilă,

tipărită în 1645 la Chiev, supt titlul modest de „Corp de
învățătură pe scurt", reprodusă la 1649 într’o ediție mosco
vită și editată în sfârșit și de Lioveni, în tipografia lor cea
nouă de pe lângă Mitropolia întoarsă acum la ortodoxie,
n’avu trecere decât între Ruși. Din forma grecească se dădu
numai peste vre-o zece ani, cu banii Marelui-Dragoman
Panaioti Nikusios, o ediție latino-grecească la Amsterdam,
în 1662 (ediția a 2-a, 1672)
Trebuie să se însemne și aceia că la sinodul din 1642
nu fusese de față nici chiar cel interesat mai mult la ținerea
lui, Petru Movilă: înainte de 15 Decembre 1644 el negocia
de-a dreptul cu Sirigul în ceia ce privește Catechismul, și-I
schimbă așa de tare după arătările acestuia, încât Mele
tie putea vorbi de o lucrare comună12. Apoi în Februar 1645
Movilă binecuvânta, acesta fiind și.'scopril venirii sale —
invitațiile se fac la l-iu Novembre 164* -^'împreună cu
arhiereii moldovenești, și chiar cu Ștefan Mitropolitul mun
tean, căsătoria Măriei, fiica lui Vasile,"-âu Ianus Radziwill,
prinț lituan de lege calvină, căsătorie pe care unii boieri
evlavioși, ca frații Cantacuzini, o. socotiau ca primejdioasă
pentru sufletul miresei și -jignitoare pentru rostul ortodox
al țerii 3. .
Totuși Petru Movilă însuși, care a și cântat nunta într’un
„cuvânt duhovnicesc", pusese la cale încuscrirea, trimețând
ca negociator pe arhimandritul de Ovrucî 4. Și tot pe acest
1 Cf. Picot, Pierre Movilă, cu Legrand, o. c., 11, p. 202; ediție critică
la Leipzig, 1695. Apoi Leipzig-Frankfurt, 1727 ; Breslau, 1751 ; Kim-
mel, în „Libri symbolici Ecclesiae orientalis“, 1844; în sfârșit Michal-
cescu, o. c., p. 26 și urm.
1 Melchisedec, Notițe, p. 205, nota.
8 Cf. Hurmuzaki, IV2; Fragmente, III, p. 139; Hurmuzaki, Supt. II3,
p. 9 și urm.; Iorga, Acte și fragmente, I, pp. 196-8; Memoriile lui Kemeny,
>
trad. Neagoe Popea, pp. 33-4 și notele; An. Ac. Rom , XXI, p. 264 ;
Iorga, Brașovul și Românii, pp. 92-4.
4 Hurmuzaki, Supl. II3, p. 3 și urm.
timp el stăruia împreună cu Vasile pe lângă Patriarhul de

Constantinopol ca să îngăduie căsătoria între fiul regelui
Danemarcei și fiica Țarului fără a cere să se răs’ooteze mi
rele '. Vasile și Petru Movilă urmară, de altfel, și mai departe
cu aceste stăruinți, care se sfărâmară însă de îndărătnicia
Grecilor 123.
Din legăturile lui Vasile cu lumea slavă rămase tot mai

puțin, mai ales după moartea înainte de vreme, la 22 De
cembre 1646, a șubredului fiu al lui Simion Movilă. Nu
știm câtă vreme a rămas Pocîațchi cu tovarășii săi la școala
cea nouă din Iași, dar petrecerea lui n’a putut ținea mai
mult decât însăși Domnia întemeietorului școlii de la Trei-
sfetitele, Domnie care se mântui în^653. însă, la patru
ani după încheierea acestei stăpâniri gl^âse, vedem pe
Mitropolitul Moldovei, pe episcopii de Roman și de Huși,
„cu învoirea" Domnului, care era pe atunci Gheorghe Ștefan,
sfințind un episcop de CernigojL pe Lazăr Baranovici, pe
temeiul „mărturiilor" date din partea lui Silivestru Cosov,
noul Mitropolit al Chievului, și a Hatmanului și a grămăti
cului oștilor căzăcești (8 Mart 1657)
Cazacii, aliați ai lui Vacile Lupu, care fusese nevoit a-și
da fiica, Ruxanda/după fiul Hatmanului Bogdan Hmilnițchi,
după viteazul șix>rutaluT Timuș, se desfăceau tot mai mult
de legăturile lor cu Polonia și se apropiau, neputând face
altfel, de Turci. Era deci lucru firesc ca ei să-și sfințească
episcopul peste hotare, în țara, neînrâurită de voința regelui
polon, a Moldovei, luând pentru hirotonisirea de către ierarhii
moldoveni numai „mărturia" de alegere de la Chievul Mi
tropolitului Rușilor apuseni și de la „tabăra" Hatmanului
Ucrainei. Cunoaștem acest singur cas, dar trebuie să fi fost
mai multe în această vreme când războiul dintre Cazaci și
foștii lor stăpâni Polonii făcu imposibilă acea sprijinire pe
1 Ibid., IV \ p. 693 și urm.; Melchisedec, Notițe, p. 202 și urm.

* Ibid., pp. 200-2.
3 Hasdeu, Arch. ist., I \ pp. 65-6,
314 N. lorga
Cazaci în cuprinsul regatului polon pe care o visase un

Teofan, un Petru Movilă, și slăbi astfel esențial puterea Scau
nului metropolitan al Chievului: acesta rămase oarecum în
prinsoarea Poloniei, pe când Căzăcimea luă orientare reli
gioasă către Moldova înrâurită și prefăcută de spiritul orto
doxiei reformate și sprijinită pe canoane.
VIII.
A
înrâurirea grecească în Moldova.

Mult mai trainică se dovedi înrâurirea grecească în Mol
dova. Patriarhul Partenie I-iu al Constantinopolei trăia mar
mult din ajutoarele lui Vasile Lupu, care^Ț plăti, de mai
multe ori, din datoriile care apăsau^greu, cum se plângea
și Atanasie Patelaros, asupra Scaunului eciimenic, precupețit
de cămătari. Atanasie Patelaros petrecu la Galați, cum s’a
spus, doisprezece ani, până în 1654, stând la mănăstirea
Sf. Nicolae de lângă oraș, care avea și danii de la Țarul
Alexe1. Soarta unui Patriarh mazil, acel Partenie al II-lea,
care făcuse o politică dușmană hotărîrilor de la Iași, o hotărî
Vasile, care se plângea de âtacurile, necuvenite, ale acestuia
contra lui. „Văzând" scrie el, „atâta peire a Bisericii ce a
făcut și tirania și neomenoasa socotință ce a arătat către
dumneavoastră (sinodul și credincioșii), n’am vrut să o sufăr,
ci m’am învoit la căderea lui și, nu tăgăduiesc, astfel a fost
ct răsturnat, cu voia lui Dumnezeu, și izgonit din Scaun, de
ați scăpat de "tiranie1." Dar la 1645 Vasile arătă Turcilor,
1 Papadopol Calimah, Despre Atanasie Patelarie, în Conv. Ut., XXIII,,

p. 1015; XXIV, p. 30; Paul de Alep, trad. Cioran, pp. 1-2. Biserica Sf.
Dumitru de acolo fu închinată la Athos; ibid. Și Precista din acest
oraș era închinată la Vatoped; Melchisedec, Notițe, pp. 311-6.
cari-1 întrebaseră, că nu e bine a-i face altceva mazilului

decât a-I trimete în surgun la Cipru'. Când, în 1651, Par-
tenie fu prins și aruncat în Mare, după ce fusese gâtuit, se
atribui această strașnică faptă Domnilor români, la cari el
trimesese totuși, după o îndelungată dușmănie, doi Mitro-
poliți pentru împăcare* 2345.
1
Atanasie Patelaros își petrecea acum zilele de mazilie, cu tain
de la Domn, într’o mănăstire de lângă Iași, pe care Grecii o
numesc „Pagoni“, adecă mănăstirea lui Păun Vameșul, cunos
cută și altfel, ca mănăstirea— dărâmată pe la 1700 — Clatia
de la Buciumeni; era închinată Xeropotamului, ca și biserica
ieșeană Dancu, din vremea lui Petru Rareș și bisericuța de
la Copou a lui Vasile-Vodă, Sf. Atanasie \ Vasile îndreptă
odată, în 1644, după ce plătise destul pe mai toți arhiereii
răsăriteni, strânși în acea clipă în sinod la Constantinopoly
către unul mai bogat decât dânsul, Țarul8.
ierusalim*muri, ei
Când Teofan de Ierusalimynuri, el cdădu grija de a alege
pe urmașul său, și fratelui Patriarh din Capitala împărăției
turcești, și apărătorului, iar, mai al&s, ’fhărinimosului hrănitor
al ortodoxiei, Voevodului moldovenesc*. Sinodul de alegere
se făcu în Ierusalim, dar sfințirea nu se săvârși acolo ori în.
vre-un alt oraș supus puterff turcești, ci în lașul lui Vasile-
Vodă; un prelat grec, delegatul Ecumenicului, — tocmai Vasile
trimesese în surgun la Rodos pe Atanasie Patelaros6 —r
Grigorie de Larisa, împreună cu Mitropolitul Varlaam, cu
Anastasie de Roman și, pentru a se întregi soborul printr’un.
’ Ibid., p. 201 ; Hurmuzaki, XIV, pp. 134-5, no. CCLVIII. Cf. memo
riul mieu despre Vasile Lupu ca patron al B'sericii ortodoxe, în An Ac.
Rom. pe 1H13, p. 207 și urm.
1 Hurmuzaki, Fragmente, III, pp. 160-1; Huimuzaki, XIV, p. 134, no.
CCXXXIX; memoriul mieu citat, pp. 234-5.
3 Erbiceanu, Cron. Greci, p. 96; iorga, Studii și doc., VI, pp. 57-61»
4 Me’chisedec, Notițe, pp. 207-8.
5 Ibid., pp. 199-200.
« Ibid , p. 209.
316 N. lorga
Grec, cu Lavrentie, episcop de Casandra, miruiră, nu pe Mi

tropolitul răsăritean Meletie, care umblase după moștenirea
lui Teofan, ci pe candidatul moldovenesc biruitor, pe egu
menul de la Galata și represintant în Moldova al Patriarhiei
de Ierusalim, pentru care strângea veniturile, pe Paisie1.
Ceremonia aceasta a sfințirii se făcu în mănăstirea Trei
Ierarhilor, la 23 Mart 1645. în 1651, la întoarcerea din Mos
cova, Patriarhul petrecea la Curtea Domnilor noștri.
Și un Patriarh de Ohrida, ba chiar unul de Pec, tot Greci,
veniră în acest timp pe la noi2.
De altfel, încă din Decembre 1640 3 Vasile afirma ^credința
sa întPo misiune specială în mijlocul Bisericii pe care cu
atâta râvnă și dărnicie o sprijinia. într’un act memorabil, el
arăta că niciun gând de glorie sau de câștig nu-1 îndeamnă
către „Marea Biserică", dar că, după căderea, provocată de
dânsul, a lui Partenie, iarăși e neînțelegere întreâtriarh și
obștea ortodoxă din Constantinopol. Aprig se îndreaptă el
către dânșii cu mustrare: „Nu v’ați împovărat zilnic de schim
bările Patriarhilor, de atâtea dări, de atâtea cheltuieli, de a-
tâta prăpastie a datoriei ce ați aruncat-o, ci iarăși și ieri a
fost așa, și veți începe adunările și. pârile și cursele împo
triva căpeteniei voastre". Ridicându-se împotriva atmosferei
de patimi, a „cheltuielilor fără măsură și fără număr", el
cerea să i se recunoască o adevărată dictatură de șase luni,
„să văd și eu de n’aș putea oarecum să îndrept ceva". Epis
copii să se ducă la eparhiile lor și să lase toată grija în
mânile Patriarhului și în darnicele mâni ale lui, patronul.
Și mai departe el ar primi să continue această binefăcătoare
tiranie. Căci speră că va putea ajunge la plata tuturor da
toriilor, la mulțămirea tuturor creditorilor. „Odată ce m’am
apucat de acest lucru, v’o spun limpede, rămân cu cămașa,
1 Ibid., pp. 209-11; Hurmuzaki, XiV, pp. 180-1 n-rele CCLXI-11I.

* Hurmuzaki, Fragmente, III, pp. 161-2; Călătoriile lui Macarie,
trad. cit. pp. 79, 89; ed. englesă, p. 282; Muraviev, o. c., pp. 398-9.
s Pentru datoriile făcute înainte și pentru dările p.naxtov și me
moriul mieu citat, pp. 216-7.
și voia voastră nu se va face." Altfel, încheia omul cu pu

ternică voință, „păcatul va fi pe grumazul vostru"’. Firește
că propunerea a fost primită și, simțindu-se efectele strânsei
supravegheri, Biserica patriarhală mulțămi ocrotitorului ei prin
darul moaștelor Sfintei Paraschiva1 2. Tot odată Patriarhul
Partenie cel nou făgăduia să nu ceară de la credincioși decât
haraciul împărătesc (nu și dajdea sa) și să nu impuie epis-
copilor garanție pentru datoriile bisericești3.
Astfel se ajunse la reglementarea definitivă din 20 August
al aceluiași an 1641. Arătând că a plătit „cele douăzeci de
poveri și cele patruzeci și opt de mii de aspri datorie nouă",,
promițând încă „patru poveri și șaizeci și opt de mii de
aspri", pentru cheltuielile aducerii trupului Sfintei, Vasile fixă
haraciul la doisprezece aspri de fiecare casă, ca odinioară,
hotăra că îniru toate Patriarhul și Sinodul vor, lucra împreună
cu „unire în gânduri", „de oare ced5rin buna sfătuire a tutu
rora se cârmuiesc cele ale Bisericii și lufriea", trei-patru ar
hierei trebuind să fie totdeauna de față, iar în cele mari cerân-
du-se și părerea lui, „ca să mă amestec după ajutorul și pu
terea pe care Domnul mi-a dat-o"? Simonia să dispară, peș
cheșul către Patriarh venind numai după alegerea potrivit
meritului. O amnistie generală să cuprindă pe toți arhiereii
prigoniți și exilați încă dirt zilele iui Chirii Lukaris, fiind și
așezați și înaintați. în special se va păstra situația lui Mele
tie Sirigul, „părintele său duhovnicesc", și se va avea în
vedere Mitropolitul de Monembasia, ca unul care a adus în
țară rămășițele domnescului fiu Ioan. Doi trimeși ai Patriar
hiei vor anunța din oraș în oraș începerea erei de bună ad
ministrație și de bună înțelegere. Astfel Domnul va lua asupră-și
toate dușmăniile Bisericii și le va înfrunta. Dacă însă una
singură din aceste condiții s’ar clinti, el va părăsi totul și-și
va cere banii înapoi4.
1 Hurmuzaki, XIV, pp. 134-8, no. CCXXX1X.
* Ibid,, n-1 următor.
3 Zâzd., pp. 146-7, no. CCXLI.
4 Ibid., pp. 145-157, no. CCXLI11. N-1 următor cuprinde acceptarea de
către Patriarh. Primirea fusese comunicată prin al doilea tom patriarhal
318 N. lorga
Peste doi ani, în 1643, același Patriarh lua noi măsuri în

legătură cu condițiile impuse de imperialul patron. Cum se
călcaseră unele din ele, Vistieria Moldovei oprise plățile. De
data aceasta se hotărăsc ca supraveghetori doi arhierei, trei
alți clerici, complectându-se pănă la opt membrii acestei co-
misiuni a socotelilor. Ele se vor revedea de agenții la Poartă
ai stăpânului domnesc’.
Numai când nu mai ajunseră veniturile moldovenești, trebui
ca Biserica patriarhală, cu voia Iui Vasile să se „închine0
Țarului moscovit* 2*. Dar Atanasie Patelarie putea și atunci să
1
scrie că Domnul cel măreț „are Vistieria lui deschisă și mila
lui se varsă din bielșug peste toți săracii; precum râul Nilu
lui adapă toată țara Eghipetului, așa a făcut și acest cucernic
Domn: a plătit datorii fără număr ale Sfântului dătătorului
de viață Mormânt0 — deci și ale Ierusalimului — „și cugetă
la o eleimosină și mai mare decât aceasta0 8 cum, de altfel,
Vasțle se ocupa și de Muntele Sinai, de metohul lui de la
Cairo, fiind solicitat de egumen și de foșțul Mitropolit de
Veria. Cu acest prilej el amintia că însuși Patriarhul de
Alexandria, urmașul lui Nichifor, Nicolae de Ascolo, în Candia45,
Ioachim, nu e numai un bun prieten, ci și „vlăstar șl rod
al acestei țeri“\ Iar Patriarhul Partenie al II-lea putea să
scrie așa: „Dacă n’ar fi grăbit prea luminatul, cucernicul și
iubitorul de Hristos Domn, binefăcătorul și ajutătorul Patriar
hiei noastre, domnul domn Vasile Voevod..., și dacă n’ar fi
plătit el, odată și de două ori, datoria noastră patriarhicească,
cu aducătorii moaștelor Sfintei: Ioanichie de Heracleia, Partenie de Adria-

nopol și Teofande Paleopatre. Acesta rămase în Moldova; ibid., pp. 182-4,
no. CCLXV. Numirea celor patru arhierei, în Septembre, pp. 158-62, no.
CCXLV. în acest timp Domnului muntean i se întăria hrisovul contra
egumenilor greci usurptaori; ibid., pp. 162-3, n-1 CCXLVII.
1 Ibid., pp. 164-70, no. CCL1.
1 Ibid., pp. 173-4, no. CCLV. Se dau daruri rusești și la Soveja, Golia
și Trei Ierarhi, Cozia; Berechet, Picături mărunte.
Memoriul citat, p. 228.
4 Hurmuzaki, XIV, p. 174, no. CCLVI.
5 Ibid., pp. 175-9, no. CCLX; pp. 175, 181-2, no. CCLX1V.
25.000 de ruble, apoi Patriarhia noastră s’ar fi nimicit și pe

viitor n’ar mai fi putut să fie Patriarh" *.
Și la 1645, schimbându-se Ecumenicul’, cu plata de 120.000
de sultanini, Vasile dădu 42.000 din aceștia8. La sfârșitul lui
1646, se recunoștea de sinod că Partenie a. fost înlocuit-prin
voința Domnului Moldovei, punându-se în loc Ioachim, și se
lua îndatorirea că arhiereii, după vechile condiții, vor merge
la eparhiile lor: Vasile devenise iarăși „cârmuitorul" Bisericii
ecumenice1*34. Partenie mazilul trebuia să resideze acolo unde
ar fi voit Moldoveanul5* .
înainte de 1644 încă, Vasile întemeie o episcopie a „Proi-

lavului", a Brăilei, pentru orașele și Ținuturile ce se țineau
de raiaua turcească. Noua episcopie nu era să facă parte din
alcătuirea ierarhică moldovenească, ci stătea de-a dreptul supt
autoritatea Patriarhului. Pentru acest tec propuse Vasile pe
Meletie Sirigul, care și fu sfințit: în această calitate avea să
facă el în 1644 drumul la Moscova, cu scrisori de recoman-
dație de la amândoi Domnii noștri(i. Ismailul, Smilul, locuit
în mare parte de Români, cari aveau ■ și o veche biserică a
Maicii Domnului si alta a Sf. Nicolae, închinată la Athos7,
1 Ibid., pp. 175, no. CCLE

* Vasile voise în 1644 pe Atanasie Patelarie; memoriul mieu citat,
p. 226.
3 Hurmuzaki, XIV, p. 175, no. CCLVIII.
4 Z&zd., pp. 185-90, no. CCLXV1I.
5 Ibid., pp. 190-2; no. CCLXIX. Și mănăstirii Lepavina din Croația,
care primește 5.000 de aspri pe an, revista Starinar, 1894, pp. 83-5;
Rev. Ist., VII, pp. 143-4.
fi Melchisedec, Notițe, p. 199; Hurmuzaki XIV, p. 173, no. CCLIII;
.Melchisedec, Cron. Hușilor, II, p. 161 și urm.; Ghenadie Enăceanu, o. c.,
pp. 298 și urm., 302; Melchisedec, în An. Ac. Rom., XII, p. 36 și urm.;
cf. Iorga, Chilia și Cetatea-Albă, pp. 234-5; An. Ac, Rom., XXVII, p. 3.
7 Hurmuzaki, XIV, pp. 193-4, no. CCLXXI. V. și Visarion Puiu, în
Revista societății arheologice bisericești din Chișinău, XI; Șt. Bere
chet, în Biserica ortodoxă română, II, p. 42; același, Picături mărunte,
Spicuitor în ogor străin, III; Revista din Chișinău, XIV, 1922.
320 N. lorga
de prin veacul al XVI-lea, acum înoită de Gheorghe, fratele

lui Vasile Lupu1.
Ismailul, unde veniseră boierii și clericii moldoveni la 1641
pentru a primi moaștele Sfintei Paraschive, era cuprins în
eparhie, care se și numia „a Brăilei și Ismailului“ —, îm
preună cu Renii, Chilia, Cetatea-Albă, Benderul, și poate
chiar cetățile muntene ocupate de Turci. Dar, tocmai în acest
an 1641 și în zilele serbărilor pentru aducerea moaștelor,
Patriarhul Ioanichie îngădui călugărilor de la Sf. Munte, din
mănăstirea Caracal, făcută de Petru Rareș, a înoi biserica
Sf. Nicolae, făcând din ea o stavropighie patriarhală, înda-
torită numai să trimeată Patriarhului pe fiecare an zece ocă
de icre12. Până și episcopi de Naupact, de Georgia aflau
adăpost bun la Vasife-Vodă3.
Supt un Domn așa de mult amestecai afacerile răsă-

ritene, închinările de mănăstiri moldovenești Am puteau fi
rare. La o dată pe care n’o putemî cunoaște, strălucita mă-
năstire a Trei Ierarhilor fu supusăpta
'Qnituror lavirelor athonice
isprăvită numai la 1660,
laolaltă. Hlincea, înoită de Vasile și ir-
irăinate4. Bisericuța Sf.
fu înscrisă și ea între lăcașurile înstrăi
Atanasie de la Copou, în cealaltă margine a lașului, fu sfin
țită, la 30 April 1628, de Patriarhii! Chirii Lukaris, care a
făcut deci, puțin timp înainte crez moartea sa, o călătorie în
Moldova, unde în curînd erau săi se afurisească învățăturile;
mitoc al Trei Ierarhilor, ea avu aceiași atârnare de obștea
Atosului ca și aceasta5. Biserica Sf. Dimitrie din Galați,
cred: Mavromolul6, care a găzduit mult timp un mare ar
hiereu grec 7, ar fi fost și ea supusă birului către mănăstirile
1 Ibid., pp. 170-3, no. CCLII.

2 Melchisedec, Cron. Hușilor, II, p. 152 și urm.; Hurmuzaki, XIV, pp.
193-4, no. CCLXXI.
3 Călăt. lui Macarie, trad. cit., p. 34.
4 V. lorga, Inscripții, II, pp. 108-9.
5 Ibid., pp. 146-7.
6 Ibid., p. 344.
7 V. mai sus, p. 314.
răsăritene’. Și mănăstirea lui Aron-Vodă era la 1644 în atâr-

nare de acea din Chalke 1 2*. După Vasile, în sfârșit, Gheorghe
Ștefan făcu o stavropighie a „Bisericii celei Mari“ din mă
năstirea sa, a Cașinului s.
IX.
Tipăriturile românești de la Iași.

Dacă aceasta era politica religioasă a lui Vasile-Vodă,
care în toate țintia spre mărire, fără a ținea în samă de
ajuns temelia reală a situației sale, — Biserica Moldovei,
care însemna într’o privință așa de puțin pentru acest făcător
și izgonitor de Patriarhi,pentru acest presiderfpue Sinod și
patron al întregii vieți creștine dinRăsițm^* un preot, eco
nom al Mitropoliei din Pogoniana, Partenie Chrysokentitos,
care copia la 1632 Canoanele lui Matei Vlastaris, traduse
în grecește de Kunalis Kritopulos,^crate&ză după Patriarhii
Constantinopolei și după Domnii uin „Vlahobogdania“ 4 —,
se îndrepta în altă chrccție. Varlaam, un harnic traducător
încă din zilele odihnei salcie la Secu, întrebuință tipografia,
care pornise cu un decret sinodal grecesc, pentru scopurile
firești ale neamului său.
Pe vremea aceia, când limba poporului pătrundea în pi-'
sânii de biserici, în epitafe^domnești (ca al lui Radu Mih-
nea), în zapise, și când ea străbătea chiar, supt Simion Mo
vilă, ori și supt Radu Șerban, supt Radu Mihnea, în amân
două țerile (în Moldova de la Ștefan Tomșa), în documente
1 Melchisedec, Notițe, p. 218.

2 lorga, Studii și doc., IV, p. 32, nota 1.
8 Călătoriile lui Macarie, trad. cit., p. 135.
4 An. Ac. Rom., XX, p. 214 și urm.
21
322 N. Iorga
de întărire și judecată pentru pământuri, — fără a mai po

meni de tratate, ca al lui Radu cu Brașovenii, — erau o
sumă de manuscripte românești care așteptau tiparul. Nu
vechi tălmăciri maramurășene de pe vremurile de barbarie a
unei lirnbi începătoare, ci bune traduceri nouă, pentru care
dăduseră îndemn tipăriturile lui Coresi. Până și compuneri
originale, cuvântări la morți se încercau în românește, și
avem pe aceia care a fost ținută înaintea sicriului Sofroniei
Ciogolea la 1639, într’o limbă bună, de dascălul Toader, de
loc din Ardeal x. Un Cuvânt pentru curățire și alte părți din
Molitvenic, frumos traduse, erau gata de publicare 1 2.
în 1642 apăruse la Govora „Evanghelia învățătoare",
„Cazania preste Duminecile anului și la praznice gospodschi"
— adecă împărătești — „și la alți Sfinți mari", lucrare a
egumenului Silivestru, carte destul de slabă în ce privește
limba și fără o potrivire pentru împrejurările românești. în
1640 încă, se tipărise..la Bălgrad Cazania ardelenească. în
cea d’intâiu Varlaam putea să vadă o lucrare de care Mun
tenii, dușmanii Domnului său, se puteau mândri, în cea de-a
doua un mijloc de a face 4ă pătrundă unele idei calvine. El
însă, ortodoxul Mitropolit al Moldovă, avea încă mai de
mult o altă Cazanie, cuôtul noilă, tălmăcită de dânsul după
originale slavone, după mai multe Evanghelii cu învățătură,
fiind „adunată din toți Sjypovnicii Evanghelii, dăscăli Besea-
ricii noastre". Era o scriere de cea mai mare însemnătate
în ceia ce privește adevărul graiului românesc ca și mlădie
rea unor perioade construite după slavona medievală, care
și ea împrumutase țesătura de frasă a vechii limbi grecești,
în acest stil viu și plin de coloare, în care putea scrie doar
unul care să-și fi petrecut o bună parte din viață numai
între țerani sau între călugării ridicați din mijlocul lor nu se
mai făcuseră cărți bisericești până atuncea. Varlaam tipări
1 V. Pârvan, Un vechiu monument de limbă literară românească,

extras din Convorbiri literare, an. XXXVIII; București, 1904.
2 Gaster, Crestomația, 1, pp. 45 și urm., 80 și urm.
acum pe a sa, la {643, într’o slovă mare, grăunțată, care e

aceiași cu a tipăriturilor rusești, și chiar in același format
cu acestea, adăugind multe litere împodobite, frontispicii,
ba, pe alocurea, și ilustrații. Titlul era: „Carte românească"
— nu rumânească, Varlaam având, ca și contemporanul său
Grigore Ureche, alcătuitorul celei d’intâiu cronici românești
a Moldovei, conștiința obârșiei romane a neamului — „de
învățătură Duminicelfe] preste an și la praznice înpărătești
și la Svănți mari, tălmăcită deîn limba slavoniască pre limba
romeniascâ". O înrâurire a titlului muntean se vede, dar
Varlaam vorbia mai pe înțeles oamenilor când înlătura cu
vântul slavon Cazanie, și el punea în acest titlu chiar mai
mare însemnătate pe caracterul românesc al cărții sale
decât pe însuși cuprinsul ei religios.
Ea fu primită cu o deosebită înțelegere jși păstrată cu
iubire în toate ținuturile româneș#; pânăâstăzi încă, în
depărtare locuri ardelene, oamenii, desgustăți' de un scris
modern, împestrițat cu vorbe d&Oîmprumut, pe care nu-1
înțeleg, cer de la preotul mai tânăr, căre vrea să predice
original, a mai deschide pentru dânșii vechile foi unse și
roase ale Cazaniei moldovenești din vremea lui Vasile Lupu.
Și între cărturarii de atu'hciî Țerii-Românești această pu
blicație a trebuit să deștepte interes și să îndemne la o
întrecere folositoare pentru înaintarea scrisului românesc’.
T
în 1644 Varlaam a călătorit la Târgoviște, stând în fruntea
unei solii de pace; atunci cunoscu pe Mitropolitul Teofil1 2,
tovarăș cu aceleași gânduri, de și cu mai puțină pregătire,
la același lucru. I se va fi cerut voie să se adauge la Ca
zania munteană materialul de Vieți de sfinți și sfaturi
bune creștinești care “se afla în „Cartea de învățătură" mol
1 Pentru o Leastviță manussriptă a lui Varlaam, Gh. Ghibănescu, în

Arhiva din Iași, XXV, 3-4.
2 V. și Al. Procopovici, De la Coresi diaconul la Teofil Mitropolitul
lui Matei Basarab, în „Omagiul Bianu". — Pentru minunile de la Sf.
Vineri în Tîrgoviște, Rev. ist., II, pp. 93-4.
324 N. lorga
dovenească și, pe o vreme când fiecare era bucuros doar

de folosul pe care-1 putea aduce munca sa, fără a se gândi
și la drepturile ce poate avea asupra roadelor ei, Varlaam
se va fi învoit bucuros. Astfel schimbându-se unele pagini,,
și mai ales adăugindu-se foarte multe, se căpătă a doua
Cazanie din Govora. O lucră, — în această mănăstire, unde
egumenia un Varlaam care nu-și zicea în zădar: Arapul, ci
va fi venit din părțile Siriei, și apoi la Dealu, — Meletie
Macedoneanul, care nu izbutise a lua Scaunul ardelean nici
după izgonirea biruitorului său din 1640, Ilie Iorest, ci
alergase acum iarăși după îmbielșugatul și sigurul tain, —
fără a mai pomeni alte daruri adause, — al Domnului mun
tean. împreună cu un Rus, un Sârb și un croitor din târgul,
vecin cu Govora, al Ocnelor-Mari, el dădu, supt un titlu
care amintește și pe cel vechiu și pe al lui Varlaam — „Evan
ghelia învățătoare Duminecelor prest^țgjt anul și la praznice
domnești" — îndreptarea^ cuvântului: „împărătești" din „Car
tea" moldovenească —, această nouă și mai mare Cazanie.
In 1644 Varlaam Mitropolitul Moldovei putu cunoaște, nu

numai pe Teofil al Țerii-Române^,.’marele iubitor de cărți ro
mânești și începătorul tipăriturilor în această limbă pe pământ
românesc de ortodoxie, ci și pêpresintantul la Curtea din Târ
goviște al curentului nou dexultură slavonă rusească, pe atunci
Logofătul Udriște Năsturel, care i se păru „boiarin cinstit și
slovesnicu, și cu toată destoiniciia și înțeleagerea harnic, și
drept pravoslavnic creștin"1. Aici găsi el un Catechism calvi-
nesc din Ardeal și fără zăbavă alcătui „Răspunsuri" scurte,
care se tipăriră în 1645 la Iași. în ele se apără maslul, neîn-
surarea preoților după moartea celei d’intâiu soții, cultul
icoanelor ș, a., lovindu-se fără cruțare în acei eretici calvini
‘ Udriște avea o creștere sistematică în cartea slavonă: dată, ca Rușii,

de la l-iu Mart. Lui i se datorește stilul rusesc de pe mormintele surorii
și cumnatului domnesc, precum și noi forme literare în documentele tim- ~
pului. V. lorga, Istoria învățământului.
cari în multe privinți sânt mai răi decât „păgânii: Turcii,

Tatarii"1.
în documentele moldovenești se întâlnește numai rare ori

ca martur—odată, pe la 1639-40, chiar ca martur la un
botez — un logofăt dintre cei mai mici, un al treilea Logo
făt, Evstratie, care știa nu numai slavonește, lucru neapărat
pentru unul cu dregătoria lui8, dar și grecește, vechea gre
cească. Om cu multe cunoștinți, el făcu și însemnări pe unul
din manuscriptele cronicii lui Ureche8. Acest Evstratie, care
iscălia, altfel, de-a dreptul Istratie12*4, tălmăcise din elinește,
„limba cia mai supțire și ascuțită din toate limbile", o carte
despre legi, o „Pravilă aleasă", după Zonaras, Vlastaris și
Charmenopulos. Tot eLayea în manuscript o prelucrare româ
nească, răzimată pe hotărârile soboarfHfr ecumenice, despre
Tainele Bisericești, — probabil în cea mai mare parte tradu
cerea cărții cu același titlu a lui Gavriil Severos Pelopone-
sianul, Mitropolit de Filadelfia,£are^5tătu mulți ani de zile
la San-Giorgio dei Greci din Veneția^păstorind marea și
bogata comunitate a Grecilor de acolo5* .
După Cazania sa, Varlaam dădu tiparului amândouă lucră
rile Logofătului. Cele „Șiapte taine a Besearecii" apăreau la
1644, dând preoților moldoveni și unora dintre boieri lămu
riri asupra esenței credinții lor și ferindu-i prin aceasta de
atingerea calvinismului, care ataca mai ales, prin tălmăcirea
nouă, Tainele. Apoi, la 1648, aceiași cetitori aveau în mână
„Cartea românească de învățătură de la pravilele înpărâtești
1 Cf. Iorga, Ist. lit. rom., 1, pp. 248 și urm.

2 Cantemtr, Descriptio Moldaviae, pp. 81-2.
5 Orășanu, Cron. moldoveni, pp. 98-9 • cf. C. Giurescu, Noi contribu-
țiuni la studiul cronicilor moldovene, București, 1908.
4 Act din 30 August 1630 în voi. XVI din Studii și doc., Hârtii Paladi
Din nenorocire nu e originalul, care ni-ar fi dat iscălitura acestui scriitor.
5 V. Hurmuzaki, XI, tabla; cf. Crusius, Turco-Graecia, pp. 522 și urm.,
530-1. Pentru carte, Michalcescu, o. c., pp. 129-30,180: e pomenită ceva
mai târziu de Patriarhul Dosoftei al Ierusalimului.
326 N. lorga
și de la alte gîudeațe", în care se cuprindea o parte numai

din Nomocanonul tradus întreg de Evstratie.
Cartea de canoane a lui Evstratie n’a rămas, de altfel, fără

înrâurire asupra Bisericii moldovenești din acest timp, ci
provocă, la 24 Februar 1649, o legiuire privitoare la cler în
genere și la arhierei, care întregește măsurile luate cu privire
la mănăstiri, cu câtva timp înainte, de Miron Bărnovschi.
Pârcălabii, globnicii, deșugubinarii, vătafii, boierii în ge
nere nu vor mai avea nimic a face cu întregul cler, mirean
sau monastic. Potrivit cu „Sfânta Pravilă a Besiaricei", jude
cata, afară de cașurile de moarte, o vor avea episcopii, cari
și ei sânt supuși judecății Mitropolitului și întregului sobor
al țerii. Arhiereii singuri judecă procesele privitoare la căsă
torii : „de cuscrii și de cumătrîi și de sânge amestecat și de
aceia ce petrecu din afară
petrecu din de leage^Q^
afară de leaseCL
Biserica Ardealului în epoca lui Petru Movilă

Varlaam.
ale Logofătului Evstratie se așează,
cum s’a spus, o cărticică de polemică împotriva calvinilor și
calvinisanțior din Ardea1, scrisă de Varlaam însuși.
Mitropolitul ardelean Ilie Iorest, numit în 1640 (primul în
Maramurăș la 1641 * *), era un călugăr putnean, de și născut în
„partea Țerii Ungurești", de unde fusese ispitit spre viața de
mănăstire încă din copilărie, ca alții despre cari a fost vorba mai
sus , aici înaintă, ajungând ieromonah. Mănăstirea nu mai avea
acum nicio însemnătate deosebită, dar cărturăria slavonă se va
1 Melchisedec, Cron. Hușilor, I, pp. 119-20.

