Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin

Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 „Investeşte în oameni!”

 SUPORT CURS
Zugrav - Ipsosar - Vopsitor - Tapetar

Iaşi, 2011

1
2
 CUPRINS

1. Modulul I - COMUNICAREA LA LOCUL DE MUNCA pag. 4

2. Modulul II - EFECTUAREA UNOR CALCULE MATEMATICE SIMPLE pag. 20

3. Modulul III – IDENTIFICAREA SARCINILOR SI PLANIFICAREA ACTIVITATII pag. 28

4. Modulul IV – APLICAREA PROCEDURILOR TEHNICE DE EXECUTIE SI DE

CONTROL AL CALITATII pag. 33

5. Modulul V – IDENTIFICAREA MATERIALELOR DE BAZA, FOLOSITE LA

LUCRARILE DE ZUGRAVELI IPSOSARII, TAPETARI SI VOPSITORII pag. 42

6. Modulul VI – UTILIZAREA UNELTELOR, SCULELOR SI DISPOZITIVELOR

SIMPLE, MANUALE SI MECANIZATE pag. 48

7. Modulul VII - RESPECTAREA NTSM SI PSI pag. 59

8. Modulul VIII - PREGATIREA SUPRAFETELOR PENTRU LUCRARI DE

ZUGRAVELI SI VOPSITORII SIMPLE pag. 73

9. Modulul IX - PREGATIREA SUPRAFETELOR PENTRU LUCRARI DE

ZUGRAVELI SI VOPSITORII DE CALITATE SUPERIOARA pag. 86

10. Modulul X - PREPARAREA SOLUTIILOR SIMPLE DE LUCRU pag. 92

11. Modulul XI - APLICAREA SI PRELUCRAREA STRATURILOR SUPORT

PENTRU EXECUTAREA VOPSITORIILOR DE CALITATE SUPERIOARA SI A
ZUGRAVELILOR SPECIALE pag. 96

12. Modulul XII - EXECUTAREA VOPSITORIILOR DE CALITATE SUPERIOARA

SI A ZUGRAVELILOR SPECIALE pag. 105

13. Modulul XIII - EXECUTAREA LUCRARILOR COMPLETE DE ZUGRAVELI DE

CALITATE SUPERIOARA SI VOPSITORII OBISNUITE IN ULEI pag. 117

14. Modulul XIV - EFECTUAREA LUCRARILOR DE TAPETARI pag. 125

15. Modului XV - EFECTUAREA LUCRARILOR DE IPSOSARII pag. 135

16. Aplicaţii pag. 150

17. Glosar de termeni pag. 163

3
 MODULUL 1. COMUNICAREA LA LOCUL DE MUNCĂ

“Ceva exprimat (spus) nu înseamna

neaparat deja ceva auzit. Auzit nu
înseamna neaparat deja ceva înteles.
Inteles nu înseamna neaparat deja ceva
cu care sa fi de acord. A fi de acord nu
înseamna deja ceva ce se va aplica.
CAPITOLUL I Aplicat nu înseamna nici pe departe
mentinut.”

1. Ce este comunicarea?

Este o întrebare la care au încercat să ofere răspuns toţi autorii literaturii de specialitate.
Definiţiile sunt numeroase şi diferite. În cele ce urmează vom prezenta două dintre acestea, mai
largi ca sferă de cuprindere.

Foarte simplu, comunicarea este definită ca un proces prin care sunt schimbate informaţii
sub forma de mesaje, ştiri, semne sau gesturi simbolice, texte scrise ş.a. între două sau mai multe
persoane, numite interlocutori, sau mai formal, emiţători şi receptori.
Comunicarea este un proces dinamic, aflat într-o permanentă transformare. Societatea există
datorită comunicării, ea înseamnă comunitate şi este văzută ca un proces care implică participare
din partea membrilor unei societăţi

2. Modelul de comunicare Shannon-Weaver

Orice stiinta, orice domeniu de ceretare are nevoie de un model. Si in domeniul comunicarii,
s-a incercat de-a lungul timpului crearea unui astfel de model cat mai complet.

Vom analiza in continuare modelul de comunicare Shannon-Weaver

RASPUNS (FEED-BACK)
4
 Indiferent
Indiferent de forma
de forma pe pe care
care o imbraca,orice
o imbraca, oriceproces
proces de
de comunicare
comunicare are
arecateva
catevaelemente
caracteristice:
elemente caracteristice:
 existenta a cel putin doi parteneri – emitator (cel care trimite mesajul)
 existenta a cel putin doi parteneri – emitator (cel care trimite mesajul) si receptor (cel
si receptor (cel care primeste mesajul) - intre care se stabileste o
care primeste mesajul) - intre care se stabileste o anumita relatie;
anumita relatie;
 capacitatea partenerilor de a emite si recepta semnale intr-un anumit cod cunoscut de ambii
capacitatea
parteneri partenerilor
(de mentionat de a ca,
este faptul emite si recepta
in general, semnale
in orice intr-un
proces de anumitpartenerii
comunicare
cod cunoscut
„joaca” dede
pe rand rolul ambii parteneri
enuntiator (de mentionat este faptul ca, in general,
si receptor);
in orice proces de comunicare partenerii „joaca” pe rand rolul de
enuntiator
 existenta unuisimesaj
receptor);
ce poate fi un sentiment, o idee, un gand. Mesajul are ca scop
informarea, convingerea, impresionarea, amuzarea, obtinerea unui actiuni, etc.
 existenta unui mesaj ce poate fi un sentiment, o idee, un gand. Mesajul
 existenta canal/mijloc
are caunuiscop de transmitere
informarea, a mesajului.
convingerea, impresionarea, amuzarea,
obtinerea unui actiuni, etc.
 existenta unui raspuns – feedback – un mesaj specific prin care emitentul primeste de la
destinatar
existentaun anumit raspuns cu privire la mesajul comunicat, fapt care permite continuarea
unui canal/mijloc de transmitere a mesajului.
comunicarii
seexistenta
 realizeaza unui
intr-unraspuns – feedback
anumit context – un Contextul
spatio-temporar. mesaj specific prin
este foarte care pentru
important
emitentul primeste de la destinatar un anumit raspuns cu privire la
ca aceleasi cuvinte vor suna
mesajul comunicat, fapt care permite continuarea comunicarii
 altfel intr-un birou decat intr-un mediu neoficial.
 se realizeaza intr-un anumit context spatio-temporar. Contextul este
 este influentat
foarte de o serie
important pentru bariere
de ca de comunicare,
aceleasi cuvinte vor perturbatii
suna care intervin in comunicare
si care reduc fidelitatea transferului de mesaj.
 altfel intr-un birou decat intr-un mediu neoficial.
În acest context, se impune distincţia dintre informare şi comunicare, termeni adesea
confundaţi.
 este influentat de o serie de bariere de comunicare, perturbatii care
intervin
Altfel spus, in comunicare
termenul si care se
de informare reduc fidelitatea
referă transferului
la situaţiile deactiv
în care rolul mesaj.
îi revine exclusiv
receptorului, în timp ce comunicarea vizează un sistem de relaţii interactive. Informarea constă deci,
în oamenilor
relaţionareacu
oamenilor
faptele, cu
iarfaptele, iar comunicarea
comunicarea în relaţionarea
în relaţionarea interpersonală.
interpersonal

Informarea Comunicarea

- tine exclusiv de transferul de - se refera la schimburile de idei ce vizeaza schimbarea

continut (emisie si receptare);
- se refera la situatiile in care
rolul activ ii revine exclusiv
receptorului;
Informarea functioneaza intr-
un singur sens, de la emitent
catre receptor.
comportamentului celuilalt;
- vizeaza un sistem de relatii interactive;
- consta in relationarea interpersonala.
Comunicarea se realizeaza in mai multe directii, fiecare
emitent devenind la randul lui receptor si invers, in cadrul
aceleiasi secvente de comunicare. Comunicarea implica
existenta feedback-ului.

� �
3. Ascultarea activa

5
 3. Ascultarea activă
Desi poate parea paradoxal, cel mai dificil lucru in procesul de comunicare, fie ca se desfasoara
fata in fata cu cel care poseda sau doreste informatia, fie ca il purtam cu mai multi parteneri deodata
in cadrul unor intalniri este ASCULTAREA.

De cele mai multe ori, intelegem ascultarea ca un proces in care rolul nostru este de a gasi
punctele slabe ale celui din fata noastra, de a anticipa ceea ce vrea sa spuna, de a pregati un
raspuns imediat. O alta abordare uzuala a procesului este de a considera apriorii nesemnificativ
mesajul si implicit informatia furnizata de interlocutor.

NU UITATI!: a nu acorda respect partenerului de dialog nu inseamna un punct castigat ci unul

pierdut.

1. Ascultati toate cuvintele inainte de a decodifica mesajul

2. Percepeti sentimentele si starea partenerului de dialog inainte de a trage concluzii. Uneori poate
spune mai multe decat mesajul in sine.

3. Recunoasteti barierele ce se opun comunicarii in acel moment.

4. Incurajati dialogul prin comunicare verbala sau nonverbala (expresii si gesturi).

5. Concentrati-va asupra esentialului dar nu pierdeti total din vedere detaliile. De cele mai multe ori
mesajul este complet doar atunci cand toate detaliile sunt spuse.

6. Parafrazati des in timpul conversatiei, pentru a fi siguri ca ati inteles corect

7. Pastrati contactul vizual cu partenerul de dialog

8. Folositi cu masura si precautie intonatia si expresia fetei. Dupa terminarea dialogului, memoria
vizuala lasa o amprenta deosebita si de multe ori induce confuzie si deruta.

9. Puneti intrebari directe si deschise.

10. Nu intrerupeti vorbirea directa a interlocutorului.

11. Nu va prefaceti ca ascultati

12. Nu considerati ca detineti monopolul adevarului si ca parerea dvs este cea mai buna.

13. Nu faceti presupuneri si nu va impuneti punctul de vedere.

14. Nu trageti concluzii pripite.

Care sunt calităţile unui bun ascultător?

√ Deschiderea, disponibilitatea de a comunica, de a stabili relatii, si de a asculta.

√ Receptivitatea, in sens de manifestare a intersului fata de celalalt, de dorinta de a primi mesajele

sale.

√ Empatia. Capacitatea de intelegere si rezonanta emotionala cu cel cu care comunici.

√ Acceptarea partenerului de discutie, o pozitie pozitiva lipsita de ironie sau agresivitate.

√ Rabdarea, capacitatea de a astepta ca persoana sa se deschida, sa vorbeasca, care este

asociata cu o buna toleranta la frustrare.

√ Implicarea si prezenta in relatie, nu doar fizica ci mai ales mentala si emotionala.

√ Capacitatea de a oferi feedback-uri interlocutorului, astfel incat acesta sa poata sti ca este
ascultat cu interes si ca celalalt intelege ceea ce spune. Aceste feedback-uri includ elemente
verbale, precum si elemente de mimica si pantomimica si se refera mai ales la adecvarea
acestora la situatie si persoana.

Obstacole pentru o buna ascultare:

! mesajul supraincarcat si concentrarea asupra tuturor datelor duce la pierderea ideii esentiale (din
cauza copacilor nu se observa padurea);

! lipsa atentiei – de multe ori ascultatorul pare interesat doar pentru a-i oferi confort vorbitorului.
Atentia poate fi de fapt orientata spre afaceri, preocupari sau probleme personale etc;

! stimulii fizici – frig, zgomot, o alta conversatie auzita in paralel;

! critica exprimarii si a infatisarii – din cauza prejudecatilor si perceptiilor personale multi oameni
au tendinta sa-i judece spontan pe ceilalti in legatura cu modul in care se infatiseaza si in care
vorbesc. Aceasta atitudine de snobism comunicational creeaza artificial categorii de persoane pe
care merita sau nu merita sa le asculti;

! evaluarea subiectului ca fiind neinteresant – aceasta este o justificare rationala pentru a nu

asculta, insa aprecierea in acest caz este facuta inaintea discursului;

! evitarea ascultarii dificile – multe persoane nu sunt obisnuite sa asculte intamplari detaliate care
nu ii privesc direct;

! gandirea poate prelucra 800 de cuvinte pe minut, iar vorbitorii pot debita maximum 200 de cuvinte
pe minut – din aceasta diferenta rezulta un timp de rezerva pe care unele persoane o pot utiliza
in vederea explorarii viziunii interlocutorului;

! presupunerea falsa ca ascultarea este o activitate fundamental pasiva – de fapt ascultatorii buni
sunt foarte activi: pun intrebari, parafrazeaza ideile vorbitorului, se asigura ca au inteles sensul.
Nici tacerea nu inseamna pasivitate: ascultarea este obositoare, consuma energie mentala si
solicita sistemul nervos in mare masura.

7
CAPITOLUL II

1.Mijloacele de comunicare
(prin ce comunicăm?)

Mesajul pe care o persoana vrea si poate sa il transmita poate fi de natura: scrisă, verbală
sau nonverbală.

Comunicarea scrisă
Trebuie sa intelegem comunicarea scrisa prin cele trei aspecte ale sale obligatoriu de
urmarit:

1. Evidentierea clara a obiectivelor

a. Care este scopul unui document
b. Care sunt urmarile pe care le avem in vedere
c. Redactarea unui document este o forma de comunicare si nu o acoperire birocratica.

2. Receptorul mesajului
a. Cui se adreseaza mesajul. Este receptorul ales personajul indreptatit sa primeasca acest
mesaj?
b. Care este nivelul de cunostinte al receptorului despre informatiile prezentate in mesaj?
Este foarte posibil ca receptorul sa fie format din mai multe persoane fiecare cu nivelul sau de
pregatire profesionala, fiecare cu un set diferit de abilitati in comunicare.
c. Care sunt abilitatile de comunicare ale receptorului?
d. Care este gradul de simpatie si sensibilitate existent intre noi si receptor?
e. Care este starea profesionala si mentala a receptorului? (care sunt sarcinile lui, ocuparea
profesionala in general si la acel moment de timp, relatia acestuia cu subiectul mesajului, starea
de oboseala si de surmenaj, puterea lui de decizie si influenta in cadrul procesului ce face obiectul
mesajului).

3. Mesajul in sine
a. Necesitatea acestuia: este necesara transmiterea mesajului in forma scrisa? Nu trebuie sa
omitem faptul ca un mesaj transmis verbal poate realiza o apropiere suplimentara fata de interlocutor,
poate induce o crestere calitativa a relatiei manager-angajat, poate fi o forma de motivare.
b. Respecta procedurile? Avem calitatea ca manager sau angajat sa transmitem acest
mesaj?
c. Avem abilitatile necesare pentru a scrie acest mesaj? Uneori trebuie sa admitem ca un
8
document prost intocmit poate produce mai multe daune decat un mesaj transmis verbal chiar cu
inadvertentele si punctele slabe pe care le poate avea.
d. Trebuie sa analizam foarte exact necesitatea lui profesionala si nu in ultimul rand trairile
noastre emotionale; trebuie mesajul transmis la acel moment de timp?

Consideraţii generale asupra redactării unui document

1. Stabiliti in scris obiectivele documentului

2. Stabiliti ideile de baza care vor reprezenta esenta documentului
3. Ordonati ideile in functie de obiective
4. Structurati planul in functie de tipul de document pe care il aveti in vedere
5. Fiecare fraza sau propozitie trebuie sa fie eficienta. De aceea trebuie sa scrieti scurt si
concis, in termeni intelesi si apreciati de catre receptorul mesajului. Incercati sa gasiti o forma de
comunicare care sa fie inteleasa de cat mai multi dintre receptori. Nu uitati ca cei cu care comunicati
nu sunt o “masa” compacta si reprezinta personalitati distincte.
6. Incercati sa nu alterati mesajul prin imixtiunea naturii umane. Pe cat de reala este aceasta,
pe atat subiectivismul pe care il introduce va produce pagube. Cel care receptioneaza mesajul va
privi aspectul sentimental al acestuia ca pe ceva inadecvat care nu poate, in cel mai bun caz, decat
sa scada calitatea procesului de comunicare. Daca simtim imperios nevoia de a “umaniza” mesajul
atunci este recomandat sa pastram forma impersonala a acestuia si implicit calitatea profesionala si
sa transmitem apoi verbal sentimentele sau gandurile noastre.
Oricum hartia nu va reflecta ceea ce traim.
7. Respectati procedurile de adresare si redactare acceptate in cadrul organizatiei. In acest
fel, mesajul va fi analizat prin prisma continutului si calitatii sale si nu va suporta critici legate de
forma.
Gradul de formalism al unui document trebuie sa fie in stransa corelatie cu relatia pe care o
aveti cu cel caruia ii transmiteti mesajul precum si cu obiectivele mesajului.
În cadrul institutiilor este inevitabilă această formă de comunicare. Ea se concretizează în
documente precum:

♦ Procesul verbal – reprezintă un document oficial în care se înregistrează o anumită constatare

sau se consemnează pe scurt discutiile si hotărările unei anumite adunări

♦ Minuta – este un document care consemnează anumite lucruri, asemănându-se cu procesul

verbal de constatare. Se deosebeste de acesta prin faptul că ea înregistrează si propuneri
sau actiuni întreprinse la un moment dat care urmează a fi completate ulterior

♦ Referatul – este documentul scris în care sunt prezentate aspecte concrete, date si aprecieri
9
 în legatură cu o anumită problemă, precum si propuneri de modificare a situatiei existente.
Structura sa este compusă din:
– prezentarea succintă a problemei abordate;
– concluzii si propuneri;
– semnătura.
♦ Raportul – cuprinde o relatare a unei activităti (personale sau de grup). Se face din oficiu sau
la cererea unui organ ierarhic. Se bazează pe cercetări amănuntite, schimburi de experientă,
diverse documentări.

Structura raportului:
1. Introducere:

• este obligatorie chiar daca poate fi structurata intr-o singura fraza

• poate pune in evidenta contextul in care este redactat raportul managerial; la cerere
sau ca urmare a unei initiative proprii precum si contextul in care este realizat

2. Scopul raportului:

• motivul realizarii raportului

• obiectivele raportului

• subiectele atinse sau cele pe care nu isi propune sa le atinga

• modalitatea de redactare a documentului: se prezinta pe scurt argumentele

3. Continutul raportului:

• poate avea exclusiv una dintre formele mentionate anterior (de activitate, situatie,
strategic) sau poate fi un mixt intre acestea
• pentru a evita neclaritati si lipsa de fond este bine sa concluzionam de la bun inceput
care este obiectivul raportului. Este foarte posibil ca un raport initial conceput ca unul de activitate
sau situatie sa se transforme pe parcurs in unul de tip strategic. In general aceste transformari
ar trebui sa aiba loc atunci cand raportul este adresat unui factor de decizie. Din pacate insa, se
intampla exact invers. Cu cat destinatarul ocupa o functie mai inalta, cu atat primeste mai putine
sugestii si cai posibile de actiune si cu atat mai putin recomandari
• in cadrul cuprinsului este mult mai importanta coerenta si abordarea logica decat
forma pe care o ia redactarea
• nu incercati sa eludati sau sa alterati informatia in mod constient sau involuntar

4. Concluziile raportului:

• liste de afirmatii clare si concise care exprima rezumatul cuprinsului

• nu se vor introduce date sau argumente noi

5. Recomandari:

• este etapa in care este permisa exprimarea opiniei personale

• se recomanda de catre expeditor alegerea unei anumite cai de actiune

10
 • recomandarea va fi insotita de argumentele proprii

• se va intocmi o lista cu toate persoanele care, in viziunea autorului, sunt sau vor fi
implicate in procesul aferent subiectului raportului

♦ Memoriul – este o prezentare amănuntită si documentată a unei probleme, a unei situatii.

Structura unui memoriu este următoarea:
– formula de adresare;
– numele, prenumele, functia si adresa celui care l-a întocmit;

– prezentarea si analiza problemei;

– solutii preconizate;
– semnătura;

– functia adresantului si organizatia.

♦ Darea de seamă – este documentul care cuprinde prezentarea si analiza activitătii unei
organizatii, într-o anumită etapă sau justificarea unei gestiuni. Se prezintă lunar, trimestrial,
semestrial sau anual de către conducerea în fata salariatilor sau a actionarilor. Materialul
prezentat este critic, evidentiind dificultătile si cauzele lor, propunând totodată si solutii de
remediere.

De asemenea, forme ale comunicarii scrise mai pot fi:

♦ note,
♦ circulare,

♦ propuneri,

♦ decizii,

♦ scrisori, etc.

Comunicarea scrisa are avantajul unei pregătiri atente a mesajului, care îi conferă claritate,
precizie şi posibilitatea utilizării unor procedee corespunzătoare.
Marele dezavantaj constă în faptul că necesită mult timp pentru reacţie, iar costurile sunt
ridicate, atât cele directe (hârtie, tipar, transmitere), cât şi cele indirecte (arhivare, deteriorarea
mediului).
Pentru a fi eficientă, comunicarea scrisă trebuie să fie formulata intr-o maniera pozitivă, care
ţine de: politeţe, consideraţie, claritate, concizie, completitudine şi mod de organizare.
Documentele scrise este bine sa fie întocmite cu multa grijă, respectându-se cateva
recomandari:

– redactare îngrijită si estetică;

– limbaj simplu, fără a exagera în acest sens;

11
– stilul energic pentru a sugera siguranta si încrederea în sine;
– evitarea amănuntelor neimportante;
– evitarea promisiunilor ce nu pot fi respectate;
– evitarea unor critici nefondate.

Comunicarea verbală
Foloseşte limbajul oral şi este utilizată pe scară foarte largă, reprezentând aproximativ 70-
75% din timpul destinat comunicării.

O importanţă deosebită o are maniera de adresare, de a transmite mesajul astfel încât acesta
să fie convingător, clar, scurt şi precis pentru a-şi atinge ţinta.

Această modalitate de comunicare prezintă o serie de avantaje:

− schimb rapid de informaţii directe, adeseori sub forma dialogului,
− personalizarea relaţiei şef-subaltern,
− flexibilitatea exprimării, folosirea chiar a jargonului (limbaj specializat al unei colectivităţi),
− costuri mai reduse etc.

Adresarea verbală are şi dezavantaje, legate de faptul că dialogul poate conduce la pierdere
de timp şi nu se încheie întotdeauna cu acordul părţilor, iar în cazul transmiterii succesive, prin trepte
ierarhice, se poate pierde şi o parte a informaţiilor, deoarece sunt filtrate de fiecare şef ierarhic.

De obicei oamenii când vin în contact cu altii iau o figură serioasă, oficială care provoacă o
impresie rece. Sunt rezervati în discutie, de aceea este greu să comunici cu ei.
Sunt si oameni care zâmbesc de la prima întâlnire si se poartă atât de prietenos încât discutia
se desfăsoară de la sine.
Nu există o retetă perfectă pentru o buna comunicare, însă folosind zîmbetul, tonul prietenesc,
ascultarea atentă, privitul în ochii celuilalt putem rezolva multe probleme încă de la început.

Printre regulile unei comunicări eficiente se numără:

• orientarea pozitivă a comunicării (pe fapte plăcute, stimulative)

• comunicarea trebuie să fie bilaterală (permite schimbul de mesaje, punerea de întrebări)
• comunicarea sa fie securizată (nu un prilej de abuz afectiv, emotional al unui asupra
celorlalti)
• concordanta comunicării verbale cu cea mimico-gesturală
• evitarea ambiguitătilor (subîntelegerilor, incertitudinilor)
• evitarea suprapunerilor mesajelor (interventia peste cuvântul celuilalt)
• constituirea de mesaje clare, concise (exprimate cu cuvinte si expresii uzuale)

Nu există un stil de comunicare valabil pentru toti oamenii sau pentru toate situatiile, dar iată
câteva reguli care pot să crească sansa de succes în domeniul comunicării:

- fiecare să-si rezerve timp pentru dialog

- să se asigure o atmosfera favorabila
- să fie obiectivi

12
 - să se evite contrazicerile directe, atacul la persoana si conflictele
- să se dea răspunsuri clare si la obiect pentru a evita neîntelegerea mesajului
- să se evite ca unul din cei implicati in comunicare sa acapareze toata discutia
- sa existe disponibilitatea de a lua în considerare punctele de vedere ale tuturor celor implicati
in discutie si de a le accepta dacă sunt bune
- crearea unor ocazii de feedback, oferind ocazia celor in discutie sa să explice si să
argumenteze opiniile sale

Comunicarea nonverbală
constă în transmiterea mesajelor prin alt mijloc decât scrisul sau vorbitul, cum ar fi: gesturi,
mimică, mişcări ale corpului etc. şi care sunt de fapt ,,mesaje parţiale sau adiţionale ce completează
conţinutul mesajelor verbale“. Poate fi un mijloc eficient de descifrare a mesajelor pe care le transmite
emitentul. Limbajele neverbale, completate de limbajul paraverbal (forma vocală de limbaj neverbal
precum: inflexiunea şi tonalitatea vocii, ritmul de vorbire, modul de accentuare a cuvintelor, pauzele
între cuvinte etc.) apelează la toate simţurile noastre şi se bazează pe seturi de simboluri care pot
avea un înţeles clar sau ambiguu. Principalele tipuri de comunicare neverbală sunt:

– comunicarea senzorială – se bazează pe ceea ce recepţionăm prin intermediul simţurilor;

– comunicarea estetică – prin care se transmit diferite emoţii artistice;

– comunicarea însemnelor (insigne, fanioane, uniforme) şi a simbolurilor (titulatură,

decoraţii).
Cele mai utilizate mijloace de transmitere a mesajelor nonverbale sunt: limbajul corpului
(expresia feţei, a ochilor, poziţia fizică, în special a capului şi a mâinilor), decorul biroului, modul de
folosire a spaţiului şi îmbrăcămintea.

Formele de manifestare ale comunicării neverbale cele mai eficiente sunt ilustrările (când se
face apel la prezentarea unor obiecte) şi manifestările afective (stări emoţionale, inflexiunea vocii).

Limbajele neverbale însoţesc şi comunicarea scrisă; ele sunt legate de aspectul grafic al foii,
structura şi formatul scrierii.

Specialiştii consideră comunicarea neverbală ca fiind subtilă şi complexă, iar gradul ei de

conştientizare este destul de redus şi de aceea comunicăm adesea neintenţionat. În proporţie de
55% omul se exprimă prin limbaj neverbal, 38% prin limbaj paraverbal şi doar 7% prin limbaj verbal.
Prin urmare, managerii trebuie să acorde atenţie deosebită comunicării neverbale, pentru a putea
comunica eficient cu subalternii. De fapt, eficienţa comunicării depinde de abilitatea managerului de
a combina cuvântul scris şi verbal cu limbajul neverbal şi paraverbal, pentru a exprima cu claritate
sensul mesajului transmis.

Tacerea , departe de a fi lipsita de comunicare,este incarcata profund de seminificatii

comunicative.

Cand suntem stingheriti, nestiind raspunsul la o intrebare, noi comunicam implicit ceva. Aceasta
tacere e deosebita de tacerea omului meditativ sau a omului plictisit sau de tacerea impusa prin
,,reducerea la tacere’’.

Tacerea se leaga de ascultare si de receptionarea corecta a mesajelor. Folosind-o cu

pricepere, putem stimula comunicarea creand interlocutorului posibilitatea de a-si exprima ideile
sau sentimentele care astfel ar fi ramas ascunse.

Limbajul spatiului. Ideea de la care se porneste este ca orice individ are tendinta de a-si

13
revendica un spatial al sau, spatial din jurul trupului sau, pe care-l marcheaza imaginar, il considera
drept spatial sau personal, ca o prelungire a propriului sau trup. Incalcarea acestui spatiu bazeaza
profound individual, creand discomfort, stanjeneala si chiar stari conflictuale. Fiecare individ tinde
sa mentina o distanta intre el si celelalte persoane sau lucruri. In limbaj curent se spune ,,il tine la
distanta’’ sau ,,prieten apropiat’’, ilustrand faptul ca relatiile interumane pot fi exprimate spatial.

In plan mai general, modul in care folosm spatiul de comunicare are determinatii culturale si
sociale specifice. In lumea afacerilor, de exemplu, spatiul este in relatie directa cu rangul individului;
pe masura ce avanseaza in functie, cresc dimensiunile biroului sau.

In privinta spatiului familial ( cel al casei de locuit) accesul persoanelor straine este extreme
de selective, in functie de relatiile pe care acestea le au cu proprietarul.Unele persoane sunt primate
doar in vestibul, altele in bucatarie, altele in sugragerie sau in dormitor.

Limbajul trupului are si el o semnificatie aparte. Prin intermediul acestuia putem depista
daca o persoana relateaza un fapt adevarat sau o minciuna. De exemplu, daca in timpul conversatiei,
persoana nun e priveste timp indelungat in ochi, daca isi framanta mainile in mod constant,daca
exercita o frecare asupra ochilor, daca is misca nasul si colturile gurii,este clar ca acea persoana nu
este o persoana sincera in ceea ce ne comunica.

Totodata, prin limbajul trupului, putem deduce ocupatia unei persoane dar putem descoperi
si modul ei de viata. O persoana imbracata decent, elegant, mereu ingrijita si care acorda o atentie
modului in care se prezinta in fata celorlalti este clar o persoana care traieste intr-un ambient
intelectual, ocupand o functie importanta.

Gesturile, cum ar fi miscarea mainilor si a corpului, pozitia corpului (modul in care suntem
asezati), orientarea (daca stam cu fata sau cu spatele catre interlocutor), contactul vizual (daca privim
spre destinatarul mesajului sau nu) cat si intervalul de timp in care il privim, paralimbajul (vibratii ale
vocii, variatii de inaltimii sunetelor, taria lor si capacitatea vorbirii, calitatea si tonul vocii).

Pentru a comunica oamenii nu folosesc numai cuvintele. De cate ori comunicam, trimitem
in exterior mesaje si prin intermediul altor mijloace. Chiar atunci cand scriem sau vorbim, noi totusi
comunicam si altceva decat mesajul, uneori involuntar sau inconstient.

Elemente ale comunicarii non-verbale

1. Orientarea corpului: persoanele stau cu spatele la cei pe care doresc sa ii evite;

2. Postura: semnalele posturale care arata relaxare sau tensiune sunt corelate cu statutul
persoanei

3. Gesturile: frecventa crescuta a anumitor gesturi arata o stare de tensiune si disconfort sau lipsa
onestitatii, de exemplu gesturile prin care se maseaza, freaca, strange, culege, inteapa o parte
a corpului – aceste gesturi sunt descurajate in public

4. Privirea:

• privirea directa: onestitate, intimitate, amenintare;

• privirea intr-o parte: lipsa de interes si raceala;

• privirea evitanta poate transmite nesiguranta, lipsa increderii in sine etc.;

• evitarea privirii: ascunderea sentimentelor, lipsa de confort sau vinovatie;

14
• miscarea ochilor in sus: incercarea de a ne aminti ceva;

• miscarea ochilor in jos: tristete, modestie, timiditate, ascunderea unor emotii.

5. Zambetul:

• poate exprima o complexitate de informatii: placere, bucurie, satisfactie, promisiune, cinism,

jena.

6. Mimica:

• figura cu comisurile buzelor lasate poate indica tristete marcata;

• fruntea incruntata: preocupare, manie, frustrare;

• sprancene ridicate: mirare, surpriza;

• nas incretit: neplacere;

• buze stranse: nesiguranta, ezitare, ascunderea unor informatii.

7. Postura corpului:

• tinuta capului: in sus-persoane dominante, in jos- persoane supuse;

• aplecarea corpului:

- in fata – interes pentru interlocutor, neliniste preocupare;

- relaxata – detasare, plictiseala, autoincredere excesiva;

8. Distanta:

• zona intima (0 – 46 cm);

• zona personala (46 – 122 cm) Corespunde distantei normale la care doi oameni converseaza
pe strada sau intr-o incapere mare. Regula: daca partenerul se retrage sau face gesturi de
distantare, fii sigur ca ai patruns in spatiul sau personal;

• zona sociala (1,23 - 3.5 m) Este spatiul rezervat contactelor sociale, negocierilor, vanzarilor,
relatiilor profesionale, vanzarilor, relatiilor profesionale;

• zona publica (peste 3.5 m) Este spatiul in care comunicarea si relatia isi pierd caracterul
interpersonal; este vorba deja de un discurs public, cu caracter oficial, formal, ritual.

9. Gestica:

• ridicatul din umeri: neintelegere;

• gestul acoperirii gurii: demascarea unei situatii de nesinceritate;

• gesturi facute cu palma;

• strangerea de mana: dominare (cu palma in jos), supunere (cu palma in sus), egalitatea (cu
palma perpendiculara);

• frecarea palmelor: asteptari pozitive;

• inclestarea mainilor: frustrare, reprimare a atitudinii negative.

15
2. Comunicarea Organizaţională
Spre deosebire de comunicarea interpersonala, comunicarea organizationala nu este un
proces spontan si natural. Ea trebuie proiectata in asa fel incat sa permita:

􀀹 coordonarea: proces ce are in vedere atingerea unui obiectiv prestabilit, necesar pentru realizarea
scopului final al organizatiei

􀀹 armonizarea: activitate ce are drept scop definirea unui obiectiv comun

Pentru cursul de fata am considerat a fi necesara detalierea ultimului punct al acestei categorii
deoarece reda tipurile de comunicare adaptate la tipurile de organizare a institutiilor, iar aceasta
adaptare ajuta la construirea mesajelor de comunicare interna.

Astfel:

• comunicarea descendenta urmeaza, de obicei, relatiile de tip ierarhic, derulandu-se de la nivelul

managementului de varf catre nivelurile de executie. Continutul este dat de decizii, reglementari,
instructiuni, transmiterea de sarcini, solicitarea de informatii. Principala problema a acestui tip de
comunicare o constituie marea probabilitate ca mesajul sa fie filtrat in timp ce este vehiculat de la
un nivel la altul, deoarece fiecare nivel poate interpreta mesajele in functie de propriile necesitati
sau obiective;

• comunicarea ascendenta consta in transmiterea de mesaje de catre subordonati sefilor directi si,
succesiv, nivelurilor superioare ale managementului. Prin ele se vehiculeaza cereri, rapoarte, opinii,
nemultumiri. Rolul comunicarii ascendente este esential pentru eficienta procesului de comunicare,
deoarece atesta receptarea mesajelor transmise de manageri. De asemenea, prin intermediul ei se
informeaza managementul de nivel superior asupra starii morale a personalului, asupra obstacolelor
din calea comunicarii, nivelului si formei abaterilor inregistrate cel mai frecvent. Faptul ca mesajul
circula de la executanti la manageri nu-l scuteste de filtrele cognitive sau psihologice. Astfel, in cazul
transmiterii unor informatii, rapoarte, sugestii privind continutul muncii si modalitatile de imbunatatire
ale acesteia, sefii intermediari pot fi incercati de teama ca subordonatii lor ar putea fi apreciati de
superiori ca fiind mai competenti decat ei; ori, in cazul in care informatia constituie un feedback
la un mesaj anterior, seful poate interpreta comunicarea subordonatului drept o incercare de a-i
testa competenta profesionala ori autoritatea. In asemenea situatii, se pot instala blocaje cu efecte
asupra capacitatii de control si mentinere a procesului de comunicare;

• comunicarea pe orizontala (sau laterala) se stabileste intre persoane sau compartimente situate
la acelasi nivel ierarhic. Rolul acestui tip de comunicare este de a facilita coordonarea activitatilor ce
vizeaza obiective comune, excluzand interventia managerilor de nivel superior;

• comunicarea diagonala este practicata in situatiile in care membrii organizatiei nu pot comunica
prin celelalte canale. Spre exemplu, in cazul utilizarii managementului prin proiecte, apar frecvent
comunicarile diagonale intre echipa de proiect si restul compartimentelor structurii. Spre deosebire
de comunicarile clasice, acest tip prezinta avantajele economiei de timp si costuri, ale folosirii unor
relatii informale, ale potentarii unui climat bazat pe apreciere reciproca.

Stiluri de comunicare organizatională

Adriana Ritt aminteste o clasificare a stilurilor de comunicare interna, asa cum este vazuta de
catre Smythe si colaboratorii sai:

• de instruire – ajuta angajatul sa-si cunoasca atributiile si modul in care sa le indeplineasca. E o

comunicare intr-un singur sens, de la superior la subordonat, desfasurata sub motto-ul „Fa asta!”

• informativ – este tot o comunicare intr-un singur sens prin care salariatul primeste doar informatia
pe care conducerea vrea sa i le dea, dupa principiul „Fa asta pentru ca!”
16
• consultativ – comunicarea in dublu sens prin care salariatului i se ofera posibilitatea sa discute cu
superiorii sai si sa-si exprime pareri proprii, dupa reteta „Sa discutam cum se face asta!”

• de implicare – comunicarea de jos in sus care inlesneste schimbul de experienta

intre angajatii tineri si colegii care au o vechime mai mare in organizatie, prin indemnul „Cum ai face
tu asta?”

• participativ – implica personalul in procesul de luare a deciziilor, prin lansarea intrebarii „Cum sa
facem asta?”

Comunicarea internă are scopul de a trimite către categoriile de public intern mesajele potrivite pe
care organizaţia doreşte să le difuzeze în societate. Printre beneficiile programelor de comunicare
internă trebuie meţionată în primul rand asigurarea eficienţei. Stabilirea unui climat de lucru normal,
deschis, bazat pe colaborare şi înţelegere are efect direct asupra eficientizării activităţii.

Prin comunicarea internă este sprijinită mai buna performanţă a fiecărui angajat- care are atât
informaţia necesară în realizarea activităţii cât şi înţelegerea asupra organizaţiei, asupra direcţiei în
care aceasta se îndreaptă, asupra standardelor la care trebuie să se raporteze. Angajaţii organizaţiei
sunt, de asemenea, membri ai societăţii şi ai comunităţilor locale, citesc zilnic presa, şi sunt – în
unele cazuri – şi “clienţi” ai organizaţiei. În ambele cazuri, aceştia primesc şi transmit la rândul lor
mesaje publicului larg. Opinia lor despre organizaţie reprezintă, în majoritatea cazurilor, o oglindire
a imaginii pe care o are organizaţia în faţa societăţii.

Comunicarea se realizează în cadrul organizaţiei, indiferent dacă sefii încearcă sau nu să o

controleze. Aşa cum spune Harrison, într-o organizaţie ierarhică tipică, cu managementul situat la
vârful piramidei:

(1) Comunicarea curge de sus în jos sub formă de instrucţiuni şi informaţii şi

(2) Poate exista şi o comunicare de jos în sus, sub forma propunerilor de proiecte sau a altor feluri
de feedback adresat conducerii. Fiecare colectiv de muncă are propriul său sistem de comunicare:

(3) oamenii care lucrează în acelaşi birou sau în acelaşi departament din organizaţie comunică între
ei.

(4) Comunicarea are loc între grupuri de la acelaşi nivel

(5) şi între niveluri ierarhice diferite

(6) În afară de aceste trasee ale informaţiei din cadrul organizaţiei, există o mulţime alte căi informale
de comunicare între acei indivizi care, întâmplător, sunt în relaţie de prietenie sau de rudenie cu alţi
membri ai personalului.

(7) Discuţiile informale (“mica bârfă”) care înfloreşte în toate organizaţiile este o cale sigură prin care
informaţia, exactă sau nu, ajunge în toate avanposturile.

Un program de comunicare bun poate crea o echipă bine închegată. Oamenii se cunosc între ei, ştiu
care este obiectivul organizaţiei, cum să lucreze eficient şi cum pot participa activ în cadrul organizaţiei
fără a se limita doar la a-şi face datoria, ceea ce îi face mai valoroşi pentru organizaţie.

17
CAPITOLUL III

1. Blocajele noastre din comunicare

Cu siguranta fiecare dintre noi am avut, macar o data, o problema de comunicare cu seful
nostru sau cu cel pe care il coordonam. Orice problema de comunicare naste frustrari si framantari,
dorinta de a intelege unde am gresit si ce se poate face pentru a remedia situatia. Ei bine, situatia
nu este deloc disperata, pentru ca exista cateva remedii simple.
In primul rand, trebuie sa intelegem ca blocajele in comunicarea organizationala sunt, pe de o
parte, de natura personala (un anumit tip de personalitate, mod diferit de perceptie, lipsa deprinderii
de a asculta) si, pe de alta parte, specifice functiei ierarhice (de subordonat sau de manager).
In privinta primului tip de blocaje, de natura personala, capacitatea de a-l asculta pe cel
de langa noi se poate invata. Cu totii avem tendinta de a fi pseudo-ascultatori din cand in cand.
Acest lucru este cu siguranta util, pentru ca energia noastra este limitata. In probleme importante
insa, este bine sa ne ascultam interlocutorul, incercand sa eliminam blocajele. Un astfel de blocaj
este comparatia. Avem tendinta ca, in loc sa-l ascultam pe partenerul nostru de discutie, sa ne
comparam cu el, sa incercam sa stabilim cine e mai competent, cine are mai multa dreptate,
cine a gresit sau cat de jigniti ne simtim. Mesajul celuilalt ne trece astfel pe langa ureche.
Recapitularea o practicam atunci cand, in loc sa fim atenti la interlocutor, ne pregatim in minte un
raspuns usturator sau bine construit, cu argumente solide, care sa ne transforme in invingatori in
discutia respectiva.
Tendinta exagerata de a vedea dincolo de vorbele partenerului pentru a afla ceea ce gandeste
sau urmareste cu adevarat, de a interpreta si de a analiza in detaliu vorbele, tonul, gesturile sau
privirea celuilalt ne impiedica sa intelegem cu adevarat ceea ce interlocutorul tocmai ne comunica.
Filtrele se refera la tendinta de a selecta doar informatiile care ne convin, care ne confirma
asteptarile sau care sunt legate strict de domeniile noastre de interes. A pune etichete de la bun inceput,
a emite judecati de valoare, inainte de a intelege cu adevarat mesajul celuilalt, a-l introduce deja pe
interlocutor intr-o categorie pana sa spuna tot ce are de spus este, de asemenea, nociv pentru ascultare.
Identificarea are loc atunci cand povestea pe care ne-o spune celalalt reactiveaza o insatisfactie
personala, o suferinta. Din acel moment, nu mai suntem disponibili pentru ascultare si pentru
povestea partenerului. Visarea cu ochii deschisi in timpul unui dialog, mai ales atunci cand suntem
obositi sau plictisiti, este un alt blocaj in ascultare. Oricare dintre noi tanjeste dupa aprobare, insa
a fi de acord cu absolut orice, incercand sa ne facem placuti cu orice pret sau sa evitam conflictul,
este o actiune nesanatoasa pentru ascultare.
Nevoia de a avea intotdeauna dreptate ne inchide la critici si la sugestii poate utile. Nu mai ascultam
ceea ce ne comunica interlocutorul. Contestarea, nerabdarea de a-l contrazice, de a ne manifesta
opozitia, ne determina sa nu mai ascultam restul ideilor expuse. Cei care au convingeri foarte puternice
sau care au tendinta de a contesta autoritatea celuilalt sunt cei mai predispusi pentru acest tip de blocaj.
In ceea ce priveste problemele de comunicare specifice ierarhiei organizationale, in comunicarea
managerului poate aparea ca blocaj efectul statutului functiei. Acesta consta in tendinta sefilor de
a nu pune mare pret pe comunicarea cu subordonatii lor, de a o investi cu valoare negativa, avand
tendinta de a comunica cu cei care au acelasi statut sau un statut superior. Solicitarile conflictuale
ale rolului de lider, adica cerinta de a indeplini sarcini specifice de serviciu si de a oferi in acelasi
timp suport socio-emotional - lucru greu de echilibrat - poate afecta comunicarea cu subordonatii.
Tendinta liderului de a evita comunicarea unor vesti proaste, de a aborda o atitudine protectoare fata
de subordonati, precum si lipsa de timp reprezinta, de asemenea, obstacole pentru o comunicare
eficienta cu subordonatii.
Alte probleme in comunicare:
Sistemele de comunicare, la randul lor, pot suferi de anumite patologii, cauzate de o proiectare
defectuoasa. Ele pot fi grupate in trei categorii, fiind de fapt problemele legate de:
18
 1. Volumul informatiei. Sistemele de informare proceseaza de obicei o cantitate uriasa
de informatie, ceea ce are ca efect imposibilitatea exploatarii tuturor datelor pe care le emite /
recepteaza organizatia. Se produc de asemenea, blocaje de informatie sau intermitente in fluxurile
comunicationale. La fel de posibil este sa se produca si cazul invers: sistemele proceseaza o
cantitate insuficienta de informatii sau privilegiaza anumiti actori din spatiul organizational. Cazul
tipic este cel al directorului care ia decizii de unul singur, pornind de la informatii partiale.
2.Calitatea foarte scazuta a informatiei. De foarte multe ori datele sunt imprecise sau irelevante
pentru obiectivele sau asteptarile organizatiei. Informatiile sunt foarte greu accesibile, acest lucru
nedatorandu-se neaparat precaritatii tehnologice, ci lipsei de dinamism a rolurilor de emitator/
receptor. O alta problema foarte frecventa este lipsa de adecvare intre momentul in care este nevoie
de anumite date si momentul in care acestea sunt efectiv furnizate/primite. De obicei, informatiile
ajung prea tarziu la beneficiar, ceea ce are un impact negativ asupra eficientei organizatiei.
3. Propagarea defectuoasa a informatiei. Viteza de difuzare a informatiilor este in general
prea lenta. Exista si cazuri in care este prea rapida si atunci anumite date care pot avea o importanta
considerabila sunt iremediabil pierdute. Nu se realizeaza propagarea informatiilor pe orizontala,
ci numai pe verticala. In aceasta situatie, persoanele implicate direct in indeplinirea scopurilor
organizatiei sunt private de accesul la informatie, ceea ce evident, afecteaza functionarea eficienta
a intreprinderii. O alta problema este decodarea incorecta de catre anumite persoane, care conduce
la greseli de interpretare.

In loc de concluzie…
Cele mai multe companii considera ca pot rezolva problema comunicarii fara ca abilitatile
personale de comunicare sa fie puse in evidenta si fara a exista proceduri organizationale care sa
puna in valoare in sens pozitiv aceste abilitati. Concluziile sunt dramatice…
Lipsa comunicarii sau gestionarea necorespunzatoare a acestui proces duce la alterarea
mai multor componente ale managementului companiei iar pe de alta parte lipsa unor abilitati si a
culturii organizatiei privitoare la aceste componente invalideaza constant procesul de comunicare.
Problemele de comunicare nu se pot rezolva prin e-mail sau telefon. Este nevoie de o
comunicare fata in fata (individual sau prin sedinte) pentru a intelege exact cum se manifesta toate
elementele unei comunicari.
Ultimele studii efectuate pentru a disocia procesul de comunicare in elementele sale
esentiale au aratat ca:
55% din intelesul comunicarii il reprezinta mimica
38% este transmis prin tonalitatea si modul in care comunicam
7% este comunicat prin cuvinte
Indiferent de modalitatea de comunicare pe care decidem sa o folosim, prin intalniri directe,
prin sedinte sau pur si simplu de la distanta, trebuie sa avem in vedere ca, bazata pe respect
reciproc, comunicarea este construita din cunostinte, abilitati, experienta si fler.
Intotdeauna trebuie sa ne fie clar de ce comunicam, iar stilul de comunicare trebuie adaptat
la mediul in care lucram, intern si extern, si pana la urma la partenerul de dialog.

Cel mai important aspect al unui proces este informaţia,

iar comunicarea este modalitatea prin care o obţinem.

19
 MODULUL 2
EFECTUAREA UNOR CALCULE MATEMATICE SIMPLE

Cap. I ALGEBRA

1. MULTIMI

Multimea numerelor naturale

= {0, 1, 2, 3, ...}

Multimea numerelor intregi

= {..., -2, -1, 0, 1, 2, ...}.

Multimea numerelor rationale

Multimea numerelor reale

= (-∞; +∞)

2. PROPORTII

Definitie: O egalitate de doua rapoarte se numeste proportie.

Exemplu :

2 4
=
3 6
a c
Pentru proportia = , numerele a,b,c,d se numesc termenii proportiei.
b d
-a si d se numesc termeni extremi
-b si c se numesc termeni mezi

Proprietatea fundamentala a proportiilor:

produsul extremilor = produsul mezilor.

a ⋅b = c ⋅ d

Modalitati de calcul:

x= x= x= x=

3. MEDIA ARITMETICA

Media aritmetica a mai multor numere este raportul dintre suma acestor numere si numarul
lor.
20
 a+b+c+d
Media aritmetica =
4

4. MARIMI DIRECT PROPORTIONALE

Definitie: Numerele a,b,c sunt direct proportionale cu numerele x,y,z

a b c
⇔ = =
x y z
Regula de trei simpla:

2,5 lei..............1 kg cuie 2,5 lei..............1 kg cuie

6 lei............... x kg cuie 1,5 lei............... x kg cuie

5. MARIMI INVERS PROPORTIONALE

Definitie: a,b,c sunt invers proportionale cu x,y,z ↔ a·x = b·y = c·z

Regula de trei simpla:

8 zile..............10 muncitori 15 zidari..............30 zile

X zile...............14 muncitori 20 zidari............... x zile

8·10 = x·14 15·30 = 20·x

6. PROCENTE

Definitie : P% =

Exemple: 5% =

3,78% =

X% din Y se scrie X%·Y

Exemplu : 5% din 30 se scrie 5%·30 = = 1,5

Cat la suta reprezinta X din Y?
?% ·Y=X
Exemplu : Cat la suta reprezinta 5 din 20?
?% ·20 = 5
?% = 5:20 = 0,25 = 25 %

21
 7. UNITATI DE MASURA

7.1.Unitati de Lungime

km

hm

dam

10n· m : 10n

dm

cm

mm

unde n = numarul de pasi urcati sau coborati.

Exemple :
3 m = 3000 mm 2 km = 200 dam 250 cm = 0,25 dam

7.2.Unitati de Masa

kg

hg

dag

10n g : 10n

dg

cg

mg

Exemple :
4 g = 4000 mg 7,2 kg = 720000 cg 50 dg = 0,05 hg
1 tona = 1000 kg

7.3.Unitati de suprafata

km2

hm2

dam2

102n· m2 : 102n

dm2

cm2

mm2

22
Exemple:
1 m2 = 1m ·1m 1m2 = 100cm · 100cm = 10000cm2
7.4.Unitati de volum

km3

hm3

dam3

103n· m3 : 103n

dm3

cm3

mm3

Exemple:
1 m3 = 1m ·1m · 1m 1m3 = 100cm · 100cm ·100cm = 1000000cm3
1m3 = 1000 litri
m = ρ · v , unde m = masa, ρ = densitatea, v = volumul

Cap. II GEOMETRIE

1.Geometrie plană

1.1. Triunghiul

Perimetrul= suma tuturor laturilor, adica:

P=AB+BC+CA
Aria triunghiului=(inaltimea x baza)/2, adica:
Atriunghi=(b x h)/2.
In cazul nostru, b=BC, iar h=AD. Deci,
AABC=(BCxAD)/2

1.2. Paralelogramul

Perimetrul= suma tuturor laturilor, adica:

P=AB + BC + CD + DA. Deoarece laturile opuse
ale paralelogramului sunt congruente (egale),
perimetrul poate fi calculat astfel P=2(AB + BC).
Aria paralelogramului = baza x inaltimea, adica
Aparalelogram=b x h, iar in cazul nostru,
AABCD=DC x AM, pentru ca
DC=b (baza) si AM=h (inaltime).

23
1.3. Dreptunghiul

Dreptunghiul are lungime( not L=AB) si latime (not

l=BC).
Perimetrul= suma tuturor laturilor, adica:
P=AB+BC+CD+DA sau P=2(L+l)
Aria dreptunghiului = lungimea x latimea
Adreptunghi=L x l. In cazul nostru, AABCD=AB x BC.

