POMOLOGIA

REPUBLICII POPULARE ROMÎNE

II
MĂRUL
COLABORATORII VOLUMULUI II

ILEANA BIRTA-PETROVICI, ELISABETA DANCANITS,

GEORGETA ENÄCHESCU, D. GORDUZA, V. Ş T . POPA,
I. F. RADU
 PREFĂ ŢA

Potrivit sarcinilor trasate prin Directivele Congresului al III-lea al Partidului Mun­

citoresc Eomîn, în ţara noastră se va realiza pînă la sßrsitul anului 1965 o suprafaţă de peste
300 ООО ha de livezi în masiv. Deoarece solul şi clima de la noi permit o extindere şi mai mare
a sectorului pomicol, prin planul de dezvoltare a pomiculturii, iniţiat de Partid, se prevede
ca în perspectivă suprafaţa ocupată cu livezile de pomi să crească şi mai mult.
încheierea colectivizării agriculturii în anul 1962 a creat condiţii din cele mai favo­
rabile pentru dezvoltarea pomiculturii pe baze cu totul noi.
Spre deosebire de trecut, cînd livezile se înfiinţau izolat şi dispersat în spaţiu, în etapa
actuală se urmăreşte ca sectorul pomicol comercial să nu fie răspîndit pe tot cuprinsul ţării şi
pe suprafeţe relativ mici, ci să formeze livezi mari, în masiv, în cadrul gospodăriilor agricole
colective şi de stat.
O altă trăsătură caracteristică a dezvoltării sectorului pomicol în etapa actuală o constituie
faptul că livezile de pomi se înfiinţează cu precădere în bazinele pomicole consacrate din zona
dealurilor, îndeosebi pe terenurile în pantă. în felul acesta, prin folosirea mai bună, decît
prin cultura plantelor agricole, a unor suprafeţe mari de terenuri în pantă, se aduce o
contribuţie reală la consolidarea economică a gospodăriilor agricole colective din zona
dealurilor.
Un alt aspect al dezvoltării pomiculturii în etapa actuală constă în faptul că în livezile
gospodăriilor agricole colective se plantează numai soiurile prevăzute în sortimentele stabilite
pe baza lucrărilor de raionare a pomiculturii din anul 1956 şi mai ales a celor de micro-
raionare a pomiculturii din anul 1963. Pe această cale se va îmbunătăţi în scurt timp
raportul dintre specii în favoarea celor seminţoase şi se vor răspîndi în cultură numai soiuri
valoroase, a căror fructe sînt cerule atît pe piaţa internă, cit şi la export.
îmbunătăţirea sortimentelor existente necesită însă cunoaşterea soiurilor de pomi şi ar­
buşti fructiferi existente în cultură şi crearea de soiuri noi, mai valoroase. în acest scop, în
volumul de faţă şi în cele următoare ale Pomologiei R.P.R. se va prezenta, pe specii, descrierea
principalelor soiuri de pomi şi arbuşti fructiferi, cultivate la noi.
în prezentul volum, al doilea, al 'Pomologiei B.P.R., se dă descrierea unui număr de
289 soiuri de măr identificate în cele mai importante bazine pomicole ale ţării.
 РКЕТАТА
6

în prima parte a volumului se descriu 63 soiuri raionale şi 75 — de perspectivă.

Printre acestea figurează unele soiuri autohtone ca : Domnesc, Creţeşti, Poinic, Patul,
Şovari nobil, care alături de cele de origine străină : Pannen auriu, Jonathan, London
Pepping, Astrahan roşu, Benet Baumann, Wagner premiat şi altele vor constitui baza sorti­
mentelor viitoare de măr ; uncie din acestea sînt raionale chiar in toate regiunile ţării. Soiurile
autohtone : Ţigănci de Comarna, Boşii de Geoagiu, Nemţesc cu miezul roşu, Cormoşe vărgate
de Moda, precum şi unele din cele străine ca : Recordul lui Fey, Signe Tillish, Roz de Berna,
Wincsap, Frumuseţea Bornei, Kälterer Böhmer, Benet portocaliu, Candil Sinap şi altele, cu
toate că în momentul de faţă sînt relativ puţin răspîndi.te în cultură, au fost prevăzute
în sortimentele de perspectivă, în cele mai dese cazuri, ca soiuri de completare sau
de încercare.
In ansamblu, livezile de măr formate din soiurile trecute în sortimentele de perspectivă
vor furniza în viitorul apropiat cantităţi mari de fructe, producţie-marfă, care vor permite
realizarea unui consum intern ridicat şi lărgirea posibilităţilor de export.
Celelalte soiuri, cu toate că nu sînt raionale, prezintă importanţă mare pentru cultura în
livezile gospodăriilor agricole colective, în grădinile de Ungă case ale colectiviştilor, precum şi în
acelea nie muncitorilor şi salariaţilor. Importanţa cunoaşterii acestor soiuri constă mai ales
în faptul că numărul lor mare, cu epoci diferite de maturitate a fructelor, permite pe baza
unor sortimente locale raţional întocmite, un consum eşalonai de fructe proaspete aproape în
tot cursul anului.
In partea a doua a volumului se face descrierea unui număr de 151 soiuri autohtone,
neraionate. Formate în decurs de secole pe teritoriul unor anumite bazine pomicole, soiurile autoh­
tone de măr constituie un material pomologic bogat şi foarte variat. Fiind adaptate la condi­
ţiile de mediu, din ţara noastră, cele mai multe din acestea se caracterizează prin unele însuşiri
care, în anumite condiţii, determină superioritatea lor faţă de multe soiuri străine. într-adevăr,
în timp ce de la o altitudine de 800—850 m în zonele premontane şi de munte, soiurile
străine nu mai dau rezultate satisfăcătoare, cele autohtone, mai ales cele de provenienţă locală
au o creştere viguroasă, durată lungă de viaţă si se disting prin productivitate ridicată. Acest
fapt permite ca soiurile autohtone de măr să fie cultivate pe pante şi în regiunile unde con­
diţiile impun menţinerea solului din livadă sub formă înţelenită. Fiind rustice şi nepre­
tenţioase, soiurile respective sînt singurele care reuşesc în asemenea condiţii.
Din unele soiuri autohtone, sub influenţa condiţiilor de mediu, au apărut altele care,
deşi nu se deosebesc fundamental de soiul iniţial, prezintă totuşi multe însuşiri preţioase.
Aşa de pildă, în cadrul grupului de Creţeşti există numeroase soiuri ca : C. auriu, C. roşu,
C. dungat, C. înfierat, C. de Simici, C. de Dragoslăveni şi altele. De asemenea în cadrul
grupului de Pătule se disting soiurile : P. galben, P. roşu, P. înflăcărat, P. verde şi P.
dulce. Acest fapt denotă că prin selecţie clonală din unele soiuri autohtone pot fi obţinute altele
mai bune.
Prin faptul că posedă însuşiri valoroase, soiurile autohtone de măr se pot folosi şi ca
genitori pentru crearea de soiuri noi. în această direcţie staţiunile experimentale pomicole
ale Institutului central de cercetări agricole au şi obţinut rezultate promiţătoare.
Cercetările întreprinse au scos de asemenea în evidenţă că soiurile autohtone prezintă
interes şi ca sursă pentru producerea de portalloi ; din acest punct de vedere s-au remarcat
pînă în prezent soiurile : Trotuşe, Boşioare, Călugăreşti, Creţeşti, Munteneşti, Fără nume,
Vieşti, Crăciuneşti, Sălciu, Zmeuriu şi altele.
Cu toate că unele din soiurile autohtone au însuşiri inferioare în ceea ce priveşte gustul,
aroma, consistenţa şi suculenta fructelor, cunoaşterea lor este necesară înirucît reprezintă, după
 VllEPAT-V 7

cum s-a specificat mai înainte, un sortiment preţios pentru regiunile dealurilor înalte şi ale
zonei premontane, constituie un material iniţial foarte important pentru ameliorare şi crearea
de soiuri noi, precum şi pentru producerea de portaltoi cu însuşiri valoroase.
Cele mai multe dintre soiurile autohtone cuprinse în acest volum şi în special cele
din partea a doua a volumului se descriu pentru prima dată în literatura pomologică.

COMITETUL DE REDACŢIE
 INTRODUCERE

IMPORTANŢA CULTURII MĂRULUI

Cultura mărului ocupă, suprafeţe mari pe glob, mai ales în zonele cu climă temperată.
Această răspîndire largă se datoreşte unei variabilităţi pronunţate a genului şi a princi­
palelor specii de Malus, care favorizează adaptarea lor la cele mai diferite condiţii de climă
şi sol. Miile de soiuri, create în decursul timpului de o m sau pe calea selecţiei naturale,
oferă posibilitatea de a practica cultura mărului în cadrul unui areal foarte vast şi do a
alcătui sortimente pentru condiţii pedoclimatice mult deosebite unele de altele.
Merele ajung la maturitate în diferite epoci ale anului, creînd posibilitatea unei apro­
vizionări aproape neîntrerupte a consumatorilor cu fructe proaspete. Pentru sezonul de
iarnă şi de primăvară, cînd se simte o mare lipsă de vitamine, aprovizionarea cu mere
capătă o importanţă cu atît mai mare.
Merele, în special cele de iarnă, se păstrează timp îndelungat, suportă cu destulă
uşurinţă transportul la depărtări mari şi, cu excepţia fructelor de nucifere, se manipulează
mult mai uşor decît fructele celorlalte specii pomicole. Toate aceste însuşiri, ca şi faptul
că merele constituie pentru hrana omului un aUment însemnat, fac din ele unul din fructele
cele mai valoroase.
î n afară de faptul că se consumă pe scară largă în stare proaspătă, merele reprezintă
şi o materie primă valoroasă pentru industrializare. Din mere se obţin numeroase produse
ca : marmeladă, magiun, pastă, compot, dulceaţă, fructe uscate, suc, cidru şi alte produse,
î n multe regiuni de pe glob, ca şi din ţara noastră, merele se valorifică şi sub formă
murată.
î n valori medii, merele conţin 9 8 % pulpă şi 2 % refuzuri, reprezentate prin pieliţă,
peduncul, seminţe şi pereţii lojilor. Prin aceasta, merele se deosebesc de fructele din grupa
sîmburoaselor, la care refuzurile sînt mult mai mari, ca urmare a volumului însemnat pe
care îl ocupă sîmburele.
Mărul este caracterizat şi prin producţii mari, ceea ce face cultura lui deosebit de
rentabilă.
Unele specii şi soiuri do măr prezintă importanţă şi ca plante de ornament. î n această
grupă intră : Malus pumila var. paradisiaca (L.) C. K . Schneider şi Malus prunifolia
(Willd.) Borkh. M. floribunda Sieb, care înfloresc abundent şi au fructe viu colorate. Din
acest punct de vedere sînt foarte valoroase soiurile cu frunzele, florile şi fructele roşii obţinute
de I. V. M i с i u r i n în urma hibridării unor soiuri cultivate cu Malus pumila var.
niedzwetzkyana (Dieck)C. K . Schneider.
 INTRODUCERE
10

AREALUL OCUPAT DE CULTURA MĂRULUI

în stare sălbatică mărul se întîlneşte în Europa, America de Nord şi in Asia centrală,

unde în regiunea de nord-vest a Munţilor Himalaia există păduri formate mimai din măr
sălbatic care ocupă suprafeţe întinse şi urcă pînă la o altitudine de circa 3 000 m.
î n cultură, mărul a fost introdus din timpuri străvechi, la început în China şi India,
de unde s-a răspîndit apoi şi în celelalte regiuni de pe glob. Judecind după merele carbo­
nizate, găsite în locuinţele lacustre din Elveţia, după sculpturile de mere găsite în pira­
midele din Egipt şi alte monumente vechi, precum şi după indicaţiile din mitologia po­
poarelor din antichitate, se presupune că acum 7 000 — 7 500 ani, cultura mărului era cu­
noscută de multe popoare.
Se înţelege că în acele timpuri, mărul ocupa în cultură suprafeţe relativ reduse,
mai mult în imediata apropiere a locuinţelor. Din scrierile lui T e o f r a s t se poate deduce
că pe la anul 2 400 înaintea erei noastre, mărul era cultivat în Europa numai de către po­
poarele din Caucaz, Orimeea şi Grecia antică. Probabil că suprafeţele ocupate de livezi
erau destul de întinse, deoarece naturaliştii în scrierile lor se preocupă şi de unele
soiuri de măr.
Prin faptul că scriitorii romani C a t o , V a r r o , C o l u m e l l a şi P l i n i u
cu cîteva secole mai tîrziu au descris unele soiuri de măr şi au dat îndrumări asupra teh­
nicii altoirii practicate la măr şi la celelalte specii pomicole, se poate presupune că în această
epocă, cultura pomilor, deci şi a mărului, se practica pe suprafeţe mai mari şi că se cu­
noşteau unele date asupra acestei culturi. De îndată ce de la greci şi romani, cultura pomi­
lor, deci şi a mărului, a trecut şi la celelalte popoare din Europa, arealul ocupat de măr
s-a extins mult în suprafaţă.
Prin introducerea mărului în America de Nord, America de Sud, Africa de Sud,
Algeria şi Tunis, precum şi în Australia, arealul ocupat de cultura acestuia s-a extins
continuu.
î n zilele noastre, cultura mărului este mult răspîndită în regiunile cu climă temperată,
unde ocupă cele mai întinse suprafeţe. Limita nordică pînă la care se extinde astăzi cultura
mărului se află pe paralela 63°. Un rol hotărîtor în dezvoltarea pomiculturii şi în special
de lărgire a arealului de cultură a mărului în regiuni nordice, cu totul noi, aparţine lui
I. V. M i с i u r i n şi continuatorilor săi.
î n regiunile cu climă mai caldă, cultura mărului este posibilă- numai în zona dealu­
rilor şi la poalele munţilor, cu condiţia ca să fie irigată.
î n emisfera sudică, arealul de cultură a mărului se întinde pînă la paralela 37°, în
Australia.
După P. M. J u к о V s к i (59), (60), suprafaţa totală de pe glob ocupată de cultura
mărului este de aproximativ 3 000 000 ha, iar producţia anuală medie de mere se ridică
la 11 000 000 t.
Ţările mari cultivatoare de măr se găsesc în zona cu climă temperată şi anume :
U.E.S.S., R.D.G., R.P.G., S.U.A., Anglia, Canada, Franţa, R . P . Polonă, E . P. Romină.
R. S. Cehoslovacă, R.S.F. Iugoslavia, Austria, Elveţia, ' Spania, R . P. Ungară şi Italia.
Din cauza condiţiilor climatice mai puţin favorabile, mărul ocupă suprafeţe mai mici
în Olanda, Danemarca, Suedia, Norvegia, şi alte ţări din nordul Europei.
î n Africa de Sud şi în Australia, mărul ocupă suprafeţe relativ întinse.
 CULTURA МАЩП.Щ şi PI'RSI'i'.CïïYI I г DK D R Z V O L T A R R 11

CULTURA MĂRULUI î \ It.Г.it.

şi PERSPECTIVELE BE DEZVOLTARE

Onltnrn pomilor pe teritoriul ţării noastre e s t e cunoscută «lin 1 impuri foarte înde-
pàrtatc. Acest fapt se poate deduce după basoreliefurile şi însemnările de pe monumentele
vechi aflaie iu diferite regiuni, după memoriile călătorilor străini care au trecut prin Ţările
Komine, după documentele cronicarilor autohtoni, după folosirea denumirii speciilor
pomicole pentru unele localităţi, dar mai ales din existenţa unui număr mare de soiuri de
pomi de origine romînească, create de popor în decurs de mai multe secole.
Cu toate că mărul ca specie pomicolă a fost cunoscut încă înainte de cucerirea
Daciei de către romani, documente scrise asupra „pometelor cu meri" există de-abia de
la sfîr.şitul secolului al X l V - l e a . î n această perioadă, în memoriile călătorilor străini şi în
scrierile cronicarilor sînt citate tot mai des „merele aromatice, frumoase şi gustoase" cul­
tivate în diferite ţinuturi ale Ţărilor Romîne. Dintre soiuri,, se pomenesc cele Domneşti,
Oarzăne, Dulci, Văratice, Iernatice, Vărgate şi altele.
După cum arată consulul austriac M e г к e 1 i u s, la 1794 „ î n Ţările Romîne se
x
găseau disponibile pentru export mere, pere, pepeni şi nuci" ) ; de aici se poate deduce
că între timp pomicultura luase o dezvoltare satisfăcătoare.
î n epoca contemporană şi în special după primul război mondial, cultura mărului
s-a dezvoltat în toate regiunile pomicole. Importul unor soiuri străine, valoroase, înmul­
ţirea şi răspîndirea acestora au favorizat mult extinderea culturii mărului. Acţiunile de
plantare a pomilor organizate de Ministerul Agriculturii şi cerinţele mari de mere la export
au contribuit în largă măsură la creşterea numărului de meri în livezile ţării noastre.
Preţurile ridicate care se plăteau la export pentru merele destinate fabricării cidrului,
precum şi pretenţiile incă modeste ale consumatorilor din ţară au favorizat în multe bazine
pomicole menţinerea în cultură a unui număr mare de soiuri locale, neameliorate.
î n regimul, democrat-popular, creîndu-se condiţii deosebit de favorabile pentru dez­
voltarea sectorului pomicol, cultura mărului a înregistrat progrese mari. Astfel, în gospo­
dăriile agricole de stat s-au înfiinţat peste 16 000 ha plantaţii de pomi, în care mărul intră
în proporţie de peste 4 0 % . î n gospodăriile agricole colective se plantează de asemenea
m u l t ; in sectorul colectivist din reg. Argeş, de pildă, numai în anii 1960—1963 s-au
plantat pe terenuri în pantă livezi pe o suprafaţă de 39 475 ha, în care mărul ocupă
un loc însemnat.
O dată cu extinderea culturii mărului, în sortimente se introduc numai soiuri raionate,
de valoare economică mai mare. î n acelaşi timp, prin aplicarea unei agrotehnici superioare,
se obţin producţii mari, de calitate.
La sfîrşitul anului 1963, în R . P . R . se afla in cultură un număr de 17 346 500 meri,
din care cirea 4 7 % —pe rod şi circa 53% — tineri.
După cum se constată din tabloul nr. 1, livezile de meri ocupă un loc important
în zona dealurilor din nordul ţării, în regiunile Maramureş şi Cluj. A c i există centre
pomicole importante ca cele din Baia Mare, Şoincuta, Copalnic, Seini, Beclean, Bistriţa,
Năsăud şi altele.
Ü dezvoltare mare o are cultura mărului în Regiunea Mureş-Autonomă Maghiară
şiregiunea Braşov, unde condiţiile pedoclimatice sînt favorabile. î n centrele pomicole Sibiu,

*) D . E . F u r n i c ă , Documente despre comerful romlnesc. Bucureşti, 1931.

 INTRODUCERE
12

Cisuădie, Sălişte, Sighişoara, Miercurea Ciuc, Tîrgu Mureş şi altele oxistă livezi întinse
unde, pe lîngă alte fructe, se obţin şi cantităţi mari de mere.
Dealurile din vestul ţării, din regiunile Crişana, Hunedoara şi Banat, adăpostesc
bazine pomicole importante pe valea Mureşului şi a Cernei. Centrele vestite în cultura
mărului din aceste regiuni sînt : Valea lui Mihai, Gurahonţ, Teiuş, Aiud, Orăştie, Geoagiu,
Haţeg, Bulzeşti, Zăgujeni, Bolvaşniţa, Vîrciorova, Iablaniţa, Luncaviţa, Domaşnea,
Cornea, Mehadia şi altele.
In zona dealurilor de est, pe teritoriul regiunilor Suceava şi Bacău, există de asemenea
bazine pomicole importante pentru cultura mărului. Dintre acestea, mai importante sînt :
Liteni, Valea Glodului, Fălticeni, Eădâ"
Tabloul nr. 1 şeni, Oprişeni, Suceava, Bosanci, Broş-
N u m ă r u l m e r i l o r cultivaţi in Н . Г . П . în a n u l 1963 teni, Piatra Neamţ, Ceahlău, Tîrgu Ocna,
valea Trotuşului şi tot ţinutul Vrancei.
Numărul merilor
Subcarpaţii Meridionali de pe teri-
Nr. Regiunile
a d m i n i s t r a t i v e
t oriile regiunilor Ploieşti, Argeş şi
crt. pc rod tineri total
Oltenia formează de asemenea nume­
roase bazine pomicole cu condiţii pedo­
1 Argeş 757 400 1 756 800 2 514 200 climatice favorabile culturii mărului.
2 Bacău 280 700 375 800 656 500 Dintre acestea mai importante sînt bazi­
564 300 502 300 1 066 600
3 Banat nele rîurilor Bîmnicu Sărat şi Bîmna cu
4 Braşov 749 500 576 700 1 326 200
centrele Băduceşti, Dumitreşti, Coteşti
5 Bucureşti 284 800 144 7 0 0 429 500
Cluj 1 115 8 0 0 1 0 1 8 0 0 0 2 163 8 0 0
şi Vîrteşcoiu. î n bazinul rîului Buzău,
6
7 Crişana 368 500 290 700 659 200 centrele Pătîrlagele, Chiojdu, Cislău,
S Dubrogea 53 700 123 9 0 0 177 6 0 0 Pîrscov şi multe altele sînt recunoscute
9 Galaţi 211 700 301 900 513 600 pentru cultura mărului Creţesc.
10 Hunedoara 224 500 296 600 521 100
Centrele pomicole de pe văile Te-
11 Iaşi 276 700 799 6 0 0 1 076 300
12 1 073 000 1 7 0 2 9 0 0
leajenului şi Slănicului, ca : Vălenii de
Maramureş 629 900
13 Mureş-Aut. Munte, Drajna, Homorîciu, Izvoarele,
Maghiară 469 900 4 5 3 100 923 000 Măgurele, Slănic, Vărbilău sînt cunos­
14 Oltenia 359 400 764 800 1 124 2 0 0 cute de asemenea pentru cultura mă­
15 Ploieşti 815 800 779 800 1 595 600
rului.
16 Suceava 48S C00 408 200 896 200
Centrele pomicole Moroieni, Pie-
Total R . P . R . 8 123 700 9 2 2 2 800 17 3 4 6 5 0 0 troşiţa, Pucioasa, Fieni de pe valea
Ialomiţei, Gemenea, Cîndeşti, Voineşti,
Dragodăneşti şi Eîu A l b de pe valea Dîmboviţei, precum şi Curtea de Argeş, Tigveni,
Merişani, Dobrogostea, Cîmpulung-Muscel, Stîlpeni, Măţău, Priboieni, Valea Mare Pra-
văţ, Budiştem şi altele din bazinul superior al Argeşului produc cantităţi însemnate de
mere care servesc atît pentru acoperirea consumului de fructe în oraşe, cît şi pentru export.
Bazinele Oltului şi Jiului cu centrele Bîmnicu Vîlcea, Olăneşti, Govora, Horezu,
Bistriţa, Baia de Aramă, Tismana, Cărbuneşti şi altele oferă de asemenea condiţii foarte
bune pentru cultura mărului.
î n zona de cîmpie, numărul pomilor în general este mic. Dacă se examinează structura
livezilor din aceste regiuni se constată că mărul ocupă suprafeţe relativ neînsemnate. Din
această cauză, producţia de mere este în general mică. Pentru înlăturarea acestui neajuns,
este necesară extinderea în viitor a suprafeţelor cultivate cu măr în limitele dictate de
acoperirea numai a consumului din cursul verii şi numai în localităţile eu condiţii mai mult
sau mai puţin favorabile.
 CULTURA MĂRULUI ŞI PERSPECTIVELE DE DEZVOLTARE 1:1

Planul de refacere şi dezvoltare a pomiculturii din R . P . R . prevede sporirea în fie­

care an a producţiei do fructe la toate speciile, în aşa fel ca în anul 1965 să ajungă la
1 700 000 1, urmînd ca în perspectivă să crească de 2,0 — 2,6 ori. Din aceasta, o
cotă însemnată trebuie să revină şi merelor.
Pentru atingerea obiectivelor trasate prin planul de refacere şi dezvoltare a pomicul­
turii este necesar în primul rînd, ca prin aplicarea unei agrotehnici superioare să se sporească
producţia livezilor existente, iar în al doilea rind să se înfiinţeze livezi de tip socialist pe
suprafeţe mari. O dată cu acestea, se va schimba şi raportul dintre specii. î n această
privinţă, planul de perspectivă prevede sporirea suprafeţelor pentru cultura mărului şi
menţinerea la nivelul actual a celor de prun.
Potrivit planurilor existente, în anul 1975 numărul merilor din cultură va reprezenta
aproximativ 27,50% din numărul total al pomilor din livezi, faţă de 1 3 , 5 % cît reprezenta
în anul 1958.
Extinderea culturii mărului pe suprafeţe mari se va face în primul rînd în cele mai
importante bazine pomicole cu condiţii favorabile, din regiunile administrative Maramureş,
Mureş-Autonomă Maghiară, Bacău, Cluj, Hunedoara, Braşov, Suceava, Ploieşti, Argeş şi
Oltenia.
Paralel cu plantaţiile mari de tip socialist, în viitorul apropiat se vor înfiinţa şi nu­
meroase grădini de pomi pe lîngă locuinţele muncitorilor şi ţăranilor colectivişti, atît în
regiunile pur pomicole, cît mai ales în acelea din cîmpie, unde pomicultura este rejn-ezontata
încă necorespunzător. î n raport cu condiţiile pedoclimatice şi economico din regiunile
respective, mărul va ocupa un loc corespunzător şi în aceste grădini.
ORIGINEA ŞI PROPRIETĂŢILE BIOLOGICE ALE MĂRULUI

SPECIILE DL\ САНЕ PROVIN SOIURILE DE MĂR

Din punct de vedere pomologic, mărul aparţine grupului de specii seminţoase, din
care mai fac parte părul, gutuiul, moşrnonul şi scoruşul.
Din punct de vedere sistematic, mărul face parte din familia Rosaceae Juss., subfa-
milia Pomoideae Focke, genul Malus Mill.
Pînă nu de mult, principalele seminţoase erau cuprinse Lutr-un singur gen, Pirus.
î n momentul de faţă speciile de măr sînt trecute într-un gen aparte, Malus, cele de gutui,
în genul Cydouia, iar denumirea de Pirus este păstrată numai pentru speciile de păr.
Pînă în prezent se cunosc 33 de specii de măr care cresc spontan numai în emisfera
nordică (23).
După С. K. S c h n e i d e r (121), genul Malus se împarte în două secţii : Eumalus
Zabel şi Sorbomalus Zabel.
Secţia Eumalus cuprinde speciile cu frunze întregi şi prezintă interes atît pentru pro­
ducţie, cît şi pentru selecţie. Aceasta se împarte în două grupuri mari : silvestris şi baccatae.
— Grupul silvestris Pash. (a merilor pădureţi) se caracterizează prin fructe mari şi
caliciu persistent. Aci intră : mărul pădureţ (M. silvestris (L.) Mill.) şi mărul pitic
(M. pumila Mill.), cu varietăţile : dusen (M. pumila rar.praecox (Pall.) C.K. Schneid.), para­
dis {M. pumila var. paradisiaca (L.) C. K. Schneid.), mărul lui Niedzwetzky (M. pumila
var. niedzwetzJcyatta (Dieck) C. K . Schneid.), mărul păros (M. pumila var. dasyphylla
Borkh.) şi mărul cultivat (M. pumila var. domestica (Borkh.) C.K. Schneid.).
— Grupul baccatae Rehd. (a merilor baciferi) se caracterizează prin fructe mici, cu
caliciu caduc. Cea mai importantă specie din acest grup este mărul siberian (M. baccata
(L.) Borkh.), răspîndită mai ales în Asia orientală.
Secţia Sorbomalus cuprinde speciile caracterizate prin frunze lobate, specii care
cresc spontan în Asia orientală şi America de Nord, ca : mărul coronat (M. coronaria (L.)
Mill.), mărul lui Sargent (M. sargentii Rehd.) şi altele.
î n cultură se cunosc astăzi peste 10 000 de soiuri de măr ; din acestea, unele au valoare
economică recunoscută şi răspîndire universală.
La formarea soiurilor aflate în cultură au luat parte următoarele specii :

Mărul pădureţ sau sălbatic (Malus silvestris (L.) Mill.) se iul Uneşte iu toată Europa,
în special în zona ei centrală. î n stare sălbatică creşte în păduri, pe coaste bine luminate,
precum şi în poienile adăpostite de vînturi.
 SPECULE DIN CARE PROVIN SOIURILE DE M A R 15

Arborele este relativ înalt, de 5—15 m, iar în condiţii favorabile atinge şi înălţimi
de 20 m. Are trunchi drept, de dimensiuni variabile şi coroană deasă (fig. 1) formată din
numeroase ramuri cu spini. Scoarţa de pe trunchi şi de pe ramurile de schelet este
de culoare cenuşie sau brună-cenuşie. Mugurii sînt ovoizi, glabri sau pubescenţi. Lăs­
tarii, de culoare brună, la început sînt pubescenţi, iar mai tîrziu păroşi. Frunzele sînt eliptice,

F i g . 1. — M ă r u l pădureţ sau sălbatic (Malus silvestris ( L . ) Mill.).

ovate sau rotunjite, cu baza cordată sau rotunjită, vîrful acut sau acuminat, marginile
serate sau crenate, au limbul de 3—5 cm lungime şi 2—3 cm lăţime, de culoare verde
închis, aproape glabre pe faţa superioară şi verde deschis, uneori argintii, puternic pubes-
cente pe cea inferioară ; peţiolul este lung de 10—17 mm. Inflorescenţa este un racem um-
belat ; la înfoierea bobocilor, petalele sînt de culoare roz ; stilurile sînt concrescute numai
la bază sau pe toată lungimea.
Mărul pădureţ începe să fructifice la vîrsta de 7—9 ani. Fructele sînt sferic-turtite,
ovoide sau conic-trunchiate, de dimensiuni variabile, în general mici, cu un diametru de
20—25 mm, avînd pieliţa de culoare verde, galbenă sau rumenită pe o parte şi pulpa tare,
lipsită de suculentă, acră şi astringentă.
 I г, ORIGINEA ŞI PROPRIETĂŢILE BIOLOGICE ALE MĂRULUI

Sistemul radicular, bine dezvoltat atît în straturile de la suprafaţa solului, cît şi în

adincime, nu suportă excesul de apă. D e obicei, nu drajonează în zona climatului
temperat.
Mărul pădureţ are un areal foarte mare de răspîndire. Se întîlneşte în toată Europa
centrală, în Peninsula Balcanică, în Asia Mică, în Crimeea şi Caucaz, precum şi în
Asia centrală.
Ca şi în alte ţări, mărul pădureţ formează şi la noi, în zonele de dealuri, masive mari
în asociaţie cu stejarul, carpenul şi alte foioase. Mai rar creşte în pădurile unde predomină
mesteacănul şi dispare complet în pădurile de conifere.
Mărul pădureţ, ca şi celelalte specii de măr, nu s-a păstrat în forma lui iniţială, deoa­
rece fiind o plantă alogamă (cu polenizare încrucişată) prezintă numeroase forme care se
deosebesc după habitusul general şi forma coroanei, după începutul şi sfîrşitul vegetaţiei,
după epoca maturităţii fructelor, după forma, dimensiunile şi coloritul acestora, după
calităţile pulpei şi după numărul seminţelor. Cele mai multe dintre formele de măr pădureţ
sînt rezistente la ger, însuşire pe саге o transmit şi soiurilor din cultură.
Soiurile de măr care se trag din mărul pădureţ se caracterizează prin creştere vigu­
roasă şi ramificaţie pronunţată. Frunzele, lăstarii şi fructele tinere ale soiurdor respective
sînt glabre sau cu pubescenţă neînsemnată.
Mărul pădureţ împreună cu cel oriental şi mărul lui Sierersi au luat parte la formarea
unui număr mare de soiuri de măr cultivate în zona climei temperate. După A . M. S к i-
b i n s к a i a (citat după (58)), dintre acestea mai importante sînt : Antonovka obîkno-
veunaia, Papirovka, Transparent de Croncels, Slavianka, Putivka şi altele.
N. G. J u c i k o v presupune că din mărul pădureţ se trag şi unele soiuri din grupul
calvilelor şi ramburelor (58).

Mărul pitic (Malus pumila Mill.) creşte în stare sălbatică în sud-estul Europei, Asia
centrală, Caucaz, Transcaucazia, Iran, Asia Mică şi pe ţărmurile Mărilor Caspică şi Neagră.
Ajunge la 3—10 m înălţime şi are coroana sferică, relativ rară. Lăstarii, fără spini, sînt
drepţi, la început păroşi, iar mai tîrziu glabrescenţi. Mugurii, mai mari ca la mărul pădureţ,
sînt păroşi. Frunzele sînt lat-eliptice, ovate sau obovate, de 5—8 cm lungime, cuvirful acut
sau obtuz, îngustate la bază, cu marginile serate, dublu serate sau crenate, la început
pubescente pe ambele feţe, apoi lucioase pe cea superioară şi păroase pe cea inferioară,
cu peţiolul de 1,5—3 cm lungime. Inflorescenţa este un racem umbeliform cu 7—9 flori
mari, cu petale roşiatice. Fructele sînt sferic-turtite sau sferice, de dimensiuni mijlocii
sau mici, cu pieliţa galbenă-verzuie, rar rumenită pe o parte, pedunculii mai lungi ca la
mărul pădureţ, iar pulpa dulceagă.
Sistemul radicular bogat este format din numeroase rădăcini fibroase, situate mai
mult în straturile apropiate de suprafaţa solului.
Se Înmulţeşte uşor prin marcotaj şi butăşire ; are o perioadă de vegetaţie mai scurtă
decît mărul pădureţ, precum şi o longevitate mai redusă.
Prezintă cerinţe mai mari faţă de căldură în perioada de vegetaţie, este sensibil
la secetă şi uscăciunea atmosferică. Cere soluri fertile.
A. M. S k i b i n s k a i a (citat după (58)) afirmă că mărul pitic împreună cu mărul
pădureţ şi cel oriental au luat parte la obţinerea soiurilor Astrahan alb, Calvil alb de vară,
Ananas, Papirovka, Galben nobil.
Mărul pitic este reprezentat prin mai multe varietăţi botanice, dintre care mai im­
portante sînt : dusenul, paradisul, mărul lui Niedzwetzky, mărul păros şi mărul cultivat.
 SPECIILE DIN CARE PROVIN SOIURILE DE MAR ti

Dusemil (Malus pumila var. praecox (Pall.) С. К . Schneid.) esto reprezentat prin
arbori de в—10 m înălţime, cu ramuri de schelet puternice care formează o coroană
globuloasă, răsfirată. Lăstarii, numai In mod excepţional cu spini, sînt de culoare brună,
uneori cafenie închis, cu numeroase lenticele albicioase. Lemnul (în secţiune) este alb, cu
nuanţă verzuie. Frunzele, mai mult rotunjite, cu peţioli relativ lungi. începe să rodească
la 3—4 ani. Fructele, mici sau de dimensiuni mijlocii, sînt sferice sau sferic-turtite, cu-
pulpa dulceagă, ajungînd la maturitate în cursul verii.
Sistemul radicular este viguros, bogat în rădăcini fibroase, repartizat relativ adine
în sol, din care cauză rezistă bine la ger.
Prin faptul că are o perioadă scurtă de vegetaţie, lemnul dusenului ajunge la maturitate
toamna devreme, de aceea nu suferă de ger.
în pomicultură se foloseşte ca portaltoi pentru formele semipitice (cu semitrunchi).
După unii autori, dusenul ar reprezenta o specie de sine stătătoare, Malus
praecox Borkh.

Paradisul (Malus pumila var. paradisiaca (L.) С. K . Schneid.) se prezintă sub forma
de arbuşti de 3—4 m înălţime, cu coroana globuloasă sau invers-piramidală. Lăstarii, fără
spini, de culoare verzuie sau cafenie-r o şiatică, sînt acoperiţi cu un număr mic de lenticele.
Lemnul (în secţiune) este de culoare gălbuie. Atît mugurii (voluminoşi), lăstarii, frunzele
(eliptice), cit şi peţiolii sînt pubeecenţi. începe să rodească la vîrsta de 2—3 ani. Fructele
sînt sferice sau sferic-turtite, verzui, uneori puternic rumenite pe partea expusă la soare,
cu pulpa dulceagă ; ajung la maturitate în luna iulie.
Sistemul radicular, format din numeroase rădăcini fibroase, este repartizat foarte
aproape de suprafaţa solului. Rădăcinile se caracterizează prin fragilitate excesivă.
Mărul paraclis se foloseşte în pomicultură ca portaltoi pentru merii pitici şi cei culti­
vaţi în forme artificiale.
Mărul paradis este considerat de unii autori (F. C. M e d i к u s) ca specie aparte,
Malus paradisiaca Medik.

Mărul Iui Nicdzwctzky (Malus pumila var. niedzwetzkyana (Dieck) С. K . Schneid.),

originar din Caucaz, se deosebeşte de celelalte varietăţi ale mărului pitic prin prezenţa
pigmentului antocianic în toate organele ; frunzele, mai ales cele tinere, sînt de culoare
roşie-violacee ; florile, roşii-ciclamen ; pieliţa şi pulpa fructelor, seminţele, scoarţa de pe
lăstari, precum şi lemnul sînt de asemenea de culoare roşie-violacee.
î n multe lucrări de botanică, de pomicultură şi pomologie, mărul lui Hiedzwetzky
este considerat ca specie aparte, Malus niedzwetzkyana Dieck.
Mărul lui Medzwetsky a fost folosit de I. V. M i с i u r i n în lucrările de hibridare
pentru obţinerea de soiuri de mere cu pulpa roşie : Belle fleur krasnîi, Belle fleur record,
Komsomoleţ, Krasnîi standard şi altele (83).

Mărul păros (Malus pumila var. dasyphylla Borkh.), originar din Asia centrală şi
Caucaz, se prezintă ca arbust, cu ramuri şi muguri tomentoşi, de culoare cenuşie. Are
frunze ovate sau obovate, îngustate mult spre bază, de 5 —7 cm lungime, cu peţioli lungi
de 1,0—2,5 cm. Lăstarii sînt viguroşi, fără spini, tomentoşi ca şi mugurii, faţa inferioară
a frunzei şi peţiolii. Fructele sînt mai mari ca ale mărului sălbatic.
în general, mărul păros prezintă caractere de trecere de la mărul sălbatic la
cel pitic.

8 - е гиг
 ORIGINEA ŞI PROPRIETĂŢILE BIOLOGICE ALE MĂRULUI
18

Mărul cultivat este o unitate taxonomică în care sînt grupate soiurile de măr aflate
în cultură. Unii sistematicieni consideră mărul cultivat drept o varietate a mărului pitic,
Malus pumila var. domestica (Borkh.) C. K. Schneider, iar alţii ca specie de sine stă­
tătoare, Malus domestica Borkh.
După datele existente în literatură, soiurile de măr provin din speciile : M. silves­
tris, M. pumila var. praecox şi var. paradisiaca, M. dasyphylla, M. niedzwetzkyana, M. pru-
nifolia, M. baccata, M. orientalis şi M. sieversii (58).
Soiurile de măr fiind hibridogene, noţiunile de „varietate domestica" sau „specie
domestica" sînt sintetice, iar nu sistematice.
Prin faptul că mărul cultivat în zona climatului temperat are cele mai multe ca­
ractere deosebite de ale mărului pitic, în pomicultură şi pomologio este considerat ca
specie aparte, Malus domestica Borkh.
Soiurile de măr din cultură cuprinse în această specie sintetică se caracterizează
printr-o variabilitate mare în ceea ce priveşte dimensiunile pomului, forma coroanei, tipul
de ramificare, caracterul ramurilor de rod, dimensiunile mugurilor, florilor, fructelor etc.

Mărul siberian (Malus baccata (L.) Borkh. sin. Pirus baccata L.) este mult
răspîndit în Siberia, de la Munţii Altai pînă la Oceanul îngheţat, în Manciuria, Himalaia
şi centrul B . P. Chineze. La noi este cultivat prin parcuri şi în grădinile botanice.
Se prezintă sub forma de arbust sau arbore pînă la 8—10 m înălţime, cu coroana
sferică, uneori puţin turtită. Are lăstari lungi, subţiri, de culoare gălbuie pînă la brună-
cenuşie. Frunzele sînt ovate, alungit-ovate sau eliptice acuminate, rotunjite sau cuneate
la bază, de 3—3,5 cm lungime şi de 2—2,5 c m lăţime, cu marginile serate mărunt, gla-
brescente pe faţa inferioară, cu peţioli pînă la 3,5 c m lungime. Florile sînt albe, grupate
în inflorescenţe, formate ca la gutui, pe lăstari de 7—10 cm lungime. Fructele globuloase,
mici, sau mijlocii, de culoare gălbuie, rumenite pe partea expusă la soare, cu caliciul caduc,
au pulpa de culoare gălbuie, astringentă, acră, uneori şi amară, care nu se păstrează
decît foarte puţin din cauză că devine mălăiaţă în timp foarte scurt după ce ajunge
la maturitate. Pedunculii fructelor sînt prinşi foarte tare de ramură, din care cauză rămîn
pe pomi pînă în primăvară.
Datorită întîrzierii înfloririi, mărul siberian nu suferă de brume. Este foarte pro­
ductiv şi rezistent la ger, suportînd temperaturi pînă la —40°. Primăvara porneşte în
vegetaţie foarte de timpuriu, iar toamna îşi încheie vegetaţia înaintea altor specii de măr.
Prin faptul că are rădăcinile repartizate în straturile de la suprafaţa solului, suferă
de secetă în verile cu arşiţă şi de ger în iernile fără zăpadă.
Această specie este strămoşul multor soiuri de măr obţinute în Siberia şi carac­
terizate prin rezistenţă mare la ger. Dintre acestea, A . M. S к i b i n s к a i a citează :
Eanetka purpurovaia (M. baccata eu M. sieversii şi M. silvestris), Iantarka altaiskaia
(M. baccata eu M. silvestris şi M. orientalis), Nepobedimaia Grelia (M. baccata eu M.pru-
nifolia şi M. pumila), Seianeţ pudovşcinî (M. baccata eu M. silvestris, M. pumila şi M. orien­
talis) şi altele.
Toate soiurilo provenite din M. baccata sînt cunoscute în literatură sub numele de
„crabe".

Mărul chinezesc (Malus prunifolia (Willd.) Borkh.) nu s-a găsit încă în stare săl­
batică, din care cauză unii autori (А. В e d o r) nici nu-1 consideră ca specie aparte.
După caracterele sale ocupă un loc intermediar între mărul pitic şi mărul siberian.
 SPECIILE DIN CARE PROVIN SOIURILE DE MAR 19

Arborii, înalţi pînă la 10 m, au coroana larg-pirainidală (fig. 2). Lăstarii, la început

pubescenţi, formează un mare număr de lăstari anticipaţi. Frunzele sînt glabre, lucioase,
ovat-alungite şi lung peţiolate. La fel ca şi mărul siberian, are flori albe, fructe mici,
cu un diametru de 12—18 mm, sferic-turtite sau ovoide, do culoare galbenă sau roşie,

Fig. 2. — Mărul chinezesc (Malus prunifolia (Willd.) Borkh.).

cu pedunculi lungi şi subţiri. Cavitatea pedunculară este foarte mică, de cele mai multe
ori inexistentă. Pulpa fructelor este tare, acrişoară şi foarte astringentă.
Fructele nu se pot păstra, întrucît pulpa devine mălăiaţă în timp foarte scurt
după recoltare.
Mărul chinezesc este foarte rezistent la ger şi la variaţiile mari de temperatură.
A . M. S k i b i n s k a i a (citat după (68)) presupune că mărul chinezesc, împreună
cu cel pitic, caucazian, mărul lui Sieversi şi mărul pădureţ au luat parte la formarea
20 ORIGINEA ŞI PROPRIETĂŢILE BIOLOGICE ALE M Ă R U L U I

unui mare număr de soiuri ca : Anisik omskii, Kitaika saninskaia, Gruşovka moskovskaia,
Koricinoe polosatoe şi altele.
Fiind rezistent la ger, productiv şi avînd multe caractere apropiate cu cele ale mă­
rului cultivat, mărul chinezesc este folosit în vederea obţinerii soiurilor rezistente la ger.
Prin încrucişarea soiurilor din cultură cu mărul chinezesc, I. V. M i c i u r i n (83) a obţinut
soiuri noi, de mare valoare economică : Candil Kitaika, Belle fleur Kitaika, Safran Ki­
taika, Peppin şafrannîi, Slavianka şi altele.

Mărul coronal (Malus coronaria (L.) Mill.), caro creşte spontan în America de Nord,
este un arbore de 8—10 m înălţime. La noi se întîlneşte ca arbore de ornament în parcuri
şi în grădinile botanice. î n primele faze de creştere, lăstarii bruni-roşiatici, argintii, sînt
pubescenţi, iar mai tîrziu devin glabri. Frunzele sînt lungi de 5—7 c m , alungit-ovate,
ovate sau eliptice ; pe lăstarii lungi sînt lobate, cordiforme la bază, serate neregulat, la
început tomentoase, apoi aproape glabre, cu peţioli d e l — 4 c m lungime. Are flori mici,
albe sau roz, foarte parfumate şi fructe sferice, mici, do culoare galbenă-verzuie. După
gust, fructele se aseamănă foarte mult cu cele do măr pădureţ.
Mărul coronat se foloseşte ca plantă mamă în procesul creării de noi soiuri.

Mărul oriental (Malus orientalis Uglitz) creşte în rcgiunilo muntoase din Crimeea,
Caucaz şi Asia centrală. Se caracterizează prin sensibilitate la ger, perioadă lungă de vege­
taţie, păstrare îndelungată a fructelor.
După A . M. S k i b i n s k a i a (citat după (58)), mărul oriental a luat parte la
formarea soiurilor Rozmarin alb şi Renet ananas ; caracterele acestei specii, împreună
cu cele ale speciilor M. silvestris şi M. sieversii, se disting de asemenea şi la soiurile Renet
de Orléans, Aport, Renet de Borsdorf şi altele.

Mărul lui Sievcrsi (Malus sieversii Ldb.) creşte ca arbore înalt de 8—12 m, în masi­
vele păduroase din Asia centrală, pînă la altitudinea de 1 200 m. Se caracterizează prin
rezistenţă moderată la ger, precocitate, înflorire tîrzie şi prin proprietatea de a se înmulţi
pe cale vegetativă, mai ales prin drajoni.
După A . M. S k i b i n s k a i a (citat după (58)), M. sieversii a luat parte, îm­
preună cu alte specii, la formarea soiurilor Renet de Orléans, Renet Baumann, Wealthy,
Titovka şi altele.

Mărul ornamental (Malus floribunda Sieb.) este reprezentat prin arbuşti sau arbori
de 3—4 m înălţime, fiind cultivat prin parcuri şi grădini. Prezintă interes pentru
selecţie.

Mărul japonez (M. loringo Sieb.), originar din Japonia, este reprezentat prin ar­
buşti de 2—3 m înălţime ; se cultivă ca plantă ornamentală.
Fiind rezistent la atacul de făinare şi la ger, prezintă interes pentru crearea de soiuri
noi de talie mică, rezistente la atacul paraziţilor vegetali.

Mărul ornamental japonez (Malus spcctabilis (Ait.) Borkh.), originar din Japonia
şi R.P. Chineză, este reprezentat prin arbori de 6—8 m înălţime, cultivat în parcuri pentru
florile sale de culoare roşie, uneori învoalte. Prezintă interes pentru selecţie, fiind rezis­
tent la atacul paraziţilor vegetali.
 VÎRSTA INTRĂRII PE ROD. PRODUCTIVITATEA ŞI LONGEVITATEA POMILOR 21

CARACTERIZAREA SOIURILOR DE MĂR

DUPA PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI BIOLOGICE

Vîrsia intrării pe rod, productivitatea şoimilor de mfir şi longevitatea pomilor

Vîrsta intrării pe rod a mărului depinde de proprietăţile biologice ale soiului, port-
altoi, condiţii pedoclimatice, agrotehnica aplicată în livezi, precum şi de alţi factori.
Sub raportul vîrstoi cînd încep să rodească, soiurile de măr se grupează în : soiuri
precoce, soiuri cu precocitate mijlocie şi soiuri tardive.
Se consideră soiuri precoce acelea
care, altoite pe măr sălbatic sau pe franc,
intră pe rod după 4 — 5 ani de la plantare.
Dintre acestea, mai cunoscute în
cultură sînt : Parmen auriu, Wagner
premiat, Bismarck, Borovinka, Delicios
auriu, Wealthy şi altele. î n unele cazuri,
soiurile respective înfloresc abundent,
chiar din pepinieră (fig. 3).
Dintre soiurile cu precocitate mij­
locie care, altoite pe măr sălbatic sau
pe franc, încep să rodească la 6 —8 ani
de la plantare, mai răspîndite în cultură
aînl : Antonovka, Boiken, Frumos gal­
ben, Calvil de zăpadă, Gustav durabil,
Cardinal, Jonathan, London Pepping,
Maşanschi, Benêt de Champagne, Benêt
de Landsberg, Benêt de Orléans şi
altele.
Ca soiuri tardive se consideră
acelea care, altoite pe măr sălbatic,
încep să rodească mulţumitor după
10—12 ani de la plantare. Dintre aces­
tea, mai importante sînt : Candil Si nap,
Napoleon, Bozmarin alb, Tirolka, Gra-
venstein, Boşu de Stettin, Trotuşe,
Domnesc, Şovari nobil şi altele.
Soiurile Sari Sinap şi Benet Pom-
phelia, altoite tot pe măr sălbatic, încep
să rodească mult mai tîrziu, de-abia la F i g . 3 . — M e r i Î n f l o r i ţ i In p e p i n i e r ă .
vîrsta de 15—18 ani de la plantare.
Precocitatea sau tardivitatea soiurilor de măr trebuie apreciate însă nu numai după
vîrsta intrării pe rod a pomilor, ci şi după ritmul în caro creşte producţia o dată cu înain­
tarea pomilor în vîrsta. î n sectorul de producţie, în general se preferă soiurile care încep
să rodească mai devreme, dau recolte creseînde de la un an la altul şi nu manifestă
tendinţă do rodire intermitentă.
Productivitatea mărului este o însuşire care diferă de la un soi la altul.
22 CARACTERIZAREA SOIURILOR DUPA PROPRIETĂŢILE BIOLOGICE

în sectorul de producţie se cunosc atît soiuri care dau recolte mari, cît şi soiuri
cu productivitate mică. î n afară de proprietăţile biologice ale soiurilor de măr, producti­
vitatea acestora depinde în mare măsură de condiţiile de climă şi sol, de portaltoi, pre­
cum şi de nivelul agrotehnicii aplicate. D e aceea, unul şi acelaşi soi în condiţii naturale
şi de îngrijire diferite poate da recolte variate.
î n livezi, producţia mărului variază foarte mult de la un an la altul, în funcţie şi do
condiţiile climatice ale anului.
Din acest punct de vedere, datele statistice (39) arată că în anul 1955, producţia
globală de mere pe ţară a fost de 236 400 t, ceea ce reprezintă 36,8 kg/pom sau
1
5 741 kg/ha ). î n anul 1956, din cauza condiţiilor nefavorabile, producţia globală de mere
a fost numai de 118 400 t, ceea ce echivalează cu 15,1 kg/pom sau 2 355 kg/ha.
î n gospodăriile agricole socialiste, în condiţii de agrotehnică superioară se obţin re­
colte mult mai mari. Astfel, în anul 1954, la gospodăria agricolă de s t a t „ I . V. Miciurin"
din Bistriţa, regiunea Cluj (22), de pe unii pomi izolaţi s-au obţinut următoarele recolte
la merii altoiţi pe sălbatic :

Patul !n v t r s t ă d e 4 0 ani 400 kg/pom

Patul 90 , 1 000 „
Calvil roşu d e iarna „ ,, 40 „ 300
Gustav durabil 70 500 „
Eiserapfel , „ 70 , 800 „

La Staţiunea experimentală pomicolă Bilceşti, raionul Muscel, regiunea Argeş,

in anul 1955, într-o livadă în vîrstă de 50 de ani, situată la altitudinea de 800 m (87),
merii altoiţi pe sălbatic au produs în medie :
Patul 211 k g / p o m , c u m a x i m a de 329 kg
Renet de Landsberg 159 „ „ „ „ 229 „
Gravenstein 146 „ 312 „
Frumos de Boskoop 87 „ f , „ 178 „
Parmen auriu 79 „ „ ,, „ 117 ,,
Renet Baumann 60 „ 122 „
Renet Damason 55 „ „ „ 8Î „
Creţesc auriu de Vllcea . . . . 28 „ „ „ „ 133 „

Prin îngrijirile date la timp şi în condiţiile unei agrotehnici superioare, Staţiunea

experimentală pomicolă Voineşti, raionul Tîrgovişte, regiunea Ploieşti, a reuşit să înlă­
ture intermitenţa de rodire şi să obţină la soiul Jonathan o producţie maximă de 41 897
kg/ha (136), iar Staţiunea Crăciunel, raionul Tîrnăveni, regiunea Cluj, să obţină la soiul
Patul altoit pe dusen, o producţie medie pe 4 ani de 46 119 kg/ha (140).
î n condiţiile din B . P . B . , au o productivitate mare soiurile : Borovinka, Boiken,
Bismarck, Cellini, Parmen auriu, Napoleon, Hammerstein, Transparent de Croncels,
Galben nobil, Eenet ananas, Benêt de Orléans, Maşanschi, Tirolka, Sari Sinap, Benet
de Champagne, Eenet de Cassel, Bohnapfel, Ţigănci, Trotuşe, Tare de Ghinda etc.
Dintre soiurile cu productivitate mijlocie mai cunoscute în cultură sînt : Papirovka,
Astrahan roşu, B o z de Virginia, Antonovka, Benet de Landsberg, Benet Baumann, Fru­
museţea Bornei, Winesap, Ontario, London Pepping, Jonathan, Gustav durabil, Banana
de iarnă, Calvil de zăpadă, Wagner premiat, Patul, Domnesc, Creţesc roşu etc.
. Produc relativ moderat soiurile : Aport, Frumos de Boskoop, Benet auriu de Blen­
heim, Renet cenuşiu, Eenet de Canada, Renet Oberdieck, Prinzenapfel, Wealthy, Turtit

) S-au l u a t c a b a z ă 1 5 0 p o m i l a hectar.
 COMPORTAREA SOIURILOR FAŢA DE G E R ŞI SECETA 23

с и coada scurtă, Roşu de Stettin, Rozmarin alb, Calvil alb de iarnă, Frumos galben, B o -
tano, Cormoşe vărgate de Mada, Şovari nobil, Poinic.
Longevitatea morilor depinde do proprietăţile biologice ale soiurilor, precum şi de
aeelea alo portaltoilor.
Altoite pe unul şi acelaşi portaltoi, do pildă pe măr sălbatic, unele soiuri de măr
au longevitate mare, care depăşeşte vîrsta de 60 —70 ani, altele au longevitate mijlocie,
de 40—55 ani şi, în fine, sînt soiuri cu longevitate redusă care nu depăşesc vîrsta do
35—40 ani.
Longevitatea unui soi este influenţată în mare măsură şi do portaltoi. Astfel, pomii
unor soiuri cu longevitate mare pot atinge vîrsta de 70—80 ani, cînd sînt altoiţi pe măr
sălbatic sau franc, de 30—35 ani în cazul altoirii pe dusen şi numai de 20—25 ani cînd
sînt altoiţi pe paradis.
î n general, se consideră că un măr altoit pe sălbatic dă recolte mulţumitoare timp
de 40—45 ani.
î n condiţii naturale, merii altoiţi pe sălbatic pot atinge vîrste şi mai mari, pînă la
1 0 0 - 1 2 0 ani.
Dintre soiurile de măr cu longevitate mare, mai importante sînt Frumos de Bos-
koop, Galben nobil, Sari Sinap, Roşu de Stettin, Maşanschi, Frumos galben, Wealthy,
Domnesc, Creţese roşu, Şovari nobil, Patul, Poinic, Trotuşe, Tare de Ghinda.
Longevitate mijlocie au soiurile : Parmen auriu, Jonathan, London Pepping, Bis­
marck, Bohnapfel, Boiken, Gustav durabil, Aport, Ontario, Renet de Champagne, Renet
Baumann, Banana de iarnă, Napoleon.
Dintre soiurile cu longevitate redusă, în R . P . R . se cultivă : Renet ananas, Renet
de Orléans, R o z de Virginia, Astrahan roşu, Astrahan alb, Papirovka, Wagner premiat
şi altele.

Comportarea soiurilor de măr faţă dc ger şi secetă

Cu toate că rezistenţa la ger este o proprietate biologică a soiurilor, ea depinde to­

tuşi în mare măsură de clima regiunii, de condiţiile meteorologice din cursul perioadei
de vegetaţie precedente iernii, de mărimea recoltei de fructe, de măsurile agrotehnice
aplicate şi de posibilităţile de călire a pomilor înainte de începerea iernii. Rezistenţa la
ger mai depinde de asemenea şi de vîrsta pomilor, de starea lor fitosanitară, de sol, relieful
locului, de felul cum sînt apăraţi pomii contra vînturilor dominante etc.
Proprietatea soiurilor de a-şi încheia vegetaţia toamna înaintea începerii îngheţu­
rilor şi de a parcurge în condiţii normale perioada repausului obligatoriu, fără a se trezi
în cursul iernii, constituie un factor important care determină în mare măsură rezistenţa
pomilor la ger.
î n condiţii asemănătoare, soiurile de măr din cultură se deosebesc după rezistenţa
la ger. Astfel, la unele soiuri se înregistrează în anumite ierni degerarea parţială sau totală
numai a mugurilor ; la altele sînt distruşi lăstarii tineri, uneori chiar şi ramurile mai în
vîrsta. î n livezile intrate pe rod, din cauza gerului se formează pe trunchi şi la baza
ramurilor de schelet plăgi sau răni mai profunde (fig. 4), iar în unele cazuri şi scorburi (fig. 5).
Din observaţiile făcute în livezile de la noi, s-a constatat că mugurii de rod suferă
în iernile grele la soiurile : Rozmarin alb, Napoleon, Renet de Champagne, R o n e t d e Lands-
berg, Renet ananas şi Frumos galben.
21 CARACTERIZAREA SOIURILOR DUPA PROPRIETĂŢILE BIOLOGICE

î n unele ierni se înregistrează degeraroa lăstarilor la soiurile : Calvil alb de

iarnă, Rozmarin alb, Napoleon, Renet de Champagne, Frumos galben, Nemţesc cu miezul
roşu şi altoie.
Pe trunchi şi la baza ramurilor de schelet, după iernile grele uneori se formează
plăgi şi răni la soiurile : London Pepping, Renet cenuşiu, Frumos de Boskoop, Renet

F i g . 4 . — T r u n c h i d c m ă r c u p l ă g i şi r ă n i F i g . 5. — R a m u r i de măr cu scorburi produse de ger.

produse de ger.

ananas, Renet de Landsberg, Ontario, Frumos galben, Calvil alb de iarnă, Wagner premiat
şi altele.
La soiurile de măr Napoleon, Candil Sinap şi Sari Sinap, în cursul iernilor geroase
se formează crăpături adînci în lemn, care se închid însă după începerea vegetaţiei şi
se vindecă în întregime în cursul verii.
Dintre soiurile do măr cultivate la noi în ţară, celo mai rezistente la acţiunea gerului,
sînt soiurile autohtone ca : Patul, Creţesc roşu, Domnesc, Călugăreşti, Poinic, Crăciuneşti,
Ţigănci, Roşioare, Munteneşti, Trotuşe, Vieşti, Botane şi altele. Dintre soiurile străine
au dovedit o rezistenţă marc : Calvil de zăpadă, Tirolka, Borovinka, Karolka, Antonovka,
Pannen auriu, Renet de Cassel, Renet Baumann, Astrahan alb, Astrahan roşu,
Wealthy, Renet Oberdieck, Boiken, Renet de Orléans, Kälterer Böhmer.
 COMPORTAREA SOIURILOR FAŢA DE P A R A Z I Ţ I ŞI DĂUNĂTORI 25

î n regiunile pomicole din zona dealurilor favorabile culturii mărului, soiurile culti­
vate parcurg în condiţii normale perioada repausului obligatoriu de iarnă, din care cauză
suferă mai puţin de ger.
Pornirea în vegetaţie în cursul iernii, dar mai ales spre primăvară, se înregistrează
doar la unele soiuri, în iernile cu variaţii mari de temperatură, îndeosebi în zona dea­
lurilor joase şi în cîmpie. î n asemenea cazuri se înregistrează pagube prin degerarea flo­
rilor sau a fructelor imediat după legare.
Organele florale ale mărului suferă la temperaturi de —2°,7 pînă la — 3°,8, în faza
infoierii bobocului, şi la temperaturi de —1°,6 pînă la —2°,2, în faza cînd florile sînt
deschise.
Fructele abia legate sînt destul de sensibile la frig, degerînd la temperaturi de
l°,l-2°,2.
Ou toate că în anumite condiţii şi de la anumite limite, temperaturile scăzute au
o acţiune dăunătoare asupra creşterii şi dezvoltării mărului, pentru a rodi normal această
specie, originară din zonele cu climă temperată, are nevoie să se găsească un anumit timp
în cursul iernii sub influenţa unei temperaturi sub + 1 0 ° . Dacă este cultivat în zonele
climatice calde, în care temperatura minimă din cursul iernii nu coboară sub + 4°, mărul
nu înfloreşte, respectiv nu rodeşte.
î n această privinţă, L. S e r g h e e v (citat după (34)) arată că în California, după
unele ierni călduroase în care temperatura se menţine deasupra valorii de + 1 0 ° , se
înregistrează o întîrziere a înfloririi la măr. D e asemenea, în sudul Africii, mărul nu
rodeşte după iernile călduroase. î n regiunile tropicale, unde în cursul iernii nu se
înregistrează niciodată temperaturi scăzute, mărul creşte dar nu rodeşte. Din această
cauză, în aceste regiuni, mărul lipseşte din cultură.
Soiurile de măr se deosebesc între ele şi după felul cum se comportă faţă do tem­
peratura excesiv de ridicată din cursul verii (peste + 3 5 ° ) . Din acest punct de vedere, se
ştie că toate soiurile de măr nu dau rezultate bune în zona de stepă, cu precipitaţii insufi­
ciente şi umiditate atmosferică scăzută. î n asemenea condiţii, cele mai multe soiuri de
măr suferă de insolaţie, pierd fructele, iar uneori şi frunzele.
Dintre soiurile cele mai sensibile la secetă se consideră : Parmen auriu, Jonathan,
Delicios auriu, Calvil alb de iarnă, Eenet Baumann, Hammerstein, Delicios roşu, Cre-
ţesc roşu, Patul, Taro do Ghinda şi altele.
Prin faptul că de rezistenţa la ger şi secetă a soiurilor depind în mare măsură lon­
gevitatea, vigoarea şi productivitatea pomilor, aceste proprietăţi trebuie neapărat luate
în considerare la întocmirea sortimentelor pe bazine sau regiuni pomicole.

Comportarea soiurilor de măr faţă de paraziţii vegetali şi dăunătorii animali

Principalele boli datorite paraziţilor vegetali, care produc pagube în livezi, sînt :
rapănul merelor, fâinarea, putregaiul brun al fructelor, cancerul deschis etc.
Fructele atacate de rapăn rămîn mici, deformate şi crapă uneori chiar pînă la inimă.
Merele atacate de putregai se depreciază în timp foarte scurt. Şi într-un caz şi în altul,
fructele nu se pot păstra timp îndelungat şi în general au o valoare comercială foarte scăzută.
Merii atacaţi de făinarc dau în general producţii mici şi de calitate inferioară. Pier-
zînd frunzele pe la mijlocul verii, nu formează muguri de rod pentru anul următor, din
care cauză rodesc intermitent.
 CARACTERIZAREA SOIURILOR DUPA PROPRIETĂŢILE BIOLOGICE
2 fi

Morii atacaţi do cancerul deschis pierd din vigoare, devin sensibili la ger şi alţi pa­
raziţi, au productivitate scăzută şi durată de viaţă mai scurtă.
Observaţiile făcute au arătat că sub raportul sensibilităţii faţă de atacul parazi­
ţilor vegetali şi al dăunătorilor animali, soiurile de măr se comportă cu totul diferit, chiar
şi în cazurile cînd se compară pomii de aceeaşi vîrstă, altoiţi pe acelaşi portaltoi şi cul­
tivaţi în aceleaşi condiţii ecologice şi de agrotehnică.
Astfel, în condiţiile din E . P . B , sînt foarte sensibile la rapăn, produs de Endostigme
inaequalis (Cooke) Syd., soiurile : Parmen auriu, Borovinka, Benet de Landsberg, Benet
de Orléans, Eenet de Canada, Eenet Oberdieck, Eenet de Cassel, Benet Baumann, Benet

Fig. 6. — C r ä c i u n e s c d e Rădăşeni atacat de cancerul deschis.

portocaliu, Boiken, Crăciunesc de Bădăşeni, Creţeşti, Calvil roşu de toamnă, Delicios dublu
roşu, Jonathan, Astrahan roşu, Aport, Becordul lui Fey, Transparent de Croncels, Graven-
stein, Prinzenapfel, Calvil de Danzig, Kälterer Böhmer, Frumos de Boskoop, Napoleon,
Şovari nobil, Patul, Calvil alb de iarnă, Bozmarin alb, Cousinot purpuriu, Candil Sinap,
Boşu de Stettin, Sari Sinap, Ontario, Frumos galben, London Pepping, Tirolka.
Mai puţin sensibile la rapăn sînt soiurile : Astrahan alb, Galben nobil, Maşanschi,
Poinic, Benet de Champagne, Eenet cenuşiu, Benet ananas, Eenet auriu de Blenheim,
Wealthy, Ţigănci, Wagner premiat, Parker Pepping şi altele.
Făinarea, cauzată de Podosphaera leucotrycha (Ell. et E v . ) Salmon, atacă puternic
soiurile : Bozmarin alb, Jonathan, Tirolka, Patul, Boiken, Hammerstein, Calvil roşu do
toamnă, Borovinka, Transparent de Croncels, Eenet de Landsberg, Eenet portocaliu,
Ontario, Creţeşti, Tare de Ghinda.
 COMPORTAREA SOIURILOR FAŢA DE P A R A Z I Ţ I ŞI DĂUNĂTORI 27

Relativ rezistente la atacul fainării sînt soiurile : Calvil do zăpadă, Bohnapfel, Frumos
de Boskoop, Calvil de Danzig, Renet de Champagne, Renet ananas, Renet Baumann,
Maşanschi, Antonovka, Aport, Sari Sinap, Banana de iarnă.
Putregaiul brun al fructelor, datorat ciupercii Monilinia jrvctigena (Aderh. et Ruhl.)
Honey, produce pagube mari la soiurile : Aport, Borovinka, Cellini, Creţese de Simici,
Renet de Landsberg, Renet de Orléans, Renet auriu de Blenheim.

Fig. 7. — M ă r uscat din cauza viscului.

O rezistenţă destul de mare la putrezirea şi mumifierea fructelor prezintă soiurile :

Tirolka, Karolka, Sari Sinap, Renet de Champagne, Tare de Ghinda.
Cancerul deschis, produs de Nectria ditissima Tul., atacă în mod frecvent trun­
chiurile şi baza ramurilor de schelet ale merilor (fig. 6) din soiurile : Crăciunesc de Rădă-
şeni, Frumos galben, Roşu de Stettin, Wagner premiat, London Pepping, Calvil alb de
iarnă, Calvil roşu de toamnă, Parmen auriu, Candil Sinap, Rozmarin alb, Ribston Pepping,
Renet ananas, Renet de Orléans, Maşanschi, Ontario, Renet de Canada, Renet Oberdieck,
Banana de iarnă, Bohnapfel, Prinzenapfel, Cousinot purpuriu, Muntenesc cu coada scurtă.
Dintre dăunătorii animali, viermele merelor (Carpocapsa pomonella L.) produce
pagube mari la soiurile : Parmen auriu, Astrahan roşu, Frumos de Boskoop, Renet ananas,
 28 CARACTERIZAREA SOIURILOR DUPA PROPRIETĂŢILE BIOLOGICE

Renet de Orléans, Renet auriu de Blenheim, Renet de Canada, Renet Baumann, Galben
nobil, Tare de Ghinda. Mai puţin sensibüe la atacul acestui dăunător sînt : Wagner pre­
miat, Karolka, Renet de Champagne, Maşanschi, Sari Sinap, Tirolka etc.
Păduchele din San José (Quadraspidiotus perniciosus Comst.) atacă eu predilecţie
soiurile : Boiken, Renet ananas, Renet Baumann, Renet auriu de Blenheim, Şovari nobil,
Patul etc.
Cu toate că nu se poate vorbi despre o rezistenţă a soiurilor de măr la atacul pă­
duchelui din San José, observaţiile din practică arată că sînt totuşi mai puţin atacate
soiurile : Aport, Calvil de zăpadă, Parmen auriu, Maşanschi, Gustav durabil, Tare de
Ghinda.
Deşi are o răspîndire limitată, păduchele lînos (Eriosoma lanigerum Hausm.) produce
pagube la soiurile : Parmen auriu, Frumos galben, Calvil alb de iarnă, Renet portocaliu,
Aport, Renet ananas, Şiculane şi altele.
Vîscul (Viscxim album L . ) , ca plantă semiparazită se instalează uneori pe măr, pro-
vocînd uscarea pomilor. Aceasta se înregistrează în apropierea pădurilor de stejar, în
livezile neîngrijite (fig. 7).
Felul cum se comportă soiurile de măr faţă de atacul paraziţilor vegetali şi al dău­
nătorilor animali trebuie luat în considerare la întocmirea sortimentelor şi mai ales la
extinderea culturii mărului în centre şi bazine noi.

Comportarea soiurilor de măr faţă de porlaltoi

Soiurile de măr se altoiesc pe mărul pădureţ sau sălbatic (Malus silvestris (L.) MUL),
pe mărul franc (31. domestica Borkh.), pe dusen (M. pumila var. praecox (Dieck) C. K.
Schneider) şi pe paradis (M. pumila var. paradisiaca (L.) C. K . Schneider).
î n afară de însuşirile soiului altoit, vigoarea, rodirea şi longevitatea pomilor depind
în mare parte de natura portaltoiului.
Pe mărul pădureţ se pot altoi toate soiurile de măr aflate în cultură întrucît, cu
excepţia unor forme de măr pădureţ, între acest portaltoi şi soiurile respective există afini­
tate bună.
î n unele cazuri, destul de rare, cu toate că la locul de altoire nu se formează um­
flătură caracteristică, portaltoiul rărnîne totuşi mai subţire decît altoiul (fig. 8).
Soiurile de măr altoite pe mărul franc prezintă în anumite împrejurări o afinitate
condiţionată atît de vigoarea altoiului, cît şi a portaltoiului. î n acest caz este necesar
ca pentru altoire să se aleagă parteneri de aceeaşi vigoare. Din observaţiile făcute
rezultă că portaltoii franc obţinuţi din seminţele soiurilor străine dau în general rezul­
tate slabe sau chiar nesatisfăcătoare. î n acelaşi timp, cercetările organizate la staţiunile
experimentale pomicole arată că puieţii de măr franc obţinuţi din seminţele soiurilor au­
tohtone au o afinitate foarte bună cu toate soiurile cultivate. Soiurile locale de măr : R o -
şioare, Creţeşti, Călugăreşti, Botane, Trotuşe, Tare de Ghinda şi altele formează o sudura
perfectă cu soiurile altoite şi nu prezintă umflătură la locul altoirii.
Pe dusen şi paradis pot fi altoite aproape toate soiurile de măr care se cultivă în
formă de piramidă sau ca forme artificiale.
Din cauza deosebirii de vigoare dintre aceşti portaltoi şi majoritatea soiurilor de
măr cultivate, la locul de altoire se formează o umflătură caracteristică, cu toate că sudura
dintre cei doi parteneri este relativ bună (fig. 9).
 29

о
"«
ш
•с

sо
с

от
>я
э
«в
а
s
р
I
О)

CC

3
'о
15
13
и

(Л

'я

s
's
'о
-M

'S
о
I
od
tb
 CARACTERIZAREA SOIURILOR DUPA PROPRIETĂŢILE BIOLOGICE
30

î n general, pe portaltoii pitici reuşesc soiurile de măr cu dezvoltare slabă. Dintre

acestea, mai importante sînt : Parmen auriu, London Pepping, Calvil alb de iarnă, Ba­
nana de iarnă, Ontario, Wagner premiat, Eenet ananas.
Din observaţiile făcute la staţiunile experimentale pomicole rezultă că soiurile de
măr Calvil de zăpadă, Cousinot purpuriu şi Prinzenapfel nu prezintă afinitatea necesară
faţă de dusen şi paradis ; din cauză că au în general creşteri slabe şi longevitate mică,
nu se recomandă altoirea acestor soiuri pe portaltoi pitici.

Fazele de vegetaţie şi de fructificare la măr

Soiurile de măr se deosebesc între ele după durata perioadei repausului relativ şi
după durata perioadei de vegetaţie.
î n condiţii identice de cultură, unele soiuri intră mai devreme în perioada repau­
sului relativ, dar pornesc şi mai devreme în vegetaţie, primăvara. Asemenea soiuri înfloresc
destul de timpuriu şi deseori înregistrează pagube Lu urma gerurilor de revenire de la
începutul primăverii.
Alte soiuri intră tîrziu în repausul de iarnă, nu reacţionează de loc la perioadele de
căldură care se înregistrează în cursul iernii, înfloresc relativ tîrziu şi suferă puţin sau
de loc în urma îngheţurilor de revenire din primăvară.
Ca soiuri de măr cu repausul relativ scurt şi cu o perioadă de vegetaţie mai lungă
se cunosc : Astrahan alb, Astrahan roşu, Borovinka, Papirovka, Benet ananas, Benet
de Cassel, Benet de Landsberg.
Din cauză că soiurile respective reacţionează uşor la temperaturile ridicate din cursul
iernii, Înregistrează uneori pagube şi în iernile mai uşoare.
Ca soiuri cu perioada de repaus şi de vegetaţie mijlocii se consideră : Bismarck,
Frumos de Boskoop, Gravenstein, Gustav durabil, Jonathan, Patul, Boşu de Stettin,
Wagner premiat etc. De obicei, aceste soiuri pornesc mai tîrziu în vegetaţie şi nu înre­
gistrează pagube însemnate în cazul gerurilor de revenire.
Dintre soiurile cu perioada de repaus relativ lungă şi perioada de vegetaţie mai
scurtă se cunosc : Aport, Boiken, Calvil roşu de toamnă, Cellini, Delicios auriu, Entz Boz­
marin, Frumos de Bath, Frumos galben, Hammerstein, Mc. Intosh, Parmen auriu,
Benet auriu de Peasgood, Bibston Pepping, Benet Baumann, Benet auriu de Blenheim,
Benet de Canada, Benet de Champagne, Benet portocaliu, Tare de Ghinda, Wealthy,
Winesap etc.
Aceste soiuri nu reacţionează la perioadele de căldură din timpul repausului de
iarnă şi pornesc în vegetaţie tîrziu sau foarte tîrziu primăvara. Ca urmare, la aceste soiuri,
în condiţii meteorologice normale, nu se înregistrează pagube din cauza gerurilor de re­
venire din timpul iernii sau de primăvară.
După cum se constată din tabloul nr. 2, perioada de vegetaţie precum şi înflorirea
nu încep concomitent la toate soiurile de măr, chiar în aceeaşi localitate şi în aceleaşi
condiţii de cultură.
Cu excepţia unor soiuri, diferenţele în timp între diferite fenofaze şi mai ales între
datele înfloririi sînt în general mici. Acest fapt se evidenţiază în anii cu primăverile tîrzii
cînd, la venirea zilelor călduroase, aproape toate soiurile de măr înfloresc în 2 —4 zile.
Astfel, în anul 1957, la Staţiunea experimentală pomicolă Bistriţa, începutul înflo­
ririi s-a înregistrat : la 27 aprilie pentru soiul Patul ; la 28 aprilie pentru soiul Boiken ;
 :!l

Tabloul nr. 2
Гагсчгпегея unor fa/o do vegetaţie şi <lo f r u c t i f i c a r e la o l l o v a soiuri do măr cultivate In И . Г . II.

Faze de vegetaţie • ) Faze de fructificare

um­
dez-
Înce­ căde­ um­
dez-
tnce- 1
sflrşi-
I data
Soiul Anul Staţiunea flarea putul rea flarea putui dura­ recol­
mugu- mugu- tul in-
mugu­
rilor
rirea
nfrun-
zii ii
frun­
zelor
mugu­
rilor
rirca
nflori-
rii 1
lorlrii
ta In- tării
loririi Jfruct.

Sluj 24.111 7.IV 9. IV 22.X 19.III 26.111 23. I V 2.V 10 18.X

1957 Bistriţa 27.111 12.IV 22. I V 21.X 20.111 29.III 27. I V 6.V 10 12.X

Bilceşti 29.III 15.IV 26. I V 20.X 23.Ш l.IV 10.V 18.V 9 5.X
Patul
Cluj 17. I V 22.IV 6.V 24.X 27.III 14.IV 10.V 16.V 7 22. I X
195S Bistriţa 18. I V 25.IV 8.V 11.XI 28.111 17. IV ll.V 17.V 7 17.IX

Bilceşti 28. IV 4.V 10.V 14.XI 14.1V 20. I V 13.V 18.V 6 25. I X

Cluj 25.111 29.III 3.IV 20.X 22.111 31.III 28. I V 6.V 9 29. I X
1957 Bistriţa 4. IV 7. I V 23. IV 22.X 24.111 l.IV 29. IV 10.V 12 18.X

Bilceşti 6.IV 18.IV 29. I V 20.X 25.111 2. IV 16.V 23.V 8 20.X

Parmen auriu
Cluj 17. I V 23. IV 29.IV 27.X 22.111 14. I V 10.V 14.V 5 18.X
1958 Bistriţa 19. I V 24. IV 2.V 12.XI 27.III 17. I V 12.V 18.V 7 20.X
Bilceşti 26. I V 30. IV 6.V 27.X 1 14.IV 2l.IV 13.V 19.V 7 15.IX

Cluj 19.111 23.III 14. I V 22.X 19.111 23.111 27. IV 8.V 12 25.X
1957 Bistriţa 23.Ш 5. I V 18. I V 18.X 20.111 27.111 29. IV 10.V 12 26.X

Bilceşti 25. III 9. I V 24.IV 24.X 22.III l.IV 16.V 24.V 9 20.X
Jonathan
Cluj 11. I V 22. IV 29. IV 26.X 22.111 10.IV 8.V 14.V 7 9.X
1058 Bistriţa 1 9 . IV 2-1.1\ 30. I V 12.XI 27.III 16.IV ll.V 17.V 7 5.X

Bilceşti 21.IV 25. IV 5.V 13.XI 13.IV 21.IV 12.V 19.V 8 29. I X

Cluj 25.III 29.111 6. I V 18.X 19. I I I 25.III 26. IV 7.V 12 16.X

1957 Bistriţa 27.III 8. I V 20. IV 20.X 20.111 28.III 29. IV ll.V 13 22.X
Bilceşti 27.III 20. I V 22. IV 24.X 23.III l.IV 12.V 18.V 7 21.X
Frumos de Boskoop
Cluj 13. I V 20. IV 28. I V 24.X 24.111 10.IV 9.V 13.V 5 4.X
1958 Bistriţa 16. I V 21.IV 30. I V 18.XI 11.IV 17.IV 13.V 17.V 5 6.X

Bilceşti 20. IV 24. IV 5.V 10.XI 14.IV 22. IV 12.V 19.V 8 l.X

Cluj 25.III 30.111 15.IV 18.X 22.III 30.111 28. IV 7.V 10 21.X
1957
Bistriţa 26.111 6. I V 23. I V 21.X 24.III 31.III 30. IV 10.V 11 20.X
Bilceşti 2.IV 17.1V 25. IV 27.X 26.III 3.IV 14.V 24.V 11 24.X
London Pepping

Cluj 20. I V 25. IV 30. I V 27.X 31.III 14. I V 10.V 14.V 5 11.IX
1958
Bistriţa 23. IV 27.IV 2.V 5.XI 7.IV 22.IV 12.V 15.V 4 10.x
Bilceşti 25. IV 29. IV 5.V 11.XI 14. I V 24.IV 14.V 19.V 6 5.X

Cluj „ _
1957
Bistriţa 27.Ш 10. I V 24. IV 22.X 22.III 27.III 28. IV ! ':. V 18 ; s. X

Boiken
Bilceşti 8. I V 15.IV 26. IV 2.1.X 25.111 29.111 15.V 25.V 11 20.x
Cluj — — _ _ — _ _ —
1958
Bistriţa 10.IV 25.IV 2.V 14.XI 29.111 10. I V 12.V 16.V 5 12.x
1 4 . 1 V I28.IV
Bilceşti
13.V
1 6 . X I 11.IV 2 l.IV 15.V 19.V 5

• ) Datele fenologice au foat înregistrate de II. O u i i r o a i e Ia Cluj. D . B l a j a la Bistriţa şi С. V. P o p e s c u . la Bilceşti.

8.X
 CARACTERIZAREA SOIURILOR DUPA PROPRIETĂŢILE BIOLOGICE

la 29 aprilie pentru soiurile Parmen auriu, Jonathan şi Frumos de Boskoop ; la 30 aprilie

pentru soiul London Pepping.
Diferenţe asemănătoare s-au constatat şi la Staţiunile experimentale Cluj şi Bilceşti.
î n raport cu altitudinea şi condiţiile meteorologice ale anului, se înregistrează di­
ferenţe apreciabile în parcurgerea fenofazelor la unul şi acelaşi soi.
De exemplu, la Staţiunea experimentală pomicolă Cluj, situată la 360 m altitudine,
la soiul Patul înfrunzirea a început la 9 aprilie 1957, iar înflorirea la 23 aprilie. î n aceleaşi
condiţii, fenofazele respective au început la soiul Parmen auriu la 3 şi 28 aprilie, la
soiul Jonathan la 14 şi 27 aprilie etc.
î n acelaşi an şi în aceleaşi condiţii de cultură, la Staţiunea experimentală pomicolă
Bistriţa, situată la altitudinea de 480 m, fenofazele respective s-au înregistrat cu întîrzieri
apreciabile şi chiar mari faţă de localitatea Cluj şi anume : la Patul, 22 şi 27 aprilie,
la Parmen auriu, 23 şi 29 aprilie, la Jonathan, 18 şi 29 aprilie etc.
La Staţiunea experimentală pomicolă Bilceşti, situată la altitudinea de 840 m, fe­
nofazele respective s-au succedat astfel : la soiul Patul, 26 aprilie şi 10 mai, la Parmen auriu,
29 aprilie şi 16 mai, la soiul Jonathan, 24 aprilie şi 16 mai etc.
Comparînd data începutului fazei înfloririi la acelaşi soi, însă în localităţi diferite
(Patul, 23 aprilie, 27 aprilie, respectiv 10 mai 1957), se constată că la o diferenţă în al­
titudine de 120 m între Cluj şi Bistriţa, f enofaza considerată începe cu o întîrziere de 4 zile,
iar la o diferenţă de altitudine de 480 m, cît există între Cluj şi Bilceşti, întîrzierea cores­
punzătoare este de 17 zile.
Se confirmă astfel cele stabilite de L. P h i l l i p s (citat după (71)) că la fiecare
33—34 m altitudine în plus înflorirea întîrzie cu circa una zi.
Diferenţele în cauză se datoresc şi latitudinii diferite a localităţilor respective (Cluj
46°46', Bistriţa 47°10' şi Bilceşti 45°21').
î n anul 1958, primăvara survenind cu întîrziere faţă de anul 1957, fazele fenologice
respective au început de asemenea mult mai tîrziu. Astfel, la soiul Patul înfrunzirea a
început la Cluj la 6 mai, iar înflorirea la 10 mai ; la soiul Parmen auriu la 29 aprilie şi
10 mai, la soiul Jonathan la 29 aprilie şi 8 mai.
La Bistriţa, fenofazele respective au fost parcurse astfel : la Patul, 8 mai, respectiv
11 mai ; la Parmen auriu, 2 mai, respectiv 12 mai şi la soiul Jonathan, 30 aprilie, respectiv
11 mai.
La Bilceşti, la o altitudine mai mare, toate fenofazele au fost parcurse mai tîrziu.
Astfel, la soiul Patul înfrunzirea a început la 10 mai, iar înflorirea la 13 mai ; la soiul
Parmen auriu la 6 mai şi 13 mai, iar la soiul Jonathan la 5 mai, respectiv 12 mai.
Din urmărirea felului de parcurgere a fenofazelor în anul 1958 rezultă că din cauza
începerii mai tîrziu a vegetaţiei, toate fazele fenologice din primăvară au fost parcurse
într-un ritm mai rapid. Astfel, în timp ce înflorirea a durat în anul 1957, 8—18 zile, în
anul 1958 aceeaşi fază s-a petrecut numai în 4—8 zile. Cu toate acestea, aşa după cum
arată F. К o b e 1 (71), succesiunea relativă în ordinea î n f l o r i r i i soiurilor de măr a rămas
aproape aceeaşi.
Din observaţiile menţionate mai sus reiese că, pe lîngă alţi factori, expoziţia, natura
solului, precipitaţiile, durata de strălucire a soarelui, temperatura (aerului şi solului)
joacă un rol hotărîtor în parcurgerea fenofazelor, în special a î n f l o r i r i i .
Cunoscîndu-se faptul că între fazele de vegetaţie şi fructificare şi suma tempera­
turilor active există o corelaţie strînsă (71), rezultă că pentru desfăşurarea fenofazelor din
cursul perioadei de vegetaţie este necesară acumularea unei anumite cantităţi de căldură.
 FAZELE DE VEGETAŢIE Şl DE ERUCTIPICARE 33

De aceea, umflarea mugurilor, dezmugurirca, înflorirea etc. nu încep decît în acel moment
cînd suma temperaturilor active înregistrate depăşeşte minimum necesar pentru înce­
perea fenofazei respective.
Considorînd după V. P. P o p o v (109) temperatura de 8° drept prag biologic
pentru măr, în tabloul nr. 3 se dau sumele de temperatură necesare pentru începerea prin­
cipalelor fenofaze la 11 soiuri de măr cultivate la altitudinea de 480 m (Staţiunea Bis­
triţa), considerată ca favorabilă pentru cultura mărului, unde temperatura medie anuală
este cuprinsă între 9 şi 11°, iar media temperaturii din întreaga perioadă de vegetaţie se
menţine în jurul valorii do 16°.

Tabloul nr. я

S u m a gradelor de temperaturii (t ) de la î n r e g i s t r a r e a pragului b i o l o g i e ( 8 ) , necesară pentru începerea princi­

palelor fenofaze la u n e l e soiuri de m ă r , c u l t i v a t e la S t a ţ i u n e a experimentală pomicolă Bistriţa

Suma gradelor de tem peratură ( t ° ) necesar! pentru începerea următoarelor fenofaze :

umflarea mugurilor d e z u n i aurirea

Soiul începutul recoltarea căderea
lloriferi vegetativi floriferi vegetativi înfloririi fructelor frunzelor

Astrahan roşu 37 108 76 151 280 2 035 3 243

Boiken 53 117 135 255 340 3 235 3 259
Frumos de Boskoop 26 108 98 226 346 3 243 3 243
Gustav durabil 46 153 108 237 346 3 235 3 251
Jonathan 46 98 75 203 383 3 235 3 251
London Pepping 37 153 76 246 383 3 278 3 235
Parmen auriu 46 76 98 237 398 2 988 3 178
Patul 46 226 108 277 346 3 235 3 279
Renet de Champagne 46 226 108 286 411 3 279 3 295
Tare de Ghinda 169 246 173 322 429 3 235 3 279
Wagner premiat 46 156 108 246 346 3 235 3 250

Din datele cuprinse în tablou se constată că de la înregistrarea pragului biologie

pînă la începutul umflării mugurilor floriferi ai mărului se acumulează o cantitate de
26—169° (în circa 3—12 zile), iar pînă la umflarea mugurilor vegetativi cantitatea de 76 —
246° (în circa 9 - 2 3 zile).
Pînă la desfacerea mugurilor floriferi se acumulează 76 — 173° (în circa
8 - 1 6 zile).
Pentru desfacerea înuguruor vegetativi se acumulează o cantitate de 151—322° (în
circa 17—30 zile).
începutul înfloririi se înregistrează după ce se acumulează o cantitate de 280 — 429°
(în circa 25—38 zile).
Deschiderea în masă a florilor de măr are loc cînd temperatura aerului este mai mare
de 11°, iar umiditatea atmosferică sub 7 0 % . La majoritatea soiurilor de măr, perioada
înfloririi durează 6 — 12 zile, cînd temperatura aerului este cuprinsă între 15 şi 20° şi umi­
ditatea atmosferică între 55 şi 6 0 % . î n anii reci şi ploioşi, cînd temperatura din timpul
înfloririi variază între 8 şi 15°, iar umiditatea atmosferică trece peste 80 — 8 5 % , această
perioadă durează 12 — 18 zile, uneori chiar şi mai mult.
Recoltarea merelor, în funcţie do soi, are loc după ce, de la stabilirea pragului bio­
logic, se acumulează o cantitate de 2 035—3 279° (în circa 129—195 zile).

3 - е . 2689
 CARACTERIZAREA SOIURILOR DUPA PROPRIETĂŢILE BIOLOGICE
34

î n întreaga perioadă de vegetaţie, după cum se constată din datele prezentate, se

acumulează pînă la 3 1 7 8 - 3 295° (în circa 191—199 zile).
î n zona dealurilor, zona cea mai favorabilă pentru cultura mărului, unde nu se
înregistrează perioade de căldură în cursul iernii, aproape toate soiurile reuşesc în condiţii
bune sau foarte bune. Aici pomii nu pornesc în vegetaţie în timpul iernii, au creştere
viguroasă şi prelungită îu cursul verii, iar căderea frunzelor se înregistrează destul de tii zin.
î n asemenea condiţii climatice, pomii se caracterizează prin durată lungă de viaţă şi pro­
ductivitate ridicată.
î n regiunea colinelor şi mai ales în cîmpie, unde în cursul iernii se înregistrează pe­
rioade de căldură şi îngheţuri de revenire în primăvară, la unele soiri degeră ramurile de
un an, mai rar mugurii de rod. î n asemenea condiţii, din cauza brumelor tîrzii de pri­
măvară, recolta unor soiuri de măr este compromisă.
Soiurile de măr cultivate în ţara noastră se deosebesc între ele şi după epoca de
diferenţiere a mugurilor de rod.
î n raport cu condiţiile climatice, epoca diferenţierii mugurilor de rod variază de la
o regiune la alta. î n cazul exemplelor citate, procesul diferenţierii mugurilor de rod începe
mai devreme la Staţiunea Cluj şi mult mai tîrziu la Staţiunea Bilceşti, situată în zona
premontană.
î n aceleaşi condiţii de mediu, vîrstă şi portaltoi, la unele soiuri diferenţierea mugu­
rilor de rod începe mai devreme, după terminarea căderii fiziologice din iunie, la altele
ceva mai tîrziu, iar la unelo pe la sfîrşitul verii.
Sub acest raport, al epocii de diferenţiere a mugurilor de rod, soiurile de măr culti­
vate la noi pot fi grupate în : soiuri cu diferenţiere timpurie, soiuri cu diferenţiere semi­
ţi mpurie şi soiuri cu diferenţiere tîrzie.
Dintre soiurile cu diferenţiere timpurie a mugurilor de rod, la care acest proces
începe în prima decadă a lunii iulie, se cunosc : Astrahan alb, Borovinka, Papirovka,
Parmen auriu, Transparent de Croncels.
Ca soiuri cu diferenţiere semitimpurie a mugurilor de rod, la care acest proces începe
pe la mijlocul sau sfîşitul lunii iulie, se consideră : Bismarck, Frumos de Boskoop, Gra-
venstein, Jonathan, Benet ananas, Benet Baumann, B o z de Virginia, Wagner
premiat etc.
Dintre soiurile cu diferenţiere tîrzie a mugurilor de rod, la care acest proces începe
la sfîrşitul lunii iulie sau începutul lunii august, se cunosc : Aport, Boiken, Candil Sinap,
Entz Bozmarin, Gustav durabil, Maşanschi, Benet de Canada, Eenet de Champagne,
Benet de Landsberg, Bozmarin alb, Boşu de Stettin etc.
La unele soiuri ca : Astrahan alb, Borovinka, Papirovka, Transparent de Croncels
există corelaţie pozitivă între diferenţierea timpurie a mugurilor de rod şi înflorirea tim­
purie şi foarte timpurie a pomilor.
De asemenea, soiurile Boiken, Entz Bozmarin, Maşanschi, Bozmarin alb, Tare de
Ghinda, care înfloresc tîrziu, se caracterizează şi printr-o diferenţiere tardivă a mugu­
rilor de rod.
Această corelaţie pozitivă între epoca diferenţierii mugurilor de rod şi epoca de în­
florire a pomilor nu constituie totuşi o regulă generală. Astfel, la soiul Parmen auriu, care
înfloreşte tîrziu, diferenţierea mugurilor de rod are loc de timpuriu. La fel soiul Bismarck
înfloreşte foarte timpuriu, în timp ce diferenţierea mugurilor de rod are loc în perioada
semitimpurie.
 COMPORTAREA SOIURILOR IN PROCESUL POLENIZĂRII 35

Comportarea soiurilor «le măr în procesul polenizării

Cercetările făcute pînă în prezent scot în evidenţă că majoritatea soiurilor de măr

sînt autosterile. P. G. Ş i 11 (134), (136) şi N . G. J u с i к o v (58) arată că în con­
diţiile pedoclimatice din U.E.S.S. soiurile Cellini, London Pepping, Kälterer Böhmer sînt
autofertile.
T. G h . K o v a c e v (73) şi J. P. S t o i c i k o v (132) subliniază că în condiţiile
din B . P. Bulgaria s-au afirmat ca parţial autofertile soiurile Boiken, Jonathan şi Parmen
auriu.
Intersterilitatea la măr se întîlneşte foarte rar, din care cauză se consideră că practic
nu există. Acest fapt denotă că soiurile de măr dintr-o plantaţie se polenizează reciproc,
eu condiţia să aibă polen bun şi să înflorească concomitent.
După cercetările făcute de Г . К o b e l (67), (68), (69), (70) au polen bun toate
soiurile diploide. Folosite ca polenizatori, aceste soiuri garantează legarea unui număr mare
de fructe.
Au polen rău soiurile triploide, care nu pot fi deci polenizatori pentru alte soiuri.
î n anumite condiţii nefavorabile, soiurile diploide pierd însuşirea de buni poleni­
zatori. Sub acest aspect, S t o i c i k o v (132) arată că soiurile Parmen auriu, Benet
Baumann, Calvil roşu de toamnă şi Calvil alb de iarnă, în anumite localităţi, nu sînt po­
lenizatori buni pentru soiurile diploide, deoarece formează polen eu vitalitate scăzută.
Soiurile respective nu sînt polenizatori buni nici pentru soiurile triploide. К o b e 1 ( 7 1 )
arată, de pildă, că soiul Parmen auriu, diploid, uneori l a s ă de dorit ca polenizator pentru
soiul triploid Benet de Canada.
Acest fapt denotă că sînt necesare încă studii pentru precizarea felului cum se com­
portă soiurile de măr ca polenizatori în condiţii pedoclimatice diferite.
Pentru asigurarea polenizării încrucişate, soiurile de măr se repartizează în livadă
astfel ca să coincidă epocile lor de înflorire. Aceasta prezintă o importanţă mare, întrucît
unele soiuri, deşi cu polen bun, au epoci de înflorire diferite, din care cauză polenizarea
încrucişată este exclusă.
împărţirea după epoca de înflorire în : foarte timpurii, timpurii, tîrzii şi foarte tîrzii,
are valabilitate numai pentru una şi aceeaşi localitate. Din acest punct de vedere prin­
cipalele soiuri de măr cultivate în B.P.K, se grupează astfel :

Soiuri cu înflorire foarte timpurie

г
Astrahan 1
alb ( b ) ) Gravenstein (г) )
Astrahan roşu ( b ) Papirovka (b)
Borovinka (b) Transparent de Croncels (b)

Soiuri c u Înflorire t i m p u r i e şi semitlrzie

Antonovka (b) Benet ananas (b)

Calvil alb de iarnă ( b ) Benet Baumann (b)
Calvil de z ă p a d ă (b) Benet Berlepsch
Calvil roşu de toamnă (b) Benet auriu de Blenheim (r)
Cellini ( b ) Benet cenuşiu (r)
Frumos de Bath Benet Damason (r)

•) ( b ) soi b u n p o l e n i z a t o r .
' ) ( r ) soi râu p o l e n i z a t o r .
 CARACTERIZAREA SOIURILOR DUPA PROPRIETĂŢILE BIOLOGICE
88

Frumos dc Pontoise (b) Renet de Landsberg ( b )

Hammerstein (b) Richard galben

Jacob Lebcl (r) Rozmarin alb ( b )

Jonathan (b) Roşu de Stettin ( b )

Kälterer Böhmer Roz de Virginia ( b )

Parmen Adams Signe Tillish

Patul (b) Wagner premiat (b)

Zmeuriu

Soiuri cu înflorire ttrzie

Allington Pepping Loudon Pepping (b)

Aport (b) Prinzenapfel

Banana d e iarnă ( b ) Ontario

Bismarck (b) Parker Pepping

Boiken (b) Parmen auriu ( b )

Calvil d e D a n z i g ( b ) Renet portocaliu

Candil Sinap (b) Renet de Canada (r)

Cardinal (r) Renet d e Cassel ( b )

Cousinot purpuriu Renet de Orléans ( b )

Bohnapfel (r) Renet Zuccalmaglio (b)

Delicios auriu ( b ) Ribston Pepping (r)

Delicios roşu ( b ) Roz de Berna (b)

Frumos galben Sari Sinap (b)

Frumos de B o s k o o p (r) Wealthy (b)

Galben nobil (b) Winesap (b)

Soiuri c u înflorire foarte tîrzie

Entz Rozmarin (b) Renet de C h a m p a g n e ( b )

Eiserapfel (r) Renet Oberdieck (b)
Frumuseţea Romei Taffet alb de iarnă
Graham Tare de Ghinda (b)
Maşanschi Turtit cu coada scurtă (b)
Renet roşu stelat Verzişoarc

î n ceea ce priveşte epoca înfloririi, între soiurile din două grupe vecine se înregis­
trează o diferenţă de 2—3 zile. Din această cauză, epoca înfloririi optime la aceste soiuri,
deseori se suprapune, în aşa fel încît soiurile din grupele respective se pot cultiva alăturat
în vederea asigurării polenizării încrucişate.
Soiurile din grupa celor care înfloresc foarte timpuriu nu pot fi folosite însă ca pole-
nizatori pentru soiurüe care înfloresc tîrziu sau foarte tîrziu, din cauză că de cele mai
multe ori epocUe lor de înflorire nu se suprapun în timp.
Pentru ca polenizarea încrucişată să poată fi asigurată pe toată durata de viaţă
a pomilor, se mai recomandă ca în acest scop să se planteze alăturat numai soiurile care
intră pe rod la aceeaşi vîrstă şi care au aproximativ aceeaşi longevitate.
Ţinînd seama de suprapunerea epocilor de înflorire, de calitatea polenului, de in-
terfertilitatea între soiuri, precum şi de importanţa economică a acestora, pe bază de
studii şi cercetări s-au stabilit liste de polenizatori pentru fiecare soi de măr din cultură.
î n tabloul nr. 4 se dau după diferiţi autori (14), (20), (27), (34), (73), (75), (80), (85),
(115), (116), (132), (134), (135) principalele soiuri polenizatoare pentru cele mai importante
soiuri de măr, precum şi soiurile pentru care soiul de măr respectiv serveşte ca polenizator.
 37

Tabloul nr. 4

P r i n c i p a l e l e soluri polenlzntonre pentru mar

Soiul Solurile polenizatoare Soiurile potenizate

Antonovka Astrahan alb, Boiken, B o r o v i n k a , Boiken, Borovinka, Calvil de

Calvil de zăpadă, Jonathan, zăpadă, London Pepping, Pa­
Renet Baumann, Renet Slmi- pirovka, Parmen auriu
renko
Antonovka de Antonovka, Slavianka
600 g
Aport Antonovka, Astrahan alb, Calvil
dc Danzig, Parmen auriu, Pa-
])irovka

Astrahan alb Antonovka, Aport, Borovinka, Antonovka, Aport, Borovinka

London Pepping, Papirovka,
Henet de Champagne, Renet
de Landsberg

Astrahan roşu Borovinka, Me. Intosh, Renct Borovinka, Papirovka, Parmen

auriu, R e n e t de L a n d s b e r g
Oberdieck, Renet Simirenko

• oil S i n a p , R e n e t de O r l é a n s , Candil Sinap, R o z m a r i n alb

Banana dc iarnă
Rozmarin alb

Boikcn Antonovka, Calvil dc zăpadă, Calvil de zăpadă, London Pep­

London Pepping, Papirovka, ping, Papirovka, Parmen auriu,
Parmen auriu, R e n c t Baumann, Renet Baumann, Renet Simiren­
Renet de Champagne, Renet de ko, R e n c t de Landsberg
Landsberg Renet Simirenko,
Rozmarin alb

Antonovka, Aport, Astrahan alb, Mc. Intosh, Papirovka, Renet

Borovinka
Astrahan roşu, Calvil dc zăpadă, Baumann, R e n e t de L a n d s b e r g

Papirovka, Renet Baumann,

Renet de Landsberg, Wagner
premiat

Calvil de zăpadă, Jonathan, Frumos de Boskoop, Ontario,

Calvil de Danzig
Ontario, Parmen auriu, Renet Renet de Champagne

de Champagne, Renet Simiren­

ko, R o z de Berna

Antonovka, Boiken, Jonathan, Antonovka, Boiken, Jonathan,

Calvil de zăpadă
London Pepping, Parmen auriu, London Pepping, Calvil de
Renet de Champagne, Renet Danzig, Napoleon, Papirovka,
Simirenko, Rozmarin alb Parmen auriu, Renet Bau­
mann, Renet de Champagne,
R e n e t de Cassel, R e n e t de L a n d s -
berg, Renet Simirenko, Roz­
marin alb, Sari Sinap

Candil Sinap Banana dc iarnă, L o n d o n Pepping, Boiken, Banana dc iarnă, L o n d o n

Renet de Champagne, Renet Pepping, Papirovka, Parmen
de Orléans, Renet Simirenko, auriu, Renet Baumann, Renet

R o z m a r i n alb, Sari Sinap de Landsberg, Rozmarin alb,

Sari Sinap
38

tabloul nr. 4 (continuări)

Sorul Soiurile polenizatoare Soiurile polenizate

Creţeşti Jonathan, Pannen auriu, Potul, -

Renet Baumann

Delicios roşu Borovinka, Jonathan, Mc. Intosh, Jonathan, Mc. Intosh

Papirovka, Parmen auriu,
Renet portocaliu, Wealthy

Delicios dublu roşu Borovinka, Jonathan

Domnesc Antonovka, Astrahan alb, Boro­ -

vinka, Jonathan, Papirovka,
Renet Baumann, Renet de
Champagne, Tirolka, Ţigănci,
Vieşti

Eiscrapfel Pannen auriu, Renet portocaliu

Frumos de Boskoop Bismarck, Calvil de Danzig, On­ -

tario, Parmen auriu, Renet
ananas, Renet Baumann, Re­
net de Lansberg

Frumos galben Antonovka, Calvil alb de iarnă, —

Candil Sinap, Rozmarin alb

Galben nobil Antonovka, Borovinka, Papirov­ Eiseraplel, Frumos de Boskoop,

ka, Parmen auriu, R e n e t porto­ Frumos galben, Granvenstein,
caliu, Transparent de Croncels R e n e t auriu de B l e n h e i m

Grevenstein Boikcn, Borovinka, Galben nobil,

Jonathan, Mc. Intosh, Papi­
rovka, Parmen auriu, Renet
Baumann, Renet portocaliu,
Roz de Berna, Transparent de
Croncels

Jonathan Calvil de zăpadă, Creţesc, M c . Cavii de zăpadă, L o n d o n Pepping,

Intosh, Parmen auriu, Renet Papirovka
Simirenko, Wealthy

Kälterer Böhmer R e n e t de Champagne -

Karolka Calvil de z ă p a d ă , Tirolka, W a g n e r Calvil de zăpadă, R e n e t Simirenko,
premiat Tirolka, Wagner premiat

London Pepping Boiken, Calvil de zăpadă, Jona­ B o i k e n , Calvil de zăpadă, Parmen

than, Papirovka, Parmen auriu, auriu
Renet de Champagne, Renet
Simirenko, Rozmarin alb

Mc. Intosh Antonovka, Delicios dublu roşu, J o n a t h a n , R e n e t auriu de Blen­

Jonathan, Wealthy heim

Napoleon Calvil de zăpadă, L o n d o n P e p p i n g , -

Sari Sinap

Ontario Calvil de D a n z i g , R e n e t de Calvil de Danzig, Renet auriu de

Campagne, R o z de Berna Blehncim, Renet de Champag­
ne, R o z de Berna
 39

tabloul nr. 4 (continuare)

Soiul Soiurile polenizatoare Soiurile polenizate

Papirovka Antonovka, Astrahan roşu, Boi-

ken, Borovinka, Calvil de ză­
padă, Candil Sinap, Mc. In-
tosh, Parmen auriu, Jonathan,
Renet Baumann, Renet de
Champagne, Renet portocaliu,
Renet de Landsberg, Renet
Simirenko, Transparent de
Croncels

Parmen auriu Antonovka, Boiken, Calvil de Aport, B o i k e n , Calvil de Danzig,

zăpadă, Candil Sinap, Kälterer Calvil de zăpadă, Jonathan,

Böhmer, London Pepping, Mc. London Pepping, Papirovka,
Intosh, Papirovka, Renet Bau- Renet Baumann, Renet de
mann, Renet de Cassel, Renet Champagne, Renet de Cassel,
de Champagne, Renet de Renet de Landsberg. Renet
Landsberg, Renet Simirenko, Simirenko, Rozmarin alii, Sari
Rozmarin alb, Sari Sinap, Sinap
Wealthy

Prinzenapfel Parmen auriu, Renet portocaliu, Turtit cu coada scurtă

Renet de Landsberg

Renet ananas P a r m e n auriu, R e n e t Baumann Boiken, Frumos de B o s k o o p , Re­

net 1 •
Renet auriu de Bismarck, B o i k e n , Calvil de Dan­
zig, Papirovka, Renet Bau-
Blenheim
mann, Renet portocaliu, Re­
net de Landsberg, Transparent
de Croncels

Renet auriu de Mc. Intosh, Renet Oberdieck, Aport, Rozmarin alb

Peasgood Rozmarin alb

Renet Bauiuann Boiken, Borovinka, Calvil de ză­ Antonovka, Borovinka, Papirov­

padă, Candil Sinap, Papirovka, ka, Renet de Landsberg, Roz­
P a r m e n auriu, R e n e t de Cham­ marin alb
pagne, Renet de Landsberg,
Renet Simirenko, Rozmarin alb

Renet cenuşiu Jonathan, Napoleon, Parmen au­ —

riu, Patul, Renet de Cassel,
Renet de Landsberg

Renet <le C a n a d a Boiken, Banana de iarnă, Calvil

de zăpadă, Calvil de Danzig
Candil Sinap, Frumos galben,
Jonathan, London Pepping, Na­
poleon, Ontario, Papirovka,
Parmen auriu, Renet ananas,
Renet de Champagne, Renet
de Orléans, Rozmarin alb, Sari,
Sinap
 tabloul nr. 4 (continuare)

Soiul Soiurile polenizatoare Soiurile polenizate

Rcnet de Cassel Calvil de zăpadă,

P a n n e n auriu, R c n e t de
Papirovka,
Cham­
-
pagne, Renet de Landsberg,
Renet Simirenko

Boikcn, Borovinka, Calvil de Boiken, Calvil de zăpadă, Calvil

Renet de Cham­
zăpadă, Candil Sinap, Kälterer d e Danzig, Candil Sinap, Käl­
pagne
Böhmer, L o n d o n Pepping, Papi­ terer Böhmer, London Pep­
rovka, P a n n e n auriu, R e n e t de ping, Parmen auriu, Renet
Landsberg, Renet de Orléans, Baumann, Renet de Canada,
Renet Simirenko, Rozmarin alb, R e n e t de Cassel, R e n e t d e Lan-
Sari Sinap, Tirolka, Wagner ilslierg, R e n e t d e O r l é a n s , Rcnet
premiat Simirenko, R o z m a r i n alb, Sari
Sinap, Tirolka, Wagner premiat

Antonovka, Boiken, Borovinka, Borovinka, Papirovka, Parmen

Renet de Lansd-
Calvil de zăpadă, Candil Sinap, auriu, R e n e t Baumann, Renet
berg
London Pepping, Mc. Intosb, de Champagne, Renet Simiren­
Pannen auriu, Papirovka, Re­ ko, Rozmarin alb, Sari Sinap
net B a u m a n n , R e n e t de Cham­
pagne, Renet Simirenko, Roz­
marin alb, Wagner premiat

Renet de Orleans Banana de iarnă, Candil Sinap,

London Pepping, Renet de
Champagne, Renet Simirenko,
Rozmarin alb, Sari Sinap

Renet Pomphelia Boiken, Maşanschi, Parmen auriu —

Renet portocaliu Antonovka, Boiken, Jonathan, Frumos galben, Renet de Lands-

Mc. Intosh, Papirovka, Parmen berg, Ribston Pepping
auriu

Renet Simirenko B o i k e n , Calvil de z ă p a d ă , Candil B o i k e n , Calvil de z ă p a d ă , Parmen

Sinap, Delicios roşu, London auriu, Papirovk,a, Renet Bau­
Pepping, Papirovka, Parmen mann, Renet de Champagne,
auriu, Renet Baumann, Renet R e n e t de Landsberg
d e Cassel, R e n e t d e C h a m p a g n e ,
Renet de Landsberg, Renet de
Orléans, Rozmarin alb. Sari
Sinap

Ribston Pepping Pannen auriu, Rcnet portocaliu _

Rozmarin alb Banana de iarnă, Calvil de ză­
Boiken, Pannen auriu, Renet
padă, Candil Sinap, London
Baumann, Rcnet de Cham­
Pepping, Parmen auriu, Renet
pagne, Renet Simirenko, Sari
Baumann, Renet de Champag­
Sinap
ne, Renet de Orléans, Renet
S i m i r e n k o , Sari Sinap
 EPOCA MATURITĂŢII DE C O N S U M A MERELOR 41

labhul nr. 4 (continuare)

Soiul Soiurile polenizatoare Soiurile polenizate

Sari Slnap Calvil de zăpadă, Candil Slnap, Candil Sinap, Renet de Cham­
London Pepping, Parmen auriu, pagne, Renet Simirenko, R o z -
Urnit de Champagne, Benet I I I . и in alb

de Landsberg, Renet de Or­

léans, Renet Simirenko, Roz­
marin alb

Tirolka Boiken, Renet de Cassel,Renet Boiken, Renet de Champagne

de Champagne, Renet Simiren­
ko, Wagner premiat

Borovinka, Jonathan, Papirovka, Antonovka, Aport, Frumos gal­

Transparent de
P a n n e n auriu, R e n e t Baumann, ben, Ribston Pepping, Renet
Croncels
Renet portocaliu, Renet de de Landsberg, Turtit cu coada

Landsberg scurtă

Turtit cu coada Pannen auriu, Renet portocaliu Frumos de Boskoop, Ribston

scurtă Pepping

Wagner premiat Borovinka, Karolka, Parmen au­ Borovinka, M c . Intosh, Renet de

riu, Renet Baumann, Renet Landsberg
de C h a m p a g n e , R e n e t de Lands­
berg, R e n e t Simirenko, R o z m a ­
rin alb

Wealthy Antonovka, Borovinka, Mc. In- Boiken, Jonathan, Mc. Intosh,

tosh, Papirovka Parmen auriu

Epoca maturităţii de consum a merelor

După epoca maturităţii de consum a fructelor, soiurile de măr se împart în trei

grupe : de vară, de toamnă şi de iarnă. Această împărţire este întrucîtva convenţională,
deoarece — după cum se constată din reprezentarea grafică trecută în tabloul nr. 5 —
perioada de consum nu începe şi nu se termină în acelaşi timp la toate soiurile din aceeaşi
grupă. De exemplu, maturitatea de consum a merelor Astrahan alb şi Papirovka începe
la sfîrşitul lunii iulie, în timp ce fructele soiului Astrahan roşu pot fi date în consum
de-abia pe la mijlocul lunii august.
Acelaşi decalaj în ceea ce priveşte durata perioadei maturităţii de consum a merelor
se înregistrează şi în grupa soiurilor de toamnă şi în aceea a soiurilor de iarnă. D e aceea,
considerăm necesar să se introducă în fiecare din cele trei grupe şi subdiviziunile : timpurii,
semitimpurii (mijlocii) şi tîrzii.

