Proteza fixa

1. Definitia edentatiei partiale reduse.Clasificare

Edentaţia - absenţa unităţilor odonto-parodontale de pe arcadă.

EDENTAŢIA PARŢIALĂ REDUSĂ este o maladie infirmizantă, ce se instalează, în

perioada de vârstă activă, iar tratamentul prin aparate conjuncte, pe care îl impune, este
unul invaziv, de ablaţie de ţesut sănătos, urmat de substituirea artificială a elementelor
odonto-parodontale absente .

Variante de edentaţie partial:

 edentaţie totală – lipsa tuturor dinţilor

 edentaţia subtotală –pe arcadă mai sunt cel mult 3 dinţi
 edentaţia parţială – lipsesc pâna la 12 dinţi:
- ed. parţiala redusă – 3 dinţi consecutiv
- ed parţială întinsă- mai mult de 3 dinţi
- ed. extinsă – lipseşte şi caninul

2. Elementele si caracteristicile spatiului protetic potential

ELEMENTELE SPP

CREASTA EDENTATĂ

Amplitudinea: similară cu amplitudinea SPP; mărită/micşorată/normală

Lăţimea: între planurile virtuale ce trec prin versanţii V şi O ai crestei edentate;

mărită (exostoze,formaţiuni tumorale) /micşorată (resorbţie şi atrofie)

Înălţimea: distanţa de la limita de reflexie a mucoasei mobile la vârful crestei; N=4-6 mm;
Creastă înaltă>6 mm; Creastă joasă<4mm (resorbţie)

 Muchia crestei: rotunjită, ascuţită, concavă, convexă, suprafaţă (în resorbţii

accentuate)
 Baza crestei: largă / îngustă
 Versanţii: orientare oblică/ uşor convecşi sau cu convexităţi accentuate/ concavi
(după extracţii laborioase sau afectare parodontală)
 Forma pe secţiune: triunghi cu baza spre os (normal)/trapezoidală
 Profilul crestei edentate: regulat / neregulat
 Orientarea crestei: ascendentă /descendentă
LIMITELE SPP:

 Mezial şi distal: dinţii restanţi

 Ocluzal: planul de ocluzie
 Inferior: muchia crestei edentate

PARAMETRII SPP:

 Înălţimea (plan vertical)

 Amplitudine (plan sagital)
 Lăţime (plan frontal)
 ÎNĂLŢIMEA SPP
Se apreciază între: muchia crestei edentate şi planul de ocluzie
Înălţime mărită:
-atrofii accentuate ale crestei edentate
-extruzii sau egresii ale dinţilor limitrofi
-ocluzie deschisă
Înălţime micşorată:
-abrazia sau distrucţia coronară a dinţilor limitrofi
-subocluzia dinţilor limitrofi
-egresiunea sau extruzia dinţilor antagonişti
 AMPLITUDINEA SPP
Distanţa dintre limitele mezială şi distală ale SPP
Amplitudine mărită:
-migrări sau versii ale dţ. limitrofi către dţ.vecini sau alte spaţii edentate
-modificări de volum ale dţ. prin preparare sau distrucţii coronare
Amplitudine micşorată:
-versii sau migrări corporeale ale dţ.limitrofi spre breşa edentată
-modificări de volum ale dţ.limitrofi (obturaţii debordante, trat. protetice incorecte)

 LĂŢIMEA SPP
Se apreciază în urma trasării limitelor V şi O ale SPP (două planuri imaginare
tangente la feţele V şi O ale dţ.limitrofi)
Limita inferioară/superioară: creasta edentată
Lăţime mărită:
-înclinări vestibulo-orale ale dţ.limitrofi
-tratamente odontale sau protetice incorecte pe dţ.limitrofi
-creste exostotice
Lăţime micşorată:
-rotaţii în ax ale dţ.limitrofi
-preparări ale dţ.limitrofi
-atrofia crestei alveolare
 3. Pricipiul biomecanic-indici biomecanici.Legea polinomului

INDICI BIOMECANICI
Influenţaţi de:

 morfologia dentară
 prezenţa LOC
 vitalitatea dinţilor
 leziuni parodontale marginale
 leziuni periapicale
 prezenţa antagoniştilor
 ocluzie

4. Semne subiective ale E.P.R.

SEMNE SUBIECTIVE

A. DUREREA

Variată, având cauze şi manifestări multiple:

 Hiperestezia alveolară
 Durerea fantomă
 Sindromul de bont dureros
 Durerea din sindromul dysfunctional
1. HIPERESTEZIA ALVEOLARĂ
 Durere ce apare la atingerea crestei edentate
 Factori cauzali: spiculi osoşi,prag de sensibilitate dureroasă scăzut
2. DUREREA FANTOMĂ
 Durerea la nivelul unui dinte absent
 Mecanism similar amputaţiei
3. SINDROMUL DE BONT DUREROS
 Descrisă ca durere ce apare după apariţia de “neurinoame” în cursul cicatrizării
fibrei nervoase
4. DISFUNCŢIA S.S.G.
 Sindromul disfuncţional afectează echilibrul biologic →durere la nivelul tuturor
componentelor

B. INSUFICIENŢA FUNCŢIONALĂ
 In funcţie de amploarea şi localizarea edentaţiei tulburările funcţionale sunt
diverse
 Există o adaptare a sistemului pentru exercitarea funcţiilor
 1. INSUFICIENŢA FUNCŢIONALĂ MASTICATORIE

Adaptarea:

 Accelerarea ritmului de masticaţie

 Creşterea ciclurilor masticatorii
 Prelungirea pragului de deglutiţie

Funcţia masticatorie se modifică variabil funcţie de:

 Topografia şi întinderea edentaţiei (E.Frontală-incizia; E.laterală - zdrobirea,

triturarea)
 Nr. de suprafeţe de masticaţie: E.unidentară, E.bilaterală, E.multiple
 Obiceiuri alimentare
2. INSUFICIENŢA FUNCŢIEI FIZIONOMICE
 Modificări fizionomice cu impact diferit subiectiv funcţie de:
 Topografia edentaţiei
 Gradul de cultură
 Anturaj
3. INSUFICIENŢA FUNCŢIEI FONETICE
 Absenţa dinţilor produce modificari fonetice prin tulburarea articulării
dentalelor cât şi prin modificarea rezonatorului bucal
 Edentaţia frontală – fonaţia prin afectarea fonemelor dentale şi sibilante
 Edentaţia laterală- induc insuficienţa fonaţiei prin modificarea rezonatorului
buccal
4. INSUFICIENŢA FUNCŢIEI DE DEGLUTIŢIE
 Depinde de:
- numărul unităţilor odonto-parodontale pierdute
- localizarea zonelor de edentaţie
 Edentaţia intercalată redusă: nu induce (persistă suficiente contacte)
 Edentaţie frontală: deglutiţie infantilă
 Edentaţia partială întinsă:
o Instabilitate a mandibulei
o Tulburări de deglutiţie
5.TULBURĂRI PSIHICE
 Apar prin pierderea echilibrului interior – nevroză
 Datorită modificării schemei corporale

Edentaţia percepută ca un sindrom de amputare

 5. Semne obiective ale E.P.R.

SEMNE OBIECTIVE
 SEMNE FACIALE
 SEMNE INTRAORALE

SEMNE FACIALE

 Se înregistrează modificări în raport cu întinderea şi localizarea edentaţiei

 E. frontală maxilară:
o Înfundarea buzei superioare
o Inversarea treptei labiale
o Modificarea aspectului profilului
 E. frontală mandibulară: accentuarea treptei labiale
 E.terminale (cl.I-II Kennedy): infundarea obrajilor
 E.intercalată în zona laterală: nu modifică aspectul facial
 E.uniterminale, biterminale, intercalate, cu mai multe breşe, cu migrări dentare:
prăbuşirea ocluziei; micşorarea dimensiunii vertical
Edentaţie mai întinsă →modificări faciale mai importante
 Modificarea relaţiilor mandibulo-craniene
 Afectarea:
- Profilului facial
- Simetriei faciale
- Proporţiilor feţei
- Indicelui facial

MĂSURĂTORI UTILIZATE PT. APRECIEREA EGALITĂŢII ETAJELOR FEŢEI

1. METODA LEONARDO DA VINCI

Gn – Sn = Sn – N

 Compară Nasion – Subnazale cu Subnazale – Gnation

2. METODA LEONARDO DA VINCI MODIFICATĂ
 Adaugă la dimensiunea etalon 1cm sau măsoară etajul mijlociu Ophrion – Subnazale

Gn-Sn=Sn-(N+1cm) sau Gn-Sn=Sn-Oph

3. METODA BOIANOV
 Segmentul etalon devine distanţa intercomisurală care se raportează la distanţa între
un punct plasat pe linia mediană a roşului buzelor (Stomion) si Gnation