* Pâchișanu, în Cultura creștină, VI, 546.
fi putut câștiga și acolo. în împrejurări pe care nu le cunoaștem

bine, dar poate pe lângă episcopii Dosoftei și Venedict, veniți
din Moldova în Scaunul Vadului, trecu el peste munți, și, când
Ghenadie Brad se stânse, el mulțămi guvernul mai bine de
cum o putea face Meletie tipograful, așa încât fu numit, —
de și o scrisoare mai târzie a ierarhilor Moldovei spune că,
„rămâind Românii fără păstor, s’au rugat de Craiul Racoți
Gheorghe să li îngăduie a-și pune păstor după voia lor, și
ei și-au ales pe acest Iorest". Hirotonia i se făcu însă, după
datină, la Târgoviște, și, la 9 Novembre, el se întorcea de
acolo cu un mic alaiu de nouă soți de drum1.
El luase asupră-și sarcina de a aduce la îndeplinire pro
gramul lui Geley, jurând chiar, la numirea sa, „unele puncte",
primind anume „condiții" și îndatorindu-se a face cutare lu
cruri ce i-au fost prescrise"12. îl vedgm umblând prin țară,
pe la Făgăraș, pe la Brașov, poate pentru a încerca să se
ție de cuvânt, dar mai degrabă ca să-și strângă florinul, „ve
nitul vlădicesc". Tipografii îl părășiseră, — el neavând, se
pare, bani pentru dânșii, — și propovăduirea Credinței curate,
pe care o voia Craiul, lâncezia astfel, spre marea nemulță-
mire a superintendentului. Se^măt-adause și nemulțămirea lui
Râkoczy pentru sinodul ^nti-calvinesc din Iași, la 1642,
nemulțămire pe caraô/^wai puteau ațița legăturile lui Iorest
cu Moldova, de unde, de$U Putua, îi veni, în 1641 chiar sau în
1642, proegumenul Ghervasie, „cu treabele svintei mănăstirii
Deci el fu dat în judecata unui „sobor obștesc al tuturor
protopopilor" — calvini — „și pastorilor" —, nu preoților —
„români de riturile grecesc și sârbesc", ca să-i cate nod în
papură pentru a-1 izgoni. Acești cucernici părinți găsiră că
Vlădica lor e un stricat, care-și petrece cu „femeiuștile mai
tinere și frumușele ale popilor și ale altora"34 . Pentru acest

2 Petru Maior, Istoria Bisericii, p. 72 și urm.
3 Doc. Bistr., I, p. 76, no. Cil; Hurmuzaki, XV, pp. 1066-7, no.
MDCCCCXCVI. Iscălitura lui Iorest arată un bun caligraf.
4 Cipariu, Archivu, p. 629, nota, după o cronică săsească.
328 N. lorga
păcat, pe care se vede că nimeni altui din clerul ardelean de

pe acea vreme n’ar fi fost în stare a-1 săvârși, Iorest fu scos
din Vlădicie, despoiat de averi și de scrisori, — în credința
că prin ele se poate ajunge la cunoștința unor comori ascunse
prin deosebitele Ținuturi românești —, bătut cu vergi, închis
nouă luni, și apoi liberat, după ce făgădui, cu douăzeci și patru
de sodăși —, chizeși —, că va strânge prin țerile ortodoxe ve
cine prețul său de răscumpărare, în sumă de o mie de taleri.
El nemeri în Moldova arătând că l-a clevetit predicatorul
Curții, Gheorghe Csulay, cheltuitorul pentru tipărirea unui
Catechism pe care Iorest nu-1 va fi răspândit cu destulă
râvnă, că i s’au adus împotrivă învinuiri care sânt „un mare
neadevăr", că în temnița lui au stat cu el „mulți preoți și
creștini", cari de sigur n’aveau aceleași legături neîngăduite
cu „femeiuștele mai frumușele", și că toate acestea le-a
îndurat, „nu pentru vre-o vinovăție, ci pentru credința creș
tinească, de oare ce nu voia să se întoarsa la luteranism"
(sic). Culese mărturii de purtări bune din partea egumenilor
din Putna, Moldovița, Slatina și Bistrița, apoi de la toți ierar
hii Moldovei: Varlaam, și noii episcopi, Anastasie de la Ro
man, Ștefan de la Rădăuți — nu se află în pomenire — și
Ghedeon de la Huși, un viitor Mitropolit1—urmașul lui
Gheorghie, paretisit* 23*. Din" Putna, unde, ca și la Soveja,
adăugim, se pomenesc marii cneji ai Moscovei — un călugăr
de acolo, care vindea âî „soboli", se întâlnește în Moldova,
la 1653-48 —, Iorest merse cu aceste recomandații, în Iunie
1645, spre Curtea Țarului însuși. Nu știm ce va fi făcut
acolo acest om care nu putea fi un stricat și un netrebnic,
odată ce întreg clerul moldovenesc din acel timp îi luă în
scris apărarea, dar aș fi aplecat să cred că e același cu Io-
' Melchisedec, Notițe, pp. 211-2.

2 Același, Cron. Hușilor, I, p. 116 și urm.
3 lorga, Studii și doc., IV, p. 265. Pe acel timp o mănăstire se făcea
a Toplița cu dania lui Neagul, Marele-Căpitan de Cazaci al lui Matei
Basarab; Revista Istorică, VIII, p. 201.
rest, care, după scurta păstorie din 1656 a lui Sava, ajunse
episcop de Huși, însă și acolo numai pentru puțină vreme,
făcând loc, în 1657, lui Teofan1.
Lui Iorest i se dădea un urmaș încă de la 10 Octombre

1643, atunci când el zăcea în temniță. îl chema Simon sau
Simion Ștefan și fusese preot în Bălgrad, preot calvin firește,
în mănăstirea ortodoxă de odinioară, din care vor fi fost
goniți călugării. Și acesta trebui să primească un program
de la Geley: va predica pretutindeni, până și la îngropăciuni,
„Cuvântul lui Dumnezeu după Biblie"; va introduce Catechis-
mul din 1640; va împărtăși numai pe oamenii de vrâstă și
cu purtări bune: nu va pune închinarea către Mântuitorul pe
aceiași treaptă cu „cinstea" cuvenită sfinților. Crucile și alte
„semne" din biserici vor fi socotite număr ca podoabă; po
menirea morților nu se va mai face cu „superstiții băbești".
Nunțile se vor celebra numai după înștiințările cuvenite, ca
să nu se încheie împotriva canoanelor, și se vor despărți
numai aceia ai căror soți vor fi ieșit din țară fără a li se ști
de urmă câte patru-cinci ani. Păcătoșii nu vor putea întră în
biserică. Se vor ținea sinoade anuale, 4ntrebându-se superin-
tendentul, „episcopul ortodox unguresc", în cașurile mai
grele; protopopii — li se zice: „seniores", bătrânii,— se vor
face de sinod, și nu pe bani, și nu se vor scoate fără pri
cină și fără cunoștința?HSuperintendentului. Judecățile se vor
săvârși întâiu de Vlădica în călătoria de visitație, împreună
cu protopopul, și apoi la Bălgrad, în Scaunul vlădicesc, cu
mai mulți protopopi și cu sfatul aceluiași stăpân, superinten-
dentul. Și, în sfârșit, Ștefan nu va uita să dea pe an „Craiului"
căruia se cuvine a-i păstra credință, treizeci și două de piei
de soboli și patru piei de râs.
Vlădica n’avea să se amestece în viața bisericească a Un
gurilor decât doar atunci când un flăcău ungur ar lua pe o
’ Melchisedec, Cron. Hușilor, I, p. 122; Stinghe, Ist. besearecei Șcheai-

lor, Apendice, p. 4.
330 N. lorga
Româncă și ea n’ar voi să se cunune cu popa străin. Nu va

neliniști nici pe „aceia dintre Români, preoți ori țerani", pe
cari Duhul Sfânt îi va fi adus să se mântuie cu totul, supuin-
du-se „episcopului ortodox" al calvinismului. El nu se va
amesteca măcar în acele Ținuturi care fuseseră câștigate de
reformă, decât cu voia superintendentului, și între aceste
Ținuturi se numără, pe lângă Hațeg și Inidora: Alămor,
Orăștie, Ilia, Crișurile — deci Oradea —, cele trei protopopii
făgărășene nouă. Cu privire la Banat, cu Lugojul, Caranse
beșul, desăvârșit cucerite, nu se mai spune nimic. Afară de
vidicul Bistriței și de Țara Bârsei, apoi afară de satele Târ-
navelor, îi rămânea lui Simon Ștefan numai provincia pe care
o avuseră odată Vlădicii de Vad*1.
Cum se vede, Maramurășul, pe care „Craiul" nici nu-1
stăpâniâ de fapt, fiind aici numai feudal, „domn pe pă
mânt", ca și familiile Homonnay • âi Râkgpzy 2, e lăsat la o
parte din cercul de acțiune al care-și zicea
cu mândrie : „arhiepiscop al Bălgradului, al Vadului, al Ma-
ramurășului și a tot Ardealului episcop de ritul grecesc".
Aici Varlaam al Moldovei trimesese în 1633 pe Vasilie Tara-
sovici, care, prin această hirotonisire moldovenească, părea
că voiește a înoi rostul episcopilor de Vad, pe care-1 recla
mau, de altă parte^n Dosoftei, un Venedict, dar aceștia
cu pretenție de Mitropolie ardeleană. El își avea protopopul
său, pe Ioan Marinici, și purta titlul de: „al Muncaciului
și Maramurășului". Nu știm supt ce înrâuriri Vasilie începu
să arăte tragere de inimă pentru Unirea cu catolicii, pe care
o primiseră vecinii săi de peste munte, din Galiția polonă.
Aceste apucături nu puteau să-i placă lui Gheorghe Râkdczy
I-iu, care avea înrâurire și în aceste Ținuturi, și astfel se
luară împotriva lui tocmai aceleași măsuri ca și împotriva
lui Ilie Iorest cu câțiva ani mai târziu. Fu pus la temniță,.
1 Cipariu, Archivu, p. 628 și urm.

1 Nilles, Symbolae, pp. 830, 836-7.
și i se smnlse demisia, după mai bine de un an de închi

soare (13 Decembre 1640 — April 1642) ’.
Vlădici necanonici, ambulanți, „mergând de ici colo",
hrăniți, dar nu și ținuți cu băutură peste samă de sate,
cutreierau încă de mult, — fără să voiască a recunoaște pe
episcopul rusesc din Muncaciu, care fu primit formal de
„Congregație", de hatârul „Craiului", dar cu respectarea
datinilor nobiliare, la 1639 —, Maramurășul, primiți și de
„congregația" nemeșilor, dar lipsiți de sfințire, din Moldova
sau de aiurea, și fără diplomă de la „Craiu". îi vedem ți
nând soboare, luând gloabe în cele patru erașuri, judecând
cașuri canonice și strângând venitul obișnuit. Dintre ei tre
buie să fie „popa Miron" (August 1635 —Iunie 1637), care
se pare a fi stat în Vlad chiar 1 2, și „popa Dumitru", învoit
de „Congregație" la 15 Decembre 1637, care se sălășluia la
Moiseiu, strângând vepitul său d^ un florin de la țerani și
un potronic de la nemeși, iar de la biserici 21 de bani pe
an, împreună cu patru piei de miel și 22 de lumânări3. Erau
îngăduiți de nobili, de „boieri", și apărați împotriva pre
tențiilor de stăpânire ale lui Ghenadie Brad, ca și împo
triva pârilor câte unui preot ca acel din Borșa, și aveau drep
tul de a fi întovărășiți, mâi ales ia judecăți, de solgabirăi și
sfătuiți de viceșpanf.-. Eiîrimetean, cu știrea „congregației",
soli la Vlădica ardelean-supt Iorest, în 1641 4, și nobilii se
îngrijiau de felul cum se vor acoperi cheltuelile acestor
drumuri5.
în această țară fără nicio rânduială bisericească statornică,
Râkoczy putea să aștepte ceva pentru legea sa calvină, de
1 După Mondok, în Bunea, Vechile episcopii, p. 91 ; cf. Hurmuzaki,

IV, p. 665.
’ Cf. Budu, Disertațiune despre episcopii și vicarii români din
Maramureș, Gheria, 1891, p. 50.
4 /âzd., p. 53.
5 Ibid., I. c.
.332 N. lorga
care însă nu voia să știe nimeni, dar lncruriie se îndreptau

către declarația de Unire cu Apusul catolic, declarație care
se făcu în „congregația" din Ungvâr la 23 April 1649.
Atunci abia se alese și un nou episcop la Muncaciu, Petru
Rotosinschi, în călugărie Partenie, pe care-1 recomandase în
scris Vasilie, după liberarea sa și în ajunul morții, întâm
plată în August 1648 L Văduva „Craiului" ridică însă îm
potriva lui pe un Grec calvinisant, Porfirie Ardan, sprijinit
numai de doisprezece preoți ruși din posesiunile ei de la
Muncaciu, puțini de tot față de cei 370 de preoți, Ruși
și Români, cu șese protopopi, cari primiseră pe Partenie.
Noul Mitropolit ardelean, care n'avea a face cu văduva
lui Râkoczy I-iu, ci cu fiul acestuia, „Craiul" cel nou,
Gheorghe Râkoczy al II-lea, sfinți tot pe Partenie, căruia,
pentru ideile lui catolice, arhiereii moldovenești nu i-ar fi
dat consacrarea, ba pomeni chiar,’în dalterie, pe lângă za-
pisele de învoire ale preoților, diplofna dată lui din partea
episcopului de Vâcz, în nume^ arhiepiscopului primat al
Ungariei12. Recunoscut din nou — după sfințirea shismatică
— de superiorii catolici, la 22 Iulie 1655, dar ținut din partea
Cârmuirii departe de reședințile episcopale obișnuite, Petru
Partenie, al Muncaciului, dar *fiu și al Maramurășului, se
așeză lângă Ungvâr, în mănăstirea Krasnobroda3. Cât pri
vește pe calvini, Porfirie al lor rămase numai pentru satele
Rușilor din Miazănoapte— având vre-o sută de preoți--, iar
pentru Români, ignorându-se Vlădica-popă din Moiseiul Put-
nei și din Bistra, se numi, încă de la 11 August 1652, fără
a se întreba Mitropolitul din Bălgrad, cu de la sine putere
din partea superintendentului, preotul Simion Petrașcu4;
trebui să primească aceleași condiții ca și Simion Ștefan el
însuși, cu acest adaus că „boscoanele ceale de la botez și
de la cununie" trebuiau lăsate la o parte4.
1 Mondok, la Bunea, Vechile Episcopii, p. 101.
* Șincai, III, p. 81 și urm.
s Basilovits, o. c., II, pp. 88,94 și urm.; Nilles, Symbolae, p. 824 și urm.
4 Bod, în Șincai, III, p. 84; Cipariu, Archivu, pp. 610-1, 656.
6 Ibid.
De fapt însă, anarhia sufletească domnia în acest Mara-

murăș, unde satele aveau câte patru până la zece preoți
trăind în munca și umilința iobăgiei', cum rămaseră și pe
urmă, cu toată dorința de îndreptare a ierarhiei catolice2.
Ca preot al Bistrei era la 1651 un Sava, care-și zicea Vlă
dică, și, urmând tradiția lui Miron și a lui Dumitru din Moi-
seiu, îl vedem sfințind, -împreună cu Simion Ștefan și cu un
Vlădică moldovenesc pribeag, pe Partenie al Muncaciului \ în
apropierea Ardealului, la Ciuc u, cu putere asupra Zarandului.
întreg, ființă acum protopopia Crișurilor, la care se numia
în 1648 (15 Decembre) nemeșul Petru de Ciuciu sau Csucsy;.
numirea acestui protopop se făcu tocmai în aceleași condiții
ca acelea ce se impuseră lui Simion Petrescu4. în Bihor e
numit încă din 1641 „episcop0 Avram djn Burdan (Burdan-
falva); pe lângă condițiile obișnuite, el e dator a băga de
samă că fiecare sat să-și aibă biserica în bună stare, dar
gloaba celor ce vor face altfel o va lua el, Craiul5. Astfel
de protopopi sau predicatori — concionatores —, neatârnați,
erau mai de mult în părțile Beiușului,Ma Vajdafalva (Voivo-
deni)3, unde găsim la 1608 pe Mihail, urmaș al „arhidiaco-
nului“ Ioan din Seghești, de la 1554, și al lui Petru4. N’avem
actele de numire ale protopopilor făgărășeni, nici ale celor
din Hațeg, Inidoaraî Ilia. Știm însă că înainte de 1659 la
Inidora era protopop Nicolae fiul lui Ioan, care Nicolae, ce
e drept, avea act de numire de la Mitropolitul Ștefan; el se
’ Nilles, o. c., .
2 Ibid., p. 837.
3 V. Petru Maior, Ist. Bis., p. 153; Pray, Specimen hierarchiae un-
garicae, I, p. 396 și urm.; Nilles, o. c., pp. 824-43; Dulișcovici, o. c., III, p. 97,
nota; cf. Bunea, o. c., p. 99 și urm.; Iorga, Studii și doc., XII, p. XLVII.
4 Mărki, în Bunea, Vechile Episcopii, pp. 97-8; II, pp. 236-7.
6 Ibid., pp. 26-9.
6 Cipariu, Archivu, pp. 609-10.
7 Bunyitay, Nagy-Vărad egyhăz tortenelme, I, p. 349. Și în veacul
al XVIl-lea protopop se traducea cu „archidiaconus"; v. Nilles, o. c., p.
824: „archidiaconorum sigillis“, etc.
cobora din linia vechilor protopopi, cu drept de moștenire
de la 1506 înainte1.
La Lugoj și Caransebeș nici nu era protopopie, ci predi
catorii din orașe aveau toată puterea duhovnicească; unul
din ei, care ni este acum cunoscut, Ștefan Fogarași, izbutia
să-și tipărească în sfârșit, la 1648, într’o tipografie cu litere
latine, din Bălgrad, traducerea-i mai v^che, „Catechismul,
summa szau meduva ă uluitej si a kredinciej christinaszkae",
titlu care mărturisește în de ajuns de barbaria ortografiei și a
limbii; cheltuiala o purtă Acațiu Barcsai, care era unchiul
predicatorului Curții, Csulay, supt ochii căruia se și făcu
tiparul. De acum înainte, în poesii de ocasie, ca ale lui
Mihail Haliciu, care învăța la 1674, în Basel, la calvini,— de
bună samă pentru a fi și el predicator în Banatul său, — ca
și în dicționare româno-latine, scrierea cu litere latine rămâne
o datină pentru Românii locuitori în acest hiu de Apus
de la hotarul Ardealului.
Toți acești protopopi erau agenții și ai Guvernului,
și totuși cele mai aspri* pedepse-i așteptau dacă ar fi cutezat
a trece peste margenile eompetinței lor îngustate. Ba dieta
din 1651 hotărâ ca aceia dinteeXe^ caH vor mai despărți cu
ușurința îndătinată vor fi pedepsiți cu moarte2! „Viădici" de
aceștia, cari „sânt oameni fără reședință", vor putea fi che
mați înaintea oricărui tribunal, dacă ar face nedreptate nobi
lului sau chiar iobagului român, adauge dieta din 16553.
în de obște, țerănimea păstra și mai departe cultul icoa
nelor care fac minuni și varsă lacrimi, care poartă la gât
salbe de mulțămită și se acopăr cu chipuri de argint ce
amintesc boala de care a scăpat credinciosul prin rugăciuni
îndreptate anume către acea icoană; ea vedea și mai departe
în călcarea posturilor cel mai mare păcat; cerea să i se facă
’ Dobrescu, Fragmente, pp. 41-2. Alt protopop, la 1540; ibid.; cf.

mai susj pp. 171-2; nobilitarea unui preot de Ucuriș la 1650; Dobrescu,
Fragmente, pp. 29-30.
- Istoria Bisericii românești 335
maslu la boală și să se ție toată rânduiala veche a tainelor;

plângea pe morminte și silia pe orice preot să facă acolo,
după datina străveche, ce se coboară în timpurile păgânilor,
slujba obișnuită; „boscoadele băbești" erau hrana obișnuită
a sufletului ei. De dogmă nu-i păsa de loc, la predică abia
asculta, și doar de se bucura până adânc în sufletul ei de
graiul românesc, fie și mai puțin sfânt, care pătrunsese în
biserică.
*
Preoții, doritori de a trăi ceva mai bine, fără sarcinile și
jugurile iobagilor, se făceau a fi calvini, adecă recunoșteau
pe Vlădicii sau protopopii puși de „Craiul" din Bălgrad;
cumpărau catechismul lui Râkoczy I-iu și poate-și dădeau
osteneala să-l învețe pe din afară, cheltuiau potronicii lor și
pentru alte tipărituri poruncite de Cârmuire și nu lipsiau de
la soboare, cum nu lipsiau de la târg, ^feîheșii, din dorința
lor de a fi recunoscuți, cinstiți, •jWguliți 'de Cârmuire, și
poate și din aceia de a nu fi cr^pameriii ceilalți, — țeranii
fără diplome latinești ascunse lădîțeâri se țineau de
legea veche, — se făceâu bucuros XăkiWi, sămănând astfel cu
Ungurii la lege, cum sămănau la nume și, când și-l puteau
plăti, la port. Așa făceau și boierii făgărășeni, ajunși acum
mai adesea în rândurile țeranilor liberi, dar având mândria
că sânt de altă ființa cu alte drepturi și altă chemare decât
dânșii. Iar, între cei mai mari, câte unul, ca Mitropolitul
Simion Ștefan, de și^țăriă cea mai mare „credință" reli
gioasă față de „Craiu" și cea mai deplină ascultare față de
superintendentul acestuia, de și predică, tipăria și presida
sinoade, de și înlătura icoanele din preajma sa și se feria să
nu se vadă la dânsul un singur rând scris slavonește, de și —
ceia ce se petrece întâia oară —, păzindu-se de orice bănuială
că ar avea legături cu țerile românești ortodoxe, nu se du
cea măcar la Târgoviște să fie sfințit acolo, ci îndeplinia
sarcinile arhierești pe singurul temeiu al diplomei „Craiului"
ca și Porfirie Maramurășeanul1 —, totuși stătea de vorbă
* Catolicii scriu despre ei: „sine ulla alia consecratione etiam schis-
maticis graecis consueta"; Nilles, o. c., p. b31.
336 N. lorga
bucuros cu catolicii, sfinția în taină câte un Vlădică unit și-i

spunea, suspinând, când erau numai ei doi împreună: „ce bu
curos aș face și eu ca Sfinția Ta“‘. Căci clasele mai lumi
nate ale unui popor neliber n’au măcar voia să-și aleagă o
lege și să o ție, să păstreze astfel comunitatea sufletească
de nevoie cu mulțimea necărturarilor, care nu protestă, dar
nu se supune și nu lasă nimic dintr’ale ei, fără să-și dea
samă de binele ce poate izvorî mai târziu din această inerție
a toate răbdătoare.
Mitropolitul Simion Ștefan s’a privit, de la un capăt al
păstoriei sale până la cellalt—, a murit pe la 16531—, ca
având legături numai cu superintendentul calvin al Ardealului
și cu prințul acestei țeri. Nefiind sfințit la Târgoviște, el
n’a avut nicio comunicare ierarhică, sau frățească măcar,* cu Bi
serica munteană. De aceia și-a zis el, în deosebire de înaintașii
săi, și având conștiință de valoarea terminilor pe cari-i între
buința, „arhiepiscop", vrând să zfyă' astfel că Mitropolia lui
n’o are de la nimeni și n’o închini nimănuia. Dar el nu se
apucă la luptă cu arhiereii români, din Principatele rămase
ortodoxe; numai după moartea lui un cleric român, urmând
sfatului poruncitor, poate chiar ..dictării superiorului său un
gur, întinse, la 1656, împotrivă atacurilor lui Varlaam, „Scu-
tuliî catichizmușului", în titlul căruia chiar el declară că va
aduce „răspunsu den Scrăptura Sv[ăn]tă împotriva răspunsului
a doao țări fără Scriptură Sv[ăti]tă“, lucrare pe care o plăti,
de sigur, și căută să o răspândească, de sigur, același predi
cator puternic Csulay, care dăduse și Catechismul, reprodus
acum a doua oară în broșura de polemică1 23. Și, data aceasta,
Catechismul, cu platoșa-i nouă de polemică, nu pornește de
1 „Utinam et mihi liceret eandem Unionem profiteri11; Nilles, o. c., p. 828.

2 Cf. lorga, Sate și preoți, pp. 339-40.
3 Reeditare de Bariț, „Catețhismulu calvinescu, impusu clerului si po
porului romanescu sub Domni’a principilor Georgiu Răkoczy I și Il“, Sibiiu,
1879; cf. Bianu și Hodoș, Bibliografia română, I, p. 537, no. 6i ; lorga,
Ist. Ut. rom., 1.
la Vlădica românesc subjugat de calvinism, ci de la Statul

însuși, care-i ține jugul pe grumaz.
Simion Ștefan tipărise însă alte cărți, care nu jigniră pe

nimeni, dar făcură să înainteze literatura poporului său.
Până la dânsul, „ereticul" și răsvrătitul ardelean, Românii
n’aveau decât o singură Psaltire, tipărită — singură sau cu
textul slavon, învoit de Biserică, în față,— de mai multe ori,
prin osteneala lui Coresi și a ucenicilor săi, și încă aceasta
nu putuse pătrunde decât prea puțin în Principate. Aceiași
soartă o avuse și Evanghelia, dată, după aceiași veche tăl
măcire husită, care umbla de un veac și jumătate manuscriptă,
de Coresi însuși și, cu mai multe schimbări încă, de concu
rentul acestuia, Lorinț diacul, care pusese în față și un text
slavon pentru a înlătura astfel bănuiala depresie și a face să
crească vânzarea. într’un manuscript al Academiei Române,
n-l 296, avem și 6 nouă traducere de prin anii 1620-30, a
cării limbă se asamănă cu acdsî/ din citațiile Noului Testa
ment pe care le dă Varlaam \nj&q.zania sa, ceia ce ne-ar
îndrepta către acesta însuși ca autor al versiunii nouă.
Varlaam nu trăia în^zădar mtr’o vreme când ortodoxia,

încă nelămurită într’o mulțim.e de probleme religioase pe care
le scosese la iveală numai filosofia ultimelor timpuri aplicată
la Credință, era năvălită de curentele nouă de idei și, ferin-
du-se de catolicism, cădea în calvinism, pentru ca, pe urmă,
frica de calvini și luterani s’o facă a trece dincolo de cărarea
cea dreaptă, abia trasă, și a se rătăci în largul câmp al
dogmei latine, desăvârșit precisată în evul mediu prin Toma
de Aquino și școala lui. Mulți se întreabă dacă în „Mărturi
sirea" chiar a lui Petru Movilă sânt mai multe orientări spre
„schisma" catolică sau spre „eresia" nouă răsărită din aceasta.
Pe când odinioară nimeni n’ar fi cutezat să atingă, în teorie
sau în practică, dogma limbilor sfinte, dincolo de care Cu
vântul lui Dumnezeu nu se poate îmbrăca fără păcat în graiu
omenesc, acuma nu în zădar se propoveduise de pe la 1560
22
338 N. Iorga
înainte către Români, pe temeiul afirmației apostolului „nea

murilor", marele Pavel, că fiecare popor are drept la Cuvân
tul lui Dumnezeu în rostul înțeles de dânsul. Ortodoxul Var
laam, apărător al vechii Credinți drepte, face mărturisiri
ciudate în Predoslovia „Cărții românești de învățătură":
Scriptura se pogoară „pe înțelesul oameniloru, păn’ au înce-
putu a scoate așeași cineși pre limba sa, pentru ca să înțe
leagă hiecine și să înveațe și să mărturisască minunate lu
crurile lui Dumnedzău". Parc’ai auzi pe Coresi, îndreptățind
cele d’intâiu cărți sfinte în limba poporului său, ori pe acei
Vlădici români din Ardealul vechilor prinți calvini, cari, din
convingere și râvnă, sau din poruncă ori de frică, tunau
în cuvintele lui Pavel împotriva îndărătnicilor boscoroditori
în slavonește! Și Varlaam, care se sfiește încă a scoate ti
păriturile rusești din bisericile țerii sale= și a da la tipar Psal
tiri și Evanghelii românești, uită,, iarăși dqT.toncepțiile strict
bisericești, care nu pot privi pe oanjeni decât numai ca
suflete unite prin aceiași credință și cuprinse în aceiași alcă
tuire duhovnicească, fără deosebire de neam sau de loc, fără
căldură pentru aceste întâmplătoare și trecătoare lucruri ale
pământului, când se îndreaptă s^jre „toată semenția româ
nească pretutinderea, ê să află pravoslavnici într’acastă
limbă", întinzându-i ca nn „dar" făcut lor și „limbii româ
nești" cărți prin care se poate ajunge la înțelegerea Credinții
și se pot furișa ici și colo părți din propoveduirea lui Isus,
prefăcută în umila limbă de toate zilele.
Cu atât mai mult trebuia să dorească un Vlădică românesc
de lege calvină, — pe care nu-1 opria niciun Patriarh, niciun
sobor mare sau mic, nicio tradiție sfântă, nicio putere lu
mească, ci, din potrivă, aceasta-1 îndemna către tălmăcire și
tâlcuire în toate, — răspândirea psalmilor și a pildelor, a
învățăturilor, a prezicerilor Mântuitorului în limba cea de
obște. Varlaam își mai uita de misiune când arăta iubire
pentru „cartea românească", spre care-1 îndemna sufletul său;
Simion Ștefan, făcându-și datoria, care-i vorbia numai de
înțelegere din partea tuturora și de luminarea religioasă a
„poporului" — dacă acesta ar fi înțeles ungurește, n’ar mai

fi fost de ce să se facă atâtea cheltuieli cu tiparul în chiri
lice —, simția și el cum i se deșteaptă în sufletu-i de fecior
de țeran, — ca și Varlaam, dușmanul din țara „fără Scrip
tură", — iubirea pentru însuși acest graiu al Românilor de
pretutindeni. Și, atunci, cugetând, nu asupra folosului întâm
plător al limbii, menită să slujească, de o potrivă cu poporul
însuși, rosturi străine, ci la frumuseța dulce și duioasă a
acestei limbi înseși, iată că-1 iea condeiul înainte și că scrie
aceste cuvinte, vrednice de o veșnică amintire, fiind întâia
formulare a nevoii și condițiilor unei singure limbi literare
românești: „Aciasta încă vă rugămu, să luați aminte că Ru
mânii nu grăescu în toate țările într’un chip, încă neci într’o
țară toți într’un chipu; pentr’ aceaia cu nevoe poate să scrie
cineva să înțeleagă toți, grăind un lucru, SJnii într’un chip,
alții într’alt chipu: au veșmânt, au vase, auâltele multe nu
le numescu într’un chipu. Bine știm că cuvintele trebue să
fie ca banii, — că banii aceia sănt buni carii îmblâ în toate
țărăle, așia și cuvintele, acealea s^yftSbune carele le înțe
leg toți. Noi, derept aceaia, ne-am silit, de, în căt am pu
tut, să izvodim aîa cum să înțeleagă t6ți; iarâ, să nu vor
înțeleage toți, nu-i de vina noastră, ce-i de vina celuia ce-au
răsfirat Rumânii priînțr’alte, țări, de ș’au mestecat cuvintele
cu alte limbi, de nu grăescu toți într’un chip" (Noul Tes
tament din 1648).
Pentru lucrările sale, Mitropolitul ardelean a găsit ajută

tori, nu între ai săi, ale căror cunoștințe de carte scăzuseră
așa încât nu se mai puteau afla oameni învățați ca acei cari
dăduseră la 1582 Palia, ci între călugării din Țara-Româ-
nească, pe cari se vede că nu-i speria prea mult eresia, bine
răsplătitoare, a Vlădicăi din Bălgrad. Tălmăcitorul Psaltirii
din 1651 după „limba jidovască" însăși, — căci, zice Simion
Ștefan, „apa totu-i mai curată și mai limpede în izvor decăt
în părae, că, de ce să departă apa de izvor, totu-i mai în-
mestecată și mai turbure" —, nu e numit. Cât privește Noul
340 N. Iorga
Testament, — căci nu e o Evanghelie potrivită pentru slujbă,

ci o carte de cetit —, ca întâiu traducător al lui se înseamnă.
Siîivestru, „tahigraful“ muntean, fostul egumen de la Govora,
care a făcut deci ca și Meletie Macedoneanul, înaintașul său,
trecând, fără sfială și părere de rău, hotarul politic ca și
cel religios. Fiind de la un credincios al legii vechi, tradu
cerea a fost, neapărat, revăzută, „posleduită“, și Mitropolitul
însuși se laudă că, „unde n’au fost bine, a isprăvit și a îm-
plut, și a tocmit diîn cătu a pututu“, adăugind și o „șumă“,
un resumat al cărții, de bunătatea și adevărul căreia ajunsese
a fi sigur.
Astfel Românii câștigară într’o limbă energică, sigură și

cuprinzătoare, într’o formă autentică, răzimată pe „izvoade"
vechi latinești și pe „izvodul" slavofieslt nou din Moscova,
cele două cărți mai de căpetenieșAlin toată Scriptura, pentru
sufletul creștin care caută mângâiere și îmbunare, care vrea
să se înalțe și să se curățe de păcatele pământului, pentru
sufletul omenesc însetat de bunătate, de blândeță, de iubire
și de ideal. Frumos tipărite, scoase în vânzare cu un preț
mic, lipsite de orice ar fi putut să pară eres, ele erau menite
să răsbată în toate părțile românești, pentru care se și aleseseră
numai acele cuvinte care erau ban bun, mergător pretutin
deni. E îndoielnic însă dacă ura împotriva Mitropolitului cal
vin a îngăduit pătrunderea acestor lucrări minunate, și, când,
mai târziu, urmașul lui Vasile Lupu, Gheorghe Ștefan, izgo
nit acum din țară și pribeag prin Germania, Livonia, Suedia,
așezat în sfârșit într’o biată căsuță din Stettin, bătrân, sărac
și bolnav, având lângă dânsul numai o slugă ce-și lua apu
cături de Doamnă, căuta un balsăm pentru sărmanul lui su
flet rănit, care ispășia în dureri trădarea față de Domnul lui,
ambiția nesățioasă, necredința față de soția lui părăsită în
țara pe care nu era s’o mai vadă, și cerea Psaltirea cea pen
tru toate suferințile, cu duhovnicul lui, Antonie fostul egu
men de Moldovița, el trebui să se apuce de o nouă tălmă
cire de rugăciuni, de molitve, din slavonește, care s’a păstrat
din fericire și până acum, având împreună și o copie a „Răs

punsurilor lui Varlaam", scrise în țară de luterani și calvini
CAP. XI.
Alte tipărituri muntene, slavone și românești.
Pe când apăreau, la 1648 și 1651, cele două mari lucrări
românești ale calvinisanților ardeleni, Moldova-și încheia ros
tul tiparului, odată cu moartea lui Petru Movilă, cu isprăvi-
rea traducerilor gata făcute, cu închiderea sau slăbirea școlii
slavone, cu aruncarea lui Vasile-Vodă în acele primejdioase
aventuri politice, cu perspectiva stăpânirii în Țara-Românească
și chiar în Ardeal, care, la urmă, îi răpuseră capul. în Țara-
Românească, Udriște Năsturel ajunge^ conducătorul operei li
terare și al tipografiei, în ultimii ani ai păstoriei bătrânului
Teofil'și în cei d’intâiu ai urmașului său, Ștefan din Costești.
La Dealu, fiind egumen un Șlav, un Bosniac dela mănăs
tirea Gomionița, trecut prin Atps pentru a învăța și grecește,
se dau pe rând, după ce acum tiparul din Chiev și, după el,
acela din Liov, se odihniau, cărți de slujbă în limba sla
vonă. Liturghieriul din 1646, cu chipul lui Matei-Vodă și
al Doamnei, apoi Slujebnicul din același an, — și acesta cu
rat slavon, pe când uîl: Cleric din acest timp începea unul
româno-slavon, care însă a rămas în frumosu-i manuscript 2.
Anul 1647 aduce o Imitație a lui Hristos, minunată carte în
care sufletul vorbește de-a dreptul lui Dumnezeu stăpân și
călăuz, — dar încă o lucrare slavonă, neînțeleasă pentru cei
mai mulți, exercițiu de învățătură al lui Năsturel, care o pre-
1 Manuscriptul îl avea păr. canonic I. M. Moldoveanu, dar era pro

prietatea Mitropolitului Victor. Astăzi e în biblioteca publică din Blaj. L-a
studiat d. N. Drăganu, care a și dat o ediție a lucrării lui Antonie: Co
dicele pribeagului Gheorghe Ștefan, Voevodul Moldovei, studiu și
transcriere, Cluj 1924. Cf. lorga, Ist. lit. rom., I, pp. 270-2.
* Ms. 1790 al Bibi. Ac. Rom. V. Bianu și Hodoș, Bibi. Rom., I, n-le
49, 51.
făcuse din originalul latin. Și, precum se ținea ca o curio-
sitate nevrednică de tipar Slujba pe românește, astfel ace
lași învățat boier nu dădea meșterilor de la „tipografia dom
nească" acea tălmăcire românească al lui Varlaam și Ioasaf,
care se răspândi însă într’o serie de manuscripte și numai
târziu a văzut lumina’.
Tipografia se strămută la Târgoviște apoi, având tot pe
Bosniacul Ioan în fruntea ei; Doamna Elina închină pro-
/os-ului, celui d’intâiu între egumenii Sfântului Munte, lui
Damaschin, poate pe atunci oaspete al Curții muntene, un
Triod, în 1649. în anul următor egumenul greco-slav din
Câmpulung, Melchisedec, — căruia-i urmase la 1658 un
„episcop" Dionisie 2, — lucrează o nouă Psaltire, slavonă, cu
un an înaintea Psaltirii românești din Bălgrad.
Dar lucrările românești ale tipartftui crăiesc din Ardeal
nu puteau să rămâie fără înrâurind*./Mitropolitul Ștefan începe
să facă a se simți dorințile și aplecările sale, în dauna modei
slavone de la Curte, sprijinite și êpresintate de cumnatul
însuși al Măriei Sale8. Un diacon Mihail, nu știm de unde,
fu prins de râvna tipăririi unei cărți din care să se învețe
și preoții necărturari a ceti rugăciunile deosebite ce se cuvin
la îngroparea clericilor. Având un manuscript slavon și unul
grec, el stărui de „oameni cărturari buni și înțelepți" ca
Mss. Gaster, Chrestomatie, I, o. 129 și urm.; mss. 24^8, 2470 ale