Merele de vară ajung la maturitate în cursul lunii iulie sau în primele zile din august.
Maturitatea de recoltare la aceste soiuri coincide de obicei cu maturitatea de consum.
Fructele pot fi consumate în stare proaspătă chiar în momentul recoltării sau peste
cîteva zile după aceasta. Se păstrează însă puţin, numai 10—15 zile după recoltare, deci
au şi o perioadă de consum foarte scurtă.
 Tabloul nr. S

Kporn ninlnrll«(ll de roiisiim n merelor

 43

tabloul nr. S fronfiniiftrr )

•I-l

tabloul nr. S. (continuare)

 45

tablait! nr. 5 (rnnfinuarr )

46
tabloul nr. S (continuare)
 47

Iiibldiil nr. .î (continuare)

Bohnapfel

Eiserapfel

Ontario

Tirolka

Stayman

Paragon
48

tabloul nr. t (continuare)

 IA
tabloul nr. 5 (continuarr)

i - e. îUf
50

tabloul nr. S (continuare)

3
 51

tabloul n r . 5 frontinitare j
Inbloul nr. 5 (rontinuare)
 EPOCA MATURITĂŢII D E CONSUM A MERELOR 53

tabloul nr. 5 (continuare)

Avînd pulpa fină, mai mult sau mai puţin moale, merele de vară nu suportă bine
transportul. Din această cauză, în vederea expedierii la distanţe mari, fructele soiurilor
respective se recoltează in pîrgă.
Merele de vară sînt destinate mai mult pentru consumul în stare proaspătă şi mai
puţin pentru industrializare.
Soiurile de măr de vară, ca : Astrahan alb, Papirovka, B o z de Virginia, Borovinka,
Astrahan roşu se cultivă în momentul de faţă mai mult în grădinile de lingă case şi mai
puţin în livezile de tip socialist.
Merele de loamnă ajung la maturitatea de recoltare la sfiişitul lunii august sau în
cursul lunii septembrie. Maturitatea de consum o capătă de-abia după 15—25 zile de la
recoltare. î n condiţii prielnice, fructele unor soiuri de toamnă se pot păstra timp de 30 — 60
de zile după recoltare.
Ca soiuri de toamnă se citează : Gravenstein, Benet de Landsberg, Becordul lui
Fey, Calvil roşu de toamnă etc.
Soiurile de măr de toamnă se cultivă de asemenea mai mult în grădinile de lingă
case şi mai puţin în livezile mari. Prin faptul că au o perioadă de consum de scurtă durată
care la noi corespunde cu sezonul de pepeni şi struguri, proporţia soiurilor de măr de toamnă
în cadrul sortimentelor va rămîne aproape aceeaşi şi în viitor.

Merele de iarnă se recoltează, în funcţie de soi şi regiune, de la sfîrşitul lui septembrie

pînă la mijlocul lui octombrie. La maturitatea de consum ajung în timpul păstrării,
uneori după cîteva luni.
Durata de păstrare este foarte lungă şi, in funcţie de soi, se prelungeşte din decembrie
piuă în iunie.
î n grupa merelor de iarnă există un număr foarte mare de soiuri. Dintre acestea, mai
importante sînt : Calvil de zăpadă, Putui, Creţeşti, London Pepping, Benet de Champagne,
Benet de Orléans, Jonathan, Wagner premiat, Benet de Canada, Candil Sinap, Ontario etc.
VI CARACTERIZAREA SOIURILOR DUPA PROPRIETĂŢILE BIOLOGICE

Soiurile de măr de iarnă se cultivă atît în grădinile de lîngă casă, cît mai ales în
livezile mari. Avînd în vedere însuşirile preţioase ale fructelor, rezistenţa lor la transport,
precum şi durata lungă de păstrare, soiurile de iarnă trebuie să ocupe în sortimentele de
măr un loc din ce în ce mai important.

Compoziţia chimică şi însuşirile tehnologice ale merelor

Importanţa economică a soirilor de măr cultivate în aceleaşi condiţii pedoclimatice

şi de agrotehnică se apreciază după regularitatea producţiei, mărimea recoltelor, după
durata perioadei de producţie şi după calitatea fructelor respective, adică după consistenţa
şi suculenta pulpei, precum şi după conţinutul în substanţă uscată, zahăr, aciditate,
vitamină C, pectine, substanţe minerale etc.
In afară de soi şi condiţiile pedoclimatice, compoziţia chimică a merelor variază
şi în funcţie de gradul de maturitate.
Din studiile întreprinse de I. F. B a d u , l u l i a n a P â n d e l e şi G e o r g e t a
E n ă c h e s c u (112), (113), rezultă că principalele componente chimice ale soiurilor de
11
mere cultivate la noi variază, la maturitatea de consum, între următoarele limite, la „ :
apă 77,80-88,50
7,59-16,40
aciditate totală exprimată în a c i d malic . . . . . . 0,16- 1,27
0,06- 0,31
0,23— 1,14
0,18- 0,72
substanţe minerale (cenuşă) . . . . . . 0,10- 0,42
1,20 6,27
1,00-47,00 mg
beta caroten (provitamina A ) 0,17- 0,45 mg
11,80-76,30
. . . . . . . 4 6 , 0 0 - 8 4 , 4 0 cal

Datele arată că mărul are o mare capacitate de adaptare la diferitele condiţii de

mediu şi că, în funcţie de acestea, variază nu numai cantitatea, ci şi compoziţia substanţei
organice, adică calitatea fructelor. D e exemplu, cantitatea de zahăr total variază între
7,59 şi 16,40%, în raport cu condiţiile meteorologice ale anului, cu localitatea, soiul etc.
Studiile întreprinse în această direcţie (112) arată că merele intens colorate conţin cu
circa 5 % mai mult zahăr total decît cele slab colorate.
Zahărul total din mere este reprezentat prin glucoza, fructoză şi zaharoză. După
Г. V. Ţ e r e v i t i n o v (141), în pulpa de mere formele de zahăr intră în următoarele
valori medii, la % :
glucoza 2,50—5,55
fructoză 4,15—7,85
zaharoză , pînă la 4 , 5 5

Din cercetările întreprinse (112) rezultă că raportul dintre componentele zahărului

total variază în funcţie de gradul de maturitate şi cu durata păstrării merelor. Cu cît această
durată este mai lungă, cu atît merele conţin cantităţi mai mici de zaharoză. Cu toate
acestea, fructele continuă să rămînă dulci. Faptul se datoreşte nu numai micşorării conţi­
nutului în acizi, ci mai ales trecerii glucozei în fructoză. î n momentul optim al maturităţii
de consum, conţinutul în fructoză atinge 7 4 % din zahărul total.
 COMPOZIŢIA CHIMICA ŞI Î N S U Ş I R I L E T E H N O L O G I C E 55

A c i z i i organici se g ă s e s c in mere sub forma liberă (malic, citric) şi combinată (malic,

citric, succinic, lactic, salioilic, oxalic). In total, acizii organici din mere, exprimaţi în
acid malic, dau o aciditate destul de însemnată, care variază între 0,16 şi 1,27%.
La fel de variabil este şi conţinutul merelor în substanţe tanoidc, 0,06 — 0,31%.
Acestea condiţionează gustul şi durata de păstrare. In merele tăiate şi expuse un timp
oarecare la aer (pentru compot sau uscare), substanţele tanoide condiţionează brunifi-
carèa pulpei.
Substanţele pectice, care variază între 0,23 şi 1,14%, influenţează structura şi
textura pulpei şi condiţionează felul de folosire pe cale industrială a merelor (compot,
peltea, marmeladă, mutare).
Proteinele brute, deşi în cantitate mică, 0,18—0,72%, joacă un rol activ în meta­
bolismul fructelor, condiţionînd — într-o oarecare măsură — durata timpului de păstrare.
Substanţele minerale (cenuşa), 0,10—0,42%, şi alcalinitatea comişei, 1,20—6,27%,
permit aprecierea gradului de adaptabilitate la condiţiile de sol şi de folosire a fructelor
în alimentaţie, pentru reglarea echilibrului acido-bazic în nutriţia omului.
Pe lingă sărurile minerale şi celelalte componente organice, merele aprovizionează
organismul şi cu provitamina A , vitamina В şi mai ales cu vitamina C. Din acest punct
de vedere, soiul Galben nobil cultivat la noi conţine pînă la 40 mg % vitamina C, iar soiul
autohton Eoşioare, pînă la 14 m g % (102), (112).
în afară de substanţele enumerate merele mai conţin : celuloză, hemiceluloză, pento-
zane, lignină, lipide, lipoide, enzime, iar în timpul păstrării se formează alcool etilic, alde-
hidă acetică, etilen etc., substanţe care limitează durata de păstrare prin aceea că în
final alterează gustul.
Pentru a scoate în evidenţă variaţia principalelor componente chimice alo merelor
in funcţie de condiţiile x>edologice şi climatice, reproducem în tabloul nr. 6, după I. F.
Badu, Iuliana P â n d e l e şi G e o r g e t a E n ă c h e s c u (112), compoziţia
chimică a unor soiuri de măr din sortimentele diferitelor bazine pomicole din ţară.
Datele expuse în tablou scot în evidenţă, în primul rînd, faptul că merele de vară
(Eecordul lui Fey) sînt mai sărace în zahăr total decît cele de toamnă (Calvil roşu de toamnă,
Aport) şi mai ales dec.it cele de iarnă (Frumos de Boskoop, Gustav durabil, Parmen auriu,
Benet de Champagne).
Datele respective arată de asemenea că limita inferioară cea mai mică (8,21—8,70%)
a conţinutului în zahăr se întîlneşte la soiurile autohtone ca Poinic şi Patul, recolta 1948
şi Călugăresc şi Murgi, recolta 1949. Dintre soiurile autohtone, conţinutul cel mai mare
în zahăr total îl au soiurile : Sălcii, recolta 1949 (13,10%), Munteneşti, recolta
1950 (14,20%), Poinic, recolta 1954 (14,40%), Trotuşe, recolta 1950 (13,50%) şi Tare de
Ghinda, recolta 1950 (13,07%). Celelalte soiuri autohtone Creţeşti, Eoşioare, Ţigănci
au produs în perioada 1948—1954 fructe cu un conţinut în zahăr total de 10,00 — 12,60%.
La soiurile de mere străine, cel mai mic conţinut în zahăr (7,59 — 8,93%) se înregi­
strează la Frumos de Pontoise, Jonathan şi Wagner premiat, recolta 1948, la Ontario,
recolta 1951 şi la Eecordul lui Fey, recolta 1954. Cel mai mare conţinut în zahăr total
(15,50—16,44%) îl au soiurile Benet de Canada, recolta 1950, Frumos de Boskoop, recolta
1951 şi Parker Pepping, recolta 1954.
Cele mai multe soiuri străine de mere cultivate la noi (Renet Baumann, Benet
de Champagne, Parmen auriu, Jonathan, Wagner premiat şi altele) produc fructe cu un
conţinut în zahăr total cuprins între 9 şi 1 5 % .
56

Tabloul nr. 6

Cnnipozl(ia e h i m i c ä a u n o r soluri d e m e r e c u l t i v a t e in It.I'.Tt.

In g r a m e la 100 g substanţă proaspătă

Recol­
ta acidi­ vita­
Localitatea pro­ zahăr :
Soiul anu­ zahăr tate tano- pec­ mina
apă teine cenuşă acidi­
lui total (acid ide tine С mg
brute tate
malic) %

Allington Pepping Bilceşti 1948 81,70 13,41 0,58 0,09 0,45 0,34 0,33 17,4 35,2
1949 34,80 12,90 0,55 0,47 0,32 "0,26 27,0 23,4

Aport Bilceşti 1948 86,60 10,19 0,36 0,08 0,50 0,42 0,30 2,8 28,3
Bistriţa 1954 85,84 11,11 0,72 0,10 0,51 0,28 0,23 7,8 15,4

Banana de iarnă Bilceşti 1949 87,40 9,70 0,28 0,52 0,32 0,17 7,5 34,6
1952 84,66 11,75 0,48 0,12 0,54 0,55 0,34 10,8 24,5
1954 83,79 11,11 0,49 0,22 0,73 0,31 0,26 5,9 22,6

Boiken Bilceşti 1950 85,50 11,50 0,50 0,60 0,20 0,22 5,5 20,5
1951 85,00 12,00 0,72 0,41 0,26 0,24 4,3 15,2
1953 84,60 11,40 0,72 0,07 0,59 0,44 0,22 15,8
Bistriţa 1951 85,10 13,10 0,72 0,51 0,36 0,23 2,9 18,1
»» 1952 83,87 10,09 0,70 0,11 0,56 0,43 0,39 2,9 14,4
1953 86,20 11,90 0,87 0,07 0,50 0,35 0,22 8,4 13,6

Călugăresc Voineşti 1949 86,90 8,50 0,39 0,48 0,27 0,22 4,10 21,7
Fălticeni 1949 86,20 9,50 0,28 0,40 0,24 0,20 33,9
1952 85,60 9,30 0,35 0,09 0,48 0,34 0,21 3,9 26,5
1953 83,50 11,80 0,48 0,13 0,58 0,30 0,35 24,5

Calvil roşu de toamnă Bilceşti 1949 85,70 10,40 0,56 0,41 0,30 0,19 5,6 18,5
Bistriţa 1954 85,43 11,87 0,48 0,12 0,61 0,20 0,20 4,7 24,7

Creţese de Simici Bilceşti 1948 85,80 10,29 0,29 0,13 0,49 0,39 0,18 3,6 35,4
1950 86,70 10,40 0,83 0,56 0,17 0,26 1,0 12,5
Baia .Mare 1950 84,70 11,50 0,65 0,60 0,20 0,24 6,0 17,6

Creţese auriu de Vîlcea Voineşti 1950 84,15 11,98 0,44 0,52 0,26 0,20 6,0 27,2
1952 86,21 11,00 0,50 0,14 0,48 0,43 0,30 2,4 22,0
Bistriţa 1953 85,14 12,60 0,47 0,17 0,52 0,55 0,23 2,0 26,8
Bilceşti 1954 83,82 11,11 0,94 0,19 0,57 0,46 0,27 5,0 11,8

Domnesc Bilceşti 1949 84,90 10,10 0,59 0,52 0,34 0,22 5,0 17,1
1952 87,01 9,67 0,42 0,20 0,52 0,27 0,32 3,7 23,0
1954 83,73 11,97 0,60 0,17 0,59 0,30 0,40 2,5 19,9

Frumos de Boskoop Voineşti 1948 81,50 14,60 0,62 0,07 0,44 0„49 0,28 2,8 21,7
1949 81,70 12,00 0,97 0,61 0,42 0,31 6,8 12,3
1950 82,50 13,90 0,98 0,46 0,20 0,20 14,0
Bilceşti , 1950 83,10 14,20 0,93 u. li. 0,22 0,16 12,0 15,2
1951 78,6(1 15,50 1,27 0,94 0,30 0,31 5,4 12,2
1952 82,35 14,74 0,87 0,14 0,72 " 0,49 0,41 6,9 16,0
Bistriţa 1950 82,10 13,80 0,89 0,59 0,40 0,20 12,5 15,5
1951 82,40 14,70 0,76 0,63 0,38 0,18 3,6 19,2

Frumos de Pontoise Bilceşti 1948 86,90 7,59 0,58 _ 0,71 0,38 0,27 1,4 _
Galben nobil Bilceşti 1950 84,30 12,40 0,86 0,67 0,23 0,20 40,0 14,4
»? 1951 84,58 11,26 1,29 0,09 0,53 0,29 0,24 35,0 8,7
 57

fabtißtil nr. 6 (timtinuart)

1, grame la 100 i substanţă proaspătă
Р.СС01
ta acidi­ vita­
Soiul Localitatea zahăr tate pro­ zahăr :
ami­ lano- pec­ mina
apă teine cenuşă acidi­
lul total (acid ide tine С mg
malic) brute tate
%

llistriţa 1950 83,00 12,40 0,52 0,50 0,27 0,24 2,0 23,8
Gustav durabil 1952 83.35 12,29 0,46 ii,07 0,54 0,26 0,29 6,0 26,7
1953 82.29 13,57 0,33 0,12 0,65 0,45 0,20 3,6 41,1
„ 1954 81,23 13,32 0,53 0,11 0,49 0,28 0,18 3,0 25,1

Fălticeni 1948 81,70 8,70 0,42 0,05 0,46 0,35 0,25 1,7 20,7
1949 86,80 9,70 0,49 — 0,45 0,22 0,21 3,0 19,7
1950 83,70 13,10 0,52 — 0,85 0,20 0,24 25,1
Bistriţa 1950 83,90 12.90 0,61 - 0,49 0,29 0,23 _2,5 21.1
Jonathan „ 1952 83,60 13,30 0,56 0,05 0,30 0,37 0,26 4,6 23,7
Bilceşti 1949 85.40 11,20 0,49 — 0,43 0,27 0,13 2.4 22,8
„ 1951 85,30 11,22 0,45 0,03 0,59 0,51 0,29 2,6 24,9
1952 85,53 11,46 0,61 0,09 0,41 0,33 0,30 4,3 18,8
„ 1953 84,42 13,16 0,84 0,10 0,48 0,42 0,30 6,4 15,60

Bilceşti 1949 85,30 10,90 0,42 _ 0,46 0,245 0,27 7,1 25,9
London Pepping ,, 1952 84,80 12,70 0,55 0,04 0,46 0,45 0,30 7,5 23,1
Bistriţa 1950 85,08 11,24 0,42 - 0,59 0,18 0,25 9,0 26,7
,. 1951 86,80 9,66 0,37 0,06 0,53 0,31 0,23 7,2 26,1

Munteneşti CraciuiH-l 1950 81,20 14.20 0,58 _ 0,84 0,25 0,26 4,0 24.4

Murgi Voineşli 1949 85.1(1 8,50 0,65 _ 0,50 0,28 0,28 2,0 13,0

Bilceşti 1948 86.20 10,32 0,48 0,08 0,39 0,46 0,18 7,5 22,7
,, 1949 84,70 11,20 0,53 — 0,45 0,25 0,17 18,0 21,1
1951 87,93 8,55 0,69 0,13 0,57 0,34 0,26 14,0 12,4
Ontario
Crâciune] 1952 84,00 12,20 0,70 0,48 0,32 0,20 17,4
1953 87,82 9,91 0,58 0,88 0,38 0,40 0,21 9,2 17,0
Bistriţa 1952 87,46 9,83 0,54 0,15 0,40 0,45 0,29 13,4 18,2
„ 1953 85,30 10,80 0,56 0,14 0,53 0,32 0,21 19,2

Parker Pepping Bilceşti 1951 77,90 15,75 0,71 0,22 0,87 0,46 0,42 -7,2 22,2
Bistriţa 1954 78,13 16,44 0,76 0,21 0,70 0,37 0,37 4,0 21,6

BUceşti 1948 84,70 9,46 0,28 _ 0,65 0,37 0,23 5,9 33,7
„ 1949 82,50 12,70 0,59 — 0,55 0.40 0,26 9,0 21,5
1953 80,75 14,46 0,53 0,20 0,67 0,42 0,25 12,6 27,3
Parmen auriu 19,9
1954 85,10 11,55 0,58 0,14 0,58 0,34 0,22 9,4
Bistriţa 1952 82,60 14,20 0,39 0,13 0,46 0,34 0,21 6,02 36,4
1953 83,50 13,79 0,48 0,09 0,44 0,38 0,19 8,45 28,7
,, 1954 81,72 14,56 0,48 0,15 0,57 0,36 0,27 5,4 30,3

Fălticeni 1948 88,50 8,70 0,26 0,07 0,54 0,24 0,26 1,1 33,4
1951 85,20 11,50 0,55 0,44 0,15 0,26 20,9

Patul
Vomeşti 1949
1950
85,40
84,40
10,90
12,60
0,30
0,61
-
— 0,42
0,43
0,20
0,22
0,12
0,11
-
1,2
3,0
36,3
20,6
Crăciunel 1953 86,50 10,30 0,37 0,11 0,49 0,20 0,18 2,0 27,8
Fălticeni 1949 85,70 9,50 0,65 0,41 0,41 0,24 7,0 14,6
Bistriţa 1954 83,04 12,93 0,48
-
0,18 0,49 0,19 0,23 3.2 26.9
 58

tabloul nr. 6 (continuare)

în g r a m e la 100 g substanţă proaspătă

Recol­
ta acidi­ vita­
Soiul Localitatea pro­ zahăr :
anu­ zahăr- tate tano- pec­ mina
apă teine cenuşă acidi­
lui total (acid idc tine С mg
brute tate
malic) /о

Fălticeni 1948 88,00 8,21 0,32 0,12 0,41 0,36 0,28 3,0 25,6
Poinic 1950 83,10 12,00 0,48 0,59 0,24 0,29 1,5 25,0
Bistriţa 1951 85,30 12,20 0,34 0,68 0,35 0,18 5,2 35,8
1954 80,85 1 1. И) 0,41 0,24 0,69 0,55 0,41 2,5 35,2

R e c o r d u l lui F e y Bilceşti 1952 86,20 9,88 0,58 0,21 0,66 0,48 0,37 2,0 17,0
1954 87,18 8,93 0,55 0,09 0,53 0,37 0,19 2,9 15,8

Bistriţa 1949 84,30 10,60 0,64 0,65 0,19 0,15 4,8 16,5
1952 86,06 10,67 0,43 0,14 0,60 0,57 0,27 3,3 24,7
Rene! Baumann 1954 83,04 13,33 0,55 0,11 0,67 0,33 0,31 3,6 24,2
Bilceşl i 1952 85,90 10,90 0,64 0,50 0,38 0,23 7,0 17,0
1953 85,20 11,80 0,69 0,16 0,58 0,36 0,20 17,1
1954 83,96 11,04 1,04 0,13 0,77 0,37 0,27 9,6 10,6

Renet de Canada Bistriţa 1949

1950
81,10
79,60
14,00
16,40
0,80
0,91
- 0,74
0,77
0,19
0,29
0,17
0,28
14,7
13,0
17,5
18,0

Bilceşti 1948 86,80 12,58 0,53 0,10 0,40 0,34 0,23 10,7 23,7
Renet de C h a m p a g n e 1953 85,40 12,30 0,91 0,05 0,42 0,32 0,30 7,7 13,4
Bistriţa 1950 84,02 14,14 0,79 0,54 0,27 0,24 10,5 17,8
1953 85,25 12,25 0,82 0,18 0,54 0,37 0,26 5,60 14,9

Roşioare Muscel 1949 83,80 11,50 0,29 0,41 0,35 0,16 14,0 39,6

Sălcii Voineşti 1949 80,00 13,10 0,37 0,42 0,38 0,30 4,0 35,4
Bilceşti 1954 83,00 12,88 0,89 0,34 0,72 0,24 14,4

Bistriţa 1950 82,25 13,07 0,37 0,65 0,45 0,30 10,0 35,3

Tare de Ghinda 1951 85,20 10,33 0,31 0,08 0,57 0,49 0,23 4,5 33,3
1952 85,90 10,38 0,36 0,09 0,63 0,25 5,4 28,8
1953 85,20 10,33 0,31 0,08 0,57 0,49 0,23 4,5 33,3

Trotuşe Fălticeni 1950 80,10 13,50 0,52 0,99 0,37 0,15 2,0 42,1

Ţigănci Iaşi 1949 84,90 10,00 0,51 0,50 0,27 0,20 12,0 19,6

Verzi de Rădăşeni Fălticeni 1949 84,20 10,90 0,28 0,65 0,29 0,18 4,1 38,9

Bilceşti 1948 88,30 8,80 0,25 0,10 0,52 0,26 0,23 7,2 35,2
1949 86,50 11,20 0,25 0,50 0,27 0,19 44,8
1950 85,80 11,20 0,47 0,56 0,22 0,21 10,0 23,8
1951 83,26 12,82 0,45 0,12 0,78 0,35 0,26 11,8 28,5
\\ agner premiat 1952 87,20 10,00 0,49 0,15 0,47 0,37 0,20 15,2 20,4
1953 86,60 10,20 0,31 0,06 0,42 0,30 0,14 9,0 32,9
Bistriţa 1951 86,60 13,40 0,39 0,07 0,45 0,31 0,24 13,0 34,3
1953 86,60 10,20 0,31 0,06 0,42 0,30 0,14 13,0 32,9

Wealthy Bilceşti 1949 84,30 11,20 0,30 - 0,55 0,56 0,21 5,3 37,3
1950 82,30 13,80 0,42 0,50 0,40 0,24 2,0 32,8
 COMPOZIŢIA CHIMICA Şl ÎNSUŞIRILE TEHNOLOGICE 50

S c c o n s t a t a de a s e m e n e a eà la unele s o i u r i de mere autohtone, limita inferioară a

Conţinutului în zahăr total depăşeşte pe a c e e a a, majorităţii soiurilor străine. De exemplu,
soiurile « r e i e s e auriu de Vileea (11,0%), Tare de Ghinda (10,33%), Sălcii (12,88%) depă­
şesc soiurile Jonathan (rt.70%), Wagner premiat (8,80%), Parmen auriu (9,46%), Renet
de Champagne (12,30%).
î n a c e l a ş i timp, unele soiuri autohtone au aproape aceleaşi limite de variaţie. D e
exemplu : Fătul ( 8 , 7 0 - 1 2 , 9 3 % ) cu Jonathan ( 8 , 7 0 - 1 3 , 3 0 % ) şi Ontario ( 8 , 6 5 - 1 2 , 2 0 % ) ,
iar Creţesc auriu de Vileea ( 1 1 , 0 0 - 1 2 , 6 0 % ) cu Galben nobil ( 1 1 , 2 6 - 1 2 , 4 0 % ) .
Datele prezentate scot în evidenţă nu numai faptul că din punct de vedere al con­
ţinutului în zahăr unele soiuri autohtone de mere sînt destul de valoroase, ci arată că
pe măsura îmbunătăţirii agrotehnicii, aceste soiuri sînt capabile să ajungă, ba chiar şi să
depăşească multe din soiurile străine, în privinţa calităţii fructelor.
în ceea ce priveşte aciditatea totală, datele cuprinse în tabloul nr. 6 arată că cea
mai mică aciditate (0,25 — 0,37%), exprimată in grame acid malic la 100 g pulpă de fructe
proaspete, se găseşte la soiurile : Patul, Roşioare, Sălcii, Verzi de Rădăşeni, Banana
de iarnă, Wagner premiat.
Cel mai mare conţinut în aciditate (0,83 — 1,29%) îl au soiurile : Creţesc de Simici,
Creţesc auriu de Vîlcea, Frumos de Boskoop, Galben nobil.
î n ceea ce priveşte substanţele tanoide, cel mai mic conţinut (0,03—0,07°/ ) se înre­ 0

gistrează la soiurile : Boiken, Frumos de Boskoop, Gustav durabil, Jonathan, London

Pepping, Wagner premiat, iar cel mai mare (peste 0,20%) la soiurile : Banana de iarnă,
Domnesc, Poinic, Recordul lui Fey, Parker Pepping.
Cel mai mic conţinut în substanţe pectice (0,30—0,38%) îl au soiurile Jonathan şi
Ontario, iar cel mai ridicat (0,94%) se înregistrează la Frumos de Boskoop.
Proteinele brute variază de la 0,15% (Patul) la 0,55—0,57% (Banana de iarnă,
Oreţesc auriu de Vîlcea, Poinic, Renet Baumann).
Cel mai mic conţinut în cenuşă (0,11—0,14 % ) îl au soiurile : Jonathan, Patul, Wagner
premiat, iar cel mai ridicat se înregistrează la : Recordul lui Fey (0,37%), Boiken (0,39%),
Frumos de Boskoop (0,41%).
Conţinutul în vitamina С variază foarte mult atît la soiurile autohtone, cît şi la cele
străine. Astfel, în timp ce la unele soiuri conţinutul respectiv reprezintă numai 1,0—2,0 m g %
(Creţesc de Simici, Wealthy, Gustav durabil, Patul), la cele mai multe soiuri con­
ţinutul în acid ascorbic este mijlociu sau chiar ridicat, 10—20 m g % (Allington Pepping,
Frumos de Boskoop, Ontario, Parmen auriu, Renet de Campagne, Wagner premiat).
Cel mai mare conţinut în vitamina C, 35—40 m g % , s-a găsit la soiul Galben nobil,
cultivat la Bilceşti.
Raportul zahăr : aciditate variază între 8,7 %la Galben nobil şi 44,8 %la Wagner premiat.
î n ceea ce priveşte însuşirile tehnologice, aproape toate soiurile de mere cultivate
la noi se pretează pentru consumul în stare proaspătă.
î n acest scop, după cum arată I.F. R a d u , I u l i a n a P â n d e l e şi G e o r -
g e t a E n ă c h e s c u (112), (113), se preferă soiurile cu pieliţa bine colorată în diferite
nuanţe de roşu, cu pulpa crocantă, gustoasă şi cu aromă plăcută.
întrucit structura şi textura merelor, precum şi raportul dintre componentele chimice,
care condiţionează gustul şi aroma, variază de la un soi la altul, pentru consumul în stare
proaspătă, merele se clasifică în :
Categoria I : Calvil de zăpadă, Jonathan, Parmen auriu, London Pepping, Napo­
leon, Frumuseţea Romei, Banana de iarnă, Rozmarin alb, Calvil alb de iarnă,
 60 CARACTERIZAREA SOIURILOR DUPA PROPRIETĂŢILE BIOLOGICE

Eenet portocaliu, Benet de Orléans, Kälterer Böhmer, Candil Sinap, Wagner pre­
miat etc.
Categoria a Il-a : B o z de Virginia, Aport, Creţeşti, Benet de Cassel, Ontario, Poinic,
Boşioare, Boşu de Stettin etc.
Categoria a IlI-a : Botane, Călugăresc, Domnesc, Pară nume, Trotuşe, Bismarck,
Boşii de Eădăşeni etc.
Pentru uscare şi deshidratare se pretează soiurile : Boiken, Parmen auriu, Patul,
Frumos galben, Frumos de Boskoop, Eenet de Landsberg, Boşu de Stettin, Benet ananas,
Eenet Baumann, London Pepping, Ontario, Botane, Tare de Ghinda, Wagner premiat etc.
Fructele acestor soiuri au un conţinut ridicat în substanţă uscată, formată în mare majo­
ritate din zahăr, ceea ce asigură obţinerea unui produs finit de calitate superioară.
Pentru transformarea în marmeladă, peltea, pastă şi pistil se pretează cele mai multe
soiuri autohtone de mere, care au un conţinut apreciabil în substanţă uscată, cit mai mare
în aciditate şi substanţe pectice şi o aromă puternică. Dintre acestea, mai răspîndite în
cultură sînt : Creţeşti, Domnesc, Munteneşti, Maşanschi, Boşii de Eădăşeni, Patul, Călu­
găresc, Verzi de Eădăşeni, Trotuşe, Crăciuneşti, Tare de Ghinda etc.
Pentru prepararea sucului şi a cidrului de calitate superioară se cere ca fructele să
conţină minimum 1 4 % zahăr total, 0,8% aciditate, 0,15% substanţe tanoide şi 1 5 %
substanţă uscată.
Dintre soiurile de mere cultivate în E.P.B., pentru suc şi cidru se recomandă :
Munteneşti, Sălcii, Trotuşe, Creţese de Simici, Şovari, Bismarck, Boiken, Frumos galben,
Frumos de Boskoop, Ontario, Benet Baumann, Eenet auriu de Blenheim, Eenet de Canada,
Renet de Champagne, Wagner premiat etc.
Aceste soiuri conţin cantităţi potrivite de substanţă uscată, zahăr, aciditate şi
substanţe pectice. La unele soiuri, fructele sînt de asemenea puternic aromate şi intens
colorate.
Pentru compot sînt potrivite toate soiurile de mere aflate în cultură, care au o struc­
tură şi textură fermă, o aromă pronunţată şi pulpa de culoare deschisă. Dintre acestea
mai folosite sînt : Parmen auriu, Boiken, Ontario, Tirolka, Sari Sinap, Candil Sinap,
Karolka.
Pentru murat se întrebuinţează toate soiurile de mere, iu special de calitatea a IH-a
pentru că celelalte calităţi se pot valorifica mult mai bine în stare proaspătă.
Acest mod de valorificare tehnologică a fructelor se practică îndeosebi în oraşele :
Iaşi, Suceava, Fălticeni şi alte localităţi din nordul Moldovei, unde se preferă soiurile
Fără nume, Verzi de Eădăşeni, Trotuşe, Crăciuneşti, Parmen auriu etc.
Pentru întrebuinţări culinare, adică pentru plăcinte, tarte etc. se pretează toate
soiurile de mere care nu întrunesc însuşirile specificate mai sus. Cele mai preferate în
acest scop sînt : Borovinka, Aport, Bismarck, Domnesc, Călugăresc.
Pentru prepararea rachiului de mere sau a oţetului se folosesc fructele tuturor soiu­
rilor care nu îndeplinesc condiţiile altor moduri de folosinţă şi care nu sînt stricate.
 OBIECTIVE PENTRU SELECŢIA SOIURILOR
DE M Ă R C U L T I V A T E ÎN R.P.R.

Principalele obiective pentru selecţia soiurilor de măr sînt sporirea rezistenţei pomilor
la ger, secetă, boli şi dăunători, precocitate în rodire, productivitate mare şi constantă
an de an, aspectul frumos al fructelor, uniformitatea mărimii, îmbunătăţirea permanentă
a gustului fructelor, sporirea conţinutului lor în zaharuri, vitamine etc.
Solul şi clima din E . P . E . oferă condiţii favorabile pentru cultura mărului. Astfel
se explică prezenţa în diferitele bazine a unui număr mare de soiuri autohtone. D e ase­
menea, în ţara noastră au fost introduse şi aclimatizate numeroase soiri de măr din alte ţări.
Dintre soiurile autohtone, unele sînt cantonate pe suprafeţe mici, acestea fiind spe­
cifice anumitor văi sau bazine pomicole, de exemplu : Verzi de Eădăşeni, Cormoşe vărgate
de Mada, Verzi de Comarna, Trotuşe etc., altele au un areal mai mare, găsindu-se aproape
peste tot în ţară, cum sînt soiurile : Patul, Domnesc, Creţeşti şi Călugăresc.
Din aceste soiuri, sub influenţa mediului, au apărut tipuri care, deşi nu se deosebesc
fundamental de soiul iniţial, prezintă totuşi caracteristici preţioase ; de exemplu, soiul
Creţese roşu are fructul asemănător cu cel de la Creţese auriu, este însă mai bogat în pruină,
are o culoare roşie aprins, foarte atrăgătoare şi se păstrează mai bine şi timp mai înde­
lungat. Există de asemenea deosebiri şi între soiurile Creţese auriu, Creţese înfierat, Creţese
de vară şi altele.
De cele mai multe ori, soiurile străine introduse în ţară nu reuşesc bine în toate regiu­
nile de cultură a mărului ; altele prezintă chiar semne de degenerare, fiind atacate puternic
de paraziţii vegetali şi dăunătorii animali, din care cauză au viaţă scurtă şi produc puţin.
Se impune deci perfecţionarea permanentă a soiurilor pentru a putea valorifica
din plin condiţiile unei agrotehnici diferenţiate, a le îndepărta unele defecte şi a le imprima
calităţi şi însuşiri noi, pozitive, cerute de consumatori.
Obţinerea unor soiuri de calitate superioară, cu epoca de coacere timpurie, de vară,
mtrucît sortimentul nostru de mere, în genere bogat în soiuri de iarnă, este foarte limitat
în ceea ce priveşte soiurile de vară în adevăr bune, constituie o sarcină principală a selecţiei
mărului în E . P . E .
î n afară de obiectivele principale ale selecţiei mărului, există o serie de sarcini
legate de înlăturarea unor defecte pentru anumite condiţii de cultură.
La soiul Jonathan, de exemplu, pomul este foarte sensibil la făinare, din care cauză
în unii ani pierde frunzişul în mijlocul verii, ceea ce influenţează negativ asupra formării
mugurilor de rod pentru anul următor. Prin ameUorarea soiului Jonathan se urmăreşte
imprimarea unei vigori mai mari pomului şi a unei rezistenţe mai ridicate faţă de făinare.
Soiul Frumos de Boskoop întruneşte multe calităţi : productivitate, vigoare, frunziş
bogat, fructe mari şi sănătoase. El trebuie însă ameliorat, deoarece prezintă defecte
62 POMOLOQIA R.P.R. — M A R U L

ca : aciditatea excesivă a fructului, slaba rezistenţă la păstrare, pulpa lipsită de

fineţe şi aromă.
Soiul Eenet ananas este foarte bun şi cu fructe atrăgătoare. Pomul însă este sen­
sibil la ger şi atacat de cancer, iar fructul are dimensiuni relativ mici. înlăturarea acestor
defecte constituie obiective importante pentru ameliorarea soiului.
Renet de Orléans este unul din cele mai bune soiuri din grupa renetelor. Slaba rezis­
tenţă a fructului la atacul rapănului face imposibilă cultura acestui soi, fără îngrijiri
deosebite.
Dintre soiurile autohtone foarte răspîndite în cultură, cele. care prezintă anumite
defecte trebuie ameliorate.
Merii Creţeşti, care în raioanele Tîrgovişte, Muscel, Curtea de Argeş şi Bîmnicu
Vîlcea formează baza livezilor de meri, se remarcă prin productivitate mare, rezistenţă la ger,
calitatea fructelor, etc. Prezintă însă şi defecte care trebuie să constituie obiectul amelio­
rării şi anume lipsa pruinei din care cauză în timpul păstrării, fructele pierd apă şi se zbir-
cesc, conţinutul insuficient în zahăr al unor tipuri de Creţesc, lipsa de aromă şi în acelaşi
timp gustul ierbos.
Folosind metoda încrucişării cu soirile bogate în pruină, aromate şi cu conţinut ridicat
în zahăr, ca : Antonovka, Parmen auriu, Jonathan, Banana de iarnă, Delicios dublu roşu,
Kälterer Böhmer şi London Pepping, staţiunile experimentale pomicole urmăresc corec­
tarea defectelor amintite ale soiului Creţesc.
Mărul Domnesc, răspîndit foarte mult în cultură, are fructe mari, frumoase, iar
pomul este foarte rezistent şi destul de productiv. Prezintă defectul că are pulpa tare,
aşchioasă, insuficient de dulce şi lipsită de aromă. Pentru înlăturarea acestor defecte se
fac încrucişări cu soiurile : Jonathan, Frumos de Boskoop, Delicios dublu roşu, Delicios
auriu, Parmen auriu, Benet portocaliu.
Mărul Călugăresc este un soi autohton, viguros şi productiv ; are însă fructul de
calitate inferioară. Pentru îmbunătăţirea calităţii fructului se fac încruşcişări cu Delicios
roşu, D e l i c i o s auriu, Jonathan şi altele.
Soiul Patul este unul dintre cele mai bune soiuri autohtone. Pomul este viguros,
produce mult, fructele sînt de calitate superioară şi foarte atrăgătoare. O dată cu înaintarea
în vîrsta, produce însă fructe mici, lipsite de aromă. Este de asemenea sensibil la rapăn,
din care cauză în anii ploioşi fructele sînt pătate, iar fructele cad încă din timpul verii.
Prin încrucişare cu soiuri valoroase, mai rezistente, trebuie să se înlăture aceste
defecte.
Mărul Muntenesc cu coada scurtă, format în comuna Bădăşeni şi răspîndit în bazinele
pomicole din zona deluroasă a regiunii Suceava, se caracterizează prin vigoare, dimensiuni
excepţionale (fig. 10), longevitate, productivitate extrem de mare şi facultatea de a se
înmulţi pe cale vegetativă. Este necesară însă îmbunătăţirea calităţii fructului.
î n afară de aceste soiuri, fiecare bazin pomicol are soiuri proprii, care în general se
caracterizează prin longevitatea mare a pomilor, rezistenţa la boli şi ger, păstrarea în­
delungată şi rezistenţa la transport a fructelor ; au totuşi unele defecte comune, ca : pulpa
tare, lipsită de fineţe şi aromă, gustul ierbos, suculenta slabă etc.
Ţinînd seama de însuşirile preţioase pe care le au, precum şi de faptul că în unele
regiuni aceste soiuri se prezintă în masiv, va trebui, ca prin ameliorare să se urmărească
înlăturarea acestor defecte.
î n staţiunile experimentale pomicole există actualmente un bogat fond de hibrizi,
obţinuţi în urma procesului de selecţie, caro permite să se facă propuneri pentru comple-
 OBIECTIVE PENTRU SELECŢIA S O I U R I L O R DE MAR C U L T I V A T E IN R.P.R. 63

tarea sortiment ului de măr cu soiuri mai productive, în special mai rezistente la rapăn
şi făinare, principal obiectiv în ameliorarea mărului.
Ast tel. dintre hibrizii obţinuţi la Staţiunea experimentală pomicolă Voineşt-i se
remarcă :
Banana de iarnă x Călugăresc cu fructe de mărime supramijlocie, toarte frumos
colorate, cu pulpa fină, galbenă, fondantă şi plăcut aromată, avînd epoca de coacere pre­
lungită pînă primăvara ; pomul rezistent la ger, viguros şi rustic.

Fig. 10. — Muntenesc cu coada scurta.

Jonathan x Frumos de Boslcoop, unul dintre hibrizii de perspectivă, datorită

calităţii şi aspectului fructelor şi rezistenţei la făinare, mult mai mare ca a soiului
Jonathan.
Dintre hibrizii obţinuţi la Staţiunea experimentală pomicolă Bistriţa, se
evidenţiază :
Jonathan x Renet ananas, caracterizat prin productivitate foarte mare, rezistenţă
la ger şi boli, fructe cu gust şi aromă superioară multor soiuri raionate.
Renet ananas x Patul cu fructe de mărime mijlocie, cu pulpa albă-verzuie, crocantă
şi suculentă, cu gustul şi aroma caracteristice soiului Benet ananas ; pomul mai rezistent
la răpan şi făinare, decît genitorii.
Hibrizi valoroşi de măr s-au obţinut şi la Staţiunea experimentală horti-viticolă
Cluj, dintre care se remarcă :
64 POMOLOGIA R.P.R. — M A R U L

Parmen auriu x Jonathan caracterizat prin fructe de mărime mijlocie, uniforme, cu

coacerea de vară, după Astrahan alb şi Papirovka, pe care le depăşeşte în ceea ce priveşte
calitatea fructelor.
Frumos galben x (Jonathan x Delicios roşu) cu fructe mari, uniforme, cu gust bun
şi maturitatea de consum din decembrie pină în aprilie.
Foarte preţioşi, ca material iniţial, în vederea unor noi lucrări de ameliorare, sînt
hibrizii dintre soiurile cultivate (Wagner premiat, Jonathan, London Pepping etc.) şi
speciile sălbatice de măr (Malus prunifolia (Willd.) Borkh., M. floribunda Sieb., M. spec-
tabilis (Ait.) Borkh.) obţinuţi la Staţiunile Bistriţa şi Mărculeşti, datorită rezistenţei lor
deosebit de mare la rapăn şi făinare.
 CLASIFICAREA S O I U R I L O R DE M Ä R

După datele din literatură, în momentul de faţă se cunosc în cultură peste 10 000
de soiuri de măr. î n acelaşi timp, în institutele de cercetări şi staţiunile experimentale se
creează pe an ce trece, un număr din ce în ce mai mare de soiuri.
Condiţiile de climă şi sol care influenţează asupra unor soiuri timp îndelungat, le
modifică uneori într-o măsură atît de mare, încît nu pot fi recunoscute decît cu greutate.
De aceea, în toate timpurile, oamenii au căutat să încadreze soiurile de pomi, deci şi soiurile
de măr, în anumite sisteme pomologice cu ajutorul cărora să le poată identifica, recunoaşte
şi determina.
Prima încercare de clasificare a soiurilor de măr după forma fructului o face V. C o r -
d u s în a doua jumătate a secolului al XVI-lea (1561).
Mai tîrziu, în anul 1668, J. J o n s t o n a propus un sistem de clasificare a merelor
care n-a găsit însă aplicare în practică.
în anul 1790, H . M a n g e r , luînd ca bază forma fructelor, împarte merele în :
rotunde, iL'psoidale, ovo:'de, alungite, turtite, hiperbolice, parabolice şi neregulate.
Acest sistem de clasificare n-a găsit o aplicare largă în pomologie, din care cauză
au existat mereu tendinţe de elaborare a altora noi.
într-adevăr, în anul 1792, pomoţogul german A . D i e l împarte merele în şapte clase,
după formă, culoare şi calitatea pulpei. După consistenţa pulpei, fiecare clasă o împarte
apoi în trei grupe.
Deşi sistemul lui Diel a fost mult mai natural decît acela al lui Manger, nici acesta n-a
fost folosit multă vreme.
î n anul 1797, А. Б o 1 o t o v, în Eusia, clasifică merele după forma şi mărimea
finetului, culoarea pieliţei, lungimea şi grosimea pedunculului, precum şi după caracterele
pomului.
Cu toate că sistemul de clasificare propus de B o l o t o v cuprinde multe elemente
noi faţă de sistemele precedente, el nu a avut decît o întrebuinţare de scurtă durată.
Au urmat apoi timp de o jumătate de secol numeroase încercări ale pomologilor
ruşi, francezi, englezi şi germani de a întocmi un sistem pomologie care să poată avea o
întrebuinţare largă. Propunerile făcute în această perioadă nn aduceau însă nimic nou
faţă de sistemul pomologie al lui Diel.
î n anul 1848, pomologul german E . L u c a s împarte siourile de măr în patru grupe
mari, luînd ca bază poziţia diametrului fructului faţă de înălţimea acestuia. Fiecare din
cele patru grupe le subdivide apoi în cîte trei unităţi pe baza formei fructului.
î n prima grupă intră merele turtite, cu diametrul maxim situat la mijlocul fructului,
în grupa a doua intră merele sferice, la care diametrul maxim se află de asemenea la ju-

6 — c. 2462
 POMOLOGIA R P R . - M Ă R U L
66

mătatea înălţimii fructului, în grupa a treia, merele conice, la care diametrul maxim se
află mai jos de jumătatea înălţimii fructului, deci mai aproape de peduncul, iar în ultima
grupă, merele neregulate.
Schematic, sistemul lui Lucas de clasificare a soiurilor de măr se prezintă astfel :

1. t u r t i t e
I. M e r e t u r t i t e 2. sferic-turtfte
3. semisferice

4. sferice
II. Mere sferice 5. ovo-slerlce
6. c i l i n d r o - o v o i d e

7. c o n i r e
III. Mere conice 8. c o n i c - t r u n c h i a t e
9. o v o i d e

10. clopotiforme
IV. Mere neregulate 11. gutuiforme
12. b e r g a m o t i f o r m e

î n anul 1851, R . H o o g propune un sistem de clasificare a soiuriloi de măr în care

pe lîngă forma şi culoarea fructului, introduce şi epoca de coacere.
Deşi sistemele de clasificare elaborate la sfîrşitul secolului al XVIII-lea şi începutul
secolului al X I X - l e a au fost între timp completate şi perfecţionate, ele nu au putut satisface
în întregime cerinţele practicii. De aceea, L u c a s se reîntoarce la sistemul artificial al
lui Diel, îl modifică, îl combină cu al săn şi întocmeşte în anul 1869 sistemul Diel-Lucas
pentru mere. După acest sistem, soiurile de măr se împart în două grupe mari şi anume :
mere cu coaste, adică cu suprafaţa ondulată, şi mere fără coaste, cu suprafaţa netedă.
La rîndul lor, fiecare grupă se[subdivide mai departe după alte caractere, aşa încît în final
rezultă 15 clase.
Schematic, sistemul Diel-Lucas de clasificare a merelor se poate reprezenta astfel :

pe toată lungimea l 1. c a l v l l e
fructului / 2. sunătoare
înguste \ 3. florine
p l n â la m i j l o c u l
fructului / 4. trandafirii
\ 5. hulubaşe
p u l p ă fină, fără a r o m ă 6. rambure
largi pulpă mai fină, puternic 7. renete-rambure
aromată

Mere fructe mici turtite 8. r e n e t e d e B o r s d o r f

i
9. r e n e t e u n i c o l o r a t e sau
cu gust de renete de ceară
fără coaste 10. renete roşii
11. renete aurii
12. renete răpănoase
(cenuşii)
dungate 13. mere dungate
[ fără gust de renete I 14. mere gurguiete
fără dungi \ 15. mere turtite

întrucît acest sistem de clasificare a fost aplicat în pomologie timp îndelungat,

folosindu-se din el anumite părţi şi în momentul de faţă, se dă în cele ce urmează, după
J. L ö s c h n i g (79) ç i M . O o s t e ţ c h i (36), o descriere sumară a claselor respective.
 CLASIFICAREA SOIURILOR DE MAR 67

1. Calvile. î n această clasă se încadrează soiurile de măr cu fructe mari sau mijlocii,
de formă neregulată, uneori asimetrică, cu vîrful îngustat sau ascuţit. Suprafaţa fructului
cete ondulată, formată din cinci coaste care se întind pe toată suprafaţa fructului ; între
acestea, la unele soiuri se disting încă cinci coaste, de dimensiuni mai mici, care există
numai pe partea superioară a fructului, în special în regiunea cavităţii caliciale. Pieliţa
fructului este elastică, subţire, netedă şi unsuroasă la maturitatea deplină. Pulpa este fină,
eu aromă puternică de fragă sau zmeură. Lojile sînt deschise sau semideschise.
După culoarea pieliţei, merele din această clasă se împart în :
— unicolorate (Calvil alb de iarnă, Calvil de zăpadă) ;
— dungate (Gravenstein) ;
— euroşeaţă (Calvil roşu de toamnă, Calvil roşu de iarnă).

2. Sunătoare. Fructele soiurilor care fac parte din această clasă sînt de diferite mă­
rimi şi de formă asemănătoare calvilelor, uneori însă turtite sau alungite ; în unele cazuri,
forma merelor este chiar neregulată. Pieliţa este netedă, uneori lucioasă, rar sau de loc
unsuroasă. Pulpa este mai puţin fină, chiar grosieră, fără aromă sau cu aromă slabă. Lojile
sînt largi sau foarte largi şi deschise. Camera axială este foarte mare, în aşa fel că seminţele
se desprind şi ies uşor din lojă. Dacă fructul se agită, se produce un sunet în camera axială
de unde vine şi numele de „sunătoare" a merelor din această clasă.
După culoarea pieliţei, soiurile din această clasă se împart în :
— unicolorate (Mere Verzi) ;
— dungate (Prinzenapfel) ;
— cu roşeaţă (Trosniţele).

3. Florine. Fructele din această clasă sînt mari sau mijlocii, de formă variabilă, ase­
mănătoare cu aceea a calvilelor, însă mai rotunjite şi cu coastele mai puţin pronunţate.
Piebţa este destul de groasă, netedă, semilucioasă, galbenă-aurie şi de obicei acoperită cu
o roşeaţă aprinsă. Pulpa este tare, fină, aromată, asemănătoare mai mult cu pulpa renetelor
decît a calvilelor. Inima este mare şi turtită, lojile sînt de asemenea largi şi deschise, cu
pereţii crăpaţi.
După culoarea pieliţei se deosebesc soiuri :
— unicolorate (Eenet de Champagne) ;
— cu roşeaţă (Boiken, London Pepping).

4. Trandafirii. Soiurile din această clasă au fructele de mărime mijlocie, de formă

regulată, mai mult sau mai puţin turtită, cu coaste înguste care se observă numai în cavi­
tatea calicială sau şi pe partea superioară a fructului. Pieliţa este subţire, netedă, lucioasă,
uneori unsuroasă, fără pete de rugină. Atît pulpa cît şi piebţa au aromă puternică de tran­
dafir. Pulpa este moale, uneori foarte fină şi cedează uşor la presiune.
După culoarea pieliţei se deosebesc soiuri :
— unicolorate (Astrahan alb, Antonovka) ;
— dungate (Eoz de Virginia, Astrahan roşu) ;
— cu roşeaţă (Napoleon, Wagner premiat).

5. Hulubaşc. Soiurile din această clasă au fructe de mărime mijlocie, de formă

regulată, însă variabilă, de cele mai multe ori alungită, cu coaste înguste, de-abia vizibile
pe partea superioară a fructului sau numai în cavitatea calicială. Pieliţa este groasă, însă
fină şi lucioasă. Pulpa este tare, mai consistentă decît la merele trandafirii, fină, asemă-
68 POMOLOGIA R P.R.—MARUL

Datoare cu aceea a renetelor, cu aromă caracteristică. Lojile sînt mari, semideschise sau
deschise.
După culoarea pieliţei se deosebesc soiuri :
— urjicolorate (Eozmarin alb) ;
— dungate (Roter Jungfernapfel) ;
— cu roşeaţă (Candil Sinap, Sari Sinap, Tirolka).

6. Rambure. Fructele soiurilor din această clasă sînt mari sau foarte mari, ajungînd
pînă la greutatea de 400 —500 g, de formă regulată, cu coaste mici rotunjite sau şterse.
Pieliţa fructelor este fină, netedă, lucioasă sau semilucioasă, fără rugină. Pulpa este tare,
grosieră, dulce-acidulată, fără aromă sau cu aromă foarte slabă. Sînt soiuri cu întrebuin­
ţări industriale şi mai puţin pentru masă.
După culoare se deosebesc soiuri :
— unicolorate (Rambur de iarnă) ;
— dungate (Frumos de Pontoise) ;
— cu roşeaţă (Aport).

7. Rencte-rambure. Fructele sînt mari sau foarte mari, de formă neregulată, de cele
mai multe ori asimetrice, cu coaste largi, caracter după care se aseamănă cu merele calvile.
Pieliţa este destul de groasă, unicolorată, mai rar înroşită, însă fără dungi. Pulpa este tare,
asemănătoare cu a renetelor, fină, suculentă, dulce-acidulată, cu aromă caracteristică
merelor rambure. Inima este mare, lojile largi, deschise şi camera axială mare.
După caracterul pieliţei se deosebesc soiuri :
— cu pieliţa netedă (Domnesc, Poinic) ;
— cu pieliţa aspră (Renet de Canada).

8. Renete de Borsdorf. Fructele sînt mici sau mijlocii, de formă sferic-turtită sau
conic-trunchiată, de obicei regulată, cu suprafaţa netedă, uneori prevăzută cu negi. Pie­
liţa este unicolorată pe partea umbrită şi cu roşeaţă uniformă sau cu dungi pe partea
însorită. Pulpa este tare, suculentă, cu aromă caracteristică renetelor.
După culoarea pieliţei se deosebesc soiuri :
— unicolorate (Maşanschi) ;
— dungate (Renet de Borsdorf) ;
— cu roşeaţă (Crăciuneşti).

9. Renete unicolorate sau de ceară. Mărimea fructelor variază de la mică pînă la

mijlocie, rareori este mare, forma conic-trunchiată sau ovoidă. Pieliţa este unicolorată şi
numai foarte rar pe partea expusă la soare capătă o rumeneală fină. Culoarea predominantă
din timpul vegetaţiei este verde, din care cauză unii autori denumesc această clasă, a icne­
telor „verzi". La maturitatea de consum, pieliţa devine galbenă de ceară, de unde şi nu­
mele clasei.
După mărimea fructelor se desebese soiuri :
— cu fructe mici (Renet ananas) ;
— cu fructe mijlocii (Renet Simirenko, Renet Oberdieck).

10. Renete roşii. Mărimea fructelor este variabilă, forma mai mult sau mai puţin
regulată, cu suprafaţa netedă, pieliţa fină, lucioasă, de culoare verde, galbenă-verzuie sau
galbenă deschis, acoperită pe cea mai mare parte din suprafaţă, în special în partea ex-
 OLASII-'ICARKA SOIURILOR ГЖ MAR 69

pusă la soare, cu o roşcată suflată sau cu dungi, fără pete şi puncte de rugină. Prin culoarea
de fond ştearsă şi cea acoperitoare curată şi vie, renetele roşii se deosebesc de cele aurii.
Pulpa este compactă, fină, suculentă, puternic aromată.
După culoarea pieliţei se deosebesc soiuri :
— dungate (Jonathan, Eenet tămîios) ;
— cu roşeaţă (Eenet Baumann).

11. Renete aurii. în aceasta clasă, se încadrează soiurile cu fructe mijlocii sau rapra-
mijlocii, de formă regulată, care au culoarea de fond galbenă-aurie. Pieliţa este tare, aspră,
rumenită pe partea expusă la soare, cu dungi suprapuse de aceeaşi culoare, uneori cu puncte
şi pete ruginii. Pulpa este crocantă, de culoare gălbuie, cu nuanţă portocalie, cu gust pro­
nunţat de renete.
După culoarea suprapusă, renetele aurii se împart în :
— dungate (Parmen auriu, Eenet de Orléans);
— fără dungi, numai cu roşeaţă (Bibston Pepping).

12. Renete răpănoase (cenuşii). î n această clasă intră soiurile cu fructe variabile
ca mărime şi de formă regulată. Pieliţa este în cea mai mare parte sau în întregime aco­
perită cu rugină, sub care la unele soiuri se observă o roşeaţă uniformă şi murdară, sau la
altele mai există şi dungi de culoare mai intensă. Pulpa este densă, suculentă.
După culoarea pieliţei se deosebesc soiuri :
— unicolorate (Eenet cenuşiu, Renet Damason) ;
— dungate (Frumos de Boskoop) ;
— cu roşeaţă ştearsă numai pe o parte (Parker Pepping).

13. Mere dungate. Forma fructelor este
Pulpa este semifină sau grosieră şi de cele mai
dulce-acrişor sau dulce, fără aromă sau foarte
Soiurile din această clasă se împart, după
— suprafaţa netedă (Cellini) ;
— cu coaste (Königlicher Streifling).
variabilă, suprafaţa neregulată, cu coaste.
multe ori fadă. Gustul este vinuriu, uneori
slab aromat.
felul suprafeţei fructului, în mere cu :

11. Mere gurguiete. Fructele sînt de mărime mijlocie, uneori mare sau mică. Au
suprafaţa netedă, pieliţa groasă, lucioasă, avînd culoaiea de fond şi cea acoperitoare fără
dungi. Pulpa este de consistenţă tare, însă fragedă, cu gust dulceag sau vinuriu.
Soiurile din această clasă se deosebesc de cele din clasa precedentă prin faptul că sînt
mai alungite şi mai ascuţite şi prin culoarea pieliţei care niciodată nu este dungată.
î n această clasă se disting soiuri :
— unicolorate (Mere-pere) ;
— cu culoare acoperitoare (Dornicele, Gurguiete).

15. Mere turtite. Fructele sînt mari sau mijlocii, de formă sferic-turtită, neregulata,
dc cele mai multe ori asimetrică. Pieliţa este groasă, netedă, lucioasă, fără parfum. Pulpa
este tare, compactă, cu gust dulce sau acru, fără aromă pronunţată.
După culoarea pieliţei, soiurile din această clasă se împart în :
— unicolorate (Verde de Stettin, Galben nobil, P a t u l ) ;
— cu culoare acoperitoare (Eoşu de Stettin).
70 POMOLOGIA RPR—MĂRUL

Cu toate că sistemul de clasificare Diel-Lucas a fost considerat ca cel mai bun şi mai
natural, totuşi în practică nu a fost folosit în întregime.
î n momentul de faţă, din acest sistem se aplică gruparea soiurilor în clasa calvilelor
şi a renetelor. De fapt, în sistemul respectiv, clasele 7—12 fac parte din grupa renetelor
şi corespund în linii mari cu ceea ce se înţelege în practică sub acest nume.
î n anul 1894, V . V . P a ş k e v i c i propune un sistem de clasificare a soiurilor de
măr pe baza caracterelor botanice ale frunzelor, florilor şi fructelor. Pe lîngă aceste
caractere, în clasificarea sa, mai introduce şi caracterele morfologice ale pomilor.
Potrivit acestui sistem, merii se împart în trei grupe mari :
1. cu f r u D z e nelobate şi răsucite în mugure ; 2, cu frunze oarecum lobate şi plisate
în mugure ; 3, cu frunze avînd forme intermediare.
După caracterele morfologice ale florilor, înălţimea pomului şi forma coroanei,
fiecare din aceste grupe se împarte în mai multe clase.
Cu toate că a fost primul sistem de clasificare a soiuriloi de măr bazat pe criterii
ştiinţifice, sistemul respectiv n-a putut să aibă o circulaţie largă- Cauza principală a cons­
tituit-o faptul că acest sistem se bazează mai mult pe caractere botanice şi nu se ocupă cu
o grupare a soiurilor în unităţi cu caractere comune, adică în grupuri naturale.
î n anul 1925, TJ. P. H e d r i c k propune clasificarea soiurilor de măr după formă,
în 10 grupe şi anume :

1. sferică 6 asimetrică
2. turtită 7. ovoidă
3. alungită 8. ovo-sferică
4. conică 9. sfero-conică
5. conic-alungită 10. sfero-alungită

î n acelaşi timp, după gust, H e d r i c k împarte merele în două grupe mari : dulci
şi acre. Fiecare din aceste grupe le subdivide apoi după epoca de coacere în : timpuiii,
semitimpurii şi tîrzii. î n fiecare din aceste subdiviziuni clasifică merele după culoare în :
verzi, galbene, roşii şi ruginii.
H e d r i c k arată că toate sistemele de clasificare a soiurilor de măr pot fi folosite
în pomologie. Dintre acestea nu există însă nici unul cu aplicare largă şi cu rezultate satisfă­
cătoare. De aceea, el părăseşte ideea de a cuprinde toate caracterele fructelor într-un
singur sistem şi propune în acest scop o cheie, adică un îndreptar pentru determinarea
soiurilor de mere după un număr mic de caractere.

Pe lîngă sistemele de clasificare propuse în decursul timpului, în pomologie, se ma

folosesc şi alte criterii. Unul dintre acestea are la bază epoca de coacere a fructelor. După
acest criteriu, merele se împart în : soiuri de vară, de toamnă şi de iarnă.
Se mai obişnuieşte de asemenea împărţirea soiurilor de mere după gust, în mere
dulci şi aere. Pentru a defini soiurile a căror gust este intermediar între dulce şi acru se
folosesc termenii : dulceag, dulce-acrişor, vinuriu etc.
După culoarea piebţei, soiurile de mere se împart în :
— mere verzi (Verzi de Eădăşeni, Verzi de Comarna, Benet Simirenko) ;
— mere galbene (Frumos galben, Galben nobil, Delicios auriu) ;
— mere colorate, cu dungi (Domnesc, Parmen auriu, Cardinal) ;
— mere rumenite, colorate pe o parte, dar fără dungi (Calvil de zăpadă, Boiken, Patul) ;
 CLASIFICAREA SOIUKIIOK DE MAR 71

— mere roşii (Calvil roşa de toamnă, Calvil roşn de iarnă, Eoşu de Stettin) ;
— mere ruginii sau răpănoase (Frumos de Boskoop, Benet cenuşiu, Benet Oberdieek),
După modul de folosinţă, soiurile de măr se împart în : mere de masă, mere de
bucătărie, mere industriale şi de cidru.
Merele de masă avînd gust plăcut, pulpa fină şi aromă deosebită, sînt destinate
în special pentru consumul în stare proaspătă.
Merele industriale sînt acelea care, avînd un gust mai puţin plăcut, nu se pretează
pentru consumul în stare proaspătă. Servesc mai mult ca materie primă pentru uscare,
pregătirea marmeladei, pastei etc.
Merele de bucătărie se folosesc ca fructe coapte, pentru plăcintă etc.
Prin mere de cidru se înţeleg acele soiuri de măr care au palpa suculentă şi se pre­
tează în special pentru pregătirea sucurilor şi fabricarea cidrului. Unii autori înglobează
merele de cidru în grupa merelor industriale.
î n fine, după forma fructului, merele se clasifică în :
— turtite (Benet de Champagne);
— sferic-turtite (Creţesc) ;
— sferice (Patul) ;
— ovo-sferice (Frumos galben);
— sferic-alungite (Bohnapfel);
— elipsoidale (Sari Sinap) ;
— cihndrice (Candil Sinap) ;
— conice (Boiken ) ;
— conic-alungite (Parmen Adams) ;
— conic-trunchiate (Calvil de zăpadă) ;
— gutuiforme (Allington Pepping) ;
— bergamotiforme (Benet bergamot) ;
— neregulate (Frumos de Boskoop).
Acest criteriu de clasificare a merelor după formă, propus de colectivul „ P o m o -
logia B . P . B . " , stă la baza desciierii fructului în prezenta lucrare.
 S O I U R I L E D E M Ă R P R O P U S E ÎN S O R T I M E N T E L E
D E P E R S P E C T I V Ă D I N R.P.R.

î n sortimentele pomicole din ţara noastră, mărul este reprezentat atît prin soiuri
autohtone, cît şi străine. Pînă acum 60 — 70 ani, în livezile din regiunile Suceava, Bacău,
Galaţi, Ploieşti, Argeş şi Oltenia, în bazinele cu condiţii foarte favorabile pentru cultura
mărului, multe dintre soiurile străine erau aproape necunoscute.
La sfîrşitul secolului al X l X - l e a şi începutul secolului al X X - l e a , o dată cu înfiinţarea
pep-'nierelor de stat, s-au înmulţit şi răspîndit multe din aceste soiuri ; ele n-au reuşit însă
să se extindă prea mult în cultură, rămînînd cantonate de obicei în jurul pepinierelor
respective.
î n Transilvania şi Banat, soiurile străine au însă o vechime mai mare şi o răspîndire
mai largă.
î n ultimii 25—35 ani, multe dintre soiurile străine valoroase s-au răspîndit pe
tot cuprinsul ţării.
î n cele mai multe bazine pomicole, mai ales în cele situate la distanţe mari de căile
bune de comunicaţie, soiurile autohtone au fost menţinute şi mai departe în proporţie
dominantă. Aceasta se explică prin vigoarea şi productivitatea soiurilor, longevitatea şi
rezistenţa la ger a pomilor, precum şi prin durata lungă de păstrare şi rezistenţa mare
la transport a fructelor.
Superioritatea soiurilor străine în ceea ce priveşte calităţile gustative ale fructelor,
a determ'nat scoaterea treptată din cultură a unor soiuri autohtone, din care cauză în
multe bazine p o m e o l e , soiurile străine ocupă astăzi un loc important.
Caracteristic pentru soiurile autohtone de măr constituie faptul că majoritatea lor
au rămas cantonate în graniţele bazinelor pomicole în care s-au format. Unele dintre
acestea, ea: Patul, Creţeşti, Domnesc, Poinic, Şovari nobil, Boşii de Bădăşeni, Ţigănci
şi altele, care s-au distins prin calităţi deosebite, au cucerit treptat locul în diferitele
bazine din toată ţara.
Soiurile străine s-au extins în cultură mai mult pe criterii de ordin economic şi anume
după cerinţele pieţei. î n unele cazuri, aceste soiuri nu sînt însă adaptate bine la condiţiile
pedoclimatice în екге sînt cultivate.
Cu respectarea atît a cerinţelor de ordin biologic, cît şi a celor de ordin economic,
după cum se constată din tabloul nr. 7, soiurile străine vor constitui baza sortimentelor
viitoare de măr, care trebuie să asigure consumul de fructe pe un timp îndelungat din
cursul anului, să aprovizioneze industria alimentară prelucrătoare de fructe cu materia
primă de care are nevoie, şi să constituie o bază puternică pentru un export mai
masiv de fructe.
 Tabloul nr. 7

Ilnionarea solurilor (Ic măr In B.P.R., pe regiuni pomicole

Regiunea Regiunea
Regiunea a V-a a Vll-a Regiunea Regiunea
Regiunea Regiunea Regiunea Regiunea Regiunea
Denumirea I Subcar­ Dealurile Cimpia a IX-a a X-a
Denumirea străină a IIa a Hl-a a IV-a a Vl-a a VIII-a
rominească patică din sud- Banatului, Ctmpia Bărăganul
mai des tntilnită Dealurile Dealurile Dealurile Cimpia Colinele
sau cea adoptată meridio­ V ' 1 1 1 1 1 1 AU J , Şl
de vest de nord de est Dunării Moldovei
nală Transil- şi a vaniei Dobrogea
vaniei Someşului

^
•о
I

M
Ш

1
Astrahan alb Astracan blanche

О
Papirovka Papirovka

1
1 «

Я
Astrahan roşu Astracan rouge

l
«

Roz de Virginia Rose de Virginie

e n o f f l l

Ifflfflll
И
я я я яя

Borovinka Borovinka

о яя ' i
я яяяя

1U
я яяяя

1 : о о
-3
о о !!
e
Transparent de Transparent de

u
Р

0 3

l
o

Croncels Croncels

o
ш

1
1
О

|
o

o
Aport Grande Alexandre
о

u
* pa

Gravenstein Gravensteiner
1я

I o
я o «
i

o
в

Calvil roşu de Calville rouge

o
o

u
toamnă

u
d'automne

~
«

Recordul lui Fey Fey's Record

i-i
l « o l
Я

«
Signe Tillish Signe Tillish

ii
l o o l

О О О О

0
1
1 o oo

Roz de Berna Rose de Berne

1» 1

о о « о
1 и я 1

1
Renet de Lands- Reinette de Lands-
U
I

berg berg
o o

O n
mo

1о

Wealthy
П О

я i-i
Wealthy
o o

o o
«

^
H 1
~
*

ffl
u

"
О

Parmen a u r i u Parmain d'or

'

U
м

И н

Calvil de Danzig Danziger Kantapfel

U

mm
I
1 и

H
I

Galben nobil Golden noble

" 1
«

Winesap Stark's Winesap

H
1
О

I U

Renet de Orléans Reinette d'Orléans

Ü

1 ..1
1 1 1

I
u « ! l l l

» иo 1 1 M

Delicios auriu Golden delicious

я 1о о«о
in
1
1

* В = sol de baza.
completare,
73

••• I =.. . încercare.

 я
с
ь
с

с
а
ц
71

_2
Regiunea Regiunea
Regiunea a V-a a Vll-a Regiunea
Regiunea Regiunea Regiunea Regiunea Begiunea
Denumirea I Subcar­ Regiunea
Dealurile Clmpia a IX-a а Х-а
Denumirea străină a Il-a a III-a a rv-a a Vl-a a VIII-a
romînească patică din sud- Banatului
mai des tntllnită Dealurile Dealurile Dealurile Clmpia Clmpia Bărăganul
sau cea adoptată meridio­ estul Colinele
Crişurilor 1 1 UIMI
de vest de nord de est Dunării Moldovei
nală Transil­ şi a vaniei Dobrogea
vaniei Someşului

Ţigănci de
Comarna
London Pepping London Pepping
Calvil de zăpadă Calville de neige
o u a i
Roşii de Geoagiu
Bismarck Bismarck

l u l l l l
l u l l l l

I B I - C U U «

' a u i u u
Renet ananas

1 а и 1 1 и
Reinette ananas

i nn m m »
i а « и uu
l a uи ~ «
1 а и 1 1о

I u

Frumuseţea

Romei Rome Beauty

Frumos galben Belle fleur j a u n e
Renet de Canada Reinette de Canada
Kälterer Böhmer Kälterer Böhmer
I uи"

Renet portocaliu Reinette orange de Сох

I I I I I I

« l a u u i
м и а и и а
l u a u u l
l u a u u l

l u a a l a

l u a u u u
Renet cenuşiu Reinette grise
lи

и 1U« U 1
1 1 1 1 1 1

Frumos de
Boskoop Belle de Boskoop
Gustav durabil Gustav Dauerapfel
Banana de iarnă Winter Banana
Poinic
Domnesc
l l l l l u

c o I m I u b
ш и « ш м ш

u u « i l ( B
l l l l l o '

Jonathan Jonathan

u в мa I a
u i >- l u в
иa « и l m

u 1« 1 1и

Nemţesc cu

miezul roşu

i i
II
II

l i
I I

Kandil Sinap
u i

Candil Sinap i i
l i
_ 1 _, 1 _, ffl _, u

i >-
Delicios dublu
u

a
«
roşu Double red delicious
«

м
1

1
M

Renet auriu de Goldreinete von

l

Blenheim Blenheim
м

Renet Baumann Reinette Baumann

Patul
Wagner premiat Wagner price apple

I u u a I
u l l l l

u l l l l

« в вв i
1и д и 1

u a a u u

Parker Pepping Parker Pepping

uа ви«

a a a u u
i иa uи
m и u
 Regiunea Regiunea
Regiunea
Regiunea a V-a a Vll-a Regiunea
Regiunea Regiunea Regiunea Regiunea Regiunea a X-a
Denumirea I Subcar­ Dealurile Clmpia a IX-a
Denumirea străină a Il-a a IlI-a a IV-a a Vl-a a VIII-a Bârăga-
romlnească patică din sud- Banalului Clmpia
mai des Intllnită Dealurile Dealurile Dealurile Clmpia Colinele nuul
sau cea adoptată meridio­ Crişuri'or Transil­
de vest de nord de est Dunării Moldovei
nală Transil- şi a vaniei
Dobrogea
vaniel Someşului

Şovari nobil в
и
I I I

Maşanschi Maschanzker

I I I
I I I

I I I

fflCOl

1^1
и

CQfflO
1 02 и
Şiculane

n m 1
Creţesc auriu de
Vîlcea

I I
I I
I I

I I

I I
I I

m я
и и

o u
11
Creţesc roşu
Creţesc dungat

о
de iarnă

о «
о
Rozmarin alb Romarin blanche
Roşu de Stettin Roter Stettiner
u u ü f f l
1 и u и

1 о

i u
Boiken Boikenapfel
l - u u l

1 м и и и
1 l m ш о

о и и
Budai Domokoş
1 1 1 1 1

1 1 1 1 1

1
1
Renet de Cham­ Reinette de Cham­

о
о
o

и
и

pagne
1

pagne

О
со

Bohnapfel Grosser^ Rhei­

u

и
I

и
nischer Bohnapfel
I

и
I

Renet Simirenko Reinette Simirenko

I

l i t

I I I
1 u и
1 1o
l o o

1 и

Ü 1н
Eiserapfel Roter Eiserapfel
m

Cormoşe vărgate
o

de Mada
I I

I I
I I
I I
o u

I I

I I
I I
u

о о
Ontario Ontario
Renet dt Cassel Grosse Casseler
1

1
o

1
ea

1
1

1
1

Reinette
r>

СЧ

H
со

со
гн

Ol
tO
CO
iH

00

т}<
1—1
N
Л
r-

Я
CM

y-i
г-
СЧ

(N
tJ<

О)
ем
IM
<£>
C4

o>

l> i-t

r-

о
О
г*

r l
со

я
Ol
со

о
тс

to

CO
oo
тН
CD

<o

ч*

ч*
iß
 76 POMOLOGIA R.P.R.-MARUL

Soiurile de măr Astrahan roşu, Parmen auriu, Jonathan şi London Pepping sînt
raionate în toate regiunile ţării. Această răspîndire a soiurilor nu este legată întotdeauna
şi de o intensitate corespunzătoare în cultură. Astfel, soiul Jonathan va deţine în viitor
14,2%, iar Parmen auriu numai 9,4% din sortimentele pentru măr. Soiul Astrahan roşu,
deşi universal, nu va reprezenta decît 3,2% din total. în schimb, soiul Patul va deţine
pe ţară 10,0%, cu toate că lipseşte din sortimentul regiunilor a VI-а şi a X-a. în acelaşi
timp, soiul Orel esc roşu, neintrodus în patru regiuni pomicole, va ocupa totuşi 9 % din
totalul merilor pe ţară.
Soiurile Jonathan, Patul, Parmen auriu, Creţeşti, London Pepping, Şovari nobil
şi Astrahan roşu, ca cele mai valoroase, vor deţine în viitor circa 5 6 % din sortimentele
pentru măr.
Sortimentele pentru măr întocmite pe.baza studiilor efectuate pe teren şi indicate în
tablou nu au un caracter permanent. Ele sînt susceptibile de îmbunătăţiri, completări şi
modificări. în primul rînd, un soi se va menţine în cultură pînă în momentul în care vor
apărea altele mai valoioase. Acest principia al perfecţionării permanente a sortimentelor
constituie un factor puternic şi mobilizator pentru dezvoltarea pomiculturii. Din acest
punct de vedere, la noi există mari posibilităţi. Din numărul mare de soiuri propuse în
sortimente cu titlu de încercare se vor evidenţia unele valoroase, care vor trece în categoria
soiurilor de bază sau cel puţin in grupa soiurilor de completare. Pe de altă parte, în insti­
tutele de cercetare se creează un număr din ce în ce mai mare de soiuri noi. Unele din
acestea vor întrece ca valoare multe din soiurile vechi, pe care le vor înlocui treptat
în cultură.
Modificarea sortimentelor va fi determinată în viitor şi de extinderea comerţului
nostru exterior şi de dezvoltarea industriei alimentare prelucrătoare de fructe. Anumite
cerinţe ale pieţelor străine pentru unele şoimi sau pentru anumite produse industrializate
vor impune desigur introducerea şi răspîndirc-a în cultură şi a soiuriloi care vor corespunde
acestor scopuri. î n această privinţă, prin lucrările de microraionare din anul 1903
s-a precizat ca soiurile Delicios auriu, Delicios roşu şi altele cerute mult pe pieţele
străine să fie cultivate pe suprafeţe mai mari în bazinele pomicole unde găsesc
cele mai bune condiţii de creştere şi rodire.
Cu toate modificările de care sînt susceptibile în viitor, sortimentele propuse aduc
totuşi o îmbunătăţire substanţială în situaţia pomiculturii din Republica. Populară Romînă.
 SOIURI DE MĂR
RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVĂ
 ASTRAHAN ALB

Sinonime : rus. Astrahanskoe beloe, Astrahanka, Nalivnoe zelionoe, Serti naliv.

franc. Pomme de glace, P o m m e gelée, P o m m e de Moscovie, Astracan
blanche.
germ. Weisser Astrachan, Eis Apfel, Astrachanischer Sommerapfel.
engl. White Astrachan, Transparent apple.
iial. Melo d'Astrachan.
mag. Asztrahâni fehéi.
bulg. Bial astrahan.
ceh. Astrachan bily.

Origine. După părerea celor mai mulţi pomologi, soiul Astrahan alb este originar
din sudul U.E.S.S., din regiunea Mării Caspice. S-a încetăţenit mai mult în ţările nordice,
unde s-a afirmat ca un soi foarte rezistent la ger.
A fost descris pentru prima dată în anul 1653, de către pomologal N . de B o n n e -
f o n d sub numele de P o m m e glacée d'été.

Răspîndire. Este foaite răspîndit în Norvegia, Suedia, Finlanda, în U.E.S.S., E.S.S.

Estonă, E.S.S. Letonă şi E.S.S. Lituană, Anglia, Franţa, Germania, ca şi în America
de Nord.
La noi se întilneşte în toată ţara, în grădinile de lîngă case şi mai puţin în plantaţiile
mari din gospodăriile socialiste.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul în pepinieră creşte drept, viguros şi se formează uşor ; în livadă, în general,

nu atinge dimensiuni mari ; în terenurile bogate şi cu suficiente rezerve de umiditate are
vigoare sapramijlocie şi atinge dimensiuni destul de mari.
înfloreşte foarte timpuriu sau timpuriu, perioada înfloritului fiind de 6—8 zile.
Este un soi autosteril. Pentru polenizarea încrucişată se recomandă plantarea în asociaţie
cu soiurile : Antonovka, Aport, Borovinka, London Pepping, Papirovka, Renet de Cham­
pagne, Renet de Landsberg. Are polen bun şi serveşte ca polenizator pentru soiurile :
Antonovka, Aport, Borovinka.
Se altoieşte mai frecvent pe măr sălbatic şi paradis. Altoit pe măr sălbatic intră
pe rod la vîrsta de 5—6 ani după plantare, produce destul de bine şi în fiecare an ; altoit
pe paradis intiă pe rod la 3—4 ani, produce abundent şi regulat ; intră în perioada de
plină rodire pe la 9—10 ani.
 SOIURI DE MAR RAIONATE Şl DE PERSPECTIVA
во

Fructele sînt de calitatea I, foarte bune pentru masă, răcoritoare, cu aromă plăcută ;
au însă rezistenţă mică la transport şi păstrare, cel mult 4—6 zile. Se recoltează cu 5 — 7
zile înainte de maturitatea completă, adică în momentul cînd devin de culoare albă. Sînt
atacate de rapăn şi de viermele merelor.

[Fig. 11. — A s t r a h a n alb.

Soiul Astrahan alb este rezistent la secetă şi ger. Aceste însuşiri permit ca să fie culti­
vat în multe regiuni nordice, iar la noi pînă în zona de munte. Preferă solurile uşoare, însă
fertile. Pe cele grele, argiloase şi cu exces de umiditate creşte slab şi produce fructe de
dimensiuni miei, de cele mai multe ori atacate de rapăn, frunzele fiind atacate şi de f amare.
Cele mai bune rezultate le dă în terenurile inundabile de aluviune sau irigabile, din lungul
Dunării etc.
Deoarece fructele ajung la maturitate în cursul verii, soinl se poate cultiva şi în
regiunile de cîmpie, secetoase.
Calităţi : precocitatea soiului, rezistenţa la ger, înflorirea tîrzie şi rodirea în fiecare
an a pomilor precum şi maturitatea timpurie a fructelor.
Defecte : maturitatea eşalonată a fructelor şi durata scurtă de păstrare, brunifiearea
pulpei în locurile lovite, precum şi transparenţa ei în anii răcoroşi.
 ASTRAHAN A L B (1

POMUL

Pomul, de vigoare mijlocie, formează trunchi drept, de grosime mijlocie, cu scoarţa

eenuşie-roşiaticâ.
Coroana — sfero-conică sau larg-piramidală, cu timpul devine sferică, largă, de
desime potrivită (fig. 11).
Ramurile de schelet — de grosime mijlocie, aproape drepte în tinereţe, formează cu
axul un unghi aproximativ de 46° ; scoarţa de culoare brună-verzuie, cu numeroase len-
ticele alungite. î n perioada de plină rodire, sub greutatea recoltelor, ramurile se arcuiesc
şi stau cu vîrfurile aplecate.
Ramurile de rod — predomină pintenii şi ţepuşele.
Lăstarii — cu internodii foarte mari, pubescenţi la vîrf, cu scoarţa netedă, de culoare
brună-cenuşic, acoperită eu lonticele mici, albe, destul de rare.
Mugurii vegetativi — alungiţi, lipiţi de ramură.
Mugurii floriferi — de mărime mijlocie, bombaţi, pubescenţi.
Frunzele — mari sau foarte mari, ovate sau ovat-alungite, cu vîrful acut, de culoare
verde deschis, netede, vălurate şi cu marginile serate, mai mult crenate. Peţiolul de lungime
mijlocie, de culoare brună-verzuie, înroşit la bază, cu un jgheab pronunţat la partea supe­
rioară, cu stipele scurte, alungite, care cad de timpuriu.
Florile — cu petalele albe, cu irizaţii roz ; bobocii florali roşii.

FRUCTUL
1 2
Mărimea — mijlocie, variabilă pe acelaşi p o m , H ) = 54 — 63 mm şi D ) =
68—82 m m ; greutatea variază între 69 şi 153 g, cu media de 93 g.
Forma — variabilă, conic-turtită, sferic-
alungită sau conică, cu diametrul maxim si­
tuat la jumătatea înălţimii fructului sau mai
aproape de peduncul. Din regiunea diametrului
maxim, fructele se rotunjesc spre bază şi devin
mai înguste către vîrf ; unele fructe sînt asime­
trice. Merele mari au pe toată suprafaţa 3—5
coaste destul de pronunţate ; cele mici sînt
aproape netede (fig. 12).
Culoarea — de fond albă-verzuie, apoi
albă, foarte rar acoperită cu o roşeaţă fină pe
partea expusă la soare. Punctele de sub pieliţă
numeroase, de culoare albă, se disting bine pe
fondul verzui al fructelor şi nu se mai observă
după ce fructul a ajuns la maturitate. Fructele F i g . 12. - A s t r a h a n a l b .

crescute în umbră sînt unicolorate.

Pedunculul — de dimensiuni variabile, mai frecvent scurt, gros şi cărnos la bază,
de culoare vorde-brună şi slab pubescent.
Cavitatea pedunculară — largă, puţin adîncă, avînd pieliţa acoperită cu rugină
abundentă, dispusă în formă de raze.
H = înălţimea fructului.
a
) D — diametrul m a x i m al fructului.

« - o. 26»'..
 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE P E R S P E C T I V A

Caliciul — mic, de cele mai multe ori închis, format din sépale de culoare brună-
verzuie, lipsite de perişori, lungi, ascuţite cu vîrfurile răsfrînte în afară.
Cavitatea calicială — îngustă şi superficială astfel că tot caliciul pare aşezat direct
în vîrful fructului, avînd pereţii cu suprafaţa ondulată şi mărginită de cîteva ridicaturi
proeminente, care se transformă în coaste după ce ies din cavitate.
Pieliţa — subţire, puţin rezistentă, netedă, fără luciu, acoperită cu un strat
subţire de pruină, de culoare cenuşie-verzuie, cu parfum slab de pepene galben, foarte
plăcut ; dacă se întîrzie recoltarea fructelor, plesneşte.
Cavitatea subcalicială — destul de largă, aproape cilindrică, uneori în formă de pilnie
largă, cu staminele aşezate în partea superioară a cavităţii.
Inima —de mărime supramijlocie sau mare, cordiformă, situată mai aproape de caliciu.
Lojile — mari, larg deschise, cu pereţii crăpaţi şi calusaţi, comunică cu camera
axială.
Seminţele — în număr de 8—10, foarte mari, de culoare castanie.
Axul — deschis, variabil ca înălţime şi lărgime, uneori umplut cu un ţesut spongios.
Pulpa — albă, fin granulată, suculentă, cu gust vinuriu, acrişoară, devine puţin făi­
noasă la maturitatea completă ; în anii reci, mai ales în regiunile de munte, străvezie, de
culoare verde-cenuşie.
Maturitatea de consum — coincide în general cu cea de recoltare, la sfîrşitul luni
iunie, începutul lunii iulie (în regiunea de cîmpie).

Recomandări. Soiul Astrahan alb se recomandă să fie cultivat în grădinile de lingă

case şi în plantaţii masive ca soi de bază în regiunile a V l - a — Cîmpia Dunării, a V l l - a —
— Cîmpia Banatului, Crişurilor şi a Someşului, a VIII-a — Colinele Moldovei, a I X - a —
— Cîmpia Transilvaniei şi a X - a — Bărăganul şi Dobrogea ; ca soi de completare în regiu­
nile :I —Subcarpatică meridională, a Il-a—Dealurile de vest şi a IV-a— Dealurile de est.

РЕЗЮМЕ

Созревание — июль.
Дерево — здоровое, выносливое, нетребовательное к почве и климату, мощное,
быстро образует широко-пирамидальную или шаровидную крону; начинает рано пло­
доносить и дает ежегодный и обильный урожай.
Плод — средней величины, усеченно-конической формы, зеленовато-белый, очень
редко с нежным румянцем; мякоть белая, нежная, сочная, тонко-зернистая, кисловатая,
ароматная, приятного вкуса. Плоды плохо переносят транспорт.
Сорт рекомендуется культивировать вблизи промышленных центров и городов.

EÉSTTMÉ

Maturité — juillet.
Arbre — sain, résistant au froid et aux maladies ; peu exigeant quant aux condi-
tions de sol ; il a une croissance vigoureuse, formant une large couronne pyramidale ou
sphérique ; fructifie très tôt et donne chaque année des récoltes abondantes.
Fruit — moyen, tronconique, blanc-verdâtre, très rarement couvert d'une fine
rougeur; chair blanche, succulente, finement granulée, acidulée, au goût vineux, fort
savoureuse. Les fruits sont sensibles au transport.
La variété Astrakhan blanche est recommandée pour la culture dans le voisinage des
grands centres industriels et des villes.
 ABSTRACT

Maturity – July.
Tree – healthy, resistant to cold and diseases; undemanding as regards soil conditions and has a
vigorous growth, forming a broad pyramidal or spherical crown; fruiting early and provides annual
harvests.
Fruit – medium, conical, greenish-white, rarely covered with a thin red, white flesh, juicy, fine
grained, sour, winey flavour, very tasty. Fruits are sensitive to transport.
The white Astrahan variety is recommended for culture in the vicinity of major industrial
centres and cities.
 PAPIROVKA

Sinonime : pol. Papierowka biela, Inflancka.

rus. Papirovka, Prozracinoe beloe, Belii naliv nastoiaşcii.
franc. Transparente blanche, Pomme de Bevel, Transparente jaune.
germ. Durchsichtiger Sommerapfel, Weisser Transparentapfel, Weis­
ser Klarapfel, Polnischer Papierapfel.
engl. Jellow Transparent.
ceh. Prusvitné Zluté.
mag. Papirovka, Fehér Clar.
biilg. Biala prozracina.
тт. Olar alb.

Origine. Nu este încă stabilită originea acestui soi ; se presupune că ar proveni din
regiunea Mării Baltice (B.S.S. Letonă, B.S.S. Lituană, B . P . Polonă), unde se întîlneşte
pretutindeni.

Răspîndire. Se- cultivă în toate ţările din Europa şi în special în partea centrală şi
de sud-est a U.E.S.S.
La noi este destul de răspîndit pretutindeni, mai ales în grădinile de lîngă case.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul atinge dimensiuni mijlocii sau supramijlocii şi reuşeşte altoit pe măr sălbatic
şi dusen. Pentru obţinerea formelor palisate de la care se obţin fructe foarte frumoase
şi mari, se altoieşte pe paradis.
Are o durată de viaţă pînă la 40—50 ani.
înfloreşte foarte timpuriu, durata perioadei respective fiind de 7—10 zile.
Soiul Papirovka este autosteril şi pentru asigurarea polenizării se cultivă în aso­
ciaţie cu : Antonovka, Astrahan roşu, Boiken, Borovinka, Calvil de zăpadă, Candil Sinap,
Jonathan, Mc. Intosh, Parmen auriu, Benet Baumann, Benet de Champagne, Benet
portocaliu, Eenet de Landsberg, Eenet Simirenko, Transparent de Croncels. Are polen de
calitate bună.
Este un soi precoce, intră pe rod la vîrsta de 3—4 ani, uneori chiar în pepinieră. D e
la vîrsta de 6 —7 ani, producţia devine mare şi asigurată. La vîrsta de 18 — 20 ani, dă o re­
coltă medie de 80—90 kg/pom. G. A. K a b l u c i k o menţionează că producţiile record
se ridică chiar pînă la 200 kg/pom (01).
84 SOIURI DE MAR RAIONATE Şl DE PERSPECTIVA

Fructele sînt de calitatea I, suculente, cu gust acrişor-dulccag, răcoritor, fiind foarte

apreciate pentru consumul în stare proaspătă. Cu toate că au pulpa moale, recoltate şi
ambalate îngrijit, suportă totuşi transportul la distanţe nu prea mari. După recoltare se
pot păstra timp de 2—3 săptămîni. Pentru expediere trebuie recoltate cu cîteva zile înainte
de maturitate.

Fig. 13. — P a p i r o v k a .

Atît pomul cît şi fructele sînt relativ rezistente la atacul bolilor şi dăunătorilor. î n
anii ploioşi, fructele sînt însă atacate de rapăn. Fructele sînt de asemenea sensibile la solu­
ţiile cupro-arsenicale cu care se tratează pomii.
Pomii nu suferă de ger şi nu au cerinţe deosebite faţă de climă şi sol. Dau totuşi
rezultate mai bune pe solurile luto-nisipoase, fertile şi revene. Fiind un soi rustic, se
poate cultiva şi în regiunile de munte pînă la o altitudine do 1 200 m.
Asemănări cu alte soiuri. Se aseamănă cu soiul Astrahan alb, de care se deosebeşte
totuşi prin dimensiunile mai mici şi prin prezenţa unei muchii în lungul fructului, foarte
caracteristică ; culoarea fructului la Astrahan alb prezintă uneori o slabă roşeaţă şi dungi
fine, ceea ce lipseşte la Papirovka.
 PAPIROVKA 86

Calităfi : rezistenţa p o m u l u i l a g e r şi b o l i , r o d i r e a a b u n d e n t a şi i n f i o o a . r o a n , m a t u ­
ritatea timpurie şi c a l i t a t e a superioară a fructelor.

Defecte : sensibilitatea mare a fructelor la vint, precum şi putaroa l o r In

locurilo lovite.

POMUL

P o m u l d e vigoare mijlocie, In pepinieră, creşte puternic, formînd trunchi drept şi

coroană piramidală foarte f r u m o a s ă ; In livadă n u atinge dimonsinni mari.
Coroana — i n v e r s - p i r a m i d a l ă , largă, uneori globuloasă (fig. 13).
Rumurile de schelet — d o s t u l d e g r o a s e , d r e p t e , c u s c o a r ţ a g a l b u i o - c e m i ş i e , f o r m e a z ă
cu axul u n unghi d e circa 45°.
Ramurile de rod — s c u r t e , r e p r e z e n t a t e p r i n p i n t e n i şi ţ e p u ş e ; b u r s e l e s c u r t e , destul
de voluminoase.
Lăstarii — d e v i g o a r e m i j l o c i e , a p r o a p e d r e p ţ i s a u s l a b c u r b a ţ i , c u i n t e r n o d i i destul
d e lungi, 4 0 c m , p u b e s c o n ţ i , d i n c a r e c a u z ă p a r albi-cenuşii, m a i ales l a vîrf, c u s c o a r ţ a
verzuie-măslinie, c u nuanţă slabă roşiatică, p e care se observa lenticole gălbui murdare,
a l u n g . t e p e l ă s t a r i i t i n e r i şi r o t u n j i t e p e ramurile mai bătrino.
Mugurii vegetativi — m i j l o c i i , uneori destul de mici, slab p u b e s c o n ţ i , lipiţi d e
ramură.
Mugurii floriferi — d e m ă r i m o mijlocie, ovo-conici, bombaţi, pubescenţi.
Frunzele — m a r i s a u f o a r t e m a r i , e u l u n g i m e a d o 1 1 7 m m şi l ă ţ i m e a d e 7 0 m m , o v a t e ,
d e c u l o a r e v e r d e d e s c h i s , m a i l a t e l a b a z ă , c u virful a s c u ţ i t şi m i r g i n i l e serate, g l a b r e p e
faţa s u p e r i o a r ă şi s l a b p u b e s c e n t e p e c e a i n f e r i o a r ă . Poţiolul subţire, lung d e 2 5 — 4 5m m ,
d r e p t , p u b e s c e n t l a f r u n z e l e e x p u s e l a s o a r o şi g l a b r u l a f r u n z e l e d i n i n t e r i o r u l c o r o a n e i ,
la b a z ă c u stipele mari, eliptice.
Florile — c u p e t a l o l e o v a t e , p u ţ i n g o f r a t e , d e c u l o a r e albă, c u irizaţii roz ; bobocii
florali de culoare roşie.

FRUCTUL

Mărimea — m i j l o c i e , H = 5 9 — 6 3 m m şi D = 6 2 — 6 9 m m ; g r e u t a t e a m e d i e d e 1 7 4 g .
P e p o m i i tineri sau p e cei crescuţi in condiţii favorabile.de sol, fructolo ating dimensiuni mari.
Forma — v a r i a b i l ă , l a majoritatea fructelor ovo-sferică, m a i rar conic-alungită.
D i a m e t r u l m a x i m se află la j u m ă t a t e a înălţimii fructului, d e u n d e acesta se îngustează spre
virf, astfel ( ă b a z a f r u c t u l u i esto m a i largă decît virful. P e suprafaţa fructului soobservă
trei, p a t r u , m a i r a r cinci c o a s t e , b i n e p r o n u n ţ a t e i u a p r o p i e r e d e c a v i t a t e a calicială. Carac­
t e r i s t i c p e n t r u a c e s t s o i e s t e p r e z e n ţ a u n e i m u c h i i î n g u s t e şi a s c u ţ i t e c a r e s e î n t i n d e d e l a
caliciu la p e d u n c u l (fig. 1 4 ) .
Culoarea — d e f o n d , l a r e c o l t a r e , v o r z u i e , a c o p o r i t ă c u u n s t r a t g r o s d e p r u i n ă albi­
cioasă, la începutul maturităţii d e v i n e albă c a birtia, d e u n d e numele d o Papirovka, iar
la c o m p l o t a m a t u r i t a t e , g a l b e n ă d e s c h i s . P e p a r t e a e x p u s ă la s o a r e , u n e l e f r u c t e a u , f o a r t e
rar, o rumeneală ştearsă, cu nuanţă cărămizie.
Pedunculul — g r o s , d e s t u l d e l u n g , 2 0 — 3 0 m m , i e s e d i n c a v i t a t e , d e c u l o a r e verde
murdar, slab pubescent, uneori cărnos la bază, drept sau puţin curbat.
 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA
86

Cavitatea pedunculară — puţin adîncă, largă, neregulată, de culoare verzuie, uneori

cu raze fine de rugină.
Caliciul — mare, închis, avînd sepalele late, pubescente, care rămîn timp înde­
lungat verzi.
Cavitatea calicială — puţin adîncă, destul de îngustă, cu suprafaţa ondulată, iar pe
margini cu coaste foarte pronunţate.
Pieliţa — subţire, netedă, cu un strat
abundent de pruină albicioasă, din care
cauză pare mată ; dacă este frecată puţin
apare un luciu marmorat, foarte frumos.
Cavitateasubcalicială — deBbnlde scurtă,
conică, neajungînd la camera axială.
Inima —foartemare,alungită, deforma
eliptică, cu pereţii galbeni, bine măreaţi,
de multe ori asimetrică.
Lojile — foarte mari, larg deschise, cu
pereţii crăpaţi.
Seminţele — în număr mare, de mărime
mijlocie, rotunjite, parţial turtite, de formă
neregulată; uneori, la maturitate, cad în
camera axială şi produc un sunet caracteristic
la agitarea fructului.
Axul — deschis, formează o cameră
Fig. 14. - P a p i r o v k a . axială fusiformă, destul de mare şi spaţioasă
caro comunică cu lojile.
Pulpa — albă, fină, granuloasă, suculentă, dulce-acidulată, slab aromată ; uneori în
interiorul fructului, altă dată chiar de la exterior, este inundată de suc celular, din care
cauză devine transparentă şi foarte plăcută la gust ; la supramaturitate devine mălăiaţă,
făinoasă, începînd să putrezească de la interior.
Maturitatea de consum — în luna iulie ; fructele se pot pune în consumaţie chiar din
faza de pîrgă, încă înainte de recoltare.

R e c o m a n d ă r i . Soiul Papirovka se recomandă să fie cultivat în grădinile de lingă

casă şi în plantaţiile gospodăriilor agricole colective din apropierea centrelor industriale
şi a oraşelor mari, ca soi de bază în regiunile : a Il-a — Dealurile de vest, a V-a — Dealurile
din sud-estul Transilvaniei, a V l - a — Cîmpia Dunării, a V H - a — Cîmpia Banatului, Cri-
şurilor şi a Someşului, a I X - a — Cîmpia Transilvaniei şi a X - a — Bărăganul şi Dobrogea ;
ca soi de completare în regiunea a IH-a — Dealurile de nord.

РЕЗЮМЕ

Созревание — вторая половина июля.

Дерево — средних размеров, енльнорослое с широко-пирамидальной кроной, вы­
носливое, морозо-и болезнеустойчивое, нетребовательное к почве; начинает рано пло­
доносить, давая ежегодный урожай.
Плод — средней величины, яйцевидно-округлый, реже продолговато-конической
формы, чисто-беловатый,-блестящий, очень редко со слабо размытым румянцем кирпич-
 PAPIROVKA .47

ногоцвета;мякоть белая, нежная, зернистая, сочная, приятного кисло-сладкого вкуса,

зачастую просвечивающая. Плод слабо держится на дереве; лежкость и транспорта­
бельность слабые.
Сорт любительский, а также рекомендуется для крупных садов, расположенных
вблизи промышленных центров и городов.

BÉSTJMÉ

Maturité — fin de juület.

Arbre — vigoureux, de dimensions moyennes, à large couronne pyramidale ; rusti-
que, résistant aux grands froids et aux maladies cryptogamiques, peu exigeant quant
aux conditions de sol ; fructifie tôt et donne chaque année des récoltes abondantes.
Fruit — moyen, ovo-sphérique, plus rarement conique-allongé ; peau d'un blanc
luisant, très rarement teinté de rouge brique; chair blanche, fine, granuleuse, juteuse,
sucrée, acidulée, de bonne qualité ; elle devient assez souvent translucide.
Les fruits se conservent peu, sont sensibles au transport et aux vents.
Cette variété est recommandée pour les jardins d'amateurs, ainsi que pour les plan-
tations commerciales des environs des grands centres et des villes.

ABSTRACT

Maturity – end of July.

Tree – strong, of medium size, broad pyramidal crown; rustic, resistant to extreme cold and
fungal diseases, undemanding as to soil conditions, grows each year and provides early harvests.
Fruit – medium, egg-spherical, rarely conical-elongated white skin shining, rarely tinged with
red brick, white flesh, fine grained, juicy, sweet, tart, good quality, it becomes quite often translucent.
The fruit can be preserved, are sensitive to transportation and winds.
This variety is recommended for gardens of amateurs, as well as for commercial plantations
surrounding major cities and towns.
 ASTRAHAN ROŞU

Sinonime : rus. Krasnoe astrahanskoe, Astrahanskoe krasnoe.

franc. Astracan rouge, Vermillon d'été, Rouge hâtive, Carmin de juin
germ. Boter Astrachan.
engl. Bed Astrachan, Beauty of Wales.
ceh. Astrachan cerveny.
mag. Asztrahâni piros.
pol. Oliwka czerwona.
bulg. Cerven Astrahan.

Origine. După părerea celor mai mulţi pomologi, soiul Astrahan roşu ar proveni din
regiunea oraşului Astrahan (U.E.S.S.), de unde pe la anul 1800 a început să se răspîn-
dească în toate ţările cu caracter pomicol.

Răspîndire. Este răspîndit mai ales în U.B.S.S., E.S.S. Letonă, E.S.S. Estonă şi
B.S.S. Lituană, în Germania, Suedia, Norvegia, Finlanda şi Franţa. Se întîlneşte şi în
America de Nord, însă pe o scară mai restrînsă decît soiul Astrahan alb.
La noi se găseşte în colecţiile pomologice şi este cultivat mai mult în grădinile de
lîngă case, în special în nordul Moldovei şi nordul Transilvaniei.

CARACTERISTICA SOIULUI

Soiul Astrahan roşu se caracterizează prin pomi de talie mijlocie. Reuşeşte altoit pe
măr sălbatic, pe dusen şi paradis. Trăieşte relativ puţin, 40—50 ani, deoarece se epuizează
repede.
înfloreşte foarte timpuriu, iar perioada respectivă durează numai 5 — 7 zile. Este
un soi autosteril ; pentru polenizarea încrucişată se plantează în asociaţie cu soiurile :
Borovinka, Mc. Intosh, Benet Oberdieck, Benet Simirenko. Avînd polen bun, serveşte
la rîndul său ca polenizator pentru soiurile : Borovinka, Papirovka, Parmen auriu, Benet
de Landsberg.
începe să rodească de timpuriu, la vîrsta de 3—4 ani cînd este altoit pe portaltoi
pitici şi la 5—6 ani cînd este altoit pe măr sălbatic. La vîrstadel8—20 ani produce 80—120
kg/pom.
Fructele, de calitate excepţională, sînt foarte frumoase, cu gust acidulat foarte
plăcut, bune pentru masă şi industrializare. Conţin 8,01—11,05% zahăr, 0,77—1,30%
aciditate, 0,17—0,22% tanoide, 0,48—0,55% substanţe pectice şi 6,0—6,5 m g % vitamina С
 ASTRAHAN ROŞU N

Fructele se recoltează cu cel puţin o săptămînă înainte de maturitate, căci altfel

devin mălăieţe şi nu suportă transportul la depărtări mari. Avînd pieliţa fină, merele se
pătează în locurile lovite. Se păstrează 2—3 săptămîni după recoltare, dar numai în încăperi
reci. Sînt întrucîtva sensibile la rapăn şi la atacul viermelui merelor ; în timpul creşterii
sînt sensibile la soluţiile cupro-arsenicale.
Soiul Astrahan roşu este nepretenţios faţă de sol şi expoziţie, fiind rezistent la secetă
şi ger. Eeuşeşte mai bine în localităţile cu climă răcoroasă.

Fig. 15. — Astrahan roşu.

In general, pe trunchi şi pe ramurile de schelet nu se înregistrează răni şi plăgi ca

la alte şoimi mai puţin rezistente. D e asemenea, nu suferă de ger nici mugurii, nici lăstarii.
Ca urmare, poate fi cultivat în regiunile muntoase pînă la altitudini de 900—1 000 m.
Deoarece fructele nu sînt prinse bine pe ramuri, are nevoie de locuri adăpostite.
Eeuşeşte mai bine şi dă recolte mari pe solurile afinate, fertile şi revene.
Asemănări eu alte soiuri. Fructele soiului Astrahan roşu. se aseamănă mult cu acelea
ale soiului E o z de v a r ă ; ajung însă la maturitate cu 8—10 zile mai tîrziu şi obişnuit sînt
mai intens şi mai uniform colorate.
90 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

Calităţi : intrarea de timpuriu pe rod, rodirea regulată şi abundentă, frumuseţea şi

calitatea foarte bună a fructelor.
Defecte : longevitatea mică a pomilor, sensibilitatea faţă de boli şi dăunători, slaba
rezistenţă a fructelor la vînt.