1.4. Patratul
Patratul este un dreptunghi care are toate laturile
egale (congruente), sau lungimea egala cu
latimea.
Perimetrul= suma tuturor laturilor, adica:
P=AB+BC+CD+DA sau P=4 L, unde L este latura
patratului (AB=BC=CD=DA=L).
Aria patratului=latura x latura = latura2, adica,
Apatrat=L2.
In cazul nostru, AABCD=AB2.

1.5. Trapezul
Perimetrul= suma tuturor laturilor, adica:
P=AB + BC + CD + DA.
Aria trapezului = (baza mare + baza mica)x
inaltimea/2, adica Atrapez=(B + b) x h/2, iar in cazul
nostru
AABCD=(DC + AB) x AM/2, pentru ca
DC=B (baza mare)
AB=b (baza mica), iar
AM=h (inaltimea).

1.6. Cercul

Avem OA - raza (not. r)

Lungimea cercului (circumferinta cercului):
   
Aria cercului (corect ar fi aria discului):

   

24
 2.Geometrie în spaţiu

2.1. Corpuri - Poliedre

2.1.1.Piramida
Vom discuta decat de corpuri regulate, deci si piramida este
regulatã.
Avem: AB - muchia bazei(not. m)
VA - muchia laterala(not. l)
VO - inaltimea piramidei (not. h)
VM - apotema laterala sau apotema piramidei (not. ap)
OM - apotema bazei (not. ab).
Aria laterala = suma ariilor fetelor laterale
     Alat=(Pb x ap)/2.
Aria bazei
     Ab=(Pb x ab)/2, unde Pb este perimetrul bazei.
Aria totala = aria bazei + aria laterala
Volumul
     Vpir=(Ab x h)/3.
Tetraedrul poate fi considerat o piramida care are ca baza
un triunghi, aria si volumul calculandu-se analog.

2.1.2.Paralelipipedul dreptunghic, cubul, prisma

Avem: AB - lungime(not. L)
BC - latime(not. l)
AE - inaltimea sau muchia laterala (not. h)
     Aria laterala = suma ariilor fetelor laterale
     Alat=Pb x h, unde Pb este perimetrul bazei,
sau
     Alat=2(L + l) x h
Aria bazei
     Ab=L x l.
Aria totala = aria bazei + aria laterala

Volumul
     Vparalelipiped=Ab x h
sau Vparalelipiped=L x l x h.

Paralelipipedul dreptunghic este un caz particular de prisma,

iar cubul este un caz particular de paralelipiped dreptunghic, in
sensul ca este un paralelipiped cu toate laturile congruente.

25
2.1.3.Trunchiul de piramida

Avem: AB - Muchia bazei mari

A’B’ - Muchia bazei mici
OO’ - Inaltime (not. h)
AA’ - Muchia laterala
OM - Apotema bazei mari (not. aB)
O’M’ - Apotema bazei mici (not. ab)
MM’ - Apotema trunchiului de piramida (not. at)
     Aria laterala = suma ariilor fetelor laterale
     Alat=(PB+Pb)at/2, unde Pb este perimetrul ba-
zei mici, iar PB este perimetrul bazei mari. Ariile
bazelor se calculeaza in functie de natura bazelor
(triunghi, patrulater etc.), iar la piramida regulata
se mai pot calcula si cu ajutorul formulelor:
     Ab=Pb x ab.
     AB=PB x aB.
Aria totala = aria bazei mari + aria bazei mici +
aria laterala
Volumul

     Vtrunchi de piramida=

2.2.Corpuri - Corpuri rotunde

2.2.1.Cilindrul

Avem:
AA’ - generatoare (not. g)
OO’ - inaltimea cilindrului (not. h; in cazul nostru, la
cilidrul circular drept, avem g=h)
AO - raza bazei (not. r)
Aria bazei = aria cercului de la baza, adica:
    
Aria laterala:
    
Aria totalã:
    
Volumul cilindrului:
    

26
2.2.2.Conul

Avem:
VA - generatoare (not. g)
VO - inaltimea conului (not. h)
AO - raza bazei (not. r)
Aria bazei = aria cercului de la baza, adica:
    
Aria laterala:
    
Aria totala:
    
Volumul conului:

    

2.2.3.Trunchiul de con

Avem:
A’A - generatoare (not. G)
OO’ - inaltimea trunchiului de con (not. I)
AO - raza bazei mari(not. R)
A’O’ - raza bazei mici(not. r)
Aria laterala:

Aria totala:

Volumul:

2.2.4.Sfera

Avem:
OA - razã (not. r)
Aria sferei:
    
Volumul sferei:

    
27
 MODULUL 3
IDENTIFICAREA SARCINILOR SI PLANIFICAREA ACTIVITATII

Lucrările care alcătuiesc o clădire se pot grupa în mai multe categorii :

Lucrări de fundaţii - Lucrări prin care se realizează

infrastructura clădirii
Lucrări de roşu şi acoperire - Lucrări prin care se
realizează suprastructura clădirii
Lucrări de finisaj – Lucrări prin care se definitivează
aspectul exterior şi interior al clădirii
Lucrări de instalaţii – Lucrări prin care se realizează
dotarea construcţiei cu utilităţi
Zugravii şi vopsitorii intervin la lucrările de finisaj . Unele din ele , de exemplu tâmplăria şi
lucrările de tencuieli interioare nu-şi capătă aspectul definitiv şi nici nu sunt apte pentru folosirea
îndelungată, decât după vopsirea sau zugrăvirea lor.

ROLUL ZUGRĂVELILOR
• Foarte multe din materialele de construcţii, sub influenţa agenţilor mediului ambiant, cu timpul
îşi pierd calităţile şi până la urmă se distrug. Cele mai influenţabile sunt oţelul şi lemnul pentru
că oţelul rugineşte şi lemnul crapă sau putrezeşte. Aceste fenomene se observă cel mai uşor
la învelitori din tablă neagră, sau la tâmplăriile din lemn de la ferestre. Monumentele vechi
de arhitectură au suferit în timp numeroase degradări datorită efectului distructiv ai agenţilor
atmosferici. Agenţii atmosferici care produc degradări sunt : precipitaţiile , vântul , soarele
prea puternic, zăpada. Astfel a rezultat nevoia de a lua măsuri prin care să se înlăture sau să
se întârzie aceste efecte dăunătoare.
• În ansamblul lucrărilor construcţiei zugrăvelile şi vopsitoriile îndeplinesc simultan mai multe
roluri şi anume : de protecţie, estetic şi igienic.
1. ROLUL DE PROTECŢIE este un rol de bază prin care se realizează un strat protector
al suportului pe care se aplică. Protecţia realizată poate fi anticorosivă, ignifugă, hidrofugă,
sau antiacidă.
2. ROLUL ESTETIC este asigurat prin faptul că zugrăvirea unei clădiri care poate fi şi chiar
netencuită îi dă un aspect uniform , care acoperă cărămida , rosturile sau betonul, iar vopsirea
acoperă imperfecţiunile stratului suport.
3. ROLUL IGIENIC este asigurat prin faptul că faţa pojghiţei fiind netedă şi continuă reţine mai
puţin praful şi alte impurităţi din aer , deci întreţine suportul într-o stare de igienă mai bună.

ROLUL VOPSITORIILOR
În ansamblul lucrărilor de finisaj vopsitoriile îndeplinesc simultan mai multe roluri şi anume:
 Rolul de protecţie prin faptul vopsirea poate fi anticorosivă, hidrofugă, ignifugă,
antiacidă
 Rolul estetic prin faptul că vopselele sunt opace şi acoperă imperfecţiunile stratului suport,
iar prin colorare sporesc aspectul estetic al elementului pe care se aplică şi pun în valoare anumite
detalii sau părţi de construcţie.

28
 Rolul igienic prin faptul că faţa pojghiţei fiind netedă şi continuă, reţine mai puţin praful şi
alte impurităţi.

LUCRARI CARE TREBUIE TERMINATE INAINTE DE INCEPEREA ZUGRAVELILOR SI

VOPSITORIILOR

- inainte de inceperea lucrarilor de zugraveli toate lucrarile si reparatiile de tencuieli, glet, placaje,
instalatii sanitari, electrice si de incalzire, trebuie sa fie terminate. De asemenea, vor fi terminate
pardoselile reci (betoane mozaicate, gresie etc), exclusiv lustruirea.

- in incaperile prevazute cu pardoseli din parchet sau din mase plastice, zugravelile se vor executa
inaintea aplicarii imbracamintei pardoselii. La executarea zugravelilor se vor lua masuri pentru
protejarea stratului suport al imbracamintei, pentru a­l feri de umiditate si de murdarire, care poate
compromite aderenta imbracamintei, in special in cazul aplicarii acesteia prin lipirea cu adezivi.
in cazul pardoselilor cu strat suport din placi fibro­lemnoase poroase bitumate, zugravelile se vor
executa inainte de montarea stratului suport.

- Tamplaria de lemn si cea metalica trebuie sa fie montate definitiv; accesoriile metalice la tamplarie
trebuie sa fie montate corect si buna lor functionare sa fie verificata, cu exceptia drucarelor si a
sildurilor care se vor fixa dupa vopsirea tamplariei.

- La lucrarile de vopsitorie aplicarea ultimului strat se va face numai dupa terminarea completa
a zugravelilor si inainte de finisarea imbracamintilor de pardoseli (raschetare, curatire, lustruire),
luandu­se masuri de protejare contra murdaririi imbracamintei pardoselilor.

- inainte de inceperea lucrarilor de zugravire sau vopsire a fatadelor, trebuie sa fie complet
executate toate lucrarile de la fatada constructiei ca: jghiaburi, burlane, stresini, cornise, glafuri,
socluri, cofrete pentru instalatii electrice sau de gaze etc. precum si trotuarele.
 
IDENTIFICAREA SARCINILOR
Modulul descrie îndeplinirea sarcinilor şi planificarea activităţilor zilnice, pentru executarea
lucrărilor de zugrăveli, tapetări şi vopsitorii si planificarea în timp a realizării acestor lucrări.

Identificarea sarcinilor de efectuat şi cerinţele legate de acestea. Sarcinile, procedurile şi

instrucţiunile referitoare la lucrarea de executat trebuie identificate corect şi complet.
Clarificarea eventualelor neînţelegeri privind sarcinile, procedurile, instrucţiunile identificate
/ primite, apelând la persoanelor competente.
Identificarea cu responsabilitate a frontului de lucru şi obiectivele de realizat.

Sarcinile se referă la:

- pregătirea locului de muncă
- executarea lucrărilor propriu-zise
- curăţarea locului de muncă

Frontul de lucru presupune:

29
- echipament de protecţie, siguranţa la locul de muncă
- unelte, scule, dispozitive
- materiale necesare executării lucrărilor de placare
- căi de acces, aprovizionare ritmica cu materiale, front de lucru degajat

Situaţii care pot afecta desfăşurarea activităţii:

• defecţiuni ale instalaţiilor
• lipsa unor materiale, scule, echipamente
• calamitaţi naturale
• accidente de muncă
• discontinuităţi în aprovizionare
• echipă de lucru incompletă
• nerespectarea SSM şi PSI
• nerespectarea succesiunii operaţiilor tehnologice

Persoane competente:
- şefi ierarhici
- specialişti

PRINCIPII PENTRU ORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ

1. Când se lucrează cu substanţe inflamabile să se interzică fumatul şi amestecul substanţelor
să nu se facă pe foc sau în preajma focului.
2. Depozitarea materialelor inflamabile să se facă în încăperi speciale bine aerisite.
3. În imediata apropiere a locului de muncă cu substanţe inflamabile să fie puse afişe uşor
de citit cu inscripţiile ,, Fumatul strict interzis”, ,,Nu vă apropiaţi cu foc deschis” şi ,,Nu
sudaţi”, ,,Nu împuşcaţi cu pistolul pentru bolţuri”.
4. Muncitorii trebuie instruiţi zilnic.
5. În cazul lucrului în spaţii închise trebuie să se lucreze cu ferestrele şi uşile deschise.
6. Transportul molozului şi a resturilor materialelor de zugrăvit să se facă cu mijloace speciale
destinate acestui scop în spaţii special amenajate depozitării acestora.
7. Materialele rămase neutilizate la locul de muncă se vor depozita în magazii speciale în
vederea utilizării lor pentru schimburile următoare.
8. Nu se vor deversa pe pământ, în fântâni sau în ape de suprafaţă deşeurile şi molozul
rezultat în urma lucrărilor de vopsitorii.
9. Ambalajele rezultate în urma folosirii materialelor de vopsitorii vor fi transportate cu
mijloace speciale în spaţii destinate acestui scop
10. Sculele şi dispozitivele ce nu se mai folosesc datorită deteriorării lor vor fi ransportate şi
depozitate în spaţiile destinate deşeurilor pe categorii

30
 Tipurile de structuri organizatorice
A. STRUCTURA IERARHICĂ
a) este adoptată de întreprinderile mici
b) fiecare persoană este subordonată unui singur şef
c) număr redus de compartimente operaţionale în care se desfăşoară principalele activităţi,

B. STRUCTURA FUNCŢIONALĂ
a) conducătorii pot fi specializaţi pe domenii ,beneficiind de asistenţa compartimentelor
funcţionale,
b) executanţii primesc decizii şi nu răspund decât în raport cu şeful ierarhic

C. STRUCTURA IERARHIC- FUNCŢIONALĂ

a. alcătuită din compartimente funcţionale şi operaţionale
b. executanţii primesc ordine şi răspund atât faţă de şefii ierarhici, cât şi faţă de şefii
compartimentelor funcţionale, fiind dublu subordonaţi

Productivitatea muncii maximă

Executarea lucrărilor de zugraveli si vopsitorii după metoda în lanţ este cea mai
corespunzătoare naturii lucrărilor şi realizării unor termene mai reduse.
Formaţia minimă de lucru care stă la baza alcătuirii echipelor pentru lucrări manuale are un
singur muncitor. Această formaţie poate fi folosită numai la lucrări de mică importanţă şi de un volum
redus. Pentru executarea vopsitoriilor mecanizat formaţia minimă este alcătuită din doi muncitori:
unul mânuieşte aparatul de pulverizat, iar celălalt alimentează cu compoziţie, prepară compoziţia.
Pentru lucrările mari se alcătuiesc brigăzi complexe în funcţie de frontul de lucru disponibil şi
a metodei de lucru adoptate pe şantierul respectiv.
Locul de muncă trebuie înzestrat şi aprovizionat periodic cu materiale pentru a se asigura
continuitatea procesului tehnologic. Dispunerea materialelor, dispozitivelor, sculelor şi utilajelor la
locul de muncă trebuie făcută astfel încât să nu fie stânjenită circulaţia şi mişcările muncitorilor şi să
se evite deplasările inutile sau prea lungi.
Aşezarea muncitorului faţă de frontul de lucru trebuie să asigure acestuia un câmp vizual
corespunzător, o poziţie comodă care să-i confere libertate de mişcare, câmpul vizual trebuie să
prindă pereţii încăperii în care lucrează, pentru a putea supraveghea tehnic şi coloristic calitatea
muncii.

31
 PL ANIFICAREA ACTIVITAŢILOR SPECIFICE LOCULUI DE MUNCǍ
Planificarea unei activitati curente.
Identificarea corecta şi realista a timpului necesar pentru realizarea lucrării.
Stabilirea etapelor de lucru şi modul de abordare, în funcţie de sarcinile de îndeplinit şi de
timpul alocat.
Planificarea succesiunii fazelor, în conformitate cu cerinţele procedurii de lucru şi de
eventualele situaţii cere pot interveni.
• accidente de muncă
• discontinuităţi în aprovizionare
• echipă de lucru incompletă
• nerespectarea SSM şi PSI
• nerespectarea succesiunii operaţiilor tehnologice
Pentru programarea activităţilor specifice locului de muncă, este necesară cunoaşterea
următoarelor elemente:

a) desenul de execuţie;
b) volumul producţiei;
c) semifabricatul folosit;
d) utilajul de care se dispune;
e) calificarea personalului muncitor;

a) Desenul de execuţie trebuie să cuprindă toate datele şi indicaţiile necesare executării

corecte a lucrarii.
b) Volumul producţiei reprezintă cantitatea de lucrari ce trebuie realizate într-un interval de
timp şi este unul dintre factorii principali care determină procesul tehnologic.
c) Forma şi dimensiunile elementelor determină tehnologia de execuţie.
d) În cadrul analizării unei tehnologii, trebuie să se ţină seama de posibilităţile reale de lucru
ale utilajului existent.
e) Calificarea personalului muncitor trebuie cunoscută şi utilizată raţional.
Categoria de încadrare a lucrării se va stabili în concordanţă strictă cu complexitatea lucrărilor
ce trebuie efectuate de fiecare muncitor la locul de muncă. Fiecare operaţie va fi repartizată
muncitorului care are calificarea corespunzătoare lucrării respective.
Concluzie,

Pentru identificarea sarcinilor si planificarii activitatilor trebuiesc stiute urmatoarele:

- sarcinile de realizat
• identificarea sarcinilor şi obiectivelor de realizat
• evaluarea în mod realist a complexitatii sarcinilor şi termenele de finalizare

- etapele fiecărei lucrări

• întocmirea programului de activităţi (stabilirea etapelor, alocarea resurselor, corelarea în
etape, identificarea prioritarilor)

- normele de timp corespunzătoare diferitelor tipuri de lucrări

• încadrarea în normele de timp pentru realizarea sarcinilor de lucru
• mobilitatea şi flexibilitatea la adaptarea programului în cazul unor situaţii neprevăzute fără a
fi afectat termenul de finalizare a lucrării.
32
 MODULUL 4
APLICAREA PROCEDURILOR TEHNICE DE EXECUŢIE
ŞI DE CONTROL AL CALITĂŢII

1. Noţiuni de calitate

Controlul calităţii, asigurarea calităţii şi managementul calităţii sunt noţiuni care se conturează
într-o măsură tot mai mare ca sarcini centrale pentru toate intreprinderile orientate spre viitor,
indiferent de produs, ramură, locaţie sau mărime.

Controlul calităţii se concentrează asupra controlului produselor sau operaţiilor, adică

accentul se pune pe verificarea sau măsurarea produselor sau operaţiilor şi cele necorespunzătoare
sunt sortate şi îndepărtate.

Asigurarea calităţii se referă la calitatea produselor dar sunt incluse şi elemente de dirijare
pentru conducerea acestei calităţi.

Calitatea produselor şi serviciilor, are o importamţă centrală în orice organizaţie. Aceasta a

devenit o chestiune de supravieţuire pe piaţa internă şi internaţională, cu o competiţie din ce în ce
mai puternică.

Pentru realizarea unei înţelegeri corespunzătoare a conceptului de calitate este necesar să

se ia în considerare toate părţile interesate.

Cele mai importante grupe de părţi interesate sunt:

• clienţii;
• angajaţii;
• furnizorii/partenerii;
• proprietari/acţionarii;
• societatea;

1.1. Conceptul de asigurare al calităţii

ASIGURAREA CALITĂŢII reprezinta ansamblul activităţilor preventive prin care se urmăreşte

în mod sistematic să se asigure corectitudinea şi eficacitatea.
Aceste activitati preventive sunt:

- Planificare
- Organizare
- Coordonare
- Antrenare
- Tinere sub control

33
 Scopul acestor activitati este de a garanta obţinerea rezultatelor la nivelul calitativ dorit.

ASIGURAREA
CALITĂŢII

REALIZAREA UNOR REALIZAREA UNOR

OBIECTIVE EXTERNE OBIECTIVE INTERNE

EXTERNE INTERNE

 Reprezintă activităţile  Reprezintă activităţile

desfăşurate, în scopul de a desfăşurate pentru a da
da încredere clienţilor că încredere conducerii firmei
sistemul calităţii furnizorului că va fi obţinută calitatea
permite obţinerea calităţii cerută
cerute


1.2. Conceptul de control al calităţii
1.2. Conceptul de control al calităţii
Supravegherea calităţii reprezintă monitorizarea şi verificarea continuă a stării unei entităţi,
Supravegherea
în scopul asigurării că cerinţelecalităţii reprezintă
specificate monitorizarea şi verificarea continuă a stării
sunt satisfăcute.
unei entităţi,calităţii
Evaluarea în scopul asigurăriiexaminarea
reprezintă că cerinţelesistematică,
specificate sunt satisfăcute.
efectuată pentru a determina în ce
măsură o entitate este capabilă
Evaluarea să satisfacă
calităţii reprezintăcerinţele specificate.
examinarea sistematică, efectuată pentru a
Inspecţia
determina calităţii reprezintă
în ce măsură activităţile
o entitate prin caresă
este capabilă sesatisfacă
măsoară,cerinţele
examinează, încearcă una
specificate.
sau mai multe caracteristici ale unei entităţi şi se compară rezultatul cu cerinţele specificate, în
2
scopul determinării conformităţii acestor caracteristici
Verificarea calităţii reprezintă confirmarea conformităţii cu cerinţele specificate, prin
examinarea şi aducerea de probe tangibile.
Frecvenţele verificărilor sunt menţionate în prescripţiile tehnice şi în caietele de sarcini din
proiect.
În toate cazurile în care vreun rezultat provenit dintr-o verificare vizuală sau încercare
efectuată pe parcurs, referitoare la rezistenţa, stabilitatea, durabilitatea sau funcţionalitatea lucrărilor
depăşeşte în sens defavorabil abaterile admisibile, decizia asupra continuării lucrărilor nu va putea
fi luată decât pe baza acordului scris dat de beneficiar şi proiectant.

1.3. Documentele calitatii specifice locului de muncă

DOCUMENTELE CALITĂŢII - reprezintă documente de lucru detaliate

Pentru lucrările de finisaje care constau în zugrăveli, vopsitorii, tapete şi ipsoserii, documentele
specifice locului de muncă, care trebuie prelucrate de conducătorul lucrării şi însuşite de personalul
34
executant constau în:
• tabelele de finisaje din proiect;
• planşele cu detalii de arhitectură pentru ornamente deosebite;
• extrasele din caietele de sarcini referitoare la lucrările de finisaje;
• normativele tehnice de execuţie referitoare la genul de lucrări de executat;
• procedurile de execuţie proprii din cadrul sistemului de management integrat al
organizaţiei;
• instrucţiunile de depozitare, manipulare, transport şi aplicare a materialelor cuprinse
în Fişele tehnice ale produselor, emise de furnizor;

Instrucţiuni de lucru
Instrucţiunile de lucru se referă la activitatea restrânsă, limitată uneori la un singur post de
lucru/ utilaj etc.
Acestea prezintă modul cum se realizează cu consecvenţă
activităţi şi procese.

 Instrucţiunile de lucru ar trebui elaborate pentru descrierea realizării acelor activităţi, care ar fi
afectate de lipsa unor astfel de instrucţiuni.

 Detaliile, care nu conduc la un control sporit al activităţii, trebuie evitate. Instruirea poate reduce
nevoia de instrucţiuni detaliate, sub rezerva că personalul afectat deţine informaţiile necesare
pentru a-şi executa corect sarcinile.

 Indiferent de format sau combinaţia aleasă, instrucţiunea de lucru trebuie să fie în ordinea
operaţiilor, si să reflecte cerinţele şi activităţile relevante.

Formulare
Formularele sunt proiectate şi menţinute pentru înregistrarea datelor, care demonstrează
conformitatea cu cerinţele SMC.
Formularele trebuie să conţină :
1. titlul,
2. numărul de identificare,
3. revizia şi data reviziei.

Formularele trebuie să fie menţionate sau ataşate la manualul calităţii, la procedurile

documentate şi / sau la instrucţiunile de lucru.

Specificaţii tehnice/ desene

Specificaţiile sunt documente, care stipulează cerinţele.
Specificaţiile sunt unice pentru produs/ organizatie, de aceea standardul de referinţă
nu le detaliază.

35
 Caiet de sarcini poate fi considerat o specificaţie.
Există diferite cerinţe ale standardului prin care organizaţia poate îmbunătăţi SMC
Desenele tehnice sunt documente ale produsului.
şi poate demonstra
Desenele conformitatea
clienţilor prindocumentaţia
fac parte din pregatirea altor documente chiar daca standardul
externă.
nu le Cerinţele
cere în mod explicit,
legale şi alede exemplu: fac parte din documentaţia externă.
autorităţilor
hartadiferite
Există proceselor,
cerinţediagrame ale proceselor
ale standardului şi/ sau
prin care descrieri poate
organizaţia ale proceselor;
îmbunătăţi SMC şi poate
demonstra conformitatea prin pregatirea altor documente chiar daca standardul nu le cere în mod
 specificaţii;
explicit,
 de exemplu:de lucru şi/ sau de testare;
instrucţiuni
 harta proceselor, diagrame ale proceselor şi/ sau descrieri ale proceselor;
 documente conţinând comunicări interne;
 specificaţii;
 programe de producţie;
 instrucţiuni de lucru şi/ sau de testare;
 lista furnizorilor
documente aprobaţi;
conţinând comunicări interne;
planuri dedetestare
programe
 şi inspecţie;
producţie;
lista
 furnizorilor
planuri aprobaţi;
ale calităţii.
 planuri de testare şi inspecţie;
 planuri ale calităţii.
Proceduri documentate

Definiţia termenului proceduraProceduri

este „moddocumentate
specificat de desfăşurare a unei activităţi
Definiţia termenului procedura este „mod specificat de desfăşurare a unei activităţi sau a
sau a unui proces”.
unui proces”.
În cazul de faţă este vorba de proceduri documentate sau scrise.
În cazul de faţă este vorba de proceduri documentate sau scrise.
Ele pot face referire la instrucţiuni de lucru, care definesc cum se realizează o
Ele pot face referire la instrucţiuni de lucru, care definesc cum se realizează o anume
anume activitate.
activitate.

Procedurile descriu în general Instrucţiunile de lucru se referă

activităţile, care traversează mai curând la activităţi în cadrul
mai multe funcţii. unei singure funcţii.

Structuraunei
Structura uneiproceduri
proceduripoate
poatefi fiexprimată:
exprimată:
- întext,
- în text,
- diagrame flux,
- diagrame flux,
- tabele,
- tabele,
- combinaţie a acestora.
- combinaţie a acestora.

Conţinutul procedurii va descrie activităţile.

Nivelul
Conţinutul procedurii
de detaliu vaîndescrie
poate varia functie activităţile.
de:
- complexitatea
Nivelul de activitatii,
detaliu poate varia în functie de:
- metodele utilizate, activitatii,
- complexitatea
- metodele utilizate,
5
- nivelul de instruire si capacitatea de întelegere a personalului, care va executa activitatea
respectiva.

36
 1.4. Standarde de calitate.
C3 – 76 Normativ pentru executarea lucrărilor de zugrăveli şi vopsitorii;
C4 – 77 Instrucţiuni tehnice pentru aplicarea tapetelor
C56 –85 Normativ pentru verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor de construcţii şi instalaţii
aferente construcţiilor;
Se întocmesc obligatoriu 6 proceduri,capitole ale standardului SR EN ISO 9001 :2000:
controlul documentelor, controlul înregistrărilor, auditul intern,controlul produsului neconform,acţiuni
corective, acţiuni preventive
În cadrul unei organizaţii care se aliniază la modelul SR EN ISO 9001:2000, se pot elabora
proceduri pentru fiecare capitol şi subcapitol din standard

2. Condiţii de calitate a lucrărilor de zugrăveli, vopsitorii şi tapete

-Prin examinarea vizuala a zugravelilor se verifica ur­matoarele:
a) corespondenta zugravelilor interioare si exterioare cu prevederile proiectului si dispozitiile
ulterioare, spre a se constata concordanta lucrarilor executate cu prevederile acestora;
b) aspectul suprafetelor zugravite in culori de apa precum si a celor in calcio­vechio;
- ele trebuie sa aiba un ton de culoare uniforma, sa nu prezinte pete, scurgeri, stropi, basici si
cojiri, fire de par sau urme de la pensula sau bidinele;
- urmele de bidinea sunt admise numai daca sint vizibile pana la o distanta de cel mult 1m de la
suprafata zugravita; nu se admit corecturi sau retusuri locale care distoneaza cu tonul general,
chiar la distante mai mici de 1m;
- pe suprafetele finisate prin stropire trebuie ca stropii sa fie repartizati uniform, exceptand cazul
cand prin conditiile speciale ale lucrarii s­a prescris o repartizare neuniforma;
c) uniformitatea desenului la zugraveli interioare executate cu rola, burete sau panza de sac;
- nu sunt admise pete sau sarituri si nici suprapuneri sau lipituri ale desenului;
- in cazul executiei desenului cu rola se admite lipsa desenului numai la legatura fasii vecine, dar
pe o latime de cel mult 1 mm.
- Aderenta zugravelilor interioare si exterioare se constata prin frecare usoara cu palma pe perete.
O zugraveala aderenta nu trebuie sa se ia pe palma.
- Rectiliniaritatea liniaturilor de separatie se verifica cu ochiul si la nevoie cu un dreptar de lungime
adecvata. Ele trebuie sa fie fara innadiri si de o latime uniforma pe toata lungimea lor.
Se admit la un perete cel mult doua devieri izolate, care sa nu se abata de la linia dreapta
cu mai mult de 2 mm.
Zugrăvelile, vopsitoriile şi tapetele fiind lucrări care rămân vizibile, calitatea lor din punct de
vedere al aspectului poate fi verificată oricând, chiar după terminarea întregului obiect. Verificarea
calităţii zugrăvelilor şi tapetelor se face numai după uscarea completă.
Este interzis a se începe executatea oricăror lucrări de zugrăveli, vopsitorii, tapete şi ipsoserii,
înainte ca suportul să fi fost verificat cu atenţie de şeful punctului de lucru privind îndeplinirea

37
condiţiilor de calitate (aspect, planeitate, umiditate, rezistenţă).
Verificări prealabile
Înainte de începerea lucrărilor de zugrăveli, vopsitorii, tapete, ipsoserii este necesar a se
verifica dacă au fost executate şi recepţionate toate lucrările destinate a le proteja (învelitoare,
steaşină, izolaţii terase) sau a căror execuţie ulterioară ar putea să le deterioreze ( conducte pentru
instalaţii îngropate, tâmplării etc.) precum şi că au fost montate toate piesele auxiliare (dibluri,
console, suporţi pentru obiectele sanitare sau elemente de încălzire colţare, cornize etc.).
Toate materialele pot fi introduse în lucrare numai dacă în prealabil s-a verificat de şeful
punctului de lucru că sunt livrate cu declaraţii/certificate de conformitate care să confirme că sunt
corespunzătoare cu prevederile proiectului, au paletarul coloristic cerut şi nu au termenul de
valabilitate depăşit.
Verificări pe parcursul lucrărilor
Pe parcursul executării lucrărilor este necesar să se verifice respectarea tehnologiei de
execuţie, prevăzută în prescripţiile tehnuice şi fişele de utilizare date de furnizor, utilizarea reţetelor
şi compoziţiei amestecurilor indicate în aceleaşi prescripţii tehnice.
La aplicarea straturilor succesive este necesar a se urmări respectarea timpilor de uscare
între straturi şi intreprinderea măsurilor de protecţie impotriva uscării bruşte, spălării prin ploaie şi
impurificării cu praf sau vapori de substanţe chimice.
În perioada de lucru pe timp friguros se vor asigura şi temperaturile critice pentru depozitare,
preparare, aplicare şi uscare prevazute în normativul C 16 – 84.

Verificări pe faze de lucrări

Zugrăveli
Prin examinare vizuală se verifică următoarele:
a) Corespondenţa zugrăvelilor cu prevederile priectului şi cu dispoziţiile ulterioare;
b) Aspectul suprafeţelor zugrăvite care trebuie să aibă un ton de culoare uniformă, să nu prezinte
pete, scurgeri, stropi, băşici, cojiri, fire de păr sau urme de pensulă sau bidinea; nu se admit
corecturi sau retuşări locale care distorsonează cu tonul general; pe suprafeţele stropite stropii
să fie repartizaţi uniform;
c) Uniformitatea desenului la zugrăveli interioare executate cu role;
Aderenţa zugrăvelilor se verifică prin frecare uşoară cu palma pe perete . O zugrăveală
aparentă nu trebuie să se ia pe palmă.
Rectilinitatea liniaturilor de separaţie se va verifica cu ochiul şi cu un dreptar de lungime
adecvată. Se admit la un perete cel mult două devieri izolate, care să nu se abată de la linia dreaptă
cu mai mult de 2 mm.
Vopsitorii
Înainte de începerea verificării calităţii vopsitoriilor se va controla mai întâi dacă la vopsitoriile
în ulei sau la cele pe bază de polimeri s-a format pelicula de rezistenţă, fapt ce se constată prin
38
ciocănirea uşoară a vopselei cu degetul în mai multe puncte.
Prin examinare vizuală se verifică aspetul vopsitoriilor, avându-se in vedere următoarele:
a) Suprafeţele vopsite cu vopsele de ulei, emailuri sau lacuri trebuie să prezinte pe toată
suprafaţa acelaşi ton de culoare şi acelaşi aspect lucios sau mat, conform monstrelor stabilite.
Vopseaua de orice fel trebuie să fie aplicată până “perfect curat”, adică să nu prezinte straturi
străvezii şi nici pete, desprinderi, cute, băşici, scurgeri, lipsuri de peliculă, crăpături, aglomerări de
pigmenţi neregularităţi generate de chituire sau şlefuire necorespunzătoare, urme de pensulă sau
urme de vopsea insuficient frecată înainte de aplicare.
b) La vositoriile executate pe tâmplărie se va verifica vizual buna acoperire cu peliculă de
vopsea a suprafeţelor de lemn sau metal, bine chituite şi şlefuite în prealabil iar accesoriilemetalice
vizibile (şilduri, drucăre, cremoane, oliere etc.) să nu fie pătate de vopsea;
c) Nu se admit pete de mortar sau zugrăveală pe suprafeţele de tâmplărie vopsite, sau care
urmează să fie vopsite;
d) Pentru controlarea pregătirii corecte a suprafeţelor de tâmplărie înaintea vopsirii (curăţirea,
şlefuirea, chituirea rosturilor etc.) se vor face verificări înaintea aplicării primului strat de vopsea;
e) Se va examina vizual dacă ţevle, radiatoarele, convectoarele, aerotermele, ventilatoarele,
etc. sunt vopsite în culorile prescrise şi vopseaua are culoare uniformă, fără pete, urme de pensulă,
crăpături sau alte defecte. Cu aceeaşi atenţie se verifică dacă pregătirea suprafeţelor laterale şi
spatele aestor piese sunt vopsite , cu respectarea condiţiilor de mai sus.
f) Bordurile, frizurile şi liniatura trebuie să fie de aceeaşi lăţime pe toată lungimea, să nu
prezinte curburi sau frânturi pe acelaşi aliniament, iar înnădirile să nu fie vizibile de la distanţă mai
mare de 1 m.
g) Separaţiile dintre vopsitorii şi zugrăveli pe un acelaşi perete, precum şi cele dintre zugrăveala
pereţilor şi tavanelor trebuie să fie distincte, fără suprapuneri, ondulaţii etc. Verificarea rectilinităţii
liniilor de separaţie se face cu un dreptar cât mai lung. La această verificare trebuie ca pe un întreg
perete să nu existe mai mult de două devieri izoalte şi care să nu se abată de la linia dreaptă cu mai
mult de 2 mm.
Calitatea vopsitoriilor executate pe alte piese metalice (balustrăzi, grilaje etc.) se va verifica
în acelaşi mod ca la vopsitoriile executate la tâmplărie.

Tapete
Verificarea calităţii lucrărilor de tapetare se va face numai după ce timp de 14 zile de la
aplicare, temperatura aerului din cameră a fost de minim 180C, iar umiditatea relativă a aerului de
50 – 60%.
Temperatura şi umiditatea vor fi măsurate cu termometre şi umidiometrede către laboratorul
de şantier.
Se va controla dacă s-a respectat tehnologia de execuţie privind pregătirea şi amorsarea suprafeţelor
şi aplicarea hârtiei de ziar peste care se fixează tapetul.
Tapetele aplicate trebuie să fie identice cu modelele indicate prin proiect sau cu monstrele convenite
39
cu beneficiarul. Toate fâşiile trebuie să aibă aceeaşi culoare, nuanţă şi model.
Lipirea tapetelor trebuie să fie realizată uniform pe întreaga suprafaţă a fiecărei fâşii, fără să existe
porţiuni neaderente, umflături, cute sau neregularităţi cauzate de pregătirea necorespunătoare a
stratului suport.
Fâşiile de tapet trebuie să fie dispuse vertical, verificarea făcându-se cu firul cu plumb şi neadmiţându-
se nici o abatere de la verticalitate.
La suprapunerea fâşiilor pe verticală trebuie să se respecte regula ca muchia fâşiei de deasupra să
fie orientată spre fereastră, pentru ca să nu creeze umbre pe peretele respectiv. Această condiţie
nu este aplicată la pereţii paraleli cu cei pe care se află ferestre dar trebuie ca pe tot peretele
suprapunerea să se facă în acelaşi sens.
La suprapunerea de fâşii desenul clor două fâşii trebuie potrivit exact. În puncte izolate se admite o
nepotrivire de maximul 1 mm.
La lipirea cap la cap fâşiile trebuie să fie perfect potrivite, astfel ca linia de demarcaţie să nu poată
fi observată decât până la cel mult 2 m distanţă.
La muchiile intrânde sau ieşinde ale încăperilor rosturile verticale dintre fâşii trebuie realizate la 10
- 15 cm de la muchia respectivă.
Nu se admit suprafeţe neacoperite, lipituri suplimentare, suprapuneri supărătoare ale desenului sau
exfolieri pe lângă pervazuri, întrerupătoare, prize etc.
3. Condiţii de calitate a lucrărilor de ipsosării
La recepţia calitativă a lucrărilor de ipsosării se verifică:
- corespondenţa între prevederile proiectului şi modul de prelucrare sau decorare a suprafeţei;
- aspectul suprafeţelor gletuite şi ornamentelor, care trebuie să fie uniform pe toată suprafaţa;
- abaterile de la planeitate, orizontalitate şi verticalitate a tencuielilor gletuite şi a muchiilor;
- grosimea medie a tencuielilor, care nu trebuie să depăşească 2 cm, şi numai în porţiuni mici şi
izolate se admit grosimi până la 2,5 cm;
3.1. Aspectul suprafeţelor.
Suprafeţele gletuite precum şi cele ale profilurilor şi pieselor decorative nu trebuie să prezinte
umflături, ştirbituri, lovituri, lipsuri, asperităţi şi zgârieturi. Verificarea se face vizual şi prin plimbarea
palmei pe suprafaţa ipsosăriei.
Muchiile la colţuri, şpaleţi, glafuri, la uşi şi ferestre trebuire să fie vii sau rotunjite, conform
prevederilor proiectului.
3.2. Planeitatea suprafeţelor.
Suprafeţele gletuite, la verificarea cu dreptarul de 2 m lungime aplicat în orice direcţie nu
trebuie să prezinte mai mult de două neregularităţi cu adâncimea sau înălţimea de 2 mm.
3.3. Verticalitatea tencuielilor gletuite.
Abaterile faţă de verticală ale tencuielilor gletuite se verifică cu firul cu plumb. Acestea nu
trebuie să depăşească 1 mm/m şi maxim 2 mm pe toată înălţimea pereţilor , până la 3,5 m şi 3 mm
la cele mai înalte.

40
 3.4. Orizontalitatea tencuielilor gletuite ale tavanelor.
Abaterile faţă de orizontală ale tencuielilor gletuite ale tavanelor se verifică cu ajutorul unui
dreptar şi al nivelei. Aceste abateri nu trebuie să depăşească 1 mm/m şi maximum 5 mm într-o
încăpere sau pe câmpul dintre grinzi.
3.5. Orizontalitatea şi verticalitatea diverselor elemente.
Abaterile faţă de verticală sau orizontală ale unor elemente ca: intrânduri, ieşinduri, glafuri,
muchii, ornamente, coloane, etc. se verifică cu firul cu plumb şi, respectiv, al unui dreptar şi al
nivelei. Aceste abateri nu trebuie să depăşească 1 mm/m şi maxim 2 mm pe toată inălţimea sau
lungimea elementului.
3.6. Curbura suprafetelor curbe.
Abaterile faţă de curbura proiectata a suprafetelor curbe, tencuite si gletuite, nu trebuie sa
depaşească 3 mm.
Deficiente
Remedierea defectelor se face cu promptitudine şi simţ de răspundere.
Calitatea remedierilor este verificată atent şi cu profesionalism
Defectele lucrărilor de zugrăveli, vopsitorii şi tapete
Tulburarea Formarea de coji Sedimentarea materiilor solide în dispersie Gelificarea
Spargerea emulsiei Rezistenţă la întindere cu pensula a compoziţiei Urme de pensulă care se
menţin şi după uscarea stratului de compoziţie. Adeziune slabă Scurgeri şi “perdele” “Coajă de
portocală” Peliculă aspră la pipăit. Băşici şi bule de aer, Uscare întârziată a peliculei. Putere slabă
de acoperire. Pierderea luciului. Aderenţă slabă. Rezistenţă insuficientă a peliculei. Aspect grăunţos.
Apariţia porilor. Crăpături. Exfolieri. Apariţia ruginii.
Defectele lucrărilor de ipsosărie
Coşcovire. Fisuri. Crăpături. Pete de rugina.Împuşcături pe suprafeţele tencuite Suprafeţe
degradate şi fără rezistenţă. Desprinderea tencuielii de pe suport. Zgârieturi, denivelări, asperităţi
ale suprafeţelor. Linii tremurate sau neregulate.
INTRETINERE
- Zugravelile cu lapte de var si huma, calcio­vechio nepatinat si patinat cu ceara, se intretin
prin curatarea de praf cu perii cu coada lunga, cu fire de par sau sintetice.
- Vopsitoriile de ulei, alchidat, polilac, nitrolac, supra­lejele finisate cu calcio­vechio
patinat cu vopsele de ulei, precum si toate vopsitoriile care formeaza pelicule bariere de vapori se
spala cu carpa sau buretele cu apa calda si daca este necesar se adauga si sapun sau detergenti,
dupa care se revine si se sterge cu o carpa curata uscata. in cazul in care spalarea nu este
necesara suprafata se poate sterge direct cu o carpa uscata flanelata.
Este interzisa spalarea unei vopsitorii cu vechime mai mica de 14 zile.
- Suprafetele finisate cu vopsea Vinarom sau cu vopsea definitiva in relief se pot spala cu o carpa
muiata in apa si stoarsa.
Vopsitoriile cu Vinarom sau cu vopsea decorativa in relief, nu se vor spala inainte de 30 zile
de la realizarea lor.

41
 MODULUL 5

IDENTIFICAREA MATERIALELOR DE BAZĂ, FOLOSITE LA LUCRĂRILE DE

ZUGRĂVELI, IPSOSĂRII, TAPETĂRII ŞI VOPSITORII

Modulul face referire la identificarea şi alegerea materialelor adecvate, de bună calitate

şi în cantităţi suficiente folosite la realizarea lucrărilor de finisaje, asigură succesul în realizarea
unei zugrăveli, tapetări sau vopsitorii, la nivelul cerinţelor proiectului de execuţie sau dorinţei
beneficiarului.
Identificarea materialelor folosite la lucrările de zugrăveli, ipsosării tapetări şi vopsitorii
Alegerea şi folosirea corect a a materialelor, în baza caracteristicilor acestora.

Materialele se referă la materialele specifice fiecărei operaţii executate de zugravul- tapetar,

ipsosar şi anume: ipsos, ciment, var, tapet şi vopsele lavabile, vopsele în ulei, tapet, pentru executare
propriu-zisă a lucrărilor de zugrăveli, tapetări şi vopsitorii.

Identificarea materialelor care nu corespund din punct de vedere calitativ.

Sunt necesare cunoştinţe despre materialele de construcţii utilizate şi cunoştinţe despre

respectarea reglementărilor interne, privind aprovizionarea şi gestionarea materialelor.

In timpul executiei trebuie avut in vedere:

- identificarea corectă a materialelor adecvate şi de bună calitate

- stabilirea necesarului pentru executarea finisajului

- modul de aprovizionare şi depozitare a materialelor etc

MATERIALE DE BAZĂ, FOLOSITE LA LUCRĂRILE DE ZUGRĂVELI

CLASIFICAREA LUCRARILOR DE COLORARE

La executarea lucrarilor de „colorare” se folosesc materiale diverse. Pentru tehnologia
executarii lucrarilor de colorare este necesara clasificarea lor dupa functiunile îndeplinite în alcatuirea
compozitiilor de lucru.
1. LIANTI
2. PIGMENTI
3. DILUANTI SI SOLVENTI
4. MATERIALE AJUTATOARE

LIANTII
Liantii sunt substante care în stare lichida sau vâscoasa daca sunt întinsi în straturi subtiri pe
o suprafata oarecare se întaresc si dau nastere unei pelicule care leaga între ei pigmentii cu care au
fost amestecati si îi lipeste de suprafata suport. Liantii sunt generatori de pelicule, pentru acest fapt
ei se mai numesc si substante peliculogene.
Dupa provenienta, liantii pot fi :

42
 Organici, atunci când sunt extrasi din plante sau din produse animale
Anorganici, atunci când sunt extrasi din substante minerale, sau sunt produse sintetice

GRUPE DE LIANTI:
1. Liantii de apa - sunt substante care pentru a fi folositi trebuie înmuiati si diluati în apa
2. Uleiurile – sunt substante grase de provenienta vegetala sau sintetica
3. Rasinile – sunt substante complexe naturale si mai ales sintetice
4. Bitumurile – sunt substante provenite din zacaminte naturale sau ca subproduse de la
distilarea titeiurilor
5. Derivatii celulozici – sunt compusi celulozici obtinuti pe cale industriala
6. Emulsiile- sunt dispersiuni fine de lianti în medii lichide , în general apa.
Denumirea de COLORARE se refera la acoperirea unei suprafete cu un strat subtire care îi
schimba culoarea indiferent de substantele cu ajutorul carora se obtine acest efect, ca si modul de
aplicare a lor.

PIGMENTII
Substantele colorate, insolubile în lianti si în diluanti împreuna cu care se folosesc
se numesc pigmenti. Prin macinare se aduc în stare de pulbere foarte fina.
Amestecati cu liantii se alcatuiesc astfel suspensii. Dupa natura lor pigmentii pot fi:
- Anorganici minerali naturali sau artificiali, cei naturali fiind obtinuti din roci sau pamânturi
colorate, iar cei artificiali pot fi obtinuti din diversi compusi ai metalelor, oxizi, metale si aliaje ale lor
în pulberi fine.(ex. pamântul de Sienna, Miniul de plumb,Galbenul crom, Praful de Al)
- Organici naturali sau sintetici, cei naturali fiind obtinuti din plante, animale , insecte (ex.
Carmin natural, Indigoul, Rosu de Garanta, Sepia), iar cei sintetici se obtin din hidrocarburi cu
nuante de la galben la maron închis
Pigmentii întrebuintati la zugraveli si vopsitorii au de înfruntat actiunea vatamatoare a multor
agenti exteriori, printre care lumina solara, actiunea apei si a substantelor dizolvate în ea, a prafului
etc.
Câteva din principalele calitati ale pigmentilor sunt:
- Stabilitatea la lumina – este proprietatea pigmentilor de a nu se decolora, adica de a-si pastra
vreme îndelungata culoarea
- Insolubilitatea în apa, fara de care ploile si apa în general, dizolvând pigmentii, ar pata suprafetele
colorate si ar altera culoarea lor initiala, reducându-le rezistenta si stabilitatea si ar curata elementele
vopsite.
- Stabilitatea la actiunea acizilor
- Rezistenta la intemperii adica la actiunea combinata si repetata de umezire-uscare, frig-cald,
înghet-dezghet. Lipsa acestei calitati face ca pigmentul sa nu poata fi folosit decât la colorarile de
interior.
- Puterea de acoperire se exprima prin cantitatea de pigment masurata în grame, necesara ca sa
acopere 1 m2 de suprafata, astfel încât sa nu se mai vada o vopsea anterioara, de contrast, data pe
sticla.
- Capacitatea de colorare - sau intensitatea pigmentului este proprietatea acestuia de a transmite
culoarea si nuanta lui unui amestec de pigment alb
43
 DILUANTI SI SOLVENTI
Substantele lichide usor volatile , care dizolva substantele peliculogene , modificându-le prin
aceasta vâscozitatea în sensul de a le subtia (fluidiza) se numesc solventi. Aceste substante se
folosesc la vopsitorii având un rol important
în uscarea si formarea peliculei.

MATERIALE AJUTATOARE
În categoria materialelor ajutatoare sunt cuprinse mai multe tipuri de materiale cum ar fi :
- Materiale de umplutura – sunt acele substante organice, natural sau artificiale, care au în
general putere mica de acoperire si o capacitate de absorbtie mica. Ele se amesteca cu vopselele
pentru a economisi uleiurile, pentru a atenua nuantele prea tari ale unor pigmenti, pentru a conferi
vopselelor o durabilitate mai mare în timp.
- Sapunuri – fie cele de menaj fie cele pasta se folosesc pentru curatarea suprafetelor de praf
si de funingine , la prepararea grundurilor pentru zugraveli , cât si, împreuna cu uleiurile vegetale ,
la îmbunatatirea calitatii varuielilor si a vopsitoriilor.
- Plastifianti – sunt substante nevolatile sau foarte greu volatile, care ramân dupa alcatuirea
peliculei, facând ca ceasta sa aiba elasticitatea corespunzatoare.
- Decapanti – sunt amestecuri de solventi, cu adaosuri de parafina sau naftalina, care se
folosesc pentru curatirea si îndepartarea straturilor vechi de grunduri, chituri, sau vopsele.
- Materiale de slefuit (abrazivi) –sunt materiale abrazive livrate sub diferite forme : pietre,
paste, praf sau fixate pe un suport de hârtie sau pânza. Ele servesc la netezirea si uniformizarea
suprafetei cât si a grundului, sau a chitului.
- Diferite alte materiale ajutatoare – soda (carbonatul de sodiu) se dizolva în apa si serveste
la curatarea suprafetelor afumate sau patate de grasimi si la curatirea suprafetelor de vopsele de
ulei.
- Soda caustica (hidratul de sodiu) se foloseste în solutii ca si decapant si la curatirea petelor
grase.
- Piatra vânata (sulfatul de cupru), în solutie apoasa, aplicata pe suprafete tencuite, sau de
lemn distruge sporii de ciuperca si de muschi, cum si unele microorganisme si împiedica formarea
lor acestea fiind materiale fungicide. El poate intra în compozitia unor zugraveli.
Depozitarea materialelor pentru zugraveli - se pastreaza în lazi de lemn simplu geluite sau
captusite la interior cu tabla zincata.
Substantele vâscoase, lichide si emulsiile se pastreaza în cutii speciale, în bidoane sau în
butoaie, toate din tabla de zinc sau din tabla zincata. Pentru substantele volatile se va avea grija ca
vasele sa se închida ermetic, pentru a nu se produce vapori în magazie.
Substantele caustice vor fi pastrate închise ermetic în ambalaje proprii fiecaruia.
Ambalajele de orice fel vor fi grupate în magazie pe categorii de materiale si
etichetate vizibil pentru nu se confunda continutul. Se mai pot folosi pentru
depozitare si pastrare sacii speciali de hârtie.
Pentru manipularea pe santier si pentru transportul la locul de lucru al materialelor pentru
zugraveli se folosesc cutiile originale pentru ambalaje, bidoanele cu toarta si galetile. Preparatele
cu solventi volatili vor fi manipulate în vase închise, ca si substantele acide, cele caustice, precum
44
si cele toxice.
La locul de lucru nu trebuie adusa decât cel mult cantitatea de material necesara într-un
schimb.
Pentru substantele în praf fin sau toxice, volatile se vor folosi masti, sorturi si manusi de
protectie.
Ambalajele de tot felul trebuie sa excluda evaporarea, scurgerea, varsarea, uscarea sau
murdarirea materialelor sau a preparatelor.
Nu se deschid mai multe ambalaje deodata, ci treptat, dupa terminarea celui anterior.

