MOTIVAREA ALEGERII TEMEI

Tema proiectului meu este denumita “ Distributia pe culturi a principalelor insecte

daunatoare si metode de combatere" si este rezultatul curiozitatii mele si al unei provocari.

Motivul alegerii acestei teme deriva din dorinta de documentare in legatura cu acest
subiect, deoarece este unul extrem de important, atat la nivelul Uniunii Europene, al tuturor
statelor membre, implicit si al Romaniei, cat si la nivel mondial, deoarece invazia insectelor
daunatoare a culturilor agricole cat si problema combaterii lor este o activitate extrem de
importanta ce trebuie permanent avuta in vedere de populatie.

In ultimii ani, agricultura se confrunta cu tot mai multe provocari. Si, ca intotdeauna,
la provocari noi trebuie gasite raspunsuri noi. Asa se intampla si in ceea ce priveste
combaterea daunatorilor. Multe dintre insectele cauzatoare de probleme s-au adaptat la
produsele chimice folosite pentru distrugerea lor. Ca atare, a fost mereu nevoie de
descoperirea altor solutii.

In urma acestui proiect de studiu se urmareste gasirea unor solutii biologice si

ecologice pentru combaterea insectelor daunatoare fara un aport chimic cu consecinte grave
asupra mediului, a animelelor cat si a omului.

1
 CLASIFICAREA INSECTELOR SI
CARACTERIZAREA GRUPELOR DE
INSECTE

In clasificarea insectelor se iau in considerare caracterele morfoanatomo- fiziologice,

biologice, ecologice, zoogeografice, filogenetice etc. Pe parcursul dezvoltarii entomologiei,
diferiti autori au clasificat diferit insectele, luand in considerare caractere diferite, pe care le-
au considerat prioritare. Astazi s-a ajuns la un sistem de clasificare a insectelor unanim
acceptat Acest sistem, generalizat in literatura entomologica europeana si acceptat si in
Fauna Romaniei, cuprinde 32 ordine de insecte incluse in doua subclase: Apterygota si
Pterigota. In cadrul pterigotelor se disting doua grupari: Paleoptera si Neoptera, caracterele
luate in considerare fiind modul de dezvoltare si pozitia aripilor in repaus. De asemenea
pterigotele cuprind insecte heterometabole si holometabole, dupa modul de dezvoltare.
CARACTERIZAREA
PRINCIPALELOR ORDINE DE INSECTE
CARE ATACA PLANTELE CULTIVATE
<-- Ord. Orthoptera (lacuste, cosasi, greieri
etc.). Se caracterizeaza prin insecte de marimi
diferite, cu capul ortognat. Aparatul bucal pentru
rupt si masticat. Antenele sunt pluriarticulate.
Aripile anterioare lungi, pergamentoase
(tegmine), cele posterioare membranoase. Sunt
si specii cu aripi rudimentare sau nearipate.
Picioarele adaptate pentru sarit sau sapat. Poseda
organe de stridulatie si timpanale. Metamorfoza
heterometabola. Sunt fitofage, hranindu-se cu graminee cultivate si spontane, cu legume din
sere, solarii, rasadnite, culturi de camp si flori.
<-- Ord. Dermaptera (urechelnite). Corpul
insectelor este alungit si turtit, de talie mijlocie. Capul
prognat, turtit, cu antene filiforme. Aparatul bucal
masticator. Aripile anterioare scurte, coriacee, cele
posterioare membranoase, plisate longitudinal si
transversal sub cele anterioare. Sunt si forme aptere.
Cercii abdominali au forma de cleste. Dezvoltare
heterometabola. Regim de hrana omnivor.
<-- Ord. Thysanoptera (tripsi). Tripsii sunt insecte
mici de 0,5-5 mm lungime, au corpul alungit, capul
hipognat, ochii compusi dezvoltati, uneori 2-3 oceli.
Aparatul bucal pentru intepat si supt. Aripile sunt
membranoase, lungi, ingustate, cu franjuri de perisori
pe margini. Sunt si specii aptere sau cu aripi reduse.
Tarsele terminate cu organe adezive. Dezvoltare
heterometabola. Majoritatea speciilor sunt fitofage.

2
 <-- Ord. Heteroptera (plosnite). Cuprinde insecte
de marimi diferite. Capul este hipognat, aparatul
bucal pentru intepat si supt. Aripile anterioare
transformate in hemielitre, cele posterioare sunt
membranoase. Hemielitrele sunt separate la baza prin
scutel, care este de forma triunghiulara, bine
dezvoltat, uneori acoperind complet aripile. Exista si
forme aptere. Multe heteroptere raspandesc un miros
neplacut, produs de glandele odorifere de pe
metatorace. Metamorfoza heterometabola. Unele specii produc pagube importante la cereale,
legume, leguminoase perene, pomi fructiferi.
<-- Ord. Homoptera (cicade, paduchi de frunza, paduchi testosi). Insecte de
diferite marimi, cu capul hipognat, imobil. Aripile anterioare pergamentoase
sau membranoase, dispuse in acoperis, in repaus. Sunt si forme aptere:
femelele de coccide, femelele partenogenetice si masculii de afide. Aparatul
bucal adaptat pentru intepat si supt. Dezvoltarea este heterometabola. Sunt
insecte fitofage, produc pagube insemnate la numeroase plante cultivate si
spontane.
<-- Ord. Hymenoptera (viespi, albine, bondari,
furnici). Marimea insectelor variaza de la 1-2 mm
pana la cativa cm. Capul este liber, hipognat sau
ortognat. Ochii compusi bine dezvoltati, ocelii sunt
prezenti. Aparatul bucal adaptat pentru ros si supt sau
pentru ros si lins. Aripile anterioare si posterioare
sunt membranoase, uneori sunt reduse sau lipsesc.
Ovipozitorul este dezvoltat sau transformat in ac cu
venin. Metamorfoza holometabola. Larvele sunt
apode, polipode, oligopode sau protopode. Pupa este
libera. Regimul de hrana este fitofag pentru majoritatea speciilor si zoofag in special la cele
parazite.
<-- Ord. Coleoptera (gandacii). Este cel mai mare ordin de
insecte, care numara in prezent peste 250.000 de specii.
Dimensiunea corpului este de 0,1-150 mm. Capul liber,
prognat, ortognat, sau hipognat. Antenele pluriarticulate de forme
diferite, cu maximum 11-12 articule. Aripile anterioare puternic
chitinizate (elitre), constituie un caracter pregnant al acestui
ordin. Aripile posterioare sunt membranoase si subtiri, mai lungi
decat elitrele, stranse sub acestea, adesea indoite. Uneori elitrele
sunt concrescute ori reduse sau aripile posterioare lipsesc.
Picioarele prezinta adaptari pentru alergat, sarit, sapat, inot. Numarul articulelor tarsale
variaza de la 2-5, ultimul terminandu-se cu 2 gheare. Dezvoltarea coleopterelor este tipic
holometabola. Larvele sunt oligopode (campodeiforme, eruciforme, melolontoide) uneori
apode. Pupa este libera iar la unele specii obtecta (Coccinellidae). Insectele sunt fitofage,
zoofage, necrofage etc.

3
 <-- Ord. Lepidoptera (fluturi). Insecte de marimi
variabile (1-60 mm), cu anvergura aripilor de 0,3-30 cm,
corpul acoperit cu solzi sau peri de diferite culori. Capul
este hipognat, antenele de forme variabile (filiforme,
pectinate, etc.). Aparatul bucal adaptat pentru supt
(trompa). Aripile sunt membranoase, acoperite cu solzi,
uneori sunt rudimentare sau lipsesc (femelele unor
geometride). Larvele sunt polipode (omizi). Dezvoltarea
este holometabola. Sunt numeroase specii care ataca plantele cultivate si spontane. Exista si
specii folositoare ca: Bombyx mori.
<-- Ord. Diptera (muste, tantari, tauni). Insecte mici sau
mijlocii. Capul mobil ortognat mai rar prognat sau hipognat. Antenele
sunt filiforme, moniliforme sau aristate. Aparatul bucal este conformat
pentru lins sau intepat si supt. Dipterele sunt insecte cu o pereche de
aripi dezvoltate (anterioare) de unde si numele de „diptere”. Aripile
posterioare sunt reduse, functionand ca balansiere sau „haltere”.
Uneori aripile sunt reduse sau lipsesc. Tarsele sunt formate din 5
articule, prevazute cu formatiuni speciale (arolium, pulvillum).
Metamorfoza este holometabola. Larvele sunt apode iar pupele coarctate sau libere. Regimul
de hrana fitofag sau zoofag.
DISTRIBUTIA NUMERICA PE CULTURI A
PRINCIPALILOR DAUNATORI
Grupa de plante Numar de daunatori
Cereale 30
Plante tehnice 40
Leguminoase pentru boabe 6
Plante de nutret 10
Legume 24
Pomi si arbusti 43
Vita de vie 15
Plante ornamentale 20
Produse depozitate 20

Total 208

4
 CONTROLUL INTEGRAT AL DAUNATORILOR

Controlul integrat cuprinde o gama de metode de interventie, poluante si nepoluante,

cu accentul pe cresterea eficientei factorilor naturali de control, iar dintre cei manevrati de
om, pe cei care afecteaza deloc sau in masura redusa alte categorii de organisme decat cele
impotriva carora sunt destinate metodele respective. Controlul integrat cuprinde metode:
biologice, agrofitotehnice, mecanice, fizice, chimice
Metodele biologice, presupun utilizarea de catre om a unor organisme, impotriva
altora (utilizarea zoofagilor, a patogenilor, a
COMPONENTELE CONTROLULI INTEGRAT AL DAUNATORILOR
 METODE BIOLOGICE
 METODE AGROFITOTEHNICE
 METODE CHIMICE
 Metodele biologice, presupun utilizarea de catre om a unor organisme, impotriva
altora (utilizarea zoofagilor, a patogenilor, a unor insecte fitofage, a metodelor
autocida si hormonala, selectionarea unor soiuri de plante rezistente la atacul
daunatorilor), cat si intreprinderea unor masuri care sa sporeasca eficienta actiunii
limitative a factorilor biotici din natura;
 Metodele agrofitotehnice, urmaresc in principal asigurarea de conditii optime de
dezvoltare pentru plante, dar concomitent pot duce la defavorizarea daunatorilor;
inregistrarea si difuzarea sunetelor emise de catre insecte);
 Metodele chimice, reprezinta utilizarea unei game foarte largi de produse, care
omoara, indeparteaza sau atrag insectele pentru a fi distruse.

CONTROLUL BIOLOGIC

Controlul biologic reprezinta „utilizarea organismelor vii sau a produselor lor, pentru a
preveni sau reduce pierderile sau daunele produse de organismele daunatoare”.
In functie de originea daunatorilor impotriva carora au fost orientate masurile
biologice de interventie pentru diminuarea pagubelor produse de acestia, controlul biologic a
avut doua perioade, „clasica”, orientata impotriva daunatorilor patrunsi din alte zone
(alohtoni) si „moderna”, care pune accentul indeosebi pe controlul daunatorilor din fauna
locala (autohtoni)
CONTROLUL BIOLOGIC „CLASIC”
Contextul in care s-a desfasurat controlul biologic clasic:
 nu se utilizau pesticide in controlul populatiilor de daunatori;
 pentru reducerea efectivelor daunatorilor, interventia umana se facea prin metode
nepoluante (mecanice, fizice, agrofitotenice);
 daunatorii autohtoni nu creau probleme, fiind tinuti sub control de dusmanii lor
naturali;

5
  produceau daune unele specii introduse din alte zone, care nu aveau dusmani naturali
in noile zone de aclimatizare.

Componentele controlului biologic clasic:

 prospectarea zonelor de origine ale daunatorilor introdusi;

 identificarea dusmanilor naturali eficienti in controlul speciilor respective;
 importul acestor dusmani naturali in zonele in care au patruns daunatorii;
 eventual multiplicarea in statii pilot;
 asigurarea unor exigente de carantina, pentru evitarea introducerii accidentale a altor
specii;
 lansarea dusmanilor naturali in culturile atacate de daunatori.

Esenta perioadei de control considerat “clasic”:

Consta din controlul populatiilor unor daunatori alohtoni, prin specii de dusmani naturali
importati din zonele de origine ale daunatorilor respectivi.

CONTROLUL BIOLOGIC „MODERN”

Contextul in care s-a desfasurat si se desfasoara controlul biologic modern:

 utilizarea excesiva a pesticidelor a dus la cresterea frecventei si intensitatii atacului

daunatorilor autohtoni, datorita selectarii unor rase de daunatori
rezistente la toxicitatea pesticidelor;
 depresiei populatiilor dusmanilor naturali afectati de pesticide si intr-o oarecare
masura de metodele mecanice, fizice, agrofitotehnice, astfel incat acestia
nu mai pot asigura controlul populatiilor de daunatori;
 in biocenozele agricole cu structura afectata de pesticide se inregistreaza cu mai mare
frecventa si intensitate, patrunderi si inmultiri ale unor daunatori din alte zone.

Esenta perioadei considerate “moderne” in controlul populatiilor de daunatori:

Consta din controlul populatiilor de daunatori autohtoni, prin dusmanii lor naturali autohtoni,
prin alte metode, genetice, hormonale si, in mai mica masura, controlul daunatorilor patrunsi
din alte zone.

UTILIZAREA DUSMANILOR NATURALI

Dusmanii naturali pot fi zoofagi si anume parazitoizi si pradatori (hidrozoare, planarii,

nematode, moluste, crustacee, arahnide, miriapode, insecte, pesti, amfibieni, reptile, pasari,
mamifere, plante carnivore, ciuperci pradatoare), fitofagi (in cazul in care daunatorii sunt

6
plante spontane), patogeni (virusuri, bacterii, ciuperci, protozoare). Dusmanii naturali ai
insectelor sunt entomofagi si entomopatogeni.
Organismele “daunatoare” sunt acelea pe care omul le considera ca atare, deoarece
aduc prejudicii pentru persoana sa, pentru bunurile sale, pentru mediul ambiant, deci
organisme care ii afecteaza sanatatea sau se interpun pe traseul unor lanturi trofice care il
intereseaza pe om, facand ca materia si energia din ecosisteme sa fie orientate pe alte canale
decat cele pe care omul cauta sa le dirijeze catre sine.

UTILIZAREA ZOOFAGILOR
Metoda isi are originea in observatiile din natura, unde au loc numeroase incercari,
unele reusite si chiar de mare succes, de introducere a unor insecte, impotriva insectelor sau
a altor animale daunatoare,
 UTILIZAREA DUSMANILOR NATURALI ZOOFAGI, FITOFAGI,
PATOGENI
 UTILIZAREA ZOOFAGILOR

Utilizarea zoofagilor presupune:

 Cunoasterea si utilizarea componentelor autohtone ale

dusmanilor naturali.
 Folosirea dusmanilor naturali locali, adaptati la conditiile locale
de clima, cu ciclurile biologice corelate cu cele ale gazdelor lor este
de o deosebita importanta.
 Importul unor specii din alte zone este:
 mai putin economic, fiind grevat de unele servituti ca: necesitatea investigarii in
zonele respective, import, crestere in conditii dirijate, lansare);
 importul poate fi chiar ineficient (in caz de neaclimatizare),
 inutil (atata timp cat nu se cunoaste fauna locala, in care ar putea exista speciile
respective sau altele eficiente in distrugerea daunatorilor “tinta”);
 riscant (speciile introduse putand deveni concurente pentru cele autohtone, sau trecand
pe alte gazde, indiferente sau utile din punct de vedere antropocentric).
Estimarea eficienta a unui dusman natural trebuie apreciata in functie de:
 capacitatea de cautare a gazdei;
 gradul de specificitate sau de preferinta marcata fata de daunator;
 sincronizarea ciclului sau biologic cu cel al speciei cu care se hraneste;
 capacitatea buna de reproducere, comparativ cu cea a speciei pe seama careia traieste;
 adaptabilitatea fata de variatiile factorilor de mediu, comparabila cu cea a gazdei

Stabilirea speciilor cheie de dusmani naturali, in functie de eficienta

Trebuie subliniat faptul ca speciile monofage sunt cele mai eficiente, ele avand cea
mai mare specificitate pentru gazda respectiva, ciclul biologic si capacitatea de reproducere,
fiind corelate cu cele ale acesteia.
7
 Cresterea in conditii dirijate a entomofagilor. Cresterea entomofagilor este necesara
atat in abordarea clasica a controlului biologic, pentru a asigura multiplicarea
parazitoizilor si pradatorilor importati, cat si in cea moderna, pentru a avea permanent
la dispozitie un stoc de entomofagi, care pot fi folositi la momentul oportun.
 Pentru cresterea speciilor de parazitoizi, trebuiesc asigurate conditii optime atat pentru
adulti, care duc viata libera, cat si pentru larve, care traiesc ca paraziti interni sau
externi.
 Pentru cresterea speciilor de pradatori, ca hrana, se utilizeaza insecte vii sau diete
artificiale. In afara de hrana, trebuiesc asigurate si anumite conditii de temperatura (in
general 25 - 28°C), umiditate (60 - 80%) si lumina. Pentru a impiedica instalarea unor
bacterii, ciuperci, se adauga substante antimicrobiene si antifungice.
 Lansarea in natura a entomofagilor. Pentru a asigura eficienta parazitoizilor si
pradatorilor crescuti, lansarea trebuie sa indeplineasca o serie de conditii:
 sa nu presupuna manipulari de lansare cu actiune mecanica negativa asupra adultilor
parazitoizilor sau a stadiilor gazdei care ii contin;
 sa se faca la momentul optim pentru ca acestia sa gaseasca stadiul gazdei pe seama
caruia se dezvolta;
 Importul de entomofagi sau fitofagi din alte zone. In perioada controlului biologic
considerat “modern”, importarea dusmanilor naturali diminueaza ca importanta. Se
poate recurge la import de parazitoizi, pradatori sau fitofagi, atat impotriva
daunatorilor patrunsi din alte zone, cat si impotriva celor autohtoni, ai caror dusmani
naturali au densitati scazute din cauza utilizarii pesticidelor.
 Protejarea in natura a dusmanilor naturali. Deoarece parazitoizii si pradatorii, ca toate
organismele sunt supusi actiunii limitative a factorilor naturali de control dar indeosebi
actiunii negative a celor manipulati de om (pesticide, ingrasaminte chimice, emisii
industriale etc.) protejarea lor reprezinta o cerinta esentiala in protectia plantelor.
Actiunea negativa a pesticidelor asupra diferitelor organisme se exercita, prin
toxicitate, doza de substanta activa in produsul comercial, cantitatea aplicata la hectar,
remanenta, frecventa aplicarii, modul de aplicare, momentul utilizarii, suprafata pe
care se aplica. Protejarea dusmanilor naturali de actiunea toxica a pesticidelor,
presupune o serie de exigente, in utilizarea acestora:
 utilizarea unor substante cu toxicitate si remanenta mai scazute;
 diminuarea frecventei aplicarii pesticidelor;
 stabilirea modului si suprafetei de aplicare, prin evitarea recurgerii la avio -
tratamente, pe suprafete mari si apelarea, pe cat posibil la tratamente localizate;
 alegerea momentului recurgerii la pesticide, care trebuie sa aiba in vedere nu numai
stadiul cel mai sensibil al daunatorului ci si perioada in care entomofagii sunt mai
putin
 Maximizarea eficientei controlului biologic se obtine prin:
 folosirea preparatelor bacteriene, fungice, virale, care sa tina la nivele acceptabile
efectivele daunatorilor;
 apelarea la produsele hormonale, feromonale;
 folosirea metodei autocide, care are nu numai eficacitate ci si specificitate, deosebite;
 la selectarea si cultivarea soiurilor de plante rezistente la atacul daunatorilor;
 folosirea in mai mare masura a metodelor mecanice, fizice;
8
  aplicarea adecvata a metodelor agrotehnice;
 protejare a entomofagilor;
 cultivarea de plante melifere, pentru a atrage entomofagii in preajma culturilor;
 pulverizarea unor substante nutritive, pentru asigurarea de hrana suplimentara pentru
adultii parazitoizilor si ai unor pradatori.

UTILIZAREA FITOFAGILOR
Utilizarea de specii fitofage, in controlul populatiilor unor plante spontane presupune
identificarea unor specii monofage, autohtone sau introduse din alte zone, care sa contribuie
la depresia substantiala a plantelor pe care omul le considera daunatoare.

UTILIZAREA PATOGENILOR
Metoda presupune utilizarea unor preparate microbiologice, realizate in statii pilot sau
la scara industriala, pe baza de virusuri, bacterii, ciuperci, protozoare, organisme patogene
care produc imbolnaviri in masele organismelor considerate de om ca daunatoare. Debutul
metodei s-a bazat pe numeroase observatii si experimentari.

METODE CULTURALE SAU AGROFITOTEHNIC

Sunt printre cele mai vechi metode utilizate in protectia plantelor si urmaresc crearea
de conditii optime de viata pentru plante, nefavorabile pentru daunatori si in acelasi timp tind
sa asigure maximalizarea actiunii componentelor controlului biologic din natura.