POMUL

Pomul în pepinieră creşte drept şi viguros, formînd coroana piramidală foarte fru­
moasă, î n livadă, la început creşte repede, se opreşte însă curînd şi nu atinge dimensiuni
mari ; are trunchiul viguros, cu scoarţa roşiatică-cenuşie.
Coroana — deasă, invers-piramidală sau sferic-alungită (fig. 15).
Ramurile de schelet — de grosime mijlocie, formînd cu axul un unghi aproximativ
de 50°, cu vîrfurile întotdeauna îndreptate în sus.
Ramurile de rod — predomină pintenii, ţepuşele şi bursele.
Lăstarii — cu vîrfurile arcuite în sus, destul de groşi, cu scoarţa de culoare brună-
roşiatică, netezi, cu lenticele alungite, puţine la număr, de culoare albă murdar, uneori cu
nuanţă roz.
Mugurii vegetativi — foarte mici, pubescenţi, de culoare cenuşie.
Mugurii floriferi — mari, ovoizi, cu solzii desfăcuţi la vîrf.
Frunzele — de mărime mijlocie, ovate, cu vîrful foarte ascuţit şi cu marginile serate,
puţin pubescente, pe faţa inferioară. Stipelele scurte şi drepte, iar peţiolul de lungime
mijlocie sau lung, 25—40 mm, aproape drept, gros, foarte slab pubescent, roşu pal.
Florile — cu petalele mari, roz-albicioase şi staminele mari ; bobocii florali roşiatici.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, uneori chiar supramijlocie, H = 58 — 56 mm şi D = 63 — 72

mm şi greutatea medie de 96 g, cu variaţii între 54 şi 162 g.
Forma — sferică sau sferic-turtită, puţin conică spre vîrf, uneori puţin asimetrică.
Diametrul maxim se află la jumătatea înălţimii. Pe partea superioară a fructului se
disting coaste foarte puţin pronunţate (fig. 16).
Culoarea — de fond verde-gălbuie în momentul recoltării şi galbenă la maturitate,
acoperită pe toată suprafaţa cu o rumeneală carmin-zmeurie intens, marmorată eu dungi
roşii închis, vizibile. Sub pieliţă există puncte albicioase, destul de mari la bază şi mai mici
spre vîrf.
Pedunculul — destul de lung, de cele mai multe ori cărnos, de culoare verde murdar,
pubescent, înserat oblic.
Cavitatea pedunculară — destul de adîncă, îngustă şi neregulată din cauza unui
pinten al pulpei ; la fructele fără pinten, este deschisă şi are formă regulată de pîlnie. Pie­
liţa din cavitate este acoperită aproape în întregime cu rugină de culoare verzuie-
gălbuic.
Caliciul — de mărime mijlocie, închis sau semideschis, eu sepalele late şi lungi, cu
vîrful ascuţit brusc ; rămîn verzi şi pubescente la bază timp îndelungat, strîuse şi vîrfurile
întoarse în afară.
Cavitatea calicială — puţin adîncă, îngustă, cu pereţii încreţiţi.
 ASTRAHAN ROŞU 91

Pieliţa — subţire, fină, netedă, a c o p e r i t ă eu u n strat gros d e pruină v i o l a c e e care d a

nu aspect foarte frumos fructului. Frecate, fructele devin lucioase, unsuroase iji f o a r t e
frumoase.
i'uritnten sitb'-<ilirinlfi — largă, conică, scurtă s a u I U f o r m ă d e p î l n i e , CU e t a m i n e l e
a ş e z a t e la m i j l o c s a u m a i a p r o a p e d e c a l i c i u .
Inima — de dimensiuni mijlocii sau
mari. de formă conică, lărgită, aşezată iu
cent nil fructului sau m a i aproape d e caliciu.
Lojile — mari sau mijlocii, a p r o a p e în­
chise, c u pereţii netezi sau puţin crăpaţi, d e
culoare verzuie.
Seminţele — destul do mari, ovoid-
alnngite, de culoare roşiatieă-brună, cile
2 — 4 într-o lojă, de multe ori nedezvnllato.
Axul — f o r m e a z ă o c a m e r ă a x i a l ă fusi­
formă, îngustă şi î n a l t ă ; uneori lipseşte.
Pulpa — în m o m e n t u l recoltării, d e cu­
l o a r e \ e r d e - a l b i c i o a s ă şi l a m a t u r i t a t e , g a l b e n ă
deschis sau albă, uneori c u infiltraţii roşii sau
chiar colorată în roşu, m a i ales s u b pieliţă,
destul d e fină, suculentă, d e consistenţă mij­
locie, vinurie-acidulată, c u dulceaţă plăcută FIG. 1 6 . - Astrahan roşu.
ŞI aromă pronunţată.

Maturitatea de eonttnm — iulie-august, ceva M A Itîrzie decît la soiurile Papirovka

ŞI A s t r a h a n a l b .

Recomandări. C a toate soiurile d e vară, soiul A s t r a h a n roşu este indicat pentru gră­
d i n i l e d i n j u r u l c a s e l o r şi p e n t r u plantaţiile m a r i d i n a p r o p i e r e a c e n t r e l o r m u n c i t o r e ş t i şi
i n d u s t r i a l e , p r e c u m şi î n j u r u l o r a ş e l o r m a r i . P e n t r u viitor se r e c o m a n d ă c a soi d o bază în
regiunile : a I l - a — Dealurile d o vest, a III-a — Dealuiilo d e nord, a I V - a — Dealurile
de est, a V - a — Dealurile d i n sud-estul Transilvaniei, a V l - a — C î m p i a Dunării, a I X - a —
l'iiupia T r a n s i l v a n i e i şi a X - a — B ă r ă g a n u l şi D o b r o g e a ; c a s o i d e c o m p l e t a r e î n r e g i u n e a
a V l l - a — Cîmpia Banatului, C r i c u r i l o r şi a S o m e ş u l u i ş i c a s o i d e î n c e r c a r e î n r e g i u n i l e
I — Subcarpatică meridională şi a V I I I - a — Colinele Moldovei.

Р Е З Ю М Е

Созревание — конец июля — , начало августа.

Дерево — средних размеров, довольно с нльнорослое, образует густую обратно-
пирамидальную или шарообразно-продолговатую крону, прививается на все виды
яблонных подвоев. Нетребовательное к почве и акспозиции, устойчиво к морозам и засухе,
но слабо устойчивой болезнями вредителям. Начинает плодоносить рано и дает еже­
годный и обильный урожай.
Плод — средней величины, шарообразной или слегка приплюснутой формы, жел­
тый, почти сплошь покрыт красновато-кирпичным румянцем; мякоть белая или светло-
желтая, с красноватыми прожилками, иногда красноватая, довольно нежная, сочная,
92 SOIURI DE MAR R A I O N A T E ŞI DE PERSPECTIVA

винно-сладкая, ароматная, приятного вкуса. Чувствителен к болезням и вредителям

и непрочно держится на дереве; транспортабельнось хорошая, но лежкость слабая.
Сорт любительский, а также рекомендуется для выращивания вблизи больших
центров для потребления населения.

EÉSTJMÉ

Maturité — fin de juillet — début d'août.

Arbre — assez vigoureux, de taille moyenne, à couronne pyramidale, renversée
ou sphérique-allongée compacte. Il peut être greffé avec succès sur tous les porte-greffes
du pommier. Pou exigeant quant aux conditions de sol et l'exposition, résistant à la sécheres­
se et aux gelées d'hiver ; sensible aux maladies et insectes. Il fructifie de bonne heure et
donne d'abondantes récoltes chaque année.
Fruit — moyen, sphérique, ou sphérique-aplati, jaune, presque complètement re­
couvert de rouge-carminé ; chair blanche ou jaune clair, finement veinée de rouge, parfois
rougeâtre, assez fine, juteuse, au goût sucré-vineux, arôme prononcé et saveur agréable.
Les fruits sont sensibles aux maladies, aux insectes et au vent, ne se conservent
que peu de temps, mais supportent bien le transport. Variété pour les amateurs et pour
les plantations commerciales à proximité des grands centres de consommation.

ABSTRACT

Maturity – late July to early August.

Tree – fairly vigorous, medium sized, pyramidal crown, reversed or elongated-spherical
compact. It can be grafted successfully on all the rootstocks of apple. Not very demanding regarding
soil conditions and exposure, resistant to drought and winter frosts; susceptible to diseases and insects.
It bears fruit early and gives abundant crops every year.
Fruit – medium, spherical, or spherical-flattened, yellow, almost completely covered with
crimson-red, flesh white or pale yellow, finely veined with red and sometimes reddish, fairly thin, juicy,
sweet and winy taste, pleasant aroma and flavour.
The fruits are susceptible to diseases, insects and wind, only shortly good to be preserved, but
resistant to transportation.
Variety for amateurs and commercial plantations near large consumption centres.
 ROZ DE VIRGINIA

Sinonime : rus. Virghinskoe rozovoe.

franc. Rose de Virginie.
germ. Virginischer Rosenapfel. L:efländer Liebling.
ital. Mella rosa délia Virginia.
ceh. Letni panenske ruzové, Virginské ruzové.
mag. Virginai rozsaalma.
pol. Rozanka wirginska.

Origine. Nu se cunoaşte precis provenienţa soiului ; cei mai mulţi pomologi sînt de
părere că provine din apropierea Mării Baltice, unde este foarte răspîndit şi unde pe
alocuri se întîlnosc chiar pomi seculari din acest soi ; unii pomologi cred însă că acest
soi ar fi orginar din America de Nord, din statul Virginia, de unde i s-ar trage numele.

Răspîndire. Este răspîndit în toate ţările din Europa şi America de Nord.

La noi se întîlneşte rar, numai în grădinile de Ungă case.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul atinge dimensiuni destul de mari, avînd coroană larg-piramidalâ, relativ

rară. Beuşeşte altoit pe măr sălbatic, dusen şi paradis şi ajunge pînă la vîrsta de
35—40 ani.
înfloreşte timpuriu, perioada respectivă fiind de scurtă durată. Polenizatorii pentru
acest soi sînt încă puţin studiaţi la noi ; din observaţiile făcute pînă în prezent, s-a con­
statat că în asociaţie cu : Borovinka, Renet Baumann, Wagner premiat, Calvil roşu
de toamnă, R3net de Landsberg şi Patul leagă foarte bine.
Intră pe rod destul de timpuriu, la 5—6 ani altoit pe măr sălbatic şi la 3—4 ani
cînd este altoit pe portaltoi pitici. Produce însă relativ puţin şi neregulat. La vîrsta
de 19—20 ani, recolta de fructe se ridică la 75—90 kg/pom.
Fructele sînt dese pe ramuri, formînd adevărate ghirlande ; sînt prinse slab de
ramuri şi cad uşor la vînturi. Eecoltate în pîrgă, se păstrează în condiţii corespunză­
toare circa două săptămlni ; nu se zbîrcesc în timpul păstrării şi nu înregistrează pierderi
în timpul transportului.
Nu este pretenţios faţă de climă şi sol, însă este sensibil la rapăn. Preferă locuri
adăpostite, soluri adinei, revene şi fertile. î n asemenea condiţii dă producţii mari şi de
calitate superioară.
94 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

Calităţi : precocitatea şi uşoara adaptare a soiului la condiţiile de mediu, maturitatea

timpurie şi calitatea bună a fructelor pentru consumul în stare proaspătă.
Defecte : longevitatea mică a pomilor, insuficienta rezistenţă a frunzelor şi fructelor
la rapău şi a fructelor la vînturi, perioada foarte scurtă de păstrare şi consum, mălăie-
ţirea pulpei la supracoacerea fructelor.

POMUL

î n pepinieră, pomul creşte destul de puternic, cu trunchiul drept, formînd de

cele mai multe ori coroană incompletă.

Fig. 17. — R o z de Virginia.

Coroana — pînă la intrarea pe rod de formă piramidală, iar în perioada de rodire

se lărgeşte, devenind sferică sau sferie-turtită (fig. 17).
Ramurile de schelet — formează cu axul unghiuri de circa 15 — 50° şi sînt degarnisite
foarte mult la bază.
Ramurile de rod—scurte, reprezentate prin pinteni şi ţepuşe ; nuieluşele se întilnesc rar.
 ROZ DE VIRGINIA 95

Lăstarii — viguroşi, lungi, groşi la bază şi foarte subţiri la vnf, cu internodii foarte
lungi, eu scoarţa de culoare brună-gălbuie, pubescenţi la vîrf, cu lenticele albe, alungite.
Mugurii vegetativi — mari, rotunjiţi, pubescenţi, aşezaţi pe permite foarte proe­
minente.
Mugurii floriferi — foarte mari, de formă ovoidă.
Frunzele — ovat-alungite, plane, lucioase, slab serate pe margine, cu nervurile
proeminente, înroşite şi cu pubescenţă gălbuie. Peţiolul subţire, lung, flexibil, de culoare
verde-roşiatică.
Florile — mari, eu petalele albe, cu irizaţii roz intens, rezistente la intemperii.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, H = 63—65 mm ş i D = 6 8 —72 m m ; greutatea medie de ltOg.

Forma — variabilă, de la ovo-sferică pînă la conic-alungită. Diametrul maxim situat
de obicei mai jos de jumătatea înălţimii fructului; baza frunetului turtită, iar vîrful
puţin îngustat. Pe toată suprafaţa fructului
există 3—4 coaste bine distincte. î n sec­
ţiune longitudinală, fructul este simetric
(fig. 18).
Culoarea — de fond verde deschis la
recoltare şi albă-gălbuie la maturitate,
prezintă pe partea expusă la soare dungi
fine, înguste, roz-roşiatice, de lungimi di­
ferite, cu puncte mici, roşiatice, distribuite
des printre ele. Culoarea acoperitoare
lipseşte. Sub pieliţă există puncte albi­
cioase, bine distincte.
Pedunculul — lung, subţire, îngroşat
la bază, îndoit, uneori răsucit, puţin zbîr-
eit, brun închis, pubescent.
Cavitatea pedunculară — largă, de
adîncime mijlocie, cîteodată îngustă şi
superficială, cu suprafaţa netedă, de cu­
loare verde, uneori puţin ruginie.
Caliciul—închis sau semideschis, fiind
format din sepale lungi, ascuţite, verzi, pu­
bescente şi C U Vîrfurile USCate şi răsfrînte F i g - 18- - R o z d e V i r g i n i a .

în afară.
Cavitatea calicială — de mărime mijlocie, îngustă, cu baza plată, avînd suprafaţa
ondulată, iar marginile cu creste pronunţate.
Pieliţa — subţire, însă tare, uscată, aproape mată, acoperită cu pruină albicioasă,
uneori cu dungi fine de rugină şi negi, cu parfum de trandafir.
Cavitatea subcalicială — în formă de pîlnie, de mărime mijlocie, cu etaminele în
partea superioară.
Iu inia - în formă de ceapă alungită, situată mai aproape de caliciu, marcată de un
grup de. fascicule galbene, uneori întrerupte.
 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA
H

Lojile — mari, deschise, cu pereţii crăpaţi.

Seminţele — alungite, înguste, de culoare castanie-cenuşie, cîte 2—3 într-o lojă.
Axul — formează o cameră axială deschisă, largă, care comunică cu lojile prin
deschideri mari.
Pulpa — galbenă-albicioasă, cu nuanţă portocalie la completa maturitate, fină,
puţin fondantă, suculentă, vinurie, plăcut acidulată, dulceagă, puternic aromată, uneori
puţin amăruie ; la completa maturitate devine făinoasă, foarte rar transparentă.
Maturitatea de consum — sfîrşitul lunii iulie sau începutul lunii august.

RECOMANDĂRI. Soiul Boz de Virginia se recomandă în special pentru grădinile din

jurul caselor şi în plantaţiile socialiste, situate în apropierea pieţelor mari de desfacere,
în care este propus ca soi de bază în regiunile : a Vl-a—Cîmpia Dunării, a Vll-a—Cîmpia
Banatului, Crişurilor şi a Someşului, a IX-a—Cîmpia Transilvaniei şi a X-a—Bărăganul şi
Dobrogea; ca soi de completare în regiunile — Subcarpatică meridională şi a IV-a—Dea­
lurile de est ; ca soi de încercare în regiunea a VIII-a—Colinele Moldovei.

РЕЗЮМЕ

Созревание — июль — август.

Дерево — спльнорослое, довольно больших размеров, образует шаровидную про­
долговатую сравнительно разреженную крону; прививается на все виды яблонных
подвоев; неприхотливо к почве и климату, но чувствительно к болезням, начинает рано
плодоносить, дает урожай ежегодно; один год умеренный, другой — обильный.
Плод — средней величины, разнообразной формы от округло-яйцевидной до про­
долговато-конической, желтовато-белый, с длинными и узкими полосками розовато-
красного цвета; мякоть желтовато-белая,нежная, слегка тающая, сочная, винно-сладкая
с сильным ароматом, приятного вкуса. Чувствителен к болезням, непрочно держится
на дереве, лежкость слабая, но транспортабельность довольно хорошая.
Сорт любительский, но рекомендуется также и для крупных посадок вблизи рын­
ков сбыта.

RÉSUMÉ

Maturité — juillet—août.
Arbre — vigoureux, assez grand, à couronne sphérique-allongée, assez rare ; peu
exigeant quant aux conditions de sol et de climat ; sensible aux maladies ; il fructifie
tôt et produit chaque année, donnant tous les deux ans des récoltes abondantes.
Fruit — moyen, de forme variable, ovo-sphérique à conique-allongé, blanc-jau-
nâtre, recouvert de longues stries étroites roses-rougeâtres ; chair blanche, fine, mi-
fondante, juteuse, sucrée-vineuse, très aromatique, au goût agréable. Les fruits sont sensi-
bles aux maladies et au vent et se conservent peu ; elles se prêtent néanmoins bien au
transport.
Variété d'amateur, recommandée pour les grandes plantations à proximité des grands
débouchés.
 ABSTRACT

Maturity – July to August.

Tree – vigorous, large enough, spherical, elongated, somewhat rare crown, undemanding as to
soil conditions and climate; sensitive to diseases, it bears fruit early and produces each year, giving
every two years of bumper crops.
Fruit – medium, variable in shape, ovoid spherical to conical-elongate, yellowish-white, and
covered with reddish long narrow pink stripes, white flesh, thin, half-melting, juicy, sweet, vinous, very
aromatic, pleasant tasting. The fruits are susceptible to disease and wind and not good for preservation,
they are nevertheless well suited to transport.
Variety for amateurs, recommended for large plantations near large markets.
 BOROVINKA

Sinonime : rus. Harlamovoskoe, Boroviţki, Borovinka

franc. Charlamovsky, Borowitsky.
germ. Charlamo'wsky.
engl. Duchess of Oldenburg.
ceh. Charlamowski.
mag. Charlamowszky,
pol. Charlamowska.
bulg. Borovinka.

Origine. Soi rusesc, originar din regiunile Tuia şi Moscova.

Răspîndire. Este răspîndit foarte mult în partea europeană a U.R.S.S., în Germania,
Belgia, Franţa, Anglia şi în America de Nord.
La noi se cultivă aproape în toată ţara, dar numai în grădinile de lîngă case.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte viguros pînă la intrarea pe rod, apoi creşterea încetineşte. Reuşeşte
altoit pe toţi portaltoii mărului şi este rezistent la ger.
Longevitatea pomului este relativ scurtă, pînă la 45—50 ani.
înfloreşte foarte timpuriu. Fiind autosteril se cultivă în asociaţie cu polenizatorii :
Antonovka, Aport, Astrahan alb, Astrahan roşu, Calvil de zăpadă, Mc. Intosh, Papi­
rovka, Renet Baumann, Renet de Landsberg şi Wagner premiat. Avînd polen bun, soiul
Borovinka serveşte ca polenizator pentru şurile : Mc. Intosh, Papirovka, Renet Baumann,
Renet de Landsberg.
începe să fructifice la 3—4 ani după plantare şi produce mulţumitor de la vîrsta de
7—8 ani. Un p o m de vîrstă mijlocie produce 50—125 kg.
Fructele ajunse aproape de maturitate se scutură uşor de vînt. Se păstrează circa
două săptămîni. Prin faptul că suferă în timpul transportului, se recomandă ambalarea
îngrijită. Sînt fructe de calitatea а П-а, folosite mai mult pentru masă şi mai puţin
pentru uscare şi industrializare.
î n plantaţiile dese şi mai ales în anii ploioşi suferă mult de rapăn şi de putregaiul brun
al fructelor. Pe solurile cu exces de umiditate, trunchiul şi ramurile de schelet sînt atacate
de cancerul deschis.
Faţă de sol nu cere condiţii deosebite. Totuşi reuşeşte bine şi dă recolte mari pe
solurile luto-nisipoase, fertile şi revene ; în condiţii de umiditate insuficientă în sol, fructele
rămîn mici, lispite de gust şi se scutură.

7 — c . 2«52
98 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

Bamurile nu se sudează bine cu axul, ca urmare se dezbină uşor sub greutatea fruc­
telor şi în timpul furtunilor. De asemenea, şi lemnul acestui soi este destul de fragil.
Pentru a preveni ruperea şi dezbinarea ramurilor se impune folosirea proptelelor.
Calităţi : rezistenţa la ger, lipsa de pretenţii faţă de sol şi climă, intrarea de tim­
puriu pe rod şi aspectul frumos al fructelor.
Defecte : fragilitatea lemnului, longevitatea scurtă a pomilor, precum şi sensibilitatea
acestora faţă de putregaiul brun şi viermele merelor.

POMUL

Pomul în pepinieră creşte viguros şi drept ; în livadă este însă de vigoare mijlocie.
Coroana — în pepinieră se formează uşor, de multe ori fără intervenţii ; în bvadă,
mai ales în perioada de rodire, este globuloasă, iar mai tîrziu sferic-turtită, rară (fig. 19).

Fig. 19. — B o r o v i n k a .

Ramurile de schelet — groase, cu scoarţă netedă, de culoare măslinie-cenuşie, formează

cu axul un unghi foarte mare dezbinîndu-se foarte uşor de pe trunchi.
 BOROVINKA gg

Hamurile de rod — scurte şi groase ; bursele de lungime mijlocie, voluminoase.

Lăstarii — drepţi la bază, puţin curbaţi şi pubescenţi către vîrf, cu numeroase
lenticele albe, rotunjite.
Mugurii vegetativi — de dimensiuni mijlocii, turtiţi şi lipiţi de lăstar.
Mugurii floriferi — mari, ovoizi, bombaţi, pubescenţi, cenuşii-albicioşi.
Frunzele — de dimensiuni mijlocii sau mari, 75—100 m m lungime şi 52—65 m m
lăţime, eliptice sau ovate, avînd limbul ondulat, cu vîrful îndoit în jos şi cu marginile
serate sau crenate neregulat. Peţiolul de lungime mijlocie, 36—40 m m , înroşit mult la
bază, foarte puţin canalicular, cu stipele lungi şi înguste.
Florile — cu petalele albe, pătate foarte slab cu roz pe partea exterioară ; bobocii
florali de culoare roşie deschis, cu nuanţă, verzuie în regiunea sepalelor.

FRUCTUL

M ărimea — supramijlocie sau mare, H = 62—80 m m şi D = 72—84 m m ; greu­

tatea medie de 144 g.
Forma — sferic-turtită, uneori aproape sferică, cu suprafaţa fructului netedă sau
prevăzută cu coaste şterse, însă largi
(fig. 20).
Culoarea — de fond galbenă-ver-
zuie, acoperită cu roz peste care se su­
prapun dungi de culoare roşie-carminie,
întrerupte şi îngustate înspre regiunea
cavităţii pedunculare.
Pedunculul — de lungime şi grosi­
me variabile, pubescent, de culoare bru-
nă-verzuie.
Cavitatea pedunculară — îngustă,
uneori însă largă, adîncă, în formă de
pîlnie, cu pereţii acoperiţi cu rugină.
Caliciul— destul de mare, închis sau
semideschis, format din sepale largi, verzi
şi pubescente pînă în momentul recoltării.
Cavitatea calicială — largă, de
adîncime mijlocie, cu baza plată, unde
uneori există Cinci ridicaturi Cărnoase, Fig. 20. - Borovinka.

cunoscute sub numele de „perle".

Pieliţa — groasă, netedă, lucioasă, acoperită cu un strat abundent de pruină violacee.
Cavitatea subcălicială — adîncă, în formă de pîlnie, nu comunică cu camera axială.
Inima — de mărime mijlocie, în formă de ceapă sau cordiformă, situată în mijlocul
fructului.
Lojile — destul de mari, comunică cu camera axială, uneori una din loji este turtită
şi lipsită de seminţe.
Seminţele — mari, voluminoase, ascuţite, de culoare brună, de obicei cîte două în lojă.
Axul — închis sau foarte puţin deschis, cilindric sau fusiform.
Pulpa — albă-gălbuie sau galbenă-albicioasă, uneori cu nuanţă roz sub pieliţă şi
îndeosebi lîngă caliciu, fină, puţin consistentă, suculentă, cu gust vinuriu-aeidulat plăcut,
100 SOIURI DE MAR R A I O N A T E Şl DE PERSPECTIVA

devine făinoasă la completa maturitate ; după 5—6 zile de la recoltare întruneşte optimum
de calităţi.
Maturitatea de consum — corespunde cu jumătatea lunii iulie — începutul lui
august.

RECOMANDĂRI. Soiul Borovinka este indicat pentru grădinile de lîngă case în toată
ţara şi ca soi de bază în sortimentele din regiunile : a Vl-a—Cîmpia Dunării, a VHI-a—Coli­
nele Moldovei, a IX-a—Cîmpia Transilvaniei şi a X-a—Bărăganul şi Dobrogea ; ca soi de
completare în regiunile : I — Subcarpatică meridională, a IH-a — Dealurile de nord şi
a IY-a — Dealurile de est.

РЕЗЮМЕ

Созревание — июль — начало августа.

Дерево — сильнорослое, средних размеров, образует шаровидную или шаровидно-
приплюснутую редкую крону; хорошо приживается на всех подвоях и, в особенности
на карликовых; выносливо и нетребовательно к климату и почве; начинает рано пло­
доносить, давая ежегодные, но неодинаковые урожаи.
Плод — довольно крупный, шаровидно-приплюснутый, иногда почти круглый,
очень красивый, зеленовато-желтый, с розовым румянцем, покрытым кирпично-крас-
ными полосками и розово-фиолетовым восковым налетом; мякоть желтовато-белая, с
красными прожилками под кожицей, довольно мягкая, сочная, винно-кисло-сладкая,
ароматная, в перезрелом состоянии становится мучнистой. Плод чувствителен к пло­
дожорке и монилиозу и непрочно держится на дереве; транспортабелен, но сохраняется
всего лишь 2—3 недели.
Сорт любительский, но рекомендуется также и для крупных посадок вблизи рын
ков сбыта.

RÉSUMÉ

Maturité — juillet — août.

Arbre — vigoureux, de taille moyenne, à couronne sphérique ou sphérique-aplatie,
rare ; réussit bien sur tous les porte-greffes du pommier et spécialement sur les port- ;
greffes nains ; il est rustique, peu exigeant quant aux conditions de climat et de sole-
il fructifie de bonne heure, mais donne des récoltes inégales.
Fruit — assez grand, sphérique-aplati, parfois presque sphérique, très joli, jaune-
verdâtre, lavé de rose et abondamment strié de rouge carminé et couvert de pruine rose-
violet ; chair d'un blanc-jaunâtre, avec des filaments rouges sous la peau, assez tendre,
juteuse, vineuse-acidulée, aromatique ; blette à la surmaturité.
Les fruits sont sensibles aux Carpocapse et Monilinia et au vent ; ils supportent
assez bien le transport, mais ne peuvent être conservés que 2—3 semaines.
Variété pour amateurs et pour les grandes cultures à proximité des grands centres
de consommation.
 ABSTRACT

Maturity – July to August.

Tree – vigorous, medium height, spherical or spherical-flattened, rare crown, good grafting on
all rootstocks of apple and especially on the port dwarfs grafts; it is strong, undemanding as to the
conditions of climate and sun, bears fruits early, but provides uneven crops.
Fruit – fairly large, spherical-flattened, sometimes almost spherical, very pretty, greenish-
yellow, tinged with pink and heavily streaked with crimson red bloom and covered with pink-purple
flesh of a yellowish-white, with red filaments in skin, rather soft, juicy, vinous, tart, aromatic chard on
to maturity.
The fruits are susceptible to Carpocapse and Monilinia and wind, they support very well the
transport, but cannot be kept for more than 2-3 weeks.
Variety for amateurs and for arable crops near major consumption centres.
 F R U M O S DE B A T H

Sinonime : engl. Beauty of Bath.

germ. Schöner aus Bath, Schönheit aus Bath.

Origine. Soi de origine engleză.

Răspindire. Este răspîndit în nord-vestul Europei.

La noi se întîlneşte numai în staţiunile experimentale, colecţiile didactice şi în gră­
dinile de lîngă case.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte viguros si reuşeşte pe toţi portaltoii mărului. Nu se pretează însă pentru
forme palisate. Este destul de longeviv altoit pe mărul sălbatic.
înfloreşte devreme sau către mijlocul sezonului, din care cauză uneori suferă de bru­
mele tîrzii de primăvară.
Intră repede pe rod şi produce regulat. Fructele se ţin bine pe p o m pînă ce intră în
pîrgă, din care cauză pomul poate fi folosit şi pentru plantarea pe şosele.
Fructele sînt de calitatea I, cu aspect frumos. Se păstrează relativ bine, timp de
4—5 săptămîni.
Soiul Frumos de Bath, în condiţii favorabile de climă şi agrotehnică, este rezistent
la rapăn şi putregaiul brun.
Preferă solurile adinei, revene şi fertile ; în cele umede suferă de ger.
Calităţi : precocitatea soiului, vigoarea pomilor, rodirea regulată şi abundentă,
aspectul frumos şi calitatea bună a fructelor.
Defecte : exigenţa faţă de sol şi insuficienta rezistenţă la ger a pomilor în terenurile
umede, sensibilitatea la b o b în anii ploioşi, precum şi dimensiunile mici ale fructelor.

POMUL

Pomul creşte viguros, cu trunchiul drept, foarte rar slab răsucit.

(umana — sferic-alungită, în perioada de plină rodire, devine sferie-turtită, uneori
aproape plîngătoare (fig. 21).
Ramurile de schelet — groase, formează cu trunchiul unghiuri de 45—55°.
Ramurile de rod — predomină ţepuşele.
 10? SOIURI PE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

Lăstarii — de lungime şi grosime mijlocii, cu scoarţa de culoare caienie-verzuie, cu

pnbescenţă rară spre vîrf.
Mugurii vegetativi — mici, conici, pubescenţi.
Mugurii floriferi — mijlocii, ovo-conici, pubescenţi.
Frunzele — ovat-alungite, cu virful acuminat, cu marginile serate rar, de culoare
verde închis, lucioase pe faţa superioară şi verde-gălbuie, pubescente, pe cea inferioară.

Fig. 21. — Frumos de Bath.

Peţiolul de lungime şi grosime mijlocii, foarte puţin înroşit la bază, cu stipele lanceolate.
Florile — mijlocii, cu petalele obovate, de culoare roz-albicioasă.

FRUCTUL

Mărimea — mică, H = 40—45 m m şi D = 55—60 m m ; greutatea medie de 75 g.

Forma - - sferic-turtit ă, uneori conic-trunchiată rotunjită la bază şi îngustată
treptat spre vîrf ; diametrul maxim se află mai jos de jumătatea înălţimii. Conturul uşor
neregulat din cauza unor urme de coaste (fig. 22).
 FRUMOS DP It AT II 108

Culoarea — de fond verde-gălbuie la recoltare şi galbenă-portocalie la maturitate ;

cea acoperitoare roşie-portocalie, peste care sînt suprapuse dungi de culoare mai intensă,
de formă şi mărimi variabile. Pe suprafaţa fructului sînt răspîndite puncte galbene-aurii
cu centrul ruginiu.
Pedunculul — de circa 20 m m lungime, uşor arcuit, Ugnificat, pubescent, de culoare
brună-măslinie.
Cavitatea pedunculară — conică, de adîncime
şi lărgime mijlocii, cu pieliţa curată sau acope­
rită cu un strat subţire de rugină.
Caliciul — semideschis sau deschis, pubescent
format din sepale lungi, aplecate spre interior şi
cu vîrfurile răsfrînte în afară.
Cavitatea calicială — puţin adîncă, relativ
largă, cu pereţii netezi, fără încreţituri.
Pieliţa — subţire, tare, netedă, puţin unsu­
roasă, se dezlipeşte relativ uşor de pe pulpă.
Cavitatea subcalicială - scurtă, în formă de
V deschis, comunică foarte rar cu camera axială ;
stammele cu aşezare mijlocie.
Inima — mare, turtită la bază, apoi rotun­
jită, delimitată bine de fascicule gălbui care se
unesc sub sepale. _
F i g 2 2 : F r u m o s d e B a t n

Lojile — mari, deschise sau semideschise, cu

pereţii de culoare galbenă-verzuie, cu crăpături calusate.
Seminţele — pline, ovoide, de culoare cafenie.
Axul — de mărime mijlocie, semideschis, fusiform, uneori ajunge pînă în cavitatea
subcalicială.
Pulpa — gălbuie, cu infiltraţii roşiatice sub pieliţă, tare, suculentă, dulce, puţin
acrişoară, cu aromă plăcută.
Maturitatea de consum — în regiunile de cîmpie la sfîrşitul lunii iulie sau începutul
lunii august şi durează 25—30 de zile ; în regiunea dealurilor înalte şi în zona de munte
începe de-abia în luna septembrie.

iiECOMANDĂRi. Fiind foarte timpuriu, cu fructe de bună calitate, soiul Frumos de

Bath se recomandă pentru grădinile de lîngă case de pe tot teritoriul ţării. Nu este trecut în
sortimentele de perspectivă.

РЕЗЮМЕ

Созревание — конец июля — август.

Сорт английский, мало распространен в PHP.
Дерево — сильнорослое, с широкой и большой кроной; плодоношение раннее,
регулярное и обильное.
Плод — мелкий, очень красивый, ярко красный, хорошего вкуса и качества;
хранится сравнительно долго, не теряя сочности и вкуса.
Рекомендуется как любительский сорт для всех плодоводческих районов страны.
Hi I SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

RESUME

Maturité — fin juillet — début août.

Variété anglaise, peu répandue dans la K. F. Roumaine.
Arbre — vigoureux, à couronne large et grande ; fructifie de bonne heure, réguhère-
ment et abondamment.
Fruit — petit, très j o b , coloré en rouge brillant, savoureux, de bonne quabté, se
conserve assez longtemps sans perdre la succulence et la saveur. Mérite d'être répandue
comme variété d'amateur dans toutes les régions pomicoles du pays.

ABSTRACT

Maturity – late July to early August.

English variety, uncommon in Romania.
Tree – vigorous, broad and large crown, bears fruit early, regularly and thoroughly.
Fruit – small, very pretty, coloured bright red, tasty, good quality, keeps a long time without
losing the succulence and flavour. Deserves to be spread like a variety for amateurs in all apple growing
regions of the country.
 ROZ DE VARĂ

Sinonime : franc. Pomme d'été rouge-carmin.

rus. Persikovoe letnee.

germ. Pfirsichroter Sommerapfel, Pfirsichapfel, Jenaer Eosenapfel.

Origine. Soi vechi, de origine franceză.

Răspîndire. Este foarte răspîndit în Franţa, Germania, Austria şi celelalte ţări din
Europa, pretutindeni cultivîndu-se mai mult în grădinile de lingă case.
La noi se întîlneşte în livezile unor gospodării agricole de stat din raioanele Sibiu,
Bistriţa, Reghin şi Baia Mare.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul este de vigoare mijlocie. Reuşeşte altoit pe măr sălbatic, în formă de semi-
trunchi sau trunchi înalt şi are o longevitate destul de mare.
înfloreşte, devreme avînd perioada de înflorire foarte scurtă.
Intră pe rod de timpuriu şi în condiţii favorabile produce mult şi în fiecare an.
Fructele se ţin bine pe pom, însă de îndată ce intră în pîrgă, încep să cadă în masă, de
aceea trebuie recoltate mai devreme.
Este un soi apreciat pe piaţă. Fructele sînt de calitatea a Il-a şi se păstrează
maximum 2—3 săptămîni. Pe lingă faptul că încep să putrezească în masă, prin
păstrare mai îndelungată pierd mult din calitate, întrucît se ofilesc, iar pulpa devine
făinoasă şi fadă.
Este pretenţios faţă de sol ; în terenurile grele, argiloase şi umede suferă de ger
şi este atacat de cancer, rapăn şi putregaiul brun ; în terenurile uscate produce puţin,
iar fructele rămîn mici şi cu pulpa făinoasă.
î n terenuri profunde, calde şi fertile, precum şi în locuri adăpostite, reuşeşte pînă
la altitudini de 760—900 m.
Calităţi : precocitatea şi productivitatea regulată.
Defecte : sensibilitatea fructelor la putregaiul brun şi căderea în masă la pîrgă.
 lOe SOIURI D E MAR RAIONATE Şl DE PERSPECTIVA

POMUL

Pomul nu atiDge dimensiuni mari, are trunchiul Î D a l t , drept, destul de gros.

Coroana — sferică, foarte deasă, în perioada de rodire devine sferic-turtită, cu
ramurile aplecate.
Ramurile de schelet — scurte sau mijlocii, destul de groase, răsfirate, geniculate,
degarnisite la bază, bine ramificate către vîrf.
Ramurile de rod — mijlocii şi scurte, către vîrf groase, avînd scoarţa de culoare
cafenie-măslinie ; bursele de lungime mijlocie, voluminoase.
Lăstarii — de lungime şi grosime mijlocii, cu scoarţa de culoare brună-roşiatică
deschis, cu lenticele cenuşii, puţine la număr.
Mugurii vegetativi — comei, rotunjiţi, glabri, lipiţi de lăstari.
Mugurii floriferi — ovoizi, bombaţi, cu pubescenţă foarte rară.
Frunzele — mari, ovate, întrucîtva rotunjite, cu vîrful acuminat, marginile serate
rar, cu nervura principală şi o parte din cele secundare puternic înroşite ; frunzele din rozete
sînt în mod obişnuit de formă eliptică, alungite către vîrf şi bază, cu limbul mai subţire
şi mai neted. Peţiolul, la frunzele de pe lăstari, lung, gros, înroşit, cu stipelele verzui,
lanceolate ; iar la frunzele din rozete, mai lung şi mai subţire, drept sau slab arcuite
Florile — mari, cu petalele obovate, gofrate pe margini, roz-albicioase ; la cădere,
devin albe.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, H = 55—67 m m şi D = 62—69 mm ; greutatea de 55—60 g.

Forma — conică, rotunjită la bază şi îngustată scurt spre vîrf (fig. 23). Pe suprafaţa
fructului există cinci coaste rotunjite, din care
cauză conturul în secţiune transversală apare
slab colţurat,
Culoarea — de fond verde-gălbuie la
recoltare ; mai tîrziu galbenă-albicioasă aco­
perită pe toată suprafaţa fructului cu o ru-
meneală fină, roz-zmeurie, peste care se su­
prapun dungi intense, neregulate. Pe pieliţă
există puncte mari, ruginii, aureolate cu roşu,
precum şi pete de rugină fină, care în unele
locuri întrerup dungile.
Pedunculul — de lungime mijlocie sau
lung, destul de gros, curb, lignificat, pufos,
de culoare brună-măslinie, uneori roşiatică,
iese mult din cavitate.
Cavitatea pedunculară — puţin adîncă,
relativ largă, cu pereţii netezi, acoperiţi cu
Fig. 23. — R o z de vară.
un strat subţire de rugină verzuie-cafenie
care iese din cavitate în formă de raze.
Caliciul — închis, format din sepale late, lungi, ascuţite, de culoare verde şi pîsloase
la bază, ou vîrfurile îndoite.
 ROZ DE VARA |П7

Cavitatea calicială — mică, îngustă, neregulată, cu pereţii ondulaţi, din cauza celor
cinci proeminenţe de pe margine ; adesea asimetrică.
Pieliţa — subţire, tare, netedă, unsuroasă, acoperită cu pruină violacee.
Cavitatea subcalicială — tnbulară, adîncă, se uneşte cu camera axială ; staminele
cu aşezare mijlocie.
Inima — mare, rotunjită, turtită Ia bază şi puţin ascuţită către vîrf, bine deli­
mitată de fascicule verzui care se unesc în regiunea sepalelor.
Lojile — spaţioase, largi, semideschise, cu pereţii de culoare cenuşie-verzuie.
Seminţele — ovoid-alungite, cu vîrful scurt, de culoare brună închis, majoritatea
(8—9) pline.
Axul — formează o cameră axială îngustă, semideschisă, care comunică cu cavitatea
subcalicială.
Pulpa — albă-verzuie murdar în pîrgă şi albă la maturitate, cu nuanţă roz, moale,
fină, puţin suculentă, cu gust puţin acrişor plăcut şi cu aromă slabă de trandafir.
Maturitatea de consum — începînd din luna august se prelungeşte 20—30 zile.

RECOMANDĂRI. CU toate că nu este prevăzut în sortimentele de perspectivă, soiul

Eoz de vară se recomandă pentru încercare în toate regiunile pomicole din zona dealurilor.

РЕЗЮМЕ

Созревание — август.
Старый французский сорт, распространенный в Трансильвании большей частью
как любительский.
Дерево — среднерослое, довольно долговечное; плодоносит рано и регулярно,
давая хорошие урожаи.
Плод — мелкий или ниже средней величины, конический желтовато-белый, с
красивым розовым румянцем и блестящими красными полосками на стороне, обращен­
ной к солнцу, довольно хорошего вкуса и качества; сохраняется плохо и с большими
потерями.
Рекомендуется для испытания в предгорных районах страны.

RESUME

Maturité — août.
Vieille variété d'origine française, répandue en Transylvanie, dans les jardins des
amateurs.
a * Arbre — de vigueur moyenne, assez longétif ; il commence à fructifier de bonne
heure et produit régulièrement de grandes récoltes.
Fruit — petit ou sous-moyen, conique, blanc-jaunâtre, teinté de rose, rayé de rouge
sur le côté exposé au soleil, assez savoureux et de bonne quabté ; se conserve mal et
avec^de grandes pertes. Se recommande à titre d'essai dans les zones des collines
du pays.
ABSTRACT

Maturity – August.
Old French origin, common in Transylvania, in the gardens of amateurs.
Tree – medium vigour, very long-lived, and he begins to grow early and regularly produces
large crops.
Fruit – small or sub-medium, conical, yellowish white, tinged with pink, red stripes on the side
exposed to sun, quite tasty and good, keep well and with great loss. It is recommended a trial basis in
the areas of hill country.
 TRANSPARENT DE CRONCELS

Sinonime : franc. Transparente de Croncels.

rvs. Prozracinoe Kronseliskoe.
germ. Apfel aus Croncels, Durchsichtiger aus Croncels, Eisapfel von
Croncels.
ceh. Cronselska.
pol. Kronselska.
bulg. Kronselska.

Origine. Soi obţinut de pepinieristul В a 11 e t din Troyes, districtul Croncels

(Franţa), în anul 1869.

Răspîndirc. Este răspîndit foarte mult în nord-vestul Europei, în Germania, Austria

îi sudul U.E.S.S.
La noi în ţară se cultivă numai în staţiunile experimentale şi în colecţii.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte în general puternic, reuşind altoit pe toţi portaltoii şi sub toate for­
mele palisate. Datorită creşterii viguroase, se foloseşte ca portaltoi intermediar.
înfloreşte către sfîrşitul perioadei de înflorire şi este ferit de brumele de primăvară.
Ca poleuizatori se recomandă soiurile : Borovinka, Jonathan, Papirovka, Parmen auriu,
Benet Baumann, Benet de Landsberg, Benet portocaliu. Avînd polen bun, soiul Trans­
parent de Croncels serveşte ca polenizator pentru soiurile : Antonovka, Aport, Frumos
galben, Benet de Landsberg, Bibston Pepping, Turtit cu coada scurtă.
Intră timpuriu pe rod şi produce abundent. La vîrsta de 15—16 ani dă o recoltă
de 130—160 kg/pom.
Fructele sînt de calitatea I, cu pulpa moale, se păstrează puţin şi suferă în timpul
transportului. După maturitatea deplină, devin făinoase şi pierd mult din calităţi.
Pomul rezistă la ger şi nu este pretenţios faţă de sol. Este de asemenea relativ rezis­
tent la rapăn şi făinare şi puţin atacat de păduchele lînos.
Deoarece fructele nu se ţin bine pe p o m , soiul Transparent de Croncels trebuie cul­
tivat numai în locuri adăpostite. Tendinţa pomului de a forma o coroană prea deasă face
ca fructele din interiorul coroanei să rămînă mici şi slab colorate.
 TRANSPARENT DE CRONCEI.S
toe

Calităţi : rezistenţa pomilor la ger şi boli, rodirea abundentă şi de timpuriu, mărimea

şi calitatea bună a fructelor.
Defecte : sensibilitatea fructelor la vînturi, la stropirile eu soluţii aeide, la transport
precum şi perioada scurtă de păstrare şi de consum.

POMUL

Pomul creşte viguros, cu trunchiul de grosime mijlocie, cu scoarţa brună-cenuşie.

Coroana — sferică sau sferic-alungită, frumoasă, destul de deasă (fig. 24).

Fig. 24. — Transparent de Croncels.

Ramurile de schelet — groase, cu scoarţa de culoare brună închis, cu numeroase

lenţi cele.
Ramurile de rod — reprezentate prin smicele, mai rar ţepuşe.
Mugurii vegetativi — mici, conici, bruni-cenuşii.
Mugurii floriferi — mijlocii, bombaţi, cu pubescenţă slabă.
Lăstarii — lungi, cu scoarţa închisă la culoare, avînd răspîndite pe toată suprafaţa
numeroase lenticele.
 110 SOIURI DE MAR RAIONATE Şl DE PERSPECTIVA

Frunzele — mari, ovate sau obovate, cu vîrful foarte scurt şi marginile limbului
crenate, cu nuanţă gălbuie-roşiatică pe faţa inferioară, nervurile proeminente, de cu­
loare roşie-vişinie. Peţiolul lung, gros, roşiatic.
Florile — de mărime mijlocie, cu petalele ovate, de culoare albicioasă, cu ner­
vuri roşii.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie sau mare, H = 65 — 75 mm şi D = 85—95 m m ; greutatea

medie de 126 g.
Forma — aproape sferică, rotunjită la bază şi mai îngustată spre cabciu, unde pre­
zintă urme de coaste (fig. 25).
Culoarea — de fond la început verde-albicioasă, mai tîrziu albă-gălbuie, acoperită cu
pruină albicioasă. Lîngă caliciu şi pe-
duncul se disting mai bine puncte albi­
cioase ; pe partea expusă la soare, unde
pieliţa este aurie ca chihlimbarul şi
mată, punctele sînt verzui.
Pedunculul — scurt, de grosime
mijlocie, verde sau brun, pubescent,
uneori cu excrescenţe cărnoase la bază.
Cavitatea pedunculară — largă, în
formă de pîlnie, de multe ori avînd pe­
reţii acoperiţi cu un strat subţire de
rugină.
Caliciul — semideschis sau închis,
format din sepale lungi, de culoare
brună, răsfrînte în afară.
Cavitatea calicială — largă, cu baza
plată şi cu suprafaţa fin ondulată.
Pieliţa — subţire, parfumată.
Cavitatea subcalicială — conică,
F i g . 2 5 . - T r a n s p a r e n t de C r o n c e l s . largă, puţin adîncă, nu comunică C U
camera axială.
Inima — largă, mare, în formă de ceapă, trasă la ambele capete, slab marcată de
un grup de fascicule gălbui.
Lojile — spaţioase, în formă de semilună.
Seminţele — numeroase, bombate, scurte, pline.
Axul — deschis, formînd o cameră axială largă.
Pulpa — gălbuie, cu nuanţă slabă roz, fină, suculentă, dulce-vinurie, moale, avînd
aromă foarte plăcută.
Maturitatea de consum — începe în luna august şi se prelungeşte pînă la sfîrşitul
lunii septembrie.

RECOMANDĂRI. Soiul Transparent de Croncels este propus ca soi de bază în regiunile :

a IV-a — Dealurile de est, a Vl-a — Cîmpia Dunării, a V H - a — Cîmpia Banatului, Crişu-
 TRANSPARENT DF CRONCELS 111

iilor şi a Someşului, a VIII-a — Colinele Moldovei şi a X - a - Bărăganul şi Dobrogea ;

ca soi de completare în regiunile : a II-a — Dealurile de vest, a IlI-a — Dealurile de
nord şi a I X - a — Cîmpia Transilvaniei.

РЕЗЮМЕ

Созревание — конец августа—сентябрь.

Дерево — енльнорослое, средних размеров, с шаровидно-удлиненной, довольно
гус той кроной ; хорошо приживается на всех подвоях; очень устойчиво к морозам, за­
сухе, болезням и вредителям и плодоносит рано, регулярно и обильно.
Плод — крупный, круглый, на конце слегка суженный, чистого зеленовато-белого
цвета; мякоть желтовато-белая, мягкая, нежная, сочная, винно-сладкая, приятно аро­
матная, хорошего качества. Часто мякоть бывает просвечивающей. Плод легко опадает
от ветра, плохо переносит перевозку, а в перезрелом состоянии становится мучнистым.
Сорт любительский, но рекомендуется также и для крупных посадок вблизи рын­
ков сбыта.

EÉSUMÉ

Maturité — fin d'août et septembre.

Arbre — vigoureux, de taille moyenne, à couronne sphérique allongée, assez com-
pacte ; peut être greffé avec succès sur tous les porte-greffes ; il est résistant au froid, à
la sécheresse, aux maladies et aux insectes nuisibles ; ü fructifie tôt, et donne régulièrement
d'abondantes récoltes.
Fruit — assez gros, sphérique légèrement rétréci vers le sommet, d'un blanc-verdâtre
immaculé ; chair d'un blanc-jaunâtre, tendre, fine, juteuse, douce-vineuse, à l'arome agré-
able, de bonne qualité. Souvent la chair devient translucide. Les fruits sont sensibles
aux vents et au transport, et deviennent blets à la surmaturité.
Variété d'amateur, mais se prêtant aussi à la grande culture, à proximité des grands
centres et des débouchés.

ABSTRACT

Maturity – end of August to September.

Tree – vigorous, medium height, spherical elongated crown, fairly compact, can be grafted
successfully on all rootstocks, it is resistant to cold, drought, disease and insect pests, and it bears fruit
early and regularly gives abundant harvests.
Fruit – big enough, ball slightly narrowed towards the summit, a white-greenish pristine, white
flesh with a yellowish, soft, delicate, juicy, sweet and vinous, with pleasant aroma, good quality. Often
the flesh becomes translucent.
The fruits are susceptible to wind and transport, and become overripe at maturity.
Variety for amateurs but is suitable also for the major culture, in the proximity of major centres
and outlets.
 APORT

Sinonime : rus. Aporta, Gusevskoe, Aport ukrainskii, Aport osennii.

franc. Grand Alexandre, Empereur Alexandre.
germ. Kaiser Alexander, Allerweltsapfel.
engl. Alexander.
ceh. Oar Alexander.
-pol. Aporta.
bulg. Ţar Alexandăr.
rom. Marele Alexandru.

Origine. Soi obţinut în secolul al XII-lea pe teritoriul actual al E.S.S. Ucrainene.

Numele de Aport se trage de la „ A . Porta", ceea ce se referă probabil la provenienţa.
;ici stui soi dintr-o regiune care aparţinea în trecut turcilor.

Răspîndire. Este cunoscut şi cultivat în toate ţările din Europa şi din America de
Kord. î n U.E.S.S. se cultivă în toată zona centrală şide sud, în nordul Oaucazului, precum
şi în Kazahstan.
La noi se cultivă aproape în toate regiunile, însă numai în grădinile de lîngă case.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte foarte viguros şi atinge dimensiuni mari. Eeuşeşte altoit pe măr săl­
batic, precum şi pe portaltoii pitici.
înfloreşte tîrziu, deci este mai puţin expus la brumele de primăvară. Fiind auto-
s ter il, are nevoie de polenizare încrucişată ; ca polenizatori se recomandă : Antonovka,
Astrahan alb, Calvil de Danzig, Papirovka, Parmen auriu, Eenet auriu de Peasgood,
Transparent de Croncels.
Altoit pe măr sălbatic intră pe rod la vîrsta de 6—7 ani, iar pe portaltoii pitici începe
să fructifice mai devreme.
.Se caracterizează prin producţii mari. La vîrsta de 2 6 — 3 0 ani, dă o recoltă de circa
170—200 kg/pom. După L S . I s a e v (57) în sovhozul „Batraţkaia dacea", în 1934,
pomii în vîrsta de 47 ani au dat pînă la 507 kg/pom.
K n i e i e l e sînt de calitatea a Il-a, foarte mari, cu aspect frumos şi atrăgător, mai
ales dacă provin de pe pomii pitici. Se caracterizează printr-un conţinut moderat în zahăr
( 1 0 , 1 9 - 1 1 , 1 1 % ) şi destul de ridicat în aciditate ( 0 , 3 6 — 0 , 7 2 % ) ; de aceea au un gust
vinuriu-acidulat. Conţinutul de 0,51% în pectine şi de 0 , 2 8 — 0 , 4 2 % proteine brute im-
 APORT 113

primă fructelor şi proprietăţi tehnologice valoroase ; se pretează pentru fabricarea sucurilor,

cidrului şi pentru uscare. A u un conţinut variabil în vitamina С (2,8—7,8 m g % ) şi o
valoare energetică de 62,8—56,6 cal.
Se păstrează puţin, pînă în octombrie, mai rar noiembrie. Păstrarea lor este legată
de greutăţi, întrueît în depozit putrezesc din interior, ca urmare a faptului că lojile
seminale şi camera axială comunică direct cu exteriorul. Avînd pulpa moale, trebuie
ambalate şi transportate cu multă grijă.
Merele sînt puternic atacate de putregaiul brun, iar în anii ploioşi şi de rapăn. Nu
sînt prinse bine de ramuri şi sînt scuturate de vînturi.
Soiul Aport s-a afirmat ca soi de mare productivitate. Producţii mari se obţin

Fig. 26. - Aport.

însă numai pe soluri fertile, revene, cu subsolul drenat. Pe solurile cu exces de umiditate
suferă de ger şi cancer.
După forma, culoarea fructului şi epoca de coacere, se deosebesc tipurile : Aport
roşu, Aport alb, Aport ucrainean, Aport roşu-sîngeriu.
Asemănări cu alte soiuri. Fructul la prima vedere se aseamănă întrucîtva cu mă­
rul Domnesc, de care se deosebeşte prin faptul că este mai tras spre vîrf. Se aseamănă însă

8-0. 2152
114 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

mai bine şi uneori se confundă cu cel al soiului Bismarck în ceea ce priveşte forma şi
culoarea. Se deosebeşte însă prin caracterele interne şi mai ales prin calitatea pulpei.
Calităţi : productivitatea, mărimea şi aspectul atrăgător al fructelor.
Defecte : slaba rezistenţă a fructelor la vînturi şi sensibilitatea la putregaiul brun.

POMUL

î n pepinieră, pomul creşte puternic, formînd coroană înaltă, piramidală, frumoasă

Pe tulpina altoiului de un an cresc foarte mulţi lăstari anticipaţi.
Coroana — sferic-turtită, destul de rară (fig. 26).
Ramurile de schelet — lungi, groase, viguroase, cu scoarţa de culoare brună-verzuie,
cu nuanţă roşiatică, cu lenticele mici, rotunjite.
Ramurile de rod — scurte, reprezentate prin pinteni şi ţepuşe.
Lăstarii — destul de groşi, cu pubescenţă moderată, cu scoarţa de culoare brună-
roşiatică.
Mugurii vegetativi — mari, voluminoşi, conici, pubescenţi, aproape pîsloşi, lipiţi
de ramură.
Mugurii floriferi — voluminoşi, bruni-roşiatici, cu pubescenţă rară.
Frunzele — mari, ovat-alungite, puţin pubescente şi cu nervurile roşiatice pe faţa
inferioară, au limbul foarte ondulat, cu marginile dublu serate, lung de 91—125 mm şi lat
de 49—91 mm, iar peţiolul lung de 36—38 mm, subţire, flexibil, canaliculat şi cu stipele
scurte şi late.
Florile — mari, cu petalele ovate, de culoare roz-albicioasă ; înainte de scuturare
devin albe.

FRUCTUL

Mărimea — mare sau foarte mare, H = 75—90 m m şi D = 90—100 mm ; greutatea

medie de 360 g.
Forma — conic-trunchiată sau sferic-alungită, avînd diametrul maxim mai jos de
jumătatea înălţimii fructului ; din această regiune, fructul se rotunjeşte spre bază, iar
spre vîrf devine mai îngust ; suprafaţa fructului netedă, fără coaste, sau cu coaste şterse,
foarte slab proeminente. î n secţiune longitudinală, fructul este simetric (fig. 27).
Culoarea — de fond verde-gălbuie în timpul recoltării şi galbenă-verzuie, uneori
albicioasă-aurie, la maturitate ; culoarea acoperitoare roşie deschis, avînd suprapuse dungi
carmin, colorate intens şi marmorate, întrerupte, din loc în loc ; pe partea expusă direct
la soare, dungile confluează şi nu se disting. Sub pieliţă se găsesc puncte mici,
abia vizibile.
Pendunœulul — gros, lung de 15—25 mm, lignificat, de culoare brună, pubescent,
rar îngroşat sau cărnos la baza cavităţii.
Cavitatea pedunculară — adîncă, foarte largă, în formă de pîlnie, avînd pereţii
acoperiţi cu raze neuniforme de rugină verzuie, care nu trec peste marginile acesteia.
Acolo unde culoarea de fond este acoperită de cea roşie, nu mai există rugină.
Caliciul — foarte mare, semideschis sau larg deschis, avînd sepalele alungite şi ascu­
ţite, depărtate la bază, de culoare verde-brună şi pubescente la bază, cu vîrfurile răs-
frînte în afară.
 APORT IIS

Cavitatea calicială — largă., ca un castron, adîncă, avînd suprafaţa pb'sată, mai ales
Ia baza sepalelor, pubescentă, iar marginile ondulate sau prevăzute cu mici încreţituri,
care ее continuă cu coastele largi, şterse, de pe suprafaţa fructului.
Pieliţa — subţire, însă tare, netedă, lucioasă acoperită cu pruină.
Cavitatea subcalicială — largă, în formă de pîlnie, sau îngustă şi adîncă, în formă
de V, sau ciUndrică, comunică cu camera axială ; etaminele aşezate aproape la mijloc.

Fig. 27. — Aport.

Inima — mare, în formă de ceapă, slab marcată, cu baza dreaptă, cîteodată pre­
zintă şi al doilea fascicul care se pierde în partea superioară.
Lojile — mari, largi de bază, semideschise sau deschise spre ax, cu pereţii verzui, cu
crăpături transversale, calusate.
Seminţele — ovoid-ascuţite, de culoare castanie închis, pbne.
Axul — formează o cameră axială foarte înaltă, potrivit de largă, care comunică
cu exteriorul prin cavitatea subcalicială.
Pulpa — albă, foarte puţin gălbuie, afinată; suculentă, dulce-vinurie, plăcut acidu­
lată, slab aromată.
Maturitatea de consum — de la sfîrşitul lunii august se continuă în luna septembrie,
uneori pînă în octombrie-noiembrie.

RECOMANDĂRI. Pentru viitor, soiul Aport este recomandat ca soi de completare în

sortimentele regiunilor : a H-a — Dealurile de vest, a IV-a — Dealurile de est, a V-a —
Dealurile din sud-estul Transilvaniei, a VIII-a — Colinele Moldovei şi a X - a — Băxăganul
şi Dobrogea.
116 SOIURI DE MAR RAIONATE Şl DE PERSPECTIVA

РЕЗЮМЕ

Созревание — сентябрь—октябрь.
Дерево — сильнорослое, достигает крупных размеров; образует широкую шаро­
видно-приплюснутую крону; начинает рано плодоносить и дает ежегодные и обильные
урожаи, но только на плодородных, проницаемых и довольно влажных почвах. Дерево
морозоустойчиво, но очень чувствительно к излишку влаги в почве.
Плод — крупный или очень крупный, редкой красоты, беловато-желтый, со светло-
красным румянцем, покрытым карминово-красными блестящими полосками; мякоть
белая, со слабым желтоватым оттенком, рыхлая, сочная, винно-сладкая, кисловато-
приятного вкуса, хорошего качества. Созревающий плод держится слабо на дереве и
часто страдает от бурой гнили ; хорошо переносит перевозку, но сохраняется сравни­
тельно недолго и с большими потерями.
Сорт рекомендуется для приусадебных садов и для посадок вблизи крупных цен­
тров сбыта.

EÉSTJMÉ

Maturité — septembre — octobre.

Arbre — très vigoureux, de grande taille, à couronne sphérique-aplatie étalée ; il
commence à fructifier de bonne heure et donne de grandes récoltes chaque année, mais
seulement dans les terres riches, perméables et avec une humidité suffisante. L'arbre
est résistant aux grands froids et sensible à l'excès d'humidité du sol.
Fruit — gros ou très gros, d'une rare beauté, blanc-jaunâtre, légèrement roussi et
strié de rouge carminé vif ; chair blanche, faiblement nuancée de jaune, fine, douce-
vineuse, acidulée, juteuse, au goût agréable, de bonne qualité. A la véraison, les fruits
sont sensibles aux vents et à l'attaque de Monilinia ; ils supportent bien le transport ;
se conservent mal avec d'importantes pertes.
La variété est indiquée pour les jardins d'amateurs et pour les plantations commer-
ciales à proximité des grands centres et débouchés.

ABSTRACT

Maturity – September to October.

Tree – very vigorous, large, spherical-flattened crown spread it is starting to bear fruit early and
give large crops each year, but only in the rich soil, permeable and with sufficient moisture. The tree is
resistant to extreme cold and sensitive to excess soil moisture.
Fruit – large or very large, of rare beauty, white-yellowish, slightly singed and streaked with
bright crimson red, flesh white, faintly tinged with yellow, thin, soft-winey, tart, juicy, great tasting, and
good quality. At veraison, the fruit is sensitive to wind and Monilinia attack, although they bear the
transport does not store well with significant losses.
The variety is suitable for garden enthusiasts and commercial plantations near large centres and
outlets.
 GRAVENSTEIN

Sinonime : germ. Graf en-Apfel, Gravensteiner, Prinzessinapfel.

rvs. Grafensteinskoe.
franc. Grafenstein rouge, Calville de Grafenstein, Grafensteiner.
engl. Grave Stigne.
ceh. Gravstynke.
mag. Gravesnteini alma.
pol. Grafsztynek Prawdziwy.
bulg. Grafenştain.

Origine. Soi foarte vechi, denumit astfel după castelul Gravenstein din Schleswig-
Holstein. Asupra originii sale nu se cunosc date precise ; unii pomologi susţin că ar fi
fost găsit prima dată în apropierea castelului care i-a împrumutat numele (50) : alţii
cred însă că ar fi de origine olandeză (50), iar C h r . H i r s c h f e l d (citat după (77))
descriindu-1 în anul 1788, susţine că ar fi fost adus din Tirol la castelul respectiv prin
secolul al XVI-lea.

Răspîndire. Este răspîndit mult în U.R.S.S., Germania, Danemarca, Suedia, Nor­

vegia şi alte ţări din Europa, precum şi în S.U.A.
La noi se cultivă mult în nordul ţării, în regiunile Cluj şi Maramureş.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul se caracterizează prin vigoare deosebită şi longevitate mare.

î n mod curent se altoieşte numai pe măr sălbatic şi se poate cultiva pînă la
altitudini de 750—800 m. Pe portaltoii pitici nu reuşeşte din cauza creşterii sale viguroase.
înfloreşte foarte timpuriu, printre primele soiuri ; de aceea florile sînt vătămate foarte
des de brumele de primăvară, fapt care constituie una din cauzele recoltelor neregulate.
Ca polenizatori pentru Gravenstein se recomandă soiurile : Boiken, Borovinka,
Galben nobil, Jonathan, Mc. Intosh, Parmen auriu, Papirovka, Benet Baumann, Benet
portocaliu, B o z de Berna, Transparent de Croncels.
Intră pe rod la vîrsta de 10—12 ani şi are tendinţă de rodire intermitentă.
După calitatea pulpei, mărul Gravenstein este considerat ca unul din cele mai bune
soiuri de mere pentru masă. Consumatorii apreciază acest soi pentru fineţea, suculenta,
gustul răcoritor şi aroma caracteristică foarte plăcută a fructului.
Merele se ţin foarte slab pe p o m şi sînt foarte sensibile la rapăn. î n condiţii favo­
rabile, de cultură, pomul este rezistent la cancer.
118 SOIURI DF MAR RAIONATR Ş I DF. P E R S P E C T I V A

Fiind originar din ţinuturi maritime, preferă regiuni cu umiditate atmosferică potri­
vită şi soluri adinei, afinate şi umede. î n solurile cu exces de umiditate este atacat de
cancer şi de boli criptogamice, în special de făinare şi rapăn.

Fig. 28. — Gravenstein.

Pe terenurile expuse la soare se dezvoltă foarte bine, dă o producţie mare, fructe

frumoase şi de calitate superioară.
Asemănări cu alte soiuri. Uneori se poate confunda cu fructele mici ale soiului Car­
dinal, care sînt însă mult mai intens colorate.
Calităţi : dimensiunile mari şi calităţile gustative superioare ale fructului.
Defecte : rezistenţa relativ slabă la ger a pomilor, cerinţele mari faţă de condiţiile
de cUmă şi intrarea tîrzie pe rod.

POMUL

Pomul creşte viguros în pepinieră şi livadă, atingînd dimensiuni mari.

Coroana — sferic-turtită, largă, mult răsfirată (fig. 28).
Ramurile de schelet — de grosime potrivită, cu scoarţa roşiatică.
 PLANŞA I

Gravenstein
 GRA VENSTEIN I ig

Ramurile de rod — scurte, de grosime mijlocie : bursele scurte şi voluminoase.

Lăstarii — groşi, pubescenţi, pe partea expusă la soare cu scoarţa de culoare brună-
roşiatică, iar pe partea opusă, măslinie murdar, cu lenticelc rotunde, albicioase, puţine la
număr.
Mugurii vegetativi — de mărime mijlocie, de formă ovoidă, turtiţi şi lipiţi de ramură.
Mugurii floriferi — ovo-coniei, cu vîrful rotunjit, pubescenţi, albicioşi.
Frunzele — mari, de formă ovată, rotunjită la bază şi ascuţite la vîrf, cu marginile
serate, pe faţa inferioară pubescente, albicioase.
Florile — foarte mari, cu petalele roz deschis.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie sau mare, H = 60 — 75 m m şi D = 70—85 m m - greutatea

medie de 170 g.
Forma — conic-trunchiată ca a calvilelor, întotdeauna cu coaste bine pronunţate care
se întind pe toată suprafaţa ; diametrul maxim la jumătatea înălţimii fructului (pl. I
şi fig. 29).
Culoarea — de fond verde-gălbuie,
devenind apoi galbenă de ceară sau
galbenă-portoealie ; pe partea expusă
la soare acoperită cu o rumeneală plă­
cută, marmorată, de culoare roşie-por-
toealie, peste care se suprapun dungi,
pete şi puncte de o roşeaţă mai intensă.
Punctele de sub pieliţă, de culoare
brună, mici, puţine la număr, de-abia
vizibile. î n regiunile sudice, pieliţa de­
vine de obicei roşie peste tot, cu nu­
anţă mai intensă, fapt care dă fruc­
tului o frumuseţe deosebită.
Pedunculul — lung de 8—10 mm,
de grosime mijlocie, lignificat, uneori Fig. 29. — Grevenstein.
cărnos.
Cavitatea pedunculară — largă, foarte adîncă, cu coaste aparente şi acoperită
cu rugină.
Caliciul — mare, închis sau semideschis, verde, puţin pubescent, cu sepalele destul
de largi, aproape unite la bază, lungi, ascuţite şi cu vîrfurile răsfrînte în afară.
Cavitatea calicială — neregulată, de adîncime mijlocie, largă, cu suprafaţa foarte
plisată, din cauza coastelor care converg spre calicin.
Pieliţa — subţire, fină, netedă, devine foarte unsuroasă la maturitate, din care
cauză fructele nu se zbîrcesc niciodată în timpul păstrării.
Cavitatea subcalicială — largă, conică, ajungînd aproape pînă la camera axială ;
etaminele cu aşezare medie.
Inima — de mărime submijlocie, de formă ovoidă, situata central, cu pereţii slab
marcaţi.
[20 SOIURI DE MAR RAIONATF ŞI DE PERSPECTIVA

Lojile — deschise, largi, cu pereţii puternic crăpaţi.

Seminţele — mici, ovoid-alungite, ascuţite, de culoare brună, de cele mai multe ori
foarte slab dezvoltate.
Axul — deschis, formînd o cameră axială mare, largă, care comunică cu lojile.
Pulpa — albă-gălbuic sau albă, sub pieliţă şi în apropierea inimii de culoare galbenă
mai pronunţat, fină, suculentă, tare, granulată fin, de-abia acidulată, aromată puternic.
Maturitatea de consum — din luna septembrie pînă la jumătatea lunii octombrie.

RECOMANDĂRI. Soiul Gravenstein se recomandă ca soi de bază în plantaţiile colec­

tive din apropierea centrelor muncitoreşti şi a oraşelor mari, din regiunile : a "VT-a—Cîmpia
Dunării, a IX-a—Cîmpia Transilvaniei şi a X-a—Bărăganul şi Dobrogea ; ca soi de comple­
tare în regiunile : I — Subcarpatică meridională, a Il-a—Dealurile de vest, а Ш-а—Dealu­
rile de nord, a V l l - a — Cîmpina Banatului, Crişurilor şi a Someşului şi a VIII-a — Coli­
nele Moldovei ; ca soi de încercare în regiunea a TV-a — Dealurile de est.

РЕЗЮМЕ

Созревание — сентябрь — середина октября.

Дерево — сильнорослое, долговечное, достигает больших размеров, имеет круп­
ную, широкую, шаровидно-приплюснутую разреженную крону; приживается только
при прививке на дичке; требовательно к климатическим и почвенным условиям, пред­
почитает проницаемые, плодородные, достаточно влажные почвы и прохладный климат;
наилучшие результаты дает в зоне предгорий. Начинает плодоносить в 10—12 лет,
давая периодические, но обильные урожаи.
Плод — крупный или средний, ребристый, коническо-усеченной формы, желто-
воскового цвета, с оранжево-красным мраморным румянцем с полосками и пятнами
более интенсивной окраски; мякоть желтовато-белая или белая, нежная, очень сочная,
кисловатая, сильно ароматная, превосходного вкуса. Плод слабо держится на дереве
и чувствителен к болезням, переносит сравнительно хорошо перевозку и сохраняется
довольно долго.
Сорт очень хороший для приусадебных участков и для разведения в крупных
посадках вблизи рабочих центров и больших городов.

EÉSUMÉ

Maturité — septembre—mi-octobre.
Arbre — vigoureux, de grande taille, longétif, à couronne sphérique-aplatie, large
et étalée ; il peut être greffé avec succès seulement sur franc ; exigeant quant aux condi­
tions de sol et de climat ; préfère les terres perméables, fertiles, à humidité suffisante et
climat frais ; il donne les meilleurs résultats dans la zone des collines. Il fructifie à 10—12
ans ; sa productivité est intermittente, mais abondante.
Fruit — gros ou moyen, tronconique, côtelé, d'un jaune cireux, teinté de rouge-
orangé sur le côté exposé au soleil, marbré, à stries et taches superposées, de couleur
plus vive ; chair blanche ou blanc-jaunâtre, fine, très juteuse, acidulée, très parfumée,
au goût excellent. Les fruits sont sensibles aux vents et aux maladies ; ils supportent assez
bien le transport et se conservent assez bien.
C'est une variété très indiquée pour les jardins d'amateurs et aussi pour les grandes
plantations à proximité des centres ouvriers et des grandes villes.
120a

ABSTRACT

Maturity – September to mid-October.

Tree – vigorous, large, long-life, spherical, flattened, and wide spread crown and can be
transplanted successfully only on Demanding as regards soil conditions and climate; prefers permeable
land, fertile, with adequate moisture and cool climate, it gives the best results in the hilly area. It grows
up to 10-12 years; its productivity is intermittent, but abundant.
Fruit – large or medium, conical, ribbed, a waxy yellow colour, with reddish-orange on the sun
exposed side, mottled with streaks and spot, more vividly colour, flesh is white or yellowish-white, and
very juicy, tangy, very fragrant, great taste. The fruits are susceptible to wind and disease, they support
well enough transport and resist very well.
This variety is very suitable for garden lovers and also for large plantations near the industrial
centres and large cities.
 CARDINAL

Sinonime : yerm. Geflammter Kardinal, Geflammter weisser Kardinal, Semmel­

apfel, Strudelapfel, Gestreifter, Pfundapfel.
rus. Kardinal krasnîi.
franc. Cardinal blanc flammé, Cardinal blanc flambant.
ceh. Kardinal zibany.
pol. Kardynalska.
rom. Cardinal aprins, Cardinal înflăcărat.

Origine : Soi originar din AustraUa, de provenienţă necunoscută.

Răspîndire : Este răspîndit mult în Europa, mai ales în zona centrală.

La noi se întâlneşte numai în grădinile de lîngă case, mai ales în Transilvania, în
colecţiile didactice şi staţiunile experimentale şi mai puţin în livezile mari.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul, atît în pepinieră cit şi în livadă, creşte destul de viguros. înfloreşte la mij­
locul perioadei de înflorire a mărului.
Eeuşeşte altoit pe măr sălbatic, dusen şi paradis. î n primul caz începe să producă
de la vîrsta de 6—7 ani şi intră în plină rodire la 9 — 10 ani. Eodeşte abundent şi în
fiecare an.
Eructele sînt mari, frumoase, rezistente la boli, dăunători şi la vînturi. Sînt de cah-
tatea 1, bune pentru masă şi bucătărie, se transportă fără pierderi. Se prezintă ca formă şi
mărime variabile pe acelaşi p o m şi se păstrează cu mare greutate.
Soiul Cardinal nu este pretenţios faţă de climă şi sol, dînd rezultate bune şi pe solurile
sărace şi uscate, unde alte soiuri nu reuşesc. Pe solurile compacte şi umede suferă însă de
ger şi este atacat de cancer.
Asemănări cu alte soiuri. Fructul se aseamănă cu acelea ale soiurilor Gravenstein şi
Bismarck. Se deosebeşte însă de acestea prin prezenţa unei muchii caracteristice care
pleacă din cavitatea calicială şi ajunge pînă la marginile cavităţii pedunculare.
Calităţi : rusticitatea şi adaptarea soiului chiar şi în condiţii mai grele de climă şi
sol, producţia regulată şi destul de abundentă, aspectul frumos, atrăgător al fructelor.
Defecte : mărimea variabilă a fructelor pe acelaşi pom şi păstrarea anevoioasă, cu
pierderi mari.
122 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

POMUL

Pomul în pepinieră creşte foarte viguros, însă strîmb şi are nevoie de a fi tutorat.
Coroana — răsfirată, largă şi boltită, neregulată, potrivit de deasă (fig. 30).
Ramurile de schelet — lungi şi subţiri, geniculate şi aplecate, degarnisite pe o distanţă
mare de la bază.

Fig. 30. - Cardinal.

Ramurile de rod — mijlocii şi scurte, mai rar lungi, relativ subţiri ; bursele de lungime
mijlocie, cilindrice, puţin voluminoase.
Lăstarii — lungi, geniculaţi, cu scoarţa de culoare gălbuie, pubescenţi spre vîrf.
Mugurii vegetativi — mici, conici, pubescenţi, lipiţi de ramură, pe pernuţe mici şi
slab pronunţate.
Mugurii floriferi — de dimensiuni mijlocii, pufoşi la vîrf, cu solzi roşcaţi şi lucioşi.
Frunzele — mari, eliptice sau ovate, de culoare verde deschis, semimate, cu margi­
nile limbului serate foarte adînc şi neregulat, slab ondulate. Peţiolul lung de 30—35 mm,
gros, drept, de culoare verde-gălbuie.
Florile — mari, cu petalele late, rotunjite, roz-albicioase.
 CARDINAL 123

FRUCTUL

Mărimea — foarte variabila, de la, mijlocie pînă la foarte mare, H = 70—85 m m şi

D = 74—92 m m : greutatea de 110—240 g.
Forma — de asemenea foarte variabilă, sferic-turtită sau conic-ti unchiată, uneori
alungită, alteori aproape cibndrică sau cu totul neregulată ; prezintă uneori trei coaste
foarte mari ; diametrul maxim
la jumătatea înălţimii fructului,
î n secţiune longitudinală fructul
este asimetric ; în secţiune trans­
versală are contur neregulat
(fig. 31).
Culoarea — de fond albă-
gălbuie sau galbenă, acoperită
cu o rumeneală vie, fină, spul­
berată pe toată suprafaţa şi mai
ales pe partea inferioară. Pe
partea expusă la soare se observă
dungi roşii-corai, cu luciu carac­
teristic, de diferite lăţimi şi lun­
gimi, distribuite neregulat, fapt
care dă impresia că fructul este
cuprins în flăcăii, de unde şi
numele de „înflăcărat''.
Peduri cuiul — de lungime
mijlocie, de grosime variabilă,
Lignificat, arcuit şi umflat la
capete, puţin zbîrcit, de culoare F i g . si. - C a r d i n a l ,

brună deschis, pubescent.

Cavitatea pedunculară — largă, foarte adîncă, triedrică, neregulată, cu pieliţă mur­
dară din cauza ruginii care iese din cavitate în formă de raze neregulate.
Caliciul — mare sau mijlociu, închis sau semideschis, cu sepalele verzi şi îndepărtate
la bază, aplecate spre interior şi cu vîrfurile răsfrînte în afară.
Cavitatea calicială — mare, foarte adîncă, neregulată, cu pieliţa rugoasă, verde-ruginie.
Pieliţa — 'subţire, semilucioasă, unsuroasă, la maturitatea fructului, aderentă de
pulpă, puţin elastică.
Caritatea subcalicială — mare, largă, adîncă, în formă de V, cu pieliţa curată şi
etaminele aşezate la mijloc, comunică cu camera axială.
Inima — de mărime mijlocie sau mare, rotundă, destul de regulată şi bine marcată
prin fascicule verzi, aşezată simetric la mijlocul fructului.
Lojile — mari, înguste, în formă de semilună, cu pereţii galbcni-verzui, crăpaţi şi
calusaţi.
Seminţele — mari, ovoide, ascuţite, de culoare brună deschis, cite 1—2 în fiecare
lojă.
Axul — deschis, formînd o cameră axială foarte mare, înaltă şi largă, care comunică
cu lojile.
124 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

Pulpa — albă-gălbuie, uneori albă-verzuie, destul de tare, suculentă, fragedă, fină,

acrişoară-vinurie, răcoritoare, bună la gust, fără aromă ; mai tîrziu îşi pierde suculenta
şi devine făinoasă.
Maturitatea de consum — din luna septembrie pînă la sfîrşitul lunii octombrie.

RECOMANDĂRI. Soiul Cardinal este potrivit pentru cultura în grădinile de lîngă case,
in toate regiunile pomicole din zona dealurilor. Nu este prevăzut pentru sortimentele de
perspectivă.

РЕЗЮМЕ

Созревание — сентябрь — октябрь.

Сорт австралийского происхождения и мало распространен в PHP.
Дерево — довольно мощное; требует глубокой, плодородной и достаточно влаж­
ной почвы. Начинает плодоносить довольно поздно.
Плод — средний или довольно крупный, округло-сплющенный или же в форме
усеченного конуса, желтый, с румянцем и красными полосками на стороне, обращеной
к солнцу, хорошего качества, но сохраняется плохо и с большими потерями. Сорт
любительский.

EÉSUMÉ

Maturité — septembre—octobre.
Variété originaire d'Austrabe, peu répandue dans la E.P. Eoumaine.
Arbre — vigoureux, exige un sol profond, fertile et assez humide. Il commence à
fructifier assez tard.
Fruit — moyen ou assez grand, sphérique-aplati ou tronconique, jaune, lavé de
rouge et rayé de rouge vif sur le côté exposé au soleil. Bonne quabté ; conservation diffi­
cile et avec beaucoup de pertes.
Variété d'amateur.

ABSTRACT

Maturity – September to October.

Variety originating in the Australia, uncommon in Romania.
Tree – strong, requires a deep, fertile and moist soil. It begins to bear fruit very late.
Fruit – medium or large enough, spherical or flattened-conical, yellow, red and washed red
stripes on the side exposed to the sun. Good quality, difficult conservation with many losses.
Variety for amateurs.
 CALVIL ROŞU DE TOAMNĂ

S i n o n i m i ' : franc. Calville r o u g e d'automne.

rue. Osennii krasnîi kalvil.
germ. R o s e u a p f e l , Kirscbapfel, Brautapfel, Blntapfel, R o t e r H e r b s t K a i vil,
Boter Paradiesapfel, Edelkönig.
ceh. Kalvil cerveny podzimni.
i»a<7. Oszi piros Kalvil.
pol. Jablko malinove.
bulg. Cerven esenen kalvil.

Origine. Soi foarte vechi, d e origine franceză, o b ţ i n u t in d e p a r t a m e n t u l Auvergne

si c u n o s c u t î n l i t e r a t u r ă d i n a n u l 1670, fiind descris pentru prima data d e C l a u d e
St. E t i e n n e .

Rûspindirc. E s t e u n s o i c u n o s c u t si r ă s p î n d i t î n t o a t e ţ ă r i l e d i n E u r o p a , f i i n d e ă u l a t
pentru aspectul f r u m o s al fructului.
La noi se intîlneşte n u m a i î n g r ă d i n i l e d e l î n g ă c a s e , î n s t a ţ i u n i l e e x p e r i m e n t a l e şi
in p l a n t a ţ i i l e didactice.

CARACTERISTICA SOIULUI

Se caracterizează prin creştere viguroasă, coroană mare, largă, sferic-turtită, cu

frunziş foarte bogat.
P o m u l reuşeşte altoit p e m ă r sălbatic, însă cele m a i b u n e rezultate le d ă p e portaltoii
p i t i c i d u s e n şi p a r a d i s .
I n condiţii necorespunzătoare de cultură are longevitate mijlocie sau chiar scurtă.
înfloreşte la mijlocul sezonului d e înflorire a mărului. Cu toate c ă polenizatorii
pentru acest soi n u sînt studiaţi, s-a o b s e r v a t totuşi c ă In asociaţie c u soiurile Parmen
auriu, B o r o v i n k a şi J o n a t h a n leagă foarte bine.
I n t r ă t î r z i u p e r o d , î n s ă p r o d u c e r e g u l a t şi a b u n d e n t . F r u c t e l e sînt scuturate uşor
de vînturi numai în faza d e pîrgă.
Merele Calvil r o ş u d e t o a m n ă se c a r a c t e r i z e a z ă p r i n t r - u n c o n ţ i n u t d e 1 0 , 4 0 — 1 1 , 8 7 %
zahăr şi 0 , 4 8 — 0 , 5 6 % a c i d i t a t e . Raportul între zahăr şi a c i d i t a t e condiţionează gustul
acrişor pronunţat, m e d i o c r u al fructelor. M a i c o n ţ i n 0 , 1 0 — 0 , 1 2 % tanoide, 0,41—0,65%
p e c t i n e , 0 , 2 0 — 0 , 3 0 % p r o t e i n e b r u t e şi 4 , 7 — 5 , 6 m g % v i t a m i n a C. Valoarea energetică a
merelor se ridică la 5 7 , 2 — 5 8 , 3 c a l .
126 SOIURI DE MAR RAION ATE Şl DE PERSPECTIVA

Fructele sînt de calitatea a Il-a şi se păstrează puţin, cel mult pînă în noiembrie. Se în­
trebuinţează pentru consumul în stare proaspătă, pentru uscare şi pentru fabricarea cidrului.
Pomul este rezistent la ger şi secetă, dar arată o sensibilitate relativ mare la făinare
şi cancer. î n anii ploioşi, fructele sînt atacate intens de rapăn şi de putregaiul brun.

Fig. 3 2 . — Calvil roşu de t o a m n ă .

Faţă de sol este pretenţios, reuşind mai bine pe solurile bogate, adinei şi revene.
Asemănări cu alte soiuri. După formă şi culoare, fructul se aseamănă mult cu cel
al soiului Calvil roşu de iarnă, de care se deosebeşte însă după epoca de coacere.
Calităţi : rodirea abundentă şi regulată, frumuseţea şi calitatea fructelor.
Defecte : sensibilitatea pomilor şi fructelor la boli şi dăunători, exigenţa faţă de umi­
ditatea din sol, precum şi scurta perioadă de păstrare şi consum.

POMUL

în pepinieră şi în perioada de tinereţe, pomul creşte foarte viguros, formînd

trunchi drepl.
Coroana — sferică, mult turtită, foarte frumoasă (fig. 32).
 PLANŞA II

Calvil roşu de toamnă

 CALVIL ROŞU OF. T O A M N A 127

Hamurile de schelet — drepte, puţin curbate spre vîrf.

Ramurile de rod — predomină ţepuşele şi pintenii.
Lăstarii — de grosime şi lungime mijlocie, cu scoarţa de culoare verde-roşiatică,
pubescenţi spre vîrf, cu lenticele dispuse rar.
Mugurii vegetativi — mari, voluminoşi, conici, rotunjiţi, lipiţi de ramură.
Mugurii floriferi — mari, de culoare brună-roşiatică, cu pubescenţă deasă.
Frunzele — foarte mari, ovate, de culoare ver de-albicioasă pe faţa inferioară. Limbul
plan, cu vîrful alungit, serat pe margini. Peţiolul lung, eanahculat pe partea superioară,
cu stipelele mici.
Florile — cu petalele de culoare roşie, înainte de cădere devin albicioase, cu slabe
irizaţii roz ; bobocii florali de culoare roşie.

FRUCTUL

Mărim ea — mijlocie sau mare, H = 70—80 m m şi D = 80—90 m m ; greutatea

medie 189 g ; fructele sînt uniforme pe acelaşi p o m .
Forma — conică, caracteristică calvilelor, largă la bază şi trasă spre vîrf, cu cinci
coaste pronunţate şi cinci creste mai mici care se întind pe toată înălţimea fructului. Din
cauza coastelor şi a crestelor secţiunea transversală a fructului este costată şi se apropie
de aceea a unui poligon (pl. II şi fig. 33).
Culoarea — de fond, pe părţile
umbrite, verde-gălbuie, iar pe cele ex­
puse la soare acoperită în întregime cu
o rumeneală roşie-carmin, cu nuanţă
sîngerie, care uneori devine roşie închis ;
peste roşeaţă sînt suprapuse dungi de
culoare mai intensă. Sub pieliţă se dis­
ting clar puncte albe, răspîndite destul
de rar.
Pedunculul — subţire, de lungime
mijlocie, lignifieat, de culoare brună
închis, acoperit cu pubescenţă abun­
dentă ; pe partea expusă la soare, co­
lorat în roşu, iar pe cea umbrită, în
verde.
Cavitatea pedunculară — largă, a-
dîncă, în formă de punie, cu pereţii . . _
F i ,g 3 toamnă,
3 C a l v l r o ş u d e

abrupţi, cu coaste uşoare şi cu supra­

faţa acoperită cu rugină, dispusă în formă de raze care se răsfrîng peste marginile
rotunjite ale cavităţii.
Caliciul — închis sau semideschis, avînd sepalele mari, verzui, pubescente şi cu
vîrfurile de regulă uscate, îndoite spre exterior.
Cavitatea calicială — mare, adîncă, cu baza plată, pubescenţă, mărginită de
coaste foarte proeminente de diferite mărimi, în număr pînă la zece, din care cinci foarte
pronunţate şi cinci mai şterse.
12S SOIURI DE MAR RAIONATE SI DE PERSPECTIVA

Pielita — foarte subţire, netedă, parfumată ; pe măsură ce fructul se apropie de

maturitate, devine din ce în ce mai unsuroasă ; stratul de pruină este atlt de abundent,
încît fructul aşezat pe hîrtie lasă urme de grăsime.
Cavitatea subcalicială — largă sau îngustă, fusiformă, întotdeauna foarte adîncă,
comunicînd chiar cu camera axială ; etaminele aşezate la mijloc, mai rar la partea
superioară.
Inima — foarte mare, în formă de ceapă, bine marcată, aşezată mai aproape de
caliciu, rămîne de culoare albă-verzuie, chiar cînd fructul este matur, spre deosebire de
restul pulpei care este colorată intens în roşu.
Lojile — mari, spaţioase, foarte înalte, largi, deschise, cu pereţii reniformi, pre­
văzuţi cu crăpături transversale.
Seminţele — brune închis, bine dezvoltate, fixate foarte slab, din care cauză se
desprind uşor dacă se agită fructul şi cad în camera axială ; datorită sunetului produs de
ele în asemenea ocazii, soiul mai este cunoscut şi sub numele generic de „su­
nătoare".
Axul — deschis mult, formînd o cameră axială mare, largă, care comunică cu
exteriorul.
Pulpa — de culoare roşie imediat sub pieliţă, apoi albă cu infiltraţii roşii, iar în in­
teriorul inimii albă-verzuie, afinată, destul de suculentă, dulce-vinurie, avînd o aromă
foarte caracteristică, asemănătoare cu aceea de zmeură sau de căpşună ; la completa
maturitate devine însă făinoasă şi lipsită de suculentă.
Maturitatea de consum — începe din luna septembrie, iar în anii secetoşi chiar din
ultima decadă a lunii august şi se prelungeşte pînă în luna noiembrie.

EECOMANDÄRI. Soiul Calvil roşu de toamnă se recomandă să se cultive în planta­

ţiile masive numai ca soi de completare în regiunile : I — Subcarpatică meridională, a Il-a —
Dealurile de vest, a IlI-a — Dealurile de nord, а Г\7-а — Dealurile de est, a V-a — Dea­
lurile din sud-estul Transilvaniei şi a VIII-a — Colinele Moldovei.

РЕЗЮМЕ

Созревание — сентябрь — ноябрь.

Дерево — сильнорослое, с шаровидно-сплюснутой, широкой и богато облиственной
кроной, приживается при прививке на дичке и на карликовых подвоях; морозо- и
болезнеустойчивое, неприхотливое к почвенным условиям, но очень требовательное к
влажности; плодоносит регулярно и обильно.
Плод — крупный, ребристый, красиво окрашенный, с карминово-кровавым румян­
цем, покрытым интенсивно окрашенными полосками. Мякоть красная под кожицей
и переходит постепенно в белую, пронизанную красными жилками, мягкая, нежная,
рыхлая, сочная, кисловато-сладкая, с характерным ароматом; в перезрелом состоянии
становится мучнистой. Плод страдает от плодожорки и парши; в фазе созревания слабо
держится на дереве; сохраняется плохо.
Сорт любительский и промышленно-коммерческий.
 C A L V I L ROŞU DE T O A M N A 129

EÉSUMÉ

Maturité — septembre—novembre.
Arbre — vigoureux, de grande taille, à couronne sphérique-aplatie étalée et feuillage
riche ; réussit bien greffé sur sauvageon et sur les nains ; résistant aux grands froids, aux
maladies ; il est peu exigeant quant aux conditions du sol en général, mais exigeant envers
l'humidité du sol ; il fructifie régulièrement et abondamment.
Fruit — gros, côtelé, uniforme, joliment coloré en rouge sang et rayé d'une teinte
plus vive. Chair rougeâtre sous la peau devenant blanche à l'intérieur, veinée de rouge,
tendre, fine, juteuse, douce-vineuse, à fort arôme caractéristique des calvilles, devenant
blette à surmaturité.
Les fruits sont sensibles à l'attaque des Carpocapsa pomonella et Fusicladium et
offrent peu de résistance aux vents à la phase de véraison ; ils se conservent mal.
Variété d'amateurs, mais se prêtant aussi pour les plantations commerciales et indus­
trielles.

ABSTRACT

Maturity – September to November.

Tree – vigorous, large, spherical-flattened spread crown and rich foliage, good results grafted
on wild stock and on the dwarf ones; resistant to extreme cold, diseases and is undemanding as to soil
conditions in general, but demanding regarding soil moisture, it bears fruit regularly and thoroughly.
Fruit – large, ribbed uniform, beautifully coloured and striped in red blood of a brighter hue.
Reddish flesh under the skin becoming white inside, streaked with red, tender, delicate, juicy, sweet and
vinous, with a strong characteristic aroma of Calville, becoming overripe at the maturity.
The fruits are susceptible to attack Carpocapsa pomonella and Fusicladium and offer little wind
resistance during ripening, they do not resist well at preservation.
Variety for amateurs, but also suitable for industrial and commercial plantations.

» - c . 2452
 VIEŞTI

Sinonime : Viesc.

Origine. Soi autohton, format în centrul Moldovei, în zona podgoriilor, de unde a

primit şi numele de Viesc.

Răspîndire. Se găseşte răspîndit în mai multe bazine pomicole din Moldova, dintre
care cele mai importante sînt : Hîrlău, Cotnari, Iaşi, Bîrlad. î n raioanele Focşani şi Panciu
este răspîndit în bazinele Milcovului şi Putnei. î n raionul Tîrgu Neamţ se întîlneşte la :
Topliţa, Săcăluşeşti, Filioara şi Agapia, fiind adus aici iniţial din comuna Iveşti, raionul
Tecuci. î n raionul Fălticeni se găseşte destul de des în livezile din : Bădăşeni, Lămăşeni,
Botopăneşti, Valea Glodului şi Liteni, precum şi în alte centre pomicole unde a fost adus
de mult de la Cotnari.

CARACTERISTICA SOIULUI

Este un soi care, în locurile adăpostite şi pe solurile fertile, trăieşte mult, fiind vi­
guros. Astfel, în centrele pomicole din împrejurimile oraşului Iaşi precum şi în comuna
Topliţa din raionul Tîrgu Neamţ, există mulţi pomi în vîrsta de 80—100 ani ; la Bădă­
şeni şi în alte comune din raionul Fălticeni, precum şi în raionul Bădăuţi, pomul nu tră­
ieşte însă mai mult de 30 — 40 ani ; nu ajunge la dimensiuni mari, capătă plăgi geroase
pe trunchi şi ramuri.
înfloreşte către sfîrşitul perioadei de înflorire a mărului, timp de 12—14 zile.
Este un soi cu productivitate mare ; rodeşte abundent şi regulat. Producţia medie
la un p o m de vîrsta mijlocie este de circa 150 kg ; în anii favorabili se ridică însă la 300 —
400 kg.
Fructele sînt relativ bune la gust, suculente şi aromate ; se pretează mai bine pentru
industrializare şi pentru murare, deoarece sînt sensibile la transport şi mai ales nu se
păstrează în depozit timp îndelungat, se maturează repede, devin mălăieţe şi pierd gustul,
deşi îşi păstrează forma şi turgescenţa. Sînt considerate ca fructe de calitatea a Il-a sau
a IH-a.
Este rezistent la boli.
Calităţi : vigurozitatea, producţia mare, rezistenţa la boli.
Defecte : calitatea mediocră a fructelor, în special pentru consumul în stare proaspătă,
mălăieţirea şi pierderea suculentei pulpei la supracoacere.
 PLANŞA III

Viefti
 VIEŞTI 131

POMUL

Pomul viguros, cu înălţimea de 7—9 m i a vîrstă de 20—25 ani, cu trunchiul potrivit

de gros, cilindric, nerăsucit, cu scoarţa de culoare cenuşie-măslinie, netedă sau cu mici
crăpături care nu se desfac de pe trunchi ; în unele regiuni prezintă plăgi provocate de ger.
Coroana — invcrs-piramidală sau globuloasă, rară, cu diametrul de 9—11 m (fig. 34).

Fig. 34. — Vieşti.

Ramurile de schelet — în număr de 7 — 10, de grosime mijlocie, aproape drepte, cu

rîrful îndreptat în sus, cu scoarţa netedă, brună-roşcată ; formează cu axul unghiuri de
>0-65°.
Ramurile de rod — de lungime mijlocie, predominînd ţepuşele.
Lăstarii — de vigoare mijlocie, drepţi cu scoarţa de culoare roşiatică, lipsiţi
le puf.
Mugurii vegetativi — mici sau mijlocii, bonţi, roşcaţi, pubescenţi, lipiţi de lăstari,
;u pernuţele proeminente.
Mugurii floriferi — mari, bombaţi bruni-roşcaţi.
 SOIURI DE MÄR RAIONATE ŞI D E PERSPECTIVA
132

Frunzele — mari, în medie lungi de 94 mm şi late de 64 mm, ovat-alungite. Limbul

erbaceu, verde închis, de grosime mijlocie, cu vîrful obtuz, marginile adînc şi neregulat
serate, rotunjit la bază. Peţiolul lung şi gros, verzui, roşiatic la bază, slab pubescent.
Florile — cite 6 — 7 în inflorescenţă, mari, albe pe faţa superioară a petalelor şi roşii
pe cea inferioară ; bobocii florali de culoare roşie.

FRUCTUL

Mărimea — mare sau foarte mare, avînd în medie H = 69 m m şi D = 89 mm ;

greutatea medie de 167 g, variind între 160 şi 185 g.
Forma — sferic-turtită, cu contur aproape regulat (pl. I I I şi fig. 36).
Culoarea — de fond galbenă-verzuie ; cea acoperitoare vineţie, iar cea suprapusă
purpurie, în formă de dungi mari întrerupte, care cuprind aproape întreg fructul.
Pedunculul — drept, relativ
lung, în rare cazuri depăşeşte
marginile cavităţii pedunculare,
destul de gros, de culoare cafenie-
verzuie, semiligmficat, pubescent,
prins bine de fruct.
Cavitatea pedunculară —largă,
adîncă, în formă de pîlme, neregu­
lată, acoperită cu rugină care se
revarsă peste marginile cavităţii în
formă de raze.
Caliciul - aemidesehis, for­
mat din sépale de mărime mijlocie,
pubescente, împreunate la bază.
Cavitatea calicială — potrivit
de largă, adîncă, regulată, în formă
Fig. 35. — Vieşti. de farfurie, cu peri fini pe pereţii
cavităţii.
Pieliţa - subţire, netedă, semilucioasă sau mată, aderentă la pulpă.
Cavitatea subcalieială — de mărime mijlocie, adîncă, îngustă, în formă de V, nu
comunică cu axul ; staminele cu aşezare medie, iar pistilul nu ajunge la înălţimea stammelor.
Inima — mare, în formă de ceapă, aşezată spre cavitatea eaUcială ; fasciculele
verzui, care delimitează inima, se termină la mijlocul cavităţii subcaliciale.
Lojile — largi, cu pereţii de culoare galbenă-verzuie, crăpaţi şi calusaţi.
Seminţele — ovoid-alungite, brune-cenuşii, seci în proporţie de 3 0 % .
Axul — deschis, formează o cameră axială largă.
Pulpa — albă sau albă-verzuie, semifăinoasă, suculentă, plăcut aromată, dulceagă,
lipsită de aciditate, întrucîtva răcoritoare.
Maturitatea de consum — începe din luna septembrie ; fructele întrunesc optimum
de calităţi la mijlocul lunii octombrie şi începutul lunii noiembrie.

R E C O M A N D Ă R I . Deşi nu este prevăzut în sortimentele de perspectivă, soiul Vieşti se

recomandă pentru încercare în podgoriile din centrul şi sudul Moldovei.
 VIKŞTI 133

РЕЗЮМЕ

Созревание — сентябрь — октябрь.

Сорт молдавского происхождения, распространен во всей Молдове, в особенности
в Ясской области в зоне виноградников, на что указывает и само название сорта.
Дерево — сильнорослое и в благоприятных почвенно-климатических условиях
долговечное; устойчивое к грибным болезням и вредителям и морозоустойчивое; требует
плодородную достаточно влажную почву ; плодоносит регулярно и обильно.
Плод — средний, округлосплющенный, желтый, с красновато-оранжевым раз­
мытым румянцем и пурпурно-красными полосками; мякоть желтовато-белая, сочная
и ароматная, довольно приятного вкуса, посредственного качества. Сохраняется хорошо,
но в перезрелом состоянии становится мучнистым. Используется в свежем виде,
но пригоден также для промышленных целей и для квашения.
Сорт любительский, рекомендуется для виноградных зон Молдовы.

EÉSUMÉ

Maturité — septembre—octobre.
Variété originaire de la Moldavie centrale, où elle est assez répandue dans la région
de Jassy, dans la zone des vignobles, d'où son nom.
Arbre — vigoureux, longétif, dans des conditions favorables de sol et de climat ;
résistant aux maladies cryptogamiques, aux insectes et aux grands froids ; il exige un sol
fertüe et suffisamment humide ; récoltes abondantes et régulières.
Fruit — moyen, sphérique-aplati, jaune, lavé de rouge-orangé, rayé et strié de
rouge pourpre ; chair d'un blanc-jaunâtre, juteuse, parfumée et assez savoureuse, de qua-
lité médiocre ; les fruits se conservent bien, mais deviennent blets à surmaturité ; variété
de table qui se prête aussi pour l'industrie alimentaire et la saumure.
Variété d'amateurs, recommandée pour la zone de vignobles de Moldavie.

ABSTRACT

Maturity – September to October.

Variety originating in the central Moldova, where it is fairly widespread in the region of Iași, in
the area of vineyards, hence its name.
Tree – vigorous, long-life in favourable conditions of soil and climate, resistant to fungal
diseases, insects and extreme cold, it requires a fertile soil and sufficient moisture, abundant, annual
harvests.
Fruit – medium, oblate-spherical, yellow, tinged with orange-red, striped and streaked with
purple, white flesh with a yellowish, juicy, fragrant and tasty enough, of poor quality; fruit will preserve
well, but become overripe towards maturity, variety for table consumption, that is also suitable for the
food industry and brine.
Variety of amateurs, recommended for the area of vineyards in Moldova.
 F R U M O S DE P O N T O I S E

Sinonime : franc. Belle de Pontoise.

rus. Pontuazskaia krasviţa.
germ. Schöner aus Pontoise, Schöner von Pontoise.
ceh. Pontoiské.

Origine. Acest soi a fost obţinut în anul 1881 dintr-o sămînţă de Aport de către
E e m y în localitatea Pontoise (Franţa).

Răspîndire. Se cultivă în toate ţările cultivatoare de măr, însă numai în grădinile

de amatori.
La noi se află în colecţiile didactice, staţiunile experimentale şi în grădinile de lîngă
case din nordul ţării.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte viguros în pepinieră şi în primii ani după plantarea în livadă. O dată
cu intrarea pe rod, creşterea încetineşte. Biuşeşte altoit pe toţi portaltoii mărului ; pe
paradis formează pomi de talie mică, în general cu creşterea foarte înceată ; dacă este altoit
pe măr sălbatic, produce recolte mari în fiecare an. înfloreşte timpuriu.
Deoarece creşte viguros în tinereţe, intră pe rod destul de timpuriu la vîrstă de 6—7 ani.
Merele conţin 7,59% zahăr, 0,58% aciditate, 0,71% substanţe tanoide, 0,38% pec­
tine şi 0,27% proteine brute. Datorită conţinutului mic în zahăr şi destul de ridicat în
aciditate, fructele au un gust pronunţat acrişor. Conţinutul relativ ridicat în tanoide im­
primă acestor mere oarecare astringenţă. Valoarea energetică a fructelor este de
52,4 cal.
Fructele, deşi foarte frumoase, sînt de calitatea a Il-a sau a IlI-a în funcţie de con­
diţiile de mediu, în special de sol. Sînt folosite pentru masă şi mai ales pentru întrebuin­
ţări culinare şi industrializare. Cu toate că se transportă uşor şi fără pierderi, de cele mai
multe ori fructele nu se pot păstra întrucît putrezesc în mare măsură.
Soiul este sensibil la viermele merelor, rapăn şi putregaiul brun, care în unii ani de-
preciază recolta ; faţă de condiţiile de mediu, nu este pretenţios.
Calităţi : creşterea viguroasă a pomului, intrarea de timpuriu pe rod, recoltele mari,
precum şi frumuseţea fructelor.
Defecte ; sensibilitatea mare la atacul paraziţilor vegetali şi dăunătorilor animali.
 FRUMOS DE PONTOISF. 135

POMUL

Pomul creşte viguros în pepinieră, formînd coroană piramidală, dresată.

Coroana — la început invers-piramidală, în perioada de rodire devine sferică, sau
sferic-turtită, largă (fig. 361.

Fig. 36. — Frumos de Pontoise.

Ramurile de schelet — formează cu trunchiul unghiuri de 55—60°; sub greutatea

recoltei se apleacă şi cu timpul atîrnă spre pămînt.
Ramurile de rod — reprezentate mai mult prin ţepuşe şi pinteni.
Lăstarii — de lungime şi grosime mijlocii, cu scoarţa de culoare verde-măslinie, cu
roşeaţă pe partea expusă la soare.
Mugurii vegetativi — conici, pubescenţi.
Mugurii floriferi — bombaţi, rotunjiţi, cenuşii, cu pubeseenţă abundentă.
Frunzele — mari, ovate, rotunjite la bază, cu vîrful acut, de culoare verde închis pe
faţa superioară şi verde-gălbuie pe cea inferioară, cu nervura principală şi mai puţin cele
136 SOIURI DF. M Ä R R A I O N A T E ŞI D E PERSPECTIVA

secundare puternic înroşite. Limbul puţin aplecat spre partea inferioară, cu marginile
crenate şi slab involute.
Florile — cu petalele mari, ovate, albe sau roz pal, apropiate mult una de alta.

FRUCTUL

Mărimea — supramijlocie sau mare, uneori chiar foarte mare, H = 55—70 mm şi

D = 75—90 m m ; greutatea medie de circa 210 g.
Forma — sferic-turtită sau conic-trunehiată, cu diametrul maxim situat în treimea
inferioară. La bază, fructul este teşit, iar spre vîrf, îngustat şi rotunjit. Din cavitatea cali-
cială pleacă cinci coaste rotunjite, care la unele fructe ajung pînă în cavitatea pedun-
culară (fig. 37).
Culoarea — de fond verde-gălbuie
în perioada de recoltare şi galbenă-
verzuie la completa maturitate, fiind
acoperită aproape pe toată suprafaţa
fructului cu o roşeaţă mată, peste care
sînt suprapuse dungi de culoare roşie-
carmin. Atît culoarea acoperitoare cît şi
cea suprapusă sînt mai intense pe partea
expusă la soare şi în jurul cavităţii pe-
dunculare. Pe culoarea de fond apar în
evidenţă puncte ruginii, cu aureolă
galbenă-albicioasă.
Pedunculul — de grosime mijlocie,
hing de 20 — 30 mm, lignificat, îngroşat
la punctul de inserţie, de culoare verde-
cafenie, înroşit spre bază, pubescent,
înfipt puţin oblic, bine prins de fruct şi
Fig. 37. - Frumos de Pontoise. d e r a m ftn Cavitate.
u r ă j i e M

Cavitatea pcdunculară — relativ largă, adîncă, în formă de pîlnie, foarte regulată,

cu pereţii netezi acoperiţi cu rugină verzuie care iese din cavitate în formă de raze ; la
unele fructe rugina cuprinde întreaga cavitate şi se revarsă ca un miceliu.
Caliciul — mare, larg deschis, format din sepale mari, late, de culoare verde-albi-
cioasă, pubescente, cu vîrfurile răsfrînte în afară.
Cavitatea calicială — în formă de castron, cu pereţii abrupţi şi cutaţi, de culoare
verde, fără rugină.
Pieliţa — subţire, elastică, netedă, lucioasă, acoperită cu pruină albă-violacee ca­
racteristică.
Cavitatea subcalicială — mare, largă, în formă de V deschis, cu baza rotunjită, comu­
nică cu camera axială ; staminele au aşezare superioară.
Inima — de mărime mijlocie, largă, situată central sau puţin deplasată spre caliciu,
aproape plată la bază, bine delimitată de fascicule gălbui ramificate la bază şi care se ter­
mină pe la mijlocul cavităţii subcaliciale.
Lojile — mari, largi, semideschise, în formă de semilună, cu pereţii verzi-gălbui,
crăpaţi şi calusaţi.
 FRUMOS DF PONTOISK 137

Seminţele — mari, plate, de culoare castanie. închis, pline.

Axul — deschis, mare, formînd o cameră axială largă, fusiformă, care comunică cu
cavitatea subcalicială.
Pulpa — albă, eu nuanţe gălbui, străbătută de infiltraţii verzui, moale, granulată,
suculentă, s l a b aromată, eu gust slab duleeag-acrişor, puţin astringent şi amărui, răcoritor.
Maturitatea de consum — din septembrie, se prelungeşte în condiţii favorabile pînă
in noiembrie.

RECOMANDĂRI. Soi potrivit numai pentru grădinile de lîngă case. Nu face parte
din sortimentele de perspectivă.

РЕЗЮМЕ

Созревание — сентябрь—ноябрь.
Французский сорт, выведенный из семян Апорта. Распространен в любительских
садах северной части Трансильванни.
Дерево — средней мощности, плодоносит рано, давая ежегодно обильные урожаи.
Плод — крупный, округло-приплюснутый или усеченно-конический, желтый, с
матовым, полосатым, кирпично-красным румянцем; мякоть белая, сочная кисловато-
сладко-винная, качеством не хуже, чем у Апорта; плод хорошо держится на дереве, но
сильно поражается паршой; хорошо переносит перевозку, но при хранении легко за­
гнивает и дает большие потери.
Рекомендуется как любительский сорт.

RÉSUMÉ

Maturité — septembre—novembre.
Variété d'origine française, obtenue des semences de la variété Aport ; eUe est ré-
pandue dans les jardins d'amateurs du Nord de la Transylvanie.
Arbre — de vigueur moyenne ; il fructifie de bonne heure et donne de grandes récoltes
chaque année.
Fruit — moyen ou assez gros, sphérique-aplati ou tronconique, de couleur jaune,
recouvert d'une rougeur mate rayée de rouge carmin ; chan blanche, juteuse, douce-
acidulée, vineuse, de la même quabté que les fruits de la variété Aport ; les fruits résis-
tent bien au vent, mais sont très sensibles à l'attaque de la tavelure ; supportent bien
le transport ; pendant la conservation ils pourrissent, ce qui entraîne de grandes pertes.
Variété d'amateur.

ABSTRACT

Maturity – September to November.

Variety of French origin derived from seed of the Aport variety and is widespread in the
gardens of amateurs of northern Transylvania.
Tree – medium vigour, it bears fruit early and gives large crops each year.
Fruit – medium or rather large, spherical or flattened-conical, yellow, covered with a dull red
striped carmine red, white flesh, juicy, sweet-tart winey, the same quality as the fruit of the Aport
variety, the fruits are highly resistant to wind, but are very sensitive to the attack of scab; support well
the transport but they rot during storage, causing great losses.
Variety for amateurs.
 RECORDUL LUI F E Y

Sinonime : germ. Fey's Record.

mag. Fay's record.
Origine. Soi de origine germană.
Răspîndire. Se cultivă în Germania şi celelalte ţări nordice precnm şi în America
de Nord. Ca soi de amatori este răspîndit pretutindeni.
La noi se întîlneşte la staţiunile experimentale pomicole şi în colecţii didactice.