MATERIALE DE BAZĂ, FOLOSITE LA LUCRĂRILE DE IPSOSERII

IPSOSUL pentru prefabricarea ipsosurilor se foloseste roca numita ghips, formata din sulfat
de calciu dihidratat care la o incalzire treptata la temperaturi care din ce in ce mai ridicate (95-120C)
pierde trei sferturi din apa de cristalizare si se transforma in sulfat de calciu semihidratat component
principal al ipsosului .
Materia prima sufera urmatoarele operati: macinarea fina a ipsosului incalzirea pana la
300 grade C., in cazane prevazute cu agitare mecanice spre a realiza o deshidratare uniforma a
produsului macinat.
In raport cu culoarea timpul de priza, de macinare, rezistentele si puritatea ipsosului de
constructisi cel de modelat se livreaza in trei calitati.
Ipsosul de constructi de calitatera I este folosit singur sau amestecat cu var; la prepararea
mortarelor pentru tencueli si pastelor pentru glet
Ipsosul de constructi de calitatea II –a se intrebuinteaza singur sau amestecat cu var
Ipsosul de constructi de calitatea a-III-a poate fi folosit la piese prefabricate care nu au de
suportat sarcini in constructie sau conditi de umiditate variabile
Cantitatea de apa necesara prepararii unei paste bune de prelucrat este de 50-60% din
greutatea ipsosului
Ipsosul find sensibil la umiditate, nu se intrebuinteaza la exterior si in incaperi umede.
Saci de ipsos se pastreaza in magaziI curate si ferite de umezeala si se transporta in mijloace
de transport acoperite, ipsosul trebuie ferit de ploaie, zapada sau umezeala.

MATERIALE DE BAZĂ, FOLOSITE LA LUCRĂRILE DE VOPSITORII

Materialele de vopsitorie sunt materialele peliculogene utilizate pentru protectia si finisarea
constructiilor si elementelor de constructii.
Materialele de vopsitorie au in compozitie substante solide (pigmenti) si substante lichide
(ulei, solventi, apa etc.), dintre care cel putin una este peliculogena.
Principalii componenti ai materialelor de vopsitorie sunt:
1. substantele peliculogene: sunt substante solide sau lichide care prin intarire formeaza pelicule
pe suprafata suportului.
2. sicativi: sunt substante solubile in uleiuri vegetale care accelereaza uscarea uleiurilor.
3. solventi: sunt lichide volatile, iar prin evaporarea lor micsoreaza timpul de uscare al
peliculei.

45
4. diluanti: sunt amestecuri de solventi necesari aplicari pe suport
si sunt produse si utilizate pentru diluarea produselor peliculogene pana la obtineri vascozitati
corespunzatoare in functie de metoda de aplicare
5. plastifianti: sunt substante greu volatile care confera peliculei plasticitate, micsorand astfel
pericolul de fisurare.
6. substantele de umplutura: sunt pulberi fin macinate care pot inlocui o parte din pigment
micsorandu-se astfel pretul de cost al proudului.
Prin denumirea de VOPSEA se întelege materialul lichid vâscos,care întins în straturi subtiri
pe o suprafata alcatuieste dupa uscare o pojghita fina, durabila,
stabila, aderenta si care îi schimba aspectul (culoarea,gradul de netezire, duritatea
COMPOZITIA DE VOPSEA este un amestec bine omogenizat între un element de colorare,
pigmentul si unul peliculogen, liantul si are o consistenta de lucru proprie în functie de modul de
lucru adoptat.
CONSISTENTA DE LUCRU a unei compozitii este starea de fluiditate (de curgere, sau de
subtirime) necesara ca ea sa se poata aplica cu modul de executie stabilit.
Dupa liantii si diluantii folositi avem zugraveli care folosesc ca si diluant, apa, sau vopsitorii
de ulei, care folosesc alte tipuri de diluanti.
La vopsitoriile în ulei liantul folosit este un ulei vegetal natural, un înlocuitor sintetic sau o
emulsie de ulei cu apa.
Alaturi de vopsitoriile în ulei se mai folosesc si lacurile care sunt solutii de rasini sau alte
substante cu solventi volatili.
Lacurile sunt solutii de derivati celulozici , rasini naturale sau sintetice in dizolvati organici cu
sau fara adaos de uleiuri vegetale
Lacurile pot fi incolore sau colorate dar în general ele sunt transparente.
Lacurile colorate cu un pigment prin care ele devin opace (acoperitoare) se numesc emulsii.
Grundurile sunt dispersii de pigmenti si materiale de umplutura in lacuri sau uleiuri
Emailurile sunt lacuri in care s-au introdus pigmenti metalici organici sau anorganici
Emailurile se utilizeaza ca strat intermediar sau final, pentru protejarea sau / si decorarea
suprafetelor.
• se aplica pe suprafetele din metal,
• peliculele sunt semilucioase, aderente si rezistente
• uscare la aer (temperature de 20 ±2ºC)
▪ la atingere – 5 ore de aplicare
▪ finala – 24 ore de la aplicare
• aplicare: cu pensula, trafalet, prin pulverizare
• randament de aplicare: 8÷11 m/kg si strat, in functie de metoda de aplicare si support.
Vopsea lucioasa pentru metal-este deosebit de lucioasa, recomandata mai ales pentru ramele
exterioare ale ferestrelor si usilor din metal sau a balustradelor ( de exemplu de la balcoane). Se
poate folosi si la interior. Excelenta putere de aplicare: are rezistenta la agentii chimici si fizici.
46
 Vopsea mata pentru metal - nu-si schimba culoarea in timpul si are o excelenta putere de
aplicare.
Depozitarea materialelor pentru vopsitorii, precum si a vopselelor se pastreaza în locuri uscate,
bine aerisite si ferite de variatii mari de temperatura. Substantele vâscoase, lichide si emulsiile se
pastreaza în cutii speciale, în bidoane sau în butoaie, toate din tabla de zinc sau din tabla zincata.
Pentru substantele volatile se va avea griji ca vasele sa se închida ermetic, pentru a nu se
produce vapori în magazie. Substantele caustice vor fi pastrate închise ermetic în ambalaje proprii
fiecaruia. Ambalajele de orice fel vor fi grupate în magazie pe categorii de materiale si etichetate
vizibil pentru nu se confunda continutul.
Pentru manipularea pe santier si pentru transportul la locul de lucru al materialelor pentru
vopsitorii se folosesc cutiile originale pentru ambalaje, bidoanele cu toarta si galetile. Preparatele cu
solventi volatili vor fi manipulate în vase închise, ca si substantele acide, cele caustice, precum si
cele toxice.
La locul de lucru nu trebuie adusa decât cel mult cantitatea de material necesara într-un
schimb. Pentru substantele în praf fin sau toxice, volatile se vor folosi masti, sorturi si manusi de
protectie.
Ambalajele de tot felul trebuie sa excluda evaporarea, scurgerea, varsarea, uscarea sau
murdarirea materialelor sau a preparatelor.
Nu se deschid mai multe ambalaje deodata, ci treptat, dupa terminarea celui anterior.

MATERIALE DE BAZĂ, FOLOSITE LA LUCRĂRILE DE TAPETARE

Prin tapetare se obtine o suprafata neteda, usor de intretinut si decorative.

Tapetele pot fi de hartie, material textile, material de polimeri, tesatura din fibre de sticla etc.
Sunt materiale care se prezinta sub forma unor fasii subtiri, livrate in suluri cu latimea pana
la 75 cm. Se aplica prin lipirea cu un clei slab (de oase sau din faina) sau alt tip de adeziv pe perete
in prealabil tencuit.

47
 MODULUL 6
UTILIZAREA UNELTELOR, SCULELOR ŞI
DISPOZITIVELOR SIMPLE SI MECANIZATE

Modulul descrie tehnologia de folosire a uneltelor şi echipamentelor, care au fost special

create pentru o anumită operaţiune şi modul de întreţinere a acestor unelte şi echipamente pentru
a le prelungi durata de folosire.

Utilizarea uneltelor simple şi mecanizate

Identificarea cu atenţie a uneltelor simple manual şi mecanizate, necesare realizării lucrărilor
specifice.
Uneltele şi dispozitivele trebuiesc folosite corect şi cu atenţie.
Uneltele şi dispozitivele sunt întreţinute în bună stare, conform instrucţiunilor de lucru.

Utilizarea de scule, unelte şi dispositive pentru curăţarea suprafeţelor

Folosirea în mod corect dispozitivul cu flacără, şpaclul, peria de sârmă etc.
Respectarea regulilor de protecţia muncii şi PSI.
Regulile de protecţia muncii sunt respectate pe toată durata activităţii.
Întreţinerea, în buna stare de funcţionare sculele, uneltele şi dispozitivele din dotare.

Utilizarea aparatelor mecanizate de vopsit

Folosirea corecta a pistolului acţionat electric sau cu aer comprimat.

Întreţinerea în bună stare de funcţionare a aparateleor mecanizate din dotare

Noţiunea de unelte, scule şi dispozitive simple manuale şi mecanizate se referă la:
• bidinele,
• pensule,
• şpacluri,
• pompa de zugrav,
• pistolul pentru pulverizarea vopselei,
• cuţite pentru tăiat
• tapetul,
• rigle de trasare,
• dreptar,
• nivele cu bula de aer,
• trafaleţi etc.
După folosire aceste unelte şi dispozitive de lucru vor fi curăţate şi întreţinute pentru
prelungirea duratei de folosire.
Este necesară cunoaşterea uneltelor şi instrumentelor pentru verificarea, măsurarea, trasarea,
marcarea şi pregătirea suprafeţelor de lucru, dar şi pentru executarea propriu-zisă a lucrărilor de
zugrăveli, ipsosării, tapetari şi vopsitorii, folosirea corectă a acestora şi întreţinerea lor în bună stare
de funcţionare.

48
 In timpul executiei trebuie avut in vedere:
- identificarea şi utilizarea corectă a uneltelor manuale si mecanizate,
- modul de întreţinere a acestora, etc.
- modul de folosire al uneltelor.

SCULE ŞI DISPOZITIVELOR SIMPLE SI MECANIZATE PENTRU ZUGRAVELI

Pentru prepararea culorilor când aceasta se face pe loc este nevoie de:
- cani metalice de 0,5 -1 si 2 l;
- cilindrii gradati pentru dozarea materialelor;
- cancioc;
- aparat manual de frecat vopsele;
- site cu ochiuri de diferite dimensiuni (300 – 900/cmp);
- strecuratori pentru vopsele;
- vas de emulsionare;
- cutii, galeti, bidoane, butoaie pentru depozitare;
- vase pentru fiert cleiul.

Pentru executarea manuala uneltele folosite în aceste scopuri sunt:

- rascheta (spaclu) pentru îndepartarea stratului vechi de culoare;
- perii de sârma de diferite forme, normale si cu mâner lung;
- perii cu fibre vegetale;
- perii de par pentru îndepartarea prafului;
- spacluri de lemn, metalice, de cauciuc;
- drisca de lemn si drisca metalica;
- lampa de benzina pentru ars vopseaua veche;
- cutit pentru deschiderea crapaturilor în tencuiala sau lemn;
- dispozitiv pentru fixarea pietrei sau a bucatii de lemn necesare frecarii suprafetelor;
- ciocane;
- ticling;
- razuitoare metalica;
- dalta;
- cârpe;
- scari duble;
- schele de inventar, de lemn sau metalice.

La aplicarea diferitelor compozitii se mai folosesc:

- bidinele patrate sau rotunde;
- bidinea cu coada lunga;
- pensule rotunde pentru zugraveli;
- pensule late pentru zugraveli;
- tufere de par, de burete sau de cauciuc;
49
- rigle pentru tras liniaturi si despartituri dintre doua culori;
- sfoara- fir
decu20plumb;
m pentru însemnat;
- metru;
- role de cauciuc pentru aplicarea desenelor de zugraveli;
- burete si cârpe.

Manevrarea şpaclului la şpacluire

50
 Diferite pensule

Cuţit de desfăcut crăpăturile

51
- fir cu plumb;
- metru;
- role de cauciuc pentru aplicarea desenelor de zugraveli;
- burete si cârpe.
Pentru executarea mecanizata:
La executarea mecanizata se folosesc aparate pulverizatoare precum si aparate electrice
pentru zugravit.
Aparatele de pulverizat pot fi:
-cu actiune discontinua la care pentru fiecare alimentare a rezervorului cu compozitia de
zugraveala este necesara intreruperea lucrului.
-cu actiune continua la care compozitia de zugraveala este absorbita de pompa aparatului
printr-un furtun dintr-un vas alimentat continu. Aparatul cu actiune discontinua este aparatul tip
calimex iar aparatele cu actiune continua sunt aparatele electrice .
Aparatele de pulverizat se compun in principal din: un dispozitiv de actionare care este fie o
manivela fie un motor electric si o pompa cu membrane, pus in functiune direct, de u sistem bila-
manivela sau prin intermediul unui reactor.
Sistemul de aspirare-refulare la aparatele calimax si AEZ-1 este constituit din supapele de tip
cu bila, furtunul cu sorb la sita si recipientul tampon cu monometru indicator.
APARATUL TIP AEZ-1 se poate utiliza si la aplicarea zugravelilor si stropirilor pe baza de
acetat de polivinil cu o diluatie in apa de 60-70% si respectiv de 50%, corespunzatoare straturilor 1
si 2.
Forma jetului de material pulberizat este un con: dimensiunile acestuia sunt in functie de
natura materialului si de marimea orificiului dozei utilizate.
Stropirea trebuie sa se realizeze de la o anumita distanta de perete specifica tipului de aparat
si compozitiei folosite.Aceasta distanta se stabileste prin incercari.Trebuie ca stropii de pozitie sa
nu cada inainte de a atinge peretele, nici chiar partial dar nici sa nu ricoseze de pe fata acestuia.In
amele cazuri se risipeste compozitia si se creaza in aer o ceata pigmentata care este daunatoare.
Astfel, s-a constatat practic ca cele mai bune rezultate se obtin cand baza conului de material
are un diametru de 30-40 cm si o inaltime de 70-75 cm ceea ce corespunde cu distanta la care se
tine pulberizatorul fata de perete.
Pentru o aplicare uniforma de zugraveala se executa cu duza pulverizatorului miscari in
spirala. Fiecare strat se aplica numai dupa uscarea stratului precedent.Dupa terminarea lucrului se
spala aparatul, in interior cat si in exterior, furtunul si pulberizatorul prin introducerea unei cantitati
de apa in interiorul aparatului, creandu-se din nou presiune.
La aparatul AEZ-2 monometrul este montat langa capacul pulverizatorului iar supapele sunt
in forma de pastile de cauciuc care rezema pe scaune metalice, aspiratia facandu-se prin furtun.
Aparatele electrice au o supapa de siguranta si un circuit de retur. Sistemul de pulverizare se
compune din furtun, tija metalica cu robinet si capacul portduza cu duzele . Aparatele sprijina pe o
placa metalica.
Duzele au forma unor pastile metalice cu un orificiu central calibrat, cu diferite dimensiuni. Pentru
punerea in functiune aparatele electrice se racordeaza la reteaua electrica de alimentare printr-o
fisa cu contactul de protectie. Se prepara solutia de zugravit care urmeaza a fi aplicata si se toartna
intr-un vas curat, printr-o sita deasa. Se amorseaza apoi pompa si se introduce robinetulacestuia
52
in vasul cu solutie. Prin actionarea manetei la aparatul manual sau prin conectarea intrerupatorului
motorului la aparatele electrice, solutia este absorbita din vas si poi refulata prin furtun la dispozitivul
pulverizator . La aparatele electrice surplusul de material se introduce pe circuitul retur . Suprafata
de lucru fiind pregatita, se pulverizeaza apoi materialul de zugravit cu particule fine. Productivitatea
teahnica este de circa 100 mp/h, la aparatul manual Calimax si de 200-250 mp/h la aparatele AEZ-
1si AEZ-2.
Pentru laptele de var in vederea amestecarii si omogenizarii solutiilor se executa urmatoarele
operatii:
- se alege tija cu lungime corespunzatoare varului in care este solutia;
- se alege tipul de agitator si se asambleza la tija;
- se fixeaza tija in mandrina corpului masinii de gaurit;
- se agata intregul amestecator de un cadru sau de un carlig deasupra varului cu solutie;
- se porneste motorul electric si se introduce agitatorul in solutie,
Amestecatorul poate fi mentinut in stare de functionare, fie numai atat timp cat se apasa pe
butonul de functionare amplasat la manerul de apucare, fie permanent cand se blocheaza butonul
printr-un dispozitiv special.
Forma agitatorului care trebuie utilizat este impusa de natura materialului
Inainte de a fi intrebuintata compozitia se strecoara prin site fine prin tesatura din sarma de
alama, pentru retinerea impuritatilor si a particulelor de var nestins sau de pigment.Sita vibranta se
compune din urmatoarele elemente: vibratorul, recipientul si stratul-suport.
Vibratorul este actionat de un motor electric monofazat.
Aparatele de pulverizat pot fi:
• cu actiune discontinua, la care pentru fiecare alimentare a rezervorului cu compozitia de
zugraveala este necesara intreruperea lucrului;
• cu actiune continua, la care compozitia de zugraveala este absorbita de pompa aparatului, printr-
un furtun, dintr-un var alimentat continuu.
Aparatul de pulverizat cu actiune discontinua folosit curent este APARATUL CALIMAX, iar
aparatele cu actiune continua sunt aparatele electrice.
Pentru punerea in functiune aparatele de tip electric se racordeaza la reteaua electrica de
alimentare printr-o fisa cu contact de protectie.Apoi se prepara solutia de zugravit, care urmeaza a
fi aplicata si se toarna intr-un vas curat, printr-o sita deasa. Se amorseaza pompa si se introduce
robinetul acestuia in vasul cu solutie.
La aparatele cu recipient se creeaza o perna de aer comprimat, a carei presiune este indicata
de monometru si care are rolul de a mentine constanta presiunea solutiei de zugravit.
Jetul de material pulverizat are forma unui corn cu dimensiunile in functie de natura materialului
si de marimea orificiului dozei utilizate. Stropirea se executa de la o anumita distanta de perete, care
difera de tipul de aparat si compozitia folosita si se stabileste prin incercari. Trebuie ca stropii de
compozitie sa nu cada inainte de a atinge peretele dar nici sa ricoseze de pe fata acestuia. Cazuri
cind s-ar risipi din compozitie si s-ar creea in aer o ceata cu pigmenti care este daunatoare sanatatii
muncitorilor .
Pentru aplicarea uniforma a compozitiei de zugraveala se executa cu duza pulverizatorului
miscari in spiral. Fiecare strat se aplica numai dupa uscarea aluia precedent. Dupa terminarea
lucrului se spala aparatul atat in interior cat si in exterior precum si furtunul si pulverizatorul prin
53
introducerea unei cantitati de apa in aparat .

SCULE ŞI DISPOZITIVELOR SIMPLE SI MECANIZATE PENTRU IPSOSERII

- perii de sârma de diferite forme, normale si cu mâner lung;

- perii cu fibre vegetale;
- perii de par pentru îndepartarea prafului;
- spacluri de lemn, metalice, de cauciuc;
- ticling;
-glet metallic
-tipare

SCULE ŞI DISPOZITIVELOR SIMPLE SI MECANIZATE PENTRU VOPSITORII

Pentru prepararea culorilor când aceasta se face pe loc este nevoie de:
- cântare (zecimal si de farmacie); cani metalice de 0,5 -1 si 2 l;
- cutii, galeti, bidoane, butoaie pentru depozitare; cancioc;
- cilindrii gradati pentru dozarea materialelor;
- aparat manual de frecat vopsele; strecuratori pentru vopsele;
- amestecatori pentru omogenizarea vopselelor;

- vas de emulsionare

Vopsirea
Vopsirea se poate
se poate executa
executa manualmanual sau mecanizat
sau mecanizat
La un volum mic de lucrari si in cazuri cand se vopsesc obiecte marunte sau suprafete mici,
La vopsirea
este indicata un volum mic deInlucrari
manuala. si in cazuri
toate celelalte cand
cazuri estese vopsesc
indicata obiecte
vopsirea marunteintrucat
mecanizata, sau
suprafete
astfel se ridicamici, este
cu mult indicata vopsirea
productivitatea munciimanuala. In toate
si se scurteaza celelalte
timpul cazuri
de executie este indicata
a lucrarilor.
vopsirea mecanizata, intrucat astfel se ridica
54 cu mult productivitatea muncii si se
scurteaza timpul de executie a lucrarilor.
 Vopsirea mecanizata se face pe santierele noastre in general prin pulverizare cu pistoale cu
aer comprimat si, mai restrans, prin procedeul fara aer (airless) sau cu pistoale electromagmetice.
Se obtine o executie rapida, importante economii de materiale si manopera, precum si calitate
superioara a lucrului.
Inainte de inceperea lucrului vopsitorul impreuna cu un mecanic verifica aparatele si
instalatia.
Se stabileste apoi consistenta vopselei. Vopseaua nu trebuie sa fie consistenta, pentru a
nu infunda aparatul, dar nici prea lichida, pentru a acoperi bine suprafata de vopsit. Consistenta se
stabileste prin probe.
Rezervorul se incarca cu vopsea inainte de inceperea lucrului. Apoi pe o foaie de placaj sau
pe un perete, se face o proba, spre a regla pistolul pentru o anumita finete de pulverizare si latimi
a jetului de vopsea. Aceasta operatie este de mare importanta si de ea depinde, in mare masura,
calitatea vopsitoriei executate.
La vopsirea cu pistoalele pulverizatoare trebuie sa se respecte regulile prevazute pentru
aparatele de pulverizare cu mentiunea ca in timpul lucrului, pistolul trebuie tinut la o anumita distant
de suprafata care se acopera si care depinde de marimea duzei. Astfel, se recomanda ca la folosirea
duzelor de 0,5-1,8 mm, distanta intre duza pistolului suprafata sa fie de 10-15 cm, iar la folosirea
celor de 1,8-2,5 mm, distanta sa fie de 15-30 cm.
Mana care tine pistolul trebuie sa se miste vertical, de sus in jos si de jos in sus, compozitia
aplicandu-se in fasii, care se acopera una pe alta cu 4-5 cm.
La vopsirea tavanelor, pistolul se tine sub un unghi de 45 grade fata de acestea.
In orice incapere se executa intai vopsirea tavanelor si apoi vopsirea peretilor; vopsirea
peretilor se incepe de la colturile incaperii.

EXECUTAREA VOPSITORIILOR CU MIJLOACE MECANIZATE

In general, vopseaua se aplica in doua sau in mai multe straturi; de regula statul urmator se
aplica dupa uscarea celui precedent.
Lucrarile de volum mare si cu suprafete intinse executa mecanizat, procedeu care permite
marirea productivitatii muncii, scurtarea duratei de executie si imbunatatirea calitatii.
La executarea vopsitoriei cu mijloace mecanizate, se iau masuri pentru executarea mecanizata
in primul rand a lucrarilor de pregatire prin slefuire. Pentru acesta se folosesc unealta electrica de
slefuit, care se compune din: motorul electric, reductorul, manierele de manipulare, discul abrazic,
aparatorea, conductorul electric cu fisa si intrerupatorul. Pentru punerea in functiune a uneltei
de slefuit este necesara mai intai introducerea fisei in priza speciala a unei transformator si apoi
recordarea cestuia la reteaua electrica.
Unealta electrica portabila de slefuit cu disc abraziv se utilizeaza, atat pe santierele de
constructii, cat si in atelierele anexa, pentru curatirea si slefuirea suprafetelor de lemn si de metal ce
urmeaza a fi vopsite.
Operatia de curatire se executa pentru pregatirea suprafetelor in vederea vopsirii, prin
indepartarea, fie a statului de vopsea veche care s-a degradat si prezinta crapaturi, cojiri etc., fie a
unor materiale staine provenite de la alte operatii tegnologice (mortar de la tencuire, var sau huma
de la zugraveli etc.), fie a stratului de oxizi (rugina) de pe suprafetele metalice.
Operatia de slefuire se executa pentru pregatirea suprafetelor in vederea aplicarii primului
strat de vopsea si pentru finisarea ultimului strat de vopsea. Operatia se executa atat dupa chituire,
55
pentru egalizarea suprafetelor in vederea vopsirii (denivelari, urme de lovituri, gauri de astupat,
crapaturi la obiecte de lemn etc.), cat si dupa aplicarea stratului de baza (grund). Vopsirea se
executa cu compozitii speciale gata preparata pentru vopsirea manuala, care se diluiaza inainte
de intrebuintare pana la consistenta necesara stropirii (sub forma unei pulberi fine si uniforme),
adaugand diluant in proportie de 10…15% din cantitatea vopselei.
Pentru prepararea si omogenizarea vopselelor, lacurilor, materialelor pentru zugraveli,
materiale pe baza de rasini expoxidice, materialelor pentru hidroizolatii, se utilizeaza omogenizatorul
de lacuri, vopsele si chituri.
Omogenizatorul de lacuri, vopsele si chituri se compune din: carcasa, motor electric de
actionare, reductor, echipament de lucru (utilizat in fuctie de natura materialului ce se omogenizeaza),
maner auxiliar si cablu de alimentare.
Vopsirea se executa cu aparatul
Vopsirea se executa decu vopsit de inalta
aparatul presiune.
de vopsit Cu presiune.
de inalta acest aparat se pot executa
Cu acest
si zugraveli interiare
aparat si
seexterioare,
pot executa siprecum
zugravelisi interiare
lucrari de curatire aprecum
si exterioare, vopselii (utilizand
si lucrari decanpanti).
de curatire
a vopselii (utilizand decanpanti).
Acest aparat poate lucra simultan cu doua pistoale.
Acest aparat poate lucra simultan cu doua pistoale.
Inainte de a fi Inainte
utilizata,
de vopseaua
a fi utilizata,se strecoara
vopseaua printr-o sita
se strecoara de sita
printr-o matase cu 900
de matase cuochiuri/cm2.
900
Pentru executarea
ochiuri/cm2. vopsitoriei, se racordeaza prin furtunul de aspiratie pistolul la sursa de aer
comprimat, se apasa Pentru executarea
pe tragaciul vopsitoriei,
pistolului se racordeaza
permitand mai intai prin furtunul aerului
trecerea de aspiratie pistolul
si apoi a materialului
la sursa de aer comprimat, se apasa pe tragaciul pistolului permitand mai intai
cara este pulverizat pe suprafata de vopsit.
trecerea aerului si apoi a materialului cara este pulverizat pe suprafata de vopsit.
La utilizarea pistolului au pistolului
La utilizarea o deosebire importanta
au o deosebire forma si
importanta dimensiunile
forma si dimensiunilefetului, in funetie de
fetului,
natura materialului pulverizat.
in funetie de natura materialului pulverizat.
Vopsirea
Vopsirea propriu-zisa se propriu-zisa
executa dupa se executa dupa terminarea
terminarea grunduirii, grunduirii,
chituirii si chituirii si
suprafetei, ca si in
suprafetei, ca si in cazul vopsitoriilor executate manual.
cazul vopsitoriilor executate manual.
Succesiunea operatiilor si restul prevederilor privind timpul de uscare intre
Succesiunea operatiilor
straturi, si restul prevederilor
numarul staturilor, privind timpul
pastrarea materialelor la loculdede uscare
lucru, intre straturi, numarul
intretinerea
staturilor, pastrarea materialelor
sculelor, sant cele delalalocul de lucru,
vopsirea manuala.intretinerea
In plus, sesculelor, santca,
va avea grija cele de la vopsirea
la orice
manuala. In plus,intrerupere
se va aveaa lucrului
grija sica,
la la
terminarea lucrului, pistolul
orice intrerupere sa fiesibine
a lucrului curatat cu solvent
la terminarea lucrului, pistolul
(benzina sau white-spirit (s)), atat la interior, prin pulverizarea unei mici cantitati de
sa fie bine curatat cu solvent (benzina sau white-spirit (s)), atat la interior, prin pulverizarea unei mici
solvent, cat si la exterior.
cantitati de solvent, cat si la exterior.
Suprafetele care nu trebuie
Suprafetele vopsite
care (stropite)
nu trebuie vopsitevor fi protejate
(stropite) vor fiprintr-un
protejate ecran
printr-unesparator
ecran (carton,
esparator (carton, placaj, tabla etc.).
placaj, tabla etc.).

56
57
 SCULE
SCULELOR ŞI ŞI DISPOZITIVELOR SIMPLE
DISPOZITIVELOR SIMPLESI SI
MECANIZATE PENTRU
MECANIZATE TAPETE
PENTRU
TAPETE
- Pensule late;
- - Bidinea;
Pensule late;
- Site cu 600 de ochiuri pe cm2;
- Bidinea;
- Perie- sauSite cu 600 de ochiuri pe cm2;
carpe;
- Perie sau carpe;
- Spaclu;
- Spaclu;
- Hartii- deHartii
slefuit;
de slefuit;
- Foarfeca
- Foarfeca lunga lunga
-

- Masa de lucru pentru tapetărie

-- Trasarea
Trasareafâşiilor
fâşiilorde
deptapet pe perete
tapet pe perete
-
58
 MODULUL 7
RESPECTAREA NORMELOR DE DE SECURITATEA SI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ
SPECIFICE SPECIALITATII:
ZUGRAV-IPSOSAR-VOPSITOR-TAPETAR

Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr.319/2006

Dispoziţii generale

Art. 1 Prezentele norme metodologice stabilesc modul de aplicare a prevederilor Legii securităţii şi
sănătăţii în muncă nr.319/2006.
Art. 2 În sensul prezentelor norme, termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:
1. autorizare a funcţionării din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă - reprezintă
asumarea de către angajator a responsabilităţii privind legalitatea desfăşurării activităţii din punct
de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă;
2. serviciu intern de prevenire şi protecţie - reprezintă totalitatea resurselor materiale şi umane
alocate pentru efectuarea activităţilor de prevenire şi protecţie în întreprindere şi/sau unitate;
3. comitet de securitate şi sănătate în muncă - este organul paritar constituit la nivelul
angajatorului, în vederea participării şi consultării periodice în domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă, în conformitate cu art.18 alin.(1)-(3) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr.319/2006;
4. zone cu risc ridicat si specific - sunt acele zone din cadrul întreprinderii şi/sau unităţii în care
au fost identificate riscuri ce pot genera accidente sau boli profesionale cu consecinţe grave,
ireversibile respectiv, deces sau invaliditate;
5. accident care produce incapacitate temporară de muncă (ITM) - accident care produce
incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice consecutive, confirmată prin
certificat medical fiind ca urmare a accidentului suferit;
6. accident care produce invaliditate (INV) - accident care produce invaliditate confirmată prin
decizie de încadrare într-un grad de invaliditate, emisă de organele medicale în drept;
7. accident mortal (D) – accident în urma căruia se produce decesul accidentatului confirmat,
imediat sau după un interval de timp, în baza unui act medico-legal;
8. accident colectiv – accidentul în care au fost accidentate cel puţin trei persoane, în acelaşi timp
şi din aceleaşi cauze, în cadrul aceluiaşi eveniment;
9. accident de muncă de circulaţie - accident survenit în timpul circulaţiei pe drumurile publice sau
generat de traficul rutier, dacă persoana vătămată se afla în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu;
10. accident de muncă de traseu:

a) accident survenit în timpul şi pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă la domiciliu şi

invers şi care a antrenat vătămarea sau decesul;
b) accident survenit pe perioada pauzei reglementare de masă în locuri organizate de angajator,
pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă la locul unde ia masa şi invers, şi care a
antrenat vătămarea sau decesul;
c) accident survenit pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă la locul unde îşi
59
încasează salariul şi invers şi care a antrenat vătămarea sau decesul;
11. accident în afara muncii – accident care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de prevederile art.
5 lit. g) şi art. 30 din Legea nr. 319/2006;
12. invaliditate - pierdere parţială sau totală a capacităţii de muncă, confirmată prin decizie de
încadrare într-un grad de invaliditate, emisă de organele medicale în drept;
13. invaliditate evidentă – pierdere a capacităţii de muncă datorată unor vătămări evidente, cum ar
fi un braţ smuls din umăr, produse în urma unui eveniment, până la emiterea deciziei de încadrare
într-un grad de invaliditate de către organele medicale în drept;
14. intoxicaţie acută profesională - stare patologică apărută brusc, ca urmare a expunerii
organismului la noxe existente la locul de muncă;
15. îndatoriri de serviciu - sarcini profesionale stabilite în: contractul individual de muncă,
regulamentele de ordine interioară, regulamentele de organizare şi funcţionare, fişa postului,
deciziile scrise, dispoziţiile scrise sau verbale ale conducătorului direct sau ale şefilor ierarhici ai
acestuia;
16. comunicare - procedura prin care angajatorul comunică producerea unui eveniment, de îndată,
autorităţilor prevăzute la art.27 alin.(1) din Legea nr.319/2006;
17. evidenţă – procedura prin care se stabilesc mijloacele si modalităţile de păstrare a informaţiilor
referitoare la evenimentele produse;
18. cercetare a bolilor profesionale – procedură efectuată în mod sistematic, cu scopul de a stabili
caracterul de profesionalitate a bolii semnalate;
19. semnalare a bolilor profesionale - procedură prin care se indică pentru prima oară faptul că o
boală ar putea fi profesională;
20. declarare a bolilor profesionale - procedură prin care se transmit informaţii referitoare la bolile
profesionale înregistrate, de angajator, la Centrul naţional de coordonare metodologică Bucureşti
şi la Centrul de Calcul şi statistică sanitară Bucureşti.

NOŢIUNI DE IGIENA MUNCII

1. OBIECTUL ŞI IMPORTANŢA IGIENEI

Igiena este ştiinţa păstrării şi întăririi sănătăţii omului.

Ea se ocupă cu studiul factorilor de mediu care influenţează creşterea şi dezvoltarea

organismului, cauzele care produc bolile şi metodele folosite pentru combaterea lor. Dacă nu se
cunosc şi nu se respectă regulile igienice, funcţionarea normală a organismului poate fi deranjată şi
apare starea de indispoziţie, de boală. Igiena ne învaţă cum să prevenim îmbolnăvirile, cum să ne
păstrăm sănătatea. Este deci o ştiinţă a sănătăţii.
Igiena ne învaţă nu numai cum să prevenim starea de boală a organismului, ci si cum sa
întărim starea de sănătate. Ea ne arată care sunt factorii dăunători şi folositori de care depinde
sănătatea noastră. Aceşti factori sunt multipli şi acţionează diferit asupra organismului.
De asemenea, igiena ne ajută să ne formăm şi dezvoltăm o personalitate echilibrată emotiv,

60
stăpână pe sine în faţa situaţiilor dificile, cu o inteligenţă capabilă să rezolve diferite probleme pe
care viaţa le ridică.
O consecinţă firească a cunoaşterii şi aplicării în practică a principiilor şi regulilor igienei este
prelungirea duratei de viaţă a omului.
Aplicarea şi respectarea regulilor de igienă de care depinde sănătatea noastră, cer un efort
mult mai mic decât cel pe care îl depunem încercând să ne vindecăm de o boală după ce a apărut.
Boala aduce suferinţe fizice şi psihice, întreruperea activităţilor zilnice, separarea de cunoscuţi şi
prieteni, cheltuieli pe medicamente etc. Chiar după ce s-au vindecat unele boli, lasă urme care
slăbesc capacitatea de muncă şi rezistenţa organismului. Omul sănătos munceşte cu plăcere şi
spor, se poate bucura de viaţă, priveşte cu încredere viitorul. Omul bolnav suferă mult, devine
neîncrezător în puterile proprii şi în alţi oameni, e nefericit.

Igiena muncii este ştiinţa care se ocupă de păstrarea şi întărirea sănătăţii

lucrătorilor la locul de muncă, de măsurile de securitate a muncii şi de prevenirea
şi combaterea bolilor profesionale.

2. Igiena muncii în sectorul industrial. Combaterea noxelor indust

Mediul industrial trebuie să îndeplinească anumite condiţii igienice care să asigure păstrarea
sănătăţii şi a puterii de muncă a lucrătorilor. Măsurile de protecţie şi organizare a muncii, au ca scop
să asigure, în primul rând lucrătorilor, microclimatul corespunzător.
a.Condiţiile igienice ale microclimatului în sectorul industrial.
Microclimatul se referă la:
 Încăperile unde se desfăşoară activitatea care trebuie să fie mari, spaţioase, bine întreţinute
şi curate, care să favorizeze mişcarea liberă a lucrătorilor şi evitarea accidentărilor şi a noxelor
profesionale (noxă – orice agent vătămător organismului).
 Temperatura aerului trebuie să fie de 18-20 0C. În unele sectoare industriale, cum ar fi cele
din industria prelucrării metalelor (turnătorie, forje) temperatura aerului este mai ridicată decât cea
normală. În aceste condiţii pentru a se apăra împotriva căldurii, organismul elimină o mare cantitate
de apă şi săruri, menţinând astfel temperatura constantă a corpului. În aceste situaţii lucrătorii vor
bea sifon sau apă la care adaugă 0,2% - 0,5% sare. Acţiunea vătămătoare a temperaturii înalte se
poate atenua prin folosirea ventilatoarelor, aerisirea prin oberlichturi etc. Deosebit de importante
sunt costumele de protecţie. Muncitorii vor purta o îmbrăcăminte uşoară din bumbac sau din lână,
de culoare deschisă care reflectă radiaţiile calorice. Cei care lucrează în imediata apropiere a sursei
de căldură, trebuie să poarte îmbrăcăminte de azbest.
Există şi situaţii în care muncitorii trebuie să lucreze la temperaturi mai joase, ceea ce poate
determina scăderea rezistenţei naturale a organismului la diferite boli: reumatismul, amigdalitele,
bronşitele etc. În aceste situaţii îmbrăcămintea de protecţie se compune din haine, încălţăminte
şi mănuşi confecţionate din materiale rele conducătoare de căldură şi umiditate, dar permeabile
pentru aer.
 Starea de umiditate a aerului. Umiditatea normală variază între 50 şi 70%. În afara
acestor limite aerul se consideră uscat, respectiv umed.
 Curenţii de aer în industrie se produc în mod special în atelierele cu surse puternice de
căldură (forje, turnătorii, cuptoare).
 Presiunea atmosferică care normal este de 760 mmHg, iar variaţiile mici nu sunt resimţite
de organismul uman.
61
  Prevenirea accidentelor şi îmbolnăvirilor profesionale datorate factorilor de microclimat se
realizează prin măsurile tehnico-organizatorice adecvate situaţiei respective, şi anume:
− modificare procesului tehnologic sau a utilajului;
− ventilarea generală, parţială, locală sau combinată;
− izolarea spaţiului de lucru şi amenajarea de spaţii speciale pentru repaus în
condiţii climatice normale;
− duşuri de apă, de aer, perdele de apă, răcirea pardoselilor cu aer sau cu apă
b.Noxele chimice.
Un important factor de risc care apare în mediul fizic ambiant îl constituie noxele chimice,
reprezentate de substanţele nocive care se degajă în atmosfera locurilor de muncă: gaze, vapori,
aerosoli, pulberi.
Principalele pericole generate de noxele chimice sunt: intoxicaţiile, arsurile chimice şi
exploziile. Se deosebesc următoarele categorii de agenţi chimici nocivi:
- substanţe toxice – sunt acelea care pătrund în organism (prin inhalare, prin piele sau
prin ingerare), îi afectează funcţiunile şi provoacă intoxicaţiile;
- substanţe caustice – sunt cele care în contact cu organismul provoacă arsuri (clorul,
oxidul de azot, arsenul, potasiul, acidul percloric). Cele mai frecvente sunt arsurile
cutanate, iar cele mai periculoase ale căilor respiratorii şi ale tubului digestiv;
- substanţe inflamabile – sunt cele cu pericol de incendiu, dacă întâlnesc condiţii
prielnice;
- substanţe explozive – sunt cele la care în urma unor reacţii chimice foarte rapide, într-un
timp scurt rezultă produşi noi cu degajare de căldură. Numeroase substanţe în contact cu
aerul pot provoca amestecuri explozive (benzina, toluenul, acetona, acidul etilic, acidul
acetic, pulberea de cărbune, pulberile metalice de zinc, aluminiu, magneziu).

Prevenirea se caracterizează în cazul noxelor prin:

 măsuri tehnice:
- mecanizarea şi ermetizarea proceselor tehnologice;
- înlocuirea substanţelor toxice cu altele mai puţin toxice sau chiar netoxice;
- înlocuirea unor metode cu altele nepericuloase (de exemplu sablajul cu nisip se înlocuieşte
prin curăţare cu alice sau curăţare hidraulică);
- înlocuirea unor procedee uscate cu procedee umede;
- ventilarea generală, parţială, locală sau combinată;
- echipamente de protecţie şi de lucru adecvate etc.
 măsuri organizatorice:
- examen medical la angajare şi periodic;
- depozitarea şi manipularea corespunzătoare a substanţelor;
- curăţarea atelierelor;
- alimentaţia de protecţie;
- instructajul muncitorilor etc.

c. Pulberile industrale.
Praful industrial apare în cursul desfăşurării unor procese de lucru, datorită diferitelor utilaje
sau instalaţii (polizoare, aparate de sablare, ciururi etc.). Pulberile acţionează asupra organismului

62
pe cale mecanică sau chimică. Cele care constituie noxe chimice au fost prezentate anterior.
Acţiunea mecanică a prafului industrial asupra organismului se manifestă sub formă de iritări
ale pielii, ale ochilor şi ale căilor respiratorii. Iritaţiile căilor respiratorii se por datora următoarele
pulberi:
- azbest (azbestoza);
- cărbune (antracoza);
- siderit (sideroza);
- ciment (silicatoza);
- siliciu (silicoza – cea mai răspândită).
Prin normele de igienă sunt stabilite limite privind concentraţia pulberilor în atmosfera zonei
de lucru.
Una dintre măsurile de reducere a prafului industrial este ermetizarea locului unde se produc
pulberi. Acesta este un sistem de protecţie care acoperă perfect locurile periculoase, nepermiţând
ieşirea în afară a agenţilor vătămători. O altă măsură este ventilaţia corespunzătoare cu aspiratoare
speciale.

d.Zgomotul şi trepidaţiile.

Zgomotul este un factor nociv, frecvent întâlnit într-o serie de activităţi industriale, cum sunt
pilirea şi tăierea metalelor, nituirea, perforarea cu ajutorul compresoarelor, încercarea motoarelor
etc. Este o acţiune dăunătoare asupra întregului organism, dar în special asupra sistemului nervos.
Lucrătorii supuşi la zgomot continuu devin somnolenţi, neatenţi, nervoşi, au dureri de cap şi poftă de
mâncare redusă. Din cauza unor stimulenţi continui şi neregulaţi cauzaţi de zgomot, urechea pierde
treptat funcţiunea normală şi în câţiva ani se instalează aşa numita surditate profesională.
Trepidaţiile sunt mişcări vibratorii produse de la maşinile aflate în funcţiune. Acţiunea lor
îndelungată şi de o anumită intensitate, provoacă aşa numita boală a vibraţiilor. Boala începe cu
oboseală, dureri la nivelul umerilor, slăbire, somn agitat. Se instalează apoi dureri la degete şi
articulaţii, dureri care se accentuează mai ales noaptea
e. Radiaţiile. În cursul activităţilor industriale sunt prezente adesea anumite radiaţii.
Radiaţiile, în funcţie de natura, intensitatea, frecvenţa şi durata acţiunii lor, pot avea diverse
influenţe nocive asupra organismului, şi anume: arsuri, oboseală, somnolenţă, leşin, şocuri calorice,
pigmentarea pielii, căderea părului, tulburări ale sângelui, boli de iradiere, leucemie etc.
Prevenirea se poate face prin izolarea surselor de radiaţii prin ecranare, etanşare, ermetizare
şi automatizare, telecomandă, echipament de protecţie, examinare medicală periodică a muncitorilor
etc.

f. Iluminatul la locul de muncă.

Un iluminat necorespunzător produce oboseala oculară şi nervoasă a muncitorilor. Iluminatul
poate fi natural şi artificial. Cel natural are avantajul că nu oboseşte vederea, însă prezintă
inconveniente în ceea ce priveşte repartizarea neuniformă, variaţia în timpul zilei, fenomene de
orbire provocate de razele solare etc. Iluminatul artificial igienic trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii:
- să asigure un nivel suficient de iluminare;
- să creeze o repartizare uniformă a luminii, pentru a evita fenomenul de orbire;
- să nu impurifice şi să nu încălzească aerul din încăpere.
O parte interesantă a tehnicii iluminatului o constituie cromatica la locul de muncă. Asupra
culorilor s-au făcut următoarele constatări generale:
- culoarea este cu atât mai caldă, cu cât se apropie de roşu şi cu atât mai rece, cu cât este

63
 mai dominant albastră;
- culorile închise au efect depresiv, descurajant, negativ şi dau senzaţia de apăsare;
- culorile prea vii generează: stari de agitatie, de nervozitate, surescitare, distragerea cu
usurinta a atentiei, obosirea aparatului vizual, etc.;
- culorile deschise au efect stimulant, vesel, pozitiv.
NOŢIUNI DE PROTECŢIA MUNCII
NOŢIUNI DE PROTECŢIA MUNCII
1. OBIECTUL ŞI IMPORTANŢA PROTECŢIEI MUNCII
1. OBIECTUL ŞI IMPORTANŢA PROTECŢIEI MUNCII
Ca disciplină ştiinţifică, protecţia muncii, face parte din ansamblul ştiinţelor muncii, având
Ca disciplină ştiinţifică, protecţia muncii, face parte din ansamblul ştiinţelor muncii,
ca obiect studierea legităţilor fenomenelor de accidentare şi îmbolnăvire profesională, precum şi a
având ca obiect studierea legităţilor fenomenelor de accidentare şi îmbolnăvire
mijloacelor şi măsurilor de prevenire a acestora.
profesională, precum şi a mijloacelor şi măsurilor de prevenire a acestora.
Ca instituţie de de
Ca instituţie drept,
drept, protecţia
protecţia muncii, reprezintă"un
muncii, reprezintă «un ansamblu
ansamblu de norme
de norme legalelegale şi
imperative», avândavând
şi imperative", ca obiect reglementarea
ca obiect reglementarearelaţiilor
relaţiilor sociale cesese
sociale ce formează
formează în legătură cu
în legătură
organizarea, conducerea
cu organizarea, şi realizarea
conducerea procesului
şi realizarea de muncă,
procesului în scopul
de muncă, în prevenirii accidentelor şi
scopul prevenirii
boliloraccidentelor
profesionale.
şi bolilor profesionale.
Ca activitate metodologico-aplicativă,
Ca activitate metodologico-aplicativă,protecţia
protecţiamuncii esteeste
muncii parte integrantă
parte integrantăa conceperii,
a
organizării şi desfăşurării proceselor de producţie şi cuprinde ansamblul de acţiuni
conceperii, organizării şi desfăşurării proceselor de producţie şi cuprinde ansamblul de şi măsuri prin
care acţiuni
se realizează efectiv
şi măsuri securitatea
prin care muncii.
se realizează efectiv securitatea muncii.

Deci, scopul
Deci, scopul final al al
final activităţii
activităţiidedeprotecţia
protecţia muncii
muncii este
este asigurarea vieţii şi
asigurarea vieţii şi
integrităţii anatomo-funcţionale a omului în procesul muncii.
integrităţii anatomo-funcţionale a omului în procesul muncii.
2. ELEMENTELE
2. ELEMENTELE PROCESULUI PROCESULUI DE DE MUNCĂ
MUNCĂ ŞI ŞI INTERACŢIUNEALOR
INTERACŢIUNEA LOR

SISTEM DE MUNCĂ

Executant

PROCES
Mijloace de
DE
producţie
Sarcina de MUNCĂ
muncă

Mediu de
muncă

64
 Procesul de muncă reprezintă succesiunea în timp şi în spaţiu a activităţilor executantului şi
mijloacelor de producţie în sistemul de muncă.
Sistemul de muncă reprezintă totalitatea acţiunilor pe care trebuie să le efectueze executantul
prin intermediul mijloacelor de producţie, pentru realizarea scopului sistemului de muncă şi a
condiţiilor impuse de realizare a acestora.
Executantul este omul implicat nemijlocit în realizarea sarcinii de muncă.
Mijloacele de producţie reprezintă totalitatea mijloacelor de muncă (unelte, mijloace de
transport şi comunicaţie, recipiente şi depozite pentru păstrarea produselor etc.) şi a obiectelor
muncii (materiile prime) pe care oamenii le folosesc în procesul de producţie.
Mediul de muncă reprezintă totalitatea condiţiilor fizice, chimice, biologice şi psihologice în
care executantul îşi desfăşoară activitatea.

3. Factorii de risc de Accidentări şi îmbolnăviri profesionale

Sunt factori (însuşiri, stări, pocese, fenomene, comportamente) proprii elementelor sistemului
de muncă, ce pot provoca în anumite condiţii, accidente de muncă sau boli profesionale.
La modul cel mai general se clasifică astfel:
• Factori de risc proprii executantului se regăsesc implicaţi în geneza tuturor celorlalţi factori
de risc, deoarece omul este elaboratorul şi, totodată, cel care verifică şi poate intervenii asupra
celorlalte elemente ale sistemului de muncă.
• Factorii de risc proprii sarcinii de muncă care se manifestă prin două forme:
- conţinut sau structură necorespunzătoare a sarcinii de muncă în raport cu scopul
sistemului de muncă ce are la bază o insuficientă cunoaştere a tehnologiilor şi
metodelor de muncă;
- sub/supradimensionarea cerinţelor impuse executantului care provine din neluarea în
considerare a posibilităţilor fizice şi psihice ale omului.
• Factorii de risc proprii mijloacelor de producţie care pot fi: fizici (risc mecanic, risc termic, risc
electric), chimici (acizi, substanţe toxice, substanţe inflamabile, substanţe explozive) şi biologici
(microorganisme).
• Factorii de risc poprii mediului de muncă sub formă de depăşiri ale nivelului sau intensităţii
funcţionale a parametrilor de mediu specifici, precum şi de apariţii ale unor condiţii de muncă
inadecvate.

4. Clasificarea accidentelor de muncă

Conform legislaţiei în vigoare, în ţara noastră se înţelege prin accident de muncă

vătămarea violentă a organismului, precum şi intoxicaţia acută profesională,
care se produc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor
de serviciu şi care provoacă incapacitate temporară de cel puţin o zi, invadilitate
sau deces.

• După numărul persoanelor afectate, accidentele pot fi:

-individuale, când este afectată o singură prsoană;
-colective, când sunt afectate cel puţin trei persoane.