Alegerea terenului are importanta in limitarea inmultirii daunatorilor, prin utilizarea

unor terenuri nefavorabile dezvoltarii speciilor care manifesta o anumita preferinta in ceea ce
priveste structura si natura solului (Ex.: larvele coleopterelor elateride din genul Agriotes,
prefera terenurile usor acide si cu umiditate excesiva);
Asolamentul este favorabil plantelor, prin succesiunea culturilor in timp si spatiu si
rotatia cu plante amelioratoare (lucerna, trifoi, sparceta, mazare) si nefavorabil daunatorilor,
(gandacul ghebos, Zabrus tenebrioides Goeze., musca neagra, Oscinis frit L., musca de
Hessa, Mayetiola destructor Say, a viermilor sarma etc.), prin alternarea culturilor
susceptibile la atacul lor, cu altele care nu le ofera conditii bune de dezvoltare.
Lucrarile solului (aratul, graparea, discuirea, lucrarea cu cultivatorul, saparea sau
ararea solului sub coronamentul pomilor fructiferi), duc la distrugerea daunatorilor, atat prin
actiunea pieselor active, prin ingroparea lor sub brazda, prin scoaterea la suprafata (si
expunerea la actiunea factorilor abiotici si biotici), cat si prin distrugerea buruienilor si a
samulastrei pe care daunatorii isi continua dezvoltarea, dupa recoltare.
Aplicarea rationala a ingrasamintelor, pe langa rolul pozitiv asupra plantelor, are si
o influenta negativa asupra daunatorilor. Astfel, azotatul de amoniu produce o mortalitate
ridicata la viermii sarma (40 - 60%).
Amendarea cu var a solurilor acide, duce la neutralizarea solurilor podzolice, acide,
preferate de unele insecte (viermii sarma).
Stabilirea si respectarea epocii optime de semanat se face pentru fiecare zona
pedoclimatica, in raport cu ciclul biologic al daunatorului si cu faza critica a plantei. Este
9
recomandabil ca rasarirea plantelor sa nu aiba loc odata cu aparitia in masa a daunatorilor.
Daca sunt semanate devreme, porumbul scapa de atacul produs de Tanymecus dilaticollis
Gyll., sfecla de cel de Bothynoderes punctiventris Germ., mazarea de cel de Bruchus
pisorum L.
Calitatea semintelor trebuie imbunatatita prin curatire, sortare, eliminarea semintelor
de buruieni si a celor ce contin insecte daunatoare. Selectarea semintelor destinate
semanatului duce la reducerea atacului, in cazul speciilor seminifage cum este Bruchus
pisorum L.
Folosirea de material saditor sanatos, din tara, impiedica permanetizarea atacului si
raspandirea daunatorilor autohtoni (paduchele din San José, Quadraspidiotus perniciosus
Comst., paduchele lanos, Eriosoma lanigerum Hausm.), iar in cazul materialelor din import,
se impiedica patrunderea unor daunatori din alte zone, numiti daunatori de carantina.
Recoltarea la timp si igiena culturala au o mare importanta pentru reducerea
pierderilor de recolta cauzate de diferite specii de daunatori. Strangerea la timp a recoltei
impiedica scuturarea boabelor si formarea samulastrei pe care se dezvolta multi daunatori
(speciile de tripsi din ordinul Thysanoptera, plosnitele cerealelor din genurile Eurygaster,
Aelia). In cazul daunatorilor ce fac galerii in tulpini de porumb, (sfredelitorul tulpinilor,
Ostrinia nubilalis Hnb.) la recoltare, trebuie ca plantele sa fie taiate cat mai jos, pentru a
impiedica iernarea larvelor in camp.
Intretinerea culturilor, cu inlaturarea buruienilor, prin plivit, prasit, poate duce la
diminuarea atacului unor daunatori, deoarece acestea contribuie la permanentizarea atacului
servind drept sursa suplimentara de hrana pentru daunatori.

METODA CHIMICA DE CONTROL

Industria pesticidelor s-a dezvoltat si diversificat in anii de dupa cel de al doilea razboi
mondial, initial pe baza produselor organoclorurate de sinteza.
La scurt timp de la introducerea substantelor organoclorurate in practica controlului
daunatorilor, productia acestor pesticidelor de sinteza a cunoscut o crestere spectaculoasa.
De la cele cateva produse anorganice, ce au constituit primele arme chimice utilizate inainte
de cel de al doilea razboi mondial, s-a ajuns azi la utilizarea unor cantitati uriase, pe
suprafete tot mai mari si cu o frecventa ridicata. Acutizarea problemei daunatorilor ca si
unele avantaje ale metodei chimice (aplicarea mecanizata, efect rapid, cresterea productiei
etc.) au dus la dezvoltarea spectaculoasa a industriei chimice, ajungandu-se la cunoasterea a
peste 1.000 de substante cu efect pesticid, conditionate in peste 100 000 de produse
comerciale.
CLASIFICAREA INSECTICIDELOR
Insecticidele sunt substante naturale sau de sinteza care au actiune toxica asupra
insectelor. Ele sunt pesticide. Pesticidele mai includ fungicidele si ierbicidele.
Exista mai multe criterii de clasificare a insecticidelor: dupa modul de actiune, calea
de patrundere, stadiul asupra caruia actioneaza, toxicitate, origine, modul de obtinere,
compozitia chimica, modul de conditionare.
Dupa modul de actiune, insecticidele pot fi:

10
  toxice (cand produc intoxicarea si moartea);
 sterilizante (cand duc la reducerea sau suprimarea potentialului reproductiv);
 hormonale (cand produc perturbari in dezvoltare);
 atractante (cand atrag insectele, concentrandu-le in anumite locuri, in vederea
distrugerii);
 repelente (cand indeparteaza daunatorii fara a-i distruge);
 sinergice (care inhiba sistemele enzimatice ale insectelor).

Dupa calea de patrundere in corpul insectelor, insecticidele sunt:

 de ingestie (cand sunt introduse in organism odata cu hrana);
 asfixiante (care patrund prin caile respiratorii);
 de contact (ce actioneaza la nivelul tegumentului).

Dupa stadiul de dezvoltare a insectei, asupra careia isi exercita actiunea, insecticidele
pot fi:

 ovicide, cu actiune asupra oualor daunatorilor;

 larvicide, cu actiune asupra stadiilor larvare;
 pupicide, cu actiune asupra pupelor;
 imagocide, cu actiune asupra adultului.

Dupa originea si compozitia chimica, insecticidele pot fi:

 Insecticidele anorganice ce sunt compusi ai mercurului, arsenului, bariului, cuprului,
zincului, staniului, magneziului, derivati ai benzenului si fenolului: acetoarsenit de
cupru (verde de Paris), etc.;
 Insecticidele organice care pot fi:
 naturale, extrase din plante sunt lipsite de remanenta si mai putin toxice pentru om si
animale homeoterme. De ex: nicotina, utilizata inca din anul 1763. de sinteza sunt
organoclorurate, organofosforice, carbamice, piretroizi, dinitrofenoli
(dinitroortocrezolul, utilizat inca din anul 1892), tiocianati etc.

Dupa modul de conditionare (amestecarea substantei active cu diverse substante

inactive, netoxice) insecticidele pot fi:

 Insecticidele solide: ce pot fi pulberi pentru prafuit, pulberi umectabile, pulberi

solubile, concentrate solubile, produse granulate, momeli otravite, “brichete”,
microcapsule.
 Insecticidele lichide pot fi solutii apoase, concentrate emulsionabile, solutii in uleiuri
minerale, solutii in solventi organici, suspensii concentrate, lichide fumigante, produse
pentru aplicarea in volum redus sau ultraredus.
 Insecticidele gazoase fumigante sunt acidul cianhidric, inflamabil (Zyclon, Uragan D),
sulfura de carbon (inflamabila, exploziva), etc. Aceste insecticide sunt folosite cu
precautie, in spatii inchise (locuinte, depozite, sere).
11
 Dupa reactia insectelor, substantele utilizate pot fi:
 Substante atractante, fata de care insectele manifesta un chimiotropism pozitiv.
Acestea pot fi atractanti sexuali (feromoni sexuali), feromoni de agregare, atractanti de
nutritie (drojdia de bere, uleiul de mustar, cidrul, vanilina, uleiul de ananas etc.). Sunt
utilizate pentru atragerea insectelor in vederea distrugerii prin diferite metode
(mecanic, cu insecticide, substante chimiosterilizante) sau chiar in lucrarile de
depistare a prezentei insectelor si prognoza atacului.
 Substantele repelente, fata de care insectele manifesta un chimiotactism negativ pot fi:
 produsele repelente naturale sunt uleiuri volatile emanate de plante (usturoiul, piperul),
sau extrase din plante ;
 substantele repelente sintetice sunt naftalina, terebentina, benzoatul de benzil, esterii
acidului ftalic etc.
 repelenti de ovipozitie, care impiedica depunerea oualor in anumite zone, concentrand-
o in altele, unde se pot aplica mai usor diferite metode de control.

Modul de aplicare este dependent de genul de conditionare al insecticidelor:

 Pentru stropiri se folosesc pulverizatoare manuale (pompe de flit), purtate in spate (tip
Vermorell, Calimax), montate pe autovehicule, nebulizatoare (tip Fontan), pentru
stropiri foarte fine.
 Pentru prafuiri se folosesc aparate purtate manual (pudriere compresibile si cu
supapa), purtate in spate (prevazute cu foale si levier, cu ventilator si palete) sau
actionate de un motor.
 Pentru granule sunt aparate actionate manual sau cu motor (Fontan cu dispozitiv de
adaptare).
 In operatiile de utilizare a pesticidelor pe suprafete mari (in culturi de cereale, paduri
etc), dispozitivele de aplicare a insecticidelor sunt montate pe aeronave (avioane sau
helicoptere).

12
 DAUNATORII CULTURILOR DE CEREALE
Lacusta marocana – Dociostaurus maroccanus
(Orthoptera)

Specie palearctica. In tara noastra este frecventa in izlazuri, fanete, terenuri inierbate
de unde trece si in culturi.
Morfologie:
Adultul are corpul de culoare cenusie – roscata, cu pete brune. Pronotul usor ingustat
median, prezinta un desen caracteristic de forma literei „X”, de culoare alba galbuie.
Picioarele posterioare au femurele prevazute cu pete negre, iar tibiile sunt rosii.
Lungimea corpului la mascul este de 17-26 mm, iar la femela de 23-35 mm..
Oul este alungit, de culoare galbena – palid, cu lungimea de 4-5 mm. Ooteca este cilindrica,
usor curbata, cu lungimea de 16-32 mm.
Larvele sunt asemanatoare adultilor. Initial sunt de culoare bruna-inchisa, cu antenele
alcatuite din 13-17 articule. Lungimea corpului poate varia intre 5-10 mm. Larvele din
ultimele varste sunt mai deschise la culoare si prezinta aripi mai mult sau mai putin
dezvoltate; antenele sunt formate din 20-23 articule. Lungimea corpului larvelor mature este
cuprinsa intre 9-22 mm.
Biologie. Aparitia si zborul adultilor au loc la sfarsitul lunii iunie, inceputul lunii iulie.
Deplasarea lor se face in stoluri mari, putand parcurge pana la 50 km/zi. Perioada de hranire
pentru maturatia sexuala dureaza 25-30 zile. Ponta are loc in lunile iulie-august. Ouale sunt
depuse in ooteci, in sol, la circa 4 cm adancime, de obicei in vetre. Numarul oualor dintr-o
ooteca variaza intre 18-40, fiind asezate pe 3-4 randuri. O femela depune 150-200 oua.
Ierneaza in acest stadiu. In primavara larvele apar in luna mai. Dezvoltarea larvara dureaza
30-40 zile, parcurgand 5 varste. Din al doilea stadiu larvele incep sa migreze, pana la 5 km.
pe zi. Migratiile sunt diurne si se desfasoara in aceeasi directie. In timpul noptii
raman pe diferite plante. Lacusta marocana prezinta in toate zonele o singura generatie pe an.
Daune. Insecta polifaga. Adultii si larvele ataca gramineele cultivate si spontane,
legumele, leguminoasele perene, plantele textile. Pagubele cele mai mari le produc la
gramineele de pasuni (Lolium, Bromus etc.) la care rod frunzele, lastarii si tulpinile. Uneori
ataca pomii fructiferi sau arborii de padure.
Metode de control:
Inmultirea lacustei este stanjenita de factorii fizico-chimici cum este umiditatea.
Scaderea umiditatii impiedica dezvoltarea embrionului si ouale se usuca.
Populatiile de lacuste sunt limitate pe cale naturala, factori biotici cum sunt ciupercile
genului Fusarium; nematode, insecte ce paraziteaza larvele si ootecile etc. Dintre vertebrate
13
unele pasari (berzele, graurii, ciorile, potarnichile, ciocarlia), unele reptile (soparla) si
mamifere mici se hranesc cu lacuste.
Masuri agrotehnice se recomanda:
Aratul locurilor in care lacustele si-au depus ouale. In acest fel ootecile sunt scoase la
suprafata si expuse la actiunea intemperiilor si a numerosilor pradatori, mai ales pasarile. In
regiunile cu invazii puternice se recomanda ca pasunile naturale pe care se inmultesc
lacustele sa fie arate (destelenite) si date in cultura.
Masuri chimice se aplica la aparitia larvelor, sub forma de prafuiri sau stropiri. Ele se
realizeaza cu: Fastac 0,2 %, Diazol 0,1 %, Decis 0,05%, Polytrin 0,1%.

Tripsul graului – Haplothrips tritici

(Thysanoptera)

Tripsul graului se intalneste frecvent la noi in tara in zona submontana.

Morfologie.
Adultul are corpul de culoare neagra. Capul prezinta peri postoculari, ascutiti si hialini. Al
3-lea articul antenal este mai deschis. Tubul abdominal este mai scurt decat capul. Perii
setiformi terminali ai tubului sunt de lungimea tubului. Lungimea corpului este de 1,3-1,5
mm. Aripile sunt hialine, franjurate.
Larva este de culoare rosie, capul, picioarele si ultimul segment abdominal sunt negre.
Biologie. Tripsul graului ierneaza in stadiul larvar in miriste si in resturile vegetale
ramase in camp. Primavara in cursul lunii mai are loc transformarea larvelor in pronimfe si
nimfe numai daca temperatura aerului ajunge la 8º C. Aparitia adultilor corespunde cu
inspicarea cerealelor de toamna. In luna iunie femelele depun ouale intre glumele
spiculetelor. Perioada ovipozitara se poate prelungi pana la 25-35 de zile. O femela depune
pana la 100 de oua. Dezvoltarea embrionara are loc in 8-12 zile, iar cea larvara dureaza 12-
25 de zile. Larvele aparute se hranesc in interiorul spicelor pana la coacerea cerealelor, cand
le parasesc si se retrag in sol pentru diapauza hiemala. Daunatorul are numai o singura
generatie pe an.
Daune. Tripsul graului ataca gramineele cultivate si spontane. Adultii si larvele
inteapa si sug seva din organele florale, rahis si boabe. In urma atacului florile avorteaza, iar
spicele atacate sunt sterile, au glumele si glumelele alungite, iar aristele geniculate si
zbarcite. Acest simptom este cunoscut de „albeata spicelor”. Cand sunt atacate boabele in

14
faza de lapte, acestea nu se mai dezvolta si devin sistave. Se apreciaza ca pagubele produse
de tripsi la cereale pot ajunge pana la 10 %.
Metode de control
Masuri agrotehnice. Acestea sunt masurile cele mai eficiente in controlul tripsului
cerealelor. Dezmiristirea imediata dupa recoltare, urmata de aratura de toamna, distruge pana
la 90 % din insectele retrase pentru diapauza hiemala. Insamantarea timpurie a cerealelor de
toamna, plantele mai dezvoltate scapand de atacul insectelor, Respectarea asolamentelor
(cerealele semanate dupa leguminoase sunt mai putin atacate de tripsi)
Masuri chimice. Se pot aplica cu rezultate bune tratamente chimice cu preparate
organoclorurate (Thiodan 0,1%, Thionex 0,1% ) si organofosforice (Sinoratox 1,0 l / ha).
Tratamentul chimic al tripsului se impune in anii cand densitatea daunatorului este mai mare
de 8-10 adulti pe spic. Tratamentele chimice aplicate frecvent in controlul adultilor si
larvelor de Eurygaster sp. Sunt eficiente si impotriva tripsului graului.

Plosnitele cerealelor – Eurygaster sp. si Aelia sp.

(Hereroptera)

Eurygaster integriceps Aelia acuminata

La noi in tara plosnitele cerealelor se intalnesc in toate zonele cultivatoare de grau, in

densitati mai mari in regiunile de stepa si ale padurilor de stejar.
Speciile cu importanta mai mare sunt : Eurygaster integriceps Put., E. maura L., E.
austriaca Schr., Aelia acuminata L. si A. rostrata Boh. Speciile de Eurygaster, semnalate in
toata tara, sunt predominante in judete din sudul si estul tarii; specia Eurygaster integriceps
Put. fiind specia cea mai frecventa si cea mai pagubitoare. Speciile de Aelia sunt
predominante in Campia Transilvaniei si se intalnesc aproape in proportii egale cu speciile
de Eurygaster in Oltenia si Banat, mai ales spre zona colinara.
Morfologie.
Adultul. La Eurygaster sp. corpul este oval, de culoare variata de la galbena-bruna pana la
bruna-inchis: uneori are culoarea neagra. Scutelul este dezvoltat, de lungimea abdomenului.
Speciile se deosebesc intre ele prin forma capului si dupa marginea laterala a
pronotului. Eurygaster integriceps Put. are capul rotunjit la varf, iar marginile pronotului
sunt convexe. Pe partea ventrala a abdomenului exista doua linii punctate de culoare neagra.

15
Lungimea corpului este de 11-13 mm. Eurygaster maura L. are capul rotunjit la varf, iar
marginile pronotului sunt drepte. Eurygaster austriaca Schr. are capul ascutit la varf, iar
marginile pronotului concave. Lungimea corpului este de 11-13mm.
Ouale sunt de culoare verde-deschisa, de forma sferica. Pe masura ce se dezvolta embrionul,
culoarea lor se inchide, capatand o pigmentatie cafenie- roscata.
Larvele sunt asemanatoare adultilor.
Adultul de Aelia sp. are corpul eliptic, cu dungi longitudinale pe partea dorsala. Aelia
acuminata L. este de culoare galbena-bruna si prezinta 3 dungi longitudinale pe pronot si
scutel. Capul este triunghiular si puternic punctat. In timp de repaus, rostrul sta asezat intr-un
sant ce brazdeaza sternitele toracice pana la primul segment abdominal. Antenele sunt
filiforme, formate din 4-5 articule. Pe femurele mediane si posterioare se disting 2 pete
punctiforme negre. Lungimea corpului este de 7-10 mm. Aelia rostrata Boh. Are corpul mai
mare, osciland intre 11-12,5 mm. Pronotul si scutelul, spre deosebire de prima specie, are
numai 2 dungi. Femurele mediane si posterioare prezinta numai cate o singura pata
punctiforma, neagra.
Larvele sunt asemanatoare cu adultii.
Biologie. Speciile de Eurygaster si Aelia au mod de viata foarte asemanator. Ierneaza
ca insecte adulte, in special sub frunzarul padurii, in liziera pomilori din apropierea
culturilor, sub ierburi. Spre sfarsitul lunii aprilie sau inceputul lunii mai, cand temperatura
medie a aerului depaseste 100 C, insectele isi fac aparitia mai intai pe diferite graminee
spontane, apoi zboara in culturile de cereale. Zborul insectelor din locurile de iernare, durand
in medie 25 de zile, poate atinge distanta de 100 de km. Numarul maxim de insecte pe culturi
se inregistreaza intre 10- 20 mai. Copulatia si ponta au loc dupa o perioada de hranire in
vederea maturarii sexuale, primele depuneri se inregistreaza la 1-2 saptamani dupa zborul
maxim. Ponta dureaza pana la sfarsitul lunii iunie. Ouale sunt depuse pe frunze, in grupe de
12-14, pe doua randuri.. O femela depune 50-125 oua. Incubatia dureaza 7-15 zile,
necesitand o suma de 100 O C temperaturi efective. In primele ore dupa eclozare larvele stau
grupate in jurul pontei, apoi se disperseaza, in special catre spice. In timpul stadiului larvar,
care dureaza 30-40 zile, larvele naparlesc de 5 ori. In mod obisnuit, larvele ajung la
maturitate in timpul recoltarii cerealelor. Noii adulti se hranesc in lanurile de grau, orz
nerecoltate sau pe diferite graminee spontane. Catre sfarsitul lunii iulie si in cursul lunii
august insectele se retrag spre locul de iernare, migrand spre paduri. Toate
speciile prezinta o generatie pe an. Dinamica populatiilor de plosnite este puternic influentata
de factorii fizico-chimici si factorii biotici. In timpul iernii o parte din plosnite pier din cauza
lipsei de grasimi acumulate. De asemene, vremea rece si umeda din primavara si vara
impiedica dezvoltarea normala a plosnitelor. Factorul limitativ insa, care influenteaza foarte
mult plosnitele cerealelor, il constituie parazitii oofagi mai ales cei din familia Scelionidae –
Hymenoptera. Acestia reduc drastic densitatea plosnitelor, procentul de parazitare al oualor
ajungand la 50 %.
Daune. Plosnitele se dezvolta in principal pe culturile de grau, dar ataca si alte
graminee cultivate sau spontane. Adultii, ca si larvele, ataca toate organele aeriene ale
cerealelor: frunze, tulpini si spice (ariste, glume si boabe). Odata cu introducerea rostrului
insecta injecteaza si o cantitate de saliva, care are proprietati enzimatice foarte active.
Aceasta provoaca o dezagregare a substantelor din celule si in locul unde se produce
intepatura, se formeaza o mica proeminenta ca un con, denumit „con salivar”. Cand aceste
conuri se desprind si cad, in locul lor ramane un punct negru inconjurat de o zona alba-
16
galbuie sau bruna. Adesea frunza atacata se ingalbeneste, se rasuceste si se usuca, de la locul
intepaturii atarnand ca o sfoara. Uneori spicul ramane in burduf, iar cand apare are aristele
zbarlite si poate fi partial sau total steril, albit, aspect care se intalneste mai ales la varful
spicelor. Boabele atacate sunt sistave, zbarcite sau daca nu sunt deformate, poarta urmele
intepaturilor sub forma unor puncte negre, inconjurate de o zona decolorata.
Metode de control
Utilizarea de soiuri rezistente la atacul plosnitelor: soiuri ale caror spice sunt
compacte, boabele bine acoperite, compozitia acestora in polizaharide mai putin accesibila
sunt mai rezistente
Controlul biologic prin inmultirea si raspandirea in cultura a ovifagilor din familia
Scelionidae (Hymenoptera).
Masuri agrotehnice:
‫ ־‬Rotatia rationala a culturilor, care favorizeaza cresterea populatiei
parazitilor oofagi
‫ ־‬Semanatul timpuriu in terenuri bine pregatite si fertilizate
‫ ־‬Cultivarea de soiuri precoce si recoltarea cat mai timpuriu a cerealelor
Masuri chimice. Controlul chimic a plosnitelor se face la avertizare si se justifica cand
se constata prezenta a 2-4 exemplare / m2. In acest scop se utilizeaza:
‫ ־‬Pentru Eurygaster integriceps Put. se utilizeaza: Pyrinex25 / ME 4l / ha, Polytrin 200 EC
0,1 l / ha, Fastac 10 EC. 0,02 %, Sinoratox Plus 1,8 l / ha, Ecalux S’ 1,25 l / ha.
‫ ־‬Pentru Aelia acuminata L. se utilizeaza: Pyrinex 3,5 l / ha, Fastac 10 EC. 0,1 l / ha, Ecalux
S’ 1,2 l / ha.

