Univestitatea Ovidius Constanta

Dezvoltarea psihica prescolara

Coordonator: Giurgiu L. Autor: Maxim Madalina

Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei

Specializarea: Psihologie

An: I Grupa : 2

2010
CUPRINS

1 Cei 7 ani de acasa

2 Importanta gradinitei in viata prescolarului

3 Subperioadele prescolaritatii

3.1 Prescolarul mic (3-4 ani)

3.2 Prescolarul mijlociu (4-5 ani)

3.3 Prescolarul mare (5-6 ani)

4. Dezvoltarea comportamentului

5. Bibliografie
1 Cei 7 ani de acasa

Expresia celor ‘’7 ani de acasa’’, pe care omil ii are sau nu-i are, reflecta tocmai importanta pe
care aceasta perioada o are in evolutia psihica a copilului.

Prescolaritatea, stadiul care se intinde intre 3 si 6-7 ani, se distinge printr-o crestere
semnificativa a capacitatilor fizice si psihice ale copilului, facand o posibila echilibrare cu
ambianta, in cadrul careia „principiul realitatii’’ isi face tot mai mult loc si da siguranta si
reusiita in adaptare.Toate acestea sunt traite cu bucurie si cu seninatate de copil , ceea ce face ca
acestui stadiu sa i se atribuie denumirea de „ varsta de aur a copilariei”

Copilul se integreaza tot mai activ in mediul social si cultural din care face parte asimiland
modele de viata si experiente. Solicitarile complexe si diversificate ale mediului social determina
dezvoltarea bazelor personalitatii, dezvoltarea capacitatii de cunoastere si a comunicarii.

2 Importanta gradinitei in viata prescolarului

Integrarea copilului devine o conditie esentiala a stimularii si folosirii optime a potentialului sau.
Gradinita devine astfel unul dintre factori cheie a dezvoltarii copilului in aceasta periada de
varsta.

Prescolarul isi dezvolta bazele personalitatii copilului, dar si capacitatile de cunoastere,

comunicare expresia si emanciparea personalitatii. Se dezvolta de asemenea , capacitatile de
proiectare in contexul evenimentelor prin care trece copilul.

Tipul fundamental de activitate este jocul, care reprezinta o decentrare a psihicului de activitate
de percepere pe activitatea de implantatie in viata cultural-sociala, prin simbolizari ample si
complexe . Tipul de relatii se nuanteaza si se diversifica , amplificandu-se conduitele din
contextul colectivelor de copii.
Perioada prescolara este una dintre periodele de intensa dezvoltare psihica. Presiunea structurilor
sociale culturale, absorbtia copilului in institutiile prescolare solicita toate posibilitatile lui de
adaptare. Diferentele de cerinte din gradinita si din familie solicita la randul lor o mai mare
varietate de conduite. Ca atare contradictiile dintre solicitarile externe si posibilitatile interne
constituie puncte de plecare pentru dezvoltarea exploziva a comportamentelor , a conduitelor
sociale diferentiate, a castigarii de modalitati diverse de activitatii, a dobandirii de abilitati
inscrise in programele gradinitelor. Comunicativitatea si sociabilitatea copilului cresc in aceste
conditii.

Deosebit de activa devine si contradictia dintre cerintele interne, dorintele , aspiratiile,

interesele copilului si posibilitatile de a fi satisfacute . Acesta cu atat mai mult cu cat cresterea si
diversivicarea experientei copilului un imprevizibil teren de emergenta a antrenarii personalitatii
infantile in nenumarate directii si domenii. Pe acest teren se dezvolta negativismul infantil, dar si
o reglementare mai profunda , de fond, a intregii activitati psihice , o interiorizare si un castig de
intelegere a ceea ce este permis si a ce nu e permis, a ce este posibil si a ce nu este.

Copilul parcurge in perioada prescolara si contradictii legate de modalitatii mai simple si

primitive de satisfacere a trebuintelor noi si in modalitati mai complexe si civilizate de a fi
satisfacute. Pe acest teren se afla conduitele de pe aza ordonat-dezordonat, conduite civilizate si
copilaresti.