CARACTERISTICA SOIULUI

Soiul Recordul lui Fey este caracterizat prin creştere viguroasă. Reuşeşte foarte
bine altoit pe măr sălbatic şi pe paradis.
Din observaţiile făcute la Staţiunea experimentală pomicolă Bilceşti, s-a constatat
că leagă fructe în condiţii bune dacă este cultivat în asociaţie cu soiurile Delicios auriu,
Parmen auriu şi Jonathan.
Intră de timpuriu pe rod şi produce abundent.
Prezintă valoare prin faptul că fructele sînt destul de mari, aspectuoase şi ajung
la maturitate în luna septembrie cînd pe piaţă se găsesc încă puţine soiuri de mere.
Fructele, de calitate excepţională, au un gust acidulat foarte plăcut ca urmare a unui con­
ţinut moderat în zahăr (8,93%—9,88%) şi relativ bogat în aciditate (0,55—0,58%) ; conţin
de asemenea cantităţi însemnate de pectine (0,53—0,66%), proteine brute (0,37—0,48%)
şi tanoide (0,21%) ; sînt sărace în vitamina С (2,0—2,9 m g % ) şi au o valoare energetica
de 5 1 , 2 8 - 5 5 , 2 0 cal.
î n condiţii bune de păstrare, merele pot ajunge pînă la începutul iernii.
Pomul este rezistent la boli şi dăunători. Altoit pe paradis, la Staţiunea experimen­
tală pomicolă Bilceşti, situată la o altitudine de peste 840 m, creşte viguros şi produce re­
gulat fără să sufere de ger.
Calităţi : precocitatea şi productivitatea ridicată a pomilor, aspectul, mărimea şi
calitatea excepţională a fructelor.
Defecte : rezistenţa slabă a fructelor la vînturi.

POMUL

Pomul creşte viguros, avînd trunchi drept şi neted.

Coroana — îngust-piramidală, devine cu timpul larg-piramidală, foarte rară
(fig. 38).
 RECORDUL LUI FEY 139

Ramurile de schelet — destul de lungi, de grosime mijlocie, cu poziţie aproape ori­

zontală şi cu vîrfurile îndreptate în sus. Eamurile de un an au scoarţa de culoare
brună închis, cu pubescenţă pîsloasă, fină, spre vîrf, cu lenticele mici, puţine la număr,
distribuite neuniform. Scoarţa de pe ramurile mai în vîrstă este brună-roşiatică, cu nuanţă
galbenă-verzuie, cu multe lenticele alungite, dispuse transversal.

Fig. 38. — Recordul lui F e y .

Ramurile de rod - reprezentate prin ţepuşe, care se formează de obicei pe burse ;

destul de frecvent se întâlnesc şi nuieluşele. Producţiile fructifere se deplasează în general
spre vîrf din care cauză ramurile de schelet rămîn degarnisite la bază pe o lungime de
50 — 80 c m .
Lăstarii — foarte viguroşi, de lungime mijlocie sau lungi, groşi, îngroşaţi la vîrf, cu
scoarţa de culoare brună-roşiatică, cu slabă nuanţă violacee, acoperiţi cu puf, foarte
abundent către vîrf, cu lenticele mici, rotunde sau ovale, albicioase, răspîndite în grupuri
şi foarte neregulat.
Mugurii vegetativi — de mărime mijlocie pînă la mari, turtiţi, lăţiţi la bază, ascuţiţi
la vîrf, cenuşii, pufoşi, lipiţi de r a m u r ă ; pernuţele destul de proeminente, delimitate
lateral de cute : cicatricele lăsate de frunze sînt mici şi unghiuloase.
11" SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

Mugurii floriferi — foarte mari, ovoizi, alungiţi, bombaţi, cu solzii mari, de culoare
cenuşie la vîrf şi roşie închis la bază.
Frunzele — mari, ovate, cu vîrful acut, colorate în verde intens, lucioase pe faţa
superioară şi verde-gălbui pe cea inferioară, cu nervura principală proeminentă, de culoare
verde deschis, puţin suflată cu roşu la bază. Limbul aproape plan sau foarte puţin îndoit
în sus, în special la frunzele de la vîrf, cu marginile serate rar şi neregulat, pronunţat
gofrat la frunzele în vîrsta şi mai puţin la cele tinere. Peţiolul de lungime şi grosime
mijlocii, de culoare verde deschis, slab înroşit la bază şi pe partea inferioară, cu stipele
înguste, lungi, aproape aciforme.
Florile — de dimensiuni mijlocii, cu petalele înguste, albe, cu striaţii roz.

FRUCTUL

Mărimea — supramijlocie, în unele cazuri chiar mare, H = 69—80 m m şi D = 68 —

86 m m ; greutatea de 95—132 g.
Forma — alungită, aproape cilindrică, puţin îngustată la vîrf, sau conic-trunchiată,
cu o bază destul de mare şi cu cinci coaste, slab aparente în regiunea cavităţii caliciale,
care se pierd pînă la jumătate din înălţimea
fructului. Diametrul maxim este situat
aproape de bază. Fructele asimetrice, cu
suprafaţa netedă (fig. 39).
Culoarea — de fond verde-gălbuie,
peste care se aşterne o culoare acope­
ritoare roşie-violacee, suflată neregulat,
întreruptă de pete de rugină fină, galbene-
verzui murdar ; pe partea expusă la soare,
culoarea roşie este mai intensă şi brăzdată
de dungi neregulate de culoare mai închisă.
Sub pieliţă există numeroase puncte albi­
cioase, aureolate cu roşu-violaceu. Pe fruc­
tele mari se observă numeroase puncte
alungite, suberificate, care întrerup roşeaţă.
Pedunculul — lung, relativ subţire,
de culoare brună, pubescent, uneori cu o
mică proeminenţă în cavitate, prins slab
de pom, din care cauză fructele nu rezistă
la vînt.
Cavitatea pedunculară — mică, aproa-
e
Fig. 39. - P inexistentă la fructele cu peduncul
R e c o r d u l lui F e y .

scurt ; la celelalte, îngustă, foarte puţin

adîncă, regulată, conică, cu pereţii netezi, de culoare verde-gălbuie, uneori stropiţi cu
roşu sau acoperiţi cu rugină care formează pete neregulate.
Caliciul — de dimensiuni mijlocii, închis sau semideschis, format din sepale lungi,
apropiate şi cu vnful îndreptat în afară.
Cavitatea calicială — mică, îngustă, puţin adîncă, cu pereţb ondulaţi, fin plisaţi, cu
piebţa gălbuie sau verde, stropită cu roşu-violaceu şi cu foarte puţină rugină.
 RECORDUL LUI KEY
+

Pieliţa — rezistenta, tare, neaderentă, acoperită cu pruină abundentă, de culoare

violacee, din care cauză de la distanţă fructele par albăstrui-roşiatice.
Cavitatea subcalicială — foarte mică, în formă de U deschis, uneori aproape inexis­
tentă, nu comunică cu camera axială.
Inima — mare, de formă larg ovală sau puţin alungită, delimitată de fascicule slab
verzui, întrerupte.
Lojile — spaţioase, cu pereţii tari, avînd crăpături ealusate ; deschise spre camera
axială.
Seminţele — de cele mai multe ori cîte trei în fiecare lojă, de culoare brună-casta-
nie, pline ; rareori se întîlnesc şi seminţe seci.
Axul — larg, formează o cameră spaţioasă.
Pulpa — de culoare albă, cu nuanţă foarte slabă de galben, cu slabe ramificaţii
care pornesc de la fasciculele ce înconjoară inima, semicrocantă, textură fină, gustul dulce,
plăcut acidulat, răcoritor.
Maturitatea de consum — din septembrie pînă în noiembrie şi chiar decembrie.

RECOMANDĂRI. Soiul Recordul lui Fey se recomandă să fie plantat în grădinile de

lingă case în toată ţara, altoit pe portaltoi pitici, şi în plantaţiile mari ca soi de încercare
în regiunile : I — Subcariiatică meridională, a IlI-a — Dealurile de nord, a V l l - a — Cîmpia
Banatului, Crişurilor şi a Someşului şi a VIH-a — Cobnele Moldovei ; ca soi de comple­
tare în regiunile : a Il-a — Dealurile de vest, a V-a — Dealurile din sud-estul Transilvaniei,
a Vl-a — Cîmpia Dunării, a I X - a — Cîmpia Transilvaniei şi a X - a — Bărăganul şi Dobrogea.

РЕЗЮМЕ
Созревание — сентябрь — ноябрь.
Дерево — сильнорослое, прививается как на дичке, так и на карликовых под­
воях; крона сначала узкопирамидальная, а потом широко пирамидальная, сильно раз­
реженная; морозоустойчивое, устойчиво к болезням и вредителям; предпочитает пло­
дородную, рыхлую и достаточно влажную почву; плодоносит рано, регулярно и обильно.
Плод — довольно крупный, усеченно-конической продолговатой, иногда почти
цилиндрической формы, красиво окрашенный в красновато-фиолетовый цвет, покрыт
полосками более темного цвета; с плотным восковым фиолетовым налетом; мякоть белая,
нежная, очень сочная кисловато-сладкая, очень приятного вкуса и высокого качества.
Плод слабо держится на дереве, довольно хорошо переносит транспортировку и хорошо
сохраняется.
Рекомендуется только для приусадебных участков с прививкой на карликовых
подвоях.

BÉSTJMÉ
Maturité — septembre-novembre.
Arbre — vigoureux, tant sur sauvageon que sur les porte-greffes nains, à haute cou-
ronne pyramidale, qui plus tard devient large pyramidale et rare ; résistant au froid, aux
maladies et aux insectes nuisibles ; préfère les terres riches, perméables, à humidité suffi-
sante ; fructifie de bonne heme et donne des récoltes régulières et abondantes.
Fruit — assez gros, tronconique, allongé, parfois presque cylindrique, joliment coloré
en rouge-violet, à stries d'une teinte plus vive, couvert d'une dense pruine violette ;
chair blanche, fine, très juteuse, sucrée-acidulée, très agréable au goût, de qualité
supérieure. Les fruits sont sensibles aux vents ; supportant assez bien le transport et se
conservent assez bien.
Indiquée seulement pour les jardins d'amateur, greffée sur porte-greffes nains.
 141a
ABSTRACT

Maturity – September to November.

Tree – vigorous, both on savage and the dwarf rootstocks, high pyramidal crown, which later
becomes large pyramidal and rare; cold, disease and insect pests resistant, prefers rich soil, permeable
to sufficient moisture; bears fruit early and give regular and abundant crops.
Fruit – large enough, tapered, elongated, sometimes almost cylindrical, beautifully coloured
reddish-purple streaks in a brighter hue, covered with a dense bloom of violet flesh white, fine, very
juicy, sweet-tart, very palatable, high quality. The fruits are susceptible to the winds, bearing good
enough transport and preserve very well.
Suitable only for amateur gardeners grafted on dwarf rootstocks.
 CELLINI

Sinonime : engl. Philip's Seedling, Seedling Peppin.

rus. Cellini.
franc. Cellini.
germ. Cellini.
bvlg. Celini.

Origine. Soi de origine engleză, obţinut de către L. P h i l l i p s în anul 1850,

în localitatea Vauxhall de lingă Londra şi denumit astfel în memoria sculptorului italian
Benvenuto Cellini.

Răspîndire. Este cunoscut în toate regiunile pomicole din Europa.

La noi se cultivă în staţiunile experimentale pomicole şi în grădinile de lingă case,
în nordul Moldovei şi al Transilvaniei.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte moderat, formînd coroană sferică, rară. Reuşeşte altoit pe toţi portaltoii
mărului ; cele mai bune rezultate le dă pe măr sălbatic ; altoit pe paradis dă pomi de talie
foarte mică, care nu au longevitate mare din cauză că se epuizează repede.
înfloreşte la începutul perioadei de înflorire a mărului ; datorită faptului că perioada
respectivă durează mult, o parte din flori scapă de influenţa brumelor tîrzii de primăvară.
Problema polenizatorilor pentru acest soi nu este încă studiată ; din observaţiile
făcute pe teren, rezultă că acest soi în asociaţie cu Renet Baumann, Parmen auriu,
Borovinka şi Astrahan alb dă foarte bune rezultate.
Intră devreme pe rod şi produce abundent.
Datorită conţinutului moderat în zahăr (10,40%) şi relativ ridicat în aciditate
(0,83%), fructele au un gust acrişor-vinuriu, plăcut. Pectinele (0,56%) si proteinele brute
(0,18%) condiţionează folosirea fructelor nu numai pentru consumul în stare proaspătă,
ci şi pentru scopuri industriale. Merele au de asemenea un conţinut ridicat în vitamina С
(15,0 m g % ) şi o valoare energetică de 54,0 cal.
Fructele fiind mari şi prinse slab de ramuri, sînt scuturate uşor de vînturi, din care
cauză pentru cultura soiului Cellini sînt necesare locurile adăpostite. Pe lingă mărime şi
aspect foarte atrăgător, fructele sînt gustoase şi reprezintă unul din cele mai bune soiuri
de toamnă pentru masă si bucătărie. Se păstrează 1—2 luni de la recoltare, însă cu pier­
deri mari.
 CELLINI 113

Este un soi sensibil la rapăn şi putregaiul brun ; în anii ploioşi, pagubele produse
de aceste boli sînt foarte mari.
Necesită tăieri de reîntinerire mai devreme decît celelalte soiuri. Faţă de sol şi con-

Fig. 40. — Cellini.

diţiile de climă, este puţin pretenţios, Fiind rezistent la ger, este potrivit pentru regiunile
dealurilor înalte.
Calităţi : rodirea de timpuriu, regulată şi abundentă, fructele mari şi frumoase, de
calitate bună.
Defecte : durata de viaţă mică, sensibilitatea pomilor şi fructelor la boli şi dăunători
şi slaba rezistenţă a fructelor la vînturi.

POMUL

Pomul este viguros, creşte drept şi se formează uşor în pepinieră.

Coroana — piramidală în tinereţe, devine sferică sau sferic-turtită, rară, în perioada
de rodire (fig. 40).
1 14 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

Ramurile de schelet — de vigoare mijlocie, formează cu axul unghiuri de 55 — 70° ;

scoarţa de culoare brună-roşiatică, se menţine timp îndelungat netedă.
Ramurile de rod — reprezentate prin pinteni şi ţepuşe.
Lăstarii — viguroşi, cu scoarţa de culoare roşiatică-violacee, cu lenticele alungite mai
dese spre vîrf.
Mugurii vegetativi — alungiţi, ascuţiţi, pubescenţi, lipiţi de lăstari.
Mugurii floriferi — mari, de formă conică, rotunjiţi.
Frunzele — mari, ovat-alungite, cu vîrful acuminat. Limbul involut şi îndoit puţin
spre faţa inferioară, cu marginile serate rar, pe faţa superioară de culoare verde închis,
iar pe cea inferioară verde-gălbuie. .
Florile — destul de mari ; după desfacere, petalele sînt roşii pe partea inferioară
şi albe-rosii către vîrf pe partea superioară ; înainte de cădere devin albe ; bobocii florali
de culoare roşie.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie sau mare, H = 65 — 75 mm şi D = 75—90 m m ; greutatea

medie de 170 g. La formele palisate şi la pomii altoiţi pe dusen, fructul este chiar foarte
mare. Mărimea fructelor pe acelaşi
pom, în general, destul de uniformă.
Forma — conic-trunchiată, rare
;
ori sferic-turtită, foarte regulată, s -
metrică, rotunjită şi turtită la bază şi
puţin îngustată spre partea superi­
oară, avînd diametrul maxim situat
la jumătatea înălţimii sau puţin mai
jos. Suprafaţa fructului este aproa­
pe netedă. î n secţiune transversală
prezintă contur neregulat (fig. 41 ).
Culoarea— de fond verde-gălbuie
la recoltare, iar la completa maturi­
tate galbenă, vizibilă numai pe partea
umbrită, în cavitatea pedunculară şi
mai puţin în cavitatea calicială ;
toată suprafaţa fructului este acope­
Fig. 41. - Cellini.
rită cu o rumeneală intensă, de cu­
loare roşie-cărămizie, cu dungi suprapuse de diferite forme şi mărimi, adesea unite între ele,
şi cu puncte roşii-albicioase, distribuite pe toată suprafaţa, mai rar, puncte de rugină.
Pedunculul — foarte scurt, nu iese din cavitate, gros, lignificat, pubescent, de culoare
brună-verzui murdar, bine prins de fruct, însă slab prins de ramură.
Cavitatea pedunculară — largă, de adîncime mică, cu suprafaţa netedă, regulată,
cu pieliţa brună-verzuie, presărată cu uşoară rugină care iese din cavitate şi se întinde
puţin sub formă de raze şi pe partea inferioară a fructului.
Caliciul — deschis, format din sepale scurte, late, îndepărtate la bază, cu vîrf urile
răsiîmte în afară, pubescente, de culoare cenuşie-verzuie.
Cavitatea calicială — destul de largă şi adîncă, de formă regulată, eu pereţii cutaţi
la baza sepalelor.
 Ctt.L.LNL M ,

Pielii*) — d e s t u l d e groaBă, c a s a n t ă , semilucioasă sau lucioasă, puţin unsuroasă.

t'nritatcn mihcalicială — l a r g ă , d e a d î n c i n i e m i c ă , î n f o r m ă d e V d e s c h i s ; e t a m i n e l e
aşezate l a mijloc.
Inima —m i c ă sau mijlocie, aşezată central, rotunjită la b a z ă , bine marcaţi de
fascicule verzui.
Lojile — î n c h i s e , l a r g i , formind aproape un semicerc, însă de dimensiuni mici.
Seminţele —de mărime mijlocie, rotunjite, de culoare brună deschis, pline.
Axul — deschis, formind o c a m e r ă a x i a l ă d e s t u l de m a r e , l a r g ă , î n f o r m ă d e m i g d a l ă .
Pulpa — a l b ă , c u s l a b ă n u a n ţ ă verde, d e s t u l d e t a r e , foarte suculentă, vinurie-dul-
ceagă, puţin aromată, bună la gust, uneori chiar foarte bună.
Maturitalea de consum — d i n a d o u a d e c a d ă a l u n i i s e p t e m b r i e s a u î n c e p u t u l lunii
octombrie se prelungeşte uneori pînă în noiembrie.

Recomandări. Soiul Cellini este indicat pentru grădinile d i n jurul caselor şi

mai puţin pentru plantaţiile mari, nefiind prevăzut în sortimentele d e perspectivă.

РЕЗЮМЕ

Созревание — конец сентября — начало ноября.

Английский сорт, мало распространенный в P H P .
Дерево — средней мощности; благодаря раннему и обильному плодоношению
скоро истощается и сравнительно недолговечно.
Плод — средний и л и довольно крупный, усеченно-конический, желтый, очень
красиво окрашенный, с румянцем, покрытым ярко-красными полосками, приятного
вкуса и довольно хорошего качества. Используется как в свежем виде, так и для при­
готовления кушаний. Слабо держится на дереве, загнивает легко как на дереве, так и
при хранении. Считается хорошим осенним сортом. Рекомендуется д л я приусадебных
участков и в меньшей мере д л я садов коммерческого профиля.

R É S U M É

Maturité — f i n d e s e p t e m b r e — d é b u t d e n o v e m b r e .
Variété d'origine anglaise, p e u répandue dans la R . P . R o u m a i n e .
Arbre — d e v i g u e u r m o y e n n e ; g r â c e à l a f r u c t i f i c a t i o n p r é c o c e , r é g u l i è r e e t a b o n -
dante, il s'épuise d e b o n n e heure et a la v i e brève.
Fruit — m o y e n o u a s s e z gros, t r o n c o n i q u e , très j o l i m e n t c o l o r é e n j a u n e , l a v é d e
r o u g e et r a y é d e r o u g e i n t e n s e , a s s e z s a v o u r e u x , d e q u a l i t é assez bonne. F r u i t d e t a b l e e t
de m é n a g e . I l r é s i s t e m a l a u v e n t e t p o u r r i t s u r l'arbre e t p e n d a n t l a c o n s e r v a t i o n .
C'est u n e bonne variété d'automne, r e c o m m a n d é e p o u r les jardins d'amateurs et
moins p o u r c e u x c o m m e r c i a u x e t industriels.

ABSTRACT

Maturity – late September to early November.

Variety of English origin, uncommon in Romania.
Tree – medium vigour, thanks to the early fruiting, regular and abundant, it runs out early and
has short life.
Fruit – average or too large, tapered, beautifully coloured in yellow, red and washed striped
bright red, fairly tasty, fairly good quality. Fruit for table and households. It has poor resistance to wind
and rot on the tree and during storage.
It's a good variety during fall, recommended for the amateurs and less for the commercial and
industrial use.
10-C. Ï4&E
 PRINZENAPFEL

Sinonime : germ. Prinzenapfel, Melonenapfel, Schafsnase, Berliner.

rm. Prinţ.
franc. De Prince, Melon.
ссЪ. Behtâô soudkovity.
pol. Kniazeka.

Origine. Soi foarte vechi, de origine germană.

Răspîndirc. Este cunoscut şi răspîndit mult în Germania, Belgia, Norvegia, Anglia

şi în alte ţări din Europa.
La noi se întîlneşte în colecţiile pomologice şi în grădinile din jurul caselor, în Tran­
silvania, în nord-estul regiunii Suceava şi în centrul şi sudul Moldovei, în special în raioa­
nele Focşani şi Panciu.

CARACTERISTICA SOIULUI

Soi caracterizat prin creştere slabă şi coroană globuloasă. Se cultivă mai mult altoit
pe măr sălbatic, întrucît pe paradis şi dusen creşte neregulat şi se epuizează foarte repede.
Are longevitate mare cînd este altoit pe măr sălbatic, putînd atinge vîrsta de 70 —
80 ani şi dimensiuni destul de mari, pînă la 11—12 m înălţime şi o coroană de 12—14 m
în diametru.
înfloreşte tîrziu, perioada respectivă durează însă mult, aşa încît scapă de brume.
Ca polenizatori se recomandă soiurile : Parmen auriu, Eenet portocabu, Eenet de Lands-
berg. La rîndul său serveşte ca polenizator pentru soiul Turtit cu coada scurtă.
Intră repede pe rod şi produce mulţumitor ; în condiţu favorabile, chiar abundent.
Fructele sînt prinse slab de ramuri, din care cauză sînt scuturate uşor de vînt ; ca atare
are nevoie de locuri adăpostite.
Fructele se păstrează 2—3 luni ; în timpul păstrării, mai ales către sfîrşitul perioadei,
se zbîrcesc puţin. Fructe de masă şi pentru industrializare, aspectuoase si apreciate în
comerţ, de cabtatea a Il-a.
Este sensibil la rapăn şi cancer. Nu este pretenţios faţă de condiţule de mediu,
reuşind în regiunile de munte pînă la altitudini de peste 1 000 m .
Calităţi : înfăţişarea frumoasă a pomilor, rodirea de timpuriu şi abundentă, frumu­
seţea fructelor, precum şi rezistenţa lor la păstrare.
Defecte : sensibibtatea fructelor la rapăn şi slaba rezistenţă la vînturi.
 PRINZEN APFEL 147

POMUL

Pomul creşte moderat sau slab, din care cauză în pepinieră are nevoie de o perioadă
mai îndelungată pentru formare.
Coroana — în tinereţe este invere-piramidală, la pomii în plină rodire devine sferie-
turtită, potrivit de deasă (fig. 42).
Ramurile de schelet — lungi, subţiri, degarnisite mult la bază.

FIg. 42. — Prlnzenapfel.

Ramurile de rod — predomină pintenii şi ţepuşele pe burse, care sînt scurte şi puţin
voluminoase.
Lăstarii — subţiri, dresaţi, slab pubescenţi, arcuiţi, cu scoarţa de culoare brună-
cenuşie închis şi lenticele orbiculare, de culoare cenuşie deschis.
Mugurii vegetativi — mari, conici, pubescenţi, lipiţi de lăstar.
Mugurii floriferi — bombaţi, de culoare brună-roşiatică, pîsloşi.
Frunzele — mijlocii, ovate, cu baza rotunjită şi cu vîrful acuminat, cu marginile cre-
nate ; pe faţa superioară sînt de culoare verde închis, iar pe cea inferioară verde-gălbuie ; ner­
vurile sînt proeminente, iar peţiolul scurt, gros, înroşit la bază, pubescent, cu stipele filiforme.
Florile — de dimensiuni mijlocii, cu petalele înguste, de culoare albă, cu striaţii r o z .
148 SOIURI DE MAR RAIONATE $1 DE PERSPECTIVA

FRUCTUL

Mărimea — supramijlocie sau mare, H = 70—80 mm şi D = 65—70 mm : greu­

tatea medie de 125 g.
Forma — conic-alungită sau cilindrică, neregulată, trunchiată la extremităţi, cu
diametrul maxim la jumătatea înălţimii ; de­
seori în secţiune longitudinală apare asimetrică,
avînd un umăr mai ridicat (fig. 43).
Culoarea — de fond galbenă-verzuie la
recoltare şi galbenă-limonie la maturitate, aco­
perită pe partea expusă la soare cu o culoare
roşie-cărămizie murdar, peste care se suprapun
dungi marmorate, de culoare carmin mai intens.
Pe suprafaţa fructului există puncte mici de
rugină, de culoare cafenie deschis, puţin vizibile.
Pedunculul — lung, potrivit de gros, lig-
nificat, iese din cavitate.
Cavitatea pedunculară — îngustă, adîncă,
regulată, cu pereţii acoperiţi cu un strat gros
de rugină.
Caliciul — mic, semideschis sau închis, for­
mat din sepale verzi, libere şi pubescente la bază.
Cavitatea calicială — largă, de adîncime
mică, cu pereţii cutaţi şi cu marginile proe­
minente.
Fig. 43. — Prinzenapfcl.
Pieliţa — subţire, netedă, lucioasă.
Cavitatea subcalicială — mare, în formă de V deschis, largă şi adîncă ; etaminele
au aşezare medie.
Inima — eliptică, îngustată către ambele capete, delimitată de fascicule gălbui
care se unesc la baza cavităţii subcaliciale.
Lojile — mari, înalte, reniforme, cu pereţii de culoare galbenă deschis, cu crăpături
calusate.
Seminţele — mici, lung ascuţite, de culoare brună închis.
Axul — mare, formînd o cameră axială deschisă, largă, de înălţimea lojilor ; nu
comunică cu cavitatea subcalicială.
Pulpa — albă-gălbuie, cu slabă nuanţă roz ca la pepenele galben, moale, fină, sucu­
lentă, cu gust dulce-acrişor şi aromă specifică acestui soi.
Maturitatea de consum — de la mijlocul lui septembrie pînă în noiembrie-decembrie.

R E C O M A N D Ă R I . Deşi nu este prevăzut în sortimentele de perspectivă, soiul Prin­

zenapfel se recomandă să fie cultivat atît în grădinile din jurul caselor, cît şi în livezile
din zona dealurilor înalte, precum şi pe marginea aleilor şi a căilor de comunicaţie.

РЕЗЮМЕ

Созревание — половина сентября •— ноября.

Немецкий сорт, мало распространенный в P H P ; встречается главным образом
в любительских садах на севере Трансильвании и Молдовы.
 PRINZENAPFEL i ig

Дерево — средней мощности, с обратно-пирамидальной кроной, отличается боль­

шой скороплодностью, высокой урожайностью, выносливостью и может расти даже в
самых суровых климатических условиях.
Плод •— больше среднего, продолговато-конической или же почти цилиндрической
формы, желтого цвета, с карминово-красным румянцем, покрытым красными полосками
более темного цвета; мякоть довольно плотная, нежная, сочная, кисловато-сладкая,
прекрасного вкуса и очень высокого качества. Очень хороший столово-рыночный сорт.
Рекомендуется для приусадебных участков, а также для торгово-промышленных садов
и посадок вдоль аллей и дорог.

RÉSUMÉ

Maturité — mi-septembre — novembre.

Variété d'origine allemande, peu répandue dans la R . P . Roumaine ; généralement
rencontrée dans les jardins d'amateurs, du Nord de la Transylvanie et de la Moldavie.
Arbre — de moyenne vigueur, avec une couronne pyramidale-renversée; se caracté-
rise par une fructification précoce et abondante et par sa rusticité ; il réussit même sous
les cbmats les plus rigoureux.
Fruit — au-dessus de la moyenne, conique — allongé ou presque cylindrique ; cou-
leur jaune, recouverte de rouge-carmin et rayée de rouge plus intense ; chair assez com-
pacte, fine, juteuse, sucrée-vineuse, au goût excellent et de très bonne quabté.
C'est une très bonne variété de table et de commerce, recommandée pour être plantée
le long des routes et des allées et dans les jardins d'amateur, ainsi que dans les plan-
tations commerciales et industrieUes.

ABSTRACT

Maturity – mid-September to November.

Variety of German origin, very widespread in Romania, usually encountered in the gardens of
amateurs, northern Transylvania and Moldavia.
Tree – medium vigour, with a pyramidal crown-reversed, is characterized by an abundant and
early fruiting and its hardiness, it succeeds even under the harshest climates.
Fruit – above average, conical-elongated or almost cylindrical, yellow, covered with crimson-
red and red striped more intense enough flesh compact, thin, juicy, sweet and winey, great taste and
very good quality.
This is a great variety of table and trade, recommended to be planted along roads and walkways
and gardens of the amateurs, as well as for commercial and industrial plantations.
 JACOB LEBEL

Sinonime : franc. Jacques Lebel.

ras. Jak Lebel.
germ. Jakob Lebel.
ceh. Lebelovo.
mag. Lebel Jakob.

Origine. Soi de origine franceză, obţinut pe la anul 1829 de către pepinieristul

J. L e b e l , în localitatea Amiens.

Răspîndire. Este răspîndit în toată Europa, în special în Eranţa, Belgia, Germania

şi A n g l i a .
La noi este introdus în colecţiile pomologice şi cele didactice şi se întîlneşte în
grădinile de Ungă case în partea de nord a Transilvaniei.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte foarte viguros şi atinge dimensiuni mari.

Eeuşeşte altoit pe toţi portaltoii mărului şi are o longevitate destul de mare.
înfloreşte pe la mijlocul sau chiar către sfîrşitul perioadei de înflorire a mărului.
Nu este bun polenizator.
Intră repede pe rod şi dă producţii mari. Este un soi de toamnă, cu fructe de cali­
tatea a Il-a, plăcut colorate, care cad însă uşor din pom. Se pot păstra pînă la sfîrşitul
lunii decembrie. Suportă transportul fără pierderi.
Are frunziş abundent şi rezistent la boli. Este puţin pretenţios faţă de condiţiile
de mediu ; fiind rustic, poate fi cultivat pe văile munţilor pînă la altitudini de 850—950 m.
Calităţi : precocitatea soiului, longevitatea, productivitatea mare şi rezistenţa
pomului faţă de ger, boli şi dăunători.
Defecte : slaba rezistenţă a fructelor la vînturi.

POMUL

Pomul creşte foarte viguros atît în pepinieră, cît şi în livadă.

Coroana — sferică, răsfirată, foarte rară (fig. 44).
 JACOB LEBEL IM

Ramurile de schelet — viguroase, bine suflate, formează cu axul unghiuri de 60—75°;

în perioada de rodire ramurile se apleacă.
Ramurile de rod — predomină pintenii şi ţepuşele simple ; bursele sînt scurte, destul
de voluminoase, de culoare verde-gălbuie, pubescente.
Lăstarii — lungi, destul de groşi, uşor arcuiţi, cu scoarţa de culoare cafenie-roşiatică

Fig. 44. — Jacob Lebel.

închis, pubescenţi, cu lenticele numeroase, alungite, foarte mari, răspîndite pe toată lun­
gimea lăstarilor.
Mugurii vegetativi — mari, conici, pubescenţi, lipiţi de lăstar.
Mugurii floriferi — voluminoşi, de formă ovoidă, mult bombaţi, de culoare castanie,
acoperiţi cu pubescenţă albicioasă-cenuşie.
Frunzele — mari, ovate, cu vîrful acuminat, de culoare verde închis pe faţa superi­
oară şi verde-cenuşiu, pubescente, pe cea inferioară. Limbul aproape plan, cu marginile
serate adine şi rar. Peţiolul lung, gros, înroşit la bază, cu stipele lanceolate.
Florile — de mărime mijlocie, cu petalele aproape rotunde sau slab îngustate
către vîrf, albe pe faţa superioară şi pătate cu roz pe cea inferioară ; bobocii florali de
culoare roz pal.
152 SOIURI DE MAR RAIONATF. ŞI DE PERSPECTIVA

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie sau marc, în cazuri rare, foarte mare ; H = 59 — 70 mm şi

D = 77—90 m m ; greutatea de 150—250 g, media 180 g.
Forma — sferic-turtită, asimetrică ; suprafaţa fructului netedă (fig. 45).
Culoarea — de fond galbenă-
verzuie în momentul recoltărn şi
galbenă-limonie la maturitate ; cu­
loarea acoperitoare roşie-carmin,
peste care sînt suprapuse dungi de
culoare mai intensă, de dimensiuni
şi forme diferite. Pe suprafaţa
fructului apar în evidenţă puncte
cenuşii, uneori şi pete de rugină,
închise la culoare.
Pedunculul — scurt, gros,
uneori lung şi subţire, arcuit, bg-
nifieat, cîteodată cărnos.
Cavitatea pedunculară — lar­
gă, adîncă, cu pereţii regulaţi şi
acoperiţi cu rugină grosieră care
Fig. 45. - Jacob Lebei. se întinde peste marginile cavităţii,
neregulat sau sub formă de raze.
Caliciul — mare, închis sau semideschis, format din sepale late, cu vîrfurile răsfrînte
în afară.
Cavitatea calicială — larga, de adincime mică, cu pereţii fin ondulaţi şi pubescenţi la
baza sepalelor.
Pieliţa — subţire, fină, netedă, acoperită cu pruină ; la maturitate devine foarte
unsuroasă.
Cavitatea subcalicială — mare, largă, în formă de V deschis ; etaminele cu aşezare
inferioară.
Inima — mare, aşezată central, rotunjită, bine delimitată de fascicule verzui.
Lojile — mari, în formă de semilună, cu pereţii de culoare verde-gălbuie.
Seminţele — ovoide, cu vîrful ascuţit, de culoare cafenie închis ; multe rămîn nedez­
voltate.
Axul — închis sau slab deschis, foarte îngust, cilindric.
Pulpa — albă-gălbuie, mai galbenă sub piebţa şi în jurul inimii, străbătută de vini­
şoare verzui, destul de tare, fină, suculentă, dulce-acidulată, cu aromă slabă, de cabtate
bună.
Maturitatea de consum — de la mijlocul lunii septembrie, începutul lui octombrie,
pînă la sfîrşitul lunii noiembrie, uneori pînă în decembrie ; în zona dealurilor înalte, începe
prin noiembrie.

RECOMANDĂRI. Soiul Jacob Lebel este recomandat pentru grădinile de lîngă case
şi pentru plantaţiile mari numai din apropierea oraşelor. Nu face parte din sortimentele
de perspectivă.
 JACOB II III I 153

РЕЗЮМЕ

Созревание — октябрь—ноябрь.
Французский сорт. В PHP распространен мало, только в северной части Тран-
сильвании.
Дерево — сильнорослое и крупное, может произростать на значительной высоте,
очень выносливое, отличается скороплодностью и обильным, хотя и с перерывами,
плодоношением.
Плод — крупный или средний, округлый, сплюснутый с обоих концов, желто-
лимонного цвета, с красными полосками и мраморностью; мякоть белая, нежная, мяг­
кая, переменного качества, иногда очень хорошего, слабо держится на дереве. Хороший
столово-хозяйственный сорт.
Рекомендуется для приусадебных садов, а также для садов коммерческого про­
филя, в хорошо защищенных местах.

EÉSUMÉ

Maturité — octobre — novembre.

Variété d'origine française. Peu répandue dans la E . P. Eoumaine : dans le Nord
de la Transylvanie.
Arbre — très vigoureux et de grande taille, très rustique, peut être cultivé à haute alti-
tude ; il se caractérise par une productivité très précoce et très abondante, mais parfois
intermittente.
Fruit — gros ou moyen, sphérique, aplati aux deux pôles ; couleur jaune-citron,
marbrée et striée de rouge vif ; chair blanche, fine, tendre, de qualité variable, parfois
très bonne ; sensible au vent.
C'est une bonne variété de table et de ménage, indiquée pour les jardins d'amateur
et pour les plantations commerciales et industrielles, dans des contrées bien abritées.

ABSTRACT

Maturity – October to November.

Variety of French origin. Uncommon in Romania: in northern Transylvania.
Tree – very vigorous and large, very resistant, can be grown at high altitude and is characterized
by productivity very early and very abundant, but sometimes intermittent.
Fruit – large or medium, spherical, flattened at the poles, lemon-yellow, mottled and streaked
with bright red flesh white, thin, tender, of variable quality, sometimes very good, sensitive to wind.
It's a good variety of table and household, suitable for amateur gardens and commercial
plantations and industrial lands in a good shelter.
 P A R M E N ROŞU

Sinonime : engl. Scarlet Pearmain, Oxford's Peach.

rus. Parmen krasnü, Safran krasnîi.
franc. Écarlate d'été.
germ. Scharlachrote Parmäne, Englische Scharlach Parmäne.
rom. Parmen şarlah-roşu, Şofran roşu de toamnă.

Origine. Soi de origine engleză, obţinut la sfîrşitul secolului al XVlT-lea.

Răspîndire. Este introdus şi cunoscut în toate regiunile pomicole din Europa, unde
se cultivă mai mult în grădinile de amator.
La noi se întîlneşte în staţiunile experimentale pomicole şi în grădinile de lîngă case
din Transilvania.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte viguros pe mărul sălbatic ; altoit pe dusen şi paradis creşte slab şi
se epuizează repede ; trăieşte relativ puţin, nu depăşeşte vîrsta de 60—65 ani.
Soiul este productiv. Fructele sînt considerate de calitatea I, fiind folosite pentru
masă ; avînd şi aspect atrăgător, sînt apreciate mult în comerţ. Se transportă fără pierderi
şi se păstrează în condiţii bune.
Este destul de rezistent la boli şi dăunători.
Preferă solurile uşoare şi fertile, cu toate că dă rezultate bune atît pe solurile grele
şi revene, cît şi pe cele cu umiditate insuficientă.
Parmen roşu este unul dintre puţinele soiuri valoroase de vară.
Calităţi : productivitatea mare, acomodarea uşoară la condiţiile de climă şi sol,
rezistenţa la boli şi dăunători, frumuseţea şi calitatea superioară a fructelor.
Defecte : durata de viaţă relativ mică a pomilor şi insuficienta rezistenţă a fructelor
în anii ploioşi.

POMUL

Pomul creşte viguros, cu trunchiul drept, nerăsucit.

Coroana — invers-piramidală, largă, cu timpul devine globuloasă, cu diametrul
de 6 , 5 - 7 , 8 m (fig. 46).
Ramurile de schelet — relativ subţiri, formează cu axul unghiuri de 60 — 80°; au
scoarţa măslinie, rugoasă din cauza lenticelelor numeroase.
 PARMEN ROŞU 155

Ramurile de rod — predomină ţepuşele şi pintenii.

Lăstarii — de lungime şi grosime mijlocii, arcuiţi, cu scoarţa de culoare brună-
violacee-roşiatică, pubescenţi, chiar pîsloşi către vîrf, cu lenticelele mari şi alungite, mai
rar orbiculare.
Mugurii vegetativi — mici, conic-rotunjiţi, pufoşi, lipiţi strîns de lăstar.

Fig. 46. — Parmen roşu.

Mugurii floriferi — rotunjiţi la vîrf, pîsloşi.

Frunzele — de dimensiuni mijlocii, ovate, uneori eliptice, de culoare verde deschis,
glabre, pe faţa superioară şi verde-cenuşie deschis, tomentoase, pe cea inferioară. Limbul
are vîrful acuminat şi marginile adînc şi neregulat serate. Peţiolul de lungime mijlocie,
gros, înroşit la bază, cu stipele filiforme.
Florile — mari, cu petalele obovate, de culoare albicioasă-roşiatică.

FRUCTUL

Mărimea—mijlocie, avînd în medie H = 6 0 m m şi D = 6 5 mm ; greutatea de 95—100 g.

Forma — conică, scundă, regulată, cu suprafaţa netedă şi cu diametrul maxim
situat aproape de bază. Cele mai multe fructe sînt asimetrice (fig. 47).
156 SOIURI DE M Ă RRAIONATE SI D E P E R S P E C T I V A

Culoarea — de fond galbenă-verzuie la început şi apoi galbenă-aurie, acoperită

pe cea mai mare parte a fructului cu o rumeneală cărămizie (şarlah), peste care sînt supra­
puse numeroase dungi, de forme şi dimensiuni diferite ; la unele fructe, pe partea expusă
la soare, pe roşeaţă închisă la culoare dungile nu se disting. Pe toată suprafaţa fructului
sînt răspîndite puncte ruginii, mai mari şi altele cenuşii, mai mici.
Pedunculul — de lungime şi grosime
mijlocii, lignificat, puţin zbîrcit, cafeniu
închis, pubescent, rareori iese din cavitate,
bine prins de ramură şi foarte bine de fruct.
Cavitatea pedunculară — de adîncime
şi lărgime mijlocii, regulată, cu pieliţa
curată sau acoperită cu un strat fin de rugină
dispusă sub formă de raze care nu depăşesc
marginile cavităţii.
Caliciul — mijlociu, semideschis sau
deschis, format din sepale distanţate la bază,
verzi, slab pubescente, înguste, ascuţite, dre­
sate şi cu vîrfurile răsfrînte în afară.
Cavitatea calicială — în formă de ceaşcă,
cu pereţii abrupţi şi cutaţi ; marginile ca­
vităţii prezintă ridicaturi care nu se transformă
Fig. 47. - Parmen roşu. însă în coaste ; baza caliciului este pubescenţă.
Pieliţa — subţire, fină, tare, netedă,
unsuroasă în timpul păstrării şi parfumată, aderentă la pulpă.
Cavitatea subcalicialä, — în formă de V deschis, destul de adîncă, nu comunică cu
camera axială ; etaminele cu aşezare superioară.
Inima — mare, asimetrică, turtită şi cu inflexiuni la bază, delimitată de fascicule
gălbui care se unesc pe la mijlocul cavităţii subcaliciale.
Lojile — mari, spaţioase, cu pereţii verzui-gălbui, cu crăpături calusate.
Seminţele — ovoide, ascuţite, de culoare brună închis, pline.
Axul — aproape închis, formînd numai rareori o cameră axială mică, semideschisă,
fusiformă, nu comunică cu cavitatea subcalicialä.
Pulpa — albă-gălbuie, eu infiltraţii roşii sub pieliţă, fină, crocantă, mai tîrziu moale,
suculentă, dulce, cu aciditate plăcută şi aromă pronunţată, cu gust foarte bun.
Maturitatea de consum — începe pe la jumătatea lunii septembrie şi se prelungeşte
pînă în lunile noiembrie-decembrie.

RECOMANDĂRI. Deşi nu este trecut în sortimentele de perspectivă, soiul Parmen

roşu se recomandă pentru plantaţiile din zona dealurilor şi pentru grădinile de lîngă case.

РЕЗЮМЕ

Созревание — середина сентября — ноябрь.

Английский сорт. В PHP распространен только как любительский сорт.
Дерево — сильнорослое, но недолговечное; отличается ранними регулярными и
обильными урожаями.
 PARMEN ROSI' 157

Плод— средней величины, правильной конической формы, желтого цвета, с кра­

сивым красным размытым и полосатым румянцем, очень хорошего качества.
Считается одним из лучших осенних сортов. Рекомендуется для садов торгово-
промышленного профиля в районах предгорий, а также как любительский сорт.

EÉSUMÉ

Maturité — mi-septembre — novembre.

Variété d'origine anglaise. Dans la B . P. Eoumaine elle est répandue seulement
dans les jardms d'amateurs.
Arbre — vigoureux, mais peu longétif ; se caractérise par une fructification précoce,
régulière et abondante.
Fruit — moyen, de forme conique, haute et régulière ; jaune, lavé de rouge et strié,
de très belle apparence ; très bonne qualité.
C'est une des meilleures variétés d'automne, recommandée pour être plantée dans
les jardins commerciaux et industriels des zones des collines ainsi que dans les jardins
d'amateur.

ABSTRACT

Maturity – mid-September to November.

Variety of English origin. In Romania is widespread only in the gardens of amateurs.
Tree – vigorous, but not long-lived, is characterized by an early fruiting, regular and abundant.
Fruit – medium, conical, high and regular, yellow, red and striped washed, very beautiful
appearance, very good quality.
One of the best varieties of autumn, recommended to be planted in gardens commercial and
industrial areas of the hills and in the gardens of amateurs.
 GRAHAM

Sinonime : engl. Graham Eoyal jubilee, Grimes Golden, Grimes.

rus. Graima iubileinoe, Zolotoe Graima, Graama iubileinoe.
germ. Grahams Jubiläumsapfel, Grahams Königin, Jubiläumsapfel.
ceh. Grahamovo.

Origine. Soi de origine engleză.

Răspîndire. Este cultivat în ţările din nord-vestul Europei.

La noi se întîlneşte în staţiunile experimentale şi foarte rar în grădinile de Lingă case.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte viguros, avînd coroană neregulată. Se altoieşte mai mult pe mărul
sălbatic, pe care atinge dimensiuni destul de mari.
înfloreşte foarte tîrziu, iar perioada înforirii are o durată foarte scurtă. Dacă în
acest timp se înregistrează ploi sau timp friguros, leagă puţin.
Intră devreme pe rod, rodeşte în fiecare an, însă moderat sau puţin. Fructele, deşi
de calitatea a Il-a, au gust plăcut şi aromă specifică şi se păstrează fără pierderi pînă în
decembrie-ianuarie.
Atît frunzele cît şi fructele sînt rezistente la atacul bolilor şi dăunătorilor.
Fructele se ţin slab pe pom, din care cauză cultura acestui soi necesită locuri adăpostite.
Soi puţin pretenţios faţă de sol ; are nevoie însă de o climă răcoroasă şi relativ umedă.
Calităţi : precocitatea soiului, dimensiunile mari, frumuseţea fructelor şi rezistenţa
lor la transport.
Defecte : exigenţa faţă de climă, slaba rezistenţă a fructelor la vînturi.

POMUL

Pomul în pepinieră creşte viguros, drept.

Coroana — larg-piramidală la început şi foarte răsfirată ; în perioada de rodire
devine semisferică, largă, neregulată.
Ramurile de schelet — lungi şi groase, slab ramificate, avînd poziţie aproape ori­
zontală, cu scoarţa brună-cenuşie, cu lenticele aparente, suberificate, alungite şi dispuse
transversal.
 GRAHAM 15»

Ramurüe de rod — scurte sau mijlocii, destul de groase ; bursele scurte, puţin volu­
minoase. Din cauza prezenţei unui număr mare de nuieluşe are tendinţa de rodire
pe vîrf uri.
Lăstarii — foarte viguroşi, cu scoarţa de culoare brună-roşiatică, cu nuanţă violacee,
mijlociu pubescenţi, cu lenticele mici, numeroase, distribuite neregulat ; la începutul
creşterii, sînt verzi-gălbui şi foarte pufoşi.
Mugurii vegetativi — mici, turtiţi, cenuşii, lipiţi de lăstar.
Mugurii ßoriferi — umflaţi, conic-alungiţi, cenuşii la bază şi roşiatici la vîrf.
Frunzele — mari, ehptice sau eliptic-alungite, mult alungite mai ales către vîrf şi
ascuţite, de culoare verde închis pe faţa superioară şi mai deschis pe cea inferioară. Limbul
puţin gofrat, cu marginile serate mărunt, în multe cazuri chiar dublu. Peţiolul lung, de
culoare verde, puţin înroşit la bază. Eozetele au 6—7 frunze.
Florile — mari, cu petalele obovate, cu marginile involute, de culoare roz-albicioasă.

FRUCTUL

Mărimea — supramijlocie sau mare, uneori chiar foarte mare, uniformă la fruc­
tele de pe acelaşi p o m ; H = 85—90 m m şi D = 90—95 mm, greutatea medie de 175 g.
Forma — conic-trunchiată, uneori aproape cilindrică, alteori foarte mult lărgită
la bază şi ţuguiată spre vîrf. Suprafaţa fructului netedă, numai la unele fructe foarte rar
se întîlneşte cîte o muchie ascuţită
care se prelungeşte pe toată su­
prafaţa, î n regiunea cavităţii ca-
liciale se observă cinci coaste care
dispar imediat ce ies din cavitate
(fig. 48).
Culoarea — de fond verde des­
chis, chiar albicioasă la recoltare
şi gălbuie la maturitate, peste care
se aşterne, pe părţile expuse la
soare, o rumeneală portocalie-că-
rămizie, foarte fină. Sub pieliţă
există numeroase puncte tranda-
firii-zmeurii, foarte mici, aureolate
pe partea expusă la soare cu vişiniu-
roşiatic, iar pe partea umbrită
cu alb.
Pedunculul — scurt şi gros,
de culoare verde, cu puncte ru­
ginii ; fiind slab prins de ramuri,
fructele cad înainte de maturitate.
Cavitatea pedunculară—mică, Fig. 4 8 . — G r a h a m ,
conică, regulată, cu pereţii netezi,
de culoare verde sau acoperiţi cu rugină roşiatică, care iese din cavitate sub formă de raze.
Caliciul — semideschis sau închis, mare, cu sepalele cenuşii, late la bază, îndreptate
în sus şi cu vîrfurile în afară.
160 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI D E PERSPECTIVA

Cavitatea calicială — mică, superficială, cu pereţii încreţiţi, cu pieliţa de culoare

verde, stropită cu puţin roşu.
Pielita — groasă, tare, acoperită cu un strat subţire de pruină sau bpsită de aceasta.
Cavitatea subcalicială — largă, foarte adîncă, tubulară.
Inima — mare, cu baza turtită, debmitată de fascicule portocabi, care se termină
pe la jumătatea înălţimii cavităţii subcabciale.
Lojile — mari, cu pereţii de culoare verde-cenuşie.
Seminţele — ovoide, cu vîrful alungit, de culoare cafenie deschis, cîte două într-o lojă.
Axul — mare, formînd o cameră axială deschisă, fusiformă, largă ; uneori se uneşte
cu cavitatea subcabcială.
Pulpa — gălbuie, moale, cu gust vinuriu, răcoritor.
Maturitatea de consum — începe la sfîrşitul lunii septembrie şi se prelungeşte pînă
în decembrie-ianuarie.

R E C O M A N D Ă R I . Soiul Graham este indicat numai pentru grădinile de lîngă case.

Nu este prevăzut în sortimentele de perspectivă.

РЕЗЮМЕ

Созревание — октябрь — декабрь.

Сорт английского происхождения. В PHP имеет ограниченное распространение
в любительских садах и на опытных плодоводческих станциях.
Дерево — отличается быстрым и сильным ростом и ранним регулярным и обиль­
ным плодоношением; предпочитает прохладный климат.
Плод — довольно крупный, конической формы, зеленый, с очень нежным размы­
тым румянцем; мякоть белая, винно-сладкая, приятного вкуса и хорошего качества.
Хорошо переносит перевозку и хранение, но слабо держится на дереве.
Рекомендуется как любительский сорт.

RÉSUME

Maturité — octobre — décembre.

Variété d'origine anglaise. Dans la E.P. Eoumaine eUe est peu réapadue : dans les
jardins d'amateurs et dans les stations expérimentales d'arboriculture fruitière.
Arbre — se caractérise par une croissance rapide et une grande vigueur, par une
fructification précoce, une productivité régubère et abondante ; il exige un cbmat frais.
Fruit — assez gros, de forme conique, vert-clair, lavé de rouge, finement nuancé ;
chair blanche, sucrée-vineuse, au goût agréable ; bonne quabté. Les fruits supportent
bien le transport et la conservation, mais sont sensibles aux vents. Variété d'amateur.

ABSTRACT

Maturity – October to December.

Variety of English origin. In Romania is so widespread in the gardens of amateurs and
experimental stations in fruit growing.
Tree – is characterized by rapid growth and a large force, by early fruiting, productivity, regular
and abundant, and it requires a cool climate.
Fruit – quite large, conical, light green tinged with red, finely nuanced, white flesh, sweet and
winey, pleasant tasting, good quality. The fruits bear out the transport and storage, but are sensitive to
wind. Variety for amateurs.
 SIGNE T1LLISH

Sinonime : dan. Signe Tillisb.

rus. Sini Tilliş.
franc. Signe Tillisch.
germ. Signe Tillisch.
ceh. Signe Tillisch.

Origine. Soi de origine daneză, obţinut în anul I860 de către H. T i 11 i s h în loca­

litatea Bjerre şi dedicat fiicei sale.

Râspindirc. Se cunoaşte în cultură în toate ţările din Europa.

La noi este introdus în staţiunile experimentale pomicole, în colecţiile didactice,
precum şi în grădinile de lîngă case din nordul Moldovei şi Transilvaniei.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte viguros atît în pepinieră, cît şi în livadă pînă intră pe rod. Reuşeşte
altoit pe toţi portaltoii mărului ; altoit pe paradis produce fructe foarte mari.
Pomii sînt longevivi, ajungînd pînă la vîrsta de 60—80 ani.
înfloreşte destul de timpuriu, însă nu suferă din cauza brumelor. Are polen mult,
cu germinaţie bună, pînă la 9 0 % ; este un foarte bun polenizator pentru soiurile Renet
Baumann şi Parmen auriu.
începe să fructifice de timpuriu şi regulat în fiecare an, producînd 50—80 kg fructe
la pomii între 20—25 ani şi 420—500 kg la pomii de 60—70 ani.
Fructele sînt de calitate bună, plăcute la gust, folosite mai mult pentru consumul
in stare proaspătă. Prin faptul că au pieliţa subţire, de culoare deschisă, fructele se pă­
tează în timpul transportului ; în depozit se păstrează destul de bine, dar nu multă
vreme.
Merele Signe Tillish se caracterizează printr-un conţinut de 9,53—12,00% zahăr
şi 0,56—0,70% aciditate. Raportul favorabil între zahăr şi aciditate condiţionează un
gust răcoritor şi plăcut. Mai conţin 0 , 0 6 - 0 , 0 9 % tanoide, 0,37—0,40% pectine, 0,20—0,37 %
proteine brute şi 3,2—5,6 m g % vitamina C.
î n anii ploioşi, fructele sînt atacate de rapăn.
Faţă de sol, pomul nu este pretenţios; reuşeşte şi pe solurile grele, argiloaso, cu sufici­
entă umiditate şi la altitudini mari (800—900 m). Este de asemenea rezistent la ger.

11 - с 2689
 162 SOIURI DE MAR RAION ATE ŞI DE PERSPECTIVA

Asemănări cu alte soiuri. După forma, şi culoarea fructului se aseamănă înmiea mă­
sură cu Benet de Landsberg, London Pepping şi mai puţin cu Hammerstein şi Galben nobil.
Calităţi : rodirea timpurie şi abundentă, fructele mari sau foarte mari, frumoase.
Defecte : insuficienta rezistenţă a fructelor la rapăn şi brunificarea pulpei în locurile
lovite.

POMUL

Pomul creşte viguros, atingînd dimensiuni mari.

Coroana — sferică, voluminoasă, rară ; atinge dimensiuni destul de mari (fig. 49).
Ramurile de schelet — lungi şi groase, degarnisite la bază, bine sudate, formează
cu axul unghiuri de 45—60°.

Fig. 49. — Signe Tillish.

Ramurile de rod — predomină nuieluşele ; în număr mic se întîlnesejşi pinteni şi ţepuşe.

Lăstarii, — lungi, groşi, de culoare brună-roşiatică, prevăzuţi cu numeroase lenticele
orbiculare, pubescenţi către vîrf.
 SIGNE Til 1 1 4 ! 163

Mugurii vegetativi — relativ mari, conici, cu baza lăţită, vîrful slab rotunjit, cafenii-
cenuşii, pubescenţi, lipiţi de lăstar.
M'injurii fliiiifrri — mari, ovoizi, bruni-cenuşii, pubescenţi.
Frunzele — variabile, de la mici la mijlocii, ovate, cu vü'ful acumiuat, de culoare
verde închis, mate, pe faţa, superioară şi do culoare verde deschis, acoperite cu multă
pubescenţă, pe cea inferioară, cu marginile limbului involute şi serate fin şi peţiolul foarte
lung, de culoare verde deschis, care se rupe uşor în timpul furtunilor.
Florile — de mărime mijlocie, cu petalele ovate, albe, cu nervurile roz.

FRUCTUL

Mărimea — supramijlocie sau mare, H = 71—80 mm şi D = 85—100 m m ; greu­

tatea medie de 195 g.
Forma — conic-trunchiată sau sferic-turtită, rotunjită la bază şi îngustată treptat
către vîrf, cu diametrul maxim aproape de bază. Din cavitatea calicială pleacă cinci coaste
rotunjite care se prelungesc pe
toată suprafaţa fructului (f ig.50).
Culoarea — de fond verde
la recoltare, verde-gălbuie şi
galbenă-verzuie la maturitate.
Pe partea expusă la soare există
uneori o culoare acoperitoare
roşie-portocalie, de-abia per­
ceptibilă, peste care rareori se
suprapun dungi fine şi pete
şterse. Pe toată suprafaţa fruc­
tului, dar mai ales pe partea ex­
pusă la soare, se află răspîndite
puncte albicioase, rare.
Pedunculul — de lungime
şi grosime variabile, de la foarte
scurt la mijlociu, lignificat, pu­
bescent, de culoare cafenie, bine
prins de fruct şi de ramură.
Cavitatea pedunculară — Fig. 50. - Signe Tiiiish.

adîncă, largă, cu pereţii netezi,

de culoare verde, peste care se aşterne uneori o rugină cenuşie-verzuie, care iese din
cavitate sub forma de raze neregulate.
Caliciul — semideschis, format din sepale lungi, înguste, cu vîrfurile răsfrînte
în afară.
Cavitatea calicială — în formă de castron, de dimensiuni mijlocii, cu pereţii ondu­
laţi, mărginită de cinci proeminenţe mari şi cinci intermediare.
Pieliţa — foarte subţire, fină, acoperită cu un strat gros de pruină care apără fructul
de zbîrcire în timpul depozitării.
Cavitatea xubcnlicială — in formă de pîlnie largă sau V deschis şi alungit, adîncă,
cu etaminele aşezate la partea superioară ; adesea comunică cu camera axială.
IM SOIURI DE MAR RAIONATE Ş1 DE PERSPECTIVA

Inima — mare, turtită şi largă la bază, îngustată mult spre vîrf, delimitată de fasci­
cule verzui, care se unesc la baza sepalelor şi cuprind cavitatea subcalicială.
Lojile — de mărime mijlocie, semideschise, cu pereţii subţiri, de culoare galbenă-
verzuie, lucioşi, cu crăpături calusate.
Seminţele — de dimensiuni mijlocii, de culoare cafenie deschis, pline, cîte 1—2 în
fiecare lojă.
Axul — deschis, formînd o cameră axială, fusiformă, mare, largă.
Pulpa — albă-gălbuie, străbătută de vinişoare verzui, moale, de suculentă mijlocie,
dulceagă-vinurie, cu aromă puternică.
Maturitatea de consum — de la sfîrşitul lui septembrie—începutul lui octombrie,
imediat după recoltare, pînă în noiembrie sau cel mult pînă la începutul lui decembrie.

RECOMANDĂRI. Soiul Signe Tillish este propus pentru viitor ca soi de bază în regiunile :
a IV-a — Dealurile de est, a V l - a — Cîmpia Dunării şi a VIII-a — Colinele Moldovei ; ca
soi de completare în regiunile : a V-a — Dealurile din sud-estul Transilvaniei, a V H - a —
Cîmpia Banatului, Cricurilor şi a Someşului, a I X - a — Cîmpia Transilvaniei şi a X - a —
Bărăganul şi Dobrogea ; ca soi de încercare în regiunile : I — Subcarpatică meridională,
a Il-a — Dealurile de vest şi a IH-a — Dealurile de nord.

РЕЗЮМЕ

Созревание — конец октября — начало декабря.

Дерево — долговечное, сильнорослое, крупное, образует шаровидную редкую
крону, прививается на все подвои яблони; устойчиво как к морозам, так и к повдним
весенним заморозкам, нетребовательно к почвенным условиям, но чувствительно к
парше; скороплодное, плодоношение регулярное и обильное.
Плод — крупный, усеченно-конический или округло-приплюснутый, с закруглен­
ным основанием, красивый, желто-зеленый, с оранжево-красным румянцем, покрытым
полосками, неясными пятнами и беловатыми точками на стороне, освещенной солнцем;
мякоть желтовато-белая, мягкая, полусочная, винно-сладковатая, с сильным ароматом,
приятного вкуса. Плод чувствителен к ударам и перевозке ; сохраняется довольно хорошо.
Сорт Синь Тиллиш рекомендуется для посадок коммерческого профиля, а также
как любительский сорт для приусадебных участков.

RÉSUMÉ

Maturité — octobre — décembre.

Arbre — longétif, vigoureux, de très grande taille, avec une couronne sphérique
et rare ; il peut être greffé avec succès sur tous les porte-greffes du pommier, résistant
aux grands froids et aux gelées blanches tardives du printemps ; peu exigeant quant
aux conditions de sol, mais sensible à Fusicladium ; produit très tôt et abondamment.
Fruit — gros, tronconique ou globuloux-aplati, à base arrondie, beau, d'un vert-
jaunâtre, nuancé de rouge-orangé sur le côté exposé au soleil, et recouvert de raies,
de taches effacées et de points blanchâtres ; chair d'un blanc-jaunâtre, tendre, mi-juteuse,
sucrée-vineuse, très parfumée, au goût agréable. Les fruits sont sensibles aux chocs et au
transport, se conservent assez bien.
La variété Signe Tillish se recommande pour les grandes plantations commerciales
et pour les jardins d'amateur.
164a
ABSTRACT

Maturity – October to December.

Tree – long-life, vigorous, very large, with spherical crown, rare and can be grafted successfully
on all apple rootstocks; resistant to extreme cold and late spring frosts; undemanding as to the
conditions soil, but sensitive to Fusicladium, produces very early and abundantly.
Fruit – large, globular, flattened or tapered, rounded base, beautiful, yellowish-green tinged
with red-orange on the side exposed to sun, and covered with stripes, spots and white spots obliterated;
flesh of yellowish-white, soft, semi-juicy, sweet, vinous, very fragrant, pleasant taste. The fruits are
susceptible to shock and transport, preserves very well.
The Sign Tillish variety is recommended for large commercial plantations and for gardens of
amateurs.
 ROZ OF BERNA

S i n o n i m e : rue. R o z o v o o bernskoo.
franc. R o s e d e B e r n e .
germ, Bernor Roscnapfol.
ceh. Bornské ruzové.
bitty. Bernska rozova.

O r i g i n e . S o i o r i g i n a r d i n E l v e ţ i a , o b ţ i n u t in a n u l 1 8 8 8 de outre pepinioristul l> a e p p

din OppUgen, cantonul Berna.

R ă s p î n d i r e . E s t e r ă s p î n d i t i n E l v e ţ i a . B e l g i a , O l a n d a , Germania, R. P. Polonă etc.

î n ţara n o a s t r ă e s t e p u ţ i n răspindil.

CARACTERISTICA SOIULUI

P o m u l e s t e v i g u r o s . R e u ş e ş t e a l t o i t p o m ă r s ă l b a t i c şi p e p o r t a l t o i p i t i c i . Este l o n g e v i v
şi l a v i r s t a d e 4 0 — 4 5 a n i d ă c e l e m a i m a r i r e c o l t e .
înfloreşte tîrziu, o dată c u cele m a i multe soiuri ; p e r i o a d a înfloritului durează
7 - 8 zile.
P r o d u c ţ i a la p o m i i in v ü s t ä de 18—20 aui ajunge la 1 2 0 — 1 5 0 kg. A c e a s t a este
r e g u l a t ă î n p l a n t a ţ i i l e n n d o s e a p l i c ă o a g r o t e h n i c ă s u p e r i o a r ă şi i n t e r m i t e n t ă acolo unde
p o m i i n u se îngrijesc.
E s t e u n s o i d o t o a m n ă t i i z i u . f o a r t e b u n . In c o n d i ţ i i b u n e de păstrare, fructele pot
ajunge pînă in decembrie.
Fructele conţin 11,88% zahăr, 0 , 3 7 % aciditate, 0 , 1 1 % tanoido, 0 , 1 8 % pectine,
0 . 3 7 % p r o t e i n e b r u t e şi a u o v a l o a r e e n e r g e t i c ă d e 6 8 , 3 6 c a l .
E s t e d e s t u l d o r e z i s t e n t l a f ă i n a r e ş i l a r a p ă n , d e a s e m e n e a r e z i s t e n t la ger şi brume.
Calităţi : p r o d u c t i v i t a t e a p o m i l o r şi c a l i t a t e a s u p e r i o a r ă a f r u c t e l o r .
Defecte : i m p o r t a n t e , nu are.

POMI I

P o m u l e s t e v i g u r o s , a v i n d t r u n c h i u l d e g r o s i m e şi î n ă l ţ i m e m i j l o c i i , c u s c o a r ţ a g ă l b u i e -
cenuşie, c u nuanţă roz, care prezintă crăpături mici d e suprafaţă.
Coroana - invors-piramidală, cu diametrul mare în treimea superioară (fig. 5 1 ) .
166 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

Ramurile de schelet — do mărime mijlocie, cu unghiuri do ramificare care variază

între 35 şi 60°, au scoarţa cafenie, cu lenticele mici şi destul de rare, aşezate transversal.
Ramurile de rod — predomină ţepuşele.
Lăstarii — lungi de 15—25 cm, subţiri, roşcaţi, pubescenţi.
Mugurii vegetativi — de mărime mijlocie, ascuţiţi, de culoare cafenie închis, pubes­
cenţi, lipiţi de lăstar, cu pernuţe proeminente.

Fig. 51. — R o z de Berna.

Mugurii floriferi — mijlocii ca mărime, conici, de culoare cafenie închis, cu multă

pubescenţă.
Frunzele — de mărime mijlocie, de formă ovată sau eliptică, cu vîrful acuminat,
de culoare verde închis pe faţa superioară şi verde-argintie pe cea inferioară, au suprafaţa
vălurată, cu marginile serate mărunt şi cu baza limbului îngustă. Peţiolul lung şi subţire,
de culoare roşcată-violacee pe partea inferioară şi verde deschis, pubescent, pe cea
superioară.
Florile — grupate cîte 6 în inflorescenţă, cu petalele albe, de mărime mijlocie ;
bobocii florali de culoare albă, cu nuanţă roşiatică,
 ROZ Г)Е BERNA 167

FRUCTUL

Mărimea — mică sau mijlocie, H = 57—62 m m şi D = 62—65 m m ; greutatea

variază între 90 şi 115 g, maxima fiind de 175 g.
Forma — ovo-sferică sau sfero-conică trunchiată, cu suprafaţa netedă sau puţin
ondulată, formind coaste şterse la vîrful fructului în cavitatea calicială (fig. 52).
Culoarea — de fond verde-gălbuie ; cea acoperitoare roz ocupă aproape întreg fructul,
iar cea suprapusă zmeurie-violacee este repre­
zentată uneori prin dungi. Pe suprafaţa fruc­
tului se observă puncte cenuşii-albicioase, mai
numeroase spre caliciu.
Pedunculul — variabil ca lungime şi gro­
sime, cilindric, semilignificat, de culoare cafenie-
gălbuie, pubescent, prins bine de fruct şiramură.
Cavitatea pedunculară—ia formă de pîlnie,
de mărime mijlocie, chiar mică, potrivit de
largă, puţin adîncă, pufoasă, uneori cu puţină
rugină la baza pedunculului.
Caliciul — mic, uneori închis, alteori des­
chis, cu sepalele puţin pufoase, împreunate la
bază şi răsfrînte la vîrf.
Cavitatea calicială — în formă de castron,
de mărime mijlocie, regulată, prezentând încre­
ţituri mici şi numeroase. Fig. 5 2 . — R o z de Berna.
Pieliţa — subţire, tare, netedă, lucioasă,
aderentă la pulpă, acoperită cu pruină abundentă, de culoare violacee.
Cavitatea subcalicială — mică, puţin adîncă şi largă, avînd forma de V sau pîlnie,
cu etaminele inserate la baza sepalelor.
Inima — mare, eordiformă, aşezată central sau mai aproape de caUciu, bine deli­
mitată de fascicule galbene-verzui.
Lojile — potrivit de mari, cu pereţii gălbui, închise.
Seminţele — 90% pline, de mărime mijlocie, de formă ovoid-ascuţită, castanii
închis.
Axul — mic, închis, înalt şi foarte îngust.
Pulpa — de culoare albă, cu infiltraţii roşii-carmin sub pieliţă, mai puternic în
apropierea cavităţii caliciale şi pedunculare, precum şi în jurul inimii, de consistenţă
destul de tare, însă la completa maturitate devine făinoasă, potrivit de suculentă, puţin
dulce-acrişoară, cu aromă de trandafir.
Maturitatea de consum — de la sfîrşitul lunii septembrie se prelungeşte pînă în luna
decembrie în condiţii bune de păstrare.

R E C O M A N D Ă R I . Soiul Roz de Berna este prevăzut în sortimentele de perspectivă,

ca soi de completare în regiunile : a Il-a — Dealurile de vest, a IH-a — Dealurile de nord,
a V-a — Dealurile din sud-estul Transilvaniei şi a I X - a — Cîmpia Transilvaniei. Se reco­
mandă de asemenea pentru grădinile de Ungă case în toate regiunile de dealuri.
П.,s SOIl'RI DE MAR RAIONATE 51 DE PERSPECTIVA

РЕЗЮМЕ

Созревание — октябрь — декабрь.

Дерево — сильнорослое, долговечное, небольших размеров, устойчиво к морозам
и заморозкам, но малоустойчиво к парше; довольно требовательное к почве, сравни­
тельно скороплодное; дает регулярные, но неравномерные урожаи.
Плод — средней величины, округло-яйцевидной или коническо-усеченной формы,
слабо ребристый, зеленовато-желтый, с почти сплошным румянцем, покрытым розово-
фиолетовыми полосками; мякоть белая с красными прожилками, твердая, довольно
сочная, кисловато-сладкая, с ароматом розы, высокого качества. Плод довольно ус­
тойчив к болезням и вредителям, прочно держится на дереве, транспортабелен, но
сохраняется мало.
Сорт рекомендуется как любительский для приусадебных садов и для испытания
в садах торгово-промышленного профиля в холмистой и подгорной зоне.

• RÉSUMÉ

Maturité — octobre — décembre.

Arbre — vigoureux, de petite taille, d'une longévité remarquable, résistant aux
gelées d'hiver et aux gelées blanches, assez exigeant quant aux conditions de sol, sensible
à la tavelure ; fructification hâtive, mais inégale ;
Fruit — moyen, ovo-sphérique ou tronconique, à côtes effacées, vert-jaunâtre,
presque totalement recouvert de rouge et rayé de rose-violacé ; chair blanche avec des
infiltrations rouges, ferme, assez juteuse, sucrée-acidulée, à parfum de rose, de qualité
supérieure.
Les fruits sont assez résistants aux maladies et aux insectes, tiennent bien à l'arbre,
supportent bien le transport, mais se conservent peu de temps.
Cette variété est recommandée pour les jardins d'amateur et aussi pour l'expérimen­
tation dans les plantations commerciales de la zone des collines et prémontagneuse.

ABSTRACT

Maturity – October to December.

Tree – vigorous, small size, a remarkable longevity, frost-resistant in winter, quite is demanding
as to soil conditions, susceptible to scab, early fruiting, but uneven.
Fruit – medium, egg-spherical or conical, ribbed deleted, yellowish-green, almost completely
covered with red-striped purple-pink, white flesh with red infiltration, firm, fairly juicy, sweet-tart
perfume of rose, superior.
The fruits are quite resistant to diseases and insects, resist well in the tree, support well the
transport, but resist shortly.
This variety is recommended for gardens of amateurs, also for experimentation on commercial
plantations in the hilly areas and pre-mountainous zones.
 BOT A N E

Sinonime : Boţeşti.

Origine. Soi autohton, format în zona subcarpatică meridională.

Răspîndire. Este răspîndit pe valea Argeşului, in bazinul Eîului Doamnei, Bîului

Tirgului, Dîmboviţei, pe valea Buzăului, în regiunea a IV-a — Dealurile de est şi mai
puţin în regiunea a V l I I - a — Colinele Moldovei.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte viguros şi trăieşte destul de mult. înfloreşte tirziu şi nu suferă de bru­
mele tîrzii de primăvară.
Este un soi de mare productivitate, dînd cite 400— 600 kg/pom, la vîrsta do
30—35 ani.
Fructele sînt mari, rezistă la transport, se păstrează relativ bine şi sînt potrivite
pentru întrebuinţări culinare şi industrializare, fiind de calitatea a IlI-a.
Pomul este rustic, rezistent la ger, boli şi dăunători.
î n prezent nu se mai înmulţeşte în pepiniere, deoarece este întrecut do multe alte
soiuri in ceea ce priveşte calitatea fructului.
Asemănări cu alte soiuri. Se aseamănă cu fructele de Antonovka ca culoare, uneori
şi ca aspect general. Soiul Antonovka n-are însă umflături, noregularităţi pe suprafaţa
fructului şi nici gîtuituri la vîrf ca merele Botane.
Calităţi : productivitatea mare, rezistenţa la ger, boli şi dăunători.
Defecte : calitatea mediocră a fructelor pentru consumul în stare proaspătă.

POMUL

Pomul este viguros, atingînd dimensiuni mari.

Согоапл — sferic-turtită, răsfirată, cu diametrul foarte mare.
Ramurile de schelet — destul de groase, aplecate mult spre pămînt şi forniînd eu
trunchiul unghiuri de 85—90° ; au scoarţa cenuşie şi sînt degarnisite la bază pe o porţiune
de 1,0—1,5 m. Bamurile de 2 ani sînt cenuşii-măslinii, cu lenticele orbiculare, mari ;
ramurile mai în vîrstă de culoare cenuşie murdar, cu lenticele suberificato.
Ramurile de rod — predomină ţepuşele, formate pe burse, mai rar pe vetro.
170 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

Lăstarii — foarte viguroşi, de culoare brună închis, acoperiţi cn puf cenuşiu şi cu

lenticele foarte mici, dispuse rar.
Mugurii vegetativi — rotunjiţi, bombaţi, semilipiţi de lăstar, de culoare roşiatică-
cenuşie, pubescenţi, cu pernuţele şi cicatricele mici.
Mugurii floriferi — ovoizi, rotunjiţi, de culoare cafenie-cenuşie, pubescenţi.
Frunzele — mari sau foarte mari, de 12 cm lungime şi 6 c m lăţime, ovate, alungite,
cu baza rotunjită şi vîrful acuminat, au limbul vălurat, de culoare verde închis, cu mar­
ginile serate, glabru pe faţa superioară şi cu pubescenţă deasă pe partea inferioară. Peţiolul
de 2—2,5 cm lungime, verde, puţin înroşit la bază.
Florile — mari, cu petalele albe, rotunde, bombate pe linia nervurii principale, cu
marginile aplecate în jos.

FRUCTUL

Mărimea — mare sau foarte mare, H = 6 6 mm şi D = 8 5 mm ; greutatea medie de 218 g.

Forma — conic-trunchiată, scundă, cu diametrul maxim situat în treimea inferioară.
Din cavitatea cabcială pornesc cinci coaste, dintre care trei, mai proeminente, se întind
pînă în cavitatea pedunculară. Majoritatea fructelor sînt asimetrice (pl. I V şi fig. 53).
Culoarea — de fond, la în­
ceput verde-gălbuie, iar mai tîrziu
galbenă. Pe suprafaţa fructului
există numeroase puncte mari,
mai dese spre cavitatea calicială,
de culoare cafenie, aureolate cu
verde-gălbui, mai evidente pe par­
tea expusă la soare. La unele fructe,
aproape toată suprafaţa este aco­
perită cu un strat subţire de ru­
gină de culoare cafenie-gălbuie.
Pedunculul — foarte scurt,
destul de gros, pubescent, semi-
lignificat, de culoare cafenie des­
chis, bine prins de fruct, însă mai
slab de ramură ; de aceea fructele
F i g . 53. - B o t a n e . cad cu mult înainte de maturitate.
Cavitatea pedunculară — in
formă de pîlnie, destul de largă, adîncă, neregulată, cu marginile slab ondulate, cu pereţii
acoperiţi cu rugină grosieră care se revarsă sub formă de pensulări peste marginile
cavităţii.
Caliciul — mare, semideschis, format din sepale foarte lungi, late la bază, pubes­
cente şi cu vîrfurile uscate.
Cavitatea calicială — potrivit de adîncă, neregulată, în general mică, cu pereţii
încreţiţi la baza caliciului, unde există şi o pubescenţă argintie ; marginile cavităţii au 3 — 5
proeminenţe rotunjite, de unde încep coastele fructului.
Pieliţa — mijlociu de groasă, tare, netedă, semilucioasă, acoperită cu pruiuă, se
dezlipeşte uşor de pulpă.
 PLANŞA IV

Botane
 BOTANE 171

Carităţi,t subcalicialä — do mărime mijlocie, în formă de V deschis, cu staminele

aşezate la mijloc ; nu comunică eu camera axială.
Inima — relativ mare, în formă de ceapă, deplasată spre caliciu, bine delimitată de,
fascicule verzui care se termină pe la mijlocul cavităţii subcaliciale.
Lojile — mari, largi, deschise, cu pereţii de culoare albă-gălbuie, cu nuanţă verzuie,
lucioşi, cu crăpături calusate.
Seminţele — foarte, mici, pline, de culoare castanie închis, cîte 5—6 în fruct.
Axul — deschis, formind o cameră axială mare, largă, ovoidă.
Pulpa — albă-verzuie la început, apoi gălbuie, cu infiltraţii verzui, moale, semi-
făinoasă, destul de suculentă, fără dulceaţă şi aromă şi cu aciditate lipsită de fineţe.
Maturitatea de consum — începe din ultimele zile ale lunii septembrie şi se prelun­
g e ş t e pînă în luna decembrie.

RECOMANDĂRI. Soiul Botano fiind rustic, este recomandat pentru zona dealurilor
înalte, unde soiurile valoroase, în general, nu dau rezultate bune. Nu face parte din sorti­
mentele de perspectivă.

РЕЗЮМЕ

Созревание — октябрь — декабрь.

Румынский сорт, распространенный в Прикарпатье.
Дерево — очень сильнорослое, долговечное, очень неприхотливое и очень уро­
жайное.
Плод— крупный или очень крупный, усеченно-конической формы, желтого цвета;
хорошо выдерживает перевозку и хранение, но посредственного качества.
Хороший хозяйственный и промышленный сорт. Рекомендуется для посадок в
высокохолмистых местностях, где не удаются более селекционные сорта.

RÉSUMÉ

Maturité — octobre—décembre.
Variété roumaine, répandue dans la zone précarpatique.
Arbre — très vigoureux, longétif, très rustique et très productif.
Fruit — gros ou très gros, tronconique, jaune, supporte très bien le transport et la
conservation, mais de qualité médiocre.
C'est une bonne variété ménagère et industrielle, recommandée pour les hautes col-
lines, oîi les variétés plus nobles ne réussissent pas.

ABSTRACT

Maturity – October to December.

Romanian variety, widespread in the pre-Carpathian area.
Tree – very vigorous, long life, very resistant and very productive.
Fruit – large or very large, tapered, yellow, very tolerant of transport and storage, but of poor
quality.
It is a good for home made food and an industrial variety also, recommended for the high hills,
where the finest varieties fail.
 RENET DE LANDSBERG

Sinonime : germ. Landsberger Beinette.

rus. Benet Landsberga, Benêt jioltîi, Be.net Landsbergskii.
franc. Beinette de Landsberg.
ceh. Landsberskä reneta.
mag. Landsbergi renet.
pol. Beneta Landsberskä.
bulg. Landsberskä reneta.

Origine. Soi obţinut din seminţe in localitatea Landsberg, de către T h. Bur-

с h a r d t, în anul 1840.

Răspîndire. B e la început, s-a impus ca soi de valoare şi s-a răspîndit foarte repede,
fiind cultivat peste tot unde este posibilă cultura mărului, dar mai ales în Germania,
Belgia, Franţa, В. P. Polonă şi TJ.B.S.S., în E . S. S. Moldovenească şi sudul E.S.S.
Ucrainene.
La noi se cultivă în grădinile de lingă case din regiunile Iaşi şi Suceava. î n cele­
lalte regiuni pomicole se întîlneşte mai rar.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul se evidenţiază prin creştere viguroasă, mai ales în pepinieră unde dă material
săditor de calitate superioară. î n livadă creşte de asemenea viguros imediat după plantare ;
formează coroană mare, sferică.
Eeuşeşte altoit pe toţi portaltoii mărului ; pe dusen sau paradis produce fructe fru­
moase, de calitate superioară.
înfloreşte la începutul sau către mijlocul perioadei de înflorire a mărului, iar perioada
respectivă durează 12—18 zile.
Ca polenizatori se recomandă : Antonovka, Astrahan roşu, Boiken, Borovinka, Calvil
de zăpadă, Candil Sinap, London Pepping, Mc. Intosh, Parmen auriu, Papirovka, Benet
Baumann, Eenet de Champagne, Eenet portocaliu, Benet Simirenko, Eozmarin alb, Trans­
parent de Croncels, Wagner premiat.
La rîndul său, soiul Benet de Landsberg este polenizator bun pentru soiurile : Boro­
vinka, Parmen auriu, Papirovka, Eenet. Baumann, Eenet de Champagne, Benet Simirenko,
Bozmarin alb, Sari Sinap.
Renet de Landsberg
 RENET UE LANDSBERG 173

Intră pe rod destul de timpuriu, la vîrsta de 3—4 ani, cînd esto altoit pe portaltoi
pitici şi la 6 —7 ani, cînd este altoit pe măr sălbatic. La vîrsta de 18—20 ani dă recolte de
220—230 kg/pom. în condiţii de agrotehnică superioară s-au înregistrat şi producţii de
350—400 kg/pom.
Din cauza producţiilor mari şi susţinute de la un an la altul, pomul se epuizează
repede, astfel că la vîrsta de 25—30 ani necesită tăieri de întinerire. Pe măsură ce pomii
intră în declin, produc fructe din ce în ce mai mici, de calitate inferioară.
Fructele sînt bine prinse pe ramuri şi nu so scutură docît în cazul furtunilor.
Pe acelaşi p o m se înregistrează o mare variabilitate în ceea ce priveşte mărimea
fructelor ; cele mici rănim verzi, fără culoare acoperitoare, au gust fad şi se păstrează greu,
zbîrcindu-se în scurt timp după recoltare.
Fructele de calitatea I sînt colorate frumos, au aspect atrăgător şi gust foarte plăcut,
datorită raportului armonios intre conţinutul în zahăr (12,10%) şi aciditate (0,49 % ) .
Conţin circa 0,31 % proteine brute şi au o valoare energetică de 63,60 cal.
î n cazul păstrării în încăperi necorespunzătoare, fructele, chiar şi celo do calitate
superioară, putrezesc de la interior, pulpa devenind amară.
Soiul Benet de Landsberg este rezistent la rapăn şi la viermele merelor, fiind însă sen­
sibil la făinare, care în anii ploioşi atacă puternic frunzele, şi la putregaiul brun care atacă
fructele.
Faţă de condiţiile de mediu este destul de pretenţios. Preferă solurile uşoare, revenu
şi fertile. Pe solurile cu umiditate insuficientă produce fructe mici care se scutură încă
din timpul verii. De aceea, se recomandă pentru cultură în regiunea dealurilor,undo are asi­
gurată umiditatea necesară.
în pepinieră şi în livadă pînă la intrarea pe rod, pomii îşi încheie vegetaţia foarte târ­
ziu ; din această cauză suferă de ger, mai ales dacă temperatura scade brusc la începutul
iernii. î n asemenea cazuri se înregistrează degerarea vîrfurilor şi pe trunchi apar plăgi carac­
teristice.
Asemănări cu alte soiuri. Fructul soiului Benet de Landsberg se aseamănă cu cel al
soiului Hammerstein ; nu are însă coastele acestuia, cavitatea calicială este mai mică, iar
cea pedunculară este mai strînsă şi acoperită cu rugină. D e asemenea, pe suprafaţa pieliţei
există puncte brune, colţurate, foarte dese, pe cînd la Hammerstein acestea lipsesc şi exista
numai puncte brune sub pielită.
Se mai poate confunda şi cu fructul soiului Galben nobil. Acesta are însă o culoare
galbenă-aurie, fără rumeneală. D e asemenea, la Benet de Landsberg în cavitatea peduncula­
ră există multă rugină, care la Galben nobil aproape nu se întîlneşte.
Calităţi : precocitatea soiului, rodirea bogată şi în fiecare an, rezistenţa la vinturi şi
transport, frumuseţea şi calitatea fructelor.
Defecte : fragilitatea lemnului, dezbinarea ramurilor de schelet şi slaba rezistenţă a
pomilor la secetă şi ger.

POMUL

Pomul creşte destul de viguros, cu trunchiul drept, cilindric, nerăsucit, cu scoarţa

netedă, de culoare cenuşie-măslinie ; în regiunile de şes prezintă plăgi provocate de ger şi
insolaţie.
Coroana — sferică, rară, cu ramurile atîrnînde şi frunziş foarte bogat (fig. 54).
171 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

Ramurile de schelet — în număr de 5 — 6 , la început cresc aproape orizontal, apoi se

curbează în sus, potrivit de groase, slab ramificate, însă foarte bine îmbrăcate cu ramuri de
rod, cu scoarţa de culoare roşie-măslinie deschis pe partea expusă la soare şi verde-măx-
linie pe partea umbrită, cu lenticele mici, numeroase, de culoare brună-gălbuie, vizibile
mai ales pe ramurile de 2 — 3 ani.

Fig. 54. — R e n e t de Landsberg.

Ramurile de rod — scurte, reprezentate mai ales prin ţepuşe, formate pe burse care
durează 6 — 7 ani.
Lăstarii — groşi, destul de lungi, puţin arcuiţi, cu scoarţa de culoare cenuşie-verzuie,
cu nuanţă gălbuie, avînd lenticele galbene-ruginii distribuite pe toată suprafaţa.
Mugurii vegetativi — mari, conici sau ovoizi, pufoşi, aşezaţi pe pernuţe pro­
eminente.
Mugurii floriferi — destul de mari, ovoizi, bombaţi, de culoare cenuşie-albicioasă,
pîsloşi.
Frunzele — foarte mari, ovate sau eliptice, cu vîrful rotunjit, au limbul de 82 mm
lungimo şi 6 0 mm lăţime, uşor ondulat, lipsit do puf şi cu luciu slab, cu marginile
serate simplu sau dublu, adînc şi neregulat, cu nervurile de pe faţa inferioară de nuanţă
 RENHT DE LANDSBERG 175

violacee. Peţiolnl drept sau curbat la bază, de grosime mijlocie, lung de 28 — 30 mm, la
bază eu stipele lanceolate.
Viorile — mari, cu petalele roz la începutul înfloririi.

FRUCTUL

Mărimea — foarte variabilă chiar pe acelaşi pom, H = 52—95 mm şi D = 68—102

mm ; predomină fructele de mărime supramijlocie ; greutatea fructelor variază între 123
şi 350 g, cu media de 149 g.
Forma — sfero-conică sau sferic-turtită, uneori puţin asimetrică, cu diametrul maxim
la mijlocul fructului ; conturul este foarte regulat (pl. V şi fig. 55).
Ctiloarea — de fond verde-gălbuie,
mai tirziu galbenă-pai, uniformă pe toată
suprafaţa fructului ; culoarea acope­
ritoare portocalie-arămie apare numai
pe partea expusă la soare ; culoarea su­
prapusă lipseşte. Majoritatea fructelor
umbrite nu prezintă de loc roşeaţă,
rămînînd unicolorate. Pe toată supra­
faţa fructului sînt răspîndite puncte
mici, cafenii sau cenuşii, uneori încon­
jurate de aureolă albă-verzuie.
Peduneulul — de lungime şi gro­
sime mijlocii, uneori scurt şi gros, altă
dată curbat, îngroşat la bază, lignificat,
acoperit cu puf ruginiu închis, de cele
mai multe ori iese din cavitate.
Cavitatea pedunculară — largă şi
F i g . 55. — R e n c t d e L a n d s b e r g .
adîncă, cu suprafaţa regulată, uneori
acoperită cu rugină cafenie-gălbuie care cuprinde toată cavitatea şi chiar se revarsă peste
margini sub formă de raze.
Caliciul — închis sau semideschis, cu sepalele dresate, ascuţite, verzi la bază, brune
la vîrf, pubescente şi răsfrînte în afară.
Cavitatea calicială — mică sau mijlocie, cu suprafaţa neregulată din cauza celor cinci
coaste foarte şterse care apar în această parte a fructului şi cu pieliţa încreţită şi pubescentă
la baza sepalelor.
Pieliţa — foarte subţire, elastică, foarte fină, slab aderentă la pulpă, netedă, lucioasă,
mătăsoasă şi unsuroasă.
Cavitatea subcalicială — largă, conică, uneori în formă de V deschis sau de pungă,
adîncă, cu staminele aşezate la mijloc ; comunică cu axul fructului, încît umiditatea pătrunde
în interior şi favorizează deprecierea fructelor.
Inima — mare, sferică sau sfero-conică, turtită la partea inferioară, bine delimitată
de fascicule verzi-gălbui, aşezată central sau deplasată puţin spre caliciu.
Lojile — mari, destul de largi, semideschise sau deschise, cu jiereţii subţiri, lucioşi,
crăpaţi transversal şi calusaţi, de culoare albă-gălbuie, cu nuanţă verzuie.
Seminţele — destul de mari, ovoide, asimetrice, turtite într-o parte, castanii deschis,
mate; într-un fruct 1—4 seminţe; multe sînt seci.
[76 SOIURI DE MAR RAlONATli ŞI DE PERSPECTIVA

Axul — deschis, formează o cameră axială largă, în formă de migdală.

Pulpa — albă-gălbuie uniformă, foarte suculentă, dulce-acidulată, vinurie, somi-
pufoasă, aromată, foarte fină, mai ales la fructele mari ; la cele mici, pulpa pierde din
valoare.
Maturitatea de consum — din ultimele zile ale lunii septembrie pînă la sfîrşitul lunii
decembrie ; deşi fructele se păstrează pînă în februarie-martie, începînd din ianuarie pierd
clin calităţi.

RECOMANDĂRI. Soiul Eenet de Landsberg se recomandă să fie cultivat in proporţie

rostrînsă, ca soi de bază în regiunile : a IT-a — Dealurile de vest, a IV-a — Dealurile de
est şi a V H - a — Cîmpia Banatului, Crişurilor şi a Someşului ; ca soi de completare însorti-
mentele din regiunile : I — Subcarpatică meridională, a IH-a — Dealurile de nord, a
Y-a — Dealurile din sud-estul Transilvaniei, a VIII-a — Colinele Moldovei şi a I X - a —
Cîmpia Transilvaniei.
în grădinile de lingă case poate fi cultivat în toată ţara.

РЕЗЮМЕ

Созревание — октябрь — декабрь.

Дерево — сильнорослое, но достигает только средних размеров; образует шаро­
видную или шаровидно-приплюснутую крону; довольно требовательно к климати­
ческим и почвенным условиям, мало морозоустойчивое и неустойчивое к засухе; пред­
почитает легкие, плодородные, достаточно увлажненные почвы. Скороплодное, дает
регулярные обильные урожаи.
Плод — различной величины'в большинстве случаев крупнее средних, округло-
конический, очень правильной формы, соломенно-желтого цвета, со слабым оранжево-
красным румянцем только на плодах, хорошо освещенных солнцем. Мякоть желто­
вато-белая, очень сочная, не очень плотная, винно-сладкая, ароматная, очень нежная,
превосходного качества. Плод прочно держится на дереве, но чувствителен к болезням;
транспортабелен, с довольно хорошей лежкостью.
Ренет Ландсбергский пригоден для приусадебных садов, а также для крупных
насаждений промышленного профиля в районах с прохладным климатом и мягкими
зимами.

ЕЕSUMÉ

Maturité — octobre — décembre.

Arbre — vigoureux, de taille moyenne, à couronne pyramidale et rare, devenant
sphérique-aplatie avec l'âge ; assez exigeant quant aux conditions du sol et sensible aux
grands froids et à la sécheresse ; il préfère des terres légères, humides et fertiles.
Fructifie de bonne heure et donne des récoltes régulières et abondantes.
Fruit — de dimensions variables sur le même arbre, généralement au-dessus de la
moyenne, jaune paille ; les fruits exposés au soleil sont teintés d'orangé-rougeâtre ; chair
d'un blanc-jaunâtre, très juteuse, mi-compacte, sucrée, acidulée, parfumée, très fine, de
première qualité. Les fruits sont résistants aux vents, sensibles aux maladies, supportent
bien le transport et se conservent assez bien.
Eeinette de Landsberg se prête très bien à la culture dans les jardins d'amateur, ainsi
que pour les grands vergers destinés au commerce et à l'industrie.
176a
ABSTRACT

Maturity – October to December.

Tree – vigorous, medium sized, pyramidal crown, rare, becoming flattened-spherical with age,
quite demanding as to soil conditions and sensitive to extreme cold and drought, and prefers light soils,
moist and fertile. Fruiting early and give regular and abundant crops.
Fruit – of varying sizes on the same tree, generally above average, straw yellow fruits exposed
to the sun is tinted orange-reddish flesh of a yellowish-white, very juicy, semi-compact, sweet, sour,
fragrant, very fine, top quality. The fruits are resistant to wind, susceptible to disease, tolerate well the
transport and keep very well.
Reinette de Landsberg is well suited for cultivation in gardens amateur as well as for large
orchards for trade and industry.
 WEALTHY

S i n o n i m e : engl. W e a l t h y .
rus. Plodorodnoe.

Origine. Soi do origine americană, obţinut din seminţe in anul 1860 de către
P. G i d e o n , în localitatea Excelsior din statul Minnesota (S.U.A.).

Răspîndirc. Este răspindit mult în cultură, în special în America de Nord,

Belgia, Olanda, Germania, Austria, E. S. Cehoslovacă, E. P. Polonă.
La n o i se c u l t i v ă în c o l e c ţ i i l e d i d a c t i c e şi s t a ţ i u n i l e experimentale.

CARACTERISTICA SOIULUI

In pepinieră, pomii cresc repede si f o r m e a z ă o c o r o a n ă p i r a m i d a l ă , dresată ; mai

t î r z i u , î n l i v a d ă , c o r o a n a d e v i n e s f e r i c ă , r a r ă şi r ă s f i r a t ă . î n general, pomii nu ating dimen­
siuni mari, fapt pentru care soiul W e a l t h y se p r e t e a z ă pentru culturile intercalate în
livezi şi penlru forme palisate.
Reuşeşte bine altoit pe m ă r s ă l b a t i c şi p e p o r t a l t o i j>itici ; p e a c e ş t i a d i n nrmăarc
însă o longevitate relativ scurtă.
înfloreşte p e la m i j l o c u l sezonului de înflorire a mărului. Ca polenizatori se r e c o ­
mandă soiurile : A n t o n o v k a , Borovinka, M c . Intosh, Papirovka. La rîudul său, soiul
W e a l t h y este polenizator bun pentru soiurile : Boiken, Joualhan, Mc. lutosh, Par­
men auriu.
P o m i i i n t r ă p e r o d d e ş i ui d e l i i n p u r i u , l a v i r s t a d e 4 — 5 a n i , i a r la v î r s t a d e 9 — 1 0
ani i n c e p să p r o d u c ă c i t e 2 0 — 2 5 k g / p o m . U n p o m in plină producţie d ă între 120 şi
220 kg.
Fructele, de calitatea I , a j u n g la m a t u r i t ă ţ i ' in m o d e ş a l o n a t , d e a c e e a e s t e b i n e s ă
fie r e c o l t a t e in 2 — 3 r e p r i c e . S î n t c a r a c t e r i z a t e p r i n t r - u u c o n ţ i n u t d c 1 1 , 2 0 — 1 3 , 8 0 % z a h ă r ,
0 , 3 0 - 0 , 4 2 % a c i d i t a t e , 0 , 4 0 - 0 , 5 6 % p r o t e i n e b r u t e , 0 , 5 0 - 0 , 5 5 % p e c t i n e şi 2 , 0 - 5 , 3 m g %
v i t a m i n a C , v a l o a r e a l o r e n e r g e t i c ă f i i n d c u p r i n s ă î n t r e 6 2 , 8 0 şi 7 0 , 8 0 c a l . S e p ă s t r e a z ă g r e u .
Soiul este rezistent la g e r , d i n c a r e c a u z ă n i c i p e r a m u r i l e d e s c h e l e t , n i c i p e trunchi
nu ее i n t i l u e s c plăgile caracteristice; dc asemenea, este destul de rezistent la r a p ă n şi
alte boli.
Preferă solurile fertile şi r e v e n e ; p e cele cu umiditate insuficientă dă producţii
mici, iar fructele cad îuainte de a ajunge la maturitate.

1* - О. ш
178 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

Calităţi : rezistenţa mare faţă de ger şi rezistenţa satisfăcătoare faţă de boli, fru­
museţea şi calitatea superioară a fructelor.
Defecte : exigenţa pomilor faţă de condiţiile de sol şi de agrotehnică,, slaba rezis­
tenţă la secetă şi la scuturare în faza de pîrgă a fructelor.

POMUL

Pomul viguros, de dimensiuni mici.

Coroana — sferică, puţin turtită, rară şi răsfirată.
Hamurile de schelet — viguroase, geniculate, concrescute bine cu axul cu care for­
mează un unghi mijlociu, nu înregistrează dezbinări; scoarţa netedă, de culoare cenuşie-
măslinie, formează un desen împestriţat, caracteristic.
Ramurile de rod — lungi sau mijlocii, formează vetre ramificate, complexe către
vîrful ramurilor ; bursele scurte, puţin voluminoase.
Lăstarii — lungi sau foarte lungi, de grosime mijlocie, cu scoarţa la maturitate de
culoare brună-roşiatică, acoperită cu o peliculă ceroasă, cenuşie, cu lenţi cele mici, rotun­
de, de culoare cafenie-albicioasă, dispersate neuniform şi potrivit de des.
Mugurii vegetativi — mari, largi la bază, conici, pubescenţi.
Mugurii floriferi — mari sau foarte mari, ovo-conici, alungiţi, bombaţi, cu solzii
lipiţi, de culoare brună-roşiatică, pubescenţi.
Frunzele — de dimensiuni mici, eliptice, cu vîrful acuminat, pubescente pe faţa
inferioară, cu marginile serate mărunt. Peţiolul lung, subţire, pufos şi cu stipele lungi.
Florile — mari, cu petalele rotunjite, de culoare albă, cu slabe irizaţii roz.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie pînă la supramijlocie, H = 62— 68 m m şi D = 77—80 m m ;

greutatea medie de 182 g ; fructe foarte uniforme ca mărime.
Forma — sferică, uşor turtită la bază, cu diametrul maxim situat la jumătatea
înălţimii sau deplasat puţin spre jumătatea inferioară ; suprafaţa netedă, fără coaste sau
ondulaţii (pl. V I şi fig. 66).
Culoarea — de fond albă-verzuie, mai tîrziu albă-gălbuie ; cea acoperitoare carmin
deschis, dispusă ca o pată difuză pe o parte a fructului, iar culoarea suprapusă carmin
închis, în formă de dungi longitudinale, cu contur neregulat, mai accentuate pe partea
însorită. Nu prezintă puncte de rugină, dar are sub pieliţă puncte cenuşii, mai ales în zona
colorată intens.
Peduncuhd — de lungime variabilă, subţire, îngroşat la capete, semilignificat,
flexibil, slab arcuit, de culoare verde sau brună-verzuie, pubescent, bine prins de fruct
şi de ramură, iese din cavitate.
Cavitatea pedunculară — de mărime mijlocie sau mică, destul de largă şi adîncă, cu
marginile drepte şi cu pieliţa de culoare verde, lipsită de rugină.
Caliciul — de mărime variabilă, semideschis sau închis, cu sepalele verzi la bază şi
bi unificate la vîrf, lungi, suprapuse la bază, cu vîrfurile răsfrînte în afară.
Cavitatea calicială — potrivit de mare, simetrică, destul de adîncă ; uneori are forma
unui castron, cu marginile uşor ondulate şi cu pereţii încreţiţi spre sepale.
 PLANŞA VI

W ealthy
 WEALTHY 179

Pieliţa — potrivit de groasă, elastică, netedă, fină, semiaderentă la pulpă, lucioasă,

eu un strat foarte subţire de pruină ; in timpul păstrării devine unsuroasă.
Caritatea svlcalieială — în formă de pîlnie, cu gîtul foarte lung, uneori comunică
cu camera axială : etaminele cu aşezare superioară.
Inima — de mărime mijlocie, în formă de ridiche sau uşor turtită, bine conturată, sime­
trică şi puţin deplasată spre caliciu.
Lojile — închise, de dimensiuni
mijlocii, ovoide sau aproape rotunde,
cu pereţii nelezi.
Seminţele — de mărime mijlocie
ovoid-alungite, cu virful ascuţit, de
culoare castanie, pline.
Axul — îngust, fusiform, aproa­
pe închis.
Pulpa — albă imaculată, de con­
sistenţă moale, foarte suculentă, cu
aromă puternică, fină şi foarte ca­
racteristică, cu gust dulce şi aciditate
bine dozată ; la mestecat devine spu­
moasă.
Maturitatea de consum — din
luna octombrie pînă la sfîrşitul lunii
Fig. 56. - Wealthy.
decembrie.

EECOMANDÄRI. Pentru viitor, soiul Wealthy este prevăzut ca soi de completare în

regiunile : I — Subcarpatică meridională, a IV-a — Dealurile de est, a Vl-a — Cîmpia
Dunării, a VH-a — Cîmpia Banatului, Crişurilor şi a Someşului, a VIII-a — Colinele
Moldovei şi a I X - a — Cîmpia Transilvaniei; ca soi de încercare în regiunile : a Il-a —
Dealurile de vest, a IH-a — Dealurile de nord, a V-a — Dealurile din sud-estul Transil­
vaniei şi a X - a — Bărăganul şi Dobrogea. De asemenea se recomandă să fie cultivat şi în
grădinile din jurul caselor în toată ţara.

РЕЗЮМЕ

Созревание — октябрь — декабрь.

Дерево — небольших размеров, но сильнорослое, с шаровидной, слегка приплюс­
нутой редкой и раскидистой кроной; прививается на все подвои яблони; отличается
большой морозоустойчивостью и средней устойчивостью к болезням и вредителям; пред­
почитает плодородные, достаточно увлажненные почвы; скороплодное, плодоношение
регулярное и обильное.
Плод — средней величины, округлой, слегка приплюснутой формы, зеленовато-
белой окраски со светло-карминовым полосатым румянцем; мякоть чисто-белая, нежная,
очень сочная, кисло-сладкая, очень ароматная, отличного качества. Плод слабо дер­
жится на дереве; хорошо выдерживает перевозку, но сохраняется трудно и с боль­
шими потерями.
Очень рекомендуется для приусадебных и промышленно-коммерческих насажде­
ний вблизи крупных городов.
180 SOIURI DE MAR RAIONATE SI DE PERSPECTIVA

E É SUMÉ
Maturité — octobre — décembre.
Arbre — vigoureux, de petite taille ; la couronne sphérique, légèrement aplatie, rare et
étalée ; réussit sur tous les porte-greffes du pommier ; très résistant aux gelées d'hiver et
suffisamment résistant aux maladies et aux insectes ; préfère les sols fertiles et suffisam-
ment humides ; ü produit tôt et donne des récoltes régulières et abondantes.
Fruit — moyen, sphérique, légèrement aplati, de couleur blanc-verdâtre, teinté
de rouge-carminé clair, strié ; chair blanche immaculée, fine, tendre, très juteuse, sucrée,
acidulée, très parfumée, de première qualité. Les fruits sont très sensibles aux vents ;
ils résistent assez bien au transport, mais se conservent assez mal, avec des pertes appré-
ciables.
C'est une variété très indiquée pour les petits jardins d'amateur, ainsi que pour
les plantations de type commercial, dans le voisinage des grandes villes.

ABSTRACT

Maturity – October to December.

Tree – vigorous, small, crown spherical, slightly flattened, rare and unfolded succeeds on all
rootstocks of apple tree; it is very resistant to winter frosts and sufficiently resistant to diseases and
insect; prefers fertile soils moist enough, it produces early and gives regular and abundant crops.
Fruit – medium, spherical, slightly flattened, greenish-white, tinged with carmine-red light,
striatum; pristine white flesh, delicate, tender, very juicy, sweet, tangy, very fragrant, top quality. The
fruits are very sensitive to wind and they are quite resistant to transport, but resist very badly, with
significant losses.
This variety is very suitable for small gardens and for the planting of commercial type, in the
vicinity of large cities.
 A N T O N O V K A

Sinonime : rus. Antonovka obîknovennaia.

franc. Antonovca.
germ Antonowka.
ceh. Antonowka.
pol. Antonôwka zwykla.

Origine. Soi de origine rusă, foarte vechi, obţinut în urma selecţiei făcută de popor.

Răspfndire. Este răspîndit pe un teritoriu întins în partea centrală a U.E.S.S. (regiu­

nile Tuia, Beazan, Moscova şi altele), unde reprezintă cel mai important soi de măr de
iarnă, foarte mult apreciat. Spre nord ajunge pînă la limita de cultură a mărului. î n
partea de sud a E.S.S. Ucrainene şi în E.S.S. Moldovenească se cultivă mai p u ţ i n ; în
aceste regiuni devine soi de toamnă sau chiar de vară tîrzie.
La noi este introdus numai în colecţule didactice şi în staţiunile experimentale
pomicole.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul atinge dimensiuni mari şi formează coroană sferic-turtită, cu ramurile de

schelet aproape orizontale, bine sudate cu trunchiul, care nu se dezbină nici sub greutatea
recoltelor şi nici din cauza poleiului. Eeuşeşte pe toţi portaltoii mărului, dar în special
pe sălbatic.
Trăieşte mult, circa 60 — 70 ani, iar în condiţii bune poate atinge vîrsta de
100 ani.
înfloreşte pe la mijlocul sezonului şi nu suferă de brumele tîrzii de primăvară. Ca
polenizatori se recomandă : Astrahan alb, Borovinka, Boiken, Calvil de zăpadă, Jonathan,
Eenet Baumann, Eenet Simirenko.
Soiul Antonovka este bun polenizator pentru soiurile : Borovinka, Boiken, Calvil
de zăpadă, London Pepping, Parmen auriu, Papirovka, Transparent de Croncels.
Intră pe rod la vîrsta de 6—8 ani şi produce mulţumitor, cîte 150—160 kg/pom la
vîrsta de 25—30 ani.
Fructele se ţin bine pe pom şi cad numai în verile secetoase. Se transportă cu uşu­
rinţă şi se păstrează foarte bine peste iarnă, dacă sînt culese la vreme şi provin din regiuni
1S2 SOIURI DE MAR RAIONATF. $1 DE PERSPECTIVA

răcoroase şi cu destulă umezeală. Sînt bune pentru masă şi utilizări culinare (bucă­
tărie, murat).
Soiul Antonovka este rezistent la boli şi dăunători. î n general, pomul este foarte
sănătos şi rezistent la ger ; este însă foarte pretenţios faţă de umiditatea atmosferică şi a
solului. Din această cauză nu dă rezultate bune decît în regiunile cu climă umedă şi
răcoroasă.
Asemănări eu alte soiuri. î n mică măsură, mărul Antonovka se aseamănă ca formă
cu cea a fructului de Eenet de Canada ; prezintă însă coaste mai ascuţite, iar regiunea cali-

Fig. 57. — Antonovka.

cială este mai îngustă. Se poate confunda şi cu soiul Botane ; acesta este însă mai înalt,
are forma unghiuloasă şi nu prezintă coaste.
Calităţi : productivitatea pomilor, mărimea şi calitatea bună a fructelor pentru toate
scopurile.
Defecte : exigenţa pomilor faţă de umiditatea din sol şi sensibilitatea la secetă,
care influenţează asupra calităţii şi duratei de păstrare a fructelor.
 PLANŞA VII

Antonovka
 ANTONOVKA 183

POMUL

Pomul creşte viguros, atingînd dimensiuni mari.