Gandacul ghebos – Zabrus tenebrioides

(Coleoptera)

In tara noastra gandacul ghebos este mentionat ca daunator din anul 1887, intalnindu-
se aproape in toate zonele de cultura a cerealelor paioase.
Morfologie
Adultul. Acesta are corpul alungit si convex, de culoare neagra, cu antenele, tibiile si tarsele
roscate, iar femurele mai inchise. Pronotul are o punctuatie densa si puternica in partea
bazala si pelaturi. Elitrele sunt prevazute cu striuri longitudinale. Lungimea corpului este de
10-16 mm.
Oul. Este oval, de culoare alba, cu marimea de 2-2,5 mm.
Larva are in ultima varsta 30-35 mm lungime, este albicioasa, cu capul, toracele, placile
abdominale si picioarele brune. Dorsal pe fiecare segment abdominal, scleritele au o culoare
castanieroscata. Pe laturile capului, in urma bazei antenelor, se afla cate 6
omatidii.
17
Pupa este de culoare alba-cafenie, de 18-28 mm.
Biologie. Are o singura generatie pe an. Adultii apar in a doua decada a lunii iunie,
cand bobul de grau se gaseste in faza de lapte sau ceara. Ei se hranesc in timpul noptii si
consuma boabele tinere de grau, secara, orz, si mai rar ovaz. In a doua jumatate a lunii iunie
adultii devin diurni si se intalnesc in zilele calduroase pe spice. Este perioada de zbor, in care
gandacul se raspandeste activ in alte lanuri si zone. In perioada de zbor nu se hraneste.
Urmeaza o noua perioada de hranire necesara maturarii sexuale. Dupa recoltare, adultii se
retrag in sol, in diapauza estivala. Dupa ce isi reiau activitatea in lunile august-septembrie,
are loc imperecherea, iar femelele incep depunerea pontei. Ouale sunt depuse in sol, pana la
18 cm adancime, in grupe de 20-30. O femela depune in medie 80-100 de oua. Dezvoltarea
embrionara dureaza in medie 8-10 zile. Dupa aparitie, larvele sapa galerii tubulare in jurul
plantelor deabia rasarite si incep sa se hraneasca cu frunzele lor. Larva prezinta 3 varste.
Hranirea larvelor continua pana la venirea inghetului, cand ele coboara la o adancime mai
mare in sol si ierneaza. Primavara de timpuriu, cand temperatura medie atmosferica trece de
0O C larvele isi continua hranirea pana in luna mai, cand se retrag la 20-30 cm adancime,
unde construiesc loji in care se transforma in pupe. Durata stadiului de pupa este in functie
de temperatura de la 12-30 de zile. In mod obisnuit acest stadiu se intalneste din prima
decada a lunii mai.
Daune. Gandacul ghebos ataca atat ca adult cat si ca larva. Adultii se intalnesc pe
spicele de grau, secara si orz, consumand florile si boabele in diferite faze de coacere. Pana
la retragerea in diapauza un adult poate ataca 50-60 boabe. Uneori ei ataca si frunzele
cerealelor. Cele mai mari pagube le produc larvele care ataca frunzele, mai ales la graul de
toamna. Ele trag frunzele plantelor tinere in interiorul galeriilor si le sfasie, ramanand numai
nervurile, care uscandu-se, iau aspectul unor bucle. Atacul larvelor are loc in vetre, care
uneori cuprinde intreaga cultura. La invazii mari semanaturile pot fi distruse complet.
Metode de control:
Masuri agrotehnice:
‫ ־‬Rotatia culturilor, evitandu-se cultivarea paioaselor dupa paioase;
‫ ־‬Evacuarea balotilor de paie si a resturilor de paie;
‫ ־‬Efectuarea araturilor imediat dupa seceris si intretinerea terenurilor prin discuiri, pentru a
impiedica formarea samulastrei
Masuri chimice: Lindan 400 SC 2,25 l / t samanta, Protilin Al 81 Plus 3 kg / t
samanta, Diazol 60 EC 2 l / ha, Pyrinex 25 Me 3-3,5 l / ha .

18
 Carabuselul cerealelor - Anisoplia segetum
(Coleoptera)

In tara noastra se intalneste in toate zonele, cu exceptia zonei alpine. Predomina in regiunile
de stepa si silvostepa.
Morfologie
Adultul. Are corpul alungit, de culoare neagra – verzuie, cu luciu metalic pronuntat, verzui
sau aramiu pe cap, pronot si picioare. Elitrele sunt cafenii-roscate, prevazute pe margini cu
un rand de sete lungi si groase. Pubescenta elitrelor este rara si mai scurta decat pe pronot.
Perii scutelului sunt lungi si aplecati spre partea posterioara. Lungimea corpului este de 10-
12 mm..
Oul este oval-elipsoidal, cu chorionul neted, de culoare albamata. Dimensiunea este cuprinsa
intre 1,5-2,0 mm
Larva este de tip melolontoid, de culoare alba cenusie. Dimensiunea corpului variaza intre
23-32 mm.
Pupa este lipsita de apendici caudali. La inceput are culoare alba, iar apoi galbena-brunie.
Lungimea corpului veriaza intre 13,4- 16,00 mm.
Biologia. Iernarea carabuseilor cerealelor are loc in stadiul de larva, in sol, la adancimi
cuprinse intre 35-38 cm, dupa natura solului. Primavara, prin lunile martie –aprilie, cand
temperatura solului la 5 cm adancime depaseste 80C, larvele migreaza spre suprafata solului.
Ajunse la maturitate, prin a 2-a decada a lunii mai, se transforma in pupe, in pamant, la
adancimi de 8-18 cm. Durata stadiului pupal este de 14-21 zile. Adultii apar la sfarsitul lunii
mai, inceputul lui iunie, in timpul infloritului graului si formarii boabelor. La inceput, adultii
se intalnesc pe diferite specii de graminee spontane, apoi trec in culturile de cereale. Zborul
lor dureaza 24-29 de zile. Specia este diurna, termofila, fiind mai activa in zilele calduroase,
cand zboara si se hraneste intens. Noaptea ea se retrage sub bulgarii de pamant sau in
crapaturile solului. Copulatia are loc in primele zile ale aparitiei, iar perioada preovipozitara
dureaza 7-14 zile. Ponta incepe din prima sau a doua decada a lunii iunie si continua
pana in luna iulie. Ponta este depusa in sol. Ouale sunt depuse in grupe de 1-27, in 2-3
reprize. Numarul total de oua depus de o femela ajunge pana la 34-45. Incubatia dureaza 17-
22 de zile. Larvele apar la sfarsitul lunii iunie, inceputul lunii iulie. Dezvoltarea larvara are
loc in sol si dureaza 10-10 1/2 luni. Are o singura generatie pe an.
Daune. Adultii de Anisoplia produc daune rozand boabele in formare, faza de lapte
sau de parga la grau sau alte graminee. In timpul hranirii, o mare parte din boabe sunt
scuturate. Un adult in timpul vietii poate distruge 6-10 boabe de grau. Larvele se hranesc cu
radacinile diferitelor graminee fara a provoca daune insemnate.
Metode de control:
Masuri agrotehnice:
19
‫ ־‬Efectuarea araturilor imediat dupa recoltarea cerealelor. Prin aceasta densitatea oualor si a
larvelor neonate se reduce cu 60-80 %;
‫ ־‬Aplicarea prasilelor la timp in culturile de porumb (a 2-a si a 3- a), floarea soarelui etc,
asigura o distrugere a pupelor in proportie de 38-70 %;
‫ ־‬Semanatul cat mai devreme, cu folosirea de soiuri de grau cu coacere timpurie.
‫ ־‬Rotatia culturilor, indeosebi alternarea culturilor de paioase cu prasitoare.
Masuri chimice se iau impotriva adultilor la invazii mai mari (peste 5 adulti la m2 .
Se pot aplica tratamente chimice cu produse organofosforice mai putin toxice si cu o
remanenta scazuta. Se aplica urmatoarele substante: Polytrin 200 EC 0,1 l / ha, Diazol 60 EC
2 l / ha., Sevin 85 WP 0,15 %.

Gandacul pocnitor – Agriotes ustulatus

(Ord. Coleoptera)

Speciile de Agriotes se intalnesc frecvent in diferite regiuni din Moldova, Campia

Romana, Transilvania, in biotopurile mai umede sau mai bogate in precipitatii.
Morfologie:
Adultul are corpul de culoare bruna-inchis sau negricios, cu elitrele mai deschise. Antenele
si picioarele sunt galbene-brunii. Lungimea corpului variaza intre 9 si 12 mm.
Oul, este de forma ovoida, cu chorionul tare si rezistent, avand diametrul de aproximativ 0,5
mm.
Larva (numita popular „vierme sarma) are corpul cilindric, acoperit cu un tegument puternic
chitinizat, de culoare galbenacastanie. Ultimul segment abdominal este conic si mai lung
decat celelalte. Capul este brun. La completa dezvoltare larva are 17-25 mm.
Biologie. Specia ierneaza in sol ca larva si ca adult. Prin luna mai adultii parasesc
locurile de iernare si migreaza pe gramineele spontane sau pe florile umbeliferelor. Femelele
depun ouale in grupe de 5-20 in solurile umede si bogate in humus. O femela depune pana la
200 de oua. Dupa aproape 30 de zile (in iunie-iulie) apar larvele. Daca solul in care au fost
depuse ouale se usuca, acestea pier fara a mai ecloza. Dezvoltarea larvara dureaza 3-4 ani. In
timpul dezvoltarii, larvele sufera 12 naparliri. Acestea executa miscari pe verticala si
orizontala, determinate de conditiile de umiditate si temperatura. La completa dezvoltare se
retrag la 50-60 cm adancime in sol si se transforma in pupe, in cate o loja pupala. Stadiul
pupal dureaza 30-35 de zile. Adultul paraseste solul in primavara anului urmator. Aparitii de
adulti se pot constata insa anual, deoarece in terenurile infestate se intalnesc in permanenta
larve de diferite varste.
Daune. Adultii sunt mai cu seama fitofagi, fara a produce daune importante. Larvele
sunt polifage. Ele ataca cerealele (porumbul, graul, orzul etc.), sfecla cartoful, diferite specii
de legume (tomate, varza, morcov etc.), rozand partile subterane ale plantelor. Cele mai mari
pagube se inregistreaza la culturile de porumb, cand atacul se manifesta in perioada rasaririi
20
plantulelor. O larva poate distruge intr-un an 10-12 plante. In radacinile mai suculente, cum
sunt cele de sfecla, morcov, patrunjel etc., sau tuberculi si bulbi, larvele sapa galerii
numeroase, in care patrund apoi diferite microorganisme si provoaca putrezirea lor. Se
cunosc la viermii sarma doua perioade de atac, in lunile aprilie-mai si in septembrie-
octombrie, care sunt in general lunile cu umiditate mai abundenta.
Metode de control:
Masuri agrotehnice:
‫ ־‬Efectuarea araturilor de vara si de toamna, astfel o buna parte din larve, pupe, adulti sunt
scoase la suprafata solului si expuse actiunii factorilor fizico-chimici, temperatura si
umiditatea precum si a factorilor biotici cum sunt pradatorii si parazitii.
‫ ־‬Rotatia culturilor, cu folosirea plantelor mai putin atacate de viermii sarma ca: rapita, inul,
mustarul.
‫ ־‬Aplicare de ingrasaminte mai ales a celor azotoase si fosforice care au actiune nociva
asupra larvelor.
Masuri chimice:
‫ ־‬Se aplica tratamente atat la sol cat si la samanta. Se aplica Lindan 400 SC 2,25 L / t.
Samanta, Diazol 60 EC 5 l / ha, Pyrinex 4 l / ha, Semator 20 ST 2 l / t samanta.
Control biologic. Ca pradatori, cu rol important sunt speciile de carabide, cartita si
fazanii.

Gargarita frunzelor de porumb - Tanymecus dilaticollis

(Ord. Coleoptera)

Specia este des intalnita la noi in tara in judetele din sudul si estul tarii. Denumirea
populara este de „ratisoara porumbului”.
Morfologiea:
Adultul. Corpul este oval-alungit. Rostrul este lat si mai lung decat capul, pronotul mai lat
decat lung. Culoarea corpului este cenusie. Pe elitre se gasesc solzi si perisori dispusi sub
forma unor dungi longitudinale. Lungimea corpului este de 5-8 mm.
Oul este de forma cilindrica, rotunjit la ambele capete. La depunere este de culoare galbena-
sidefie, apoi devine negrustralucitor.
Larva este apoda, pe segmentele toracice si abdominale prezinta tuberculi si peri. Este de
culoare alba-laptoasa. La completa dezvoltare lungimea corpului este de 8-9 mm.
Pupa este de culoare alba, de 5-9 mm lungime.
Biologie. Ratisoara porumbului are o generatie pe an. Ierneaza ca adult in sol. La
sfarsitul lunii aprilie acestia parasesc locurile de iernare si migreaza in flora spontana. Trec
21
apoi in culturile de porumb cand plantele au 2-3 frunzulite. Dupa o perioada de hranire au
loc imperecherea si ponta. Ouale sunt depuse in sol, pana la 10 cm adancime. O femela
depune, in medie, 100 de oua. Dupa 2-3 saptamani apar larvele care se hranesc cu radacinile
diferitelor plante. In decursul dezvoltarii larvele parcurg 4 varste timp de 40-50 de zile la 23-
24 oC temperatura medie. Transformarea in pupe are loc in loji speciale, incepand din luna
iulie. Adultii care apar raman in diapauza pana la inceputul lunii aprilie a anului viitor.
Daune. Adultii sunt foarte activi pe timp uscat si calduros. Sunt polifagi, dar prefera
porumbul. Plantele tinere sunt retezate complet, iar cand au mai mult de 2-3 frunze adultii
rod marginea acestora sub forma de trepte. Larvele se hranesc cu radacinile diferitelor plante,
fara a produce daune importante. La o densitate de 25-30 adulti la m2, cultura poate fi
distrusa in perioada formarii primei frunze
Metode de control:
Masuri agrotehnice:
‫ ־‬Rotatia culturilor si unele lucrari ale solului pentru cultura porumbului au un rol insemnat
in prevenirea si reducerea atacului la minim. Se recomanda evitarea pe cat posibil atat a
insamantarii porumbului dupa el insusi, monocultura, cat si a altor plante susceptibile la
atacul gargaritei (floarea soarelui, sfecla de zahar). Rotatia culturilor porumb- mazare-grau
este ideala in controlul acestui daunator.
‫ ־‬Lucrarile de pregatire si intretinerea solului contribuie la distrugerea florei spontane, in
special al palamidei si asigura o dezvoltare viguroasa plantelor de porumb, trecand astfel in
scurt timp de faza critica.
Masuri chimice se iau in functie de densitatea daunatorului la m2. Se recomanda
tratamente atat la sol cat si la samanta, functie de densitatea daunatorului. Substantele
chimice folosite sunt: Pyrinex 25 ME 3-3,5 L / ha, Carbodan 25-28 l / t, Gaucho 70 WP
12,5 Kg / t samanta.

Gandacul ovazului – Lema melanopa

(Ord. Coleoptera)

Se intalneste frecvent in tara noastra, producand pagube mai ales in Transilvania si

Oltenia.
Morfologie:
Adultul. Corpul este oval-alungit. Elitrele sunt de culoare albastra-verzuie, cu capul,
antenele, varful tibiilor si tarsele negre. Pronotul si picioarele sunt roscate. Elitrele sunt
prevazute cu striatiuni longitudinale formate din puncte. Lungimea corpului variaza intre
4,5-5 mm.
Oul este oval-alungit, de culoare galbena-portocalie, de 0,5 mm.
22
Larva matura are corpul bombat dorsal, de culoare alba galbuie, cu capul brun. Dorsal,
corpul este acoperit de mucilagii si excremente (sac stercoral) cu rol de aparare. La completa
dezvoltare, lungimea corpului este de 5-7 mm.
Pupa este galbena-cenusie si devine bruna ulterior. Poate avea lungimea cuprinsa intre 4,5-
4,8 mm.
Biologie. Gandacul ovazului are o singura generatie pe an. Ierneaza in stadiul de adult,
in frunzarul padurilor, in resturile vegetale ramase pe camp. La sfarsitul lunii aprilie,
inceputul lunii mai, adultii parasesc locurile de iernare, cand temperatura ajunge la 3-100C si
se raspandesc in culturile de paioase, mai ales in cele de ovaz. Manifesta tendinta de
gregarism. Urmeaza perioada de hranire si imperechere. Depunerea pontei are loc in luna
mai. Ouale sunt fixate pe fata superioara a frunzelor, pe nervura principala, in grupe de 2-12
oua. O femela depune aproximativ 200 de oua. Dezvoltarea embrionara dureaza pana la 18
zile, iar dezvoltarea larvara 15-30 de zile, in functie de factorii climatici. Larvele naparlesc
de 3 ori, apoi se retrag in sol si se transforma in pupa. Adultii apar in iulie si se hranesc cu
diferite graminee. Prin augustseptembrie se retrag in locurile de hibernare hiemala.
Daune. Adultii rod frunzele cerealelor (grau, orz, ovaz etc.) sub forma unor dungi
longitudinale, de diferite dimensiuni, perforand cele doua epiderme si parenchimul. Larvele
consuma numai epiderma superioara si parenchimul frunzelor. La atacuri puternice plantele
se ingalbenesc si se usuca. Din cauza instinctului gregar, atacul apare sub forma unor vetre
ce se observa ca niste pete albe.
Metode de control.
Factorii fizico-chimici. Populatiile de Lema melanopa L. sunt reduse drastic de
precipitatiile din lunile mai si iunie, care provoaca o mare mortalitate larvelor.
Masuri chimice. Acestea se folosesc in principal impotriva gandacului ovazului. In
combaterea adultilor hibernanti se recomanda tratamente cu produse organofosforice sau
piretroizi. Tratamentul se aplica la aparitia adultilor, inainte de ponta. Impotriva larvelor se
folosesc numai produse organofosforice: Efdacon 40 EC 3,4 L / ha.

Sfredelitorul porumbului – Ostrinia nubilalis

(Ord. Lepidoptera)

In tara noastra se intalneste pretutindeni, atacuri puternice inregistrandu-se in

Transilvania, Banat, nordul Moldovei si Campia Dunarii.
Morfologie:
Adultul. Fluturii sunt de talie mijlocie, cu anvergura aripilor de 25-30 mm. Masculii sunt
mai mici decat femelele, cu corpul lung, subtire, fusiform. La femele corpul este mai scurt si
mai gros, cu aripile mai deschise. Culoarea dominanta a aripilor este galbena auriu, cu tenta
23
brunie. Pe cele anterioare se disting striuri fine, brune. Aripile posterioare sunt mai
intunecate decat cele anterioare, traversate de o banda deschisa.
Oul este turtit si transparent; ponta are aspectul unei picaturi de ceara de diferite forme.
Larva alba-galbuie sau roza, cu capsula cefalica si placa toracica mai intunecate. Dorsal, pe
fiecare segment se gasesc cate 4 placi anterioare brune, urmate de alte 2 posterioare, mai
mici, fiecare purtand cate un par. La completa dezvoltare larvele ajung la 20 mm lungime.
Pupa este de culoare bruna-deschisa si prezinta in varful abdomenului 4 spini curbati.
Lungimea corpului variaza intre 18- 20 mm.
Biologie. Zborul fluturilor este crepuscular si nocturn. Adultii pot fi observati in a
doua jumatate a lunii iunie. Longevitatea lor este de 10- 15 zile. Femelele depun oua pe
partea inferioara a frunzelor de porumb, in gramezi de 15-50, acoperite cu o substanta
aglutinanta. O femela depune de la 300 pana la 600 de oua. Larvele aparute, dupa o scurta
perioada de hranire pe frunze, patrund in tulpinile de porumb, de unde rod galerii
longitudinale in maduva acestora. Toamna, larvele ajung in ultima varsta a patra ierneaza in
tulpinile de porumb. Intr-o planta se pot gasi intre 1-10 larve. Larvele hibernante se
transforma in crisalide, primavara, in cursul lunii mai. Acest stadiu dureaza aproape 3
saptamani. Are 1-2
generatii pa an. Dinamica populatiilor de Ostrinia nubilalis Hb. este puternic influentata de
factorii fizico-chimici. Astfel, temperaturile ridicate din timpul pontei duc la uscarea oualor
in proportie de 70 %; de asemenea, ploile si vanturile puternice determina pieirea in masa a
larvelor in perioada de ecloziune si pana la patrunderea lor in zona tecii frunzelor si in
tulpinile de porumb.
Daune. Insecta polifaga, semnalata ca daunator la numeroase specii de plante cultivate
(porumb, canepa, sorg, hamei, floarea soarelui etc.) si spontane (Artemisia vulgaris etc.).
Cele mai mari pagube le produce in culturile de porumb. Larvele neonate rod organele
florale ale inflorescentelor mascule precum si una din epiderme si parenchimul frunzelor.
Omizile de varsta a doua perforeaza tulpinile deasupra unui nod si patrund in interior unde
consuma maduva dintre noduri, stanjenind dezvoltarea plantelor. Acestea raman mici si se
frang usor la vant. Adesea larvele se localizeaza in pedunculul stiuletelui sau in stiuleti.
Metode de control.
Metode mecanice:
‫ ־‬Recoltarea mecanizata a porumbului, utilizand masini speciale, care realizeaza in acelasi
timp si tocarea tulpinilor.
‫ ־‬Distrugerea resturilor de coceni folositi in hrana vitelor prin arderea lor primavara timpuriu.
Metode agrotehnice:
‫ ־‬Efectuarea araturilor adanci de toamna pentru ingroparea resturilor de plante care contin
larve;
‫ ־‬Cultivarea de hibrizi care prezinta rezistenta la atacul larvelor.
Metode chimice: Aplicarea tratamentelor chimice la aparitia larvelor, cu produse
organofosforice: Counter 54 40 Kg. / ha, Fastac 0,1 l / ha, Regent 200 SC 0,1 l / ha, Bulldock
25 EC 0,3 l / ha. Tratamentul se aplica in zonele de invazii numai in culturile de porumb
puternic infestate cand 75 % din plantele lanului prezinta simptomele atacului pe frunze sau
varful de crestere.

