Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Fig.5.1. Bizotare (aspectul demineralizării cu acid fosforic pe suprafață bizotată (A) şi nebizotată
(B)
(2) Forma primară de rezistență
Este etapa în care prin forma şi plasarea pereților preparației se asigură cel mai bine rezistența la
fractură a dintelui şi /restaurării care s-ar putea produce sub acțiunea forțelor masticatorii care
apar în principal în axul lung al dintelui.
Pentru a asigura rezistența:
• preparația trebuie să aibă formă de cutie, cu podea relativ plată;
• se restricționează extensia pereților externi pentru a păstra astfel cuspizi şi creste
marginale cu suficient suport dentinar;
• se includ în preparație structurile cu rezistență scăzută (slăbite);
• se rotunjesc unghiurile externe pentru a reduce concentrarea tensiunilor în structurile
dentare;
• preparația trebuie să asigure o grosime suficientă materialului de restaurare.
(3) Forma primară de retenție
Reprezintă forma preparației convenționale care rezistă la deplasarea/îndepărtarea restaurării sub
acțiunea forțelor de basculare sau ridicare.
Prin demineralizarea smalțului şi a dentinei se obține retenția micromecanică.
(4) Forma de conveniență
Reprezintă forma preparației care asigură observarea adecvată, accesibilitatea şi ușurează
manoperele de preparare şi restaurare ale dinților.
(5) Îndepărtarea dentinei infectate (restante) şi sau a materialului de restaurare
vechi/ambele care persistă după prepararea inițială a dintelui
Îndepărtarea materialului vechi de restaurare este necesară dacă:
• afectează negativ rezultatul estetic al noii restaurări;
• materialul compromite retenția;
• se evidențiază radiologic recidiva de carie;
• există simptomatologie pulpară preoperatorie;
• marginea materialului vechi nu e intactă.
(6) Formele secundare de rezistență şi retenție
Se asigură fie prin caracteristici mecanice ale preparației (şanțuri de retenție, lăcașe, pin, slot,
margini bizotate de smalț), fie prin tratarea pereților preparației cu componentele sistemului
adeziv.
(7) Toaleta preparației
Presupune îndepărtarea resturilor vizibile de la nivelul preparației; se face cu apă, de preferat
caldă.
(8) Protecția pulpară, dacă e necesară
Pentru protecție pulpară se folosesc lineri sau baze care pot asigura o barieră protectoare față de
fluidele orale şi constituenții toxici din materialele dentare; se asigură protecție electrică şi
termică.
Forma primară de retenție Fără retenție mecanică (retenție doar prin suprafețe
aspre şi adeziune)
Forma secundară de retenție Asigurată de sistemul adeziv
Capitolul 6
6.1 Indicații
- carii situate în şanţuri şi fosete, pe feţele ocluzale ale molarilor şi premolarilor;
- carii situate în fosetele vestibulare ale molarilor;
- carii situate în şanţurile vestibulare şi orale ale molarilor;
- carii situate pe suprafaţa palatinală a incisivilor maxilari.
Fig. 6.5 , 6.6.Aspect final al preparatiei Fig.6.7. La nivelul premolarilor preparaţia are aspect
caracteristic de fluture.
c. Protocol restaurarea cu răşini compozite a cavităţii de clasa I
1. Izolare cu diga (ideal) sau cu rulouri absorbante şi aspirator de salivă;
2. Toaleta cavităţii- presupune îndepărtarea cu apă caldă a resturilor de smalţ şi dentină ce
apar ca urmare a acţiunii instrumentelor folosite în timpul preparaţiei dar şi a urmelor de
salivă şi sânge; uscarea cavităţii;
3. Tratamentul plăgii dentinare se face în funcţie de adâncimea cavităţii şi de aspectul
dentinei rămasă pe peretele pulpar (v. protocol )
4. Aplicarea sistemului adeziv-generaţiile IV, V, VI, VII (v. protocol de aplicare a
sistemului adeziv)
5. Aplicarea răşinii compozite în 2 sau mai multe straturi oblice. Grosimea straturilor nu
trebuie să depăşească 2mm.
• primul strat se aplică pe peretele vestibular şi se extinde oblic peste baza cavităţii, se
fotopolimerizează 10 sec dinspre vestibular şi alte 10 sec. dinspre ocluzal.
• al doilea strat se aplică pe peretele oral şi se extinde oblic peste primul strat; se
fotopolimerizează 10 sec dinspre oral şi alte 10 sec. dinspre ocluzal.
• al treilea strat se aplică peste primele două şi reface morfologia ocluzală, se
fotopolimerizează 20 sec dinspre ocluzal.
Obturaţie de baza
Fig. 6.9. Aspect iniţial al leziunii carioase Fig.6.10. Toaleta cavităţii preparate Fig.6.11.
Obturaţie de bază
Fig. 6.12. Demineralizare cu acid ortofosforic 35-37% (partial etch, total etch) Fig.6.13.