Ac. Rom.; ms. Cernica, Biserica ortodoxă pe 1902; catalog, no. 52.
Generalul Vasiliu Năsturel a publicat, cu o introducere, această traducere
a lui Udriște. V. lorga, Livres populaires du Sud-Est europeen, în
„Bulletin de la section historique de l’Academie Roumaine“ pe 1928 și
Cartojan, Cărțile populare în literatura românească, București 1929.
Note asupra cărților slavone manuscripte din acest an, Evanghelie
din 1651, alta sârbească, din 1658, dată de Danciu Armașul, Colo-
moțov, în Revista societății istorico-arheologice din Chișinău, XIV,
1922 — Pentru Varlaam și Ioasaf și Rev. istorică, V,p.54. O Pravilă
dusă la Cornereva în Banat, Burac, Museul Cena, în Băile Herculane.
1 Lăpedatu, Episcopia Strehaii, p, 7, nota 2.
3 V. P. P. Panaitescu, în Nlelanges ale Școlii române în Franțay
partea I-iu, pe 1925.
să-i facă acea „Carte ce să cheamă Pogribania preoților

mireani și a diaconilor", și el, diaconul, îngrijit, nu numai
de „buna murire", ci și de „buna pogribanie", plăti pentru
această broșură de cinzeci de pagini care deschide la 1650
șirul tipăriturilor românești.
Cu o tălmăcire a sa, pe care o intitulează, poate țiindu-se
prea strâns de un original latin, dres în ce privește dogma,
Mistirio sau Sacrament, apare acum însuși Mitropolitul la
1651, lămurind deocamdată preoților săi, prea adesea învi-
nuiți de „grosime și grubie“, botezul și mirul; a doua parte
a rămas în manuscriptl.
Era o încercare de a da și clerului muntean ceia ce se
dăduse Celui moldovenesc prin cele Șiapte Taine ale lui
Evstratie Logofătul. îndată, Ștefan v°i să înlăture și să
întreacă și cealaltă lucrare a cărturarului jie elinească pe
care-1 avuse Moldova. „îndreptarea legii", marea carte de
canoane care se împarte la 1652, trebuie^șă fie făcută după
un text elin al lui Alexie Aristinos sau Rodianul din vremea
împăratului Ioan Comnenul, care, ae fapt, a comentat numai,
pe larg, un original al Logofătului Simion 4, cuprinzând legi
împărătești, ca și hotărâri de sinoade, canoane călugărești
ale Sf. Vasile și recomandări ale Sfinților Părinți; manus
criptul fusese căpătat de la Vistierul al doilea muntean,
Gheorghe Karidas din Trikke (ț 1655)1 23. Un școlar al lui
Pantelimon Ligaridis și al lui Ignatie Petritzi — cel dhntâiu,
predicatorul lui Matei-Vodă, cellalt, necunoscut —, călugărul
Daniil Andrean sau Adrian, de loc din Țara Ungurească,
pentru care-și zicea, în retorică elinească arheologică, „Pa-
nonianul", fu însărcinat cu traducerea. Dar acesta găsi că
1 După acest manuscript foarte îngrijit, pe care l-am găsit în mă

năstirea Cernica, a publicat-o d. i. Bianu în anexă la cuvântarea sa
Despre introducerea limbii românești în Biserica Românilor, discurs
de intrare la Academia Română, 1904.
2 Krumbacher. Gesch. der byz. Litteratur, p. 607.
8 Iorga, Studii și doc., IV, p. CCLXII; Cron. lui Constantin Căpila-
nul, ed. Iorga, p. 133, nota 1.
344 N. lorga
e mai bine să reproducă un manuscript complect al Notno-

canotiului lui Evstratie, schimbând doar, după textul grecesc
de la care luă unele lucruri, ordinea capitolelor. Cu o greoaie
și confusă prefață a Mitropolitului despre felul cum s’au
alcătuit canoanele bizantine și cu multe ilustrații, de tot fru
moase, se publică această greoaie și nepractică strânsură
la 1652’.
Peste câteva săptămâni, Târgoviștea mai dădea o Târno-
sanie, din grecește și slavonește, carte de folos într’un
timp când se făceau din nou și se dregeau atâtea biserici,
de hărnicia evlavioasă a lui Matei-Vodă și a Doamnei Elina.
Această ultimă tipăritură românească din epoca lui Matei,
în preajma războiului cu Moldova, a tulburărilor și a morții
marelui Domn, are și această hotărâtoare însemnătate că,
fie și în afară de slujba propriu-zisăț^vbișnuită, un Mitro
polit ortodox îndrăznia să prefacă într’o „limbă vulgară0
rugăciuni tipicale, care nu fuseseră pronunțate niciodată în
altă formă decât aceia a limbilor vechi și „sfinte0. Tot mai
larg se deschidea, în paguba vechii ortodoxii cu canoane
și ierarhie elină, poarta prin care noul curent românesc
pătrundea și în clădirea pe vesțy .a Bisericii, în tot'cuprinsul
Românimii. /
Din toate aceste lupte î din toată această muncă ieșia

însă un folos îndoit, din cele mai însemnate pentru litera
tura bisericească și pentru Biserică, dar, în același timp,,
pentru scrisul românesc *și pentru conștiința românească.
Și iată care anume.
Pe de o parte, Biserica ieșia din vechiul ei cerc de ac-
țiune, care era întâiu curat religios, în al doilea rând ar-
tistic, prin legătura artei cu clădirile bisericești, cu zugră-
1 Retipărire de Misail și Blaremberg, 1871; apoi de Bujoreanu, Collec-

țiune de legiuiri, III; cf. Pic, Die rumănischen Gesetze und ihr Nexus
mit dem byzantinischen und slavischen Recht, Praga, 1886. V. și
Xenopol, Ist. Românilor, IV, p. 163 și urm.; C. Popovici, în Candela,
V; ms. 247 i al Ac. Rom.
veala, cu facerea odoarelor și odăjdiilor, cu caligrafia și

împodobirea cu miniaturi a manuscriptelor, întrebuințând
și servind, afară de aceasta, o veche cultură străină care nu
mai hrănia sufletește niciun popor. Acuma, între limba ro
mânească și cultura bisericească și Biserica însăși se făcuse
o legătură pe care nimic n’o mai putea sfărâma : nici bă
nuielile ortodoxiei de tipic vechiu, nici modele de Curte
nici epitropia marilor clerici orientali, nici rolul de patroni
ai Răsăritului creștin, de moștenitori în unele privințe ai
împăraților creștini pe care și-l ieau cu plăcere câțiva dintre
Domnii noștri cei mai mari, nici, în sfârșit, neamul străin,
grecesc, de care se țin, prin obârșie, prin limba lor obișnuită,
prin sentimentul național une ori, urmașii lor de după Matei
Basarab și Vasile Lupu.
Această limbă românească era apoj' a ''Românilor de pre
tutindeni. Varlaam spune aceasta»si Siffiiph Ștefan o repetă;
fără a face o mărturisire limpede în acest sens, astfel soco-
tia și Mitropolitul muntean Ștâfam'rostul „cărților românești".
Aceste cărți le înțelegea oricine dintre acei mai puțini căr
turari cari țineau, în afară de aceasta, la creștinătatea lor,
pe care nu erau în stare să o cerceteze prea de aproape
în ceia ce privește „pravoslavnicia" sau eresurile, „curăția"
sau superstițiile și „boscoadele", purcederea numai din
Tatăl, sau și din Fiul, a Sfântului Duh. Lege creștină, de
încredere în Dumnezeu cel bun, de judecată dreaptă măcar
peste mormânt, de viață viitoare după faptele fiecăruia, pe
când cea de aici atârnă de atâtea alte motive pe care Dum
nezeu nu le-a binecuvântat, nici le poate binecuvânta, ca și de
iubirea între oameni, cari trebuie să se simtă frați și să se
poarte frățește unii cu alții, lege creștină, zic, și graiu ro
mânesc, legând cu mărturisirea Credinței, cu evlavia rugă
ciunii, cu frumusețile mai înalte ale Scripturii, — „cuvânt
dumnezeiesc", — toată viața inimii celei vii și gândului celui
umil al oamenilor, atâta li trebuia lor. Și Biserica înțelese
aceasta, — cel puțin până veni clipa când, înălțată pe o
treaptă mai de sus a culturii, ea se închise în mănăstirile
călugărilor.
344 N. lorga
e mai bine să reproducă un manuscript complect al Notno-

canonului lui Evstratie, schimbând doar, după textul grecesc
de la care luă unele lucruri, ordinea capitolelor. Cu o greoaie
și confusă prefață a Mitropolitului despre felul cum s’au
alcătuit canoanele bizantine și cu multe ilustrații, de tot fru
moase, se publică această greoaie și nepractică strânsură
la 1652’.
Peste câteva săptămâni, Târgoviștea mai dădea o Târtio-
sanie, din grecește și slavonește, carte de folos într’un
timp când se făceau din nou și se dregeau atâtea biserici,
de hărnicia evlavioasă a lui Matei-Vodă și a Doamnei Elina.
Această ultimă tipăritură românească din epoca lui Matei,
în preajma războiului cu Moldova, a tulburărilor și a morții
marelui Domn, are și această hotărâtoare însemnătate că,
fie și în afară de slujba propriu-zisgț^bișnuită, un Mitro
polit ortodox îndrăznia să prefacă într’o „limbă vulgară0
rugăciuni tipicale, ,car$ jiu fuseseră, pronunțate niciodată în
altă formă decât aceia a limbilor vechi și „sfinte0. Tot mai
larg se deschidea, în paguba vechii ortodoxii cu canoane
și ierarhie elină, poarta prin care noul curent romanesc
pătrundea și în clădirea pe veqja Bisericii, în tot’ cuprinsul
Românimii.
Din toate ipte și din toată această muncă ieșia

însă un folo din cele mai însemnate pentru litera-
tura bisericească și pentru Biserică, dar, în același timp,,
pentru scrisul românesc 'și pentru conștiința românească.
Și iată care anume.
Pe de o parte, Biserica ieșia din vechiul ei cerc de ac
țiune, care era întâiu curat religios, în al doilea rând ar
tistic, prin legătura artei cu clădirile bisericești, cu zugră-
1 Retipărire de Misail și Blaremberg, 1871; apoi de Bujoreanu, Collec-

țiune de legiuiri, III; cf. Pic, Die rumănischen Gesetze und ihr Nexus
mit dem byzantinischen und slavischen Recht, Praga, 1886. V. și
Xenopol, Ist. Românilor, IV, p. 163 și urm.; C. Popovici, în Candela,
V; ms. 2471 al Ac. Rom.
. veala, cu facerea odoarelor și odăjdiilor, cu caligrafia și

împodobirea cu miniaturi a manuscriptelor, întrebuințând
și servind, afară de aceasta, o veche cultură străină care nu
mai hrănia sufletește niciun popor. Acuma, între limba ro
mânească și cultura bisericească și Biserica însăși se făcuse
o legătură pe care nimic n’o mai putea sfărâma : nici bă
nuielile ortodoxiei de tipic vechiu, nici modele de Curte
nici epitropia marilor clerici orientali, nici rolul de patroni
ai Răsăritului creștin, de moștenitori în unele privințe ai
împăraților creștini pe care și-l ieau cu plăcere câțiva dintre
Domnii noștri cei mai mari, nici, în sfârșit, neamul străin,
grecesc, de care se țin, prin obârșie, prin limba lor obișnuită,
prin sentimentul național une ori, urmașii lor de după Matei
Basarab și Vasile Lupu.
Această limbă românească era apoi a Românilor de pre
tutindeni. Varlaam spune aceasta»șifSimipn Ștefan o repetă;
fără a face o mărturisire limpede în acest sens, astfel soco-
tia și Mitropolitul muntean Ștefan*rostul „cărților românești".
Aceste cărți le înțelegea oricine dinte acei mai puțini căr
turari cari țineau, în afară de aceasta, la creștinătatea lor,
pe care nu erau în stare să o cerceteze prea de aproape
în ceia ce privește „pravoslavnicia" sau eresurile, „curăția"
sau superstițiile și „boscoadele", purcederea numai din
Tatăl, sau și din Fiul, a Sfântului Duh. Lege creștină, de
încredere în Dumnezeu cel bun, de judecată dreaptă măcar
peste mormânt, de viață viitoare după faptele fiecăruia, pe
când cea de aici atârnă de atâtea alte motive pe care Dum
nezeu nu le-a binecuvântat, nici le poate binecuvânta, ca și de
iubirea între oameni, cari trebuie să se simtă frați și să se
poarte frățește unii cu alții, lege creștină, zic, și graiu ro
mânesc, legând cu mărturisirea Credinței, cu evlavia rugă
ciunii, cu frumusețile mai înalte ale Scripturii, — „cuvânt
dumnezeiesc", — toată viața inimii celei vii și gândului celui
umil al oamenilor, atâta li trebuia lor. Și Biserica înțelese
aceasta, — cel puțin până veni clipa când, înălțată pe o
treaptă mai de sus a culturii, ea se închise în mănăstirile
călugărilor.
348 N. Iorga
pândească cele trei cărți calvine: Catechistnul, Noul Testa

ment, Psaltirea și, pe lângă vechile condiții, să judece cu
protopopii și să primească ultimul apel la superintendentul
din Bălgrad, unde se vor ținea și soboarele. Iar peste un an
Mihail Molodeț ajunge episcop de Maramurăș ’, unde se și
întâmpină până mai târziu, ca urmaș al „popilor" călători de
până atunci. îngustat astfel din toate părțile, cu toate silin-
țile sale de a servi calvinismul, bietul „popa Simion Ștefan",
trebui să ceară cu umilință a i se înoi Vlădicia peste Ardeal,
ceia ce se și făcu la 7 Iulie 1C>51 *.
Urmașul lui încă din 1652 — nu înainte de 1652 și pentru
că la această dată el era în Țara-Românească, „prah" înain
tea măreției Mitropolitului său —, a fost Ardeleanul, „Pano-
nianul" Daniil, Csulay, acuma superindent, se îngriji ca el să
primească, jurând, aceleași condiții de care înaintașul său
fusese silit a se ținea în tot timpul păstoriei lui1*3. El n’avu
parte însă de o cârmuire liniștită; Gheorghe Răkoczy, om
pornit și ambițios, care visa Coroana Poloniei și începu
chiar, în Decembre 1656, un războiu, cu ajutoare moldovenești
și muntene, pentru cucerirea acestei țeri, nu era un ocrotitor
sigur nici într’o privință. Cu două feile înaintea manifestului
său de războiu împotriva Poloniei oficiale, la 28 Decembre,
el numia un alt episcop, după recomandația aceluiași Csulay,
fără a pomeni măcar în actul de numire ființarea trecătoare
a Mitropoliei lui Daniil4.
Sava, superintendent și urmaș al superintendenților cari

au mai fost 5, va trebui „să tipărească cărți în limba de obște
a bisericilor peste care e pus", să „ție școli" și să-și plă
tească datoria către Craiu, după datină, fără a se mai men
1 Ibid., p. 34; cf. Bârlea, Inscripții maramureșene, în Studii și doc.,

XVII, p. 42, no. 161; p. 43, no. 164 (1653).
1 Dobrescu, l. c., pp. 34-6.
3 Mărki, citat și de Boroș, în Unirea de la Blaj, n-1 jubilar.
* Cipariu, Archivu, p. 648 și urm.
4 V. I. Radonici, Grof G. Brancovic, Belgrad 1911.
ționa acum îndatoririle impuse și lui Simion Ștefan. El va

avea supt puterea lui tot Ținutul pe care-1 avuse acesta, dar
și unele părți care nu fuseseră supuse adevăratului său îna
intaș, precum : comitatul Albei, Severinul tot — și „Mehadia"
în legătură cu el, deci, — Inidora și locurile din prejurul ei,.
Bihorul întreg și regiunea Beiușului, Maramurășul și, nu mai
puțin, „toate Scaunele secuiești și săsești", întru cât privește
pe cei de rit ortodox, „Greci, Sârbi și Români". Protopopii
vor asculta de dânsul.
Făgărașul singur rămăsese astfel de o parte; cele patru
protopopii de aice fură unite cu acest prilej într’un episco
pat formal, firește curat calvinesc Aici stăpînia ca și sus,
în Maramurăș, văduva lui Râkoczy cel d’intâiu, Susana Lo-
rântfy, care făcu în Făgăraș și o școală românească și lati
nească, menită a lumina și a calvinisa în apelași timp 2.
Daniil primi să rămâie și în această situație încă mai su
pusă și în acest cuprins așa de strâmt. Sava însă nu voi să-1
recunoască, și numai în 1662, la 20 April1 *3, după lămurirea
vremilor grele ce veniseră pestș Ardeal, cu scoaterea lui Râ-
kdczy cel de-al doilea, numirea în lbcu-i a lui Acațiu Barcsai,
Banul de Lugoj, apoi a lui Ioan Kemeny, prietenul lui Matei-
Vodă, după întrarea Turcilor în țară și jafurile lor neauzite,
noul prinț Mihai Apaffy, în urma cererii lui Ioan Bethlenr
istoricul, scotea părțile de peste Olt de supt autoritatea Vlă-
dicăi de Bălgrad, supuindu-le statornic lui „Daniil episcopul";
cu acest prilej i se spunea deslușit că va trebui să se ție de
condițiile obișnuite și „să fie supus episcopului legii orto
doxe", adecă lui Csulay4* .
1 Ibid., p. 554: pomenirea unei concesii a principelui Apaffy pentru
ca Românii de acolo „să-șRție protopop românesc și episcop11; fără dată.
* După Pokoly, Istoria Bisericii reformate în Ardeal, la Bunea, Mi
tropolitul Sava Brancovici, Blaj, 1906, p. 62. Cf. lorga, Istoria învă
țământului, p. 54.
3 Act al lui din 1661, la I. Lupaș, Studii, conferințe și comunicări
istorice, București 1929, p. 191.
4 Actul e tipărit pentru întâiași dată de Bunea, în Vechile episcopii,.
p. 113, nota 2.
350 N. lorga
Nici aici nu putu el să rămâie statornic; gonit întâiu, la

o dată pe care o putem hotărî, pe la 1659, cînd noul prin
cipe Acațiu Barcsai adăugi Făgărașul iarăși la Vlădicia Băl
gradului — cu acest prilej se scutiră de bir, dar nu și de
cinstea domnilor de pământ, preoții făgărășeni1 2, — de duș
mănia firească a lui Sava, care, cum vom vedea, prin obâr
șia lui și legăturile de tot felul ce avea, era mult mai tare
de cât acest biet pribeag bătut de asprele furtuni ale neno
rocirilor, Daniil se adăposti, la urmă, în Țara-Românească,
unde iscălia și, într’un târziu, — când se făcea la București, prin
anii 1680, alt Mitropolit de Bălgrad, Varlaam, — „Daniil proin
Ardelean". El muri astfel între clericii cu cari trăise și lucrase
pentru cultură ca tânăr, și-și părăsise la moarte rătăcirile cal-
vinești3.
Sava „Brancovici și Corenici" stărui^c-^' și încă mai mult
decât dânsul ținea la aceasta fratele săty. Gheorghe, care-și
zicea însă une ori și Brâncoveanul4, — că se coboară din
Despoții cu același nume de familie aiSerbiei5; cu toată
cronica scrisă de Gheorghe 6 și genealogia alcătuită de dân
, această coborâre din ultirflIF dinastie care a stăpânit a-
sul 78
supra Serbiei, înrudindu-se, după pierderea acestei țeri, cu
Neagoe-Vodă și cu Petru Rareș, nu se poate admite s. Se
1 Dobrescu, Fragmente, pp. 36-7.
* Ibid., p. 39 și urm. ■
3 Condica Sfântă, la afftil 16S7, no. XXI. La 1668 se afla la mă
năstirea Soveja; Al. P. Dumitrescu, în Arhivele Olteniei, II, 5. Cf. ace
lași în primul Omagiul Bianu.
4 lorga, Studii și doc., XIII, p. 202.
5 Cu această chestie se ocupă profesorul I. Radonici de la Belgrad,
într’o întinsă lucrare, publicată în sârbește, asupra lui Gheorghe. Părți
din cronică au fost traiuse de d. Silviu Dragomir, în Anuariul Institutului
de la Sibiiu.
6 Revista critico-literară, I; texf complect, după alt manuscript, în
Revista Istorică. II.
7 în anexă Ia Engel, Geschichte von Serwien.
8 La Alexandru Lăpușneanu erau adăpostiți în 1566 Gheorghe, Pavel.
Ștefan, Ecaterina și Maria, copiii lui Miclăuș și nepoții de fii ai herțegu-
lui Ștefan; Jireêk, în GnOM.GpHCKH, pp. 90-1, no. 96.
născuse la Inău, în acele părți în care necontenit se purta

upta dintre Turci și creștini, dintre cari cei d’intâiu avură
stăpânirea țerii până la răscoala întețită de Sigismund Bâ-
thory la 1595; atunci, mulțămită mai ales vitejiei lui Gheor-
ghe Borbely, se luară în curând Inăul, — tabăra ardeleană,
era la Inău la 14 Octombre1, — Șiria, Ceanadul, Aradul și
Lipova 12, și astfel încetă beglerbegatul de Inău, care e po
menit la 1588, de pildă3. Peste puțin Turcii căpătară însă
iarăși cuiburile lor dela Inău și Lipova4, de unde Mihai Vi
teazul, ajuns stăpân al Ardealului, n’ar fi avut răgaz să-i
scoată ; dar cetățile acestea se dădură de la sine împăratului
pe care-1 represinta Voevodul cuceritor 5. Slujitorii, ostașii lui
Mihai-Vodă apărau Lipova și Inăul, spre care râvniau iarăși
Turcii, la 16006. Pierdut, Inăul era câștigat din nou de creș
tini la 1605 7.
Voevozi sârbi și români, cu un număr de pedeștri, stăteau
acum ca stăpâni prin aceste locuri, și din mijlocul preoților,
ortodocși, nu calvini, ai acestorC£șăteni războinici se ridică
în chip firesc câte unul care putea'fi socotit ca un protopop,
dar își zicea Vlădică, după exemplul acelor Vlădici puși de
Turci pentru raiaua bănățeană’și pentru Severin, pentru Ar
dealul la care poftiau, și sfințiți la Ipec, — Vlădici dintre
cari am cunoscut ne Daniil, „al Ardealului și Severinu-
lui“8. Unul dintre aceștCepiscopi, Sava, e pomenit, la 15
Ianuar 1608, de Sigismund Răkoczy, noul principe ardelean
și „Craiu“ unguresc, recunoscându-i-se drepturile de mai
înainte asupra „unor biserici sârbești și românești din Ți
1 Hurmuzaki, XII, p. 137, nota. 2.
2 V. și ibid., XI, pp. 380-1, no. DXXVIII.
’ Ibid., p. 709, nota 1.
4 Ibid., XII, p. 448, no. DCCI.
5 p. 509, no. DCCCXV111; p. 536, no. DCCCLVI; p. 615, no.
CMLXXIV.
6 Jbid., pp. 818-9, no. MCLXXXIII; p. 836, no. MCCIV; p. 988, no.
MCCCVI.
7 Bunea, Mitropolitul Sava Brancovici, p. 25.
8 V. mai sus; cf. tabla.
352 N. lorga
nutul — ditionis — nostru ardelenesc ", dar scoțându-se de

supt ascultarea lui preotul Mihai din Voivodeni, un fel de
protopop calvin. Sava se luptase și uneltise la Lipova, pentru
căpătarea din nou a cetății, smulse de Turci după căderea
lui Mihai Viteazul, și avea de aici înainte reședința lui acolo;
în apropierea Lipovei Râkoczy-i dăruise și câteva moșii, care
fuseseră în atârnarea cetății 12*; mai scotea venituri, pe lângă
acelea culese de la „oarecare biserici [ale Sârbilor] și Ro
mânilor, ce sânt risipite prin Ardeal", de la o moară lângă
Radna, pe Murăș 8. Când însă, după moartea lui Sigismund
Râkoczy, Turcii intrară din nou în Lipova, Vlădicia lui Sava
trebui să aibă, neapărat, un sfârșit, și preoții bănățeni se
sfințiră pe la schituri — cu privire la viața mănăstirească
prin acele părți n’avem însă nicio știre — sau prin vecini.
Numai în Novembre 1613, după o scurtă fașă de stăpânire
imperială, Bethlen Gâbor, cu .^pâre turcești, putea să-și
adauge la Ardealul său Lipova și Inăul, care-1 apărau spre
Apus. încă la 1658 Ținutul a fbstaâpoi ardelenesc, avându-și
centrul în Inău, în „Boroș-Inău". De la o vreme însă, rămâind
al Turcilor, multe familii românești din aceste părți trecură
în Ardeal, unde încă de pe vremea lui Mihai Viteazul unul
dintre Voevozii sârbo-româpi din Ținutul murășan, Raț Mi-
hail, făcuse bisericafî^Tmș 4.
Se pare astăzi că trebuie să se primească întru toate cei trei
episcopi bănățeni din neamul său, înrudit cu Unguri, pe
cari-i înșiră Gheorghe Brancovici: Matei-Moise, Longhin și
Sava. în adevăr, s’a dovedit că Longhin Corenici, de postrîg
din mănăstirea sârbească a Beocinului, vechiu călător în Ru
sia, la 1624, sfințit peste patru ani de însuși Chirii Lukaris,
după unchiul său Mitropolitul Sârghie (Sava), pentru ca iarăși
să iea drumul Moscovei (1629)5, a fost „Mitropolit" de
1 Cipariu, Archivu, pp. 609-10. "
1 Dobrescu, Fragmente, pp. 15-7.
8 Ibid.
4 Cf. Bunea, Vechile episcopii, p. 116 cu lorga, Studii și doc., XIII,
pp. 191-3.
5 Silviu Dragomir, Relațiile Bisericii românești cu Rusia în veacul
Inău, că el a căutat adăpost în Țara-Românească, unde

lucra icoane, pentru Matei Basarab, Doamna Elina și Mi
tropolitul Teofil, în August 1643, ajutat fiind de fruntași
boieri ca Vistierul Stroe, al doilea Vistier Șerban și al doilea
Logofăt Udriște Năsturel: la Comana se cetia pe piatra lui
de mormânt: „Cu mila lui Dumnezeu Longhin, cu neamul
dintre Corenici-Brancovici, arhiepiscop de Inău“ ’. Celalt
Sava, în mirenie Simion, a petrecut câtva timp, împreună cu
un unchiu al său, în mănăstirea Comana, a lui Radu Șerban.
Apoi se întoarse acasă, tocmai în vremea când Inăul și
Lipova se alipiau la Ardeal. Un nou Mitropolit, Sofronie, era
numit la Lipova și făcea și el drumul la Muscali Ar fi dus
viața obișnuită a preoților din aceste locuri de margine, și
despre el s’ar fi spus că e „ziua popă, noaptea hoț“, din partea
Turcilor pe cari astfel de clerici războinici îi tulburau neconte
nit. Toate sânt însă zvonuri târzii, pe care nu se poate pune
mult temeiu, iar că Gheorghe Brancovi£T> ayea o imaginație
fără păreche, nu mai trebuie s&șe dovedească. De fapt,
nimic sigur nu se știe despre nobilul sârb Sava Brancovici
din care diploma din 1656 a lui Râkoczy al Il-lea făcea un
episcop al Ardealului.
Gheorghe Brancovici aduce înainte gramata de întărire a lui

Sava din partea lui Ștefan, Mitropolitul muntean; ea poartă
data de Septembre 1656 3. Domn muntean era atunci Cons
tantin Șerban, fiul lui Radu Șerban, ctitorul Comanei, unde
XVII, din „An. Ac. Rom.", XXXIV, pp. 12-3. Se pomenește și fratele
Ioan și nepotul Petru. II întovărășia și arhidiaconul Teofil. Pentru Lon
ghin Corenici, și Liubomir Stoianovici, Stări srpschi zapisi i nadpisi,
în „Sbornicul" din Belgrad, 1923, pp. 149-50.
1 După o icoană de la Hilandarul Athosului, descrisă în Spomenicul
sârbesc, XXXIII (1898), Silviu Dragomir, în Revista Teologică din
Sibiiu, II, n-le 9-10. Acolo se menționează și un studiu al lui Ruvarac
din care resultă că Ioan, Patriarh de Pec, în secolul al XVI-lea, era
Român.
2 Silviu Dragomir, Z. c., pp. 15-6. Unii călugări moldoveni acolo, p. 16-
5 V. Mangra, Mitropolitul Sava II Brancovici, Arad, 1906, p. 50.
23
354 N. Iorga
i se aduseseră și oasele ; e ușor de înțeles, deci, sprijinirea,

de către acest bun aliat al lui Răkoczy, a unui călugăr care-și
făcuse ucenicia în țară la noi și restrângerea, prin aceiași în
râurire, a lui Daniil, care-și părăsise otodoxia pentru o si
tuație mai bună peste munți. Se înțelege iarăși cum, în mo
mente deosebit de grele, când avea nevoie de tot sprijinul
Domnilor vecini în lupta cu Polonii, Răkoczy se învoi a da
lui Sava o largă putere și a-1 scuti de îndatoririle scrise la
care fuseseră supuși unii din înaintașii săi. De alminterea,
atotputernicul Csulay, calvinisatorul fanatic, se afla încă și
acum între cei vii, și el recomandase chiar, pentru un motiv
sau altul, pe Sava.
Peste puțin, stăpânirea lui Răkoczy. învins în Polonia și

matur deci pentru răzbunarea Tur4il©h suzeranii săi, cari
erau jigniți de o ambiție ce nu mai ținea seamă de nimic,
se prăbușia. Oștile Sultanului intrară în țară pentru a izgoni
pe acest hain care cuteza să** geopolitică pe socoteala lui
proprie. Astfel, Sava avu nevoie de întărirea noului prinț
ardelean, Acațiu Barcsai, același Ban de Lugoj și rudă a lui
Csulay, care la 1648 tipări»%'|^ cheltuiala lui Catechismul
calvin tradus de Fogaraș, predicatorul din Lugojul său. Actul
se dădu la 9 lanuar 1659, din Dej, în drumul spre Bistrița,
și acum Sava dobândia și Făgărașul, smuls de la Daniil,
care fu izgonit diriÂrdeaL. Amândoi Domnii români, Mih-
nea al IlI-iea din Țara-Românească și Gheorghe Ghica din
Moldova, se aflaseră în oastea care în 1658 dădu puterea
lui „Borcea Acoș“ ; cel d’intâiu avea pretenții de cunoscător
în teologie 2 și pusese pe Patriarhul de Antiochie, Macarie,
care, pentru a doua oară, întorcându-se de la Cazaci, stră-
bătea țerile noastre, să-l încunune ca pe un Craiu neatârnat,
în Târgoviștea sa, de Rusalii \ în timpul când întăria pe
1 Dobrescu, Fragmente, pp. ?,6-7 și de aici la Mangra, o. c., pp. 157-8.
* Iorga, Două contribuțiuni la istoria bisericească a Românilor, în
„An. Ac. Roui.“, XXXIII.
8 Iorga, Studii și doc., IV, p. CCXCn și urm. Patriarhul de Antiohia
Ioanichle e pomenit î.i Iorga, Doc. Cantacuzinilor, p. 9, no. XI.
Sava, crescându-i puterea, Barcsai avea încă în jurul său,

după întoarcerea de la Inăul întărit de ostașii români de
dincolo de munți, în Octombre din anul trecut, strajă de
„curteni" din Principate, nu mai puțin de șeisprezece stea
guri, și în curând el trebuia să încheie, ca să poată rămâ
nea, tratate formale cu amândoi Domnii ’. în aceleași zile
când Români în arme, supt boieri munteni și moldoveni,
hotăriau toate în Ardeal, Sava mergea la dieta strânsă în
Bistrița de Acațiu Barcsai și era întovărășit de Martin
Szarpataki, însemnat nobil ardelean, care, la „curtea" lui
din Șarpatoc, din „Șaroșpatac", unde a fost îngropat apoi
Râkoczy 123, avea „giude" român, pe Mandin Cozma 8.
Sava era pe atunci încă fără reședință, căci Turcii arse-

seră totul în Bălgrad; nu-și făcuse m^ppeceț.e nouă, în locul
celei vechi distruse / yîn11111 nimicireA.mănastirii
, rX y
si
*
a bisericii lui
Mihai Viteazul: îl vedem în 1659 pecetluind cu un taler
de-ai împăratului Ferdinand 4. Cu acest prilej căpătă el, de
care Barcsai avea nevoie pentru a-i atrage pe Români, scu
tirea preoților români de dijme, de „none", de „cvinte" și
„cvarte", atât în Ardeal, cât \i în comitatele exterioare 5.
Cum știm, peste câteva zile preoții făgărășeni în deosebi
erau și ei scutiți de^rice dajde crăiască obișnuită 6. „Craiul"
cel nou se află în April la Gherla, și, însuflețit și acum de
aceiași bunăvoință fața de preoții români, cari-i puteau fi
așa de folositori, el făcea nobil pe unul din ei 7. Fără niciun
1 Ibid.
2 Șincai, III, p. 136.
3 Cf. lorga, Doc. Bistr., I, pp. 96-7, no. CXXVIII; II, p. 9, no. .
CLXXVIHurmuzaki, XV, p. 1182, no. MMCCX1V; p. 1289, no.
MMCCCLXXXVI.
4 lorga, Doc. Bistr., II, p. 9, no. CLXXVI; Hurmuzaki, XIV, p. 1289,
no. MMCCCLXXXVI.
8 Șincai, la anul 1660 ; latinește la Cipariu, Archivu, pp. 171-2, Ia
Fiedler și de acolo în Mangra, Sava Brancovici, pp. 158-9.
6 Dobrescu. Fragmente, pp. 38-40.
7 Ibid., p. 41.
356 N. lorga
fel de condiții și presiuni se întăria apoi în Iunie protopopul

din Inidora L
La 28 August 1659 însă Gheorghe Râkoczy era acum
întors în Ardeal și începea lupta pentru recâștigarea puterii
pierdute. Românii în cea mai mare parte se hotărâră pentru
viteazul lor „Racolcea“. Cu sutele și miile, boierii făgărășeni^
în frunte cu credinciosul lui Gheorghe Ștefan-Vodă, Iacob
Nagy de Harsânyi3, țerani din sate, preoți alergau supt
steagurile lui; dintre cei din urmă se deosebi prin stăruință
și îndrăzneală fostul protopop din Inidora, înlocuit de Bar-
csai, calvinul Chirilă, care avea cu el șase sute de Români și
pe căpitanul Ștefan Roman din Teleagd și se luptă cu ei la
Sibiiu, la Inidora, la Deva și apoi în părțile de Apus, în
Țara Moților, pe Crișuri, lângă Orade, chemând pe ai săi
din sate la războiu și la răsplata nemeșiei; fu văzut la Zlatna,,
la Aiud, ca un înaintaș al luptătorilor de mai târziu, prădând
și prinzând pe nobili, cari-i ziceau „ticălosul d’e popa Chirilă'Ț
până muri luptând cu Turcii (gj câmpul Costișului de lângă
Turda, acolo unde fusese ucis și Mihai-Vodă s.
Să se adauge că la Râkoczy, cu care se aliase Mihnea-
Vodă, veni în solie Mitropolitul îfiuntean Ignatie Sârbul,,
urmașul lui Ștefan care sfințise pe Sava, că pe lângă dânsul
își căută norocul și Constantin-Vodă, cel care a ridicat din
nou biserica din Muntgdiu, și Gheorghe Ștefan, care stătuse
un timp la Sighet, în același Maramurăș, că la Curtea lui se
înfățișă și un sol de la Hatmanul Bogdan Hmilnițchi+. Sava
nu putea face, din partea lui, altfel decât să treacă în tabăra
râkoczyană, unde erau toate legăturile și toate datoriile lui; îl
vedem scriind de la Bălgradul acestui Craiu în Decembre 1659C
’ Ibid., pp. 41-2.