24
 Musca suedeza – Oscinella frit
(Ord. Diptera)

Specia este raspandita in tara noastra mai frecvent in Transilvania, Moldova si Campia
Romana.
Morfologie:
Adultul are corpul de culoare neagra, lucioasa, cu tergitul primului segment abdominal
roscat. Aripile sunt transparente, usor fumurii cu reflexe metalice. Picioarele sunt negre, cu
exceptia tarselor care sunt galbene. Lungimea corpului este de 1,5-2 mm.
Oul este alungit, de culoare alba-lucioasa, prevazut cu striuri longitudinale; lungimea lui este
de 0,6 mm.
Larva la completa dezvoltare masoara 4-5 mm lungime. Corpul este cilindric, albicios,
hialin, usor turtit, ascutit anterior si rotunjit terminal.
Pupa este fusiforma, prevazuta anterior cu 4 formatiuni chitinoase, iar posterior cu 2
apendici caracteristici, de culoare bruna-inchisa; lungimea ei este de 2-3 mm.
Biologie. In conditiile tarii noastre musca suedeza are 2-3 generatii pe an. Ierneaza in
stadiul de pupa, mai rar ca larva. La sfarsitul lunii aprilie incep sa apara adultii. In zilele
calduroase din luna mai au loc zboruri in roiuri. In acest interval se face imperecherea. Ouale
sunt depuse pe paioase, porumb ce se gasesc in faza de 2-3 frunze. Ponta este depusa la baza
plantei, obisnuit sub teaca frunzelor, in dreptul ligulei, mai rar pe limbul foliar sau pe sol.
Prolificitatea femelei variaza intre 20-30 oua. Larvele apar dupa 8-10 zile, ele migreaza spre
centrul tulpinii si se localizeaza in zona mugurelui terminal pe care il ataca. Dezvoltarea
larvara dureaza 3 saptamani. Transformarea in pupe are loc in tesuturile plantei atacate sau
intre frunze. Durata stadiului pupal este de 7-13 zile. Adultii primei generatii apar in a doua
jumatate a lunii iunie si depun ouale pe cerealele inspicate sau graminee spontane. Evolutia
larvara la aceasta generatie, de vara, este mai scurta. Transformarea larvei in pupa se face
intre spiculete si are loc in cursul lunii iulie. In august apar noii adulti, care vor da nastere
generatiei a treia, de toamna. Zborul acestora se poate prelungi pana in luna octombrie.
Femela depune ouale pe cerealele de toamna sau pe diferite graminee spontane. Larvele si
pupele acestei generatii prezinta diapauza hiemala.
Daune. Plantele care se gasesc in faza de 2-4 frunze, din cauza atacului la baza
mugurelui terminal, frunza centrala se ingalbeneste, uscandu-se. La plantele mai dezvoltate,
la care larvele ataca tulpina principala, se constata o stagnare in crestere a acestora, o dilatare
mult spre baza, formandu-se numerosi „frati” (infratire exagerata). Cand larvele ataca florile,
acestea nu se mai dezvolta si spicul se ingalbeneste (albeata spicului).
Metode de control.
Masuri agrotehnice:
‫ ־‬Respectarea epocilor de semanat la cerealele de toamna;

25
‫ ־‬Insamantarea cat mai timpurie a cerealelor de primavara, astfel incat la aparitia generatiei
hibernale, plantele sa aiba o dezvoltare mai mult de 4-5 frunze;
‫ ־‬Folosirea soiurilor de cereale de primavara mai precoce, cu rezistenta mai mare fata de
soiurile mai tarzii;
‫ ־‬Respectarea asolamentelor;
‫ ־‬Efectuarea araturilor de vara la timp;
‫ ־‬Aplicarea de ingrasaminte.
Masuri chimice: Se aplica tratamente chimice cu produse organofosforice in timpul
zborului mustelor.

DAUNATORII PLANTELOR DE NUTRET

Gandacul rosu al lucernei – Phytodecta fornicata

(Ord. Coleoptera)

In tara noastra se intalneste frecvent in Campia Baraganului, Transilvania, Moldova si

Banat.
Morfologie:
Adultul. Corpul este oval, bombat. Capul este negru, antenele roscate. Pronotul si elitrele
sunt de culoare rosie cu pete negre. Lungimea corpului este de 5-7 mm.
Larva este galbena-cenusie, cu capsule cefalica si placa pronotala mai inchise. Segmentele
toracice si abdominale sunt prevazute cu negi dispusi in randuri transversale. Pe acestia se
gasesc peri. Lungimea variaza intre 9-10 mm.
Ouale sunt verzi –galbui la depunere si apoi galbene, cilindrice, cu capetele rotunjite;
lungimea intre 1,5-1,6 mm.
Pupa este de culoare galbena-portocalie, avand lungimea cuprinsa intre 6-7 mm.
Biologie. Acest daunator are o singura generatie pe an. Ierneaza in stadiul de adult in
sol. Adultii apar la suprafata (emergenta) inceputul lunii aprilie cand temperatura medie trece
de 8oC. Dupa o perioada de hranire cu lastarii si frunzele de lucerna, femelele depun ouale in
grupe de 5-20, pe partea inferioara a frunzelor sau pe petiolul acestora, uneori si pe lastari.
Prolificitatea unei femele este de 500-600 de oua. Incubatia dureaza 5-10 zile. Primele larve
apar in aprilie sau in mai si evolutia lor dureaza 3-4 saptamani, cand se hranesc cu frunzele
de lucerna. La completa dezvoltare se retrag in sol unde se transforma in pupe. Dupa 10-
15 zile apar adultii din noua generatie, care se intalnesc in culturi din prima decada a lunii
iunie si pana in august. Dupa o scurta perioada de hranire ei se retrag in sol si intra in
diapauza estivala, apoi in cea hibernala.
Daune. Aceasta insecta ataca numai lucerna, producand pagube atat ca adult cat si ca
larva. Adultii rod frunzele pe margini sau le perforeaza, uneori ataca si varful lastarilor.
26
Larvele pot sa roada in intregime limbul foliar, nelasand decat nervurile principale. Frunzele
atacate se ingalbenesc si cad.
Metode de control.
Metode agrotehnice:
‫ ־‬Amplasarea noilor culturi de lucerna la distante cat mai mari de cele vechi;
‫ ־‬Graparea timpurie a culturilor pentru distrugerea adultilor hibernanti;
‫ ־‬La invazii mari se recomanda cosirea timpurie a lanurilor infestate, lasandu-se benzi (0,50
m latime) pe margini, in care se retrag insectele si apoi se distrug.
Metode mecanice:
‫ ־‬Adunarea adultilor si larvelor cu aparate de suctionat insecte.
Metode chimice. Se aplica stropiri cu substante organofosforice sistemice: Sinoratox
35 CE 1.5 l / ha, piretroizi de sinteza: Decis 2,5 CE 0,4 l / ha, Decis 25 Flow 0,4 l / ha, Decis
ULV 2,0 l / ha, Decis ULV/RV 2,0 l / ha, Fastac 10 CE RV 0,15 l / ha, Karate 2,5 EC 0,3 l /
ha. Tratamentele trebuie aplicate la aparitia adultilor hibernanti (inainte de ponta) sau la
aparitia larvelor, cu 3-4 saptamani inainte de cosirea lucernei.

Gargarita radacinilor de lucerna – Otiorrhynchus ligustici

(Ord. Coleoptera)

Este raspandita in mod frecvent in judetele din Campia Baraganului, Transilvania si

Banat.
Morfologie:
Adultul are corpul bombat, cu elitrele sudate, iar aripile posterioare atrofiate. Corpul este
acoperit de solzi desi, de culoare cenusie-cafenie, acestia formand numeroase pete mai
inchise. Antenele sunt negre. Pronotul este mai lat decat lung, convex, cu solzi desi si cu
pubescenta culcata, rara si fina. Lungimea corpului este cuprinsa intre 10-12 mm.
Ouale sunt ovale, albe-laptoase de 1mm lungime.
Larva este de culoare alba, cu capsula cefalica bruna. La completa dezvoltare este de 10-14
mm.
Pupa este galbuie, cu 4 excrescente dentiforme pe cap. Lungimea corpului variaza intre 8-12
mm.
Biologie. Insecta este bienala. Se reproduce exclusiv pe cale partenogenetica. Ierneaza
in stadiile de adult si larva. In luna aprilie adultii parasesc locurile de iernare si migreaza pe
leguminoase, mai ales pe lucerna. Se hranesc mai ales noaptea. Depunerea pontei incepe in a
doua jumatate a lunii aprilie si se esaloneaza uneori peste doua luni. Ouale sunt depuse in
stratul superficial al solului, in jurul radacinilor de leguminoase, in grupe de 30-50. O femela
depune 400-500 de oua. Larvele apar dupa 12-14 zile si rod radacinile. In luna septembrie se
retrag in sol la iernat la adancimi mari. In primavara urmatoare continua hranirea, naparlesc
de 2 ori si in iunie se transforma in pupe. Adultii apar in iulie si raman in sol (prezinta

27
diapauza hiemala) pana in primavara urmatoare. Ouale si larvele sunt foarte sensibile la
schimbarile de mediu, pierind uneori in masa in perioadele de seceta.
Daune. Adultii ataca frunzele si mugurii, iar larvele radacinile plantelor, sapand
galerii.
Metode de control:
Metode chimice. Aplicarea de tratamente chimice cu produse organofosforice.
Tratamentele trebuie aplicate la aparitia adultilor hibernanti sau in perioada migrarii lor.

Gargarita frunzelor de lucerna – Hypera variabilis

(Ord. Coleoptera)

In tara noastra insecta apare frecvent in judetele Dolj, Ilfov, Galati, Cluj, Mures.
Morfologie:
Adultul are corpul de 4-6,5 mm lungime. Corpul oval-alungit, de culoare cenusie-cafenie
sau cenusie verzuie. Pronotul prezinta trei benzi longitudinale de culoare deschisa. Elitrele
sunt acoperite cu solzi si peri, formand pete mai inchise.
Oul este oval-alungit, de 1-1,3 mm lungime de culoare alba.
Larva, la completa dezvoltare, are 9-10 mm lungime, avand culoarea verde-deschis. Dorsal,
larva prezinta o banda longitudinala galbena-roscata sau albicioasa.
Biologie. In tara noastra are o singura generatie pe an. Ierneaza in stadiul de adult in
sol sau sub resturi vegetale ramase in camp. La sfarsitul lunii aprilie adultii parasesc locurile
de iernare. Se hranesc 4-5 zile si apoi au loc imperecherea si depunerea pontei. Ouale sunt
introduse in tulpinile sau petiolul frunzelor diferitelor specii de leguminoase; uneori depune
ouale si in capitulul floral de la trifoi. O femela depune intre 600-1500 de oua. Incubatia
dureaza circa 10-20 de zile. Dezvoltarea larvelor are loc in varful lastarilor, intre frunzele
mici nedesfacute, pe care le rod. Stadiul larvar dureaza 15-20 de zile. Larva ajunsa la
completa dezvoltare face un cocon matasos intre frunzele plantelor unde s-a hranit si se
transforma in pupa. Dupa o saptamana apar adultii. In lunile iulieaugust adultii se retrag
pentru estivare si apoi trec direct la hibernare.
Daune. Gargarita ataca leguminoasele cultivate si spontane, dar prefera lucerna si
trifoiul. Adultii rod frunzele si lastarii sub forma de perforatii neregulate. Larvele, in primele
varste „mineaza” mugurii florali si vegetativi, apoi rod lastarii si tulpinile. Mugurii si lastarii
atacati se usuca. In ultimele varste larvare rod frunzele in mod neregulat, ca si adultii.
Metode de control.
Masuri agrotehnice:
‫ ־‬Utilizarea de soiuri rezistente; soiurile cu tulpina mai groasa sunt in general evitate pentru
ponta.
Masuri chimice. Primavara de timpuriu, la aparitia adultilor cu diapauza hiemala, se
vor aplica stropiri cu produse organofosforice: Sinoratox 35 CE 1,5 l / ha.
28
 Tantarul florilor de lucerna – Contarinia medicaginis
(Ord. Diptera)

In tara noastra specia este frecvent intalnita in Transilvania si nordul Moldovei, iar in
anii cu precipitatii abundente in toate zonele de cultura a lucernei.
Morfologie:
Adultul are corpul de 1,5-2,0 mm lungime, de culoare galbenacenusie. Capul este galben-
cenusiu, ochii mari si antenele lungi, formate din 14 articule. Picioarele sunt galbui. Aripile
sunt mai lungi decat abdomenul, cenusii. Extremitatea abdomenului la femela se termina cu
un ovipozitor telescopic.
Larvele sunt galbene, mici, vivace.
Biologie. Tantarul florilor de lucerna are 3 generatii pe an. Ierneaza in stadiul de larva
in sol, la 4-8 cm adancime. In cursul lunilor aprilie-mai larvele se transforma in pupe, apoi in
adulti. Adultii zboara din a doua jumatate a lunii mai, timp de 20-25 zile. La 2-3 zile de la
aparitie au loc copulatia si ponta. Sunt depuse cate 8-20 oua in fiecare boboc floral,
prolificitatea unei femei fiind de 30-60 de oua. Incubatia dureaza 10-12 zile. Larvele aparute
raman in bobocul floral pana la completa dezvoltare, hranindu-se cu organele florale. Durata
stadiului larvar este de 20-30 zile. La completa dezvoltare larvele parasesc bobocii florali si
patrund in sol, unde se impupeaza. Acest stadiu dureaza circa 15 zile. Adultii noii generatii
zboara din a doua decada a lunii iunie pana in iulie. Generatia a doua se dezvolta in iulie-
august, iar a treia in august-mai. Larvele ultimei generatii, ajungand la completa dezvoltare
intra in diapauza hiemala.
Daune. Insecta infesteaza toate speciile si soiurile de lucerna cultivate si spontane.
- Larvele din prima generatie se dezvolta in bobocii florali (1-10 larve int-un boboc),
distrugand organele florale. Petalele bobocului floral se hipertrofiaza, iar floarea capata
forma de para (gala sau cecidie)si o culoare violacee. Bobocii florali atacati se desprind si
cad, iar racemele florale raman golase.
- Larvele din a doua si a treia generatie se hranesc cu organele florale ale plantelor din
culturile semincere.
Metode de control:
Metode agrotehnice:
‫ ־‬Graparea repetata a culturilor de lucerna in cursul lunilor apriliemai pentru distrugerea
larvelor hibernante.
Metode chimice. Se aplica tratamente cu Diazol 60 EC 0,9 l/ ha, Fastac 10 EC 0,15 %

29
 DAUNATORII PLANTELOR TEHNICE

Gargarita sfeclei – Bothynoderes punctiventris

(Ord. Coleoptera)

In tara noastra raspandirea acestei gargarite este in general limitata la sud-estul tarii si
unele regiuni din Banat.
Morfologie:
Adultul are corpul alungit, lung de 10-13 mm. Rostrul este prevazut cu trei carene
longitudinale. Protoracele este punctat. Corpul este cenusiu, pe partea ventrala cu pete negre
lucioase. Elitrele prezinta cate o banda transversala oblica, mediana, de culoare inchisa.
Oul are forma ovala sau rotunda, de culoare alba sau albgalbuie.
Larva este apoda, cu corpul usor arcuit, alba-galbuie, iar capul castaniu.La completa
dezvoltare masoara 12-14 mm lungime.
Biologie. Are o generatie pe an. Ierneaza in stadiul de adult in sol, la adancimi de 25-
50 cm. Adultii parasesc locul de iernare cand temperatura solului se ridica la 8oC si solul este
uscat. Aparitia adultilor coincide cu infloritul caisului si corcodusului. La aparitie se hranesc
cu plante spontane (loboda, stevie, stir etc.), apoi ataca plantele tinere de sfecla. Dupa o
perioada de hranire incepe imperecherea. Depunerea pontei are loc in zilele frumoase si
calduroase, iar perioada de depunere dureaza 2 luni. Ouale sunt depuse in soluri afanate, bine
lucrate, in apropierea plantelor de sfecla. O femela depune 200-300 de oua. Larvele apar
dupa 5-9 zile si se hranesc cu radacinile secundare de sfecla sau ale altor plante din familia
chenopodiacee. Ele naparlesc de 4 ori in timp de 15-20 zile. In mod obisnuit larvele ajung la
maturitate in lunile iulieaugust. Ajunse la ultima varsta larvele rod radacina principala.
Transformarea in pupa are loc in sol, intr-o celula de pamant, in apropierea plantelor gazda.
Durata stadiului de pupa este de 18 zile. In general ciclul evolutiv al acestei insecte dureaza
70-82 de zile. Noii adulti apar incepand de la sfarsitul lunii iulie pana in august-septembrie,
dar raman in sol pana in primavara anului urmator.
Daune. Gargarita sfeclei ataca speciile din familia Chenopodiaceae (sfecla, loboda)
sau familii apropiate (Amaranthaceae), preferand plantele de sfecla, indeosebi pe cele de-
abia rasarite, care deseori sunt retezate de la colet. Intr-o faza mai inaintata de dezvoltare a
sfeclei adultii rod numai frunzele, partial sau total, pagubele fiind mult mai mici. Larvele
ataca radacinile, sapand galerii de diferite marimi.
Metode de control:
Metode agrotehnice:
‫ ־‬Semanatul sfeclei sa fie facut cat de timpuriu, astfel incat la aparitia adultilor plantele sa fie
cat mai dezvoltate.
‫ ־‬Dupa recoltarea sfeclei terenul sa fie arat adanc pentru a se distruge adultii hibernanti.

30
 Metode chimice. In controlul chimic impotriva gargaritei sfeclei se folosesc
urmatoarele substante chimice: Diazol 60 EC 1,8-2 l / ha, Pyrinex 25 ME 3-3,5 l / ha,
Carbodan 35 ST 28 l / t.

Gandacul din Colorado – Leptinotarsa decemlineata

(Ord. Coleoptera)

Gandacul din Colorado este originar din America de Nord. La inceput se intalnea
sporadic pe diferite specii de cartof salbatic, trecand apoi pe cartoful cultivat. In 1876 a fost
semnalat in Germania. Raspandirea definitiva a acestui daunator in Europa s-a facut dupa
primul razboi mondial, la inceput in Franta, apoi a inaintat spre nord-estul Europei. In
Prezent este raspandit aproape in toata Europa si continua sasi extinda aria spre regiunile
orientale ale Asiei. La noi a intrat in vest la Sapanta in 1957.
Morfologie:
Adultul are corpul oval, convex dorsal, de culoare galbenaportocalie, cu pete negre pe
pronot. Elitrele sunt prevazute cu cate 5 dungi longitudinale negre. Aripile membranoase
portocalii. Lungimea corpului este de 10-12 mm.
Oul este oval-alungit, de culoare galbena-portocalie, cu lungimea de 1,2-1,5 mm.
Larva de V1 are 1,2-2 mm lungime si este de culoare rosieinchisa. Pe partile laterale ale
mezo- si metatoracelui si primele segmente abdominale prezinta mici tuberculi negri. Larva
matura este alungita, de 8-10 mm, cu corpul convex dorsal, de culoare galbena, cu nuanta
portocalie. Capul este negru. Toracele si partile laterale ale abdomenului au pete negre.
Pupa are corpul bombat, de culoare portocalie-roscat, exceptand partea posterioara a
abdomenului care aste cenusie. Lungimea este de 10-12 mm.
Biologie. Gandacul din Colorado are 1-3 generatii pe an. Ierneaza in stadiul de adult in
sol, la adancimi ce variaza intre 30-90 cm. dupa natura solului. Adultii parasesc locurile de
iernare prin luna aprilie mai. La temperaturi medii de 16-18 0C au loc zborurile cele mai
masive. In aceasta perioada incep imperecherea si ponta. Ouale sunt depuse in grupe de 20-
80, pe partea inferioara a frunzelor de cartof sau alte solanacee. O femela depune intre 300-
1000 de oua. Incubatia dureaza 5-15 zile, in raport cu factorii climatici. Larvele apar la
jumatatea lunii mai. Dezvoltarea larvara dureaza 15-30 de zile. La completa dezvoltare
larvele se retrag in sol, unde isi fac loji din pamant intre 5-30 cm adancime, in care se
transforma in pupe. Dupa 10-15 zile apar noii adulti prin luna iunie. La aparitia lor se mai
gasesc larve si pupe din generatia I si chiar adulti hibernanti. Adultii generatiei a II-a apar in
lunile iulie-august. Ei se hranesc cu solanacee si treptat se retrag in sol pentru diapauza
hiemala.
Daune. Gandacul din Colorado ataca diferite plante cultivate sau spontane din familia
Solanaceae (maselarita, matraguna, vinete, tomate etc), producand insa pagubele cele mai
31
mari la cartoful cultivat. Adultii rod frunzele sub forma de perforatii neregulate. In unii ani
cand adultii aparuti in vara, cand nu mai gasesc plante verzi pentru hrana, pot ataca tuberculii
de cartof, mai ales pe cei care se gasesc la suprafata solului, sau fructele de vinete. Initial
larvele perforeaza frunzele sub forma de mici orificii, iar pe masura ce inainteaza in varsta
rod frunzele in intregime, ca si adultii, uneori si lastarii. La atacuri puternice nu raman din
plante decat resturi de tulpini, culturile de cartof putand fi compromise.
Metode de control:
Masuri agrotehnice:
‫ ־‬In cursul perioadei de vegetatie se vor aplica cat mai multe prasile pentru distrugerea
stadiilor aflate in sol (larve, pupe, adulti).Dupa recoltarea cartofilor, terenul va fi arat adanc
pentru distrugerea unui numar cat mai mare de adulti hibernanti.
Masuri chimice. Se recomanda o gama larga de produse (sub forma de stropiri si
prafuiri) din urmatoarele grupe: organofosforice, carbamice sau pe baza de piretoizi (Rimon
10 EC 0.250 l / ha, Pyrinex 40 EC 1,5 l / ha, Diazol 60 EC 0,15 %, Thionex 35 EC 0,15
%Polytrin 200 EC 0,15 L / ha, Sevin 85 WP 1,0 kg / ha, Victenon 50 WP 0,5 Kg / ha, Ecalux
S 0,6 l / ha.). Tratamentele se aplica in raport cu evolutia insectei, in general la aparitia
larvelor din varsta I sau a II-a, la ambele generatii.

