Ocluzia deschisa

Ocluzia deschisa este o anomalie dento-maxilara

caracterizata clinic prin faptul ca intre dintii superiori si
inferiori ramane un spatiu in momentul in care pacientul
inchide gura.
Anomalia imbraca 2 forme clinice, si anume:
 Ocluzie deschisa dismetabolica, forma cea mai
severa
 Ocluzie deschisa prin interpozitie
Semne faciale:
 In momentul in care pacientul inchide gura fanta
labiala ramane intredeschisa, dintii nu sunt vizibili,
acesta putand sa apropie buzele printr-un extra-efort
 Etajul inferior al fetei este marit
 Buza superioara para scurta
 Profilul facial este accentuat convex
Semne orale:
1. In forma dismetabolica:
  Arcada superioara este ingustata, iar cea inferioara
are frecvent forma de trapez
 Apar modificari de structura, volum si forma a dintilor
 Intre dintii de sus si cei de jos exista un spatiu de
inocluzie verticala. In cazurile severe pacientul poate
avea contact doar pe ultimul molar.
2. In forma cu interpozitie:
 Lipsesc modificarile de structura, volum si forma a
dintilor
 Intre dintii de sus si cei de jos exista un spatiu de
inocluzie verticala pe un numar redus de dinti
 Spatiul de inocluzie verticala e mai redus in inaltime
Tulburarile functionale sunt majore. Pe langa tulburarile
fizionomice, apar tulturari fonatorii si tulburari masticatorii
complexe. Apare o reducere a eficientei masticatorii
scazuta cu pana la 70-80%, lucru ce aduce dupa sine si
tulburari digestive, cat si tulburari la nivelul articulatiei
temporo-mandibulare.
Evolutie. Posibilitatea de corectare spontana nu exista. In
timp apar numeroase carii, parodontopatie, pierderea
dintilor.
Tratament. Tratamentul ocluziei deschise este complex,
iar complexitatea lui depinde de varsta la care se
intervine, daca exista alta anomalie asociata, si nu in
ultimul rand de cooperarea pacientului.
Tratamentul, in functie de varsta pacientului, poate consta
in purtarea de:
 aparat ortodontic mobil
  trainer
 indepartarea obiceiului vicios de interpozitie
 aparat ortodontic fix cu/fara a se realiza extractii
dentare
 aparat ortodontic fix si realizarea unei interventii de
chirurgie ortognata.
Diagnosticul si planul de tratament va fi stabilit de medicul
specialist ortodont ulterior unei consultatii. De asemenea
medicul va indica si realizarea de examene
complementare de tipul: modele de studiu,
ortopantomografie si teleradiografie laterala in urma
carora medicul va pune diagnosticul si va face planul de
tratament.