Coroana — larg-pirainidală în tinereţe, iar în perioada de plină rodire devine sferică
sau sferic-turtită (fig. 57).
Ramurile de schelet — viguroase, cu scoarţa de culoare cenuşie închis, formează cu
axul un unghi aproape drept.
Ramurile de rod — mijlocii şi scurte ; bursele scurte şi destul de voluminoase.
Lăstarii — de lungime şi grosime mijlocii, cu scoarţa de culoare brună-roşiatică,
acoperiţi la vîrf eu un strat ceros violaceu, pubescenţi, cu lenticele mici, dese, orbiculare.
Mugurii vegetativi — mici, ascuţiţi, aşezaţi la distanţe relativ mari unul de altul.
Mugurii floriferi — ovoizi, ascuţiţi, puţin alungiţi, pubescenţi.
Frunzele — de dimensiuni mijlocii, rotunde, cu vîrful acuminat, de culoare verde
murdar pe faţa superioară, pubescente pe cea inferioară, cu marginile limbului serate sau
crenate adînc. Peţiolul scurt, puţin înroşit, cu stipele eliptice, bine dezvoltate.
Florile — cu petalele albe, cu pete rare, neuniform dispersate, de culoare roz, conturul
lor fiind foarte regulat.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie spre mare, H = 08—72 m m şi D = 72 — 76 m m ; greutatea

medie de 164 g.
Forma — sferic-turtită sau conic-trunchiată, scundă, cu coaste largi, abia aparente ;
diametrul maxim situat ceva mai jos de jumătatea înălţimii fructului (pl. V I I şi fig. 58).
Culoarea — de fond verde-gălbuie la
recoltare şi gălbuie la maturitate ; cu­
loarea acoperitoare galbenă-aurie, cu nu­
anţă slabă roz-portocalie, apare pe partea
expusă la soare. Fructele umbrite rămîn
unicolore. Pe toată suprafaţa fructului ies
în evidenţă numeroase puncte mari, albi­
cioase.
Pedunculul — scurt, lignificat, slab
arcuit, de culoare brună murdar din cauza
ruginii şi gălbuie pe părţile neacoperite cu
rugină, iese puţin din cavitate.
Cavitatea pedunculară — destul de
adîncă, largă, acoperită cu rugină deasă,
care trece sub formă de raze peste mar­
ginile cavităţii.
Caliciul —mic sau mijlociu, închis, for­ Fig. 58. — A n t o n o v k a .
mat din sepale ascuţite, pubescente la bază.
Cavitatea calicială — adîncă, de lărgime mijlocie, cu suprafaţa şi marginile ondulate
din cauza coastelor care la unele fructe se prelungesc pînă la jumătatea înălţimii.
Pieliţa — groasă, destul de tare, netedă ; devine unsuroasă în timpul păstrării.
184 SOIURI DE MAR RAIONATE $1 DE PERSPECTIVA

Cavitatea subcalicială — scurtă, în formă de pîlnie sau V deschis ; stammele cu aşe­

zare mijlocie.
Inima — de dimensiuni mijlocii, slab alungită spre peduncul şi deplasată spre
caliciu.
Lojile — închise sau semideschise.
Seminţele — ascuţite, de culoare cafenie, pline.
Axul — reprezentat printr-o cameră axială deschisă, care comunică cu lojile.
Pulpa — albă-gălbuie, granulată, suculentă, vinurie, cu aromă caracteristică, foarte
plăcută ; calitatea pulpei variază foarte mult.
Maturitatea de consum- — de la începutul lui octombrie se poate prelungi pînă în
ianuarie, în funcţie de regiune.

RECOMANDĂRI. Fiind productiv, cu fructe de calitate bună, soiul Antonovka, cu

toate că nu este prevăzut în sortimentele de perspectivă, se recomandă ca soi de încercare
în partea de nord a ţării, la altitudini mai mari de 350—400 m.

РЕЗЮМЕ

Созревание — октябрь — декабрь.

Старый русский сорт, введенный в коллекции опытных плодоводческих станций
страны.
Дерево — среднерослое, долговечное, очень выносливое и неприхотливое, доволь­
но рано и обильно плодоносит.
Плод — средней величины, округло-приплюснутой формы, светложелтого цвета
с бледно-розовым румянцем на обращенной к солнцу стороне; мякоть желтовато-белая,
зернистая, сочная, винно-сладкая, ароматная, приятного вкуса; прочно держится
на дереве, хорошо выдерживает перевозку и сохраняется долго без потерь.
Рекомендуется для подгорной зоны северной части страны.

RÉSUMÉ

Maturité — octobre — décembre.

Vieille variété russe, introduite dans les collections des stations expérimentales
d'arboriculture fruitière du pays.
Arbre — de vigueur moyenne, longétif, très résistant et rustique, à fructification
assez précoce et abondante.
Fruit — moyen, sphérique-aplati, jaune clair, lavé de rose pâle sur le côté exposé
au soleü; chair d'un blanc-jaunâtre, granulée, juteuse, sucrée-vineuse, parfumée, à goût
agréable. Les fruits, résistants aux vents, supportent bien le transport et se conservent
longtemps sans pertes.
Variété indiquée pour la zone des collines de la partie Nord du pays.

ABSTRACT

Maturity – October to December.

Old Russian variety, introduced in the collections of experimental stations fruit growing
country.
Tree – medium vigour, long-lived, very strong and hardy, fairly early and abundant fruiting.
Fruit – medium, spherical, flattened, pale yellow, tinged with pale pink on the side exposed to
the sun-white flesh with a yellowish, granular, juicy, sweet, vinous, perfumed, with pleasant taste. The
fruit, strong winds, support well the transportation and preserves long time without losses.
Variety suitable for the hilly area of the northern part of the country.
 B E L L E F L E U R К IT A I К A

Sinonime : rus. Belflër Kitaika.

ceh. Krasokvët Kitajka.
pol. Bellfleur Kitajka.

Origine. Soi creat de I. V. M i с i u r i n în anul 1908, în urma încrucişării soiului

Belle fleur jaune cu specia Malus prunifolia. Primele fructe s-au obţinut în anul 1914.

Băspîndire. Soiul Belle fleur Kitaika a intrat în sortimentele multor regiuni din
U.E.S.S. şi s-a răspîndit repede în zona centrală şi sudică.
La noi este introdus în colecţiile pomologice ale staţiunilor experimentale
pomicole.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte foarte viguros, este rezistent la ger, cu frunziş foarte bogat, rezistent
la brumele tîrzii în epoca înfloririi.
Intră pe rod la -vîrsta de 6—8 ani şi la vîrsta de 12—15 ani produce 180—200 kg.
Are fructe foarte frumoase care, după calităţile sale, concurează cu multe soiuri de ori­
gine sudică.

POMUL

Pomul creşte puternic, atingmd dimensiuni mari.

Coroana — sferică, deasă.
Hamurile de schelet — bine sudate, formează unghiuri mari cu axul.
Ramurile de rod — scurte, reprezentate prin ţepuşe.
Lăstarii — lungi, de grosime mijlocie, cu scoarţa de culoare brună-verzuie, cu len­
ticele cenuşii, slab pubescenţi.
Mugurii vegetativi — mici, conici, de culoare brună-roşiatică, pubescenţi.
Mugurii floriferi — mijlocii, rotunjiţi, de culoare castanie-roşiatică, cu pubes­
cenţă slabă.
Frunzele — mari, ovate sau eliptice, de culoare verde închis, vălurate, foarte pubes­
cente, cu marginile crenate. Peţiolul de lungime mijlocie, destul de gros, cu stipele mici,
filiforme.
186 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

Florile — de dimensiuni mijlocii, eu petalele ovate, slab gofrate, de culoare albi­

cioasă, cu mult roz.

FRUCTUL

Mărimea — mare, avînd în medie H = 85 mm şi D = 1 0 0 mm ; greutatea medie

de 340 g.
Forma — sferic-alungită, foarte puţin costată, cu diametrul maxim plasat spre
bază (fig. 59).
Culoarea — de fond galbenă-aurie, uniformă, peste care se aşterne culoarea acoperi­
toare roşie, cu striuri şi pete stropite.

Fig. 5 9 . — Belle fleur Kitaika.

Peduneulul — gros şi scurt, de circa 8 mm lungime, fixat într-o cavitate adîncă,

de lărgime mijlocie, cu pieliţa curată sau acoperită cu un strat foarte subţire de rugină.
Caliciul — închis, aşezat de asemenea într-o cavitate adîncă cu marginile neregulate.
Inima — mică, delimitată slab, plasată la mijloc, cu axul îngust şi lojile închise
sau semideschise, conţinînd seminţe foarte mari, cafenii, cu o brazdă longitudinală carac­
teristică.
Pulpa — de culoare albă ca zăpada, suculentă, fin granulată, cu gust foarte plăcut,
răcoritor şi cu aromă fină.
Maturitatea de consum — din octombrie se prelungeşte pînă în ianuarie—februarie.

RECOMANDĂRI. Cu toate că nu este prevăzut în sortimentele de perspectivă, soiul

Belle fleur Kitaika se recomandă să se cultive în zona dealurilor înalte, în grădinile de
Hngă case.
 BELLE FLEUR KITAIKA 187

РЕЗЮМЕ

Созревание — конец сентября — начало февраля.

Мичуринский сорт. Введен для испытания на опытных плодоводческих стан­
циях PHP.
Дерево — отличается высокой морозоустойчивостью, устойчивостью к грибным
заболеваниям и очень высокой урожайностью.
Плод — довольно крупный, округло-продолговатой формы, сплюснутый с концов,
золотисто-желтого цвета с размытым румянцем привлекательного вида и приятного
вкуса.

EÉSTJMÉ

Maturité — fin septembre — début février.

Obtenue par I. V. Mitchourine, introduite dans la B.P. Eoumaine, aux stations
expérimentales d'arboriculture fruitière en tant que variété d'essai.
Arbre — se caractérise par une très grande résistance au froid et aux maladies et
par une très grande productivité.
Fruit — assez gros, sphérique-allongé et aplati aux deux pôles, couleur jaune-dorée,
lavée de rouge, d'un aspect attractif ; goût agréable.

ABSTRACT

Maturity – late September to early February.

Obtained by I.V. Michurin introduced in Romania in experimental stations of fruit growing as a
variety of test.
Tree – is characterized by a high resistance to cold and diseases and a high productivity.
Fruit – quite large, spherical, elongated and flattened at the poles, yellow-gold, washed in red,
an attractive appearance, pleasant taste.
 P A R M E N A U R I U

Sinonime : engl. Winter Fearmain, King of the Pippins.

rus. Zolotoi parmen, Polosatîi safran, Zimnii zolotoi parmen.
franc. Par main d'or, Parmain dorée, Peine des reinettes.
germ. Winter Goldparmäne, Herzogs Eeinette.
mag. Aranypârmen.
ceh. Parména zlatâ.
pol. Krölowa renet.
bulg. Zlatna parmena.

Origine. Se presupune că soiul Parmen auriu este de origine engleză. Această pre­
supunere se bazează pe faptul că pomologul german A. D i e l a primit acest soi în
anul 1800 de la un pepinierist din Londra sub numele de Golden Winter Pearmain, pe
care 1-a descris pentru prima dată în anul 1802.
După alţi autori acest soi este originar din Normandia, de unde în anul 1066 a fost
introdus în Anglia.

Răspîndire. Parmen auriu este unul din cele mai vechi soiuri din grupa renetelor,
care se cultivă în toate ţările şi care a contribuit la obţinerea unui mare număr de
soiuri noi.
Este foarte răspîndit în partea de sud a U.E.S.S., E.S.S. Ucraineană (Crimeea)
şi E.S.S. Moldovenească.
La noi este răspîndit în toate bazinele pomicole, unde ocupă un loc însemnat (7—8%).
Se cultivă mai puţin în zona de cîmpie, deoarece fructele cad înainte de a intra în pîrgă.

CARACTERISTICA SOIULUI

î n pepinieră, soiul Parmen auriu dă un procent mare de prindere la altoire şi formează

pomi viguroşi, drepţi, cu coroană foarte frumoasă.
î n primii ani după plantarea în livadă, pomul creşte viguros, formînd coroană larg-
piramidală, cu ramuri dresate. După ce intră pe rod, coroana se lărgeşte, devine invers-
piramidală, iar vigoarea începe să scadă treptat.
Tipul ramificaţiei este foarte caracteristic : pe ramurile din anul precedent apar
la vîrf 3—4 lăstari destul de lungi, apoi un număr mare de pinteni şi ţepuşe, iar la bază
rămîne în stare dormindă un număr destul de mic de muguri.
 PLANŞA VIII

Parmen auriu
 PARMEN AURIU 189

Reuşeşte bine altoit, pe mar sălbatic, dusen şi paradis. Pe portaltoii pitici se dez­
voltă foarte viguros, întrecînd majoritatea soiurilor şi dă fructe intens colorate, de cali­
tate superioară.
Longevitatea pomilor variază în funcţie de portaltoi ; astfel, pomii altoiţi pe paradis
ajung la vîrsta de 18—22 ani, pe dusen, la 25—35 ani şi cei altoiţi pe sălbatic,
la 50—60 de ani.
înfloreşte tîrziu. în condiţii normale perioada înfloririi durează 10—12 zile ; în com­
paraţie cu alte soiuri înfloreşte eşalonat.
Este un soi autosteril ; de aceea se plantează în amestec cu următoarelele soiuri pole-
nizatoare : Antonovka, Astrahan roşu, Banana de iarnă, Boiken, Calvil de zăpadă, Candil
Sinap, Frumos galben, Gustav durabil, Jonathan, London Pepping, Kälterer Böhmer,
Maşanschi, Mc. Intosh, Papirovka, Benet Baumann, Renet de Cassel, Renet de Champagne,
Renet de Landsberg, Renet Simirenko, Rozmarin alb, Sari Sinap, Şovari nobil, Tare de
Ghinda, Wealthy.
Are polen bun şi serveşte ca polenizator pentru numeroase soiuri, dintre care mai
importante sînt : Aport, Boiken, Calvil de Danzig, Calvil de zăpadă, Jonathan, London
Pepping, Papirovka, Benet Baumann, Benet de Canada, Benet de Cassel, Benet de
Champagne, Benet de Landsberg, Benet Simirenko, Eozmarin alb, Sari Sinap, Wagner
premiat.
Soiul Parmen auriu începe să rodească timpuriu, de la vîrsta de 4—5 ani, mai rar
de la 6—7 ani. Pe portaltoii pitici intră pe rod mult mai devreme. La Staţiunea experimen­
tală pomicolă Bilceşti un măr altoit pe paradis a produs chiar din primul an de la plan­
tare 18 fructe.
în condiţii de agrotehnică bună, rodeşte regulat şi uniform. Becoltele sporesc de
la un an la altul, aşa încît de la vîrsta de 8—10 ani, în cazul portaltoiului sălbatic, pro­
duce 40—60 kg/pom. La vîrsta de 18—23 ani, s-au înregistrat recolte pînă la 320 kg/pom
(10). V. K. Z a i e ţ citează cazul cînd în sovhozul „ B i l k i " din regiunea Viniţa, B.S.S.
Ucraineană, de pe pomii izolaţi în vîrsta de 35 ani s-au obţinut recolte pînă la
800 kg/pom (54).
La pomii altoiţi pe dusen şi paradis, la vîrsta de 10—12 ani producţia se ridică
la 3 0 - 3 5 kg/pom.
Datorită faptului că fructifică de timpuriu şi rodeşte abundent, se epuizează şi
îmbătrîneşte mult mai repede decît alte soiuri, mai ales dacă nu primeşte îngrijirile nece­
sare şi este cultivat pe terenuri sărace. Ca urmare, pentru cultura soiului Parmen auriu
sînt necesare soluri fertile, luto-nisipoase, adinei şi revene, aplicarea îngrăşămintelor şi a
tăierilor dc întinerire.
Pe solurile sărace, precum şi în regiunile secetoase dă producţii mici, fructele pierd
din suculentă, rămîn fără gust şi cad mult înainte de a ajunge la maturitate. De aceea,
in regiunea dealurilor joase sau în cîmpie i se rezervă treimea inferioară a pantei sau lun­
cile cu sol fertil şi reavăn.
î n regiunile umede şi cu insuficientă căldură sau pe terenuri cu exces dc umiditate,
cum este zona dealurilor înalte, pulpa fructelor devine prea apoasă şi capătă un gust
ierbos, iar în depozite, intră repede în fermentaţie alcoolică, căpătînd un gust dezagreabil ;
în aceleaşi condiţii ramurile nu ajung la maturitate, din care cauză suferă de ger.
Avind în vedere aceste defecte, mărul Parmen auriu trebuie cultivat de preferinţă
în zona dealurilor, fără să fie extins în zona submontană şi în aceea de stepă şi chiar de
silvostepă.
 190 SOIURI DE MÄR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

Soiul este slab rezistent sau sensibil la atacul bolilor şi dăunătorilor. Este expus
la cancerul deschis, fiind atacat de molia mărului, păduchele din San José şi păduchele
lînos. Fructele sînt de asemenea intens atacate de viermele mărului şi de rapăn.
Pînă la intrarea pe rod, are nevoie de tăieri în fiecare an, cu scopul de a favoriza
lărgirea coroanei şi garnisirea ramurilor de schelet. în plină perioadă de rodire, i se aplică
numai tăieri de rodire, iar către sfîrşitul acestei perioade, şi tăieri de întinerire.
Fructele sînt prinse slab de ramuri, din care cauză sînt scuturate uşor de vînt. Că­
derea fructelor se accentuează îndeosebi cînd acestea se apropie sau sînt ajunse la matu­
ritate. De aceea, se acordă o atenţie deosebită stabilirii momentului de recoltare, care de
obicei are loc cu cel puţin o săptămînă mai devreme decît la alte soiuri.
Fructele se pot da în consum după 2—3 săptămîni de la recoltare. ÎSTu suferă în timpul
transportului şi se păstrează Ln condiţii bune pînă în ianuarie, uneori chiar şi pînă în martie —
aprilie. î n acest caz, se înregistrează însă un procent mare de pierderi, pulpa devine
făinoasă, lipsită de suculentă şi pierde mult din gustul caracteristic.
Avînd un conţinut destul de ridicat în zahăr, care după condiţiile meteorologice
ale anului şi după regiune variază între 9,46 şi 14,56%, moderat în aciditate, 0,28—0,60%,
şi în tanoide, 0,09—0,20%, merele Parmen auriu se folosesc în primul rînd pentru con­
sumul în stare proaspătă, ca fructe de masă, de primă calitate.
Conţinînd 0,44—0,67% pectine şi 0,33—0,42% proteine brute, merele acestui soi
constituie şi o materie primă valoroasă pentru scopuri industriale.
Au un conţinut destul de ridicat în vitamina C, 5,4—12,64 m g % şi o valoare ener­
getică de 6 1 , 2 0 - 7 7 , 0 0 calorii (122).
Pe lîngă fruct de masă de prima calitate, mărul Parmen auriu se pretează foarte
bine pentru compot, uscare, murat şi pentru prepararea cidrului.
După frumuseţea fructului şi calităţile pulpei, Parmen auriu este clasat printre cele
mai bune soiuri de mere, fiind apreciat şi căutat pe piaţa internă şi cerut la export.
Asemănări cu alte soiuri. Fructul soiului Parmen auriu se aseamănă cu cel al soiului
Parmen Adams prin formă, mărime şi aspect general, dar se deosebeşte prin faptul că
acesta din urmă este mai colorat, fără dungi, prezintă puncte ea la Eenet de Orléans, este
mai înalt şi mai îngustat spre vîrf şi mai aromat.
De soiul Eenet auriu de Blenheim se deosebeşte prin faptul că acesta este mai larg
la bază, mai turtit, mai colorat, cu caliciul mai deschis, fără dungi şi cu pulpa acrişoară
la gust, iar de Eenet de Orléans, prin faptul că acesta este sferic-turtit, colorat în carmin,
cu numeroase puncte albicioase, mai dese ca la Parmen Adams.
Se aseamănă şi eu soiul Eenet portocaliu ; acesta are însă forma sferică, trasă spre
vîrf, este colorat mai intens, cu pulpa mai dulce şi aromă caracteristică.
Calităţi : precocitatea, rezistenţa la ger, producţia regulată şi abundentă a pomului,
fructele foarte frumos colorate, plăcute la gust, de calitate superioară, rezistente la trans­
port şi păstrare.
Defecte : intrarea de timpuriu în declin, sensibilitatea la păduchele linos, păduchele
din San José, viermele merelor, la făinare, rapăn şi putregaiul brun.

POMUL
î n perioada de plină rodire pomii ating înălţimea de 5—7 m, cu trunchiul drept,
gros, avînd 35 — 55 cm în diametru, cu scoarţa mai mult sau mai puţin netedă ; la pomii
maturi şi cei bătrîni scoarţa sc desface în plăci longitudinale regulate, care se desprind
începînd de la cele două capete.
 PARMEN AURIII I'M

Coroana — larg-piramidală, P U diametrul de 7 — 7,5 m (fig. 60).

Ramurile de schelet — cîte 3—5 în etaje, cresc dresat formînd cu axul unghiuri de
3 5 _ 4 6 ° , cu scoarţa cenuşie, sub care apar zone verzui care cu timpul devin brune-gălbui,
bine garnisite cu ramuri de rod. Ramurile de un an drepte, aparent noduroase, la pomii
tineri, de obicei foarte viguroase.

Fig. 60. — Parmen auriu.

Ramurile de rod — reprezentate prin pinteni scurţi şi ţepuşe inelate ; nuieluşele

se întîlnesc rar şi întotdeauna pe burse ; smicelele, puţine la număr, se formează atît pe
burse cît şi pe ramuri.
Lăstarii — lungi, groşi, de obicei noduroşi, cu scoarţa de culoare brună-roşiatică,
cu nuanţă verzuie sau cenuşie, determinată de o pubescenţă violacee, aproape ceroasă,
cu lenticele albicioase, orbiculare sau alungit-ovale, aşezate longitudinal, neregulat şi
foarte rar.
Mugurii vegetativi — mici, scurţi, ascuţiţi spre vîrf, lipiţi de ramură, cu pernuţele
de la bază proeminente, avînd cicatricea îngustă, în formă de semilună.
Mugurii floriferi — relativ mici, scurţi, conici sau ovo-conici, de culoare roşiatică-
cenuşie, pubescenţi, mai ales spre vîrf.
 102 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

Frunzele — destul de mari, de formă, ovată, cu vîrful acumiiiat. La frunzele tinere,

limbul puţin îndoit în sus, în lungul nervurii principale, iar la cele care an ajuns la dimen­
siunile normale aproape plan, cu suprafaţa netedă, uneori ondulată, cu marginile serate
neregulat ; lungimea limbului variază între 75 şi 88 mm, iar lăţimea între 36 şi 48 mm.
Peţioîul, lung de 16—28 mm, drept şi gros, de culoare verde deschis, puţin înroşit la bază
şi pe partea inferioară, cu stipele foarte înguste.
Florile — de mărime mijlocie, cu petalele ovat-alungite sau eliptice, de culoare roz.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie sau supramijlocie, destul de uniformă, H == 39—68 mm

D = 49—75 mm ; greutatea unui fruct variază între 85 şi 245 g, cu media de 167 g.
Forma — conic-trunchiată sau sfero-conică, mai largă spre bază, rotunjită în re­
giunea cavităţii caliciului şi a pedunculului, în general foarte regulată, cu suprafaţa
netedă. î n secţiune transversală conturul
fructelor este rotunjit regulat. Uneori fructele
sînt puţin asimetrice ; diametrul maxim al
fructului, aproape în toate cazurile, se află
mai jos de jumătatea înălţimii (pl. "Vin şi
fig. 61).
Culoarea — de fond verde-gălbuie în
epoca recoltării şi galbenă-portocabe, cu
reflexe aurii la maturitate, fiind acoperită pe
partea expusă la soare cu rumeneală roşie-
portocalie, peste care se suprapun dungi de
diferite forme şi mărimi, de culoare carmin,
de nuanţe şi intensităţi variate care dau
fructului un aspect atrăgător.
Pe toată suprafaţa fructului există
F i g . 6 1 . — P a r m e n auriu.
puncte mici,rotunjite sau eolţurate, de culoa­
rea plutei sau roşiatice, răspîndite neregulat ; sub pieliţă se observă alte puncte mici,
de culcare mai deschisă aproape albicioase.
Pedunculul — de 15—25 m m lungime, subţire, îngroşat la capete, lignificat sau semi-
hgnificat, de culoare verde-gălbuie murdar, drept sau puţin arcuit, de cele mai multe
ori inserat oblic, bine prins de fruct şi mai slab de ramură, iese din cavitate.
Cavitatea pedunculară — regulată, potrivit de largă şi adîncă, de formă conică, cu
suprafaţa netedă, cîteodată cu marginile fin şi neregulat ondulate, avînd piebţa mată,
aspră, acoperită cu rugină, mai puţin pe fundul cavităţii şi mai mult ridieîndu-se pînă
pe marginile ei, de culoare verde-gălbuie sau măslinie, dispusă în formă de raze neregulate
sau în formă de pete, cu marginile colţurate.
Caliciul — variabil, de la deschis pînă la închis, format din sepalc lungi, arcuite,
verzi, pubescente, cărnoase şi distanţate la bază, aplecate spre interior şi cu vîrfurile răs-
frînte în afară.
Cavitatea calicială — largă, puţin adîncă, foarte regulată, în formă de cupă, cu
pereţii înclinaţi, pubescenţi în jurul caliciului, cu pieliţa cmată, încreţită, de culoare gal-
benă-aurie, caracteristică soiului.
 PARMEN AURIU 193

Pieliţa — subţire, elastică, tare, aspră din cauza ruginii foarte fine, măslinie, răspîn-
dită neregulat sub formă de miceliu, mată, foarte rar lucioasă, acoperită cu pruină ; pe mă­
sură ce fructul se apropie de maturitate devine unsuroasă ; unele fructe au negi, de culoare
verzuie-arămie.
Cavitatea subcalicialä — largă, puţin adîncă, conică sau în formă de pîlnie largă,
cu staminele aşezate la mijloc.
Inima — destul de mică, în formă de ceapă, aşezată central, bine delimitată de
fascicule gălbui.
Lojile — mari, largi, deschise sau semideschise, cu pereţii netezi, relativ înguşti,
întregi, rar crăpaţi şi calusaţi, de culoare gălbuie, lucioşi.
Seminţele - - pline, rotunjite, de obicei cîte două în fiecare lojă.
Axul — deschis, cilindric, formind o cameră axială largă, care comunică cu lojile
seminale prin deschideri înguste.
Pulpa — de culoare gălbuie, cu numeroase vinişoare aurii, la început mai tare, densă,
apoi suculentă, crocantă, fină, dulce-acidulată, aromată, foarte bună la gust.
Maturitatea de consum — începe imediat după recoltare, şi se prelungeşte pînă în
lunile octombrie—decembrie, iar în unele cazuri pînă în luna ianuarie.

RECOMANDĂRI. Soiul Parmen auriu se recomandă ca soi de bază în regiunile : I —Sub­

carpatică meridională, a Il-a — Dealurile de vest, a IlI-a — Dealurile de nord, a IV-a —
Dealurile de est şi regiunea a V l l - a — Cîmpia Banatului, Crişurilor si a Someşului ; ca soi
de completare în regiunile : a V-a—Dealurile din sud-estul Transilvaniei, a VT-a—Cîmpia
Dunării, a VTlI-a — Colinele Moldovei, a I X - a — Cîmpia Transilvaniei şi a X - a —
Bărăganul şi Dobrogea.
î n grădinile de lîngă case poate fi cultivat în toată ţara, cu condiţia ca în zonele de
stepă şi silvostepă să i se atribuie locurile cu suficiente rezerve de umiditate.

РЕЗЮМЕ

Созревание — октябрь — январь.

Дерево — средней мощности, образует округло-продолговатую крону ; морозоус­
тойчивое, довольно чувствительное к нападению листовых длошек и к поражению пят­
нистостью листьев. Требует плодородных теплых и довольно влажных почв. Дает
хорошие результаты на высоте 250—500 м над уровнем моря, на хорошо освещенных и
защищенных участках. Привитое на дичке, начинает плодоносить с 6-7-летнего возрасте.
Дает ежегодные и обильные урожаи.
Плод — средней величины, усеченно-конической правильной формы, в фазе пол­
ной спелости золотисто-желтого цвета с карминовым размытым румянцем, покрытым
полосками такого же, но более темного цвета; мякоть твердая, желтоватая, нежная,
сочная, сладкая, очень вкусная. Плод чувствителен к парше и плодожорке и слабо
держится на дереве; хорошо выдерживает перевозку и сохраняется довольно хорошо,
но с потерями.
Сорт столовый и хозяйственно-промышленный, очень хорошего качества; реко­
мендуется для крупных садов коммерческого профиля, а также как любитель­
ский сорт.

13 — с . 21L2
194 SOIURI DE MÄR RAIONATE Şl DE PERSPECTIVA

RÉSUMÉ

Maturité — octobre — janvier.

Arbre — de vigueur moyenne, formant une couronne sphérique allongée. Il résiste
au froid, mais est assez sensible à l'attaque des pucerons et à la maladie des taches. Б exige
des terrains riches, chauds, suffisamment humides. Donne de très bons résultats jusqu'à
700—960 m d'altitude, sur les coteaux abrités et exposés au soleil. Commence à fructifier
à 6 —7 ans, sur franc, et produit régulièrement et abondamment.
Fruit — moyen, tronconique, régulier ; jaune doré, à la maturité complète recouvert
de carmin pâle et strié de carmin vif ; chair ferme, jaunâtre, fine et croquante, juteuse,
sucrée et très savoureuse.
Les fruits sont sensibles à la tavelure, à l'attaque du Carpocapse et aux vents ; sup-
portent bien le transport et se conservent assez bien, mais avec des pertes.
Variété de table, de ménage et industrielle, recommandable pour la grande culture
ainsi que pour les jardins d'amateur.

ABSTRACT

Maturity – October to January.

Tree – medium vigour, forming an elongated spherical crown. It is resistant to cold, but is quite
susceptible to attack by aphids and disease spots. It requires rich soils, warm, moist enough. Gives very
good results up to 700-950 m above sea level on the slopes sheltered and exposed to sunlight. Begin to
grow at 6-7 years, on floors, and regularly and thoroughly.
Fruit – medium, conical, fair, golden yellow to full maturity pale and covered with crimson
streaked with bright crimson, firm flesh, yellowish, thin and crisp, juicy, sweet and very tasty.
The fruits are susceptible to scab, to attack of the Carpocapse and winds; support well the
transport and keep very well, but with losses.
Variety of table, household and industrial advisable for field crops and in gardens of amateurs
as well.
 ALLINGTON PEPPING

Sinonime : engl.
engl. AUington Pippin.
germ. Allingtoner Pepping, Allington Peppin.
franc. Allington Pippin.

Origine. Soi de origine engleză, obţinut dintr-o sămînţă de Eenet portocaliu.

Răspîndire. Este cunoscut în toate ţările unde reuşeşte mărul. Se cultivă însă pe
suprafeţe mici, numai de către amatori şi în staţiunile experimentale.
La noi este introdus în colecţiile pomologice şi cultivat în număr foarte restrîns în
grădinile de lîngă case din regiunile Maramureş, Cluj şi Mureş-Autonomă Maghiară.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul se caracterizează prin creştere viguroasă şi aspect sănătos. Eeuşeşte altoit

pe toţi portaltoii mărului şi în special pe mărul sălbatic.
înfloreşte pe la mijlocul perioadei de înflorire sau chiar mai tîrziu şi nu suferă de
brumele tîizii de primăvară. Are polen bun.
Intră de timpuriu pe rod şi produce abundent.
Fructele sînt bogate în zahăr (12,90—13,41%), aciditate (0,55—0,68%), pectine
(0,45—0,47%) şi în special foarte bogate în vitamina 0 (17,4—27,0 m g % ) . Zahărul şi aci­
ditatea aflîndu-se în raport echilibrat, merele au un gust dulce-vinuriu, foarte plăcut.
Proteinele brute variază între 0,32 şi 0,34%, iar valoarea energetică este de 60,8 — 73,2 cal.
în general, sînt considerate ca fructe de masă de calitatea a Il-a ; se păstrează bine şi
aproape fără pierderi ; suportă bine şi transportul.
Soi rezistent la ger, însă foarte atacat de păduchele lînos.
Asemănări cu alte soiuri. Fructul se aseamănă cu cel de London Pepping; are însă
crestele mai mari, din care cauză se aseamănă şi cu gutuia.
Calităţi : rodirea de timpuriu şi abundentă, fructele de bună căutate, cu păstrare
uşoară, foarte bogate în vitamina C.
Defecte : insuficienta rezistenţă a pomilor la dăunători.
196 SOIURI DE MÄR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

POMUL

Pomul creşte viguros alît în pepinieră, cît şi în livadă.

Coroana — la început sferic-alungită, cu ramurile dresate, în perioada de plină
rodire devine sferic-turtită, potrivit de deasă (fig. 02).
Hamurile de schelet — lungi, groase, bine garnisite cu ramuri mai subţiri şi de rod,
cu portul dresat, apoi recurbat şi cu vîrfurile aplecate în jos, semn al producţiilor abun­
dente.

Fig. 62. — Allington Pepping.

Hamurile de rod — lùngi, destul de groase, cu numeroase vetre şi burse ; au scoarţa

netedă, de culoare brună-cenuşie.
Lăstarii — lungi şi groşi, de culoare verzuie-roşiatică, cu lenticele orbiculare, răs-
pîndite neregulat.
Mugurii vegetativi — mijlocii, conici, lipiţi de ramuri.
Mugurii floriferi — mijlocii, ovo-conici, pubescenţi.
Frunzele — mijlocii în rozete, mari pe lăstari, ovate, senile, rotunjite la bază, cu
vîrful acuminat şi marginile serate neregulat, groase, de culoare vei de intens, semilucioase
 Al I.INC.TON PIPPING I'17

pe faţa superioară, Torde deschis pe cea inferioară şi cu perişori în lungul nervurilor. Pe-
ţiolul de lungime şi grosime mijllocii.
Florile — mijlocii, cu petalele alungite, gofratc pe margini, de culoare albă pe faţa
superioară şi roşiatică-albicioasă pe cea inferioară.

1 HUCTUL

Măiimea — mijlocie sau supramijlocie, H = 55—58 m m şi D = 62 — 70 mm ; greu­

tatea medie de 125 g.
Forma — regulată, conică, scundă, uşor trasă spre vîrf ca la soiul London Pepping,
eu cinci coaste proeminente, mai pronunţate în jurul cavităţii cabciale şi şterse spre baza
fructului (fig. 63).
Culoarea — de fond verzuie sau verde-
gălbuie la recoltare şi galbenă, cu slabă nuanţă
verde la maturitate ; fructele bine expuse la
soare capătă o roşeaţă frumoasă, striată. Sub
pieliţă se observă puncte albicioase, dese,
potrivit de mari.
Pedunculul — scurt, de grosime mij­
locie, lignificat, de culoare brună închis,
pubescent, nu iese din cavitate.
Cavitatea pedunculară — largă şi adîncă,
neregulată, cu pereţu văluraţi, de cele mai
multe ori acoperiţi cu rugină, şi marginile cu
ridicaturi caracteristice merelor calvil.
Caliciul — închis, format din sepale
lungi, verzi şi pubescente la bază, cu vbfurile
USCate Şi răsfrînte în afară. F i g . e 3 . _ Allington Pepping.

Cavitatea calicială — largă, adîncă, mărginită de creste mari care pătrund pînă la
baza sepalelor.
Pieliţa — destul de groasă, tare, se încreţeşte puţin în timpul păstrăru.
Cavitatea subcalicială — aproape cilindrică, adîncă, ajunge pînă în camera axială ;
staminele cu aşezare superioară.
Inima — mare, turtită mult, debmitată de fascicule galbene-verzui, care se unesc
pe la m'jlocul cavităţii subcabciale.
L'ijile — largi, cu pereţii de culoare gălbuie, cu crăpături calusate.
Seminţele — alungite, înguste, cu vnful aserrţit, de culoare brună-roşiatică.
Axul — deschis, formează o cameră axială largă, care se uneşte cu cavitatea
subcabcială.
Pulpa — de culoare gălbuie-albicioasă, străbătută de vinişoare verzui, tare, crocantă,
potrivit de suculentă, dulce-vinurie, răcoritoare, cu aromă fină.
Maturitatea de consum — începe din prima decadă a lunii octombrie şi durează pînă
la sfîrşitul lunii decembrie — începutul lunii ianuarie.

RECOMANDĂRI. Deşi nu este prevăzut în sori imentele de perspectivă, soiul Allington

Pepping poate fi introdus ca soi de încercare în toate regiunile în care reuşeşte mărul, dar
numai in grădinile din jurul caselor.
198 SOIURI DP MAR RAIONATE SI DP. PERSPECTIVA

РЕЗЮМЕ

Созревание — вторая половина октября — начало января.

Сорт английского происхождения, еще мало распространенный в PHP.
Дерево — сильнорослое, здоровое, рано и обильно плодоносит.
Плод — средний или довольно крупный, правильной конической формы, зелено­
вато-желтый, с высоким содержанием витамина С, приятного вкуса и хорошего качества.
Рекомендуется как любительский сорт для всех плодоводческих районов страны.

RÉSUMÉ

Maturité — deuxième moitié d'octobre — début de janvier.

Variété d'origine anglaise, encore peu répandue dans la R.P. Roumaine.
Arbre — vigoureux, sain, à fructification précoce et abondante.
Fruit — moyen ou assez gros, de forme conique régulière, jaune-verdâtre, excep-
tionnellement riche en vitamine ,,C", au goût agréable, de bonne qualité.
Variété d'amateur, recommandée pour toutes les régions pomicoles du pays.

ABSTRACT

Maturity – the second half of October to early January.

Variety of English origin, still uncommon in Romania.
Tree – strong, healthy, and abundant early fruiting.
Fruit – medium or large enough, regular conical shape, greenish yellow, exceptionally rich in
vitamin C, palatable, good quality.
Variety for amateurs recommended for all apple growing regions of the country.
 RICHARD GALBEN

Sinonime : germ. Gelber Bichard, Winter Eichard.

rus. Eiciard jioltii.
frame. Eichard jaune.
rom. Richard auriu.

Origine. Soi de origine germană, cu provenienţa din Mecklenburg, unde a fost cu­
noscut în cultură încă înainte de 1859, cînd a fost descris pentru prima dată de F 1 o t o w.

Răspîndire. Este răspîndit în toate ţările din nord-vestul şi centrul Europei, ca Ger­
mania, Olanda, Belgia, Austria.
La noi se întîlneşte rar, numai în grădinile de Ungă case şi în staţiunile experimen­
tale pomicole.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte destul de viguros, reuşind altoit pe măr sălbatic, pe paradis şi dusen.
înfloreşte semitîrziu, iar perioada respectivă durează relativ mult.
Intră tîrziu pe rod şi în condiţii favorabile produce în fiecare an, însă moderat.
Fructele, de calitatea I, sînt mari, suportă uşor transportul şi se păstrează bine pînă în
luna decembrie. înregistrează pierderi mari în locurile expuse la vînturi şi în anii secetoşi.
Este un soi bun pentru consumul în stare proaspătă.
Preferă solurile adinei, revene, calde şi locurile adăpostite. î n terenurile prea umede
se obţin fructe fără aromă. Pomii suferă de cancer, de făinare şi rapăn.
Calităţi : rodirea regulată, frumuseţea, rezistenţa la transport şi păstrare şi calitatea
bună a fructelor.
Defecte : exigenţa pomilor faţă de natura solului, sensibilitatea fructelor la vînturi
şi boli, variabilitatea calităţii fructelor în raport cu condiţiile de climă şi sol.

POMUL

Pomul creşte destul de viguros şi se ramifică abundent încă din pepinieră.

Coroana — în tinereţe dresată, semicompactă, în perioada de rodire devine sferică,
sferic-turtită, răsfirată.
Ramurile de schelet — în perioada de rodire capătă o poziţie aproape orizontală.
 SOIURI DK MAR RAIONATF. SI DE PERSPECTIVA
200

Ramurile de rod — mijlocii, scurte şi foarte scurte, subţiri ; bursele mici şi scurte.
Lăstarii — drepţi, dresaţi, de grosime şi lungime supramijlocii, cu scoarţa de cu­
loare brună-gălbuie. înroşiţi şi pubescenţi spre vîrf : lenticelele, orbiculare şi de dimen­
siuni mici.
Mugurii vegetativi — mici, conici, ascuţiţi, pubescenţi, lipiţi de lăstar.
Mugurii floriferi — de mărime mijlocie, ovoizi, bombaţi şi strangulaţi la bază, pu­
bescenţi, de culoare brună-cenuşie.
Frunzele — de dimensiuni mijlocii sau mici, ovate, uneori rotunjite, de culoare
vcrde-închis, lucioasă, cu marginile serate regulat. Peţiolul lung, subţire, drept sau slab
arcuit, înroşit la bază, slab pubescent, cu stipele scurte, filiforme.
Florile — de dimensiuni mijlocii, cu petalele ovate, relativ înguste, de culoare albi­
cioasă, cu striaţii roz.

FRUCTUL

Mărimea — supramijlocie sau mare, H = 70—85 m m şi D = 65 —75 m m ; greu­

tatea de 125—135 g.
Forma — conic-alungită, trunchiată la capete, cu diametrul maxim în treimea
inferioară a fructului ; din regiunea calicială pleacă cinci coaste rotunjite, care dispar
la jumătatea înălţimii (fig. 64).
Culoarea — de fond verde deschis la recoltare şi galbenă-limonie, cu nuanţă verde
la maturitatea de consum, acoperită pe
partea expusă la soare cu roşu-violacé a.
Pe toată suprafaţa fructului, dar mai
ales pe culoarea de fond, ies în evidenţă
numeroase puncte albicioase, aureolate
cu verde ; pe măsură ce culoarea de
fond devine galbenă-limonie, punctele
respective dispar.
Peduneulul — scurt, de grosime
mijlocie, drept sau slab arcuit, verde-ca-
feniu, puţin pubescent, lignificat, nu
iese din cavitate.
Cavitatea pedunculară — îngustă,
adîncă, regulată, cu pereţii netezi, de
culoare verde-gălbuie sau acoperiţi cu
rugină.
Caliciul — de dimensiuni mijlocii
sau mari, semideschis, de cele mai multe
ori deschis, format din sepale alungite,
verzui şi pubescente la bază, cu vîrfurile
Fig. 64. - Richard galben. brunificate şi răsfrînte mult în afară.
Cavitatea calicială — de adîncime mijlocie, relativ largă, cu pereţi cutaţi şi mărginită
de cinci proeminenţe.
Pieliţa — netedă, foarte subţire, fină, acoperită cu un strat de pruină albă-vio-
lacee, unsuroasă la maturitate.
 RICHARD GALBEN 201

Cavitatea subcalicială — în formă de V, uneori mai lung şi îngust, alteori mai deschis
şi scurt ; etaminele cu aşezare inferioară.
Inima — mare, ovală, rotunjită şi cu mici inflexiuni la vîrf, delimitată de fascicule
galbene-verzui, înguste, care se unesc la baza sepalelor.
Lojile — adinei, în formă de migdală, cu pereţii galbeni-verzui, cu numeroase cră­
pături calusate.
Seminţele — mici, scurte, bombate, cu vîrful ascuţit, brune-castanii, multe sînt seci.
Axul — reprezentat printr-o cameră axială deschisă, mare, largă, nu comunică cu
cavitatea subcalicială.
Pulpa — albă, cu infiltraţii roşiatice în interiorul inimii, fină, moale, suculentă,
dulce, vinurie-acidulată, cu aromă plăcută de zmeură, foarte bună la gust.
Maturitatea âe consum — din octombrie pînă în decembrie, uneori chiar pînă în
ianuarie.

EECOMANDARI. Soiul Richard galben este indicat pentru grădinile din jurul caselor,
nefiind prevăzut în sortimentele pentru viitor.

РЕЗЮМЕ

Созревание — вторая половина октября — декабрь.

Сорт германского происхождения, мало распространенный в PHP.
Дерево—довольно сильнорослое, с пирамидальной сравнительно редкой кроной;
начинает плодоносить довольно поздно, давая ежегодные, но умеренные урожаи; тре­
бует богатой и довольно влажной почвы.
Плод — больше среднего или крупный, продолговато-конический, желто-лимон­
ный, с размытым карминово-красным румянцем на обращенной к солнцу стороне, кра­
сивого вида. Мякоть нежная, сочная, винно-кисловатая, приятного вкуса, хорошего
качества.
Столовый и промышленный сорт рекомендуется для приусадебных садов и для
насаждений коммерческого профиля с соответственными почвенными условиями.

RÉSUMÉ

Maturité — deuxième moitié d'octobre — décembre.

Variété d'origine allemande, peu répandue dans la R.P. Roumaine.
Arbre — assez vigoureux à couronne pyramidale assez rare ; Д commence à fruc-
tifier assez tard, produit chaque année, mais modérément ; il exige un sol riche et assez
humide.
Fruit — au-dessus de la moyenne ou gros, conique-allongé, jaune-citron, lavé de rouge
carmin sur le côté exposé au soleil, d'un bel aspect ; chair fine, juteuse, vineuse-acidulée,
au gout très agréable, de bonne qualité.
Variété de dessert et de commerce. Elle est indiquée pour les jardins d'amateur
et pour les plantations commerciales, au sol riche et humide.
ABSTRACT

Maturity – the second half of October to December.

Variety of German origin, uncommon in Romania.
Tree – strong enough to pyramidal crown rare it is starting to grow quite late, yields annually,
but moderately, it requires a rich and moist soil.
Fruit – above average or large, conical-elongate, lemon-yellow, tinged with carmine on the
sunny side of a beautiful appearance, fine flesh, juicy, vinous, tart, the taste very pleasant, quality.
Variety for desserts and trade. It is suitable for amateur gardens and commercial plantations, the
soil rich and moist.
 CALVIL DE DANZIG

Sinonime : qcrm. Danziger Kantapfel, Später Weinapfel, Himbeerapfel, Roter

Kantapfel.
rus. Danţigskoe rebristoe.
franc. Calville de Danzig.
ceh. Hranàc gdansky.
pol. Kantowka gdanska.
mag. Danzingi bordas.
bulg. Danţigska rabesta.

Origine. Soi foarte vechi, originar probabil din împrejurimile oraşului Danzig.

Răspîndire. Este răspîndit mult în ţinuturile de pe ţărmul Mării Baltice şi al Mării

Nordului. Se cultivă mult în Germania, Olanda, Elveţia, E.P. Polonă, B.S.S. Letonă,
E.S.S. Estonă şi B.S.S. Lituană.
La noi se întîlneşte mai rar, în grădinile de lîngă case şi în plantaţiile cu caracter
didactic şi experimental.

CARACTERISTICA SOIULUI
Pomul, de vigoare mijlocie, reuşeşte altoit pe măr sălbatic, dusen şi paradis.
înfloritul începe către sfnşitul perioadei de înflorire a mărului si durează mult.
Ca polenizatori se recomandă : Calvil de zăpadă, Jonathan, Parmen auriu, Benet de Cham­
pagne, Benet Simirenko, E o z de Berna. La rîndul său, soiul Calvil de Danzig este pole­
nizator bun pentru soiurile : Erumos de Boskoop, Ontario, Benet de Champagne.
Intră de timpuriu pe rod şi produce regulat şi abundent.
Deşi de cabtatea a Il-a, fructele sînt apreciate pe piaţă pentru aspectul frumos.
Sînt bune pentru masă şi diferite întrebuinţări cubnare şi industriale. Din cauza coastelor
pronunţate suferă în timpul transportului ; de aceea au nevoie de ambalare îngrijită şi
manipulare atentă.
Fructele, de mărime mijlocie, intens colorate în roşu-sîngeriu, au un conţinut de 9,70%
zahăr, 0,52% aciditate, 0,50% pectine, 0,18% proteine brute şi 4,5 m g % vitamina C.
Datorită conţinutului moderat în zahăr şi relativ ridicat în aciditate, valoarea energetică
a merelor este numai de 52,8 cal.
î n anii cu exces de umiditate este atacat de rapăn. După verile prea călduroase fruc­
tele sînt predispuse la putrezire în interior.
Soi rustic, destul de rezistent la ger, puţin pretenţios faţă de expoziţie ; dă rezultate
bune pînă la 800—820 m altitudine. Nu reuşeşte pe solurile lipsite de umiditate şi in
 PLANŞA IX

Calvil de Danzig
 CAI.VII. DK DANZIG 2ПЗ

general în regiunile secetoase, unde dă producţii scăzute şi fructe de dimensiuni mici.

Reuşeşte bine în terenurile nisipo-argiloase cu suficientă umiditate. Din această cauză
probabil nu s-a răspîndit decît în regiunile nordice unde a găsit soluri potrivite şi climă
umedă.

Fig. 6 5 . — Calvil de Danzig.

Asemănări eu alte soiuri. După aspectul şi culoarea fructului se aseamănă cu soiurile

Frumos de Pontoise, Eiserapfel şi R o z de Berna. Se deosebeşte însă prin dimensiunile
mai mici ale fructelor şi în special juin pulpa fină care cedează chiar la apăsarea eu degetul.
Calităţi : productivitatea abundentă, rezistenţa relativ ridicată a pomului şi a fructelor
la rapăn şi calităţile gustative ale fructelor.
Defecte : sensibilitatea fructelor la putregaiul brun şi la transport.

POMUL

Pomul de vigoare mijlocie, cu portul în tinereţe mai mult dresat.

Coroana — sferică sau sferic-turtită, largă, deasă, cu un aparat foliar foarte bogat
(fig. 65).
 20 I SOIURI DE MÄR R.MONATE Şl DE PERSPECTIVA

Ramurile de schelet — lungi, relativ subţiri, cu scoarţa de culoare roşiatică, formează

cu axul unghiuri foarte mari, unele avînd poziţie aproape orizontală.
Ramurile de rod — predomină ţepuşele.
Lăstarii — groşi, puţin curbaţi la bază, foarte pufoşi, pe suprafaţa cărora se d i s t i n g
lenticele roşiatice, dispuse foarte rar, de cele mai multe ori de formă rotundă.
Mugurii vegetativi — turtiţi, cenuşii, cu solzii desfăcuţi.
Mugurii floriferi — aproape rotunjiţi, ovoizi, cenuşii.
Frunzele — mari, ondulate, foarte lucioase pe faţa superioară, pubescente şi cu ner­
vuri albicioase foarte proeminente pe cea inferioară. Limbul ovat-alungit, cu vîrful acuminat
şi marginile crenate ; la pipăit lasă impresia că frunza este groasă, tare şi aspră. Peţiolul
scurt şi gros, puţin curbat în sus, deschis la culoare, roz la bază, slab pubescent, cu stipele
eliptice sau lanceolate.
Florile — mari, cu petale ovate, trase brusc la bază, de culoare roz, care înainte de
căderea petalelor, devine albă, sau albă cu slabă nuanţă roz.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, uneori chiar mare, avînd în medie H = 63 m m şi D = 78 m m ;

greutatea medie de 118 g ; în condiţii neprielnice, fructele rămîn mici.
Forma — sferică, mai mult sau mai puţin conică spre vîrf, asimetrică, cu coaste
foarte pronunţate. Diametrul maxim se află la jumătatea înălţimii fructului sau puţin
mai jos ; de aici fructul se rotunjeşte
regulat, formind o bază largă, cu coaste
slab aparente. La fructele mici coastele
sînt mai pronunţate numai în apropiere
de caliciu. In secţiune transversală forma
este ondulată sau chiar unghiuloasâ,
ceea ce corespunde cu cele cinci coaste
mai largi şi cu celelalte cinci mai mici
(pl. I X şi fig. 66).
Culoarea — de fond verde-gălbuie,
puţin murdară, vizibilă numai în
cavitatea calicială şi în cea pedunculară ;
restul fructului de culoare roşie-sîngerie,
foarte intensă pe părţile expuse la soare.
Pe suprafaţa fructului uneori se disting
Fig. 6 6 . — Calvil de Danzig.
puncte mari, de culoare albă.
Pedunculul — de lungime mijlocie, subţire, îngroşat la capăt, lignificat, drept, pu­
bescent, de culoare brună-roşiatică.
Cavitatea pedunculară — foarte adîncă şi largă, uneori cu pereţii netezi, alteori cu
mici coaste, cu pieliţa netedă şi curată, foarte rar acoperită cu rugină, de culoare roz pal,
în formă de raze.
Caliciul — de mărime mijlocie, uneori mic, închis, în perioada de coacere semideschis
sau deschis, slab pubescent cu sepalele aproape unite la bază, înguste, lungi, ascuţite,
dresate şi cu vîrfurile îndoite în diferite direcţii.
 CALVIL DE DANZïG 20S

Caritatea calicial/t — largă., destul de adîncă, cu coaste proeminente şi cu pieliţa

zbîrcită caracteristic : de cele mai multe ori una din coaste este mai ridicată, formînd o
muchie ingustă şi ascuţită pe toată lungimea fructului piuă la bază.
Pieliţa — groasă, lucioasă, uneori chiar unsuroasă.
Caritatea subralirială — conică, de mărime mijlocie, cu etaminele aşezate la mijloc
sau puţin mai jos.
Inima — aşezată central, în formă de ceapă, de mărime mijlocie, bine marcată de
un grup de fascicule de culoare galbenă-verzuie.
Lojile — potrivit de largi, semirotunde, cu pereţii puţin crăpaţi şi calusaţi, comunică
cu camera axială.
Se7»inţele — de mărime mijlocie, ovoide, brune, cu vîrful scurt şi ascuţit, pline.
Axul — îngust, deschis.
Pulpa - albă sau gălbuie, suculentă, foarte moale, fondantă şi aromată, cu gust
dulceag-acrişor, bun.
Maturitatea de consum — din octombrie pînă în ianuarie — februarie.

EECOMANDÄRI. Pentru viitor, soiul Calvil de Danzig, se recomanda ca. soi de bază în
regiunea a Il-a — Dealurile de vest ; ca soi de completare în regiunile : a IlI-a —Dealurile
de nord, a V-a — Dealurile din sud-estul Transilvaniei şi a V i i - a — Cîmpia Banatului,
Crişurilor şi a Someşului ; ca soi de încercare în regiunile : a IV-a — Dealurile de est, a VI-a
— Cîmpia Dunării şi a X - a — Bărăganul şi Dobrogea.

РЕЗЮМЕ
Созревание — октябрь — февраль.
Дерево — сильнорослое, долговечное и неприхотливое; образует плоско-окру­
глую, широкую и густую крону; морозоустойчиво и устойчиво к поздним весенним
заморозкам, так как цветет поздно, предпочитает суглинистые почвы; мало засухоу­
стойчивое и чувствительное к грибным болезням в районах с избыточной влажностью;
плодоносит рано, регулярно и обильно.
Плод — различной величины, округло-продолговатый,ребристый, грагного цвета,
более темнего на освещенной солнцем стороне. Мякоть белая, мягкая, нежная,
сочная, винно-сладкая, с нежным ароматом, очень приятного вкуса. Плод чув­
ствителен к грибным болезням и плохо выдерживает перевозку.
Сорт рекомендуется как для приусадебных садов, так и для насаждений промыш-
ленно-коммерческого профиля в плодоводческих бассейнах, расположенных в возвы­
шенной зоне.

BÉSUMÉ
Maturité — octobre — février.
Arbre — vigoureux, rustique et longétif, à couronne sphérique aplatie, étalée et
dense, résistant aux gelées d'hiver et aux gelées blanches tardives du printemps, étant donné
sa floraison tardive ; il préfère les sols argüo-sablonneux ; sensible à la sécheresse et aux
maladies dans les régions humides ; il fructifie tôt et donne des récoltes abondantes et
régulières.
Fruit — de grosseur variabile, sphérique allongé, à côtes pronocées d'un vert-jau-
7
nâtre, la\ é de rouge plus vif sur le côté exposé au soleil ; chair- blanche, tendre, fine, juteuse,
sucrée — vineuse, à l'arome subtil et au goût très agréable. Les fruits sont sensibles aux
maladies et au transport. >
Variété indiquée pour les jardins d'amateur et les plantations commerciales des
bassins fruitiers de la zone des collines.
 205a
ABSTRACT

Maturity – October to February.

Tree – vigorous, hardy and long-lived, with spherical crown flat, spreading, dense, resistant to
frost in winter and late spring frosts, because it blooms late, and prefers sandy clay soils, susceptible to
drought and diseases in humid areas and it bears fruit early and give good harvests and fair.
Fruit – of variable size, spherical, elongated, ribbed pronounced green-yellow, tinged with
brighter red on the sunny side, white flesh, tender, delicate, juicy, sweet – vinous aroma with subtle and
the taste very pleasant. The fruits are susceptible to diseases and transportation.
Variety suitable for amateur gardens and commercial plantations of fruit basin area of hills.
 GALBEN NOBIL

Sinonime : engl. Golden pippin.

rus. Jioltoe blagorodnoe.
franc. Golden noble.
germ. Gelber Edelapfel, Glassreinette, Glassapfel, Plattapfel, Wachs­
apfel, Zitronenapfel.
ecli. Uslechtilé zluté.
pol. Szlachetna.

Origine. Soi provenit din seminţe, identificat de F l a n a g o n î n locabtatea Stowe

Hali (Norfolk) din Anglia.
Fructele acestui soi au fost expuse pentru prima dată sub numele de Golden noble
la expoziţia de horticultura din Londra în anul 1820.

Răspîndirc. Din Anglia, începînd din anul 1869, soiul Galben nobil a fost importat
şi răspîndit în Europa. Se cultivă în toate ţările unde reuşeşte mărul, fiind răspîndit mai
mult în Germania.
La noi se întîlneşte în grădinile de lingă case, în regiunile Suceava, Maramureş, Cluj
şi Hunedoara.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte viguros atît în pepinieră cit şi în livadă şi reuşeşte altoit pe toţi portal-
toii mărului.
înfloreşte pe la mijlocul sezonului de înflorire a mărului. Prin faptul că perioada
înflorirn durează timp îndelungat, indiferent de starea timpului, se asigură polenizarea
încrucişată întotdeauna.
Ca polenizatori se recomandă soiurile : Antonovka, Borovinka, Papirovka, Parmen
auriu, Benet portocaliu, Transparent de Croncels. La rîndul său, soiul Galben nobil este
bun polenizator pentru soiurile : Frumos de Boskoop, Frumos galben, Gravenstein,
Eenet auriu de Blenheim, Eiserapfel.
Pomul intră de timpuriu pe rod şi produce în fiecare an recolte mari. La vîrsta de
30—35 ani producţia se ridică la 150—160 kg/pom.
 PLANŞA X

Galben nobil
 GALRF.N NOBIL 207

Aspectul frumos al fructelor condiţionează cerinţa mare a acestui soi pe piaţă. Au

un conţinut ridicat în zahăr (11,26—12,40%), aciditate (0,86—1,29%), bogat în pectine
(0,53—0,67%). După conţinutul în vitamina С (35,0—40,0 m g % ) soiul Galben nobil se
află în fruntea tuturor soiurilor de măr cultivate în E.P.R. Valoarea energetică a fruc­
telor se ridică la 62,80 cal. Sînt fructe bune pentru masă şi căutate foarte mult pentru
uscare şi industrializare.

Fig. 67. — Galben nobil.

Fructele se ţin bine pe p o m şi transportate în bune condiţii se păstrează uşor. Avînd

pieliţa subţire, trebuie ambalate îngrijit. Sînt rezistente la rapăn, dar atacate intens de
viermele merelor.
Pomul are nevoie de climă umedă şi răcoroasă ; de aceea se poate cultiva pînă la
altitudini de 900—950 mm. Pe solurile în care apa stagnează, devine sensibil la ger, iar în
regiunile secetoase produce fructe mici care cad uşor din pom.
Calităţi : precocitatea soiului, rodirea regulată şi abundentă, frumuseţea şi calitatea
destul de bună a fructelor şi conţinutul lor foarte bogat în vitamina C.
Defecte : exigenţa pomilor faţă de climă şi sol, sensibilitatea fructelor la viermele
mărului şi la transport.
208 SOIURI DE MAR RAIÔNATË $1 DE PERSPECTIVA

POMUL

Pomul creşte viguros, formînd trunchi puternic.

Coroana — sferic-turtită, foarte răsfirată (fig. 67).
Ramurile de schelet — groase, bine ramificate la rîndul lor.
Ramurile de rod — scurte, mai rar lungi.
Lăstarii — lungi, flexibili, cu scoarţa de culoare brună-verzuie, cu numeroase lenticele.
Mugurii vegetativi — conici, ascuţiţi, acoperiţi cu pubescenţă slabă.
Mugurii floriferi — tronconici, pubescenţi.
Frunzele — de mărime mijlocie, ovate sau ovat-alungite, lucioase pe faţa superioară
şi mate, pubescente pe cea inferioară, cu marginile puternic serate. Peţiolul scurt, pubes­
cent, iar stipelele înguste, lanceolate.
Florile — mari, cu petalele ovate, de culoare roz-albicioasă.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie sau mare, H = 60—80 m m şi D = 7 0 — 9 0 m m ; greutatea

de 1 6 0 - 1 6 5 g.
Forma — sferică sau sferic-turtită, foarte regulată şi frumoasă, cu diametrul maxim
situat la jumătatea înălţimii fructului. Baza şi vîrful fructului sînt foarte regulat rotunjite.
Secţiunea transversală a fructului
are forma unui cerc ; în secţiune lon­
gitudinală fructul uneori este slab asi­
metric (pl. X şi fig. 68).
Culoarea — de fond verde-gălbu:e
în momentul recoltării şi galbenă la
maturitatea completă ; pe partea ex­
pusă la soare culoarea este mai intensă.
Sub pieliţă se disting puncte mici, ce­
nuşii sau roşiatice de rugină, încon­
jurate cu o aureolă albicioasă, opales­
cent ă.
Pedunculul — scurt, gros, ligni-
ficat, pubescent, de culoare brună-ver-
zuie, bine prins de fruct şi ramură.
Cavitatea pedunculară — în formă
Fig. 68. - Galben nobil.
de pîlnie, adîncă, cu pereţii de culoare
verzuie, prăfuită cu rugină care se răsfrînge spre margini sub formă de raze sau miceliu.
Caliciul — închis sau semideschis, format din sepale mici, verzui şi pîsloase la bază
şi brune la vîrf.
Cavitatea calicială — largă, puţin adîncă, în formă de farfurie, cu suprafaţa netedă
sau puţin plisată.
Pieliţa — subţire, netedă, uscată, mătăsoasă, lucioasă şi slab aderentă de pulpă.
Cavitatea subcalicială — în formă de pîlnie, de obicei puţin adîncă, la unele fructe
adîncă, comunicind cu camera axială ; stammele cu aşezare superioară.
 GALBEN NOBIL 209

Inima — mare, în forma de ceapă, marcată slab, deplasată spre caliciu.

Lojile — mari, semideschise sau deschise, largi, cu pereţii puternic crăpaţi şi calusaţi,
de culoare verzuic-albicioasă.
Seminţele — ovoid-alungite, ascuţite, de culoare castanie deschis.
Axul — mare, formînd o cameră axială largă, înaltă, fusiformă, care comunică cu
lojile, iar în unele cazuri şi cu cavitatea subcalicială.
Pulpa — albă-gălbuie, mai galbenă sub pieliţă, tare, fin granulată, suculentă, afi­
nată, sfărîmicioasă, vinurie-aeidulată, cu aromă plăcută însă slabă.
Maturitatea de consum — din octombrie pînă în februarie.

RECOMANDĂRI. Pentru viitor, soiul Galben nobil se recomandă ca soi de completare

în regiunile : I — Subcarpatică meridională, a V-a — Dealurile din sud-estul Transilvaniei,
a VH-a — Cîmpia Banatului, Crişurilor şi a Someşului şi a VIII-a — Cobnele Moldovei ;
ca soi de încercare în regiunea a Il-a — Dealurile de vest.

РЕЗЮМЕ

Созревание — октябрь — январь.

Дерево — довольно сильнорослое, образует приплюснуто-шаровидную, широ­
кую и густую крону; удается хорошо на всех подвоях яблони, морозоустойчиво, но
слабо засухоустойчиво, довольно требовательно к почвенно-климатическим условиям.
Дает очень хорошие результаты в районах с влажным и прохладным климатом на высоте
до 9 0 0 — 9 5 0 м, на проницаемых, плодородных и достаточно влажных почвах. Скоро­
плодное, плодоносит почти ежегодно и обильно.
Плод — довольно крупный, округлый или округлоприплюснутый, золотисто-
желтый, более темного оттенка на обращенной к солнцу стороне; мякоть желтовато-
белая, плотная, тонко-зернистая, сочная, винно-кисловатая, слабо ароматная, с чрез­
вычайно высоким содержанием витамина С, высокого качества. Плод сильно поража­
ется плодожоркой, плохо выдерживает перевозку, но имеет хорошую лежкость.
Сорт рекомендуется для приусадебных участков, а также для посадок промыш-
ленно-торгового профиля.

EÉSTJMÉ

Maturité — octobre — janvier.

Arbre — assez vigoureux, à large couronne sphérique-aplatie, étalée, mais dense ;
il réussit bien sur tous les porte-greffes du pommier ; il est résistant au froid, sensible à la
sécheresse et assez exigeant quant aux conditions de cbmat et de sol. Il donne de très
bons résultats dans les régions fraîches et humides, pouvant être cultivé jusqu'à 900 — 950 m
d'altitude et dans les sols perméables, fertiles et humides. Il fructifie tôt et donne presque
chaque année des récoltes abondantes.
Fruit — assez gros, sphérique ou sphérique-aplati, jaune d'or, plus intense sur le
côté exposé au soleil ; chair d'un blanc jaunâtre, ferme, finement granulée, juteuse, aci-
dulée — vineuse, faiblement aromatisée, exceptionnellement riche en vitamine , , C " , de
première quabté. Les fruits sont sensibles au Carpocapsa et au transport ; se conser-
vent bien.
Golden noble est indiquée pour les jardins d'amateur, ainsi que pour les planta-
tions commerciales.

14 - C. 2462
 209a
ABSTRACT

Maturity – October to January.

Tree – fairly vigorous, broad crown spherical, flattened, spread out, but dense, and it does well
on all rootstocks of apple and is resistant to cold, sensitive to drought and quite demanding about the
conditions of climate and soil. He gives very good results in cool, moist areas that can be grown to 900
950 m and in permeable soils, fertile and moist, fruiting earlier and gives almost yearly harvests.
Fruit – quite large, spherical or spherical-flattened, golden yellow, more intense on the side
exposed to sun flesh yellowish white, firm, fine grained, juicy, tangy – vinous, slightly flavoured,
exceptionally rich in vitamin ,,C", first grade. The fruits are sensitive to Carpocapsa and transportation;
preserve well.
Golden Noble is suitable for amateur gardens, as well as for commercial plantations.
 W I N E S AP

Sinonime : engl. Stark's Winesap.

Origine. Soi vechi, de provenienţă americană, de origine necunoscută.

Răspîndire. Se cultivă în toate regiunile pomicole din America de Nord şi pretutindeni

în Europa.
La noi este cunoscut în colecţiile didactice şi în staţiunile experimentale.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul este viguros, înfloreşte tîrziu şi intră repede pe rod. La vîrstă de 8—9 ani
pomii pitici produc o recoltă medie de 15—20 k g / p o m .
Pe solurile uşoare, fertile, adinei şi drenate, produc regulat şi abundent ; pe solurile
sărace şi în regiunile secetoase se obţin fructe mici, de calitate inferioară.
Deoarece este sensibil la ger, dă rezultate mai bune în regiunile în care perioada
de vegetaţie este mai lungă.
Deşi de calitatea a Il-a, este mult apreciat de consumatori pentru fructele sale intens
colorate, cu pulpa acidulată şi răcoritoare. Conţin 9,70% zahăr, 0,31% aciditate, 0,086%
tanoide, 0,43% pectine, 0,53% proteine brute şi 1,9 m g % vitamina C. Valoarea energetică
a merelor ajunge pînă la 59,60 cal.
Fructele suportă bine transportul şi se păstrează uşor.
Calităţi : precocitatea soiului, vigoarea deosebită a pomilor, rodirea abimdentă şi re­
gulată, fructele frumos colorate, cu păstrare uşoară şi îndelungată.
Defecte : insuficienta rezistenţă a pomilor la ger şi a fructelor la rapăn.

POMUL

Pomul deşi viguros, atinge dimensiuni mijlocii.

Coroana — larg-piramidală, cu timpul devine răsfirată, potrivit de deasă (fig. 69).
Ramurile de schelet — lungi, destul de groase, recurbate şi cu vârfurile îndreptate
în sus, cu scoarţa verzuie, cenuşie.
Ramurile de rod — lungi, mai rar scurte, garnisesc bine ramurile de schelet, afară de
o porţiune de 30—40 cm de la bază care rămîne golaşă.
Lăstarii — de lungime mijlocie sau lungi, cu internodiile scurte, cu scoarţa de culoare
roşiatică-eenuşie şi lenticele mici, eliptice sau rotunde, distribuite regulat.
 V/1NESAP 211

Mugurii vegetativi — mici, turtiţi, conici, cu vîrful ascuţit, cenuşii-roşiatici, lipiţi

de lăstar, pe permite mici, puţin proeminente.
Mugurii floriferi — de mărime mijlocie, ovoizi, bombaţi, de culoare roşiatică-cenuşie,
cu solzii bine lipiţi, pubescenţi.

Fig. 69. - Winesap.

Frunzele — de dimensiuni variabile, mai mult mici, de formă eliptică sau ovată,
avînd marginile limbului serate neuniform şi neregulat şi peţiolul drept, verde deschis,
înroşit intens pe partea inferioară, eu Stipelele îngust-lanceolate, încovoiate spre lăstar.
Florile — mari, cu petalele rotunjite la vîrf, de culoare albă-roşiatică, cu luciu.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie sau mică, H = 46—58 m m şi D = 48 — 68 mm ; greutatea de

95—168 g.
Forma — de obicei conică sau sferică, cu baza turtită, fără coaste sau cu coaste
aparente în secţiune (fig. 70).
212 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

Culoarea — de fond verde-gălbuie, acoperită în întregime cu roşu intens peste care se

suprapun pete şi dungi purpurii. Sub pieliţă prezintă pete mici, de culoare albă, dispuse rar.
Pedunculul — scurt sau mijlociu, subţire.
Cavitatea pedunculară — mică, îngustă, adîncă, cu pereţii încreţiţi, acoperiţi cu rugină.
Caliciul — mare, deschis, cu sepalele lungi şi
înguste.
Cavitatea calicială — mică, adîncă, îngustă,
cu suprafaţa ondulată şi zbîrcită.
Pieliţa — tare, netedă, lucioasă, acoperită cu
un strat gros de pruină violacee.
Cavitatea subcalicială — variabilă, de cele
mai multe ori mică, în formă de V ; etaminele cu
aşezare superioară.
Inima — mică, de formă conic-alungită, bine
măreai ă.
Lojile — semideschise sau deschise, cu pe­
reţii netezi.
Seminţele — mari, voluminoase.
Axul — deschis, formînd o cameră de mă-
Fig. 70. - Winesap. ,
i m j,
e m i o c k >

Pulpa — galbenă, cu infiltraţii roşiatice, consistentă, granulată, suculentă, cu gust

plăcut, vinuriu-acidulat, răcoritor.
Maturitatea de consum — din luna octombrie pînă la sfîrşitul lunii martie, iar în
unii ani pînă în luna mai.

RECOMANDĂRI. Soiul Winesap se recomandă să fie cultivat ca soi de completare în

regiunea I — Subcarpatică meridională şi ca soi de încercare în regiunile : a I V - a —
Dealurile de est, a V I I I - a — Colinele Moldovei şi a I X - a — Cîmpia Transilvaniei, iar în
toate celelalte regiuni numai în grădinile de lîngă case.

РЕЗЮМЕ

Созревание — октябрь—март.
Дерево — сильнорослое, образует шаровидно-продолговатую крону, становя­
щуюся со временем округло-раскидистой, довольно редкой; удается хорошо на всех
подвоях; мало морозоустойчиво, предпочитает глубокие, плодородные и достаточно
влажные почвы; плодоношение регулярное и обильное.
Плод — средней величины, конический, желтый с пятнами с полосками пурпуро­
вого цвета; мякоть желтая, иногда с красными жилками, плотная, зернистая, сочная,
освежающе-кисловатая, приятного вкуса. Плод мало устойчив к парше; переносит
хорошо перевозку и долго сохраняется.
Сорт рекомендуется для промышленных посадок в прикарпатских районах Мол­
довы, Мунтении и на Трансильванском плато, а также и для любительских садов во
всей стране.
 WINF.SAP 213

EÉSUMÉ

Maturité — octobre — mars.

Arbre — vigoureux, à couronne sphérique-allongée, qui devient avec l'âge sphé-
rique-aplatie étalée, assez rare ; il réussit bien sur tous les porte-greffes ; sensible aux
grands froids, préfère les sols profonds, fertiles et assez humides ; fructification régulière
et abondante.
Fruit — moyen, conique, jaune, strié et taché de rouge pourpre ; chair jaune à fila-
ments rougeâtres, compacte, granuleuse, juteuse, vineuse, rafraîchissante, au goût agré-
able ; qualité supérieure. Les fruits, insuffisamment résistants au Fusicladium, résistent
bien au transport et se conservent bien et pendant longtemps.
Variété indiquée pour les régions subcarpatiques de la Moldavie, de la Valachie
et le Plateau de Transylvanie, ainsi que pour les jardins d'amateur de tout le pays.

ABSTRACT

Maturity – October to March.

Tree – vigorous, elongated spherical crown, which becomes spherical with age-flattened spread
fairly rare and it does well on all rootstocks; sensitive to extreme cold, prefers deep, fertile soils and
relatively humid, yields regularly and abundantly.
Fruit – medium, conical, yellow, streaked and spotted with red purple yellow flesh with red
filaments, compact, granular, juicy, vinous, refreshing, great tasting, high quality. Fruits, insufficiently
resistant to Fusicladium, are resistant to transport and store well for a long time.
Variety suitable for Sub-Carpathian regions of Moldavia, Wallachia and Transylvania Plateau,
as well as for amateur gardens across the country.
 OUTE DE ARDEAL

Sinonime : Ţîţa fetei.

Origine. Soi autohton, denumit astfel din cauza formei fructului.

Răspîndirc. Este răspîndit mai mult în raionul Hunedoara şi mai puţin pe valea
Streiului din raionul Haţeg, precum şi în raionul Şomcuta Mare din regiunea Maramureş.
Se cultivă în livezi ca pom răzleţ ; se întîlneşte destul de rar în zona dealurilor înalte.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte viguros. D e obicei nu se altoieşte, ci este cultivat pe rădăcini propra,

înmulţindu-se prin drajoni. înfloreşte pe la mijlocul perioadei ; înflorirea durează 4—5 zile.
Intră tîrziu pe rod. Produce mult, pînă la 200—250 kg/pom. Fructele se coc treptat,
mai întîi cele expuse la soare. Sînt de cabtate mediocră, cu gust sălciu, pulpa tare ; se
păstrează bine în depozit şi sînt bune pentru industrializare.
Pomul este foarte rezistent la ger şi secetă, nu prezintă plăgi de ger pe trunchi sau
ramuri ; este atacat de păduchele din San José.
Este un soi rustic, nepretenţios faţă de climă şi sol.
Calităţi : rusticitatea, productivitatea, rezistenţa la boli şi dăunători şi înmulţirea
uşoară prin drajoni a pomilor.
Defecte : intrarea tîrzie pe rod, cabtatea mediocră a fructelor.

POMUL

Pomul mic sau mijlociu, cu trunchiul gros, slab răsucit.

Coroana — largă şi turtită, uneori cu diametrul de două ori mai mare decît înălţimea.
Hamurile de schelet — de grosime mijlocie, numeroase, formează cu axul unghiuri
de 40—45°. Bamurile mai tinere prezintă numeroase lenticele mici, aşezate longitudinal.
Hamurile de rod — de tipul ţepuşelor şi mlădiţelor, grupate în vetre ; garnisirea este
foarte bună.
Lăstarii — viguroşi, de culoare cafenie-cenuşie, pubescenţi.
Mugurii vegetativi — de mărime mijlocie, conici, de culoare brună, glabri.
Mugurii floriferi — de mărime mijlocie, bombaţi, de culoare roşcată, glabri.
 PLANŞA XI

Ouţe de Ardeal
 OUTE DE ARDEAL 215

Frunzele — mijlocii, ovate, cu vîrful acuminat, de culoare verde închis, cu suprafaţa

limbului lucioasă şi cu marginile serate. Peţiolul de lungime mijlocie, alb-verzui, slab
pubescent, cu glande gălbui.
Florile — de mărime mijlocie, cu petalele albe-roz.

FRUCTUL

Mărimea — mare, în medie H = 75 mm şi D = 71 mm ; greutatea medie de 152 g.

Forma — ovoidă, trasă mult înspre caliciu (pl. X I şi fig. 71).
Culoarea — de fond verde-gălbuie, acoperită pe jumătate din suprafaţă cu o roşeaţă
suflată, lipsită de dungi. Pe toată suprafaţa fructului sînt răspîndite puncte mici, ruginii.
Pedunculul — subţire, scurt, semier-
baceu, de culoare cenuşie, lipsit de pu­
bescenţă.
Cavitatea pedunculară — adîncă şi în­
gustă, în formă de pîlnie, cu foarte puţină
rugină.
Caliciul — închis, format din sepale
mici, slab pubescent.
Cavitatea calicială — de lărgime şi
adîneime mijlocii, în formă de ceaşcă, cu
pieliţa întinsă şi lucioasă.
Pieliţa — tare, rugoasă, aproape lip­
sită de pruină.
Cavitatea subcalicialä — adîncă, cilin­
drică, cu pereţii ruginii, nu comunică
cu camera axială.
Inima — destul de mare, în formă
de ceapă, turtită la bază, bine conturată
prin fascicule groase, de culoare brună-
r
t. ! Fig. 7 1 . - Ouţe de Ardeal.
verzuie.
Axul — reprezentat printr-o cameră axială deschisă şi largă.
Lojile — mari, largi, deschise, cu pereţii netezi sau cu crăpături fine, ne-
calusate.
Seminţele — mari, ovoid-alungite, de culoare cafenie, cîte două în fiecare lojă, pline ;
rar se întîlnesc seci.
Pulpa — albă-gălbuie, tare, elastică, suculentă, dulceagă şi lipsită complet de acidi­
tate, cu gust sălciu, fără fineţe şi aromă.
Maturitatea de consum — din prima decadă a lunii octombrie pînă în lunile decem­
brie—ianuarie.

RECOMANDĂRI. Deşi nu e prevăzut în sortimentele de perspectivă, soiul Ouţe de

Ardeal se recomandă pentru a fi plantat în livezile din zona dealurilor înalte, şi ca soi
de încercare în regiunile Hunedoara şi Maramureş.
216 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

РЕЗЮМЕ

Созревание — вторая половина октября — начало января.

Сорт местный, народной селекции, распространен в Хацегском районе, Хуне-
доарской области и в северной части Трансильвании.
Дерево — сильнорослое, долговечное, размножается легко корневыми побегами,
начинает плодоносить поздно, но дает обильные и ежегодные урожаи.
Плод — довольно крупный, яйцевидной формы, зеленовато-желтого цвета, со
слабым румянцем; мякоть плотная невысокого качества; лежкость хорошая.
Хороший промышленный сорт.
Рекомендуется для горных местностей.

BÉSUMÉ

Maturité — Seconde moitié d'octobre — début de janvier.

Variété locale, obtenue par la sélection populaire, répandue dans le district de
Haţeg, région de Hunedoara et dans la partie Nord de la Transylvanie.
Arbre — vigoureux, longétif ; se multiplie facüement par les drageons ; fructifica­
tion tardive, mais abondante et régulière.
Fruit — assez gros, ovoïde, vert-jaunâtre, légèrement doré ; chair compacte, de
seconde qualité. Les fruits se conservent bien.
Bonne variété industrielle, recommandée pour les régions montagneuses.

ABSTRACT

Maturity – second half of October to early January.

Local variety, obtained by popular selection, widespread in the Haţeg, Hunedoara district and in
the northern part of Transylvania.
Tree – vigorous, has long life; multiplies easily by suckers, late fruiting, but plentiful and
regular.
Fruit – quite large, ovoid, yellowish-green, slightly gilded flesh compact, second quality. The
fruit stores well.
Good variety industrial, recommended for mountain areas.
 RENET DE ORLÉANS

Sinonime : franc. Reinette d'Orléans, Reinette Triomphante, Court-pendu de

Tournay, Court-pendu blanc, Princesse noble.
rus. Orleanskii renet, Krasnîi safran, Znnnn safran.
germ. Orléans Reinette, Triumph Reinette, Perl Reinette.
engl. Pepping Pearmaine.
bulg, Niuiorska reneta.
mag. Orléansi renet.

Origine. A fost descris pentru prima dată în anul 1766 de către pomologul olandez
J. K n o o p sub numele de Reinette d'Orléans, fără a se arăta precis originea lui. Unii
pomologi, printre care E. L u c a s , arată că acest soi ar fi de origine franceză, alţn
însă, în frunte cu W . L a u c h e , presupun că este originar din sud-vestul Germaniei.

Răspîndirc. în Europa occidentală se întîlneşte mai mult în grădinile de amatori ;

în sudul U.E.S.S., dar mai ales în Crimeea, figurează printre cele mai importante soiuri
comerciale.
La noi se întîlneşte în grădinile de lîngă case în nordul Moldovei şi al Transilvaniei.

CARACTERISTICA SOIULUI

î n pepinieră, pomul creşte repede, viguros şi formează coroană piramidală regulată,

î n bvadă, la început creşte viguros, însă pe măsură ce înaintează în vîrsta se epuizează,
încetează să crească, din care cauză nu atinge dimensiuni mari şi are o viaţă numai de
35—40 ani.
Reuşeşte altoit pe măr sălbatic, dusen şi paradis.
înfloreşte tîrziu. Ca polenizatori se folosesc soiurile : Banana de iarnă, Candil Sinap,
London Pepping, Renet de Champagne, Renet Simirenko, Rozmarin alb, Sari Sinap.
Intră pe rod la vîrsta de 6—7 ani cînd este altoit pe mărul sălbatic şi mai devreme
cînd este altoit pe portaltoii pitici.
Produce abundent şi se epuizează repede. Un p o m în plină producţie dă 300 kg/i>om.
Fructele conţin 11,60% zahăr, 0,67% aciditate, 0,62% pectine, 0,20% proteii:e
brute şi 8,0 m g % vitamina C. Valoarea energetică a merelor ajunge la 64,4 cal.
Merele sînt de cabtatea I, fiind folosite pentru consumul în stare proaspătă şi pentru
scopuri culinare ; sînt bune de asemenea pentru uscare, pentru fabricarea cidrului şi
industrializare.
218 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

Fructele sînt foarte atacate de rapăn şi viermele merelor, iar pomul suferă de cancer.
Scoarţa de pe trunchi şi ramurile de schelet suferă deseori de atacul ciupercii Spbaeropsis
malorum Peck.
în condiţii nefavorabile de climă, în urma atacului intens de rapăn, fructele se
deformează mult şi crapă.

Fig. 72. — R e n e t de Orleans.

Soiul Benet de Orléans cere locuri apărate de vînt, expuse la soare, cu soluri
fertile, revene, însă fără exces de apă. Pe solurile sărace sau uscate, precum şi pe cele
cu exces de umiditate, dă rezultate slabe.
Asemănări cu alte soiuri. Se aseamănă cu fructul soiului Parmen auriu, de care se
deosebeşte însă prin faptul că acesta din urmă nu are puncte şi pete ruginii ; este
superior ca gust şi calitate soiului Parmen auriu.
Se aseamănă puţin şi cu soiul Turtit cu coada scurtă, care are însă fructele mai
mari, mult mai turtite şi cu dungi pronunţate, lipsite de punctele caracteristice pentru
soiul Benet de Orléans.
Se mai aseamănă puţin şi cu Parmen Adams, care are însă fructul de formă tron-
conică, mai înaltă, iar punctele de sub pieliţă mai mari, de culoare mai deschisă.
 PLANŞA XII

Renet de Orléans
 RENET DE ORLÉANS 210

Calităţi : productivitatea mare, calitatea superioară a fructelor pentru masă şi in­

dustrializare.
Defecte : exigenţa faţă de sol, epuizarea de timpuriu, sensibilitatea la atacul bolilor
şi dăunătorilor.

POMUL

Pomul creşte repede, viguros, avînd trunchiul drept, de grosime supramijlocie, cu

scoarţa brăzdată în fîşii înguste şi paralele.
Coroana — invers-piramidală, largă, relativ deasă (fig 72).
Hamurile de schelet — groase, dresate, formînd cu axul unghiuri de 55 — 75°, cu
scoarţa de culoare verde-măslinie, în special spre bază, cu lenticele cafenii, rotunde,
suberificate, proeminente.
Ramurile de rod — scurte, reprezentate prin pinteni şi ţepuşe.
Lăstarii — de grosime mijlocie, cu scoarţa de culoare cafenie-roşiatică, lenticelele
mici, acoperiţi cu puf ceros care se dezlipeşte greu.
Mugurii vegetativi — mici, aproape acoperiţi de teaca peţiolului, conici, turtiţi,
rotunjiţi la vîrf, pubescenţi, lipiţi de lăstari.
Mugurii floriferi — de dimensiuni mijlocii, ovoizi, pubescenţi.
Frunzele — de mărime mijlocie sau supramijlocie, de formă ovat-alungită sau eliptică,
cu limbul rotunjit la ambele capete şi încovoiat spre partea inferioară, cu marginile
îndreptate în sus şi dublu serate, de 95—118 mm lungime şi 56—68 mm lăţime. Peţiolul
reprezintă 1/3 din lungimea limbului, de grosime mijlocie, drept, pufos, verde deschis
la culoare, sîngeriu-roşcat la bază, cu teaca bine dezvoltată, care acoperă mugurele
axilar ; marginea superioară a tecii se termină cu două stipele înguste, pufoase, care pornesc
de la partea superioară a mugurelui.
Florile — mijlocii, răsfirate în inflorescenţă, cu petalele ovat-alungite, îndepărtate
la bază, de culoare roz pal.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie sau submijlocie, foarte uniformă, H = 56—68 m m şi D = 64 —

77 mm ; greutatea medie de 103 g.
Forma — sferic-turtită, foarte regulată şi simetrică, avînd diametrul maxim puţin
mai jos de jumătatea înălţimii fructului (pl. X I I şi fig. 73).
Culoarea — de fond galbenă-verzuie în momentul recoltării, devenind spre maturitate
galbenă-aurie, spre roşie-portocalie. Partea expusă la soare este frumos colorată în
roşu-eărămiziu, cu dungi mici, de nuanţă vişinie mai închis, puţin distincte.
Pe toată suprafaţa fructului există numeroase puncte galbenc-verzui, mai dese pe
partea superioară şi mai rare spre peduncul ; de asemenea, puncte de rugină, deschise
la culoare, rotunde Ungă caliciu şi în formă de stea pe partea inferioară a fructului ;
pe partea colorată, fructele prezintă şi puncte încercuite de aureole galbene. La unele fructe
se mai observă pete rare, ruginii, de diferite forme şi desene.
Pedunculul — de lungime şi grosime mijlocii, uneori foarte scurt (8—17 mm), bine
prins, lignificat, de culoare cenuşie-roşiatică, fin pubescent, de obicei nu iese din cavitate.
220 SOIURI DE MÄR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

Cavitatea pedunculară — puţin adîncă, largă, în formă de pîlnie, cu pieliţa de culoare

galbenă-verzuic, acoperită cu rugină cafenie-argintată, care se întinde peste marginile
cavităţii în formă de raze. Uneori cavitatea pedunculară este mai îngustă, fiind defor­
mată de un pinten al fructului care se ridică într-o parte a pedunculului.
Caliciul — mare, larg deschis, avînd sepalele verzi, scurte, late şi distanţate
la bază, cu vîrfurile uscate şi răsfrînte în
afară.
Cavitatea calicială — foarte largă,
puţin adîncă, aproape superficială, avînd
pereţii slab încreţiţi în jurul caliciului ;
ondulaţiile respective nu ies însă din ca­
vitate şi nu influenţează deci forma regu­
lată şi suprafaţa netedă a fructului.
Pieliţa — potrivit de groasă, pe o
parte netedă, iar pe alta puţin aspră,
lucioasă ; în anii ploioşi, se acoperă cu o
reţea fină de rugină.
Cavitatea subcalicială — largă, în
formă de pîlnie, de adîncime mică la
unele fructe, cilindrică, îngustă şi adîncă,
F i g . 73. — R e n e t d e O r l é a n s . comunică uneori cu camera axială ; etami­
nele cu aşezare superioară.
Inima — de mărime mijlocie, în formă de ceapă, cu pereţii slab marcaţi de fascicule
verzui, uneori dubli.
Lojile — de mărime mijlocie, largi, deschise, cu pereţii întregi şi netezi, de
culoare verzuie.
Seminţele — turtite, de culoare castanie, cîte două în fiecare lojă.
Axul — deschis, formînd o cameră axială înaltă, largă.
Pulpa — de culoare gălbuie sau albă-gălbuie, tare şi compactă, iar la completa
maturitate puţin făinoasă, foarte fină, suculentă, plăcut acidulată şi dulceagă, aromată,
specifică renetelor, superioară pulpei de Parmen auriu.
Maturitatea dc consum — din octombrie pînă în martie, depăşind astfel cu două
luni perioada de consum a soiului Parmen auriu.

EECOMANDARI. Pentru viitor, soiul Renet de Orléans este propus ca soi de încercare
în regiunile I — Subcarpatică meridională şi a I X - a — Cîmpia Transilvaniei ; ca soi de
completare în regiunile : a III-a — Dealurile de nord, a IV-a — Dealurile de est şi a
VIII-a — colinele Moldovei.

РЕЗЮМЕ

Созревание — октябрь—март.
Дерево — сильнорослое, невысокое с обратно-пирамидальной кроной; удается
хорошо на всех подвоях. В молодом возрасте чувствительно к морозом, требовательно
в климату и почве; малоустойчиво к засухе, болезням и вредителям. Нуждается в за-
 RENET DE ORLÉANS 221

щищенных от ветра и хорошо освещенных солнцем участках, с плодородными достаточно

увлажненными, но без излишка влаги, почвами. Плодоносит довольно рано, регулярно
и обильно, но скоро истощается.
Плод — средней и равномерной величины, округло-приплюснутый и симме­
тричный, густого золотисто-желтого цвета, переходящего в оранжево-красный с
кирпично-красным румянцем на освещенной солнцем стороне, покрытым мелкими
полосками более темного ЦЕета и с угловатой ржавой пятнистостью по всей поверхности
плода; мякоть плотная , нежная, хрупкая, желтовато-белая, кисловато-сладкая, сочная,
ароматная, превосходного вкуса. Плод слабо держится на дереве и малоустойчив к
болезням и вредителям; транспортабельность и лежкость хорошие.
Сорт рекомендуется для насаждений торгово-промышленного профиля и для
приусадебных участков.

KÉSTJMÉ

Maturité — octobre — mars.

Arbre — vigoureux, à couronne pyramidale renversée, taille moyenne ; il réussit
bien sur tous les porte-greffes. Sensibles aux grands froids dans son jeune âge, exigeans
quant au climat et au sol ; peu résistant à la sécheresse, aux insectes et aux maladies ; il
exige des terrains bien abrités et exposés au soleil et un sol fertile, assez humide, mais sans
excès ; il fructifie tôt et donne des récoltes régubères et abondantes, mais s'épuise vite.
Fruit — moyen, très uniforme, sphérique aplati, très réguber et symétrique, d'un
jaune d'or intense, teinté de rouge orangé, nuancé de rouge brique sur le côté exposé
au soleil, à rayures plus foncées et entièrement recouvert de points roux anguleux ; chair
d'un blanc-jaunâtre, compacte, fine, croquante, aromatisée, sucrée-acidulée, juteuse,
au goût exquis.
Les fruits sont sensibles aux vents, aux maladies et aux insectes ; supportent bien
le transport et se conservent longtemps.
Variété indiquée pour les grandes plantations commerciales, ainsi que pour les
jardins d'amateur.

ABSTRACT

Maturity – October to March.

Tree – vigorous, pyramidal crown reversed, medium and it does well on all rootstocks.
Sensitive to severe frost when young, demanding as to climate and soil is not resistant to drought,
insects and disease, it requires lots of well-sheltered and exposed to the sun and a fertile, moist enough
but not excessive; it bears fruit early and give regular and abundant crops, but soon exhausted.
Fruit – medium, very uniform, spherical, flattened, very regular and symmetrical, an intense
golden yellow, with reddish-orange shade of red brick on the side exposed to sun, darker stripes and
completely covered with red points angular, white flesh with a yellowish, compact, thin, crisp,
aromatic, sweet-tart, juicy flavour.
The fruits are susceptible to wind, disease and insects; support well the transportation and
preserve long time. Variety suitable for large commercial plantations, and for amateur gardens.
 Z ME UR I U

Sinonime : franc. Framboise de Holovousy.

germ. Himbeerapfel von Holovousy.
ceh. Malinové holovouské.

Origine. Soi de origine necunoscută. Este posibil să fie identic cu soiul autohton
ceh Malinové holovouské, care a putut să ajungă în regiunea Suceava, de unde s-a răs-
pîndit apoi şi în celelalte regiuni ale ţării.

Răspîndirc. Este răspîndit pe scară restrînsă în regiunile Iaşi şi Suceava şi în

raioanele Bistriţa şi Năsăud din regiunea Cluj. Se cultivă însă numai ca pom izolat în
grădinile de lîngă case şi mai puţin în livezile mari.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul are creştere viguroasă, trăieşte pînă la 70—80 a n i ; de la vîrstă de 40—45

ani are însă nevoie de tăieri de întinerire. Eeuşeşte altoit pe toţi portaltoii mărului.
Este un soi tardiv, intră pe rod la vîrstă de 8—9 ani, cînd este altoit pe măr
sălbatic.
La început rodeşte în fiecare an ; mai tîrziu, în perioada de rodire, începe să
fructifice intermitent. La vîrstă de 30—35 ani produce pînă la 350 kg/pom.
Fructele se ţin bine pe pom, fiind rezistente la vînturi. Suportă bine transportul
şi se păstrează destul de bine, cu pierderi puţine ; către sfîrşitul lunii ianuarie, pulpa
fructelor devine însă făinoasă. Sînt apreciate ca fructe de calitatea a Il-a de masă, bune
pentru compoturi şi pentru uscare.
Soiul Zmeuriu reuşeşte în locurile adăpostite, pe solurile argilo-nisipoase, permeabile,
revene, fertile, din regiunile cu climă răcoroasă.
Este rezistent la ger şi destul de rezistent la atacul paraziţilor vegetali şi dăună­
torilor animali.
Calităţi : productivitatea mare a pomilor, rezistenţa la transport, frumuseţea,
calitatea bună, gustul şi aroma caracteristică a fructelor.
Defecte : exigenţa pomilor faţă de condiţiile de sol, păstrarea relativ scurtă şi mălă-
ieţirea fructelor ajunse la supracoacere.
 ZMF.URIU 223

POMUL

Pomul este viguros sau de vigoare mijlocie ; altoit pe măr sălbatic, la vîrsta de
30—35 ani atinge înălţimea de 12—15 m .
Coroana — sferică, rară, cu diametrul de 9—10 m (fig. 74).
Ramurile de schelet — viguroase, formează cu axul unghiuri de 65 — 70°, se ramifică
puţin şi au scoarţa netedă, cu lenticele dispuse transversal.

Fig. 74. — Z m e u r i u .

Ramurile de rod — predomină ţepuşele care garnisesc bine ramurile de schelet ;

smicelele şi nuieluşele rare.
Lăutarii — lungi, de grosime mijlocie, cu scoarţa de culoare brună-roşiatică, cu
pubescenţă slabă şi un număr mic de lenticele.
Mugurii vegetativi — mici, conici, roşiatici, pubescenţi, bpiţi de lăstar.
Mugurii floriferi — de dimensiuni mijlocii, rotunjiţi, de culoare brună-roşiatică,
pubescenţi.
224 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

Frunzele — de mărime şi formă variabile, mai mult ovate, cu virful acuminat.

Limbul verde închis, neted şi lucios, cu marginile serate. Peţiolul, de 20—36mm lungime,
subţire, verzui, slab pubescent, cu stipele mici, lanceolate.
Florile — mici, cu sepalele ovate, aproape plane, albe şi de culoare roz pe partea
exterioară.

FRUCTUL

Mărimea—mijlocie sau submijlocie, în medie H = 4 4 mm şi D = 5 5 m m ; la pomii tineri

se obţin fructe mai mari, cu H = 72 mm, D = 76 mm şi greutatea medie de 165 g.
Forma — sferic-turtită sau ovo-sferică, uneori conică, foarte regulată, rar asimetrică,
cu suprafaţa netedă sau cu coaste rotunjite, puţin pronunţate spre caliciu ; diametrul
maxim deplasat spre bază (fig. 75).
Culoarea — de fond galbenă-verzuie la recol­
tare şi galbenă-limonie la maturitate ; cea acoperi­
toare roşie-portocalie sau roşie-carmin ocupă circa
3/4 din suprafaţa fructului şi peste ea se suprapun
dungi dese, înguste şi lungi, de culoare roşie aprins. Pe
suprafaţa fructului sînt răspîndite puncte albicioase,
care ies în evidenţă mai bine pe partea umbrită ;
parte din puncte sînt suberificate. î n general, fructele
au aspect plăcut şi atrăgător.
Pedunculul — mijlociu sau lung, uneori ieşind
din cavitate, de grosime mijlocie, lignificat, de cu­
loare verzuie-caramrzie, pubescent, înfipt oblic şi
e
Fig. 75. - Zmeuriu. , . , . , '

prins bme de fruct şi de ramura.

Cavitatea pedunculară — destul de largă, de adîncime mijlocie, în formă de pîlnie,
regulată, cu pieliţa curată, acoperită cu roşeaţă caracteristică sau cu un strat fin de
rugină verzuie, rugoasă, care nu iese din cavitate ; la unele fructe, din cauza unei
excrescenţe cărnoase, cavitatea pedunculară devine neregulată.
Caliciul — mare, închis sau semideschis, cu sepalele late şi distanţate la bază,
pubescente, de culoare verde deschis, cu vîrfurile uscate, îndreptate spre interior sau
uşor răsfrînte în afară.
Cavitatea calicială — largă, superficială, în formă de farfurie, cu pereţii încreţiţi
pînă la baza sepalelor şi marginile uşor ondulate, din cauza celor cinci proeminenţe de
unde încep coastele.
Pieliţa — groasă, tare, netedă, slab aderentă la pulpă, acoperită cu pruină, unsuroasă
la maturitatea de consum.
Cavitatea subcalicialä — scurtă, largă, în formă de pîlnie sau V larg deschis, ajunge
pînă la camera axială ; staminele cu aşezare mijlocie.
Inima — mare, delimitată bine de fascicule gălbui care se unesc la jumătatea
cavităţii subcaliciale.
Lojile — mari, adinei, deschise, cu pereţii de culoare gălbuie-verzuie, crăpaţi
transversal.
Seminţele — de mărime mijlocie, castanii închis, slab muchiate, lucioase, cîte două
în lojă ; multe seminţe sînt seci.
 ZMEURIU 225

Axul — format dintr-o camera axială deschisă, largă, fusiformă, care comu­
nică cu lojile.
Pulpa — albă sau albă-creni, cu infiltraţii roz sub pieliţă, semicompaetă, destul
dc fină, suculentă, duloe-acrişoară, vinurie, cu aromă pronunţată de zmeură ; la maturitatea
deplină devine făinoasă.
Maturitatea de consum — începe în octombrie şi se prelungeşte pînă la sfârşitul lunii
ianuarie sau pînă în februarie.

RECOMANDĂRI. CU toate că nu este prevăzut în sortimentele de perspectivă, soiul

Znieuriu se recomandă pentru grădinile de lîngă case din zona dealurilor, în nordul
Transilvaniei şi Moldovei.

РЕЗЮМЕ

Созревание — конец октярбя—янаврь.

Сорт неизвестного происхождения, вероятно чешского. В PHP распространен в
северной части страны, но сравнительно мало.
Дерево — сильнорослое, долговечное, выносливое, начинает плодоносить довольно
поздно, но дает регулярные и обильные урожаи.
Плод — довольно крупный, округло-приплюснутый, желтый, с размытым крас­
ным румянцем, покрытым полосками более тонкого красного цвета; хорошего каче­
ства, с приятным ароматом малины.
Сорт любительский, рекомендуется также и для испытания в насаждениях тор­
гово-промышленного профиля в северной части Трансильвании и Молдовы.

EÉSTJMÉ

Maturité — fin d'octobre — janvier.

Variété d'origine inconnue ; probablement tchèque. Dans la E . P. Boumaine, elle
est peu répandue dans la partie Nord du pays.
Arbre — vigoureux, assez longétif, résistant et rustique ; fructification tardive,
régulière et abondante.
Fruit — moyen ou assez gros, sphérique-aplati, jaune, lavé de rouge et rayé de
rouge plus foncé, de bonne qualité, au parfum agréable de framboise.
Variété d'amateur, recommandée aussi pour être cultivée à titre d'essai dans les
plantations commerciales du Nord de la Transylvanie et en Moldavie.

ABSTRACT

Maturity – end of October to January.

Variety of unknown origin, probably Czech. In Romania, it is not widespread, in the northern
part of the country.
Tree – vigorous, very long lived, tough and rustic; late fruiting, regular and abundant.
Fruit – medium or large enough, spherical, flattened, yellow, red and washed with red stripes
over dark, good quality, pleasant scent of raspberry.
Variety for amateurs, also recommended being cultivated on a trial basis in commercial
plantations of northern Transylvania and Moldavia.

15 - o. 258U
 RENET AURIU DE PEASGOOD

Sinonime : engl. Peasgood's Nonsuch.

rus. Eenet Pisguda, Eenet zolotoi Pisguda, Nesravnennoe, Nesrav-
nennoe Pisguda.
franc. Sans pareil Peasgood, Non pareille de Peasgood.
germ. Peasgood's Goldreinette, Peasgood's Unvergleichlicher, Peas-
good's Sondergleichen.
ceh. Peasgoodova.
mag. Peasgood pârotlanja.

Origine. Soi de origine engleză, obţinut în anul 1872 în localitatea Peasgood dintr-o
sămînţă de Aport.

Răspîndire. Se cultivă în Germania, E . P. Polonă, B . S. Cehoslovacă şi U.E.S.S.,

în E . S. S. Letonă, B . S. S. Estonă, E . S. S. Lituană şi E . S. S. Ucraineană.
La noi este introdus în colecţiile didactice şi în staţiunile experimentale pomicole.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte foarte viguros, reuşind pe toţi portaltoii ; se pretează şi pentru cultura
pe spalieri.
Epoca de înflorire este mijlocie sau semitîrzie ; florile sînt destul de ferite de efectul
brumelor tîrzii. Soi autosteril ; ca polenizatori se recomandă : Mc. Intosh, Benet Ober-
dieck, Eozmarin alb. La rîndul său serveşte ca polenizator pentru soiurile Aport şi Eoz-
marin alb.
Pomul intră pe rod la vîrsta de 6 — 7 ani şi produce mulţumitor. La vîrsta de
18—20 ani, producţia ajunge la 220—260 kg. De la vîrsta de 35 — 40 ani intră în declin
şi necesită tăieri de întinerire.
Fructele sînt mari, cu aspect foarte frumos, se transportă uşor şi fără pierderi.
Ca urmare a conţinutului ridicat în zahăr (12,17%) şi relativ scăzut în aciditate (0,16%),
fructele au un gust dulceag-vinuriu, din care cauză sînt apreciate mult pentru consumul
în stare proaspătă, pentru întrebuinţări culinare şi pentru uscare. Sînt sărace în vitamina
С (2,1 m g % ) şi au o valoare energetică de 67,2 cal. Durata păstrării variază foarte
mult după regiune şi an. î n general, fructele se păstrează greu şi cu pierderi însemnate.
Soiul este sensibil la rapăn şi putregaiul brun. î n anii ploioşi această din urmă boală
distruge o mare parte din recoltă.
 RENET AURIU DE PEASüOOh 227

Se caracterizează printr-o bună rezistenţă la ger şi secetă. Este pretenţios faţă de

sol şi expoziţie. Se dezvoltă bine în locurile adăpostite, pe solurile adînci, dre­
nate şi fertile.
Dintre soiurile de măr cu fructele mari, Eenet auriu de Peasgood este socotit ca
unul dintre cele mai bune şi eu fructele cele mai frumoase.

Fig. 76. — Renet auriu de Peasgood.

Calităţi : precocitatea soiului, rezistenţa pomului la secetă, productivitatea ridicată,

mărimea, frumuseţea şi calitatea bună a fructelor pentru consumul în stare proaspătă.
Defecte : exigenţa pomului faţă de sol şi climă, crăparea fructelor încă pe p o m
şi sensibilitatea lor la rapăn.

POMUL

Pomul atinge la vîrsta de 18—20 ani înălţimea de circa 8 m.

Coroana — sferică sau sferie-turtită, cu diametrul de circa 11 m, cu ramurile aplecate
(fig. 76).
228 SOIURI DE МАИ RAIONATE SI DE PERSPECTIVA

Ramurile de schelet — foarte lungi, destul de groase, cu poziţie aproape orizontală,

in perioada de plină rodire ajung cu vîrfurile pînă la pămînt.
Ramurile de rod — reprezentate prin toate tipurile, fiind ramificate spre -vîrf ; bursele
destul de lungi şi voluminoase.
Lăstarii — de grosime mijlocie, drepţi sau slab arcuiţi, cu scoarţa de culoare gălbuie-
măslinie, cu pubescenţă slabă la vîrf şi cu lenticele albicioase de dimensiuni mijlocii,
răspîndite neregulat şi rar.
Mugurii vegetativi — mici, ovoizi, alungiţi, pisloşi, albicioşi.
Mugurii floriferi — mijlocii sau mari, sfero-conici, bombaţi, pubescenţi, cu solzii
slab lipiţi.
Frunzele — mari, ovate, de culoare verde închis, cu limbul vălurat, slab pubescent
pe faţa inferioară şi cu marginile serate sau crenate regulat şi destul de adine. Peţiolul
de lungime mijlocie, verde-roşiatic, cu stipele eliptice.
Florile — mari, cu petalele roz, care devin albe înainte de cădere.

FRUCTUL

Mărimea - mare sau foarte mare, H = 75 — 80 mm şi D = 85—90 mm ; greutatea

de 2 8 0 - 3 0 0 g.
Forma — sferic-turtită, uniformă, fără coaste, simetrică ; diametrul maxim situat
mai jos de jumătatea înălţimii
fructului (fig. 77).
Culoarea — de fond verde-
gălbuie în momentul recoltării şi
galbenă, cu nuanţe verzui, la ma­
turitate ; pe partea expusă la soare
acoperită cu o culoare galbenă-por-
tocalie, peste care se suprapun
dungi şi pete portocalii-roşiatice ;
printre acestea, la unele fructe,
apar puncte mari de rugină.
Pedunculul — scurt, de gro­
sime mijlocie, de culoare brună,
pubescent.
Cavitateapedunculară—largă,
destul de adîncă, regulată, de
cele mai multe ori acoperită cu
rugină cafenie-verzuie.
Caliciul — semideschis sau
deschis, format din sepale late,
Fig. 77. — R e n e t auriu de P e a s g o o d .
scurte, verzui, cu vîrfurile răsfrînte
în afară.
Cavitatea calicială — mare, uniformă, cu pereţii netezi sau slab ondulaţi.
Pieliţa — groasă, tare, lucioasă; în timpul păstrării devino unsuroasă şi degajă un
miros foarte plăcut.
 RENET AURIU DE PEASGOOD 229

Cavitatea subcalicială — în formă de pîlnie, destul de adîncă.

Inima — mare, în formă de ceapă, delimitată d e fascicule verzui, ramificate
triplu la bază.
Lojile - mici, închise, cu pereţii verzui, cu crăpături calusate.
Seminţele — de dimensiuni mijlocii, bombate, cafenii deschis, cu vîrful alungit şi
recurbat.
Axul — închis sau semideschis.
Pulpa — gălbuie sau gălbuie-albicioasă, străbătută de vinişoare verzui, afinată,
fină, suculentă, cu gust vinuriu şi aromă slabă, de calitate bună.
Maturitatea de consum — din octombrie-noiembrie pînă în ianuarie-februarie.

RECOMANDĂRI. Soiul Renet auriu de Peasgood este bun pentru grădinile de lîngă
case. Nu este prevăzut în sortimentele de perspectivă.

РЕЗЮМЕ

Созревание — конец октября — начало февраля.

Английский сорт, выведенный из семян Апорта. В PHP распространен мало и
изучается в испытательных культурах на опытных помологических станциях.
Дерево — очень сильнорослое, морозоустойчивое и урожайное.
Плод — крупный или очень крупный, при прививке на карликовых подвоях
округло приплюснутый, очень правильной формы, светлого зеленовато-желтого цвета
с размытым оранжево-красным румянцем, покрытым ярко-розовыми пятнами; столо­
вый, высококачественный сорт. Плоды поражаются паршой и плохо сохраняются.
Сорт любительский.

RÉSUMÉ

Maturité — fin d'octobre — début de février.

Variété d'origine anglaise, obtenue des grains d'Aport, peu répandue dans la R . P .
Roumaine ; cultivée à titre d'essai dans les stations expérimentales d'arboriculture.
Arbre—très vigoureux, résistant et productif.
Fruit — gros ou très gros, lorsqu'il este greffé sur porte-greffe nain, sphérique-aplati
très régulier, d'un vert-jaunâtre clair, lavé de rouge-orangé et moucheté de rose vif ;
fruit de table de bonne qualité. Les fruits sont sujets à la tavelure et au Monilima et
se conservent assez mal. Variété d'amateur.

ABSTRACT

Maturity – late October to early February.

Variety of English origin derived from grains Aporta, uncommon in the Romania; cultivated on
a trial basis in experimental stations of arboriculture.
Tree – very strong, resilient and productive.
Fruit – large or very large, when is grafted on dwarf rootstock, spherical-flattened very regular,
a light yellowish-green, tinged with red-orange and dotted with bright pink; table fruit quality. The
fruits are susceptible to scab and Monilinia and retain badly. Variety for amateur.
 MC. INTOSH

Sinonime : engl. Mac Intosh red.

rus. Mekintoş.
germ. Mac Intosh.
nil. Mc. Intosh red.
bulg. Makintoş.

Origine. Soi obţinut din seminţe de către M c . I n t o s h din districtul Dundas

County din statul Ontario, Canada. S-a răspîndit în cultură începînd din anul 1870.

Răspîndirc. Se cultivă pe scară largă în America de Nord şi mai puţin în Europa.