Omida de stepa – Loxostege sticticalis

(Ord. Lepidoptera).

In tara noastra apare in Moldova, Campia Romana si Dobrogea.

Morfologie:
Adultul este de talie mijlocie, cu corpul fragil si subtire, de culoare variabila dupa generatii.
Fluturii din prima generatie au culoarea bruna-cenusie, iar din celelalte generatii culoarea
mai inchisa. Aripile anterioare sunt triunghiulare, de culoare brunaverzuie sau bruna-ruginie,
cu reflexe aurii. Ele prezinta o dunga transversala pe marginea externa si doua pete in partea
mediana, de culoare bruna-inchis. Spatiile dintre ele sunt galbene. Aripile posterioare au
culoare uniforma.
Oul este de forma ovala. La depunere are culoare alba-sidefie, apoi capata culoare galbuie.
Larva neonata are culoare galbena-palida, iar la completa dezvoltare este neagra-verzuie, cu
dungi dorsale, longitudinale de culoare galbuie. Lungimea corpului este de 20-35 mm.
Pupa este de culoare galbena-cafenie.
Biologie. Aceasta insecta ierneaza ca larva matura in stratul superficial al solului, intre
1-7 cm adancime. Primavara, in lunile apriliemai se transforma in pupa, iar la sfarsitul lunii
mai sau iunie zboara adultii. Acestia apar cand temperaturile medii zilnice ajung la 15-16
0C. Zborul este crepuscular si nocturn. Dupa o scurta perioada de hranire, timp in care are
32
loc maturitatea sexuala, au loc copulatia si ponta. Femela depune ouale in grupe mici, 5-6
oua, pe frunzele diferitelor plante spontane (volbura, loboda, stir etc.) sau cultivate (lucerna,
sfecla, soia). Prolificitatea femelei este cuprinsa intre 250-600 de oua. Dezvoltarea
embrionara dureaza 7-12 zile. Larvele neonate se raspandesc pe diferite plante si se hranesc
intens cu aparatul foliar. Dupa 15-22 de zile larvele ajung la completa dezvoltare si parasesc
plantele gazda, retragandu-se in sol pentru impupare. Stadiul de pupa dureaza 10-30 de zile.
Adultii noii generatii apar la sfarsitul lunii iunie sau in iulie. Ei dau nastere la a doua
generatie, care se dezvolta pana in luna august. In unii ani se poate dezvolta si a treia
generatie, in septembrie-octombrie. Larvele ultimei generatii se retrag in sol pentru diapauza
hiemala.
Daune. Omida de stepa este polifaga, ataca numeroase specii de plante (stirul,
volbura, palamida, mustarul, trifoiul, floarea-soarelui, porumbul etc.), preferand sfecla,
lucerna, loboda). Larvele din primele varste rod una din epidermele frunzei si parenchimul,
apoi larvele ataca frunzele complet, nelasand decat nervurile principale si petiolurile. Dupa
distrugerea unei culturi larvele migreaza in masa in culturile invecinate, provocand pagube
enorme.
Metode de control:
Metode agrotehnice.
‫ ־‬Insamantarea culturilor cat mai timpurie in terenuri bine fertilizate.
‫ ־‬Efectuarea la timp si in bune conditiuni a lucrarilor de intretinere (prasit, rarit, distrugerea
buruienilor).
‫ ־‬Efectuarea araturilor de vara si toamna, pentru distrugerea stadiilor aflate in sol (larve,
pupe).
Metode mecanice:
‫ ־‬Izolarea culturilor amenintate cu benzi late de 15-25 m, tratate cu insecticide;
‫ ־‬Realizarea de santuri baraj in timpul migrarii larvelor, santuri care se umplu cu apa;
‫ ־‬In timpul migrarii, larvele pot fi strivite in mare proportie prin tavalugire (suprafete
necultivate sau pe drumuri);
‫ ־‬Folosirea capcanelor luminoase pentru adulti.
Metode chimice. Aplicarea tratamentelor de prafuiri sau stropiri, la aparitia primelor
focare, cu produse organofosforice. Rezultate bune se obtin si prin folosirea biopreparatelor:
Dipel, Thuringin, Thurintox.

33
 DAUNATORII CULTURILOR DE LEGUMINOASE ANUALE

Gargarita mazarii – Bruchus pisorum

(Ord. Coleoptera)

Gargarita mazarii se gaseste in tara noastra incepand din zona de stepa si pana in aceea
a padurilor de fag.
Morfologie:
Adultul are corpul de 4-5 mm. Corpul este oval-alungit, bruncenusiu, acoperit cu o
pubescenta cenusie-roscata. Pronotul este de 2 ori mai lat decat lung, prevazut lateral cu cate
un dinte. Elitrele nu acopera varful abdomenului si prezinta pete albe. Ultimul segment
abdominal are un segment alb.
Oul este de culoare alba-galbuie.
Larva, la aparitie este de 1-1,5 mm lungime si este prevazuta cu picioare. Ea este galbena,
cu capul castaniu. Dupa prima naparlire devine apoda si alba-galbuie.
Biologie. Are o singura generatie pe an. Ierneaza in stadiul de adult in locurile de
depozitare a mazarii, in crapaturile peretilor, in boabe. Primavara la inceputul infloririi
mazarii, adultii migreaza in camp, obisnuit in zilele calduroase. Imperecherea si depunerea
oualor incepe in momentul formarii pastailor. Adultii se hranesc cu polenul florilor de
mazare. Uneori acestia pot ataca petalele. Ouale sunt depuse izolat pe suprafata pastailor abia
formate. La invazii mari, pe o pastaie pot fi depuse 30-50 de oua. O femela depune 150-200
de oua. Dezvoltarea embrionara dureaza 8-10 zile. Larva patrunde in pastaie si apoi in bob,
unde naparleste si devine apoda. Intr-un bob se dezvolta o singura larva. Stadiul de larva
dureaza 30-45 de zile, perioada in care larva naparleste de 3 ori. Larva, inainte de a se
transforma in pupa, roade tegumentul bobului sub forma unui capacel care se detaseaza la
iesirea adultului. Adultii apar la sfarsitul lunii iulie sau in august. O parte din ei parasesc
boabele si se retrag pentru diapauza hiemala, iar o alta parte raman in boabe pana primavara
viitoare.
Daune. Bruchus pisorum L. este o specie monofaga; ataca numai boabele de mazare.
Larvela consuma din continutul bobului. Mazarea atacata este depreciata calitativ si pierde
30-50 % din cantitate. Totodata se reduce si capacitatea germinativa. Plantele rasarite din
boabe atacate au dezvoltare slaba si dau productii scazute.
Metode de control:
Metode agrotehnice:
‫ ־‬Folosirea de seminte sanatoase, libere de gargarite;
‫ ־‬Insamantarea cat mai timpurie a mazarii, folosindu-se soiuri precoce, cu o perioada scurta
de inflorire.
‫ ־‬Recoltarea la timp pentru a impiedica scuturarea boabelor.
34
 Metode chimice:
‫ ־‬Se aplica tratamente cu substante organofosforice (Carbetovur 50 CE 1,5 l / ha, Sinoratox
35 CE 1,5 L / ha)

Gargarita fasolei – Acanthoscelides obtectus

(Ord. Coleoptera)

Este raspandita pretutindeni unde se cultiva fasolea, mai ales la fasolea depozitata.
Morfologie:
Adultul. Lungimea corpului este de 2,5-4 mm. Corpul este oval. Pronotul este de forma
aproape triunghiulara. Femurele posterioare sunt dintate. Corpul este de culoare cenusie-
roscata, cu capul negru. Articulele bazale ale antenelor, picioarele si pigidiul sunt roscate.
Elitrele nu acopera varful abdomenului si prezinta pe suprafata lor pete mai inchise,
neregulate.
Oul este oval, de culoare alba.
Larva la eclozare are corpul alungit si este prevazuta cu picioare lungi si subtiri, apoi devine
apoda si eucefala, alba-galbuie, cu capul brun-roscat. La completa dezvoltare are 4-5 mm
lungime.
Biologie. Gargarita fasolei prezinta 2-3 generatii pe an. Ierneaza in stadiul de adult in
depozite. In camp apare la sfarsitul lunii iunie sau iulie. Dupa imperechere femelele depun
ouale in grupe de 10-20, in interiorul pastailor, in faza de coacere a acestora, in regiunea de
contact a tecilor. Ouale sunt lipite de peretii carpelari. In depozite ouale sunt depuse direct pe
boabe. O femela depune intre 40-100 de oua. Dezvoltarea embrionara dureaza 10-15 zile.
Larvele neonate patrund in boabe. In bobul de fasole, larva naparleste si devine apoda. Intr-
un bob se pot dezvolta mai multe larve. Dezvoltarea larvara dureaza 25-45 de zile. La
completa dezvoltare, larva se transforma in pupa. Dupa 5-8 zile apar adultii generatiei a 2-a,
in depozite (deoarece fasolea a fost recoltata si depozitata). Acestia depun ponta direct pe
boabele de fasole. In depozitele incalzite dezvoltarea este continua.
Daune. Larvele ataca boabele la toate speciile si soiurile de fasole, uneori si boabele
de naut, soia. Boabele atacate pot fi complet distruse, ele neputand fi folosite nici pentru
consum nici pentru insamantat. La suprafata ele prezinta numeroase orificii de iesire a
adultilor.
Metode de control:
Metode agrotehnice:
‫ ־‬Folosirea la insamantari a unor seminte sanatoase, neinfestate;
‫ ־‬Utilizarea de soiuri cu o perioada de vegetatie mai scurta;
‫ ־‬Recoltarea la timp a culturilor de fasole si efectuarea araturilor imediat dupa recoltare,
pentru a ingropa in sol boabele scuturate.
35
 Metode chimice. Tratamentele chimice se aplica in camp si imediat dupa recoltare (in
spatii inchise). Tratamentele se efectueaza cu: substante organofosforice (Reldan 40 EC 12,5
ml / ha, Reldan 50 EC 10 ml / t) piretroizi de sinteza (Coopexon 0,5 % DUST 1,0 Kg / t
sam., Coopex 25 WP 20 g / t sam.), fumiganti (Fumitox 10 PF 30 g.p.c. / m3 sp. gol.

Gargarita frunzelor de mazare – Sitona lineatus

(Ord. Coleoptera)

In tara noastra se intalneste in toate zonele de cultura a mazarii.

Morfologie:
Adultul are corpul alungit, de culoare cenusie. Rostrul este latit, lipsit de carena
longitudinala. Pronotul este mai lung decat lat si prevazut cu punctuatie fina si deasa, iar
solzii de pe el formeaza 3 dungi albicioase, dispuse longitudinal. Elitrele sunt cenusii sau
cafenii, cu dungi longitudinale alternative, mai deschise si mai inchise la culoare. Lungimea
corpului este de 4-5 mm.
Larva are corpul curbat. Este alba, cu capsula cefalica bruna. La completa dezvoltare larva
masoara 5-6 mm lungime.
Biologie. Gargarita frunzelor de mazare are o generatie pe an. Ierneaza in stadiul de
adult in sol. Primavara timpuriu adultii parasesc locurile de iernare si se hranesc cu frunzele
de mazare, lucerna sau alte leguminoase. In timpul zilei insectele stau ascunse la baza
plantelor, sub bulgarii de nisip, la indoitura frunzelor. Noaptea ele se urca pe plante si se
hranesc cu frunze. Dupa imperechere, femelele depun ouale in grupe mici pe frunzele si
tulpinile diferitelor leguminoase. O femela depune pana la 1400 de oua. Din cauza ploilor si
vanturilor o parte din oua cad pe sol. Dupa 2-3 saptamani apar larvele care se retrag in sol si
se hranesc cu nodozitatile bacteriene de pe radacinile de leguminoase. Cand larvele ajung la
2 mm lungime patrund in radacinile plantelor, in care sapa galerii. Evolutia larvara dureaza
intre 30 –50 de zile. La completa dezvoltare larvele parasesc radacinile si se retrag in sol
unde se transforma in pupe. Dupa 2 saptamani, in luna iulie apar adultii. Ei se hranesc pana
toamna cu frunzele de leguminoase, apoi se retrag in locurile pentru diapauza hiemala.
Daune. Aceasta gargarita produce daune mari culturilor de mazare. Adultii rod limbul
foliar pe margini, sub forma dantelata, iar larvele se hranesc cu nodozitatile de pe radacini,
sapand galerii in interiorul lor. La atacuri puternice plantele se usuca.
Metode de control:
Metode agrotehnice:
‫ ־‬Prelucrarea si afanarea solului, inainte si dupa rasarirea plantelor;
‫ ־‬Evitarea cultivarii mazarii dupa culturile premergatoare de leguminoase
Metode chimice. In regiunile de invazii se recomanda aplicarea tratamentelor la sol cu
diferite produse granulate ca Sinolintox 5G. La aparitia adultilor primavara devreme, se vor
face prafuiri cu produse organofosforice in doze de 20-25 kg / ha.
36
 DAUNATORII CULTURILOR DE LEGUME

Coropisnita – Gryllotalpa gryllotalpa

(Ord. Orthoptera)

Coropisnita este o insecta comuna, cunoscuta ca daunatoare la diferite plante inca din
cele mai vechi timpuri. In tara noastra este frecventa mai ales in centrele legumicole.
Morfologie:
Adultul are corpul robust, aproape cilindric, dorsal, de culoare bruna-inchis, iar ventral
bruna-galbuie, cu aspect catifelat, acoperit cu perisori desi, scurti. Capul este rotunjit, iar
pronotul globulos si ingustat anterior. Picioarele anterioare sunt adaptate pentru sapat, avand
tibiile latite si prevazute cu dinti puternici. Tibiile medii au pe partea interna 4-5 tepi. Aripile
anterioare sunt scurte, de culoare bruna-inchis, iar cele posterioare sunt bine dezvoltate si
membranoase, cu o retea de nervuri evidente. Abdomenul este format din 10 segmente,
ultimul fiind terminat cu o pereche de cerci lungi. Lungimea corpului este de 50-60 mm.
Oul este elipsoidal, de culoare galbena, cu luciu verzui, avand 3- 3,5 mm lungime.
Larva initial este de culoare alba, apoi devine castanienegricioasa, deosebindu-se de adult
prin dimensiunile mai mici ale corpului si aripile nedezvoltate.
Biologie. Coropisnita populeaza terenurile calde, usoare si cu umiditate ridicata. Ea
duce o viata nocturna, sapand galerii in sol. Ierneaza in stadiul de adult sau larva de varsta a
3-a., in locuri calduroase, mai ales in balegar. Adultii apar la suprafata solului noaptea, in
lunile
mai-iunie si numai pentru imperechere, cand efectueaza zboruri. Dupa copulatie fiecare
femela sapa un cuib in pamant in care depune 300-400 de oua. Dezvoltarea embrionara
dureaza 15-20 de zile. Dupa prima naparlire larvele incep sa-si construiasca noi galerii. Pana
iarna ele naparlesc de doua ori. Pentru parcurgerea diapauzei hiemale, larvele se retrag in sol
la 50-60 cm adancime sau in locurile de depozitare a gunoiului de grajd unde este mai cald.
Primavara isi reiau activitatea si se hranesc cu partile subterane ale plantelor. Pana toamna
mai naparlesc de 3 ori si se transforma in adulti. Acestia intra la randul lor in diapauza
hiemala. Coropisnita are deci o generatie la doi ani.
Daune. Coropisnita este o insecta polifaga. Ea ataca cerealele (grau, orz, porumb),
plantele tehnice (floarea-soarelui, sfecla, tutunul), in pepiniere etc. Produce pagube mari la
culturile de legume (varza, conopida, ardei, vinete, tomate). Adultii si larvele rod partile
subterane ale plantelor. In radacinile mai groase de sfecla, morcov si in tuberculii de cartof
sunt roase galerii mari, iar radacinile subtiri sunt de obicei retezate (la rasaduri). La atacuri
puternice, rasadurile de varza, conopida, tomate trebuie inlocuite de mai multe ori. Pe langa
pagubele directe provocate prin hranire, coropisnita produce si pagube indirecte, prin
dislocarea semintelor sau a plantelor tinere, atunci cand isi sapa galeriile subterane.
Metode de control:
In camp:
Metode agrotehnice:
37
‫ ־‬Efectuarea de araturi adanci;
‫ ־‬Aplicarea de prasile repetate pentru distrugerea cuiburilor de coropisnita;
Metode mecanice:
‫ ־‬Folosirea de gropi capcana umplute cu gunoi de cabaline;
‫ ־‬Folosirea de momeli toxice
Metode chimice:
‫ ־‬In terenurile infestate, inainte de insamantare sau plantare, se vor aplica tratamente la sol,
cu produse granulate.
In sere si rasadnite:
Metode agrotehnice:
‫ ־‬Pamantul si gunoiul folosit in sere si rasadnite trebuie controlat;
‫ ־‬Serele sa fie inconjurate cu santuri , prafuite cu substante chimice.
Metode chimice:
‫ ־‬Inainte de insamantare sau plantare, se vor aplica tratamente la sol, cu produse granulate:
Sinolintox G5.
‫ ־‬Folosirea de momeli toxice

Paduchele cenusiu al verzei – Brevicoryne brassicae

(Ord. Homoptera)

Paduchele cenusiu al verzei are o larga raspandire pe glob. In tara noastra apare in unii
ani sub forma de invazii, mai ales in regiunile de stepa.
Morfologie:
Adultul. Lungimea corpului este de 1-2 mm.
Femelele aptere au corpul globular, de culoare verde- cenusie, acoperit de o secretie ceroasa
albicioasa. Antenele si corniculele sunt mai inchise la culoare. Coada este tot atat de lunga ca
si corniculele si prezinta
cate trei peri pe fiecare parte.
Femelele aripate au capul si toracele brune, iar abdomenul galben-verzui. Antenele sunt
verzui-negricioase si aproape tot atat de lungi ca si corpul.
Ouale sunt alungite, negre-albastrui.
Biologie. Paduchele cenusiu al verzei este o specie nemigratoare, se dezvolta numai pe
crucifere. Are 10-12 generatii pe an. Oul este depus pe tulpinile si petiolul frunzelor de
crucifere. Primavara apar larvele si apoi femelele fundatrix, care partenogenetic vor da mai
multe generatii de fundatrigene ce colonizeaza frunzele cruciferelor spontane. In cursul lunii
iunie apar femelele aripate care migreaza pe cruciferele cultivate (varza, conopida) unde
38
continua sa se inmulteasca pana toamna cand apar formele sexupare, care vor da nastere la
femele si masculi. In urma imperecherii femelele depun oua de iarna.
Daune. Paduchele cenusiu al verzei formeaza colonii masive pe diferitele plante
crucifere (varza, conopida, hrean, gulii, ridichi) acoperind uneori complet frunzele si lastarii
din care extrage seva. In urma atacului apar pe frunze pete galben-palide sau rozii, din care
cauza plantele stagneaza in crestere, raman pipernicite sau se usuca. Cand sunt atacati
semincerii de varza, paduchii ataca in special silicvele, care se deformeaza, se pateaza in
locurile intepate iar semintele devin sistave, cantitatea recoltei la ha scazand considerabil.
Metode de control:
Metode agrotehnice:
‫ ־‬Adunarea si distrugerea tuturor resturilor de plante crucifere ramase dupa recoltare (frunze,
cotoare, radacini) pe care se gasesc oua de iarna.
‫ ־‬Distrugerea regulata a buruienilor din familia crucifere, care formeaza gazde intermediare
in dezvoltarea paduchelui.
Metode chimice. Se efectueaza stropiri cu produse organofosforice, carbamice sau
piretroide. Tratamentele trebuie aplicate la aparitia primelor colonii de paduchi, iar la atacuri
puternice vor fi repetate de 1-2 ori.

Buha verzei – Mamestra brassicae

(Ord. Lepidoptera)

In tara noastra se intalneste in toate regiunile, de la ses pana la munte.