65
• După urmările (efectele) asupra victimei, accidentele pot fi:
-care produc incapacitatea temporară de muncă;
-colective, când sunt afectate cel puţin trei persoane.
-care produc invadilitate;
După urmările (efectele) asupra victimei, accidentele pot fi:
-care-care
produc deces.
produc incapacitatea temporară de muncă;
• După-care
natura cauzelor
produc directe care provoacă vătămarea există accidente mecanice, electrice,
invadilitate;
-care
chimice, producprin
termice, deces.
radiaţii sau complexe (datorate unor cauze directe combinate).
• DupăDupă
naturanatura cauzelor
leziunilor provocate directe careorganismului
asupra provoacă vătămarea
, accidentele există accidente
de muncă mecanice,
se împart în contuzii,
electrice, chimice, termice, prin radiaţii sau complexe (datorate unor cauze directe
plăgi, înţepături, tăieturi, striviri, arsuri, entorse, fracturi, amputări, leziuni ale organelor interne,
combinate).
intoxicaţii
Dupăacute,
natura asfixii, electrocutări,
leziunilor insolaţii,
provocate asupra leziuni multiple. accidentele de muncă se
organismului,
• Dupăîmpart în contuzii,
locul leziunii , pot plăgi, înţepături,
fi accidente tăieturi,
la cap, striviri, la
la trunchi, arsuri, entorse,
membrele fracturi, amputări,
superioare, la membrele
leziuni ale organelor
inferioare, cu localizări multiple. interne, intoxicaţii acute, asfixii, electrocutări, insolaţii, leziuni
multiple.
• DupăDupămomentul
locul în care se
leziunii, potresimpt efectelela, există
fi accidente cap, laaccidente
trunchi, cu efect imediat
la membrele şi accidente
superioare, la cu
efectmembrele
ulterior. inferioare, cu localizări multiple.
După momentul în care se resimpt efectele, există accidente cu efect imediat şi
accidente cu efect ulterior.
5. Clasificarea bolilor profesionale
5. CLASIFICAREA BOLILOR PROFESIONALE
Conform definiţiei date de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, bolile pro-
fesionale constituie afecţiuni ai căror agenţi specifici sunt prezenţi la locul de
Conform
muncă, asociaţi definiţiei
cu anumite date de
operaţii Organizaţia
industriale Mondială
sau cu a Sănătăţii,
exercitarea unor pro-bolile
fesii.profesionale constituie afecţiuni ai căror agenţi specifici sunt prezenţi la locul
deLamuncă,
noi în ţară, prin cu
asociaţi boală profesională
anumite operaţiise înţelege afecţiunea
industriale ce se pro-unor
sau cu exercitarea
duceprofesii.
ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii, cauzată de factori no-
civi fizici, chimici
La noi sau biologici,
în ţară, caracteristicile
prin boală locului
profesională de muncă,
se înţelege precum şi
afecţiunea ce se
suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului în procesul de
produce ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii, cauzată de factori
muncă.
nocivi fizici, chimici sau biologici, caracteristicile locului de muncă, precum şi
suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului în procesul de
Bolile profesionale declarabile prevăzute de legislaţia din România sunt date în
muncă.
tabelul următor:
Bolile profesionale declarabile prevăzute de legislaţia din România sunt date în
tabelul următor:
Nr.
Noxele profesionale care provoacă
crt Denumirea bolii
boala
.
1. Intocicaţii (acute, subacute sau cronice) Substanţe cu acţiune toxică cunoscută.
şi consecinţele lor.
2. Pneumoconioze (fibroze pulmonare Pulberi de bioxid de siliciu, silicaţi,
cauzate de pulberi minerale) cum sunt: azbest, cărbune şi altele în atmosfera
silicoza, azbestoza, aluminoza, precum locurilor de muncă.
şi forme mixte simple sau asociate cu
tuberculoza.
3. Înbolnăviri respiratorii cauzate de pulberi Pulberi vegetale textile (bumbac, in
organice (bisinoză, bronşită cronică). cânepă şi altele).
4. Îmbolnăviri respiratorii cronice cauzate Substanţe toxice iritante (bioxid de sulf,
de substanţe cronice iritante. oxizi de azot etc.) în atmosfera locurilor
de muncă.

66
 5. Cancer pulmonar al mucoasei sinusurilor Inhalarea gazelor şi pulberilor
paranazale. radioactive, inhalarea vaporilor şi
pulberilor de compuşi cancerigeni ai
cromului şi nichelului.
6. Nevroze de coordonare. Mişcări numeroase şi frecvent repetate.
Încordarea sistematică a muşchilor şi
ligamentelor sau presiune pe tendoane.
7. Boală de vibraţii (angionevroze şi Vibraţii şi trepidaţii legate de munca cu
modificări osteoarticulare). instrumente care vibrează puternic.
8. Dermite acute şi cronice, ulceraţii, Contact prelungit cu substanţe chimice
melanodermii şi leucodermii. iritante (lacuri, solvenţi, uleiuri minerale,
hidrocarburi clorate etc.)
9. Hipoacuzie şi surditate de percepţie. Acţiunea prelungită a zgomotului intens.
10. Cataractă. Acţiunea îndelungată şi intensivă a
energiei radiante (radiaţii infraroşii, unde
electromagnetice de înaltă frecvenţă
etc.).
11. Electrooftalmie. Acţiunea radiaţiilor ultraviolete.
12. Conjunctivite. Substanţe toxice iritante şi pulberi
iritante în zonele de muncă.
13. Boală de iradiaţie. Acţiunea radiaţiilor ionozante.
14. Nistagmus. Încordarea îndelungată a aparatului
vizual în condiţii defavorabile de
iluminat.
15. Şoc caloric, colaps caloric, crampe Expunerea la condiţii meteorologice
calorice. defavorabile care provoacă
supraîncălzirea organismului.
16. Psihonevroze. Îngrijirea îndelungată a bolnavilor psihici
în unităţi de psihiatrie.
17. Sindrom cerebroastenic şi tulburări de Acţiunea prelungită a undelor
termoreglare. electromagnetice de înaltă frecvenţă.

Descrierea ocupaţiei
Descrierea ocupaţiei
Zugravul, ipsosar, tapetar, vopsitor este muncitorul în construcţii, a cărui activitate se compune
Zugravul, ipsosar, tapetar, vopsitor este muncitorul în construcţii, a cărui activitate
din realizarea
se compunefinisajelor.
din realizarea finisajelor.
Lucrările
Lucrările de finisaj
de finisaj prinse
prin care care se aplică
aplică pe suprafaţa
pe suprafaţa elementelor
elementelor de construcţie
de construcţie un strat un
subţire
strat subţire dintr-o suspensie de pigmenţi în apă se numesc zugrăveli.
dintr-o suspensie de pigmenţi în apă se numesc zugrăveli.
Dacă stratul este alcătuit dintr-o suspensie de pigmenţi în ulei sau emulsii de liant
înDacă
apă, lucrările de finisaj
stratul este sedintr-o
alcătuit numesc vopsitorii.de pigmenţi în ulei sau emulsii de liant în apă,
suspensie
lucrările de Finisarea suprafeţelor
finisaj se numesc se poate face prin tapetare.
vopsitorii.
Aceste lucrări se execută în scopul protejării hidrofuge, ignifuge şi anticorozive a
Finisareape
suportului suprafeţelor se poate face prin tapetare.
care se execută.
Delucrări
Aceste asemenea, executarea
se execută zugrăvelilor,
în scopul protejării tapetărilor
hidrofuge, şi vopsitoriilor
ignifuge se face înascopul
şi anticorozive suportului
menţinerii suportului în condiţii de igienă şi pentru a crea un aspect decorativ.
pe care se execută.
De asemenea, executarea zugrăvelilor, tapetărilor şi vopsitoriilor se face în scopul menţinerii
suportului în condiţii de igienă şi pentru a crea un aspect decorativ.
67
• Dotarea cu echipament individual de protecţie se face cu scopul pevenirii accidentelor de
muncă.
• Echipamentele individuale de protecţie trebuie să fie utilizate atunci când riscurile nu pot fi
evitate sau limitate prin mijloacele tehnice de protecţie colectivă sau prin măsuri , metode sau
procedee de organizare a muncii .
• Angajatorul este obligat să întocmească o listă internă de dotare cu echipament individual de
protecţie adecvat executării sarcinilor de muncă în condiţii de securitate.
• Înainte de alegerea unui echipament individual de protecţie angajatorul trebuie să evalueze
în ce măsură, echipamentul individual de protecţie pe care intenţionează să-l utilizeze.

Măsuri de securitate şi sănătate în muncă specifice specialităţii: zugrav

• Sculele de mâna trebuie sa fie întregi, în buna stare si corespunzatoare operatiei
respective.
• Lucratorii sa poarte ochelari de protectie când lucreaza cu aparate de pulverizat si masti,
când în compozitia zugravelii intra substante toxice.
• Încaperile pentru prepararea compozitiilor sa fie bine aerisite.
• La prepararea solutiilor cu acizi sa nu se toarne apa în acizi ci invers si lucrarea sa se faca
de lucratori experimentati.
• Este interzisa executarea de lucrari la înaltime stând pe scânduri isolate sau pe scari
atârnate.
• Zugravii care lucreaza la înaltime în locuri care nu pot fi îngradite, vor purta centuri de
siguranta legate cu cabluri verificate, de partile solide ale cladirii.
• Se interzice ca în acelasi timp sa se lucreze la înaltimi diferite pe aceiasi verticala.
• Lucrarile interioare, la înaltime, se vor executa de pe esafodaje de inventar sau de pe scari
reglementare, verificate înainte de fiecare întrebuintare.
• Se interzice folosirea podinilor impovizate.
• Schelele fixe precum si cele agatate trebuie executate si verificate conform prevederilor
privind montarea schelelor fara ca acestea sa aiba balansuri.
• Popii schelelor trebuie sa fie verticali si solidarizati între ei, atât în plan vertical cât si cel
orizontal, cu diagonale.
• Nodurile trebuie montate cu grija, astfel încât sa excluda deplasarea pieselor.
• Podinele trebuie sa aiba latimea de cel putin 1 m, sa nu aiba capete lasate libere în consola
si sa fie astfel montate încât sa excluda posibilitatea alunecarii sau deplasarii lor.
• În zona în care se monteaza schele metalice, firele electrice trebuie scoase din circuit pe
timpul montajului.
• Consolele de care se agata schelele atârnate trebuie sa se sprijine solid de ziduri prin
intermediul unei talpi de dulap de lemn.
• Schelele atârnate trebuie sa fie asigurate contra balansurilor prin tiranti de cablu sau sârma

68
 legati de elementele solide ale cladirii.
• Muncitorii care lucreaza în leagane trebuie sa poarte centuri de siguranta.
• Sunt interzise scarile portative cu trepte batute doar în cuie, fara a fi si rezemate în praguri
pe ramele longitudinale.
• Înnadirea scarilor se admite daca îmbinarea se face prin eclise prinse în buloane pentru a
evita desprinderea sau alunecarea.
• Paza si stingerea incendiilor si protectia mediului
• Când se lucreaza cu substante inflamabile sa se interzica fumatul si amestecul substantelor
sa nu se faca pe foc sau în preajma focului.
• Depozitarea materialelor inflamabile sa se faca în încaperi speciale bine aerisite.
• În imediata apropiere a locului de munca cu substante inflamabile sa fie puse afise usor de
citit cu inscriptiile ,, Fumatul strict interzis”,
• ,,Nu va apropiati cu foc deschis” si
• ,,Nu sudati”,
• ,,Nu împuscati cu pistolul pentru bolturi”.
• Muncitorii trebuie instruiti zilnic.
• În cazul lucrului în spatii închise trebuie sa se lucreze cu ferestrele si usile deschise.
• Transportul molozului si a resturilor materialelor de zugravit sa se faca cu mijloace speciale
destinate acestui scop în spatii special amenajate depozitarii acestora.
• Materialele ramase neutilizate la locul de munca se vor depozita în magazii speciale în
vederea utilizarii lor pentru schimburile urmatoare.
• Nu se vor deversa pe pamânt, în fântâni sau în ape de suprafata deseurile si molozul
rezultat în urma lucrarilor de zugraveli.
• Ambalajele rezultate în urma folosirii materialelor de zugravit vor fi transportate cu mijloace
speciale în spatii destinate acestui scop.
• Sculele si dispozitivele ce nu se mai folosesc datorita deteriorarii lor vor fi transportate si
depozitate în spatiile destinate deseurilor pe categorii.

Măsuri de securitate şi sănătate în muncă specifice specialităţii: vopsitor

La lucrările de vopsitorii trebuie aplicate următoarele măsuri:
• muncitorii care lucrează cu vopsele preparate cu solvenţi inflamabili şi cei care lucrează
temporar în zona respectivă trebuie instruiti zilnic.
• în imediata apropiere a locului unde se lucrează cu lacuri şi vopsele, trebuie să existe
stingătoare de incendii, în număr suficent la loc vizibil şi uşor acesibile iar pe o rază de cel
puţin 10 metri să fie puse afişe uşor de citit de la distanţa, cu inscripţiile
 FUMATUL STRICT INTERZIS!
 NU VĂ APROPIAŢI CU FOC DESCHIS ŞI NU SUDATI!
 NU ÎMPUŞCATI CU PISTOLUL PENTRU BOLŢURI!
• în cazul lucrului în spaţii închise, trebuie să se lucreze cu ferestrele şi uşile deschise este
69
 strict interzis să se lucreze cu foc deschis sau să se sudeze, la oricare din nivelurile clădiri, iar
în cazul când nu se poate asigura ventilarea naturală, trebuie realizată obligatoriu ventilarea
artificială:
• la terminarea lucrului în fiecare zi toate ambalajele de la materialele inflamabile trebuie
transportate cu capacul fixat ermetic, trebuie închise în magazii, în mod special destinate
având scris pe uşă:
 PERICOL DE INCENDIU!
 NU FUMAŢI!
 NU INTRAŢI CU FOC DESCHIS!
• recipentele cu toluen, cu lac sau cu vopsea cu solventi inflamabili trebuie să fie acoperite
în timpul transportului iar muncitori care le transportă să nu treacă cu ele prin locuri cu foc
deschis şi să nu fumeze:
• muncitorii care prepară amestecurile de lacuri şi vopsele cu toluen sau cu alţi solvenţi
inflamabili ori le transvazează din butoaie sau bidoane trebuie să poarte ochelari de protecţie
şi să efectueze aceste operaţii în locuri ferite de surse de foc
• muncitorii care lucrează la înălţime trebuie să verifice şi să asigure stabilitatea podinelor,
scărilor de acces a eşafodajelor etc.
• când se folosesc instalaţii mecanice sub presiune, acestea trebuie prevăzute cu aparatele de
măsurat şi controlul necesar funcţionării lor în condiţii de securitate.
• în cursul aplicăarii cu mijloace mecanizate a materialelor de vopsitorie interioară care conţin
solvenţi toxici muncitori trebuie să poarte măşti cu filtre adecvate ori semimască şi ochelari
de protecţie.

Măsuri de securitatea şi sănătate în muncă specifice specialităţii: ipsosar

La executarea lucrărilor de ipsosarie se interzice:
• executarea de podine proviziorii aşeazate pe reazeme ocazionale (butoaie, cărămizi etc.),
în loc de schele regulamentare, executare lucrărilor stând pe podine de scânduri izolate,
nelegate între ele şi prezenţa munictorilor pe schele mobile in timpul deplasarii lor.
• schelele mobile trebuie să se mute lin fără zguduiri înaintea lucrărilor, se verifică de către
personalul tehnic de specialitate, starea schelelor de pe care se execută lucrările.
• în timpul lucrărilor muncitorii trebuie să poarte mănuşi şi ochelari de protecţie iar după
terminarea lucrării să-şi spele bine părţile expuse ale corpului pentru a le feri de praf, de var
nestins deoarece acesta atacă mucoasa căilor respiratorii, ochii şi pielea.
• golurile din planşeele rămase pentru scări se acoperă cu panouri de scânduri.
• atelierele de ipsoserie trebuie să aibă o bună ventilaţie artificială sau naturală.
• la turnarea tiparelor de clei se iau măsuri necesare pentru a se evita opărirea muncitorilor
cât şi la manipularea lor în cofrajul de ipsos.
• piesele decorative grele turnate în ateliere se manipulează cu grijă cu tărgi care să reziste la
greutatea lor şi să se monteze cu o deosebită atenţie manual sau cu ajutorul unor dispozitive
de ridicat, care se prind de elementele de rezistenţă pe care se fixează ţinând seama de
70
 toate prevederile proiectului.

Masuri de securitatea si siguranta muncii specifice specialitatii: tapetar.

La executarea lucrarilor de tapetare trebuie respectate urmatoarele masuri:
• insecticidele se introduc în cleiul de făină numai după terminarea fierberii acestuia, stingerea
focului şi luarea de pe foc a vaselor în care a fost fiert cleiul;
• vasele în care se păstrează insecticidele se ţin departe de orice sursă de foc, scântei etc.,
iar ambalajele care se păstrează insecticidele inflamabile (Lindatox şi Carbetox), se inchid bine cu
capace după fiecare folosire.
• în zona în care se lucrează la montarea tapetelor, sunt interzise fumatul, lucrările la care se
foloseşte focul, încălzirea cu flacăra cuplarea şi decuplarea circuitelor electrice etc.

stingătoare de incendiu
În funcţie de natura materialelor sau subsţantelor combustibile, care pot fi implicate în procesul
de ardere, incendiile au fost clasificate astfel:
• clasa A incendii de materiale solide, în general de natură organică, a căror combustie are
loc în mod normal cu formare de jar. Exemple: lemn, hârtie, materiale textile, rumeguş, piele,
produse din cauciuc, materiale plastice care nu se topesc la căldura etc;
• clasa B incendii de lichide sau de solide lichefiabile. Exemple: benzină, petrol, alcooli, lacuri,
vopsele, uleiuri, gudroane, ceară, parafină, materiale plastice care se topesc uşor, etc;
• clasa C incendii de gaze. Exemple: hidrogen, metan, acetilenă, butan, gaz de sondă etc.;
• clasa D incendii de metale. Exemple: sodiu, potasiu, aluminiu, litiu, magneziu, zinc, titan
etc.;
• clasa E incendii ale echipamentelor electrice aflate sub tensiune.

Stingătoarele presurizate permanent cu pulbere, spumă aeromecanică şi CO2 pot fi portative
şi transportabile.
Stingătoarele presurizate permanent cu pulbere, spumă aeromecanică şi CO2 pot
fi portative şi transportabile.

Temperatura de Lungime jet Timp descărcare

Tip stingător păstrare
(oC) (m) (s)
Spuma chimică +4 ÷ +60 (-15)* 6–8 40 – 60
Spuma mecanică +4 ÷ +60 6–8 40 – 60
Dioxid de carbon
-20 ÷ +55 1–4 10 – 30
(CO2)
Pulbere -20 ÷ +55 3–6 06 – 30
Nota: * - valori caracteristice solutiilor aditivate pentru sezonul rece.
Nota: * - valori caracteristice solutiilor aditivate pentru sezonul rece.
Recipientul
Recipientul esteeste executat
executat din tablă
din tablă deprin
de oţel oţelprocedee
prin procedee de sudură
de sudură omologate,
omologate, pe maşini
pe maşini automate.
automate. Protecţie anticorozivă exterioară
Protecţie anticorozivă exterioară EPOXI. EPOXI.
Stingatoare presurizate cu spuma aeromecanică tip SM3, SM6, SM9, SM 50,
SMStingatoare
100. presurizate cu spuma aeromecanică tip SM3, SM6, SM9, SM 50, SM 100.

71
PREVENIREA INCENDIILOR ŞI A EXPLOZIILOR (I)
Prevenirea incendiilor şi a exploziilor (i)
Măsuri şi mijloace de prevenire a incendiilor şi exploziilor
1. Înlăturarea eventualelor cauze de provocare a incendiilor şi exploziilor, prin proiectarea procesului
tehnologic.
2. Evitarea formării în hale de producţie a amestecurilor explozive prin curăţarea în mod periodic a
prafului de pe toate suprafeţele încărcate cu electricitate statică.
3. Mărirea umidităţii relative a aerului, acolo unde produsele permit.
4. Prevederea unor aparate de deconectare automată în caz de avarie.
5. Prevederea în depozitele de materiale combustibile a instalaţiilor speciale de declanşare automată
a stropirii cu apă la ridicarea temperaturii.
6. Amenajarea unor spaţii pentru fumat.
7. Asigurarea unei bune evacuări a oamenilor şi a bunurilor din clădire în caz de incendiu.
8. Instalarea de scări de incendiu, guri de apă, cu utilajul necesar (furtun cu lance, pompe etc.).
9. Ignifugarea materialelor combustibile folosite în construcţii.
10. Marcarea zonelor periculoase, a mediilor explozive, a căilor de evacuare din clădiri şi asigurarea
unor bune condiţii pentru intervenţia rapidă la stingerea incendiilor.
11. Organizarea de formaţii de pompieri voluntari şi special angajaţi.
12. Interzicerea folosirii flăcării deschise, a fumatului în medii periculoase.
13. Stabilirea unor sarcini precise privind prevenirea şi combaterea incendiilor şi asigurarea prelucrării
şi afişării lor.
14. Instruirea muncitorilor şi răspândirea cunoştinţelor tehnice referitoare la cauzele şi prevenirea
incendiilor.
15. Dotarea cu utilaje şi materiale tehnice de combatere a incendiilor (lopeţi, pompe de mână,
stingătoare manuale, motopompe, autopompe, instalaţii cu reţele de apă etc.).

Prevenirea incendiilor şi a exploziilor (iI)

Obligaţii şi răspunderi
1. Conducătorii unităţilor sunt obligaţi să ia măsuri pentru: constituirea şi funcţionarea comisiilor
tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor şi a formaţiilor civile de pompieri, dotarea cu mijloace
tehnice adecvate producţiei şi activităţii întreprinderilor respective, stabilirea sarcinilor care revin
personalului de la locurile de muncă şi asigurarea instruirii şi controlului întregului personal.
2. Obligaţiile comisiilor tehnice sunt: întocmirea planului de apărare contra incendiilor, efectuarea de
propuneri pentru înlăturarea cauzelor care pot înlesni producerea unor incendii, verificarea modului
de înreţinere şi de de funcţionarea a instalaţiilor de semnalizare şi stingere a incendiilor.
3. Formaţiile civile se organizează cu sprijinul unităţilor militare de pompieri şi desfăşoară activitatea
de prevenire, intervine la stingerea incendiilor, salvează oamenii şi bunurile materiale.
4. Provocarea de incendiu sau neluarea măsurilor prevăzute de lege pentru înlăturarea pericolului
de incendiu se sancţionează disciplinar, contravenţional sau infracţional, după gravitatea cazului.

72
 MODULUL 8

PREGĂTIREA SUPRAFEŢELOR SUPORT PENTRU LUCRĂRI DE

ZUGRĂVELI ŞI VOPSITORII SIMPLE

Aceast modul descrie tehnologia de pregătire al suprafeţelor suport, prin

deschiderea fisurilor şi crăpăturilor, execuţia reparaţiilor, şlefuirea suprafeţelor chituite,
desprăfuirea şi umectarea suprafeţelor ce urmează a fi zugrăvite şi vopsite.

Curăţarea suprafetei suport pe care se vor executa

zugrăveli şi vopsitorii simple

o Deschiderea fisurilor şi curăţarea cu minuţiozitate a prafului şi molozului.

o Răzuirea umflăturilor sau a altor denivelări ale suprafeţei suport, ori de cate
ori este nevoie
o Curăţarea integral a straturilor vechi de finisaje şi se scoate petele de pe
suprafeţele suport. Cuiele sunt scoase cu atenţie pentru a nu deteriora
suprafaţa.

Executarea de mici reparaţii la suprafeţele suport curăţate.

Chituire si netezire a suprafeţelor ce urmează a fi zugrăvite sau vopsite pentru

a asigura planeitatea.

Şlefuirea suprafeţelor chituite şi desprăfuirea lor, înaintea fiecărei operaţii.

Pregătirea suprafeţelor de lemn sau metal, pentru vopsitorii în ulei.

Suprafeţele sunt curăţate de impurităţi după fiecare operaţie de şlefuire.

Calitatea suprafeţei pregătite este verificată cu atenţie şi în totalitate.

Este necesar a se cunoaste urmatoarele etape:

- identificarea defectelor existente pe o suprafaţă suport
- folosirea corectă a uneltelor adecvate pregătirii suprafeţelor suport
- prepararea materialelor necesare executării reparaţiilor
- desprăfuirea suprafeţelor

In timpul executiei este necesar a se urmari:

- pregătirea unor suprafeţe suport netede, rigide si rezistente
- planeitatea, verticalitatea si orizontalitatea suprafeţelor ce urmează a fi finisate
- modul în care se chituieşte şi se netezeşte suprafeţele
- atenţia cu care se curăţa de praf suprafeţele

Lucrări care trebuie terminate înainte de începerea zugrăvelilor.

Înainte de începerea lucrărilor de zugrăveli trebuie să fie terminate toate lucrările şi

73
reparaţiile de tencuieli, get, placaje, instalaţii sanitare, electrice şi de încălzire. De
asemenea, trebuie să fie terminate pardoselile reci (betoane mozaicate, gresie etc.)
exclusiv lustruirea.
În încăperile prevăzute cu pardoseli din parchet sau din mase plastice, zugrăvelile
se execută înaintea aplicării îmbrăcamintei pardoselii. La executarea zugrăvelilor se iau
măsuri pentru protejarea stratului-suport al îmbrăcamintei pentru a-l feri de umiditate şi de
murdărire care poate compromite aderenţa îmbrăcămintei în special în cazul aplicării
acesteia prin lipirea cu adezivi.
În cazul pardoselilor cu strat-suport din plăci fibro - lemnoase poroase bitumate,
zugrăvelile se execută înainte de montarea stratului suport.
Tâmplăria de lemn şi cea metalică trebuie să fie montate definitiv, accesoriile
metalice la tâmplărie trebuie să fie montate corect şi buna lor functionare să fie verificată,
cu excepţia drucărelor şi a şildurilor care se fixează după vopsirea tâmplăriei.
La lucrările de vopsitorie, ultimul strat se aplică numai după terminarea completă a
zugrăvelilor şi înainte de finisarea îmbrăcăminţilor de pardoseli (raşchetarea, curăţirea,
lustruirea) luându-se măsuri de protejare contra murdăririi pardoselilor.
Înainte de începerea lucrărilor de zugravire a faţadelor, trebuie să fie complet
executate toate lucrările de la faţada construcţiei, ca: jgheaburi, burlane, streşini, cornişe,
glafuri, socluri, cofrete pentru instalaţii electrice sau de gaz etc. precum şi trotuarele.

PREGATIREA SUPRAFETEI SUPORT

Pregătirea suprafeţelor depinde de structura acestora care poate fi de: tencuială,

beton, cărămidă, sticlă, metal, carton etc.
În funcţie de structura şi de tipul lucrărilor executate, suprafaţa suport se pregăteşte
prin îndepărtarea tencuielii slab prinse pe suport, prin adâncirea fisurilor şi crăpăturilor în
vederea reparaţiilor ulterioare, curăţarea de praf a întregii suprafeţe în vederea realizării
unei bune aderenţe, umectarea şi chituirea suprafeţelor etc.

Curăţirea suprafeţelor

Prin procedee manuale se îndepărtează prin frecare cu ajutorul periilor de sârmă,

a răzuitoarelor de oţel şi a şpaclurilor de oţel, precum şi prin ciocănire cu ajutorul dălţilor şi
ciocanelor, stratul subţire de rugină şi oxozi, noroiul şi mortarul.
Procedeul manual de curăţire a suprafeţelor este simplu şi dă rezultate bune. Are
dezavantajul însă că acest procedeu cere o cantitate de manoperă mare, cu o
productivitate mică. În generalacest procedeu se utilizează la lucrările cu un volum redus.
Prin procedee mecanizate se efectuează aceleaşi operaţii, însă procedeele
mecanizate au avantajul unei productivităţi mai mari şi a unei calităţi superioare.
Procedeele mecanizate sunt: prin sablare şi prin frecare cu perii de sârmă mecanice.
Cel mai eficace procedeu este cel prin sablare, care, în afara îndepărtării
impurităţilor, asigură o suprafaţă mai uniformă şi o aderenţă mai bună a peliculei de
vopsea.
Piesele care urmează să fie lăcuite se spală cu solvenţi organici neutralizanţi.
Un alt procedeu pentru curîţirea suprafeţelor metalice este şi acela cu ajutorul
periilor de sârmă mecanice sau ale discurilor cu material abraziv prinse în polizoarele
electrice de colţ sau maşini de găurit portabile.

74
 Viteza de rotaţie a periilor este de 1500 – 2800 rot/min. În timpul lucrului sunt
necesare întreruperi de câte 15 min. după fiecare 45 min. de funcţionare, pentru ca
motorul să se răcească. În timpul întreruperii se curăţă de praf părţile prelucrate şi se
verifică calitatea prelucrării. Pentru a se reduce cantitatea de praf, suprafeţele metalice
care se curăţă, se udă cu pastă de şlefuit sau soliţie de sodă calcinată.
După curăţire se spală cu apă caldă la 50 – 600C, apoi cu apă rece şi se usucă.
Prin procedeul termic se îndepărtează oxizii metalici, ţunderul, grăsimile,
murdăriile etc. Procedeul nu se foloseşte la profilele cu pereţi subţiri, sau table, care pot
suferi deformaţii din cauza căldurii sau acolo unde ar putea produce schimbări de formă
sau de rezistenţe ale pieselor; deasemenea unde este pericol de incendiu sau explozie.
Aparatele care se pot întrebuinţa sunt lampa de benzină, arzătorul cu flacîra
oxiacetilenică sau aparatul electric cu jet de aer cald.
Procedeul se bazează pe dilatarea diferită a oxidului sau ţunderului şi metalului în
timpul încălzirii, fapt care uşurează desprinderea şi înlăturarea lor de pe metal.
Procedeele fozico-chimice sunt: decaparea, degresarea şi neutralizarea.
Prin decapare se ăndepărtează straturile de oxozi , pelicilele vechi de vopsea şi
alte murdării, cu soluţii acide, alcaline sau paste.
Decaparea cu soluţii acide sau alcaline se aplică pieselor mici în băi, iar cu paste se
aplică pieselor mari care nu mîncap în băi. Această soluţie se aplică cu prioritate în fabrici.
Prin degresare se curăţă piesele şi elementele metalice care în timpul prelucrării,
manipulării, transportului sau montării s-au murdărit cu uleiuri sau alte substanţe grase.
Degresarea cu solvenţi se face pe suprafeţe izolate cu tampoane din cârpe sau
perii înmuiate în aceştia. După degresare, piesele se lasă să se usuce prin evaporarea
solvenţilor în aer sau cu jet de aer cald.
Solvenţii întrebuinţaţi de obicei sunt: white-spirt, benzină, terebentină sau diluanţi.
Deoarece degresarea cu solvenţi prezintă pericol de explozie, incendiu şi toxicitate,
este necesar să se ia toate măsurile de securitate, sănătate în muncă şi situaţii de urgenţă

Pregatirea suprafetelor de beton sau tencuiala driscuita

- in vederea finisarii cu zugraveli de var, suprafetele trebuie sa fie driscuite cat mai
fin, astfel ca urmele de drisca sa fie cit mai putin vizibile; toate reparatiile necesare trebuie
sa fie executate ingrijit, terminate si uscate.
- in cazul suprafetelor tencuite sau de beton plane si netede (exemplu: panouri mari),
toti perii ramasi de la turnare sau gaurile survenite de la transport, montaj ori turnare (in
cazul peretilor din beton monolit), se vor umple cu mortar de ciment var, dupa ce in
prealabil bavurile si dungile iesinde in relief au fost indepartate, astfel ca sa rezulte
suprafete netede. De asemenea, betele cu urme de decofrol, se vor freca cu piatra de
slefuit sau cu perii de sarma.
Suprafata panourilor prefabricate din beton greu trebuie sa indeplineasca conditiile de
planeitate si netezire prevazute in "Normativ pentru executarea constructiilor din panouri
mari" P.4271.
Suprafata se va curata bine de praf, pentru a se asigura aderenta stratului de finisaj pe
suprafata suport.
- in cazul suprafetelor de zidarie netencuita, care urmeaza sa fie zugravite direct, se vor
curata cu atentie stropii si resturile de mortar, si se vor completa rosturile care prezinta
goluri in mortar

Pregatirea suprafetelor gletuite

- Suprafetele cu glet de ipsos sau glet de var, glet de nisip (ipsos) cu aracet, trebuie sa

75
fie plane si netede, fara desprinderi sau fisuri: varul folosit trebuie sa aiba o vechime de cel
putin14 zile.
- Toate fisurile, neregularitatile etc, se chituiesc de catre zugravul vopsitor sau se
spacluiesc cu pasta de aceeasi compozitie cu a gletului. Pasta de ipsos folosita pentru
chituirea defectelor izolate, se prepara din doua parti ipsos si o parte apa (in volume).
Pasta se realizeaza prin presararea ipsosului in apa, dupa care se omogenizeaza prin
amestecare rapida (in intervalul
de maximum 1 minut de la presarare). Pasta se va prepara in cantitati care sa poata fi
folosite inainte de sfarsitul prizei ipsosului (circa 6 minute).
Pentru spacluirea suprafetelor mai mari se foloseste si pasta de ipsosvar, in proportie de
1 parte ipsos si 1 parte lapte de var (in volume). Compozitia se va prepara in cantitati care
sa poata fi folosite in cel mult 20 minute de la preparare.
Compozitiile pastei pentru gletul de nisip (ipsos) si aracet sunt indicate in Caietul V.
- Dupa uscarea portiunilor reparate, suprafata se slefuiesti cu hartie de slefuit (in cazul
peretilor incepand de la partea superioara spre partea inferioara) dupa care se curata de
praf cu perii sau bidinele curate si uscate.
- in cazul cand pe suprafata gletului se aplica vopsitorii de ulei, alchidal, nitroceluloza sau
alte vopsele care formeaza dupa uscare pelicule bariere de vapori, umiditatea gletului
trebuiisa fie de maximum 8%.
Pregatirea suprafetelor de lemn, PFL, PAL
- Tamplaria verificata de catre tamplar in privinta bunei executii si functionari, si reparata in
ceea ce priveste degradarile survenite in timpul transportului sau montajului, este luata in
primire de vopsitor.
Vopsitorul verifica si corecteaza suprafetele de lemn astfel ca nodurile sa fie taiate, cuiele
ingropate, prelingerile de rasina sau alte murdarii curatate etc.
- Umiditatea tamplariei de lemn inainte de vopsire trebuie sa nu depaseasca media de
15%. Verificarea umiditatii se poate face cu aparatul electric tip "Hygromette".
- Accesoriile metalice ale tamplariei care nu sunt nichelate sau lacuite din fabricatie, vor fi
grunduite cu grund anticoresiv si vopsite cu vopsea de ulei sau cu un email.
Pregatirea suprafetelor metalice
- Suprafetele metalice nu trebuie sa prezinte pete de rugina, pacura, grasimi, mortar,
vopsea veche, noroi, gheata, zapada etc.
Rugina se indeparteaza prin frecare cu perii de sarma, spacluri de otel, razuitoare, dalti,
piatra abraziva sau prin sablare sau ardere cu flacara ; in cazuri speciale se vor folosi bai
de spalare si decapare acida, in instalatii industriale sau paste decapante.
Petele de grasimi se sterg cu tampoane muiate in solventi (whitespirit, terebentina,
benzina usoara). Se interzice folosirea petrolului lampant sau a benzinei auto, care pot
inlesni coroziunea metalului.
- Tamplaria metalica se aduce pe santier grunduita cu un grund anticorosiv corespunzator
vopselei care se aplica.

Pregatirea suprafetelor cu un finisaj vechi

Se verifică mai întâi, prin ciocănire, pentru a se constata starea tencuielii; porţiunile care
se desprind se înlătură, se curăţă şi se refac, muchiile lovite se repară, iar ceăpăturile se
lărgesc pentru reparare.

76
- Zugravelile vechi se vor razui cu spaclu, peretii si tavanele se vor spala cu apa si sapun
si dupa uscare se vor pregati pentru zugravire ca in cazul unei zugraveli noi.
- Vopsitoriile vechi se vor curata prin ardere cu lampa de benzina, dupa care vor fi
indepartate cu spaclul inainte de rarirea lor. indepartarea vopsitoriilor vechi se mai poate
face cu piste decapante. Pasta se intinde cu un tampon, se lasa sa se inmoaie pelicula
cateva minute, dupa care se curata cu spaclul.
Daca gletul de vopsea este prea crapat sau sa cojit odata cu scoaterea cu spaclul a
vopselei, gletul se va reface complet. Dupa aceasta, pregatirea pentru vopsire se face ca
pentruun glet nou.
- Vopsitoriile vechi degradate, de pe tamplaria metalica sau de lemn, se curata in mod
similar ca de pe suprafetele gletuite.
Dupa indepartarea vopsitoriilor vechi, pregatirea suprafetelor se va face la fel ca in cazul
unor finisaje noi.
CONDITII DE EXECUTIE
- Zugravelile si vopsitoriile se vor executa in conformitate cu proiectul de executie si
prevederile din prezentul normativ.
- Lucrarile de finisare a peretilor si tavanelor se vor incepe numai la o temperatura a
aerului, in mediul ambiant, de cel putin + 5°C, in cazul zugravelilor pe baza de apa si de
cel putin + 15°C, in cazul vopsitoriilor sau al finisajelor cu polimeri.
Acest regim se va mentine in tot timpul executarii lucrarilor si cel putin inca 8 ore pentru
zugraveli si 15 zile pentru vopsitorii sau finisaje cu polimeri, dupa executarea lor.
- Finisajele nu se vor executa pe timp de ceata si nici la un interval mai mic de 2 ore
de la incetarea ploii (in conditii de temperatura care sa permita uscarea suprafetei); de
asemenea,se va evita lucrul la fatade in orele de insorire maxima sau vant puternic, pentru
a evita uscarea accelerata si craparea peliculelor.
- inainte de inceperea lucrarilor de zugraveli si vopsitorii se va verifica daca suprafetele
suport au atins umiditatea de regim (suprafetele de beton sau zidarie tencuita 3% si
suprafetele gletuite 8%). Aceasta se obtine in conditii obisnuite (umiditate relativa a aerului
de60% si temperatura + 18...20X), dupa cea. 30 zile de la executarea mortarelor si dupa
circa 2saptamani de la executarea gletului.
Umiditatea se verifica cu aparatul electric tip "Hygromette" (bazat pe principiul variatiei
rezistivitatii electrice a materialelor functie de umiditatea lor) sau cu un alt aparat similar
(aparatul cu carbid tip C.M.).in cazul cand pe santier nu se gasesc aparatele indicate, se
poate verifica daca stratul suport de mortar sau beton sa uscat suficient prin urmatoarea
metoda: cu ajutorul unei pensule curate se aplica pe o portiune mica (cea. 2x5 cm) din
suprafata suport 0 solutie de fenolftaleina in alcool, in concentratie de 1%; daca portiunea
respectiva se coloreaza in violet sau in roz suport are o umiditate mai mare de 3%.
- Diferenta de temperatura intre aerul inconjurator si suprafetele care se vopsesc nu
trebuie nu trebuie sa fie mai mare de 60C, pentru a se evita condensarea vaporilor.
- La executarea finisajelor se va tine seama de indicatiile date la fiecare caiet, in ceea
ce priveste compatibilitatea dintre natura fiecarui tip de finisaj si stratul suport pe care se
aplica, precum si compatibilitatea dintre diferitele straturi ce alcatuiesc finisajul.
- Se interzice folosirea vopselelor cu termenul de utilizare depasit; acestea vor putea fi
folosite numai dupa verificarea si confirmarea de catre un laborator de specialitate a
pastrarii ca racteristicilor vopselelor in limitele prevazute in standardele si normele interne
de fabricatie.

77
 Lucrări de etanşare

CHITUIREA CRAPATURILOR SI STIRBITURILOR DIN TENCUIALA

Pentru chituirea crapaturilor si a diferitelor lipsuri din tencuiala, acestea se deschi cu cutitul
sau cu coltul spaclului. Ele se umezesc cu apa stropita cu bidineaua si se umplu cu
urmatoarea compozitie: chit pentru varuieli – ipsos 1 kg, creta macinata (huma) 2 kg,
solutie de clei 2% pâna la consistenta de lucru.
Modul de preparare:
- se prepara întâi cleiul
- în solutia apoasa ipsosul se amesteca bine
- se adauga creta sau huma continuând amestecarea pâna la omogenizare si consistenta
de lucru potrivita
Dupa uscarea locurilor chituite se poate trece la umezirea suprafetei.

Defectele lucrărilor de zugrăveli, vopsitorii şi tapete.

DEFECTE REMEDIERI

Defecte ce apar în timpul păstrării compoziţiilor.

a) Tulburarea – se produce datorită În ambele cazuri, pentru remediere, se

depozitării la o tempratură sub +50C, fie din recomandă o uşoară încălzire a compoziţiei
cauza unui conţinut prea mare de sicativ. la 20 – 250C, prin introducerea vasului în
apă caldă.

b) Formarea de coji – se produc datirită Coaja va fi îndepărtată cu grijă înainte de

închiderii neetanşe a vasului sau
ambalajului respectiv, a excesului de
sicativ din compozitie sau din cauza unei
temperaturi excesive din depozit.
utilizarea produsului .
Coaja nu trebuie spartă sau fărâmiţată în
masa compozitiei deoarece acestea nu se
mai dizolvă.

Se produc în schimb defecte ale aspectului

şi o cădere a rezistenţei peliculei.

c) Sedimentarea materiilor solide în Se recomandă o energică şi completă

dispersie – se produce datorită greutăţii
specifice mari a pigmenţilor, vâscozităţii
prea mici a liantului, omogenizării
necorespunzătoare la prepararea sau
depozitarea compoziţiilor un timp mai
îndelungat decât cel prescris
amestecare a compoziţiilor în vasele în
care se păstrează, până la obţinerea unui
aspect omigen, înainte de utilizare sau
transvazare.
Amestecarea compoziţiilor se poate face
manual sau mecanic.

78
 Manual se face astfel:

- se îndepărtează orice urmă de coajă;

- se scoate din vas circa un sfert din

conţinutul plin al vasului;

- cu o lopăţică de lemn geluită se dizlocă

straturile depuse pe fundul vasului de jos în
sus, treptat, pe întreaga suprafaţă; după
aceea se imprimă lopăţelei o mişcare de
rotaţie de jos în sus şi de sus ‚n jos astfel
ca toată masa compoyiţiei să se pună în
mişcare. Această operaţie durează 10 - 30
minute în funcşie de cantitatea de depuneri
şi de natura lor.

După ce compoziţia a fost omogenizată şi

sedimentul înglobat în amestec, se adaugă
în vas şi restul de compoziţie scos la
început, amestecându-se continuu.

Omogenizarea mecanică se face cu

ajutorul amestecătoarelor prinse în maşina
de găurit, cu o durată de 5 – 10 minute,
pentru o cantitate de 50 kg, asigurând o
productivitate ridicată şi o compoziţie de
cea mai bună calitate.

d) Gelificarea – se datorează unui început Compoziţia nu poate fi remediată şi trebuie

de alterare a liantului şi se consideră defect returnată furnizorului
de fabricaţie

e) Spargerea emulsiei (separarea celor În cazul separării emulsiei nu există

doi componenţi lichizi apă-ulei care posibilităţi de remendiere. Produsul nu mai
constituie emulsia. Cauzele pot fi: poate fi utilizat.

- păstrarea necorespunzătoare a compo-

nenţilor emulsionaţi la temperatuei mai mici
de + 50C;

- durata de depozitare a emulsiei

depăşeşte termenul de folosinţă prescris
de producător

Defecte ce apar în timpul aplicării compoziţiilor.

79
a) Rezistenţă la întindere cu pensula a
compoziţiei. Cauzele pot fi:

- consistenţa prea mare a compoziţiei;

- se diluează cu diluant corespunzător;
- temperatura prea scăzută a produsului;
- se încălzeşte produsul în apă caldă;
- folosirea unor pensule nepotrivite;
- se folosesc pensule corespunzătoare;
- aplicarea compoziţiei pe un strat umed;
- se usucă stratul suport cu jet de ar cald;
- aplicarea compozitiei pe un strat pregătit
necorespunzător; - se pregătrşte corespunzător stratul suport
prin şlefuire şi ştergere de praf;
- aplicarea compoziţiei pe timp excesiv de
cald, sau sub acţiunea directă a razelor de - se amenajează paravane de protecţie
soare; pentru umbrirea zonei de lucru.

b) Urme de pensulă care se menţin şi Se netezesc prin repensulare pe proaspăt.

după uscarea stratului de compoziţie.
Cauzele care produc acest defect pot fi:

- consistenţă prea mare a compoziţiei;

- viteza mare de absorbţie a liantului în - se diluează cu diluant corespunzător;

stratul suport; - se aplică un strat de amorsă pentru
- compoziţia folosită are un timp de uscare impermeabilizarea suportului;
prea scurt; - se diluează cu diluant corespunzător;

c) Adeziune slabă când compoziţia aderă

cu greu la suport.

Cauzele care produc acest defect pot fi:

- pregătirea necorespunzătoare a suprafe-

ţei suport (urme de grăsime, praf, - se pregăteşte corespunzător stratul
umezeală); suport prin şlefuire şi ştergere de praf;

- urme de apă în pensulă sau în aerul de

pulverizare; - utilizarea pensulelor uscate sau purjarea
- utilizare de diluanţi necorespunzători; rezervorului compresorului de aer;

- produsul diluat nu se mai utilizează şi se

foloseşte diluantul indicat în fişa tehnică a
produsului;

80
d) Scurgeri şi "perdele" pot apărea atât la Se netezesc prin pensulare pe proaspăt.
aplicarea cu pensula şi cu pistolul din
următoarele cauze:

- utilizarea unei ompoziţii prea diluate; - se modifică consistenţa compoziţiei;

- aplicarea unui strat prea gros; - se întinde mai bine stratul:

- utilizarea unei duze cu diametrul pea - se schimbă duza sau se măreşte viteza
mare la pistolul de pulverizare; de aplicare;

- aplicarea unui strat de compoziţie peste o - se mătuieşte stratul lucios prin mătuire;
suprafaţă lucioasă;

e) "Coajă de portocală" – La aplicarea cu Se netezeşte prin pensulare pe proaspăt.

pistolul pelicula are aspect ondulat,
insuficient egalizată.

Cauzele care produc acest defect pot fi:

- consistenţa prea mare a compoziţiei;

- pulverizarea compoziţiei cu aer compri- - se diluează compoziţia;

mat sub presiunea normală; - se măreşte preiunea aerului la pistol;
- pulverizarea se face de la distanţă prea
mare;
- se ţine pistolul la distanţa optimă;
- adaos prea mare de sicativ în compoziţia
vopselei;

- nerespectarea temperaturii minime de - se reduce dozajul de sicativ din

aplicare; compoziţie;

- se încălzeşte spaţiul de lucru până la

temperatura critică de aplicare şi uscare;

f) Peliculă aspră la pipăit. Se netezeşte prin pensulare pe proaspăt.

Cauzele care produc acest defect pot fi:

- compoziţia conţine impurităţi; - se strecoară compoziţia;

- depuneri de praf pe parcursul aplicării şi - se înlătură sursele de praf din spaţiul de

uscării compozitiei; lucru;

Se străpung cu acul înaite de uscare

g) Băşici şi bule de aer,

81
Apar la suprafaţa peliculei atunci când: - se usucă suprafaţa,

- suprafaţa care se acoperă este încă

umedă;
- se reduce grosimea stratului;
- stratul de compozitie are grosime prea
mare;

- nu se foloseşte filtrul la instalaţia de aer - se montează filtrul;

comprimat;

h) Uscare întârziată a peliculei.

Acest defect împiedică desfăşurare Dacă se lucrează cu produse noi, înainte

normală a lucrărilor, fiind produs de de utilizare, se efectuează probe pe
următoarele cauze: elemente etalon conform specificaţiilor din
fişele de utilizare date de furnizor.
- aplicarea unui strat prea gros;
-
- temperatura mediului de lucru mai mică
de + 150C;

- umiditatea mediului de lucru mai mare de

65%;

- încăpere neventilată;

- compoziţia folosită conţine un liant greu

volatil;

Majoritatea defectelor arătate pot fi evitate prin cunoaşterea compoziţiilor şi a

componenţilor lor, cunoaşterea folosirii uneltelor, aparatelor şi instalaţiilor de vopsit, a
tehnologiilor de aplicare precum şi cunoaşterea influenţei temperaturii şi umidităţii
mediului de lucru.

Defecte ce apar după uscarea peliculei.

a) Putere slabă de acoperire. Se remediază prin refacerea vopsitoriei cu

acelaşi tip şi nuanţă de vopsea.
Cauzele care produc acest defect pot fi:

- folosirea unei compoziţii foarte diluate;

- folosirea părţii de deasupra a compoziţiei

neomogenizate din vasul în care s-a
păstrat, având un procent mai mic de
pigmenţi datorită sedimentării;

- aplicarea compoziţiei în straturi prea

subţiri;

82
b) Pierderea luciului. Se remediază prin refacerea vopsitoriei cu
acelaşi tip şi nuanţă de vopsea.
Mătuirea peliculei poate avea mai multe
cauze şi anume:

- aplicarea compoziţiei pe o suprafaţă

negrunduită sau grunduită insuficient sau
peste grund insuficient uscat;

- aplicarea compoziţiei pe suprafaţă

umedă;

- aplicarea compoziţiei pe suprafaţă pătată

cu grăsime sau uleiuri minerale;

- folosirea unei compoziţii cu conţinut

exagerat de diluant sau cu diluant
nepotrivit;

c) Aderenţă slabă. Se remediază prin înlăturarea peliculei

neaderente şi refacerea vopsitoriei cu
Cauzele care produc acest defect sunt: acelaşi tip şi nuanţă de vopsea, cu
- aplicarea compoziţiei în straturi prea respectarea tehnilogiei de execuţie.
groase;

- aplicarea compoziţiei pe suprafaţă

umedă;

- aplicarea compoziţiei pe suprafaţă pătată

cu grăsime sau uleiuri minerale;

- aplicarea compoziţiei de acoperire peste

un strat de grund de îmbibare prea uscat
sau murdar;

d) Rezistenţă insuficientă a peliculei. Se remediază prin înlăturarea peliculei cu

rezistenţă insuficientă şi refacerea
Obţinerea unei pelicule de acoperire a vopsitoriei cu acelaşi tip şi nuanţă de
suprafeţelor cu o duritate insuficientă este vopsea, cu respectarea tehnologiei de
cauzată de: execuţie.
- aplicarea compoziţiei de acoperire peste
un strat de grund de îmbibare insuficient
uscat sau murdar de ulei;

- utilizarea unui diluant necorespunzător cu

vopseaua;

83
e) Aspect grăunţos. Se remediază prin înlăturarea peliculei cu
aspect necorespunzător şi refacerea
Acest aspect poate avea următoarele vopsitoriei cu acelaşi tip şi nuanţă de
cauze: vopsea, cu respectarea tehnologiei de
- aplicarea unei compoziţii nestrecurate de execuţie.
eventuale impurităţi;

- înglobarea în compoziţie de fărâmături de

coajă de vopsea, formată la suprafaţa
vasului în care s-a păstrat;

- aplicarea compoziţiei peste o suprafaţă

insuficient şlefuită;

f) Apariţia porilor. Se remediază prin frecarea peliculei cu

aspect necorespunzător şi refacerea
Acest defect care apare după uscarea vopsitoriei cu acelaşi tip şi nuanţă de
peliculei rezultă din următoarele cauze: vopsea, cu respectarea tehnologiei de
- aplicarea compoziţiei pe un suport umed; execuţie.

- executarea lucrărilor sub acţiunea razelor

solare sau în apropierea surselor de
căldură;

- aplicarea compoziţiilor pe suprafeţe de

lemn insuficient grunduit cu grund de
îmbibare;

- la omogenizarea compoziţiei s-a efectuat

cu maşini cu turaţie mai mare de 400
rot/min care au introdus bule de aer în
amestec;

g) Crăpături. Se remediază prin frecarea peliculei cu

aspect necorespunzător şi refacerea
Apariţia lor pe suprafaţa peliculei provine vopsitoriei cu acelaşi tip şi nuanţă de
din următoarele cauze: vopsea, cu respectarea tehnologiei de
- aplicarea chiturilor în straturi prea groase; execuţie.