* Cf. lorga, Acte și Jragm., I, pp. 285, 288-91; Șincai, III, pp. 120-6;
comunicația mea la Academia Română despre „Documentele din Stock-
holm“, 1929.
3 Șincai, III, pp. 126-7 și 130; lorga, Sate și preoți, pp. 65-7.
4 lorga, Studii și doc., IV, p. CCXCVII și urm.; Șincai, III, p. 124.
5 lorga, Doc. Bistriței, II, p. 9, no. CLXXVI; Hurmuzaki, XV, p. 1289?
no. MMCCCLXXXVI.
Barcsai fugise, dar Turcii bănățeni îl aduseră înapoi, și,

multe luni de zile, în 1658 și 1660, până în primăvară, el
stătu în Sibiiu, încunjurat de Gaudy, cu seimeni de peste
munți și cu săteni români din Ardeal1. Și el avea unii ostași
români, ca pe Petru Balmoș din Szamostelka, nemeș și el,
care muri la 25 April 1660 și fu îngropat românește, cu
cântări în limba lui și cu lumânări aprinse; și Petru Buday,
alt Român, se afla închis în cetate. La îngroparea Ini Balmoș,
nu la biserica românească, făcută pe vremea lui Ghenadie
Brad*2345, de jupân Stoica, ci la cimitirul eretic Sf. Elisaveta, el
fu petrecut de „episcopul părinților ardeleni" — parinthiarutn
transylvaniensiurn \ îi știm numele: era Ghenadie, care în
Iulie 1659 își dă titlul de arhiepiscop de Bălgrad, Mara-
murăș și a toată țara Ardealului și privește păstoria „Vlădicăi
Sava" ca isprăvită \ Și Brașovenii îl primiau, trimețându-se
din Șchei solii la dânsul pentru; ă li face acte duhovnicești67 .
Tulburările, războiul lăuntr^ amestecul Turcilor urmară
în Ardeal și după moartea, întâmplată tot în cursul anului
1659, a lui Gheorghe Răkoczy al II-lea. Din ele n’a mai ieșit
Vlădicia de Sibiiu, de asediu, a lui Ghenadie. Dar pe Sava-1
întâlnim la 18 April 1661 judecând un proces canonic6. Când
Turcii impuseră Domnia'lui Mihail Apaffy, acesta întări pe
Sava, cu toate ca Csulay nu mai trăia acuma, doar în păr
țile de dincoace de Olt, lăsând, de sigur, Țara Făgărașului,
nu lui Ghenadie, ci vechiului Vlădică Daniil (23 April 1662)',
‘ Iorga, Studii și doc., IV, pp. CCCV-VI.

2 Iorga, Inscripții ardelene, II, p. 180.
3 Iorga, Sate și preoți, pp. 67-8.
4 Iorga, Doc. Bistriței, II, p. 9, no. CLXXV; Hurmuzaki, XV, p. 1289,
mo. MMCCCLXXXV.
5 Stinghe, Ist, besearecei Șcheailor, p. i0. 0 piatră de mormânt în
cimitirul bisericii din Groapă la Sibiiu pare că-1 pomenește; Iorga, Studii
și doc., XII, Inscripții ardelene, II, tabla.
fi Ibid., p. 10, no. CLXXVII.
7 Bunea, Vechile episcopii, pp. 120-2, nota, și de aici în Mangra,
o. c., pp. 160-2.
358 N. lorga
în același timp când la Vârșeț funcționa un Mitropolit Teo-

dosie, care ducea cu el la Moscova și pe călugării de
la Vodița, în frunte cu arhimandritul egumen Nicodim Ț
Totuși prințul cel nou nu făcu greutăți pentru a întări, la
1663, scutirea de dijme a preoților români, adăugind acuma
că ei nu vor da nici dijma viilor* 23, De aici înainte însă Țara-
Românească, de altfel ca și Moldova, nu mai are nicio în
râurire politică, nicio putință de amestec în Ardeal, și astfel
Sava se găsește singur înaintea principelui său.
El nu tipărește nimic; nu mai avea, după cumplitele pră-
dăciuni turcești, nici litere și nici măcar casă de lucru sau
de locuință, cetatea Bălgradului fiind pentru câtva timp cu
totul ruinată. Zăbava în publicarea de cărți care i se porun
cise încă prin cel d’intăiu act de numire și i se amintise prin
acesta de-al doilea, se tărăgăni însă prea mult. Trebuia deci
numai un superintendent mai hotărât si mai băgător de
samă în Scaunul d^pe £are Csulay îngrozise și batjocurise,
pe rând, desorganisase și înjosise, la sfârșit, Biserica româ
nească de peste munți, pentru ca prigonirea să înceapă. Sava
dădu însuși cel d’intâiu prilej de acțiune împotriva lui mer
gând după milostenie la Moscoy^ îV1668.
înrâurirea rusească a Moscovei asupra Românilor.

Fără înrâurire asupra noastră supt raportul politic, și cu
atât mai mult supt cel religios, fuseseră legăturile de înrudire
ale lui Ștefan-cel-Mare cu dinastia Țarilor Rusiei prin căsă
toria fiicei sale Elenas. Dacă nu e admisibil ca în veacul
al XVI-lea Moldova să fi primit o întreagă mănăstire de la
un mare-cneaz moscovit, ea se poate mândri că a fost în
’ Silviu Dragomir, Z. c., p. 16.

2 Cipariu, Archivu, pp. 572-3, de unde în. Mangra. o. c., p. 162-3.
3 V. lorga, Ist. lui Ștefan-cel-Mare, p. 204.
stare să răspundă la rugămintea lui Ivan Vasilievici de a i

se traduce din grecește în slavonește „Syntagma“ lui Vlas-
taris : manuscriptul lui Macarie, învățatul episcop de Roman,
se păstrează încăCălugări veniau pentru eleimosină, ca
falsul Mitropolit din „Țara-Ungurească“ leremia, un Grec din
Pelagonia, tovarăș de fugă al lui Radu Șerban în 1611, care
căpătase doar la 1620 rostul de Vlădică în comitatele de
de-asupra Ardealului ?. Apoi Luca de Cipru, viitor episcop
de Buzău și Mitropolit muntean, Venedict dascălul din Bucu
rești 8, egumenul Constantin de la Sf. Dumitru din aceiași
capitală 4. Din Ardeal trecuse pe acolo, cum am văzut, și-
Vlădica Longhin și Vlădica Iorest6 cel prigonit. Multă vreme
numai întâmplător oameni din părțile noastre au nemerit în
Marele-Ducat al Țarului, căutând blănuruși fildeș pentru Sulta
nul, făcând apoi mai târziu până la depărtatul „Mosc“ negoț de
Cazaclîi. Vasile Lupu s’a amestec. icerile Țarului negociind
în chestia Azovului, ocupat de (Muscali) el făcu să se predea
garnisoana, cumpărată de dânsul, a orașului: în oastea tur
cească de supt ziduri se aflau și Români, ba chiar căpitanul
contingentului muntean fu ucis6. După 3 Mart 1654 însă,
Cazacii, pe rând dușmani și prieteni ai lui Vasile Lupu, pen
tru același motiv de încuscrire între Timuș, fiul Hatmanului,
și Ruxandra, fiica\ lui Vodă, se supuneau Țarului Alexie,
celui de-al doilea Romanov, și acesta pornise, pentru „drep
turile neamului ruseseȚ de care vorbise și Petru Movilă,
războiul cu Polonia 7. Cu soli căzăcești, veniră atunci la noi
pentru întâiași dată Trimeși ai Țarului, cu vorbe pravoslavnice
pe buze și cu lăcomie în inimă. Matei-Vodă nu voî să-l pri
mească și nici să-i vadă cu ochii lui de bolnav care simția
1 Silviu Dragomir, Z. <?., p. 3.

2 Z6Zd., p. 7.
3 Ibid., pp. 8-9.
4 Se vorbește și de moaștele Sf. Nicclae, legate de Mihai Viteazul,
acum la Mitropolie; ibid., p. 11.
6 lorga, Studii și doc., IV, p. CCV și urm.
7 Ibid., p. CCLIV și urm.
360 N. Iorga
că i se apropie sfârșitul, dar Gheorghe Ștefan, Domnul

Moldovei, făcu altfel.
Era un om evlavios, care clădi în munții Bacăului, căutând
să imite măcar în săpături Trei Ierarhii stăpânului dușmănit
pe care-1 răsturnase, frumoasa mănăstire a Cașinului, unde i
s’a adus apoi, din străinătate, și trupul'. Dar cărți n’a tipărit,
și din vina Mitropolitului său. Căci Varlaam se dusese „la
munte", — ceia ce înseamnă în vechiul lui lăcaș de la Se
cul, — în clipa trădării și a răscoalei, lăsând pe un arhiereu
cu conștiința mai ușoară să încunune pe ambițiosul biruitor.
Nici Anastasie de Roman, nici episcopul de Rădăuți, fără
a-și părăsi, măcar, cel d’intâiu, cârja, nu alergară la chemarea
călcătorului de credință și de jurământ. Ghedeon de Huși nu
se uită însă așa de aproape la trecutul și vrednicia morală a
Domnului celui nou și turnă pe creș^tteî lui unsul sfințirii.
El ajunse astfel Mitropolit Pe când Varlaam căuta de averea
mănăstirii de unde i pornise tot ro'stul de cleric și scriitor și
se pregătia de sfârșit, scriintiu-și, lâ August 1657, în
presența episcopului de Rădăuți, Sava (de la 1658, ia Roman),
ultima diată — moartea marelui Mitropolit se întâmplă încă
din 1658, și la 16 April el intrase acum, fără frângere de
suflet', „în casa cea de lut a moșilor săi" , — Ghedeon câr-
muia fără cea mai ^nică strălucire sau cel mai slab semn de
originalitate Mitropolia moldovenească, așa de sus înălțată pe
vremea lui Vasile Lupu.
Ghedeon, care sfinția și episcopi pentru Rușii din Polo

nia 4, era în fruntea Bisericii Moldovei când solii ruși sosiră*
41
1 într’o frumoasă scrisoare, învinsul, izgonitul Vasile Lupu îi făgăduia

și el sprijinul la aceasta; Sava, Documente putnene, Focșani 1929.
1 Ibiă., p. CCXLIV și urm.
8 V., pentru mormântul lui, Iorga, Inscripții, I, p. 31: inscripția, sla
vonă, a pus Varlaam să i-o sape, pe o piatră albă, împodobită numai
cu un chenar și o singură floare, încă din 1642. Pentru testament, An.
Ac. Rom., X, pp. 345-6. Cf. Iorga, Ist. Ut. rom., I, p. 269.
4 Hasdeu, Arch. ist., I, I1, pp. 65-6.
la Curtea lui Gheorghe Ștefan. Acesta era prea bătrân și prea

încercat pentru ca să poată fi înșelat de prefăcătoria religi
oasă a Muscalilor. O legătură cu dânșii, cari propuneau lu
cruri așa de bune, ca ajutorul fără tribut, înapoiarea Bugea-
cului, a Chiliei, Isnjailului și Cetății-Albe, a Benderului, i se
păru însă prielnică supt raportul politic. După solia în Mol
dova a lui Arsenie Suhanov și răspunsul lui Vodă printr’un
trimes grec '. Ghedeon fu unul dintre solii moldoveni cari
merseră la Moscova pentru a lua în biserica Uspeniei din
Cremlin jurământul Țarului Alexie (1656) 2.
Cunoaștem și o învoire de negoț pentru Moldoveni,
dată de Țar la 29 Iunie 1654 3. Pe acel timp călugării ruși
veniau cu mărfuri și cu uneltiri, la Soveja se făcea mănăstire
cu bani de la Moscova, la Coșula se Amețeau ajutoare cu
hrisov *, la Putna se pomeniau Țarii ca binefăcători și Mitropo
litul ardelean izgonit, Iorest, un Putnean, alerga la împăratul
Alexie Mihailovici pentru a-și plăti gloaO impusă de „Craiu“1 *456.
Pe atunci Moscova părea să ^pregătească astfel de un mare
rol panortodox. Luptele, întețite de jfel de fel de agenți, și
chiar de Domnii noștri, între doritorii de cinstea cea mai
mare ce putea să capete un Grec, apoi eresia lui Chirii Lu
karis, nehotărârea urmașilor lui față de dânsul, luarea unor
măsuri a căror inițiativă pornise din Chiev și proclamarea
unei „Mărturisiri de ortodoxie, al cării concept venise din
mânile lui Pet-iu Movilă, slăbiseră foarte mult autoritatea „Bi
sericii celei Mari“ din Constantinopol Patriarhii vagabonzi
și cerșitori din Alexandria și Antiohia nu însemnau nimic. Cei
din Ierusalim, stăpânitori de mai multe bogății în părțile slavo-
1 Silviu Dragomir, Z. c., p. 29.

‘ Hurmuzaki, IX1, p. 2.7: rțiărturisirea din 1664 a lui Gheorghe Ște
fan pribeag. Cf. izvoarele rusești în Silviu Dragomir, Z. c., pp. 29-30.
a lorga, SZzzdzz șz doc., IV, pp. 244-5, no, LXXX.
4 Ibid., p. 40.
5 V. și mai sus, p. 359.
6 V., pentru luptele dintre arhierei, Hurmuzaki, Fragmente III, pp. 168
și urm., 176-7, 2 8 și urm., 218 și urm.
362 N. lorga
române și premergători ai reformei din dogmă, datine, ierar

hie, viață canonică și viață culturală în ortodoxie, avură un
însemnat rol supt Teofan și supt Paisie, dar acesta se obosi
curând \ și numai norocul care-i dădu ca urmaș pe un cleric
învățat ca Nectarie (1661-1669) menținu o bucată de vreme
prestigiul Patriarhiei. Dar nici acest nou Patriarh nu era un
harnic călător, și astfel grija ortodoxiei la București, la Iași,
la Chiev și la Moscova, o avu, un timp, Paisie Ligaridis, la-
tinisantul cu două fețe, care, ajuns, în umbra Patriarhului
Paisie, arhiepiscop de Gaza, se întorsese la noi în 1644 și
jucă un mare rol în judecata dintre Patriarhul rusesc Nicon
și Țarul, care la 1660 pornise împotriva lui, fără a-1 putea
doborî însă așa de ușor cum doborâse un prinț ardelean pe
Vlădicii din pământurile sale* 2.
Influența moscovită în ortodoxie decată însă de
această ceartă îndelungată și din ce i plină de în-
vierșunare între Țarul Alexie și Pa icon, un mare
Patriarh, de sigur, prin încrederea îi tatea lui, prin ener-
gia cu care o apără și maiestatdfû ■’care știu să o repre-
sinte. Ligaridis, a cărui chemăf® ar fi fost să facă pace, pen
tru binele Creștinătății în Răsărit, suflă asupra focului, poate
pentru vechile sale aplecări latine, dar poate și numai din
ambiție, din seteaxle/fwtrigi a călugărului grec. După ce di
honia dintre Țar și Patriarh fu astfel înveninată prin silințile
dibace ale răului oașpe, trebui să se ajungă ,1a o mare ho
tărâre sinodală. Până atunci trecură pe la noi spre Moscova
o sumă de prelați greci, cari împrospătară simpatiile pentru
elenismul religios, cel mai sigur păstrător al datinei. însuși
Patriarhul de Ierusalim veni în țerile noastre la 1664, primit
foarte bine de blajinul Domn bețiv al Moldovei, Istratie-Vodă
Dabija, pe care-1 sfătuiau și călăuziau Cantacuzinii, și mai
puțin bine de Domnul muntean Grigore Cihica, totuși un Ră-
săritean de limbă grecească, de și dintr’un neam de Arnăuți
LV. și bibliografia rusească, în Silviu Dragomir, l c., p. 28.

săraci. Nectarie fu oprit însă de a trece hotarele împărăției

stăpânilor săi, și astfel se întoarse, după ce petrecu un timp
la Iași, în chiliile de la Sf. Sava, mitoc al Sfântului Mormânt,
unde dădea învățătură elinească Nicolae Kerameus, care trecu
apoi la Atena, — el muri acolo în 1663 1 —, iar, după dân
sul, alt dascăl, mai puțin vestit, Teodor din Trapezunt
(t 1665 12).
, Totuși se ajunse la un sinod de judecată, după sosirea la
Moscova, în 1664, a Mitropolitului de Iconiu, Atanasie, tri
mes al Patriarhilor, cari iscăliseră un t6[xo<: în această pri
vință. Dacă Nectarie nu putu să vie, mulțămindu-se a
trimete acolo pe arhidiaconul său Dosoftei, dacă și Pa
triarhul de Constantinopol, Dionisie, cu atât mai mult, — un
înaintaș al său, Partenie, fusese spânzurat, în Mart 1657, supt
învinuirea că ar sta în legătură cu Țarul pentru „a scoate
Grecia din robie 3“ —, fu împiedecat de a se duce la Mus
cali, Patriarhii de Alexandria și Aittiohia luară asupra lor ju
dețul. Prin Georgia, și nu pe drumul obișnuit al Țerii-Ro-
mânești și Moldovei, care li-ar fi fost închis, ei răsbătură
până la cetatea de reședința a Țjrulhi, unde sosiau în No
vembre 1666. Sinodul se începu îndată, și, cu toate simpa
tiile generale de care Nicon se bucura în Răsărit, el fu scos
prin decret sinodaîscălit de Macarie al Antiohiei, de Paisie
din Alexandria și de alți douăzeci și nouă de arhierei, Ruși,
Greci, și chiar Sârbi, în Decembre următor4. Dar Dosoftei
trebui să stăruie la Constantinopol pentru ca Patriarhii
să se poată întoarce nesupărați pe unde erau obișnuiți să
1 V. Chrys. Papadopulos, Aoateeag, TrarpcâpxTjg ’IepoaoXup.cov (1641-1707) ;

extras din „Nea 21ubv“, V ; Ierusalim, 1907, p. 2.
‘ An. Ac. Rom., XX, p. 217. Cf. Papadopulos Kerameus, IV, p. 305
(331) și Sathis, NsosXX. 4>AoX., pp. 322-3. Pe Istratie-Vodă, care știa să
plătească, îl lăudau și profesorii școlii grecești din Padova; Legrand,
o. c., 11, p. 139; cf. p. 356, no. 548. V. Iorga, Ist. învățământ ului, p.29.
3 Iorga, Studii și doc., IV, p. CCLXXXII și notele; cf. Călătoriile Pa
triarhului Macarie, trad. Cioran, p. 160, nota 1.
4 Chrys. Papadopulos, na-rp. 'Isp., p. 150 și urm.
364 N. lorga
călătorească. Peste puțin, la 23 lanuar 1669, Nectarie de Ie

rusalim își părăsia cârja și, împotriva așteptării tuturora, și a
lui chiar, se alese în locu-i foarte tânărul arhidiacon Dosof
tei : „nefiind bărbați în Ierusalim", spuse cineva ironic, „a
domnit Debora".
Cu ridicarea lui la demnitatea patriarhală începe la noi o

nouă eră grecească, fără ca totuși înrâurirea Moscovei și a
Rusiei polone să înceteze cu totul. între cele două curente
se dă, de pe la 1670 la 1700, o luptă care face interesantă,
și din alt punct de vedere decât al personalităților, al con
flictelor dintre ele și, în alt ordin, al răspândirii limbii ro
mânești în cetire și slujbă, această parte din desvoltarea
Bisericii românești
O
îndată chiar după închidereai sinodului ^diit; Moscova, Sava,
Mitropolitul ardelean, împreunării /ftjSțgJe său, neliniștitul
Gheorghe Brancovici, care ar ii vrut ^bucuros să uneltească
în sama Țarului printre creștîK din Balcani, sosiau la
Moscova, pentru a strânge banii cu cari să se facă din nou
reședința metropolitană din Bălgrad* 2. Gheorghe dă însuși
această știre, adăugind, că, la 29 Iunie 1668, de Sf. Petru
•și Pavel, Sava a luaȚp-arte Ia slujba pe care o făcură cei
doi Patriarhi greci, cstri nu apucaseră a pleca, și noul Pa
triarh pus de dânșii în Moscova3.
Principii ardeleni de la începutul veacului avuseră legături
de prietenie cu Țarii, trimețând la ei și câte un Grec dintre
Cantacuzini4. Data aceasta însă, cu toată scrisoarea de re-
comandație a lui Apaffy din 18 lanuar5, călătoria Vlădicăi
’ în general, v., pentru Dosoftei, Chrys. Papadopulos, o. c.

2 Memoriile lui Brancovici; v. Mangra, o. c., p. 66.
8 Ibid. Pentru pretinsa visită, la 1659-60 a lui Sava, în Silviu Dragomir,
7. c., p. 35. Pentru călătoria din 1668, ibid., p. 37 și urm.
4 Szilăgyi, Bethlen Găbor fejedelem levelezese, p. 416; cf. lorga,
Studii și doc., IV, p. CLIX.
5 Silviu Dragomir, /. c., p. 38.
românesc, care trebuia să fie calvin și care se întorcea cu mânile

pline de la ortodocși, — de la cei din Moscova, cari atrăseseră
luarea-aminte a tuturora prin drama luptei și înfrângerii lui
Nicon, cari aveau în mijlocul lor doi Patriarhi și o mulțime
de prelați din tot Răsăritul și cari ieșiseră abia din ședin
țele unui sinod unde se afurisiseră rascolnicii ruși, dușmani
ai elenismului ierarhic și canonic, — păru deosebit de în
doielnică. Știm că de fapt el a vorbit Rușilor despre „marea
mulțime de creștini ortodocși, Sârbi, Bulgari, Români, cari
toți sânt gata și așteaptă să atace din oarecare parte creș
tini pe procletul de Turc; fiind în mare lipsă, nevoie și
strâmtorare, toți ar alcătui cu voia lui Dumnezeu, o oaste"'.
El căpătase voia de a veni la Moscova tot la șapte ania.
Cu streliți fusese el dus până la Smolensc * 8. Turcii stătuseră
pe gânduri înainte de a îngădui întoar&erea Patriarhilor
cari luaseră parte la sinodul în Moscova, și unul din ei
trebui să „paretisească" fără zăbavă. Apaffy, omul Turcilor,,
nu crezu că poate lăsa mult timp în liniște pe Vlădica lui,
întors din asemenea locuri primejdioase, cu odăjdii, cu
cărți slavone, și nu numai cu ăfâța4.
întâiu, după stăruința noului predicator al Curții, abia
întors din Apus, Mihail Tophaeus, care puse în mișcare pe
superintendent, uiôprtn^ tolerant, i se impuse lui Sava, la
20 Februar 1669, a doua zi după întoarcere, dacă nu chiar
în lipsa lui, același program de păstorie calvinească cu
care se înjugase grumazul înaintașilor săi. Se mai adauseră
cu acest prilej și alte puncte, precum : întemeiarea de școli
românești în Bălgrad și Inidora, în Maramurăș, în părțile
Chioarului, rămâind ca învățătura tinerilor să se poată urma
și în alte școli, cu aceiași limbă (uberiore linguae cultura) ;
înoirea tiparului din Bălgrad, pentru a se da la lumină
’ Silviu Dragomir, Z. c., p 39.

1 Ibid., p. 40.
8 Ibid, p. 41.
4 Cipariu, Acte și fragmente, p. 257 și urm
366 N. Iorga
„cărți folositoare, mai ales cele sfinte"; înlocuirea preoților

cari nu știu decât să „boscorodească slavonește", cu alții
cari să cunoască „temeiurile de nevoie ale Legii creștine" —
calvinești — și „scrisul românesc"; supunerea tuturor măsu
rilor de ocârmuire la apreciarea superintendentului și, după
isprăvirea oricărui sobor românesc, înfățișarea Vlădicăi și a
unei delegații în sinodul maghiar calvin, pentru a se revedea
hotărârile și a se învăța „lucrurile Legii celei adevărațe și
preceptele bisericești"
Sava n’avea nici putința, dar nici voia de a urma aceste

învățături, și el era încă destul de tare, prin legăturile, prin
bogăția și prin însușirile sale personale, pentru a nu fi tul
burat din causa neîndeplinirii lor. Să se mai adauge că
Tophaeus nu era încă decât inspiratorul politicii religioase
a lui Apaffy și că nu ajunsese la demnitatea de superin-
tendent care-1 punea într’o situație mai potrivită pentru a
lovi. Deocamdată actul din 1669 rămase numai ca o amin
tire a măsurilor ce fuseseră luate întrecut și ca o îndrumare
pentru viitor. în sfârșit, Gheorghe Brancovici se făcuse fo
lositor, prin cunoștința lui de limbi și oameni, prin talentul
lui subtil de a lega și a deslega intrigi politice, lui Apaffy,
care avea greutățile lui la Poartă. Când fratele mirean că
pătă moșia Vințului-de-jos și era însărcinat la 1675 să re-
presinte la Poartă pe principele său2, era greu să se pri
gonească, de hatârul fanaticului tânăr predicator, fratele
episcop. Din potrivă, vedem, la 20 Decembre 1673, că se
scutesc preoții români de orice dijmă, ca pe vremurile lui
Barcsai3.
Când un nou superintendent, Gașpar Tiszabecsi, urmă
lui Petru Kovâsznai, el ceru și căpătă de la „Craiu", la 14
Iunie 1674, o poruncă privitoare la descoperirea tipografiei
1 Cipariu, Arhivu, pp. 611-2; Mangra, o. c., p. 613 și urm.

1 Thallâczy, în Szazădok, 1888, p. 698; și în Ungarische Revue.
8 Cipariu, Archivu, pp. 573-4; Mangra, o. c., pp. 166-7; traducerea
lui Samuil Clain, ibid., pp. 70-2.
lui Râkoczy și la dreptul său de a supraveghia oricând pe

„Vlădică, pe vicarii lui, pe protopopi și toți păstorii bise
ricilor românești din Ardeal", aceștia fiind datori a se în
fățișa oriunde i-ar chema el Iarăși o hotărâre menită să
rămâie numai pe hârtie, odată ce în dosul Vlădicăi stătea
puternicul frate al acestuia. Domn muntean era, apoi, pe
acest timp Grigore Ghica-Vodă, care în multe rânduri avu
legături tainice cu Apaffy, negociind între acesta și împărat
și Vlădica Sava alergase să mângâie pe Doamna lui Ghica
în clipa grea a celei d’intâiu maziliri a soțului ei, când ea
fugise desnădăjduită în Ardeal1 23. Mai mult, fratele episco
pului, Gheorghe, avea încă din 1673 o înțelegere tainică cu
Vodă, și spre „lărgirea" Bisericii ortodoxe 4.
Totuși, la 1675, Sava ținu cel d’intâiți sobor a\ său pentru
îndreptarea clerului în sens calvin. Predică românească,
limbă românească în Biserică, Școală de catechism, pe te
meiul, firește, al celui din 1640, din care Cipariu asigură
că s’a dat o nouă ediție la 16575; se înlătură multe ser-
bători, se hotărește slujba zilnică în orașe, iar la sate de
trei ori pe săptămână, afară cfe^serbători; se oprește cu
nunia între rude, a fugarilor, cari poate au legături de că
sătorie aiurea, a oamenilor răi; se interzic vechile datine
de la morți: fuga înainteXpreotului ce a cuminecat pe bol
nav, țipătul pe uliți al femeilor, frica de îngropare Lunea
și Miercurea, darea de „oi sau vaci", de găini, de colaci
peste mort ori peste groapă, aruncarea banilor în ea pentru
drumul sufletului pe la multele vămi din altă lume, hră-
nirea mortului și răcorirea lui cu „apă pre pajiște", spă-
1 Cipariu, Archivu, p. 575; Șincai, la anul 1674; Mangra, o. c., pp.

167-8.
2 lorga, Studii și doc., IV, p. CCCXI1; cf. lorga, Despre Cantacuzini,
p. CXIII și urm.
8 lorga, Sate și preoți, p 69.
4 Hasdeu, în catalogul de documente ardelene publicat în revista
Traian ; Revista din Iași, I; Neamul Românesc pe 1908, p. 252.
5 Cipariu, Acte și fragmente, pp. 60-79; cf. Mangara, o. c., p. 175, nota 2.
368 N. lorga
larea, cu molitvă, a oaselor — se scrie, în batjocură : „oaselor,

hainelor" — ; aprinderea de focuri „în curte la Gioi Mari sau
la Blagoveștenii0 pentru încălzirea morților, spălarea „pi
cioarelor dobitoacelor0 și arderea lor „cu lumina în frunte0.
Preoții vor fi numiți de Vlădică, întrebându-se protopopul
și aducându-se mărturii scrise de bune purtări; ei nu vor
petrece la vin, nu vor primi să fie vornici la nunți, nu vor
fi „măscărici și vrăjitori0 ; ei nu vor îngădui botezul cu
mir și apă sfințită, lăsarea în părăsire a bisericilor, necumi-
necarea de patru ori pe an, purtarea „paștilor pre de afară0
— asimilate cu „cina Domnului0 calvină — de către mireni,
binecuvântarea dobitoacelor și molitvele asupra lor, „vrăjile0
și „serbătorile drăcești0 de Marți și Miercuri, nici toaca de
Păresimi a copiilor cari alergau la biserică — azi, în Buco
vina, de Paști, — nici bătaia cu lopataîci stropirea cu apă
L
de înviere, nici hora în ceasuri de biseiticăC. /Cum se vede,

se satisfăceau toate, vechile cereri"i ale calvinilor; și că hotă-
rârile se luaseră cu gândul Gw ’ernul țerii dovedește și
“zer
aceasta: „cum amu avutu și pănă aiicumu obicîaiu, și po-
runcă, cumu în toate rugăciunile no;astre să facem pomană
pintru Mărie Sa Craiu, milostivul. Jomnu°.
Dc Nu se poate tă-
gădui serios nici aceia că Sava a primit cu acest prilej, și
în formă limpede, botezul cu orice fel de apă și căsătoria
cu jurământ 1
2.
în schimb, la 30 Decembre din acest an, Sava era asi-
gurat de Craiu că nu i se vor mai călca datinile cele buney
nici nu se vor mai smulge parohiile românești, nici nu se
vor lua florinii cuveniți Vlădicăi, — precum, se pare, începuse
a face Tiszabecsi3. La 1676 apoi se porunci aspru a nu se
mai lua dijmă de la preoții noștri4.
1 Cipariu, Acte și fragmente, p. 145 și urm.; Mangra, o. c., p. 79

și urm.
3 Aceasta o arată Bunea Ierarhia Românilor, p. 266 și urm., și n’o
poate infirma Mangra, o. c., p. 82 și urm.
3 Engel, Geschichte von Serwien, pp. 482-3; Cipariu, Archivu, p.
651; Mangra, o. c., p. 74.
4 Șincai, la acest an; după Clain, în Mangra, o. c., pp. 74-5; v. pp. 168-9.
Dar în Iulie 1679 se ținea un sobor pentru a lua socoteală

lui Sava de averea Bisericii sale și, mai ales, de „venitul
școalei ș’a tipografiei0, la care contribuise și „Craiul0 însuși,
dând 40 de florini, 40 de vedre de vin și 12 măsuri de grâu,
pe care se oferia a le servi în fiecare an, pentru a se începe
tălmăcirile și tipăriturile1. Mitropolitul veni în fața dușmanilor
săi și se desvinovăți pe deplin, aducând înainte tot ceia ce
se credea că ar fi risipit1 234*.
Pacea s’ar fi întărit apoi din nou, între el și Apaffy, —
spune Gheorghe Brancovici, — prin diploma de la 24 Octom-
bre 1679, de nouă întărire pentru Sava, diplomă pe care
acesta ar fi făcut-o să fie „primită0 în dieta de la 16 Ianuar
1680, spre mai deplină asigurare împotriva dușmanilor, cari-i
uriau ortodoxia, păstrată încă în ciuda hotărârilor de formă
din 1675, ce atingeau dogma, dar loviau mai. ales urmele pă
gâne, — nu și cele „scrise la ti potriva celor
cari, străini, râvniau la bogăția luițybri, Români, umblau să-i
iea Scaunul8. Am putea descoperi cifpê datoresc aceste
privilegii: noului Domn muntean, om Mândru și energic, cu
care toți vecinii trebuiau să 0foeotească, lui Șerban-Vodă
Cantacuzino, care, ca urmaș al împăraților bizantini, se sim-
ția și apărător al ortodoxiei; el își începuse în Novembre
1678 Domnia, cartier a menită să dea o nouă viață politicii
principatului muntean, și a Românilor în de obște*.
De la un timp însâKpolitica lui Șerban-Vodă se lămuri ca
prietenoasă creștinilor, celor din Apus, spre cari-1 îndreptau
misionari franciscani, ca și Gheorghe Brancovici, care se visa
acum Despot al Sârbilor, liberați cu ajutor împărătesc din
vechea robie a Turcilor. Apaffy, dușmanul Nemților și cre
1 Magyar Tort. Tar, 1878, I, p„ 240.