Morfologie:
Adultul are anvergura aripilor de 40-50 mm. Aripile anterioare sunt cenusii-brune, cu
numeroase linii ondulate, transversale, brune-negricioase. Cele posterioare sunt cenusii.
Tibia anterioara are un pinten puternic, curbat.
Oul este emisferic, cu diametrul de 0,6-0,7 mm, de culoare albagalbuie. Prezinta numeroase
striatiuni care se unesc in regiunea polului superior.
Larva este de culoare variabila, de la verde-deschis pana la bruncenusiu, cu capul si
protoracele negre.
Pupa este de culoare bruna-roscat.
Biologie. Specie bivoltina. Pupa prezinta diapauza hiemala. Adultii apar la sfarsitul
lunii mai si sunt nocturni. Femela depune 1200-1500 oua, izolat sau in grupe de 10-100, pe
partea inferioara a frunzelor. Incubatia dureaza 1-2 saptamani. La inceput larvele traiesc
grupat, apoi devin solitare. Stadiul de larva dureaza 1-2 saptamani, dupa care migreaza in sol
unde se impupeaza. Stadiul pupal dureaza 15-20 zile. Fluturii din prima generatie apar in

39
iulie, iar larvele din a doua generatie se dezvolta in august si pana in octombrie, cand se
retrag in sol si se transforma in pupe care raman in diapauza hiemala.
Daune. Buha verzei este o specie polifaga. Ataca varza, conopida, mustarul, rapita,
dar se intalneste frecvent si pe sfecla, tutun, mazare, unele plante medicinale (matraguna),
plante ornamentale (dalii, crizanteme). Larvele neonate rod epiderma inferioara si
parenchimul frunzelor, apoi perforeaza limbul foliar sub forma de orificii neregulate.
Pagubele mari le produc omizile din ultimele varste, care patrund in capatana verzei si rod
galerii mari. In aceste galerii aduna resturile de hrana si excrementele larvelor pe care se
localizeaza diferitele ciuperci si bacterii, provocand putrezirea capatanilor de varza sau a
inflorescentelor de conopida.
Metode de control:
Metode agrotehnice:
‫ ־‬Plantarea rasadurilor de varza sa se faca cat mai timpuriu interenuri bine pregatite, pentru a
se obtine plante viguroase, mai rezistente la atac;
‫ ־‬Distrugerea buruienilor crucifere in tot cursul perioadei de vegetatie,
‫ ־‬Efectuarea araturilor adanci dupa recoltare, pentru a se distruge pupele in locurile de
hibernare.
Metode chimice. Tratamentele chimice cu piretroizi de sinteza, grupa IV de toxicitate
trebuie aplicate impotriva larvelor la 2-3 zile de la aparitie si vor fi oprite inainte de invelirea
verzei.
Fluturele alb al verzei – Pieris brassicae
(Ord. Lepidoptera)

In tara noastra se intalneste frecvent in toate regiunile de la ses pana la munte.

Morfologie:
Adultul are anvergura aripilor de 55-70 mm. Aripile anterioare sunt albe, cu cate o pata
neagra apicala, care atinge si depaseste jumatatea marginii externe. Pe suprafata lor se mai
disting alte 2 pete negre care la masculi lipsesc.
Oul are forma conica, de culoare galbena, cu striatii longitudinale.
Larva este de culoare verde-galbuie, cu pete negre circulare pe fiecare tergit. Dorsal prezinta
o dunga longitudinala galbena, iar lateral cate una de aceeasi culoare.
Biologie. Fluturele alb al verzei prezinta 2-3 generatii pe an. Ierneaza in stadiul de
pupa, fixata de scheletul acoperisului sau pe plafonul caselor, grajdurilor, gardurilor,
cosarelor. In luna mai apar adultii care zboara in timpul zilei, pe vreme frumoasa. Ponta este
depusa pe
partea inferioara a frunzelor, izolat sau in siruri paralele, constituind grupuri de 50-100 de
bucati. O femela depune 200-300 oua. Dezvoltarea embrionara dureaza 6-12 zile. Larvele
stau grupate pana dupa cea de a doua naparlire moment cand ele devin solitare. Dezvoltarea
stadiului larvar dureaza 25-30 de zile. La completa dezvoltare larvele migreaza in cautarea
40
locurilor de impupare. Dezvoltarea stadiului pupal dureaza 10-20 zile. In luna iulie apar
fluturii din noua generatie. In iulie-august evolueaza generatia a doua, iar in cursul lunilor
septembrie-octombrie poate aparea partial si generatia a treia, pupele acesteia ramanand in
diapauza hiemala.
Daune. Fluturele alb al verzei poate produce pagube mari la culturile de crucifere si in
special la varza si conopida. Larvele neonate stau grupate, rozand numai epiderma inferioara
si parenchimul frunzelor. Mai tarziu, ele se raspandesc si rod toate frunzele, nelasind decat
nervurile mai groase.
Metode de control:
Cele mai bune rezultate in controlul fluturelui al verzei se obtin prin aplicarea de
tratamente chimice cu produse organofosforice:
Sumithion 50 EC; piretroizi de sinteza: Decis 2,5 CE Tratamentele trebuie executate
impotriva larvelor din primele varste care nu sunt atat de rezistente la insecticide. Orice
tratament chimic va fi oprit inaintea invelirii verzei.

Musca cepei – Delia antiqua

(Ord. Diptera)

In tara noastra musca este raspandita in Campia Dunarii, Bucovina, Moldova,

Transilvania.
Morfologie:
Adultul masoara 6-7 mm lungime. Este de culoare cenusie galbuie , cu pete negricioase.
Picioarele sunt negre. Aripile sunt galbui.
Larva este de culoare alba-galbuie. Regiunea posterioara a abdomenului este prevazuta cu
12 proeminente digitiforme si numerosi spiculi.
Biologie. Specia evolueaza cu 2-3 generatii pe an. Transformarea in adulti si zborul
mustelor are loc la sfarsitul lunii aprilie-inceputul lunii mai. Dupa o perioada de maturatie
sexuala de 8-10 zile mustele zboara pe culturile de ceapa, unde au loc copulatia si ponta.
Ouale sunt depuse pe sol in apropierea plantelor de ceapa usturoi, praz etc. sau la baza
frunzelor acestora. O femela depune 80-120 oua. Dezvoltarea embrionara dureaza 3-7 zile.
Dezvoltarea larvara dureaza 2-3 saptamani. La completa dezvoltare larvele parasesc plantele
de hrana, se retrag in sol si se transforma in pupe. Stadiul de pupa dureaza 1-2 saptamani.
Adultii din noua generatie apar in prima jumatate a lunii iunie. Femelele acestei generatii
depun ponta pe plantele din culturile tarzii de ceapa. Larvele se dezvolta in cursul lunilor
iulie-august, iar pupele acestei generatii prezinta diapauza hiemala.
Daune. Musca cepei produce daune mari in unii ani in culturile de ceapa, usturoi, praz
si alte liliacee. Larvele neonate ataca frunzele, iar mai tarziu patrund in bulbii pe cale de
formare, in care sapa galerii. Larvele din generatia a doua si a treia se dezvolta numai in
41
bulbii formati. In galeriile sapate de larve in frunze si in bulbi patrund de obicei ciuperci si
bacterii, care provoaca putrezirea lor. Plantele atacate au frunzele ingalbenite, care cu timpul
se vestejesc si se usuca. Pagubele mari se inregistreaza la plantele tinere.
Metode de control:
Metode agrotehnice:
‫ ־‬Cultivarea cepei si usturoiului pe soluri mai grele, cu un ph-ul ridicat, intrucat pe astfel de
soluri mustele nu depun oua.
‫ ־‬Cultivarea de soiuri rezistente care sa nu contina uleiuri eterice, deoarece acestea atrag
insectele si stimuleaza depunerea oualor.
‫ ־‬Insamantarea si plantarea arpagicului la date timpurii in terenuri fertilizate sau la date tarzii,
dupa ce a avut loc zborul in masa a mustelor.
‫ ־‬Distrugerea buruienilor pe seama carora insectele se hranesc pentru maturatie sexuala.
‫ ־‬Aratura adanca de toamna pentru ingroparea resturilor de plante.
Metode mecanice:
‫ ־‬Adunarea si distrugerea prin ardere a resturilor de plante dupa recoltare.
Metode chimice:
‫ ־‬Aplicarea de tratamente chimice la sol cu Sinoratox 10 G
‫ ־‬Tratarea rasadurilor
‫ ־‬Stropirea plantelor in timpul vegetatiei cu Thuringin – Thurintox.

DAUNATORII CULTURILOR DIN SERE

Urechelnita – Forficula auricularia

(Ord. Dermaptera)

In tara noastra se intalnesc peste tot in locurile umede si intunecoase.

Morfologie:
Adultul. Corpul este turtit dorso-ventral, de culoare bruna. Picioarele sunt galbui. Lungimea
corpului este 10-14 mm. Aparat bucal de tip masticator. Elitrele sunt scurte ca niste solzi.
Aripile posterioare sunt membranoase, mari, cu nervatiunea in evantai; in timp de repaus se
pliaza sub elitre. Masculul are cercii formati din cate o parte dreapta si o parte terminala
ascutita. La femela cercii sunt aproape drepti si nu se ating decat la varf.
Larva este asemanatoare cu adultul, dar mai mica.
Biologie. Dezvoltarea este heterometabola. Are o singura generatie pe an. Femelele
ierneaza in resturile vegetale, sub scoarta arborilor, in sol. Primavara timpuriu parasesc
locurile de iernare si depun ouale in diferite locuri retrase. Larvele se dezvolta pana in luna
iulie cand apar adultii. Adultii si larvele cauta locuri umede si intunecoase. Ele se
deplaseazanoaptea, iar ziua stau ascunse pe sub plante, intre flori, sub scoarta arborilor, sub
pietre si in pamant.
Daune. Adultii si larvele se hranesc cu tesuturi vegetale, muguri, ataca diverse plante
din sere precum si fructele coapte din arbori sau cazute.
42
 Metode de control.
Metode mecanice de control.
‫ ־‬In gradini, livezi si sere se aseaza olane sau scanduri sub care urechelnitele se ascund in
timpul zilei.
‫ ־‬Fructele trebuie recoltate la timp.
‫ ־‬Se folosesc momeli otravite.
Metode chimice. In invazii se aplica tratamente cu diferite substante chimice.

Musculita alba de sera – Trialeurodes vaporariorum

(Ord. Homoptera)

In tara noastra se intalneste in toate regiunile pe diferite plante legumicole si

ornamentale din sere, iar in timpul calduros si in camp.
Morfologie:
Adultul are corpul alungit, de culoare alba-galbuie, acoperit cu o secretie pulverulenta,
ceroasa, alba, cu aspect fainos. Aripile sunt albe, iar ochii, tibiile, tarsele si varful
abdomenului brune. Antenele alcatuite din 7 articule. Lungimea corpului la femela este de
1,40-1,50 mm, iar masculul de 1,15-1,40 mm..
Oul este oval-alungit, prevazut cu un peduncul scurt. Culoarea lui este variabila, alb galbuie
la depunere si negru-violet, cu luciu metalic, inainte de ecloziune.
Larva neonata are corpul oval, de culoare galbena, cu ochii rosii. La completa dezvoltare
corpul este turtit si sclerificat, de culoare verde-palid, prevazut lateral cu o serie de spini
scurti, iar dorsal cu 15-20 perisori albiciosi.
Biologie. In conditii de sera, aceasta musculita are 3-4 generatii pe an, uneori si mai
multe, in functie de factorii ecologici. Depunerea pontei are loc in grupe de 10-50 de oua, de
regula, pe frunzele tinere ale diferitelor plante legumicole si ornamentale. Ouale sunt fixate
(cu pedunculul), pe partea inferioara a frunzelor, de obicei sub forma de semicerc sau arc. O
femela depune timp de cateva saptamani intre 150- 500 de oua, media fiind de 20-30 oua pe
zi. Dezvoltarea embrionara dureaza 3-10 zile. Larvele aparute se deplaseaza 2-3 zile pe
organele plantelor si se fixeaza pe partea inferioara a frunzelor, de regula pe cele mai tinere.
Aici ele devin apode si raman pana la transformarea in adulti. Dezvoltarea larvara dureaza 9-
11 zile. O generatie completa se dezvolta in 3-4 saptamani. De regula, generatiile se
suprapun, incat se pot intalni in tot cursul anului diferite stadii ale insectei. In timpul verii,
aceasta insecta poate migra din sere pe diferite plante din camp, pe care continua sa se
inmulteasca pana in toamna. La scaderea temperaturii, o parte se intorc in sere, iar cele
ramase in camp sunt distruse total de temperaturile scazute.
Daune. Musculita alba de sera este o insecta polifaga; ataca specii de plante
legumicole (tomate, ardei, vinete, fasole, castraveti) si ornamentale (Begonia, Gerbera,
Primula). Adultii si larvele colonizeaza frunzele, uneori si lastarii, intepand si sugand seva
43
din tesuturi. De regula, organele atacate sunt acoperite cu dejectiile insectei, eliminate printr-
un organ special, care favorizeaza dezvoltarea unor ciuperci saprofite, formandu-se un
miceliu de culoare inchisa. Toate acestea conduc la debilitarea plantelor, reducand procesele
fiziologice normale, prin micsorarea suprafetei de asimilare. In urma atacului frunzele se
ingalbenesc, se usuca si cad.
Metode de control.
Metode agrotehnice:
‫ ־‬Controlul atent al plantelor ce urmeaza a fi introduse in sera si dezinfectarea celor infestate;
‫ ־‬Distrugerea din jurul serelor a buruienilor pe care in timpul verii insecta se inmulteste;
‫ ־‬Gazarea serelor cu Bioxid de sulf sau acid cianhidric, in perioada de repaus, inainte de
insamantare, pentru dezinfectarea spatiilor impotriva acarienilor si insectelor.
Metode mecanice:
‫ ־‬Adunarea sau distrugerea prin ardere a tuturor resturilor de plante dupa recoltare;
‫ ־‬Se practica instalarea de curse galbene cu adeziv, instalate in sere.
Metode chimice. Se practica stropirea in toamna a plantelor cu Tiodan 35 CE, in
concentratie de 0,10-0,15 %, repetand tratamentul la 10-15 zile. In camp se aplica 1-2
stropiri cu Tiodan, pana la 3-4 saptamani inainte de recoltarea fructelor. Se pot realiza
stropiri si cu alte produse cum sunt: Diazinon, Tiofos, Rogor etc.

Tripsul plantelor de sera – Heliothrips haemorrhoidalis

(Ord. Thysanoptera)

Specie frecventa in culturile de camp din regiunile tropicale si mediteraneene. In tara

noastra produce daune plantelor de sera.
Morfologie:
Adultul are corpul zvelt, de culoare bruna. Lungimea corpului este de 1,2-1,4 mm. Aripile
sunt ingustate si franjurate.
Larva, asemanatoare insectei adulte, are corpul galben.
Biologie. Este o specie polivoltina. O generatie se dezvolta la 20- 25 de zile,
succedandu-se 5-6 generatii pe an. Se inmulteste partenogenetic. Femela depune ouale in
tesuturile vegetale ale plantelor gazda. Dezvoltarea embrionara dureaza 15 zile, stadiul larvar
este de 14- 16 zile.
Daune. Este o specie polifaga, daunand plantelor din sere, solarii, rasadnite,
apartamente precum si diferitelor plante ornamentale si legumicole. Adultii si larvele inteapa
si sug sucul celular din frunze, pe care apar pete albicioase. Plantele atacate se ingalbenesc,
raman mici, iar frunzele se brunifica si cad.
Metode de control.
44
 Metode chimice. La aparitia in masa se recomanda aplicarea cu produse piretroide
(Fastac, Karate, Meotrin), organofosforice sistemice (Sinoratox 35 CE-0,1%) ori carbamice
sistemice (Deltanet 40 CE-0,1 %).

DAUNATORII VITEI DE VIE

Filoxera vitei de vie - Phylloxera vitifolii

(Ord. Homoptera)

Filoxera este originara din regiunea Alegani (America de Nord). In 1863 insecta a
ajuns in Europa, mai intai in Anglia, apoi in Franta. In tara noastra insecta a fost semnalata in
1879, mai intai in Transilvania (Satu Mare) apoi s-a raspandit in toate podgoriile.
Morfologie:
Forme galicole aptere.
Fundatrix sau matca are corpul latit, usor bombat dorsal, abdomenul ingustat posterior.
Fundatrigenele au corpul globulos, de culoare galbenaportocalie. Capul si toracele sunt
latite, iar abdomenul este ingustat posterior. Antenele sunt formate din 3 articule, dintre care
ultimul este cel mai dezvoltat, cu varful ingrosat.
Forma radicola aptera (virginogena). Are corpul oval, prevazut dorsal cu aproximativ 70
tuberculi, dispusi in randuri simetrice. Antenele sunt formate din 3 articule, ca si la femelele
galicole. Culoarea corpului este variabila, dupa anotimp: vara galbena roscata, iar iarna
castanie-inchisa.
Forma sexupara. Are corpul mai alungit, de culoare galbenaportocalie, in afara de
mezotorace, care este brun-inchis. Aripile sunt mai lungi decat corpul, transparente si cu
reflexe irizante. In afara de ochi compusi prezinta si oceli. Antenele sunt bine dezvoltate.
Formele sexuate (femele si masculi) au corpul alungit, de culoare galbena, fiind lipsite de
aripi si aparat bucal.
Biologie. Filoxera prezinta 2 cicluri bine distincte:
Un ciclu complet, cand evolutia insectei are loc pe vita americana (Vitis riparia, V. rupestris)
sau pe hibrizi
Un ciclu incomplet pe vita europeana (Vitis vinifera).
Ciclul biologic pe vita americana. Din ouale de iarna depuse in toamna pe scoarta
coardelor sau a butucilor de vita de femelele amfigone, in primavara, in luna aprilie, apar
larvele de fundatrix (matca). Imediat dupa aparitie ele migreaza pe partea superioara a
frunzelor, unde incep sa se hraneasca. In urma atacului, pe partea inferioara a acestora se
formeaza gale de forma unei urne neregulate. In interiorul galei, pe cale partenogenetica,
matca depune 400-600 oua. Dupa 3-5 zile apar larvele care formeaza prima generatie de
galicole numite „fundatrigene”. Acestea parasesc galele prin deschiderile ce le au pe partea
45
superioara a frunzei si incep sa se hraneasca, formand noi gale, pe aceeasi frunza sau pe
altele invecinate. In cursul perioadei de vegetatie, in acelasi mod, se succed 5-7 generatii de
forme galicole. Incepand din a 2-a generatie, printre larvele cu caractere galicole, apar si
larve cu caractere radicicole, care migreaza pe partile subterane ale vitei. Formele radicicole
se fixeaza pe radacini si radicele, unde se inmultesc pe cale partenogenetica. Iau nastere 4-5
generatii, o femela depune in medie 100-120 oua. In toamna, printre virginogenele nearipate
apar si forme aripate, sexupare, care migreaza din nou pe partile aeriene ale vitei si pe cale
partenogenetica depun oua pe scoarta si pe frunze din care iau nastere formele sexuate. Dupa
copulatie, femelele depun cate un singur ou (oul de iarna) pe scoarta butucilor de vita sau pe
coardele mai groase. In acest stadiu filoxera ierneaza.
Ciclul biologic pe vita europeana. Intreg ciclul filoxerei pe vita europeana este redus
numai la formele radicicole, care se dezvolta pe partile subterane ale vitei. Formele galicole
apar rareori si fara sa aiba o dezvoltare continua si sa prezinte o importanta economica.
Filoxera radicicola se inmulteste tot pe cale partenogenetica. O femela depune 40- 100 de
oua. Larvele apar dupa 4-12 zile si in decurs de aproape o luna devin adulte. In cursul
perioadei de vegetatie se succed 5-7 generatii. Filoxera radicicola ierneaza ca larve pe
radacini, la adancimi cuprinse intre 7-40 de cm. activitatea larvelor incepe primavara, cand
temperatura solului ajunge la 10oC. Filoxera radicicola se raspandeste cu usurinta mai ales in
solurile grele, argiloase, care prezinta crapaturi. Raspandirea ei este mult ingreuiata in
solurile nisipoase sau chiar imposibila, daca acesta contine peste 60 % siliciu.
Daune. Filoxera este specifica genului Vitis, dezvoltandu-se pe diferite specii salbatice
si cultivate. Daunele produse de insecta difera dupa speciile si soiurile de vita infestate.
Astfel, daunele produse de formele galicole au o importanta scazuta, frunzele atacate
continuand temporar sa asimileze. Daunele cauzate de formele radicicole pot fi
considerabile. Radacinile atacate prezinta deformatii cunoscute sub numele de „nodozitati” si
„tuberozitati”. Nodozitatile sunt formate pe radacinile subtiri (radicele) si au o forma
caracteristica de cioc, iar tuberozitatile pe radacini mai groase. Vitele atacate se debiliteaza,
au frunze vestejite, dau productii scazute si in decurs de 5-10 ani se usuca. Raspandirea
filoxerei in plantatiile de vita se face mai ales cu butasii de vita americana.
Metode de control. In combaterea filoxerei radicicole cea mai mare importanta o
prezinta:
Masurile profilactice:
‫ ־‬Altoirea vitei europene pe portaltoi de vita americana sau pe hibrizii lor;
‫ ־‬Plantarea vitei europene sa se faca pe terenuri mai usoare, nisipoase (60 % siliciu), in care
filoxera nu se poate dezvolta normal.
Metode chimice. Tratarea solului cu insecticide gazoase. Pentru combaterea filoxerei
galicole se pot aplica tratamente cu produse organofosforice, mai ales sistemice.

46
 Forfecarul – Lethrus apterus
(Ord. Coleoptera)

Forfecarul este frecvent intalnit in Moldova, Dobrogea, Muntenia si Oltenia.