- aplicarea peliculelor în straturi groase;

- uscarea se face prea rapid datorită

expunerii la raze solare sau surse de
căldură excesivă;

- alegerea neportivită a vopselelor sau

lacurilor;

84
h) Exfolieri. Se remediază prin înlăturarea peliculei
neaderente şi refacerea vopsitoriei cu
Pelicula se desprinde de pe suport din acelaşi tip şi nuanţă de vopsea, cu
următoarele cauze: respectarea tehnologiei de execuţie.
- aplicarea peliculei peste un strat existent
incompatbil sau care nu a fost prelucrat;

- aplicarea compoziţiei peste un suport de

lemn cu umiditate mai mare de 12%, sau
peste un strat de mucegai;

- aplicarea chitului direct pe lemn fără o

prealabilă tratare cu grund de îmbibare;

i) Apariţia ruginii. Se remediază prin înlăturarea peliculei ,

pregătirea suprafeţei şi refacerea
Aceasta se datorează aplicării compoziţiei vopsitoriei cu acelaşi tip şi nuanţă de
pe o suprafaţă metalică pregătită vopsea, cu respectarea tehnologiei de
insuficient. execuţie.

Remedierea propriuzisă a defectelorapărute după uscarea peliculei nu este

recomandabilă, deoarece locurile reparate vor rămâne vizibile.

TRANSPORTUL Sl DEPOZITAREA
MATERIALELOR PE SANTIER

--Varul gras in bulgari si huma livrate in vrac se transporta in vagoane inchise. Ipsosul
livrat in saci de hartie se transporta in vagoane inchise.
Depozitarea materialelor pentru zugraveli se va face in depozite inchise sau acoperite si
ferite de umezeala.
--. Materialele utilizate la lucrari de vopsitorii, produse de MICh livrate in bidoane de tabla,
cu capacitate de 0,250; 0,500; 1; 5; 10; 15; 25 litri sau butoaie de PVC cu saci de
polietilena la interior cu capacitate de 50 kg, vor fi depozitate separat pe loturi, in locuri
uscate si ferite de inghet.
-- Depozitele trebuie sa satisfaca conditiile de securitati impotriva incendiilor. Se
recomanda ca temperatura la locul de depozitare sa fie cuprinsa intre + 7°C si + 200C.
-- in timpul depozitarii se va urinari ca ambalajul sa fie ermetic inchis, pentru a se evita
scurgerea, uscarea sau murdarirea produselor.

85
 MODULUL 9
PREGĂTIREA SUPRAFEŢELOR PENTRU LUCRĂRI DE ZUGRĂVELI /
VOPSITORII DE CALITATE SUPERIOARĂ
Modulul descrie tehnologia de pregătire a suprafeţelor suport, în vederea executării zugrăvelilor
si a vopsitoriilor de calitate superioară

Curăţarea suprafeţelor
• Curăţarea cu ajutorul flăcării straturile vechi de vopsea în ulei, prin mânuirea corectă a
utilajului.
• Şlefuirea suprafeţelor pereţilor şi tavanelor, ori de câte ori este nevoie.
• Curăţarea cu şpaclu şi şlefuirea tâmplăriei, cu grijă nealterând suportul.

Pregătirea suprafeţelor pentru executarea lucrărilor de calitate superioară

• Grunduirea suprafeţelor ce vor fi vopsite, folosind grundul adecvat tipului de
vopsea.
• Gletuirea suprafeţelor, folosind uneltele adecvate.

Activităţile se referă la pregătirea unor suprafeţe suport vechi care au mai fost zugrăvite sau
vopsite, prin folosire, pentru îndepărtarea vechiului finisaj, a dispozitivului cu flacără, a şpaclului, a
hârtiei abrazive.
Echipamentul de protecţia muncii şi PSI este format din: salopetă, bocanci, mască, ochelari
de protecţie, extinctoare, hidraţi etc.
Sunt necesare cunoştinţe de:
norme generale şi specifice de protecţia muncii şi PSI, sistemele de siguranţă şi protecţie
ale uneltelor folosite, toxicitatea materialelor folosite, modul de pregătire şi aplicare a grundului pe
suprafeţe ce vor fi vopsite.
In executie este necesar a se cunoaste:
- normele de protecţie a muncii şi PSI în cazul lucrului cu flacără deschisă
- modul de utilizare a sculelor şi dispozitivelor din dotare necesare grunduirii suprafeţelor
In executie este necesar a se urmari:
- planeitatea, orizontalitatea, verticalitatea si rezistenţa suprafeţelor suport
- corectitudinea grunduirii suprafeţelor ce vor fi vopsite
- întreţinerea aparaturii din dotare.

Clasificarea lucrărilor de finisarea după domeniul de aplicare

Zugrăveli cu var lavabil;
Zugrăveli cu silicaţi;
Zugrăveli cu cazeină;
Vopsitorii pe bază de ulei;
Vopsitorii pe bază de bitum
Vopsitorii cu compoziţii pe bază de emulsii din răşini polimerice;
Emailări pe bază de lacuri şi pigmenţi.
Băiţuirea;
Finisarea cu relief calcio –vechio

86
 PREGĂTIREA SUPRAFEŢELOR SUPORT PENTRU APLICAREA ZUGRAVELILOR

Suprafeţe suport ale lucrărilor de finisaje:

1. Suprafeţe tencuite cu :
a. mortar de var;
b. mortar de var şi adaos de ipsos;
c. mortar de var cu adaos de ciment;
d. tencuieli cu mortar de ciment;
e. tencuieli gleduite;
f. tencuieli decorative.
2. Suprafeţe de beton;
3. Suprafeţe de ipsos;
4. Suprafeţe metalice;
5. Suprafeţe de lemn.

PREGATIREA SUPRAFETEI SUPORT:

a. Se face sumar cel putin o curatire de praf, altfel se slabeste aderenta stratului de varuiala
si pot aparea pete;
b. Nu se pune problema netezirii riguroase a suprafetei si nici problema gletuirii sau a
spacluirii;
c. Tencuiala trebuie sa fie uniform uscata pentru a evita patarea mai ales daca varuirea va fi
colorata;
d. Daca tencuiala este veche si a fost zugravita cu zugraveli de clei, acestea trebuie sa fie
complet curatite altfel varuiala nu adera;
e. Daca anterior stratul a fost tot var si prezinta pete, suprafata trebuie spalata cu sapun;
f. Când straturile de varuiala s-au îngrosat si nu mai sunt aderente la suport, ele trebuie
razuite cu spaclul;

UMEZIREA SUPRAFETEI
Timpul propriu pentru varuieli nu este nici cel prea umed, nici cel cu calduri prea mari, nici
arsita soarelui deoarece procesul chimic de transformare care se produce la trecerea compozitiei de
varuit din lichida în pelicula tare si aderenta la suport, impune aceste conditii deoarece o evaporare
prea rapida a apei produsa fie din cauza suportului care daca este uscat devine prea absorbant
fie din cauza arsitei soarelui sau a caldurii excesive împiedica totala carbonatare si deci varuiala
se sterge, se sterge usor. Excesul de umezeala împiedica evaporarea apei din compozitie cât si
a apei produse din procesul chimic astfel încât pojghita de calcar formata se va dizolva si varuiala
se va sterge usor. Umezirea prealabila a suportului se face cu bidineaua sau cu aparatul Vermorel,
pulverizând apa în mod egal pe toata suprafata.

GRUNDUIREA SUPRAFETEI
La lucrarile simple grundul si varuiala au aceiasi compozitie si se dau de cel putin trei ori pâna
ies curate.
Compozitia grundului:
- pasta de var (concentratie 50%) – 2,5 kg
- sare de bucatarie – 0,100 kg
- apa – pâna ce se completeaza 10 l de compozitie
Mai întâi pasta de var se dilueaza cu 5 l de apa. Se dizolva sarea în apa clocotita si se adauga
la solutia de var amestecându-se bine. Se adauga diferenta de apa pâna la 10 l de compozitie.
Amestecul obtinut în continuarea se strecoara prin sita cu 225 ochiuri pe cmp. Se aplica pe perete
cu bidineaua mare rotunda sau patrata. Se varuiesc întâi tavanele. Compozitia se aplica de fiecare
87
data dupa ce a fost agitata pentru a nu se depune. Se scurge pe marginea galetii excesul de
lichid si se aplica pe perete prin miscari uniforme de dus-întors în aceiasi directie, în straturi subtiri
si cât mai egale, având grija sa nu ramâna dâre de bidinea sau scurgeri. Pe plafoane se aplica
cu miscari perpendiculare pe directia luminii, iar pe pereti prin miscari orizontale. Dupa uscare si
întarire urmeaza al doilea si al treilea strat astfel încât suprafata sa fie complet acoperita, aspectul
uniform si albirea integrala.

Pregătirea suprafeţelor tencuite.

Se verifică mai întâi, prin ciocănire, pentru a se constata starea tencuielii; porţiunile care se
desprind se înlătură, se curăţă şi se refac, muchiile lovite se repară, iar ceăpăturile se lărgesc pentru
reparare.
Spălarea suprafeţelor este o operaţie care se practică în cazul zugrăvelilor, având ca scop
îndepărtarea zugrăvelii vechi de pe pereţi şi de pe tavane.
Pentru spălare se execută următoarele operaţii:
- se înmoaie suprafaţa cu apă caldă din abundenţă, prin pensulare cu bidineaua sau prin
stropire cu vermorelul;
- după înmuiere se freacă suprafaţa cu un burete ud, care se spală des de depunerile de pe
el într-o găleată cu apă curată. Operaţia se repetă de mai multe ori până când nu mai rămân urme
din zugrăveala veche pe pereţi;
Răzuirea suprafeţelor este operaţia prin care se îndepărtează, total sau parţial, straturile
de zugrăveală veche, atunci când sunt coşcovite sau când nu mai pot suporta un nou strat de
zugrăveală, întrucât ar duce la coşcovirea lor.
Răzuirea se execută cu un cuţit de oţel triunghiular, sau chiar cu şpaclul cu lama de oţel,
având grijă ca în timpul răzuirii să nu se degradeze tencuiala.
Răzuirile pot fi simple sau integrale.
Răzuirile simple se execută pe porţiuni răzuindu-se cu cuţitul triunghiular partea coşcovită
până la porţiunea care este bine fixată pe tencuială. Se netezesc apoi mărginile zugrăvelii vechi care
rămâne, astfel ca să se racordeze cu tencuiala descoperită prin răzuire. Dacă grosimea răzuielii
este prea mare, pe suprafaţa respectivă se aplică glet.
Răzuirile integrale se execută atunci când se cer licrări foarte îngrijit executate sau când
peliculele vechi sunt constituite din materiale incompatibile incompatibile cu materialele din zugrăvelile
vechi.
Pentru răzuirea integrală se execută următoarele operaţii:
- se înmoaie suprafaţa cu apă caldă din abundenţă, prin pensulare cu bidineaua sau prin
stropire cu vermorelul, pentru a uşura lucrul şi a preveni formarea de praf;
- răzuirea zugrăvelii cu şpaclul de oţel.
Dacă stratul de zugrăveală veche este mai gros, operaţia de umezire se repetă de mai multe
ori până când se produce înmuierea lor până la tencuială.
- după răzuire suprafeţele se spală cu apă curată cu ajutorul buretelui.

PREGĂTIREA SUPRAFEŢELOR – SUPORT PENTRU APLICAREA VOPSITORIILOR.

Clasificarea lucrărilor de vopsitorie.

După felul materialelor utilizate vopsitoriile se împart în:

- vopsitorii cu vopsele de ulei, care sunt cel mai frecvent folosite, fiind mai ieftine şi în acelşi
timp satisfăcând condiţiile de aspect cerute pentru clădiri cu finisaje obişnuite;
- vopsitorii cu lacuri care se folosesc în special la finisarea suprafeţelor de lemn, deoarece,
fiind transparente, păstrează aspectul natural al lemnului, deasemenea, se aplică peste vopsitoria
în ulei pentru a-i da un aspect mai frumos. Lăcuirea se întrebuinţează la construcţii la care se cer
finisaje mai pretenţioase;
- vopsitorii cu emailuri, care se folosesc la clădiri de locuit, social culturale, pentru a obţine
finisaje de calitate superioară.
88
 Calitatea vopsitoriilor, se verifică numai după uscarea lor completă şi are ca scop principal
depistarea defectelor care depăşesc abaterile admisibile, în vederea efectuarii
remedierii lor şi a luării de masuri pentru ca defectele să nu se repete în continuare.
Înaintea începerii lucrărilor de vopsitorii este necesar a se verifica daca au fost executate
şi recepţionate toate lucrările destinate a le proteja precum şi dacă au fost montate toate piesele
auxiliare, suporturi pentru obiecte sanitare sau elemente de încălzire.
Prin examinarea vizuală se verifică aspectul vopsitoriilor, avându-se în vedere ca suprafeţele
vopsite cu vopsele de ulei, emailuri sau lacuri să prezinte pe toată suprafaţa acelaşi ton de culoare
şi acelaşi aspect lucios sau mat.
Pregătirea suprafeţelor constă în curăţirea şi răzuirea acestora, aplicarea grundului, chituirea
şi în unele cazuri, şpăcluirea totală a suprafeţelor

PREGĂTIREA SUPRAFEŢELOR
Suprafeţele gletuite cu ipsos trebuie să fie plane, netede fără exfolieri şi fisuri.
Eventualele crăpături şi fisuri se deschid pe adâncimea de 2 mm. Micile neregularităţi, găurile
şi fisurile, prelucrate după cum s-a arătat mai înainte se şpăcluiesc cu pastă de ipsos. După uscarea
porţiunilor reparate, suprafaţa se şlefuieşte cu hârtie de şlefuit iar praful rezultat se îndepărtează cu
perii sau cu bidinele.
Dacă umiditatea tencuielii nu depăşeşte 8%, se poate trece la aplicarea grundului de imbibare,
având compozitia 1 kg ulei in fiert şi 0,05 kg pigmenti. În cazul vopsitoriilor cu vopsele de ulei şi
acelor cu emailuri suprafaţa respectivă se acoperă cu unul sau cu două straturi de grund de ulei: la
vopsitoriile cu emailuri de bază de grund alchidic.
Suprafeţele care au mai fost vopsite se răzuiesc făcându-se mici reparaţii cu chit. Pe porţiunile
de vopsea degradată (crăpată, coşcovită) stratul de vopsea se înlătură prin ardere cu lampa de
benzină şi apoi prin răzuirea cu şpaclu metalic. Locurile respective se şpăcluiesc cu chit.
Dacă suprafaţa se îndepărtează complet suprafaţa se pregăteşte ca şi în cazul suprafeţelor
noi.
Când se cere o vopsitorie de calitate superioară întreaga suprafaţă se şpăcluieşte cu chit de
şpăcluit şi apoi se şlefuieşte.
Suprafeţele metalice care au mai fost vopsite se pregătesc după procedeele descrise pentru
suprafeţele gletuite. În afară de arderea cu flacăra, vopseaua se poate îndepărta şi prin înmuierea
acesteia cu paste decapante sau cu soluţii alcaline (1 kg sodă la 4 l apă) aplicate cu pensula apoi
curăţindu-se cu şpaclu metalic.

Pregatirea suprafetelor metalice

Suprafetele metalice se curata de rugina, mortar, noroi, grasimi etc. Rugina se indeparteaza
cu perii de sarma, cu spaclul metalic, prin sablare sau prin ardere cu flacara.
Suprafetele se curata de grasimi prin ardere cu flacara sau prin frecarea suprafetei cu carpa
inmuiata in solventi; nu se va folosi petrol lampant, deoarece inlesneste coroziunea metalului.
Pe suprafetele astfel pregatite se aplica cu pensula un strat de grund pe baza de miniu de
plumb iar dupa uscarea acestuia, defectiunile mici se chituiesc cu chit de ulei sau cu chit de lac,
respectiv cu chit de achidal.
Chitul pentru chituirea suprafetelor metalice se compune din: 1kg de in fiert, 4kg creta, 1 kg

89
miniu de plumb ( sau miniu de fier). In ulei se introduc treptat creta si miniu, amestecandu-se pana al
omogenizare. Suprafetele metalice care au mai fost vopsite se pregatesc dupa procedeele descrise
pentru gletuite.
In afara de ardere, vopseaua se poate indeparta si prin inmuierea acesteia cu paste capante
sau cu solutii alcaline (1kg soda la 4L apa), aplicarea cu pensula apoi curatindu-se cu spaclul.
Suprafetele trebuie curatate in prealabil (mecanic sau solutii speciale) pentru indepartarea
ruginii.
Rugina I. Exista un produs cu dublu scop: inhibitor de rugina si estetic. Puteti fi sigur de
rezistenta in timp si la intemperii a acestei vopsele deoarece este folosita la vopsirea docurilor, a
unor portiuni ale vapoarelor si a unor parti ale podurilor care leaga marile orase. si rezistenta la
temperature este in avantajul dumneavoastra: vopseaua poate suporta 90 grade C caldura uscata.
Este indicat sa folositi acest produs si in cazul in care casuta dumneavoastra este situate intr-o zona
cu umiditate mare, pentru ca acest produs este rezistent la muncegaiuri si alege. Si obiectele din
PVC , tabla galvanizata si aluminiu pot fi vopsite dar numai dupa aplicarea unui grund de rezistenta.
Daca vopsiti o suprafata metalica este necesar sa aplicati mai inainte un grund alchidic. Theoretic cu
un litru de vopsea puteti acoperi 10,5mp, dar practice consumul depinde de porozitatea substratului.
Important! Deoarece temperature aerului, a substratului si a materialului trebuie sa fie intre 5 si 35
grade C, fiti atenti caci o bucata de tabla expus este disponibil intr-o paleta larga de culori, este
ambalata in cutii de 1litru.
Rugina II. Exista un grund care se aplica direct pe rugina. Acest primer (grund) este realizat
pe baza uleiului de peste. Consumul teoretic este de 1 litru pentru 14,5mp insa practic consumul
depinde de ruginozitatea stratului si pierderile de material ce pot aparea la aplicare.
Condiţii de calitate a lucrărilor de zugrăvire şi vopsitorie
• Executarea zugrăvelilor şi vopsitoriilor pe timp friguros;
• Defecte ce apar în timpul păstrării compoziţiilor;
• Defecte ce apar în timpul aplicării compoziţiilor;
• Defecte ce apar după uscarea peliculei.
Lucrări de etanşare
Executarea lucrărilor de etanşare prin intermediul :
• profirurilor de etanşare;
• chituri de etanşare

CONDITII TEHNICE DE CALITATE SI VERIFICAREA LUCRARILOR

- Controlul in timpul executiei se face de catre executant, prin organele sale de control
tehnic de calitate, precum si de catre beneficiar si proiectant, urmarindu­se respectarea
prevederilor din prezentul normativ.
-Pe parcursul executarii lucrarilor zugraveli­vopsitorii, se verifica in mod special (de catre
seful punctului de lucru:
a) indeplinirea conditiilor de calitate a suprafetelor suport, conform pct. 4; in cazuri de
importanta deosebita consemnandu­se acestea in procese­verbale de lucrari ascunse;
b) calitatea principalelor materiale ce intra in opera, conform standardelor si normelor
interne de fabricatie respective,

90
 c) respectarea prevederilor din proiect si a dispozitiilor de santier;
d) corectitudinea executiei, conform prevederilor capitolului 4 al fiecarui caiet.
-Pentru lucrarile gasite necorespunzatoare se vor da dispozitii de santier pentru remediere
sau refacere.
-Receptia lucrarilor de zugraveli si vopsitorii se va face numai dupa uscarea lor completa.

Prezentarea transport şi depozitarea materialelor de finisaj

Pentru depozitare materialele în prafuri pentru zugraveli se pastreaza în lazi de lemn simplu
geluite sau captusite la interior cu tabla zincata. Substantele vâscoase, lichide si emulsiile se
pastreaza în cutii speciale, în bidoane sau în butoaie, toate din tabla de zinc sau din tabla zincata.
Pentru substantele volatile se va avea grija ca vasele sa se închida ermetic, pentru a nu se produce
vapori în magazie. Substantele caustice vor fi pastrate închise ermetic în ambalaje proprii fiecaruia.
Ambalajele de orice fel vor fi grupate în magazie pe categorii de materiale si etichetate vizibil pentru
nu se confunda continutul. Se mai pot folosi pentru depozitare si pastrare sacii speciali de hârtie.

Pentru manipularea pe santier si pentru transportul la locul de lucru al materialelor pentru

zugraveli se folosesc cutiile originale pentru ambalaje, bidoanele cu toarta si galetile. Preparatele
cu solventi volatili vor fi manipulate în vase închise, ca si substantele acide, cele caustice, precum
si cele toxice. La locul de lucru nu trebuie adusa decât cel mult cantitatea de material necesara într-
un schimb. Pentru substantele în praf fin sau toxice, volatile se vor folosi masti, sorturi si manusi de
protectie. Ambalajele de tot felul trebuie sa excluda evaporarea, scurgerea, varsarea, uscarea sau
murdarirea materialelor sau a preparatelor. Nu se deschid mai multe ambalaje deodata, ci treptat,
dupa terminarea celui anterior.

91
 MODULUL 10
PREPARAREA SOLUŢIILOR SIMPLE DE LUCRU

Modulul descrie tehnologia de preparare a materialului pentru zugrăvit sau vopsit conform
reţetelor din proiect sau instrucţiunilor care însoţesc aceste materiale.
Materialele prevazute in proiect si cele puse in opera, vor avea caracteristicile tehnice conform
standardelor si normelor interne specificate in caietele respective.

Prepararea soluţiilor pentru lucrări de zugrăveli si vopsitorii

La prepararea soluţiilor,se respectă reţetele şi dozajele / proporţiile indicate.
Prepararea soluţiilor se face respectând ordinea de amestecare a materialelor
componente.
Prepararea soluţiilor se face conform indicaţiilor proiectului sau dorinţei
beneficiarului.

Verificarea calitatii soluţiilor

Soluţiile sunt verificate conform procedurilor şi instrucţiunilor specifice.
Soluţiile sunt verificate cu instrumente adecvate.

Remedierea neconformităţilor
Soluţiile şi compoziţiile preparate sunt remediate în conformitate cu reţetele de
preparare.
Soluţiile şi compoziţiile sunt remediate în vederea obţinerii lucrărilor de calitate.

Noţiunea de soluţii simple pentru zugrăveli şi vopsitorii se referă la: soluţii de clei, lapte de
var, vopsea lavabilă, vopsea în ulei, humă, vopsele din polimeri sintetici, etc

MATERIALE PENTRU ZUGRAVELI SIMPLE

În constructii, când colorarea se face cu compozitii din care nu lipseste apa, independent de
orice alte caracteristici , ea se numeste ZUGRAVEALA.
CONSISTENTA DE LUCRU a unei compozitii este starea de fluiditate (de curgere sau de
subtirime) necesara ca ea sa se poata aplica cu modul de executie stabilit.
Pentru ca amestecul format dintr-un pigment si un liant sa se poata întinde trebuie ca el sa
aiba un anumit grad de fluiditate care se obtine adaugarea în masura potrivita a unui DILUANT care
este o substanta care subtiaza compozitia , în cazul zugravelilor acesta este APA.
În functie de liantul folosit zugravelile pot fi :
• Zugraveli cu clei de provenienta animala ( razaturi de piele, oase)
• Zugraveli de cazeina, cu clei de cazeina sau clei vegetal
• Zugraveli cu lianti anorganici (sticla solubila)
• Zugraveli cu var sau varuieli, colorate sau albe în care liantul este pasta de var.
Pentru zugraveli se folosesc solutii apoase pe baza de var sau pe baza de clei si huma . Aceste
zugraveli se aplica in doua-trei straturi pe peretii tencuiti cu mortar de ciment si avand suprafata
driscuita .

92
 Prepararea compozitiilor de zugraveli cu lapte de var
Laptele de var folosit la zugraveli se prepara din var pasta gata stins, prin diluarea pastei de
var cu apa in proportie de 1 parte var la 1,5 parti apa (in volume) si amestecare pana la perfecta
omogenizare. In caz ca nu exista pe santier var gata preparat, laptele de var se poate prepara din
bulgari (2...2,5 parti apa la 1 parte var bulgari ­in volume). Nu se va face prepararea in recipiente
(butoaie, galeti) din tabla neagra, deoarece ruginesc si schimba culoarea laptelui de var.
Varul pasta poate fi folosit la zugraveli dupa 3-5 zile de la preparare.
Laptelui de var i se adauga, amestecand continuu, pana la omogenizare, grasimi (ulei de in,
de rapita sau de floarea soarelui), in proportie de 1...2% (in volume). Se poate folosi si seu topit
tehnic, in aceeasi proportie, care insa se va incalzi pana la topire si se va amesteca numai in cazul
prepararii laptelui din var bulgari si anume inainte de racirea amestecului.
In cazul unor zugraveli colorate se adauga pigmenti in praf, pana la nuanta dorita. Laptele
de var strecurat se amesteca cu colorantul muiat in apa cu 24 ore inainte de strecurare.
Este necesar ca, compozitiile colorate sa se prepare in cantitati suficiente pentru
zugravirea cel putin a unei incaperi (la interior) sau a unei fatade (la exterior), pentru a se evita
variatiile de nuanta in cadrul aceluiasi camp vizibil.
Inainte de intrebuintare, compozitia se va strecura prin site fine (900 ochiuri/cm2), cu
tesatura din sarma de alama, pentru retinerea atat a impuritatilor cat si a particulelor de var nestins
sau de pigment.
La locul de munca, compozitia din zugraveala se transporta si se pastreaza in galeti de
tabla zincata.

Retetele pentru prepararea soluitiei cu var sunt urmatoarele:

• pentru stratul de baza(grund) se utilizeaza 2.5 kg pasta de var, 0.1 kg sare si 7.4 litri apa;
• pentru stratul vizibil se utilizeaza 2.5-3.5 kg pasta de var, 0.1 kg sare, maximum 0.3 kg pigment
colorat si 6.2-7.2 litri apa.
La prepararea solutiei varul se dizolva in 5 l apa la care se adauga sarea dizolvat in apa
fiarta.Pigmentul se dizolva in apa cu cel putin 24 ore inainte de utilizare si se adauga treptat in
solutie pana la obtinerea nuantei de culoare dorita.
Solutiile pentru zugravit se strecoara de 1-2 ori printr-o sita deasa cu 900 ochiuri/cm2.Varul
in care se toarna solutia trebuie sa fie curat, iar acesta se amesteca din cand in cand pentru a evita
sedimentarea.

VARUIREA
Varuirea poate fi si colorata cu compozitia urmatoare:
- pasta de var 2,5 – 3,5 kg;
- sare de bucatarie 0,100 kg;
- pigmenti pâna la obtinerea culorii cerute maxim 0,300 kg;
- apa pâna la 10 l de compozitie.
Exemple de pigmenti utilizati: galbenul de crom, ocruri, umbra, miniu de fier, ultramarinul, verdele
de crom.

93
 ZUGRAVELI SIMPLE CU HUMA

Se aplica la constructiile provizorii, auxiliare si la dependintele celorlalte feluri de constructii.

Ordinea de executie a diferitelor operatii este identica cu cea de la varuieli.
Prepararea compozitiei: huma înmuiata în apa în proportie de 2 l de apa la 1 kg de huma
bulgari framântati marunt. Bulgarii se lasa în apa timp de 5 pâna la 24 de ore dupa care amestecul
se omogenizeaza bine. Pigmentii trebuie înmuiati în apa cu 24 de ore înaintea de prepararea
compozitiei. Solutia de clei se prepara din clei si apa în proportie de 1 kg de clei la 5 l de apa.
Placutele de clei sparte în bucati sau cleiul granulat se înmoaie în apa timp de 24 de ore. Dupa
aceea, amestecul se fierbe, introducându-se vasul cu clei în alt vas cu apa care fierbe. Fundul
vasului cu clei nu trebuie sa atinga fundul vasului cu apa. Se toarna în amestecul de huma cu apa
solutia de clei, în proportie de 100 g solutie de clei la 1 l de huma cu apa; dupa aceea se adauga
pigmentii înmuiati în apa pâna se obtine nuanta ceruta. Întreaga compozitie se strecoara prin sita
de 900 de ochiuri pe cmp. În acelasi timp se prepara o solutie de sapun cu apa, în proportie de 1
kg sapun la cca 16 l de apa. Se introduce sapunul pasta sau bucati) într-o cantitate de apa calda,
amestecând pâna la dizolvarea completa a sapunului.
Se adauga apoi restul de apa calda, se omogenizeaza si se strecoara prin sita de 900 de
ochiuri pe cmp.

GRUNDUIREA SUPRAFETEI

Grunduirea consta în aplicarea unui strat subtire de compozitie care în general este de aceiasi
natura cu stratul de finisare. Stratul de grund trebuie sa egaleze absorbtia suportului, aplicarea se
poate face manual sau cu aparate de pulverizat. Consistenta grundurilor trebuie potrivita porozitatii
tencuielii pe care se aplica si metodei de lucru alese facând încercari pe portiuni mici astfel ca sa nu
ramâna dâre. În mod obisnuit se aplica doua straturi de grund si unul de zugraveala.
Compozitia grundului:
- pasta de var (concentratie 50%) – 2,5 kg
- sare de bucatarie – 0,100 kg
- apa – pâna ce se completeaza 10 l de compozitie
Mai întâi pasta de var se dilueaza cu 5 l de apa. Se dizolva sarea în apa clocotita si se adauga
la solutia de var amestecându-se bine. Se adauga diferenta de apa pâna la 10 l de compozitie.
Amestecul obtinut în continuarea se strecoara prin sita cu 225 ochiuri pe cmp.
Pentru ca amestecul pigment-liant sa se poata întinde, trebuie sa aiba un anumit grad de
fluiditate care se obtine prin adaugarea în masura potrivita a unui diluant.
Vopseaua lucioasa pentru metal - aplicarea se face in doua straturi . la 1 litru de vopsea
aplicata cu rola sau pensula se adauga 150 – 200 ml diluant. La 1 litru de vopsea pulverizata cu
pistolul se adauga 300-400 ml diluant. Inainte de aplicare cu 24 de ore.
Vopseaua mata pentru metal - aplicarea se face in doua straturi la interval de 24 de ore.
La un litru de vopsea aplicata cu rola sau pensula se adauga 50-100 ml diluant, iar la aplicarea cu
pistolul de pulverizat 100-500ml.
Soluţii alcaline =1 kg sodă la 4 l apă

94
 CHITUIREA CRAPATURILOR SI STIRBITURILOR DIN TENCUIALA
Compozitie: chit pentru varuieli – ipsos 1 kg, creta macinata (huma) 2 kg, solutie de clei 2%
pâna la consistenta de lucru.
Modul de preparare:
- se prepara întâi cleiul;
- în solutia apoasa ipsosul se amesteca bine;
- se adauga creta sau huma continuând amestecarea pâna la omogenizare si consistenta de lucru
potrivita.
Verificarea proprietatilor vopselelor
Verificarea proprietatii vopselelor este obligatorie pentru asigurarea calitatii lucrarilor de
vopsitorie in constructii.Pe langa certificatele de calitate de la producator pe santierul de constructii
inaintea inceperii lucrarilor de vopsitori se vor verifica proprietatile vopselelor mai ales in cazul
cantitatilor mari. Principalele verificari privind proprietatile de vopsea sunt:
1) Pentru faza dinainte de aplicarea prorpiu-zisa:
- timpul de scurgere
- tendinta de sedimentare
- finetea pigmentilor
2) Pentru verificarea comportarii vopselei in timpul aplicarii:
- puterea de acoperire
- aptitudinea de intindere
- grundul de uscare
3) Verificarea calitatiii vopselei dupa aplicare:
- flexibilitatea
- rezistenta la frecare
- rezistenta la coroziune
Fiind produse industriale de larga folosinta vopsele si materiale auxiliare pentru vopsitori.Vor
avea un sistem unic de montare si identificare indiferent de producator.Forma generala de denumire
a unei vopsele este:
- felul produsului
- denumirea comerciala
- culoare
- nuanta
- simbol
Pastrarea vopselelor si a produselor auxiliare se fac astfel:
- pentru vopsele=cutii de tabla inchise ermetic,de capacitate intre 0,5 si 25 de litri.
- pentru diluanti=cutii sau bidoane de tabla cu capacitatea de 0,5 si 25 litri.
Produsele pentru vopsitori si cele auxiliare sunt de regula usor inflamabile si de aceea se
pastreaza in incaperi uscate,bine aerisite si ventilate la temperaturi intre 5 si 25 grade C si max 40.

95
 MODULUL 11
APLICAREA ŞI PRELUCRAREA STRATURILOR SUPORT PENTRU
EXECUTAREA VOPSITORIILOR DE CALITATE
SUPERIOARĂ ŞI A ZUGRĂVELILOR SPECIALE

Modulul descrie tehnologia de aplicare a materialelor necesare operaţiunii de zugrăvire sau

vopsire, adecvate şi de bună calitate, preparate respectându-se în totalitate reţetele, astfel încât să
se realizeze zugrăveli şi vopsitorii de foarte bună calitate, rezistente, durabile şi aspectuoase.

Prepararea materialelor pentru executarea straturilor suport ale zugrăvelilor special

Preparare pasta/glet, conform indicaţiilor din reţetă
Preparare pasta în cantitatea necesară executării straturilor suport.

Pregătirea stratului suport pentru zugrăveli special

Executarea gletului pe suprafaţa pregătită a tencuielii.
Grosimea stratului realizat este uniformă pe întreaga suprafaţă a stratului suport.

Pregătirea suprafeţelor suport interioare pentru vopsitorii cu vopsele din polimeri

sintetici
Aplicarea grundului la pereţii si tavanele ce necesită această operaţie.
Şpăcluirea şi reparaţiile sunt executate folosind chitul special.
Amorsarea suprafeţelor se face în funcţie de tipul zugrăvelii de executat.

Pregătirea tâmplăriei, pentru vopsitorii in ulei

Tâmplăria este chituită şi şpăcluită complet.
Grunduirea tâmplăriei cu materialul necesar.
Şlefuirea tâmplăriei pe toată suprafaţa.

Pregătirea tâmplăriei, pentru vopsitorii cu vopsele din polimeri sintetici

Executarea reparaţiilor folosind chit special.
Aplicarea grundului incolor de îmbinare se execută cu atenţie.
Tâmplăria este chituită şi şpăcluită cu atenţie.Şlefuirea tâmplăriei se face pe întreaga
suprafaţă.

Materialele pentru executarea straturilor suport se referă la gletul de ipsos, var sau ipsos-var,
folosite la pregătirea pereţilor şi tavanelor şi la grundul folosit la grunduirea suprafeţelor din lemn.
Amorsarea suprafeţelor se face în funcţie de tipul şi structura acestora.

Sunt necesare cunoştinţe referitoare la:

- tipurile de materiale folosite
- prepararea si aplicarea amorsei, gletului, grundului sau materialului de şpăcluit
- structura suprafeţei care se pregăteşte
- tipul şi starea fizică a suprafeţelor support

In timpul executiei se va urmări:

96
 - modul de pregătire şi aplicare a chiturilor pe suprafeţele suport
- depistarea eventualelor defecte ale fiecărui strat aplicat şi corectarea defectelor înainte de
aplicarea straturilor următoare
- folosirea corectă a uneltelor adecvate fiecărei operaţiuni executate
- folosirea materialelor adecvate tipului de suprafeţe, in vederea pregătirii
- modul de aplicare a grundului incolor
- modul de execuţie a gletului cu var
- corectitudinea şlefuirii tâmplăriei

VARUIELI (SPOIELI)
Spoielile sunt zugraveli de apa în care liantul este de natura minerala, var, întrebuintat sub
forma de lapte de var.
La spoielile simple necolorate ele tin loc si de pigment, dând peliculei o culoare alba.
Acest mod de zugravire este usor si ieftin cu o durata de serviciu scurta pentru ca se murdareste
repede sau se pateaza usor la umezeala. Se aplica pe: tencuieli, zidarie de caramida, betoane sau
pe lemn când nu este rindeluit.
Domeniul de utilizare este preponderent pentru cladiri din mediu urban sau rural, atât la interior
cât si la exterior, la împrejmuiri, baracamente, cladiri provizorii.
Prin împrospatarea varuielii de doua ori pe an si prin culoarea sa alba lucioasa spoielile creaza
o atmosfera de curatenie care lumineaza mult încaperile.
Operatiile tehnologice sunt simple si mult reduse fata de zugraveli. Ordinea operatiilor:
1. Pregatirea suprafetei suport;
2. Chituirea crapaturilor si stirbiturilor din tencuiala;
3. Umezirea suprafetei;
4. Grunduirea suprafetei;
5. Varuirea propriu-zisa.

PREGATIREA SUPRAFETEI SUPORT

a. Se face sumar cel putin o curatire de praf, altfel se slabeste aderenta stratului de varuiala si pot
aparea pete;
b. Nu se pune problema netezirii riguroase a suprafetei si nici problema gletuirii sau a spacluirii;
c. Tencuiala trebuie sa fie uniform uscata pentru a evita patarea mai ales daca varuirea va fi
colorata;
d. Daca tencuiala este veche si a fost zugravita cu zugraveli de clei, acestea trebuie sa fie complet
curatite altfel varuiala nu adera;
e. Daca anterior stratul a fost tot var si prezinta pete, suprafata trebuie spalata cu sapun;
f. Când straturile de varuiala s-au îngrosat si nu mai sunt aderente la suport, ele trebuie razuite cu
spaclul;

CHITUIREA CRAPATURILOR SI STIRBITURILOR DIN TENCUIALA

Pentru chituirea crapaturilor si a diferitelor lipsuri din tencuiala, acestea se deschi cu cutitul
sau cu coltul spaclului. Ele se umezesc cu apa stropita cu bidineaua si se umplu cu compozitie.
Dupa uscarea locurilor chituite se poate trece la umezirea suprafetei.
97
 UMEZIREA SUPRAFETEI
Timpul propriu pentru varuieli nu este nici cel prea umed, nici cel cu calduri prea mari, nici
arsita soarelui deoarece procesul chimic de transformare care se produce la trecerea compozitiei de
varuit din lichida în pelicula tare si aderenta la suport, impune aceste conditii deoarece o evaporare
prea rapida a apei produsa fie din cauza suportului care daca este uscat devine prea absorbant
fie din cauza arsitei soarelui sau a caldurii excesive împiedica totala carbonatare si deci varuiala
se sterge, se sterge usor. Excesul de umezeala împiedica evaporarea apei din compozitie cât si
a apei produse din procesul chimic astfel încât pojghita de calcar formata se va dizolva si varuiala
se va sterge usor. Umezirea prealabila a suportului se face cu bidineaua sau cu aparatul Vermorel,
pulverizând apa în mod egal pe toata suprafata.

GRUNDUIREA SUPRAFETEI
La lucrarile simple grundul si varuiala au aceiasi compozitie si se dau de cel putin trei ori
pâna ies curate.
Compozitia grundului se aplica pe perete cu bidineaua mare rotunda sau patrata. Se varuiesc
întâi tavanele. Compozitia se aplica de fiecare data dupa ce a fost agitata pentru a nu se depune.
Se scurge pe marginea galetii excesul de lichid si se aplica pe perete prin miscari uniforme de dus-
întors în aceiasi directie, în straturi subtiri si cât mai egale, având grija sa nu ramâna dâre de bidinea
sau scurgeri. Pe plafoane se aplica cu miscari perpendiculare pe directia luminii, iar pe pereti prin
miscari orizontale. Dupa uscare si întarire urmeaza al doilea si al treilea strat astfel încât suprafata
sa fie complet acoperita, aspectul uniform si albirea integrala.

VARUIREA
Spoielile si zugravelile de var se executa in 2-3 straturi.Primul strat are rol de grund(construind
stratul de legatura intre suprafata pregatita si zugraveala); el creaza o suprafata uniforma ca
porozitate, putere de absortie si culoare.
Primul strat se aplica imediat dupa terminarea lucrarilor pregatitoare cel putin dupa 2-4 ore.
De la inceput se delimiteaza suprafetele care trebuie zugravite diferit prin trasarea unor linii
subtri intre suprafetele respective
Aplicarea se face ca si pentru grund si pe aceleasi directii, având însa grija sa se întinda
apoi compozitia pe pereti cu miscari perpendiculare pe primele, adica pe tavane în directia luminii
si pe pereti vertical. În cazul în care aplicarea se face mecanizat este nevoie de un zugrav operator
si de un ajutor care sa supravegheze presiunea din aparat urmarind manometrul, sa pompeze la
timp pentru ca ea sa nu scada sub 4 atmosfere, sa mute aparatul dupa cum se misca zugravul, sa
alimenteze rezervorul cu compozitie si sa o agite din timp în timp. Zugravul tine lancea cu mâna
stânga în dreptul robinetului de oprire si o manevreaza dirijând-o cu mâna dreapta.
El potriveste distanta dintre duza si suprafata astfel încât sa obtina o stropire optima fara
ceata si fara stropi ricosati (75 - 100 cm). Distanta se mentine aceiasi pe toata suprafata de varuit.
Miscarile trebuie sa fie uniforme, circulare, cu deplasare fie orizontala fie verticala si se pulverizeaza
pâna când suprafata capata un aspect lucios.
Defecte: urmele de pensula, petele datorita tencuielii sau chitului uscat neuniform sau
timpului friguros sub 5ºC, petele de rugina sau de ulei de la instalatii si conducte, pete dintr-o
98
preparare necorespunzatoare a compozitiilor. Remedierea presupune varuirea din nou, deci risipa
de materiale, manopera si timp.

ZUGRAVELI SIMPLE CU HUMA

Se aplica la constructiile provizorii, auxiliare si la dependintele celorlalte feluri de constructii.
Ordinea de executie a diferitelor operatii este identica cu cea de la varuieli.
Grunduirea consta în aplicarea unui strat subtire de compozitie care în general este de aceiasi
natura cu stratul de finisare. Stratul de grund trebuie sa egaleze absorbtia suportului, aplicarea se
poate face manual sau cu aparate de pulverizat. Consistenta grundurilor trebuie potrivita porozitatii
tencuielii pe care se aplica si metodei de lucru alese facând încercari pe portiuni mici astfel ca sa nu
ramâna dâre. În mod obisnuit se aplica doua straturi de grund si unul de zugraveala.

ZUGRAVIREA PROPRIU-ZISA
Cantitatea de compozitie colorata trebuie sa fie suficienta pentru zugravirea cel putin a unei
încaperi (la interior) sau a unei fatade (la exterior), pentru a se evita variatiile de nuante în cadrul
aceluiasi câmp vizibil
Se aplica un prim strat de sapun dupa care se reparadefectele marunte la tavan si pereti
cu pasta de ipsos. Dupa uscarea si slefuireareparatiilor se aplica un strat de sapun pe portiunile
reparate. Se aplica compozitiade zugraveli în trei straturi pe întreaga suprafata. Stratul de sapun si
primul stratde zugraveala se aplica cu bidineaua, iar ultimele doua straturi de zugraveala seaplica
mecanizat cu aparatele de pulverizat.

MODUL DE REALIZARE A VOPSITORIILOR

Grunduirea suprafetei :
Grundul este primul strat care se aplica pe suport. El este alcatuit dintr-o suspensie de
pigmenti si materiale de umplutura într-un liant care poate fi firnis,lac,derivat celulozic. Dupa uscare
grundurile dau pelicule dure, cu aspect mat. Aplicarea se face cu pensula rotunda sau lata, în functie
de dimensiunile suprafetei pentru vopsit. El trebuie sa adere bine la suport, sa asigure netezimea si
sa uniformizeze suprafata suportului.

Aplicarea straturilor vopsitoriei :

Executarea lucrarilor se face îngrijit, alegându-se pensulele de lucru în concordanta cu
suprafata de vopsit. Vopseaua se tine într-un vas metalic portativ. Se ia vopseaua cu pensula si se
scurge de surplus apasând-o pe marginea vasului. Se respecta operatiile de lucru în ordinea lor si
anume .
1. aplicarea
2. întinderea
3. netezirea vopselei
Finisarea se aplica de obicei la ultimul strat prin netezirea vopselei cu o pensula lata cu par
moale, trecând usor vârful pensulei peste vopsea, cu miscari uniforme perpendiculare pe directia
de aplicare a ei.

99
 Pregătirea suprafeţelor gletuite.
Suprafeţele cu glet de ipsos sau glet de var, glet de nisip (sau ipsos) cu aracet, trebuie să
fie plane şi netede, fără desprindere sau fisuri. În acest scop, toate fisurile, neregularirăţile ect. se
chituiesc sau se şpăcluiesc cu pastă de aceeaşi compoziţie cu a gletului. Pasta de ipsos folosită
pentru chituirea defectelor izolate se prepară din două părţi ipsos şi o parte apă. Pasta se realizează
prin presărarea ipsosului în apă, după care se omogenizează prin amestecare rapidă (în interiorul
de maximum 1 min de la presărare). Pasta se prepară în cantităţi care să poate fi folosite înainte de
sfârşitul prizei ipsosului (circa 6 min).
Pentru şpăcluirea suprafeţelor mai mari se foloseşte şi pasta de ipsos-var, în proporţie de o
parte ipsos şi o parte lapte de var.
Compoziţia se prepară în cantităţi care să poată fi folosite în cel mult 20 min de la preparare.
După uscarea porţiunilor reparate, suprafaţa se şlefuieşte cu hârtie de şlefuit după care se curăţă
de praf cu perii sau cu bidinele curate şi uscate.

Pregătirea suprafeţelor – suport pentru aplicarea vopsitoriilor.

Pregătirea suprafeţelor constă în curăţirea şi răzuirea acestora, aplicarea grundului, chituirea
şi în unele cazuri, şpăcluirea totală a suprafeţelor.

Pregătirea suprafeţelor tencuite şi gletuite.

Suprafeţele gletuite cu ipsos trebuie să fie plane, netede fără exfolieri şi fisuri.
Eventualele crăpături şi fisuri se deschid pe adâncimea de 2 mm. Micile neregularităţi, găurile
şi fisurile, prelucrate după cum s-a arătat mai înainte se şpăcluiesc cu pastă de ipsos. După uscarea
porţiunilor reparate, suprafaţa se şlefuieşte cu hârtie de şlefuit iar praful rezultat se îndepărtează cu
perii sau cu bidinele.
Dacă umiditatea tencuielii nu depăşeşte 8%, se poate trece la aplicarea grundului de imbibare,
având compozitia 1 kg ulei in fiert şi 0,05 kg pigmenti. În cazul vopsitoriilor cu vopsele de ulei şi
acelor cu emailuri suprafaţa respectivă se acoperă cu unul sau cu două straturi de grund de ulei: la
vopsitoriile cu emailuri de bază de grund alchidic.
Suprafeţele care au mai fost vopsite se răzuiesc făcându-se mici reparaţii cu chit. Pe porţiunile
de vopsea degradată (crăpată, coşcovită) stratul de vopsea se înlătură prin ardere cu lampa de
benzină şi apoi prin răzuirea cu şpaclu metalic. Locurile respective se şpăcluiesc cu chit.
Dacă suprafaţa se îndepărtează complet suprafaţa se pregăteşte ca şi în cazul suprafeţelor
noi.
Când se cere o vopsitorie de calitate superioară întreaga suprafaţă se şpăcluieşte cu chit de
şpăcluit şi apoi se şlefuieşte.
Suprafeţele metalice care au mai fost vopsite se pregătesc după procedeele descrise pentru
suprafeţele gletuite. În afară de arderea cu flacăra, vopseaua se poate îndepărta şi prin înmuierea
acesteia cu paste decapante sau cu soluţii alcaline (aplicate cu pensula apoi curăţindu-se cu şpaclu
metalic.

Executarea vopsitoriilor cu mijloace mecanizate.

În general vopseaua se aplică în două sau mai multe straturi, de regulă stratul următor se
aplică după uscarea celui precedent.
100
 Lucrările de volum mare şi cu suprafeţe întinse execută mecanizat un procedeu care permite
mărirea productivităţii muncii, scurtarea duratei de execuţie şi îmbunătăţirea calităţii.
La executatrea vopsitoriei cu mijloace mecanizate, se iau măsuri pentru executarea
mecanizată în primul rând a lucrărilor de pregătire prin şlefuire. Pentru aceasta se foloseşte unealta
electrică de şlefuit care se compune din: motor electric, reductor, mânere de manipulare, disc
abraziv, apărătoarea, conductorul electric cu fişă şi întrerupătorul. Pentru punerea în funcţiune a
uneltei de şlefuit este necesară mai întâi introducerea fişei în priza specială a unui ransformator şi
apoi rcordarea acestuia la reţeaua electrică.
Unealta electrică portabilă de şlefuit cu disc abraziv se utilizează, atât pe şantierele de
construcţii, cât şi în atelierele anexă, pentru curăţirea şi şlefuirea suprafeţelor din lemn şi din metal
ce urmează a fi vopsite.
Operaţia de curăţire se execută pentru pregătirea suprafeţelor în vederea vopsirii, prin
îndepărtarea, fie a unui strat de vopsea veche care s-a degradat şi prezintă crăpături, cojiri etc.,
fie a unor materiale străine provenite de la alte operaţii tehnologice sau a stratului de oxizi de pe
suprafeţele metalice.
Operaţia de şlefuire se execută pentru pregătirea suprafeţelor în vederea aplicării primului
strat de vopsea şi pentru finisarea ultimului strat de vopsea. Operaţia se execută atât după chituire,
pentru egalizarea suprafeţelor în vederea vopsirii (denivelări, urme de lovituri, găuri de astupat,
crăpături la obiecte de lemn etc.) cât şi după aplicarea stratului de bază (grund). Vopsirea se
execută cu compoziţii speciale gata preparate pentru vopsirea manuală, care se diluează înainte
de întrebuinţare până la consistenţa necesară stropirii (sub forma unei pulberi fine şi uniforme)
adăugând diluant în proporţie de 10 … 15% din cantitatea vopselei.
Pentru prepararea şi omogenizarea vopselelor, lacurilor, materialelor pentru zugrăveli,
materialelor de bază de răşini epoxidici, materialelor pentru hidroizolaţii, se utilizează omogenizatorul
de lacuri, vopsele şi chituri.
Omogenizatorul de lacuri, vopsele şi chituri se compune din: carcasă, motor electric
de acţionare, reductor, echipamente de lucru (utilizate în funcţie de natura materialului ce se
omogenizează) muner auxiliar şi cablu de alunecare.
Vopsirea se execută cu aparatul de vopsit de înaltă presiune. Acest aparat se pot executa şi
zugrăveli interioare şi exterioare precum şi lucrări de curăţire a vopselei.
Vopsirea propriu-zisă se execută după terminarea grunduirii, chituirii şi şlefuirii suprafeţei
ca şi în cazul vopsitoriilor executate manual.
Succesiunea operaţiilor şi restul prevederilor privind timpul de uscare între straturi, numărul
straturilor, păstrarea materialelor la locul de lucru, întreţinerea sculelor, sunt cele de la vopsirea
manuală. În plus se va avea grijă ca la orice întrerupere a lucrului şi la terminarea lucrului, pistolul
să fie bine curăţat cu solvent, atât la interior, prin pulverizarea unei mici cantităţi de solvent, cât şi la
exterior. Suprafeţele care nu trebuie vopsite (stropite) vor fi protejate printr-un ecran separat (carton,
placaj, tablă etc.)