* Zaconicul din Cipariu, Acte și fragmente, p. 259 și urm.
3 Aceste acte se Domenesc de Gheorghe Brancovici; cf. Cipariu, Ar-
chivu, p. 651; Mangra, o. c., p. 75.
4 Bunea făgăduia aceste acte, aducând înainte că dieta a anulat unele
privilegii ale „preoților greci și români“ care fuseseră înscrise legal;
Mitropolitul Sava Brancovici, p. 81, nota 1.
24
370 N lorga
dinciosul desăvârșit al împăratului său din Constantinopol,

era pentru dânsul un spion, o piedecă, o primejdie. Crezu
că poate, cu bani, să facă un „Craiu“, și el se puse în înțe
legere deci cu pribegii ardeleni cari alergaseră la Poartă,
Ștefan Cșâky, Pasko — aceștia catolici — și Beldy. La început,
când își luase abia Scaunul în primire, el se vestise ca prie
ten al vecinului său, dar îndată el schimbă foaia, și nu trecu
mult până ce Apaffy află cine stă la spatele trădătorilor săi-,
cari, la Constantinopol, îi gătiau căderea1. Partidul principe
sei, în frunte cu Teleky, cu Szekely, cu Nalâczy, îndemna
pe Apaffy la măsuri de energie împotriva celor ce se com
promit prin legăturile cu pribegii1 2*.
în Februar 1680, Brașovenii plătiau pentru potcovirea cai

lor „Vlădicăi Românesc" („des Bla.schen Bischoff"), „cari se
trimet Craiului"’. Confiscările începuser^: s’ar putea ca Sava,
care aflase că i se pregătește soarta lui Iorest, — căci pro
cesul deschis împotriva lui, în Iulif urma încă4, și din
deosebite părți veniau plângeri împotriva Vlădicăi, care nu
mește preoți fără să întrebe ;p^ protopop și sfințește biserici
fără știrea „Craiului"5,—^ăJ ^Hrecut atuncea în Țara-Româ
nească, „în părțile /turcești4", spune actul de osândă, și ca
îndată după întoarcere să fi fost adus cu sila la Bălgrad,
unde se îmbolnăvi. La 2 Iulie se începu în acest oraș marele
sobor de judecată: luau parte represintanții lui Apaffy, „ju
rații și titorii" Mitropoliei, între cari Pavel Suciu, protopopii
din Bălgrad, din Deva, din Ormeniș și din Vinț. Se aduse
împotriva bătrânului Vlădică bolnav învinuirea că nu caută de
catechism și de tipografie și apoi — pentru a mai mări pu
1 V. și lorga, Studii și doc., III, pp. 96-8: scrisoarea e din 1691-2,

când se putea gândi la mucarer, la întărirea după trei ani, Patriarhul
lacov, numit la 1689.
1 Cf. lorga, Sate și preoți, p. 73 și urm.
8 lorga, în An. Ac. Rom., XXI, p. 222.
4 V. actul de osândă, în Mangra, o. c., pp. 170-1.
5 Bunea, Vechile episcopii, p, 128.
țintei scandalul și a da o umbră de îndreptățire pentru mă

surile cele mai sălbatece, — și aceia că el ar fi trăit cu
țiitoarea fratelui său însuși, Unguroaica Ecaterina Tomosvâri,
care și după neam nu-i putea fi rudă, cum s’a adaus pentru
a-1 apăsa și mai mult. Tofji, Tophaeus, acum „episcop" al
Credinței curate, își alese un procurator pentru a pârî pe
.Sava, iar „Craiul" numi o comisie judiciară, din care făcea
parte protonotariul său, un pastor calvin și protopopul din
Alvinț, Ioan Zoba1. Gheorghe Brancovici și negustorul Pater
Janăș *123 nu erau în stare să înduplece sau să înduioșeze astfel
pe judecători. Fără a sta mult pe gânduri, ei scoaseră, prin
hotărârea din aceiași zi de 2 Iulie, pe Sava și din Vlădicie
și din ceata preoțească \ dându-1 în mânile magistraților.
îndată sinodul alese pe Iosif Buday de Rjskints, vre-o rudă

a celui ce stătuse închis la SibiiyX^KBarcsai; deci un nobil
pentru alt nobil. în împrejurările \ obișnuite, noul Vlădică ar
fi iscălit și jurat condițiile calvine, de -care nu scăpă, nici de
cele vechi, nici de cele mai nouă, și ar fi păstorit în liniște,
ca Simion Ștefan, fără a se mai trudi cu gândul că nimeni
nu l-a întărit și sfințit duhovnicește. Dar Apaffy știa bine ce
poate împotriva lui mânia Domnului muntean, pe care o tre
zise. Deci, înainte/derȘk da actul de numire Vlădicăi, el îi
trimese, cu doi protopopi, ca spioni și chizeși, la Mitropo
litul muntean, pentruyâ fi întărit acolo, „după leage".
De fapt, Iosif a fost recunoscut și sfințit, dar mărturia ce
i se dădu la București, e cea mai aspră critică a neomeniei
săvârșită la Bălgrad. „Cel mai denainte Mitropolit Sava",
spune acest act, care nu dovedește numai solidaritate orto
doxă, ci și simțire românească, „scoțindu-se den Scaunu de
celu ce aomneaște acolo Craiulu Ardealului, înpreună cu totiî
Svatulu țărăi ș’a protopopilor Bisearicii noastre, carii săntu
' Cf. Lupaș, Studiile citate (nobilitarea lui, în 1664).

1 Asupra căruia v. lorga, Sate și preoți, p. 76; lorga, Doc. Bistriței,
Hurmuzaki, XV, tabla; Lăpedatu, în Prinos Sturza, p. 301 și urm., etc.
3 Mangra, o. c., p. 169 și urm.
372 N. Iorga
acolo, pentru ale lui năpăști, de carele Svatulii, ca niște oa

meni slobozi, l-au judicatu acolo, nepohtindu judecată de aiu
rea, și alegăndu-lu de acolo Craiulu cu totu Svatu țărăi și
cu voia protopopiloru și creștiniloru pravoslavnici, care săntu.
acolo lăcuitori, pre chir Iosif ieromonahulu", — se primește
noul Vlădică atârnător de Scaunul Târgoviștii și membru al.
„Bisericii noastre", numai „ca să nu rămăe acelu Scaunu
văduvii și creștinii de acolo fără păstoriu, neputăndu cel mai
denainte să-și dobândească Scaunulii, pentru nemutatele obi-
ceaiuri și tocmeale ce are respublica țărăi Ardealului"1.
La această dată va fi ajuns la Curtea lui Șerban-Vodă
Gheorghe Brancovici, care alergase la Banul Radu din Cra-
iova, fiul lui Udriște Năsturel1234, și de aici la Domnul ocro
titor pentru a-i cere să apere, odată cu dreptatea frate
lui său, ortodoxia comună și cinstea neamului 8. De și se
dăduse, fie și pentru motivele arătate, și în forma aceia, în
tărirea lui Iosif, care,primi, după cerere, cea d’intăiu con
dică de zaconic episcopal' și începu visitația sa5, plângeri
se făcură la Constantinopol împotriva grosolanei samavolnicii
din Iulie, și la 30 Septembre Apaffy trebuia să se îndreptă-
tățească față de oamenii săi de. la' ^Constantinopol, arătând
că Sava a fost scos prin sobor și că are vinovății care și
de moarte l-ar face vrednic 6. Și „Craiului" îi spusese în
față Șerban că numai ^^/natârul creștinilor din acele părți
a fost sfințit Iosif și că nici n’a ținut în samă ce s’a adus
împotriva lui Sava, care aici, în Țara-Românească, trebuia să.
fie judecat7. Totuși Apaffy, încredințat că Brancoviceștii stau
1 Actul este în Condica Sfântă : publicat de Cipariu, Acte și frag

mente, pp. 234-5; Popea, Vechea Mitropolie, pp. 7-8; Ghenadie Enă-
ceanu, Condica Sfântă.
1 Iorga, Studii și doc'., V, pp. 710-11.
3 Memoriile lui Gheorghe Brancovici.
4 Cipariu, Acte și fragmente, pp. 257-63; Mangra, o. c., p. 92 și urm.
5 Iorga, Doc. Bistr., II, pp. 30-1, no. CCXV; Hurmuzaki, XV, p. 1376j
no. MMDXX; socotelile Bistriței, în Iorga, Studii și doc., I-1I, p. 52.
6 7orok-Mag. Allam-Okm., VI, p. 101.
7 Ibid., p. 97; Septembre 1680.
an legătură cu Beldy și pribegii și că de aceia a și fugit

Gheorghe, aruncă în temniță pe Sava, care nu putuse scăpa,
— aceasta și pentru a-1 împiedeca de a merge prin țară, „sfin
țind preoți și biserici", cum îl pârâseră dușmanii *. Numai la
28 Decembre, Iosif își căpătă diploma de numire pentru te
ritoriul până la Olt*2. Dacă, în temnița sa, Vlădica Sava a
fost insultat și bătut, rămâne tot așa de îndoielnic ca și multe
altele care s’au scris pe sama lui : certe cu Craiul, priete-
nie cu Crăiasa, etc.; așa ceva n’a îndrăznit poate Apaffy,
care știa ce bine pot să sape Domnii români, cu Grecii lor
mai dibaci decât toți mândrii agenți unguri ai Ardealului. La
1681, în August, Csâky și Pasko se învoiau în scris cu Con
stantin Brâncoveanu, nepotul lui Șerban-Vodă, pentru a da
înapoi, dacă ar fi să capete ei putere^;‘Scaunul vlădicesc lui
Sava, și tot odată „să lase în vechile drepturi și datine Bise
rica noastră din Ardeal, să îngăduie legea ortodoxă, ce se
zice de obște : românească în obișnuitele ei ceremonii vechi,
cu liber exercițiu, după legile ț^rii, și, dacă unele lucruri ar
“fi apăsate împotriva voinții lor [a Românilor], să facem a se
aduce, iarăși, în starea de libertate veche, public, înaintea
țerii3". în curând nici nu mai era nevoie de cea mai groso
lană formă a prigonirii, căci Sava muria, în temniță la Vinț,
pe moșia fratelui său, 6ri liber, dar fără putință de a părăsi
țara. ;
Și în Iulie 1681 unii îl țineau de Vlădică’. în ultimele lui
‘ Tort. Tăr, 1878, II, p. 706: cf. lorga, Sate și preoți, p. 342 și urm*
2 Cipariu, Acte și fragmente, pp. 60-70; Mangra, o. c., p. 173 și urm.
3 Petru Maior, p. 80, nota; Cipariu, Archivu, p. 652; Mangra, o. c.,
pp. 179-80: „Religionem orthodoxam, vulgo valachicam, ab antiquo so-
litis cerimonils eos uti, cum libero exercitio, secundum canones patriae,
et, siquae contra voluntatem eorum in suis terminis oppressa forent,
coram Regno pristinae libertăți restitui efficiemus. Metropolitam seu Vla-
dikam Szavam, cum plena restitutione honoris, pristino offîcio uti cum plena
authoritate elaborabimus et contra quosvis illegitimos impetitores, tam
in religione, quam in libero exercitio ac cerimoniis iisdem patrocinabimur".
* lorga, Studii și doc., XIII, p. 100.
374 N. lorga
zile el ar fi fost cuprins în diploma de baron dată de îm

păratul fratelui său, Gheorghe, la 7 Iunie 1683, dar nu mai
trăi până în Septembre, când acesta fu făcut și conte.
Aceste diplome, citate numai de istoricul sârb Raici, n’ar
fi false *, cu toate că, pentru Șerban-Vodă, Gheorghe era încă
în 1688 nnmai „dumnealui Gheorghe Brancovici0 1 2 și la 1689
i se zicea la Viena : „acel individ0, etc. 3. El fu îndată ares
tat și stătu douăzeci și doi de ani închis.
Astfel prin cașul Vlădicăi Sava, care se poate pune, în

ce ne privește, alături cu acela al Patriarhului Nicon, Bise-
rica românească din Ardeal ajungea să-și strângă și mai mult
legăturile cu cea din Târgoviște, și, orice ar fi făgăduit tre
cătorul episcop Iosif, care dispare în 1682 încă4, se dădea
prilej de afirmare și de recunoaștere, qjrigț- din partea princi
pelui ardelean și a nobilimii acestei a ^fptului de exis
tentă
tență pe care-1 avea ortodoxia românească acolo și a drep
tului de control pe care, de aiqij îl putea reclama Biserica,
românească a Principatului muntean. ntean.
------ , -----
în adevăr, când— .......închise
Iosif — - oc ’ -ii, urmașul
l.chii, u ' său,
—Ioasaf, “—
un fost episcop de Lacedemona, tr< trecut
■ei t de la noi în Ardeal—
fu ales la Sighișoara de două sute treizeci și trei de preoți
Și câțiva protopopi5; numit, ce-i drept, în Ardeal, în dieta
ce se adună în Făgăraș — și nu în Bălgrad chiar —, darr
pe: urmă, el trebui să treacă munții pentru a fi ales din nou
de: către un sobor muhtean.
Astfel se zădărnicia regula pe care Iosif trebuise a o înscrie
în fruntea Zacotiicului său, rămas astfel fără valoare: „Alea-
1 Cipariu, Archivu, p. 653. D. Radonici crede că diplomele sânt au

tentici.
3 lorga, Gen. Cant., p. 235 și urm.
3 Mangra, o. c., p. 22.
5 V. Alexici, în Revista teologică, X, p. 80; cf. Rev. ist., II, pp. 80-5..
Se spune că numai trei au fost contra lui. „Toți îl iubim pe Iosif (sic)
Achaicus (sic): Acachie și ne împăcăm cu Molitva Sa“ (ibid.).
gerea Vlădicăi nostru romănescu aicîa în Ardeal este den

mila și den voea Craiului, care lucru ne este noaă îngăduit
de la Craii cei mai de mult răposați; când va fi lipsă, se
se strângă toți protopopii, și încă și dentre ceilalți preuți, și,
den voe a tot săborul, unindu-se toți la un cuvânt, așea se-1
aleagă; care, de se va părea și Craiului eă este harnic, așea-1
va întări în Vlădicie precum se veade în Probatae Constitu,-
tiones, titlul al optulea, articuluș în tăi"
Sigismund Boer, un „boier de Făgăraș" de-ai „Craiului",
întră în Brașov cu Ioasaf la 26 Mart 1682 și la l-iu April
acesta pornia spre trecătoarea Branului1 23—, un adevărat drum
de ispășire, o Canosă a politicii ardelene calvinești. Iar la
11 April Șerban-Vodă poruncia să se strângă sobor la Mi
tropolie „ca să aleagă și să hotărească pe cel ce se va găsi
mai vrednic spre îngrijirea cea păs^râscâ a Mitropoliei
aceia8"
Biserica muntea 1654 la 1682.
Care era însă starea' Bisericii muntene într’un timp când

un Domn energic* înălța așa de sus prestigiul ei?
Mitropolitul Ștefan își prelungi păstoria și în vremurile
neliniștite de’naintea morții lui Mateiu Basarab. în 1652 el
tipăria Pravila cea mare, iar în Novembre 1653, în urma răz
boiului cu Moldova, ieșia înaintea Patriarhului de Antiochia,
1 Albe rămân rubricele: „Vlădica cu ce rănduială trebue se trăiască;

ce-i deregătoria titorilor; ce este venitul Beseareci; canonul protopopilor,
canonul popilor; de popii carii vin dentr’alte țări; de săborul mare:
obiciaiul, slobozie, tărie; de săboarăle mici ale eparfiilor; despre aleage-
rea diacilor, pre popie14. Tot programul calvin căzuse. Cipariu, Acte și
fragmente, pp. 257-63; Mangra, o, c., p. 93 și urm.
2 Iorga, în An. Ac. Rom., XX, p. 223.
3 Condica Sfântă, no. XVII.
376 N. lorga
Macarie, care întră în Târgoviște'. Mitropolitul Ignatie, Sârbul

de la Râmnic, care și acolo-și zicea „arhiepiscop al Râmni
cului și al Mehadiei toate"2, u gcea Alr/r,\«v, îi urmă, în
împrejurări necunoscute.
Acest Mitropolit sluji la înmormântarea lui Matei, la sfin
țirea lui Constantin-VodăRăscoala Seimenilor îl cruță, și el
merse în fruntea soliei muntene care cercetă în Maiu 1655
pe Gheorghe Râkoczy al II-lea4. Și Mihnea-cel-Rău îi dă
sarcina de a se înțelege cu „Craiul" în 16595. O scurtă
retragere la Râmnic în 1655 nu se prelungise prea mult6.
Dar, după căderea Domniei lui Mihnea, Gheorghe-Vodă
Ghica, sau măcar fiul său mai hotărât, Grigore, chemă în
Scaun iarăși pe Ștefan, care stătu de acum înainte ca Mitro-
polit, fără a se mai însemna în vre-o privință, până la 25
April 1668. Pe mormântul lui în Mitropolia din Târgoviște,
căreia tocmai îi dăduse un clopot7, se înseamnă cu mândrie,
în românește, că el a „fost păstor în Scaun ani 20", tre-
cându-se astfel cu vederea ca nedreapta și necanonică păs
toria trecătoare a Sârbului din'OQicopol, Mitropolitul tulbu
rărilor 8.
Soborul alese, la 20 Mai >689, în locul Românului Ște
fan, din Rămeștii Vâlcii de obârșie10, născut însă din părinți
de la Costeștii Argeșului, pe 'alt Român, Teodosie, care era
---------------------
1 Călătoriile patriarhului Macarie, pp. 78-9; cf. Istoricul eparhiei
Râmnicului, p. 44.
2 Istoricul eparhiei Râmnicului, p. 42: la 1646.
s
V. Cronica țerii, p. 335.
• 4
lorga, Studii și doc., IV, pp. CCLXV, 33 și urm.
5
Ibid., p. CCXCIX, după Szilăgyi, Bellum boreo-orientale, II, pp.
557-8; Mon. Comitialia Trans., XII, p. 388; cf. lorga, Studii și doc.,
IV, p. CCC.
6 Căi. patr. Macarie, p. 161.
8 Ibid., pp. 122-3. Pentru „a doua venire în Scaun“ a lui Ștefan în
1657 (apoi vine și a treia oară), v. Condica Sfântă, notele la no. IX.
9 Condica Sfântă; lorga, Studii și doc., V, p. 629, nota 1.
10 lorga, Studii și doc., XIV, p. VIII, nota 2.
<de loc din Veștemul Ardealului și se călugărise la Cozia,

ajungând apoi egumen la Argeș1.
Nu se călcau astfel drepturile episcopilor Râmnicului și

Buzăului. în cel d’intâiu Scaun, în locul lui Ignatie Sârbul
fusese așezat, la 1653, egumenul Coziei, Dionisie, care ră
mase în tot cursul stăpânirii tulburate a lui Constantin-Vodă.
încă din Septembre 1658, stătea însă la Râmnic un al doilea
Ignatie, căruia i se zice, pentru a-1 deosebi de cel d’intâiu:
„Grecul", — arhiereu ambițios, care, călcând pe urmele Sâr
bului, și întrecându-1 chiar, nu-și zicea numai episcop, cum
era de fapt, ci: „cu mila lui Dumnezeu arhiepiscop Mitro
polit chir Ignatie de Râmnic, a toată țara", adecă a toată
Țara Oltului 12. Domnul însă nu știa, firește, decât de „pis-
cupia de la Râmnicul-de-sus" și „părintele piscupul Egnatie
Grecul"3. *0
Grecul nu era, de alminterea, dintre cărturarii din acest
neam cari se sălășluiau de la o'-^Mme la noi, și păstoria lui
e tot așa de stearpă ca și a înaintașului său român. La
moartea lui, întâmplată în Mart 1668, se alese, în ziua de
21 ale lunii, Serafim, care era episcop de Buzău încă din
vremea lui Matei Basarab, de la 1649 4. Serafim era un
prea nou episcop de Râmnic pentru ca să aibă dreptul de
a pretinde la Mitropolier^și încă mai nou Grigorie de la
Buzău, fost egumen de Brâncoveni — un ucenic de-al Mi
tropolitului Grigorie — ales la 4 April \ — înlocuitorul în
acest Scaun al lui Serafim.
Dar, pentru a se aduce în fruntea ierarhiei muntene un

simplu egumen de la Cozia, mai trebuia un lucru. După
încheiarea Domniei lui Matei-Vodă, după frământările din
1 Cf. și Lesviodax, o. c., p. 400.

’ Istoricul eparhiei, pp. 45, 48 și urm.
3 lorga, Studii și doc., V, p. 604.
4 Lesviodax, o. c.. p. 440; Condica Sfântă, no. I.
3 Cronica sfântă, n-le II-III; cf. și Istoricul eparhiei Râmnicului, p. 52.
r 378 N. Iorga
timpul lui Constantin Basarab, după venirea de Domni străini,,

greci, în Scaunul muntean, ca unii ce puteau fi mai siguri
în credința lor față de Turci, se alcătui în țară, în jurul lui
Constantin Cantacuzino Postelnicul, pe care Grigore Ghica
puse să-l zugrume la Snagov, pentru trădare, și în jurul
îilor săi, dintre care doi, Drăghici și Șerban, râvniră Domnia,
un puternic partid al boierilor de țară, Români sau roma-
nisați, neamuri bune și vechi, care înțelegeau să nu împartă
cu nimeni cinstea, dregătoriile, veniturile. Când placul Tur
cilor, cumpărat, ca de obiceiu, cu bani, făcu din Radu Leon,
fiul lui Leon-Vodă Tomșa, un Domn al Țerii-Românești,
acesta fu arătat cu degetul ca străin el însuși și ocrotitor
de străini, ca stricător de datini și călcător de drepturi, și
boierimea, care cetia în cronici și avea și altfel întipărite
întâmplările ultimelor decenii, se hotăraQa înoi împotriva lui
ceia ce se făcuse de generația împotriva lui
Leon-Vodă însuși.
Pricini de plângere împotrivi cestui 'Radu-Vodă care
vorbia grecește erau destule : „marghiolii" lui, Sofialâul, Ba-
lasachi, nu cruțau nici mănăstirile în lăcomia lor de bani
și de bucate; din argintul icoanelor, spune cronica de fa
milie și de partid a Cântacuzinilor, se făcură „scări și tipsii
și șale ferecate" pentriit rftândria trufașă a Domnului ; pe
degetele lui sau ale >vre-unui puternic ocrotitor din Țarigrad
se vor fi mutat cele „două inele de aur cu pietre scumpe"
de pe oasele sfinte alB^moaștelor lui „popa Nicodim" din
Tismana, pe care Matei-Vodă o închinase la Sf. Munte *1 ;
averile egumenilor treceau în Vistieria domnească. Cel puțin
așa spun dușmanii 2.
Se pregătia o răscoală; Șerban Cantacuzino, Mare-Spătar,
1 Ștefulescu, Tismana, p. 189. Pentru fundațiile de la Căldărușani, Ji-

tianu și Gura Metrului v. D. Stănoiu, Căldărușani, București 1924; I. B.
Georgescu, în revista Năzuința, IV, 1-2; gramata egumenului de la
Sf. Pavel din Atos pentru Jitianu, Spomenicul din Belgrad, LV
(1912), p. 26.
1 Pp. 370-1 din Magazinul istoric, I.
Istoria Biserici' românești 379
era în măsură a strânge la București pe căpitani, iuzbași și

slujitori 1 ; trebuia ca un Mitropolit înțeles cu nemulțămiții
din acest partid „național" să fie gata a lua crucea în mână
pentru a merge, în sunet de clopote, înaintea cetelor răs
culate. Oameni evlavioși, darnici pentru cele sfinte, ctitori
de biserici — în 1671 ei isprăviră frumoasa biserică de la
Coeni pe Argeș, lângă Curțile lui Radu-Vodă Șerban, buni
cul lor 12 —, Cantacuzinii aveau mulți părtenitori printre cle
rici. Și astfel, cu voia lor și pentru interesul lor politic,
fu ales Mitropolit Teodosie.
Supt cuvânt că Domnul vrea să ucidă pe boierii cari nu-i
plac, se strânse la Curte, în ziua de 3 Decembre 1668,— pe
când se întorcea de la Moscova Mitropolitul ardelean Sava—,
o mare mulțime de boierime și oameni din popor. De aici
gloata plecă spre Mitropolie, unde clopotele se puseră în
mișcare pentru a înmulți și mai mult numărul luptătorilor
împotriva tiranului patron al Grecilor’. Un fel de sobor al
răscoalei se ținu la Cotroceni, unde pestb.câțiva ani Șerban
era să ridice mănăstirea sa, o capodoperă a artei bisericești
după tipicul definitiv care se elaborase până atunci. Aici se
alese deputăția de plângere care trebuiâ să caute tocmai în
Tesalia pe Sultan spre a4. ofere curățirea pământului țerii de
Greci. Radu-Vodă se grăbise a se lepăda, la 9 ale lunii, prin
act formal, îndreptat cătrS^ârhierei", — tustrei episcopii erau
de față —, „arhimandriți, egumeni, boieri, slujitori, popi, dia
coni și toți țăranii câți să află viețuitori în țara Domniei
Sale", de Greci laolaltă și de fiecare dintre cei mai mari în
deosebi, asigurând bunele datini de pe vremea lui Vodă
Matei bătrânuls.
în mănăstirile neînchinate, el se învoia a nu se pune egu

meni decât „Rumâni, după obiceiul și tocmeala lor, iar om
1 Cron. lui Constantin Căpitanul, p. 160.

2 lorga, Inscripții, 1, p. 88.
8 Mag. ist., 1, pp. 13.-4.
380 N. lorga
strein, grec, să nu fie volnic nimenilea a pune". închinări

nouă se opresc. Călugării greci vor ieși din biserica dom
nească a Curții, făcând loc unor „popi mireni rumâni". Asupra
acestor puncte, Radu făcu jurământ la Mitropolie
De fapt, încă din April 1666, supt înrâurirea Mitropolitului
Ștefan, Radu întărise hotărârile lui Mihai Viteazul cu privire
la înlăturarea străinilor din fruntea oricării mănăstiri1 și, cu
câtva timp înainte chiar, el orânduise întoarcerea acelor „obi-
ceaiuri bune ce era pierdute și precupite de streini"; un
străin putea râvni Ia egumenie, numai dacă, fiind și „om de
folos", stătea un timp la noi, ca „să se dea locului", dacă-1
primia soborul și dacă jura că „va lăcui până la moarte" în
mănăstire, cârmuind-o în dreptate și credință și țiind în samă
soborul. Egumenul, de orice neam, va fi scos dacă se va
dovedi „viclean și va începe a lăcui răzvrătit și va fi de
2.
zminteală fraților", mai ales înstrăinând avereș.1
De fapt, dacă pe lângă Radu-Vodă se găsește episcopul
grec Sofronie, de Vidin, la Tismana, la Argeș — Teodosie—,
la Dealu, la Snagov, la Câmpulung,'Căldărușani, la Arnota,
la toate mănăstirile domnești deci, care sânt înșirate în acea
stă ordine3, erau la 14 April 1666 numai egumeni români și
cetind românește.
Astfel Radu-VodăZSrecul era prea slab ca să poată lua

măsuri împotriva acelor dintre răsculați, cari rămaseră; cei
lalți, între cari și Mitropolitul, aduseră numirea unui nou
Domn, potrivit pentru ca neamul și aliații Cantacuzinilor să
poarte toate trebile după voința lor4. E bătrânul Antonie-Vodă
din Popești, de la care Sava Ardeleanul căpătă, la 25 April
1 lorga, Doc. Cant., pp. 64-5, no. XXVII.

2 Actul — v. ibid., pp. 61-2, no. XXII, — e întărit de Partenie a
Constantinopolei la 7173. Se hotărește că între cele trei mănăstiri, Tis-
tnana, Cozia și Bistrița, va fi o legătură care să îngăduie unui călugăr
dintr’una din ele a fi egumen și la' celelalte.
3 lorga, Doc. Cant., p. 69, sau Mag. ist., I, p. 401.
4 Mag. ist., IV, pp. 371-2.
1670, — precum Simion Ștefan căpătase, cu toată calvinia

lui, de la Matei-Vodă în 1650, — întărirea moșiei pe care
Mitropolia Bălgradului o avea, încă din zilele lui Mihai Vi
teazul, în Țara-Românească L
Teodosie dădu, firește, carte de blăstăm pentru descope
rirea acelor boieri cari îndemnaseră la uciderea bătrânului
Constantin Cantacuzino1 2. El întări măsurile luate pentru a
pedepsi pe Stroe Leurdeanul, puind supt actul de afurisanie
iscălitura egumenilor români: de la Tismana, Cozia — unde
era un Teodor, —, de la Bistrița, Arnota, Dealu, Câmpulung,
Qlavacioc — viitorul Mitropolit . Varlaam, poate un Moldo-
veah —, de la Snagov, Govora, Căldărușani, și, în al doilea
rând, ale celor greci, de la Sf. Treime —, Radu-Vodă“ din
București, — de la Sf. Gheorghe, mitoc qd Ierusalimului,,
de la Gruia, de la Mislea, de la Sărindariul -din» București și
de la mănăstirea Mihai-Vodă din același oraș, afară de „egu
menul Doamnei, Dionisie“ (de la biseric£;>1bucureșteană a
Doamnei lui Șerban)3. Prin ei toți, Vornicul ;Stroe se prefăcu,
fără cea mai mică bunăvoință, în „părintele monah Silivestru“,
călugărire fără pildă până atunci, pentru a scăpa de la moarte.
Când Grigore-Vodă Ghita ajunse iarăși Domn, firește însă

că veni ceasul răsplătirii, pentru Mitropolitul cantacuzinesc și
episcopii de partid. Caterisirea lui Teodosie s’a săvârșit în
dată după venirea în țară^în primăvara anului 1672, a Dom
nului din a căruia poruncă fusese ucis Constantin Postelni
cul Cantacuzino. De sigur că a fost un sinod de judecată,
din care trebuie să fi făcut parte, nu Vlădicii țerii, părtași
la toată acțiunea politică a fruntașului lor, ci episcopi greci
de peste Dunăre, pe cari Ghica-i putea atrage tot așa de
lesne ca și Radu Leon. Până atunci Mitropolitul prigonit de
Domn își părăsise Scaunul de bună voie sau fugise peste
1 Pușcariu, In orele libere, Sibiiu, 1867; Iorga, Socotelile Sibiiului,

p. 18, nota 1.
* Iorga, Doc. Cant., pp. 75-6, no. XXXII.
3 Ibid., pp. 77 și urm., 82-3, n-le XXXIII, XXXIII-a.
.382 N. lorga
hotare; o judecată sinodală, asemenea cu aceia care, în chip

atât de dramatic, se isprăvise abia la Moscova, era și lucru
gingaș, și lucru greu — aceasta putea să o știe Grigore-
Vodă — din punctul de vedere al observării canoanelor. Se
pare că Ghica va fi fost sfătuit atunci de arhiereul grec care
în această vreme a avut mai multă înrâurire asupra întregii
vieți religioase a Românilor.
Dosoftei de Ierusalim, noul Patriarh tânăr — căci de el

e vorba, — se ocupă în cele d’intâiu timpuri ale administra
ției sale cu orânduirea „Frăției Sfântului Mormânt0 de la
metohul ierosolimitan la Constantinopol, căreia-i dădu un
epitrop și un „comitet de frați aleși0, apoi el începu clădirea
mănăstirii din Betleem, pentru care Constantin-Vodă Cârnul
dăduse în mâna Patriarhului Nectarie 7W)0 de lei ', și, în
sfârșit, cu sinodul provincial din Ierusalim, menit să alcătu
iască acea declarație prin care s^Xestia lumii întregi că în
zădar aduc în sprij.n Calvinii dinÊtănța în hipta lor cu Jan
seniștii catolici dogmele Bisericii răsăritene, care nu consimte
cu Chirii Lukaris2. Dar, înainte și după sinod, el trebui să
călătorească pentru ca prin pomenile strânse să poată aco
peri o datorie de 100.000 de lei care apăsa asupra Patriar
hiei. Era în Iași, la Duca-Vodă, prin 1670-1, și, de oare ce
fu chemat în 1674 •Constantinopol din „Macedonia, Bul
garia și Serbia0, trebuie să se creadă că, după sinodul din
1672, el a venit iarăși prin țerile noastre, ai căror Domni și
boieri puteau ajuta mai mult pentru acoperirea cheltuielilor
Scaunelor patriarhale din Răsărit decât țeranii slavi de peste
Dunăre
Un Grec fu pus în»locul lui Teodosie, unul de la Atos,

egumenul Sfintei Treimi, deci al mănăstirii Radu-Vodă, Dio-
* Chrys. Papadopulos. AoafGsoț ic. eIsp., pp. 6, 8.

* Michalcescu, o. c., p. 126 și urm.
3 Ibid., pp. 6-7.
r Istoria Bisericii românești 383
nisie h El nu stătu decât prea puțină vreme în Scaun și,

după moartea lui, încă de la 24 Decembre din același an,
se alege Varlaam din Glavacioc, care călătorise și el prin
Moscova, la 1666-712, și „prin 1671“ ajunsese episcop al
Râmnic3*5; acestuia i se propusese Mitropolia încă din primă
vară, dar el nu voise să primească, precum mărturisește
însuși la ieșirea sa din Scaun: „chir Teodosie în silă s’a scos
din Scaon, și, episcup Râmnicului fiind, mi s’a făcut silă de
cel de atuncea Domn ca să mă mut la Scaonul Ungrovlahiei,
și am primit toată spaima Domnului, ca să nu facă acest
lucru făr de cale“, și chiar a doua oară, când luă cârja că
zută din degetele unui mort în loc de a o smulge din mânile
Mitropolitului său viu, el ar fi făcut aceasta tot „avându-se
silă de spre Domn“J.
După Decembre 1672 se făcu o greu în

eparhia Râmnicului, de unde plecase Varlaam. Grigore-Vodă
avea lângă el pe un Daniil, „striin, din țara Moldovei“, cu
care era legat prin cine știe ce amintiri sau interese. Acesta
va fi râvnit locul pe care-1 căpătase Varlaam, sau măcar
Scaunul Râmnicului; neputându-1 mulțămi, pentru motive pe
care nu le cunoaștem, Grigore, care cetia prin letopisețele
țerii și se învățase de ôlo să ceară lui Apaffy feudele sale
ardelene Făgărașul și Almașul, și știa despre Scaunul cel
vechiu de episcopie al Strehaii, pomenit și în cronică, „s’au
socotit d’ihpreună cu toți cinstiții sfetnicii Mării Sale și au
tocmit și au așezat această sfântă mănăstire a fi episcopie a
Țerii-Românești“; Daniil fu sfințit de Varlaam singur6. Epis
copia Strehaii, pentru Mehedinți, pentru acea „toată Meedia“
1 V. Lăpedatu, în Conv. lit., XXXIX, n-1 11-2; lorga, Studii și doc.

V, p. 629, nota 1; Condica sfântă, no. X.
2 Biserica ortodoxă română, XIII, pp. 678, 689-97.
3 Istoricul eparhiei p. 53 și urm.; Condica sfântă, n-le VIII-IX.
* Condica sfântă, p. 54.
5 Pisanie contemporană la Lăpedatu, Episcopia Strehaii, pp. 8-10.
6 Ibid., pp. 6, 14; cf. An. Ac. Rom., XXVI.
de care vorbia Ignatie Sârbul, fu păstrată de Duca-Vodă,
supt care e pomenită în 1674 și 16755. Șerban, aducând
înapoi rosturi canonice, a trebuit să înlăture de la început
această ciudată episcopie din placul domnesc1.
Lăsând la o parte rostul lui Varlaam în tipărirea de cărți
românești, el ajută pe Doamna lui Grigore Ghica să ridice
schitul vâlcean Fedeleșcioiu. O fericită întâmplare ni-a păs
trat izvodul cheltuielilor făcute cu clădirea, începută la 30
Iulie 1673, și astfel știm că s’au pus 90.000 de cărămizi, în
parte de la Jiblea, cu 80 de bani și un leu mia, dându-se în
sama „meșterului de zid" Stoica și a zidarului Marin, pe
cari-i supraveghia logofătul Dragomir; că vărnicerii au costat
10 galbeni ungurești, că piatra de var a fost strânsă de oa
menii din Rădăcinești, Scăunești și Dolofani, iar lucrul la
zid, pentru cărat și altele, de Jibleni; căjspiatra, în „buduri"
și „cuiburi", s’a adus din Albești, cu „vătaful* de pietrari"
Stoica, plătindu-se un „năem" destul de ridicat cărăușilor de
către dichiul Ștefan; că, pentru lemne, s’au tocmit patru
meșteri; o evanghelie tipărită și frumos legată cu argint, o
cruce, un potir, un discos, o zveasdă, o lingură, o copie, o
cădelniță șî trei candele cj^,zale" le-a dat Doamna, și la
această d’intâiu zestre Vlădica, din partea lui, adause : o „Li
turghie de Mosc", un Octoih, o cădelniță și o cruce1 2.
în acest timp, la sTi<rhana erau închiși fostul Mitropolit
Teodosie, logofătul și cronicarul cantacuzinesc Stoica Lu-
descu și Gheorghe, socrul lui Aga Matei Cantacuzino:
Gheorghe fu ucis aici, încă din Maiu 1673 \ iar Teodosie,
care stătu și mai departe Ia „zătocenie" pentru „multele pri-
1 „Arhiepiscopul Daniil“ care se află în 1686 în Focșani pe lângă fos

tul Mitropolit moldovenesc Teodosie — Iorga, Studii și doc., VII, pp-
321-2—, nu poate fi acest Daniil, care fusese numai episcop. E de sigur
„proin Ardeleanul", fugit, pentru vre-un motiv politic, din Țara-Româ-
nească. V. mai sus, p. 337.
2 Iorga, Studii și doc., N, p. 484 și urm., și, pentru moșii, cf. Isto
ricul eparhiei Râmnicului, pp. 67-8.
6 Cronica lui Ludescu, Mag. ist., V, p. 11; cf. p. 12.
hăni" ce i se aruncase ’, scria năcăjit de la locul său de po

căință, la 9 August din anul următor, cerând lui Radu Cre-
țulescu, cumnatul Cantacuzinilor, și fiului acestuia, Pârvu,
surguniți și ei în Mărgineni, „să nu pregete la ce s’ar cădea
pentru dânsul"1 23. Plângeri și stăruinți care trebuiau să fie
zădarnice atâta timp cât Qhica și apoi Duca-Vodă, care nu
era să revisuiască doar procesele pierdute de partidul canta-
cuzinesc, avură Scaunul muntean.
Când însă Șerban călcă peste prigonire ca peste pragul
măririi sale, lucrurile se schimbară. îndată i se făcu județ lui
Varlaam. în primăvara anului 1679, dând pare-că lui Apaffy
un exemplu pe care acesta-1 urmă potrivit cu interesele sale
și într’un mod care-i era special, Șerban/ strângea la Bucu
rești, după cererea lui Teodosie, îndată adus de la Tismana,
și după „tomul" de învoire al Patriarhului de Constantinopol,
Dionisie, — care fu, prin urmare, întrebat, (Jjâpă norma amin
tită de curând în Moscova, — un sițțcHs^țyBiserica cea mare"
era represintată de Mitropoliul de Maroneia și de Ienachi
Porphyrita, care nu era numai agentul lui Șerban la la Poartă s
— el îi cumpărase Domnia, biruind pe Rusetești, sprijinitorii
lui Duca-Vodă —, ci și LogofătM-cel-Mare al Patriarhiei4. Și
alți arhierei străini, „cari se întâmplase atuncea aici", au fost
de față, ca Metodie de Dristra (Silistra)5, împreună cu „arhie
reii țerii" : Ștefan al Râmnicului, fost egumen de Sadova
și ales de acolo la 15 lanuar 1673 6, un Român ai cărui ne
poți se chemau Badea și Irimia, amândoi logofeți, iar părinți
îi erau Bogdan și Nedelea7, și Grigorie de Buzău; egu
1 Ibid.
1 lorga, Studii și doc., V, p. 487, n-le 25-6.
3 Ibid.. III, p. 96 și urm.
4 Cf. Cron. lui Ludescu, în Mag. ist,, V, pp. 19-20. După Hurmuzaki,
XIV, lorga, în An. Ac. Rom., XXXVIII, p. 4 și urm.
5 V. Condica sfântă, no. XIV. Și un Emanuil de Patras era pe atunci
la noi (ibid., no. XII).
6 Ibid., n-le XII-II1, pp. 45-6.
7 Istoricul eparhiei Râmnicului, p. 71. E îngropat la Sărăcinești; v.
Bulat, în Arhivele Olteniei. II, 9; Rev. Ist., IX, p. 202.
25
386 N. lorga
menii ca și boierii au fost chemați să iea parte la dezbateri.