La noi este introdus în Staţiunile experimentale pomicole : Bilceşti, Voineşti, Bistriţa,
Cluj şi altele.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul este viguros şi formează o coroană sferică, răsfirată, destul de rară. Eeuşeşte
bine altoit pe măr sălbatic şi paradis.
înfloreşte la mijlocul perioadei de înflorire. Soi autosteril ; ca polenizatori se reco­
mandă : Antonovka, Borovinka, Delicios roşu, Delicios dublu roşu, Jonathan, Papirovka,
Wagner premiat, Wealthy.
Avînd polen bun, serveşte ca polenizator pentru soiurile : Borovinka, Jonathan,
Papirovka, Eenet auriu de Blenheim, Wagner premiat.
Pomul intră pe rod la 6—7 ani, produce relativ mult, 90—115 kg fructe la vîrstă
de 20 ani.
Fructele acestui soi sînt de primă calitate, cu gust bun şi aromă puternică, caracte­
ristică ; au mărime potrivită, sînt foarte frumos colorate şi constituie un bun soi
de masă.
Este foarte atacat de rapăn, care provoacă uscarea frunzelor şi deformarea fructelor.
Calităţi : vigoarea pomului, rodirea regulată şi abundentă, calitatea superioară şi
frumuseţea fructelor.
Defecte : sensibilitatea fructelor la rapăn, maturizarea eşalonată care impune recol­
tarea în 2—3 reprize şi insuficienta rezistenţă a fructelor la vînturi şi transport.
 MC. INTOSH 231

POMUL

Pomul, de vigoare mijlocie sau viguros, cu tulpina şi axul drept, formează 2—3 etaje.
Coroana — sferică sau sferic-turtită, răsfirată, rară, neregulată (fig. 78).
Ramurile de schelet — de vigoare mijlocie, neuniform dezvoltate, cu numeroase
ramificaţii de ordin superior; cele de la bază cu poziţie aproape orizontală şi cu
vîrfurile îndreptate în sus ; scoarţa este netedă, de culoare măslinie-cenuşie.

Fig. 78. - Mc. Intosh.

Ramurile de rod — lungi, mijlocii şi mai puţin scurte ; vetrele se formează către
drful ramurilor mijlocii şi lungi; în general sînt subţbi ; bursele de lungime mijlocie,
puţin voluminoase, de culoare verde-gălbuie, pubescente.
Lăstarii — lungi sau mijlocii, subţiri, cu scoarţa de culoare brună-roşiatic închis, cu
lenticele mici, rotunde sau ovale, dispersate destul de uniform şi des.
Mugurii vegetativi — mici, plaţi, scurţi, pubescenţi, lipiţi sau slab îndepăr­
taţi de ramură. . . . . .
232 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

Mugurii floriferi — mici, mai rar mijlocii, ovoizi, alungiţi, cu solzii slab lipiţi, de
culoare castanie-roşiatică, pubescenţi.
Frunzele — de mărime mijlocie, obovate, de culoare verde deschis, cu limbul subţire,
mătăsos, slab pubescente, cu marginile crenate.
Florile — de dimensiuni mici, cu petalele de culoare albă, cu irizaţii roşii pe partea
exterioară.

FRUCTUL

Mări mea mijlocie sau supramijlocie ; in condiţii bune de cultură, mare şi destul de
uniformă pe acelaşi pom ; H = 70 mm şi D = 80 mm ; greutatea de 180—200 g.
Forma — destul de uniformă pe acelaşi pom, sferic-turtită, avînd creste lungi şi
rotunjite. Cu toate că diametrul este
mai mare decît înălţimea, fructul
este destul de înalt (fig. 79).
Culoarea — de fond verde-găl-
buie ; cea acoperitoare carmin, cu
nuanţă violacee, care în partea înso­
rită formează o pată. Peste acestea
sînt suprapuse dungi fine, între­
rupte în partea umbrită. Pe toată
suprafaţa apar puncte decolorate,
albe sau gălbui, mici pe partea co­
lorată şi mari pe cea necolorată.
Pedunculul — lung, de 14—29
mm, iese din cavitate, mijlociu de
gros, verde, pubescent, puţin ligni-
ficat, îngroşat spre extremităţi.
Cavitatea pedunculară — mare,
largă, de adîncime mijlocie, în gene­
ral asimetrică, unghiuloasă, cu mar­
Fig. 79. — M c . Intosh. ginea ondulată şi "pereţii pubescenţi,
uneori acoperiţi cu puţină rugină.
Caliciul — mic, închis sau somideschis, format din sepale foarte mici, înguste, scurte,
ascuţite, verzi în jumătatea inferioară, cu vîrful uscat şi răsfrînt în afară.
Cavitatea calicială — mai mică decît cea pedunculară, de lărgime mijlocie, destul
de adîncă, cu marginile ondulate şi pereţii plisaţi, pubescenţă la baza sepalelor.
Pieliţa — groasă, tare, elastică, acoperită cu pruină fină albă, se dezlipeşte uşor
de pulpă.
Cavitatea subcalicialä — îu formă de V scurt ; staniinele cu aşezare superioară
sau medie.
Inima — elipsoidală sau turtită, deplasată uşor spre caliciu, slab delimitată.
Lojile — largi, deschise, cu pereţii verzui, fără crăpături.
Seminţele — bombate, scurte, fără apendice, ovoido-conice, asimetrice, de culoare
castanie deschis, cîte două în lojă, toate pline ; la agitarea fructului seminţele se desprind
din loji, cad în camera axială şi produc un sunet caracteristic.
 MC. INTOSH 233

Axul — mare, formînd o cameră axială largă, deschisă.

Pulpa — albă, cu nuanţă verzuie spre inimă, moale, foarte afinată şi suculentă,
destul de dulce, cu aciditate plăcută şi cu aromă puternică, caracteristică.
Mal uritatea de consum — începe în luna octombrie şi se prelungeşte pînă în luna
februarie.

RECOMANDĂRI. Soiul Mc. Intosh poate fi recomandat atît pentru grădinile din
jurul caselor, cît şi ca soi de încercare în regiunea dealurilor înalte. Nu face parte din
sortimentele de perspectivă.

РЕЗЮМЕ

Созревание — конец октября — начало февраля.

Канадский сорт, еще мало распространенный в PHP.
Дерево—очень сильнорослое, урожайное, очень чувствительное к парше.
Плод — средний или крупный, одинаковой величины и формы, округло-приплюс­
нутый, желтый, с очень красивым красновато-фиолетовым размытым румянцем; мякоть
белая, с красными прожилками, плотная, нежная, очень сочная, ароматная, кисловатая,
очень приятного вкуса и высокого качества.
Рекомендуется для культуры в горных местностях и как любительский сорт.

RÉSUME

M ut и г И/ — fin d'octobre — début de février.

Variété originaire du Canada, encore peu répandue dans la R. P. Roumaine.
Arbre — très vigoureux, productif, très sensible à la tavelure.
Fruit — moyen ou gros, très régulier quant aux dimensions et à la forme, globu-
leux-aplati ; jaune lavé de rouge-violet ; très joli ; chair blanche, avec des filaments rouges,
compacte, fine, très juteuse, parfumée, acidulée, très savoureuse, de qualité supérieure.
Variété recommandée pour les jardins d'amateur des régions montagneuses.

ABSTRACT

Maturity – late October to early February.

Variety from Canada, still rare in Romania.
Tree – very vigorous, productive, very sensitive to scab.
Fruit – medium or large, very regular in size and shape, globular, flattened, yellow tinged with
red-purple, very pretty, white flesh with red filaments, compact, fine, very juicy, aromatic, acidic, very
tasty, high quality.
Variety recommended for amateurs gardens in the mountain regions.
 ROŞIOARE CĂLUGĂREŞTI

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, format în regiunea subcarpatică din Moldova.

Răspindirc. Soiul Boşioare călugăreşti este puţin răspîndit, întîlnindu-se mai mult
în jurul mănăstirii Neamţului. A fost introdus de asemenea în plantaţiile pomologice ale
pepinierei din oraşul Fălticeni, de unde s-a răspîndit în multe bazine pomicole din regi­
unea Suceava. Neavînd calităţi deosebite, nu se mai înmulţeşte în pepinieră.

CARACTERISTICA SOIULUI

Prezintă interes pentru ameliorare, întrucît pomul este foarte viguros, atît pe rădă­
cini proprii, cît şi altoit pe măr sălbatic.
înfloreşte tîrziu, din care cauză este ferit de efectul brumelor tîrzii de
primăvară.
Produce moderat, însă în fiecare an. Bodul nu este repartizat uniform ; de obicei
o ramură sau vîrful pomului este încărcat de rod, iar restul ramurilor sînt lipsite
de fructe.
Fructele sînt rezistente la transport şi păstrare, au aspect puţin atrăgător, de cali­
tatea a Il-a. Se pretează pentru prelucrare industrială ; pentru consumul în stare proas­
pătă nu prezintă valoare mare. Conţin 9,50—11,80% zahăr, 0,28 — 0,48% aciditate, 0,09 —
0,13% tanoide, 0,40—0,58% pectine şi 0,24—0,34% proteine brute. A u de asemenea
un conţinut mic în vitamina C, 3,9 mg % şi o valoare energetică de 51,6—66,0 cal.
Este un soi rustic, rezistent la ger şi la boli ; frunzişul se păstrează sănătos tot
timpul perioadei de vegetaţie.
Calităţi : rusticitatea, longevitatea şi rodirea regulată a pomilor.
Defecte : aspectul puţin atrăgător şi calitatea relativ mediocră a fructelor.

POMUL

Pomul, atît în pepinieră, cît şi în livadă, creşte repede şi viguros, cu trunchiul

gros, cilindric, eu scoarţa aspră, fără crăpături, de culoare verde-cenuşie, foarte
caracteristică.
 PLANŞA XII!

Roţioare călugăreşti
 ROŞIOARE CĂLUGĂREŞTI 235

Coroana — invers-piramidală, largă, rară ; la vîrsta de 20 ani are diametrul de

5,5—6,0 m (fig. 80).
Ramurile de schelet — foarte lungi, groase, bine concrescute cu trunchiul .şi axul,
cu care formează un unghiu mare, de peste 70° ; nu rezistă bine la îndoire, rupere şi
dezbinare, au tendinţă pronunţată de bifurcare.

Fig. 80. — Roşioare călugăreşti.

Ramurile de rod — predomină nuieluşele şi mlădiţele, iar ţepuşele lipsesc aproape

cu desăvîrşire ; ca şi ramurile de schelet au tendinţă spre bifurcare.
Lăutarii — lungi, de grosime mijlocie, cu scoarţa de culoare cafenie-verzuie, pubescen­
ţi spre vîrf, cu lenticele distribuite regulat.
Mugurii vegetativi — relativ mici, conici, de culoare brună-cenuşie, pubescenţi
la vîrf.
Mugurii floriferi — mijlocii, bombaţi, cu solzii roşiatici, pubescenţi.
Frunzele — mari, ovate sau obovate, cu vîrful ascuţit, marginile serate, uneori
crenate, pubescente pe faţa inferioară. Peţiolul slab înroşit.
Florile — mijlocii, cu petalele albe, cu striaţii roz.
236 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, H = 46—62 mm şi D = 62—82 mm ; greutatea variază între

95 şi 265 g.
Forma — sferic-turtită sau sferic-alungită, regulată, lipsită de coaste, adesea uşor
asimetrică (pl. X I I I şi fig. 81).
Culoarea — de fond galbenă-limonie, peste care se aşterne o culoare acoperitoare
roşie-cărămizie, suprapusă de dungi roşii-vişinii ; pe partea expusă la soare, aceste dungi
au o nuanţă şi mai închisă. înspre cavitatea
pedunculară şi cea calicială, pieUţa capătă o
culoare verde caracteristică. Pe toată supra­
faţa fructului sîiif i-ăspînditepuncte albicioase,
de mărime variabilă.
Pedunculul — foarte scurt sau scurt, de
grosime mijlocie, umflat la bază, semiligni-
ficat, bruu-roşcat sau verzui, pubescent.
Cavitatea pedunculară — largă şi adîncă,
avînd conturul aproape regulat, cu pieliţa
netedă şi acoperită uneori cu un strat de
rugină verzuie, care se continua radiär şi
în afara cavităţii.
Caliciul — de mărime mijlocie, închis,
format din sepale mici, de culoare verde
Fig. 8 1 . — R o ş i o a r e călugăreşti.
sau cenuşie, pubescente, drepte, unite la bază,
cu vîrfurile răsfrînte în afară.
Cavitatea calicială — de mărime variabilă şi potrivit de adîncă, cu pereţii neregulaţi,
cu pieliţa de aceeaşi culoare ca şi restul fructului.
Pieliţa — groasă, aspră, tare, întinsă bine pe fruct, fără luciu pronunţat.
Cavitatea subcalicială — foarte îngustă, adîncă, în formă de pîlnie, cu gîtul lung,
comunică cu camera axială.
Inima — în formă de ceapă, deplasată spre cabciu, ceva mai sus de baza cavităţii
subcaliciale, cu pereţii bine delimitaţi, uneori dubb sau ramificaţi.
Lojile — mari, adinei, cu pereţii de culoare galbenă de ceară, cu nuanţă verzuie,
cu crăpături suberificate.
Seminţele — mici, turtite, de culoare castanie închis, cîte 2—3 într-o lojă.
Axul — foarte îngust, aproape inexistent.
Pulpa — de culoare albă-gălbuie, cu nuanţă verzuie în apropierea inimii, tare,
suculentă, eu aromă foarte slabă, gust dulce şi în acelaşi timp vinuriu-acrişor,
plăcut.
Maturitatea de consum — din a doua jumătate a lunii octombrie pînă în luna
februarie.

RECOMANDĂRI. Soiul Roşioare călugăreşti prezintă interes pentru hibridări. Se

recomandă să fie cultivat pe marginile căilor de comunicaţie şi prin fineţe. N u este
trecut în sortimentele de perspectivă.
 ROŞIOAKti CĂLUGĂREŞTI 237

РЕЗЮМЕ

Созревание — конец октября—начало февраля.

Местный сорт, распространенный в прикарпатской зоне Молдовы.
Дерево — очень сильнорослое и долговечное; плодоносит умеренно, но регулярно.
Плод — средней величины, продолговато-округлый, немного приплюснутый, жел­
тый с красной полосатостью, мало привлекательного вида, довольно приятного вкуса
и качества; хорошо переносит перевозку и хранение.
Сорт столовый, а также пригоден и для промышленной переработки.
Рекомендуется как любительский и для экстенсивной культуры, а также для по­
садок вдоль дорог, на лугах и пастбищах. Представляет интерес для гибриднзационпых
целей.

EÉSTJMÉ

Maturité — fin d'octobre—début de février.

Variété locale, répandue dans la zone de montagne de la Moldavie.
Arbre — très vigoureux et longétif ; il donne des récoltes modérées, mais
régulières.
'Fruit — moyen, sphérique-allongé, un peu aplati ; la couleur de base est jaune, rayée
de rouge, d'un aspect peu attractif; assez savoureux, de qualité assez b o n n e ; ils suppor-
tent bien le transport et la conservation. Fruit de table et d'industie.
Variété d'amateur, indiquée aussi pour la culture le long des routes, dans les
prés et les pâturages.
Elle présente de l'intérêt pour l'hybridation.

ABSTRACT

Maturity – late October to early February.

Local variety, widespread in the mountain area of Moldova.
Tree – very vigorous and long lived, and he gives crops moderate but regular.
Fruit – medium, elongated, spherical, slightly flattened base colour is yellow, striped with red,
not a very attractive, very tasty, very good quality and they stand up well to transport and storage. Table
fruit and for industry also.
Variety for amateur also suitable for culture along roadsides, in meadows and pastures.
It is of interest for hybridization.
 DELICIOS AURIU

Sinonime : engt Golden delicious.

rus. Zolotoe prevoshodnoe.
mag. Arany delicious.
bulg Zlatna prevozhodna.

Origine. Soi obţinut din seminţe pe la anul 1900 de către A. M u 11 i n s , în statul

Virginia (S.TJ.A.).

Răspîndire. î n S.U.A., precum şi în unele ţări din Europa, ca Franţa şi Elveţia,

mărul Delicios auriu intră într-o proporţie mare în sortimente. î n unele bazine pomicole
din aceste ţări reprezintă pînă la 7 0 % din totalul soiurilor străine.
La noi se întîlneşte în colecţiile didactice, în staţiunile experimentale şi în grădinile
de lîngă case.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte viguros, se formează uşor în pepinieră şi trăieşte mult. Reuşeşte altoit
pe măr sălbatic şi pe portaltoi pitici.
înfloreşte pe la mijlocul perioadei de înflorire a mărului, o dată cu multe alte soiuri.
Polenizatorii nu sînt încă suficient studiaţi. La Staţiunea experimentală pomicolă Bil­
ceşti, acest soi, altoit pe paradis şi cultivat în asociaţie cu soiurile : Banana de iarnă, Boiken,
Jonathan, Mc. Intosh, Parmen auriu şi Becordul lui Fey, leagă destul de bine în fiecare an.
Pomul intră de timpuriu pe rod şi rodeşte abundent şi regulat.
Fructele conţin 10,80—13,05% zahăr total şi 0,24—0,37% aciditate. Din cauză
că raportul dintre acestea este în favoarea zahărului, merele au un gust dulceag, aproape
lipsite de aciditate. Conţin 0,08% substanţe tanoide, 0,54—0,59% pectine, 0,30—0,43%
proteine brute şi 2,6—5,0 m g % vitamina C ; au valoarea energetică de 63,28—65,64 cal.
Fructe de calitatea I, care în anumite împrejurări sînt superioare ca gust soiului Jonathan.
Peste iarnă se păstrează foarte bine, aproape fără pierderi.
Soiul Delicios auriu este rezistent la ger. Se comportă bine în orice condiţii de
mediu, pînă la altitudini de 850 m, dînd producţii mari.
Asemănări cu alte soiuri. Fructul se aseamănă puţin cu acela al soiului Frumos
galben şi Calvil de zăpadă. Se deosebeşte totuşi prin faptul că este puţin mai tronconic
şi mai scurt ca acestea, are pedunculul foarte lung şi gust caracteristic, foarte dulce.
 DELICIOS AURIU 23!)

Vtil/Uïji : intrarea de timpuriu pe rod, rodirea abundentă şi regulată, uniformitatea

şi calitatea superioară a fructelor.
Defecte : sensibilitatea frunzelor la rapăn şi aciditatea insuficientă, a pulpei fructului.

POMUL

Pomul este viguros pe măr sălbatic şi do vigoare mijlocie pe paradis.

Coroana — piramidală la, început, devine apoi sferică, răsfirată, potrivit de deasă
(fig. 82).
Ramurile de schelet — aproape orizontale şi cu vîrfurile îndreptate în sus, mult degar-

Fig. 82. — Delicios auriu.

nisite la bază, au scoarţa netedă, de culoare castanie-cenuşie, iar către vîrf roşiatică, cu
nuanţă gălbuie, cu lenticele albicioase, mari, suberificate şi proeminente, aşezate
transversal.
Ramurile de rod — mai mult lungi, mult ramificate la rîndul lor ; bursele mari şi
voluminoase.
210 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

Lăstarii - scurţi, de grosime mijlocie, drepţi, cu scoarţa de culoare galbenă-ver-

zuielabazăşicenuşie-roşiatică către vîrf, slab pubescenţi, cu lenticele relativ miei, rotunde,
de culoare albicioasă, dispersate destul de uniform şi des.
Mugurii vegetativi — mari sau mijlocii, ovoizi, turtiţi, asimetrici, eu vîrful aplecat
într-o parte, lipiţi sau puţin desprinşi de ramură.
Mugurii floriferi — mici sau mijlocii, ovoizi, bombaţi, cu solzii lipiţi, de culoare
roşiatică, pubescenţi pe margini şi la vîrf.
Frunzele — mari, alungite, cu limbul involut şi serat pe margini. Peţiolul de di­
mensiuni mijlocii, verde deschis, puţin înroşit Ia bază, cu stipelele lanceolat-
ovate.
Florile - mari, cu petalele distanţate, albicioase, cu irizaţii roz.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, pînă la supramijlocie, destul de variabilă pe acelaşi pom, H =

54 — 72 m m şi D = 60 — 74 m m ; greutatea de 95—120 g.
Forma — conică, relativ îngustă, trunchiată şi umflată la bază şi îngustat-rotunjită
la vîrf, cu cinci coaste de-abia distincte pe marginea cavităţii caliciale, care se pierd pînă la
jumătatea înălţimii fructului. î n secţiune transversală, conturul este neregulat (fig. 83).
Culoarea — de fond verde-gălbuie, acoperită foarte puţin pe partea expusă la soare
cu o rumeneală portocalie, cu nuanţe violacee ; la unele fructe, această rumeneală este
reprezentată prin dungi scurte sau pete de
culoare roşie ; majoritatea fructelor sînt însă de
culoare gălbuie-albicioasă. La unele fructe
apar pe alocuri pete neregulate de rugină sub
formă de stropi. Sub pieliţă există puncte
brune-ruginii, înconjurate de aureole albe-
verzui murdar.
Pedunculul — lung, subţire, lignificat,
verde-gălbui, puţin ruginiu-roşiatic, curbat,
cu perişori foarte fini.
Cavitatea pedunculară — largă, adîncă,
ca o pîlnie, cu pereţii netezi, coloraţi în
verde-gălbui ; uneori cu rugină fină, dispusă
în formă de raze care nu ies din cavitate.
Caliciul — semideschis, mai des închis,
format din sepale lungi, fin pubescente,
strînse la bază, cu vîrful îndoit în afară.
Fig. 83. - Delicios auriu. Cavitatea calicială — în formă de con,
în general adîncă şi potrivit de largă, cu
pereţii ondulaţi, chiar plisaţi, de culoare verde sau stropiţi cu rugină.
Pieliţa — tare, netedă, pieloasă, aderentă la pulpă, acoperită cu un strat abundent
de pruină.
Cavitatea subcalicială — în formă de pîlnio, cu gîtul scurt şi turtit, nu comunică cu
camera axială; staniinelo aşezato la bază sau la mijloc.
 DELICIOS Л1 IltlU 241

IШит — mică. iu formă do ceapă, asimetrică, deplasată către partea, superioară a

fructului.
Lojile — mici, reniforme, cu pereţii lucioşi, cu crăpături fine, necalusate.
Seminţele — destul de mari, alungite, înguste, puţin comprimate, cu vîrful ascuţit,
de culoare castanie, numeroase.
Axul — potrivit de mare, formînd o cameră axială slab deschisă, care comunică
cu lojile.
Pulpa — de culoare gălbuie, crocantă, uşor elastică, suculentă, cu gust foarte dulce,
slab acidulat, aromă fină de cantalup, puţin pronunţată, specifică acestui soi ; prin păs­
trare îşi pierde aciditatea, devenind prea dulce.
Maturitatea de consum — începe la sfîrşitul lunii septembrie, imediat după recol­
tare ; fructul întruneşte maximum de calităţi din luna octombrie, putîndu-se consuma pînă
în luna martie.

RECOMANDĂRI. Soiul Delicios auriu este indicat pentru livezile mari ca soi de com­
pletare în sortimentul regiunii I — Subcarpatică, meridională şi ca soi de încercare pentru
regiunile : a Il-a — Dealurile de. vest, a V-a — Dealurile din sud-estul Transilvaniei, a
VH-a — Cîmpia Banatului, Crişurilor şi a Someşului şi a VTII-a — Colinele Moldovei.
De asemenea, se recomandă şi pentru grădinile din jurul caselor, în localităţile cu climă
răcoroasă şi precipitaţii suficiente.

РЕЗЮМЕ

Созревание — ноябрь — март.

Дерево — долговечное, сильнорослое, средних размеров, с кроной сначала пира­
мидальной, которая с возрастом становится шарообразной, раскидистой и довольно
густой; очень хорошо удается на карликовых подвоях и дичке; морозоустойчивое и
устойчивое к болезням и вредителям, неприхотливое к почве; рано, регулярно и обильно
плодоносит.
Плод — средней величины, усеченно-конической суженной и закругленной на
конце формы, зеленовато-желтого цвета, с оранжевым румянцем на обращенной к солнцу
стороне; мякоть желтоватая, плотная, сочная, очень сладкая, почти лишенная кислот­
ности, с нежным ароматом, превосходного качества. Плод страдает от парши; хорошо
переносит перевозку и легко сохраняется продолжительное время.
Сорт особенно рекомендуется для приусадебных садов и крупных насаждений
торгово-промышленного профиля в плодоводческих районах с прохладным климатом
и с достаточным количеством осадков.

BÉSTJMÉ

Maturitc — novembre — mars.

Arbre — longétif, vigoureux, de taille moyenne, avec une couronne pyramidale,
qui avec l'âge devient sphérique, divergente, assez dense ; il réussit très bien sur porte-
242 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

greffes nains et sur sauvageon ; résistant aux gelées d'hiver, aux maladies et aux insectes ;
peu exigeant quant au sol ; il fructifie tôt ; productivité régulière et abondante.
Fruit — moyen, tronconique, rétréci et arrondi vers le sommet ; jaune-verdâtre,
teinté d'orange sur le côté exposé au soleil ; chair jaunâtre, compacte, juteuse, très
sucrée, presque dépourvue d'acidité, à l'arome fin, de qualité excellente. Les fruits sont
sensibles au Fusicladium, mais résistants au transport ; se conservent bien et longtemps.
Très indiquée pour les jardins d'amateur et pour les vergers de type commercial
des régions forestières, à climat frais et précipitations suffisantes.

ABSTRACT

Maturity – November to March.

Tree – long-life, vigorous, medium sized, with a pyramidal crown which becomes spherical
with age, divergent, fairly extensive, very successful on dwarf rootstocks and wild stocks; resistant to
winter frosts, diseases and insects; undemanding as to soil, it bears fruit early, regular and abundant
productivity.
Fruit – medium, conical, narrowed and rounded top, greenish-yellow, tinged with orange on the
side exposed to sun yellow flesh, compact, juicy, very sweet, almost free of acidity, aroma end excellent
quality. The fruits are susceptible to Fusicladium but resistant to transport and store well for long.
Very suitable for amateur gardens and orchards of commercial type of forest areas, to cool
climate and adequate rainfall.
 R E N E T DE B O R S D O R F

Sinonime : germ. Edelborsdorfer, Boisdorfer, Winter Boisdorfer, Marschanzker,

Porstorffer.
rus. Blagorodnoe Borsdorfskoe, Borsdorfskoe zimnee, Borsdorfskoe.
franc. Pomme de Borsdorf, Borsdorfer, Beinette Borsdorfer, Beinette
d'Allemagne, Beinette de Misuie, Orgueil des Germains.
engl, Edelborsdorfer, Borsdorfer Apple, King Apple.

Origine. Este unul din cele mai vecbi soiuri de mere de origine germană. В . В ö-
h m e menţionează în anul 1175 că acest soi a fost adus în apropierea oraşului Jena do
unde s-a răspîndit mai departe. V. C o r d « s, în 1644, pomeneşte despre soiul de mere
Boisdorfer, cultivat mult în preajma oraşului Meissen. Pe de altă parte, L. P. S i m i-
r e n к o arată că acesta este fără îndoială unul dintre cele mai vechi şi valoroase soiuri
de mere pentru masă de origine cehă, care încă pe la mijlocul secolului al XVI-lea
constituia un articol important de comerţ cu Austria şi alte ţări.
Nn se ştie exact cînd a pătruns la noi şi ni celelalte ţări.

Răspîndire. Se cunoaşte în cultură în Germania, Austria, B . S. Cehoslovacă, В . P.

Polonă şi în B . S. S. Ucraineană. La noi este răspîndit de multă vreme bi Banat şi
Transilvania.

CARACTERISTICA SOIULUI

Acest soi se caracterizează printr-o creştere înceată ; în pepinieră pomii au vigoare

mijlocie, cresc drept şi se formează destul ele uşor, sub formă de semitrunebi, mai
rar trunchi sau trunchi înalt. In ultimele două cazuri, durata de formare se prelungeşte
cu cel puţin un an în plus, din cauza creşterii încete. Vigoarea pomului creşte cu timpul
şi acesta atinge dimensiuni mari. Trăieşte mult, ajungînd vîrsta de peste 100 ani. Beu-
şeşte bine altoit pe măr sălbatic.
înfloreşte tîrziu, din care cauză este ferit de efectele brumelor tnzii. Intră pe rod
tirziu, la 8—9 a n i ; la început produce puţin, apoi din ce în ce mai m u l t ; în condiţii
favorabile de climă şi sol produce în general abundent.
Fructele, deşi nu sînt mari, sînt apreciate în comerţ. Fructe de masă de calitatea
a H-a, bune şi pentru industrializare. Se păstrează bine, suportă foarte bine transpor­
tul, menţinîndu-şi mult timp suculenta, gustul şi aroma, fără să se altereze.
 214 SOI URI DC MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

Pomul este foarte rezistent la ger în condiţiile din ţara noastră şi este destul do
rezistent la boli şi dăunători. Necesită soluri bogate, revene, argilo-nisipoase ; reuşeşte mai
bine în terenurile mai compacte, decît în terenurile uşoare. î n regiunile secetoase pro­
duce puţin.
Calităţi : productivitatea, rezistenţa la ger a pomilor şi calitatea bună a fructelor.
Defecte : exigenţa soiului faţă de sol, dimensiunile relativ mici ale fructelor.

POMUL

Pomul de dimensiuni mijlocii sau mari, viguros, cu trunchiul puternic.

Coroana — la început sferică, apoi sferic-turtită, largă, destul de deasă.
Ramurile de schelet — recurbate şi aplecate, în general lungi şi groase, subţiindu-so
mult către vîrf.
Ramurile de rod — mijlocii şi scurte, subţiri ; predomină cele scurte.
Lăstarii — lungi sau mijlocii, geniculaţi, pubescenţi, de culoare brună-verzuie, cu
lenticele mari, de formă variabilă, împrăştiate destul de des şi regulat.
Mugurii, vegetativi — mici, ovoizi, turtiţi, depărtaţi de ramură, cu permite
proeminente.
Mugurii floriferi — mici, mai rar mijlocii, ovoizi, bombaţi, cu virful rotunjit,
pubescenţi, de culoare brună-cennşie.
Frunzele — mici, eliptice, cu vîrful acut, cu nuanţă cenuşie-gălbuie şi pubescente
pe faţa inferioară ; marginile limbului fin şi superficial crenate către vîrf. Peţiolul relativ
scurt şi gros, mai ales la frunzele de pe lăstari, pubescent, drept sau curbat la bază.
Florile — de mărime mijlocie, cu petalele albe, cu irizaţii roz pe faţa exterioară.

FRUCTUL

Mărimea — submijlocie sau aproape mică, mai rar mijlocie, H = 41—46 mm şi

D = 53—60 m m ; greutatea de 54—68 g.
Forma — variabilă, sfero-conică, turtită la ca­
pete sau sferic-turtită mult, cu suprafaţa netedă,
regulată, fără coaste (fig. 84).
Culoarea — de fond verde-gălbuie, apoi gal-
benă-aurie, cu roşeaţă ştearsă, uneori aprinsă, cu
nuanţă carmin pe partea însorită. Pe toată suprafaţa
sînt împrăştiate puncte colţurate şi pete mici de
rugină, de culoare verzuie-cafenie şi dungi scurte,
verzui sau roşiatice, dese, grupate neregulat. î n ge­
neral, fructele au un aspect destul de plăcut şi
atrăgător.
Fig. 8 4 . — R e n e t d e Borsdorf. Pedunculul — scurt, de grosime variabilă,
verde-gălbui sau cafeniu-gălbui, lignificat, drept
sau slab curbat şi îngroşat la bază, înfipt drept sau oblic, foarte bine prins de ramură
şi fruct.
Cavitatea pedunculară — mică, conică, foarte regulată, de adîncime variabilă, cu
pieliţa curată ; la unelo fructe cu rugină verzuie.
 RENET DE BORSDORF 245

Caliciul — destul de mare, deschis, cu sepalolo scurte, dresate, pubescente, de cu­

loare verde.
Cavitatea calicială — largă, de adîncime variabilă, în general mică, cu suprafaţa
netedă sau slab cutată, forniînd cinci încreţituri liniare, sub formă de raze.
Pieliţa — groasă, tare, rezistentă, aderentă la pulpă, semilucioasă sau lucioasă ;
uneori cu 1—2 negi foarte caracteristici.
Cavitatea subcalicială — mică, largă, în formă de pîlnie, cu gîtul scurt.
[u ima — mijlocie sau mare, în formă do ceapă turtită, bine marcată, deplasată mult
către caliciu.
Lojile — destul de largi, cu pereţii netezi, fără crăpături, de culoare albă-
verzuie, închise.
Seminţele — de mărime mijlocie, de formă ovoid-ascuţite, bombate, de culoare
casta nie-roşiatieă, 1—2 în fiecare, lojă.
Axul — mic, închis sau puţin deschis, cilindric.
Pulpa — albă-gălbuie, fină, compactă, destul do moale la maturitatea completă,
suculentă, dulce, cu aciditate slabă, vimirie, parfumată, foarte bună la gust.
Maturitatea de consum — de la sfirşitul lui octonibrie-începutul lui noiembrie pînă
în februarie ; în condiţii bune de păstrare, fructele pot ajunge pînă în martie.

RECOMANDĂRI. Deşi nu este trecut în sortimentele de perspectivă, soiul Renet de

Borsdorf se recomandă să fie. răspîndit în grădinile din jurul caselor şi în livezile mari,
pe scară restrînsă. Se pretează bine sub formă de trunchi înalt şi pentru plantaţiile de
pe marginea şoselelor. Prezintă interes în lucrările de selecţie, fiind un soi bun, robust,
cu longevitate mare şi producţie ridicată.

РЕЗЮМЕ

Созревание — конец октября — начало февраля.

Очень старый сорт германского происхождения. В PHP распространен с давних
времен, но в малом масштабе.
Дерево — отличается медленным ростом, морозо и засухоустойчивое, требователь­
ное к почве, очень урожайное.
Плод — мелкий, округло-конический, светло-желтый с красным размытым румян­
цем на стороне, обращенной к солнцу, блестящий, очень вкусный; высокого качества.
Хорошо держится на дереве и сохраняется долго.
Сорт рекомендуется как любительский.

BÉSTJMÉ

Maturité — fin d'octobre — début de février.

Vieille variété allemande, introduite depuis longtemps dans la В.. P. Boumaine,
mais peu épandue.
Arbre — croît lentement ; il résiste aux gelées d'hiver et à la sécheresse ; exigeant
quant aux conditions de sol et très productif.
Fruit — petit ou moyen, sphéro-conique, jaune clair, lavé de rouge vif sur le
côté exposé au soleil, luisant, très savoureux, de qualité supérieure. Les fruits sont résis-
tants aux vents et à la conservation.
Variété d'amateur.
 245a
ABSTRACT

Maturity – late October to early February.

Old German variety was introduced long time ago in Romania, but not very spread.
Tree – grows slowly and it is resistant to winter frosts and drought; demanding as to soil
conditions and very productive.
Fruit – small to medium, spherical-conical, light yellow, tinged with red on the side exposed to
the sun, shining, very tasty, high quality. The fruits are resistant to wind and conservation.
Variety for amateurs.
 RENET CENUŞIU DE CANADA

Sinonime : franc. Beinette de Canada grise, Beinette grise du Canada, Canada

gris.

Origine. Soi vechi, de origine necunoscută.

Răspîndire. Este cultivat în Franţa, Belgia, Germania, Austria, B . S. Cehoslovacă şi

în sudul U.E.S.S., pretutindeni pe scară restrînsă.
La noi în ţară, soiul Benet cenuşiu de Canada este răspîndit în livezi în Moldova şi
Muntenia, în special pe valea Buzăului, unde dă cele mai bune rezultate, şi prin grădinile
de lîngă case. Slaba răspîndire a acestui soi se explică prin aspectul exterior al fructelor
puţin atrăgător şi prin rezerva consumatorilor faţă de toate soiurile cenuşii, răpănoase.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul este viguros şi rustic. Beuşeşte pe toţi portaltoii mărului şi se pretează

la toate formele de palisare. Produce destul de abundent fructe mari, de calitate bună,
care se păstrează uşor. Se folosesc ca fructe de masă şi sînt excelente pentru scopuri cuh-
nare şi industriabzare.
Asemănări cu alte soiuri. Fructele seamănă cu cele ale soiului Benet de Canada ; în
regiunile umede şi reci acestea se acoperănumai în parte curugină, în proporţie mult mai mică
decît cele ale soiului Eenet cenuşiu de Canada, care sînt complet acoperite cu rugină
şi în general, mai mari şi mai neregulate.
Calităţi : vigoarea, rusticitatea, rezistenţa la boli şi dăunători şi productivitatea ridi­
cată a pomilor, calitatea bună şi perioada lungă de păstrare a fructelor.
Defecte : piebţa răpănoasă, cu aspect neplăcut.

POMUL

Pomul are creştere viguroasă, formînd trunchi drept şi înalt.

Coroana — voluminoasă, răsfirată, largă, neregulată (fig. 85).
Hamurile de schelet — lungi şi groase, cu poziţie aproape orizontală, cu scoarţa aspră,
de culoare brună-cenuşie, degarnisite la bază şi bine ramificate de la mijloc
către vh'f.
 RENF.T CENUŞIU DE CANADA 247

Ramurile de rod — scurte, groase, bine ramificate, cu burse de lungime mijlocie şi

voluminoase.
Lăstarii — lungi şi groşi, pubescenţi şi suflaţi cu brumă cenuşie-argiutie, au scoarţa
bruuă-măslinie, inai deschisă pe partea umbrită, cu lenticele destul de mari, de culoare
deschisă, proeminente, rotunde, mai rar ovale, dispersate rar.

Fig. 85. — Heilet cenuşiu de Canada.

Mugurii vegetativi — destul de mari, conici, pubescenţi, albi-cenuşii, slab îndepărtaţi

de ramură, aşezaţi pe pernuţe mici, slab pronunţate.
Mugurii floriferi — mari, ovo-coniei, rotunjiţi la vîrf sau sfero-conici alungiţi,
pubescenţi, albicioşi.
Frunzele — de mărime mijlocie, ovate sau eliptice, rotunjite la bază, cu virful acu­
minat, cu marginile serate regulat şi adînc, puţin ridicate la frunzele de pe lăstari şi
limbul recurbat pe partea inferioară pe linia nervurii principale, groase, pieloase, de culoare
verde intens pe faţa superioară şi verde deschis pe cea inferioară. Peţiolul scurt şi gros,
slab colorat în roşu la bază, cu stipele de lungime şi lăţime mijlocii.
Florile — de mărime mijlocie, cu petalele de culoare r o z ; cîte 3 — 7 într-o inflores­
cenţă semicompactă.
248 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

FRUCTUL

Mărimea — mare, uneori foarte mare, H = 65—80 mm şi D = 87—106 mm ; greu­

tatea de 190—300 g ; exemplarele excepţionale depăşesc 400—150 g.
Forma — sferic-turtită, neregulată, adesea asimetrică atît în plan orizontal, cit
şi vertical ; puternic turtită la bază şi mai slab pe partea superioară, cu coaste mari, largi,
şterse pe suprafaţa fructului
şi mai pronunţate în cavi­
tatea calicială, fapt prin care
se deosebeşte de Renet de
Canada (fig. 86).
С uloarca — de foi id verde
deschis, trecînd în verde-găl-
bui ; prin iulic-august se aco­
peră cu rugină de culoarea,
scorţişoarei, aproape pe toată
suprafaţa, ,mai densă pe par­
tea însorită şi la baza fruc­
tului.
Pedunculul — scurt, de
grosime mijlocie, lignificat,
drept sau slab curbat, îngro­
şat treptat către bază, nu
iese din cavitate.
Fig. 8 6 . — R e n e t c e n u ş i u d e C a n a d a . Cavitatea pedunculară —
foarte mare, largă şi adîncă.
Caliciul — mare, închis sau semideschis, cu sepalele scurte, late, pubescente, dresate
şi cu vîrfurile răsfrînte în afară.
Cavitatea calicială — mare, largă şi adîncă, cu pereţii ondulaţi, aplecaţi către exte­
rior, formînd coaste mari, inegal dezvoltate, care ies din cavitate şi se pierd treptat
pe partea superioară a fructului.
Pieliţa — aspră, destul de groasă, mată ; la completa maturitate se desprinde uşor
de p u l p ă .
Cavitatea subcalicială — de mărime mijlocie sau mică, de adincime mică, în formă
de U ; stammele cu aşezare superioară.
Inima — mică în raport cu fructul, sferic-ahmgită, rotunjită la extremităţi, alun­
gită brusc către cavitatea calicială, cu pereţii bine marcaţi.
Lojile — destul de mici sau mijlocii, închise, amplasate simetric şi mai mult către
cavitatea penduculară, cu pereţii netezi, lucioşi, sidefii, foarte subţiri.
Seminţele — ovoide, bombate, cu vîrful foarte alungit, ascuţit şi încovoiat, de culoare
brună-castanie, pline, cîte una, rar două în fiecare lojă.
Axul — mare, deschis, formează o cameră axială de formă neregulată şi variabilă,
în general mai înaltă decît lojile.,
Pulpa — albă-gălbuie, cu nuanţă verzuie, mai pronunţată către inimă, fină, dulce-
acidulată, răcoritoare, suculentă, parfumată, foarte plăcută la gust.
 RENET CENUŞIU D E CANADA 249

Maturitatea de сомит — de la sfîrşitul lunii octombrio-încoputul lunii noiembrie

pînă in luna februarie.

RECOMANDĂRI . Deşi mi face parte din sortimentele de perspectivă, soiul Renet cenuşiu
de Canada poate fi cultivat ca soi de încercare în toate regiunile pomicole ale ţării,
in special în regiunile I — Subcarpatică meridională şi a IV-a — Dealurile de est.

РЕЗЮМЕ

Созревание — конец октября — половина февраля.

Сорт неизвестного происхождения. В PHP распространен в прикарпатской зоне
Молдовы I I Мунтении, в особенности в бассейне реки Бузэу. Отличается от Ренета ка­
надского белого более крупными плодами, с большим содержанием витаминов и кожи­
цей почти целиком ржавого цвета.
Дерево — сильнорослое, здоровое, очень урожайное, выносливое и нетребователь­
ное к почвенным условиям.
Плод — очень вкусный, хорошего качества.
Очень хороший столовый сорт, заслуживающий широкого распространения как
любительский во всех плодоводческих районах страны.

RÉSUMÉ

Maturité — fin d'octobre — mi-février.

Variété d'origine inconnue. Dans la R . P. Roumaine, elle est répandue dans la zone
subcarpatique de la Moldavie et de la Valachie, et spécialement dans le bassin de la
rivière Buzău. Cette variété se distingue de la Reinette blanche du Canada par ses fruits
plus gros et plus riches en vitamines, et par la peau complètement recouverte de rouille.
Arbre — vigoureux, sain, très productif, résistant et peu exigeant, quant au sol.
Fruit — très savoureux et de bonne qualité.
Très bonne variété de dessert, méritant une plus grande extension comme variété
d'amateur, dans toutes les régions fruitières du pays.

ABSTRACT

Maturity – late October to mid-February.

Variety of unknown origin. In Romania, is widespread in the Carpathian region of Moldavia
and Wallachia, and especially in the basin of the Buzău river. This variety is distinguished from the
Reinette Blanche of Canada by its fruits are larger and richer in vitamins, and the peel is completely
covered with rust.
Tree – strong, healthy, very productive, resilient and undemanding regarding the ground.
Fruit – very tasty and good quality.
Very good variety for desserts, requiring further extension as a variety of amateur fruit in all
regions of the country.
 SLA V I A N K A

Sinonime : rus. Slavianka.

ceh. Slavjanka.

Origine. Soi obţinut de I. V . M i с i u r i n în anul 1889, în urma încrucişării soiului

Antonovka cu Benet ananas. A fructificat pentru prima dată în 1896.

Răspîndire. Este răspîndit în multe regiuni din zona centrală a U.B.S.S., iar sub
formă tkîtoare se cultivă în Urali şi Siberia.
La noi este introdus în coleeţnle pomologice de la staţiunile experimentale
pomicole.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul are vigoare mijlocie, fiind autofertil. Intră pe rod la vîrsta de 4—6 ani. Un
pom de 17 ani produce pînă la 250 kg fructe, de calitate bună, relativ rezistente la rapăn,
bune pentru consumul în stare proaspătă, excelente pentru murare.
Pomii sînt foarte rezistenţi la ger. Pentru a preveni epuizarea pomilor, se recomandă
folosirea pe scară largă a îngrăşămintelor.

POMUL

Pomul are trunchiul drept, de grosime mijlocie.

Coroana — sferică, răsfirată, largă.
Ramurile de schelet — destul de viguroase, cu scoarţa de culoare galbenă-verzuie.
Ramurile de rod — lungi sau scurte, de grosime mijlocie.
Lăstarii — drepţi, de grosime mijlocie, cu scoarţa de culoare cafenie, cu pubescenţă
abundentă.
lingurii vegetativi — mici, conici, de culoare brună-cenuşie.
Mugurii floriferi — de dimensiuni mijlocii, ovoizi, bombaţi, de culoare brună-
roşiatică.
Frunzele — obovate sau rotunjite, cu pubescenţă deasă, serate mărunt pe margini ;
stipelele mici, filiforme.
 SLAVIANKA 251

Florile — cu petalele înguste, de culoare albă, cu nuanţă verzuie şi slabe

striaţii roz.

FRUCTUL

Mărimea - mijlocie, avînd în medie H = GO mm şi D = 70 mm ; greutatea medie

de 107 g.
Forma — sferică sau sferic-alungită, cu coaste abia aparente ; pe unele fructe există o
dungă proeminentă care se prelungeşte de la caliciu spre cavitatea pedunculară (fig. 87).
Culoarea — de fond vorde-gălbuie în
momentul recoltării şi galbenă-aurie la matu­
ritatea de consum ; culoarea acoperitoare lip­
seşte ; numai în cazuri foarte rare există o ru-
meneală ştearsă. Punctele, numeroase, albi­
cioase.
Pedunculul — scurt, destul de gros,
aşezat într-o cavitate puţin adîncă şi îngustă,
lipsită de rugină.
Caliciul — mare, închis, format din sé­
pale scurte, late, strînse în smoc, aşezat într-o
cavitate cu pereţii mult încreţiţi.
Pieliţa — tare, lucioasă, extrem de
unsuroasă.
Cavitatea subcalicialä — scurtă, în formă
de pungă. Fig. 87. - Slavianka.

Inima — turtită, cu lojile închise sau

semideschise, conţinînd seminţe de formă neregulată, cafenii.
Axul — mic, scurt, eliptic, comunică cu lojile.
Pulpa — albă, fină, suculentă, dulce, cu aciditate plăcută şi gust răcoritor.
Maturitatea de consum — de la sfîrşitul lui octombrie-începutul lui noiembrie pînă
la sfîrşitul lui februarie.

BECOMAMOÄRI. Se recomandă studiul soiului Slavianka în diferite regiuni ale ţării

pentru stabilirea ariei de răspîndire în viitor.

РЕЗЮМЕ

Созревание — ноябрь—февраль.
Мичуринский сорт. Введен в PHP в коллекциях опытных помологических станций.
Дерево — среднерослое, рано и очень обильно плодоносит, морозоустойчивое и
достаточно устойчивое к грибным болезням и вредителям.
Плод — средней величины, приплюснутой или шаровидно-продолговатой формы,
желтовато-золотистого цвета, приятного вкуса и хорошего качества.
Сорт промышленный.
2 Г, 2 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

BÉSTJMÉ

Maturité — novembre — février.

Variété mitchourinienne, introduite dans les collections des stations expérimentales
d'arboriculture fruitière.
Arbre — de vigueur moyenne, produit de bonne heure et abondamment ; résistant
aux grands froids et assez résistant aux maladies cryptogamiques et aux insectes.
Fruit — moyen, aplati, ou sphérique-allongé, jaune-doré, au goût agréable et de
bonne qualité.
Variété pour le commerce et l'industrie.

ABSTRACT

Maturity – November to February.

Variety from Michurin, introduced in the collections of experimental fruit growing stations.
Tree – medium vigour produces early and abundantly, resistant to extreme cold and strong
enough to fungal diseases and insects.
Fruit – medium, flattened, spherical or elongated, yellow-gold, palatable and of good quality.
Variety for trade and industry.
 NAPOLEON

Sinonime: ital. Mele Napoleone, Mela Azeruola, Cosenza gentile.

rus. Napoleon, Prelestnoe, Prelestneişee.
franc. Pomme délicieuse, Napoléon.
germ. Der Köstlichste, Köstlicher von Tirol, Napoleonsapfel, Zal-
lingerapfel.

Origine. Soi obţinut din seminţe in localitatea Cosenza din Italia, după cum arată şi
sinonimul de Cosenza gentile.

Uăspindire. Se cultivă mult în Italia, sudul Austriei, în U.R.S.S., R.S.S. Moldo­

venească şi R.S.S. Ucraineană (Crimeea).
La noi este răspîndit puţin în Moldova, în împrejurimile oraşelor Iaşi, Tirgu Neamţ
şi Suceava.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul formează coroană strînsă, piramidală. Din această cauză se pretează pentru
cultura în lungul aleilor sau ca p o m pentru plantarea pe şosele.
Pentru formele pitice, în special cele palisate, se altoieşte pe paradis şi dusen. Prin
faptul că în livezile mari se cultivă în formă de semitrunchi, se altoieşte mai mult pe mărul
sălbatic.
înfloreşte o dată cu majoritatea soiurilor, pe la mijlocul perioadei de înflorire. Ca pole-
nizatori se folosesc soiurile : Borovinka, Calvil de zăpadă, Jonathan, London Pepping,
Sari Sinap.
Soiul Napoleon intră pe rod relativ tîrziu şi anume la vîrsta de 6—7 ani cînd este altoit
pe portaltoii pitici şi la 10—12 ani cînd este altoit pe mărul sălbatic.
î n general produce mult ; la vîrsta de 30—35 ani dă o recoltă de 250 — 300 kg/pom.
După V. Z a i e ţ, producţia unor pomi în vîrsta de 40 ani se ridică pînă la 600 kg/pom
(54). Are însă tendinţa de a produce intermitent.
Fructele, de calitate excepţională, au mărime uniformă, aspect frumos şi se păstrează
timp îndelungat. Fiind sensibile, au nevoie de o manipulare atentă şi do un ambalaj îngrijit.
Este pretenţios faţă de fertilitatea solului şi expoziţie. Dă rezultate bune în locurile
adăpostite, expoziţii sudice, pe soluri fertile, afinate şi drenate. Pe solurile cu apă în exces,
lăstarii nu ajung la maturitate, din care cauză adesea degeră în cursul iernii. î n aseme-
251 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

nea condiţii, fructele rămîn mici, necolorate, cu gust ierbos, fad, lipsite de dulceaţă
şi aromă.
Pomul este sensibil la atacul păduchilor verzi, care influenţează in rău coacerea lăs­
tarilor. Din această cauză are nevoie de tratamente apbcate la timp şi să fie plantat la dis­
tanţe optime.

Fig. 88. - Napoleon.

Fructele sînt foarte sensibile la rapăn. De aceea nu se recomandă' cultura acestui soi
în regiunile cu ploi abundente şi acolo unde se înregistrează multe zile cu ceaţă.
Calităţi : vigoarea pomilor, frumuseţea şi calitatea excepţională a fructelor.
Defecte : exigenţa pomilor la condiţiile de mediu, intrarea tîrzie pe rod, slaba rezistenţă
la vînturi şi boli a fructelor.

POMUL

Pomul formează în pepinieră coroană piramidală dresată ; în livadă creşte foarte viguros.
Coroana — deasă, piramidală, la vîrsta de 16—18 ani atinge înălţimea de 6—5,5 m,
iar diametrul do 4—4,5 m (fig. 88).
 NAPOLEON 255

Ваши*He de schelet — concrescute bine cu trunchiul, formează unghiuri de 40 — 60°;

la oarecare distanţă de trunchi, ramurile se îndoaie şi se ridică în poziţie aproape verti­
cală ; scoarţa de culoare cenuşie se detaşează în plăci longitudinale, regulate.
Ramurile de rod — reprezentate prin pinteni, ţepuşe şi nuieluşe.
Lăstarii — lungi, drepţi şi puternici, lucioşi sau puţin pufoşi, au scoarţa de culoare
roşiatică închis, cu lenticele de culoare deschisă, mari şi foarte dese, mai ales pe lăstarii şi
ramurile de unu şi doi ani.
Mugurii vegetativi — mici, comei, pubescenţi.
Mugurii floriferi — bombaţi, de culoare brună-cenuşie, pubescenţi la vîrf.
Frunzele— foarte mari, eliptic-alungite şi ascuţite la vîrf, de culoare verde închis şi
lucioase. Limbul aproape plan, cu nervura principală foarte pronunţată, cu marginile serate
foarte fin, de 120—140 mm lungime şi 45 — 66 mm lăţime. Peţiolul lung de circa 35 mm, de
grosime mijlocie, verde-gălbui, puţin roşiatic.
Florile — grupate cîte 6—7 în inflorescenţă, cu petalele do culoare albicioasă eu
striaţii roz ; bobocii florali cu diferite nuanţe roz.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, sau mare, foarte uniformă, H = 70—80 m m şi D = 58 — 75

mm ; greutatea medie de 120 g.
Forma — ovo-conică, cu baza largă, puţin gîtuită în partea superioară, foarte regulată
şi simetrică ; suprafaţa fructului netedă
în partea inferioară şi foarte puţin ondu­
lată în cea superioară, formînd coaste
mici, numeroase şi neuniforme ca mărime
în cavitatea calicială ; diametrul maxim
se află puţin mai jos de jumătatea
înălţimii fructului (fig. 89).
Culoarea — de fond verde deschis
la recoltare, devine la maturitate albă-
gălbuie sau galbenă deschis, cu o rume­
n e a u foarte fină, carmin aprins pe par­
tea expusă la soare. Fructele umbrite de
frunze sau ramuri rămîn unicolorate,
verzi. Punctele foarte numeroase şi mici,
de 'culoare galbenă-verzuie, se observă
mai bine în locurile colorate în roz.
Pedunculul — lung, subţire, arcuit,
cu perişori fini, lignificat, de culoare
castanie, iese mult din cavitate.
Cavitatea pedunculară — mijlocie
ca mărime, în formă de pîlnie îngustă,
toarte regulată, cu marginile ondulate, F i
8 - 89. — Napoleon,

iar pieliţa netedă, curată şi lucioasă,

galben deschis, fără rugină sau numai cu urme de rugină în formă de raze.
Caliciul — mic, închis, puţin pufos la baza sepalelor, care sînt verzui, lungi, ascuţite
şi dresate, cu vîrfurile răsfrînte în afară.
256 SOIURI DC MAR RAIONATE Şl DE PERSPECTIVA

Cavitatea calicială — mică, îngustă, puţin adîncită, cu suprafaţa încreţită şi neregulată

din cauza crestelor.
Cavitatea subcalicială — mică, în formă de V , îngustă şi puţin adîncă, nu comunică
cu axul ; etaminele cu aşezare superioară.
Pieliţa — foarte subţire, netedă, mătăsoasă şi lucioasă, foarte fină.
Inima — de mărime mijlocie, în formă de ceapă, deplasată spre caliciu, avînd perei ii
bine marcaţi de fascicule ramificate la partea inferioară.
Lojile — mijlocii sau mari, largi, închise sau semideschise ; pereţii prezintă crăpături
largi, transversale.
Seminţele — de mărime mijlocie, ovoid-ascuţite, de culoare, castanie închis.
Axul — larg, de mărime mijlocie, la unele fructe bpsind cu totul.
Pulpa — albă, moale ca de vată, nu se aseamănă cu nici un alt soi, fină, străbătută de
fascicule galbene-verzui, care delimitează inima, cu gust delicios, dulce-vinuriu şi aromă
puternică de trandafir, foarte suculentă, chiar spumoasă, de calitate superioară.
Maturitatea de consum — începe din ultimele zile ale lunii octombrie sau la începu­
tul lunii noiembrie şi se prelungeşte pînă la sfîrşitul lunii februarie.

RECOMANDĂRI. Cu toate că nu este prevăzut în sortimente, soiul Napoleon se reco­

mandă pentru grădinile din jurul caselor şi ca soi de încercare în toate regiunile deluroase.
Mai este indicat şi pentru a fi plantat pe marginile căilor de comunicaţie, datorită por­
tului piramidal, frumos, al pomilor.

РЕЗЮМЕ

Созревание — ноябрь—март.
Итальянский сорт из Тироля, мало распространенный в PHP и только как люби­
тельский.
Дерево — среднерослое с пирамидальной кроной, требовательное к почве и к кли­
мату, плодоношение довольно позднее, но регулярное и обильное.
Плод — средней величины, округло-конический, исключительно привлекательного
вида, приятного вкуса и очень высокого качества; в этом отношении сорт превосходит
почти все существующие сорта яблок. Высоко ценится на рынке и заслуживает широ­
кого распространения во всех плодоводческих районах страны с подходящими
почвенно-климатическими условиями.
Исключительно ценный сорт для любительских садов.

EÉSUMÉ

Maturité — novembre — mars.

Variété italienne de la région du Tyrol, très peu répandue dans notre pays comme
variété d'amateur.
Arbre — de vigueur moyenne, à couronne pyramidale, exigeant en ce qui concerne
les conditions de sol et de climat ; il fructifie assez tard, mais donne des récoltes régulières
et assez abondantes.
Fruit — moyen, conique-arrondi, très beau, savoureux et de qualité excellente, dé-
passant presque toutes les variétés existantes.
Variété très appréciée sur les marchés et méritant d'être répandue dans toutes les
régions fruitières du pays, offrant des conditions favorables do sol et de climat. Variété
très précieuse pour les jardins d'amateur.
256a
ABSTRACT

Maturity – November to March.

Variety of Italian Tyrol, very uncommon in our country as an amateur variety.
Tree – medium vigour, pyramidal crown, demanding regarding soil conditions and climate it
grows late, but gives fairly regular and abundant crops.
Fruit – medium, conical-rounded, beautiful, tasty and of excellent quality, surpassing almost all
varieties.
This variety is very popular in markets and deserving to be widespread in all fruit growing
regions of the country, providing favourable conditions do soil and climate. This variety is very
valuable for amateur gardens.
 GULDERLING AURIU

Sinonime : germ. Goldgnlderling, Gelber Englischer Gulderling.

franc. Gulderling doré.

Origine. Soi de origine olandeză, descris pentru prima dată de J. Knoop în

anul 1766.

Răspîndire. Este răspîndit mult în Anglia, Germania, Franţa, Belgia, Olanda şi alte
ţări din Europa.
La noi se întîlneşte în regiunea Cluj, în raioanele Năsăud şi Bistriţa, unde este bine
cunoscut şi apreciat.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul este de vigoare mijlocie, la vîrstă de 25—30 ani atinge o înălţime numai de
4,5—5 m. î n condiţii favorabile de cultură, pomii ajung pînă la vîrstă de 75—80 ani.
înfloreşte pe la mijlocul sau sfîrşitul sezonului de înflorire, perioada respectivă fiind
scurtă. Are polen bun. Din practică s-a constatat că soiul Gulderling auriu dă recolte mai
mari şi fructe de calitate superioară dacă este cultivat în asociaţie cu soiurile Jonathan şi
Gustav durabil.
Eodeşte timpuriu, la 5—6 ani, dacă este altoit pe măr sălbatic, şi produce regulat
pînă la vîrstă de 40—45 ani. Fructele se ţin bine pe p o m , suportă greu transportul, însă
se păstrează timp îndelungat.
Este sensibil la păduchele din San José şi relativ rezistent la păduchele lînos. Fructele
sînt puternic atacate de rapăn şi ceva mai puţin de putregaiul brun.
Calităţi : precocitatea soiului, rodirea abundentă şi regulată, păstrarea îndelungată,
frumuseţea şi calitatea foarte bună a fructelor pentru masă.
Defecte : sensibilitatea fructelor la rapăn, putregaiul brun şi la păduchele din San
José, slaba rezistenţă la transport şi manipulare.

POMUL

Pomul este de vigoare mijlocie, avînd trunchiul cu scoarţa cenuşie-cafenie, crăpată

longitudinal.
Coroana — sferică sau sferic-turtită, cu diametral de 6—6,5 m (fig. 90).

17 - с. 2452
258 SOIURI DE MAR RAIONATE Şl DE PERSPECTIVA

Hamurile de schelet — groase, bine concrescute cu trunchiul, formează unghiuri

de 6 5 - 7 0 ° .
Hamurile de rod — predomină pintenii şi ţepuşele
mai rar nuieluşele şi mlădiţele.
Lăstarii — de lungime şi grosime mijlocii, drepţi
loare brună-purpurie închis, pubescenţi, cu lenticele
care garnisesc foarte bine ramurile ;
sau puţin arcuiţi, cu scoarţa de cu­
foarte mici, alungite, dispuse rar.

Fig. 90. — Gulderling auriu.

Mugurii vegetativi — conici, turtiţi, lipiţi de lăstar, de culoare castanie sau purpurie
pubescenţi.
Mugurii floriferi — mijlocii sau mari, conici, uşor ascuţiţi şi pîsloşi.
Frunzele — mijlocii sau mari, ovate sau eliptice, cu vîrful acuminat, cu baza rotun­
jită sau puţin alungită ; au limbul gofrat, cu marginile serate, de culoare verde închis,
semilucios pe faţa superioară şi mai deschis, pubescent pe cea inferioară, cu nervura prin­
cipală şi o parte din cele secundare de culoare roşie-violacee. Peţiolul scurt, de grosime mij­
locie, pubescent, roşu-violaceu, cu stipele rudimentare.
Florile — cîte 2—6 în inflorescenţă, cu petalele alungite, albe, cu slabe irizaţii roz.
 GULDERLING AURIU 259

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, avînd în medie H = 64 mm şi D = 70 mm ; greutatea de 80—90 g.

Forma — neregulată, asimetrică, ovoidă sau sferic-alungită, trasă spre vîrf, cu dia­
metrul maxim la jumătatea înălţimii fructului sau puţin deplasat spre bază (fig. 91).
Culoarea — de fond, verde-gălbuie, iar
la maturitatea deplină galbenă-limonie sau
galbenă aurie ; cea acoperitoare roz-portocalie,
suflată, ocupă peste 2/3 din suprafaţa fructu­
lui ; peste aceasta se suprapun pete neregulate,
de culoare roşie-corai. Pe suprafaţa fructului
se găsesc numeroase puncte de culoare verde
care ies mai bine în evidenţă pe partea umbri­
tă ; pe partea expusă la soare, punctele sînt
albicioase şi aureolate cu roşu, răspîndite
neregulat. Multe fructe rămîn unicolore.
Pedunculul — de lungime şi grosime
mijlocii, semilignificat, de culoare castanie-
roşiatică, pubescent, drept sau puţin curbat,
bine prins de fruct şi de ramură.
Cavitatea pedunculară — regulată, Infor­
F i g . 9 1 . — G u l d e r l i n g auriu.
ma de pîlnie, largă, destul de adîncă, cu pie­
liţa din cavitate de cele mai multe ori curată ; rareori există rugină la baza cavităţii.
Caliciul — mare, închis sau semideschis, format din sepale lungi, pubescente, de
culoare cafenie, distanţate la bază, cu vîrfurile uscate şi răsfrînte în afară.
Cavitatea calicială — mică, îngustă, aproape superficială, în formă de castron, cu
pereţii încreţiţi, de culoare verde închis.
Pieliţa — foarte subţire, casantă, netedă, unsuroasă, lucioasă, aderentă la pulpă,
destul de tare ; la unele fructe aspră din cauza ruginii dispusă sub formă de miceliu.
Cavitatea subcalicialä — de lărgime mijlocie, destul de adîncă, în formă de pîlnie sau
V deschis, comunică la unele fructe cu camera axială ; staminele cu poziţie mijlocie sau
superioară.
Inima — mare, slab conturată, întrucît fasciculele care o delimitează se confundă
la culoare cu pulpa fructului.
Lojile — largi, înalte, adinei, cu pereţii galbeni-verzui, crăpaţi oblic sau transversal.
Seminţele—mari, ovoid-alungite, de culoare castanie-roşiatică, cîte două în lojă, pline.
Axul — mare, deschis, fusiform, formind o cameră axială largă care comunică
cu lojde.
Pulpa — albă sau albă-gălbuie, crem sub pieliţă, crocantă, semitare, fin granulată,
dulce, puţin acidulată, cu suculentă slabă şi cu aromă puternică de renet.
Maturitatea de consum — începe de la sfîrşitul lunii octombrie şi se prelungeşte
pînă în luna martie.

RECOMANDĂRI. C U toate că nu este trecut în sortimentele pentru viitor, soiul Gul­

derling auriu poate fi cultivat în grădinue de Ungă case şi încercat în plantaţiile mari,
îu regiunea dealurilor de nord.
2Г.0 SOIURI DE MAR RAIONATE SI DE PERSPECTIVA

РЕЗЮМЕ

Созревание — конец октября — начало марта.

Сорт голандского происхождения. В PHP распространен в северной части Тран-
сильвании.
Дерево — среднерослое, довольно долговечное; рано начинает плодоносить и
дает обильные урожаи.
Плод — хорошо держится на дереве, очень чувствителен к парше и гнили; плохо
переносит перевозку, но сохраняется долго; очень привлекательного вида, приятного
вкуса и высокого качества.
Хороший любительский сорт, но заслуживает распространения и в садах промыш­
ленного профиля.

KÉSTJMÉ

Maturité — fin d'octobre — début de mars.

Variété d'origine hollandaise. Dans la E.P. Eoumaine elle est répandue dans la partie
Nord de la Transylvanie.
Arbre — de vigueur moyenne, assez longétif ; fructification précoce ; productivité
abondante.
Fruit — résistant aux vents, très sensible à la tavelure et à la pourriture ; supporte
difficilement le transport, mais se conserve bien et longtemps ; les fruits ont un très bel
aspect, un goût agréable et sont de bonne qualité.
Variété d'amateur, mais qui mérite d'être cultivée dans les plantations comemerciales.

ABSTRACT

Maturity – late October to early March.

Variety from the Netherlands. In Romania is widespread in the northern part of Transylvania.
Tree – medium vigour, very long-lived, early fruiting, productivity abundant.
Fruit – strong winds, very sensitive to scab and rot; hard to bear transportation, but keeps well
and long, the fruits have a very beautiful appearance, taste good and are of good quality.
Variety of amateur, but that should be cultivated in commercial plantations.
 KRONPRINZ RUDOLF

Sinonime : germ. Kronprinz.

Origine. Se presupune că acest soi provine din Austria, fiind creat d e M . K l ö c h n e r

şi introdus în cultură pe la 1883.

Răspîndire. Este răspîndit puţin în Germania, Austria, R . S. Cehoslovacă şi

E.P. Polonă.
La noi în ţară este cunoscut şi se cultivă mai mult în jurul oraşului Bistriţa şi în bazi­
nul pomicol al rîului Bistriţa, în Uvezile mari, în colecţii şi în grădinile de lingă case, precum
şi în sud-estul regiunii subcarpatice a Moldovei, în raionul Focşani.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul este puternic, deşi are creştere moderată.

Beuşeşte pe toţi portaltoii, însă rezultatele cele mai bune le dă pe măr
sălbatic.
înfloreşte devreme şi rezistă la îngheţurile tîrzii. Durata înfloririi este de 5—6
zile ; dacă timpul este neprielnic, polenizarea se poate face chiar într-o singură zi
însorită. Este bun polenizator pentru soiurile : Jonathan, Patul, Parmen auriu şi Benet
Baumann.
Intră de timpuriu pe rod, produce mult şi regulat. Astfel, la G.A.S. „ I . V. Miciurin",
raionul Bistriţa, s-au obţinut de pe un pom în vîrsta de 50 ani, 1400 kg fructe, pe cînd
în mod normal se obţin între 600 şi 800 kg.
Fructele, de calitatea a Il-a, sînt apreciate pentru fineţea şi gustul plăcut al pulpei,
precum şi pentru procentul mic de pierderi din timpul păstrării. Sînt rezistente la vînt,
de asemenea la transport.
Acest soi se caracterizează prin rezistenţa la condiţiile aspre de viaţă, precum şi
faţă de boli. Este însă sensibil la viermele mărului.
Asemănări cu alte soiuri. Pomul şi fructul se aseamănă după formă cu soiul Patul.
Fructele se deosebesc prin gust şi culoarea acoperitoare. i
Calităţi : precocitatea, productivitatea ridicată a pomilor, precum şi păstrarea înde­
lungată a fructelor.
Defecte : sensibilitatea la dăunători.
262 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

POMUL

Pomul are trunchiul subţire, uniform ca grosime, înalt, cu scoarţa netedă, brună-ver-
zuie, care se desface în plăci mici şi subţiri.
Coroana, — invers-piramidală, deasă, cu diametrul de circa 6 m (fig. 92).

Fig. 92. — Kronprinz Rudolf.

Ramurile de sehèlet — lungi, subţiri, flexibile, cu scoarţa de culoare brună-verzuie

pe părţile umbrite şi cu nuanţă roşiatică pe părţile însorite.
Ramurile de rod — scurte şi lungi, predomină ţepuşele, bursele alungite şi în număr
mic nuieluşele.
Lăstarii — lungi, subţiri, bruni-roşiatici, pubescenţi, eu lenticele mici, răspîndite
neregulat.
Mugurii vegetativi — mijlocii, scurţi, conici, bruni-roşiatici, pubescenţi, bpiţi de
ramură.
Mugurii floriferi — ovoizi, cu vîrful rotunjit, bruni-roşiatici, cu pubescenţă bogată.
Frunzele — de mărime mijlocie, de formă ovată, cu vîrful acuminat, baza uşor rotun­
jită şi marginile serate, destul de groase, netede, lucioase, pubescente pe faţa inferioară.
 KRONPRINZ RUDOLF 2 6 3

Peţiolul variabil ca lungime şi grosime, de culoare roşie-violacee care se prelungeşte pe ner­

vuri, pubescent, la bază cu stipele slab dezvoltate.
Florile — cu petalele albe, cu striaţii roşii discrete pe faţa exterioară ; bobocii florali
roşiatici.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, avînd în medie H = 48 mm şi D = 59 mm ; greutatea

de 150 g.
Forma — sferic-turtită, regulată, costată, mai pronunţată spre cavitatea calicială,
uniformă (fig. 93).
Culoarea — de fond galbenă-verzuie, acoperită pe partea însorită cu roşu-purpuriu,
uniform. Pe toată suprafaţa fructului se găsesc puncte ; pe partea însorită galbene-crem,
înconjurate de un roşu mai puternic decît culoarea
acoperitoare şi pe partea umbrită verzi-ruginii cu
aureolă opalescentă.
Pedunculul — scurt, subţire, brun-roşiatic,
pubescent, lignificat, rezistent la rupere, foarte
bine prins de ramură şi fruct.
Cavitatea pedunculară — potrivit de largă,
superficială, cu pereţii coloraţi în verde intens ;
în unele cazuri prezintă rugină fină, în striuri
transversale.
Caliciul — mic, închis, format din sepale mici,
alungite, ascuţite, uscate, pubescente, rar răsfrînte
în afară, lăsînd să se vadă staminele uscate.
Fig. 93. — Kronprinz Rudolf.
Cavitatea calicială — mică, neregulată, încre­
ţită, slab pubescentă, cu marginile costate.
Pieliţa — subţire, elastică, fină, netedă, lucioasă, aderentă la pulpă, acoperită cu un
strat gros de pruină.
Cavitatea subcalicială — potrivit de adîncă, destul de largă, în formă de V sau V,
acoperită cu un strat fin de rugină.
Inima — de mărime variabilă, în formă de ceapă, uşor deplasată spre caliciu, bine
delimitată de fascicule care în secţiune transversală apar ca 10 puncte.
Lojile — mici, rotunjite, cu pereţii membranoşi, subţiri, galbeni-verzui.
Seminţele — mici, rotunjite, cu vîrful ascuţit, brune-roşiatice.
Axul — deschis, formînd o cameră axială mare.
Pxdpa — albă-verzuie, fină, fragedă, crocantă, suculentă, plăcut acidulată, slab
aromată, potrivit de dulce.
Maturitatea de consum — începe în ultima decadă a lunii octombrie şi se prelungeşte
pînă în lunile februarie —martie.

RECOMANDĂRI. Deşi nu a fost prevăzut în sortimentele de perspectivă, soiul Kron­

prinz Rudolf se recomandă pentru încercare în regiunea a IH-a — Dealurile de nord.
264 SOIURI DE MAR RAIONATE SI DE PERSPECTIVA

РЕЗЮМЕ

Созревание — ноябрь — начало марта.

Сорт австрийского происхождения, в PHP распространен на севере Трансильвании
и юго-западе Молдовы.
Дерево — сильнорослое, но достигает только средних размеров; плодоношение
раннее, регулярное и довольно обильное. Отличается большой устойчивостью к моро­
зам, болезням и вредителям, и хорошей приспособляемостью к почвенным и климатиче­
ским условиям.
Плод — средней величины, иногда довольно мелкий, округло-приплюснутый,
слабо ребристый, слабо окрашенный размытым пурпурово-красным румянцем; мя­
коть нежная, сочная, кисловато-сладкая, приятного вкуса; хорошо переносит пере­
возку и хранение. Один из основных сортов, районированный в северной Трансильвании
для посадок промышленного значения и для испытания во всех гористых и холмистых
зонах страны.

BÉSTJMÉ

Maturité — novembre — début de mars.

Variété originaire d'Autriche, répandue dans la partie Nord de la Transylvanie et
le Sud-Ouest de la Moldavie.
Arbre — vigoureux, mais peu volumineux ; fructification précoce, régubère et assez
abondante. Très résistant aux gelées d'hiver, aux maladies et aux insectes, très adaptable
aux conditions de sol et de climat.
Fruit — moyen, parfois assez petit, aplati et arrondi, à côtes effacées, faiblement
coloré et lavé de rouge pourpre ; chair fine, juteuse, sucrée-acidulée, savoureuse ; les fruits
supportent bien le transport et se conservent bien.
Variété de base, cultivée selon la répartition par zones dans les plantations commer-
ciales du Nord de la Transylvanie et, à titre d'essai, dans toutes les régions montagneuses
et de collines du pays.

ABSTRACT

Maturity – November to early March.

Variety from Austria, widespread in the northern part of Transylvania and the South-West
Moldova.
Tree – vigorous, but somewhat bulky, early fruiting, regular and fairly abundant. Highly
resistant to winter frost, disease and insects, very adaptable to soil conditions and climate.
Fruit – medium, sometimes quite small, flattened, rounded, ribbed deleted, slightly stained and
washed red purple, fine flesh, juicy, sweet-sour, savoury fruit stand up well to transport and store well.
Basic variety, grown at the breakdown by areas in commercial plantations of Northern
Transylvania, on a trial basis in all mountainous regions and hilly country.
 ANTONOVKA DE 600 G

Sinonime : r u s . Antonovka şestisotgrammovaia, Antonovka polutorafuntovaia.

Origine. Acest soi reprezintă o variaţie mugurală a soiului Antonovka, identificată

de I. V . M i с i u r i n în anul 1888 şi fixată prin altoire.

Răspîndire. Cu toate că este un soi nou, are o răspîndire largă în U . R . 8 . 8 . şi anume

în regiunile Moscova, Tambov şi Kuibîşev.
La noi este introdus în colecţiile pomologice ale staţiunilor experimentale pomicole.

CARACTERISTICA SOIULUI

După indicaţiile din literatura sovietică, soiul Antonovka de 600 g este parţial auto-
leitil. Pentru asigurarea rrnor recolte mari, se recomandă plantarea în amestec cu : Anto­
novka şi Slavianka.
Este foarte productiv. Pomii în vîrsta de 24 ani, în condiţiile din Penza, produc pînă
la 680 kg/pom. Fructele sînt mari, cu aspect atrăgător, necesitînd manipulare şi transport
îngrijit, întrucît se pătează în locurile lovite.
Este un soi rezistent la ger. Pomii sînt foarte sensibili la cancer, iar fructele sînt pu­
ternic atacate de putregaiul brun atît pe pom, cit şi în depozit.
Calităţi : productivitatea ridicată şi dimensiunile mari ale fructelor.
Defecte : sensibilitatea la transport şi durata scurtă de păstrare a fructelor.

POMUL

Pomul are o creştere foarte viguroasă, atingînd dimensiuni mari.

Coroana — sferică, răsfirată, largă.
Ramurile de schelet — viguroase, lungi şi groase, flexibile, formînd cu axul unghiuri
de 70 — 75°, bine garnisite cu ramuri de rod, mai mult către vîrfuri. Ramurile de 2 ani au
scoarţa de culoare brună-verzuie, cu lenticele albicioase, slab proeminente.
Ramurile de rod — de lungime mijlocie sau scurte, destul de groase ; predomină
ţepuşele.
Lăstarii — groşi, de vigoare mijlocie, pubescenţi spre vîrf, au scoarţa de culoare brună-
eenuşie, cu lenticele rare, neregulate, cafenii.
266 SOIURI DE MAR RAIONATE SI DE PERSPECTIVA

Mugurii vegetativi — mici. alungiţi, lipiţi de lăstar.

Mugurii floriferi — mari, bombaţi.
Frunzele — mari, ovate sau obovate, pubescente, cu marginile bmbului serate sau
crenate ; stipelele mici, lanceolate.
Florile — mari, cu petalele rotunjite, late, cu striaţn de culoare roz pe faţa inferioară,
albe, strălucitoare, pe cea superioară.

FRUCTUL

Mărimea — foarte mare, avînd în medie H = 98 mm şi D = 125 m m ; greutatea

de 500 — 600 g şi chiar mai mult.
Forma — sferic-turtită, sfero-conică largă sau sferic-alungită, cu suprafaţa slab cos­
tată pe partea superioară a fructului (fig. 94).

Fig. 9 4 . — A n t o n o v k a (le 6 0 0 g .

Culoarea — de fond verzuie sau aproape albă, cu puncte albicioase ; cea acoperi­
toare lipseşte. Pe faţa expusă la soare există uneori o rumeneală foarte ştearsă.
Pedunculul — scurt, gros, aşezat într-o cavitate adîncă, largă, cu pereţn acoperiţi
cu rugină.
Caliciul — închis, aşezat într-o cavitate cu pereţii foarte neregulaţi.
Pieliţa — subţire, lucioasă, semiaderentă la pulpă, slab rezistentă.
 ANTONOVKA DE lino G 267

Cavitatea subcaliciaJä — mare, adîncă, în formă de pîlnie.

Inima — turtită, cu lojile închise sau semideschise.
Seminţele — de mărime potrivită, ascuţite la vîrf, pline, de culoare brună închis.
Axul — slab deschis, formează o cameră fusiformă.
Pulpa — albă, granuloasă, suculentă, dnlce-acrişoară, cu aromă fină.
Maturitatea de consum — din lunile noiembrie — decembrie pînă în luna martie.

RECOMANDĂRI. Fiind valoros, soiul Antonovka de 600 g se recomandă să fie încercat

in diferite regiuni ale ţării, în vederea extinderii în cultură.

РЕЗЮМЕ

Созревание — ноябрь — начало марта.

Мичуринский сорт. В PHP был введен в коллекции опытных помологических
станций.
Дерево — растет очень быстро, мощное, морозоустойчивое, но неустойчивое к
грибным болезням.
Плод — очень крупный, округло-приплюснутой формы, желтовато-белого цвета;
мякоть белая, сочная, хрупкая, кисловато-сладкая, с нежным ароматом; приятного
вкуса и высокого качества. Плод страдает от гнили не только в лежке, но даже и
на дереве.
В подходящих почвенно-климатических условиях может стать ценным торгово-
промышленным сортом.

RÉSUMÉ

Maturité — novembre — début de mars.

Variété mitchourinienne, introduite dans la R.P.Roumaine dans les collections des
stations expérimentales d'arboriculture fruitière, à titre d'essai.
Arbre — pousse très vite, très vigoureux, résistant aux fortes gelées, mais sensible aux
maladies cryptogamiques.
Fruit — très gros, globuleux, aplati, blanc-jaunâtre ; chair blanche, juteuse, cassante,
sucrée-acidulée, finement parfumée, savoureuse et de bonne qualité. Les fuits sont sujets
à la pourriture, pendant la conservation et même sur l'arbre. Dans des conditions favorables
de sol et de climat, cette variété promet de devenir intéressante pour des fins commer-
ciales et industrielles.

ABSTRACT

Maturity – November to early March.

Variety brought by Michurin, introduced in the Romanian collections of experimental stations
of fruit trees, on a trial basis.
Tree – grows very fast, very strong, resistant to heavy frosts, but susceptible to fungal diseases.
Fruit – very large, globular, flattened, white-yellowish white flesh, juicy, crumbly, sweet-tart,
delicately fragrant, tasty and good quality. The fruits are prone to rot, for the conservation and even the
tree. Under favourable conditions of soil and climate, this variety promises to become interesting for
commercial and industrial.
 ŢIGĂNCI DE COMARNA

Sinonime : Ţigănci de Moldova.

Origine. Este un soi autohton, foarte vechi, format în centrele pomicole din Moldova.
Sub numele de Ţigănci, se cunoaşte o grupă de soiuri care se aseamănă între ele după
caracterele morfologice ale pomului şi ale fructului. Dintre acestea, mai important este
soiul Ţigănci de Oomarna.

Răspîndire. Este răspîndit în împrejurimile oraşului Iaşi, mai ales în centrul pomicol
Comarna. Se întîlneşte de asemenea şi în centrele pomicole Cotnari, Hîrlău, Eădăşeni
şi altele.

CARACTERISTICA SOIULUI

Soiul Ţigănci de Comarna este caracterizat prin creşteri viguroase pînă la vîrstă
de 15—20 ani; mai tîrziu creşterea încetineşte.
Reuşeşte altoit pe măr sălbatic, iar pomii ajung pînă la vîrstă de 75—90 ani.
Intră pe rod la 7 — 9 ani şi dă producţii mari, de 300—320 kg/pom, la vîrstă de 25—30
ani. Se citează unele cazuri cînd în comuna Comarna, de pe pomi în vîrste înaintate s a u
obţinut recolte între 450 şi 630 kg/pom.
Pe măsură ce pomul înaintează în vîrstă, producţiile se măresc, însă dimensiunile
fructelor devin din ce în ce mai mici.
Fructele se transportă relativ uşor şi se păstrează timp de 1—2 luni după recoltare.
Conţinutul apreciabil în zahăr (10,00 % ) şi conţinutul relativ ridicat în aciditate (0,51%)
imprimă fructelor un gust dulce-acrişor foarte plăcut, pentru care sînt apreciate ca fructe
de masă. Din cauza conţinutului relativ ridicat în pectine (0,50 % ) şi proteine (0,27 % ) ,
merele Ţigănci de Comarna sînt apreciate şi în industria alimentară. Sînt apoi foarte
bogate în vitamina С (12,00 mg % ) şi au valoare energetică de 60,4 cal. Sînt considerate
fructe de calitatea a Il-a.
Ca toate soiurile autohtone, se caracterizează de asemenea prin rezistenţă mare la
ger, la atacul dăunătorilor şi bolilor din care cauză fructele sînt sănătoase şi curate.
Preferă solurile adinei, revene şi fertile. Pe solurile nisipoase, uşoare şi în general sărace
în substanţe nutritive produce puţin şi intermitent, iar fructele rămîn mici.
Asemănări cu alte soiuri. Soiul Ţigănci de Comarna se aseamănă cu soiul Eiserapfel
datorită punctelor albe, rare, răspîndite pe suprafaţa fructului.
 ŢIGĂNCI DE COMARNA 26»

Calităţi : rodirea abundentă şi destul de regulată, păstrarea uşoară şi îndelungată

a fructelor, rezistenţa remarcabilă a pomilor la ger.
Defecte : prinderea slabă a fructelor de ramuri, căderea uşoară după ce intră în pîrgă.

POMUL

Pomul creşte viguros în pepinieră, dînd material săditor de calitate bună.

Coroana — la început sferic-alungită, mai tîrziu sferic-turtită, chiar plîngătoare
(fig- 95).

Fig. 95. — Ţigănci de Comarna.

Ramurile de schelet — viguroase, se sudează bine cu trunchiul, formînd unghiuri mari,

de 7 5 - 9 0 ° .
Ramurile de rod — reprezentate mai mult prin ţepuşe şi pinteni ; cele lungi se întîlnesc
la pomii tineri.
Lăstarii — de lungime şi grosime mijlocii, au scoarţa de culoare roşiatică-cenuşie, cu
numeroase lenticele albicioase, proeminente.
2/0 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

Mugurii vegetativi — mici, conici, de culoare roşiatică-cenuşie, lipiţi de lăstar.

Mugurii floriferi — de dimensiuni mijlocii, bombaţi, de culoare brună-roşiatică,
pufoşi.
Frunzele — mijlocü sau mari, ovate, cu vîrful acuminat şi aplecat spre faţa inferioară,
cu marginile serate, de culoare verde închis pe faţa superioară şi mai deschisă pe cea
inferioară. Peţiolul de lungime şi grosime mijlocn, uneori scurt, de culoare verde deschis,
pubescent.
Florile — mari, cu petalele de culoare albă.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, H = 60—70 mm şi D = 70—80 m m ; greutatea medie de

100 g.
Forma — sferic-turtită, cîteodată îngustată spre caliciu, cu suprafaţa slab costată ;
diametrul maxim situat aproape la jumătatea înălţimn fructului (fig. 96).
Culoarea — de fond galbenă stors,
aproape nu se observă, întrucît culoarea
acoperitoare, roşie zmeurie închis, învăluie
toată suprafaţa fructului. Numai uneori,
pe partea umbrită se observă desene ne­
clare şi slab aparente, formate din dungi de
diferite mărimi. Pe fondul culorii roşu ies în
evidenţă puncte albicioase, foarte mici.
Pedunculul — scurt sau de lungime
mijlocie, semilignificat, brun-cenuşiu, aco­
perit cu perişori fini, albicioşi, prins slab de
ramură.
Cavitatea pedunculară — îngustă, re­
lativ adîncă, regulată, cu pereţii acoperiţi
cu rugină de culoare brună-verzuie ; une­
ori rugina se revarsă şi peste marginile
cavităţu sub formă de pene fine.
Caliciul — relativ mare, închis, for­
Fig. 9 6 . — Ţ i g ă n c i de C o m a r n a .
mat din sepale verzui-cenuşn, pubescente,
cu vîrfurile răsfrînte în afară.
Cavitatea calicială — mică, superficială, cu pereţn uşor încreţiţi, iar marginile ondulate
foarte uşor, fără ridicaturi.
Pieliţa — destul de subţire, densă, cu un luciu slab, semiunsuroasă.
Cavitatea subcalicială — mică sau foarte mică, în formă de pîlnie, cu staminele aşezate
spre bază.
Inima — destul de mare, aşezată spre caliciu, delimitată bine de fascicule roz, care
în partea superioară cuprind baza cavităţu subcabciale.
Lojile — potrivit de mari, largi, semideschise, cu pereţii lucioşi, fără crăpături.
Seminţele — mari, cafenii, bombate şi cu vîrfurile ascuţite, cîte 1—2 în fie­
care lojă.
Axul — închis sau semideschis.
 ŢIGĂNCI DK COMARNA 2Î1

Pulpa — albă, cu puternice infiltraţii roz, iar sub pieliţă roşie-violacee, fin granulată,
moale, aproape fondantă, relativ suculentă, plăcut acidulată, potrivit de dulce şi cu aromă
plăcută.
Maturitatea de consum — noiembrie — decembrie.

RECOMANDĂRI. Soiul Ţigănci de Comarna se recomandă pentru cultura în grădinile

de lingă case şi ca soi de completare în regiunea a VIII-a — Colinele Moldovei.

РЕЗЮМЕ

Созревание — ноябрь — декабрь.

Дерево — сильнорослое, долговечное, средних размеров, с шаровидно-продолгова­
той кроной, которая с возрастом становится шаровидно-приплюснутой; морозоустойчи­
вое, устойчивое к болезням и вредителям, нетребовательное к почве; начинает плодо­
носить довольно поздно, но дает обильные и регулярные урожаи.
Плод—средней величины, округло-приплюснутой формы, красиво окрашенный
в темный красно-малиновый цвет с беловатыми точками; мякоть белая или беловато-
красноватая, с розовыми прожилками, полумягкая, мелко-зернистая, довольно соч­
ная, кисловатая, приятно ароматная, но недостаточно сладкая. Плод устойчив к бо­
лезням и вредителям, хорошо держится на дереве, хорошо переносит перевозку и долго
сохраняется.
Сорт рекомендуется для приусадебных садов и насаждений промышленно-тор-
гового значения.

RÉSUMÉ

Maturité — novembre — décembre.

Arbre — vigoureux, longétif, de dimensions moyennes, à couronne sphérique-allon-
gée, qui plus tard devient sphérique aplatie ; résistant au froid, aux maladies et aux insectes ;
peu exigeant quant au sol ; fructifie assez tard, mais donne des récoltes abondantes et
régulières.
Fruit — moyen, sphérique-aplati, d'une jolie couleur rouge vif-framboise foncé, par-
semé de points blanchâtres; chair d'un blanc-rougeâtre avec des infiltrations, mi-tendre,
finement granulée, assez juteuse, acidulée, agréablement parfumée, mais insuffisamment
sucrée. Les fruits résistent bien aux maladies, aux insectes et aux vents ; ils supportent bien
le transport et se conservent longtemps.
Variété indiquée pour les petits jardins d'amateur, ainsi que pour les plantations
commerciales et industrielles.

ABSTRACT

Maturity – November to December.

Tree – vigorous, long-life, medium size, with spherical crown elongated, who later becomes
spherical flattened cold hardy, disease and insects; undemanding as to soil grows late, but give good
harvests and fair.
Fruit – medium, oblate-spherical, a nice bright red, dark raspberry, dotted with white spots,
white flesh with a reddish-infiltration, semi-soft, finely granular, fairly juicy, tangy, pleasantly scented,
but insufficiently sweet. The fruits are resistant to diseases, insects and wind, they stand up well to the
transportation and have long shelf life.
Variety suitable for small gardens amateur as well as for industrial and commercial plantations.
 ROŞII DE RĂDĂŞENI

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, probabil originar din comuna Eădăşeni, raionul Fălticeni.

Răspîndire. Este cultivat local pe suprafeţe mari în comuna Rădăşeni, raionul Fălti­
ceni, regiunea Suceava.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul se caracterizează prin creştere viguroasă, adaptarea la orice condiţii de sol şi

prin rezistenţa la ger şi boli. Se cultivă mai mult altoit pe măr sălbatic.
Fructele sînt de calitatea a Il-a, rezistă la transport şi păstrare.
Calităţi : rusticitatea pomului şi păstrarea îndelungată a fructelor.
Defecte : caUtatea mediocră a fructelor.

POMUL

Pomul viguros, avînd trunchiul gros, cilindric, cu scoarţa aspră, cenuşie-verzuie.

Coroana — invers-piramidală, dresată, rară.
Ramurile de schelet — lungi, groase, cu scoarţa cenuşie-măslinie, cu lenticele mici
şi rare.
Ramurile de rod — scurte, reprezentate prin ţepuşe inelate şi burse slab dezvoltate.
Lăstarii—viguroşi, gălbui-roşiatici, cu lenticele numeroase, de culoare ruginie murdar.
Mugurii vegetativi — mici, conici, ascuţiţi, de culoare roşiatică-cenuşie.
Mugurii floriferi —ovoizi, bombaţi, cu solzi bruni-roşiatici la bază şi pubescenţi la vîrf.
Frunzele — mari, puţin ondulate, de culoare verde închis, cu marginile crenate. Peţio-
lul de lungime mijlocie, de culoare roz-verzuie.
Florile — de dimensiuni mici, cu petalele roz-albicioase, distanţate la bază.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, H = 48—58 m m şi D = 57—72 mm ; greutatea de 85—90 g.

Forma — sferic-turtită, cu contur foarte regulat (fig. 97).
 ROŞII DE RAIMŞENI 27Л

Culoarea — do fond la maturitate galbenă-verzuio, peste care se aşterne o culoare

frumoasă roşie. Pe partea însorită se Suprapun dungi roşii-vişinii închis, late, întrerupte.
Pcdmicului — subţire, mijlociu, de culoare brună, pubescent.
Cavitatea pedunculară — îngustă şi foarte adîncă.
Caliciul — închis, cu sepalele de mărime mijlocie, cu vîrf urile răsfrînte în afară,
pubescente.
Cavitatea calicială — largă, destul de adîn­
că, cu marginile uşor ondulate.
Pieliţa — potrivit de groasă, netedă, bine
întinsă pe fruct, puţin ceroasă.
Cavitatea subcalicialä — mică, adîncă, în
formă de pîlnie, nu comunică cu camera axială.
Inima — mijlocie, cepiforină, asimetrică,
aşezată spre caliciu, bine delimitată.
Lojile — mari, largi, cu pereţii crăpaţi
transversal.
Seminţele — de mărime mijlocie, de formă
alungită, pline.
Axul — deschis.
Pulpa — albă-gălbuie, cu infiltraţii roz,
moale, slab suculentă, lipsită de aciditate şi F>g. 97. - R o ş i i d e R ă d ă ş e n i .
dulceaţă, fără aromă.
Maturitatea de consum — din noiembrie pînă în ianuarie-februarie ; uneori se pre­
lungeşte pînă în martie.

RECOMANDĂRI. Fiind rustic, soiulEoşii de Rădăşeni se recomandă ca material iniţial

pentru crearea de soiuri noi şi pentru grădinile de lingă case din zona dealurilor înalte, în
regiunea Suceava.

РЕЗЮМЕ

Созревание — ноябрь — начало марта.

Местный сорт из Рэдэшень, распространенный во всей Сучавской области.
Дерево — среднерослое, очень урожайное и очень неприхотливое.
Плод — средней величины, округло-приплюснутый, красиво окрашенный в темно-
красный цвет; посредственного вкуса.
Сорт торгово-промышленного значения, пользуется довольно большим спросом
на рынке.

RÉSUMÉ

Maturité — novembre — début de mars.

Variété locale de la commune de Rădăşeni, district de Fălticeni, répandue dans toute
la région de Suceava.
Arbre — de vigueur moyenne, très productif, très rustique.
Fruit — moyen, aplati, arrondi, joliment coloré en rouge intense, au goût médiocre.
Variété commerciale et industrielle assez recherchée sur le marché.
 273a
ABSTRACT

Maturity – November to early March.

Local variety of Rădăşeni, Fălticeni district, spread throughout the Suceava region.
Tree – medium vigour, very productive, very resistant.
Fruit – medium, flattened, rounded, beautifully colored in deep red, not very pleasant taste.
Variety for commercial and industrial purposes, very popular on the market.
 LONDON PEPPING

Sinonime : engl. Pive Crowned Peppin, London Pepping.

vus. Kalvil korolevskii, Kalvil jioltii, Kalvil limonnli, Peppin Lon-
donskii.
franc. London Pepping, Calville du roi, Peppin de Londres, Beinette du
roi, Citron d'hiver.
germ. Londoner Pepping, Bastard Kalvil, Winter Citronenapfel.
ceh. Londynské, Londynsky jadernâë.
pol. Pepina Londynska.
mag. Londoni Pepin.
bulg. Londonski pepin.

Origine. Soi de origine engleză, obţinut în anul 1580 în comitatul Norfolk.

Răspîndire. Este răspîndit în Europa în toate ţările cultivatoare de măr. î n U.E.S.S.

este foarte apreciat şi cultivat în E.S.S. Ucraineană (Crimeea) şi în republicile din Asia
centrală. Dă rezultate foarte bune în regiunea Krasnodar şi E.S.S. Moldovenească.
La noi în ţară se cultivă pretutindeni, atît în livezile mari, cît şi în grădinile de Ungă
case, cu excepţia regiunilor de stepă şi a celor de la munte.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte viguros, mai ales în pepinieră, unde se formează uşor. î n livadă creşte
moderat, formînd coroană globuloasă, cu ramurile atîrnînde, dispuse aproape orizontal. în
general, pomul nu atinge dimensiuni mari. Eeuşeşte altoit pe măr sălbatic, dusen şi paradis.
Soiul London Pepping înfloreşte tîrziu, o dată cu cele mai multe soiuri de măr ; înflo­
rirea durează 10—15 zile.
Ca polenizatori se recomandă soiurUe : Antonovka, Boiken, Calvil de zăpadă, Jona­
than, Papirovka, Parmen auriu, Benet de Champagne, Eenet de Landsberg, Eenet Simi­
renko, Eozmarin alb.
La rîndul său, soiul London Pepping este bun polenizator pentru soiurile : Boiken,
Calvil de zăpadă, Parmen auriu, Benet de Champagne.
Soiul London Pepping nu trebuie cultivat împreună cu Wagner premiat pentru că
sînt intersterile. î n afară de aceasta, perioada de înflorire nu coincide.
Pomul intră pe rod la vîrsta de 5—6 ani dacă este altoit pe măr sălbatic şi la 3 — 4 ani
în cazul portaltoilor pitici.
 PLANŞA XIV

London Pepping
 LONDON PEPPING 275

î n Condiţii de agrotehnică superioară rodeşte în fiecare an. î n perioada do creştere

şi rodire dă o producţie medie de 80—120 kg/pom. La vîrsta de 26—30 ani poate da recolto
pînă la 220—250 kg/pom. Producţia soiului London Pepping se caracterizează printr-o
neuniformitate pronunţată a fructelor, atît în ceea ce priveşte mărimea, culoarea, cît şi
gustul fructelor.
Neuniformitatea mărimii fructelor se înregistrează atît în cuprinsul aceluiaşi pom,
dar mai ales de la un p o m la altul. Ca regulă generală, fructele de dimensiuni mari sînt colo­
rate intens şi au gust foarte plăcut ; cele de dimensiuni miei, mai ales cele crescute în umbră,
rămîn de culoare verde şi au gust mediocru, ierbos.
Fructele provenite de pe merii altoiţi pe paradis sînt de dimensiuni mai mari, au
colorit mai viu şi mai atrăgător şi gust excepţional.
Fructele, mai ales cele do calitatea I, sînt foarte apreciate în consum datorită sucu­
lentei, fineţei şi mai ales gustului dulce-aeidulat al pulpei, ca urmare a conţinutului destul
de ridicat atît m zahăr (9,60—12,70%) cît şi aciditate (0,28—0,63%). Pe lîngă aciditate,
tanoidele (0,04—0,06%) şi pectinele (0,39 — 0,59%) favorizează păstrarea îndelungată a
fructelor, desigur în condiţii corespunzătoare. A u un conţinut apreciabil în vitamina С
(5,1—10,2 m g % ) şi o valoare energetică de 53,6—64,4 cal.
După soiurile Creţeşti, Patul, Jonathan şi Parmen auriu, este cel mai important soi
în ceea ce priveşte suprafaţa ocupată şi producţia.
î n anii ploioşi sau în regiunile cu climă umedă, fructele sînt foarte atacate de rapăn.
Sînt slab atacate de viermele merelor şi relativ rezistente la putregaiul brun.
Prin faptul că porneşte tîrziu în vegetaţie, suferă mai puţin de brumele tîrzii de
primăvară. î n urma iernilor grele, mai ales după verile cu recolte abundente, pomii suferă
de ger ; în acest caz pe trunchi se formează plăgi care nu se vindecă de loc sau se vindecă
cu multă greutate. Pe plăgile respective se instalează cancerul deschis, produs de Nectria
ditissima Tul.
Este pretenţios faţă de sol şi foarte sensibil la excesul dc calciu. î n asemenea cazuri,
pomii mibătrînesc înainte de vreme şi se usucă. Eeuşeşte însă bine pe solurile luto-nisipoase
cu un conţinut scăzut în calciu, mai ales pe aluviunile fertile, cu suficiente rezerve de apă ;
reacţionează însă negativ la excesul de umiditate. Pe solurile uşoare, în anii secetoşi, fructele
rămîn mici, de culoare verde cenuşie şi lipsite de gustul caracteristic.
Asemănări cu alte soiuri. După formă, mărul London Pepping se aseamănă cu fructul
soiului Boiken. Se deosebeşte totuşi, prin faptul că mărul Boiken este ceva mai înalt, are
culoarea de fond mai albicioasă, iar roşeaţă acoperitoare este mult mai vie, mărimea este
apoi mai uniformă, iar pulpa este de culoare albă.
Calităţi : precocitatea soiului, rodirea regulată şi bogată, calitatea superioară şi aspec­
tul frumos al fructelor.
Defecte : insuficienta rezistenţă a pomilor la ger, mărimea neuniformă a fructelor,
mucegăirea şi putrezirea amară a fructelor, începînd de la mijloc spre exterior, gustul
mediocru al fructelor de dimensiuni mici.

POMUL

Pomul, în perioada de rodire, atinge înălţimea de 4,5—5,0 m, avînd trunchiul drept,

gros, 20—22 c m în diametru, cu scoarţa netedă, de culoare verde-gălbuie, cu crăpături
longitudinale, înguste.
276 SOIURI DE MAU RAIONATE SI DE PERSPECTIVA

Coroana — piramidală la început, devine apoi globuloasă, peutru ca în perioada de

plină rodire să devină turtită, cu diametrul de circa 5 m, deasă şi compactă (fig. 98).
Ramurile de schelet — groase, drepte, formînd cu axul unghiuri de 55—87°; cele mai
în vîrsta au scoarţa de culoare portocalie-verzuie, cu lenticele suberificate, alungite, aşezate
transversal ; ramurile de doi ani au scoarţa de culoare portocabe-măslinie, iar ramurile
de un an, destul de viguroase, au scoarţa de culoare brună-măslinie sau brună-cenuşie,

Fig. 98. — L o n d o n Pepping.

acoperite pe toată lungimea cu un puf fin şi aderent, cu lenticele mici, albicioase, puţine
la număr, răspîndite neregulat.
Ramurile de rod — garnisesc foarte bine ramurile de schelet pe toată lungimea lor ;
predomină ţepuşele ; bursele sînt alungite, puţin umflate la mijloc ; de cele mai multe ori
de pe acestea pornesc ţepuşe, mai rar nuieluşe.
Lăstarii — scurţi, groşi, sinuoşi, pubescenţi, de culoare brună-verzuie, cu numeroase
lenticele.
Mugurii vegetativi — cenuşii, mici, scurţi, turtiţi, umflaţi la bază, cu vîrful ascuţit
şi lipit de ramură, cu pernuţele de la bază mici, teşite, avînd cicatricea îngustă în formă de
semilună.
 LONDON PEPPING 277

Mugurii floriferi — de mărime mijlocie, ovoizi sau conici, roşiatici la bază şi cenuşii-
albicioşi la vîrf.
Frunzele — mijlocii sau mici, de 77—107 mm lungime şi 37—53 mm lăţime, eliptice,
ascuţite spre vîrf, cu marginea limbului serată, de culoare verde-gălbuie, pe faţa inferioară.
Petiolul gros, lung de 28—39 mm, drept, verde-cenuşiu, foarte puţin înroşit, cu nuanţă
violacee la bază, prevăzut cu stipele mici, lanceolate, caro pornesc de la nivelul înălţimii
mugurelui.
Florile — de mărime mijlocie, cu petalele ovatec, cu vîrful ştirb, de culoare albă, cu
roz pal pe margini.

FRUCTUL

Mărimea — variabilă pe acelaşi pom, H = 53—75 mm şi D = 70 — 78 mm; greu­

tatea de 93—150 g ; pe pomii tineri şi mai ales pe cei altoiţi pe paradis, pînă la 280—300 g.
Forma — conică, specifică calvilelor, însă joasă, cu baza largă şi trasă scurt spre vîrf,
prezentând cinci coaste bine pronunţate pe toată suprafaţa fructului, în special în partea
superioară, unde coastele se transformă
în creste ; diametrul maxim situat la ju­
mătatea înălţimii fructului. Multe fructe
au formă asimetrică (pl. X I V şi fig. 99).
Culoarea — de fond verde-gălbuie în
timpul recoltării şi galbenă de ceară la ma­
turitatea deplină ; pe partea expusă la soare
este acoperită cu o rumeneală arămie, fină,
ştearsă ; la multe fructe, aceasta prezintă
o nuanţă cenuşie-negricioasă, afumată.
Pe suprafaţa fructului există numeroase
puncte de culoare albă, care pe partea în­
sorită sînt încercuite cu o aureolă zmeurie,
iar pe cea umbrită de culoare verde-
lăptoasă.
Pedunculul — drept, subţire, îngroşat Fig. 99. — L o n d o n P e p p i n g .
la bază, erbaceu sau semilignificat, de
culoare brună-cenuşie, uneori pubescent, foarte rar iese din cavitatea pedunculară.
Cavitatea pedunculară — relativ largă, foarte regulată, în formă de pîlnie, cu pieliţa
uneori acoperită cu rugină.
Caliciul — mijlociu, închis sau somideschis, format din sepale verzui, dresate şi cu
vîrfurile îndreptate înspre interior, ca un smoc.
Cavitatea calicială — mijlocie sau mică, neregulată, în formă de castron, cu suprafaţa
ondulată, pieliţa curată şi lucioasă sau suflată cu rugină şi acoperită cu perişori fini în jurul
caliciului.
Pieliţa — subţire, tare, rezistentă, semiaderentă ; din cauza stratului abundent de
pruină, în timpul păstrării devine unsuroasă şi lucioasă, căpătînd în acelaşi timp şi o
nuanţă mai închisă.
Cavitatea subcalicială — îngustă, în formă de pîlnie, ajunge pînă în camera axială ;
stammele aşezate în partea superioară.
278 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

Inima — supramijlocie, conică sau în formă de ceapă, rotunjită la partea inferioară,

aşezată contrai, cu pereţii bine marcaţi de fascicule verzui care urmează forma fructului.
Lojile — foarte mari, largi, reniforme sau ovoide, deschise sau semideschise, cu pe­
reţii lucioşi, de culoare galbenă-verzuie şi cu crăpături transversale calusate.
Seminţele — de mărime mijlocie, ovoide, castanii deschis, cîto 1—2 în fiecare lojă.
Axul — format dintr-o cameră axială mare, largă şi înaltă, comunică cu lojile şi
ajunge la cavitatea subcalicială, lăsînd o deschidere de comunicare cu exteriorul, fapt care
constituie un defect al soiului.
Pulpa — de culoare gălbuie, crocantă, destul de consistentă, cu toate acestea foarte
fină, fondantă, suculentă, dulce-acidulată, cu aromă specifică foarte plăcută ; în anii sece-
toşi, pierde puţin din suculentă.
Maturitatea de consum—începe din luna noiembrie şi se prelungeşte pînă în luna martie.

RECOMANDĂRI. Avînd in'vedere numeroasele calităţi ale soiului London Pepping,

pentru viitor acesta este propus ca soi de bază în regiunile : I — Subcarpatică meridională,
a Il-a — Dealurile de vest, a IH-a — Dealurile de nord, a IV-a — Dealurile de est, a V-a —
Dealurile din sud-estul Transilvaniei, a V H - a — Cîmpia Banatului, Crişurilor şi a Some­
şului şi a I X - a — Cîmpia Transilvaniei ; ca soi de completare pentru regiunile : a V l - a —
Cimpia Dunării, a VIII-a — Colinele Moldovei şi a X - a — Bărăganul şi Dobrogea. De ase­
menea se recomandă şi pentru grădinile din jurul caselor, din toate regiunile ţării, cu excepţia
zonei de stepă.

РЕЗЮМЕ

Созревание — ноябрь—март.
Дерево — сильнорослое, средних размеров, с пирамидальной кроной, которая с
возрастом становится плотной шаровидно-приплюснутой; недостаточно морозоустой­
чивое, поражается корневым раком; удается на суглинистых и плодородных аллювиаль­
ных достаточно влажных почвах, плодоношение ранне, дает ежегодные и обильные
урожаи.
Плод — крупнее средних, усеченно-конической формы, ребристрый, желто-воско­
вой со слабым румянцем цвета меди на стороне, обращенной к солнцу; мякоть желто­
ватая, плотная, очень нежная, тающая, сочная, кисло-сладкая, со специфическим аро­
матом, прекрасного вкуса, высшего качества. Плод хорошо переносит перевозку и сох­
раняется долго, но с довольно большими потерями.
Рекомендуется как для приусадебных садов, так и для посадок торгово-промыш­
ленного значения.

RÉSUMÉ

Maturité — novembre — mars.

Arbre — vigoureux, de taille moyenne, à couronne pyramidale, qui, avec l'âge,
devient sphérique-aplatie, compacte ; insuffisamment résistant aux gelées d'hiver et sen-
sible au chancre ; réussit sur les sols argilo-sablonneux, ainsi que sur les alluvions fertiles,
ayant des réserves suffisantes d'eau ; il fructifie tôt, produit régulièrement et abondamment.
Fruit — au-dessus de la moyenne, tronconique, côtelé, coloré en jaune de cire, cuivré
sur la partie exposée au soleil ; chair jaunâtre, ferme, très fine, fondante, juteuse, sucrée-
acidulée, à l'arome spécifique, au goût excellent ; qualité supérieure.
Les fruits supportent bien le transport et se conservent longtemps, mais avec des
pertes importantes.
Variété indiquée pour les petits jardins d'amateur et pour les plantations commerciales.
278a
ABSTRACT

Maturity – November to March.

Tree – vigorous, medium size, pyramidal crown, which, with age, becomes spherical, flattened,
compact, sufficiently resistant to winter frosts and susceptible to canker; successful on sandy clay soils,
and on fertile alluvial soil, with adequate reserves of water, it bears fruit early, regularly and
thoroughly.
Fruit – above average, conical, ribbed, coloured in yellow wax, copper on the part exposed to
sun yellow flesh, firm, very fine, soft, juicy, sweet-sour, aroma specific to excellent taste, superior
quality.
Bear much fruit transportation and long shelf life, but with significant losses.
Variety suitable for small gardens for amateur and commercial plantations.
 CALVIL DE ZĂPADĂ

Sinonime : rm. Kalvil snejnîi, Kalvil belosnejiüi.

franc. Calville de neige.
germ. Schnee Calvill.