Gn – St = distanţa intercomisurală
 4. METODA BOIANOV MODIFICATĂ
 Datorită modificărilor edentaţiilor întinse şi totale reperul etalon este înlocuit cu
distanţa interpupilară

Gn – St = distanta interpupilara

5. METODA WILLIS
 Segmentul etalon este distanţa între fanta labială şi unghiul extern al ochiului ce se
compară cu Gn – Sn
 Se utilizează un aparat special – ocluzometrul

MODIFICĂRI OBIECTIVE INTRAORALE

 Edentaţia induce modificări la toate componentele sistemului
 De multe ori modificările induse depăşesc gravitatea edentaţiei şi determină
modificări grave homeostazice
 Cel mai frecvent semn – apariţia spaţiului protetic potenţial (SPP)

6. Indicatiile si contraindicatiile tratamentului protetic prin protezare fixa

Indicaţii

 Forma clinică : Edentaţiile intercalate reduse, cu breşe singulare sau multiple cu mai
puţin de 3 dinţi succesiv pe arcada ( cl a III-a şi a IV-a Kennedy);
 În închiderea breşelor tuturor claselor Kennedy cu condiţia ca breşa intercalată sa
îndeplinească condiţiile de mai sus;
 Bolnavi cu igiena orala satisfăcătoare;
 Stare generală bună- necesita sedinţe de tratament numeroase, traumatizante;
 Pe dinţi cu ax de implantare paralel sau cu abateri mici –care să nu impuna ablaţii
mari de ţesut amelo-dentinar;
 Dinţi cu implantare normală, parodonţiu integru, dar şi în contenţia dinţilor cu
mobilitate dentara pâna la gradul 3;
 La pacienţi tineri la care soluţiile adjuncte sunt greu acceptate;
 La pacienţii cu ocluzie normală
 Pe suport dento-parodontal, pe suport implantar.

Contraindicaţii
1. Generale

2. Locale

3. Loco-regionale
Contraindicaţii generale
 Contraindicaţii absolute: boli generale cu risc major,decompensate, afecţiuni acute
sau cronice(infarct miocardic recent,afectiuni neuropsihice etc.)
 Afecţiuni cronice care contraindică anumite intervenţii stomatologice:discrazii
sanguine (leucemia, hemofilia) alergiile, afecţiuni precanceroase sau maligne,
 Contraindicaţii relative stari patologice –temporizare a tratamentului protetic:
afectiuni infecto-contagioase, hepatice,renale,
 Bolnavi care nu sunt cu medicaţia la zi : diabetici, hipertensivi, cardiaci
 Bolnavi cu diferite afecţiuni psihice
 Vârsta: bolnavii în vârstă suportă greu şedinţele de trat. care sunt lungi şi
traumatizante

Contraindicaţii clinice locale şi loco regionale

 Loco-regional: simptomele unui sindrom disfuncţional impune o reabilitare orală
complexa,impune reechilibrare ocluzală, repoziţionare mandibulo-craniana
(protezare provizorie) - soluţia protetică definitiva
 Local
 Cavităţi orale neasanate
 pacienţii foarte tineri (sub 18)-camera pulpară
 Dinţi cu distrucţii coronare intinse subgingival, care nu pot fi reconstituiţi
 Dinţi cu abateri mari de la axul de implantare normală
 Pe dinţi cu radăcina insuficient dezvoltată
 Pe dinţi cu leziuni inflamatorii cronice (osteite periapicale chisturi dentare)