Varlaam nu făcu nicio împotrivire, ci recunoscu lipsa de vi
novăție a lui Teodosie ; apoi „au pus cârja pre masă înain
tea Domnului și a tot soborul“, ca odinioară Nicon, de
suferințile căruia știa, firește. „Și, luând cârja, Domnul au
dat-o Vlădicăi Teodosie, și l-au trimis la Mitropolie cu mare
cinste, Marți în săptămâna cea mare înaintea Paștilor, Apri
lie 26“
Schimbarea cea nouă în Biserica munteană fusese făcută
într’un chip ca'e nu îngăduia nicio critică. Vlădica depus și
cel adus înapoi în Scaun nu-și păstrară ură. Varlaam clădi în
liniște, în eparhia Mitropolitului, la Trivale, lângă Pitești, un
schit care-i pomenește încă numele 1 2, pe când Teodosie își
făcea și el o mănăstioară pe dealul d^țe-asupra Râmnicului
vâlcean, la Cetățuie, isprăvind-o 1^ 19 August 16803. Apoi
Varlaam, care trăi până după sfârșitul Domniei lui Șerban-
Vodă, izgonitorul său, fu așezat d noul Domn, Constantin
Brâncoveanu, la mănăstirea Rânc vului, și acolo poate își
încheie zilele ca schivnic 4 — s după Septembre 1698
chiar.
Acest sobor muntean, presidat de un Mitropolit de loc
din Ardeal, care se intitula cu mândrie — în titlul Liturghiei
din 1680 — „Mița^politul Târgoviștii și Bucureștilor, arhie
piscopul a toafe Ungrovlahiia și exarh laturilor iproci", era
chemat să facă la l-iu Aprilie 1682 alegerea unui nou epis
cop ardelean.
1 Cron. lui Ludescu, p. 20; cf. și Condica sfântă, pp. 54-5; Efemeri
dele Iui Cariofil, trad. Eibiceanu, p. 12.
1 lorga, Inscripții, I, pp. 140-1, no. LX.
s Ibid., pp. 177-8, no. LXX.
4 Biserica ortodoxă română, XIII, pp. 687-9; lorga, Inscripții, I,
p. 141.
IV.
Biserica Românilor din Ungaria până la

Unirea cu Roma.
Pe atunci era atotputernică înrâurirea lui Dosoftei al Ie-,
rusalimului, care numai cu ajutorul lui Șerban Cantacuzino
izbutise a resolvi la Poartă în sensul dorit de el vechea ches
tie a „mănăstirilor închinate" către Ierusalim și care căpătase
de curând, de la Ștefan Petriceicu, Domnul Moldovei, închi
narea către Sfântul Mormânt a Trei Ierarhilor, o întărire a
închinării făcute de însuși ctitorul, Vasile-Vodă '. Grecii nu
erau priviți cu ochi răi ca pe vremea lui Radu Leon, când
interesul politic al unui puternic partid (êa aceasta, ci, din
a artidțcotea
potrivă, se urcau lesne la locurile
„.”2 d’intâiu, în care se pu-
teau așeza fără grijă. Astfel Ore
irecul Ioasaf, fost episcop de
Lacedemona, fusese ales de solborul•ri românesc din București,
care, după concepția curentă atuncii, se gândia mai mult la orto-
doxie de cât la neam 2.
doxie neprihănită.
Ioasaf trecu în Ardeal ca un răsplătitor și pedepsitor, sim

țind în el toată căldură ^Jflui învierșunat apărător al ierarhiei
statornicite, al neschimbatelor canoane. Scoaterea lui Sava
Brancovici o mărturisia fățiș ca un abus, căci episco
pul numai de Patriarhul său drept-credincios se poate judeca,
iar nici de cum de „Craiul" mirenilor, — și de popii lui un
guri, eretici, încă mai puțin. Sava trebuia să facă apel la
Constantinopol, de unde ar fi venit delegați patriarhali. Ti
părirea de cărți pentru slujbă în sens calvin e un mare păcat,
și el, Ioasaf nu se va face cu niciun preț vinovat de dânsul, ci,
ca ierarh ortodox, recunoscând însă, ca limbă îngăduită în*1
1 Chrys. Papadopulos, o. c., pp. 34-5.

1 Candidați mii fuseseră un Nicodim și un Partenie, Români amândoi,
cred; Condica sfântă, n-le XVII-V1II; cf. Popea, Vechea Mitropolie,
pp. 9-10.
388 N. lorga
Biserică, limba poporului, „va tălmăci și va da la lumină cărți

de credință dreaptă". Fără să întrebe pe nimeni, cu puterea
lui vlădicească, netăgăduită, el scoase pe protopopii calvini-
sanți din Armeniu, Săcădate, Mohu, Corabia și Daia. Era
hotărât, cu puterea de la Patriarhul Dosoftei, a izgoni pe
preoții însurați a doua oară.
Orice s’ar zice, din punctul de vedere național astăzi, ori
ce s’ar fi zis atunci din punct de vedere calvin, de proto
popii din Vinț, din Daia, din Bălgrad, Inidora, Ilia, Tuscea
și Romoșel, represintanții legii reformate în mijlocul Româ
nilor, ba chiar de protopopul Staicu din Brașov, orice ar fi
fost rugați să adauge magistrații din Sas-Sebeș despre neș
tiința de românește a unui episcop care ar fi spus grecește
și Tatăl Nostru, Crezul, cele zece Porunci și ar fi predicat
grecește de Paști — și-l știm că iscălia numai grecește —,
oricât s’ar fi cârtit împotriva celor din jurul lui, preoți și
călugări răsăriteni cu pletele lungi, oricât ar fi fost învinuit
că a dat bani pentru Scaunul săț^-.î că a numit pentru dare
de bani, — Ioasaf merită tot respectul pentru credința, consec
vența și curagiul său. Ortodoxismul militant întrase cu Ioasaf,
zis Acachie, în Ardealul deprins cu toate uneltirile religioase
impuse de Guvern, cu toate prefăcătoriile și îmbrobodirile.
Când i se ceru socoteală de un sinod, chemat pentru a-1 iz
goni, nu voi să recunoască forul înaintea căruia, el, episcop,
fusese admis ; cerând să-l asculte Craiul însuși, fără a spune
o vorbă de îndreptățire, se lăsă despoiat de mitră și cârjă
de către aceia cari nu i se puteau înfățișa altfel decât ca
niște barbari și eretici, prigonitori ai Bisericii celei adevărate
(12-14 Iulie 1672) \
Ioasaf plecă spre o mănăstire de odihnă, încredințat — și
pe deplină dreptate — că și-a făcut datoria întreagă. Mitro
politul Teodosie, din partea lui, bine sfătuit și energic în-
T Mon. Comitialia Transylvaniae, XVII, p. 292 și urm.; Idrdk-Ma-

gyarkori Allam-Okmănytăr, VI, pp. 273-4. Cf. lorga, Sate și preoți,
pp. 82-3; Dobrescu, Fragmente, p. 43 și urm.
Istoria Bisericii românești 3S9
demnat de Patriarhul Ierusalimului, nu era om care să facă

pe voia lui Apaffy, lăsând a se izgoni episcopul. pe care-1
alesese și-l sfințise după canoane și trimețând apoi după po
runcă un altul sau alegând și sfințind pe’acela ce i-ar fi fost
trimes de dincolo, de către soborul de alegere și de către
„Craiul", stăpânitor și în Biserica Românilor. Dacă superin-
tendentul Tophaeus își avuse răsbunarea, Teodosie lăsă,
în schimb, mai mulți ani de zile Ardealul fără păstor, odată
ce nu-i folosise înștiințarea pe care o dăduse la 1680. Ba
încă se făcu drum într’acolo, la 1683, fraților Lichudis, pe
-cari Dosoftei de Ierusalim îi trimesese în Moscovia pentru
a întemeia acolo o Academie; ei petrecură o bucată de
vreme în Țara-Românească, bine primiți de Șerban Cantacu-
zino, și de aici trecură în Ardeal, unde*ștătură vre-o trei luni,
cercetând cu deosebiți teologi despre deosebitele întrebări
teologice si despre Purcederea Sfântului Duh*.
Ioan din Vinț avu in acest răstimp conducerea, în cel mai

răspicat sens calvin și în cel mai josnic servilism guverna
mental, a Mitropoliei neocupate. Despre înălțimea lui de con
cepție ajunge mărturisirea făcută la sinodul din 1682 că
principele, „Craiul", are toate drepturile asupra tuturor bise
ricilor din țară, pentru că lui și împăratului turcesc, iar nu
Patriarhului, îi plătește lumea birul1. Așezându-se la Sas-Sebeș
— nu în Bălgrad, — el începu și lucrul de tipar pe care-1
dorian stăpânii săi: o culegere de predici la morți, culeasă
din cărți ungurești, Sicriul de aur (1683), și o cărticică de
morală calvină, un fel de catehism poporal, Cărarea pre
scurt, au fost traduse de el în românește. în sfârșit acela
care la orice prilej se arăta încunjurat de „toți protopopii și
totu săborulîi Rumânilor din Ardealiî", ținu la 1684 și un
sinod după normele prescrise de Tophaeus, patronul său1*3.
Numai când Ioasaf muri, Biserica românească de dincoace
1 Chrys. Papadopulos, IlaTp. 'Isp., pp. 194-5.

1 Mon. Com. Trans., I. c., p. 293,
3 Ibid., XVIII, p. 237,
de munți, a principatului muntean, alese un înlocuitor al lui,
pe un călugăr de loc din Veștem, satul lui Teodosie, și pe
unul care* poartă caracteristicul nume de Sava, ca o amintire
a Vlădicăi prigonit și întemnițat de Apaffy; el veni în Țara-
Românească, aducând cărțile de slujbă românești tipărite acolo,
și pe care Domnul i le dăduse cu mâna lui1. Ioan din Vinț
și ai lui, ațâțați de neîmpăcatul Tophaeus, nu-1 vor fi primit,
sau el va fi părăsit iute, prin moarte sau prin retragere,
rostul său de Vlădică.
Dar la l-iu Iunie 1685 soli munteni de la Șerban-Vodă,
care se încredințase că Turcii nu vor sprijini pe Csâky* 2, se
aflau la Făgăraș, și ei se învoiau a părăsi causa acestui „vân
zător al Ardealului" și a încheia cea mai strânsă legătură de
apărare reciprocă cu Apaffy34 . O urmare fu și aceia că prin
cipele Ardealului se înțelese la alegerea în Mitropolia din
București și după nqrmele voitg de Șerban a unui nou Vlă
dică ardelean. Se alese Varlaam, ucerrfcy’poate al Mitropoli
tului muntean cu acest numeM?are plecă la 23 Decembre
1685 din Brașov, cu alaiu, pentru a căpăta puterea episco
pală de la izvorul ei tradițiotiaf^â canonic1. Avuse doi con-
curenți greci, pe egumenii de la Cotroceni și Radu-Vodă; îl
sfințiră Teodosie și Daniil, fostul episcop de Ardeal. E drept
că, la întărire, în ziuaê 19 April 1686, i se impuseră con
dițiile știute, dar nu și^pe acelea care se adăugiseră pe vre
mea lui Sava BrancoVici5. Și Varlaam ținu apoi soboare
binecuvântate de noul superintendent, Ștefan Horty6, și el
lăsă pe Ioan din Vinț și pe Gheorghe din Daia, indiscutabili
calvini, să lucreze cele d’intăiu cărți de slujbă românești, cu
dogmă „curată": un Ceasloveț din 1687, o Rânduială a dia-
‘ Sânt amintite în averea Mitropoliei; Cipariu, Acte și fragmente?

p. 261; Mangra, o. c., p. 95.
1 An. Ac. Rom., XXI, p. 296 și urm.
3 Mon. Com. Trans., I. c., pp. 341-4, no. XCV.
4 An. Ac. Rom., XXI, p. 228.
5 Mon. Com. Trans., I. c., p. 486 și urm.; Cipariu, Acte și fragmente,
pp. 238-9; Cond. sfântă, n-le XXI-1I; cf. n-le XIX-XX.
6 Cipariu, /. c., pp. 264-5.
constvelor din același an și, în 1689, un Molitvenic, pe

lângă opusculul Povestea la 40 de mucenici. Altfel bun gos
podar, el făcu daruri Bisericii din Bălgrad, de mult lăsată în
părăsire pe vremea certelor dintre episcopi și protopopi *.
Primia să fie numai „Vlădica0 Românilor, al căror „pișpec“
se întitula Horty, ca și, după dânsul, Ștefan Veszpremi1 2.
Se găsise în sfârșit un om moale care știa să împace orto
doxia din inima lui cu calvinismul scos la iveală în toate
chipurile și Domnul muntean nu mai era aplecat să se înduș-
mănească pentru prefăcătoriile lui Varlaam cu aliatul ce câș
tigase în 1685.
V.
Biserica moldovenească de la căderea iui

Gheorghe Ștefan înainte» Noi^ lucrări literare
și tipărituri în Moldova. Mitropolitul Dosoftei.
în 1664, când veni 1întâiu că a^jiidiacon pe lângă arhiereul
său3— și, îndată, înlocui
~"i ca exarh pe Patriarhul Nectarie în
țerile de la Dunăre, —- apoi în 1669, când făcu cel d’întăiu
drum al săli în Moledova, Dosoftei a putut cunoaște la
Curtea lui Dabija-Voda, lan. ol
ă. care arătă uv
se aiaia la început
de ia. căl-
mvvpui un vai-
duros sprijinitor al elenismului și ortodoxiei represintate de
cucernicii oaspeți din Răsărit, pe un arhiereu român care
purta același nume ca și dânsul și avea aceleași gusturi de
cărturar, aceiași plăcere pentru tiparul în slujba legii, aceiași
hărnicie.
Dosoftei Moldoveanul, născut la 1624, era dintr’un neam
de negustori răsăriteni: tatăl său se chema doar Leontari,
bunicul Barila, iar mama Misira, toate nume care nu sună
1 Șincai, III, p. 206.

1 Cf. Bunea, Vechile episcopii, pp. 140-2.
3 Dosoftei, Psaltrea în versuri, prefața a doua; Nectarie, ’AvTi|5p7]aig,
Iași, 1682, Prefața.
392 N. lorga
tocmai românește1. Fiindcă el zice tatălui său „Leontar Bari-

lovici", fiindcă încă de la mănăstire știa, nu numai slavonește
și grecește, dar polonește și latinește, trebuie să se creadă
că neamul lui se așezase în Polonia, unde trăiau o sumă de
Greci și Armeni hrănindu-se cu negoțul, iar numele mătușii
lui, Stanca, și al unui cumnat, Șerbul, dovedesc că ai lui
se strămutaseră mai de mult în Moldova1 234; ei se socotiau,
spune un cronicar care a cunoscut pe Dosoftei, printre „ma
zili"'. Ca rudă a lui e pomenit un Chiriac Papara, Liovean’.
A petrecut câțiva ani poate la Schitul-cel-mare, slavo-româ-
nesc, din Galiția, dar mai ales la Pobrata, mănăstirea ră
masă un timp în uitare și aproape în părăsire, căreia însă
Vasile Lupu îi dădu la 1645-6 un nou zid de împrejmuire și i
va fi făcut și alte daruri, „văzând lucrurile mănăstirii înve
chite"567 și, adăugim, stricate de pe la 164Q5, după năvăliri
de hoți, beții, focuri, rămâind biserica doi ani și desco-
perită’.
La 10 Maiu 1658 Dosoftei era, de snMncă tânăr, episcop
de Huși, înlocuind pe Teofan, precum tot atunci Sava înlocui
pe Anastasie la Roman: lămurirea o putem găsi în căderea
lui Gheorghe Ștefan-Vodă, în fuga lui trădătoare; în vremea
unui Domn de la Turci, Gheorghe Ghica, bănuim un sinod
ca acela din 1600 «împotriva episcopilor pribegi8. Mitropolit
rămăsese încă Ghedeon, de și omul lui Gheorghe Ștefan și
1 Hasdeu, Arch. ist., IT, p. 118.

2 G. Popovici, Index Zolkieviensis, în Candela pe 1884, pp. 750-1;
Melchisedec, Cron. Rom., 1, p. 279.
3 Șt. Ciobanu, Dosoftei, Mitropolitul Moldovei, trad. Șt. Berechet,
Iași 1918, p. 75. Cf. lorga, Ist. lit. rom., I, pp. 370-1.
4 Neculce, p. 233.
6 Mărturia lui Dosoftei; Melchisedec, Notițe, pp. 163-4.
7 Ibid. Șoldan Vornicul și Gheorghe fratele lui Vasile-Vodă lucraseră
la clisearniță, la un turn și la trapezării, dar luându-și ca plată o parte
din avutul mănăstirii; zTnd.
8 Cf. Melchisedec, Cron. Hușilor, I, pp. 125-6; Cron. Romanului, I,
pp. 277-8.
agentul lui de odinioară la Moscova; tulburările moldovenești

din 1658-9, cu năvălirea Domnului mazil și cu scurta Dom
nie a lui Constantin Basarab, care, gonit de la Munteni, își
încercă norocul și în Moldova, dădură lui Ghedeon prilej să
se compromită și mai mult. Astfel el fu scos în folosul lui
Sava de Roman, călugăr de la Secu și ucenic al lui Varlaam,
lângă care i se și odihnește trupul, în margenea păreților
mănăstirii lui Nistor Ureche. Vasile Lupu, atunci la Cons
tantinopol sau, cum zice el „Vizantia“, își aduce aminte de
acest „molebnic“ al său, pe care-1 numise tînărul Domn Ște
fan, fiul lui Vasile, și, interesându-se de „pomana sa“ la
Neamț, el scrie noului Mitropolit astfel: „Fii Sfinție Ta ne-
voitoriu cu ruga și cu alte lucruri și trebi, precum vei cu
noaște că este mai bine spre folosul 'ftiului nostru, ca un
ocărmuitoriu, fiind Sfinția Ta spre parte trupească și sufle
tească cu inimă curată" l. în acest chip vjbosoftei, cleric
cult și de neam bun, căpătă epjsc&pia Romanului. El între-
buință banii săi, și alții pe carî-i putuse căpăta, pentru a
drege Pobrata, de unde pornise, mântuind trapezăria, făcând
o a doua pentru vară, dăruinc^v^șminte și altă zestre 1 23; mai
târziu, la 1677, el era s’o închine, „pre mâna" lui Dosofteiu
Patriarhul Ierusalimului, unde „sânt începuturile spăsăniii
rodului omenesciî^.
Răsăritean de bbârșie, avându-și rădăcini în Polonia, păs
trând tragere de inimă pentru această țară, Dosofteiu trăia
într’o vreme când râvna închinărilor se pornise din nou : la
1660 Hlincea, isprăvită de Ștefan, fiul lui Vasile Lupu,
trece la o mănăstire din „Rumelia"4; mănăstirea lui Teodor
Movilă din Burdujeni, înnoită de Costinești, fu supusă mă
năstirii atonice Sf. Pavel; apoi, încă de la început, va fi
fost închinată mănăstirea din Dealul-Mare, a „codrului la
1 Q. T. Kirileanu, în Revista Istorică, II, pp. 29-30.

2 Melchisedec, Notițe, p. 165.
3 Ibid.
394 N. lorga
șilor“, pe care o făcu Iani Hadâmbul ’ ; în sfârșit Duca-Vodă,

închinând Cetățuii sale, isprăvită la 1671, ca metoh al Ieru
salimului, Hlincea vecină, dădu ca despăgubire mănăstirii
„rumeliote" Andriano de la Argyrokastron biserica Sf. Ioan
Gură-de-aur, pe care o făcu la Iași în 16821 23. Dosoftei stătu
astfel, de la început, supt înrâurirea omonimului său grec,
care-1 sfătuia în chestii de dogmă și de canoane. Deci fiul t
'lui Leontari nu poate fi privit ca represintând același curent ro

mânesc ca și feciorul de țeran Varlaam. Iubirea lui însă
pentru lege, talentul de a scrie, în prosă și chiar în versuri,
într’o limbă pe care o stăpâniă acum mai bine, munca
lui pentru a da Moldovei un tipar nou, îl așează, nu numai
printre cei d’intăiu ierarhi ai Românimii, dar și printre cei
mai vrednici ctitori ai literaturii noastre
La 5 Ianuar 1664 muria Mitropolit Un Ghedeon,

poate altul decât cel vechiu, pe^care șrem de ce l-ar
fi adus înapoi Istratie-Vodă Dabija, u )n, de postrig
din Secul, unde a dăruit o Evanghelie slavonă, scrisă de
„pisețul" Daniil, la 14 Marjei 664, și unde e îngropat supt
o piatră fără inscripție, — îi luă locul, țiindu-1 vre-o șepte
ani4, căci numai în 1671 Dosoftei se întâlnește în Scaunul
arhiepiscopal 5. Poate însă că el urmase lui Ghedeon încă de
la 1670, căci în ûa de^b Ianuar 1671, Duca-Vodă, om la
com și crud cu boierii, dar evlavios, darnic pentru cele sfinte
— a făcut, după modelul Trei Ierarhilor, pe deal de-asupra
lașilor, eleganta mănăstire Cetățuia, încinsă cu un fin brâu de
sculpturi —, scria „fraților" de la Liov să-i tipărească „400
1 lorga, Inscripții, II, pp. 106-7, no. LXI.

* Cf. N. Costin, pp. 7, 24 ; lorga, Inscripții, I, pp. 13-4, no. VII; II,.
pp. 108-9, no. LXIII; pp. 131-3, no. XV; Melchisedec, Cron. Rom., I,
pp. 280—1. Clopotele Cetățuii, turnate în Danzig, sânt din 1669.
3 lorga, Inscripții, I, pp. 31-2, no. 68.
4 Pomenit încă la 15 August 1670; Melchisedec, Cron. Rom., I, p.
282. Cf. același, Notițe, pp. 23-6.
de Psaltiri după cartea ce adaug aici, scrisă cu litere sla-

vonești, dar în limbă românească, ca să poată înțelege mai
lesne poporul, care nu știe slavonește, precum și o carte Ca
zania, cu întrebări și răspunsuri" — deci un fel de Catehism
ortodox — „în scrisoare românească", ce trebuie să iasă nu
mai în două sute de exemplare, spre „învățătura creștinilor,
răspândirea măririi lui Dumnezeu", — căci, spune Vodă, sau
Mitropolitul care dictează în numele său pisarului leșesc, „prin
cărți sfinte se împrăștie credința pravoslavnică și din ele-și
scoate Biserica lui Dumnezeu știința și așezămintele"
La Liov însă nu se găsi o primire bună pentru această
propunere. Atunci Domnul se îndreptă către călugării de la
Uniev12, alți tipografi, și la aceștia apărea, numai în 1672-3
însă, după căderea din Domnie a lui Duca și în mijlocul tul
burărilor războiului dintre Poloni și Turcipminunata carte de
versuri, nouă în țesătură și plirâg. de energie concisă, carte
lucrată în curs de cinci ani d^Qtte, care e Psaltirea în ver
suri a lui Dosoftei, în stare ea singuraâ-i asigura gloria li
terară : și astăzi se cântă versuri difitr’însa de copiii care
străbat cu steaua străzile ôrașelor noastre năpădite de alte
datini și stăpânite de alte gusturi3.
Gândul lui Dosofti însă mai mare și cu totul nou :

voia să puie în ‘manile preoților cartea românească de slujbă,
apărându-se împotriva ortodocșilor tipicari cu vorbele cunos
cute ale Apostolului Pavel, pe care le întrebuințau și calvinii,
precum și cu acelea, mai puțin răspândite, ale lui Marcu de
Alexandria 4. Dacă Psaltirea lui e numai pentru învățătură, el
trecu îndată la alte cărți, care trebuiau să smulgă calvinilor
unul din cele mai firești și mai puternice mijloace de pro-'
pagandă. Călugării de la Uniev îi trimeteau odată cu Psalti-
1 Hurmuzaki, Supl., II ’, pp. 84-5, no. LI.

2 V. P. Panaitescu, în Revista Arhivelor, II.
8 Cf. lorga, Ist lit. rom., I, p. 375 și urm.
4 Prefața ediției a doua din Liturghie; Bianu și Hodoș, B ’ib l. română,
I, pp. 262-3 ; no. 77.
396 N. Iorga
rea în versuri, care avea la sfârșit Crezul în slavonește, ver- 1

sificat, al Sf. Ambrosiu de Milan și Augustin de Hippona,
și un Acaftisteriu românesc și el, dar cu titlul mai mult sla
von: cuprinde Paraclisul Maicii Domnului, canonul din Sâm
băta Paștelor, cu întreaga slujbă de seară în românește, „ca
nonul la toți sfinții den paraclis**, rugăciuni pentru cine
merge la cuminecătură '. Cărticica fu așa de mult căutată,
încât peste câtva timp trebui să se dea o a doua ediție, în
tr’o cărticică în-12, din care nu mai avem niciun exemplar
complect* 2.
Lucrul lui Dosoftei fu zăbovit de împrejurările neprielnice

ale războiului. Mitropolitul, împreună cu noul episcop de
Roman, Teodosie3, cu Serafim, trecut JÎK1667 de la Huși
și Rădăuți, în locul Putneanului Teofan4, și cu noul episcop
al Hușului, Ioan, călugăr de la Secul 56, se afla în tabără Tur
cilor, în Iunie 1673 8. Când noul Domn, Ștefan Petru sau
Petriceicu, un iubitor de creștini, fără multă chibzuială însă,
luă hotărârea de a trece la Poloni în lupta de la Hotin, el
era sigur de învoirea lui Dosoftei. Turcii rămîind însă în
stăpânirea Moldovei, pe care Ștefan nu putu s’o ție decât
scurt timp, cu ajutor polon — Decembre 1673 până la Ia-
nuar 1674 — , Vlădica trebâi să fugă împreună cu el. Când
se întoarse apoi, în Domffia lui Dumitrașcu-Vodă Cantacu
zino apărat de Tatari, el găsi un alt Mitropolit, care nu era
altul decât Teodosie de Roman. Fostul Mitropolit nu cuteză
să iasă din mănăstirea Sf. Sava, unde îl apăra autoritatea
prietenului, Patriarhul de Ierusalim 7 ; el stătea aici ca
’ Cf. și Melchisedec, Cron. Rom., I, pp. 300-2.

* Iorga, Ist. lit. rom., 1, p. 386 și nota 9.
8 Melchisedec, Cron. Rom. I, pp. 302-3.
4 Acesta moare la 1670; Wickenhauser, Radautz, p. 29.
5 îngropat acolo; Iorga, Inscripții, I, p. 32, no. 70. Cf. Cron. Hușilor,
I, pp. 131-2.
6 Iorga, Ist. lit. rom., I, p. 371, nota 4.
7 N. Costin, pp. 12-3.
într’un fel de închisoare onorabilă, — soarta Vlădicilor ma

ziliți pentru motive politice, — și de acolo nu-1 scoase de
cât ieșirea din Domnie a lui Dumitrașcu-Vodă. încă din 7185
— 1676-7 — supt Antonie-Vodă Roset, Dosoftei, ca „Mi
tropolit al Sucevei", împreună cu Ioan, trecut la Roman, cu
Serafim de Rădăuți și cu noul Hușean Calistru ', închină
mănăstirea sa Pobrata, la care se făcuse ctitor nou, către Sf.
Mormânt, pomenind și pe Domnul din Scaun, pe „cinstita"
lui Doamnă, Zoe, și pe „iubiții fii ai lor" 2. Cât despre Teo
dosie, el mai trăia la 1697 în Focșani, îndeletnicindu-se cu
gospodăria sa de mazil3.
Rămânând asigurat în Scaun, având peste puțin, din No
vembre 1678, în Domnia Moldovei pe ocrotitorul care-1 fă
cuse Mitropolit, Dosoftei luă iarăși șirul tipăriturilor româ
nești. Data aceasta, el nu mai ceru să i retipărească lucră
rile peste hotare, ci căută a-și Tafee, cu banii Domnului ce-i
stătea în ajutor la toate, o tipografie îh^'țâră. Slova o căpătă
de la Patriarhul cel nou al Moscovei, Ioachim, care abia în
cepuse el însuși lucrul cărților slavone curate, de care avea
nevoie Biserica lui, în sfârșit liniștită. Va fi avut mijlocitor
pe acel Nicolae Mileșcu, foșh^școlar la Trei Ierarhi, fost se-
cretariu la capuchehauT'moldovenesc din Constantinopol, fost
al doilea sau al treilea Spătar și ajutător, din partea lui Ghica-
Vods, al „Craiului" Acațiu Barcsai, fost favorit a lui Ștefan-
Vodă Lupu, în sfârșit, care-1 „însemnă" la nas pentru în
țelegerile sale trădătoare cu „Cârnul" Constantin-Vodă. După
ce întâlnise pe Gheorghe Ștefan pribeagul și mersese pentru
afacerile lui până la Stockholm, unde dădu în „Enchiridion
sive stella orientalis occidentali splendens" o mărturisire de
credință ortodoxă, în care, ca și în „Scutul" lui Dosoftei
de Ierusalim, se înlătura orice element calvinesc furișat de la
1 La mijloc între el și Ioan fusese și un Sofronie; Melchisedec, Cron.

Hușilor, I, p. 136 și urm.
* După Candela pa 1885, p. 147 și urm., în Melchisedec, Notițe, p.
162 și urm.
8 lorga, Studii și doc., VII, pp. 321-2, no. 23; p. 323, no. 30 și not”’
398 N. lorga
Lukaris încoace ’, și până la Parisul lui Ludovic al XlV-lea,

Milescu, ne mai având de lucru în Apus după moartea
Domnului său, la 1668, trecu la Ruși. Nicolae Spătarul slujise
la „biuroul ambasadorilor", în care se afla la 1674, lucrase
la Moscova, începând din 1672, mai multe cărți de cunoș-
tinți elementare care lipsiau până atunci Rușilor — a scris și
despre tâlcuirea proorociilor 12 și despre sibile — și călătorise
pentru Țar până în Siberia și la granițile „Chitaii" depărtate.
Se împrietenise și cu Paisie Ligaridis, care voia să-i lase în
1673, când nădăjduia să poată pleca în Palestina, casa-i din
Moscova 3, și mai târziu Dosoftei de Ierusalim îi ceru — la
1689 — o descriere grecească despre China, și din raportul
lui Milescu mai ales redactă Hrisant, nepotul Patriarhului,
acea carte despre „China Supusă", aceaQKiTaca SouXeâouaa,
care s’a tipărit numai în zilele noastre 4.
Prin Spătar, întors din China, se căpătară literele rusești
mărunte, rotunde aduse de diacul Ionașco al lui Bilăi, deci
Bilevici5, cu care se începu tiparuPearților românești la 1679,
de meșterul rus Vasile Stavmțchi, ajutat, pentru săpăturile în
lemn, de faurul român sau țigano-rontân Stancul, și, pe lângă
ei, de un Mitrofan, din^noua mănăstire de cărturari a Bise-
ricanilor, care dădu și RusTbi7 un episcop, pe Pahomie de
Voronej6, și de ucenicii săi Ursu, Nicojae și Andrei.
în aceste împrejurări se tipări în Iași, la 1679, cea d’intâiu

Liturghie în românește, „Dumnedzăiasca Liturghie" a lui Do-
1 Enchiridion se află în „La perpetuite de la foy de l’Eglise catholi-

que touchant l’Eucharistie“, Paris 1669, II, p. 50 și urm.
2 Cf. Ist. Ut. rom., I, p. 365 și urm.
3 Chrys. Papadopulos, Ilarp. 'Isp., p. 168.
4 Ist. lit. rom., I, p. 368. Cf. apoi, pe lângă lucrarea d-lui P. P. Pa-
naitescu, în Melanges ale Școlii Române în Franța, III. 1925, și notele
d-lui C. C. Giurescu, în An. Ac. Rom., 1927, ediția, dată de mine, în
Bulletin de la section historique de VAcademie Roumaine, pe 1929,
a operelor lui inedite.
5 V. Silviu Dragomir, o. c., p. 42 și urm.
6 Melchisedec, Notițe, p. 76 și urm.
rzî
softei, cu materialul liturgic tr< s din grecește, și nu din

slavonește, după obiceiu, ca un „dar limbii rumânești" și, în
—■ în format mic, pe care o îngriji tipograful român Nico

lae '. Ea cuprinde și o sumă de molitve, la sfințitul antimi-
selor, la prinosul roadelor, la „aria cia cu pâine", la „culesul
viilor", la vinul pus în cramă, la cuminecătură, la colive, la
„blagoslovitul mățășorelor la Duminica Floriilor" ; apoi Ca
zania la Joia Mare, un „cuvânt de învățătură", slujbe de ve
cernii și de utrenie, „otpustulu", denii, polunoștința, „văzglă-
șenii" de Paști12. în al doilea an,.Mitropolitul, ca odinioară
Coresi Ardeleanul, și pentru același moti^ga să împace ju
decata cea nouă cu prejudecățile ^&e vechi/ale altora, și cu
aceiași îndreptățire — că „grădina încuiată și fântâna pecet
luită, de dânsele de-aniândoaâ @®^folosu-i“ —, se publică o
Psaltire slavo-română, ’frââtfcăi.j după Biblia lui Ieronim, cu
adaus de rugăciuni, într’o foarte frumoasă limbă românească,
în 1681, Dosofteiu dă un „Molitvănicu de ’nțălesiî", cu „tai
nele svintei Besiarici, cu eteri le să face spăseniia nostrâ a
creștiniloru", Molitve^. întreg, afară doar de acele molitve,
speciale și locale, care se dau întâiași dată în anexele la a
doua ediție din Liturghieriu, unele din bucăți fiind alcă
tuite de Mitropolitul însuși, ca acea rugăciune pentru ploaie
pe care a scris-o, cum însuși spune cu acest prilej, la 23
Iunie 1674, în Cetățuia lui Duca-Vodă. Un Octoih, din care
s’au păstrat numai câteva foi, va veni la rând după 16833. Pari-
1 Bianu și Hodoș, Bibliografia română, 1, pp. 262-3. Cf. Silviu