Origine. După G. A . К a b 1 u с i к о (61), soiul Calvil de zăpadă a lost obţinut în

В. S. S. Moldovenească.

Răspîndire. Pe la începutul secolului al X X - l e a , s-a răspîndit în multe regiuni din

R. S. S. Ucraineană, E.S.F.S.E. (Krasnodar), unde s-a aclimatizat în condiţii bune şi s-a
afirmat ca un soi valoros. î n alte ţări este răspîndit mai mult în colecţiile pomologice.
La noi în ţară se întîlneşte în grădinile de lîngă case, în colecţiile pomologice şi
in livezile mari, mai ales în partea centrală şi de nord a Moldovei, precum şi în nordul
Transilvaniei.
Eeuşeşte aproape pretutindeni undo a fost introdus pînă în prezent. S-a constatat
însă că în centrele Eădăşeni, Gura Humorului şi Bistriţa, în anii reci şi ploioşi, fructele nu
capătă toate calităţile proprii acestui soi ; în special pulpa devine mai tare, mai puţin
suculentă şi cu aromă mai slabă.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul este de talie mijlocie ; numai altoit pe măr sălbatic şi în condiţii de irigare capătă
talie mare. î n regiunile secetoase sau în condiţii de umiditate insuficientă talia pomilor
rămîne submijlocie sau mică. î n pepinieră creşte destul do bine, drept, însă de vigoare
mijlocie. Formează numeroşi lăstari anticipaţi, ceea ce permite obţinerea în condiţii
uşoare a coroanei.
Pentru prevenirea culcării ramurilor pe pămînt, se recomandă ca în pepinieră să se
adopte un trunchi de cel puţin 1,20 m şi să se aplice în primii ani tăieri scurte pentru a
provoca o creştere mai dresată a ramurilor din coroană.
Reuşeşte bine altoit pe măr sălbatic, dînd rezultate bune şi pe dusen. Cu mărul
paradis nu are afinitate, din care cauză în locul de altoire formează o umflătură carac­
teristică.
Fiind un soi cu creşteri viguroase, foarte puţin atacat de ger, pomii au longevitate
mare, ajungînd pînă la vîrstă de 70—80 ani.
î n condiţiile de la noi înfloreşte pe la mijlocul perioadei de înflorire a mărului.
280 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

Este un soi practic autosteril. Ca polenizatori se recomandă soiurile : Antonovka,

Boiken, Karolka, Jonathan, London Pepping, Parmen auriu, Benet de Champagne,
Benet Simirenko, Bozmarin alb, Tirolka. La rîndul său, soiul Calvil de zăpadă este bun
polenizator pentru soiurile : Antonovka, Boiken, Calvil de Danzig, Jonathan, London
Peping, Napoleon, Papirovka, Parmen auriu, Benet Baumann, Benet de Cassel, Eenet
de Champagne, Benet de Landsberg, Benet Simirenko, Bozmarin alb, Sari Sinap.
Altoit pe măr sălbatic, soiul Calvil de zăpadă intră pe rod la vîrsta de 6 — 7 ani ;
altoit pe dusen şi mai ales pe paradis începe să rodească de la vîrsta de 3 — 4 ani.
Se remarcă prin producţii regulate şi relativ mari, care încep de la vîrsta de 8—10 ani.
î n medie, la vîrsta de 18—22 ani, în condiţii de agrotehnică corespunzătoare, dă o producţie
de 150—180 kg. Se cunosc şi cazuri cînd la aceeaşi vîrsta producţia a fost de 330—360
kg/pom (61).
Datorită pulpei fine, a aromei şi a gustului plăcut, merele acestui soi sînt consi­
derate ca fructe de calitatea I pentru masă, fiind apreciate de consumatori la fel ca şi
fructele de Parmen auriu, Napoleon şi Calvil alb de iarnă.
Avînd pieliţa subţire, de culoare deschisă şi pulpa fină, merele trebuie recoltate,
împachetate şi transportate cu atenţie.
Cu toate că nici conţinutul în zahăr (10,08—13,01%), nici în aciditate (0,26—0,48%)
nu este prea ridicat, raportul între aceste două componente este armonios, ceea ce deter­
mină un gust dulceag, foarte plăcut acidulat. Conţinutul destul de ridicat în pectine
(0,42—0,79%), precum şi cel în tanoide (0,08—0,15%), condiţionează fermitatea pulpei
şi păstrarea mdelungată a fructelor. Acestea sînt însă sărace în vitamina С (1,0—4,5 m g % )
şi au o valoare energetică numai de 53,36—68,80 cal.
î n timpul păstrăru nu înregistrează pierderi mari prin putrezire. î n în­
căperi cu umiditate relativă, mai mică de 80—85%, fructele se zbîrcesc în timpul
păstrăm.
Frunzele şi fructele soiului Calvil de zăpadă sînt relativ rezistente la rapăn. î n
unii ani, fructele sînt puternic atacate de viermele mărului.
î n condiţiile de la noi, soiul Calvil de zăpadă s-a afirmat ca rezistent la ger, secetă
şi la vînturi. î n acelaşi timp s-a impus ca un soi productiv, cu fructe aspectuoase şi cu
coacere tîrzie.
î n general, se remarcă prin trunchi şi ramuri de schelet viguroase şi sănătoase ;
chiar şi la pomii în vîrsta, foarte rr.r se întîlnesc plăgi produse de ger.
Este puţin pretenţios faţă de sol şi expoziţie. Totuşi creşte mult mai viguros şi
produce recolte mari în cazul cînd este cultivat pe soluri fertile, cu suficientă umiditate
şi în poziţii expuse la soare. Dă rezultate bune pe solurile argilo-nisipoase, cu subsolul
scurs sau drenat. î n terenurile cu exces de umiditate suferă de cloroză şi de uscarea
vîrfurilor lăstarilor. Cele mai bune rezultate le dă însă pe terenurile aluvionare şi în con­
diţiile de irigare.
Asemănări cu alte soiuri. După formă şi culoare, merele soiului Calvil de zăpadă se
aseamănă puţin cu cele ale soiului Boiken. Nu se pot însă confunda, întrucît primele
au înălţimea mai mică şi sînt colorate mai viu.
Calităţi : intrarea de timpuriu pe rod, rodirea regulată şi abundentă, vigoarea şi
rezistenţa la ger a pomilor, calitatea foarte bună, precum şi păstrarea uşoară şi înde­
lungată a fructelor.
Defecte : insuficienta rezistenţă a fructelor la atacul viermelui merelor.
 PLANŞA XV

Calvil dc zăpadă
 CALVIL DE ZĂPADA 281

POMUL

Pomul este de mărime mijlocie, foarte viguros, eu trunchiul drept, gros, cu scoarţa
cenuşie-argintie.
Coroana — deasă, larg-piramidală în tinereţe, apoi globuloasă şi turtită în perioada
din plină rodire, cu ramurile mult aplecate (fig. 100).

Fig. 100. - Calvil de zăpadă.

Hamurile de schelet — subţiri şi lungi, cu scoarţa netedă, curată, de culoare cenuşie,

formează cu axul unghiuri de 00—90°.
Ramurile de rod — mai dese ţepuşele, apoi bursele mici, aproape sferice ; pe burse
se formează cîte o ţepuşă şi cite una mai des două nuieluşe ; predomină însă smicelele şi
nuieluşele mijlocii sau lungi care atîrnă ca şi vîrfurile ramurilor la pomii în plină rodire.
Lăstarii — viguroşi, relativ subţiri, cu scoarţa de culoare brună-verzuie, cu nuanţă
cenuşie, acoperită cu pubescenţă deasă, cu lenticele mici, rotunde, albicioase, răspîndite
des şi neregulat ; ramurile de un an de culoare roşie-violacee sau brună-cenuşie, acoperite
282 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

în partea superioară cu puf ceros abundent, cenuşiu-argintiu, caracter prin care se asea­
mănă cu soiul Jonathan.
Mugurii vegetativi — largi la bază, foarte scurţi, ascuţiţi, conici, de culoare brună-
cenuşie, lipiţi de ramură, cu pernuţele slab proéminente, foarte pîsloase, cu cicatrice, în­
guste în formă de semilună.
Mugurii floriferi — mari, ovoid-alungiţi, bruni-roşcaţi la bază şi cenuşii pîsloşi
Ia vîrf; în cursul verii ies bine în evidenţă din centrul rozetei, formate din 7—8 frunze.
Frunzele — variabile ca formă şi mărime, ovat-alungite, ascuţite la vîrf şi rotunjite
spre peţiol, de cele mai multe ori asimetrice. Limbul lung de 64—85 mm şi lat de 30—46
mm, de culoare verde deschis, semimat pe faţa superioară şi albicios-argintiu, cu pubes-
cenţă fină pe cea inferioară, cu marginile serate. Peţiolul lung de 30—40 mm, reprezintă
circa jumătate din lungimea limbului, drept, subţire, pubescent, de culoare verde deschis,
suflat cu foarte puţin roşu la bază, cu teaca frunzelor mică, terminată prin două stapele
acuminate.
Florile — cu petalele albe, cu irizaţii roz ; bobocii florali de culoare roşie-violacee.

FRUCTUL

Mărimea — variabilă, supramijlocie, uneori mare, H = 58—74 mm şi D = 60 —

78 m m ; greutatea de 105—197 g.
Forma — conică, neregulată, conic-alungită sau conic-trunchiată, uneori asimetrică,
cu coaste bine. pronunţate pe toată lungimea fructului ; la unele fructe, aparente numai
la partea superioară ; diametrul maxim
uşor deplasat în jumătatea inferioară a
fructului. î n general, fructele sînt uni­
forme pe acelaşi pom (pl. X V şi fig. 101).
Culoarea — de fond la început
verzuie-gălbuie, apoi albă-verzuie sau
Umonie, acoperită pe partea însorită
cu o rumeneală roz-violacee care une­
ori devine roşie-carmin. î n mod obiş­
nuit, rumeneală ocupă circa 1/4 din
suprafaţa fructului ; în unii ani însă şi
în unele localităţi (Fălticeni, Bistriţa),
aceasta este foarte intensă şi acoperă
mai mult din jumătatea suprafeţei. La
toate fructele se observă numeroase
puncte mici, albe.
Pedunculul — variabil ca lungime.
15—22 mm, subţire, mai îngroşat la
capăt, drept, foarte rar încovoiat, lig-
F i g . 101. — C a l v i l d e z ă p a d ă .
nificat, pubescent, de culoare brună-
cenuşie, iese puţin din cavitate.
Cavitatea pedunculară — de mărime mijlocie, potrivit de largă, adîncă, conică, destul
de regulată şi cu pereţii slab ondulaţi, cu pieliţa acoperită cu rugină sub formă de raze,
uneori curată. Coastele încep chiar din această cavitate şi se continuă piuă la caliciu ;
 CALVIL DE ZĂPADA 283

de obicei, în partea inferioară şi pînă la jumătatea înălţimii fructului sînt şterse, iar
în apropiere de regiunea calicială devin mai înguste şi mai ascuţite.
Caliciul — mijlociu sau mare, închis, rar semideschis, cu sepalele lungi, late, depăr­
tate, dresate sau răsfrînte. în afară, pubescente, verzui-albicioase la bază.
Cavitatea calicială — de adîncime şi lărgime mijlocii, neregulată, avînd suprafaţa
ondulată şi încreţită în jurul caliciului, cu pieliţa curată, foarte rar cu rugină.
Pieliţa — subţire, rezistentă, lucioasă, acoperită cu un strat fin do pruină albicioasă ;
uneori prezintă şi negi ; fiind de culoare deschisă permite ca sub locurile lovite să iasă
în evidenţă pulpa care devine brună sau negricioasă.
Cavitatea subcalicialä — foarte adîncă, fusiformă sau în formă de pungă, cu etaminele
aşezate în partea superioară ; uneori ajunge pînă la camera axială.
Inima — de mărime mijlocie, în formă de ceapă turtită, cu virful ascuţit, situată
spre regiunea caliciului, foarte slab delimitată de fascicule, reprezentate în partea infe­
rioară printr-o linie continuă, iar în partea superioară întreruptă ; închiderea liniei care
marchează inima în partea superioară se face deasupra bazei cavităţii subcaliciale.
Lojile — mari sau mijlocii, deschise sau semideschise, foarte rar închise, renifornie,
cu pereţii de culoare verzuie, cu crăpături calusate.
Seminţele — de mărime mijlocie, de culoare castanie închis, ovoid-ascuţite, turtite
pe o parte, cîte 1—2 în fiecare lojă.
Axul — formează o cameră axială de mărime şi formă variabile, mai des fusiformă,
largă, comunică cu lojile, nu lipseşte aproape de la nici un fruct.
Pulpa — albă ca zăpada, tare, suculentă, dulce şi foarte plăcut acidulată, uneori
insuficient acidulată, cu aromă fină, foarte bună la gust.
Maturitatea de consum — începe în prima jumătate a lunii noiembrie şi se prelun­
geşte pînă în luna aprilie.

BECOMANDĂRI. Avînd calităţi şi însuşiri deosebite, soiul Calvil de zăpadă se reco­

mandă pentru viitor ca soi de bază în regiunea a V l I I - a — Colinele Moldovei ; ca soi
de completare în regiunile : I — Subcarpatică meridională, a IY-a — Dealurile de est,
a V H - a — Cîmpia Banatului, Crişurilor şi a Someşului şi a I X - a — Cîmpia Transilvaniei ;
ca soi de încercare în regiunile a Il-a — Dealurile de vest, a IlI-a Dealurile de nord şi a
V-a — Dealurile din sud-ostul Transilvaniei.

РЕЗЮМЕ

Созревание — ноябрь—апрель.
Сорт происходит из Молдавской ССР. В PHP распространен мало и то только в
северной и центральной части Молдовы и на севере Траисильвании.
Дерево — сильнорослое, средних размеров, с широкой пирамидальной кроной,
которая с возрастом становится шарообразно-приплюснутой; довольно морозо и засу­
хоустойчивое, выносливо к ветрам, болезням и вредителям. Предпочитает плодородные
суглинистые, достаточно влажные почвы. Довольно скороплодное и дает регулярные
и обильные урожаи.
Плод-—средних размеров, усеченно-конической формы, со слабой ребристостью,
желтовато-белого цвета ; мякоть белая, нежная и сочная, сладкая, приятно-кисловатая,
ароматная, высокого качества. Недостаточно устойчив к плодожорке; переносит хо­
рошо перевозку и очень хорошо сохраняется.
Рекомендуется для посадок торгово-промышленного значения и для приусадебных
садов во всех плодоводческих районах подгорной зоны.
284 SOIURI DE MAR RAIONATE Şl DE PERSPECTIVA

RÉSUMÉ

Maturité — novembre—avril.
Variété originaire de la R . S. S. Moldave. Dans la R . P. Roumaine, elle est encore
peu répandue, dans le Nord et le centre de la Moldavie et dans le Nord de la Transylvanie.
Arbre — vigoureux, de taille moyenne, à large couronne pyramidale, devenant sphéri-
que-aplatic avec l'âge ; assez résistant quant au froid, à la sécheresse, aux vents, aux maladies
et aux insectes ; préfère les sols argilo-sablonneux, fertiles, à humidité suffisante ; il fructifie
assez tôt, et donne des récoltes régulières et abondantes.
Fruit — moyen, tronconique, à côtes peu prononcées, de couleur blanc-jaunâtre ;
chair blanche, fine, juteuse, sucrée, très agréablement acidulée, parfumée ; qualité supérieure.
Les fruits sont insuffisamment résistants à l'attaque du Carpocapse ; supportent bien le
transport et se conservent très bien.
Variété indiquée pour les vergers à caractère commercial et pour les jardins d'ama­
teur, dans toutes les régions fruitières de la zone des collines.

ABSTRACT

Maturity – November to April.

Variety originating in the R. Moldova. In Romania, it is still uncommon in northern and central
Moldova and northern Transylvania.
Tree – vigorous, medium sized, broad pyramidal crown, becoming spherical-flattened with age
as fairly resistant to cold, drought, wind, disease and insect, prefers clay soils are sandy, fertile, with
sufficient moisture; it bears fruit early, and provides regular and abundant crops.
Fruit – medium, conical, ribbed faint, yellowish-white, white flesh, fine, juicy, sweet,
pleasantly tart, perfumed quality. The fruits are insufficiently resistant to attack by the codling moth,
well support the transport and keep well.
Variety suitable for commercial orchards and gardens amateur fruit-growing areas in all hilly
areas.
 ROŞII DE GEOAGIU

Sinonime : germ. Gyogyer roter.

mag. Gyögyi piros.

Origine. Soi foarte vechi, format pe valea rîului Geoagiu, de unde s-a răspîndit
în toată regiunea Hunedoara.

Răspîndire. De la şcoala pomicolă din Geoagiu şi pepinierele de la Aiud, soiul s-a

răspîndit în toată Transilvania, pe valea Mureşului, precum şi pe văile din partea de
sud a Munţilor Apuseni. După introducerea soiului Jonathan, răspîndirea lui s-a mic­
şorat mult.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul are creştere mijlocie. Pe terenurile fertile creşte viguros, lăstăreşte puternic
şi formează ramuri lacome foarte viguroase, pe seama cărora coroana se reface foarte
repede, cînd se produc ruperi de ramuri.
înfloreşte tîrziu, iar perioada respectivă se prelungeşte 8—10 zile, astfel că poleni­
zarea este asigurată chiar în primăverile cu condiţii nefavorabile.
Este bun polenizator pentru soiurile : Frumos galben, Jonathan, Parmen auriu,
Delicios roşu şi în general pentru toate soiurile cultivate.
Intră tîrziu pe rod, la 10—12 ani, şi produce relativ regulat, cîte 120—150 kg/pom.
Fructele suportă bine transportul şi se păstrează uşor chiar în depozite neamenajate
pentru acest scop. Au un conţinut bogat în zahăr (12,28%) care se află în raport armo­
nios cu aciditatea (0,71%) ; ca urmare, au gust plăcut acidulat. A u însă un conţinut scăzut
în vitamina С (2,40 m g % ) . Deşi de calitatea a Il-a, sînt apreciate totuşi ca fructe de
masă ; se pretează însă şi pentru prelucrare industrială.
Fructele nu sînt atacate de rapăn, putregaiul brun şi nici de viermele merelor ; sînt
sensibile însă la atacul păduchelui din San José.
Pomul, deşi este rezistent la ger, prezintă totuşi, după iernile mai aspre, plăgi carac­
teristice pe trunchi. Se caracterizează prin rezistenţă mare la brumele şi îngheţurile tîrzii
de primăvară.
Pretinde soluri bogate în umiditate şi substanţe fertilizante.
Calităţi : producţia regulată şi abundentă, rezistenţa pomilor la ger şi a fructelor
la boli şi dăunători, precum şi frumuseţea fructelor.
Defecte : dimensiunile relativ mici ale fructelor şi conţinutul scăzut în vitamina С.
286 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

POittUL

Pomul arc trunchiul puternic, înalt de 1,60—2 m, gros, cu scoarţa cenuşie, care se
desface în plăci subţiri.
Coroana — piramidală în tinereţe, mai tfrziu globuloasă, de 6 —7 m în diametru şi
cu înălţimea de 7—8 m (fig. 102).

Pig. 102. — Roşii de Geoagiu.

Ramurile de schelet — groase, destul de dese în coroană (7—8 pe ax), cresc la început
drept, apoi se arcuiesc, cu axul formează unghiuri de 40—45°, au scoarţa cenuşie, cu len-
tieèle puţine şi mici.
Ramurile de rod — predommă ţepuşele şi pintenii.
Lăstarii — de lungime şi grosime mijlocii, glabri.
Mugurii vegetativi — mijlocii, conici, de culoare cenuşie-brună, pubescenţi, lipiţi
de lăstar, avînd pernuţe mici, slab aparente.
Mugurii floriferi — mijlocii, bombaţi, de culoare roşiatică, cu virful cenuşiu, datorită
pubescenţei.
 PLANŞA XVI

Roşii de Geoagiu
 ROŞII DE üEOAGIU 287

Frunzele — de mărime mijlocie, obovat-alungite, cu vîrful acuminat, rotunjite la

bază, de grosime mijlocie, de culoare verdo închis, cu suprafaţa uşor vălurată, cu margi­
nile dublu serate. Peţiolul lung de 20—30 mm, de grosime mijlocie, do culoare brună-roşia­
tică, pubescent.
Florile — mijlocii sau mari, cu petalele roz.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie sau mică-, destul de uniformă, H = 69—60 mm şi D = 57 —

68 m m ; greutatea medie de 91 g.
Forma — sferic-alungită, uşor trasă atît spre vîrful, cît şi spre baza fructului, cu
contur neregulat, avînd coaste largi şi şterse, abia perceptibile, mai pronunţate spre cavi­
tatea calicială. Fructele sînt uniforme chiar şi în
anii cu producţii mari (pl. X V I şi fig. 103).
Culoarea — de fond galbenă-verzuie ; cea
acoperitoare roşie-purpurie, ştearsă pe partea
însorită şi pensulată pe cea umbrită, roşie-vio-
lacee. Punctele de sub pieliţă, albicioase sau
cenuşii, de diferite mărimi, bine distincte, răs-
pîndite pe toată suprafaţa fructului, mai dese
spre caliciu.
Pedunculul — lung şi relativ subţire, bine
prins, depăşeşte cu mult cavitatea, puţin curbat,
lignificat, de culoare brună-castanie, glabra
sau slab pubescent.
Cavitatea pedunculară — de formă regu­
lată, cu patru coaste bine conturate care îi
imprimă o formă de piramidă, de lărgime mij­
locie, are pereţii acoperiţi cu rugină verzuie sau
violacee care, în cele mai multe cazuri, iese F i g . юз. - R o ş u d e G e o a g i u .

afară din cavitate sub formă de raze.

Caliciul — deschis sau semideschis, format din sepale mijlocii, cărnoase, pubes­
cente, de culoare verde, împreunate la bază şi răsfrînte mult în afară.
Cavitatea calicială — mijlocie, puţin adîncă, în formă de castron, cu pieliţa încreţită,
prezintă zece creste mici care se pierd imediat ce ies din cavitate.
Pieliţa — subţire, netedă, puţin unsuroasă, lucioasă, aderentă la pulpă, acoperită
cu pruină abundentă, de culoare violacee.
Cavitatea subcalicială — mare, adîncă, cilindrică, nu comunică cu camera axială.
Inima — mare, în formă de ridiche, bine conturată.
Lojile — mari, largi, cu pereţii crăpaţi şi bine calusaţi, de culoare verde-gălbuie,
deschise larg spre camera axială.
Seminţele — mari, ascuţite la vîrf, de culoare cafenie-roşcată închis, pline.
Axul — larg, deschis.
Pulpa — de culoare crem, cu slabe infiltraţii roz pal sau carmin, semifondantă,
suculentă, plăcut acidulată, dulceagă, cu gust în general plăcut.
Maturitatea de consum — începe în prima jumătate a lunii noiembrie şi se prelungeşte
pînă în luna martie.
288 SOIURI D E MAR KAIONATE 51 DE PERSPECTIVA

BECOMANDÄm. Dat fiind însuşirile soiului Roşii de Geoagiu, în sortimentele de pers­

pectivă este prevăzut ca soi de bază în regiunile a Il-a — Dealurile de vest şi a IlI-a
— Dealurile de nord ; ca soi de completare în regiunile a V-a — Dealurile din sud-estul
Transilvaniei şi a VTI-a — Câmpia Banatului, ( Vişinilor si a Someşului.

РЕЗЮМЕ

Созревание — ноябрь—март.
Дерево — среднерослое, с широко-пирамидальной кроной, которая с возрастом
становится шарообразной. Сорт выносливый, малоприхотливый к климату и почве; мо­
розоустойчивый, устойчивый к болезням, вредителям и поздним весенним заморозь-im ;
довольно скороплодный, плодоношение регулярное и обильное.
Плод — средний или мелкий, округло-продолговатой формы, слабо-ребристый,
желтый с пурпурово-красным румянцем и фиолетовым налетом; мякоть кремового цвета
с бледно-розовыми прожилками, полутающая, сочная, приятного сладковато-кисло­
ватого вкуса. Плод прочно держится на дереве, обладает хорошей транспортабельно­
стью и продолжительной лежкостью.
Рекомендуется для любительских приусадебных садов и как второстепенный
сорт для посадок торгово-промышленного значения в подгорных и высоко-холмистых
районах страны.

EÉSTJMÉ

Maturité — novembre — mars.

Arbre—de vigueur moyenne, à large couronne pyramidale qui, avec l'âge, devient
sphérique ; rustique, peu exigeant quant au climat et au sol, résistant aux grands froids,
aux maladies, ainsi qu'aux gelées blanches tardives de printemps et aux insectes ; il
fructifie assez tôt et donne des récoltes régulières et abondantes.
Fruit — moyen ou petit, sphérique-allongé, peu côtelé, de couleur jaune, presque totale-
ment recouvert de rouge pourpre et d'une pruine violacée ; chair de couleur crème, à
infiltrations rose pâle, mi-fondante, juteuse, agréablement acidulée, douceâtre, au goût
agréable. Les fruits résistent aux vents, supportent bien le transport et se conservent
longtemps.
Variété indiquée pour les jardins d'amateur et aussi pour compléter les grandes
plantations commerciales dans les régions de montagne et de hautes collines.

ABSTRACT

Maturity – November to March.

Tree – medium vigour, broad pyramidal crown with age, becoming spherical; resistant,
undemanding as to soil and climate, resistant to extreme cold, disease, and the late spring frost and
insects it bears fruit early and give regular and abundant crops.
Fruit – medium or small, spherical, elongated, slightly ribbed, yellow, almost completely
covered with purple and a purple bloom, cream coloured flesh, with penetration pink, half-melting,
juicy, pleasantly tart, sweet, to taste pleasant. The fruits are resistant to wind; well support the transport
and long shelf life.
Variety suitable for amateur gardens and also to complete large commercial plantations in
mountain areas and high hills.
 BISMARCK

Sinonime : germ. Bismarckapfel, Bismarck, Bismarckapfel aus Neuseeland.

rus. Bismarck.
franc. Bismarck.
ceh. Biemarckovo.
bulg. Bismark.

Origine. Soi obţinut în Noua Zeelandă din seminţele soiului Aport, de către bota­
nistul german M ü l l e r , pe la sfîrşitul secolului al X I X - l e a .

Răspîndire. î n anul 1889 a fost adus în Anglia, iar de acolo în scurt timp a trecut
în Germania, de unde s-a răspîndit apoi în toate ţările din Europa.
La noi se întîlneşte în toate regiunile, mai ales în grădinile de lîngă case, fiind mult
apreciat pentru producţiile sale abundente.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul este caracterizat prin creşteri moderate, mai ales după ce intră în perioada
de rodire. Reuşeşte altoit atît pe măr sălbatic cît şi pe dusen. Are longevitate mijlocie,
ajungînd pînă la vîrsta de 40—45 ani.
înfloreşte tîrziu, perioada respectivă prelungindu-se mult, din care cauză suferă mai
puţin de brume.
Intră foarte de timpuriu pe rod, de multe ori chiar din pepinieră. Produce regulat
şi abundent, pînă la 180—220 kg/pom.
Fructele sînt mari, frumoase, suportă bine transportul şi se păstrează pînă în lunile
februarie sau martie, fără a se zbîrci. Baportul între zahăr (11,55%) şi aciditate (0,87%)
este în favoarea acidităţii, din care cauză merele au un gust vinuriu-acidulat, aproape
lipsit de dulceaţă. Conţin 0,18% substanţe tanoide, 0,59% pectine şi 0,37% proteine
brute. Sînt sărace în vitamina С (1,4 m g % ) şi au o valoare energetică de 65,52 cal.
Ca fruct de masă, mărul Bismarck este de calitatea a Il-a, fiind însă foarte bun pentru
întrebuinţări culinare şi industrializare.
Pomul este rustic, rezistent la ger şi la boli.
Nu este pretenţios faţă de climă, sol şi expoziţie. Cu toate că preferă condiţiile
de climă răcoroasă şi umedă, dă rezultate mulţumitoare şi pe solurile cu umiditate insu­
ficientă, î n asemenea cazuri, deşi dă producţii mari, fructele rănim mici.

14 - o. 2<52
290 SOIURI DE MÄR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

î n regiunea dealurilor înalte, unde se înregistrează multe ploi, soiul Bismarck devine
sensibil la făinare.
Asemănări cu alte soiuri. După aspect, fructul se aseamănă cu cel al soiului Aport,
de care se deosebeşte totuşi prin faptul că în culoarea acoperitoare predomină o nuanţă
cafenie, care nu este atît de vie şi are mai puţine dungi ca la Aport. î n acelaşi timp, pieliţa

Fig. 104. — Bismarck.

merelor Bismarck nu se detaşează de pulpă nici la supracoacere şi nu devine galbenă-

albicioasă ca la Aport, ci rămîne de culoare portocalie-verzuie.
Calităţi : intrarea timpurie pe rod, producţia regulată şi abundentă, mărimea şi
frumuseţea fructelor, cu păstrare uşoară şi îndelungată, precum şi rezistenţa la rapăn.
Defecte : sensibilitatea la făinare.

POMUL

î n pepinieră pomul creşte repede, dînd material săditor foarte frumos, de calitate
superioară ; în livadă are trunchiul potrivit de gros, cu scoarţa de culoare cenuşie murdar ;
ritidomul se exfoliază in plăci înguste de forme neregulate.
 PLANŞA XVII

Bismarck
 BISMARCK 281

Coroana — sferic-turtită, foarte largă, răsfirată şi potrivit de deasă (fig. 104).

Ramurile de schelet — relativ groase, formează cu trunchiul unghiuri de 50 şi 00° ;
în perioada de rodire, se arcuiesc, avînd vîrfurile aplecate ; sînt bine garnisite cu ramuri
de rod şi au scoarţa brună-verzuie.
Hamurile de rod — foarte scurte sau scurte, cu burse voluminoase, de culoare gălbuie,
pubescente.
Lăstarii — de grosime şi lungime foarte variabile, puţin arcuiţi, cu scoarţa de
culoare roşie-brună, acoperiţi cu pubescenţă abundentă la virf şi lenticele mici, orbiculare,
de culoare gălbuie.
Mugurii vegetativi — foarte mari, ovoizi, cenuşii, pubescenţi, lipiţi de ramură, aşezaţi
pe pernuţe slab proeminente.
Mugurii floriferi — mici sau mijlocii, ovoizi, cu vîrful ascuţit, cu solzii bine lipiţi,
acoperiţi cu perişori scurţi şi foarte deşi.
Frunzele — mari, ovate, slab rotunjite, cu vîrful acuminat, cu marginile limbului
crenate, glabre pe faţa superioră, iar pe cea inferioară pubescente, cu nervuri proe­
minente. Peţiolul lung de 20—25 mm, gros, la bază puţin pubescent, cu stipele alungite,
slab dezvoltate.
Florile — mari, cu petalele rotunjite, involute, de culoare albă, cu numeroase stri­
aţii roz.

FRUCTUL

Mărimea — mare sau chiar foarte mare, mijlocie dacă este cultivat în terenuri
nepotrivite ; H = 65 — 70 mm şi D = 85—90 mm ; greutatea medie de 220 g.
Forma — tronconică sau sferic-turtită, cu baza foarte largă, uneori avînd coaste
abia pronunţate lingă cavitatea
calicială (pl. X V I I şi fig. 105).
Culoarea — de fond la în­
ceput verde deschis, mai tîrziu
verzuie şi verde-gălbuie, aco­
perită cu o rumeneală roşie
peste care se suprapun dungi
de culoare roşie-carmin ; uneori
fructul este colorat în roşu-porto-
caliu pe toată suprafaţa ; alteori
pe partea umbrită rămîne vi­
zibilă culoarea de fond. Pe su­
prafaţa fructului se observă
puncte mici ruginii şi altele mai
mari albicioase ; pe unele fructe
există şi pete de rugină, iar în
cazuri rare Se întîlneSC Şi negi Fig. 105. - Bismarck.

acoperiţi cu rugină.
Caliciul — mare sau foarte mare, deschis sau semideschis, format din sepale largi,
scurte, de culoare verzuie, pubescente la bază, răsfrînte în afară.
Cavitatea calicială — în formă de castron, cu pereţii abrupţi, foarte adîncă, de lărgime
variabilă, simetrică, avînd suprafaţa încreţită.
202 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

Pedunculul — de lungime variabilă, 10—26 mm, nu iese din cavitate, cărnos, îngroşat
la bază, de culoare brună-verzuie, puţin pubescent şi zbîrcit, bine prins de fruct şi ramură.
Cavitatea pedunculară — regulată, adîncă, destul de îngustă, în formă de pîlnie, cu
pereţii rotunjiţi şi pieliţa verzuie, acoperită cu rugină murdară, măslinie, care uneori
iese din cavitate sub formă de raze.
Pieliţa — groasă, netedă, tare, semilucioasă, destul de elastică.
Cavitatea subcalicială — în formă de pîlnie sau de V, foarte largă şi destul de scurtă,
comunică cu camera axială ; etaminele aşezate la mijloc.
Inima — mică, în formă de ceapă, aşezată central, bine marcată de un grup de fas­
cicule verzui.
Lojile — mijlocii, de formă ovală, închise, cu pereţii de culoare verzuie, uşor crăpaţi.
Seminţele — de mărime mijlocie, ovoid-alungite, cu vîrful ascuţit, de culoare cas­
tanie, cîte 2—3.
Axul — eliptic, îngust, formînd o cameră axială uşor deschisă la bază.
Pulpa — albă sau albă-verzuie, verzuie în jurul inimii, granuloasă, suculentă,
vinurie, lipsită de dulceaţă şi aromă ; expusă la aer se oxidează foarte repede.
Maturitatea de consum — din noiembrie pînă în martie, iar uneori şi mai mult.

RECOMANDĂRI. î n sortimentele pentru viitor, soiul Bismarck este prevăzut ca soi

de completare în regiunile : a Iu-a — Dealurile de nord, a IV-a — Dealurile de est şi
a V-a — Dealurile din sud-estul Transilvaniei ; ca soi de încercare în regiunile a Il-a —
Dealurile de vest şi a V l l - a — Cîmpia Banatului, Crişurilor şi a Someşului.

РЕЗЮМЕ
Созревание — ноябрь—март.
Дерево — средних размеров, образует шарообразно-приплюснутую очень широкую,
раскидистую и не очень густую крону; неприхотливое и устойчивое к морозам и пара­
зитным болезням; предпочитает прохладный климат и плодородные достаточно увлаж­
ненные почвы; очень скороплодное и дает регулярные и обильные урожаи.
Плод — крупный, усеченно-конический или округло-приплюснутый, желтовато-
зеленоватый с ярким румянцем, покрытым полосками карминово-красного цвета с
ржавыми и беловатыми точками. Мякоть зеленовато-белая, зернистая, сочная, кисло­
ватая, лишенная сладости и аромата. Плод устойчив к болезням; хорошо переносит
перевозку и хранение.
Сорт любительский и промышленно-хозяйственный; как десертный сорт — посред­
ственного качества.

EÉSUMÉ
Maturité — novembre—mars.
Arbre — de taille moyenne, à couronne sphérique-aplatie, très large, divergente
et peu compacte ; est rustique, résistant au froid et aux attaques des parasites végétaux ;
préfère le climat frais et les sols fertiles à humidité suffisante ; commence a fructifier de
bonne heure et donne des récoltes régulières et abondantes.
Fruit — gros, tronconique, ou sphérique-aplati ; vert-jaunâtre, lavé de rouge vif,
strié de rouge-carminé et parsemé de points roux ; chair d'un blanc-verdâtre, granulée,
juteuse, vineuse, exempte de douceur et d'arome. C'est une bonne variété pour les usages
culinaires et industriels ; mediocre pour la consommation à l'état frais. Les fruits sont
résistants aux maladies, au transport et à la conservation.
Indiquée pour les jardins d'amateur.
292a
ABSTRACT

Maturity – November to March.

Tree – medium height, crown spherical, flattened, broad, divergent and slightly compact; is
hardy, resistant to cold damage by pests and plants, prefer the cool climate and fertile soil moisture
adequate; begins to grow good time and provides regular and abundant crops.
Fruit – large, tapered, or spherical-flattened yellowish-green, tinged with red, carmine red-
striped and dotted with red points; flesh of a greenish-white, granular, juicy, vinous, free of softness and
aroma. It's a good variety for culinary uses and industrial poor for consumption fresh. The fruits are
resistant to diseases, transport and storage.
Suitable for gardens of the amateurs.
 SĂLCIU

Sinonime : Mere jujane, Mere de piele, Mere roşii, Sălcii.

Origine. Soi autohton, format probabil în regiunea subcarpatică meridională.

Răspîndire. Este mult răspîndit în toate comunele din zona Subcarpaţilor Meridionali,
în raioanele Tîrgovişte, Muscel şi Curtea de Argeş, unde este cunoscut sub numele de Sălciu.
Din raionul Muscel, prin Eucăr şi Bran, a fost introdus în raionul Făgăraş, unde
s-a aclimatizat bine şi cu timpul a căpătat denumirile locale de Mere jujane, Mere de
piele, Mere roşii. î n acest raion se întîlneşte frecvent în comunele Breaza, Viştea de Sus,
Pojorîta şi Lisa.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomii sînt de vigoare excepţională, cu longevitate foarte mare ; multe exemplare

depăşesc vîrsta de 120 ani.
Soiul este caracterizat prin producţii mari.
Cu toate că au un conţinut relativ ridicat în zahăr (12,88—13,10%) şi un conţinut
variabil de aciditate (0,37—0,89%), merele au un gust sălciu, puţin apreciat de consumatori.
Slaba astringenţă şi tăria pulpei sînt date de substanţele tanoide (0,31%) şi de pectine
(0,42—0,72%). Conţin numai 0,38% proteine brute şi 4,0 m g % vitamina C. Valoarea
energetică a merelor este destul de ridicată, 68,0—80,0 cal.
î n general, fructele soiului Sălciu sînt considerate de calitatea a Il-a, chiar a IlI-a ;
se pretează mai mult pentru bucătărie, marmeladă şi cidru. Sînt rezistente la vînturi, trans­
port şi păstrare.
Soiul se adaptează uşor la condiţiile de mediu, este rezistent la ger şi boli; totuşi
în anii ploioşi şi în zona dealurilor înalte, fructele sînt atacate de rapăn.
Calităţi : vigoarea şi longevitatea foarte mare a pomilor, rodirea abundentă, rezis­
tenţa la transport şi păstrarea îndelungată a fructelor.
Defecte : calitatea mediocră a fructelor pentru consumul în stare proaspătă.

POMUL

Pomul foarte viguros, atinge o înălţime pînă la 10 m, cu trunchiul gros, puţin răsucit,
de formă cilindrică.
291 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

Coroana — larg-piramidală sau sferică, relativ deasă, uneori plîngătoare, cu diametrul

maxim plasat în treimea inferioară a coroanei ; unghiul de ramificare descreşte în etajele
superioare de la 66 la 35° (fig. 106).
Eamurüe de schelet — groase, arcuite spre vîrf, cu scoarţa cenuşie, cu lenticele multe,
mari şi aşezate transversal.
Ramurile de rod — predomină pintenii inelaţi şi ţepuşele; nuieluşele şi mlădiţele
lipsesc aproape cu desăvîrşire.

Fig. 10B. - Sălciu.

Lăstarii — lungi de 10—30 cm, subţiri, cu scoarţa de culoare roşiatică şi cu pubes-

cenţa slabă.
Mugurii vegetativi — ascuţiţi, lipiţi de ramură, de culoare verde-roşiatică, glabri,
cu pernuţele foarte reduse.
Mugurii floriferi — ovoizi, rotunjiţi, de culoare brună-roşiatică.
Frunzele — mari, eliptice, ascuţite spre bază, cu vîrful acuminat, de culoare verde
închis, iar nervurile de culoare roşiatică, cu suprafaţa limbului uşor gofrată.
Florile — relativ mari, cu petalele unite la bază, rotunjite şi gofrate la vîrf, de culoare
albă cu striaţii late, roşii.
 SĂLCIU 2Я5

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, avînd în medie H = 59 mm şi D = 69 mm ; greutatea de

7 6 - 1 0 0 g.
Forma — conic-trunchiată, cu diametrul maxim la baza fructului, conturul uşor
neregulat din cauza unor coaste şterse şi abia aparente (fig. 107).
Culoarea — de fond verde-gălbuie ; cea acoperitoare vişinie ; culoarea suprapusă sub
formă de dungi întrerupte, de nuanţă roşie mai închis. Punctele numeroase, evidente,
variabile ca mărime, albicioase şi aureolate.
Rugina este distribuită pe suprafaţa fruc­
tului sub formă de miceliu.
Peâtmculul — de mărime mijlocie, re­
lativ subţire, uşor curbat, lignificat, de culoare
cafenie, pubescent spre punctul de inserţie
cu ramura, bine prins de fruct şi de ramură.
Cavitatea pedunculară — adîncă, potrivit
de largă, cu pereţii aproape drepţi, cu rugină
de culoare cafenie-verzuie care se revarsă
peste marginile cavităţii sub formă de raze.
Caliciul — semideschis, format din sé­
pale de mărime mijlocie, cu vîrfurile răs-
frînte în afară, distanţate la bază, pubes-
cente.
Cavitatea calicială — potrivit de largă,
Fig. 107. - Sălciu.
adîncă, în formă de ceaşcă, cu pereţii încreţiţi,
cu pieliţa mată.
Pieliţa — lucioasă, netedă, tare, grosieră şi aderentă la pulpă, cu negi foarte mari.
Cavitatea subcalicială — în formă de V deschis, relativ adîncă, avînd etaminele cu
aşezare inferioară ; nu comunică cu axul.
Inima — mijlocie, în formă de ridiche, bine conturată de fascicule vasculare care
se unesc ceva mai sus de baza cavităţii subcaliciale.
Lojile — mari, cu pereţii verzi-albicioşi, netezi şi lucioşi.
Seminţele — de mărime mijlocie, ovoide, ascuţite, de culoare cafenie-roşcată.
Arul — semideschis.
Pulpa — albă-verzuie, cu slabe infiltraţii roşiatice, de consistenţă ca vata, puţin
suculentă, cu aciditate pronunţată, cu aromă plăcută şi gust sălciu.
Maturitatea de consum — din luna noiembrie pînă în lunile februarie — martie.

R E C O M A N D Ă R I . Soiul Sălciu este indicat pentru plantarea pe marginile căilor de comu­

nicaţie, prin fineţe şi în grădinile de Ungă case, în zona dealurilor înalte din regiunile
Argeş şi Braşov.

РЕЗЮМЕ
Созревание— ноябрь—март.
Сорт отечественного происхождения.
Дерево — исключительно сильнорослое и долговечное, здоровое и хорошо приспо­
собленное к местным условиям. Нередко встречаются деревья 120-летнего возраста,
дающие еще обильные урожаи.
296 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

Плод — средней величины, усеченно-конической формы, желтовато-зеленого цвета

с красным румянцем, покрытыми полосками более темно-красного цвета ; мякоть белая
с красными прожилками, виннокислая, сладковатая, безвкусная ; посредственного ка­
чества как столовый сорт, но хорош для хозякстгенных целей и для переработки в
консервной промышленности.
Рекомендуется для насаждений вдоль шосейных дорог и на лугах и пастбищах,
а также для садов в пригородных районах.

BÉSTJMÉ

Maturité — novembre—mars.
Variété roumaine.
Arbre — très longétif, très vigoureux, sain et bien adapté aux conditions du milieu.
On rencontre assez souvent des arbres âgés de 120 ans, qui donnent encore des récoltes
abondantes.
Fruit — moyen, tronconique, vert-jaunâtre, recouvert de rouge et rayé de rouge
plus foncé ; chair blanche, traversée de filaments rouges, vineuse, assez acidulée, dou-
ceâtre, fade ; qualité médiocre comme variété de table, mais bonne pour différentes pré-
parations ménagères et industrielles.
Elle est recommandable pour être plantée le long des routes, sur les prés et dans
les plantations des régions montagneuses.

ABSTRACT

Maturity – November to March.

Romanian variety.
Tree – very long life, very vigorous, healthy and well adapted to environmental conditions. We
meet quite often trees aged 120 years, giving more abundant crops.
Fruit – medium, conical, yellowish-green, covered with red and darker red stripes, white flesh,
crossed filaments red, vinous, somewhat sour, sweet, bland, poor quality as a variety of table, but good
preparations for different household and industrial.
It is recommended to be planted along the roads, meadows and on plantations in the
mountainous regions.
 RENET ANANAS

Sinonim»' : rus. Ananasnîi renet.

franc. Reinette ananas.
germ. Ananas Eenette.
ceh. Ananasovâ reneta.
mag. Ananâsz renet.
bvlg. Ananasova reneta.

Origine. După E. L u c a s , soiul Eenet ananas este de origine olandeză.

Răspîndire. Este răspîndit mult în Germania, Italia, R.S.F. Iugoslavia şi în U.R.S.S.,

în Crimeea.
La noi se întîlneşte în puţine regiuni şi numai în grădinile de lingă case.

CARACTERISTICA SOIULUI

Soiul Renet ananas este caracterizat prin pomi de talie mijlocie. Deşi creşte viguros
în pepinieră, în livadă, după ce intră pe rod, slăbeşte din vigoare şi nu atinge dimensiuni
mari. Ca urmare se poate planta mai des.
Reuşeşte altoit pe dusen şi paradis şi mai puţin pe mărul sălbatic. Se pretează pentru
semitrunchi şi forme palisate.
înfloreşte de timpuriu, iar perioada înfloritului durează relativ mult. Ca poleniza-
tori se recomandă soiurile Parmen auriu şi Renet Baumann. Avînd polen bun, serveşte
ca polenizator pentru soiurile : Boiken, Frumos de Boskoop, Renet Baumann.
Intră devreme pe rod, la vîrsta de 3—4 ani; produce regulat, însă dă recolte
mijlocii.
Fructele, de calitate foarte bună deşi sînt mici sau de dimensiuni mijlocii, sînt uni­
forme pe acelaşi pom, au aspect atrăgător, se transportă şi se păstrează bine.
Be caracterizează printr-un conţinut de 11,71 —13,70% zahăr, 0,65—0,68% acidi­
tate, 0,55—0,85% pectine, 0,24—0,34% proteine brute şi 0,07% tanoide. Sînt
foarte bogate în vitamina C , 15,1—26,5 m g % , şi au o valoare energetică de
61,44-64,40 cal.
298 SOIURI DE MAR RAIONATE SI DE PERSPECTIVA

Pomul este rezistent la rapăn, însă este atacat de păduchele lînos şi de cancerul
deschis.
Cere locuri adăpostite, bine expuse la soare, soluri adinei, drenate, revene. î n con­
diţii neprielnice şi pe solurile reci, lăstarii nu ajung întotdeauna la maturitate, din care
cauză degeră în cursul iernii. Pe solurile lipsite de umiditate şi sărace, fructele rămîn mici
şi cad ; în asemenea condiţii şi pomii se dezvoltă anevoios.
Asemănări cu alte soiuri. După fruct se aseamănă cu soiul Eenet Zuccalmaglio ; la
acesta însă, punctele de sub pieliţă sînt mai mici, mai numeroase, răspîndite neuniform,
de culoare cafenie, aureolate cu alb.

Fig. 108. — Renet ananas.

Calităţi • precocitatea, productivitatea relativ ridicată, uniformitatea, frumuseţea

şi calitatea foarte bună, neîntrecută, a fructelor.
Defecte : pretenţiile mari ale pomului faţă de condiţiile de mediu, dimensiunile mici
ale fructelor, sensibilitatea pomului la atacul păduchelui iînos şi a cancerului deschis.
 REN ET ANANAS 299

POMUL

Tomul, de vigoare mijlocie, are trunchiul puternic, nerăsucit, cu scoarţa de culoare

eenuşie-argintie.
Coroana — la început sferică, cu timpul devine largă, sferic-turtită, deasă, aproape
de două ori mai largă decît înaltă (fig. 108).
Ramurile de schelet — arcuite şi cu vîrfurile aplecate la pomii în plin rod, flexibile,
bine garnisite cu ramuri de rod pe toată lungimea, cu scoarţa netedă, de culoare verzuie-
cenuşie pe partea umbrită şi brună-roşiatică pe partea însorită.
Ramurile de rod — reprezentate prin ţepuşe şi nuieluşe, de grosime mijlocie, care
formează către vîrfurile ramurilor, vetre pe burse voluminoase, foarte pubescente.
Lăstarii — scurţi sau mijlocii, mai groşi la bază şi subţiaţi către vîrf, cu internodii
scurte, au scoarţa roşiatică, puternic pubescentă, cu perişori scurţi, deşi, cenuşii şi lenti-
cele rotunde, potrivit de mari, dispersate uniform, de culoare cenuşie-albicioasă.
Mugurii vegetativi - mici, conici, lipiţi de ramură, aşezaţi pe pernuţe largi şi proe­
minente.
Mugurii floriferi — mici sau mijlocii, ovo-conici, cu solzii slab lipiţi, de culoare cas-
tanie-roşiatică, puternic pubescenţi.
Frunzele — mari sau mijlocii, de 57—87 mm lungime şi 37—00 mm lăţime, ovat-
alungite pînă la ovate, simetrice, cu baza rotunjită, vîrful acuminat şi marginile ondulate
şi crenate. Peţiolul scurt de 20 —28 mm, gros, foarte pufos.
Florile — mici sau mijlocii, cu petalele neuniforme ca mărime şi formă, asimetrice.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie sau mică, H = 60—65 mm şi D = 45—52 mm şi mare, H =

fio —72 mm şi D = 60—65 mm, de pe pomii pitici şi formele palisate ; în general uni­
formă pe acelaşi p o m ; greutatea unui fruct de 80—90 g, în condiţii excepţionale putînd
ajunge pînă la 120—180 g.
Forma — conică, ovo-sferică, uneori aproa­
pe cilindrică, rotunjită la vîrf şi turtită la
bază, cu diametrul maxim aproape la jumăta­
tea înălţimii fructului sau puţin mai j o s .
î n general, fructele sînt regulate, simetrice,
fără coaste, uneori foarte puţin vălurate (pl.
X V I I I şi fig. 109).
Culoarea — galbenă pronunţată, unico-
loră, iar la maturitate devine portocalie-cenu-
şie, fără urme de rumeneală. Pe toată su­
prafaţa prezintă numeroase puncte de rugină,
de diferite mărimi, în formă de stea, triun­
ghiulare sau circulare, verzi pînă la matu­
ritatea fructelor, apoi cafenii, înconjurate cu
un cerc alb-verzui.
Pedunculul — de lungime variabilă,
10 —20 mm, iese din cavitate, subţire, îngroşat
la capete, lignificat, brun-verzui, puţin pufos. Fig. 109. - Renet ananas.
зпп SOIURI DE MAR RAIONATE S I DE PERSPECTIVA

Cavitatea pedunculară — largă, de adîncime mică, cu pereţii rotunjiţi regulat, cu

pieliţa de culoare verde pronunţat, iar la unele fructe cu urme de rugină măslinie, dispusă
concentric, foarte caracteristic.
Caliciul — de mărime mijlocie, deschis sau semideschis, avînd sepalele verzi la bază
şi brune la vîrf, cu vîrfurile răsfrînte în afară, aşezate în formă de stea, ca un smoc în­
fipt în vîrful fructului.
Cavitatea calicială — superficială sau foarte puţin adâncă, cu suprafaţa ondulată
foarte fin.
Pieliţa — subţire, tare, netedă, ceroasă, semilucioasă ; la maturitatea completă îşi
pierde luciul şi devine aspră la pipăit.
Cavitatea subcalicială — mică sau mijlocie, în formă do pîlnie, cu gîtul îngust ; sta-
minele aşezate la mijloc.
Inima — de mărime mijlocie sau marc, în formă de ceapă alungită, aşezată la jumă­
tatea înălţimii fructului şi delimitată de fascicule gălbui care se unesc la jumătatea înăl­
ţimii cavităţii subcaliciale.
Lojile — mijlocii, înguste, cu pereţii puţin crăpaţi.
Seminţele — de mărime mijlocie, ovoide, castanii-roşiatice, bine dezvoltate, bom­
bate, cu vîrful ascuţit, de regulă cîte patru în fiecare lojă.
Axul — fusiform, deschis pe jumătatea mălţimii inimii.
Pulpa — albă-gălbuie, aproape galbenă, fin granulată, la început oarecum crocantă,
apoi aproape fondantă, totuşi destul de consistentă şi suculentă, cu gust de renet, dulce-
vinurie, foarte plăcut şi cu aromă pronunţată asemănătoare cu aceea a fructelor
de ananas.
Maturitatea de consum — începe din luna noiembrie şi se prelungeşte pînă în luna
februarie ; mai tîrziu, fructele pierd din calitate.

RECOMANDĂRI. Soiul Eenet ananas este propus pentru viitor ca soi de completare în
regiunile : а ГП-а — Dealurile de nord, a IV-a — Dealurile de est, a VTII-a — Colinele
Moldovei şi a I X - a — Cîmpia Transilvaniei ; ca soi de încercare în regiunile : I — Sub­
carpatică meridională, a Il-a — Dealurile de vest, a V-a — Dealurile din sud-estul Tran­
silvaniei şi a V l l - a — Cîmpia Banatului, Crişurilor şi a Someşului.

РЕЗЮМЕ

Созревание — ноябрь—февраль.
Дерево — довольно сильнорослое, но небольших размеров, с почти шарообразной
густой кроной. Требовательное к почвенным и климатическим условиям, а во влажных
районах чувствительное к морозам и парше; плодоносит рано, умеренно но ежегодно.
Плод — мелкий или средней величины, яйцевидной формы желто-лимонного цвета
с многочисленными угловатыми ржавыми точками. Мякоть желтоватая, хрустя­
щая, винно-сладкая, с сильным ананасным ароматом.
Сорт любительский, но пригоден также и для крупных насаждений.
 RF.NET ANANAS 301

EÉSUMÉ

Maturité — novembre—février.
Arbre — de petite taille, assez vigoureux, à couronne presque sphérique, compacte ;
exigeant quant aux conditions de sol et de climat et sensible aux grands froids et
au Fusicladiuvi, dans les régions humides ; il fructifie tôt, et sa productivité est modérée
et régulière.
Fruit — petit ou moyen, ovo-sphérique, jaune-citron, parsemé de nombreux points
roux anguleux ; chair d'un jaune-blanchâtre, croquante, juteuse, sucrée-vineuse, à fort
parfum d'ananas.
Indiquée pour les jardins d'amateur et pour les plantations commerciales.

ABSTRACT

Maturity – November to February.

Tree – small, sturdy enough to crown nearly spherical, compact, demanding as to soil
conditions and climate and sensitive to extreme cold and Fusicladium in humid regions, it bears fruit
early, and productivity is moderate and regular .
Fruit – small or medium-spherical egg, lemon-yellow, dotted with many sharp points red, flesh
yellow-white, crisp, juicy, sweet and vinous, with a strong scent of pineapples.
Suitable for amateur gardens and commercial plantations.
 FRUMUSEŢEA ROMEI

Sinonime : engl. B o m e Beauty, Dark Bed.

rus. Kimskaia krasaviţa.
franc, Belle de Bome.
mag. Borna szépe.
ceh. Bimské krâsné.
Origine. Soi de origine americană, obţinut de H . G i 11 e t în localitatea Lavrence
County din statul Ohio (S.U.A.) şi cunoscut din anul 1848. î n anul 1849 a fost introdus
în Franţa de către A. L e r o y .
Răspîndirc. Din Franţa, s-a răspînăit începînd din anul 1852, în toate ţările din
Europa.
La noi se cultivă în livezile didactice şi staţiunile experimentale pomicole, dînd re­
zultate bune pînă la altitudini de 840—850 m.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul are dimensiuni mijlocii, totuşi este viguros. Beuşeşte bine pe toţi portaltoii
pe care se altoieşte mărul. înfloreşte foarte tîrziu.
Intră timpuriu pe rod şi fructifică abundent în fiecare an.
Fructele sînt mari, uniforme şi au aspect frumos atrăgător. Se ţin slab pe pom, scu-
turindu-se uşor, mai ales în jumătatea a doua a verii ; de aceea, pomii din acest soi trebuie
plantaţi în locuri bine adăpostite. Datorită pieliţei groase, rezistă la transport şi se
păstrează timp îndelungat fără pierderi.
Conţin 14,20% zahăr, 0,60% aciditate, 0,05% substanţe tanoide, 0,30% pectine,
0,43% proteine brute şi 4,82 m g % vitamina C. Prin faptul că între componentele chimice
există un raport echilibrat, fructele au gust plăcut, aromă specifică şi valoarea energetică
de 68,8 cal. Sînt considerate de calitatea I.
Soiul Frumuseţea Bornei este rezistent la ger şi boli şi puţin pretenţios faţă de con­
diţiile de sol.
Asemănări cu alte soiuri. După fruct se aseamănă cu soiul Jonathan, de care se deo­
sebeşte însă prin dimensiunile mai mici, forma mai rotunjită, coloraţia singerie mai in­
tensă şi prin stratul abundent de pruină violacee.
Calităţi : precocitatea soiului, producţia regulată şi abundentă, frumuseţea şi cali­
tatea superioară a fructelor, precum şi păstrarea uşoară şi îndelungată a acestora.
Defecte : slaba rezistenţă a fructelor la vînt.
 PLANŞA XIX

Frumuseţea Romei
 FRUMUSEŢEA ROMEI

POMUL

Atît în pepinieră cît şi în livadă, pomul creşte viguros ; după cîteva recolte abun­
dente, vigoarea devine mijlocie.
Coroana — largă, sferic-alungită, neregulată, destul de rară (fig. 110).
Eamurile de schelet — lungi, de grosime mijlocie, cu scoarţa cafenie-cenuşie, cu di­
recţie oblică, apoi sînt recurbate şi cu vîrfurile îndreptate în sus, bine garnisite cu
ramuri de rod.
Ramurile de rod — lungi, mai rar scurte ; cele scurte se întîlnesc mai mult pe burse

Fig. 110. — Frumuseţea Romei.

şi vetre, formate în vîrful ramurilor lungi şi mijlocii ; bursele sînt scurte sau mijlocii, puţin
voluminoase.
Lăstarii — de vigoare şi dimensiuni mijlocii, bruni-roşcaţi, cu nuanţă cenuşie, foarte
puţin violacee, din cauza pufului slab care acoperă toată lungimea lor, avînd răspîndite
foarte rar şi neregulat, în special la bază, lenticele mici, albicioase, potrivit de mari, elip­
tice, aşezate transversal.
304 SOIURI DE MAR RAIONATE Şl DE PERSPECTIVA

Mugurii vegetativi — mici, scurţi, conici, ascuţiţi, turtiţi şi lipiţi de lăstar, de cu­
loare brună-cenuşie, acoperiţi cu puf fin, pîslos, aşezaţi pe pernuţe proeminente.
Mugurii floriferi — de mărime mijlocie sau destul de mari, ovoizi, alungiţi, rotunjiţi
la vîrf, acoperiţi cu puf abundent şi fin.
Frunzele — mari sau mijlocii, alungite ovate, cu vîrful alungit şi marginile limbului
serate rar, sînt involute şi curbate puţin spre faţa inferioară ; la frunzele ajunse la dezvol­
tarea normală, limbul este aproape plan sau cu marginile puţin gofrate. Peţiolul lung,
aproape egal cu jumătate din lungimea limbului, subţire, de culoare verde deschis, cu
foarte puţină roşeaţă la bază, cu stipele mici, îngust lanceolate, de cele mai multe ori
aciforme.
Florile — mari, cu petalele gofrate pe margini, de culoare albă, cu numeroase
striaţii roz.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, H = 50—58 m m şi D = 55 — 72 mm, uneori supramijlocie

şi chiar mare ; greutatea medie de 85—95 g, cea maximă de 140 g.
Forma — sferic-turtită sau ovoidă, uneori tronconică sau turtită la bază şi rotunjită
neregulat spre vîrf, cu diametrul maxim la jumătatea înălţimii fructului. Suprafaţa
netedă, cu coaste slab pronunţate în regiunea
cavităţii calicia'e. Multe fructe sînt asimetrice
(pl. X I X şi fig. 111).
Culoarea — de fond galbenă, puţin verzuie,
vizibilă numai în apropierea cavităţii caliciale
şi pe părţile umbrite : cea acoperitoare roşie-
vişinie, uniformă, intensă la maturitate ; pe
părţile umbrite, roşeaţa trece în dungi ro­
şiatice, aflate pe un fond galben-verzui. La
unele fructe se întîlnesc pete de rugină suflată
fin ; sub pieliţă, mai ales pe partea colorată,
se observă puncte albicioase, de forme şi dimen­
siuni variabile.
Fig. m. - Frumuseţea Romei. Pedunculul — de lungime mijlocie, sub­
ţire, puţin îngroşat la bază, Ugnificat, de culoare
cafenie deschis sau puţin ruginie, pubescent, bine prins de fruct, însă foarte slab
de ramură.
Cavitatea pedunculară — de dimensiuni mijlocii, în formă de con, cu pieliţa netedă
sau acoperită de rugină galbenă sau roşiatică, dispusă în fîşii radiäre care nu ies din
cavitate.
Caliciul — mijlociu, închis sau semideschis, format din sepale lungi, verzi la bază,
brunificate la vîrf, pubescente, apropiate între ele, cu vîrfurile alungite şi răsfrînte slab
în afară.
Cavitatea calicială — la majoritatea fructelor largă, puţin adîncă, în formă de far­
furie, cu pereţii netezi sau puţin ondulaţi, coloraţi în roşu sau acoperiţi cu rugină, cu peri­
şori fini şi deşi la bază.
 FRUMUSEŢEA ROMEI 305

I'iclita — groasă, netedă, elastică lucioasă şi tare, acoperită la maturitate cu pruină

violacee, abundentă.
i'nrihilcii xiihailicială — mică, în formă de V sau de pîlnie, cu gîtul scurt şi îngust,
nu comunică cu camera axială ; etaminele au aşezare mijlocie.
Inimii mică , în formă de ceapă, deplasată spre caliciu, simetrică, cu fascicule
roşiatice evidente ; marginile ei se închid aproape de baza cavităţii subcaliciale.
Lojile — mijlocii, ovoide, cu vîrful ascuţit în jos, semideschise, cu pereţii do culoare
galbenă pal, lucioşi şi cu crăpături fine, necalusate.
Seminţele — destul de mari, alungite, cu vîrful ascuţit, de culoare castanie deschis
şi lucioase ; circa 3 0 % sînt seci.
Axul — puţin deschis, formează o cameră axială, fusiformă, care comunică cu lojile.
Pulpa — galbenă-albicioasă, consistentă, fină, suculentă, dulce, plăcut acidulată,
cu aromă slabă.
Maturitatea de consum — din noiembrie pînă în februarie-martie.

RECOMANDĂRI. Frumuseţea Romei fiind un soi valoros, se recomandă să fie cultivat

ca soi de încercare în sortimentele regiunilor : I — Subcarpatică meridională, a IV-a—
Dealurile de est şi a VLTI-a —Colinele Moldovei ; de asemenea şi în grădinile din jurul caselor
din zona dealurilor înalte în toată ţara.

РЕЗЮМЕ

Созревание — ноябрь—март.
Дерево — сильнорослое с шаровидно-продолговатой кроной, морозо и болезне­
устойчивое, нетребовательное к почве; скороплодное, плодоносит регулярно и обильно.
Плод—крупный округло-приплюснутый, желтый с вишневым темно-красным
румянцем; мякоть желтовато-белая, плотная, нежная, сочная, приятно-кисловатая,
со слабым ароматом, выского качества. Плод слабо держится на дереве, но хорошо
переносит перевозку и долго сохраняется.
Сорт рекомендуется для любительских садов и для испытания во всех горных
и высоко-холмистых районах и в посадках торгово-промышленного значения.

RÉSUMÉ

Maturité — novembre — mars.

Arbre — vigoureux, à couronne sphérique-allongée, résistant au froid et aux ma-
ladies ; peu exigeant quant aux conditions du sol ; il fructifie tôt et donne des récoltes
régulières et abondantes.
Fruit — gros, sphérique-aplati, jaune lavé de rouge griotte-foncé ; chair d'un jaune
blanchâtre, consistante, fine, juteuse, agréablement acidulée, faiblement parfumée, de
qualité supérieure. Les fruits sont très sensibles aux vents, supportent bien le transport
et se conservent longtemps.
Variété indiquée pour les jardins d'amateurs et à titre d'expérience dans toutes les
régions de montagne et des hautes collines pour les plantations à caractère commercial.

ABSTRACT

Maturity – November to March.

Tree – vigorous, crown spherical, elongated, resistant to cold and disease; undemanding as to
soil conditions, it bears fruit early and give regular and abundant crops.
Fruit – large, spherical, flattened, yellow tinged with red cherry, dark flesh of a whitish yellow,
consistent, fine, juicy, pleasantly tart, slightly fragrant, high quality. The fruits are very sensitive to
wind, although support transportation and long shelf life.
Variety suitable for garden lovers and as an experiment in all areas of mountains and hills for
commercial purposes.
 FRUMOS GALBEN

Sinonime: engl. Yellow Bellflower, White Bellfkwer, Lincoln pippin, Linnéous

pippin.
rus. Jioltîi belflior, Krasoţvet.
franc. Belle fleur jaune, Belle flavoise.
germ. Gelber Belle fleur, Metzger Calville.
mag. Sàrga szèpvirâgû.
ceh. Krasokvét zluty.
pol. Pepina Linneusza.
bulg. Jolt Belflior.

Origine. Soi de provenienţă americană, originar din statul New-Jersey (Crosewicks),

î n Europa a fost adus în secolul al X I X - l e a şi introdus în sortimentele tuturor regiunilor
pomicole unde reuşeşte mărul.

Răspîndirc. Face parte din sortimentele de măr în America de Nord şi în toate ţările
din Europa. D e la începutul secolului al X X - l e a , după extinderea altor soiuri mai valo­
roase (Delicios dublu roşu, Jonathan), acest soi se cultivă mai puţin.
La noi se cultivă în grădinile de lingă case, în colecţiile didactice, în staţiunile expe­
rimentale şi mai puţin în livezile mari.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul este viguros, creşte repede şi atinge dimensiuni foarte mari.

Reuşeşte altoit pe toţi portaltoii mărului şi se cultivă ca forme palisate, trunchi
pitic sau semitrunchi. Ramurile de rod, lungi, nu trebuie niciodată scurtate, ci suprimate
numai cele de prisos. î n general, pomul nu suportă alte tăieri în afară de rărirea coroanei.
înflorirea are loc pe la mijlocul perioadei de înflorire a mărului şi durează timp de
10—16 zile. înfloreşte treptat, aşa că polenizarea încrucişată se asigură cu tot timpul ne­
favorabil care s-ar înregistra în această vreme.
Ca polenizatori pentru soiul Frumos galben se recomandă : Antonovka, Calvil de
zăpadă, Candil Sinap, Galben nobil, Renet portocaliu, Rozmarin alb, Transparent do
Croncels.
. Soiul Frumos galben intră pe rod tîrziu, la vîrsta de 9—12 ani cînd este altoit pe
măr sălbatic, şi dă recolte mijlocii, cu tendinţa de a produce intermitont.
 PLANŞA XX

Frumos galben
 I'RUMOS GALBF-N 307

Fructele provenite de pe pomii cultivaţi în condiţii favorabile sîut foarte frumoase

şi de calitate superioară.
î n timpul păstrării, în condiţii necorespunzătoaro şi îndelungate fructele capătă
pote brune sub pieliţă şi chiar mai adinei în pulpă, încep să putrezească de la interior,
iar pulpa devine amară. Din această cauză se recomandă păstrarea fructelor numai în
încăperi bine ventilate.

Fig. 112. — Frumos galben.

Conţin 11,30% zahăr şi 0,56% 'aciditate, 0,43% pectine, 0,39% proteine brute şi
10,8 m g % vitamina jC. Valoarea jenergetică a merelor este de 73,20 cal.
Soiul are nevoie de locuri adăpostite, soluri fertile, uşoare, de natură argilo-nisipoasă
sau argUo-calcaroasă, cu suficientă umiditate. î n regiunile umede, mai cu seamă în partea
de nord a ţării, la Piatra Neamţ, Fălticeni, Bistriţa, etc., pomii suferă foarte mult de
cancer, iar frunzele în anii ploioşi de pătarea cafenie.
Pomii suportă uşor seceta şi gerul, fiind rezistenţi într-o oarecare măsură şi la atacul
dăunătorilor.
Asemănări cu alte soiuri. Se aseamănă după fruct, dar nu se confundă, cu soiul Deli­
cios auriu ; se deosebeşte prin faptul că arc pedunculul mult mai scurt şi este mai ovoid.
 308 SOIURI DE MAR RAIONATE SI DE PERSPECTIVA

Se aseamănă după formă şi cu Calvil alb de iarnă, dar se deosebeşte prin faptul că
acesta nu are puncte de rugină, colţurate, are o formă mai turtită, piebţa galbenă deschis
şi pulpa albă.
Calităţi : mărimea şi aspectul atrăgător al fructelor.
Defecte : dezbinarea ramurilor de schelet din cauza lemnului (lax) şi a sudurii slabe
cu trunchiul, producţia neregulată de la un an la altul, neuniformitatea fructelor pe
acelaşi pom, slaba rezistenţă la vânturi, iar în anii ploioşi şi la rapăn.

POMUL

Pomul este viguros, cu trunchiul slab răsucit, foarte gros, cu scoarţa cenuşie-gălbuie.
Coroana — sferică, largă, rară, cu ramurile atîrnînde (fig. 112).
Ramurile de schelet — formează cu axul imgliiuri de 45 — 55° şi nu se sudează bine ;
sînt lungi şi subţiri, avînd scoarţa netedă, lucioasă, de culoare cenuşie-gălbuie, cu leuti-
celele mici, albicioase, dispersate neregulat.
Ramurile de rod — predomină nuieluşele şi smicelele care dau pomului în perioada
de rodire un aspect cu totul particular.
Lăstarii — lungi, subţiri, de culoare gălbuie-verzuie murdar.
Mugurii vegetativi — mici sau foarte mici, conici, scurţi, turtiţi, lipiţi de ramură,
aşezaţi pe pernuţe mici şi slab proeminente.
Mugurii floriferi — mici, ovoizi, cu solzii slab lipiţi, de culoare roşiatică, pubescenţi.
Frunzele — mari sau foarte mari, ovate sau eliptice, ascuţite şi alungite la vîrf, au
limbul lung de 75—125 m m , lat de 36—65 mm, cu marginile serate regulat şi mărunt,
semilucios pe faţa superioară, mat, albicios şi pubescent pe cea inferioară. Peţiolul drept,
subţire, lung de 25—35 m m , puţin variabil pe acelaşi p o m , însă mult variabil de la o re­
giune la alta. î n general frunzişul este foarte bogat, de culoare verde deschis cu nuanţă
gălbuie.
Florile — foarte mari, cu petalele mari, distanţate la bază, de culoare roz pal.

FRUCTUL

Mărimea — mare, foarte variabilă pe acelaşi p o m , H = 65 — 80 mm şi D = 70—85

mm ; greutatea medie de 157 — 200 g.
Forma — ovoidă sau conică, largă la bază şi ascuţită la partea superioară, deseori
asimetrică, cu coastele foarte pronunţate, în special către vîrful fructului (pl. X X şi fig. 113).
Culoarea — de fond verde-gălbuie, devenind galbenă-limonie la completa maturi­
tate, unicoloră. Punctele de rugină, brune, colţurate, de diferite mărimi, cu aureolă albi­
cioasă, distribuite pe toată suprafaţa fructului. La unele fructe pieliţa este acoperită cu
pete roşii-portocalii, răspîndite mai mult în jurul punctelor brune ; mai rar se poate observa
o roşeaţă fină.
Pedunculul — de grosime şi lungime mijlocii, 15—20 m m , uneori mai gros, semilig-
nificat, pubescent, adesea arcuit şi îngroşat la capăt, iese puţin din cavitatea pedunculară.
Cavitatea pedunculară — mare, destul de largă, uneori îngustă, adîncă, neregulată,
adesea asimetrică, avînd pieliţa curată sau acoperită cu dungi do rugină sub formă do raze
care la unele fructe ies chiar din cavitate.
 FRUMOS GALBEN 309

Caliciul — mare, închis, mai rar semideschis, avînd sepalele lungi, subţiri şi răs-
frînte în afară, de culoare verzuie, pubescente.
Caritatea calicială — îngustă, adîncă, neregulată, formată din cinci coaste proemi­
nente, de multe ori asimetrică, cu pieliţa curată, încreţită la bază.
Pieliţa — subţire, fină, semiluci-
oasă, netedă.
Cavitatea subcalicială — foarte
adîncă, îngustă, în formă de pîlnie, cu
gîtul larg şi lung ; etaminele cu aşezare
superioară.
Inima — aşezată central, mijlocie
sau mare, ovoid-conică, strangulată la
partea superioară, în formă de ridiche,
cu pereţii foarte slab marcaţi, dubli la
partea inferioară.
Lojile — foarte mari, foarte largi
şi înalte, complet deschise, avînd pe­
reţii cu crăpături transversale, calusate.
Seminţele — mari, colţurate, de
culoare castanie închis, cîte 1—2 în
fiecare lojă.
Axul — larg deschis, formînd o
cameră axială mare, spaţioasă.
Pulpa — albă-gălbuie, prevăzută Fig. 113. — F r u m o s galben.

cu fascicule gălbui, de consistenţă moale,

fină, suculentă, dulce şi plăcut acidulată, gustoasă, cu aromă de fragi sau gutui ; nerecol­
tată la timp, lasă de dorit ca fineţe şi gust, devenind făinoasă şi fadă.
Maturitatea de consum — din noiembrie pînă în februarie-martie.

RECOMANDĂRI. Frumos galben se recomandă ca soi de completare în sortimontele

regiunilor : a Il-a—Dealurile devest, a IlI-a — Dealurile de nord, a IV-a — Dealurile de
est, a V-a — Dealurile din sud-estul Transilvaniei, a Vll-a—Cîmpia Banatului, Orişurilor
şi a Someşului şi a I X - a — Cîmpia Transilvaniei.

РЕЗЮМЕ

Созревание — ноябрь—март.
Дерево — сильнорослое, но небольших размеров, образует широкоокругую до­
вольно густую крону с несколько отвисающими ветвями; удается хорошо на всех под­
воях; древесина очень хрупкая, вследствие чего ветви легко ломаются; морозо и засухо­
устойчивое; довольно устойчивое к вредителям, но поражается грибными болезнями.
Предпочитает защищенные местоположения с плодородными легкими суглинистыми
достаточно влажными почвами, начинает плодоносить довольно поздно, плодоношение
регулярное, но неравномерное.
Плод — очень разнообразной величины, в большинстве случаев выше средней,
яйцевидно-конической продолговатой формы с волнистой поверхностью и замет­
ной ребристостью у верхней части плода; желто-лимониого цвета с угловатыми
310 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

ржавыми точками, рассеяными по всей поверхности. Мякоть светлого желтовато-

белого цвета, мягкая, нежная, сочная, кисловато-сладкая с сильным земляничным аро­
матом, очень приятного вкуса. Плод сильно страдает от плодожорки и парши и слабо
держится на дереве; хорошо переносит перевозку и долго сохраняется, но с большими
потерями.
Сорт рекомендуется для посадок торгово-промышленного значения, а также и для
приусадебных садов, на подходящих участках.

EÉSUMÉ

Maturité — novembre—mars.
Arbre — à croissance vigoureuse mais n'atteignant pas une grande taille ; cou-
ronne sphériquo, étalée, assez compacte, à rameaux tombants ; il réussit bien sur tous
les porte-greffes ; le bois en est fragile et les rameaux se séparent et cassent facilement ;
l'arbre est résistant au froid et à la sécheresse, assez résistant aux insectes, mais sensible aux
maladies cryptogamiques ; préfère les endroits abrités et les sols riches argilo-sablonneux,
suffisamment humides. Commence à fructifier tard ; sa productivité est assez régulière,
mais inégale.
Fruit — de grosseur très variable, généralement au-dessus de la moyenne, ovoïde-
conique, allongé, à surface ondulée et côtes prononcées à la partie supérieure ; jaune citron,
parsemé des points roux anguleux ; chair jaune pâle-blanchâtre, tendre, fine, juteuse,
sucrée-acidulée, à l'arôme prononcé de fraises, goût excellent. Les fruits sont très sen-
sibles à l'attaque du Carpocapse et du Fusicladium ; peu résistants aux vents, supportent
bien le transport ; se conservent longtemps, mais avec des pertes importantes.
Variété indiquée pour les plantations à caractère commercial, ainsi que pour les
jardins d'amateur, dans des conditions favorables de climat et de sol.

ABSTRACT

Maturity – November to March.

Tree – growing vigorously but not very tall; spherical crown, spreading, fairly compact,
drooping branches, it does well on all rootstocks, the wood is brittle and branches split and break easily;
the tree is resistant to cold and drought, rather resistant to insects, but susceptible to fungal diseases;
prefer sheltered areas and sandy clay-rich soil, sufficient moisture. Begins to bear fruit later, his
productivity is fairly steady, but uneven.
Fruit – very variable in size, generally above average, ovoid-conical, elongated, undulating
surface and ribs made at the top, lemon yellow, dotted red angular points; pale whitish-yellow flesh,
tender, delicate , juicy, sweet-tart, with strawberry aroma, excellent taste. The fruits are very susceptible
to attack of the codling moth and Fusicladium; little resistance to wind, although easy to be transported;
a long shelf life, but with significant losses.
Variety suitable for commercial plantations and gardens of amateurs in favorable conditions of
climate and soil.
 RENET DE CANADA

Sinonimi' : franc. Reinette du Canada, Reinette blancho du Canada, Reinette mon­

strueuse du Canada.
rus. Renet Kanadskii.
germ. Kanada Remette, Sternreinette, Holländische Reinette, Pariser
Rambour Reinette.
mag. Kanadai renet.
ceh. Kanadskâ reneta.
bulg. Kanadska reneta.

Origine. Soi de origine necunoscută. Cei mai mulţi pomologi presupun că a fost
obţinut în Normandia (Franţa), unde era cunoscut de pe la anul 1768. De aci a fost
introdus în Canada de către colonişti. După ce s-a răspîndit mult pe continentul american,
a fost reintrodus în Europa, de data aceasta sub numele de Renet de Canada, ca şi cum
ar fi fost vorba de un soi nou.

Itâspiiulire. Este răspîndit şi cunoscut în toate ţările unde se cultivă mărul.

La noi se întîlneşte în grădinile de lingă case şi în livezile mari, mai ales în Tran­
silvania şi Muntenia, mai puţin in Moldova.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte repede în pepinieră, obţinîndu-se material săditor de bună caUtate.

De asemenea creşte viguros şi în livadă, unde formează coroană sferică, largă, volumi­
noasă. După ce intră în perioada de plină rodire, sub greutatea fructelor, ramurile se
apleacă, coroana devenind sferic-turtită.
Soiul are o facultate redusă de lăstărire, din care cauză ramurile de schelet rămîn
degarnisite la bază, iar coroana este destul de rară.
Reuşeşte altoit pe măr sălbatic şi pe portaltoi pitici.
înfloreşte tîrziu ; perioada înfloririi durează mult, pînă la 10—14 zile.
Este un soi autosteril şi are nevoie de polenizare încrucişată. Ca polenizatori buni
se consideră soiurile : Banana de iarnă, Boiken, Calvil de Danzig, Calvil de zăpadă, Candil
Sinap, Jonathan, London Pepping, Ontario, Papirovka, Parmen auriu, Renet ananas,
Renet de Champagne, Renet de Orléans, Rozmarin alb, Sari Sinap. Are polen rău, din
această cauză nu poate fi folosit ca poleuizator pentru alte soiuri.
 312 SOIURI DE MAR RAION ATE 51 DE PERSPECTIVA

Intra pe rod la vîrsta de 4—5 ani, în cazul cînd este altoit pe măr sălbatic, şi pro­
duce recolte mijlocii sau mari. Pomii la vîrsta de 25—30 ani dau recolte care variază
între 70—120 kg.
Fructele sînt mari, de calitate superioara şi se ţin bine pe ramuri ; se recoltează cît
mai tîrziu, se transportă fără pierderi şi se păstrează pînă la începutul primăverii. î n
condiţii nefavorabile de păstrare, fructele se zbîrcesc.
Cu toate că au un conţinut ridicat în zahăr, de 14,00—16,40%, merele au un gust
plăcut acrişor pronunţat datorită conţinutului ridicat şi în aciditate, care variază între
0,80 şi 0 , 9 1 % . Conţin de asemenea cantităţi mari de pectine (0,74—0,77%), proteine
brute (0,19—0,29%) şi vitamina С (13,0—14,7 mg%). A u valoare energetică mare, de
75,6—81,6 calorii. Fructele se pretează atît pentru consumul în stare proaspătă cît şi
pentru uscare.
Pomul este pretenţios faţă de condiţiile de mediu. Dă rezultate bune în locurile
adăpostite, pe solurile adinei, revene şi fertile. î n locurile uşoare, neîngrăşate, precum şi
în cele cu umiditate insuficientă, creşte anevoios, dă producţii în fiecare an, însă fructe de
dimensiuni mici.
î n regiunile cu exces de umiditate, pomii suferă de ger şi cancer, iar fructele sînt
atacate de rapăn. Ca urmare, pentru obţinerea unor recolte de calitate superioară, se re­
comandă ca soiul Renet de Canada să fie cultivat numai în locuri adăpostite şi însorite,
î n general, în condiţii potrivite de climă, frunzele şi fructele sînt rezistente la rapăn, pu­
tregaiul brun şi fainare.
Asemănări cu alte soiuri. După prezenţa ruginii de pe fruct se aseamănă cu Frumos
de Boskoop, fiind însă deosebit ca formă. La Frumos de Boskoop rugina formează un
strat uniform şi urcă de la bază spre vîrf, pe cînd la Renet de Canada este reprezentată
prin puncte şi pete proeminente. Se aseamănă în măsură mai mică, tot după stratul de
rugină, şi cu Renet Oberdieck. Are gust asemănător cu Renet auriu de Blenheim şi Renet
de Champagne.
Calităţi : precocitatea soiului, creşterea viguroasă a pomului, rodirea mulţumitoare
şi regulată, mărimea şi calitatea superioară a fructelor.
Defecte : exigenţa faţă de condiţiile de climă şi sol, sensibilitatea la viermele merelor
şi putregaiul brun, precum şi aspectul puţin atrăgător al fructelor.

POMUL

Pomul creşte viguros, atingînd 6—7 m înălţime, cu trunchiul gros.

Coroana — sferic-turfcifcă, mare, largă, răsfirată, cu un diametru de 7—8 m (fig. 114).
Ramurile de schelet — foarte viguroase, se sudează bine cu trunchiul, cu care for­
mează un unghi mare, aproape drept. Ramurile de doi ani au scoarţa de culoare brună-
verzuie, sînt pubescente, cu lenticele proeminente.
Ramurile de rod — predomină ţepuşele ; bursele sînt scurte şi destul de volu­
minoase.
Lăstarii — viguroşi, cu scoarţa de culoare brună-roşcată, acoperiţi cu puf, mai des
în părţile însorite, cu lenticele mici, albicioase, rotunde, răsplndite rar şi neregulat.
Mugurii vegetativi — mici, conici, pufoşi, lipiţi de lăstar.
Mugurii floriferi — mari eau foarte mari, ovoizi, de culoare brună-roşiatică, cu
solzii slab lipiţi, foarte pubescenţi.
 PLANŞA XXI

Renet de Canada
 RENET DE CANADA 313

Frunzele ~ foarte mari, ovate, ascuţite la vîrf, verzi pe partea superioară şi cenuşii,
pubescente pe cea inferioară, cu marginile serate neregulat. Peţiolul de grosime mijlocie,
reprezentînd 1/4 din lungimea limbului, cu teaca scurtă, terminată prin stipele lanceolate
sau 'acuminate.
Fiorii e — de mărime mijlocie, cu petalele colorate puţin în roz.

Fig. 114. — Renet de Canada.

FRUCTUL

Mărimea — mare sau foarte mare, H = 68—96 mm şi D = 9 1 — 1 0 2 m m ; greu­

tatea medie de 187 g, variind între 138 şi 265 g.
Forma •— conic-trunchiată, scundă, mai îngustă spre vîrf şi foarte turtită la bază,
cu diametrul maxim deplasat uşor în jumătatea inferioară, prezintă suprafaţa neregulată,
ondulată, cu contur ünghiulos şi cu cinci coaste foarte largi şi rotunjite, care se întind po
toată suprafaţa fructului, mai proeminente în regiunea calicială şi mai şterse spre pe-
duncul. La unele fructe forma este asimetrică, o jumătate mult mai înaltă decît cealaltă
(pl. X X I şi fig. 115).
.4M SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

Culoarea — de fond verde murdar în momentul recoltării şi galbenă-verzuie la com­

pleta maturitate ; pe partea expusă la soare acoperită cu o rumeneală brună-roşiatică
ştearsă sau cu roşu-portocaliu. Pe suprafaţa pieliţii se observă pete de rugină şi puncte
colţurate sau în formă de stea, de diferite mărimi, care uneori se unesc formînd figuri
caracteristice pentru acest soi.
Culoarea suprapusă lipseşte ; în
zona dealurilor înalte fructele
sînt lipsite şi de culoarea acope­
ritoare, rămînînd cu o culoare
verde-cenuşie, acoperită cu un
strat abundent de rugină.
Pedunculul — scurt, de
7—10 mm lungime, nu iese din
cavitate, de grosime mijlocie,
mai gros la bază, semilignificat,
de culoare brună-verzuie, pubes­
cent, foarte bine prins de fruct
şi ramură.
Cavitatea pedunculară —
mare, largă, adîncă, în formă
de pîlnie, rareori neregulată, cu
Fig. 115. — Renet de Canada. pereţii oblici şi marginile larg
ondulate, cu pieliţa aspră, ver-
de-gălbuie, acoperită cu rugină grosieră, dispusă în striuri concentrice care se întind şi în
afară.
Caliciul — mare sau foarte mare, semideschis sau deschis, cu sepalele verzi la bază,
lungi, late, ascuţite, pubescente, aplecate spre centrul caliciului, iar virfurile răsfrînte
în afară.
Cavitatea calicială — largă, adîncă, în formă de castron, cu suprafaţa ondulată, cu
pieliţa rugoasă, mai închisă decît culoarea de bază a fructului ; în jurul caliciului se disting
numeroase striuri concentrice de rugină grosieră care se întind şi pe partea superioară a
fructului, unde sînt repartizate de asemenea concentric. Ondulaţiile din cavitatea cali­
cială trec peste margini, devenind coaste largi, rotunjite, care se prelungesc destul de
clar, aproape pînă la baza fructului.
Pieliţa — subţire, însă tare, mată, fără pruină şi aspră la pipăit, semiaderentă
la pulpă.
Cavitatea subcalicială — în formă de V deschis sau de pîluie largă, do adîncime
mică sau mijlocie, nu comunică cu camera axială ; staminele cu aşezare inferioară sau
mijlocie.
Inima — de mărime mijlocie, în formă de ceapă, puţin alungită spre caliciu, destul
do bine marcată priutr-un grup de fascicule verzui care se unesc cu marginile cavităţii
subcaliciale ; de multe ori asimetrică.
Lojile — foarte mari, bine dezvoltate , ovale sau reniforme, semideschise sau deschise,
comunicînd cu camera axială, cu pereţii verzi-gălbui, lucioşi, cu crăpături transversale
fine, necalusate.
Seminţele — mari, turtite, ovoid-alungite, cu vîrful ascuţit, bombate, de culoare
castanie deschis sau brună ; predomină cele seci.
 RENKT DE CANADA 315

J . i n ? — mic sau mijlociu, formînd o [cameră axială destul de îngustă, înaltă,

fusiformă.
Pulpa — la început albă-verzuie, devine apoi gălbuie, cu nuanţă spre portocaliu,
de consistenţă tare în momentul recoltării, crocantă, moale pe măsură ce avansează în
păstrare, elastică, fin aromată, suculentă, dulce şi plăcut acidulată, delicioasă ; după
perioada optimă de consum, devine făinoasă şi îşi pierde complet calităţile.
Maturitatea de consum — din luna noiembrie pînă în decembrie-ianuarie, uneori
chiar pînă în martie-aprilie.

BECO.MAND.\RI. Datorită calităţilor sale, soiul Renet de Canada trebuie răspîndit

mai mult, fiind prevăzut pentru viitor ca soi de bază în sortimentele regiunilor : I — Sub­
carpatică meridională, a 11-a — Dealurile de vest, a IlI-a — Dealurile de nord, a IV-a —
Dealurile de est, a V-a — Dealurile din sud-estul Transilvaniei şi a "VTI-a — Cîmpia Bana­
tului, Crişurilor şi a Someşului ; ca soi de completare în regiunile a Vlll'-a — CoUnele
Moldovei şi a I X - a — Cîmpia Transilvaniei.

РЕЗЮМЕ

Созревание — ноябрь—март.
Дерево — очень снльнорослое с большой шаровидно-приплюснутой, широкой и
раскидистой кроной; удается на всех подвоях яблони, в областях с избыточной влаж­
ностью, страдает от морозов, рака и парши, на легких засушливых почвах растет слабо ;
дает хорошие результаты в защищенных местах и на плодородных глубоких и доста­
точно влажных почвах; плодоношение раннее, регулярное и обильное.
Плод — крупный пли очень крупный, усеченно-конической формы, суженный к
верхушке и сильно приплюснутый у основания, с неровной волнистой поверхностью;
зеленовато-желтый, редко с мутно-красным, слабым оранжево-красным румянцем
на стороне, обращенной к солнцу; по всей поверхности разбросаны ржавые пятна
и характерные угловатые точки. Мякоть желтая, нежная, мягкая, сочная, кисло-слад­
кая, превосходного вкуса. Плод повреждается плодожоркой и монилиозом; хорошо
переносит перевозку и обладает хорошей лежкостью.
Канадский ренет рекомендуется для крупных посадок торгово-промышленного
значения, а также и для приусадебных садов.

BÉSUMÉ

Maturité — novembre—mars.
Arbre — très vigoureux, avec une couronne sphérique-aplatie, large, divergente ;
réussit bien sur tous les porte-greffes ; dans les régions excessivement humides, il est sen-
sible au froid, au chancre et à l'attaque du Fusicladium ; il se développe péniblement dans
les sols légers, sujets à la sécheresse, mais donne de bons résultats dans les terrains abrités,
sur sols profonds, humides et fertiles.
Fruit — gros ou très gros, tronconique, rétréci vers le sommet et très aplati à
la base ; à surface irrégulière, ondulée, jaune-verdâtre, qui se couvre rarement, sous l'in-
fluence du soleil, de rouge ou rouge-orangé passé ; entièrement recouvert de taches rousses
et de points anguleux caractéristiques. Chair jaune, fine, tendre, juteuse, sucrée-acidulée,
au goût excellent.
Les fruits sont sensibles à l'attaque du Carpocapse et de Monilinia ; supportent
bien le transport et se conservent bien.
Beinette de Canada est indiquée pour les plantations commerciales de la zone des
collines, ainsi que pour les jardins d'amateur.
 315a
ABSTRACT

Maturity – November to March.

Tree – very vigorous, with a spherical ring-flattened, broad, divergent, does well on all
rootstocks, in excessively humid areas, it is sensitive to cold, canker and the attack of Fusicladium it
develops difficulty in light soils, prone to drought, but gives good results in the sheltered land on deep,
moist and fertile.
Fruit – large or very large, tapered, narrowed to the top and flattened at the base, surface is
irregular, wavy, yellow-green, which rarely covers, under the influence of the sun, red or red-orange
past; completely covered with red spots and dots angular features. Flesh yellow, thin, tender, juicy,
sweet-tart taste good.
The fruits are susceptible to attack by the codling moth and Monilinia; well support the
transport and keep well.
Reinette de Canada is suitable for commercial plantations of the hills area and in the gardens of
amateurs.
 KÄLTERER BÖHMER

Sinonime : germ. Kälterer Böhmer, Mantuaner, Böhmer von K a l t e m , Böhmer,

Apfel von Mantua.
rus. Kälterer Böhmer, Mantuanskoe, Nariadnoe, Zimneo raspisnoe,
Zimnee zolotoe semiaciko.
itdl. Eosa Mantovana, Rosa gentile, Rosa di Caldaro.

Origine. Cu toate că după denumirea germană ar părea că acest soi este originar
din Boemia, nu este cunoscut de loc în această regiune. î n schimb, este răspîndit mult
în Tirol, în deosebi în localităţile Kaltern, Mantua, Lana, Bozen, Meran. D e la primele
ilouă localităţi a împrumutat şi numele de Kälterer Böhmer şi Mantuaner.

Răspindire. Se cultivă pe scară largă în Italia, sudul Austriei şi U.E.S.S., în E . S . S

Moldovenească şi mai ales în Crimeea şi Caucaz.
La noi se cultivă în staţiunile experimentale pomicole, în colecţiile didactice, iar
în cazuri rare şi în grădinile de lingă case.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomii nu ating dimensiuni mari. î n prima perioadă cresc încet, iar mai tîrziu se
caracterizează prin vigoare mijlocie. î n pepinieră cresc încet şi coroana se formează cu oare­
care greutate.
Soiul reuşeşte altoit atît pe măr sălbatic, cît şi pe portaltoi pitici.
înfloreşte timpuriu. Fiind autosteril, în vederea polenizării încrucişate se cultivă în
asociaţie cu soiurile : Renet de Champagne, Jonathan, Wagner premiat, Candil Sinap,
Sari Sinap, Rozmarin alb.
Pomii intră pe rod la vîrsta de 6 —7 ani, produc regulat, însă neuniform. î n anii
favorabili, pomii în vîrstă pot da recolte mari, de 400—450 kg.
Fructele sînt de calitate superioară, se păstrează în condiţii foarte bune, fără a pierde
diu calităţi şi fără a se zbîrci; nu sînt sensibile la transport. Se caracterizează printr-un
conţinut de 11,40% zahăr, 0,49% aciditate, 0,14% substanţe tanoide, 0,56% pectine,
0,37% proteine brute. Sînt în general sărace în vitamina С (2,2 m g % ) şi au o valoare
energetică de 65,56 cal. Sînt fructe de masă de primă calitate, bune şi pentru orice în­
trebuinţare în gospodărie, foarte cerute la export. î n regiunea Iaşi, fructele mici de с-ali-
tatea a IlI-a se folosesc la murat.
 PLANŞA XXII

K.ilterrr Rnhmrr
 KÄLTERER BÖHMER 317

Este im soi pretenţios faţă de sol şi umiditate. Reuşeşte bine pe aluviuni, iar în tere­
nurile grele se dezvoltă slab şi produce puţin. Preferă pantele însorite, solurile calde şi dă
rezultate bune pînă la altitudini do 750—800 m.
Faţă de ger este rezistent şi nu prezintă pe trunchi şi ramurile do schelet plăgi ca­
racteristice.
Fructele sînt foarte sensibile la rapăn. Pentru prevenirea atacului se recomandă ca
acest soi să nu fie cultivat în regiuni cu multe ploi şi mai ales acolo unde se înregistrează
multe zile cu ceaţă.
Asemănări cu alte soiuri. Fructele se aseamănă cu cele ale soiului Jonathan la
culoare, mărime, formă şi caliciu ; soiul Jonathan nu are însă baza fructului atît de largă,
peduneulul iese afară din cavitate, are mai multă rugină şi pulpa este galbenă.

Fig. 116. — Kälterer B ö h m e r .

Se mai aseamănă şi cu fructele soiurilor Wagner premiat şi Zmeuriu. Se deosebesc

de primul soi prin roşcata mai puţin ştearsă, dungile mai pronunţate şi prin forma mai
rotunjită şi mai regulată ; de soiul Zmeuriu se deosebesc prin culoarea mai intensă, luciul
mai pronunţat al pieliţei şi prin fineţea, gustul şi aroma cu totul deosebită a pulpoi.
318 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

Calităţi : rodirea regulată şi abundentă, frumuseţea fructelor de calitate cu totul

superioară, cu păstrare uşoară şi îndelungată.
Defecte : exigenţa pomilor faţă de climă şi sol, sensibilitatea fructelor la rapăn.

POMUL

Pomul de vigoare mijlocie, cu trunchiul gros, aproape cilindric.

Coroana — larg-piramidală, cu timpul devine invers-piramidală sau conic-răstur-
nată, răsfirată şi cu ramurile atîrnînde în perioada de plină rodire (fig. 116).
Ramurile de schelet — de culoare cenuşie-cărămizie ca şi trunchiul, cu lenticele sube-
rificate şi dese, aşezate transversal pe toată lungimea. Ramurile de 5 —7 ani sînt lipsite
de ramuri de rod pe o lungime de 50—70 cm de la bază.
Ramurile de rod — predomină ţepuşele scurte ; burselo sînt de dimensiuni diferite ;
pe cele mici se formează ţepuşe, pe cele mai mari 1—2 smicele, mai rar nuieluşe.
Lăstarii — de vigoare mijlocie, cu scoarţa de culoare brună-cenuşie murdar, acope­
rită pe toată lungimea cu un strat pîslos fin, cu lenticele mici, de culoare deschisă, dispuse
neregulat, mai numeroase la bază.
Mugurii vegetativi — mici, conici, scurţi, lipiţi de lăstar, de culoare cenuşie, pube-
scenţi, cu pernuţele slab proeminente, cu cicatrice în formă de semilună.
Mugurii floriferi — mici, scurţi, conici, pufoşi, de culoare cenuşie-roşiatică.
Frunzele — de mărime mijlocie, ovate, cu vîrful acut, de culoare verde închis, lipsite
de luciu pe faţa superioară şi verde-cenuşii pe cea inferioară. Limbul aproape plan la frun­
zele bătrîne şi puţin îndoit în sus la cele tinere, cu marginile fin serate sau crenate. Pe-
ţiolul de dimensiuni mijlocii, de culoare verde deschis, puţin înroşit la bază, cu cele două
stipele înguste, aciforme.
Florile — mari, de culoare roz pal ; bobocii florali roşii închis.

FRUCTUL

Mărimea — mică sau mijlocie, uniformă, avînd în medie H = 5 4 mm şi 13 = 75 mm ;

greutatea atinge 90 — 100 g ; pe pomii tineri şi cei altoiţi pe paradis, H = 68 — 72 mm
şi D = 93 mm ; greutatea de 110—190 g.
Forma — sferic-turtită, uneori tronconică, în general foarte regulată, ca la soiul
Patul, cu diametrul mai mare decît înălţimea, deplasat simţitor în jumătatea inferioară,
rotunjită atît spre bază cît şi spre vîrful fructului. î n secţiune transversală, unele fructe,
mai ales cele prea mari, prezintă contur puţin unghiulos, corespunzînd cu coastele slab
proeminente (pl. X X I I şi fig. 117).
Culoarea — de fond albicioasă-gălbuie de ceară, lucioasă, acoperită pe trei sferturi
din suprafaţă cu o roşeaţă singerie, brăzdată de dungi mai intense la culoare. Partea
de la vîrf a fructului, în special la cele umbrite, rămine unicolorată şi numai foarte rar
roşeaţa avansează spre vîrf, uneori intrînd chiar în cavitatea calicială. Locurile acoperite
de fructele vecine, de frunze sau ramuri, de asemenea rămîn unicolorate. La supracoacere
(spre primăvară) culoarea fructelor devine aurie intens, iar roşeaţa devine mată, cu nuanţă
brună-purpurie. Punctele de sub pieliţă, de culoare galbenă-albicioasă, mai dese spre
vîrf, mari, distribuite destul de regulat, abia vizibile pe culoarea do fond, fiind însă bine
distincte pe culoarea acoperitoare.
 KÄLTERER BÖHMER .419

Pediatrului — subţire, de circa'15—17 mm lungime, de-abia ieşind din cavitate,

puţin îngroşat la virf, slab pubescent, de culoare brună-roşiatică pe o parte şi verde-măs-
inie pe alta, foarte bine prins do ramură.
Caritatea pedunculară — conică, foarte adîncă, largă la margine şi foarte îngustă
spre bază, cu pereţii foarte regulaţi, netezi şi acoperiţi cu rugină verzuie abundentă, dis­
pusă sub formă de raze în' cazuri rare, în
cavitate se formează un pinten cărnos.
Caliciul — de mărime mijlocie, une­
ori mic, semiînchis sau închis, cu sepalele
înguste, lungi, pubescente, ascuţite, cenuşii-
brune, drepte, cu vîrfurile răsucite în dife­
rite direcţii.
;
Cavitatea calici ,alâ—adîncă, largă la
bază, cu suprafaţa netedă sau cu slabe on­
dulaţii, cu pereţii puţin concavi la bază, în
partea superioară formînd vîrful unghiulos
al fructului.
Pieliţa — subţire, tare, netedă, des­
tul de lucioasă, acoperită cu un strat
abundent de pruină violacee, cu parfum
foarte pronunţat în epoca maturităţii Com- F i g . 117. - K ä l t e r e r B ö h m e r .

plete a fructului.
Cavitatea subcalicială — în formă de pîlnie, cu gîtul lung, îngust şi ascuţit, nu comu­
nică cu camera axială ; etaminele cu aşezare medie sau superioară.
Inima — mijlocie, în formă de ceapă, aşezată central sau deplasată spre partea
superioară a fructului, delimitată prin fascicule verzi.
Lojile — mici, închise, cu pereţii lucioşi, cu crăpături fine ; din cinci loji numai una
comunică cu camera axială.
Seminţele — de mărime mijlocie, ovoide, ascuţite, de culoare brună închis.
Axul — mic, închis sau slab deschis.
Pulpa — de culoare albicioasă, uneori cu slabă nuanţă roz, fină, afinată, suculentă,
cu aromă de trandafir şi gust excelent, dulce-vinuriu, răcoritor.
Maturitatea de consum — din noiembrie pînă în februarie-aprilie.

R E C O M A N D Ă R I . Soiul Kälterer Böhmer este indicat să fie cultivat în plantaţiile mari

ca soi de bază în regiunea a IlI-a — Dealurile de nord ; ca soi de completare în regiunile :
I — Subcarpatică meridională, a Il-a — Dealurile de vest, a IV-a — Dealurile de est,
a V-a — Dealurile din sud-estul Transilvaniei şi a V H - a — Cîmpia Banatului, Crişurilor
şi a Someşului ; ca soi de încercare în regiunile a VIII-a — Colinele Moldovei şi a I X - a
— Cîmpia Transilvaniei.

РЕЗЮМЕ

Созревание — ноябрь — начало апреля.

Дерево — среднерослое, не достигает больших размеров; крона широко-пирами­
дальная, с возрастом становится шаровидно-приплюснутой, раскидистой; удается на
320 SOIURI DE MAR RAIONATE 51 DE PERSPECTIVA

всех подвоях яблони; морозоустойчивое; предпочитает плодородные достаточно

влажные наносные, хорошо освещенные солнцем почвы; начинает плодоносить е
6—7 - летнего возраста, дает ежегодные, но неодинаковые урожаи.
Плод — средней величины, одинаковый, округло-приплюснутый, очень правильной
формы, светло-желтого воскового цвета, покрытый почти целиком красновато-кровя­
ным румянцем с полосками более темной блестящей окраски; мякоть белая с розовыми
прожилками или почти белая, нежная, рыхлая, сочная с сильным ароматом розы, пре­
восходного вкуса, винно-сладкая, освежающая, отличного качества. Плод очень чув­
ствителен к парше, переносит хорошо перевозку и хорошо сохраняется.
Рекомендуется для крупных посадок торгово-промышленного значения, а также
и для приусадебных садов в плодоводческих районах предгорной зоны.

EÉSUMÉ

M aiurite — novembre — avril.

Arbre — de vigueur moyenne, n'atteint pas une grande taille; large couronne
pyramidale, qui devient sphérique-aplatie avec l'âge, divergente ; réussit sur tous les
porte-greffes du pommier, résistant aux grands froids ; préfère les terrains riches, à
humidité suffisante (les alluvions) et exposés au soleil. Commence à fructifier vers 6—7 ans ;
sa productivité est régulière mais inégale.
Fruit — moyen, uniforme, sphérique, très régulier ; jaune cire, presque entièrement
recouvert de rouge sang, strié de rouge plus intense ; chair blanche, à infiltrations roses,
ou presquo blanche, fine, tendre, juteuse, avec un fort parfum de rose, sucrée-vineuse,
rafraîchissante, au goût excellent, de première qualité. Les fruits sont très sensibles à la
tavelure, supportent bien le transport et se conservent facilement.
Variété indiquée pour les grandes plantations commerciales et pour les petits
jardins d'amateur, dans la région des collines.

ABSTRACT

Maturity – November to April.

Tree – medium vigour does not grow tall, broad pyramidal crown that becomes flat-spherical
with age, divergent; succeeds on all apple rootstocks resistant to extreme cold, preference for rich soils,
with sufficient moisture (alluvium) and exposed to sunlight. Begin to grow at around 6-7 years
productivity has been steady but uneven.
Fruit – medium, uniform, spherical, very smooth, waxy yellow, almost completely covered with
blood-red, streaked with more intense red, white flesh, with penetration pink or nearly white, thin,
tender, juicy, with a strong rose scent , sweet, vinous, refreshing, great taste, top quality. The fruits are
very susceptible to scab, although the transport support and maintain easily.
Variety suitable for large commercial plantations and small amateur gardens, in the hilly region.
 RENET PORTOCALIU

Sinonime : engl. Сох Orangen Pippin.

rus. Eenet Coxa.
franc. Eeinette orange de Cox, Orange de Сох.
germ. Cox's Orangen Pippin, Verbesserte Muscat Eeinette.
mag. Cox narancs renet.
bulg. Koksova oranjeva reneta.
ceh. Coxova reneta.
pol. Koksa Pomaranczowa.
rom. Eenet Сох portocaliu.

Origine. Soi obţinut în anul 1830 de către M. С о х , în localitatea Colnbrook-

Lawn (Anglia) dintr-o sămînţă de Eibston Pepping ; a fost înmulţit şi răspîndit înce-
pînd din anul 1858.

Răspindire. Este răspîndit în Anglia şi în toată Europa, fiind mult apreciat în sudul
U.E.S.S., mai ales în Crimeea.
La noi este introdus în colecţiile didactice, în staţiunile experimentale pomi­
cole, precum şi în unele gospodării agricole de stat din regiunile Ploieşti, Argeş şi
Oltenia.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte viguros în pepinieră, iar în livadă se dezvoltă mai anevoios. Pentru că
se epuizează repede, are nevoie de tăieri de întinerire de îndată ce se opreşte din creştere
şi produce fructe de dimensiuni mici.
Reuşeşte altoit pe toţi portaltoii mărului. Pentru livezile mari se preferă forma de
semitrunchi sau trunchi înalt, mai ales acolo unde există posibilităţi de mecanizare a lucră­
rilor solului.
înflorirea începe tîrziu, către sfîrşitul perioadei şi durează relativ mult. Ca urmare,
suferă mai puţin de brumele tîrzii de primăvară. Ca polenizatori se recomandă soiurile :
Antonovka, Boiken, Jonathan, Mc. Intosh, Papirovka, Parmen auriu. La rîndul său,
soiul Eenet portocaliu este bun polenizator pentru soiurile : Frumos galben, Eenet de
Landsberg, Eibston Pepping.

21 - o. 2452
322 SOIURI DE MAR RAIONATE Şl DE PERSPECTIVA

Intră pe rod destul de repede şi produce mulţumitor în fiecare an. Fructele sînt de cali­
tate superioară, se păstrează timp îndelungat, fără ca să putrezească şi să se zbîrcească. Ba-
portul foarte armonios între zahăr (12,20%) şi aciditate (0,49%) determină gustul dulce-
vinuriu, foarte plăcut al fructelor. Pectinele, în cantitate de 0,60%, condiţionează consis­
tenţa fermă a fructului şi într-o oarecare măsură şi păstrarea îndelungată. Se mai caracte-

Fig. 118. — Renet portocaliu.

rizează printr-un conţinut de 0,10% tanoide, 0,30% proteine, 3,6 m g % vitamina С şi o

valoare energetică de 66,2 cal.
Preferă soluri fertile, uşoare, afinate şi lucrate. Faţă de expoziţie nu este pretenţios,
putînd fi cultivat oriunde.
Se consideră ca soi rezistent la ger, însă sensibil la făinare şi rapăn.
Asemănări cu alte soiuri. După aspectul fructului şi gustul pulpei, se aseamănă cu
Eenet de Orléans ; la acesta însă caliciul este mai mic şi deschis, fructul are forma sferic-
turtită, iar pe piebţă există puncte de plută colţurate, caracteristice. Se aseamănă şi cu
soiul Parmen auriu ; acesta are însă forma sfero-conică sau conic-trunchiată, o coloraţie
aurie mai deschisă, dungi mai pronunţate şi pulpa mai densă.
 PLANŞA XXIII

Reitet portocaliu
 RENET rORTOCALlU 323

Calităţi : precocitatea soiului, rezistenţa la ger a pomului, rodirea regulată, calitatea

superioară a fructelor.
Defecte : insuficienta rezistenţă la boli atît a pomului cît şi a fructelor, exigenţa pomu­
lui faţă de fertilitatea şi umiditatea solului.