Contraindicaţii clinice locale

 Mobilitate dentară patologica
 Leziuni precanceroase la nivelul mucoasei jugale-
 Leziuni benigne sau maligne, de părţi moi sau osoase
 Ocluzia defectoasă- echilibrarea planului de ocluzie –apoi tratamet protetic conjunct
 Igiena defectuoasa- pâna când testele de igienizare sunt satisfăcătoare
 Edentaţiile terminale cl.I şi cl.II Kennedy
7. Criterii de clasificare a mijloacelor protetice conjuncte
1. In funcţie de sistemul de fixare:
 prin cimentare- majoritatea punţilor
 prin adezivi- punţile Maryland
 prin înşurubare- punţi demontabile
 prin fricţiune –punţi mobilizabile
2. În funcţie de suportul pe care sunt realizate.
 Suport odonto-parodontal
 Suport implantar
 Suport mixt:
o odonto-parodontal şi implantar
o odonto-parodontal şi muco-osos
o implantar şi muco-osos
3. În funcţie de materialele din care sunt realizate:
 metalice- aliaje nobile/seminobile/nenobile;
 nemetalice- ceramice/compozite/acrilice
 mixte –metalo-ceramice/ metalo-compozite/, metalo-acrilice
4. Gradul de restaurare a funcţiei fizionomice
 Fizionomice
 Semi-fizionomice
 Nefizionomice
5. Amplitudinea aparatului
 amplitudine minimă –cel puţin 2 unităţi parodontale sau implantare succesivă
(punte oarbă);
 amplitudine uni-, bi- sau tridentară
 amplitudine totală- punte totală fixă
6. În funcţie de scopul terapeutic.
 aparate conjuncte provizorii
o de urgenţă
o imediate(precoce)
o de temporizare
 aparate conjuncte definitive
o metalica,
o mixte
o Ceramice
 aparate conjuncte speciale
o puntea de colaj
o punţi totale stabilizatoare
o punte pe implante
o Punţi segmentate
8. Principiul curativ-refacerea morfologica

 REFACEREA MORFOLOGICĂ
 Modelaj anatomic corect, individualizat la nivelul elementelor de agregare şi la
nivelul intermediarilor
 deficienţele de modelare morfologica ,impact negativ asupra ţesuturilor din
vecinătate
 există situaţii când se impune realizarea unei morfologii atipice
 Deficienţe morfologice ale restaurărilor protetice:
o îngustări vestibulo-orale ale corpului de punte
o diminuarea înălţimii cuspizilor
o modelări incomplete la nivelul feţei orale a corpului de punte

9. Principiul curativ- refacere functionala

Masticaţia:

 modelaj ocluzal individualizat, în relaţie corectă cu dinţii antagonişti

 raportul dinţi restanţi /dinţi absenţi;
 lungimea corpului de punte

Fizionomia:
 caracteristicile bolnavului (vârstă, sex, profesie etc)
 topografia edentaţiei, gradul de vizibilitate
 Realizarea de aparate conjuncte fizionomice sau mixte

Funcţia fonetică: modelarea feţei orale a corpului de punte

Deglutiţia:

 modelarea ariilor ocluzale corect care să permită o relaţie centrică corectă

 Neechilibrarea preprotetica a ocluziei şi modelarea incorecta a elementelor de
agregare- interferenţe ocluzale cu tulburări de deglutiţie – inducerea unor sindroame
disfuncţionale.

10.Conditiile de alegere a elementelor de agregare

CONDITII DE ALEGERE

 biologice
 biomecanice
 CONDITII DE ALEGERE biologice

 Sacrificiu minim de substanţă amelo-dentinară:

o Sa nu se transmită variaţiile de temperatură
o Menţinerea vitalităţii pulpare
o Anumite elemente de agregare
o impun DEPULPARE ! - Devitalizare în scop protetic
 Profilaxie pulpară:Cel mai important obiectiv biologic
o Respectarea conturului parodontal, închidere marginală perfecta, stare de
suprafaţă corespunzătoare, convexităţi coronare
 Profilaxie parodontală
 Recuperare morfologică
 Recuperare funcţională:
o modelaj conform morfologiei anterioare a dintelui
o realizare în conturul parodontal, fără exces sau lipsă
o refacerea feţelor laterale şi a punctelor de contact cu dinţii vecini
o refacerea morfologiei ocluzale corect
o respectarea jointului periferic
o evitarea solicitărilor paraaxiale
o refacerea funcţiilor
 Conservarea rapoartelor ocluzale normale şi a rapoartelor cranio-mandibulare
corecte: Restabilirea rapoartelor cranio-mandibulare corecte

CONDITII BIOMECANICE ALE ELEMENTELOR DE AGREGARE

1. Rezistenţa la solicitările mecanice complexe:

o Grosimi convenabile ale materialului din care se realizează elementele de
agregare
2. Transmiterea axială a forţelor
3. Agregarea şi retenţia elementului de agregare la substructura organi că:
Agregare : coronară,radiculară ,corono-radiculară
Agregare extrinsecă (coronară)
Agregare intrinsecă (intratisulară)