REMEDIEREA DEFECTELOR
VERIFICAREA PE FAZE DE LUCRU LA VOPSITORII.
Prin examinarea vizuală se verifică aspectul vopsitoriilor, avîndu-se în vedere ca suprafeţele
vopsite cu vopsele de ulei, emailuri sau lacuri să prezinte pe toată suprafaţa acelaşi ton de culoare
101
şi acelaşi aspect lucios sau mat.
Vopseua de orice fel nu trebuie să prezinte straturi străvezii sau pete, desprinderi, cute,
băşici, scurgeri, lipsuri de bucăţi de peliculă, pături ori fesuri, care pot genera în viitor desprinderea
stratului, neregularităţi cauzate de chituire sau şlefuire necorespunzătoare, urme de pensulă, urme
de vopsea insuficient frecată înainte de aplicare etc.
La vopsitoriile executate pe tâmplărie se verifică vizual buna acoperire cu pelicula de vopsea
a suprafeţelor de lemn sau metal, bine chituite şi şlefuite în prealabil şi se controlează ca accesoriile
metalice vizibile să nu fie pătate de vopsea.
O atenţie deosebită se va acorda să nu existe pete de mortar, zugrăveală pe suprafeţele de
tîmplărie vopsite.
Liniile de separaţie dintre vopsitorii şi zugrăveli pe acelaşi perete precum şi cele dintre
zugrăveala pereţilor şi tavanelor trebuie şă fie fără suprapuneri, ondulaţii etc., astfel ca pe un perete
întreg să nu fie mai mult de două devieri izolate şi care să nu se abată de la linia dreaptă cu mai
mult de 2 mm.

DEFECTE CARE APAR LA VOPSITORII ŞI REMEDIEREA LOR

DEFECTE CARE APAR LA APLICAREA MANUALĂ CU PENSULA.

Rezistenţa la întindere. Vopseaua se întinde mai greu decât în mod obişnuit sau nu ţine cu
uşurinţă de pe pensulă pe suprafaţa de vopsit, datorită mai multor cauze şi anume:
- consistenţa prea mare a compoziţiei în acest caz se procedează imediat la diluarea cu solvent
potrivit;
- utilizarea unui diluant nepotrivit compoziţiei care o alterează, o face nefolosibilă;
- folosirea unei pensule nepotrivite operaţiei;
- temperatura prea scăzută a compoziţiei care se aplică în care cutia cu compoziţii se cufundă
într-un vas cu apă fiartă;
- suportul prea rece în raport cu mediul înconjurător.

Întinderea defectuoasă este un defect care se caracterizează prin operaţia pe suprafaţă a

urmelor de pensulă datorită existenţei prea vîscoasă a compoziţiei sau aplicării unui loc cu email cu
uscare rapidă pe o suprafaţă prea mare, care se suscă înainte de a se fi putut întinde. În anumite
cazuri pentru remediere se diluează compoziţia.
Suprafeţele suport prea aspre şi neşlefuite provoacă de asemenea întindere necorespunzătoare.
O întindere defectuoasă rezultă şi pe suprafeţele suport umede; aceste suprafeţe trebuie uscate şi
pregătite din timp.

FORMAREA PERDELELOR.
Uneori în timpul vopsirii manuale sau chiar mecanizate, apar pe suprafaţa vopsită scurgere
sau perdele de vopsea care se preling. Cauza acestui defect poate să fie folosirea unei compoziţii
cu vascozitate prea mică ori prea mare sau temperatura prea ridicată în care se lucrează.
Acelaşi defect dăunător mai poate să apară din cauza folosirii unei vopsele care nu a fost
bine amestecată şi care a fost aplicată într-un strat mai gros. În acest caz se opreşte lucrul, se
şterge porţiunea defectuoasă se remediază cauza care a provocat-o după care se termină lucrul.
102
 Slaba adeziune la suprafeţele suport poate să fie provocată din mai multe cauze, ca:
- starea necorespunzătoare a suprafeţei suport, care poate fi murdară de grăsimi, de praf, de
zgură de la sudură etc.;
- temperatura prea scăzută a suprafeţei suport;
- folosirea de diluanţi necorespunzători compoziţiei cu care se lucrează;
- prezenţa urmelor de apă în pensula de lucru sau în aerul folosit la pulverizarea vopselei.
Uscarea întârziată a vopselei este provocată de obicei, de folosirea unui diluant greu volatil.
Alte cauze mai pot fi aplicarea unui strat prea gros de vopsea pe suprafaţa suport, temperatură
prea scăzută şi umiditatea prea mare la locul de lucru sau lipsa de aer proaspăt, deci loc de muncă
neaerisit. Deşi slaba adeziune şi uscarea întârziată nu se pot constata în timpul lucrului, muncitorul
atent constată uşor prezenţa cauzelor care le-ar putea provoca şi le înlătură imediat.

DEFECTE CARE APAR LA APLICAREA MECANIZATĂ

Picăturile prea mari pulverizate de pistol se produc din cauza compoziţiilor prea reci insuficient
de diluate sau din cauza presiunii de lucru prea mari. Pentru remediere se reduce presiunea până
ce probele făcute dau satisfacţie.
Pulverizarea uscată. În acest caz, vopseua ajunge pe suprafaţa suport fără cantitatea de solvent
necesară şi formează acolo o peliculă zgrunţuroasă. Cauza poate fi distanţa prea mare de la care
se stropeşte sau temperatura ridicată din încăperea de lucru. În ambele cazuri, solventul se evaporă
înainte de timp. Defectul este imediat vizibil şi uşor de remediat.
Coaja de portocală este un defect produs de presiunea de lucru prea scăzută, temperatura
prea scăzută la locul de lucru, adaosul prea mare de sicativ în compoziţie, o viscozitate prea mare
a acestuia sau o distanţă prea mare de la care se pulverizează.
Striurile sunt cauzate de micşorarea prea rapidă sau neregulată a pistolului pulverizator sau
de imbibarea necorespunzătoare a suprafeţei suport, care ami are porţiuni neuniforme absorbante.
În primul caz se recomandă păstrarea unei viteze convenabile şi a unei direcţii corecte de lucru
astfel se aplică un nou strat perpendicular, ca direcţie de aplicare, pe primul.
În cazul al doilea se aplică un nou grund de îmbinare.
Băşicile sau petele diverse se datoresc faptului că aerul de la compresor este umed, deci
nu funcţionează bine separatorul de apă şi ulei, sau suprafaţa suport este încă umedă şi deci mai
trebuie lăsată să se usuce. Datorită defectuoasei funcţionări a separatorului, pe suprafaţa vopsită
mai pot apărea pete uleioase din cauza uleiului din aerul comprimat, nereţinut de filtru.

DEFECTE CARE APAR DUPĂ USCAREA PELICULEI DE VOPSEA

Aspectul granulos al peliculei poate fi provocat de: aplicarea unei vopsele insuficient frecate,
aplicarea unei vopsele din care nu s-a scos coaja formată deasupra ei s-a amestecat împreună cu
aceasta sau aplicarea compoziţiei pe o suprafaţă neşlefuită sau necurăţată de praf.
Soluţia de remediere constă în îndepărtarea tencuielii atacate de rugină până la elementul
care provoacă curăţirea acestuia, înglobarea lui la motor de evacuat şi apoi refacerea tencuielii şi a
zugrăvelii.
Puterea slabă de acoperire a unei vopsele este rezultatul unei diluări prea puternice al aplicării într-
un strat prea subţire sau a unei grunduiri defectuoase care nu a reuşit să umple suprafaţa suport.
Pierderea rapidă a lucrului şi pierderea compoziţiei pentru umplerea porilor se datoresc unei
103
preagătiri necorespunzătoare a suprafeţei suport grundul neacoperind integral suprafaţa de vopsit
sau aplicării vopselei peste un grund necomplet uscat.
La acelaşi rezultat se ajunge şi dacă este vopsit pe o suprafaţă umedă sau dacă s-a folosit o
compoziţie prea diluată.
Pelicula sfărămicioasă este un indiciu că proporţia constituenţilor sau a emailurilor nu este
justă, având un conţinut prea mare de răşină sau că pelicula normală înainte de a se usca complet
a fost expusă la ploaie sau căldură.
Slaba aderenţă a peliculei de suprafaţa suport se poate datora: petelor de grăsime sau de
ulei mineral care nu au fost îndepărtate sau curăţirea nu a fost completă aplicării compoziţiei pe
suprafaţa suport cu umiditate mai ridicată decât cea permisă pentru fiecare program al aplicării
vopsitoriei în straturi prea groase care nu se mai pot usca integral în adâncime; aplicării straturilor
de finisaj fără să se fi executat grunduirea: aplicării pe un strat de grund care este prea tare uscat.
Apariţia crăpăturilor în peliculă poate avea cauze diferite ca: aplicarea necorespunzătoare
a straturilor succesive care alcătuiesc vopsitul (ca de exemplu folosirea unui strat de făţuială rigid
peste un grund elastic), folosirea în compoziţie a unor cantităţi prea mari de sicat, chituirea executată
în straturi prea groase sau prezenţa gazelor de ardere în încăperea în care se usucă vopsitoria în
cauză.
Apariţia beşicilor pe suprafaţa vopselei uscate poate avea următoarele cauze: vopsirea unui
suport de lemn sau chiar de tencuială încă umed, vopsirea pe timp de ceaţă sau de ploaie, existenţa
apei în comprimat cu ajutorul căruia s-a facut pulverizare; expunerea pe suprafeţe proaspete la
acţionarea directă a razelor solare sau a alte surse de căldură; existenţa în lemnul vopsit a unor uleiuri
eterice care prin evaporare lipesc şi leşica pelicula etanşă de vopsea, infiltraţii de apă produselor
superioare în zidărie
Exfolierea peliculei poate avea cauze diferite ca: aplicarea unei vopsitorii peste straturi mai
vechi care nu au fost prelucrate corespunzător, influenţa umidităţii pătrunse în suprot prin faţa opusă
celei vopsite.

104
 MODULUL 12
EXECUTAREA VOPSITORIILOR DE CALITATE SUPERIOARĂ ŞI A
ZUGRĂVELILOR SPECIALE

Aceast modul descrie tehnologia de realizare a vopsitoriilor de calitate superioară şi cele

speciale cât şi zugrăvelile speciale prin utilizarea corectă a aparatelor mecanizate, a materialelor
de buna calitate, prin pregătire foarte bună a unei suprafeţe (planeitate, orizontalitate, verticalitate,
rezistenta, rigiditate, etc.) şi executarea în condiţii de calitate a zugrăvelilor şi vopsitoriilor.

Identificarea de stiluri si efecte de arhitectura

Stilul arhitectonic este identificat cu discernământ.
Selectarea corecta a procedeului de vopsire corespunzător stilului arhitectonic identificat.

Prepararea materialelor pentru executarea vopsitoriilor de calitate superioară si a

vopsitoriilor cu efecte speciale
La prepararea vopselelor, utilizează coloranţi si diluanţi caracteristici lucrărilor
executate.
Materialele sunt preparate, ţinându-se seama de influenţa agenţilor atmosferici şi de
temperatura optimă la care se folosesc materialele.
Prepararea sau corectarea vopselelor de ulei şi lacurile, folosind metodele cunoscute.

Executarea de lucrări de vopsitorii de calitate superioară şi vopsitorii cu efecte

speciale
Finisarea prin vopsire manuală a tâmplăriei din lemn, se face prin proceduri specifice.
Vopsirea manuală, în culori de ulei şi şlefuirea suprafeţelor metalice vopsite se face cu
unelte adecvate.
Executarea vopsitoriilor cu efecte speciale se face, folosind tehnicile specifice.
Executarea vopsitoriilor în ulei sau în culori de apă, în degradeuri şi în imitaţie de tapet etc
se face folosind tehnicile specifice.
Vopsirea manuală, în culori de ulei şi şlefuirea suprafeţelor metalice vopsite se face cu
unelte adecvate.

Executarea lucrărilor de vopsitorii

Executarea de vopsitorii duco, folosind materialele adecvate.
Aplicarea staturilor de grund colorant sau de email se face corespunzător tipului de vopsea.
Prepararea materialelor pentru executarea zugrăvelilor speciale
Prepararea compoziţiilor pentru zugrăveli în culori de apă, respectând reţetele stabilite.
Prepararea cu atenţie a pastei de ipsos pe bază de clei diluat pentru zugrăveli in relief sau
în culori de ulei.

Realizarea de zugrăveli speciale

Aplicarea uniforma a zugrăveli în culori de apă la pereţi şi tavane, folosind tehnicile
adecvate
105
 Aplicarea de zugrăveli decorative prin tufuire.

Noţiunea de zugrăveli speciale se referă la zugrăveli in relief (calcio- vecchio), zugrăveli cu

praf de mătase, zugrăveli cu şablonul etc.
Noţiunea de efecte speciale de vopsire reprezintă adăugarea unei alte texturi suprafeţelor
din lemn sau peretelui, aplicând vopsele de decorat normale, sau luciu transparent, dar folosind alte
metode. Aceste tehnici au ca scop producerea unui finisaj, departe de cel al unei suprafeţe netede
opace.
Vopseaua şi luciul, aplicate cu metode speciale, dau un aspect total nou zugrăvelii tradiţionale,
obţinându-se finisări unice, inedite. Exemple de zugrăveli cu efecte speciale: efect de marmură,
aspect învechit, stampilarea, zugrăvirea cu puncte etc.
Se pot crea efecte profesioniste de vopsire cu ajutorul şabloanelor. Utilizarea mai multor
culori, aplicarea de umbre pe unele zone cu ajutorul vopselei sau luminarea, scoaterea in evidenta
a unor părţi din şablon in comparaţie cu altele, pot crea un efect de lumini si umbre, care produc o
înfăţişare tridimensională
Umbrirea accentuată unei anumite păţi din şablon produce efectul de lumina solară directă şi
indică direcţia din care vine acesta. În mod alternativ, pronunţarea marginilor unui desen floral, dă
viaţă modelului, făcându-l mai vibrant.
Sunt necesare cunoştinţe de:
- folosire a aparatelor mecanizate din dotare
- alegerea materialelor in cantităţi suficiente pentru realizarea compoziţiilor
- sunt necesare noţiuni de, chimie, design (armonizarea culorilor)
- se vor folosi pe lângă pensulele standard utilizate la şablonare si alte unelte : bureţi naturali
de mare, aerosoli, creioane, beţişoare etc.
- modul de preparare si aplicare a compoziţiilor pentru realizarea zugrăvelilor speciale şi a
vopsitoriilor de calitate
- finisarea acestor lucrări
- folosirea corectă a uneltelor şi dispozitivelor manuale şi mecanizate
- întreţinerea si curăţarea uneltelor folosite
- modul în care prepară pastele de şpriţ, de ipsos
- îndemânarea cu care aplică toate tipurile de zugrăveli
- minuţiozitatea cu care finisează lucrările, prin vopsire manual

In timpul executiei se va urmări:

- respectarea tehnicilor de creare a efectelor
- folosirea echipamentului profesional de lucru
- producerea unor efecte de zugrăvire şi vopsire de bună calitate
- alegerea corectă a coloranţilor şi diluanţilor caracteristici lucrărilor
- modul în care se execută vopsitorii în şlaifac şi în imitaţie de lemn, în degradeuri şi în imitaţie
de tapet.
- profesionalism in reparaţiile la lucrările realizate .

106
 ZUGRAVELILE IN CULORI DE APA, ZUGRAVELI IN RELIEF
Zugravelile in culori de apa preparate cu huma sau caolina, se aplica in interiorul constructiilor,
in incaperi cu umiditate relatiava a aerului sub 60%, pe suprafete gletuite cu glet de var sau de ipsos
la cladiri de locuit si social-culturale, constructii industriale, agrozootehnice, precum si la lucrari
provizorii.
Amestecurile preparate cu culori de apa trebuie sa indeplineasca aceleasi conditii ca la
zugravelile cu lapte de var cu deosebirea, ca in compozitia lor se introduce un adaos preparat din
clei de oase si de piele.

Zugraveli in culori de apa cu huma

Pentru prepararea compozitiei de zugravit se folosesc huam inmuiata in apa, pigmenti si
solutie de clei.
Huma se inmoaie cu apa, in proportie de 2 l apa la un kg de huma framantai marunt.Canttatea
de apa poate varia in functie de calitatea humei.In acest scop se toarna intai apa atat cat sa acopere
bulgarii de huma iar restul de apa se adauga dupa inmuierea acestora.
Pentru inmuiere bulgarii se lasa in apa timp de 5-24 ore dupa care amestecul se omogenizeaza
bine.
Prepararea compozitiei de zugraveala se realizeaza astfel: se toarna in amestecul de huma
cu apa solutia de clei, in proportie de 100 g solutie clei al 1 l de huma cu apa; dupa care se adauga
pigmenti inmuiati in apa pana se obtine nuanta ceruta.Compozitiile colorate trebuie preparate in
cantitai suficiente pentru zugravirea cel putin a unei incaperi sau a unei fatade, pentru a se evita
variatiile de nuante in cadrul aceluiasi camp vizibil.
La aplicarea zugravelii se procedeaza duap cum urmeaza: se aplica un prim strat de sapun
preparat cum s-a aratat mai sus, dupa care se repara defectele marunte la tavan si pereti, cu pasta
de ipsos.Dupa uscarea si slefuirea reparatiilor se aplica un strat de sapun pe portiunile reparate duap
care cumpozitia de zugraveli se aplica in trei straturi pe intreaga suprafata.Stratul de sapun si primul
strat de zugraveala se apoliaca cu bidineaua, iar ultimile doua straturi de zugraveala mecanizat cu
aparatele de pulverizat, in cazuri speciale, pe suprafete mici, tot cu bidineaua.
Compozitia de zugraveala dupa ce a fost amestecata se intrebuinteza in timp de 24-48 ore
de la preparare intrucat se altereaza cu timpul, in special vara.
Tehnologia de executie a zugravelilor cu culori de huma este identica cu cea folosita la
zugravelile cu lapte de var.

Zugravelile in culori de apa cu caolina

Zugravelile in culori de apa cu caolina se utilizeaza de obicei, fara pigmenti, spre a se
obtine o compozitie de zugraveala cu culoare alba pentru zugravirea tavanelor.Mai rar, aceasta se
intrebuinteza impreuna cu diversi pigmenti, la compozitiile de zugravit pereti, in locul humei.
Zugraveala cu caolina se executa pe suprafete gletuite ,tehnologia de aplicare fiind aceasi ca
la zugravelile cu huma si clei.

Zugravelile cu desene, liniaturi si stropite

Zugravelile cu desene liniaturi si zugraveliel sropite se executa pe suprafete zugravite in
prealabil intr-o singura culoare, care constituie fondul.In acest caz tehnologia de executie este
identica cu cea de la zugravelile in culori de huma.
Compozitia se prepara din solutie de clei cu adaos de apa si pigmenti minerali.
107
 Solutia de clei se dilueaza cu apa in proportie de 100 g solutie de clei la un litru apa.
In locul solutie de clei se poate folosi lapte animal si aceeasi proportie.
Pigmentii se adauga pana la obtinerea nuantei dorite.
Desenele realizate cu compozitiile preparate astfel pot fi completate cu un desen in culoare
de bronz(galben sau alb).
Compozitia in culoare de bronz se prepara din: 100 g bronz; 100g amidon; 50 g gelatina si
500-600 ml apa.
Se dizolva intai amidonul in putina apa calda si se amesteca pana la desfacerea cocoloaselor,
apoi se adauga apa pana se obtine o solutie consistenta laptelui (circa 400-500 ml) gelatina
dizolvandu-se in restul de 100-200 ml apa calda.
Desenul se aplica purtand rola pe perete de sus in jos ,avandu-se grija ca benzile cu desen
obtiunute sa fie perfect verticale si sa nu apara zone neacoperite intre benzile cu desen Desenul se
executa si cu apnza de sac ,de in sau cu piele de caprioara ,prin inmuierea acestora in prealabil ,in
vasul cu compozitia de zugravit ,stoarcerea si rasucirea in forma de sul .
Desenul se mai poate executa si prin folosirea sabloanelor.se traseaza in prealabil liniile de
reper -una orizontala la partea superioara a pereteluii si altele verticale la colturile camerei Liniile de
reper se traseaza cu o sfgoara trecuta prin praf de pigmenti.
Sabloanele se confectioneaa din carton presat ,protejat cu un strat de ulei de in si cu 2 straturi
de vopsea de culoare inchisa .
Centrarea sabloanelor pe liniile de reper se asigura cu ajutorul unor semne taiate in colturile
lor.
Dupa fixarea sablonului pe perete ,se aplica culoarea cu ajutorul unei bidinele speciale pentru
lucrari cu sablon (cu parul fin si scurt cu lungimea de 2-3 cm),peste locurile taiate ale sablonului ,prin
miscari circulare ale acesteia.
Se folosesc culori de apa ,cu o consistenta marita ,iar desenele compuse din cateva culori
se realizeaza cu sabloane diferite cu desene corespunzatoare fiecarii culori.
Zugravelile stropite se executa cu culori de apa ,pe suprafetele pe care sa aplicat in prealasbil
o culoare de fond.
Pentru zugravirea in mai multe culori stropite ,operatiile se executa succesiv stropirea unei
culori executandu-se dupa ce s-a uscat culoarea precedenta.prin stropirea a 3-4 culori ,se pot realiza
imitatii de mozaic, granit.

Zugraveli stropite (sprituite)

Zugravirea peretilor cu compozitii de apa si clei si dupa uscarea ultimilui strat de zugraveala
aplicata, se impestriteaza suprafata zugravita, stropindu-se cu alta nuanta de culoare care
armonizeaza cu nuanta fondului.
Lucrarea se executa de zugravi priceputi cu ajutorul pensulei pentru zugravit cu sabloane.
Dupa ce este inmuiata in compozitia de zugrait pensula se loveste usor de o bagheta, astfel ca
stropii sa cad ape suprafata respective. Pentru stropire se poate utilizeze o singura compozitie de
zugravit cu clei, sau doua, trei compozitii de culori diferite.
Stropirea cu fiecare culoare se face in trei reprize, prima se face aplicand stropii perpendicular
pe suprafata de finisat, a doua oblic din partea dreapta si a treia tot oblic insa din partea stanga. In
acest fel stropii sunt aplicati uniform pe suprafata de finisat.

108
 Un mijloc mai potrivit pentru executarea zugravelii stropite, productivitatea mare este si
aparatul manual de stropit. Invartind manivela se roteste peria cilindrica care atingand parul pensulei
cu par plat formeaza stropii care se proiecteaza uniform pe suprafata care se finiseaza; peria este
umezita tot timpul de compozitia de zugravit care se afla in rezervorul de la partea inferioara a
aparatului.
Mecanizat stropirea se poate face in bune conditii si cu ajutorul pistolului pulverizator actionat
cu aer comprimat. Prin micsorarea accesului aerului in pistol cu ajutorul regulatorului respectiv,
dimensiunea particulelor pulverizate se mareste transformandu-se in stropi mici care se proiecteaza
uniform pe pereti, rezultand o zugraveala stropita cu apect placut.
Zugravelile stropite se aplica cu ajutorul unei bidinele cu parul scurt (6 cm) sau vcu un
dispozitiv special.
Stropirea se executa prin lovirea usoara a bidinelei de mana sau de o rigla ,pastranduse
acelasi sens de aplicare ,astfel ca sa se obtina o aplicare cat mai uniforma a suprafetei ce se
zugraveste.
Portiunile care nu trebuie stropite se acopera cu hartie,panouri sau rigle de protectie.

Zugraveli decorative
Zugravelile executate intr-o singura culoare se numesc zugraveli simple.
Daca zugravelile se decoreaza cu diferite desene, prin anumite procedee, se obtine asa-
numitele zugraveli decorative .
Zugravelile simple pot ramane definitive, sau pot constitui fondul zugravelilor decorative.
Decorarea peretilor se face in asa fel incat imbinarea dintre culoarea fondului zugravelii si
culoarea desenelor sa se faca cat mai armonioasa.
Potrivirea nuantei fondului, a culorii desenelor si executarea zugravelii se incredinteaza
zugravilor cu o calificare superioara, care cunosc bine reguli de combinare a culorilor si in special
regulile armoniei culorilor.

TEHNOLOGIA DE EXECUTIE A ZUGRAVELILOR TUFUITE

Zugravelile tufuite se obtin prin aplicarea usoara pe suprafata fondului a unui burete inmuiat
intr-o compozitie asortat . Urmele lasate de burete sunt cu contur diferit ca marime si forma. Acelasi
efect se obtine si cu o rola speciala din burete de cauciuc, in locul celui cu model.

Zugraveli tufuite cu burete

Dupa executarea si uscarea zugravelilor simple, care formeaza fondul, se aplica pe suprafata
zugravita lovituri usoare si uniforme cu burete lat sau peria de bureti. Buretele este in prealabil
inmuiat usor intr-o compozitie de zugraveala de apa si clei de alta nuanta decat a cea a fondului.
Urmele lasate de burete pe pereti apar ca niste pete pitoresti, care difera ca marime si ca forma.
Cand combinatia de culori si pete reuseste, se obtine un interior cu aspect foarte placut.
Pentru obtinera unei productivitati marite se poate intrebuinta o rola, la care rola propriu-zisa
de cauciuc pe care este imprimat desenul, este inlocuita cu o rola de burete de cauciuc, aceasta
aplicata peste suprafata zugravita lasa urme ca niste pete.
Lucrarea de finisare se executa in felul urmator: burete se aplica pe supafata care se finiseaza
printr-o apasare usoara; aplicarea urmatoare a buretelui se face prin suprapunerea urmei noi peste
cea precedenta, astfel ca sa o acopre pe jumatate. In acest fel se obtine o raspandire uniforma a
petelor pe suprafata care se finiseaza.
109
 TIPURI DE TUFERE

TEHNOLOGIA DE EXECUTIE MACANIZATA A ZUGRAVELILOR

TEHNOLOGIA DE EXECUTIE MACANIZATA A ZUGRAVELILOR
Zugraveli cu lapte de var

Amestecurile cu lapte de var preparate Zugraveli pentru

cu laptezugraveli
de var trebuie sa fie rezistente la lumina
si la actiune mediului, sa aiba o astfel de consistenta incat acoperirea suprafetelor sa se poata
efectua faraAmestecurile
ca materialul cu lapte de var
sa curga preparate
sau sa ramana pentru zugraveli
urme trebuie
vizibile, sa fie rezistente
pigmentii la fixati, in
sa fie bine
lumina si la actiune mediului, sa aiba o astfel de consistenta incat acoperirea suprafetelor
acest scop in compozitia acestora se introduc uleiuri.
sa se poata efectua fara ca materialul sa curga sau sa ramana urme vizibile , pigmentii sa
In vederea amestecarii si omogenizarii solutiilor se executa urmatoarele operatii:
fie bine fixati, in acest scop in compozitia acestora se introduc uleiuri.
- se alege tija cu lungime corespunzatoare varului in care este solutia;
In vederea amestecarii si omogenizarii solutiilor se executa urmatoarele operatii:
- se alege tipul de agitator si se asambleza la tija;
- se alege tija cu lungime corespunzatoare varului in care este solutia;
- se fixeaza tija in mandrina corpului masinii de gaurit;
- se alege tipul de agitator si se asambleza la tija;
- se agata intregul amestecator de un cadru sau de un carlig deasupra varului cu solutie;
- se fixeaza tija in mandrina corpului masinii de gaurit;
- se porneste
- se agatamotorul
intregul electric si sedeintroduce
amestecator un cadru agitatorul in solutie.
sau de un carlig deasupra varului cu
Amestecatorul
solutie; poate fi mentinut in stare de functionare, fie numai atat timp cat se apasa pe
butonul de functionare
- se pornesteamplasat la manerul
motorul electric de apucare,
si se introduce fie permanent
agitatorul in solutie, cand se blocheaza butonul
printr-un dispozitiv special.poate fi mentinut in stare de functionare, fie numai atat timp cat se
Amestecatorul
Forma
apasa agitatorului
pe butonul decare trebuie amplasat
functionare utilizat este impusadedeapucare,
la manerul natura fie
materialului.
permanent cand se
Pentru a sebutonul
blocheaza evita variatiile de nuantaspecial.
printr-un dispozitiv in cadrul aceluiasi camp vizibil, compozitiile colorate
Formainagitatorului
trebuie preparate care trebuiecel
cantitati suficiente, utilizat
putineste impusa
pentru de naturaunei
zugravirea materialului.
incaperi (la interior) sau a
unei fatade (la Pentru a se evita variatiile de nuanta in cadrul aceluiasi camp vizibil, compozitiile
exterior).
colorate trebuie
Vibratorul preparatedein un
este actionat cantitati
motorsuficiente, cel putin pentru zugravirea unei incaperi
electric monofazat.
(la interior) sau a unei fatade (la exterior).
Vibratorul este actionat de un motor electric
110monofazat.
 APLICAREA ZUGRAVELII

Spoielile si zugravelile de var se executa in 2-3 straturi.Primul strat are rol de

grund(construind stratul de legatura intre suprafata pregatita si zugraveala); el creaza o suprafata
uniforma ca porozitate, putere de absortie si culoare.
Primul strat se aplica imediat dupa terminarea lucrarilor pregatitoare cel putin dupa 2-4 ore.
De la inceput se delimiteaza suprafetele care trebuie zugravite diferit prin trasarea unor linii
subtri intre suprafetele respective.

VOPSITORII DECORATIVE

Prin acoperirea elementelor de constructii cu pelicule de vopsea sau email se realizeaza un

finisaj cu aspect placut.
Daca peste acest finisaj se aplica lianturi sau desene ca si la zugraveli se obtin vopsitoriile
decorative care,atunci cand sunt executate cu pricepere,au valoare artistica.
In afara de vopsitoriile decorative executate cu liniatura, stropite, rolate, cu sablonul si similare
sunt folosite curent pe santiere vopsitoriile care imita, pe suprafete de lemn, fibratura diverselor
esente de lemn valoroase, pe tencuielile gletuite, marmura,iar pe metal, florile de gheata si loviturile
de ciocan.

Vopsitorii in imitatii de lemn

Vopsitoriile in imitatii de lemn se executa pentru a da suprafetelor finisate aspectul unui lemn
de esente superioare (stejar, nuc, paltin, etc.). Procedeul consta in vopsirea suprafetei respectiva
in culoarea lemnului imitat, desenarea pe aceasta a fibrelor si nodurilor si acoperirea cu un strat
protector transparent (lac sau lazur).
Culoarea de fond a lemnului se executa la fel ca si la vopsitoriile obisnuite,aplicandu-se cel
putin doua straturi de vopsea. Pentru imitatia de lemn de stejar fondul este galben, pentru nuc este
brun si pentru apltin, ocru.
Imitatia fibrelor se realizeaza prin urmatoarele procedee: cu pensula, cu pieptenele si cu
rola.
Imitatia cu pensula se executa desenand pe fondul uscat fibrele si nodurile esentei respective
cu o vopsea de culoare mai inchisa. Inainte de uscarea vopselei, se trece usor peste liniile desenului,
cu pensule late sau cu piepteni de metal, pentru a obtine intinderea acesteia pe culoarea de fond.
Dupa uscare, intreaga suprafata se acopera cu lac.
Imitatia cu pieptenele se executa aplicand pe culoarea fondului un strat continuu de vopsea
de culoare mai inchisa; imediat dupa aplicare, fibrele si nodurile se scot in evidenta prin stergerea
partiala a vopselei cu bucati de cauciuc si cu piepteni de cauciuc. Peste desenul obtinut se trece
usor cu pensula lata si apoi cu un pieptene metalic des si subtire. Dupa uscare suprafaa se acopera
cu lac.
Imitatia cu rola se obtine prin imprimarea structurii lemnului cu ajutorul unor role metalice
(sau de cauciuc) pe care este gravat desenul fibrelor.operatia se executa similar cu zugravelile
rolate.
Vopsitorii in imitatii de lemn (FLADER)

111
 Uneori suprafata se vopseste astfel incat sa imite diferite specii de lemn: de stejar paltin,
nuc, etc. In acest caz, al treilea strat se aplica cu vopsea de flader in culoarea lemnului care trebuie
imitat.de exemplu, pentru a imita lemnul de nuc se foloseste în amestec de ulei de fiert, pamant de
mbra si putin negru de fum.
Inainte de uscarea fladerului, se trage peste el cu un pieptene de cauciuc sau de otel,
cimitandu-se fibrele lemnului.Dupa uscare se aplica un strat de lac incolor.
Executarea imitatiei se face de obicei manual cu ajutorul pensulelelor si este o lucrare
migaloasa si complicata.

EXECUTAREA VOPSITORIILOR CU MIJLOACE MECANIZATE

In general, vopseaua se aplica in doua sau in mai multe straturi; de regula statul urmator se
aplica dupa uscarea celui precedent.
Lucrarile de volum mare si cu suprafete intinse executa mecanizat, procedeu care permite
marirea productivitatii muncii, scurtarea duratei de executie si imbunatatirea calitatii.
La executarea vopsitoriei cu mijloace mecanizate, se iau masuri pentru executarea mecanizata
in primul rand a lucrarilor de pregatire prin slefuire. Pentru acesta se folosesc unealta electrica de
slefuit, care se compune din: motorul electric, reductorul, manierele de manipulare, discul abrazic,
aparatorea, conductorul electric cu fisa si intrerupatorul. Pentru punerea in functiune a uneltei
de slefuit este necesara mai intai introducerea fisei in priza speciala a unei transformator si apoi
recordarea cestuia la reteaua electrica.
Unealta electrica portabila de slefuit cu disc abraziv se utilizeaza, atat pe santierele de
constructii, cat si in atelierele anexa, pentru curatirea si slefuirea suprafetelor de lemn si de metal ce
urmeaza a fi vopsite.
Operatia de curatire se executa pentru pregatirea suprafetelor in vederea vopsirii, prin
indepartarea, fie a statului de vopsea veche care s-a degradat si prezinta crapaturi, cojiri etc., fie a
unor materiale staine provenite de la alte operatii tegnologice (mortar de la tencuire, var sau huma
de la zugraveli etc.), fie a stratului de oxizi (rugina) de pe suprafetele metalice.
Operatia de slefuire se executa pentru pregatirea suprafetelor in vederea aplicarii primului
strat de vopsea si pentru finisarea ultimului strat de vopsea. Operatia se executa atat dupa chituire,
pentru egalizarea suprafetelor in vederea vopsirii (denivelari, urme de lovituri, gauri de astupat,
crapaturi la obiecte de lemn etc.), cat si dupa aplicarea stratului de baza (grund). Vopsirea se
executa cu compozitii speciale gata preparata pentru vopsirea manuala, care se diluiaza inainte
de intrebuintare pana la consistenta necesara stropirii (sub forma unei pulberi fine si uniforme),
adaugand diluant in proportie de 10…15% din cantitatea vopselei.
Pentru prepararea si omogenizarea vopselelor, lacurilor, materialelor pentru zugraveli,
materiale pe baza de rasini expoxidice, materialelor pentru hidroizolatii, se utilizeaza omogenizatorul
de lacuri, vopsele si chituri.
Omogenizatorul de lacuri, vopsele si chituri se compune din: carcasa, motor electric de
actionare, reductor, echipament de lucru (utilizat in fuctie de natura materialului ce se omogenizeaza),
maner auxiliar si cablu de alimentare.
Vopsirea se executa cu aparatul de vopsit de inalta presiune. Cu acest aparat se pot executa
si zugraveli interiare si exterioare, precum si lucrari de curatire a vopselii (utilizand decanpanti).
112
 Aparatul de vopsit se compune din urmatoarele ansambluri principale: motor electric, pompa
hidraulica, pompa de vopsea, sistem de alimentare, furtunuri de inaltare presiune, carucior de
deplasare, pistol de vopsit, set de duze (in fuctie de materialul de pulverizat), accesorii.
Caracteristicile tehnice ale aparatului de vopsit sant: diamentrul duzei: 0,23….0,88 mm;
debit pompa vopsea: 2 dm3/min -+ 0,1; presiunea maxima, 230 daN/cm2; furtun de refulare (2
buc.), cu diamentrul interior de 3,75 mm si lungimea de 23,5 m; furtunul de aspiratie cu lungimea
de 0,9 m; motor electric de actionare cu puterea de 0,75 kW si tensiunea de alimentare de 380/220
V; dimensiunea de gabarit, 88 * 395 * 650 mm; masa (cu accesorii), 38 (53) kg.
Acest aparat poate lucra simultan cu doua pistoale.
Inainte de a fi utilizata, vopseaua se strecoara printr-o sita de matase cu 900 ochiuri/cm2.
Pentru executarea vopsitoriei, se racordeaza prin furtunul de aspiratie pistolul la sursa de aer
comprimat, se apasa pe tragaciul pistolului permitand mai intai trecerea aerului si apoi a materialului
cara este pulverizat pe suprafata de vopsit.
La utilizarea pistolului au o deosebita importanta forma si dimensiunile fetului, in
funetie de natura materialului pulverizat.
Vopsirea propriu-zisa se executa dupa terminarea grunduirii, chituirii si suprafetei, ca si in
cazul vopsitoriilor executate manual.
Succesiunea operatiilor si restul prevederilor privind timpul de uscare intre straturi, numarul
staturilor, pastrarea materialelor la locul de lucru, intretinerea sculelor, sant cele de la vopsirea
manuala. In plus, se va avea grija ca, la orice intrerupere a lucrului si la terminarea lucrului, pistolul
sa fie bine curatat cu solvent (benzina sau white-spirit (s)), atat la interior, prin pulverizarea unei mici
cantitati de solvent, cat si la exterior.
Suprafetele care nu trebuie vopsite (stropite) vor fi protejate printr-un ecran esparator (carton,
placaj, tabla etc.).

Vopsitorii cu emailuri si lacuri

Vopsitoriile alchidice cu emailuri colorate si lacuri transparante se executa atat manual cat si
mecanizat.
Modul de lucru este acelasi ca in cazul vopsitoriilor cu vopsele de ulei, folosindu-se insa
produsele alchidice.
In cazul finisarii cu email a suprafetelor de lemn sau cu glet de ipsos, succesiunea staturilor
este urmatoarea: grund de imbibare, chit de cutit (chit de stropit), grund mat colorat si email (1….2
staturi).
In cazul finisarii cu lac se folosesc: grund de imbibare, lac diluat in proportie de 10…15% si
lac (1…2 staturi).
Pe suprafetele metalice se aplica aceleasi staturi ca la finisarea cu email pe suprafete
de lemn sau de glet de ipsos, grundul de imbinare fiind inlocuit cu un grund anticorosiv.
La executarea vopsitoriilor cu produse alchidice, ultimul strat nu necesita operatia de netezire
cu pensule fine sau operatia de tufuire ca la vopsirea cu vopsea de ulei, deoarece produsese
alchidice au proprietatea de a se inchide superficial, uniformizand ultimele urme de pensula.
In vederea aplicarii, emailul se dilueaza in asa fel incat sa nu fie prea subtire si sa curga
din pensula si nici prea gros ca sa retina pensula la intindere. Se foloseste diluant gata preparat si
numai in lipsa acestuia white-spirt (s) sau terebentina.
113
 La terminarea lucrului se inchid bine capacele bidioanelor, pentru a se evita formarea
pe pojghite la suprafata. Deoarece vopselele pe baza de alchidal incleiaza puternic parul
pensulelor acestea se curata de 2…3 ori pe zi cu unul din diluanti, precum si la incetarea
lucrului.
Vopsitorii cu email polilac. Polilacul se aplica manual cu pensula sau mecanizat cu pistolul
cu aer comprimat, in mod similar ca la vopsitoria de ulei.
Dupa terminarea operatiilor de pregatire a suprafetelor, se aplica un prim strat de polilac
sau de vopsea de ulei colorata, iar dupa 24 de ore se aplica al doilea strat de polilac. La aplicarea
manuala al doilea strat se aplica pe directia perpendiculara fara de primu. Ultimul strat trebuie sa
fie aplicat pe peretii fletuiti de sus in joc, iar pe suprafetele de lemn, de-a lungul fibrelor. Emailul se
poate aplica in strat subtire (circa 100g/m2 pentru un strat), fara a micsora calitatea finisajului.
Emailul polilac, fiind preparat pe baza de rasini alchidice, se dilueaza cu white-spirit (s), atat
la aplicarea manuala, cat si la aplicarea mecanizata (procentul maxim de solvent admis este acelasi
ca la vopsitora pe baza de alchidal).
Vopsitorii cu email imitatie lovituri de ciocan si bronz aliminiu. Vopsitoriile imitatie lovituri
de ciocan se obtin cu emailuri speciale pe baza de alchidal, cu anumite adaosuri, care dupa uscare
peliculei dau aspectul unui metal lovit cu ciocanul; se aplica pe suprafete metalice si mai rar pe
suprafete de lemn sau pe glet de ipsos, folosindu-se numai emailuri cu uscare la aer.
Emailurile se prepara astfel: se amesteca emailauri cu solutiile de intarire respective, in
proportie de 5% (5g intaritor la 100 email) si se aplica manual sau mecanizat in maximum o ora
de la preparare (din accesta cauza, se prepara o cantitate de email necesara pentru o folosire de
maxim o ora).
Timpul de uscare la suprafata peliculei este de o ora, iar cel de uscare totala este de 24 de
ore.
Emailul bronz aluminiu se aplica in doua straturi pe suprafetele metalice grunduite, in prealabil,
anticorosiv, obtinandu-se o pelicula cu aspect de aluminiu.
Vopsitorii cu vopsea pe baza de derivati celulozici. Pe suprafetele de lemn sau de tencuiala
gletuita se aplica mai intai un grund de imbibare pe baza de ulei sau alchidal, iar pe suprafetele
metalice un grund anticorosiv de ulei sau achidal, iar pe suprafetele metalice un grund anticorosiv
de unei sau alchidal si apoi un chit care se slefuieste dupa uscare. Dupa accea, se aplica mecanizat
2….6 staturi de email (in fuctie de calitatea ceruta), ultimele straturi de email putand fi slefuite dupa
uscare cu pasta si lichid pe baza de nitroceluloza. Dupa slefuire se sterge suprafata cu un tampon
de vata sau pasla.
Timpul de uscare pentru un strat de chit este de 24 de ore, iar al unui strat de email este de
o ora. Cand stratul de email se lustruieste cu pasta de lustruit sau apa de lustruit, aceasta se lasa
sa se usuce 24 de ore

DEFECTE CARE POT APAREA LA VOPSIREA CU PISTOLUL PULVERIZATOR

Defecte care apar in timpul pulverizarii compozitiilor pot avea in general 2 cauze principale:
- Defecte provenite din manevrarea necorespunzatoare a pistolului de pulverizat;
- Defecte datorate unor cauze mecanice.
Prin manevrarea necorespunzatoare a pistolului se disting:
- Lucrul cu pistolul in forma de semi cerc, ca se obtine o pelicula de vopsea mai subtire la
114
capete si mai groasa pe centru;
- Distanta prea mare pana la obiect circula tare, datorita presiunii aerului face ca pe
suprafata care se vopseste sa apara efectul de coaja de portocala si, uneori, chear pierdele de
scurgeri accentuate.
Scurgerile de vopsea mai pot aparea si atunci cand a fost marita presiunea vopselei din
recipient fara o crestere corespunzatoare a vitezei de trecere a pistolului pe suprafata obiectului. Se
produc astfel aglomerari locale de vopsea care prin scurgere degradeaza suprafata vopsita.
Aparitia unor fasii aparente, vizibile in pelicula de vopsea se datoreaza de obicei defectului
de suprapunere a fiecarui treceri a pistolului cu trecerea anterioara.
Toate aceste defectiuni, se remediaza printr-o instruirea atenta a muncitorilor-vopsitori,
prin respectarea regulilor de vopsire, prin exemplificari practice demonstrative, facute de cei mai
experimentati vopsitori.
Printre defectele principale de pulverizare cauzate de factori mecanici se enumera:
- Distributia inegala a vopselei la pulverizare si pulverizarile ei deplasate datorita infundarii
unuia din orificiile laterale de aer ale duzei sau unei deschideri necorespunzatoare a acului obturator,
astfel incat aceasta este trecuta nesimetric prin orificiu si deviata intr-o parte. Daca prin rotirea duzei
cu 180 grade, defectiunea se roteste odata cu duza, cauza este asupra unuia din orificiile laterale
de aer. Daca, cu toata rotirea duzei, defectiunea ramane in aceias zona a conului de pulverizare,
inseamna ca se datoreaza unei deschideri defectuase a acului si trecerea nesimetrica a compozitiei
prin orificiul duzei;
- Vopsirea neuniforma cu margini subtiate si centru incarcat se poate produce printr-o reglare
necorespunzatoare a acului obturator care, la apasarea pe tragaci, lasa sa treaca prin orificiul o
cantitate prea mica de vopsea, obtinand in acest fel o pulverizare neuniforma ingrosata in centru si
subtiata pe margini. Aceasta defectiune mai poate aparea datorita unei presiuni prea mari in vopseaua
din recipient. In acest caz, presiunea aerului comprimat este insuficienta pentru o pulverizare corecta
a vopselei, in special in zonele marginale ale conului de pulverizare. Prin remediere se va regla la
inceput deschiderea acului obturator, pentru a permite trecerea prin orificiu a unei cantitati mari de
vopsea. Daca dupa acest reglaj defectiunea nu dispare se va reveni cu acul obturator la pozitia
initiala si se va reduce presiunea vopselei. Prin incercari repetate se regleaza presiunea in vopsea
si, eventual deschiderea acului obturator pana se optine o pulverizare corespunzatoare;
- Vopsirea neuniforma cu margini incarcate, se datoreaza unei necorespondente la
pulverizare intre cantitatea de vopsea si presiunea aerului comprimat. Remedierea se face prin
reglarea alternative a acului obturator si presiunii de aer pana la o pulverizare corespunzatoare.
Daca vopseaua este trimisa la pistol intru-un recipient se verifica si presiunea acestuia, regland-o
daca este necesar.

DEFECTELE CARE APAR LA APLICAREA MECANIZATA.

Picaturile prea mari pulverizate de pistol se produc din cauza compozitiei prea reci insuficient
de diluate sau din cauza presiunii de lucru prea mari. Pentru remediere se reduce presiunea pana
ce probele facute dau satisfactie.
Pulverizarea sucata. In acest caz, vopseaua ajunge pe suprafata suport fara cantitatea de
solvent necesara si formeaza acolo o pelicula zgrunturoasa. Cauza poate fi distanta prea mare de
la care se tropeste sau temperature ridicata din incaperea de lucru. In ambele cazuri, solventul se
115
evapora inainte de timp. Defectul este imediat vizibil si usor de remediat.
Coaja de portocala este un defect de micsorarea prea rapida sau neregulata a pistolului
pulverizator sau de imbibarea necorespunzatoare a suprafetei suport, care mai are portiuni
neuniforme absolbante. In primul caz se recomanda pastrarea unei viteze convenabile si a unei
directii corecte de lucru astfel se aplica un nou strat perpendicular, ca directie de aplicare, pe primul.
In cazul al doilea se aplica un nou stat de grund de imbinare.
Basicile sau petele diverse se datoaresc faptului ca aerul de la compresor este umed, deci
nu functioneaza bune separatorul de apa si ulei, sau suprafata suport este inca umeda si deci mai
trebuie lasata sa se usuce. Datorita defectuasei funcionari a separatorului, pe suprafata vopsita mai
pot aparea pete uleioase din cauza uleiului din aerul comprimat, neretinut de filtru.

CONDITII TEHNICE DE CALITATE SI VERIFICAREA LUCRARILOR

- Controlul in timpul executiei se face de catre executant, prin organele sale de control
tehnic de calitate, precum si de catre beneficiar si proiectant, urmarindu­se respectarea
prevederilor din prezentul normativ.
-Pe parcursul executarii lucrarilor zugraveli­vopsitorii, se verifica in mod special (de catre
seful punctului de lucru):
a) indeplinirea conditiilor de calitate a suprafetelor suport, conform pct. 4; in cazuri de
importanta deosebita consemnandu­se acestea in procese­verbale de lucrari ascunse;
b) calitatea principalelor materiale ce intra in opera, conform standardelor si normelor
interne de fabricatie respective,
c) respectarea prevederilor din proiect si a dispozitiilor de santier;
d) corectitudinea executiei, conform prevederilor capitolului 4 al fiecarui caiet.
-Pentru lucrarile gasite necorespunzatoare se vor da dispozitii de santier pentru remediere
sau refacere.
-Receptia lucrarilor de zugraveli si vopsitorii se va face numai dupa uscarea lor completa.

116
 MODULUL 13
EXECUTAREA LUCRĂRILOR COMPLETE DE ZUGRĂVELI DE CALITATE
SUPERIOARĂ ŞI VOPSITORII OBIŞNUITE ÎN ULEI

Aceast modul descrie tehnologia de alegere si aplicare a materialelor necesare operaţiunii

de zugrăvire sau vopsire, adecvate şi de bună calitate, preparate respectându-se în totalitate
reţetele, astfel încât să se realizeze zugrăveli şi vopsitorii de calitate superioară, rezistente, durabile
şi aspectuoase.

Preparea materialelor pentru executarea acestor tipuri de lucrări

Prepararea de vopsele pe bază de apă / lavabile şi vopselele în ulei, pentru executarea
lucrărilor de finisaje de calitate superioară, respectând reţeta;
Prepararea de soluţii pentru zugrăveli, respectând reţetele;
Se diluează şi colorează vopselele gata preparate, conform cerinţelor zugrăvelii;
Prepararea de soluţii în culori de clei., ţinând cont de proprietăţile acestora;

Executarea de zugrăveli simple

Grunduire si şpăcluire /gletuire cu atenţie a suprafeţelor ce urmează a fi zugrăvite;
Şlefuire cu minuţiozitate a suprafeţelor suport;
Curăţare de praf a suprafeţelor şlefuite, folosind unelte potrivite;
Amorsarea suprafeţelor suport, folosind tehnicile potrivite;
Se aplica manual zugrăveli in culori de apă;

Executarea de zugrăveli de calitate superioară

Zugrăvirea pereţilor si tavanelor manual sau cu aparatul de stropit.;
Aplicarea de modele simple cu şablonul peste zugrăveală;
Executarea de liniaturi simple la pereţi şi tavane, ţinând cont de compoziţia materialelor;

Executarea de vopsitorii obişnuite în ulei

Aplicarea de vopsitorii în ulei, ţinând cont de tipul zugrăvelii;
Vopsirea cu atenţie a tâmplăriei şi suprafeţelor metalice cu vopsele în ulei;

Executarea de vopsitorii simple în ulei pe alte suprafeţe suport

Grunduirea şi şlefuirea cu atenţie a suprafeţelor ce urmează a fi vopsite.;
Aplicarea vopselei, în ulei într-o singură culoare, pe alte suprafeţe suport;

Noţiunile de scule manuale şi mecanizate pentru executarea zugrăvelilor si vopsitoriilor

se referă la: role clasice pentru executat desene, trafaleţi, tuşiere, aparate de pulverizat – de tip
vermorel sau pistolul de pulverizat vopselele.
Este necesar a se cunoaste:
- tehnologia de execuţie a lucrărilor de zugrăveli sau vopsitorii realizate manual sau mecanizat pe
diferite structuri ale stratului suport
- modul de prepararea a soluţiilor pentru zugrăveli şi vopsitorii,
117
- modul de execuţie a zugrăvelilor şi vopsitoriilor speciale

In timpul executiei se va urmări:

- modul de folosire a uneltelor si dispozitivelor manuale şi mecanizate de aplicare a compoziţiilor
pe suport
- respectarea etapelor de executarea lucrărilor
- respectarea reţetelor de preparare a compoziţiilor
- combinaţia culorilor
- aplicarea cu atentie a reţetelor pentru obţinerea materialelor de grunduit
- aplicarea corecta a vopselei în ulei

VOPSITORII IN ULEI
In general, vopseaua se aplica in doua sau mai multe straturi; de regula stratul urmator se
aplica dupa uscarea celui precedent.
Vopsitorii obisnuite
In cazul lucrarilor de volum redus, precum si in cazul vopstoriilor pe suprafete mici, vopsirea
se executa manual. Vopseaua se aplica cu pensula pentru vopsit, intr-un strat cat mai subtire si
intins uniform pe suprafata respectiva. Stratul aplicat se netezeste apoi cu pensula, intr-o singura
directie pe toata suprafata vopsita; stratul urmator se netezeste pe directie perpendiculara celui
precedent.
Directia de netezire a primului strat se alege astfel incat ultimul strat sa se netezeasca vertical
pe pereti, in directia luminii la tavane, in lungul fibrelor pe suprafete de lemn si in lungul pantei la
invelitori de tabla.
Vopsitoria se incepe intotdeauna cu portiunile mici si speciale: profiluri, chenare, borduri,
ornamente etc., si apoi se vopsesc suprafetele mari-campurile.
Vopseaua este tinuta la locul de munca intr-un vas de lucru metalic, portativ, cu toarta, pentru
a putea fi agatat de scara prin intermediul unui carlig de sarma.
Vopsirea consta din trei operatii:aplicarea vopselei pe suport, intinderea ei pentru a alcatui o
pelicula subtire, densa si continua si finisarea ultimului strat, care poate fi lucios sau mat. Vopsitoriile
in ulei la pereti se aplica cel mai des la interior, coridoare, sali de clasa, etc. sub forma de lambriu de
1,5-1,8 m inaltime, spre a proteja suprafetele expuse la uzura prin frecare sau loviuri sau in incaperi
umede (bai, spalatorii, bucatarii, etc.)
Pensula se inmoaie in vopsea si apoi se scurge de surplus, apasand-o (storcand-o) pe
marginea vasului sau pe lopatica de lemn cu care se amesteca compozitia, in timpul lucrului, pensula
trebuie sa fie perpendiculara pe suprafata care se vopseste si apasata astfel incat sa ia contact cu
aceasta pe lat, nu pe varf.
Pensula se poarta pe o directie in ambele sensuri (de exemplu, de sus in jos si de jos in sus)
,prin miscari repetate, scurte si apasate, efectuate din incheietura mainii, bratul ramanand oarecum
fix. In aceste conditii, vopsirea se executa cu latul pensulei si cu cat se freaca mai insistent, cu atat
compozitia va fi intinsa mai bine, mai subtire, iaraderenta de suport va fi mai buna.
Pentru ca stratul aplicat sa fie mai neted,mai uniform ca grosime, fara urme de pensula sau
scurgeri, se continua prelucrarea lui prin intinderea compozitiei. Aceasta se realizeaza prin aceleasi
miscari ale pensulei, schimband directia de lucru, perpendiculara pe cea de aplicare. Stratul obtinut
118
trebuie sa fie acoperitor (sa nu se vada prin el culoarea suprafetei-suport), neted si totodata cat mai
subtire, ceea ce mareste rezistenta si durabilitatea.
Directia de miscare a pensulei, cu care s-a inceput aplicarea si intinderea vopselei, se
pastreaza aceeasi pe toata suprafata.
La lucrarile de calitate se finiseaza fiecare strat de vopsea aplicat,iar la lucrarile obisnuite se
finiseaza numai ultimul strat.
Pentru a se obtine o vopsitorie de calitate,stratul de vopsea finisat prin netezire trebuie lasat
sa se usuce 24 de ore. Dupa aceasta,suprafatase slefuieste fin cu hartie sticlata,se curata de praf
si se aplica stratul urmator de vopsea.
La lucrarile pretentioase, dupa slefuire se executa o spacluire si o slefuire si apoi se aplica
stratul urmator de vopsea. In vederea sporirii calitatii vopselei, timpul lasat intre operatiile succesive
trebuie marit.