Dragomir, o. c., pp. 41-5 (se pomenește un Molitvenic mic, până atunci
necunoscut, pe lângă cel mare, „Prologurile", „Parimiile", și Psaltirea) și
memoriul mieu despre urmele lui Dosofteiu la Upsa’a în An. Ac. Rom.,
1926.
* Iorga, v. ibid., p. 262,
3 Ibid., I, p. 263, după Melchisedec, în Rev. p. ist., arch. și fii., I,
p. 275. Cf. Silviu Dragomir, o. c., pp. 44-5.
400 N. lorga
miile preste an, date de „tiparnița țărâi“ la 1682, în Octombre,

care începe cu lauda în versuri a Domnului și a lui Ioachim,
Patriarhul dăruitor de tipar, cuprind, pe lângă traducerea unei
părți din Scriptura Vechiului Testament, care se cetește în
biserică, în timpul postului mare, și „canoane" din Triod,
Penticostariu și Mineie. în același timp, de la 1682, pentru
cetire însă, nu pentru întrebuințarea în biserică, se începea
ediția Vieților de Sfinți pe care, din slavonește, cât și din
grecește, Dosoftei începuse a le traduce de mult, supt
Gheorghe Ghica '.
Când Polonii năvăliră iarăși în țară după despresurarea
Vienei, în Decembre 1683, și luară cu dânșii pe Duca-Vodă,
pentru a pregăti o stăpânire de trei luni lui Ștefan Petriceicu,
Dosoftei merse la Moscova pentru supunerea țerii către Muscali.
Rămase Mitropolit și după plecarea lui ^Ștefan-Vodă, și găsi
vorbe bune pentru Dumitrașcu Cantacuzino, *care fu numit
atunci a doua oară. Sfinți și pe Constantin-Vodă Cantemir,
biet om bătrân, care nu prea. înțelegea mult din cărți și nici
n’avea aplecare să cheltuiască pentru ele, chiar dacă ar fi
fost ca părintele Vlădica să-l puie >i pe dânsul ca și pe
Duca în rândul celor mai mari împărați binefăcători ai Bise
ricii. în 1686, însuși regele polor. Sobieski, cu care era în
țeleasă toată partida Costineștilor — Miron Costin, marele
cronicar și autorul de versuri, de poeme despre Moldova,
în limba polonă, își creștea copiii la Iesuiții din Iași1 2*, iar
Grigore Hăbășescu Hatmanul, în numele lui și al altor boieri,
făcea, la 30 Mart 1673, o profesie de credință curat catolică,
declarând că așteaptă tot binele Creștinătății de la Papa8 —
1 Două din cărțile ce a întrebuințat, o „Culegere de istorii" și BiSXtov

xaXooiisvov ’ExXoftov din Veneția, 1663, se află încă azi la Academia Ro
mână, și ele cuprind însemnări de ale lui; cf. Ist. lit. rom., 1, p. 388
și urm.
2 Pentru aceasta, v. lorga, Studii și doc., I-II, p. 54 și urm.; același,
în Conv. lit. pe 1907.
8 I. Ardeleanu, Istoria diecesei române greco-catolice a Oradei-
Nlari, I, p. 122.
întră în țară și ținu câteva ziie lașul, din care fugise Vodă-
Cantemir. Marele lui plan de a păstra Moldova, izgonind pe
Tatari, se zădărnici însă prin neizbânda expediției făcute de
dânsul în Bugeac'; Polonii trebuiră să iasă din Moldova, nu
fără oarecare rușine și multe suferinți \
Dosoftei va fi venit cu icoanele înaintea cuceritorului
creștin, și el crezu deci că nu mâi poate să rămâie în țară:
luând cu dânsul odoare, odăjdii, documente ale Bisericii
moldovenești, ba chiar și moaștele Sf. Ioan cel nou, crezând
deci că are dreptul a duce cu el toată zestrea de veacuri a
Mitropoliei, pe care o despoia acum, după ce până acolo o
ilustrase, el plecă în suita lui Sobieski, de la care așteptase
mântuirea. Ca o pedeapsă pentru această faptă nesocotită, nu
se mai putu întoarce niciodată în țară.
Neapărat că un sinod strâns dfe Cantemir trebui să ieie în
cercetare fuga lui Dosoftei, părăsirea de Scaun, despoiarea
Bisericii, păcate din cele mai grele pe, câre le poate săvârși
un arhiereu. Se ceru amestecul Patriarhiei, și delegați de-ai
Bisericii celei Mari de la Țaff ’ i luară parte la caterisirea
și afurisenia unui Mitropolit fugise cu un rege catolic12,
Dosoftei fu numit atunc p polon în părțile rusești, la
Zolkiew, de unde, cu t ,,strigătele lui cu inima în năcaz
și strâmtoare", cu toaur marile lui speranțe- de întoarcere
acasă3, nu se mai clinti; cu bogăția veșmintelor arhierești
furate din Moldova, el obișnuia să se îmbrace pentru a
sluji cu pompă la zile mari și regale, și atunci nobilii noii
sale patrii, deprinși cu simplicitatea grosolană a necărtura-
rilor Vlădici ruși, rămâneau uimiți, văzând „frumoasa țere-
monie ce era în Biserica țerii noastre"4. Traducea, și acolo,
din grecește, pentru noii stăpâni: Epistolele lui Ignatie Teo-
soful, Simion de Tesalonic, Cuvântările lui Ioan Hrisosto-
1 Cf. lorga, Studii și doc., XI, p. 161 și urm. Pentru drumul la Mos
cova, Silviu Dragomir, o. c.. pp. 45, 133 și urm.
2 Mențiune la Neculce, p. 233; cf. N. Costin, p. 36.
3 Silviu Dragomir, o. c., pp. 48-9.
4 Neculce, l. c. 26
402 N. Iorga
mul *. în mari suferințe, abia alinate prin necontenita muncă

literară, se stângea la Zolkiew în ziua de 23 Decembre 1694
acela care de atâția ani vorbia numai de „pribegia lui“1 23.
Acest fugar, sortit să’ mântuie în păreri de rău, departe

de țara sa, pe care n’o văzuse de peste douăzeci de ani,
îndeplinise însă prin cărțile sale, nu numai o însemnată operă
literară, dar, în același timp, începuse o adevărată revoluție
bisericească, din cele mai potrivite cu timpul și mai folosi
toare pentru desvoltarea neamului.
Ceia ce spuseseră deslușit, din spirit calvin, primit cu voie
sau fără voie, Vlădicii ardeleni, în tipăriturile lor pe limba
poporului, ceia ce îngânaseră încă sfios un Varlaam, un
Ștefah al Ungrovlahiei în „cărțile românești" publicate de
dânșii, se proclama, se trâmbițăt/^cufn în auzul oricui, cu
puterea unei convingeri ce stăpânește viața.-întreagă. Liturghia
se dă la lumină prin tipar, spune titlul însuși, ca „să ’nță-
liagâ toțu spfăjseniia lui Dumnedzău cu întreg înțăles". Do
softei gonia astfel pe calvini, la cari se gândește când apără
cultul sfinților făcători de minuni, în prefața „Proloagelor"
sale, din cea mai puternică a lor cetățuie, și dădea cartea
sfântă, ca hrană sufletească, de cetit și de ascultat în bise
rică, mai ales — căci în popor erau așa de puțini cei cărora
putea să li folosească de-a dreptul! — unui popor întreg.
Ceia ce, prin ascunzători de mănăstire, lucraseră, după pri
ceperea lor, un Rafail de Dragomirna, tălmăcitor la 1661 al
unui Paraclis, un Stoica, de la care avem, în manuscript, un
Molitvenic din 1669\—ieșia acum la lumină, spre folosul
multora, în forma dată de Mitropolitul Moldovei. Și aceste
1 Silviu Dragomir, o. c., pp. 50-2.

2 Ibid., o. c., pp. 54 și urm.; cf. același în Convorbiri literare, XLV,
p. 1131 și urm.
V. Candela, l. c. Cf. Iorga, Ist. lit. rom., I, la sfârșit și II, începutul
(și după lucrarea d-lui Șt. Ciobanu). Povestea amănunțită a exilului în
Silviu Dragomir, o. c., pp. 46 și urm. 139 și urm.
3 V. Gaster, Chrestomatia, I, pp. 175 și urm. 178 și urm.
cărți erau sigure^și curate, controlate cu originalele elinești,

traduse de-a dreptul după acestea, fie și cu atâtea scăpătări
de graiu, cu atâtea nedibace imitații ale formelor străine’.
„Slovenii" nu mai erau dascălii și stăpânii; din același izvor
luaseră și ei mai de mult, de același izvor se apropia acum
și neamul nostru, pentru a-și sătura setea de Scriptură. Tot)
x ce venia din trecutul slavon nu mai avea acum același preț
ca mai înainte, o revisuire generală sau mai bine o nouă
formă a întregii literaturi bisericești pe temeiul cercetării
răbdătoare a celei d’intăiu tradiții scrise — până la evreiește
e adevărat că nu se urcau noii tălmăcitori, ca aceia cari, în
Ardeal, dăduseră Palia din 1582 sau Noul Testament, Psal
tirea din 1648-51 se impunea.
Tipăriturile Mitropoliților munteni Varlaam

și Teodosie.
îndemnându-se din munca roditoare ce se cheltuia în Mol
dova, Mitropolitul muntean Varlaam se gândește și el a în
cepe tipărituri, ca în vremile luminate și fericite ale lui Matei
Basarab. Deocamdata^ftu se încumetă a preface în româ
nește părți din Scriptură, dar el plătește unor „dascăli",
dintre cei de limbă slavonă, tot mai rari și mai slabi, să-i
traducă o lucrare, ieșită la Liov, a lui Ioanichie Gale-
tovschi, arhimandrit de Cernigov, și ea apare la 1678, cu
planșe săpate de Rusul Ivan Bacov — și tiparul era de formă
rusească, luat din Moldova, fără îndoială—, „Cheia înțelesului",
cuprinzând un număr de lămuriri pentru cei ce voiesc să
înțeleagă mai adânc cărțile sfinte. Era încă un început slab,
o cărticică aleasă întâmplător, mai mult dovadă de ambiție
decât de înțelegere.
1 V. memoriul mieu citat despre exemplarul din Upsala al Liturghiei.

404 N. lorga
Dar iată că Domn ajunge Șerban Cantacuzino și că Teo-

dosie Mitropolitul vine de-și iea locul lângă dânsul, cu în
voirea Patriarhului constantinopolitan care-și arogă cu acest
prilej dreptul de a cita și judeca, de a scoate și a numi pe
ierarhii noștri '. Fratele noului Domn, Constantin, e un om
foarte învățat, de o cetire și de o erudiție unică, fost șco
lar al lui Gherasim Cretanul și al lui Dionisie, cultivat apoi
la școala înaltă din Padova 1 2; știe—dacă nu mult slavonește,—
grecește, elinește, are o frumoasă bibliotecă pe care a cules-o
răbdător în vremea petrecerii sale prin Apus, bibliotecă din care
se mai culeg din timp în timp cărți răzlețe. Nepot de fiică al
lui Radu Șerban, el se simte, cu toată obârșia grecească a
tatălui său, Român și urmaș al Domnilor Țerii-Românești.
spune el, e a se vedea „atăta micșorare și călcare rodului

nostru cestui rumănesc, carele ■ odata și elu numărat între
putearnicile neamuri și între tarii oameni să număra, iar
acumu atâta de suousu si^de^cărătiî iaste. căt nice învătă-
obor învărtindu-se și înfășurăndu-se, de la streini și de 1a.

varvari, doară și de la vrăjmașii rodului nostru, cer și să
1 lorga, Câteva știri nouă relative la legăturile noastre cu Bise

rica constantinopolitană în a doua jumătate a secolului al XVII-lea,
în „An. Ac. Rom.“, XXXVIH, p. 4 și urm.—Judecata o făcuseră, cum am
spus la pagina 385, episcopii și egumenii de țară cu delegații patriarhali,
Ienachi Porphyrita, Marele Logofăt al Bisericii, și Anania, Mitropolit de Ma-
roneia și exarh de Rodosto; ibid., p. 5. Restabilirea se face la 26 April
1679.—O afurisenie a lui Teodosie, în Rev. Ist., VIU, p. 41.
* lorga, Operele lui Constantin Cantacuzino Stolnicul, București, 1931,
pp. 11-2. Cf. lorga, Ist. învățământului, p. 35 și urm. Cf. Rev. Ist., XI,
p. 133 și Tagliavini, în Revista filologică, I, 1-2.
împrumutează, și de carte și de limbâ și de învățătură. O

grea și duroasâ întâmplare !... Căt neștine va putea pentru
ea să ajute roduliî și fealiulu lui, datoriu iaste, și măcaru o
scănteae, cătră atâtea mii ale altora focuri mari ce să vădu,
zgăndărăndu, de a lumina dentr’un tăcîunași cătîî de mieu,
încă neștine a o lăsa și a să lenevi de a nu o mișca, nu
trebue“. „Zmăcinarea și măcinarea ce păgăneștile porunci
fac“, „oștile, răpirile, hlăpiile“ îl dor, și el ar vrea prin orice
mijloc —, și știe bine că niciunul nu e mai potrivit decât
eultura în limba lui —, să ridice neamul decăzut și cufundat
în așa de des întunerec.
Ei a fost deci îndemnător la tipărirea de cărți românești,
și gândul lui îl simțim în acele prefețe care poartă iscălitura
lui Teodosie și stau înaintea cărților tălmăcite de „dascălii"
cari se tocmesc și se plătesc și revăzute de tineri boieri cu
creștere bună, ca frații Greceni :< Șerban, încă numai al doilea
Logofăt la 1688, și Radu, care, până% ^/ ajungă cronicarul
domnesc al lui Constantin Brâncoveanu, nu putea alipi niciun
titlu de numele său. înțelegem de unde pornesc tendințile
de a pune la îndemâna preoților, a diaconilor și a oricărui
credincios cărțile lui Dumnezeu și cărțile Bisericii: „Bine ar
fi "și de mare folos căndu fieșucarele în osebită limbă a sa
<0 aru auzi [Liturghia] șî,d arii înțeleage (măcaru și altă slujbă
a Besearecii) ...A auzi tuturor den fire și de obște datîi
iaste, măcaru în streină, măcaru într’a lor însaș limbă ; iară
a o înțeleage, unii numai săntu, și maî vârtos cei numai ce
răzmați sântu întru învățătură și ostenescu înoptăndu și
mănecându pe cetaniia cărților... Mulți, de nu mai mulți
preoți și alaltîi cinu beserecescu de a cunoaște orănduiala
și țeremoniile ei, cum a să sluji trebue și fieștecare la vrea-
mea ei de a să zice și de a să glăsui, putincioși nu săntu
să 1 dea la toți dumnezăescul cuvăntu... Pănă în zioa de
astăzi n’aii rămașii niciun neamu, nicio limbă (măcaru și
varvară și carii la ceale de apoi hotară ale lumii depărtați),
1 Până aici din prefața Liturghiei muntene din 1680. Celelalte din
prefața Bibliei de la 1688.
406 N. lorga
ca să nu citească întru a lor limbă dumnezăiasca Scriptură...

Nu sântu tainele credinții noastre ca ale Elefsineaniloru —
misterele de la Eleusis —, „să zacă ascunse și închise, ce
toți să cade să ia darurile ceale bogate ale lui Dumnezău
pentru spăseniia lorii".
Astfel ieși întâiu o carte de Liturghie, în tipografia Mi-
tropolitului Teodosie, lucrând la dânsa călugărul Inochentie
și Chiriac ieromonahul, ucenici ai Moldovenilor; se spune
în titlu chiar că „s’au datii în lumină întru folosulîî tuturoru
preoților și diaconilor, ca să poată pe lesne cunoaște de a
sluji cum să cade"; dar în românește sânt numai recoman
dabile către cel ce slujește, tipicul, iar nu și rugăciunile:
„Liturghia toată", spune Mitropolitul, sau cel ce scrie pentru
dânsul, mai respectuos de tradiție decâK, îndrăznețul înoitor
Dosoftei, „a,a o prepune pre limba noastră și a o muta, nice
am vrutu, nice am- — cutezat", k— pentru neîndestularea Klimbii,
“-K"
pentru „lipsa dascăliiloru", adecă a cunoștințelor mai înalte

în cler, pentru „neînțeleagerea năroadetdr" de rostul cel ade
vărat și adânc al Bisericii simbolice, dar și — adecă înainte
de toate — „pentru neobiciaiul Besearecii noastre, ce pănă
astăzi s’au ținut". Altfel, această publicație de concurență și
de apărare împotriva unui curent românesc prea hotărât
cuprinde același material liturgic ca și tipăritura lui Dosoftei.
Urmă o Evanghelie cu textul înoit, lucrată de Chiriac

singur, la 1682. Nu e numai pentru cetire, ci și pentru
slujbă, și se spune că a „îndereptat-o“ și „așăzat-o", în ve
derea acestui scop, puind-o înaintea tuturor celor ce voiesc
să cetească, dar mai cu samă în mâna clericilor, alt frate
domnesc, Iordachi Cantacuzino. Apostolul din 1683, cuprin
zând și „Faptele Apostolilor" și Epistolele lor, tipărit „întru
folosulu și înțeleagerea pravoslavnicii rumăneștii Beseareci",
— altă lucrare a „știuțiloriî și învățațilorîî carii s’au întăm-
platu dăscăli", are și el un un scop practic. Iar pentru cetirea
singură se pregăti, printr’o îndelungată cercetare a tradu
cerilor mai vechi, între care și a lui Nicolae Milescu, ră
masă inedită ’, prin apropierea lor de textul grecesc și

versiunea Septanților, Biblia întreagă. Lucrează la • dânsa un
arhiereu grec așezat de mai mult timp în țară și cunoscător
de românește, Qhermano de Nisa, Nisis (Nîoovjc), apoi,
neapărat, Grecenii, iar ca ultim și de căpetenie revisuitor
Stolnicul Constantin Cantacuzino. Această măreață lucrare,
pentru executarea tipografică a căreia se aduse din Moldova
ajutătorul lui Dosoftei, Mitrofan, pe care acesta-1 făcuse pe
la 1683 episcop de Huși, ieși într’un strălucit volum la 1688,
fiind pe sfârșite tocmai când Șerban Cantacuzino, care sprijinia
ca Patriarh de Constantinopol pe Dionisie Seroglanul, ruda sa,
era afurisit de rivalul acestuia Iacob, în curând silit a fi
oaspete al Domnului Moldovei2, și e cel d’intâiu document
sigur de limbă literară stabilită pe înțelesul tuturor Româ
nilor și la înălțimea oricăror concepții generale omenești.
* lorga, Irt legătură cu Biblia de la 1667 a lui Nicolae Milescu, în

„An. Ac. Rom.", XXXVIII.
1 V. memoriul mieu din „An. Ac. Rom.“, XXXVIII, 1,pp. 10-11 și Hur
muzaki, XIV, pp. 256-7, no. CCCXXIV; pp. 268-70, n-le. CCCXXXV-VI.
PARTEA a Vil-a.
LUPTA INTRE
STRICTA ORTODOXIE GRECEASCĂ
și
NOUL ASALT AL CATOLICISMULUI,
cu
STĂPÂNIREA LIMBII POPORULUI
IN BISERICĂ.
înrâurirea Patriarhului erusalim;

lupta lui cu catolici^ 1 și încercările
catolice în Principate.
Dosoftei se lăuda că lucrăr a isericești, în care nu
mai era nimic exclusiv slavon, sânt făcute după tipicul Sfân-
tului Munte și al „Marii Biserici". Cărțile muntene au toate,
în titluri și în prefețe, însemnarea că sânt scoase „pre izvod
grecescu"— Liturghia—, „precum umblă [cartea] cea elli-
nească" — Evanghelia „după orănduiala și urmarea gre-
după adăvăratiî izvodii grecescil"
cescului tipic", „după grecescu"—Apostolul;
Biblia se dă la tipar numai cu „voie de la sfânta și muma
noastră Beseareca cea Mare". Cum se vede, elenismul bise
ricesc ne cucerise întâiu, supt leremia și Nichifor dascălul,
prin ierarhie, apoi, pe vremea lui Teofan, prin canoane și,
în același timp, prin tot mai desele închinări de mănăstiri,
iar acum, la noi ca și la Moscova, el lupta pentru înlăturarea
totală a slavonismului și întemeiarea prin noul biglotism
româno-elin a unei nouă înrâuriri grecești în literatura și
slujba bisericească. Reforma canoanelor de Mihnea sau Mihail
Radu, care discută inovațiile sale cu Patriarhul din Constau-
410 N. lorga
tinopol J, sânt redactate în grecește și în ele Biserica noastră «

apare ca și în pretențiile aceluiași Scaun patriarhal la resta
bilirea lui Teodosie, ca o anexă a Ecumenicului, ceia ce nu
fusese niciodată.
întru aceasta, a avut însă cel mai mare rol Dosoftei Patriarhul,
„tizul" Mitropolitului Dosoftei1 2. Mult timp din anii câți a
fost Patriarh al Ierusalimului, l-a petrecut el în Țara-Româ-
nească sau în Moldova. Era la București în Februar 1670,.
la Buzău, Focșani, Iași în Maiu următor; din Constantinopol,
unde plecase, el veni în Țara-Românească ’n toiul iernii
anului următor. Drumul de la București la Iași îl făcea în
Maiu-Iunie 1673; în 1674 îl găsim și prin Banat, la Beci-
cherec, de unde merge la Belgrad. In Decembre 1677 trecea
Dunărea spre Capitala munteană, reședință a lui Duca-Vodă.
în al doilea an de Domnie al lui SHbah-Vodă, Patriarhul își
făcea obișnuita călătorie la noi în Maiu. 168034 5. Apoi veni
numai după șese ani, în April 1686, țfentru amândouă țerile \ <
In Iunie 1693 el vindea drepturile Scaunului său, asupra
mănăstioarei sărăcite de la Polovraci, printr’un act scris
românește, cu singura intitulare greceascăs.
„Văzând pe Moldoveni -tă au tipografie", scrie el, „iar
Grecii nu, muriam de năcaz." Plăti în 1680 lui Mitrofan
să-i facă una, și acesta’^M'ălugăr harnic, care știa și elinește,
se prinse. Litera costô sută de lei numai, și la 1682 putea
să apară cea d’intâiu lucrare a lui Dosoftei.
Acesta voiă să lumineze Răsăritul de limbă grecească t

asupra ortodoxiei, să lămurească nesiguranțele, să înlăture
1 V. lorga, în Două contribuțiuni la istoria bisericească a Româ

nilor, XXXVIII.
* Care el îi zicea așa; Bianu și Hodoș, Bibi. Român., I, p. 213.
3 Cf. și episcopul Iacov Antonovici, Documente bărlădene, IV, pp.
118-9 (August 1680). 4
4 Lista, după Lebedev, Istoria Bisericii greco-răsăritene (rusește),
Petersburg, 1903, la Chrys. Papadopulos, AoaiOeo;, pp. 56-8.
5 Ștefulescu, Polovragii^ Târgul-Jiiului, 1906, p. 63 și urm.
îndoielile, să răspingă orice amestec de eresie. Avea în ve

dere pe calvini, dar, mai mult decât pe dânșii, pe catolici,,
pe cari Sobieski, marele rege polon, și înrâurirea francesă
în Orient îi sprijiniau din răsputeri. în 1684 frații Lichudis
discutau la Liov cu Iesuiții, de față fiind și DomnuL
prins al Moldovei, Duca-Vodă, și credeau că i-au învins ls
dar îi găsiră și la Moscova, unde ambasadorul austriac se
lăuda că li-a căpătat voia de a locui statornic* 23458. Simion
Poloțchi și Simion Medvedev apărau prin graiu și prin scris
părerile Latinilor*. Un Iesuit, Mihail Iacovevici, crezu chiar
să poată căpăta Scaunul patriarhal al Moscovei după moartea
lui Ioachim. Mitropolitul Ghedeon al Chievului era socotit
ca șovăielnic în ortodoxie. Până la sinodul de afurisire din
1690 primejdia catolicismului se păstrîb încă în Statele Țaru
lui. Izbânzile Polonilor în părțile Moldovejlâle Imperialilor
în Banat, în Ardeal, în Țara-Românească păreau să li pre
gătească terenul; planurile ortodoxe, nawnal-sârbești ale lui
Gheorghe Brancovici turafură curmate prin întemnițarea lui4*.
Dosoftei prevăzu războiul și are meritul de a-și fi gătit

cel d’intâiu armele.
Și în Principate situația catolicismului, despre care, o bu
cată de vreme, nu se poa^ spune nimic decât să se înscrie
episcopii în partibus ai Moldovei, era mai prielnică, și aceasta
mai ales în Moldova5*. în această țară, care se chema că
’ Chrys. Papadopulos, OS uaxpiâpxoc ’lspoaoXupcov, p. 195.

2 Ibid., p. 198.
3 Ibid., p. 167.
4 V. mai sus, cap. respectiv.
5 Pentru Țara-Românească v. corespondența lui Alexandru Coconul cu
ambasadorul frances de Cesy, în Rev. ist., VII, pp. 216-7. Cf. Iorga,
Acte și fragmente, I (corespondența lui Cesy). Matei Basarab cerea
Papei moaște și aghiasmă pentru ochi, recomandând pe Venanzo Be-
rardi, Franciscan, care nu e ca acei cari îi aduc „numai confusie și os- \
teneală14 ; după N. Buta, în Anuariul din Cluj, 1926, Rev. Ist., XIII, pp.
168-9. La Minea, în Revista Arhivelor, II, Vito Piluzio apare, la 29 Mart
1678, ca episcop de Silistra și „pentru acea parte a Valahiei care e la
Nord peste Dunăre“.
N. lorga
atârnă, în ceia ce privește poporația sa latină, de episcopii

poloni, pe cari nu-i putură înlocui, cum voiau la 1631-3 —
lupte între Baptist Zamoyski, de o parte, și de alta, un
della Fratta, un Paolo Bonnicio1—, Franciscanii conventuali,
Vasile Lupu încercă să puie un episcop grec unit, și ceru
pentru aceasta de la Papă, cu stăruinți și din partea împă
ratului, pe Iacint Makripodari1 23. Nu-1 căpătă însă, și, cu tot
protestul lui Gheorghe-Vodă Ștefan, la moartea, în 1649, a
vicariului Bandini, înlocuit printr’un Polon, care pleacă apoi
cu mitra, că nu e dispus a primi pe acest intrus și că el
are dreptul de a numi pe cine vrea Polonii au și mai
departe cu numele păstoria Moldovei catolice: un Kurski,
reprezintat la 1660 de Italianul Gabriele Tommasi, un Rud-
zinski4, de la 1665 înainte, un Qorai numit în 1678,
un Dluski, care-și capătă diploma de numire/ta 1681. Pe vre
mea acestor episcopi de Bacău, «nici nu trec granița
terii, visitează satele, și mai ales le colonii catolice din
orașe, misionari cunoscuți, cari lasă descrieri de călătorie
interesante, în lipsă de alt folos: Banciihi, Petru Parcevich,
recomandat de Ștefan-Vodă Petriceicu la 12 Mart 16735 —,
cel d’intâiu supt Vasile Lupu încă, iar celalt, Ia 16736 arhi-
1 lorga, Acte și fragm., 54 și urm.; Studii și doc., I-II, pp. XL1J,
423-4. N-le XI-II; Eubel, Z.
* lorga, Studii și doc., I-II, pp. 424-5, No. XIII.
3 Propter ea quae ad principatum seu dominium nostrum spectat seu
spectare potest sine aliquo praeiudicio nominamus (pe un Toma de Bos
nia). V. și: „Si secus autem sive pater Marianus Polonus iamdiu elec-
tus sive alius venerit, nec favere, nec recipere" ; lorga, în Rev. Ist., XIII, 1
p. 169.
* Asupra sinodului de la Bacău, l-iu Maiu 1663, supt Rudzinski, Cândea,
Der Katholizismus in den Donaufiirstenthiimern, pp. 57 și urm., 68 și
urm. La 1659 în Trotuș un sinod de misionari împărțesc terenul între
Franciscani. Observanți și Misionarii din Bulgaria; ibid., pp. 70-1.
5 V. lorga, în Rev. Ist., II, p. 88.
6 Cf. lorga, Studii și doc., I-II, pp. XLI1-IH; unde și izvoarele. V. X
însă, în deosebi, Pejacsevich, Peter, Fr. von Parchevich în „Archiv fur
Osterreichische Geschichte“, LIX (1880), p. 337 și urm. și Cândea, o. c.,
p. 88.
episcop de Marcianopol, supt Ștefan Petriceicu, care scrie și

la Genova după ajutor împotriva Turcilor și se îndreaptă că
tre Papa, cerând să se facă din nou bisericile catolice dărâ
matePe aceiași vreme Matei Basarab cerea, la 1650, să se
dea un bun păstor bisericii Baraților din Târgoviștea sa, și
i se trimetea, în Februar al anului următor, Conventualul Bo-
naventura de Campofranco ; Papa numia tot odată, după stă-
ruințile acestui Domn, care avea multe legături ascunse cu
creștinii din Balcani, pe Francisc Soimirovich, alt Frănciscan,
la episcopia de Prizren și expedia la Curtea munteană ca
plenipotențiar al său pe arhiepiscopul de Sofia, din același
Ordin 1 23. Arhiepiscopului i se datori întoarcerea catolicilor din )
Câmpulung, trecuți la luteranism încă de mult, la legea lor
cea veche s. j y
Mulți Domni, din interes politic, se arată, prielnici așa de

mult, încât fac și profesii def^cr-edință în sens catolic. în
pribegia sa, Gheorghe Ștefan declară că a recunoscut ade
vărul dogmei romane și, înainte de această aparentă schim
bare de lege, ciudatul aventurier Mihnea, care-și zicea Mihai-
Vodă și râvnia la gloria Viteazului cu acest nume, având ne
voie de sprijin împărătes^șlkae adăpost în părțile apusene,
dacă vitejia nu l-ar ^cjez la bun capăt, trimese în 1658,
toamna, pe un călugăr franciscan, „confidentul Său", Grigore
din Chiprovaci, pentru ca să arate ce venerație deosebită păs
trează el Scaunului Apostolic4. Cu acest prilej și Mitropo
litul Ignatie fu pus să scrie către „fratele" său din Roma,
că e „unit", împreună cu tot clerul său5, și că dorește ca
1 28 Mart 1673; Ardeleanu, o. c., 1, pp. 131-2; cf. lorga, Studii și

doc., IX, pp. 150-1.
1 lorga, Studii și doc., I-II, pp. 425-6, no. XIV.
3 Mag. ist., V, p. 61.
4 lorga, Studii și doc., I-II, pp. 426-7, n-le XV-VI.
5 „Tanquam ad meum fratrem has meas exaro... Cum unito meo
clero“; Theiner, Vetera Mori. Russiae, 1, p. 38: Ardeleanu, o. c., I, pp.
129-31. Pentru Tommasi, Cândea, o. c., pp. 56-7, 95.
episcop latin pe Qabriel Tommasi, sfătuitorul de toate zilele
al Domnului său. Mihnea făcuse din nou Bărăția târgoviș-
ieană, îi dăruise a doua oară moșiile de odinioară și avea
pe lângă dânsul pe arhiepiscopul de Sofia, Petru
Turcii, cari puseră capăt acestei Domnii a răscoalei, ar-
seră mănăstirea catolică din vechea Capitală a țerii, dar
Radu Leon luă asupră-și s’o facă la loc, în 1664. Pe vre
mea lui, Conventualii fură scoși prin decisia romană din
Mart 1665, și Târgoviștea, Câmpulungul, ca și alte centre
catolice muntene, fură unite cu provincia Observanților din
Bulgaria, cu arhiepiscopatul de Sofia, mutat de la un timp
la Nicopol1 2. Pribeag prin Apus, Grigore-Vodă Ghica, ale
cărui speranțe erau puse în Germanii cari se aflau în răz
boiu cu Turcii și visau cuceriri, făcu din Viena, unde se
adăpostia la 10 April 1667, jurământ de Ședință catolicis
mului, în mânile nunciului Spinola, care se lăuda că a putut
. oraș tfel de declarație îi venia
cuceri acest suflet viclean 3*
5
de loc de Domnia lui a doua, începută la 1675, decât doar

prin aceia că începură, nu fără greutăți, a-și face o biseri
cuță la București6.
1 Hasdeu, Arch. istorică, I *, p 48.

* Ibid.
3 Cf. Iorga, Studii și doc., I-II, p. 427, no. XVII; Ardeleanu, o. c.,
pp. 119 și urm., 129; Hurmuzaki, IX, pp. 247-8.
* Ardeleanu, p. 120 : „essendo nato in Pera, e di madre cattolica".
5 iorga, Studii și doc., I-II, pp. 428-9, no. E.
6 Mag. ist., V, pp. 61-5. Dacă nu e vorba de întâia Domnie; Arde
leanu, o. c., p. 120.
Un călugăr catolic, tovarășul lui Antide Dunod', asigură

că Șerban Cantacuzino cel „tiran", „crud", „lacom", sânge
ros", „înșelător", e „cel mai rău dușman al catolicilor și un
adevărat Aman"1 2; el citează și faptul batjocurii săvârșite
asupra lui Andrei, județ de Câmpulung, care, nevroind să
treacă la legea țerii, pe care o declara „aramă și plumb"
față de „aurul" latin, ar fi fost ras „ca Papa", — „lăsându-
i-se numai la bărbie un vârf ca o coadă de rândunică" — și
bătut pe uliți“3456. Dar el respectă credința negustorilor bulgari
catolici din Chiprovaci (Ciporovci) și Copelova (Copelovci)'.
Și, ceia ce hotărăște mai mult, un al doilea misionar catolic,
Giovanni-Battista del Monte, care spune însuși că a stat
douăzeci și doi de ani prin părțile noastre, nu pomenește
nimic de prigonirile lui Șerban, ba asigură chiar că doi din
frații săi, Constantin și Matei, care va fi stat deci și el un
timp la studii’în Italia,— „amândoi oameni învățați și buni
filosofi și binevoitori față de ritul latin"—, ar fi chiar „Greci
uniți"'; unul din ei, Constantin Stolnicul, primia, de almintre-
rea, la 1696, dedicația cărții lui Nicolae Comnen Papadopulo
din Padova, Praenotationes mystagogicae ex iure canonico,
în care se căuta a seôvedi unitatea dreptului grec și latin,
carte pe care cardinalul Kollonics o dă ca îndreptariu uniților
din Ardeal9. Cronica^^âției din Târgoviște vorbește de
„foarte multe averi" ce s’ar fi dat de Șerban bisericii, pe
care ar fi voit chiar s’o facă din nou7. Del Monte, Dunod,
arhiepiscopul de Nicopol chiar, Antonio Ștefani, fură între
buințați adese ori în negocierile Domnului cu Imperialii8.
1 Cf. lorga, Cronicile muntene, în An. Ac. Rom,, XXI, p. 429 și urm.
2 Mag, ist., V. p. 37.
3 Ibid., pp. 37-8. Nora județului fusese întâiu ortodoxă, apoi îmbrăți
șase catolicismul, pentru ca, pe urmă, cu cei doi fii ai ei, să meargă la
Patriarhul de Ierusalim să-și ceară iertare; ibid., p. 62.
4 Ibid., pp. 63-4; Sbornicul bulgăresc pe an. 1907.
5 Ardeleanu, o. c., I, p. 120.
6 Nilles, o. c., p. 360, nota 1. Cf. lorga, Ist. învățământului, l. c.
7 Hasdeu, Arch. ist., 12, p. 49.
8 Ardeleanu, o. c., p. 120; lorga, Gen. Cant., p. 214 și urm.; Doc.
Cant., p. 323 și urm.
416 N. lorga
Catolicii, privind cu bucurie la înaintarea oștilor împărătești,

cereau numirea unui vicariu pentru Țara-Românească, ba
chiar alegerea dregătorilor Celor mari, în noua alcătuire a
terii, dintre credincioșii Bisericii apusene. Să nu uităm pu
blicarea de vicariul pentru Moldova, Vito Piluzio, în Roma,,
la 1677, a unui catehism latin în românește', al doilea după
catehismul pe care-1 tălmăcise Gheorghe Buitul, Bănățean de
la începutul veacului, tipărindu-1 la 1636, Catehism Mare
după Canisius2.
Astfel din toate punctele de vedere o acțiune a Patriarhu

lui de Ierusalim, prin tradiție represintant al ortodoxiei celei
mai curate în părțile slavone și românești, se impunea.
Cea d’intâiu lucrare pe care o dădu ia Iași Mitrofan, fu
era foarte potrivită pentru a deschide focul. îndată, Patriar

hul trimise, din Adrianopol, unde se găsia în trecere, un
manuscript al vestitei lucrări de lămurire a credinții pe care
o dăduse în vremtirjl^ bizantine Mitropolitul de Salonic Si-
mion; supravegherea tipafului o avu, data aceasta, în raport
cu însemnătatea lucrării, un Ioan Molybdos din Perint sau
Heracleia, care nuêra vre-un arhiereu, ci un medic mai pe
urmă în serviciul lui Constantin-Vodă Brâncoveanu3 și ajuns
numai după câtva timp Mitropolit al Siiistrei, supt numele
de Ioan Comnenul4. Cartea ieși la 1683, și în 1686 se tri-
T Dottrina cristiana, tradotta in lintița valacha, Roma 1677. V.