Morfologie:
Adultul are corpul masiv, de culoare neagra. Capul este mare, iar pronotul foarte bine
dezvoltat. Elitrele sunt sudate intre ele, iar aripile membranoase lipsesc (apterus), coleopterul
neputand zbura. Lungimea corpului este cuprinsa intre 10-20 mm.
Larva este de tip scarabeiform, galbena-albicioasa.
Biologie. Forfecarul are o singura generatie pe an si ierneaza ca adult in galerii din sol,
la 50-70 cm adancime. Pe la mijlocul lunii aprilie, apar adultii care incep sa-si construiasca
galerii noi in terenuri grele, intelenite. La inceputul lunii mai are loc imperecherea si ambele
sexe locuiesc in galeria femelei. In aceasta galerie adultii sapa camarute laterale (10-12) de
3-4 cm lungime, in care sunt aduse apoi frunze si lastari . Materialul este transformat in
cocoloase. In fiecare camaruta cu un cocolos femela depune cate un ou. Dezvoltarea
embrionara dureaza 6- 12 zile. Larvele neonate se hranesc cu cocoloasele pregatite de
parinti. Dezvoltarea larvara dureaza 20-30 de zile. Stadiul pupal dureaza 10-14 zile. Noii
adulti apar in luna iulie si raman in aceleasi locuri pana in primavara urmatoare.
Daune. Forfecarul este un daunator polifag. Ataca vita de vie, pomii fructiferi, cereale,
floarea-soarelui, sfecla, lucerna, rapita, ceapa. Daunele sunt provocate de adulti, care ataca
(mai-iunie) frunzele si lastarii vitei de vie pentru hranirea proprie in perioada maturatiei
sexuale si mai ales pentru pregatirea hranei larvelor. Retezarea lastarilor este dreapta, ca la
foarfece, de unde si denumirea de „forfecar”.
Metode de control.
Metode agrotehnice:
‫ ־‬Intretinerea plantatiilor de vita-de-vie prin lucrari de arat, sapat, prasit, pentru distrugerea
galeriilor.
Metode mecanice:
‫ ־‬Adunarea gandacilor la inceputul aparitiei lor;
‫ ־‬Santuri capcana in jurul plantatiilor amenintate, prafuite cu insecticide.
Metode chimice. La semnalarea atacurilor se vor efectua tratamente cu produse
organofosforice.

47
 Tigararul – Byctiscus betulae
(Ord. Coleoptera)

Specie raspandita in toata tara mai ales in Muntenia (podgoria Dealul Mare), Moldova
(Odobesti).
Morfologie:
Adultul are corpul oviform si rostrul puternic. Elitrele largi cu linii fin punctate, iar pronotul
aproape rotund. Culoarea este verde sau albastra-metalica, cu pubescenta alba pe elitre.
Lungimea corpului este de 5,5-9,5 mm.
Larva este apoda, alb-galbuie, cu capul brun.
Biologie. Tigararul are o singura generatie pe an. Ierneaza ca adult in sol. Adultii apar
la sfarsitul lunii aprilie si dupa o perioada de 10-12 zile, necesara maturarii sexuale, se
imperecheaza. Depunerea pontei are loc in mansoane din frunze care au forma unor tigari. In
fiecare tigara sunt depuse 6-8 oua de catre femela, in total 30-40 de oua. Dezvoltarea
embrionara dureaza 10-12 zile. Larvele neonate se hranesc cu continutul tigarilor,
dezvoltarea larvara dureaza 22-30 de zile. Larvele ultimei varste parasesc tigarile, patrund in
sol si se impupeaza. Stadiul de pupa dureaza 8-12 zile. Adultii care apar raman in sol in
diapauza hiemala.
Daune. Byctiscus betulae este o specie polifaga. Ataca specii de arbori forestieri
(Fagus, Corylus, Castanea, Populus, Salix, Alnus, Betula), dar prefera vita de vie. La invazii
mari poate produce defolierea in masa a vitei de vie, ceea ce duce la scaderea productiei de
struguri si a formarii mugurilor de rod pentru anul viitor.
Metode de control.
Metode mecanice.
‫ ־‬Adunarea tigarilor si distrugerea lor prin ardere.
Metode chimice.
‫ ־‬Pentru adulti se aplica stropiri cu produse emulsionabile la inceputul aparitiei gargaritelor.

48
 DAUNATORII POMILOR SI ARBUSTILOR FRUCTIFERI

Paduchele din San José – Quadraspidiotus perniciosus

(Ord. Homoptera)

Tara de origine a acestui daunator este China, de unde s-a raspandit prin comertul cu
plante si fructe in Japonia. In Romania a fost semnalat pentru prima data in anul 1933 in
judetele Bihor, Arad si Timis, apoi s-a extins in toate regiunile tarii.
Morfologie:
Adultul :
‫ ־‬Femela are corpul cordiform de culoare galbena, pigidiul portocaliu. Pe partea dorsala a
pigidiului exista trei grupe de glande tubulare lungi si subtiri, care secreta matasea necesara
confectionarii scutului. Scutul ce protejeaza corpul are forma unui disc circular, slab convex.
Femela este lipsita de ochi, antene, picioare si aripi; rostrul este bine dezvoltat, aproape de
doua ori mai lung decat corpul.
‫ ־‬Masculul are corpul alungit, galben-portocaliu; prezinta antene paroase formate din 10
articule, picioare si o pereche de aripi membranoase. Aparatul bucal este rudimentar.
Carapacea protectoare este alungita.
Larva:
‫ ־‬Larva primara (varsta I) este de forma ovala, de culoare galbena-portocalie. Are ochi,
antene, picioare si doua setole anale lungi.
‫ ־‬Larva secundara (varsta a II-a) este apoda si asemanatoare cu femela.
Biologie. In conditiile tarii noastre, paduchele din San José are 1- 3 generatii pe an,
frecvent doua generatii. Ierneaza ca larva de varsta I sub scut, pe tulpinile si ramurile
pomilor, celelalte varste pier. Dupa o perioada de hranire, la inceputul lunii aprilie, naparlesc
si trec in larva de varsta a II-a., diferentiindu-se in femele si masculi. Larvele-femele sufera
doua naparliri, iar cele mascule patru naparliri, pana cand se transforma in adulti. La sfarsitul
lunii aprilie sau inceputul lunii mai apar adultii, care se imperecheaza, iar la sfarsitul lunii
mai sau in prima decada a lunii iunie femelele incep sa depuna larve, esalonat , timp de 6-7
saptamani, obisnuit cate 8-10 larve pe zi. Prolificitatea femelei este cuprinsa intre 75-450 de
larve. Larvele neonate se raspandesc pe diferite organe ale pomilor (tulpini, ramuri, frunze).
Mobilitatea larvelor dureaza cateva ore. Dupa ce s-au fixat, larvele isi introduc rostrul in
tesuturi si se hranesc cu seva plantelor. In acelasi timp ele incep sa-si formeze scutul
protector, pe care il confectioneaza din fire de matase si ceara, secretate de glandele filiere.
Timp de 15-20 de zile scutul este mai putin dens si poate fi strabatut de substante chimice,
dupa care devine mult mai rezistent. Sub scut ele naparlesc, transformandu-se in larve de
varsta a II-a. Acestea se hranesc intens, iar dupa 18-20 de zile se diferentiaza in masculi si

49
femele. Masculii apar inaintea femelelor si traiesc numai cateva zile, cat dureaza copulatia.
Aceasta generatie se dezvolta in mai-iulie si dureaza 65-70 zile. Dupa imperechere, la
sfarsitul lui iulie sau in august, femelele depun larvele generatiei a II-a, a caror aparitie poate
fi pana in septembrieoctombrie. Acestea prezinta diapauza hiemala. Ele isi continua evolutia
in primavara anului urmator pana in luna mai.
Daune. Paduchele din San José este o insecta polifaga, atacand arbori, arbusti si plante
ierboase, preferand plantele lemnoase. Ataca pomii fructiferi ca: marul, parul, piersicul,
ciresul, iar dintre arborii si arbustii ornamentali si forestieri ataca teiul, plopul, salcamul,
salcia, preferand paducelul, gutuiul japonez. Poate sa atace si specii ierboase cum sunt:
capsunii si fragii. Paduchele colonizeaza atat partile lemnoase (tulpini, ramuri) cat si fructele
si aparatul foliar. Prefera partile lemnoase. El inteapa cu rostrul scoarta si suge continutul
celular. Pomii atacati au vegetatie anemica, frunzele etiolate, ingalbenesc si dau recolte
scazute cu fructe pipernicite si deformate.
Metode de control.
In controlul acestui daunator se recomanda mijloace de prevenire si curative:
‫ ־‬La infiintarea livezilor se va folosi numai material saditor neinfestat, procurat numai din
pepiniere autorizate;
‫ ־‬Se va evita sa se ia altoi din livezi cu pomi infestati;
Metode chimice:
‫ ־‬Se realizeaza stropiri cu Pyrinex 25 ME 0,3%, Zolone 25 WP 0,3%, Ultracid 20 EC 0,2%,
Ecalux S 0,075%, Applaud 40 SC 0,05%.

Puricele melifer al marului – Psylla mali

(Ord. Homoptera)

La noi in tara este semnalat mai ales in Transilvania si Muntenia.

Morfologie:
Adultul are corpul brun cenusiu sau verde, cu antenele, desenele de pe cap si nervurile
aripilor galbui. Capul este latit, prevazut lateral cu 2 ochi mari. Antenele sunt mai lungi decat
capul. Toracele este globulos, prevazut cu 2 perechi de aripi membranoase, transparente, mai
lungi ca abdomenul. Lungimea corpului la mascul este de 2,6-2,9 mm, iar la femela de 3-3,5
mm.
Oul este oval-alungit, galben-portocaliu, pedunculat.
Larva are corpul turtit, latit, de culoare galbena, cu pete brunnegricioase pe partea dorsala a
abdomenului, ochii sunt rosii. Extremitatea abdomenului este acoperita cu o secretie ceroasa,
filamentoasa.

50
 Biologie. Are o singura generatie pe an. Ierneaza in stadiul de ou pe ramurile pomilor.
Ecloziunea larvelor are loc in martie-aprilie. Ele se fixeaza pe mugurii vegetativi si floriferi,
apoi pe frunzele tinere si fructele de mar, rareori si pe scorus, par. Evolutia stadiului larvar
dureaza 35-65 de zile. Adultii apar in lunile mai-iunie. La inceput se hranesc pe mar, apoi
trec pe alte plante lemnoase si pe diferite plante ierboase, de pe care se reintorc prin august,
cand are loc imperecherea si depunerea oualor.
Daune. Poate provoca daune mari in livezile de mar. In urma intepaturilor pe care le
produc adultii si larvele, lastarii se rasucesc, frunzele se deformeaza, raman mici si capata
aspect clorotic, iar butonii florali avorteaza, se usuca si raman atarnati pe ramuri. Organele
atacate sunt acoperite cu excrementele dulci ale insectei pe care se dezvolta diferite genuri de
ciuperci , innegrind partile atacate.
Metode de control:
Metode chimice. Se recomanda stropiri cu: Rimon 0,075%, Decis 2,5 EC 0,005%,
Ecalux S 1,0 l / ha.

Gargarita florilor de mar – Anthonomus pomorum

(Ord. Coleoptera)

In tara noastra se intalneste in toate regiunile pomicole.

Morfologie:
Adultul are corpul acoperit cu o pubescenta fina, cenusie. Elitrele sunt brun-roscat inchis,
acoperite de o pubescenta roscata, cu mici pete albe. In treimea apicala prezinta o banda
clara, transversala si oblica, ce formeaza pe cele doua elitre un V, marginit de benzi brun-
negre mai inguste. Scutelul este rotunjit, proeminent, prevazut cu o pubescenta alba.
Antenele si picioarele sunt brun-roscate. Femurele sunt prevazute cu cate un pinten puternic.
Lungimea corpului este de 5-6 mm.
Oul este eliptic, alb lucios.
Larva este de culoare alb-galbuie, arcuita, apoda.
Pupa este de culoare alb-galbuie.
Biologie. Prezinta o generatie pe an. Ierneaza ca insecta adulta, in crapaturile scoartei
trunchiului si ramurilor groase ale pomilor. In primavara insectele parasesc locurile
diapauzei hiemale la sfarsitul lui martie inceputul lunii aprilie. Timp de 8-10 zile insectele
sunt active, se hranesc intens, in timpul noptii retragandu-se in locurile adapostite. Dupa
copulatie femela roade un orificiu in corola bobocului floral, in care depune un ou, orificiul
fiind apoi astupat cu o secretie care se intareste. Dezvoltarea embrionara dureaza 15 zile.
Prolificitatea femelei este pana la 100 de oua. Eclozarea larvelor se desfasoara in aprilie-mai.
Dezvoltarea larvara dureaza 2-4 saptamani. Larva se transforma in pupa in interiorul
bobocului floral. Stadiul pupal dureaza circa 7-15 zile. Din a doua jumatate a lunii mai apar
51
adultii din noua generatie care, dupa 12-25 zile de hranire pe seama aparatului foliar, se
retrag in diapauza estivala, care se continua cu cea hiemala.
Daune. Larvele se hranesc cu staminele, pistilul si partile interne ale florilor, cu
bobocii inca nedesfacuti de mar si par, ca atare acestia nu mai infloresc, se brunifica si sunt
cunoscuti sub denumirea de cuisoare. La mar procentul de flori atacate poate ajunge pana la
95 %. Adultii rod mugurii florali si foliari sau una din epiderme si parenchimul frunzelor.
Metode de control:
Metode mecanice:
‫ ־‬In perioada de repaus vegetativ se recomanda taierea ramurilor uscate, razuirea tulpinilor si
a ramurilor mai groase si distrugerea prin ardere a resturilor adunate in care se gasesc adultii
hibernanti.
‫ ־‬La aparitia adultilor, in timpul maturarii sexuale, se recomanda scuturarea pomilor si
adunarea adultilor. Acesta metoda se aplica dimineata, cand adultii sunt amortiti, timp de 2-3
saptamani.
‫ ־‬Vara, la inceputul lunii iunie se vor aseza braie capcane in jurul trunchiurilor sau a
ramurilor groase pentru prinderea noilor adulti care se retrag pentru hibernare estivala.
Braiele cu gargarite se distrug toamna prin ardere.
Metode chimice. Se aplica tratamente cu Pyrinex 25 ME 0,3%, Fastac 10 EC 0,1 l /
ha, Calypso 480 SC 0,02%.

Viespea neagra a prunelor – Hoplocampa minuta

(Ord. Hymenoptera)

In tara noastra se intalneste frecvent in toate regiunile cu plantatii de prun.

Morfologie:
Adultul are corpul de culoare neagra. Antenele sunt negre, iar picioarele galbene, cu
trohanterele negre. Aripile sunt transparente, cu baza fumurie.
Larva, omida falsa, prezinta capsula cefalica de culoare galbenadeschis, restul corpului alb-
galbui. Strivit corpul larvei miroase a plosnita (benzaldehida).
Pupa este de culoare alba-galbuie.
Biologie. Viespea neagra a prunelor are o generatie pe an. Ierneaza in stadiul de larva,
in solul de sub coroana pomilor, la 2-10 cm adancime. Prin luna martie, larvele se transforma
in pupe, stadiu care dureaza 15-20 de zile. Adultii apar in lunile aprilie-mai in functie de
zona de campie sau de deal. La 3-4 zile de la emergenta adultilor are loc copulatia si dupa
inca 2-3 zile ponta. Perioada preovipozitara dureaza 6-15 zile. Prolificitatea femelelor este
cuprinsa intre 80-100 de oua. In general intro floare este depus un singur ou. Dezvoltarea
52
embrionara dureaza pana in 18 zile. Aparitia primelor larve se inregistreaza cand 70 % din
petale cad. Larvele aparute rod cate un orificiu in epiderma fructelor abia formate, patrund in
interiorul acestora si se hranesc. Dezvoltarea larvara dureaza circa 30 de zile. La sfarsitul
lunii mai cand fructele infestate cad, larvele migreaza in sol, isi confectioneaza un cocon
matasos si ramane in diapauza hiemala.
Daune. Larva patrunde in prunele tinere, unde se hraneste consumand pulpa acestora.
In urma atacului, fructele se zbarcesc si cad pe suprafata solului.
Metode de control:
Metode agrotehnice:
‫ ־‬Toamna sau primavara devreme, se va sapa solul in livezi sau in jurul pomilori, pentru a se
scoate pupele la suprafata;
Metode chimice. Se realizeaza stropiri cu Sumithion 50 EC 0,1%, Carbetox 50 EC
0,2%, Victenon 50 WP 0,05%, Ecalux S 0,075%.

Viermele merelor – Cydia pomonella

(Ord. Lepidoptera).

In tara noastra se intalneste in toate zonele pomicole din tara.

Morfologie:
Adultul are anvergura aripilor de 15-20 mm. Culoarea corpului si aripilor este cenusie
bruna. Aripile anterioare prezinta mai multe benzi transversale inguste de culoare cenusie-
inchis. Spre marginea externa prezinta o pata bruna, cu luciu metalic, delimitata de un chenar
roscat. Aripile posterioare sunt brune si cu reflexe aramii.
Larva este o omida adevarata. Capul si pronotul sunt de culoare bruna, restul corpului de
culoare roz-deschis.
Pupa este galben-bruna sau bruna-inchis.
Biologie. Evolueaza cu 2 generatii pe an. Ierneaza in stadiul de larva ajunsa la
completa dezvoltare, sub scoarta trunchiului si in crapaturile acestuia. La reluarea ciclului in
primavara larva se transforma in pupa. Durata stadiului de pupa dureaza in medie 20-30 de
zile. Primii fluturi apar in luna mai si ei sunt crepusculari si nocturni. Zborul are loc numai in
noptile linistite, incepand de la apusul soarelui si pana la miezul noptii. Perioada
preovipozitara dureaza 5-6 zile. Ouale sunt depuse izolat pe frunze, pe fructe si lastari, cand
fructele au marimea unei alune. Prolificitatea femelei este de 50-150 de oua. Dezvoltarea
embrionara dureaza 8-15 zile. Larvele patrund apoi in fructe. Dezvoltarea stadiului larvar
dureaza 20-30 de zile. La completa dezvoltare larvele parasesc fructele, migreaza pe tulpini
si sub ritidomul acesteia, in scorburi, unde isi formeaza fiecare cate un cocon matasos si se
transforma in pupa. Stadiul pupal dureaza 5-10 zile, dupa care apar fluturii primei generatii.
Cea de a doua generatie, de toamna, se dezvolta din iulie pana in septembrie. Ouale sunt
53
depuse pe fructe. Incubatia dureaza 5-12 zile. Larvele aparute patrund in fructe si evolueaza
20-25 de zile, apoi se retrag in diapauza hiemala.
Daune. Insecta ataca fructele de mar, uneori de par si gutui. Larvele lor rod galerii in
pulpa fructelor, consuma semintele, trecand dintr-un fruct in altul. Larvele din prima
generatie dauneaza fructelor tinere, de marimea unei nuci. Larvele generatiei a doua ataca
fructele
ajunse la coacere. Fructele sunt depreciate calitativ, cad de timpuriu si putrezesc, datorita
infectiei cu ciuperci (Monilinia fructigena).
Metode de control:
Metode mecanice:
‫ ־‬Primavara devreme sau iarna se vor razui trunchiurile mai groase de scoarta exfoliata, de
muschi si licheni. Toate resturile se vor arde;
‫ ־‬Fructele viermanoase se vor aduna zilnic. Aceasta lucrare are drept scop micsorarea
rezervei biologice a daunatorului pentru celelalte generatii;
‫ ־‬Aplicarea de braie capcane pe trunchiuri, captandu-se larvele in perioada migrarii;
‫ ־‬Atragerea adultilor la surse luminoase sau cu feromoni sexuali, metode ce dau rezultate
extrem de bune.
Masuri chimice. Se pot efectua stropiri cu Diazol 60 EC 0,15%, Rimon 0,06%,
Zolone 25 WP, Sevin 85 WP 0,15%, Victenon 50 WP 0,05%, Ecalux S 0,075%.

Musca sau viermele cireselor – Rhagoletis cerasi

(Ord. Diptera)

In tara noastra specia este prezenta in toate regiunile.

Morfologie:
Adultul are corpul de culoare brun-inchis, lucios, in afara de cap, scutel si varful femurelor,
care sunt galbene-roscate. Pronotul prezinta dungi galbene si negre. Aripile sunt prevazute
cu patru benzi caracteristice, transversale, late, de culoare brun-inchis. Lungimea corpului
variaza intre 4-6 mm.
Larva este apoda, de culoare alba.
Biologie. Musca cireselor are o singura generatie pe an, iernand in stadiul de pupa in
straturile superficiale ale solului, mai ales in jurul pomilor. Adultii apar aproape cu o luna
inaintea coacerii cireselor si visinelor. Cand fructele de cires si visin sunt in parga incepe
ponta. Femela depune intr-un fruct un ou. Ouale sunt introduse cu ovipozitorul sub cuticula
fructului, mai ales in zona pedunculului. In locul respectiv se formeaza o pata circulara de
culoare inchisa. Prolificitatea femelei este cuprinsa intre 100-150 de oua. Dezvoltarea
embrionara dureaza 6-12 zile. Larva aparuta patrunde in fruct si se hraneste cu mezocarpul.
54
Dezvoltarea larvara dureaza 10-20 de zile, dupa care parasesc larvele fructele coapte printr-o
perforatie pe care o fac in epiderma si migreaza in sol, unde se transforma in pupe, obisnuit
la o adancime de 4-5 cm.
Daune. Viermele cireselor ataca fructele de cires, mai rar pe de visin, consumand
pulpa din jurul samburelui. Fructele atacate devin moi, se inchid la culoare si in scurt timp
putrezesc si cad.
Metode de control:
Metode agrotehnice:
‫ ־‬Distrugerea pupelor aflate in diapauza hiemala prin saparea solului din livezi sau in jurul
pomilori, in toamna sau in primavara devreme.
Metode chimice. In controlul acestui daunator sunt folosite urmatoarele substante
chimice: Diazol 60 EC 0,15%, Polytrin 200 EC 0,015%, decis 2,5 EC 0,005%, Karate Zeon
0,015%.