Aplicarea bondingului
Capitolul 7
Protocol de preparare şi restaurare a cavității de clasa II
7.1. Indicații
- procese carioase situate pe fețele proximale ale dinților laterali (M, PM); cariile sunt
localizate pe una dintre fețele proximale sau pe ambele;
Fig. 7.1. Localizarea proceselor carioase pentru care se realizează cavităţi de clasa II
Varianta I
- primul strat de compozit se aplică pe peretele vestibular şi se extinde oblic pe peretele gingival,
dar nu îl acoperă complet; se fotopolimerizează 20-40 sec.
- al doilea strat se aplică pe peretele oral şi se extinde oblic spre vestibular; se fotopolimerizează
20-40 sec.
- se continuă aplicarea straturilor oblice până la umplerea cavităţii.
Varianta II
- primul strat de răşină compozită se aplică pe peretele gingival şi se extinde uşor spre pereţii
vestibular şi oral; grosimea lui este de 1-2 mm; se fotopolimerizează 20-40 sec. dinspre ocluzal;
- următoarele straturi nu depăşesc 2mm grosime şi se aplică orizontal, succesiv până la umplerea
cavităţii; fiecare strat este fotopolimerizat 20 sec.dinspre ocluzal. După îndepărtarea matricei, se
fotopolimerizează suplimentar dinspre vestibular 20 sec. şi dinspre oral 20 sec.
Dacă se folosesc nuanţe diferite de compozit, pentru dentină şi pentru smalţ, acestea se
fotopolimerizează conform indicaţiilor producătorului.
Fig. 7.9. Carii proximale la nivelul PM Fig. 7.10. Stabilirea conturului marginal şi a adancimii
iniţiale Fig. 7.11. Cavitate clasa II-aspect final
Fig. 7.12. Obturatia de baza Fig. 7.13. Aplicarea acidului demineralizant Fig. 7.14. Aplicarea
adezivului
Fig. 7.15., 7.16. Aplicarea stratului de compozit flow pe peretele gingival Fig. 7.17., 7.18.
Refacerea peretelui proximal lipsa
Fig. 7.19. Aplicarea straturilor oblice de compozit Fig. 7.20. Aplicarea ultimului strat de
compozit
Fig.7.21. Aspect final al restaurarii dupa adaptarea in ocluzie si lustruire
Capitolul 8
Protocol de preparare şi restaurare cu răşini compozite a cavităţii de clasa III
8.1.Indicaţii
Cavitatea de clasa III se prepară în cazul proceselor carioase situate pe feţele proximale
ale dinţilor frontali, unghiul incizal nefiind afectat.
Fig. 8.1. Localizarea proceselor carioase pentru care se realizează cavităţi de clasa III
Fig. 8.2. 21 Carie distal orală Fig. 8.3., 8.4. Conturul marginal al cavității si adâncimea inițială
Capitolul 9
Protocol de preparare si restaurare cu răşini compozite a cavității de clasa IV
9.1. Indicații
Cavitatea de clasa IV se prepară in cazul proceselor carioase situate pe fetele proximale
ale dintilor frontali, care evoluează cu interesarea unghiului incizal.
Fig. 9.1. Localizarea proceselor carioase pentru care se realizează cavităţi de clasa IV
9.2. Protocol de preparare si restaurare
a. Instrumentar necesar pentru prepararea unei cavități adezive de clasa IV
- trusa de consultaţie, spatulă, excavator, fuloare;
- necesar anestezie;
- hârtie de articulaţie;
- cheie de culori;
- diga;
- freze diamantate piriformă, efilată, flacară ;
- freză sferică diamantată şi extradură;
- bandă de celuloid, pene interdentare;
- pini parapulpari;
- gume, discuri.
b. Protocol de preparare a cavității de clasa IV
1. Periaj profesional cu pastă abrazivă. De evitat pastele de periaj care conţin arome, glicerină
sau fluoruri care influenţează negativ gravajul acid.
2. Localizarea contactelor ocluzale cu ajutorul hârtiei de articulaţie.
Această etapă este foarte importantă pentru că influenţează extinderea preparaţiei dentare
(plasarea marginilor acesteia în afara zonelor de contact ocluzal) şi afectează retenţia şi rezistenţa
restaurării. Factorul ocluzal poate dicta o preparaţie mai conservatoare a dintelui, cu realizarea
unei forme a cavităţii care să asigure mai multă rezistenţă (forma de cutie, cu pereţi verticali
paraleli cu axul lung al dintelui şi podea plată perpendiculară pe direcţia forţelor ocluzale), dar şi
retenţie secundara (bizou, şanţuri suplimentare) .
3. Anestezie,
4. Alegerea culorii. Culoarea trebuie aleasă înainte de uscarea excesivă a dintelui;
5. Amprentarea campului de lucru cu silicon de adiţie;
6. Confecţionarea în laborator a Wax-upului şi a unei chei de silicon(set-up) decupată vestibular;
5. Izolare cu diga (ideal) SAU rulouri absorbante, aspirator de salivă;
6. Prepararea cavităţii
A) Leziunile minore de tipul fracturilor traumatice minime necesită preparări minime, care
constau în simpla bizotare a smalţului, dacă leziunea se limitează numai la nivelul său,
pregătindu-l astfel, pentru tehnica de demineralizare. Suprafaţa bizoului trebuie să fie de 0,5mm
şi nu este nevoie de protecţie a pulpei dentare.