ZUGRĂVELI DE CALITATE SUPERIOARĂ

EFECT SOTRON

UNELTE PENTRU APLICARE  

• Burete marin
• Banda de hartie cerata

MOD DE APLICARE
Se recomanda folosirea a doua sau mai multe nuante de Iris Creative Effect Lazura, din
aceeasi gama cromatica, dar care sa nu aiba intensitati foarte apropiate.
Efectul se realizeaza metru cu metru astfel: se umezeste buretele marin si se stoarce bine
de apa, folosind o carpa absorbanta. Apoi se incarca buretele marin cu lazura nediluata de nuanta
deschisa si se tamponeaza de doua-trei ori pe o tavita de plastic, pentru indepartarea excesului de
lazura. (Buretele se tine in podul palmei.
Daca va fi tinut numai cu degetele, este posibil sa lasati urme pe perete in timpul urmatoarei
aplicari).
Aplicarea lazurii pe perete se face prin apasari usoare, perpendiculare pe perete. Daca
buretele marin nu mai lasa urme, el se incarca din nou cu lazura, se descarca pe tavita si se
reia aplicarea. Este recomandat sa se evite apasarea puternica pe burete in timpul aplicarii. Daca
buretele s-a incarcat cu lazura (a devenit greu), acesta se spala cu apa si sapun, se descarca intr-o
carpa absorbanta si se reia aplicarea.
Pentru realizarea efectului se foloseste o banda de hartie cerata. Cu o mana se tine banda, iar
cu cealalta se aplica lazura deasupra benzii, insistand la marginea acesteia. Apoi se indeparteaza
banda si se continua in alta zona, in acelasi fel. Pentru realizarea acestui efect pe o suprafata de 15
m² este nevoie de o bucata de 60 cm de banda de hartie cerata. Rezultatul va fi un efect de “grila”,
cu dungi verticale si orizontale.
  

119
 GEOMETRIE
UNELTE PENTRU APLICARE  
• Spaclu de inox flexibil
MOD DE APLICARE LAZURA
Pentru realizarea acestui model se recomanda sa se foloseasca doua sau trei nuante de
lazura: una deschisa, una de intensitate medie si una intensa. Se recomanda alegerea celor trei
nuante respectand o anumita gama de culori, in asa fel incat prin amestecarea lor sa se obtina culori
din aceeasi gama. Daca se vor alege culori complementare, se va avea grija ca acestea sa nu se
amestece pe perete in timpul aplicarii. Se lucreaza “metru cu metru”, urmarind urmatoarele etape:
Se incarca spaclul cu lazura de nuanta deschisa si se aplica pe perete prin depunere. Apoi se
intinde urmarind un joc geometric de linii in diferite directii (stanga - dreapta; sus - jos). Se realizeaza
astfel un model pe aproximativ 70% din suprafata metrului patrat aflat in lucru.
Apoi se foloseste nuanta de intensitate medie. Urmarind modelul anterior se realizeaza un
alt model suprapus. Lazura se depune peste si langa lazura aplicata anterior, folosind spaclul de
inox.
Cu lazura de nuanta intensa se umplu spatiile ramase libere. In ultima etapa se va face o
“uniformizare” a nuantelor folosite, prin “stergerea” surplusului de lazura de pe toata suprafata aflata
in lucru, folosind spaclul de inox. Rezultatul va fi un efect “tabla de sah”, care va prezenta denivelari
de lazura vizibile, dupa cum a fost efectuata uniformizarea in ultima etapa.

IMBINAREA ZONELOR DE LUCRU

Trebuie avut in vedere ca limita imaginara a zonei de lucru sa nu fie bine delimitata si sa fie
realizata cu lazura de nuanta deschisa. La urmatorul metru patrat se va reveni cu nuanta deschisa
in continuarea celei deja existente la limita de imbinare. Apoi se va continua in aceeasi maniera ca
la primul metru patrat.

IARBA
UNELTE PENTRU APLICARE  
• Trafalet cu blana scurta
• Trafalet de efect vertical
•
MOD DE APLICARE LAZURA
Pentru realizarea acestui efect se lucreaza in echipa de doi aplicatori. Primul va aplica
lazura diluata pe perete cu ajutorul trafaletului cu blana scurta, in mod uniform.
Celalalt aplicator va realiza efectul in urma primului, prin roluirea trafaletului de efect pe
verticala sau in toate directiile, pentru a realiza urme care imita aspectul ierbii.

MURANO
Efect decorativ recomandat spatiilor in care se vor regasi decoruri vegetale. Conjugarea
culorii cu estetica curbilinie pune in evidenta o lume a sticlei topite de un rafinament propriu atelierelor
venetiene.

120
 IMPRESIONIST
Acest efect elegant si sofisticat se obtine folosind partea de blana a unei manusi de efect.
Tehnica folosita este cea a stergerii. Nu uitati sa folositi o baza semnificativ mai deschisa decat
lazura.

 UNELTE PENTRU APLICARE  

• Manusa de blana
• Pensula
Acest model se realizeaza in functie de marimea suprafetei pe care se aplica dupa cum
urmeaza:
Tehnica suprafetelor mari (pereti)  . Pentru realizarea acestui model se recomanda sa se
foloseasca doua sau mai multe nuante de Iris Creative Effect Lazura. Se recomanda alegerea
nuantelor respectand o anumita gama de culori, in asa fel incat prin amestecarea lor sa se obtina
culori din aceeasi gama cu cele alese.
Mod de aplicare lazura:
Peretele se imparte in mod imaginar in 6 zone:
Prima etapa:
Se dilueaza lazura de nuanta deschisa, in functie de gradul de absorbtie al peretelui, cu pana
la 1 L de apa la 2,5 L de lazura daca peretele absoarbe mai mult se va dilua mai putin, daca acesta
absoarbe mai putin se va dilua mai mult. Folosind pensula, se incarca manusa de blana cu lazura
diluata si se aplica pe perete cu miscari largi, circulare, pana se acopera toata suprafata zonei de lucru.
Consum etapa 1: Iris Creative Effect Lazura acopera 10 – 15 m2/ L/ strat.
A doua etapa:
In acesta etapa se va folosi numai lazura nediluata. Folosind pensula se incarca manusa de
blana cu lazura nediluata si se aplica pe perete cu miscari largi, circulare, respectand zonele de
lucru. Culorile vor fi aplicate asfel incat sa avem un echilibru cromatic.

Imbinarea zonelor de lucr

In zonele de imbinare se trece usor manusa de blana, dintr-o parte in alta a nervurii, penru a realiza
o trecere graduala de la o nuanta la alta. Se recomanda ca nuantele folosite la imbinare sa fie apropiate.
Consum etapa 2: Iris Creative Effect Lazura acopera 8 - 10 m2/ L/ strat.
Tehnica suprafetelor medii si mici (scafe, stalpi, tablouri)  
Pentru realizarea acestui model se recomanda sa se foloseasca doua sau mai multe nuante
de Iris Creative Effect Lazura. Se recomanda alegerea nuantelor respectand o anumita gama de
culori, in asa fel incat prin amestecarea lor sa se obtina culori din aceeasi gama cu cele alese.
Mod de aplicare lazura:
Se lucreaza “metru cu metru” aplicand lazura nediluata in forma dorita, cu o pensula, vand
grija ca intotdeauna limita ramasa sa fie umeda.
Apoi, folosind manusa de blana, se realizeaza trecerea graduala de la o nuanta la alta, cu
miscari largi, circulare (se obtine un efect asemanator acuarelei).

SFATURI UTILE
Se recomanda inceperea lucrului cu o manusa uscata de pe care au fost indepartate scamele
121
(care pot deranja aplicarea). Pentru a fi siguri ca veti obtine efectul dorit, testati mai intai pe o
suparafata mica. Astfel testati daca suprafata este mai absorbanta sau mai putin absorbanta, iar
acest lucru este important pentru obtinerea efectului dorit.
• Manusa de blana nu se spala cu apa in timpul lucrului! Ea se descarca pe perete sau se stoarce
in galeata cu lazura diluata.
• Lucrul se incepe din partea de sus a peretelui pentru a evita deteriorarea accidentala a modelului
deja realizat (in cazul in care ati fi inceput de jos).

BAMBUSUL
UNELTE PENTRU APLICARE   - Pieptene de cauciuc
MOD DE APLICARE LAZURA  
Se recomanda folosirea a doua nuante de Iris Creative Effect Lazura, din aceeasi gama
cromatica dar care sa nu aiba in tensitati foarte apropiate. Se lucreaza pe benzi verticale avand
latimea de aproximativ un metru si inaltimea variabila in functie de aplicator. Ea trebuie aleasa
in asa fel incat sa permita trasarea modelului dintr-o singura miscare, cu ajutorul pieptenelui de
cauciuc. Se incarca pensula cu lazura nediluata de nuanta deschisa si se aplica pe perete, pe
aproximativ 70% din suprafata zonei aflata in lucru. Se va controla strict cantitatea de lazura depusa
pe perete. Aceasta trebuie intinsa foarte bine, pentru a simplifica pasii urmatori in realizarea efectului.

Se aplica cealalta nuanta putin suprapusa peste cea aplicata anterior.

Pentru “uniformizare” se revine cu pensula incarcata cu lazura de nuanta deschisa peste
modelul realizat, cu miscari care urmaresc desenul cromatic, pe toata suprafata zonei aflate in
lucru. Modelul se realizeaza prin trasare pe verticala, cu ajutorul partii semicilindrice a pieptenului
de cauciuc. Acesta se inclina pe verticala in timpul trasarii, pentru a realiza “nodurile” lemnului.
Rezultatul va fi un efect care imita desenul lemnului (cu noduri) si care va prezenta denivelari
de lazura vizibile, dupa cum a fost realizata trecerea cu pieptenele de cauciuc.
  
SFATURI UTILE
- Pensula folosita trebuie sa fie uscata la inceputul lucrului.
- Iris Creative Effect Lazura se depune pe perete, cu ajutorul pensulei, in cantitate potrivita: in asa
fel incat pieptenele sa lase urma, dar sa nu se incarce prea mult in timpul trasarii.
- Stergeti pieptenele de cauciuc cu o carpa umeda, absorbanta, dupa fiecare trasare.
- Pentru a fi siguri ca veti obtine efectul dorit, testati mai intai pe o suparafata mica. Suprafetele,
chiar curatate si amorsate, pot fi mai absorbante sau mai putin absorbante, iar acest lucru este
important pentru obtinerea efectului dorit.

ZI CETOASA
UNELTE PENTRU APLICARE  
- Gletiera de inox
- Spaclu de inox flexibil

MOD DE APLICARE LAZURA  

Pentru realizarea acestui model se recomanda sa se foloseasca doua sau trei nuante de
122
Iris Creative Effect Lazura: una deschisa, una de intensitate medie si una intensa. Se recomanda
alegerea celor trei nuante respectand o anumita gama de culori, in asa fel incat prin amestecarea
lor sa se obtina culori din aceeasi gama.
Daca se vor alege culori complementare, se va avea grija ca acestea sa nu se amestece pe perete
in timpul aplicarii. Se lucreaza ,,metru cu metru” urmarind urmatoarele etape: Se incarca gletiera de inox
cu lazura de nuanta deschisa si se aplica pe perete prin depunere.Apoi se intinde cu miscari in forma literei
“S”,avand grija ca la sfarsitul acestei etape suprafata in lucru sa fie uniform acoperita pe aproximativ 70%.
Apoi se foloseste nuanta de intensitate medie. Urmarind modelul anterior se realizeaza un alt
model suprapus. Lazura se depune peste si langa lazura aplicata anterior folosind gletiera de inox.
Cu Lazura de nuanta intensa se umplu spatiile ramase libere.
In ultima etapa se va face o “uniformizare” a nuantelor folosite, prin depunerea lazurilor de
intensitate medie si deschisa, alternativ, in forma literei “S”. Rezultatul va fi un efect nedefinit, care
va prezenta denivelari de lazura vizibile, in functie de cum a fost efectuata uniformizarea in ultima
etapa. Daca s-a lucrat corect, la sfarsit trebuie sa se poata observa distinct toate nuantele de lazura
folosite la realizarea efectului,iar trecerea de la o nuanta la alta sa fie placuta si graduala.

IMBINAREA ZONELOR DE LUCRU

Trebuie avut in vedere ca limita imaginara a zonei de lucru sa nu fie bine delimitata si sa fie
realizata cu lazura de nuanta deschisa. La urmatorul metru patrat se va reveni cu nuanta deschisa
in continuarea celei deja existente la limita de imbinare. Apoi se va continua in aceeasi maniera ca
la primul metru patrat.
SFATURI UTILE
• Pentru realizarea acestui efect nu se dilueaza lazura.
• Lucrul se incepe din partea de sus a peretelui pentru a evita deteriorarea accidentala a
modelului deja realizat (in cazul in care ati fi inceput de jos).
• Lazura se aplica “metru cu metru” daca se lucreaza individual. Pe zone mari se lucreaza in
echipa, deoarece uscarea produsului nu mai permite efectuarea modelului. Pentru a fi siguri ca
veti obtine efectul dorit, testati mai intai pe o suprafata mica.
• In cazul in care se lucreaza in echipa de 2 lucratori: primul lucrator traseaza modelul folosind
lazura de nuanta deschisa, iar celalalt revine peste modelul realizat anterior cu celelalte doua
nuante de lazura si relizeaza “uniformizarea” culorilor.
• Daca la etapa de “uniformizare” se insista prea mult, cele trei nuante de lazura folosite se vor
amesteca si vor forma o singura culoare. In acest caz efectul este compromis. Pentru a evita
acest lucru se urmareste ca uniformizarea sa fie realizata printr-o singura trecere sau doua.
• Aveti grija ca intotdeauna gletiera de inox sa fie curata atunci cand schimbati nuanta de lazura.
Este de preferat ca amestecarea sa se faca pe perete si nu pe uneltele de lucru.

CURCUBEU
UNELTE PENTRU APLICARE  
• Pieptene de cauciuc
• Pensule inguste (2”)
• Pensula lata (4”)

123
 MOD DE APLICARE LAZURA  
Pentru realizarea acestui model se recomanda sa se foloseasca cat mai multe nuante de
Iris Creative Effect Lazura. Se lucreaza pe o banda cu latimea de aproximativ un metru, adica atat
cat se poate trasa dintr-o singura miscare cu piptenele de cauciuc. Se incarca pensula ingusta cu
lazura si se aplica pe perete, alternativ, toate culorile alese pentru realizarea modelului, miscari in
forma de arc de cerc, pentru a imita cat mai bine un curcubeu.Uniformizarea se face cu o pensula
lata, foarte putin incarcata cu lazura de nuanta cea mai deschisa, prin treceri usoare, urmarind liniile
de culoare.
In ultima etapa se trece cu pieptenele de cauciuc peste modelul realizat anterior, urmarind
liniile de culoare. Rezultatul va fi un efect care imita curcubeul si care va prezenta denivelari de
lazura vizibile, in functie de modalitatea in care a fost realizata trecerea cu pieptenele de cauciuc.

IMBINAREA ZONELOR DE LUCRU

Nu se poate realiza o imbinare eficienta pentru acest model! El poate fi realizat numai pe zone
mici (scafe, stalpi) sau in zone special delimitate.
Lazura se depune pe perete in forma dorita, respectand trecerea graduala de la o culoare la
alta.

124
 MODULUL 14
EFECTUAREA LUCRĂRILOR DE TAPETĂRI

Modulul descrie tehnologia de pregătire a suprafeţelor, a materialelor pentru lucrările de

tapetare, explică modul de realizare a tapetării elementelor de construcţie şi realizarea propriu-zisă
a tapetării.
Pregătirea suprafeţelor ce urmează a fi tapetate
Curăţarea pereţilor prin îndepărtarea vechiului finisaj;
Fisurile şi crăpăturile sunt reparate prin acoperire cu chit;
Şlefuirea reparaţiilor executate cu hârtie sticlată;

Aplicarea şi prelucrarea straturilor suport

Executarea izolarii /amorsarii cu grund de ulei a suprafeţelor ce urmează a fi tapetate;
Aplicarea straturilor de căptuşire a pereţilor, după ungerea acestora cu pastă adezivă;

Aplicarea tapetului
Aplicarea straturilor / fâşiilor de tapet, prin respectarea regulilor de aplicare succesivă, în
etape;
Tapetarea zonelor dificile, se face cu atenţie;
Planeitatea suprafeţelor este verificată permanent;

Verificarea lucrărilor de tapetare

Verificarea lipirii corecte a tapetului;
Lipirea tapetului se face conform instrucţiunilor / tipului de tapet;
Verificarea cu atenţie a corectitudinii îmbinărilor fâşiilor;
Executarea reparaţiilor locale sau refacerea tapetarii acolo unde nu a fost corect făcută;
Reparaţiile sunt executate la sfârşitul fiecărei lucrări;

Activităţi pregătitoare:
- îndepărtarea finisajului vechi,
- verificarea rezistenţei stratului suport,
- îndepărtarea zonelor cu aderenţă slabă,
- repararea zonelor afectate,
- verificarea planeităţii,
- corectarea abaterilor de la planeitate,
- pregătirea suportului,
- croirea fâşiilor de tapet,

Tapetarea presupune:
-aplicarea adezivului pe dosul fâşiilor de tapet;
-aplicarea tapetului pe elementului de construcţie.

125
 Cunoştinţele necesare se referă la:
- procedurile de verificare a planeităţii suprafeţelor suport,
- amorsarea suprafeţelor
- aplicarea fâşiilor de maculatură şi a fâşiilor de tapet pe stratul suport prin respectarea regulilor de
aplicare succesivă.

In timpul executiei se va urmări:

- modul de pregătire a suprafeţelor pentru tapetare
- modul de aplicare a adezivului
- modul de lipire a tapetului
- corectitudinea îmbinărilor fâşiilor
- executarea unor operaţii locale dacă este cazul pentru remedierea eventualelor defecte de lucru
- folosirea corectă a echipamentului profesional de lucru

TAPETE
Prin tapetare se obtine o suprafata neteda, usor de intretinut si decorative.
Tapetele sunt materiale care se prezinta sub forma unor fasii subtiri, livrate in suluri cu latimea pana
la 75 cm. Se aplica prin lipirea cu un clei slab sau alt tip de adeziv pe perete in prealabil tencuit .
Pot fi:
- din hartie,
- material textile,
- material de polimeri,
- tesaturi din fibre de sticla etc.

Tapete de hartie
- Pot fi simple, lavabile si semilavabile;
- Cele simple se pot curate numai prin periere prin aplicarea unui strat de poliacetat de vinil
pe un support de hartie; si curatate cu burete umed sau prin stergere cu radiere;
Tapetele din tesatura de sticla.
- Sunt executate dintr-o tesatura foarte fina din fire de sticla, tesuta cu diferite modele.
- Nu permit asezarea prafului si sunt ignifuge;
- Se aplica foarte usor;
Dupa aplicare pot fi vopsite in diferite culori.

S.D.V.-URI
- Pensule late;
- Bidinele;
- Site cu 600 de ochiuri pe cm2;
- Perii sau carpe;
- Spaclu;
- Hartie de slefuit;
- Foarfeca lunga

126
 TEHNOLOGIA DE APLICARE A TAPETELOR
Pregatirea suprafetelor
Pregatirea suprafetelor peretilor gletuiti in vederea aplicarii tapetului se relizeaza prin
amorsarea acestora cu o solutie de clei de oase, pe care se lipeste un strat de hartie de ziar.
In continuare urmeaza lipirea tapetelor cu un clei format dintr-un amestecde clei de oase si faina, la
care se adauga un insecticid (lindatox sau carbetox) sau, dupa caz, un fungicid.
Pregatirea materialelor
Solutia de clei de oase se prepara la fel ca cea de la zugravelile in culori de apa. Inainte de
folosire, solutia se strecoara prin site cu 600 ochiuri pe cm2 si se incalzeste la 40 – 500C. Cand au
ramas neconsumate cantitati care sau racit, la continuarea lucrarilor solutia se incalzeste din nou cu
un adaos redus de apa.
Cleiul de faina, pentru lipirea hartiei de ziar si a tapetului se prepara astfel:
-se cerne faina prin sita cu 600 ochiuri pe cm2;
-se fierbe apa in cantitate de 4 - 5 litri pentru un kg faina;
-se toarna circa 1/3 din cantitatea de apa clocotita intr-un vas si apoi treptat se varsa faina,
amestecandu-se continuu;
-se adauga restul de apa clocotita, amestecandu-se in cntinuare si apoi se lasa la inmuiat timp de
24 de ore, dupa care amestecul se fierbe pana la completa desfacere a cocoloaselor.
Cleiul se strecoara prin sita cu 600 ochiuri pe cm2, trecandu-se intr-un alt vas curat. Dupa
racire cleiul tebuie sa aiba consistenta astfel incat sa permita sa fie intins usor cu bidineaua, in start
uniform. Cleiul de faină preparat se amesteca cu 2 - 4% solutie de clei de oase (0,200 - 0,300 l
soluţie la o galeata de 10 litri clei de faina), dupa care se considera bun pentru a fi folosit la aplicarea
hartiei de ziar si a tapetelor.
Cleiul de faina trebuie pregatit intr-o cantitate care sa fie consumata in cel mult 3 zile de la
preparare.
Cand se foloseste cleiul de faină la un interval mai mare de 3 zile de la preparare, pentru a
impiedica aparitia mucegaiului in vasul cu clei, se adauga in compozitia sa, dupa racire, o cantitate
de funigicid -25g acid fenic la o galeata de 10 litri clei (0,25% funigid).
Pentru protectia impotriva insectelor se adauga in cleiul de faina o cantitate de 0,15 litri
insecticid de tipul Lindatox sau Carbetox la 10 litri clei de faina. Insecticidele respective fiind
produse inflamabile nu se introduc in clei decat numai dupa racirea acestora, spre a nu da nastere
la accidente.
Cleiul de oase si cleiul de faina se fierb in vase de tabla zincata, departe de obiecte sau
materiale inflamabile si cu luarea masurilor de paza contra incendiilor.
Cand tapetul nu se aplica pe pereti pana la muchia de intersectie cu tavanul, inainte de
incepere lucrarilor de tapetare, in incaperea respectiva se traseaza inaltimea prevazuta in proiect
printr-o linie orizontala de reper pana la care peretii se acopera cu tapete. Suprafata de la aceasta
linie de reper pana la tavan se zugraveste in tonul tavanului.

Amorsarea suprafetelor de tapetat

Amorsarea suprafetelor de tapet se executa prin aplicare cu bidineaua a unui strat de soluie
calda din clei de oase.
127
Hartia de ziar se aplica intr-un strat dupa ce stratul de amorsare sa uscat (la 24 de ore de la aplicarea
cestuia). Hartia de ziar (livrata in coli sau suluri, in care cazse taie in fasii egale cu 1/3 din inaltimea
peretelui), se aseaza pe masa de lucru in topuri se unge pe o fata cu clei de faina, folosind o bidinea
sau pensula lata.
Taierea si ungerea acestuia cu clei de faina se executa in camera care se tapeteaza, pe
mese demontabile (plansete de lemn sprijinite pe capre). Dupa ungere, fasiile de hartie se pliaza in
2, cu partea unsa spre interioar.
Astfel se pregatesc 2-4 fasii de hartie de ziar care apoi se desfac si se aplica lipindu-se pe
perete.
Aplicarea fisiilor de hârtie de ziar
Aplicarea fasiilor de ziar se executa de pe scari sprijinite pe pereti incepand de sus in jos si de
la un colt al camerei, fara a se supraune intre ele (fara distanta intre ele) si se netezesc cu peria.
Netezirea se face de la mijlocul fasiei spre margine pentru inlaturarea completa a bulelor de
aer ramase sub hartie daca totusi mai raman basici aceste se inteapa cu un ac, si apoi hartia se
preseaza cu peria sau cu carpa pana se lipeste de perete.
La peretii de beton netencuiti, in cazul cand este necesara a se corecta planeitatea pe
onele izolate, se aplica 2 straturi de hartie se ziar (al doilea strat se aplica dupa ce primul s-a
uscat).
Rosturile dintre fasiile de ziar care au o deschidere de 1-2mm se spacluiesc cu pasta de ipsos si se
netezesc cu hartie de slefuit dupa uscarea pastei, iar la cele cu deschiderea mai mare de 2mm se
ridica hartia de ziar si se lipeste din nou cu muchiile alaturate.
Portiunile ude dupa aplicarea hartiei de ziar au aparut asperitati, datorita unor granule de
nisp, stropi de mortar sau cocoloase de clei nedesfacute complet, se slefuiesc, avandu-se grija ca
praful rezultat se fie indepartat cu o bidinea curata si uscata.
Inainte de aplicarea tapetelor se verifica verticalitatea muchiilor peretilor la colturile camerelor
si se traseaza pe fiecare perete cu o sfoara unse cu creta sau cu pigmenti minerali, linii verticale de
reper, pentru lipirea corecta a fasiilor de tapet.
Aplicarea tapetului
Aplicarea tapetului se incepe prin taierea hartiei de tapet,din suluri, in fasii de lungime egala
cu inaltimea peretelui sau a portiunii de perete care se acopera cu tapet, indreptandu-se cu o
foarfeca lunga eventuale margini rupte.
Fasiile astfel pregatite se aseaza pa masa de lucru,in teancuri, cu fata nevopsita in sus.
Cleiul de faina se aplicape fasiile de tapet in modul urmator:
- se intinde cleiul de faine (cu o bidinea sau o pensula lata) pe o jumatate de lungimea fasiei, avand
grija ca pasta sa fie uniforma ca grosime, sa nu ramana locuri neacoperite si sa nu depaseasca
marginile, pentru a nu se murdari foile dedesubt; se unge de la mijloc spre margini;
- partea pe care s-a aplicat cleiul se indoaie apoi in doua, cu fata unsa spre interior, evitandu-se
suprapunerea peste jumatatea neunsa si formarea de cute;
- se ridica pe planseta partea pe care nu s-a aplicat inca cleiul si se procedeaza la fel si cu cealalta
jumatate din lungimea fasiei de tapet;
- se mai indoaie o data fasia de tapet, suprapunandu-se cele 2 jumatati deja indoite si se aseaza
timp de 5-10 min pe o suprafata curata si uscata pentru ca astfel cleiul de faina sa poate patrunde
in hartie.
128
 Dupa ce s-au pregatit 4 sau 5 fasii de tapet, ele se aplica pe perete, de pe scari duble.
Pentru tapetele grele (peste 200 grame/m2) este necesar sa se unga cu un strat de clei si suprafata
hartiei de ziar aplicata, in prealabil, pe perete. Tapetul se aplica dupa ce stratul de clei s-a zvantat,
astfel ca sa nu mai umuzeasca degetul, insa sa mai aiba suficienta putere de lipire.
Prima fisie de tapet se lipeste dupa una din cele doua linii verticale de reper trasate pe
acelasi perete, ca capatul potrivit pe linia orizontala de reper iar fisiile urmatoare de tapet se aplica
cu marginele suprapuse.
Daca coltul camerei nu este vertical, locul ramas intre linia verticala de reper si linia coltului
se completeaza prin croirea corespunzatoare a ultimei fisii de tapet.
In jurul strapungerilor prin suprafata tapetata (tevi de radiatoare , doze slectrici,etc.), tapetul
se taie dupa dimensiunile tevilor care il strapung sau ale golului, astfel ca sa se lipeasca exact pe
conturul tevii sau a golului decuparea pe masura golului se executa , dupa caz, inainte sau dupa
lipire tapetului. De asemenea, in cazul golurillor, acesta se mascheaza de capacele intrerupatoarelor
prizelor etc .
Aplicarea pe perte a fisiilor de tapet se executa de catre doi tapetari.Unul urcat pe o scara
dubla , dezdoaie o jumatate din fisia de tapet si ii potriveste capatul la linia orizontala pe reper ,
celalant tapetar dezdoaie si intinde de-a lungul linie verticale de reper sau a marginii verticale a
fisiei de tapet alaturate, celalanta jumatate a fisiei de tapet, aplicand-o pe pereta pana la nivelul
pardoselii. Apoi se netezeste tapetul cu ajutorul unei perii late, de sus in jos si de la mijlocul fisiei
inspre margini, pentru a se obtine o buna lipire prin eliminarea eventualelor bule de aer, dupa care
se sterg marginele fisiior cu o carpa moale , curata si uscata pentru inlaturarea eventualului exces
de ulei.
Dupa terminarea lipirii tapetului in intreaga camera , la partea superioara a peretilor se
aplica baghete de hatie sau material plastic, dupa linia orizontala de reper . Aplicarea baghetelor
se realizeaza prin lipire , in cazul baghetelor de hirtie pe pereti de beton, sau prin batere in tinte , in
cazul baghetelor de material plastic, pe pereti tencuiti sau pe pereti din elemente de beton celular
autoclavizat.
La intersectia cu pardoseala, se monteaza pervazul de lemn sau de material plastic, care se
aplica prin batere in cuie in pardoseala sau prin lipire cu adezivi de pardoseala si de perte (oeste
tapet) . daca este prevazut sa se monteze plinta , inainte de tapetare , in perete se monteaza dibluri,
locurilor lor sant marcate in cuie subtiri deoarece, acoperindu-se cu tapete, nu s-ar mai sto unde sa
se introduca suruburile de fixare a plintei.
Intretinerea tapetelor semilavabile se realizeaza prin stergere de praf cu perii sau cirpe moi,
curate si uscate.
Eventualele pete sau zone innegrite, in functie de natura si de marimea lor, se pot curata cu
guma de sters sau cu o cirpa moale umezita cu apa calda si sapun sau cu detergenti. Tapetul nu se
lasa umed, ci se stege cu o cârpa moale si uscata.
Tipuri de tapet la moda
Ultimele tendinte in designul de interior readuc in prim plan tapetul, destul de ocolit in anii
trecuti. Tapetul ofera o imagine mai dinamica, alternativa pentru suprafetele unicolore ale peretilor
zugraviti. Pe piata exista foarte multe tipuri de tapet din diverse materiale si cu diverse modele. Sunt
producatori care pot face tapet personalizat pe baza unei imagini cerute chiar de dumneavoastra.
De la modele geometrice sau florale pina la imprimeuri cu dungi sau suprafete puternic texturate,
129
tapetul are calitatea de a pune in valoare o incapere si de a corecta defecte de constructie. Nu
trebuie neglijata nici posibila combinatie intre tapet si zugraveala.
De exemplu, pentru o camera foarte inalta se zugraveste zona inferioara a peretilor si se
aplica tapet cu imprimeu in partea superioara. Pentru o proportie reusita, aceste doua zone nu
trebuie sa fie egale. Un truc pentru efectul invers, cel de inaltime, poate fi obtinut daca tapetul va fi
asezat la o distanta de 10-20 cm fata de limita cu plafonul.
Aceasta banda rezultata va fi zugravita in aceeasi nuanta cu tavanul. Pentru a da adincime
unei incaperi, puteti opta pentru tapet numai pe unul dintre pereti, avind grija ca fundalul acestuia sa
fie intr-un ton apropiat de cel al zugravelii.
Perete principal tapetat
Pentru camere mici trebuie un tapet cu imprimeuri la o scara redusa, in timp ce pentru camere
mari modelele largi sint de efect.
Stilul rustic mizeaza, in schimb, pe cât mai multe tipuri de imprimeuri, cele florale fiind
combinate cu cele in carouri sau dungi, dar intr-o singura gama cromatica.
Tapetul este ideal pentru acoperirea unor pereti care nu sunt tocmai netezi. Dar, asta nu
inseamna neaparat tapetarea tuturor peretilor. Este suficient sa îl puneti in valoare pe cel din dreptul
coltului de interes al incaperii. Nici nu e nevoie sa tapetati un perete intreg, fiind destul un straif in
dreptul patului, de exemplu. Cu adevarat indraznete sunt fasiile de tapet puse sub forma de dungi
orizontale.
Bordurile pentru tapet sunt fasii mai inguste sau mai late din tapet, disponibile intr-o gama
foarte variata de nuante si modele. Se pot folosi la imbinarea diferitelor modele de tapet, dar si la
intalnirea dintre pereti si tavane, sau se pot aplica fara tapet, pe peretii zugraviti pentru a elimina
monotonia.
Tipuri de imprimeuri pentru tapet
• Tapetul imprimat manual are un aspect mai special, dar este si mai scump, datorita calitatii finisarii
si procedeului special de realizare. Desenele sint taiate in planse de lemn si apoi, cu o solutie
speciala, sint imprimate manual pe hirtie groasa. Rezultatul este un relief delicat si culori naturale, a
caror intensitate nu se va estompa in timp.
• Tapetul imprimat mecanic este mult mai accesibil ca pret si se gaseste intr-o mare varietate.
Tapetul lavabil este acoperit cu un film subtire de plastic, ceea ce permite curatarea cu apa (fara
detergent). In aceeasi categorie intra si tapetul pe baza de vinil, tipul cel mai rezistent si mai usor
de intretinut.
• Tapetul textil da o imagine luxoasa oricarei incaperi. La acest tip de tapet sint folosite tesaturi
extrem de variate: matasuri, tafta, brocart etc. Un astfel de tapet este recomandat pentru spatiile
generoase, avind un aspect extrem de pretios.
• Fibrele naturale au o frumusete aparte. Simplitatea si naturaletea texturii le fac placute privirii si
usor de asortat cu orice culoare. Pentru fabricarea tapetului se folosesc rafia, inul, diferite ierburi
uscate (alge), pinza de sac etc. Se pot folosi pentru un singur perete sau pentru toata camera.
Mai puteti gasi in magazinele specializate si alte tipuri de materiale pe baza de fibra de sticla sau
chiar de lemn, dar la preturi ceva mai mari. In plus, acestea necesita si conditii speciale de montaj
si intretinere. Saptamana viitoare o sa va dam cateva sfaturi practice cu privirea la alegerea si
montarea tapetului in functie de camera careia ii este destinat si de tipul de material ales.

130
 ALEGEREA SI MONTAREA TAPETULUI
Alegerea si montarea tapetului in locuinta

Daca in camere exista grinzi, incercati sa le puneti in evidenta aplicand pe suprafata lor
tapet intr-o alta nuanta, derivata a culorii folosite in restul camarei, mai inchisa sau mai deschisa. In
incaperile dinspre nord nu este indicat sa folositi verdele, ci nuante calde: bej, galben, portocaliu etc.
Verdele este potrivit pentru camerele cu orientare spre vest. La fel ca in cazul unei zugraveli, culorile
deschise creeaza senzatia de spatiozitate si invers in cazul culorilor inchise.
In camerele copiilor sunt recomandate culorile vii, vesele, care sunt adecvate temperamentului
lor, in dormitorul bunicilor – nuante mai pale, iar in dormitorul matrimonial- un bleu odihnitor sau,
daca spatiul permite, rosu - este mai “greu”, dar extrem de elegant.
Efectul unei culori prea monotone poate fi diminuat aplicand fasii de tapet de alta culoare.
Daca vreti, intr-adevar, sa fiti in pas cu ultima tendinta a modei, aplicati tapet care imita zidaria rosie
(caramida netencuita) in holul de la intrare. Insa, un astfel de model este extrem de potrivit si in
balcon - mai ales cand este plin cu ghivece cu flori.
Trebuie sa stiti ca tapetul cu model floral este mai usor de asortat, cel din foite de metal sau
din rafie este mai delicat si mai greu de curatat: de aceea, este indicat sa nu il asezati in zone foarte
expuse. Tapetele din vinilin sunt cele mai recomandate pentru zonele cu trafic intens, cum ar fi
vestibulul sau bucataria.
Tapetul din fibre naturale are o textura foarte simpla, dar totodata foarte placuta ochiului.
Putem folosi cu succes tapete din fire de matase, de rafie sau ierburi uscate.
Tapetele din pluta sunt indicate in camera copiilor, mai ales pentru agatatul posterelor,
protejand astfel peretii. Totusi, sunt destul de perisabile. Totodata, trebuie sa fim atenti la faptul ca
fibrele naturale nu pot fi combinate intre ele.
Inainte de a cumpara intreaga rola de tapet, e bine sa luati o mostra mai mare. Prindeti-o
de peretele camerei si studiati-o atat in lumina naturala, cat si artificiala. Inainte de a cumpara,
masurati dimensiunile peretilor, de la tavan si pana la podea, si adaugati 100 mm la fiecare bucata
(rezervele de la tavan si pardoseala). In general, o rola are dimensiunile de 0,52x10 m. In medie,
pentru o camera ai carei pereti au inaltimea de 2,40 m veti avea nevoie de patru-cinci role de tapet,
in functie de modelul acestuia. De exemplu, daca este vorba despre cercuri, buchetele de flori etc.,
care trebuie sa formeze un intreg, pot sa intre mai multe role.
O data alegerea facuta, primul lucru pe care trebuie sa il faceti inainte de a aseza tapetul
este sa degresati suprafata peretelui si sa inlaturati straturile anterioare. Daca incaperile au fost
zugravite cu huma, trebuie sa inlaturati orice urma a acesteia, umeziti peretii cu o solutie de apa
calda si sapun si razuiti cu un spaclu lat. Acest lucru va asigura o suprafata pe care adezivul pentru
tapet se va distribui uniform. Daca nu razuiti peretii, este indicata verificarea straturilor de vopsea
pentru a se stabili daca are o rezistenta suficienta si nu se exfoliaza. Daca peretii sunt in stare
foarte proasta, este recomandat sa ii acoperiti cu o folie speciala care sa le dea uniformitate in
culoare textura. Astfel, aveti garantia ca tapetul se va lipi mai bine. Cel mai indicat este sa taiati, de
la inceput, tapetul pentru un perete intreg sau pentru o camera. Ca sa fie mai usor, numerotati pe
spate, cu un marker, fiecare bucata, in ordinea in care va fi lipita.
In general, fisiile de tapet se asaza pe suprafata peretelui incepand cu coltul camerei, urmarind
continuitatea intre elementele modelului. Imprimeurile florale sunt mai usor de potrivit decat cele
131
geometrice.
Daca doriti un tapet cu un model mai mare, este bine sa centrati fisia de tapet in dreptul
elementului cel mai important din camera (de exemplu, semineul) si sa porniti din aceasta zona
asezarea tapetului.
Pentru o buna fixare a fisiilor de tapet, este bine sa masurati si sa desenati pe perete linii
directoare, care vor ajuta sa nu aveti deviatii de unghi fata de verticala. Operatiunea de lipire a
tapetului se face de cel putin doua persoane. Golurile pentru prize si intrerupatoare se decupeaza
dupa lipirea si uscarea tapetului. Este indicat sa montati intrerupatorul ulterior, pentru o suprapunere
perfecta a acestei piese peste decupajul creat.
Pregatiti si un rulou, ca sa neteziti bine tapetul dupa lipire. Atunci cand marginea tapetului nu
s-a lipit bine, desprindeti usor cu lama unui cutit, aplicati solutie cu un betisor cu vata la virf si apoi
neteziti cu ruloul sau cu o cirpa uscata (u neteziti daca tapetul are model in relief).
De obicei, bulele de aer formate sub tapet se resorb dupa uscarea solutiei de lipit. În cazul in
care acestea persista, taiati chiar in mijloc cu un cutit foarte ascutit sau cu un cutter, aplicati solutie
de lipit si neteziti bine.

VERIFICARI PE FAZE DE LUCRU LA TAPETE

Calitatea lucrarilor de tapetare se controleaza prin verificarea modului in care s-a respectat
tehnologia de executie,privind pregatirea si amorsarea suprafetelor si aplicarea hirtiei de ziar intr-
un strat sau doua straturi,peste care s-a fixat tapetul,precum si prin verificarea aspectului fisiilor de
tapet care trebuie sa aiba absolut aceiasi culoare si nuanta.
La finisarea suprafetelor trebuie sa se urmareasca ca lipirea tapetelor sa fie realizata uniform
pe intreaga suprafata a fiecarei fisii in parte, fara sa existe portiuni neaderente , umflaturi (pungi de
aer), cute sau neregulatati specific, cauzate de pregatirea necorespunzatoare a stratului-suport.
Fisiile de tapet trebuie sa fie, de asemenea, dispuse vertical, neadmitindu-se nici un fel de
abatere de la verticalitate.
La suprapunerea fisiilor pe verticala trebuie respectata regula ca muchia fisiei de deasupra
sa fie orientate spre fereastra, ca sa nu creze umbre pe peretele respective.
Aceasta conditie nu este aplicata la pereti parareli cu cei pe care se afla ferestrele : aici
fisiile se suprapun in orice fel cu conditia ca sa se respecte pe tot peretele un acelasi sens de
suprapunere.
In cea ce priveste tapetele timp T.R. (tapete in relief), acestea se aplica cu marginele cap
la cap, intrucat datorita modelelor in relief in care se fabrica, ele nu se pot monta cu marginele
suprapuse.
La suprapunele de fasii, potrivirea desenului celor doua fasii vecine trebuie facuta cat mai
exact: in puncte isolate admitandu-se o nepotrivire de maximum 1 mm .
La lipirea cap la cap fisiile trebuie sa fie perfect potrivite, astfel ca linia de demarcatie sa nu
pota fi observata decat pana la cel mult 2 metrii distanţă.
La muchile intrande sau iesinde ale peretilor incaperi , rosturile vertical dintre fisii trebuie sa
fie realizate chiar pe muchia respectivă.
Racordarea tapetului cu planul tavanului trebuie sa fie realizata pe o linie dreapta de alta
culoare si care la examenul visual sa apara ca perfect omogena, continua si orizontala si de aceiasi
latime pe toata lungimea ei
132
 Tapet cu motive florale

Masa de lucru pentru tapetărie

Trasarea fâşiilor de ptapet pe perete

Verificarea verticalităţii cu firul cu plumb

Numerotarea fâşiilor pe pereţi

Pregătirea fâşiilor pentru ungere cu adeziv

133
 Ungerea cu adeziv a fâşiilor

Lipirea fâşiilor verticale de tapet

Presarea tapetului cu rola

134
 MODULUL 15
EFECTUAREA LUCRĂRILOR DE IPSOSĂRII

Modulul descrie tehnologia de pregătire a materialelor pentru lucrări de ipsosării, explică

modul de realizare a gleturilor din ipsos şi modul de realizare şi montare a profilurilor şi pieselor din
ipsos.

Pregătirea materialelor pentru lucrări de ipsosării

Aprovizionarea locului de munca cu materiale în cantitatea şi de calitatea cerute pentru
lucrările de ipsosării, conform documentaţiei tehnice;
Prepararea materialelor pentru lucrările de ipsosării;
Amenajarea locului de muncă pentru lucrări de ipsosărie.

Realizarea de gleturi de ipsos

Pregătirea suportului în vederea aplicării gletului de ipsos;
Aplicarea gletului de ipsos, preparat conform reţetelor;
Verificarea calitatii gletului, conform cu normativele în vigoare.

Realizarea de profiluri şi piese trase din ipsos

Pregătirea suportului în vederea realizării profilelor şi pieselor trase din ipsos.
Trasarea poziţiei profilurilor trase;
Tragerea profilurilor din ipsos cu şablonu;
Executarea de piese prefabricate din ipsos;
Verificarea calitatii profilurilor din ipsos şi a pieselor prefabricate.

Montarea de piese prefabricate din ipsos

Pregătirea suprafeţelor pentru montarea pieselor prefabricate din ipsos;
Montarea pieselor prefabricate din ipsos;
Verificarea calitatii montării pieselor prefabricate din ipsos.

Lucrările de ipsosării cuprind:

- pregătirea suportului
- aplicarea gletului
- finisarea gletului
- executarea profilurilor din ipsos trase cu şablonul :
- pregătirea suprafeţelor (verificarea rezistentei stratului suport, îndepărtarea zonelor
afectate, repararea zonelor afectate, amorsarea suprafeţelor), trasarea, tragerea profilului (aplicarea
materialului), finisarea profilului
- executarea pieselor prefabricate din ipsos :
- pregătirea tiparelor, pregătirea materialelor, turnarea pieselor, finisarea pieselor
- montarea pieselor din ipsos : - pregătirea suportului, montarea dispozitivelor de prindere,
aplicarea adezivului, finisarea montării,

135
Tipuri de piese prefabricate din ipsos : baghete, rozete, plafoniere etc.

Lista de materiale
- hârtie abraziva
- ipsos
- var
- apa
- aracet
- întârzietor de priza
- rabiţ
- accesorii metalice, şabloane, tipare
- masa de lucru
- metru, dreptar, nivele cu bula, fir cu Pb
- găleţi, mistrie, cancioc, bidinele, şpaclu, perii, pensule gletiere

Criterii de amenajare a locului de munca

- cai de acces
- front de lucru degajat
- aprovizionarea ritmica cu materiale, unelte si scule
- siguranţa la locul de munca

Cunoştinţele se refera la :
- pregătirea suportului
- prepararea materialelor
- respectarea dozajelor
- omogenizare
- aplicarea materialului
- verificarea calităţii lucrărilor

In timpul executiei se va avea in vedere:

- criteriile care stau la baza amenajării locului de munca pentru lucrări de ipsosărie (materiale, unelte
şi scule, tipare, şabloane)
- prepararea materialelor pentru lucrări de ipsosărie
- aplicarea gletului si verificarea calităţii gletului
- realizarea profilurilor din ipsos trase cu şablonul
realizarea si montarea pieselor prefabricate din ipsos etc

MATERIALE FOLOSITE LA LUCRARILE DE IPSOSĂRIE

IPSOSUL pentru fabricarea ipsosulUI se foloseste roca numita ghips, formata din sulfat de
calciu dihidratat care la o incalzire treptata la temperaturi care din ce in ce mai ridicate (95-120C)
pierde trei sferturi din apa de cristalizare si se transforma in sulfat de calciu semihidratat component
principal al ipsosului.
136
 Materia prima sufera urmatoarele operati: macinarea fina a ipsosului incalzirea pana la
300grade C., in cazane prevazute cu agitare mecanice spre a realiza o deshidratare uniforma a
produsului macinat.
In raport cu culoarea timpul de priza, de macinare, rezistentele si puritatea ipsosului de
constructisi cel de modelat se livreaza in trei calitati.
Ipsosul de constructi de calitatera I este folosit singur sau amestecat cu var ; la prepararea
mortarelor pentru tencueli si pastelor pentru glet
Ipsosul de constructi de calitatea II –a se intrebuinteaza singur sau amestecat cu var
Ipsosul de constructi de calitatea a-III-a poate fi folosit la piese prefabricate care nu au de
suportat sarcini in constructie sau conditi de umiditate variabile
Cantitatea de apa necesara prepararii unei paste bune de prelucrat este de 50-60% din
greutatea ipsosului .
Ipsosul find sensibil la umiditate, nu se intrebuinteaza la exterior si in incaperi umede. Saci de
ipsos se pastreaza in magazi curate si ferite de umezeala si se transporta in mijloace de transport
acoperite, ipsosul trebuie ferit de ploaie, zapada sau umezeala

PROPRIETATI FIZICE
- greutate specifica
- densitatea
- porozitatea
- absorbtia de apa
- higroscopicitate

CLASIFICAREA LUCRARILOR IPSOSERII

- tencuelile de calitate superioara cu mortar de ipsos aplicata in straturi pe suprafete plane
sau curbe de beton decaramidasau rabit.
- gleturi de ipsos pe pereti si tavane pe suprafete plane si curbe.
- profiluri de ipsos executate cu ajutorul sabloanelor
- modele pentru turnarea pieselor decorative din ipsos
- piese decorative din ipsos turnate in tipare de ipsossau clei realizate de sculpturi.
- piese decorative prtefabricate din praf de piatra si ciment turnate in tipare

DEFINITIA SI SCOPUL LUCRARILOR DE IPSOSERIE

Prin lucrari de ipsoserie se inteleg acele lucrari de finisaje in constructii la care materialul de
baza este ipsosul, iar ipsosarul este muncitorul calificat care executa pe santierele de constructii si
in alteliere de specialitate lucrarilor corespunzatoare meseriei si pregatirii sale.
SCOPUL LUCRARILOR DE IPSOSERIE
Lucrările de ipsoserii se executa in interiorul cladirilor cu scopul:
- de a proteja materialele din care sunt executate zidurile, tavanele peretii despartitori si alte
elemente de constructie.
- de a crea suprafete netede, pentru a usura intretinerea si a asigura conditii igienice.
- de a acoperi toate neregularitatile peretilor, stalpilor si tavanelor si a le da o forma elastica.
- de a decora suprafata peretilor, stalpilor si tavanelor in vederea obtinerii unui efect estetic
137
al incaperilor.
FACTORII CARE DETERMINA CALITATE LUCRARILOR DE IPSOSERIE
Calitatea lucrarilor de ipsoserie si aspectul lor sunt determinate in cea mai mare parte de,
procesul tehnologic, pregatirea suprafetelor suport, materiale si unelte corespunzatoare si calificarea
muncitorilor ipsosari.
Stabilirea procesului tehnologic este o conditie esentiala pentru realizarea unei lucrari de
ipsoserie de calitate. Procesul tehnologic se stabileste tinand seama de felul lucrarilor de felul
suprafetei - suport care se finiseaza si de materialele si uneltele folosite. Odata fixat procesul
tehnologic trbuie respectat pe toata durada lucrari. Pregatirea suprafetelor - suport constitue o faza
importanta de care depinde in mare masura realizarea unor finisaje de calitate superioara. Materialele
componente ale mortarelor si pastelor folosite sunt garantate prin certificate de calitate de catre
fabricile producatoare, iar proprietatile si caracteristicilor lor trebuie sa corespunda prescriptiilor
oficiale. Folosirea unor unelte corespunzatoare, de buna calitate si bine intretinere, constitue de
asemenea, o conditia esentiala pentru realizarea unor lucrari de ipsoserie de calitate
Meseriile din industria constructiilor si mai ales in specialitatea de ipsosar in care toate operatiile
procesului tehnologic se executa manual calitatea lucrului depinde de priceperea, experienta
muncitotorilor respective. Prin executia ingrijita a tencuielilor de ipsos gletuite si respectarea planietatii
suprafetelor corectitudinea liniilor drepte si curbe a muchiilor precum si a formelor geometrice indicate
in proiect se obtine intrtinere frumoasa si placuta care satisfac cerintele estetice.
TEHNOLOGIA LUCRARILOR DE IPSOSERIE
La lucrarile de ipsosari se foloseste diferite procese corespunzatoare suprafetelor – suport care
se finiseaza, a mortarelor si pastelor intrebuintate a procesului tegnologic adaptat si a conditiilor de
lucru existent.