Contradictii specifice se constituie si in planul cunoasterii.Datorita dezvoltarii imaginatiei,

copilul descopera faptul ca imaginar el poate sa transpuna in orice situatie , fie ea si fantastica ,
pa cand in realitate situatiile de viata sunt foarte restranse si banale ca semnificatie. Legata de
aceasta contradictie se dezvolta dorinta de a crea, de a schimba, de a se imbogatii si de a trai din
plin viata.

3 Subperioadele prescolaritatii

Perioada prescolara poate fi impartita in trei subperioade:aceea a prescolarului mic(3-4ani), a

prescolarului mijlociu(4-5 ani) si a prescolarului mare(5-6ani).
3 Subperioadele prescolaritatii

Prima dintre ele , prescolara mica se caracterizeaza printr-o crestere a intereselor, a aspiratiilor
si a aptitudinilor marunte implicate in satisfacerea placerii de exploarare a mediului.De la un
relativ echilibru la 3 ani, are loc o trecere spre o oarecare instabilitate , o oarecare expansiune ce
exprima o mare decentrare de pe obiectele concrete si manipularea lor pe integrarea obiectelor in
strategii mai largi de utilizare in care li se confera functii simbolice. Integrarea in gradinita se
face cu oarecare dificultate la aceasta varsta, data fiind data independenta mare a prescolarului
mic de mama sa si de ambianta familiala.

Instabilitatea psihomotorie, anxietatea crescuta in situatii de desprindere de mediul familial,

contribuie la adaptarea dificila a copilului la conditiile de gradinita fenomen semnalat in diferite
studii. Adaptarea este cu atat mai dificila , cu cat copilul nu stie sa se exprime destul de clar si nu
intelege prea bine ce i se spune. La aceasta se adauga inconstiinta unor limite clare intre
realitatea personala subiectiva si realitatea obiectiva favorizand dilatarea si inundarea realitatii
obiective de realitatea subiectiva.

3.2 Prescolarul mijlociu (4-5 ani)

In perioada prescolara mijlocie copilul traverseaza un usor puseu de crestere. Pe plan

psihologic se intensifica dezvoltarea limbajului. Tot evidenta este dezvoltarea autonomiei
datorita progreselor ce se realizeaza in planul desprinderilor alimentare, de imbracare, igienice.
Se intensifica de asemenea dezvoltarea contiintei de sine, fapt ce se exprima prin cresterea
opozabilitatii , a bravadei, a dorintei de a atrage atentia asupra sa. Jocul de vine in perioada
prescolara mijlocie o activitate de baza, incarcata de caracteristici active de manipulare a
experientei de viata, a observatiilor , a emotiilor, a actiunilor si a conduitelor ce se vehiculeaza in
ambiata sa, punand in evidenta o mare experienta sociala achizitionand si capacitatea de a crea
verbal si comportamental roluri prin care copilul reconstituie episoade din realitatea
inconjuratoare.
 3.3 Prescolarul mare (5-6 ani)

Prescolarul mare(5-6 ani) manifesta in ansamblu o mai mare forta , agilitate , inteligenta ,
reticente in situatii usor penibile . Campul atentiei este dominat de o intelegere mai profunda a
situatiilor.Exista si in perioada prescolara mare o oarecare opozitie fata de adult,opozitie ce se
manifesta spontan ca atare , urmata de dorinte vadite de reconciliere. La unii copii, atitudinile
opozante sunt oprimate in comportament , dar alimentate subconstient. Se manifesta in
conduitele alimentare si pune in evidenta susceptibilitati nesatisfacute – o stare mai tensionala
dintre dorintele de autonomie si dependenta afectiva usor contrariata de rivalitati fraternale.
Acestea cu atat mai mult, cu cat, in numeroase familii copilul prescolar mai are unul sau doi frati
mai mici.Caracteristica este la scolarul mare si adaptarea mai evidenta a conduitelor fata de
diferite persoane , de caracteristicile acestora , in cele doua medii concurente , familia si
gradinita. In acest sens , copilul poate fi acasa distins , disponibil, iar in gradinita, rasfatat, nervos
si invers, fapt ce pune de asemenea probleme legate de dificultatile sale de adaptare , manifestate
prin aceste mari distante psihologice in cele doua medii.