11.Modalitati de agregare a elementelor de agregare

MODALITĂŢI DE AGREGARE:
o PREPARARE RETENTIVA
o FIXARE PRIN CEMENTARE
o FIXARE PRIN COLAJ
o ELEMENTE DENTINARE
MIJLOACE SUPLIMENTARE DE RETENŢIE:

 Santuri de retentive
 pivouri dentinare
 Pivouri radiculare
 Cavitati de retentive

12.Tipuri de elemente de agregare- caracteristici

1. COROANA METALICĂ
 cu grosime nedirijată
 cu grosime dirijată
o agregare extrinsecă
o -retenţie foarte bună
o -rezistenta foarte buna
o -redă foarte bine morfologia dentară
o -transmiterea variaţiilor de temperatură
o -dificultate în caz de îndepărtare

2. COROANA SEMIFIZIONOMICĂ

*METALO-ACRILICE

*METALO-COMPOZITE

*METALO-CERAMICE

3. COROANA FIZIONOMICĂ

- acrilică:

o element de agregare în punţi provizorii

o rezistenta mecanica scazuta
o proprietati fizionomice incerte
o solutie sociala

- compozită=

- compozită hibridă:

o biocompatibilitate foarte bună

o joint periferic perfect adaptat
o rezistenţă redusă
o punţi de mică amplitudine
-integral ceramic:

o exigente fizionomice crescute

o biocompatibilitate excepţională
o necesita sacrificiu important de tesut dentar
o rezistenta mecanica
o indicate in punti de mica amplitudine
4. COROANA DE SUBSTITUŢIE
o agregare foarte buna (corono-radiculară)
o dezavantajul devitalizarii
o calitati fizionomice
o comanda axul de insertie
o indicate in conditiile unor *distructii coronare masive *volum coronar mic
5. INLAY
-in zona anterioara / posterioara a arcadei
-biologice
-indicate pe dintele stâlp mezial cu volum coronar suficient
-in edentatii de 1-2 dinti lipsa
-comanda axul de insertie al protezei
-rezistenta redusa

6. ONLAY =COROANE PARTIALE

o in zona anterioara / posterioara a arcadei

o biologice
o in edentatii de 1-2 dinti lipsa
o comanda axul de insertie al protezei
o rezistenta mecanica foarte buna

13.Corpul de punte-obiective biologice

biologice : - profilactice

- curative

PROFILACTICE

o Profilaxia dishomeostaziei sistemului stomatognat ce apare în urma migrărilor

dentare
o contribuie la stabilizarea relaţiilor cranio-mandibulare şi refacerea corectă a ocluziei
dentaree
o Refacerea funcţiilor globale ale sistemului
o Conceperea şi realizarea c.p.va trebui să micşoreze rata rezorbţiei osoase
o Conservarea sănătăţii ţesuturilor din jur
CURATIVE

Refacerea:

o morfologică a dinţilor lipsă (morfologia c.p. cât mai apropiată de dinţii absenţi)
o Dinţii artificiali vor reda aspectul fizionomic al arcadei atât în zona anterioară dar şi în
zona laterală
o functiei masticatorii, deşi c.p. are diametru V-O mai redus decât al dinţilor naturali ,
va trebui să refacă fcţ. masticatorie
o deglutitiei- refacerea stopurilor ocluzale desfiinţate prin edentaţie
o articularii fonetice- modelare corectă a versantului oral

14.Corpul de punte-obiective biomecanice

1. RIGIDITATEA CORPULUI DE PUNTE= pentru a putea transmite forţele masticatorii, c.p.
trebuie să aibă o anumită rigiditate, altfel se deformează sub acţiunea forţelor.

Deformarea depinde de:

o MATERIAL
o GROSIME
o AMPLITUDINE

Există mai multe modalităţi de deformare a corpului de punte:

 DEFORMAREA ELASTICA depinde de:

 Modulul de elasticitate
 Duritatea şi maleabilitatea materialului
 amplitudinea şi grosimea corpului de punte
 Se admite un grad de îndoire redus care nu depăşeşte rezistenţa ligamentară a
elementelor odonto-parodontale
 corpul de punte convex spre planul de ocluzie se opune deformării elastice
( maxilar)
 cele concave favorizeazădeformarea elastică (mandibulă sau în modelarea
incorectă a corpului de punte)
 DEFORMAREA PLASTICĂ:
 Utilizarea de materiale cu grad mare de plasticitate – potenţial major de
nocivitate asupra unităţilor dento-parodontale
 Se utilizează materiale care nu depăşesc capacitatea de rezistenţă a
suportului dento-parodontal şi a osului
 Cu cât întinderea corpului de punte este mai mare cu atât rezistenţa la
deformrea platică este mai mică
 REZISTENTA MECANICĂ:
  Trebuie să fie suficientă pentru a nu se deforma sub acţiunea forţelor
ocluzale
 Este calculată în raport de poziţia corpului de punte pe arcadă – cele din zona
laterală mai rezistente
 FRACTURA CORPULUI DE PUNTE:
 Apare în :Zonă de maximă solicitare, Zonă de minimă rezistenă
 Determinată de :Defecte de turnare , Defecte de modelare ,Corpuri de punde
de amplitudine mai mare de 3 elemente
 REZISTENŢA LA ABRAZIUNE- va conservaforma iniţială şi stabilitatea morfologică a
corpului de punte
 FORŢELE PE CARE LE TRANSMITE CORPUL DE PUNTE:
 Să fie transmise în axul dintelui în interiorul poligonului de susţinere
 Să nu genereze componente orizontale
 Să aibă intensităţi liminare
 Să fie stimulative pentru parodonţiul dinţilor de spirjin

15. Caracteristicile corpului de punte

CARACTERISTICILE CORPULUI DE PUNTE:

 AMPLITUDINEA
 LĂŢIMEA
 ÎNALŢIMEA
 PROFILUL
 RAPORTUL cu CREASTA EDENTATĂ
 FORMA PE SECŢIUNE
 REALIZAREA TEHNOLOGICĂ A CORPULUI DE PUNTE
 AMPLITUDINEA CORPULUI DE PUNTE
o CORPUL DE PUNTE IN EXTENSIE

CONDITII DE UTILIZARE:

 edentatii terminale sau intercalate

 antagonisti protezati adjunct
 pe doi dinti pilieri
 marimea unui premolar
 indicat mezial > distal

DEZAVANTAJE

 biomecanice
 suprasolicitare parodontala a dintilor pilieri
 leziuni carioase proximale
  LĂŢIMEA CORPULUI DE PUNTE=în raport de:
 diametrul VO al crestei edentate
 diametrul spaţiului protetic potenţial
 diametrul dinţilor înlocuiţi

 INĂLŢIMEA CORPULUI DE PUNTE

 corelata cu inaltimea spaţului protetic şi lăţimea crestei edentate- triunghi
profilactic
 PROFILUL în sens :
 sagital
 transversal
 vertical
 FORMA PE SECŢIUNE:

Variază în funcţie de realizarea aparatului conjunct:

 şa simetrică
 şa asimetrică (semişa)
 treflă – corp de punte suspendat
 cupă – contact punctiform

 RAPORTUL cu CREASTA EDENTATĂ

 în contact cu creasta
 în contact partial cu creasta
 la distanta de creasta

16.Amprenta-definitie,obiective,tipuri de amprenta
AMPRENTA= NEGATIVUL CÂMPULUI PROTETIC INREGISTRAT CU UN MATERIAL DE
AMPRENTA DE FIDELITATE CORESPUNZATOARE SI O TEHNICA ADECVATA

SCOP :

 de a reproduce detaliile câmpului protetic,

 realizarea unui model pe care tehnicianul va construi puntea dentară.

OBIECTIVELE AMPRENTARII:

 SA REDEA FORMA, DIMENSIUNILE SI DETALIILE DE MORFOLOGIE ALE PREPARATIILOR

REALIZATE:
 materiale corespunzătoare
 preparaţii clinice corecte
  SA PREIA SI SA REDEA CU FIDELITATE RAPOARTELE STRUCTURII ORGANICE
PREPARATE CU PARODONTIUL MARGINAL
 SA INREGISTREZE SI SA REDEA EXACT RAPOARTELE SUBSTRUCTURII PREPARATE CU
DINTII VECINI
 SA INREGISTREZE SI SA REDEA CU EXACTITATE RAPOARTELE SUBSTRUCTURII
ORGANICE CU DINŢII ANTAGONIŞTI
 SA OFERE POSIBILITATEA OBTINERII UNUI MODEL DE LUCRU CORECT, DIN
MATERIALE DURE /EXTRADURE – materialul de amprentă să nu interacţioneze
chimic cu gipsul
o să nu sufere modificări volumetrice