Bianu și Hodoș, Bibi, rom., I, p. 216; Bianu, în Columna lui Traian pe
1883, p. 142 și urm.; Cândea, o. c.. p. 76 și urm.
3 Bianu și Hodoș, Bibi. Rom., I, p. 447; Archiv fur siebenbiirgische
Landeskunde, N. Folge, XIX, p. 629. Am tipărit întăiu în istoria lite
raturii religioase o notiță culeasă din Bibi. Batthyanyi din Alba-Iulia
despre acest Buitul.
3 Chrys. Papadopulos, IlaTp. eIsp., p. 206.
4 Cf. Papadopulos-Kerameus, în AeX-ciov al „societății ist. și etnogr.
din Grecia14, II, 1889, p. 667 și urm. (n’am avut lucrarea la îndămână).
metea un exemplar la Moscova pentru ca frații Lichudis să

dea o ediție slavonă, împotriva Iesuiților, cu cari aveau de
lucru
în curând Dosoftei își strămută tiparul grecesc în „tipo

grafia domnească" din București. Cu gândul la Șerban-
Vodă publicase el la 1685 slujba grecească a Sf. Sergiu și
Bacchus, al căror hram îl purta, pe lângă al Maicii Domnu
lui, mănăstirea cea nouă începută la 1679 de acest Domn
în mijlocul pădurilor de la Cotroceni, mănăstire pentru
care se aduseră de la început, după înțelegerea cu trimeșii
obștii atonice, Natanail de la „Lavra împărătească" și Paisie
de la Ivir, călugări greci supt un egumen de același neam,
Partenie, un Ivirean așezat mai de mult în țară, și poate
chiar acel care duse zidirii noului
metoh românesc 12*.
Dacă, în Moldova, egeta ș
după moartea la Iași a lui b
Cetățuia \ dacă în această țarfa\:reșterea copiilor lui Duca-
Vodă era încredințată lui Molibdos Comnenul, lui Spandoni,
„filosof peripatetic", ^MffOârie Tzigala din Santorin, care
trecu apoi ca dikaiophyla^ al „Bisericii celei Mari" și „das
căl de științi" în școala din Constantinopol4, apoi dacă,
pentru învățătura iubitorului de carte fiu al necărturarului
Constantin-Vodă Cantemir, s’a adus alt „filosof", Ieremia
Kakavelas 5, Curtea din București stătea cu mult mai presus
în ceia ce privește sprijinirea clerului grec, păstrător al celei
mai sigure ortodoxii, și a dascălilor greci, a căror „filosofie"
1 Chrys. Papadopulos, o. c., p. 197.

2 Iorga, Doc. Cant., p. 113 și urm.; Inscripții, I, p. 79 și urm.
* Bianu si Hodoș, Bibl.^Bom., I, p. 465.
4 Ibid., p. 300. Cf. Iorga, Ist. învățământului, p. 53.
5 D. Cantemir, Descr. Moldaviae, p. 154 ; Ist. imp. otoman, I, p.
135, nota 11; Erbiceanu, Cron. greci, tabla; cf. Papadopulos Kerameus,
’lep. Bc6X., IV, p. 400; Iorga, Ist. lit. rom. în secolul al XVIII-lea,
I, p. 37.
27
418 N. lorga
se împleticia în chip firesc cu teologia cerută acum de la

orice creștin cu o cultură mai înaltă. Și Patriarhul de Cons
tantinopol Dionisie Seroglanul, după ce fu scos din Scaun,
află câtva timp bună primire la București La Șerban-Vodă
alergară Mitropolitul de Adrianopol (1682) 1 234,al Sofiei, Auxen-
tie, al Silistrei, Ghenadie, al Nișei Ghermano s, unii mazili,
alții porniți în călătorie de întremare bănească. Ioan Cariofil,
unul din fruntașii Grecilor și Logofăt al Patriarhiei cons-
tantinopolitane, se afla în București la 1679 L O școală de
elinește fu așezată la Sf. Sava, în care bănuim încă un metoh
al Ierusalimului, ca și mănăstirea cu același nume din Iași;
aici știu Domnul muntean, prin larga sa dărnicie, să atragă
pe Sebastos Kymenites Trapezuntinul5, care a scris un Ca-
lendariu bisericesc și critica neînțelegerilor dintre Biserica
Răsăritului și a Apusului6. Șerban-Vodă^Gieltuia pentru ti
părirea Noului Testament la Veneția, și tot cu banii lui ieșia
povestea, firește moralisatoare în sens 'bisericesc a Evreicei
Marcada 7.
Moartea lui Șerban-Vodă, îj :oamna anului 1688, împie-
decă mutarea tipografiei la curești. Supt Brâncoveanu
însă, ea lucrează aiqi, pentru binele întregii ortodoxii în
limba celei mai curate și mai ai vechi datine.
La 1690, tre; pa intrarea Ardealului în stăpânirea
1 lorga, Ist. lit. rom. în sec. al XVIII-lea, I, p. 33; Studii și doc.

III, p. 36 și urm.; lorga, în An. Ac. Rom., XXXVIII, p. 10 și urm. Pia-
tra-i de mormânt, la Mitropolia din Târgoviște, o dau în Hurmuzaki, XIV,
p. 314, no. CCCLXXV.
* Papadopulos Kerameus, o. c., 1, p. 252.
3 V. mai sus, p. 407; actele sinodului din 1682 ; prefața Bibliei din
1688; Del Chiaro, Istoria delle rivoluzioni delta Valachia, p. 43.
4 Efemeridele lui, trad. Erbiceanu, p. 13.
5 Legrand, Epistolaire grec, pp. 1-2; Hurmuzaki, XIV.— Cf. lorga,
Ist. învățământului, pp. 42-3. x
6 Cantemir. Ist. imp. otoman, l. c.
7 Legrand, Bibi, hellenique, II, pp. 246-7, 439-43; Helladius, Status
praesens Ecclesiae graecae, 1714, p. 9 și urm.; lorga, Studii și
doc., XXI.
de fapt a Imperialilor, — Iesuiții se apropiau altfel de hotar —,

se tipăria la București, „pentru a se împărți în dar orto
docșilor", o carte de polemică mai veche, dar vestită, „Ma
nualul împotriva schismei papistașilor", ’Ev/etpcScov xara tqD
■j/Japare; twv IlaTUcrutov, scris de unul care stătuse în mij
locul catolicilor din Ierusalim, Maxim Peloponesianul, ucenic
al lui Pigasl. Urmează îndată, în același an încă, o altă
carte, aceasta împotriva calvinilor, răspingerea de către Meletie
Sirigul a ideilor cuprinse în Mărturisirea lui Chirii Lukaris-
Se adauge și un Manual scris la 1672 de Dosoftei însuși,
„împotriva vătămării de suflet calvinești"; notariul Marii
Biserici, Mihail Macrî din Ianina, vine chiar el pentru a în
griji de îndreptări, iar Mitrofan de Huși, încă de pe la 1687
fugar în Țara-Românească, poate în urma prigonirilor prici
nuite de campania lui Sobieski Moldova, avu tiparul
însuși 123. Cartea fusese trimeasă în Ardeal la 1680, ca să
ajute pe ortodocși a răspurn® calvinilor: ea a fost dată prin
urmare în mânile episcopului Iosif, care nu s’a folosit tocmai
mult de dânsa, și unii boieri- români arătaseră, încă de pe
vremea lui Șerban-Vodă, intenția Ve a o tălmăci, pentru
aceiași apărare a ortodoxiei împotriva atacurilor calvinești8.
Altă carte nu se maCjbătu în tipariu" 4, și iarăși lașul ajunse
locul de unde se răspândiră cărți de învățătură asupra în
tregului Răsărit.
în adevăr, Domnul de până atunci al Moldovei, bătrânul

Cantemir, care n’avea bani pentru tipografi, tălmăcitori și
tot felul de „dascăli" și care nu știa să strângă măcar în
jurul său pe arhiereii greci, muri, în Mart 1693, și, după
cele câteva săptămâni de stăpânire a învățatului Voevod
Dumitrașcu Cantemir, ales de țară și uns de Patriarhul
1 Chrys. Papadopulos, AoaiOsog, p. 41.

1 Cf. Melchisedec, Cron. Hușulul, I, pp. 146-7.
3 Prefața a doua a lui Dosoftei; Bianu și Hodoș, Bibi. Rotn., I, p.
308.
4 Ibid., p. 319.
420 N. lorga
Alexandriei, Gherasim, puterea o căpătă la Poartă Cons

tantin, fiul lui Duca-Vodă, ctitorul tipografiei moldovenești.
Cu Brâncoveanu, Patriarhul nu se mai afla în aceleași le
gături ca odinioară, de când acesta ocrotise și primise la el
pe Ioan Cariofil, ale cărui păreri „libere“ cu privire' la „pre-
sența reală" în Euharistie, împrumutate de la dascălul său
Teofil Korydalleus, fusereră osândite de un sinod constan-
tinopolitan, adunat la 1691, „cu cheltuiala și prin îngrijirea"
lui Dosoftei, și mântuit cu un mare scandal, Patriarhul ru
pând în bucăți cărticica lui Cariofil, iar Alexandru Mavro-
cordat, Tălmaciul-cel-Mare al Porții, luându-1 chiar la bătaie’.
Domnul muntean, așa de mult lăudat până atunci, trebui să;
audă din gura aceluia pe care de atâtea ori îi dăruise cu
pomeni îmbelșugate, aceste cuvinte taj^: ^„Legile lui Dum
nezeu nu s’au dat pe munții Țerii-Româneș^îici de Domnii
Țerii-Românești, ci în Constantinopol și de către împărați și
sinoade; dacă are deci ceva de spuș Cariofil, să mergem
aolaltă la Constantinopol și să vorbească" 12. La Iași, unde
tânărul Duca luase însă, în Novembre 1693, pe Maria, fiica
Brâncoveanului, făcu să apară Dosoftei un „Manual" împo
triva lui Cariofil, pe care i-1 lucită, in Iunie 1694, un now
tipograf de grecește, altfel necunoscut, Dumitru Pădure. Cu.
această carte de 108 pagini, ieși și un opuscul, cuprinzând
Cuvântarea lui Ioan Eugenikos împotriva Sinodului de Unire
cu Roma, ținut la Florența, sinod la care și Ioan luase parte 3.
Timp de vre-o doi ani de zile, din 1692 până în Februar
din anul 1694, lucră Pădure acum la o întinsă carte de com
batere a vestitului Leon Allatius, promotor al catolicismului
între Greci și dascăl al lui Ligaridis, care într’o scriere des
pre Purcederea Sf. Duh atacase pe Greci. Top-o?
Cartea Schimbării, cuprinde lucrări, mai vechi sau mai nouă,.
1 Chrys. Papadopulos, o. c., p. 41 și urni.; cf. Erbiceanu, Cronicarii

greci, pp. 37, 185.
2 Papadopuios, o. c., p. 44,
3 Cf. Krunibacher, Gesch. der byzantinischen Literaiv.r, pp. 4V5-6 .
ale unui număr de teologi ortodocși, ca acel Ioan Eugenikos,

din veacul al XV-lea, Gheorghe Koressi, Macarie Macrî, Teo
dor Agallianos, polemist din aceiași vreme cu Ioan și Maca-
.rie, ca Matei Vlastaris, din veacul al XlV-lea, cunoscut prin
culegerea-i de Canoane ’, și apoi hotărârile a două adunări
constantinopolitane, ținute în Sf. Sofia* *. Ele privesc prin
urmare Sinodul de Unire din 1439 și arată în ce chip au
fost combătute și înlăturate hotărârile lui de teologii și ar
hiereii strânși în sinoade ai Bisericii răsăritene din veacul al
XV-lea.
O a doua carte din acest ciclu de lucrări grecești, lămu
ritoare ale ortodoxiei, apare la 1698, „Cartea Dragostei",
T6jJio<; ’AyaTu^c, supt îngrijirea lui Kakavelas și cu lucrul ti
pografic al unui călugăr Dionisie, care nu știa grecește. în
ea se dau scrieri de-ale Patriarhului constantinopolitan Filotei,
din veacul al XV-lea, k hotărâri sinodale, scrisori de împărați
și de Patriarhi, note polemice împotriva unor lucrări de po
lemică, tratate de-ale lui Marcu Eugenikos, dușmanul Unirii
mai nouă a Latinilor, proclamată la Florența L Scrisori de-
ale lui Fotie, începătorul „Schismei" pentru catolici, desba-
teri sinodale supt presidenția lui, scrieri de-ale lui Nicolae
Kerameus, profesor la Iași (f 1672), și ale lui Meletie Pigas,
lămuriri ale lui Dosoftei- însuși fac împreună „Cartea bucu
riei", Topog Xapâ$, a triumfului, adecă, publicată la 17054,
în Râmnic, după împăcarea cu Brâncoveanu. Dosoftei voia
să încheie această întinsă compilație polemică printr’o Istorie
a patriârhilor din Ierusalim, ca statornici mărturisitori și apă
rători ai ortodoxiei, care apăru însă numai după moartea lui,
prin îngrijirile nepotului Hrisant5.
1 Cf. Krumbacher, o. c., pp. 113-4, 608, etc,

! Asupra cărora v. Chrys Papapopuîos, o. c., p. 46.
3 Chrys. Papadopulos, o. c., p. 48.
4 Ibid., p. 50.
* Ibid., p. 50 și urm.
422 N Iorga
II.
Negocierile Ardelenilor pentru Unirea cu Roma;

cele d’infâiu învoieli.
Asemenea cărți erau acum în adevăr de nevoie pentru
ortodoxie. în adevăr, la 1696 Ardealul, unde era Mitropolit
românesc, de la 1692 (Decembre), Teofil, care primise din
partea guvernatorul calvin al Ardealului, Gheorghe Bănffy,
condițiile obișnuite trecuse în stăpânirea formală a împă
ratului — ultimul „Craiu“, al doilea Apaffy, părăsindu-și
drepturile, pe care nu putea să le mai mențină —, și, încă
de la 1692,23 August, împăratul dăduse de veste că preoții
răsăriteni cari vreau să scape de toate greutățile, să nu mai
plătească adecă datoria de iobagi către domnii de pământ
și să culeagă în schimb dijma-* de la credincioșii lor, n’au
decât să treacă prin Unire la Biseri Apuseană, de care se
ține și Măria Sa, stăpânul celSio Oferii2. Când ne gân-
dim la câte umilinți era supus et preot român, chiar
dacă dregătorii observau față d ânsul hotărârea crăiască
de a nu se supune la nicâCpfel de dijmă preoțimea noastră,
când ne gândim că, în locul veniturilor de care se bucura
pastorul sas ori maghiar, el avea drept doar, după ultimele
măsuri, luate prin 1688, la o claie de grâu și una de ovăs,
un caș de Sâmpietru, sau doi potori în schimb, la o zi de
coasă și una de secere pe an, afară de cei doisprezece bani
ai botezului și tot atâta pentru cununie \ vom înțelege cât de
ademenitoare era ispita ce se întindea bieților oameni sătui
de năcazuri, cari n’aveau măcar în sufletul lor întunecat con-
vingerea de adevăr, simțul de înaltă chemare care întăresc
pentru o luptă cât de grea.
Nici episcopul Teofil, un nemeș din Tiuș, care se che-
1 Nilles, o. c., p. 153 și urm.; Iorga, Sate și preoți, p. 172; Cipariu,

Acte și fragmente, pp. 254-5.
’ Nilles, o. c., p. 162.
8 Cipariu, Acte și fragm,, p. 264,
mase până atunci Toma Szeremi și era aplecat către datinile

ca și către limba colegilor săi nobili, dintre Unguri —
biată unealtă a Calvinilor cari-i întăriau în scris numirile de
protopopi1 2, — nu era în stare să ducă o luptă pentru cre
dință, și știm sigur că încă din 1697 el întrase în legături
cu Iesuitul Barânyi, care-1 îndemna să prindă cu amândouă
mânile uri prilej care nu se va mai întoarce 3. O nouă ediție
a Catechismului lui Canisius, nu pentru popor, ci pentru
preoți, carte tipărită cu litere cirilice și ortografie obișnuită,
apărea, la Sâmbăta-Mare (Tyrnau), centru școlar al Iesuiților
la hotarele Ardealului, în 1696 4.
Să amintim că în Principate chiar, de curând, Armenii

din Moldova, câștigați de un misionar din neamul lor, Axentie
sau Oxintie Virzirescu, părăsiseră- Moldq$£ pentru ca, supt
acest nou episcop unit, să trăiască, primind dogma romană,
în Statele împărătești, care li se deschideau primitoare 5. Cei
rămași în Botoșani, Iași și Roman întemeiau la 1690 o „fră
ție a tinerilor" pe puneau supt scutul Papei îritâiu,
al catolicosului în al doilea rând,/iar, în al treilea, supt al
„locotenentului de episcop al eparhiei Sucevei", al „sfintelor
schituri din Suceava, închinate sfântului Axintie" — Zamca,
veche biserică moldovenească trecută la Armeni si întărită
militărește, îndată, la 1691, de regele Sobieski67, și metocul
Hagîgadar—, Hagi - Koh - Varzares Mândrul", episcop al lor
și înainte de Unire, încă de pe la 1677 ’. Episcopia însă
fusese așezată acum pe pământul împăratului, la Gherla,
1 Cf. Cipariu, o. c., p. 239.

2 Cipariu, o. c., pp. 254-5 ; lorga, Studii și doc., XII, p. 282, no. X.
4 Bianu și Hodoș, Bibi. Rom., I, la această dată.
5 lorga, Doc. Bistriței, I, pp. CV-VI; Benko, o. c., passim ; Gr.
Goilav, în Arch. soc. șt. și lit. din Iași, VII, p. 634 și urm.; Nilles,
o. c», p. 915 și urm.
6 V. lorga, Studii și doc., VI, p. 636 și urm.
7 Ibid.
424 N. lorga
care fu de atunci un [târg armenesc și un focar de propa

gandă între Armenii rămași în legea veche.
La începutul anului 1697, în Februar, Ardelenii ajunseră

lajo hotărâre jcu privire la propunerile, pline de făgăduieli și
de îngăduință, de prietenie și de cruțare, pe care le făceau
catolicii, arhiepiscopul primat al Ungariei însuși, cardinalul
Kollonics, prin acel Iesuit, Barânyi, negociatorul nelipsit al
\ Unirii. Se ținu la Bălgrad un sinod ca acelea obișnuite,—și
pentru judecăți,—fiind de față mai toți protopopii și foarte
mulți dintre ^preoți. Vlădica Teofil, bucuros să scape de ju
gul calvinesc, vorbi, arătând câte a pătimit până atunci biata
Biserică românească de la stăpânitorii țerii : întemnițări și bă
tăi ale Mitropoliților, ca în cașul lui Sava, control apăsător
și jignitor al tuturor actelor acestora, visitări în silă'Jde către
oamenii superintendegtului, cari se uitau să vadă și ce’fierbe
în oală țeranul în zi de post, batjocura portului și a icoane
lor, răspândirea de cărți pierzătoare d^Muflet, călcarea privi
legiilor care dădeau preoțimii scutirea de dijmă. Acuma cle
rul românesc se poate întoarce la vechile-i datine, pe care
împăratul — căci de el, și nu de prelații catolici ai Ungariei,
era vorba, — le recunoaște pe toate, cerând ca Românii să
se unească doar c.u dâhsfet în ceia ce privește numai patru
puncte de credință: să primească primatul Papei, întrebuin
țarea pânii nedospite, azimei, în cuminecătură, Purgatoriul în
care se limpezesc sufletele și purcederea Duhuluif’Sfânt,jFnu
numai de la Tatăl, ci și de laVFiul.
Era puțin, pe lângă ce se impusese până atunci. Românii,
țerani, mireni din orașe, preoți, protopopi și Vlădici, țineau
mai mult la icoane decât la Patriarhul din Țarigrad, pe care
nu-1 văzuseră niciodată, și nici n’avuseră prilej să audă măcar
de dânsul; păstrarea posturilor; era pentru” dânșii mai mare
lucru decât judecata" asupra puterii Papei sau soarta suflete
lor până ajung în Raiu ori în Iad, unde e tot temeiul, și ti
picul de slujbă, obiceiurile la înmormântări, la botezuri și
nunți, aveau mai mult preț pentru ei decât felul de purce-
dere al celui de-al treilea ipostas al Treimii de o ființă și

nedespărțite, și cine făgăduia să li păstreze ritul întreg, să-i
osebească oriunde de latini, în cari vedeau și acuma niște
papistași primejdioși, să lase în putere tot pravila și canoa
nele, și nu cine știe ce drept nou latin, putea cere multe,
mai ales când făgăduia să înlăture crudul regim din „Com
pactate" și „Aprobate", care făcea din Români un „neam
tolerat", și nu „adevărați fii ai patriei". Siguri că în sfârșit
vor putea trăi și ei ca oamenii, preoții mari și mici din adu
nare iscăliră și pecetluiră deci cu cea mai mare bucurie, fă
când împăratului pentru atâta bine un mic hatâr, fie și în
patru puncte; dar, fiind oameni pățiți, ei însemnară deslușit
că Măria Sa li va da scutiri și venituri pentru clerici, slujbe
pentru mireni, primirea în școli penWT&opiii Românilor.
La 21 Mart, actul solemn se jjunea în^scris, iar la 10 Iu
nie spre mai multă încredințar^^g. adăugiau și iscăliturile1.
Teofil, dând această știre tot la 21 Mart, adăugia doar sau
lăsa pe Barânyi să adauge că se primesc „mai ales" cele patru
puncte, cerându-se cu acest prilej ca orice paroh să-și aibă
biserica, și aceasta pământul eclejia, și ca preoții să atârne
numai și numai de Vlădică, iar nu și de mireni. La 23 Au
gust 1697 se hotăria la Viena că preoții români se vor bu
cura de drepturile religiei catolice la care se vor alipi?.
Astfel se „întoarse" Biserica Românilor din Ardeal la legea

catolică, Dar schimbarea se făcu în tăcere, fără să răsbată
ceva la urechile Domnului muntean și ale Mitropolitului lui.
Din această parte nu veni deci nicio protestare, de și Teo
dosie se intitula, cu gândul la Ardeleni, „exarh laturilor11, nu
totdeauna „plaiurilor", și Patriarhul Dosoftei, în Prefața la
Biblia din 1688, punea supt înrâurirea bisericească a ierar-
1 Ortus et progressus, Cluj, 1730, 1764; Laurianu, în Magazinul is

toric, III, p. 267 și urm.; după Clain, în Cipariu, Acte și fragmente,
pp. 80-3; după original, în Nilles, o. c., p. 165 și urm. Cf. Iorga, Sate
si preoți, p. 174 și urm.
* Mag. ist., III, p. 280.
426 N. lorga
hiei muntene pe „Rumâni, Moldovani și Ungro-Vlahi", supt

care nume se cuprind firește locuitorii români de dincolo de
munte \
„Unirea" Românilor de supt Coroana Ungariei era să ieie

însă peste puțin forme mai hotărâte și un caracter public
care nu puteau să lase nesimțitoare Biserica ortodoxă a Ro
mânilor din principatul muntean, care ajunsese și ocrotitoarea,
epitroapa vieții bisericești a fraților de peste munți.
Lupta între Unire și dușmanii Unirii începea, interesând și
amestecând în vălmășagul ei, mai mult ori mai puțin, pe toți
Românii, din întreaga întindere a Românimii.
Teofil fusese totuși începătorul, și hotărârea soborului lui
e cel d’intâiu semn al sfâșierii unității ^/ûânești în forma bi
sericească, — singura cu putință — cffi^ se statornicia,
ca urmare firească, ă în jurul Bi
sericii naționale.
1 Bianu și Hodoș. Bibi, română, 1, p. 289.

tabla cuprinsului
Pagina
Prefața la ediția a II-a.................................................. . 3

Prefața la ediția I-iti 4
Introducere : I. începuturile vieții creștine de Ia.IWăre ... 9
II. Cele d’intăiu oiâ............................ “ î . 15
Intemeiarea ierarhiei episcopale și a vieții mănăstirești.

I. Lupta catolicismului cu Vlădicifrde schituri pentru luarea în
stăpânire a țerilor românești.......................................... 25
£"II. Intemeiarea Mitropoliei Țerii-Românești.......................... 28j
III. Cele d’intăiu biserici românești.......................................... 33
IV. A doua episcopie a Țerii-Românești și viața bisericească în
acest principat până la începutul veacului al XV-lea . . 42
V. Decăderea înrâuririi grecești. Noua înrâurire sârbească . . 48
VI. Luptele cele din urmă ale Patriarhiei constantinopolitane pentru
păstrarea drepturilor ei ierarhice asupra Moldovei . . 59
PARTEA a II-a.
Legăturile Bisericii celei nouă cu catolicismul luptător.

I. Biserica munteană și catolicismul............................................. 65
II. Catolicismul în Moldova supt Alexandru-cel-Bun 68
III. Mănăstirile lui Alexandru-cel-Bun........................................... 75
IV. Urmașii lui Alexandru-cel-Bun și mănăstirile Moldovei . 79
V. Sinodul din Florența .................................................... 82
430 Istoria Bisericii românești
PARTEA a 111-a.
Ortodoxia de limbă slavonă în epoca lui Ștefan-cel-Mare.
I. Mitropolitul Teoctist.............................................................. 87
II. Clerul moldovenesc supt Mitropolitul Teoctist.... 90
III. Crearea episcopiei Rădăuților............................................ . 95
IV. Mănăstirea Putnei............................................................... 98
V. Alte mănăstiri și biserici ale lui Ștefan-cel-Mare ... 101
VI. Biserica latină supt Ștefan-cel-Mare................................ 105
PARTEA a IV-a.
Biserica moldovenească supt Petru Rareș.
Clădiri........................................................................ 1Q7
II. Urmașii Mitropolitului Gheorghie. Teoctist al III-lea 109
/.III. Clădirile bisericești din epoca lui Petru 112
IV. Petru Rareș și Biserica Ardealului 114
PARTEA a V-
Curentul cel. nou de cultură slavo-grecească în epoca lui

eagoe-Vodă.
I. Aicăiuirea noului c nt slavo-grecesc în Țara-Românească 117
II. Patriarhul Nifon și organisarea Bisericii muntene . 120
III. Mănăstirile oltene de cultură slavonă ale Craioveștilor. 124
IV. Mitropolitul sârb Maximian................................................... 126
V. Macarie, meșterul' deîpar slavon.................................... 129
VI. Ctitoriile lui Neagoe-Vodă................................................... 131
VII. Mănăstirea de la Argeș. Alte zidiri ale lui Neagoe 134
VIII. Neagoe-Vodă ca scriitor................................................... 138
IX. Urmașii lui Neagoe. Mitropoliții și ctitoriile lor . . . 140
X. Clădiri bisericești ale epocei............................................ 145
XI. Noul tipar slavon din a doua jumătate a veacului al XVI-lea. 148
XII. Vlădicii munteni de la sfârșitul veacului al XVI-lea 151
XIH. Noile legături ale Bisericii muntene cu Patriarhia din Cons
tantinopol supt Mihai Viteazul. Starea episcopiilor sufragane. 153
PARTEA a Vl-a.
Curentul nou slavon în Moldova.
I. Macarie, episcopul de Roman................................................... 159

II. Ucenici ai lui Macarie.................................................................. 162
III. Cronicarii Isaia de Rădăuți și Eftimie de Neamț . . . 164
Tabla cuprinsului 431
CARTEA a Il-a.
Epoca slavo-românească.
PARTEA l-a.
Tipăriturile românești ale lui Coresi. Cea d’intâiu Biserică

reformată a Românilor de peste munți.
I. Catehismul din Sibiiu .................................................................... 169
II. Planuri de tipar românesc în Moldova supt Despot . . . 171
HI, Tipăriturile românești ale lui Coresi și Biserica reformată a
Românilor de peste munți...........................................................174
IV. Urmarea desvoltării Bisericii reformate a Românilor de peste
munți 179
V. Mitropolia ardeleană și tipăriturile romârești din vremea ei . • 186
Lupta Bisericii moldovenești cuQxfcucerirea" catolică.

I. , Petru-Vodă Șchiopul și episcopii din vremea sa . . . 191
II. Propaganda catolică a lesuiților poloni în Moldova . 193
III. Legăturile Bisericii moldovenești cu Patriarhia constantino-
politană . <-,<■ 201
IV. Movileștii și catolicismul 209J
Politica religioasă a lui Mihai Viteazul.

I. Mihai Viteazul și arhiereii din Balcani . 213
II. Cele d’intâiu închinări de lăcașuri românești la Locurile Sfinte. 217
III. Sinodul lui Miha^Viteazul pentru disciplina clerului monahal. 219
6 IV. Noua Mitropolie din Bălgrad............................. 220
V . întoarcerea la Români a episcopiei de Muncaciu 125
VI. Episcopii Ardealului după Mihai Viteazul . 229
4VII. Desvoltarea Bisericii moldovenești în această epocă. Episco-
pia Hușilor 237
VIII. Sinodul de la Iași (1600) 240
-ț- IX. Biserica Moldovei supt Movileștii întorși în stăpânire. Mitro
politul Anastasie Crimca.................................................... 243
PARTEA a IV-a.
întemeiarea înrâuririi grecești prin Radu-Vodă Mihnea

I. împrejurările Bisericii muntene după Mihai Viteazul. . . 247
II. Arhiereii greci în trecere prin țerile noastre. Chirii Lukaris . 255
432 Istoria Bisericii românești
III.Legături cu Patriarhii. Călătoriile și opera lui Teofan

Ierusalimului.................................................................. 259
IV. Nouă închinări de mănăstiri............................................ 262
V. Reforma lui Miron-Vodă................................................... 267
PARTEA a V-a.
Elenismul bisericesc în lupta cu slavonismul înviat

și cu noul curent românesc din Principate.
I. Grecii lui Leon-Vodă și răscoala lui Matei Basarab 279-
II. Ctitoriile lui Matei Basarab................................................... 282
Iii. Petru Movilă, Mitropolitul Chievului..................................... 290
IV. înrâurirea lui Petru Movilă asupra Bisericii muntene. Curen
tul nou elino-slavon de supt Matei-Vodă . . • . 294
V. Tipărituri ardelene.................................................................. 300
VI. Biserica moldovenească în epoca lui Petru Movilă. Mitropoli
tul Varlaam..................................... 302
VII. TiDOgrafia lui Varlaam Mitropolitul. „So la lași 309
VIII. înrâurirea grecească în Moldova . 314
IX. Tipăriturile românești de la Iași . 321
X. Biserica Ardealului în epoca lui Peț(ți lui Varlaam 326
XI. Alte tipărituri muntene/fclavone și ron 341
PARTEA
Viața bisericească a Românilor și literatura biseri

cească de la 1653-88. — Legăturile nouă dintre Ardeal
Țara-Românească.
I. Mitropolitul ardelean Sava Brancovici..................................... 347
II. înrâurirea rusească a Moscovei asupra Românilor -. 358
III. Biserica munteană de la 1654 la 1682..................................... 375
IV. Biserica Românilor din Ungaria până la Unirea cu Roma 387
V. Biserica moldovenească de la căderea lui Gheorghe Ștefan
înainte. Noile lucrări literare și tipărituri în Moldova. Mi
tropolitul Dosoftei..................................................................
VI. Tipăriturile Mitropoliților munteni Varlaam și Teodosie .
PARTEA a Vil-a.
Lupta între stricta ortodoxie grecească și noul asalt
al catolicismului, cu stăpânirea limbii poporului în biserică.
I. înrâurirea Patriarhului Dosoftei de Ierusalim; lupta lui cu ca
tolicismul și încercările catolice în Principate-. 409
II. Negocierile Ardelenilor pentru Unirea cu Roma; cele d’intăiu
învoieli . • I UN I VE-RSIT; FABH • • 422
■Ț- t

Istoria Bisericii Romanesti. 1 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Istoria Bisericii Romanesti. 1 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

l> SI •■■■l-

EDITURA MINISTERIUEUI DE CULTE

!B . , , 7 > u . , ț,£ tu , -/'/a/* Q£

’ Prefața la ediția Piu * 5

tl , 7-/ T e moiarea de • mi o 1 ‘ '“7\( /; - ’ ig ? % B ; ;

, . /mk/hj f>e> //gvH/z w v///7 ZnZ 57/>/ y/G-’j/ ./ m//z . ’ ;

răciri și fatalități istorice, de cele două țerl au avut din

Din cânelui de vedere strict bisericesc, cu greu. Când însă

1 De atunci s’a adaus traducerea românească a primei lucrări (5 voluwe

adevărată legătura strânsa, înțelegerea deplină, lumina și

.menirea. mea această corn

■ a - n- mo' iuda ați ■ umili momente ale

aceiași cndome pentru col ane o prms o viată și ^mm 9

teste nestrămutat la cer, dar iși are, și trebuie să-și aibă,

- Laude //// f/s/e/.i, U im « n: i- U • ele _=/■ _■■■/. /. f. /

Țeranii, păstori și plugari, veniți din Vestul romanisat ai

pe care le stapama cu desăvârșire. Elementul formal era

1 V. Doriri Popescu, in Mddanges de VEcole roumaine

: .r tini m ui, nit din - ele a - părți i •- A siei apropi de Ei îl

Marea t priinc >; să și circulației mărfurilor și străbaterii

1 Broșv !k fostului arhi' iscop catolfc bT -zhammei cupu d olo...oan

in c r î'șfini ni * a și în lim : i latii ilgo râ ol di > opo ’

hi limbă însă au râma? dovezi lespr . . hirnea creștinis k

L V. șî Sextil Juș iu în n i jubila * ( andeleiff dit Cernăuț

Locul de adunare al credincioșilor, după biruința ultimă, în

Cele d’intâiu orânckieli bisericești în. pârfile noastre

Până ia Constantin-ceLMare, care, priritrun șir de măsuri,

Densusianu, Histoire de la langue roumaine, I, pp. 251-2; Coov.l

dea cu atât mai mult atuncea: religie prinsă de la o bucata

vestiți pentru evlavia lor. in acest timp, de alminterea, epis-r

Istoria Bisericii românești 17

astăzi, un episcop arian, de origine latină însă, cum îl arată

Imperiul însă nu putea să stăpâneasca de fapt în asemenea

Romei, izgonita ca stăpânire ie către barbari, cari,

, Cel d’intăiu împărat cajf^Vpcerind o bună

încă înainte de a. fi înlăM^N'stăpânirea Ostrogoților în

aiitiquissimi, pp. 98-9, 199. Cf.^a mea Geschidite^ des rum& \

câtva timp, Patriarhia constantinopolitană, legată în desvolta-

O schimbare a condițiilor religioase în părțile locuite de

îd împăratul Vasile, Bulgaroctonul, fiindcă a mâce-

1 un arhiepiscop grec,Țoan,1 în Bulgaria, în Capitala

înlocuiseră pe' cei tlin aceiași Silisti a-Durostorum ,

Astfel, preoții noștri făcură, în veacurile al Xl-lea și a]

O nouă eră pentru Biserica noastră începe, în sfârșit, cu

2 ZimmennannAVerm r/o/mt du g pf o pibusdan

Lupta catolicismului cu Vlădicii, de .schituri pentru

buiau să facă și din barbari, dacă se poate, dar mai ales;

Peste câțiva ani, tot Dominicanii, pornind din noua cetate

1 Hurmazaki, Documente, I, pp« 134, 153 și urm., 164-5, 175. și urnv

• Patriarhia de Constantinopol pierduse, în cele dhntâiu

statură în legătură de supunere și cu Biserica patriarhala gre­

, 1 lorga, Chilia și Cetatea-Albă, p. 24; Gh. Brătianu, din Bulletirr

Basarab, tatăl lui Alexandru, se luptase cu Ungurii și-i

1 Miklosich și Miiller, ActaPatriarchatusconstantinopolitam,l,^.^.

begi ciin Țara-Românească erau adăpostiți în regat, și pacea

cu Papa, cășunată de greutățile politice, se isprăvise odată

Astfel Vlădica lachint de Vicina, oăre stătea acum la

1 Acta Patr,, 1, pp. 551, 560 și urm.; cf pp. 577-8; reproduse în

Istoria Bisericii românești 33

gat a« Patriarhului, pentru a exercita drepturile episcopale,

1 Acta Patr., II, pp, 383-8: Hurmuzaki, /. c.

toată slujba iunmezeiască în. satele și în cele âteva, foarte AL

' - • Aore- /Jure'ire ir p , pd] - ,ș .p<t. așt|zj ni

statură în legătură de supunere și cu Biserica patriarhala gre

Unul dintre dânșii, Agafton, fu ales egumen în locul învă

* situație stăpânifoare ca și Qavriil dincolo de apă’. Și mănăs

cu Roman și Ștefan-Vodă, cu Alexandru-cel-Bun, fiul lui Ro