B) Leziunile medii şi extinse necesită, pe lângă o preparație care să asigure rezistența la forțele
ocluzale şi îmbunătățirea formei de retenție.
Pinurile parapulpare se fixează în dentină prin cimentare, fricţiune sau înşurubare. Folosirea lor
împreună cu răşinile compozite este indicată doar atunci când există o lipsă masivă de substanță
dentară. In rest, utilizarea lor nu este încurajată deoarece prezintă următoarele dezavantaje: la
nivelul dinţilor anteriori există riscul de perforare fie a camerei pulpare, fie a peretelui dentar,
ajungând la suprafața externă; pinurile nu măresc rezistenţa materialului de restaurare; unele
pinuri pot să corodeze din cauza microinfiltraţiei marginale, ducând la modificarea culorii
dintelui şi restaurării.
Pinurile parapulpare se aplică într-un canal preparat anterior.Retenţia pinurilor este asigurată de
rezilienţa dentinei şi de blocarea fizică a acestuia în timpul înşurubării.Când capul pinului a atins
capătul tunelului, pivotul se auto separă de mâner.
Bizotarea marginilor
Este necesară bizotarea tuturor marginilor accesibile de smalț. Bizoul se prepară la 45 grade față
de suprafața externă a dintelui cu o freză diamantată flacără sau globulară. Lățimea bizoului este
variabilă (0,25-2mm) în funcție de lipsa de substanță dentară şi de necesitatea asigurării retenției.
- Fotopolimerizare;
- Fotopolimerizare;
- Fotopolimerizare;
- Fotopolimerizare;
- Fotopolimerizare;
- Indepărtarea cheii de silicon;
- Aplicarea unui strat de compozit cu nuantă de dentină;
- Fotopolimerizare;
- Aplicarea pe vestibular a unui strat de compozit tip smalț;
- Fotopolimerizare;
- Refacerea peretelui proximal cu compozit smalț,cu ajutorul unei matrici de celuloid şi a unei
pene;
11. Adaptarea funcțională, se execută şi miscari de propulsie, de ghidaj canin;
12. Finisarea cu pietre de Arcansas, discuri de hartie de diferite granulații şi lustruirea cu gume
şi pastă.
Capitolul 10
Protocol de preparare și restaurare cu rășini compozite a cavității de clasa V
10. 1. Indicații
Cavitatea de clasa V se prepară în cazul proceselor carioase situate în treimea de colet a
fețelor vestibulare și orale ale tuturor dinților.
Fig. 10.4. Evidențierea șanțurilor axio-gingival și axio-ocluzal Fig. 10.5. Realizarea șanțului
axio-gingival
Bizotarea marginilor
Marginile preparației se bizotează, excepție făcând marginea cervicală (gingivală) a cavității,
unde smalțul e foarte subțire sau poate lipsi. Bizoul are o lățime de 0,25-0,5 mm și se realizează
la un unghi de 45 grade față de suprafața externă a dintelui. Pentru bizotare se folosesc freze
diamantate flacără sau efilată.
!!! Atunci când marginea cervicală a preparației, ca urmare a îndepărtării procesului carios, este
situată subgingival mai puțin de 2 mm este nevoie de folosirea unui fir de retracție impregnat și a
digăi împreună cu o clemă care să asigure retracția gingivală. Dacă defectul se extinde 3mm sau
mai mult subgingival, este nevoie de hemostază și expunerea chirurgicală a marginii.
Fig. 10.8. Reprezentare dispoziției straturilor de rășină compozită la nivelul cavității de clasa V
10. îndepărtarea firului de retracție;
11. finisarea și lustruirea restaurării.
Cazuri clinice
Caz clinic 1
Caz clinic 2
Fig.10.15. Aspect inițial al leziunii carioase; Fig.10.16. Aspect după gingivectomia realizată cu
bisturiul electric; Fig. 10.17. Demineralizare acid fosforic;
11. 1. Indicații
Cavitatea de clasa VI se prepară fie în cazul proceselor carioase care interesează vârful caninului
și vârful cuspizilor dinților laterali, fie în cazul cariilor situate pe muchia incizală a dinţilor
anteriori.
Fig.11.1. Proces carios situat la nivelul PM 2, pe vârful cuspidului vestibular Fig. 11.2. Prepararea
cavității Fig.11.3. Aspect final
c. Protocol restaurare cu rășini compozite a cavității de clasa VI
- Toaleta cavității;
- Aplicarea sistemului adeziv- generațiile IV, V, VI, VII (v. protocol de aplicare a sistemului
adeziv)
- Aplicarea rășinii compozite. Rășina compozită se aplică într-un singur strat, care se
fotopolimerizează 20 sec.
- Finisare și lustruire.