CONDITII PRELIMINARE PENTRU EXECUTARE LUCRARILOR DE IPSOSERIE

1.STADIUL CONSTRUCTIEI
Lucrarile de ipsoserii se incep dupa ce s-au terminat lucrarile de constructii si de instalatii
propriu-zise, ramanand de executate doar celor care nu pot degrada straturile de tencuiala, gletul,
profilurile decorative, scafele etc.
Starea suprafetelor - suport care urmeaza sa fie finisate trebuie sa asigure posipilitatea
inceperii lucrarii respective, usile si ferestrele sa fie montate, iar defectele constante la diverse
instalatii trebuie remediate.
2. PREGATIREA SUPRAFETELOR –SUPORT
Suprafetele care urmeaza sa fie acoperite de catre ipsosar sau diverse mortare sau paste
trebuie sa fie cat mai rigide, plane, curate si rugoase .

EXECUTAREA GLETULUI DE IPSOS

Gletul de ipsos se aplica pe suprafete grunduite si driscuite executate cu mortarul de ciment
cu var sau de ipsos.
Cand gletul se aplica pe un grund de mortar din ciment cu var, in pasta de ipsos se introduce
o cantiate de lapte de var in vederea obtinerii unei aderente bune intre cele doua straturi. Totodata
varul intarzie inceputul prizei ipsosului si reduce coeficientul de dilatare la uscare.
Daca grundul este uscat, inainte de aplicarea gletului se uda pentru ca sa nu absoarba apa
138
si sa contribue asfel la micsorarea plasticitatii acestuia, ingreunind operatiile de prelucrare si slabind
rezistenta stratului de glet si aderenta luui de suprafata-suport.

EXECUTAREA GLETULUI DE IPSOS PE SUPRAFETE PLANE.

La executarea lucrarilor obisnuite de glet pe pereti si tavane ,muchia de racordareo data cu
gletul, fie printr-o scafa fie in unghi drept.
Cand gletul se aplica la incaperi la care se va cere realizarea unui finisaj deosebit, atunci
racordarea tavanului cu pereti se poate executa, dupa prevederile arhitecturale, in unghi drept, cu
scafa, cu nut sau cu profiluri din ipsos. In acest caz se executa in primul rand racordarea respective
si dupa aceea se aplica gletul, avand ca repere de planeitate marginea elementelor racordarii atat
cat si la tavane si pereti. Aceste repere constitue dupa executia fasiilor marginale pentru nivelarea
gletului.
Prin executarea gletului de ipsos se pot folosi doua metode tehnologice de prelucrare si
finisare a pastei de ipsos si anume:
- intinderea si netezirea cu gletul metalic in incaperi ale cladirilor de locuit, industriale peste
care in general, se aplica o pelicula de vopsea intinderea cu mahalaua de lemn, netezirea facanduse
cu dreptarul cu sina metalica si gletul metalic, prevazute cu finisaje pretentioase pentru care se va
cere o planeitate rigurasa a tavanelor si peretilor. Criteriul pentru alegerea unei destinatii sau altei
din aceasta metoda este in functie de importanta lucrarii, de destinatie incaperilor si de volumul de
lucrari.

EXECUTAREA GLETULUI CU GLET METALIC .

Pasta de ipsos sau ipsosul cu var se aplica cu ajutorul gletului metalic in felul urmator: se pune
o cantitate de pasta de glet si incepand de la un colt al incaperii se intinde pe tavan sau pe pereti
apasand cu o muchie pe suprafata grunduita, astfel ca sa acopere toate neregularitatile acestuia.
Aplicarea se executa in fasii care se suprapun pe o latime de 2-3 centimetri sip e portiuni pana la 1
metru patrat, pentru ca sa poata netezi inainte de intarirea pastei aplicate. Netezirea se realizeaza
cu acelasi glet imediat dupa aplicarea pastei. Gletul se tine cu aproape perpendicular pe suprafata
care se prelucreaza, manevrandu-se inainta si chiar diagonal, daca sete cazul. Pe fiecare portiune
trbuie se se lucreze repede, pana ce pasta de glet nu-si pierde plasticitatea. Grosimea stratului de
glet, de 1-3 milimetri se obtine prin doua-trei aplicari si nivelari ale pastei. Suprafata obtinuta trebuie
sa fie perfect neteda la pipait,eventualele asperitati se curate la slefuit.
Recomandarile cu portiuni executate anterior se curata cu muchia gletului sau cu ticlingul
lung, si prin slefuire, pana cand nu se mai simpte nici o asperitatela frecarea cu dosul palmei. Dupa
executarea unei fasii intregi se scoate cu o tesla sau cu o dalta repede lemnul, care apoi se umple
cu pasta de ipsos nivelandu-se cu grija cu drisca metalica. Marginea fasiilor executate nu sunt
lasate asa cum rezulta dupa aplicarea pastei, in forma neregulata, in vederea obtinerii unei adeziuni
cu pasta de glet de ipsos .

EXECUTAREA SI PRELUCRAREA GLETULUI .

Dupa executarea fasiilor si stalpilor de ghidare se aplica, incepand de la un colt al incaperii,
pasta ipsos pentru gletuirea tavanului ,iar dupa terminarea acestei operatii se trece la gletuirea
peretilor. Pasta de ipsos se aplica intre doua fasii sau stalpilor de ghidare prin presare, cu ajutorul
139
mahalalei - masa de lemn, cu muchia careia se face o priza metalica. Se incepe de la un colt al
tavanului sau de jos in sus de pe schela, de la un colt al peretelui. Nivelarea propriu zisa se executa
imediat dupa aplicarea cu drepatrul cu sina metalica marginile alunecand pa ghidajele respective
din ipsos. Pasta se aplica in trei straturi, iar nivelarea se executa trecand cel putin de trei –patru ori
cu dreptarul intr-o directie pana ce mortarul nu-si pierde plasticitatea.

CALITATEA LUCRARILOR DE GLET DE IPSOS

Verificarea planeitatii: suprafata gletuita trebuie sa fie neteda la pipait, fara asperitati, zgrieturi
sau ciupituri si fara se se observe liniile de innadire ale suprafetelor lucrate la intervale diferite.
Planeitatea suprafetei gletuita se verifica obisnuit cu dreptarul metalic, muchiile nu trebuie sa prezinte
curburi sau franturi, iar profilul lor trebuie sa corespunda proectului de executie. Pentru efectuarea
unei verificari minutioase a planeitatii se foloseste lumina unui bec electric, preferabil fluosforecent,
care, apropiindu-se de suprafata gletuita pune in evidenta cele mai mici denivelari.

DEFECTELE LUCRARILOR DE IPSOSERII

Defectele care apar la lucrarile de ipsoseriise datoreaza in general urmatoarelor cauze:
-executarii defectuase a suprafetei suport ;
-pregatirea necorespunzatoare a suprafetei suport ;
-folosirea unor materiale mortare sau pase necorespuzatoare;
-folosirea unor unelte, dispozitive, sabloane sau tipare necorespuzatoare ;
-executiei defectuase a lucrarilor propri-zise de ipsoserie
-defectiuni de organizarte si de executie a unor lucrari de constructii si instalatii.

CLASIFICAREA SI DEFINITIILE LUCRARILOR DECORATIVE DIN IPSOS

Cele mai uzuale modele de ipsos care se confectioneaza in atelierele de prefabricate sunt:
rozetele simple sau ornamentate, butonii, baghetele, braurile frizele, denticolii, plafonierele, balustrii
si capitalele.
Rozetele au, in general, forma rotunda si se aplica, pe suprafata diferitelor elemente de
constructie pentru a le decora, amintind prin dispozitia compozitionala a formei si a ornamentatiei,
aspectul trandafirului.
Butonii sunt piese de dimensiuni mici, simpli sau ornamentati de forma rotunda, patrata,
rombica, hexagonala etc. Se folosesc sub forma de completari la diverse ansambluri ornamentale,
realizand efecte decorative cu aspect placut.
Baghetele sunt piese cu sectiune mica rectilinii sau curbe, simple sau ornamentale, care
servesc, in general, la incadrarea unui camp de pe suprafata tavanului sau peretilor realizand
prin modul de aplicare si efecte formelor rezultate din ansamblarea lor, motive ornamentale, care
contribuie la decorarea suprafetelor respective sau punerea in evidenta a anumitor panouri cu
picture sau ornamente de valoare.

RECEPTIA CALITATIVA A LUCRARILOR DIN IPSOS

LA RECEPTIA CALITATIVA A LUCRARILOR SE VERIFICA :

140
-corespondenta intre prevederile proiectului si modelul de prelucare sau decorare a suprafetei;
-aspectul tencuielilor gletuite si ornamentale, care trebuie sa fie uniform pe toata suprafata lor;
-abaterile de la planeitate, orizontalitate si verticalitate a tencuielilor gletuite si muchiilor;
-grosimea medie a gletului, care trbuie sa fie de 1-3 centimetri in general si numai pe portiunile
mici si izolate se admit grosime de 3,5 centimetri.

ASPECTUL SUPRAFETELOR
Suprafetele tencuite si gletuite precum si cele ale profilelor si pieselor decorative nu trebuie
sa przinte umflaturi, inpuscaturi, fisuri, stirbituri, lovituri, lipsuri, asperitati, besicisi zgarieturi.
Verificarea se face visual si prin plimbarea palmei pe suprafata gletuita , cu ajutorul lampii
electrice asezate in apropierea suprafetei care se verifica.

REPARAREA DEFECTELOR A LUCRARILOR DE IPSOSERIE

Inainte de a se proceda la repararea defectelor aparute pe suprafetele gletuite se concentreaza
cauzele care au produs defectelor respective. Cand defectele sunt produse din cauza altor lucrari
executate necorespunzator (jgheaburi,burlane sau instalatii sanitare), se iau masuri pentru eliminarea
acestor cause si apoi se repara defectele aparute pe tencuiala (pete, fisuri, coscoviri etc.).
Defectele de finisare a lucrarilor de ipsosare (abateri de la orizomtala sau verticala,
neregularitati, completari etc.), se remediaza prin completarea lor, de ipsosari cu o calificare
superioara.
Profilurile si piesele decorative executate defectuos sau degradate se repara prin completarea
lor sau, unde este cazul, se desfac si se refac. Portiunile de tencuieli coscovite, constatate prin
sunetul a gol produs prin ciocanire cu degetul sau cu coada mistriei, se desfac iar locul se curate
bine de mortarul vechi cu peria de sarma. Daca suprafata-suporteste prea neteda se ciopleste cu
ciocanul sau se inaspreste cu o dalta.
Crapaturile in tencuiala se desfac pe toata grosimea stratului de mortar sip e o latime de 3-5
cm. Se cerceteaza prin ciocanire si se indeparteaza tencuiala desprinsa de langa crapaturi. Locurile
unde apar impuscaturile de var se curate bine de granulele de var nestins. Daca impuscatuirle sunt
prea dese se recomanda ca, dupa curatarea locurilor respective de granule de var, sa se desfaca
glet de ipsos si sa se reface pe intreaga suprafata. Dupa efecuarea operatiilor aratate mai inainte si
dupa pregatirea suprafetelor-suport locurile care urmeaza a fi reparate se curate de praf si se uda
bine cu apa inainte de aplicarea mortarului. Mortarul se aplica in straturi ,ca si tencuiala noua,fiecare
strat aplicandu-se dupa uscarea stratului precedent. Mortarul pentru grund,folosit la reparatii, trebuie
sa fie preparat cu acelasi liant si cu acelasi dozaj ca si cel folosit pentru tencuiala veche. Gletul
trebuie astfel prelucrat incat reparatia facuta sa nu apara vizibila, racordarea facundu-se in cele mai
bune conditii tehnice.

TIPARE PENTRU PREFABRICAREA PIESELOR DECORATIVE

Pentru prefabricare pieselor decorative din ipsos se folosesc doua feluri de tipare:
-tipare de ipsos
-tipare de clei
Ele se confectioneaza in general, dupa un model existent sau dupa un model de ipsos
executat dupa plan.
141
TIPARE DE IPSOS
Aceste tipare se folosesc in special pentru executarea pieselor din ipsos cu fete drepte (lise)
sau cu ornamente simple cu adancituri mici.
Materialul din care se confectioneaza este pasta de ipsos fara nici o armatura pentru cele
mici si cu armatura de canepa pentru cele mijlocii. Pentru marirea rezistentei tiparelor acestea se
pot arma cu trestie sau cu sarma zincata. In cazul tiparelor de dimensiuni mari sau la care secere
o rezistenta deosebita, se folosesc ca armatura bare de otel-beton si plasa de rabit din sarma
zincata.
Tiparul se compune din doua parti principale, si anume: pereti si capacul sau baza tiparului.
Pentru confectionarea se unge conturul modelului cu o solutie de sterina in petrol, dupa care se
toarna tiparul acestiua din bucati, numite pe santier sticluri, ca sa poata fi usor demontat dupa
turnarea piesei pentru ca marginile pertilor sa fie netede la turnare se foloseste un cofraj mobil din
scandura sau tabla, asezat la circa 6-7 cm de model, care se unge, de asemenea, cu soluti de
sterina.
Dupa turnare si prelucrareasticlul ramane pe loc, se ung capetele cu solutia de steraina in
petrol,dupa care se toarna sticlul urmator efectuandu-se aceleasi opreratii ca si la turnarea primului.
In dreptul se formeaza cepuri la sticlul turnat in continuare. In mod asemanator se toarna si restul
sticlurlor, inchizand astfel conturul modelului.
Pentru piese rotunde conturul se realizeaza din trei sticluri, iar pentru cele poligonale, dupa
numarul de laturi ale modelului
Fetele de sus ale sticlurilor se netezesc astfel ca nivelul lor sa se afle intr-un acelas plan.
Dupa executareea sticlurilor peretilor se unge cu solutie de steraina in petrol, fara a lasa
urme de pensula, atat fata modeluli cat si fata de sus a sticlurilor, inclusiv gaurile lor. Pasta de
ipsos se toarna in grosime de 3-4 cm folosind eventual pe margini un cofraj pentru obtinerea unui
contur drept cu forme regulate. Suprafata capacului se netezeste cu dreptarul. Capacul astfel turnat
formeaza tiparul de baza pe care sa imprimat toata ornamentatia modelului, iar pe contur se imprima
suprafata sticlurilor peretilor.
Pentru usurarea montari se procedeaza suplimentar si la o insemnare potrivita a pratilor
componente.
Dupa intarirea pastei de ipsos se desprind de pe model piesele care compun timarul cu multa
atentie pentru a nu se degrada. In primul rand se desprinde capacul si apoi fiecare sticlul de pe
perete in parte.
Pentru verificarea si finisarea tiparului se procedeaza la o ansamblare preabila pe masa de
lucru a partilor componete. Se aseaza pe masa capacul cu partea imprimata in sus, iar pe conturul
lui se imbuca sticlurile peretilor. Eventualele defecte se remediaza prin completatrea pastei de ipsos
a partilor lipsa su prin razuirea sau slefuirea asperitatilor.
Dupa finisarea se aplica pe fata tiparului si pe suprafetelor de imbinare ale partilor componente
3-4 straturi de compozitie de selac.
Inainte de turnarea piesei tiparul se unge cu o solutie de stearina in petrol avand grija sa
nu ramana urme de pensule. La executarea tiparelor dreptunghiulare se va avea in vedere ca la
ansamblarea pieselor componente muchile de imbinare sprre interiorul tiparului sa fie tesite la 45
grade pentru a se evita degradarile in timpul incherilo sau desafcerile tiparului .
Intrebuintandu-le rational tiparele de ipsos pot fi folosite la turnarea peste 100 de piese.
142
TIPARE DE CLEI
Pentru piese cu ornamentati adanci si cu forme complicate se folosesc tipare de clei in cofraje
de ipsos. Cand tiparul este usor de manipulat si ornamentaia modelului permite atunci cofrajul se
executa dintr-o singura bucata. In mod obisnuit tiparele sunt grele iar modele cu ornamentati pe
doua sau trei fete care obliga la confecionarea mai multor sticluri.
Cofrajele din sticluri se asambleaza in mod asemanator ca si cele din ipsos prin imbucare cu
gauri si cepuri rigidizinduse prin prinderea cu scoabe. Tiparul de clei se toarna in cofraj de ipsos,
in tipar se toarna pasta de ipsos armata cu canepa sau sarma zincata sau cu bare de otel-beton si
panza de rabit din sarma zincata.

Confectionarea cofrajului de ipsos

Cofrajele acopera complet modelul si se executa astfel:
-se fixeaza pe masa de lucru modelul dupa care urmeaza sa se confectioneze piesele indicate in
proiect;
-se unge modelul cu o solutie de stearina in petrol;
-se acopera cu hartie;
-se framanta dupa nevoie o cantitate de pmant sau de argila galbena curatata de impuritati prelucrata
sub forma de calupuri;
-se taie cu sarma din calupurile din pamant bucati de 1-2 cm grosime care se aplica pe hartia care
acopera modelul netezandule cu mana pentru a uniformiza suprafata de pamant;
-se fixeaza la partea cea mai de sus a modelului o bucata cilindrica de pamant care va tranversa
cofrajul de ipsos formand astfel un orificiu pe iunde urmeaza sa se toarne cleiul;
-peste pamantul netezit se toarna pasta de ipsos armata cu canepa acoperind medelul ca un capac
sau turnate pe portiuni;
-dupa intarirea ipsosului se imseamna pe ,masa conturul cofrajului;
-se scoate cofrajul impreuna cu pamantul care se indeparteaza curatand bine cofrajul si suprafata
modelului.

Turnarea tiparului de clei

Dupa curatarea capacului si modelului de pamant si indepartarea hartiei se procedeaza la
turnarea tiparului de clei.
Cleiul folosit este cel de oase care se ea in cantitate necesara pt confectionarea tiparului.
Placile de clei se introduc in apa pentru a se inmuia. Dupa o jumatate de ora placile se scot din
apa si se aseaza pe o masa unde ramn sa se zvante timp de doua ore dupa care se introduc in
cazanul de topit clei cu pereti dubli. Prin incalzirea cleiului se topeste si incepe sa fiarba. Se lasa sa
fiarba timp de doua trei ore amestecand continu cu o lopatica de lemn. Se obtine o pasta de clei
vascoasa de consistenta smantanei. Daca consistenta este mai mare se adauga in cantitati mici
apa ferbinte;

Operatiunile pregatitoare pentru turnarea cleiului sunt urmatoarele:

-se aplica cu pensula in interiorul cofrajului de ipsos 2-3 straturi de compozitie de selac in intervalele
in care se tine seama timpul de uscare a fiecarui strat;
-dupa uscarea ultimuli strat de selac se unge cofrajul cu solutie de stearina presarand pe partea
143
unsa pudra de talc;
-se aplica peste model cofrajul de ipsos tinand seama de linia conturului care s-a insemnat pe masa,
la desfacerea lui, dupa turnare sticlurile se consolideaza intre ele cu scoabe mici, asezand totodata
pe cofraj si lateral greutati care sa impedice o eventuala desfacere sau deplasarea acestiua in
timpul turnari cleiului;
Cleiul topit se toarna cu ajutorul unei palni unsa in interior cu o solutie de stearina, pentru
realizarea unei scurgeri usoare a cleiului, care se introduce in orificiul special lasat la partea cea
mai de sus a cofrajului. Cleiul se toarna fara intrerupere in suvite subtire pentru a se evita formarea
bulelor de aer si pentru care sa patrunda in toate adanciturile. Umplerea are loc dupa ce cleiul se
ridica in palnie si nu mai are tendinta de coborare .
Cand cleiul incepe sa se scurga prin gaurile de aerisire acestea se astupa cu pamant.

Desfacerea cofrajului si finisarea tiparului de clei

Dupa 10-15 ore de la turnarea cleiului cupris intre model si cofraj in locul pamantului se
intareste intrun strat continu avanbd elasticitatea cauciucului.
Operatiunile de desfacerea a cofrajului si finisarea tiparului sunt urmatoarele:
-se desfac scoabele si se inlatura greutatile si punctele de ipsos pentru fixare cofrajului dupa care
se desfac cu grija si cofrajul care se desprinde de tiparul de clei;
-se presoara in cofrajul desfacut pudrade talc;
-se desprinde tiparul de clei de pe model incepand de laun capat ;
-se aplica tiparul de clei exact pe locul sau din cofraj ;
-se ansambleaza din nou cofdrajul din sticlul se rostorana cu cavitatea in sus, tot astfel se toarna si
cofrajul alcatuit dintro bucata ;
-tiparul de clei astfel asezat se trateaza cu o solutie calda de alaun de potasiu cu o concentratie de
2-3% aplicata intr-un strat subtire cu o pensula fina.
Solutia fiind calda la trecerea usoara a pensulei peste suprafata tiparului de clei eventualele
asperitati rezultate in timpul desprinderi stratului de clei de pe model se niveleaza si suprafata se
degreseaza imprimandui totodata o rezistenta mai mare

MODUL DE EXECUTIE A PROFILULUI DIN IPSOS TRAS CU SABLONUL

Elementele decorative care se prezinta sub forma de profiluri, se executa cu dispozitive
confectionate dupa detaliile indicate in proiect, numite sabloane sau se executa in ateliere si se
monteaza pe santier.
Profilurile se trag dupa lini drepte sau lini curbe, unele incaperi ale cladirilor administrative
(sali de spectacol, muzee, restaurante) se finiseaza intr-un mod mai special cu aspect decorativ
corespunzator scopul pentru care au fost concepute.
Pentru realizarea acestui finisaj, se executa pe pereti sau pe tavane detali care au si valoare
artistica si fonoizolatie.
Sabloanele si ghidajele pentru tras profiluri, in categoria sabloanelor pot fi considerate si
drepatrele de colt din lemn sau metalice cu ajutorul carora se netezesc muchiile intrande sau esinde
a peretilor precum si drisca profilata cu care se obtin scafe rotunde .
Confectionarea sabloanelor se face dintr-o scandura de baza si o scandura fixata
perpendiculara pe prima taiata dupa conturul profilului ce urmeazaa fi tras.
144
 In cazul sabloanelor cu dimensiune mare se fixeaza sipci de intarire si contra fisa.
Scandura de baza numita si seminic serveste pentru alunecarea sablonului pe riglele sau
dreptarele deghidare fiata pe perete, scandura fiind prevazuta cu doua speci de alunecare pentru o
buna rigiditate este necesar ca lungimea saniei sa fie o data si jumatate decat scandura cu profil.

CONFECTIONAREA GHIDAJELOR
Dispozitivele pentru ghidaje se confectioneaza din rigle de brad.
Fixarea ghidajelor pe pereti sau pe tavane se face cu scoabe cu ipsos sau dispozitive speciale.
Pentru montarea ghidajelor ce se procedeaza in felul urmator:
- se identifica pozitia profilului dupa indicatile din plan
- se potriveste sablonul la pozitia respectiva dupa care se monteaza prin punctare cu creionul
pozitia dreptarelor de ghidare
- se verifica nivelul punctelor in raport cu vagrisul, vagrisul incaperi cu ajutorul furtunului de nivel
- dupa verificarea intre puncte se traseaza o linie dreapta cu ajutorul sfori cu pigment.
Linile dupa care se fixeaza dreptarul de ghidare trebuie sa fie perfect paralele. Se monteaza
dupa liniile trasate dreptarele de ghidare .
- dupa fiecare ghidare se verifica pozitia lor prin alunecare.

TRAGEREA CU SABLONUL A PROFILELOR

Dupa fiecare ghidare si modificare pozitiei se trece la smiruirea rabitului profilului dupa care
se aplica grundul.
Grosimea grundului depinde de profil si se obtine prin aplicarea mortarului de ipsos var in mai
multe straturi fiecare strat nou fiind aplicat dupa intarirea stratului precedent.
Dupa aplicarea fiecarui strat al grundului se trage cu sablonul pe toata lungimea profilului
pentru a taia din surplusul de material.
Sablonul se trage fin fara smuncituri, cu o apsare pe ghidaje.
Aplicarea mortarului si tragerea cu sablonul se repeta pana la obtinerea unui profil foarte
neted, dupa 10 min se trage din nou apasand puternicpe ghidaje pentru completarea, neteziri
ghidajului.
Tragerea se executa in directia opusa tageri ultimului strat, finisarea se realizeaza prin
ungerea profilului cu pasta din pulbere fina din ipsos.

GENERALITATI
Butonii sunt piese de dimensiuni mici, simpli, sau ornamentati, de forma rotunda, patrata
rombica, hexagonala etc. Se folosesc sub forma de completari la diverse ansambluri ornamentale,
realizand efecte decorative cu aspect placut.
Baghetele sunt piese cu sectiune mica, rectilinie sau mica, sau curbe simple sau ornamentate
care servesc, in general, la incadrarea unui camp de pe suprafta tavanului sau peretilor, realizand
prin modul de aplicare si efectele formelor rezultate din ansamblare lor, motive ornamentale care
contribuie la decorarea suprafetelor respective sau punerea in evidenta a anumitor panouri cu picturi
sau ornamente de valoare.
Braurile ca si baghetele sunt piese cu sectiune mica rectilinie, simple sau ornamentale, care
marcheaza in interiorul cladiri limitele intre diverse suprafete, mai ales intre si perete si tavan, sub
145
scafa care se executa de ipsosari sunt fasi orizontale, simplu sau bogat ornamentate, aplicate
la partea superioara a peretilor pentru realizarea unei racordari decorative cu tavanul contribuind
astfel la sporirea substantiala a valori si aspectul arhitectural al incaperi.
Denticoli sunt elemente decorative in forma de dinti care se folosesc in general in compozitia
ornamentatiei scafelor sau frizelor. Se aseaza unul dupa altul, de obicei la intervale egale cu jumatate
din latimea lor.
Plafonierea fac parte din elementele decorative ale tavanelor in care se introduc corpurile
deiluminat pentru realizarea unei iluminari eficiente si unifrorme a incaperi respective .
Plafonierele dupa efectul decorativ care se urmareste si dupa felul corpurilor de iluminat care
sunt prevazute a se monta, se executa de forma patrata, dreptunghiulara sau in forma de oala.
Balstrii sunt stalpi scurti, profilati in forma de corpuri de revolutie care constituie elementele
verticale decorative ale unei balustrade .
Consolele decorative fac parte din elementele verticale de constructi , de obicei din pilastri care
es in afara planului lor constituind astfel ornamentele terminate ale parti superioare a elementelor.
Capetelele constituie partea superioara ornamentata a unei coloane, modul dupa care sunt
decorate este determinat de ordinul respectiv sau de imaginatia proiectantului.

EXECUTAREA MODELELOR
Modelele se executa in ateliere speciale amenajate prin turnarea pastei de ipsos pe masa de
lucru, trasul cu sablonul al profilului ornamental al piesei, total sau partial, ajustarea si finisarea ei
sau sculptarea piesei turnate cu profil brut dupa indicatile detaliilor de arhitectura din proiect.
In continuare sunt descrise metodele cele mai uzuale folosite pentru confectionarea fiecarui
model amintit.

ROZETELE SIMPLE NEORNAMENTATE
Pe un diblu de pe masa de lucru se fixeaza un cui care materializeaza axul centrului rozetei
. Sablonul este prevazut cu un orificiu de tabla in care se introduce cuiul in jurul caruia se poate
descrie prin rotatie unui cerc.
Operatiile pentru confectionarea unei rozete sunt urmatoarele:
- se aplica pe suprafata de rotatie a sablonului o cantitate potrivita de pasta de ipsos.
- se trage cu sablonul la inceput cu partea de lemn inainte, pana se incarca profilul complet, iar dupa
aceea cu tabla profilata inaintea un ghid totodata cu mana suprafata piesei cu un strat subtire de
pasta preparata cu pulbere fina de ipsos. Se trece peste aceasta cu sablonul de obicei 2-3 rotati
pana ce profilul apare curat fara nici un fel de defecte;
- se fixeaza rozeta dupa intarirea ipsosului;
- se desprinde de pe masa de lucru si se depoziteaza pe stelaje.

146
 Defectele lucrărilor de ipsosărie

DEFECTE REMEDIERI
5.1. Executarea defectuoasă a suprafeţelor suport
a) Coşcovire. Se remediază prin înlăturarea tencuielii,
Cauzele care produc acest defect sunt: înlăturării defectelor şi refacerea ei cu acelaşi
- grosimea stratului de tencuială de ipsos tip de mortar, cu respectarea tehnologiei de
depăşeşte pe cea normală (2 – 2,5 cm); execuţie.
- grundul nu s-a aplicat pe suport în două
sau trei straturi;
- aplicarea stratului de tencuială pe sport de
beton care nu s-a curăţat de decofrol sau
sunt prea netede;
- aplicarea stratului de tencuială pe sport
necurăţat de praf, noroi, sau pete de ulei;
- aplicarea stratului de tencuială pe sport
îngheţat;
- aplicarea stratului de tencuială pe suprafeţe
de zidărie sau beton prea uscată sau prea
udă;
b) Fisuri. Se remediază prin înlăturarea tencuielii,
Cauzele care produc acest defect sunt: înlăturării defectelor şi refacerea ei cu acelaşi
- reţeaua de bare de oţel beton este montată tip de mortar, cu respectarea tehnologiei de
şi fixată defectuos; execuţie.
- plasa de rabiţ nu este bine întinsă şi fixată
pe reţeaua de oţel beton;
c) Crăpături. Se remediază prin înlăturarea tencuielii,
Cauzele care produc acest defect sunt: înlăturării defectelor şi refacerea ei cu acelaşi
- suprafeţele suport de lemn nu sunt tip de mortar, cu respectarea tehnologiei de
acoperite cu plasă rabiţ şi izolate cu carton execuţie.
asfaltat, ca urmare a variaţiei volumului
lemnului;
- rosturile de îmbinare dintre două materiale
diferite, care nu au fost aciperite cu plasă
rabiţ;
- trepidaţii ale elementelor de construcţie
deformabil;
d) Pete de rugina. Se remediază prin înlăturarea tencuielii,
Cauzele care produc acest defect sunt: acoperirea armăturii cu pastă de ciment
- suprafeţe de beton armat cu bare de oţel şi refacerea ei cu acelaşi tip de mortar, cu
beton aparente; respectarea tehnologiei de execuţie.

147
5.2. Folosirea de materiale sau paste necorespunzătoare.
a) Împuşcături pe suprafeţele tencuite Se curăţă granulele de var nestins şi
Cauzele care produc acest defect sunt: se completează cu alt mortar. Dacă
- folosirea unui lapte de var cu granule împuşcăturile sunt prea dese se desface
nestinse şi nestrecurat prin sita cu ochiuri gletul şi se reface întreaga suprafaţă
de 1 mm
b) Suprafeţe degradate şi fără Se desface tencuiala şi se reface cu
rezistenţă. respectarea tenologiei de execuţie.
Cauzele care produc acest defect sunt:
- folosirea ipsosului alterat (ipsos mort) la
prepararea mortarului;
- reamestecarea cu apă a mortarului după
inceperea prizei ipsosului;
- folosirea ipsosului de tip B are ca rezultat
obţinerea unor suprafeţe rugoase greu de
netezit prin şlefuire;
- introducerea unei cantităţi de apă
suplimentare pentru a mări plasticitatea;
c) Desprindeea tencuielii de pe suport. Se desface tencuiala şi se reface cu
Cauzele care produc acest defect sunt: respectarea tenologiei de execuţie.
- folosirea plasei de rabiţ din sârmă nezincată
sau sârmă neagră pentru legarea plasei;
- aplicarea mortarelor de ipsos direct pe
suprafeţe de beton fără amorsă;
- aplicarea unui strat de mortar de marcă
superioară peste alt strat de marcă mai
mică;

5.3. Folosirea de unelte, dispozitive, şabloane şi tipare necorespunzătoare.

a) Zgârieturi, denivelări, asperităţi ale Defectele de finisare a lucrărilor de ipsosărie
suprafeţelor. se remediază prin completarea lor de
Cauzele care produc acest defect sunt: muncitori cu calificare superioară.
- folosirea de unelte şi dispozitive (drişcă,
fier de glet, dreptare, site, ciururi, etc.);
- manipularea neatentă a schelelor şi
podinelor de lucru;

148
 b) Linii tremurate sau neregulate. Defectele de remediază prin desfacere şi
Cauzele care produc acest defect sunt: completarea lor de muncitori cu calificare
- utilzarea şabloanelor care nu au rigiditate superioară.
corespunzătoare;
- sania şablonului nu este bine fixată;
- ghidajul este executat necorespunzător;
- sania sau ghidajul nu sunt curăţate de irme
de mortar întărit;
5.4. Executie defectuoasă a lucrărilor de ipsoserie propriuzise

Efectele se pot prezenta sub formă de:

- suprafeţe gletuite cu abateri apreciabie de la verticală sau orizontală ori cu neregularităţi
evidente;
- muchii şi nuturi cu abateri de la linia dreaptă;
- goluri şi porţiuni neacoperite cu mortar la racordările cu tocurile, glafurile şi pervazurile uşilor;
- profiluri sau suprafeţe insuficient şlefuite;
- racordări necorespunzătoare ale profilurilor la colţuri;
- piese decorative turnate cu defecte (ştirbituri, bavuri, porozităţi etc.);
- montări defectuoase ale pieselor decorative

149
 APLICATII

exerciţiul nr.1
Completaţi tabelul de mai jos. Realizaţi o prezentare scurtă despre rolul lucrărilor de
finisaj în realizarea unei construcţii pe care să o prezentaţi în faţa colegilor. În acest
scop folosiţi fişa de documentare dată de profesor, sau alte surse ca şi adresele de
internet următoare:

Categoria de Rol CORECT  INCORECT

lucrări  
Lucrări de
fundaţii
Lucrări de roşu şi - Lucrări prin care se
acoperire realizează suprastructura
clădirii
Lucrări de finisaj
Lucrări de
instalaţii

exerciţiul nr.2
Completaţi şi descrieţi în tabelul de mai jos,rolul pe care îl îndeplinesc zugrăvelile
într-o construcţie.

Rolul Obligatoriu a se Corect Incorect

îndeplini    

1.
2
3.

exerciţiul nr.3
Se dă următoarea listă de 12 termeni : rigole, pigment, adjuvant,
tencuială,diluant,solvent,gipscarton,liant,bandă adezivă,material ajutător
Alegeţi termenii care reprezintă materialele ce intră în compoziţia unei zugrăveli

zugrăveală Corect  Incorect Alţi Corect  Incorect

 termeni
1 1
2 2

150
3 3
4 4

exerciţiul nr.4
Diagrama de mai jos ilustrează principalele caracteristici a pigmenţilor.
Completaţi şi alte proprietăţi ai acestora consultând fişa conspect referitoare
la pigmenţi.

Stabilitatea la
lumină

Puterea de
acoperire

exerciţiul nr.5
Stabiliţi valoarea de adevăr ( A- adevărat , F- fals ) ale următoarelor enunţuri
Notaţi în dreptul enunţurilor A sau F:
a) _____ La realizarea zugrăvelilor pentru îndepărtarea stratului
vechi de culoare se foloseşte şpaclul.
b)_____Periile din păr se folosesc pentru răzuirea suprafeţelor.
c)_____Pentru deschiderea crăpăturilor se foloseşte cuţitul de
zugrăvit.
d)_____Pentru îndepărtarea vopselei vechi se foloseşte lampa de
benzină.
e)_____Suprafeţele se freacă cu hârtia abrazivă.
f)______Pentru zugrăvirea spaţiilor înalte se foloseşte scara dublă.

151
exerciţiul nr.6
Completaţi spaţiile libere din enunţurile de mai jos referitoare principii de organizare
a locului de muncă.

Formaţia ………… de lucru care stă la baza ………… echipelor pentru lucrări
manuale are………… muncitor. Această formaţie poate fi folosită numai la lucrări
de ………………… şi de un volum redus. Pentru executarea zugrăvelilor mecanizat
formaţia minimă este alcătuită din…………………….: unul mânuieşte lancea de zugrăvit
iar …………………… alimentează cu compoziţie şi reface presiunea în aparat.
Aşezarea muncitorului …………… de frontul de lucru trebuie să asigure
acestuia un ………………………corespunzător, o poziţie comodă care să-i confere…………..
de mişcare, câmpul ………………. trebuie să prindă pereţii încăperii în care lucrează,
pentru a putea supraveghea …………………. şi coloristic calitatea muncii.

exerciţiul nr.7
a) Să se calculeze suprafaţa de zugrăveală pentru pereţi si tavan la încăperea
din figură. Înălţimea camerei este de 3,10 m.

152
 FIŞA DE LUCRU 1

COMPLETATI FISA DE LUCRU:

Suprafaţa calculată unitate de Corect Incorect
măsură ( mp )    
Suprafaţa perete 1
Suprafaţa perete 2
Suprafaţa perete 3
Suprafaţa perete 4
Suprafaţa tavanului
Suprafaţa totală
b)Ştiind că pentru realizarea unui mp de zugrăveală sunt necesare următoarele
cantităţi de materiale, să se alcătuiască un necesar de materiale.

FIŞA DE LUCRU 2
Suprafaţa Suprafaţa Suprafaţa Suprafaţa Suprafaţa Suprafaţa
perete 1 perete 2 perete 3 perete 4 tavanului totală
Var gras
în bulgări
Humă
pentru
zugrăveli
Săpun pastă
pt.zugrăveli
Ipsos de
construcţii
apă

FIŞA DE LUCRU 3
Suprafaţa Suprafaţa Suprafaţa Suprafaţa Suprafaţa Suprafaţa
perete 1 perete 2 perete 3 perete 4 tavanului totală
Pastă de
var
Sare de
bucătărie
pigmenţi
apă

 pentru a veni în sprijinul vostru se dau mai jos consumurile specifice pentru 1 mp
de suprafaţă zugrăvită
 zugrăveli în humă : Var gras în bulgări 0,100 kg
Humă pentru zugrăveli 0,150 kg
Săpun pastă pentru zugrăveli 0,015 kg
Ipsos de construcţii 0,012 kg
Apă 0,002 mc

153
 zugrăveli în lapte de var : Pastă de var 0,350 kg
Sare de bucătărie 0,100 kg
Pigmenţi 0,300 kg
Apă 0,002 mc

exerciţiul nr.8
Notaţi prin cifre succesiunea logica a fazelor necesare executării unei zugrăveli
simple
_____ Grunduirea suprafeţelor ;
_____ Aplicarea zugrăvelii ;
_____ Pregătirea suprafeţelor noi ;
_____ Prepararea compoziţiei pentru zugrăvit ;
_____ Prepararea compoziţiei pentru grunduit.

exerciţiul nr.9
ÎNTREBAREA CORECT  INCORECT 
 
A Numiţi SDV-urile necesare aplicării primului
şi celui de al doilea strat al zugrăvelilor cu humă
B Precizaţi primul element de construcţie care
se văruieşte într-o încăpere situată la interior
C Specificaţi cantitatea optimă de compoziţie
trebuie pregătită pentru realizarea zugrăvelilor
simple

exerciţiul nr.10
Completati urmatoarele variante:

Varianta 1

Realizarea zugrăvelilor simple cu var

Varianta 2

154
In spaţiul de mai jos scrieţi despre zugrăvelile simple cu var
Definiţie

Mod de
realizare

SDV-uri
folosite

Varianta 3

In spaţiul de mai jos scrieţi despre zugrăvelile simple cu var

Definiţie ………..sunt zugrăveli de apă în care liantul este de
natură…………., var, întrebuinţat sub formă de………. de var.
Mod de realizare Pregătirea suprafeţei suport……
Chituirea crăpăturilor………….
Umezirea suprafeţei………….
Grunduirea suprafeţei………..
Văruirea propriu-zisă………….
SDV-uri folosite Şpaclu pentru…………
Perii cu fibre vegetale
Bidinea pentru……….
Scară dublă pentru………..
Pentru cei mai harnici elevi, căutaţi pe Internet la adresele :
google.com şi referat.ro
materiale , unelte şi mod de realizare a zugrăvelilor cu materiale lavabile

155
EXERCIŢIUL nr. 11

Scrieţi în dreptul fiecărui termen substanţa pe care acesta o conţine:

derivaţi celulozici
răşini
emulsii

vopsele
Materiale de lacuri
umplutură

uleiuri crude
uleiuri sicative atmosferici
uleiuri
semisicative

EXERCIŢIUL nr.12

a) Subliniaţi dintre următoarele materii prime, pe cele care intră în compoziţia

vopselelor:
Pigment, var, sare ,humă , apă, lemn, uleiuri, aer, nisip, calcar,ulei de in, ipsos,răşini
sintetice ,bitumuri , gudroane, ulei de bumbac .
b) Grupaţi materiile prime subliniate după tipul vopselelor :

Vopsele de ulei Vopsele din răşini Bitumuri

EXERCIŢIUL nr. 13
Scrieţi în dreptul fiecărei substanţe date, la ce este ea utilizată :
o Decapanţi :……………………………………………………
o Plastifianţi:………………………………………………………….
o Firnisuri:…………………………………………………..
EXERCIŢIUL nr. 14
Completaţi următoarea fişă de autoevaluare cu răspunsurile pe care le
consideraţi corecte înscriindu-le în coloana „rezolvare ”.

Fişa de autoevaluare Numele şi prenumele: Data

Tema:
Materii prime pentru vopsele

Nr. Sarcini de lucru Rezolvare Punctaj

156
 crt. maxim obţin
ut
Care sunt materialele ce intră în
1 10 puncte
compoziţia unei vopsele?
Care sunt caracteristicile
2 10 puncte
pigmenţilor?
Numiţi 4 diluanţi folosiţi la
3 10 puncte
prepararea vopselelor.
Cum influienţează structura
4 peliculei soluţiile prea uşor 10 puncte
volatile?
5 Daţi definiţia sicativilor? 10 puncte
6 Ce este catalizatorul ? 10 puncte
7 Daţi definiţia firnisurilor. 10 puncte
Ce nu poate lipsi din compoziţia
8 10 puncte
chimică a unei vopsele?
9 Ce este terebentina? 10 puncte
Din oficiu 10puncte

EXERCIŢIUL nr.15
Instrumentele şi aparatele se folosesc în funcţie de lucrările şi operaţiile ce
urmează a fi executate.
Pentru a rezolva acest exerciţiu aveţi următoarele sarcini de lucru:
1. Din trusa de lucru alegeţi instrumentele specifice fiecărei operaţii.
2. Completaţi tabelul următor.

INSTRUMENTE OPERAŢIILE LA CARACTERISTICILE CORECT INCORECT

ŞI CARE SE SUPORTULUI
APARATE FOLOSESC
ŞPACLUL
PENSULA LATĂ
CUŢIT
PENSULĂ
SUBŢIRE
HÂRTIE
ABRAZIVĂ
TUFĂR
LINIARE
EXERCIŢIUL nr.16
1. Selectaţi informaţiile referitoare la instrumentele şi aparatele competitive pe
plan profesional.
2. Completaţi fişa de documentare următoare cu minim 5 instrumente sau aparate
de acest gen,operaţiile la care se folosesc şi criteriile utilizate în selecţia
făcută.

157
 FIŞA DE DOCUMENTARE
Denumire instrument Operaţia la care se Criteriile utilizate în selecţie
sau aparat foloseşte

EXERCIŢIUL nr. 17

Pentru următoarele substanţe: periculoase, explozive, corosive,

inflamabile,toxice, există simboluri convenţionale care ne atenţionează asupra
periculozităţii lor.

Completaţi spaţiile de sub simbolurile convenţionale pentru substanţe

periculoase cu denumirea categoriei de substanţe pe care o reprezintă.

EXERCIŢIUL nr. 18

În coloana A sunt enumerate materialele care pot produce poluarea mediului sau
sunt inflamabile şi în coloana B efectele acestora, în mod aleatoriu.
Prin trasarea de săgeţi asociaţi fiecărui material efectul corespunzător.

A B
diluanţi agenţi poluanţi pentru ape menajere
reziduuri de vopsea toxici pentru utilizatori
pigmenţi pe bază de plumb,sau cupru inflamabili

158
EXERCIŢIUL nr. 19

Pentru peretele din imaginea următoare, care urmează a se vopsi în ulei să se

aprovizioneze locul de muncă cu materialele în cantitatea necesară şi cu SDV - urile
potrivite în vederea realizării lucrărilor de finisaj.

6,00
3,00
00

1,
50
00 1,50 m
2,10
0

90

159
 FIŞA DE LUCRU 1

material aprovizionat s.d.v.-uri aprovizionat

grund vopsea

cuţit pentru
reparaţii diluant
crăpături

şpaclu hârtie de şlefuit

Chit pentru
pensulă
reparaţii

FIŞA DE LUCRU 2

Cantitatea
material Cantitatea ( kg )
( kg/mp )

Chit pentru reparaţii 0,200

Grund pe bază de ulei 0,090

vopsea 0,200

Hârtie de şlefuit 0,05 buc

Notă : Cantităţile sunt orientative, pentru lucrările de vopsitorii la 1 mp de

lucrare.

160
EXERCIŢIUL nr. 20
Notaţi prin cifre succesiunea logica a fazelor necesare executării unei
vopsitorii simple
_____ Grunduirea suprafeţelor ;
_____ Aplicarea vopselei ;
_____ Pregătirea suprafeţelor noi ;
_____ Prepararea compoziţiei pentru vopsit ;
_____ Prepararea compoziţiei pentru grunduit.

EXERCIŢIUL nr. 21
Completaţi fişa de lucru referitoare la modul de realizare a vopsitoriilor
simple.
Varianta 1.
Realizarea vopsitoriilor simple în ulei

Varianta 2.

In spaţiul de mai jos scrieţi despre vopsitoriile simple

Straturile
vopsitoriilor
Operaţii

Modul de
finisare

161
Varianta 3.
In spaţiul de mai jos scrieţi despre vopsitorii simple
Straturile Grundul este…………….
vopsitoriilor
Definiţii
Operaţii 1. Pregătirea suprafeţei suport……
2. Chituirea crăpăturilor………….
3. Grunduirea suprafeţei………..
4. Aplicarea straturilor de vopsea ………….
Modul de Modul de finisare neted presupune……………………………..
finisare Modul de finisare prin tufuire presupune………………………………….

162
 GLOSAR DE TERMENI

Ancadrament = Elemente de evidenţiere a ferestrelor în faţadele clădirilor

Anticorosiv = Substanţă care încetineşte coroziunea metalelor
Bidinea = Pensulă dreptunghiulară sau rotundă cu coadă de lemn
Cancioc = Lingură de metal, tronconică, cu coadă de lemn, folosită la lucrările
de construcţii
Coloranţi = Substanţe solubile în apă sau în lianţi
Diluant = Produs industrial de distilare uşor volatil folosit pentru a subţia
compoziţia de vopsea
Emulsii = Amestecuri intime compusă din două elemente, unul care
dispersează şi mediul în care acestea dispersează de exemplu:
apa
Filer =Pulbere foarte fină folosită la zugrăveli şi vopsitorii ca material de
umplutură

Firnisuri = Substanţe care îndeplinesc în vopsitorii rolul de lianţi şi de sicativi

Glet = Strat foarte subţire de pastă de var sau de ipsos care se aplică
peste tencuială pentru a obţine o suprafaţă netedă

Grund = Compoziţie de vopsele în care materialele inerte sunt în cantitate

mai mare
Hârtie abrazivă = Mterial de slefuit
Liant = Substanţă care în stare lichidă sau vâscoasă dacă sunt întinşi pe o
suprafaţă se întăresc şi dau naştere la pelicule
Pensula = Ustensilă constituită dintr-un mâner pe care e fixat un mănunchi de
fire, pentru întinderea anumitor materiale, zugrăveli, vopsele
Pigment = Pulbere fină care conferă culoare materialului cu care se amestecă
Plastifianţi = Substanţe nevolatile care amestecate în compoziţie rămân după
alcătuirea peliculei determinând elasticitatea acesteia
Răşini = Lianţi folosiţi la alcătuirea compoziţiilor pentru lacuri
Schelă = Construcţie auxiliară provizorie , de lemn sau de metal, care
serveşte la executarea lucrărilor la înălţime
Sicativ = Substanţe lichide sau solide de natură organică sau minerală
solubilă în uleiuri vegetale care acţionează asupra acestora ca
acceleratori de uscare
Şpaclu = Unealtă de tablă de oţel cu mâner de lemn, folosită la aplicarea
chitului şi la netezirea acestuia
Tencuială = Strat de mortar aplicat în stare plastică pe pereţi şi pe tavane
pentru netezirea acestora
Uleiuri = Liant de bază folosiţi la prepararea compoziţiilor pentru vopsitorii

163
 BIBLIOGRAFIE

1. Constantinescu, R., Pavel ,C.,Voiculescu, M., Construcţii civile,

industriale şi agrozootehnice, manual pentru licee industriale cu profil
de construcţii, şcoli de maiştri şi de specializare postliceală Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976.

2. Davidescu, I., Roşoga, C., Tehnologia lucrărilor de construcţii, manual

pentru licee industriale cu profil de construcţii clasa a IX-a şi a X-a
şcoli profesionale, Editura Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti,
1994

3. Davidescu, I., Roşoga,C. Utilajul şi tehnologia lucrărilor de finisaj în

construcţii, manual pentru licee industriale cu profil de construcţii,
clasa a IX-a, Editura Didactică şi Pedagogică., Bucureşti, 1982.

4. Dumbravă, D., Gligan, A., Moldovan, C., ş.a. Economia şi organizarea

producţiei în construcţii-montaj, manual pentru licee industriale, clasa
a XII-a şi şcoli profesionale, anul III, Editura Didactică şi Pedagogică,
R. A., Bucureşti, 1994.

5. Peştişanu, C. Construcţii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,

1979.

6. AUXILIAR CURRICULAR, calificarea: Lucrător finisor pentru construcţi

– Zugraveli simple si Vopsitorii simple
Ministerul Educaţiei şi Cercetării Programul Phare TVET RO
2002/000 – 586.05.01.02.01.01DOMENIUL : Construcţii şi lucrări
publice CALIFICAREA: Lucrător finisor pentru construcţii

164
CONEST IAŞI