Adeseori in timpul in care copilul are conduite incarcate de negativism exista persoane
devalorizate psihic pentru el- sau cu persoane care nu stabileste relatii firesti datorita unor baraje
psihice . Concomitent se exprima cerinta activa a copilului de a fi de folos adultilor. Atentia mare
fata de acestia se exprima evident prin imitatia discreta, contagiuni . In perioada prescolara mare,
activitatea creatoare este evidenta , cu tentinte de diferentiere. Desenul , muzica, artizanatul
marunt, colajele, constructia, mozaicul intereseaza foarte mult copii. La fel micile serbari,
poeziile. Jucariile, jocurile cu cantece din colectiv.

Capacitatea de invatare devine activa si este dublata de interese de cunoastere care

incorporeaza si forme mai evoluate de simbolizare in care actioneaza integratori verbali.

Dealtfel, in gradinita copilulu traverseaza programe educative diverse care-i maresc

sensibilitatea intelectuala –obiectiva, il abiliteaza cu manualitati tot mai complexe , uneori il pun
in contact cu elemente ale simbolicii artistice. Imaginatia utilizeaza probabilul fantastic mai
putin in viata de zi cu zi ramanand insa activa in joc.

4. Dezvoltarea comportamentului

Perioada prescolara este una dintre periodele de intensa dezvoltare psihica. Presiunea structurilor
sociale culturale, absorbtia copilului in institutiile prescolare solicita toate posibilitatile lui de
adaptare. Diferentele de cerinte din gradinita si din familie solicita la randul lor o mai mare
varietate de conduite. Ca atare contradictiile dintre solicitarile externe si posibilitatile interne
constituie puncte de plecare pentru dezvoltarea exploziva a comportamentelor , a conduitelor
sociale diferentiate, a castigarii de modalitati diverse de activitatii, a dobandirii de abilitati
inscrise in programele gradinitelor. Comunicativitatea si sociabilitatea copilului cresc in aceste
conditii.

Deosebit de activa devine si contradictia dintre cerintele interne, dorintele , aspiratiile,

interesele copilului si posibilitatile de a fi satisfacute . Acesta cu atat mai mult cu cat cresterea si
diversivicarea experientei copilului un imprevizibil teren de emergenta a antrenarii personalitatii
infantile in nenumarate directii si domenii. Pe acest teren se dezvolta negativismul infantil, dar si
o reglementare mai profunda , de fond, a intregii activitati psihice , o interiorizare si un castig de
intelegere a ceea ce este permis si a ce nu e permis, a ce este posibil si a ce nu este.

Copilul parcurge in perioada prescolara si contradictii legate de modalitatii mai simple si

primitive de satisfacere a trebuintelor noi si in modalitati mai complexe si civilizate de a fi
satisfacute. Pe acest teren se afla conduitele de pe aza ordonat-dezordonat, conduite civilizate si
copilaresti.

Contradictii specifice se constituie si in planul cunoasterii.Datorita dezvoltarii imaginatiei,

copilul descopera faptul ca imaginar el poate sa transpuna in orice situatie , fie ea si fantastica ,
pa cand in realitate situatiile de viata sunt foarte restranse si banale ca semnificatie. Legata de
aceasta contradictie se dezvolta dorinta de a crea, de a schimba, de a se imbogatii si de a trai din
plin viata.
5. Bibliografie

1. Psihologia varstelor; Tinca Cretu; Editura Polirom-Iasi 2009

2. Psihologia varstelor;Ursula Schiop/Emil Verza; Editura Didactica si Pedagogica-
Bucuresti 1981
3. Psihologia Copilului; Mihaela Gaisteanu