DAUNATORII PRODUSELOR VEGETALE DEPOZITATE

Viermele fainii sau moletul – Tenebrio molitor

(Ord. Coleoptera)

Specie cosmopolita, in tara noastra se intalneste frecvent in depozite, brutarii, mori etc.
Morfologie:
Adultul are corpul alungit, usor convex, brun-inchis pe partea dorsala, iar ventral brun-
roscat. Capul este turtit. Pronotul mai lung decat lat, iar elitrele alungite si prevazute cu
striatiuni longitudinale. Lungimea corpului este de 12-23 mm.
Larva are corpul alungit-cilindric, de culoare galbena-bruna. La completa dezvoltare are 30-
35 mm.
Biologie. Are o singura generatie pe an. Ierneaza in stadiul de larva in faina. In luna
aprilie larvele se transforma in pupe, iar dupa aproximativ doua saptamani apar adultii, care
traiesc pana in luna septembrie. Ei sunt activi in timpul noptii. Dupa imperechere femelele
depun ouale, izolat sau in grupuri mici, in faina. Prolificitatea femelei este de 300 de oua.
Dezvoltarea embrionara dureaza 10-15 zile. Larvele prezinta diapauza hiemala, iar in
primavara urmatoare se transforma in pupe.
Daune. Viermele fainii este o specie polifaga. Adultii si larvele consuma faina,
biscuiti, boabe de grau, orez, fructe uscate, ciocolata, cacao etc. Calitatea produselor atacate
este afectata, capatand miros si gust neplacute.

55
 Gandacul fainii – Tribolium confusum
(Ord. Coleoptera)

Specie cosmopolita, in tara noastra este frecventa in depozitele de faina, paste

fainoase, fructe si legume uscate etc.
Morfologie:
Adultul are corpul alungit, brun-roscat, lucios. Capul este semicircular, iar pronotul mai lat
decat lung. Antenele sunt ingrosate spre varf. Elitrele sunt prevazute cu strii punctate si
interstrii carenate. Lungimea corpului este de 3-5 mm.
Larva la inceput este alba, apoi galbena. Lungimea corpului este de 6-7 mm.
Biologie. Specie polivoltina, cu 3-5 generatii pe an. Prezinta diapauza hiemala in
stadiul de adult in produsele atacate, in fisurile peretilor. Adultii au o longevitate pana la 4
ani. Prin luna mai adultii isi reiau activitatea, avand loc copulatia si ponta. Prolificitatea
femelei este de 1000 de oua, izolat, pe substratul de hrana, intr-o perioada de 8-10 luni.
Incubatia dureaza 6-10 zile, iar stadiul larvar de 1-3 luni, timp in care larvele naparlesc de 6-
7 ori. Transformarea in pupe se face in substratul de hrana. Stadiul pupal dureaza circa 10-12
zile. Adultii noii generatii dau nastere la alta generatie.
Daune. Specie polifaga, foarte vorace. Adultii si larvele consuma faina, pastele
fainoase, fructele si legumele deshidratate, semintele. In urma atacului se formeaza
aglutinari, iar faina capata culoare mai inchisa, miros si gust neplacut. Substratul atacat este
plin de galerii cu exuvii larvare si excremente.

Gargarita graului – Sitophilus granarius

(Ord. Coleoptera)

Specie raspandita in regiunile temperate.

Morfologie:
Adultul are corpul alungit, brun-negricios si lucios. Pronotul este mai lung decat lat si cu
punctuatie profunda si alungita. Elitrele sunt mai scurte decat pronotul, cu strii fin punctate,
cu exceptia celor suturale. Aripile posterioare sunt atrofiate, incat insecta nu poate zbura.
Lungimea corpului este de 3,3-5 mm.
Oul este oval sau piriform, de culoare alba.
Larva este apoda, cu capul brun. La completa dezvoltare masoara 2-3 mm lungime.
56
 Biologie. Are 2-3 generatii pe an. Ierneaza ca adult in depozite. Adultii isi reiau
activitatea obisnuit in luna martie, cand temperatura depaseste 10 0C. Dupa un scurt interval
de hranire are loc copulatia si la un interval de 1-2 saptamani ponta. Ouale sunt depuse
izolat, in orificii sapate cu rostrul, in boabe. Dupa depunerea oului orificiul este astupat cu o
secretie, care se intareste in contact cu aerul. Gargarita depune cate un ou in fiecare bob de
grau, orz etc. si cate doua in bobul de pamant. Prolificitatea femelei este de 300 de oua. Dupa
circa 2 saptamani apar larvele, care se dezvolta in interiorul boabelor, consumand continutul
lor. Stadiul larvar dureaza 15-20 de zile, timp in care ele naparlesc de 3 ori. Stadiul pupal se
desfasoara tot in boabe. Emergenta adultilor are loc dupa 15-20 de zile. Noii adulti depun
ouale din care va rezulta a doua generatie.
Daune. Specie polifaga. Ataca boabele de grau, mai rar pe cele de ovaz si hrisca, iar in
lipsa acestora se poate hrani cu paste fainoase, faina, naut, cacao, ciocolata etc., fara insa a se
reproduce. Atat adultii cat si larvele consuma continutul boabelor de cereale depozitate, din
care nu ramane decat tegumentul. Boabele atacate contin exuvii si excremente si sunt
improprii pentru consumare.

Molia fructelor uscate – Plodia interpunctella

(Ord. Lepidoptera)

Specie sinantropa, raspandita in toate continentele, iar in tara noastra este frecventa in
depozite, magazii, locuinte.
Morfologie:
Adultul Anvergura aripilor este de 15-20 mm. Aripile anterioare sunt galbene-cenusii la
baza si brune –cenusii la varf, traversate de dungi inchise la culoare. Cele posterioare au o
tenta cenusie deschis.
Oul este eliptic, alb-cenusiu si are 0,5-0,6 mm lungime.
Larva in ultimul stadiu de dezvoltare are un colorit variabil, in functie de substratul nutritiv.
Cele care se hranesc cu fructe uscate sunt roze, iar cele care consuma cereale si legume au
corpul galben, cu capul, pronotul si ultimul segment abdominal castaniu. Lungimea corpului
este de 9-21 mm.
Pupa este brun-roscata si are 6-8 mm lungime.
Biologie. Are 2-3 generatii pe an. Ierneaza in stadiul de crisalida. Primavara, la
temperaturi de 140C, apar adultii si au zbor nocturn. Femelele depun ponta izolat sau in
grupe mici pe boabele de grau, orez, faina, legume uscate, paste fainoase, fiind lipite de
suport cu o secretie adeziva. Prolificitatea femelei este cuprinsa intre 150-600 de oua.
Dezvoltarea embrionara se realizeaza in 3-10 zile. Larvele aparute se hranesc cu diferite
produse tesand cuiburi din fire de matase, in care se aduna particule din produsele atacate si
excremente. Stadiul larvar dureaza 30-60 de zile, perioada in care au 5 naparliri. La
maturitate, larva isi tese un invelis matasos, in care are loc impuparea. Acest stadiu dureaza
6-30 zile. Adultii apar in cursul lunii iulie si dau nastere la generatia a doua.

57
 Daune. Molia fructelor uscate este o specie polifaga. Ea ataca semintele de cereale,
plante oleaginoase, leguminoase, arahidele.. Produsele atacate sunt acoperite de fire
matasoase albicioase si sunt depreciate datorita exuviilor si excrementelor larvare, care
favorizeaza de regula dezvoltarea diferitelor mucegaiuri.

Molia cenusie a cerealelor – Sitotroga cerealella

(Ord. Lepidoptera)

Specie cosmopolita, cere produce daune in depozitele de cereale.

Morfologie:
Adultul are corpul zvelt, alb-cenusiu, cu capul alb-galbui. Aripile anterioare sunt alungite,
ingustate la extremitati, cafenii, cu reflexe argintii si prevazute cu o dunga longitudinala mai
inchisa la culoare, iar uneori patate cu negru. Aripile posterioare sunt mai late de culoare
cenusiu-argintiu. Ambele perechi de aripi sunt fin franjurate pe margini, mai ales cele
posterioare. Anvergura este de 11-16 mm.
Oul este oval, cu chorionul fin striat, alb, opalescent cand este proaspat depus, devenind rosu
in 24 de ore. Lungimea este cuprinsa intre 0,4-0,5 mm lungime.
Larva neonata este roscata, iar la maturitate alb-sidefie, cu capul si placa toracica brune.
Lungimea corpului este de 6-8 mm.
Pupa este bruna-galbuie, avand 5-6 mm lungime.
Biologie. In conditiile tarii noastre acest daunator are 2-3 generatii pe an. Fluturii sunt
crepusculari si nocturni. In timpul zilei stau ascunsi in gramezile de cereale sau in alte locuri
din depozite. Apar in depozitele de cereale in lunile apriliemai. Femelele depun ponta pe
boabele de grau si porumb. Dezvoltarea embrionara dureaza 4-12 zile. Larvele aparute
perforeaza boabele in care rod galerii tapisate cu fire de matase. Dezvoltarea larvara dureaza
32-40 de zile, timp in care larvele se hranesc cu continutul boabelor. Inainte de a se
transforma in crisalide, larvele rod un orificiu in peretele boabelor, apoi confectioneaza un
cocon matasos, in care se transforma in crisalida. Stadiul pupal dureaza 7-10 zile. In luna
iunie are loc emergenta adultilor. O parte dintre ei ies din depozite si zboara spre lanurile de
cereale din camp unde femelele depun oua pe boabele din varful stiuletilor, pe spice sau la
intersectia spiculetelor. Larvele se hranesc pana in luna septembrie si ajung in depozite odata
cu inmagazinarea cerealelor. In aceste conditii raman toata iarna.
Daune. Molia cenusie a cerealelor este polifaga, fiind considerata ca un daunator
periculos al cerealelor depozitate, preferand boabele de porumb si de grau. In bobul de grau
se dezvolta o singura larva, iar in cele de porumb mai multe (2-6). Boabele atacate prezinta
la exterior orificii de iesire ale fluturilor si fire matasoase, iar la interior galerii drepte.
Intrucat boabele contin exuvii si excremente ale insectei, nu pot fi folosite pentru consum si
nici pentru insamantari, avand embrionul distrus.
Metode de control pentru daunatorii depozitelor:
‫ ־‬metode clasice de desinsectie si desinfectie a depozitelor;
‫ ־‬gazari cu substante toxice penetrante.
58
 Concluzii
Combaterea daunatorilor in agricultura ecologica

Legumele ecologice sunt dintre cele mai cautate, dar si printre cele mai dificil de obtinut, in
primul rand pentru ca este interzisa folosirea oricaror substante chimice care sa combata
daunatorii. Din cauza acestora, pierderile sunt mult mai mari la o ferma bio, iar preturile
legumelor crescute fara chimicale sunt mai mari decat cele cultivate in sistem conventional.
Cel mai simplu mod de a scapa de daunatori intr-o cultura este folosirea substantelor
chimice, dar daca acest lucru este interzis, asa cum e cazul culturilor ecologice, producatorii
trebuie sa se intoarca la origini si sa caute secretele taranilor romani dinainte ca acestia sa
descopere tratamentele chimice.
Principiul de baza al unei culturi ecologice este ca daunatorii nu trebuie omorati ci trebuie
indepartati. Metodele prin care se face acest lucru sunt un secret bine pastrat de cei care au
experienta in acest domeniu.

Ca daunatori (organisme animale care ataca plantele si produsele vegetale) pot fi

exemplificati urmatorii: acarienii, nematozii, insectele, molustele, pasarile si mamiferele.

Pentru controlul acestor daunatori, ca si pentru agentii patogeni, se recomanda masuri

preventive, curative si biologice.
In plus, instalarea de plase si garduri pentru a proteja culturile de eventualele atacuri
de iepuri, rozatoare sau pasari.
In cazul masurilor preventive sunt valabile aceleasi metode ca si in cazul combaterii
buruienilor si a bolilor.
Ca masuri curative se poate practica combaterea mecanica prin colectarea si
distrugerea insectelor daunatoare, prin folosirea de santuri, plante si braie capcana, stropiri
cu apa rece pentru combaterea afidelor. Conditii generale pentru utilizarea acestora presupun
urmatoarele: capcanele si/sau distribuitoarele trebuie sa previna raspandirea substantelor in
mediu si contactul direct dintre substante si culturi, iar dupa utilizare ele se aduna si se
indeparteaza pentru a elimina orice risc de poluare. Produsele admise pentru confectionarea
capcanelor sunt: feromonii, piretroizii naturali, metaldehida si fosfatul diamonic. De
asemenea, mai poate fi aminti efectul repelent al mazarii pentru unii daunatori.
Dintre masurile chimice care se recomanda: utilizarea alaunului (piatra acra) sau a sapunului
de potasiu pentru combaterea paduchilor de frunze, faina de bazalt pentru actiunea directa,
mecanica asupra ochilor, corpului si traheelor insectelor. 

Alte produse utilizate pentru combaterea daunatorilor se pot enumera: uleiurile

vegetale (menta, chimen, in), uleiul de parafina sau uleiurile minerale.

Masurile biologice cuprind o serie de metode de combatere bazate pe utilizarea de

insecte pradatoare si microoganisme, precum si unele specii de plante care pot combate
daunatorii. De asemenea, mai pot fi utilizate si microorganisme, precum: virusi, bacterii,
ciueprcii, protozoare si nematozi.

Combaterea cu ajutorul insectelor se refera la utilizarea unor pradatori (specii care se

hranesc cu alte specii) si paraziti (specii care se dezvolta in stadiu de larva hranindu-se cu
59
alti indivizi din alte specii). Exemplu de pradatori: buburuza (Coccinella 7 punctata) pentru
combaterea paduchilor de frunze. 

Biopreparatele virotice au in componenta lor virusi (genul Baculovirus) ce combat

insectele daunatoare, actionand in special asupra lepidopterelor (fluturi). Preparatele pe baza
de bacterii (Bacillus thuringiensis) sunt utilizate pentru a tine sub control lepidopterele.
Exista si preparate pe baza de ciuperci entomopatogene (genul Verticilium) pentru
combaterea afidelor. 

In concluzie, combaterea buruienilor, bolilor si daunatorilor au comune anumite

masuri utilizate in practica agricola, iar ideea care trebuie sa fie sustinuta conform
principiilor agriculturii ecologice este aceea a protectiei integrate, prin imbinarea
urmatoarelor masuri: alegerea de specii si varietati tolerante sau rezistente, asigurarea unui
asolament si a unei rotatii corespunzatoare, procedee mecanice, fizice, biologice si chimice
de combatere, protejarea entomofaunei utile prin asigurarea de conditii favorabile (garduri
vii, lansare de pradatori, arderea cu flacara a buruienilor).

1.Cenusa. Primavara inainte de plantare solul se acopera cu un strat de cenusa si abia apoi
se pun plantele in pamant. De asemenea, in timpul anului, odata ce o cultura a fost terminata, pe
acea suprafata se pune din nou cenusa. Aceasta, pe langa faptul ca este un bun fertilizator
imprastie si daunatorii
2.Pelinul. Se realizeaza un ceai din pelin destul de concentrat si cu acesta se stropesc
plantele. Frunzele devin foarte amare, iar gustul in deranjeaza pe daunatorii care nu se mai intorc a
doua oara. Cei mai afectati de pelin sunt paduchii de frunze.
3.Solutie concentrata din daunatori. In cazul daunatorilor mai mari, cum sunt gandacii
de Colorado sau melcii fara cochilie, acestia se aduna manual, in cazul celor dintai ziua, cand e
soare puternic si ei devin activi, in cel de-al doilea caz, noaptea la lumina lanternei pentru ca
atunci ies la suprafata. Acestia se aduna intr-un borcan cu apa, se lasa la macerat, si cu substanta
respectiva se stropeste acel loc, iar din cauza mirosului ei nu se mai intorc.
4.Nisipul. O tehnica de inlaturare a limacsilor, melcii fara cochilie care afecteaza culturile
de varzoase este presararea de nisip intre randuri pentru ca el fiind zgrunturos, melcul fara cochilie
cand merge ii creeaza rani si in timp ori renunta sau, daca sunt ranile prea mari, moare.
5. Tratament pe baza de urzica. Des utilizat in mediul rural pentru nimicirea
insectelor si daunatorilor din gradina.
Mod de preparare: Se pune o cantitate mare de urzici intr-un recipient cu apa, cantarind in
jur de 150 litri (dar se poate si o cantitate mai mica) si se lasa urzicile la macerat inauntru
cateva zile.  Fermierul este sfatuit ca in fiecare zi sa amestece respectivul macerat. Dupa
fermentare, lichidul rezultat se filtreaza. Dupa ce procesul de macerare a luat sfarsit, cu
aceasta apa se uda plantele ce gazduiesc daunatori. Este o metoda eficace si la indemana
oricarui gradinar, fara a intrebuinta substante chimice. O serie de fermieri recomanda ca in
maceratul obtinut sa se adauge si putin zahar, astfel incat substanta sa ramana lipita pe planta
cat mai mult timp. Mai mult decat atat, zaharul are capacitatea de a atrage furnicile, care se
hranesc cu insecte daunatoare plantelor.

60
 Urzica – utilizari
– Urzica are un continut ridicat de substante minerale: potasiu, acid salicilic, azot al
plamadelii;
– Se poate folosi ca ingrasamant pentru toate culturile in dilutie 1:5 pana la 1:10;
– Adaosul de urzica imbunatateste compostul;
– Acoperamant pentru sol;
– Hrana pentru cresterea puilor de gaina si alte animale mici, tocata;
– Plamadeala de urzici este foarte buna pentru tomate;
– Combate paduchii de frunza, musca morcovului (stropire 2-3 ori).

6. Tratament pe baza de usturoi. Ceaiul din usturoi pisat alunga ciupercile ce

afecteaza toata suprafata frunzelor. In limbaj popular se mai numeste si fainarea frunzelor.
Plantele bolnave trebuie mutate in locuri bine aerisite pentru tratare.
Mod de preparare: Se marunteste aproximativ 150 g de usturoi, apoi se amesteca
compozotia in 5 litri de apa. Se lasa 30 de minute iar dupa se filtreaza apa si se lasa sa se
raceasca. Inainte sa pulverizati plantele adaugati putin sapun de casa sau lapte si amestecati
astfel incat sa obtineti o omogenizare. La fel ca in cazul altor tipuri de macerate, este
necesara filtrarea lichidului. Inainte de folosire pe plante, fermierilor le este recomandat sa
adauge putin lapte in substanta rezultata. Solutia se poate aplica de mai multe ori pana cand
se combate „fainarea frunzelor”. Aplicati solutia repetat la interval de 14 zile pana cand
ciupercile sunt eliminate.
7. Tratament pe baza de pelin. Pelinul este o planta medicinala miraculoasa
cunoscuta inca din antichitate. Ceaiul de pelin este foarte sanatos si benefic plantelor, usor de
pereparat acasa. Inca o metoda naturala prin care puteti scapa de daunatorii din gradina este
si maceratul de pelin. Modul de preparare este asemanator ca si in cazul celorlalte tipuri de
macerate. Maceratul de pelin se poate folosi cu succes in indepartarea afidelor sau a
omizilor.
Mod de preparare: 250 g frunze de pelin se fierb in 2 litri de apa. Se raceste, se
strecoara astfel incat sa nu mai ramana resturi de organe. Se adauga o ligurita de lapte sau
sapun de casa dupa care se stropesc plantele invadate de  afide sau omizi daunatoare. Pentru
o distrugere completa se stropeste  direct deasupra daunatorilor daca este posibil. De
asemenea, pelinul imbunatateste sanatatea pomilor si arbustilor fructiferi cand este plantat in
apropierea acestora.

8. Tratament cu hrean. Hreanul este un remediu naturist mostenit de la daci, un dar

al naturii plin de insusirii minunate. Insa astazi a devenit un leac uitat, lipsind cu desavarsire
din farmacia casei. Acest macerat este foarte benefic contra afidelor si musculitelor albe.
Este foarte bun de utilizat si impotriva omizilor sau gandacului de Colorado. Un adevarat
fungicid ecologic. Cum se prepara ceaiul de hrean? Se dau in clocot 3 litri de apa, dupa se da
apa la o parte de pe foc si se aduga un sfert din radacina de hrean taiata bucatele. Se lasa 30
de minute, se raceste, se strecoara si apoi poate fi folosit sub forma de pulverizator 

9. Macerat de Coada-calului. Un alt macerat eficient pentru legume si plante este si

cel realizat din Coada-calului. Planta Coada-calului contine multa vitamina C. Acest lucru
61
este benefic plante, pentru ca o hraneste, dar o aparati si de anumite boli. Maceratul se
realizeaza destul de simplu. Umplem pana la jumatate un butoi cu floare proaspata, apoi il
incarcam cu apa. Acoperim cu un capac, iar din 2 in 2 zile amestecam. In 2-3 saptamani, tot
continutul va fermenta. Dupa aceea, substanta obtinuta o filtram. Maceratul il diluam apoi,
circa 1 litru la 20 de litri de apa. Putem stropi planta cam o data pe saptamana.

10. Macerat de ardei iuti. O alta metoda naturala extrem de eficienta pentru
combaterea daunatorilor din gradina este si maceratul din ardei iuti. Inaintea realizarii
substantei si in timpul utilizarii ei este important sa va luati masuri de precautie si sa folositi
intodeauna manusi de protectie. Pentru a realiza maceratul se vor folosi circa 5 ardei iuti,
care se vor marunti si ulterior se vor pune in 50 ml de apa. Acest amestec se va lasa la
macerat timp de o zi. Ulterior, substanta rezultata se filtreaza si se dilueaza cu apa. In
general, 10 ml de concentrat la 1 litru de apa. Substanta se foloseste prin pulverizare, avand
capacitatea sa combata o gama larga de daunatori.

Tratamente pentru combaterea daunatorilor la planta de Tomate - Solanum

Lycopersicum

62