Tipuri de amprenta:

 Amprenta globala (a intregii arcade): cu ghidaj unitar sau fara ghidaj

 Amprenta segmentara (sectoriala)

17. Amprenta globala-avantaje, dezavantaje

Inregistrează simultan toată arcada- dinţii preparaţi, dinţii vecini şi dinţii omologi

Avantaje:

 Stabilitate ocluzală in intercuspidare maximă,

 Posibilitatea montării in articulator
 Posibilitatea inregistrării relaţiei centrice,
 Permite realizarea simultană, pe acelaşi model, a protezărilor mixte,
 Repere estetice şi funcţionale furnizate de prezenţa dinţilor omologi.

Dezavantaje

 Exigenta în realizare a modelelor de lucru - cea mai mică deformare a amprentei

compromite întreaga restaurare

AMPRENTA GLOBALA - cu ghidaj unitar(cu inel)

DEZAVATAJ :

 inelul poate leza epiteliul de joncţiune

AMPRENTA GLOBALA-fara ghidaj unitar

Avantaje

 Nu foloseşte inel
 presupune etalarea sulcusului gingival
 Se utilizează mase siliconate de consistenţe diferite
  inregistreaza corect, concomitent arcada cu preparatiile, vecinii, antagonistii, ocluzia
 posibilitatea montarii in articulator
 repere estetice si funtionale corecte referitor la dintii omologi

Dezavantaje

 siliconul este material hidrofug=erori de amprentare

- cea mai mica deformare a amprentei compromite intreaga restaurare

18. Amprenta segmentara- avantaje, dezavantaje

Avantaje

 insertia/dezinsertia= facile
 contractii la dezinsertie reduse
 economie de material
 realizarea facilă a modelului risc redus de erori, datorită numărului redus de
elemente înregistrate
 INDICATĂ in zona laterala reconstituiri unidentare PM sau M, PM şi M succesiv,
inlocuirea M1 când ocluzia este stabilă

Dezavantaje

 imposibilitatea modelarii ocluziei in dinamica

 inregistrarea ocluziei este adesea imperfecta
 nu da date despre dintii omologi
 Dacă dinţii antagonişti sunt abrazaţi, cheia de ocluzie se poate perfora, poziţionarea
modelelor imp

19. Verificarea pe model a scheletului metalic

 Dacă s-au respectat indicaţiile de utilizare a aliajului metalic recomandat, indicaţiile

de culoare, poziţia generală a punţii pe substructura organică;
 Control defectoscopic al corectitudinii şi calităţii execuţiei tehnologice ( cu ochiul
liber, lupa sau microscop stereoscopic);
 Gradul de lustruire a suprafeţelor metalice;
 Dacă s-a respectat morfologia dentară iniţiala a dintelui;
 Raportul elementului de agregare cu dinţii vecini, cu antagoniştii
 Adaptarea marginilor elementelor de agregare la preparaţia clinică reprodusă pe
model.
 Raportul corpului de punte cu creasta

20. Verificarea in cavitatea orala a scheletului metalic

  Stabilitatea statică şi dinamică a punţii
 Adaptarea marginilor microprotezei la pragul gingival şi închiderea joint-ului perifric;
refacerea punctelor de contact
 Controlul adaptării marginilor microprotezei cu sonda dentara;
 Modelarea punctelor de contact cu dinţii vecini - verificare cu fir de mătase;
 Verificarea refacerii morfologiei feţelor V şi Ocu realizarea convexităţilor;
 Suprafaţa ocluzală a restauraţiei să se încadreze în dimensiunile şi forma
suprafeţelor ocluzale vecine,
 Controlul adaptării ocluzale - verificarea ocluziei statice şi dinamice în mişcări de
lateralitate şi propulsie.
 Metoda de verificare a adaptării punţii dentare – “check and fit”

21. Verificarea lucrarii finale in cavitatea orala si cimentarea

Metoda de verificare a adaptării punţii dentare – “check and fit”(cu mat de amprenta)

Cimentarea aparatelor conjuncte

 Cimentare provizorie – pentru 3-4 zile –cu cimenturi pe bază de oxid de zinc-
adaptare primară
 Cimentare definitivă – urmează etapa de adaptare secundară - pacientul urmărit 3-4
săptămâni
 Adaptarea tardivă- după o lună de la fixarea definitivă- dispensarizarea bolnavului