POMUL

Pomul creşte moderat, avînd trunchiul gros, aproape cilindric, cu scoarţă brună-
cenuşie.
Coroana — piramidală în tinereţe şi globuloasă în perioada de rodire (fig. 118).
"Ramurile de schelet — scurte, de grosime mijlocie, formează cu axul unghiuri de
45 — 70°, se degarnisesc repede, de aceea ramurile de rod se formează mai mult la periferie.
Ramurile de doi ani sînt de culoare brună-verzuie, pe partea inferioară puţin pufoase, cu
lenticele rare, suberificate, mai mari ca pe lemnul de un an.
Ramurile de rod — predomină ţepuşele scurte, formate pe burse aproape cilindrice,
foarte puţin umflate, sau direct pe ramuri ; nuieluşele se întîlnesc mai rar.
Lăstarii — lungi şi subţiri, cu scoarţa de culoare brună-roşiatică, acoperiţi cu puf
abundent cenuşiu, cu lenticele mici, orbiculare, dispuse rar.
Mugurii vegetativi — mici, scurţi, cenuşii, turtiţi, cu vîrful întors spre lăstari, cu
pernuţele nedezvoltate, iar cicatricele imperceptibile.
Mugurii floriferi — de formă ovo-conică, mici, cu solzii roşiatici, parţial acoperiţi
cu puf.
Frunzele — ovat-alungite, de culoare verde închis, cu marginile serate sau crenate.
Peţiolul foarte lung, subţire, pubescent, de culoare verde, înroşit la bază.
Florile — mijlocii, cu petalele de mărime variabilă, ovat-alungite, de culoare
roz pal.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie sau supramijlocie, H = 52—63 m m şi D = 64 — 72 m m ; greu­

tatea de 1 0 8 - 1 5 0 g.
Forma — semisferică sau sferic-turtită, mai largă la bază, simetrică, cu suprafaţa
regulată, fără coaste, rotunjită în regiunea pedunculară ; diametrul maxim situat mai jos
de jumătatea înălţimii fructului (pl. X X I I I şi fig. 119).
Culoarea — de fond, verde-gălbuie în momentul recoltării şi galbenă-aurie sau porto­
calie mai tîrziu, acoperită pe partea expusă la soare de roşu-portocaliu, peste care sînt
suprapuse dungi carmin, precum şi diferite figuri din rugină, vizibile mai ales în regiunea
calicială.
Pedunculul — scurt sau de lungime mijlocie, de grosime mijlocie, verde-castaniu,
puţin pubescent, lignificat, iese din cavitate.
Cavitatea pedunculară — largă, puţin adîncă, cu marginile rotunjite, cu pereţii netezi,
uneori acoperiţi cu rugină dispusă în formă de raze.
Caliciul — semideschis sau închis, format din sepale lungi, brune-verzui, cu vîrfu­
rile răsfrînte în afară.
334 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

Cavitatea calicială — de adâncime şi lărgime potrivită, In formă de castron, cu

suprafaţa netedă sau puţin ondulată mai ales pe margini, cu pieliţa de culoare verde, fără
rugină, cu perişori fini la baza sepalelor.
Pieliţa — subţire, netedă, aspră şi lipsită de pruină.
Cavitatea subealicială — in formă de
pilnie, cu gîtul scurt, sau de V îngust, nu co­
munică cu camera axială ; etaminele aşezate
în mijlocul cavităţii.
Inima — în formă de ceapă, îngustată
la ambele capete, aşezată central, bine deli­
mitată.
Lojile — mici, semideschise, largi, cu
pereţii de culoare verde-gălbuie, cu crăpături
transversale.
Seminţele — ovoid-ascuţite, de culoare
cafenie deschis, numeroase.
Axul — deschis, înalt, relativ îngust.
Pulpa — gălbuie-albicioasă, tare, cro­
Fig. 119. — Renet portocaliu. cantă, foarte suculentă, dulce-vinurie, cu a-
romă caracteristică de cantalup, plăcută ; de
multe ori, datorită conţinutului în zahăr prea mare aciditatea nu se simte de loc.
Maturitatea de consum — din noiembrie şi pînă în martie.

RECOMANDĂRI. Pentru calităţile lui deosebite, soiul Renet portocaliu se recomandă

ca soi de completare în regiunile : I — Subcarpatică meridională, а П-а — Dealurile de
vest, a IV-a — Dealurile de est, a V-a — Dealurile din sud-estul Transilvaniei, a V i l a
— Cîmpia Banatului, Crişurilor şi a Someşului şi a VIIT-a — Colinele Moldovei.

РЕЗЮМЕ

Созревание — ноябрь—март.
Дерево — среднерослое, не достигает крупных размеров; в молодости образует
пирамидальную крону, которая к периоду плодоношения становится шарообразной;
удается на всех подвоях яблони; морозоустойчивое, требовательное к почве, предпо­
читает плодородные, легкие и достаточно влажные почвы; поражается паршей и муч­
нистой росой, скороплодное, дает ежегодные, но лишь умеренные урожаи.
Плод — средней величины, округлый или округло-приплюснутый, золотисто-
желтого цвета, который в лежке становится оранжево-желтым с карминово-красным
румянцем и полосками более интенсивной окраски; мякоть желтовато-белая, плотная,
очень сочная, винно-сладкая с приятным ароматом, высокого качества. Плод недоста­
точно устойчив к болезпям, хорошо переносит перевозку, сохраняется хорошо
и долго.
Будучи очень ценным сортом, рекомендуется для посадок торгово-промышлен­
ного значения, а также и для приусадебных участков во всех плодоводческих райо­
нах страны.
 RENF.T PORTOCALII! .425

RÉSUMÉ

Maturité — novembre — mars.

Arbre — de vigueur modérée, n'atteint pas une grande taille ; couronne pyrami-
dale, dans le jeune âge, globuleuse, pendant la période de fructification ; réussit bien sur
tous les porte-greffes du pommier ; résistant aux gelées d'hiver, exigeant quant aux
conditions de sol, préférant les sols légers, fertiles, à humidité suffisante ; sensible à la
tavelure et au blanc ; fructification précoce ; produit chaque année de manière satisfaisante.
Fruit — moyen, sphérique ou sphérique-aplati, couleur jaune-dorée qui, plus tard,
devient jaune-orangé, recouvert de rouge-carmin et rayé de la même couleur," plus intense ;
chair d'un jaune-blanchâtre, ferme, très juteuse, sucrée-vineuse, agréablement parfu-
mée, de qualité supérieure. Les fruits ne sont pas suifisamment résistants aux maladies, sup-
portent bien le transport et se conservent bien et longtemps.
Variété indiquée pour les plantations de type commercial et pour les petites planta-
tions autour des maisons, dans toutes les régions fruitières du pays, étant considérée
comme une variété très valeureuse.

ABSTRACT

Maturity – November to March.

Tree – moderate vigour, does not reach a large, pyramidal crown ¬ dale, when young, globose,
during the fruiting season, doing well on all rootstocks of apple, frost-resistant winter exacting as to soil
conditions, preferring light soils fertile, with sufficient moisture; susceptible to scab and powdery
mildew, early fruiting, produced each year satisfactorily.
Fruit – medium, spherical or spherical-flattened, golden-yellow colour, which later becomes
yellow-orange, covered with red-striped carmine and the same colour, more intense yellow-flesh white,
firm, very juicy, sweet and winy, pleasantly scented, high quality. The fruit is not sufficiently resistant
to disease, tolerate well the transport and keep well and long.
Variety suitable for plantations of commercial type and small plantations around houses, in all
fruit growing regions of the country, being considered as a variety with great value.
 RENET CENUŞIU

Sinonime : franc. Reinette grise, Reinette grise française, Reinette grise d'hiver.
rus. Renet serîi, Renet serii franţuzskii.
germ. Graue Leder Reinette, Grane französische Reinette, Leder­
apfel, Lederreinette, Rauhapfel, Graue Reinette.
ceh. Kozenâ reneta zimni.
mag. Bör Kormoş.
bulg. Siva franţuzită reneta.
rom. Benet răpănos.

Origine. Soi foarte vechi, de origine franceză, cunoscut în cultură încă din secolul
al XVI-lea.

Răspîndire. Este răspîndit în toate ţările din Europa unde reuşeşte cultura mărului.
La noi se întîlneşte în toate bazinele pomicole, atît în grădinile de Ungă case cît şi
în plantaţiile mari. Cu toate calităţile deosebite pe care le are, acest soi nu s-a răspîndit
încă pe scară largă, probabil din cauza aspectului puţin prezentabil, răpănos, al fructului.

CARACTERISTICA SOIULUI

Atît în pepinieră cît şi în livadă pomul creşte viguros pînă în perioada de rodire,
cînd vigoarea începe să slăbească.
Reuşeşte altoit atît pe măr sălbatic, cît şi pe dusen şi paradis.
înfloreşte semitîrziu, iar perioada respectivă la acest soi durează 11—14 zile.
La noi nu s-au stabilit încă polenizatorii. Din observaţiile făcute în producţie, rezultă
că soiul Renet cenuşiu dă recolte mari în cazul cînd se cultivă în asociaţie cu soiurile :
Jonathan, Napoleon, Parmen auriu, Patul, Benet de Cassel, Benet de Landsberg.
Intră pe rod devreme şi anume, la vîrsta de 5—6 ani în cazul cînd este altoit pe
mărul sălbatic şi la 3 — 4 ani altoit pe portaltoii pitici. La vîrsta de 15—18 ani produce
60 — 110 kg/pom.
Fructele, cu toate că au un aspect puţin atrăgător, sînt de calitatea I, apreciate pen tiu
gustul foarte plăcut ; suportă bine transportul şi se păstrează timp îndelungat. Pe lingă
faptul că sînt foarte bune pentru masă, constituie şi o materie primă valoroasă pentru
industrializare.
 PLANŞA XXIV

Renet cenuşiu
 RENET CENUŞIU 327

Soiul Eenet cenuşiu cere soluri fertile şi revene ; în cele lipsite de umiditate şi în
anii secetoşi, produce fructe mici care se scutură în timpul verii.
Fiiud destul de rustic, se poate cultiva pînă la altitudini de 850—900 m. î n con­
diţiile de la noi s-a afirmat ca un soi rezistent la ger şi dăunători. î n anii ploioşi şi în regiu­
nile înalte, atît frunzele cît şi fructele sînt atacate de rapăn.
Asemănări cu alte soiuri. Soiul Eenet cenuşiu se aseamănă cu soiul Parker Pepping ;
acesta are însă fructul mai puţin acoperit cu rugină, pedunculul foarte lung, iar frunzele
eliptice, foarte alungite. De asemenea, se poate confunda cu soiul Eibston Pepping ; acesta
are însă frunzele obovate, mult mai mari, iar fructele de formă conic-trunchiată, de multe
ori asimetrică, cu rugină numai în cele două cavităţi.
Calităţi : productivitatea, vigoarea, rezistenţa la ger a pomilor şi calitatea foarte
bună a fructelor.
Defecte : sensibilitatea pomilor la secetă, slaba rezistenţă la vînturi a fructelor, precum
şi aspectul puţin atrăgător al acestora.

POMUL

Pomul este foarte viguros şi robust, cu trunchiul drept şi gros, nerăsucit, cu scoarţa
netedă, de culoare cenuşie-verzuie, fără plăgi provocate de ger.
Coroana — la început invers-piramidală, mai tîrziu aproape sferică sau sferic-
alungită.
Hamurile de schelet — lungi, de grosime mijlocie, slab ramificate, dresate, formează
cu axul unghiuri de 40—50°, au scoarţa netedă, fără crăpături, de culoare brună-cenuşie.
Ramurile de rod — scurte ; predomină pintenii şi ţepuşele simple sau pe burse ; nuie­
luşele nu se întîlnesc decît foarte rar. Garnisirea este în general foarte bună.
Lăstarii — de lungime şi grosime mijlocii, de culoare brnnă-cafenie, cu pubescenţă
abundentă, cu lenticele mici, rotunde, răspîndite rar.
Mugurii vegetativi — mici, triedrici, bruni deschis, pubescent!.
Mugurii floriferi — mari, bombaţi, de culoare cafenie deschis, cu multă pubescenţă.
Frunzele — mari, cu Limbul de 120 m m lungime şi 54 m m lăţime, eliptice, asimetrice,
cu vîrful arcuit, cu marginile simplu sau dublu serate, pe faţa inferioară cu nuanţă gălbuie,
cu perişori deşi, mici şi foarte fini. Peţiolul lung de 25—30 mm, gros, drept, puţin răsucit,
pubescent, verde-gălbui, cu stipele mici şi înguste la bază.
Florile — de mărime mijlocie, cu petalele de culoare roz ; după ce se deschid se
decolorează treptat.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie sau snpramijlocie, H = 48—66 m m şi D = 56 —72 m m ; greu­

tatea medie de 143 g.
Forma — sferic-turtită, puţin asimetrică, uneori conic-trunchiată, cu diametrul
maxim la jumătatea înălţimii fructului (pl. X X I V şi fig. 120).
Culoarea — de fond, cenuşie-măslinie, mată la recoltare şi galbenă-aurie la maturi­
tate, peste care se aşterne o roşeaţă uşoară, acoperită în cea mai mare parte cu rugină ;
pe partea expusă la soare se află suprapusă o culoare roşie-portocalie sub formă de dungi
328 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

de diferite forme şi mărimi. Punctele albicioase, răspîndite pe toată suprafaţa fructului,

devin mai vizibile pe măsură ce fructele se maturizează.
Pedunculul — scurt sau foarte scurt, gros, drept, semilignificat, uneori cărnos la
bază, verzui şi acoperit cu puf, nu iese afară din cavitate.
Cavitatea pedunculară — potrivit de
largă, adîncă, în formă de pîlnie, cu supra­
faţa regulată, aspră.
Caliciul — mare, semideschis sau închis,
format din sepale verzi, ascuţite, cu vîrfu-
rile răsfrînte în afară, în formă de stea.
Cavitatea calicială — de mărime şi adîn-
cime mijlocie, cu pereţii slab ondulaţi, fără
încreţituri.
Pieliţa — aspră, groasă, aderentă la
pulpă, casantă, lipsită de elasticitate, de luciu
şi pruină.
Cavitatea subcalicială — mică, conică,
regulată, puţin adîncă.
F i g . 120. - R e n e t c e n u ş i u . Inima — de mărime mijlocie, în formă
de ceapă, turtită la bază, slab delimitată.
Lojile — mici, înguste, închise sau semideschise, cu pereţii netezi, foarte lucioşi,
fără crăpături ; cuprind cîte o singură sămînţă.
Seminţele — mici, bombate, turtite lateral, cu vîrful ascuţit, de culoare castanie,
lucioase, cîte una în fiecare lojă.
Axul — mic, îngust, la unele fructe slab deschis.
Pulpa — gălbuie, galbenă-verzuie sub pieliţă, compactă, tare, elastică, suculentă şi
cu aromă plăcută ; către sfîrşitul iernii se afinează şi devine dulce-vinurie, cu gust plăcut.
Maturitatea de consum — din noiembrie pînă în martie — aprilie.

RECOMANDĂRI. Soiul Benet cenuşiu se recomandă pentru plantaţiile mari ca soi de

bază în regiunile a I l I - a — Dealurile de nord şi a IV-a — Dealurile de est ; ca soi de com­
pletare în regiunile a I I a — Dealurile de vest şi a I X - a — Cîmpia Transilvaniei.

РЕЗЮМЕ

Созревание—ноябрь—апрель.
Дерево — в молодости сильнорослое, а потом среднерослое; крона вначале обрат­
но-пирамидальная, позже становится продолговато-шаровидной или почти круглой ;
удается хорошо на всех подвоях яблони, в особенности на дичке; морозоустойчивое и
устойчивое к вредителям, но чувствительно к болезням, в особенности в пригорных
зонах и в дождливые годы; требует плодородных и влажных почв; в засушливых
районах плоды остаются мелкими и преждевременно осыпаются ; плодоношение раннее,
регулярное и обильное.
Плод — средней величины, шаровидно-приплюснутой формы, иногда усеченно-
конической, зеленовато-серовато-оливкового цвета, становящегося позже золотисто-
желтым; большая часть поверхности плода покрыта ржавчиной, а обращенная к
солнцу сторона оранжево-красными полосками; мякоть желтоватая, плотная, упругая,
 RF.NET CENUŞIU 329

сочная, ароматная, вннно-сладкая, приятного вкуса. Плод слабо держится на дереве,

хорошо выдерживает перевозку и легко и долго сохраняется.
Сорт дессертный й промышленный, рекомендуется как для приусадебных садов,
так и для крупных посадок торгово-промышленного значения, в особенности в пред­
горных и высоко-холмистых районах.

ЕЕSUME

Maturité — novembre — avril.

Arbre — manifeste une croissance vigoureuse dans la jeunesse et modérée par la
suite ; la couronne pyramidale renversée, au début, devient avec l'âge sphérique-allongée,
presque sphérique ; il réussit sur tous les porte-greffes et surtout sur doucin ; il est résistant
au froid et aux insectes, mais assez sensible aux maladies, dans les régions de montagne
et les années pluvieuses ; exige des sols fertiles et assez humides ; dans les régions exposées
à la sécheresse, les fruits restent petits et tombent de l'arbre avant de mûrir ; commence
à fructifier de bonne heure et produit des récoltes riches et régulières.
Fruit — moyen, sphérique-aplati, parfois tronconique, vert-grisâtre-olive, ensuite
jaune-doré, presque entièrement recouvert de rouille et rayé de rouge-orangé sur le côté
exposé au soleil ; chair jaunâtre, ferme, élastique, juteuse, parfumée, sucrée-vineuse, au
goût agréable. Les fruits sont sensibles aux vents, supportent bien le transport et se con-
servent bien et longtemps.
Variété de table et pour l'industrialisation, indiquée comme variété d'amateur
et pour les plantations commerciales notamment dans les régions de montagne et de
hautes collines.

ABSTRACT

Maturity – November to April.

Tree – shows a strong growth in youth and moderate thereafter inverted pyramidal crown,
initially spherical with age becomes elongated, almost spherical, and it succeeds on all rootstocks and
especially doucin it is resistant to cold and insects, but rather susceptible to diseases in mountain areas
and high rainfall, fertile soils and requires quite wet in areas prone to drought, the fruits are small and
fall from the tree before to mature; begins to bear fruit early and produces rich harvests and fair.
Fruit – medium, oblate-spherical, sometimes tapered, green-greyish-olive, then golden yellow,
almost completely covered with rust and orange-red stripes on the side exposed to sun yellow flesh,
firm, elastic, juicy, fragrant, sweet, vinous, pleasant taste. The fruits are susceptible to winds, well
support the transport and keep well and long.
Variety of table and industrialization, indicated for amateur and commercial plantations
especially in mountain areas and high hills.
 FRUMOS DE BOSKOOP

Sinonime : rus. Boskopskaia krasaviţa.

franc. Belle de Boskoop.
germ. Schöner von Boskoop, Boskoop, Beinette von Montfort.
engl. Belle de Boskoop.
mag. Boskoopi szép.
ceh. Boskoopské.
pol. Boskoop.
bulg. Boskopska hubaviţa.

Origine. Soi de origine olandeză, obţinut pe la anul I860 de către pomologul

K. O t t o l a n d e r din Boskoop, dintr-un lăstar apărut pe un portaltoi.

Răspîndire. Este răspîndit în toată Europa.

La noi se întîlneşte pretutindeni unde reuşeşte cultura mărului. î n special, se cultivă
în nordul Moldovei (zona deluroasă a regiunii Suceava) şi în Transilvania. Se întîlneşte
de asemenea în grădinile de lingă case şi în colecţiile pomologice.

CARACTERISTICA SOIULUI

Soiul Frumos de Boskoop altoit pe măr sălbatic se caracterizează, atît în tinereţe,

cît şi în perioada de rodire, prin creşteri viguroase ; din acest punct de vedere întrece majo­
ritatea soiurilor de măr.
Prin faptul că în tinereţe are coroană îngust-piramidală, în Europa centrală se folo­
seşte uneori şi pentru plantaţiile de-a lungul căilor de comunicaţie.
Pe solurile fertile reuşeşte altoit şi pe paradis ; pe cele mai sărace, pe dusen şi pe măr
sălbatic. Se pretează pentru orice formă artificială ; îşi păstrează vigoarea şi pe
portaltoii pitici.
Caracteristic pentru soiul Frumos de Boskoop este îngroşarea mai mare a altoiului
faţă de toţi portaltoii, chiar şi faţă de mărul sălbatic.
Trăieşte pînă la 90—110 ani, cînd este altoit pe măr sălbatic.
înfloreşte tîrziu, perioada de înflorire fiind de lungă durată. Soiul Frumos de Boskoop
este complet autosteril. Ca polenizatori se recomandă soiurile : Bismark, Calvil de Danzig,
Galben nobil, Ontario, Benet de Landsberg, Turtit cu coada scurtă.
Avînd polen rău, nu se foloseşte ca polenizator pentru alte soiuri.
 PLANŞA XXV

Frumos de Boskoop
 FRUMOS DE BOSKOOP 331

Altoit pe măr sălbatic, începe să producă la vîrsta de 6 —7 ani ; pe dusen şi paradis,

mai devreme, de la 3 — 4 ani. î n general dă producţii bune, chiar abundente, însă neregulate
de la un an la altul. î n special, în anii cu condiţii nefavorabile în timpul înfloririi, dă pro­
ducţii mici. La vîrsta de 35 ani produce între 220 şi 250 kg/pom.
La Staţiunea experimentală pomicolă Voineşti, regiunea Ploieşti, în anul I960, an
favorabil producţiei, de pe un pom în vîrsta de 25 ani, altoit pe măr sălbatic, s-au recoltat
1 060 kg fructe, din care 940 kg de bună calitate.
Merele soiului Frumos de Boskoop se caracterizează prin gust acrişor sau chiar
acru din cauza acidităţii ridicate (0,62—1,27%) care maschează întrucîtva zahărul (12,20 —
15,50%) ; conţinutul în proteine de 0,20—0,49%, precum şi cel de pectine de 0,44—0,94%
asigură fermitatea pulpei şi păstrarea îndelungată a fructelor. Conţinutul în vitamina С
variază mult, între limitele de 2,8 şi 12,5 m g % , iar valoarea energetică oscilează între 70
şi 85,6 cal. Sînt fructe bune pentru masă, de calitatea I.
Fructele sînt prinse bine de ramuri, se transportă şi se păstrează aproape fără pierderi.
Dacă se păstrează într-o atmosferă cu exces de umiditate, merele sînt atacate uneori de
boala fiziologică Bitter pit.
î n anii cu ploi abundente fructele devin sensibile la rapăn, crapă, mai ales în regiunea
cavităţii pedunculare, şi putrezesc.
Soiul Frumos de Boskoop are frunziş bogat ; deşi destul de rezistent la atacul bolilor
criptogamice, este sensibil la cancer ; este atacat de păduchele lînos şi de păduchele din
San José.
Beuşeşte bine şi la altitudini de 600 — 650 m, cu condiţia ca să fie plantat în locuri
adăpostite, bine expuse la soare. Dacă se cultivă la altitudini mai mari, fructele rămîn
crude, acre şi lipsite de gust ; în aceste condiţii ramurile suferă adesea de ger, iar florile
sînt distruse de brume.
Beuşeşte pe solurile bogate în substanţe nutritive şi revene ca cele argilo-nisipoase.
Pe solurile cu umiditate insuficientă pomul se dezvoltă slab, iar dacă terenul este prea
umed, fructele sînt lipsite de culoarea acoperitoare şi putrezesc în interior în timpul
păstrării.
Asemănări eu alte soiuri. După rugina de pe suprafaţă, fructul se aseamănă cu cel de
Eenet de Canada ; la acesta există însă puncte caracteristice şi striaţii pe marginea cavităţii
caliciului, după care se recunoaşte uşor.
Uneori se poate confunda şi cu Eenet de Cassel, soi care are însă o rugină mai fină,
mai prăfuită, iar pulpa, cu nuanţă verzuie, de calitate mai inferioară.
Calităţi : rodirea abundentă, calitatea bună şi rezistenţa la transport a fructelor.
Defecte : rodirea neregulată de la un an la altul, sensibilitatea fructelor la putre­
gaiul brun.

POMUL

Pomul are talie mijlocie sau mare cu trunchiul mult mai gros decît la alte soiuri, cu
scoarţa netedă, care se exfoliază în plăci late, longitudinale.
Coroana — în pepinieră, piramidală, voluminoasă ; în livadă, mare, sferică, puter­
nică şi largă (fig. 121).
Earn urile de schelet — groase, degarnisite la bază, formează cu axul unghiuri de 45 —60°.
Ramurile de rod — reprezentate prin ţepuşe şi nuieluşe, cu scoarţă de culoare brună-
roşiatică, cu aspect brumat.
332 SOIURI DE MAR RAIONATE SI DE PERSPECTIVA

Lăstarii — de lungime şi grosime mijlocii, roşiatici-cenuşii, cu multă pubescenţă

şi lenticele mari, cafenii.
Mugurii vegetativi — mari, ovoizi, cu pubescenţă slabă, lipiţi de lăstar.

Fig. 121. — F r u m o s d e Boskoop.

Mugurii floriferi — mari, roşiatici, cu vîrful ascuţit.

Frunzele — foarte mari, ovate, cu vîrful acuminat, pubescente pe faţa inferioară,
scorţoase, cu marginile serate. Peţiolul lung şi gros, de culoare verde deschis.
Florile — mari, cu petalele aproape înroşite, cu nervurile proeminente ; spre sfîrşitul
înfloririi roşeaţa dispare treptat ; bobocii florali de culoare roşie-violacee.

FRUCTUL

Mărimea — mare sau foarte mare, uneori mijlocie, uniformă, H = 65 — 70 mm

şi D = 80—90 mm ; greutatea medie de 125 g şi maximă de 258 g.
Forma — variabilă, conic-trunchiată sau sferic-turtită, asimetrică, uneori uşor
vălurată sau costată ; în secţiune transversală, conturul este neregulat ; diametrul maxim
 FRUMOS D E BOSKOOP 333

plasat la jumătatea înălţimii fructului ; cînd acesta se află în jumătatea inferioară, fructul
devine trunchiat în partea superioară (pl. X X V şi fig. 122).
Culoarea — de fond verde-gălbuie în momentul recoltării, iar mai tîrziu galbenă-pai
murdar ; peste aceasta se aşterne culoarea acoperitoare roşie-cărămizie, spulberată ;
culoarea suprapusă reprezentată prin
dungi late, întrerupte, cu marginile
neregulate, roşii-carmin intens. Culoa­
rea fructului este acoperită cel puţin
pe jumătate din suprafaţă cu rugină
aspră, grosieră, de culoare brună-
măslinie ; în anii ploioşi şi în regiu­
nile reci şi umede, rugina acoperă
aproape toată suprafaţa fructului.
Pe suprafaţa lipsită de rugină există
puncte suberificate, mari, în formă
de steluţe ; în regiunea cavităţii cali-
ciale punctele au dimensiuni mai
mici.
Pedunculul — de lungime mij­
locie, 15—30 mm, puternic, uşor com­
primat lateral, de multe ori cărnos,
uneori lignificat, de culoare brună-
ruginie, pubescent Şi îngroşat la Cape- Fig. 122. - F r u m o s de B o s k o o p .

te, cîte o dată cu excrescenţă cărnoasă.

Cavitatea pedunculară — destul de largă, adîncă, în formă de pîlnie, regulată, uneori
comprimată, cu pieliţa acoperită uniform cu rugină grosieră care se revarsă pe toată supra­
faţa fructului.
Caliciul — destul de mare, închis sau semideschis, cu sepalele foarte mari, verzi şi
pubescente la bază, cu virfurile brune şi răsfrînte în afară.
Cavitatea calicială — adîncă şi largă la bază, cu suprafaţa ruginie, ondulată ; la
fructele eu forma alungită există în jurul caliciului coaste pronunţate, iar cavitatea
este asimetrică, cu pereţii abrupţi.
Pielita — subţire, semilucioasă sau mată, aspră la pipăit, aderentă la pulpă.
Cavitatea subealicială — conică, foarte largă, adîncă, nu comunică cu camera
axială.
Inima — cu aşezare mijlocie, în formă de ceapă, bine marcată de un grup de fasci­
cule, de culoare gălbuie, care se unesc la baza sepalelor.
Lojile — mari, semideschise, reniforme, cu pereţii lucioşi, cu crăpături
calusate.
Seminţele — puţin ascuţite, de multe ori incomplet dezvoltate, cîte una sau două
în fiecare lojă.
Axul — fusiform, de dimensiuni mici.
Pulpa — gălbuie, suculentă, acră sau numai acrişoară, cu dulceaţă slabă şi puţin
aromată ; pînă la începutul lunii decembrie tare, elastică, mai tîrziu devine moale, întru-
cîtva făinoasă şi cu gust vinuriu plăcut.
Maturitatea de consum — începe în luna noiembrie şi se prelungeşte pînă la sfîrşitul
lunii martie.
334 SOIURI 0 E MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

RECOMANDĂRI. Pentru viitor, soiul Frumos de Boskoop este prevăzut ca soi de bază
în regiunile I — Subcarpatică meridională şi a V-a — Dealurile din sud-estul Transilva­
niei ; ca soi de completare în regiunile : a Il-a — Dealurile de vest, a IlI-a — Dealurile
de nord, a TV-a — Dealurile de est, a "VTI-a — Cîmpia Banatului, Crişurilor şi a Someşului
şi a I X - a — Cîmpia Transilvaniei ; ca soi de încercare în regiunea a VIII-a — Colinele
Moldovei.

РЕЗЮМЕ

Созревание — ноябрь—март.
Дерево — очень сильнорослое, крупное, здоровое и долговечное, с большой шаро­
образной, довольно густой кроной; морозоустойчивое и устойчивое к вредителям и
болезням; предпочитает глубокие, проницаемые, достаточно увлажненные и плодород­
ные почвы; плодоносит рано, ежегодно, но неравномерно.
Плод — средний или крупный усеченно-конической или шаровидно-приплюснутой
формы, грязно-желтого цвета, усеянный ржавыми пятнами, с кирпично-краеным румян­
цем на обращенной к солнцу стороне, покрытым широкими прерывистыми пологами;
мякоть твердая, плотная, бледно-желтая, сочная, кисловатая, с слабым ароматом.
Плод прочно держится на дереве, хорошо выдерживает перевозку и сохраняется
без потерь.
Сорт рекомендуется для посадок торгово-промышленного значения и для приуса­
дебных садов.

RÉSUMÉ

Maturité — novembre — mars.

Arbre — très vigoureux, de grande taille, sain et longétif, à grande couronne sphé-
rique, assez compacte ; il est résistant aux grands froids et très résistant aux maladies et
aux insectes ; préfère les sols profonds, perméables, fertile et suffisamment humides ;
fructifie tôt, productivité régulière, mais inégale.
Fruit — moyen ou gros, tronconique ou sphérique-aplati, jaune sale, taché de rouille
et doré de brique sur le côté exposé au soleil, à raies larges interrompues ; chair ferme,
compacte, jaune clair, juteuse, acidulée, faiblement parfumée. Les fruits résistent aux
vents et aux transports et se conservent très bien et presque sans pertes.
Variété indiquée pour les plantations commercialeas et pour les jardins d'amateur.

ABSTRACT

Maturity – November to March.

Tree – very vigorous, large, healthy and long lived, large crown spherical, very compact and is
resistant to extreme cold and very resistant to diseases and insect prefers deep soils, permeable, fertile
and moist enough, early fruiting, productivity steady but uneven.
Fruit – medium or large, spherical, tapered or flattened, dirty yellow, spotted with rust and gold
brick on the side exposed to sunlight, broad lines interrupted, firm flesh, compact, light yellow, juicy,
tangy, slightly fragrant. The fruits are resistant to wind and transport and keep well and almost without
loss.
Variety suitable for commercial plantations and gardens of amateurs.
 GUSTAV DURABIL

Sinonime : germ. Gustav Dauerapfel.

ceh. Gustavovo trvanlivé.

Origine. Soi de origine elveţiană, obţinut de L ö b n e r din Wädenswill şi denumit

astfel în memoria tatălui său. A fost descris pentru prima dată de F. S p ä t h în anul
1
1899, în Pomologische Monatshefte ).

Răspîndirc. Este răspîndit mult în Germania, R.P. Polonă, R . S. Cehoslovacă şi

U.R.S.S., în R.S.S. Letonă, R.S.S. Lituană, R.S.S. Estonă şi R.S.S. Ucraineană.
La noi se cultivă în Banat, Transilvania şi în zona premontană din regiunea Suceava,
precum şi în bazinele pomicole din Baia Mare, Kasăud şi Reghin, unde intră în proporţie
mare în componenţa livezilor de măr.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul este de vigoare mijlocie, cu aspect sănătos, cultivîndu-se mai mult altoit
pe mărul sălbatic. In general este un soi cu durată lungă de viaţă a pomilor, care ajung
la vîrsta de 70—80 de ani.
înfloreşte tîrziu, iar perioada respectivă durează destul de mult ; din această cauză
există posibilităţi de polenizare.
Ca polenizatori se folosesc soiurile : BoLken, Calvil de Danzig, Jonathan, Parmen
auriu, Patul. Este un bun polenizator pentru soiurile : Patul, Jonathan, Renet Baumann,
Parmen auriu.
Este un soi productiv. Fructele sînt de calitate superioară, foarte aspectuoase, fiind
cerute mult pe piaţa internă şi pentru export. Se transportă cu uşurinţă şi se păstrează
fără pierderi.
Fructul este considerat de calitatea I ; are aromă caracteristică şi gust dulceag pro­
nunţat, ca urmare a raportului între zahăr (12,29—13,57%) şi aciditate (0,33—0,53%)
favorabil celui dintîi component. Mai conţine 0,07—0,12% substanţe tanoide, 0,49—0,65%
pectine, 0,26—0,45% proteine brute şi 4,0—6,0 m g % vitamina C. Valoarea energetică a
merelor este de 66,60 — 75,08 cal.
Soiul Gustav durabil dă rezultate bune în locuri adăpostite, pe soluri profunde,
revene şi fertile. Necesită puţine tăieri ; numai la pomii în plină rodire, pe cale de epuizare

') Informaţie primită de la W . G r o h, d e la Institutul de pomicultură din Marquardt (Potsdam).

336 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

se recomandă tăieri de întinerire, pentru a evita uscarea vîrfurilor la ramurile de schelet

şi degarnisirea la care este predispus.
Atît frunzele cît şi fructele sînt sensibile la rapăn, precum şi la unele soluţii de stropit.
Asemănări cu alte soiuri. Se aseamănă cu fructul de Delicios roşu, are însă forma mai
regulată, o coloraţie mai vie, consistenţa pulpei şi gustul cu totul deosebite.

Fig. 123. — Gustav durabil.

Calităţi : producţia regulată, frumuseţea, rezistenţa la transport şi păstrare şi cali­

tatea bună a fructelor.
Defecte : fragilitatea lemnului, insuficienta rezistenţă la secetă şi în acelaşi timp
exigenţa faţă de natura, fertilitatea şi umiditatea solului.

POMUL

Pomul — de vigoare mijlocie, avînd trunchiul drept, cu scoarţa roşiatică-

măslinie.
Coroana — globuloasă, rară, cu axul deplasat de la verticală (fig. 123).
Gustav durabil
 GUSTAV DURABIL 337

Hamurile de schelei — viguroase, cu scoarţa rte culoare măslinie-cenuşie, cu lenticele

negricioase, proeminente, snberifieate.
Ramurile de rod• — predomină ţepuşele şi pintenii; nuieluşele şi mlădiţele
aproape lipsesc.
Lăstarii — de vigoare mijlocie, acoperiţi cu puf des, cenuşiu-violaceu, puţin aderent,
cu scoarţa de culoare brună închis, cu lenticele mici, brune-roşcate.
Mugurii vegetativi — conici, turtiţi, lipiţi de lăstari, de culoare roşiatică, acoperiţi
cu puf abundent spre vîrf.
Mugurii floriferi — mari, bombaţi, de culoare roşiatică, cu pubescenţă.
Frunzele — asimetrice, ovate, cu vîrful acuminat, cu suprafaţa aspră, vălurată,
lucioasă pe partea superioară şi cenuşie, pubescenţă pe faţa inferioară, cu marginile lim­
bului serate rar. Peţiolul reprezintă jumătate din lungimea limbului, de culoare verde-
cenuşie, acoperit cu puf, cu stipelele de la bază foarte mici, aciculare.
Florile — de mărime mijlocie, cu petalele albicioase, cu irizaţii discrete de roz.

FRUCTUL

Mărimea — variabilă, cu dimensiunile medii H = 65 mm şi D = 70 mm ; greutatea

variază între 100 şi 180 g.
Forma — tronconică, turtită la bază şi la vîrf, cu diametrul maxim în treimea infe­
rioară ; de cele mai multe ori asimetrică,
cu suprafaţa netedă, uneori foarte slab
costată (pl. X X V I şi fig. 124).
Culoarea — de fond la început verde-
gălbuie şi mai tîrziu galbenă-portocalie ;
peste aceasta se aşterne culoarea acoperi­
toare roşie-zmeurie, iar suprapuse peste
aceasta există dungi întrerupte, mai închise
la culoare, purpurii, de lungimi şi lăţimi
diferite, mai puţin vizibile pe partea ex­
pusă la soare deoarece se contopesc cu
culoarea acoperitoare. Sub pieliţă sînt
răspîndite numeroase puncte de culoare
albă-violacee, cu centrul mai deschis,
întreaga suprafaţă a fructului este acope­
rită cu un strat de pruină violacee care
îi dă aspect brumat. Fig. 124. — Gustav durabil.

Peduneulul — de lungime variabilă,

potrivit de gros, semilignificat, colorat în verde-măsliniu, acoperit cu puf abundent, bine
prins de ramură şi foarte bine de fruct, uneori iese din cavitate.
Cavitatea pedunculară — în formă de pîlnie adîncă, regulată, îngustă, cu pieliţa colo­
rată în verde-auriu, acoperită cu rugină verde-cenuşie, dispusă în formă de raze.
Caliciul — mic, semideschis sau deschis, format din sepale înguste, lungi, pubescente,
de culoare cenuşie, adunate în smoc.
Cavitatea calicială — de adîncime mijlocie, largă, cu pereţii uşor ondulaţi şi coloraţi
în verde-gălbui, pubescenţi la baza caliciului ; prezintă la unele fructe dungi înguste do rugină.

•îi-: 1Ш
388 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

Pieliţa — tare, groasă, netedă, elastică, acoperită cu pruină, semilucioasă, aderentă

la pulpă.
Cavitatea subealicială — în formă de V, potrivit de largă şi de adîncime variabilă,
cu stammele aşezate în partea inferioară.
Inima — în formă de ceapă, asimetrică, alungită spre vîrf, delimitată de fascicule
galbene-verzui care se unesc la jumătatea adîncimii cavităţii subcaliciale.
Lojile — mari, largi, închise, aproape rotunde sau reniforme, cu pereţii rte culoare
albă-gălbuie, cu crăpături transversale, calusate.
Seminţele — cîte 2—3 în lojă, pline, potrivit de mari, cu vîrful ascuţit, de culoare
castanie, cu dungi albicioase.
Axul — mic, închis.
Pulpa — albă, cu nuanţe verzui la recoltare, albă-gălbuie la maturitate, consistentă,
fină, destul de suculentă, dulce, cu aciditate slab pronunţată şi aromă caracteristică ; la
maturitatea deplină devine făinoasă.
Maturitatea de consum — începe din noiembrie şi durează pînă la sfîrşitul lui martie ;
din apriUe fructele încep să piardă o parte din dulceaţă şi aromă.

RECOMANDĂRI. Pentru viitor, soiul Gustav durabil este prevăzut ca soi de bază în
regiunile : a IlI-a — Dealurile de nord, a V-a — Dealurile din sud-estul Transilvaniei,
a I X - a — Cîmpia Transilvaniei ; ca soi de completare în regiunea a Il-a — Dealurile de vest.
î n afară de regiunile pomicole unde este raionat, soiul Gustav durabil se recomandă
să fie cultivat şi în grădinile de lîngă case, în toate regiunile pomicole din zona
dealurilor.

РЕЗЮМЕ

Созревание — ноябрь — март.

Дерево — среднерослое, довольно крупное, долговечное, здоровое, с шаровидной,
редкой кроной; морозоустойчивое, но чувствительно к засухе, предпочитает плодород­
ные, глубокие, проницаемые и влажные почвы; плодоношение регулярное и
обильное.
Плод — средней величины, усеченно-конической формы, желтовато-оранжевого
цвета, с малиновым румянцем, покрытым полосками различных размеров, более тем­
ной окраски, мякоть белая или желтовато-белая, плотная, нежная, довольно сочная,
сладкая, слабо винно-кисловатая, с характерным ароматом, приятного вкуса и высокого
качества. Плоды поражаютсяпаршой, хорошо переносятперевозку и долго сохраняются,
Сорт рекомендуется для садов торгово-промышленного значения, расположенных
в высоко-холмистых районах, а также для приусадебных участков.

KÉSTJME

Maturité — novembre — mars.

Arbre — de vigueur moyenne, sain, longétif, d'assez grande taille, à couronne glo-
buleuse, rare ; résistant aux gelées d'hiver, sensible à la sécheresse, préfère les sols riches,
 OUSTAV DURABIL 339

profonds, perméables et assez humides ; il produit régulièrement et abondamment.

Fruit — moyen, tronconique, jaune-orangé, lavé de rouge framboise, à raies et
stries d'une nuance plus foncée ; chair blanche, ou blanc-jaunâtre, consistante, fine,
a s s e z juteuse, sucrée, peu acidulée, à parfum caractéristique et goût agréable ; bonne qua-

lité. Los fruits sont sensibles à la tavelure, résistent fort bien au transport et se conservent
longtemps.
Variété indiquée pour les plantations commerciales, dans les régions de collines,
ainsi que pour les jardins d'amateur.

ABSTRACT

Maturity – November to March.

Tree – medium vigour, healthy, long-life, fairly large, globular crown, rare; frost resistant in
winter, sensitive to drought, prefers rich soil, deep, permeable and sufficiently moist, and it produces
regularly and thoroughly.
Fruit – medium, conical, orange-yellow, tinged with red raspberry stripes and striations of a
darker shade, white flesh, white or yellowish, consistent, fine, fairly juicy, sweet, slightly tart flavour
characteristic to palatable, good quality. The fruits are susceptible to scab, highly resistant to
transportation and long shelf life.
Variety suitable for commercial plantations in hilly areas and in gardens of amateurs.
 BANANA DE IARNĂ

Sinonime : engl . Winter Banana, Flory.

rus. Zimnee bananovoo, Banan zimnii, Bananovoe.
franc. Banane d'hiver.
germ. Winter Banana.
ceh. Banânové zinmi.
mag. Teii banan.
bulg. Zimna bananova.

Origine. Se presupune că soiul Banana de iarnă provine din Cass County, statul
Indiana (S.U.A.). Prin faptul că se cultivă mult şi în Olanda, unii autori pretind că ar fi
de origine olandeză, de unde a fost introdus apoi în America de Nord. î n cultură se cu­
noaşte de pe la anul 1890.

Răspîndirc. Se cultivă pe scară largă în America de Nord şi mai puţin în Europa.

La noi este cultivat în staţiunile experimentale, colecţiile didactice şi în grădinile
de lingă case şi foarte puţin în livezile mari ale unităţilor socialiste.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte foarte viguros, se altoieşte pe paradis şi dusen pentru cultura în cor­
doane şi pe mărul sălbatic în vederea culturii ea semitrunchi.
înfloreşte tîrziu. Ca polenizatori se recomandă : Candil Sinap, Renet de Orléans,
Rozmarin alb. Avînd polen bun, serveşte ca polenizator pentru soiurile Candil Sinap
şi Rozmarin alb.
Este un soi precoce, intrînd pe rod la vîrsta de 3—6 ani, în funcţie de portaltoi. Se
consideră ca soi productiv; la vîrsta de 9—10 ani dă producţii de 16—20 kg/pom, iar la
vîrsta de 35 — 40 ani produce pînă. la 150—180 kg/pom. Producţii record s-au obţinut
pînă la 450—500 kg/pom.
Avînd pieliţa fină şi de culoare deschisă, fructele se pătează în urma loviturilor,
de aceea se impune manipularea lor cu mare grijă. Sînt sensibile şi la transport.
Datorită coloritului său frumos, mărul Banana de iarnă este foarte apreciat pe piaţă.
Are un conţinut de 9,70—11,75% zahăr şi 0,28—0,49% aciditate, care imprimă pulpei un
gust dulce-acidulat, destul de plăcut. Acestui fapt se datoreşte şi folosirea lor ca fructe
de masă. Conţinutul ridicat în tanoide (0,12—0,22%) şi pectine (0,52—0,73%) favorizează
păstrarea îndelungată a fructelor şi menţinerea consistenţei ferme. Au un conţinut relativ
ridicat în vitamina С (5,9—10,8 m g % ) şi o valoare energetică de 50,4—64,8 cal.
 PLANŞA XXVII

Banana de iarna
 BANANA D E IARNA
341

în condiţiile de la noi s-a dovedit a fi un soi sensibil la cancer şi rapăn. Reuşeşte pe

solurile fertile, destul de revene ; este suficient de rustic şi rezistent la ger, din care cauză
poate fi cultivat pînă la altitudini de 750—950 m ; de asemenea, reuşeşte bine şi în regiunile
de silvostepă.

Fig. 125. — Banana de iarnă.

Din punct de vedere calitativ, este unul dintre cele mai bune soiuri, fără să fi putut
atinge însă fineţea merelor din grupa renetelor. Fructul este bun pentru consum în stare
proaspătă, pentru compot şi marmeladă.
Calităţi : precocitatea, producţia regulată şi abundentă şi rezistenţa la ger a pomului,
precum şi calitatea superioară a fructelor.
Defecte : rezistenţa slabă a fructelor la rapăn şi a pomului la păduchele linos, sen­
sibilitatea fructelor la lovituri şi transport.

POMUL
Pomul are trunchiul drept, gros ; formează ritidom de timpuriu.
Coroana — invers-piramidală în tinereţe, mai tîrziu sferic-turtită, largă, cu ramurile
aplecate (fig. 125). . . .
342 SOIURI D E MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

Ramurile de schelet — lungi, de grosime mijlocie sau destul de groase, arcuite în sus,
cu un unghi de ramificare de circa 60°, în general concresc bine cu axul şi nu se dezbină.
Ramurile de 2, 3 şi 1 ani au scoarţa de culoare cafenie-măslinie, iar cele mai în vîrsta, mult
mai cenuşie, cu lenticele suberificate, dispuse transversal, destul de des. Ramurile mai
în vîrsta rămîn degarnisite la bază şi au tendinţă de rodire abundentă numai spre vîrf.
Ramurile de rod — predomină ţepuşele.
Lăstarii — foarte viguroşi, lungi şi foarte lungi, groşi şi subţiaţi către vîrf, cu scoarţa
de culoare castanie-roşcată, pîsloşi spre vîrf şi bruni-roşcaţi, cu nuanţă verzuie, spre
bază, cu lenticele rotunde, albicioase, dispersate destul de regulat şi des.
Mugurii vegetativi - mici triedrici, ascuţiţi, scurţi, lipiţi de lăstari, de culoare cenu-
şie-roşiatică, au pernuţele proeminente, cu o cută la mijloc şi două laterale, destul de
prelungite, cu cicatricele unghiuloase, în formă de acoladă.
Mugurii florijeri — de mărime mijlocie, bombaţi la mijloc, alungiţi, cu vîrful ascuţit,
de culoare roşie-vişinie, pubescenţi la vîrful solzilor, slab lipiţi de ramură.
Frunzele — mari şi largi la bază, ovate, cu baza rotunjită, vîrful acuminat şi margi­
nile crenate. Limbul neted, puţin involut, cu peţiolul lung, gros, slab pubescent, înroşit
pe partea inferioară, avînd stipelele lanceolate.
Florile — mari cu petalele rotunjite, de culoare roz-albicioaaă.

I IUCTUL

Mărimea — supramijlocie, mare sau foarte mare, H = 70—82 mm, cu media

76 mm, şi D = 77—95 mm, cu media 86 m m ; greutatea de 190—290 g, cu media de 225 g ;
pe pomii tineri fructele sînt si
mai mari.
Forma — conie-trunchiată sau
obtuză, turtită la bază, asime­
trică, cu diametrul maxim plasat
la jumătatea înălţimii fructului
sau puţin mai jos ; în secţiune
transversală conturul este regulat.
Cîteva coaste largi, dar foarte
şterse, se întind pe toată suprafaţa
fructului pînă la bază. Drept
caracter tipic al soiului se con­
sideră una sau mai multe muchii
care pleacă de lingă calicia şi ajung
pînă la baza fructului, adesea deli-
mitînd tranşant culorile galben şi
roşu (pl. X X V I I şi fig. 126).
Culoarea — de fond verde-găl-
Fig. 126. — B a n a n a de iarnă.
buie la recoltare şi galbenă-aurie
la maturitate, acoperită pe partea
expusă la soare cu o rumeneală uniformă carmin, ştearsă, peste care foarte rar se
suprapun dungi distincte, zmeurii. Sub pieliţă sînt răspîndite numeroase puncte mari,
verzui-albicioase, cu centrul ruginiu, aureolate cu alb-zmeuriu pe partea însorită şi
 BANANA DE IARNA 343

en aureolă albă-lăptoasă, mată, pe părţile umbrite. î n general, coloritul dă fructului un

aspect foarte frumos, plăcut.
Pedunculnl — scurt sau mijlociu, de grosime potrivită, somiliguificat, uneori eu o
excrescenţă cărnoasă la bază, pubescent, de culoare brună-violacee pe partea umbrită şi
roşie-carmin pe cea expusă la soare, inserat drept sau puţin oblic, bine prins de ramură
şi foarte bine de fruct.
Cavitatea pedunculară — mare, largă, destul de adîncă, cu marginile ondulate regulat
şi pereţii oblici, cu coaste slab pronunţate sau netede şi acoperite cu puţină
rugină ; pieliţa din cavitate are aceeaşi culoare cu fructul, însă cu nuanţă verzuie.
Caliciul — mijlociu sau mare, închis sau parţial deschis, cu sepalele scurte, late,
verzi, aplecate spre interior sau îndreptate în sus, formînd o deschidere ca o cupă cilindrică.
Cavitatea caliciaJă — destul de largă, puţin adîncă, în formă de farfurie, cu suprafaţa
ondulată sau plisată, cu pereţii teşiţi prelung şi încreţiţi, iar marginile cavităţii uşor costate.
Pieliţa — subţire, tare, netedă, fină, sfărîmicioasă, acoperită cu pruină, unsuroasă
şi lucioasă.
Cavitatea subealicială — în formă de V deschis mult la partea superioară, scurtă ;
staminele aşezate în partea superioară.
Inima — mică, mai rar de mărime mijlocie, situată central sau puţin oblic, bine
marcată de fascicule numeroase, galbene-verzui ; în secţiune transversală se schiţează
abia ea o rozetă.
Lojile — deschise sau semideschise, cu pereţii lucioşi, de culoare galbenă-sidefie,
crăpaţi transversal şi puternic calusaţi.
Seminţele — mici sau de mărime mijlocie, bombate, cu cioc mic, de culoare brună
închis, mată.
Axul — mare, formînd o cameră axială fusiformă, larg deschisă, care comunică cu
lojile.
Pulpa — albicioasă-gălbuie, consistentă, fină, dulce-acidulată, suculentă, cu aromă
puternică de banane, foarte plăcută la gust ; la maturitatea completă devine puţin
făinoasă.
Maturitatea de consum — începe din luna noiembrie şi se prelungeşte pînă în martie-
aprilie.

R E C O M A N D Ă R I . Soiul Banana de iarnă se recomandă să se cultive ca soi de încercare în

regiunile : I — Subcarpatică meridională, a H-a — Dealurile de vest, a IH-a — Dealurile
de nord, a IV-a — Dealurile de est, a V-a Dealurile din sud-estul Transilvaniei, a
VH-a — Cîmpia Banatului, Crişurilor şi a Someşului, a VIII-a — Colinele Moldovei şi a
IX-a — Cîmpia Transilvaniei.

РЕЗЮМЕ

Созревание — ноябрь — март.

Дерево — очень сильнорослое, с продолговато-шаровидной кроной, которая с
возрастом становится шаровидно-приплюснутой, широкой и объемной; неприхотли­
вое, морозоустойчивое и нетребовательное к почве; поражается раком и паршой; рано,
регулярно и обильно плодоносит.
344 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

Плод — крупный, усеченно-конический, светло-желтый или золотисто-желтый,

со слабым карминовым румянцем, покрытым слабо-заметными малиновыми полосками
и многочисленными зеленовато-белыми точками, с центром ржавого цвета; мякоть жел­
товато-белая, плотная, нежная, немного кисловатая, сочная, с сильными банановым
ароматом, очень приятного вкуса. Плод поражается паршой и чувствителен к повреж­
дениям во время перевозки, лежкость хорошая.
Рекомендуется как любительский сорт, а также для садов торгово-промышленного
профиля вблизи крунных центров сбыта, в подгорной зоне с прохладным климатом и
достаточным количеством осадков.

BÉSUME

Maty rite — novembre — mars.

Arbre — très vigoureux, à couronne sphérique-allongée, qui avec l'âge devient
sphérique-aplatie, étalée et volumineuse ; résistant aux grands froids, peu exigeant
quant au sol, mais sensible au chancre et à la tavelure. Variété précoce, à productivité
régulière et abondante.
Fruit — gros, tronconique, jaune clair ou jaune doré, teinté de rouge-carminé, à
raies framboise effacées et couvert de points verdâtres-blanchâtres, au centre roux ; chair
d'un jaune-blanchâtre, ferme, fine, sucrée, peu acidulée, juteuse, à fort arome de banane et
goût excellent. Les fruits sont sensibles à la tavelure, aux chocs et au transport, mais se
conservent bien.
Variété indiquée pour les jardins d'amateur et pour les plantations commerciales
dans le voisinage des grands centres de la zone des collines à climat frais et précipitations
suffisantes.

ABSTRACT

Maturity – November to March.

Tree – very vigorous, elongated spherical crown, which becomes spherical with age-flattened,
spread and voluminous, resistant to extreme cold, undemanding as to soil, but susceptible to canker and
scab. Early variety, with regular and abundant productivity.
Fruit – large, tapered, light yellow or golden yellow, tinged with carmine-red, striped raspberry
erased and covered with greenish-white points, centre red, flesh yellow-white, firm, thin, sweet, slightly
tart juicy, with a strong aroma of banana and taste great. The fruits are susceptible to scab, shock and
transport, but keep well.
Variety suitable for amateur gardens and commercial plantations in the vicinity of the major
centres of the hilly area with cool climate and adequate rainfall.
 POINIC

Sinonime : •franc. Ponyik.

germ. Poinikapfel.
mag. Ponyik, Pojnik, Ponyik-alma., Pojenics.

Origine. Soiul Poinic provine din Transilvania şi derivă cu siguranţă de la un p o m

obţinut din sămmţă. Se presupune că numele de Poinic reprezintă o prescurtare a denumirii
locului unde a fost găsit pentru prima dată, într-o pădure, şi anume în „poiana mică".

Răspîndirc. Se cultiva în K.P. Ungară, B . S . Cehoslovacă şi Germania.

La noi este răspîndit mult în Transilvania, mai ales pe văile Someşului şi a Mureşului.

CARACTERISTICA SOIULUI

Acolo unde găseşte condiţii favorabile, pomul creşte viguros şi atinge dimensiuni
mari ; se altoieşte aproape numai pe măr sălbatic.
înfloreşte în a doua jumătate a perioadei de înflorire a mărului ; nu este bun poleni-
zator pentru alte soiuri.
întră pe rod tîrziu şi dă recolte ridicate. La vîrsta de 40—45 ani produce anual cîte
100—150 kg/pom.
Fructele conţin 8,21—14,40% zahăr şi 0,32—0,48% aciditate. întrucît raportul
dintre aceste componente este în favoarea zahărului, merele au un gust dulceag, slab
acidulat. Mai conţin 0,12—0,24% substanţe tanoide, 0,41—0,69% pectine, 0,24—0,55%
proteine brute şi 1,5—5,2 m g % vitamina C. Valoarea energetică a fructelor este de 48,0
—76,6 cal. Sînt considerate ca fructe de calitatea a Il-a.
Avînd pieliţa tare şi pulpa densă, merele se transportă fără pierderi şi se păstrează
timp îndelungat. î n condiţii de păstrare necorespunzătoare, pulpa fructelor pierde suculenta
şi devine făinoasă.
Soiul Poinic este pretenţios faţă de expoziţie, dînd rezultate mai bune pe. terenurile
ridicate, pe platouri şi pe coastele expuse la soare. Proferă solurile revene, adinei şi fertile,
pe care produce cele mai mari recolte. în regiunile cu ploi abundente, mai ales la munte şi
pe solurile cu exces de umiditate, frunzele şi fructele sînt foarte atacate de rapăn.
î n văile înguste din regiunea dealurilor înalte, undo există curenţi reci, în unele
ierni degeră vîrfurile ramurilor. î n aceste condiţii îngheţurile tîrzii de primăvară provoacă
de asemenea pagube prin faptul că distrug florile şi fructele tinere.
Asemănări cu alte soiuri. După habitus, soiul Poinic se aseamănă mult cu soiul Patul.
Se deosebeşte însă după frunzele care au dimensiuni mai mari, sînt mai puţin lucioase
346 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

şi mai ales după fructele turtite, de culoare galbenă-limonie. Fructele se aseamănă cu cele
de Eenet de Champagne după formă ; se deosebesc însă în acelaşi timp, prin faptul că au
pieliţa groasă şi aspră, de culoare gălbuie murdar, în timp ce la Eenet de Champagne este

Fig. 127. — Poinic.

foarte fină, subţire, netedă şi de culoare albicioasă ; gustul merelor Eenet de Champagne
este de asemenea mai acru.
Calităţi : vigoarea şi productivitatea pomilor, rezistenţa la transport şi păstrare
a fructelor.
Defeete : exigenţa pomilor faţă de sol şi expoziţie, rodirea intermitentă, slaba rezistenţă
la rapăn.

POMUL

Pomul creşte viguros, avînd trunchiul puternic, drept, cu scoarţa netedă, de culoare
cenuşie-murdar.
Coroana — globuloasă turtită, cu ramurile răsfirate (fig. 127).
 PLANŞA XXVIII

Poinic
 POIN1C 347

Ramurile de schelet — en scoarţa de culoare cenuşie închis, netedă, care se des­

face în plăci mici neregulate.
Rumurile de rod — reprezentate prin ţepuşe şi nuieluşe şi burse foarte rare.
Lâxtiuii — viguroşi, cu scoarţa de culoare brună-măslinie, cu lenticele mici, albicioase,
dispuse neregulat, cu pubescenţă slabă.
Mugurii vegetativi — mari, conici, ascuţiţi, turtiţi, lipiţi de lăstar, cu vîrful acuminat,
pufoşi în special spre vîrf.
Mugurii jloriferi — mai mici decît cei vegetativi, comei şi foarte pufoşi.
Frunzele — mari, ovate, cu vîrful acut, glabre, lucioase, de culoare verde închis pe
faţa. superioară şi verde deschis, pufoase, pe cea inferioară, cu marginile limbului serate
adînc. Peţiolul gros, reprezentînd circa 1/3 din lungimea limbului, verde, pufos, cu teacă
mică, terminată cu stipele liniare, acuminate.
Florile — cu petalele albicioase, avînd marginile roz ; bobocii florali albi-verzui, cu
irizaţii roz.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie sau mare, H = 63 m m şi D = 84 m m ; greutatea de 165—190 g.

Ferma — sferic-turtită mult, uneori asimetrică, cu suprafaţa vălurată din cauza
coastelor slab aparente ; diametrul maxim situat la jumătatea înălţimii fructului (pl.
X X V I I I şi fig. 128).
Culoarea — de fond galbenă-
verzuie la recoltare şi galbenă la
maturitate ; cea acoperitoare repre­
zentată printr-o uşoară rumeneală
portocalie, peste care uneori se aştern
dungi longitudinale, foarte fine. Sub
pieliţă există puncte mici, rare, fine
şi discrete, de culoare verzuie sau
cenuşie, cu un punct ruginiu-negri-
cios în centru.
Pedunculul — de lungime şi gro­
sime variabile, lignificat, de culoare
brună-verzuie, îngroşat la punctul
de inserţie pe ramură şi acoperit cu
puf foarte fin, inserat puţin oblic şi
foarte bine prins de fruct şi ramură. F i g . 1 2 8 . - Poinic.

Cavitatea pedunculară — largă,

în formă do castron, stropită cu rugină în formă de raze ; la unele fructe fără rugină.
Caliciul — închis, format din sepale late, scurte, cu vîrfurile ascuţite, pubescente.
Cavitatea calicială — superficială, largă, neregulată, acoperită cu rugină în formă de
raze.
Pieliţa — groasă, netedă, cu pruină, foarte aderentă la pulpă.
Cavitatea subcalicială — în formă de V sau cilindrică, adîncă şi largă ; staminele
aşezate la mijloc sau în partea superioară.
348 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

Inima — turtită, mai mare decît jumătate din diametrul fructului, delimitată de
fascicule de culoare verzuie-gălbuie.
Lojile — mari, alungite, avînd pereţii galbeni-verzui, subţiri, cu crăpături calusate.
Seminţele — mici, ovoide, bombate, de culoare castanie ; majoritatea rămîn seci.
Axul — reprezentat printr-o cameră axială deschisă, de înălţimea lojilor, nu comunică
cu cavitatea subcalicială.
Pulpa — albă-gălbuie spre exterior şi verzuie în zona delimitată de fasciculele inimii,
densă, crocantă, foarte suculentă, dulce, cu aciditate slabă, puţin aromată.
Maturitatea de consum — de la sfîrşitul lunii octombrie pînă în luna aprilie.

RECOMANDĂRI. Fiind foarte valoros, soiul Poinic se recomandă ca soi de bază în sorti­
mentele regiunilor a IlI-a — Dealurile de nord şi a V-a —• Dealurile din sud-estul Transil­
vaniei ; ca soi de completare în regiunea a I X - a — Cîmpia Transilvaniei.

РЕЗЮМЕ

Созревание — ноябрь — март.

Дерево — сильнорослое, крупное, долговечное, с шаровидно-приплюснутой рас­
кидистой кроной; морозоустойчивое, предпочитает глубокие, проницаемые, плодород­
ные и влажные почвы, чувствительно к поражению паршой; начинает плодоносить
поздно, но дает высокие урожаи.
Плод — крупный, округло-приплюснутый с неровной поверхностью, слабо-ре­
бристый, желтовато-зеленого цвета при уборке и золотисто-желтый при полном соз­
ревании, со слабым оранжевым румянцем, иногда с нежными полосками более темной
окраски; мякоть желтовато-белая, плотная, очень сочная, сладкая, со слабой кислот­
ностью и слабым ароматом, хорошего качества, Плод прочно держится на дереве,
чувствителен к парше; хорошо выносит перевозку и долго сохраняется.
Сорт очень распространен на севере Трансильвании, ценится на местных
рынках, а также как экспортный. Рекомендуется для крупных садов торгово-промыш­
ленного профиля.

RÉSUMÉ

Maturité — novembre — mars.

Arbre — vigoureux, de très grande taille et longétif ; couronne sphériquc-aplatie,
étalée ; résistant aux gelées d'hiver ; préfère les terrains en pente et les sols profonds,
perméables, fertiles et suffisamment humides ; sensible à la tavelure ; il commence a
fructifier tard, mais donne de grandes récoltes.
Fruit — gros, sphérique-aplati, à surface ondulée et côtes presque nivelées, jaune-
verdâtre au moment de la récolte et jaune doré à la maturité complète, teinté de rouge
orangé, parfois finement rayé d'une nuance plus intense ; chair d'un blanc-jaunâtre,
compacte, très juteuse, sucrée, faiblement acidulée et parfumée, de bonne qualité. Les
fruits résistent bien aux vents, sont sensibles à la tavelure ; supportent bien le
transport et se conservent bien et longtemps.
Variété très répandue dans le Nord de la Transylvanie, appréciée sur le marché
intérieur et pour l'exportation.
Indiquée pour les plantations commerciales et industrielles.
348a
ABSTRACT

Maturity – November to March.

Tree – vigorous, very large and long lived; spherical ring-flattened, unfolded frost-resistant
winter prefers slopes and deep soils, permeable, fertile and moist enough; susceptible to scab and it
begins to grow later, but gives great crops.
Fruit – large, spherical-flattened, corrugated ribs and almost levelled, greenish-yellow when do
the harvest and golden yellow when fully ripe, orange-tinged red, sometimes finely striped with a shade
more intense flesh of yellowish-white, compact, very juicy, sweet, slightly tangy and tasty, good
quality. The fruits are resistant to winds are susceptible to scab; well support the transport and keep well
and long.
Variety widespread in northern Transylvania assessed on the domestic market and for export.
Suitable for industrial and commercial plantations.
 DOMNESC

Sinonime : rus. Domneşti.

franc. Dominiska, Pomme de Seigneur, Pomme de Moldavie.
germ. Domneschti, Herrenapfel.
rom. Domneşti.

Origine. Soi autohton, foarte vechi, cunoscut în vechime sub numele de Basilico
sau Vasilico.
Soiul Domnesc a fost cunoscut din timpuri foarte îndepărtate şi în alte ţări din
Europa. Astfel, TJ. D i e t t r i c h în anul 1839 îl citează în Germania, iar A . L e r o y
arată în anul 1873 că înmulţeşte în pepinierele sale, în Franţa, soiul Domnesc de pe la anul
1855.

Răspîndire. Este cunoscut în Germania, B . P. Polonă, B.S.S. Moldovenească şi în

E.S.S. Ucraineană.
La noi este răspîndit mai ales în Moldova, în zona Carpaţilor Eăsăriteni şi în Munte­
nia, în special în bazinele rîurilor : Dîmboviţa, Doamnei, Tîrgului, Argeşului şi Oltului,
î n Transilvania este răspîndit mai puţin.
î n ultimii 35 — 40 ani, după introducerea iu cultură a unor soiuri mai valoroase,
soiul Domnesc s-a înmulţit din ce în ce mai puţin în pepiniere. Ca atare, în momentul de
faţă, în livezi se întîlnesc numai pomi bătrîni.
î n afară de soiul Domnesc, în unele regiuni, bazine pomicole sau localităţi există şi
alte soiuri sub acelaşi nume, ca : Domneşti de Ardeal, Domneşti dc Dumbrăviţa şi altele.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul are creştere viguroasă şi ajunge la înălţimea de 10—13 m. Trăieşte mult,

atingînd vîrsta de 90—100 ani şi reuşeşte altoit pe mărul sălbatic şi pe portaltoii pitici.
înfloreşte destul de tîrziu în comparaţie cu alte soiuri. Cu toate că nu s-au făcut
studii pentru stabihrea polenizatorilor, totuşi după observaţiile din practică, dă producţii
mari cînd este cultivat în asociaţie cu soiurile : Astrahan alb, Jonathan, Benet Baumann,
Benet de Champagne, Ţigănci de Comarna, Tirolka, Vieşti.
Soiul Domnesc intră tîrziu pe rod, la vîrsta de 8—10 ani dacă este altoit pe mărul
sălbatic şi la 4—5 ani altoit pe portaltoii pitici.
350 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

Rodeşte abundent, dar neregulat de la un an la altul. Pomii în vîrsta de 18—20 ani

produc 150—180 kg, iar cei de 30—35 ani, pînă la 250 -280 kg/pom.
Fructele sînt mari, frumoase, foarte sensibile la lovituri, din care cauză se transportă
greu. De asemenea se păstrează anevoios şi cu pierderi mari. Sînt rezistente la vînturi.

Fig. 129. — _Domnesc.

Raportul între zahăr (9,67—11,97%) şi, aciditate (0,42—0,60%) este în favoarea

acidităţii, din care cauză fructele au un gust acidulat. Substanţele tanoide (0,17—0,20%)
adaugă la gust o nuanţă sălcie, cu o slabă astringenţă. î n acelaşi timp pectinele (0,52 —
0,59%) condiţionează consistenţa tare a pulpei. Conţinutul în vitamina С este relativ
scăzut (2,5—5,0 mg % ) , iar valoarea energetică variază între 51,50 şi 65,08 cal.
Din cauza pulpei tari şi aşchioase este de calitatea a Il-a, puţin apreciat ca fruct de
masă, folosindu-se mai mult pentru bucătărie şi în industria alimentară.
Reuşeşte pe solurile luto-nisipoase, revene şi fertile ; pe solurile uşoare, cu umiditate
insuficientă sau în anii secetoşi, produce fructe de dimensiuni mici care cad în timpul verii.
Pomii sînt rezitenţi la ger, neavînd plăgi geroase ca unele soiuri străine. Faţă de boli
sînt însă sensibili, mai ales în anii ploioşi sau cind sînt cultivaţi pe terenurile umede.
 PLANŞA XXIX

Domnesc
 DOMNESC 351

Calităţi : longevitatea, vigoarea, dimensiunile mari şi rodirea abundentă a pomului,

dimensiunile mari şi frumuseţea fructelor.
Defecte : rodirea intermitentă, sensibilitatea fructelor la atacul viermelui merelor, la
lovituri, precum şi calitatea mediocră a pulpei pentru consumul în stare proaspătă.

POMUL

Pomul creşte foarte viguros, mai ales dacă este altoit pe măr sălbatic.
Coroana — sferic-turtită, răsfirată, destul de rară şi neregulată, atingînd 9—11 m
în diametru la vîrsta de 40 — 50 ani (fig. 129).
Ramurile de schelet — groase şi aplecate în jos, puţin ramificate, formează cu axul
un unghi mare, aproape de 90°, sînt bine sudate, puternice, formînd arcade de pe care se
regenerează în mod natural, ceea ce asigură şi longevitatea pomilor ; lemnul, taro şi flexibil
în acelaşi timp, permite ca acest soi să nu necesite proptele.
Ramurile de rod — scurte, de grosime mijlocie ; predomină pintenii şi ţepuşele scurte ;
bursele puţin voluminoase, de culoare verzuie-gălbuie, pubescente, foarte caracteristice.
Lăstarii — groşi, cu scoarţa de culoare cenuşie-verzuie.
lingurii vegetativi — mijlocii, conic-ascuţiţi, pubescenţi, slab îndepărtaţi de lăstar.
Mugurii floriferi — mari, conici, cu vîrful obtuz, puternic pubescent.
Frunzele — mari sau foarte mari, ovate sau obovate, cu vîrful acuminat, de culoare
verde închis. Limbul gros, cu vîrful aplecat în jos, cu marginile serate, are peţiolul scurt,
gros, puţin curbat, verde-cenuşiu.
Florile — foarte mari, cu petalele de culoare roz pal.

FRUCTUL

Mărimea — mare sau foarte mare, H = 75—80 mm şi D = 82—95 m m ; greutatea

de 160—237 g, în unele cazuri peste 300 g.
Forma — sferic-turtită, mai rar sferică, în general regulată, foarte rar asimetrică,
cu diametrul maxim situat la jumătatea înălţimii, cu suprafaţa netedă, fără coaste
(pl. X X I X şi fig. 130).
Culoarea — de fond galbenă sau galbenă-verzuie la recoltare şi galbenă-pai la matu­
ritatea de consum ; cea acoperitoare roşie-portocalie, ştearsă, iar cea suprapusă roşie-rubinie,
dispusă în formă de dungi late, întrerupte neregulat, mai intens colorate şi frecvente spre
peduncul, iar mai puţin colorate şi mai rare spre caliciu ; printre dungi se observă o roşeaţa
ştearsă, roşie-vineţie murdar, deosebită de aceea a dungilor. Puncte foarte puţine, mici,
de culoare verde-albicioasă.
Pedunculul — scurt, gros, cărnos, uneori umflat la bază, de culoare verde-cafenie,
drept şi puţin pubescent.
Cavitatea pedunculară — largă, potrivit de adîncă, cu pereţii acoperiţi totdeauna cu
rugină multă şi groasă, de culoare castanie-verzuie, care iese afară din cavitate.
Caliciul — mare, semideschis sau deschis complet, cu sepale mari, distanţate mult
la bază, verzi, pubescente, avînd vîrfurile uscate şi răsfrînte.
Cavitatea calicială — largă, potrivit de adîncă, cu pereţii neregulaţi, curaţi şi lipsiţi
de rugină.
352 SOIURI DE M\R RAION A T E i S I D E PERSPECTIVA

Pieliţa — groasă, lucioasă, aderentă la pulpă, elastică, bine întinsă şi unsuroasă.

Cavitatea subcalicială — largă, conică, nu comunică cu camera axială.
Inima — destul de mare, în formă de ridiche sau de ceapă, turtită la bază, deplasată
spre caliciu, simetrică, bine deli­
mitată de fascicule de culoare
verzuie, care se unesc la jumă­
tatea cavităţii subcaliciale.
Lojile — mici, adinei, cu
pereţii lucioşi, foarte puţin cră­
paţi.
Seminţele — mici, ovoide,
brune-cenuşii, umflate la bază,
cu vîrful ascuţit.
Axul — semideschis, în­
gust.
Pulpa — albă-verzuie sau
albă, cu nuanţă gălbuie, foarte
consistentă, aşchioasă, sucu­
lentă, dulceagă, sălcie, în general
slab acidulată, lipsită de fineţe
şi aromă, fără gust deosebit ; în
u n i i а Ш < l e v i n e
Fig. 130. - Domnesc. translucidă,
îndeosebi în jurul inimii.
Maturitatea de consum — începe în noiembrie şi se prelungeşte pînă în martie.

RECOMANDĂRI. Soiul Domnesc fiind un soi autohton, vechi, se recomandă să fie

cultivat pe scară restrînsă, ca soi de completare în regiunile I — Subcarpatică meridională
şi a IV-a — Dealurile de est ; ca soi de încercare în regiunile a V-a — Dealurile din sud-estul
Transilvaniei şi a VIII-a — Colinele Moldovei.

РЕЗЮМЕ

Созревание — ноябрь — март.

Дерево — сильнорослое, крупное, долговечное, с шаровидно-приплюснутой рас­
кидистой и довольно редкой кроной; морозоустойчивое, но неустойчивое к болезням;
предпочитает глубокие и проницаемые почвы и хорошо защищенные местоположения;
начинает плодоносить довольно поздно; дает обильные, но нерегулярные урожаи.
Плод — крупный или очень крупный, шаровидно-приплюснутый, с ровной поверх­
ностью, соломенно-желтый с оранжевым размытым румянцем, покрытым рубнново-
красными, широкими и прерывистыми полосками; мякоть белая с желтоватым оттенком,
очень плотная, ломкая, сочная, сладковатая, лишенная нежности и аромата. Исполь­
зуется в основном для приготовления кушаний. Сильно страдает от плодожорки, слабо
держится на дереве и чувствителен к повреждениям. Сохраняется долго, но с довольно
большими потерями.
Сорт рекомендуется как любительский, а также для садов торгово-промышленного
значения.
 DOMNESC 353

KÉSUMÉ

Maturité — novembre — mars.

Arbre — vigoureux, de grande taille, longétif, à couronne sphérique-aplatie, diver-
gente, assez rare et irrégulière ; résistant au froid et sensible aux maladies ; préfère les sols
profonds, perméables et les terrains bien abrités ; commence à fructifier assez tard, produit
abondamment mais irrégulièrement.
Fruit — gros ou très gros, sphérique-aplati à surface lisse, jaune paille, lavée d'orangé,
à larges raies rouges-rubis, interrompues et déchirées ; chair blanche, avec une nuance jaunâ-
tre, très consistante, juteuse, douceâtre, sans finesse et parfum. Excellent pour le ménage et
l'industrie, mais médiocre comme fruit de dessert. Les fruits sont sensibles au Carpocapse,
aux vents et aux chocs. Se conservent longtemps, mais avec des pertes.
Variété d'amateur, indiquée aussi pour les plantations commerciales.

ABSTRACT

Maturity – November to March.

Tree – vigorous, large, long lived, with spherical crown-flattened divergent, rare and irregular
cold-resistant and susceptible to disease; prefers deep soils, permeable and well sheltered land, is
beginning to grow quite late produced abundantly but irregularly.
Fruit – large or very large, spherical-flattened smooth, pale yellow, washed with orange, broad-
striped red-ruby broken and torn, white flesh with a yellowish tint, very consistent, juicy and sweet,
without finesse and perfume. Excellent for household and industry, but not very good as a fruit for
dessert. The fruits are susceptible to codling moth, the winds and shocks. Long shelf life, but with
losses.
Variety for amateurs, also suitable for commercial plantations.

г: - с. иьг
 RENET POMPHELIA

Sinonime : franc. Reinette de Pomphelia.

germ. Pomphelias Boter Benette, Pomphelias Benette.
ceh. Pomphelia.

Origine. Soi foarte vechi, probabil de origine engleză, răspîndit de către pepinieristul
I. К i г к e, pe la începutul secolului al X I X - l e a .

Răspîndirc. Este răspîndit pe scară restrînsă în toată Europa.

La noi se întîlneşte în bazinele pomicole din Năsăud, Bistriţa şi Baia Mare.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte foarte viguros şi atinge dimensiuni mari. Reuşeşte altoit pe toţi port-
altoii mărului, în special pe sălbatic.
5 nfloreşte la sfârşitul perioadei de înflorire a mărului. Ca polenizatori se folosesc soiu­
rile : Boiken, Patul, Maşanschi, Parmen auriu.
începe să rodească tîrziu, abia pe la 12—15 ani. Produce abundent, însă periodic;
de la un p o m în vîrsta de 20—25 ani se recoltează în medie 300 kg fructe.
Fructele sînt de calitate superioară, cu gust echilibrat şi colorit deosebit de frumos
şi atrăgător. Se consumă ca fructe proaspete, iar uneori sînt folosite pentru compoturi,
deoarece îşi păstrează culoarea. Avînd textura densă, cu pieliţa relativ tare şi elastică,
rezistă bine la transporturi.
Soiul Renet Pomphelia nu este pretenţios la sol, reuşind în orice condiţii.
in anii cu multe ploi, frunzele şi fructele sînt uşor atacate de rapăn. Pomii sînt
sensibili şi la cancer, care atacă ramurile tinere.
Asemănări cu alte soiuri. Soiul Renet Pomphelia se aseamănă mult cu Şovari dungat,
în special la fruct. Se deosebeşte de acesta prin faptul că are fructul mai turtit, de culoare
mai roşiatică şi cu gust mai bun.
Calităţi : vigoarea şi longevitatea pomilor, rodirea abundentă, adaptarea la condiţiile
de mediu, frumuseţea şi calitatea superioară a fructelor.
Defecte : intrarea tîrzie pe rod, periodicitatea în rodire, sensibilitatea pomilor la
cancer.
 RENET POMPHELIA 355

POMUL

Pomul este foarte viguros, atingînd la vîrsta de 2 0 ani o înălţime de circa 8 m, cu

trunchiul slab răsucit şi scoarţa brună-roşiatică, aspră.
Coroana — globuloasă în tinereţe, mai tîrziu globuloasă-turtită, destul de deasă, cu
diametrul de circa 9 m (fig. 131).

Fig. 131. — Renet Pomphelia.

Ramurile de schelet — bine sudate cu axul, formează unghiuri de 5 0 — 6 0 ° , cu scoarţa

de culoare brună-roşiatică. *
Ramurile de rod — predomină pintenii şi ţepuşele.
Lăstarii — lungi, groşi, cu scoarţa de culoare brună-verzuie, tomentoşi, cu lenticele
mici, brune deschis, orbiculare.
Mugurii vegetativi — mijlocii, conici, cu vîrful lipit de lăstar, de culoare brună-vio-
lacee, cu pernuţele în formă de semilună, proeminente, colorate în brun închis.
Mugurii floriferi — ovoizi-conici, cu vîrful rotunjit.
356 SOIURI DE MAR RAIONATE SI DE PERSPECTIVA

Frunzele — ovate, cu vîrful acuminat şi baza rotunjită, de 50—85 mm lungime şi

43—63 mm lăţime, au limbul vălurat, cu marginile serate, pe faţa superioară verde, iar
pe cea inferioară verde deschis, pubescent, cu nervura principală proeminentă, tomentoasă
şi puţin înroşită. Peţiolul de 20—27 mm lungime şi 1,1—1,7 mm grosime, verde deschis,
acoperit cu roşu-carmin mai intens pe partea superioară, la bază cu stipele lanceolate, cu
marginile dantelate.
Florile — cu petalele late, rotunjite, de culoare albicioase-roz.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie sau supramijlocie, avînd în medie H = 62 mm şi D = 75 mm ;

greutatea medie de 120 g.
Forma — sferic-turtită, rotunjită la bază şi slab teşită spre vîrf (fig. 132).
Culoarea — de fond la recoltare galbenă-verzuie, iar mai tîrziu galbenă-limonie ;
peste aceasta se aşterne o culoare carmin care trece în roşu-carmin pe partea însorită,
unde se suprapun dungi roşii-sîngerii. Punctele sînt mici, de-abia vizibile.
Pedunculul — scurt, de 8—25 mm, gros de 1,5—2,3 mm, semilignificat, verde-cenuşiu,
pubescent.
Cavitatea peduneulară — adîncă, în formă de pîlnie cu marginile umerilor rotunjite,
cu pieliţa galbenă-verzuie, acoperită la baza cavităţii cu rugină uşoară, iar spre margini cu
raze roşii-ruginii care se prelungesc pe restul fructului spre cavitatea calicială.
Caliciul — închis sau semideschis, format din sepale verzi, lungi, pufoase, cu vîrfu-
rile uscate şi răsfrînte în afară, unite la bază.
Cavitatea calicială — superficială, în formă de farfurie, cu pereţii uşor încreţiţi,
uneori costaţi, de culoare galbenă, peste care se aşterne un roz-carmin.
Pieliţa — subţire, netedă, lucioasă,
aderentă la pulpă, elastică şi rezistentă.
Cavitatea subealicială — de forma unei
cupe, adîncă şi largă, comunică cu camera
axială.
Inima — în formă de ceapă, cu infle­
xiuni la bază şi cu vîrful ajuns în cavitatea
subealicială.
Lojile — de dimensiuni mijlocii, cu
pereţii în forma unei pungi, de culoare
verde-sidefie, netezi.
Seminţele — în număr de cîte 2—4
în lojă, ovoid-ascuţite, brune-castanii.
Axul — relativ mic, formează o ca­
meră axială fusiformă, cu vîrful ascuţit.
щ. 1 3 2 . - R e n e t P o m p h e l i a . Pulpa—albă la început şi albă-găl­
buie la maturitatea de consum, străbătută
de infiltraţii verzi-gălbui, puţin înroşită în imediata apropiere a pieliţei, densă, crocantă,
dulce-acidulată, suculentă, foarte plăcut aromată.
Maturitatea de consum — din luna noiembrie pînă în lunile februarie — martie.
 RENET РОМГНЕЫА 357

EECOMANDÄRI. CU toate că nu este prevăzut în sortimentele de perspectivă, soiul

Eenet Pomphelia se recomandă pentru încercare în toată ţara, cu deosebire în regiunea
dealurilor de nord.

РЕЗЮМЕ

Созревание — ноябрь — начало марта.

Старинный сорт английского происхождения, распространенный на севере Тран-
спльвании.
Дерево — мощное, достигает больших размеров, очень нетребовательное к поч­
венным условиям, морозоустойчивое, но поражается паршой и раком. Начинает плодо­
носить очень поздно, в 12—15-летнем возрасте. Дает обильные, но периодические
урожаи.
Плод — довольно крупный, шаровидно-продолговатой формы, желтовато-зеленого
цвета, с карминовым румянцем; мякоть белая, пронизанная желтовато-зелеными жил­
ками, плотная, хрустящая, кисловато-сладкая, с приятным ароматом, высокого качества.
Плод хорошо переносит перевозку и долго сохраняется.
Хороший столовый сорт; рекомендуется для испытания во всех плодоводческих
районах страны.

EÉSUMÉ

Maturité — novembre — début de mars.

Vieille variété d'origine anglaise, répandue dans le Nord de la Transylvanie.
Arbre — très vigoureux et de grande taille, peu exigeant quant aux conditions du
sol, résistant au froid, sensible à la tavelure et au chancre. Fructification très tardive, vers
12—16 ans, abondante mais périodique.
Fruit — assez gros, sphérique-allongé, vert-jaunâtre, lavé de rouge-carmin ; chair
blanche, avec des filaments vert-jaunâtres, compacte, croquante, sucrée-acidulée, au
parfum agréable ; qualité supérieure. Les fruits supportent bien le transport et se con-
servent longtemps et facilement.
Bonne variété de table ; recommandée à être essayée dans toutes les régions pomi-
coles du pays.

ABSTRACT

Maturity – November to early March.

An old variety of English origin, common in northern Transylvania.
Tree – very vigorous and large, undemanding as to soil conditions, cold-resistant, sensitive to
scab and canker. Fruiting very late, around 12-15 years, but periodic abundant.
Fruit – quite large, spherical, elongated, green-yellow-red tinged with carmine, white flesh,
with yellowish-green filaments, compact, crisp, sweet-tart fragrance pleasing quality. Bear much fruit
transportation and long shelf life and easily.
Good variety of table recommended to be tried in all apple growing regions of the country.
jaune-verdâtre, 1але de rouge et rayé de rouge sang sur le côté exposé au soleil ; chair blan-
che, assez compacte, juteuse, acidulée, peu sucrée, sans parfum ; deuxième qualité.
Bonne variété de tablé, recommandée pour la zone subcarpatique des Carpates
Méridionales.
360 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

Cavitatea pedunculară — de lărgime şi adâncime mijlocii, cu pereţii netezi la fructele

Fig. 133. — Crâciunesc de Rădăşeni.

cu pedunculul normal ; neregulată ca formă la merele cu pedunculul cărnos ; pieliţa din

cavitate, albă-verzuie, uneori acoperită parţial cu
rugină care iese din cavitate sub formă de raze.
Caliciul — mic, închis, cu sepale verzi, dresate,
cu vîrfurile răsfrînte în afară.
Cavitatea calicială — mică sau mijlocie, în for­
mă de castron, de adîncime mijlocie, foarte regulată,
cu pereţii netezi.
Pieliţa — destul de groasă, rezistentă, slab ade­
rentă la pulpă ; se zbîrceşte în timpul păstrării.
Cavitatea subcalicială — mică, în formă de V,
puţin adîncă.

Fig. 134. — C r â c i u n e s c de
Inima — de mărime mijlocie, bine marcată de
Rădăşeni
fascicule verzi.
Lojile ~ mici, înguste, cu pereţii lucioşi, destul de subţiri.
 C.RACIUNESC DF. MUSCEL 361

Seminţele — de dimensiuni mijlocii, de formă sfero-conică, ascuţite, de culoare cafe-

nie-roşiatică.
Axul — mic, închis sau deschis foarte puţin în partea inferioară.
Pulpa — la început albă-verzuie, mai tîrziu albă, destul de tare, fină, suculentă,
plăcut acidulată, fără aromă.
Maturitatea de consum — începe din luna noiembrie şi se prelungeşte pînă în luna
ianuarie.

РЕЗЮМЕ

Созревание — ноябрь — начало января.

Местный сорт из села Рэдэшень Сучавской области, довольно широко распро­
страненный в прикарпатском районе и в холмистой зоне северной и центральной Молдовы.
Дерево — сильнорослое, крупное и долговечное, довольно требовательное к поч­
венным условиям. На плотных и влажных почвах страдает от парши и рака; начинает
плодоносить довольно поздно, но дает регулярные и обильные урожаи.
Плод — средний, шаровидно-приплюснутой формы, желтовато-белого цвета,
иногда со слабым размытым оранжевым румянцем, покрытым многочисленными ржа­
выми точками; мякоть очень сочная, нежная, винно-сладкая, очень приятного вкуса.
Столовый сорт, рекомендуется для садов торгово-промышленного значения в
холмистых районах страны.

RÉSUMÉ

Maturité — novembre — début de janvier.

Variété roumaine, originaire du village de Rădăşeni, région de Suceava, assez répan­
due dans la zone subcarpatique et des collines du Nord et du centre de la Moldavie.
Arbre — vigoureux, de grande taille et longétif, assez exigeant quant aux conditions
du sol. Dans les terrains compacts et humides, il est souvent sujet au chancre et à la tave­
lure ; fructification assez tardive, mais régulière et abondante.
Fruit — au-dessous de la moyenne, sphérique-aplati, jaune-blanchâtre, parfois lavé
d'orangé, recouvert de points roux ; chair très juteuse, fine, vineuse-sucrée, au goût
très agréable.
Variété de table, de commerce et pour les buts industriels, indiquée pour les zones
des collines de pays.

ABSTRACT

Maturity – November to early January.

Romanian variety,Cfrom RÄC theI U NESC
Rădăşeni D ESuceava
village, M U region,
SCEL fairly widespread in the
Carpathian area and the hills of Northern and central Moldova.
Tree – vigorous, large and long lived,FRUCTULquite demanding as to soil conditions. In the compact,
wet lands, it is often subject to canker and scab; fruiting rather late, but steady and abundant.
Fruit – below the average, spherical, flattened, yellow-white, sometimes washed with orange,
coveredMărimea — mijlocie,
with red points; flesh is uneori mică,
very juicy, H = 40—45
fine-wine-sweet mm
taste veryşi nice.
D = 48—62 m m ; greutatea
medie Table
de 63 g, variind între 52 şi 68 g.
Rock, trade and industrial purposes, suitable for hill areas of countries.
Forma — conic-trunchiată, scundă, sau sferic-turtită, de obicei cu suprafaţa regulată ;
numai rareori are rudimente de creste rotunjite care se prelungesc pînă la jumătatea înăl-
 RENET РОМГНЕЫА 357

EECOMANDÄRI. CU toate că nu este prevăzut în sortimentele de perspectivă, soiul

Eenet Pomphelia se recomandă pentru încercare în toată ţara, cu deosebire în regiunea
dealurilor de nord.

РЕЗЮМЕ

Созревание — ноябрь — начало марта.

Старинный сорт английского происхождения, распространенный на севере Тран-
спльвании.
Дерево — мощное, достигает больших размеров, очень нетребовательное к поч­
венным условиям, морозоустойчивое, но поражается паршой и раком. Начинает плодо­
носить очень поздно, в 12—15-летнем возрасте. Дает обильные, но периодические
урожаи.
Плод — довольно крупный, шаровидно-продолговатой формы, желтовато-зеленого
цвета, с карминовым румянцем; мякоть белая, пронизанная желтовато-зелеными жил­
ками, плотная, хрустящая, кисловато-сладкая, с приятным ароматом, высокого качества.
Плод хорошо переносит перевозку и долго сохраняется.
Хороший столовый сорт; рекомендуется для испытания во всех плодоводческих
районах страны.

EÉSU MÉ
ABSTRACT
MaturitéMaturity
— novembre
– November — début
to early de mars.
January.
Vieille Variety
variétéofd'origine anglaise, répandue dans leinNord
Romanian origin, widespread especially de la ofTransylvanie.
the districts Muscel and Târgoviște.
Arbre — très vigoureux et de grande taille, peu exigeant quant aux conditions du
Tree – large, frost-resistant in winter, begins to grow later.
sol, résistant au froid, sensible à la tavelure et au chancre. Fructification très tardive, vers
12—16 ans, Fruit – average
abondante or below
mais average, sometimes quite small, conical-flattened, greenish-yellow,
périodique.
tinged
Fruit with red stripes
— assez gros,and red blood on the side
sphérique-allongé, exposed to sun lavé
vert-jaunâtre, light meat, fairly compact,; juicy,
de rouge-carmin chairtangy,
slightly
blanche, avecsweet
des, fragrance;
filamentssecond grade.
vert-jaunâtres, compacte, croquante, sucrée-acidulée, au
parfum agréableGood ;variety
qualitéfor supérieure. Les fruits
table, recommended in thesupportent
sub-Carpathianbien le transport
region of SouthernetCarpathians.
se con-
servent longtemps et facilement.
Bonne variété de table ; recommandée à être essayée dans toutes les régions pomi-
coles du pays.
 VERZI DE COM A R N A

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, format în regiunea pomicolă a colinelor Moldovei.

Răspîndirc. Este răspîndit în centrele pomicole de la sud-est şi nord-vest de Iaşi,

unde se cultivă mai mult ca pom răzleţ în gospodăriile individuale.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte foarte viguros şi se remarcă prin longevitate mare ; foarte des se întâl­
nesc pomi care depăşesc vîrsta de 120 ani.
Intră pe rod tîrziu, dă producţii destul de mari, pînă la 150—200 kg, însă rodeşte cu
intermitenţă, o dată la doi ani.
Fructele sînt de mărime mijlocie, de calitate mediocră şi neaspectuoase din cauza
culorii verzui neatrăgătoare. Rezistă bine la vînturi, suportă uşor transportul şi se păstrează
bine. Se consideră ca fructe de masă de calitatea a Il-a, însă foarte bune pentru indus­
trializare.
Pomii sînt rezistenţi la ger, secetă, boli şi dăunători.
Calităţi : longevitatea, rusticitatea şi productivitatea pomului, precum şi rezistenţa
la transport şi păstrare a fructelor.
Defecte : intrarea tîrzie pe rod şi rodirea intermitentă, dimensiunile mici, aspectul
puţin atrăgător şi calitatea mediocră a fructelor.

POMUL

Pomul, de talie mijlocie, cu înălţimea pînă la 8 m, avînd trunchiul drept, nerăsucit,

de grosime mijlocie, cu scoarţa de culoare brună-cenuşie, care se desface în plăci prismatice.
Coroana — globuloasă, destul de regulată, cu diametrul de 8—8,30 m.
Ramurile de schelet — numeroase, groase şi lungi, arcuite sau geniculate, formează
cu axul un unghi mare, pînă la 80° ; scoarţa crăpată şi de aceeaşi culoare ca şi pe trunchi.
Ramurile mai tinere au scoarţa verde-cafenie, cu lenticele numeroase, de culoare albă-
gălbuie, dispuse transversal.
Ramurile de rod — predomină ţepuşele şi nuieluşele.
Verzi de Comarna
 VERZI DE COMARNA 365

Mugurii vegetativi — de mărime mijlocie, conici, pubescenţi, de culoare castanie,

lipiţi de lăstar şi cu pernuţele slab dezvoltate.
Mugurii floriferi — bonţi, pubescenţi, de culoare măslinie-roşcată, mari.
Lăstarii — lungi şi subţiri, cu scoarţa de culoare verde-măslinie, acoperiţi cu puf ;
lenticelele de mărime mijlocie, orbiculare, de culoare albicioasă, răspîndite neregulat.
Frunzele — de mărime mijlocie, au limbul de 69—100 mm lungime şi de 38—50 mm
lăţime, de grosime mijlocie, eliptic, cu vîrful acuminat şi curbat spre faţa inferioară, de
culoare verde închis, lipsit de luciu ; neted şi glabru pe faţa superioară, pubescent pe faţa
inferioară numai în lungul nervurilor, cu marginile crenate. Peţiolul de lungime şi grosime
mijlocii, de culoare verzuie, cu nuanţă roşiatică la bază, pubescent.
Florile — mijlocii, cu petalele albe, cu foarte puţin roz pe margine.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, H = 53 mm şi D = 63 mm ; greutatea de 70—80 g.

Forma — tronconică, mai rar sferic-turtită, ceva mai îngustă spre caliciu, aproape
simetrică, cu contur regulat (pl. X X X şi fig. 130).
Culoarea — de fond verde sau verde-gălbuie ; cea acoperitoare de regulă lipseşte şi
numai în mod excepţional, apare o uşoară rumeneală ştearsă pe partea expusă la soare.
Punctele, mici, albicioase sau ruginii, presărate pe toată suprafaţa fructului ; în unele
cazuri există pete suberificate în apropierea cavităţii pedunculare.
Pedunculul — scurt şi gros, lignificat, de culoare verde-cenuşie, pubescent, drept,
fixat oblic în fruct, foarte bine prins de ramură şi fruct, încît la recoltare se rupe cu rămu-
rică cu tot.
Cavitatea pedunculară — foarte regulată, în formă de pîlnie, de mărime mijlocie,
adîncă, prezintă rugină verzuie care nu iese afară din cavitate.
Caliciul — închis, format din sepale mari sau
mijlocii, pubescente, de culoare verde-albicioasă,
împreunate la bază, cu vîrfurile uscate, drepte
sau întoarse spre interior.
Cavitatea calicială — mijlocie, potrivit de lar­
gă, în formă de farfurie, avînd marginile uşor în­
creţite din cauza celor 4—5 creste puţin aparente.
Pieliţa — potrivit de groasă, netedă, lucioa­
să, unsuroasă, aderentă la pulpă.
Cavitatea subcalicială — mică, în foimă de
V deschis, nu comunică cu axul fructului ; etami­
nele au aşezare inferioară.
Inima — în formă de ceapă, deplasată spre
,. . , Fig. 136. — Verzi de Comarna.

cavitatea calicială.
Lojile — largi, înalte şi adinei, cu pereţii de culoare verzuie, lucioşi, fără crăpături.
Seminţele — de mărime mijlocie, ovoid-alungite, cu vîrful foarte ascuţit, brune-cafe-
nii; în fiecare fruct cîte 6—8 seminţe pline; cele seci sînt rare.
Axul — mare şi deschis pe toată înălţimea lui.
 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA
зев

Pulpa — de culoare albă, consistentă, cu structură granuloasă, suculentă, cu gust

ierbos, acrişor, destul de pronunţat, uneori puţin astringentă şi lipsită de aromă.
Maturitatea de consum — de la jumătatea lunii noiembrie pînă la sfîrşitul lunii martie.

EECOMANDÄRI. Se recomandă pentru grădinile de lingă case din regiunea Iaşi. Nu

este trecut în sortimentele de perspectivă.

РЕЗЮМЕ

Созревание — половина ноября — март.

Местный сорт из села Комарна Ясской области.
Дерево — мощное и долговечное. Плодоношение периодическое, раз в два года,
отличается морозоустойчивостью и устойчивостью к засухе, болезням и вредителям.
Плод — средней величины или меньше средней, усеченно-конический, слегка
суженный к верхушке, желтовато-зеленый, очень редко со слабым румянцем; мякоть
белая, зернистая, сочная, довольно кислая, травянистого вкуса. Плод прочно держится
на дереве, переносит перевозку и хорошо сохраняется.
Любительский и промышленный сорт.

EÉSUMÉ

Maturité — mi-novembre — mars.

Variété roumaine, originaire du village de Comarna, de la région de Jassy.
Arbre — très vigoureux et longétif ; fructification alternante, tous les deux ans ;
très résistant au froid, à la sécheresse, aux maladies et aux insectes.
Fruit — moyen, ou au-dessous de la moyenne, tronconique, un peu rétréci
vers le sommet ; vert-jaunâtre, très rarement teinté de rouge ; chair blanche, granuleuse,
juteuse, assez aigre et herbacée. Les fruits résistent aux vents, au transport et à la
conservation.
Variété d'amateurs et commerciale.

ABSTRACT

Maturity – mid-November to March.

Romanian variety, from the Comarna village, Iași region.
Tree – very vigorous and long lived; fruiting alternating every two years, very resistant to cold,
drought, disease and insects.
Fruit – average or below average, tapered, slightly narrowed towards the apex, green-yellow,
rarely tinged with red, white flesh, granular, juicy, very sour and grassy. The fruits are resistant to the
winds, the transport and storage.
Variety for amateurs and also for commercial purposes.
 V E R Z I DE RÄDÄSENI

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi local, provenit din comuna Eădăşeni, raionul Fălticeni, regiunea Suceava,
de unde îi provine şi numele.

Răspîndirc. Este răspîndit în comunele Eădăşeni, Boroaia, Lămăşeni, din raionul

Fălticeni, precum şi în raionul Suceava (comuna Bosanci şi altele).

CARACTERISTICA SOIULUI

Este un soi rustic, cu creştere potrivit de viguroasă. Se întîlneşte altoit exclusiv pe

mărul sălbatic. Pomii, deşi nu ating dimensiuni mari, sînt longevivi, sănătoşi şi rustici.
înfloreşte o dată cu cele mai multe soiuri şi are fecundaţia asigurată. Nu sînt studiaţi
polenizatorii, însă în asociaţie cu soiurile : Roşii de Eădăşeni, Muntenesc cu coada scurtă,
Fără nume, Crăciuneşti, Creţeşti şi Parmen auriu leagă foarte bine şi produce abundent,
la început regulat, apoi intermitent, o dată la doi ani.
Fructele se ţin bine pe pom, suportă foarte bine transportul şi se păstrează în depozit
timp îndelungat.
Avînd un conţinut foarte scăzut în aciditate (0,28%) faţă de cel în zahăr (10,9%),
gustul fructelor este dulceag, lipsit de prospeţime. Conţinutul ridicat în pectine (0,65%)
condiţionează consistenţa fermă şi păstrarea îndelungată a merelor. Sînt relativ sărace în
vitamina С (4,1 m g % ) şi au o valoare energetică de 63,20 cal.
î n prezent, acest soi nu se mai înmulţeşte, deoarece este întrecut de multe alte soiuri
mai valoroase, introduse recent în cultură. Fructele care se mai obţin de la pomii existenţi
se valorifică exclusiv prin fabricile de marmeladă.
Calităţi : rusticitatea, productivitatea şi rezistenţa la ger şi dăunători a pomilor,
rezistenţa la transport şi păstrare a fructelor.
Defecte : calitatea mediocră a fructelor pentru consumul în stare proaspătă.

POMUL

Pomul este de vigoare mijlocie, cu trunchiul potrivit de gros sau chiar subţire, uniform
ca grosime, cu scoarţa netedă, verde-măslinie, care se menţine mulţi ani fără crăpături.
Coroana — rară, aproape sferică sau invers-piramidală (fig. 137).
368 SOIURI DE MAR RAIONATE Şl DE PERSPECTIVA

Ramurile de schelet — lungi, potrivit de groase, bifurcate la vîrf şi slab garnisite cu

ramuri de rod, pornesc sub un unghi de aproape 45°, au scoarţa de culoare măslinie murdar,
cu numeroase lenticele, mai ales pe ramurile de doi ani.
Ramurile de rod — rare, reprezentate mai ales prin ţepuşe scurte, aşezate direct pe

Fig. 137. — Verzi de Râdaşeni.

ramură sau pe burse, şi prin smicele şi nuieluşe potrivit de lungi ; în general, pomul este
degarnisit atît la bază cît şi în interiorul coroanei.
Lăstarii — slabi sau de vigoare mijlocie, cenuşii din cauza stratului ceros albicios-
argintiu, cu lenticele rare şi dispuse mai mult spre bază.
Mugurii vegetativi — conici, alungiţi, de culoare cenuşie, Upiţi de lăstar, cu pernuţe
scurte şi abrupte şi cu cicatrice îngustă.
Mugurii floriferi — destul de mari, ovoizi, slab pubescenţi.
Frunzele — destul de mari, avînd limbul lung de 71—100 m m şi lat de 38—50 mm, de
formă ovată, cu vîrful acuminat şi marginile serate, iar peţiolul lung de 26 —40 mm şi subţire.
Florile — cu petalele albe, cu slabă nuanţă roz după înflorire şi complet albe la căde-
î ea lor ; bobocii florali de culoare roz intens, aproape roşie.
 VERZI DE RADAŞENI 369

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie sau supramijlocie, H = 68 — 74 mm şi D = 64—82 m m ; greu­

tatea medie de 140 g.
Forma — sferică, sferic-turtită, cu coaste largi, rotunjite, simetrică atît în plan
vertical cit şi în cel orizontal (fig. 138).
Culoarea — de fond verde, la maturitatea de consum devine galbenă-verzuie sau
verde-gălbuie ; pe partea expusă spre soare şi în special spre peduncul, există o culoare
acoperitoare roşiatieă-cărămizie sub formă de
dungi fine. Pe suprafaţa fructului sînt răspîn-
dite puncte albicioase, mai vizibile pe culoarea
de fond verde.
Peduncul ui— scurt şi subţire, lignificat,
de culoare brună-roşcată, puţin păros şi de
obicei drept.
Cavitatea pedunculară — îngustă, de adîn-
cime mică, conică, cu marginile regulate şi
pereţii cavităţii coloraţi în verde, fără încreţituri,
curaţi sau acoperiţi cu urme de rugină.
Caliciul — închis sau semideschis, cu sepa-
lele mari, verzi la bază, acoperite cu perişori albi,
foarte fini şi uscate la vîrf.
Cavitatea calicială — largă, adîncă, uneori F i . ш . — verzi de
g Rădăşeni.

chiar foarte adîncă, cu pereţii de culoare verde,

încreţiţi pînă la marginea de sus a cavităţii ; nu formează însă creste.

Pieliţa — netedă, fără luciu ; prin frecare, fructele capătă un luciu deosebit.
Cavitatea subcalicială — adîncă, de lărgime mijlocie, conică ; stilul, de culoare cenuşie
trece printre staminé pînă la înălţimea sepalelor.
Inima — globuloasă, uşor asimetrică, puţin deplasată spre partea superioară, deli­
mitată de fascicule care se întîlnesc la nivelul bazei cavităţii subcaliciale.
Lojile — înalte, largi şi adinei, cu pereţii de culoare verzuie, lucioşi şi cu crăpături,
se deschid în cavitatea axială.
Seminţele — cîte două în fiecare lojă, de formă ovoidă, mult alungite, de culoare
brună-albicioasă.
Axul — formează o cameră axială largă şi deschisă pe toată înălţimea.
Pulpa — de culoare albă, cu slabă nuanţă verzuie, crocantă, lipsită de suculentă şi
aciditate, dulceagă şi fără aromă.
Maturitatea de consum — din noiembrie — decembrie pînă în februarie — martie.

RECOMANDĂRI. CU toate că nu este trecut în sortimentele de perspectivă, soiul Verzi de

Eădăşeni se recomandă pentru cultură în grădinile de lingă case şi pe fineţe, în zona dealu­
rilor înalte din nordul Moldovei, acolo unde soiurile valoroase nu dau rezultate satis­
făcătoare.

2« - c. 2452
370 SOIURI DK MAR RAIONATF. ŞI DL" PERSPECTIVA

РЕЗЮМЕ

Созревание — конец ноября — начало марта.

Местный сорт, распространенный на северо-западе Молдовы.
Дерево — среднерослое, но крупное и долговечное, здоровое, очень морозоустой­
чивое и устойчивое к болезням и вредителям, очень неприхотливое. В молодом возрасте
плодоносит ежегодно, в более позднем — плодоношение становится периодическим.
Плод — средних размеров, шаровидно-приплюснутой формы, со слабой ребри­
стостью к вершине, зеленого или желтовато-зеленого цвета на стороне, обращенной
к солнцу; мякоть белая, хрупкая, сладкая, лишенная кислотности, малосочная, посред­
ственного качества. Плод прочно держится на дереве, устойчив к вредителям, но пора­
жается паршой; переносит перевозку и хорошо сохраняется.
Сорт рекомендуется для посадок на лугах, пастбищах и там, где другие сорта
не удаются.

BÉSTJMÉ

Maturité — fin de novembre — début de mars.

Variété originaire du village de Bădăşeni, de la région de Suceava, répandue dans la
partie Nord-Ouest de la Moldavie.
Arbre — de vigueur moyenne, mais de grande taille et longétif, sain, très résistant
aux gelées d'hiver, aux maladies et aux insectes, très rustique. Dans son jeune âge, il a une
productivité régulière, qui devient intermittente par la suite.
Fruit — moyen, sphérique-aplati et un peu côtelé vers le sommet, vert ou vert-
jaunâtre sur le côté exposé au soleil. Chair blanche, cassante, sucrée, dépourvue d'acidité,
peu juteuse, de qualité médiocre. Les fruits sont résistants aux vents et aux insectes,
mais un peu sensibles à la tavelure ; se transportent et se conservent bien.
Variété recommandée à être plantée dans les prés, les pâturages, etc., là où les autres
variétés ne réussissent pas.

ABSTRACT

Maturity – late November to early March.

Variety from the Rădăşeni village, Suceava region, widespread in the north-western part of
Moldova.
Tree – medium vigour, but large and long life, healthy, very resistant to winter frosts, diseases
and insects, very rustic. In his youth, it has a regular productivity, which is intermittently thereafter.
Fruit – medium, spherical, flattened and slightly ribbed towards the apex, green or yellowish-
green on the side exposed to the sun. Flesh white, crumbly, sweet, free acidity, slightly juicy, of poor
quality. The fruits are resistant to wind and insects, but a bit susceptible to scab; resist well to transport
and storage.
Variety recommended to be planted in meadows, pastures, etc., where other varieties fail.
 JONATHAN

Sinonime : engl. Jonathan, Ulster, Esopus Spitzenberg, Ulster Seedling, Philip

Eick.
rus. Djonathan.
germ. Jonathan.
franc. Pomme Jonathan.
ceh. Jonathan, Dzönetn.
mag. Jonathan.
bulg. Djonatan.

Origine. Soi de origine americană, obţinut pe la anul 1880 de P h. E i c k în locali­

tatea Ulster din statul New York. A fost introdus la început în Anglia în anul 1800, de unde
în scurt timp s-a răspîndit în toată Europa. A fost denumit astfel în cinstea pepinieristului
H. J o n a t h a n care a contribuit mult la răspîndirea soiului.

Răspîndirc. Astăzi se cultivă pe scară largă în toate ţările din apusul şi centrul Euro­
pei, î n E.S.S. Moldovenească şi în E.S.S. Ucraineană (Crimeea), ocupă de asemenea un
loc important în livezi.
La noi se cultivă pe cuprinsul întregii ţări şi este foarte apreciat şi căutat de consuma­
tori. Livezi mari în care predomină soiul Jonathan se întîlnesc în raioanele : Fălticeni,
Gura Humorului, Nasăud, Bistriţa, Baia Mare, Haţeg, Caransebeş, Horezu, 1 îrgovişte,
Teleajen şi altele.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomii cresc destul de bine în pepinieră. Avînd facultatea de a da numeroşi lăstari

anticipaţi, la pomii pitici, coroana se poate forma chiar în cîmpul al II-lea. î n general,
pomul are creştere mijlocie şi formează mai ales în perioada de rodire o coroană sferie-tur-
tită, uneori chiar plîngătoare, fapt ce îngreunează executarea mecanică a lucrărilor şi apli­
carea tratamentelor. D e aceea, se recomandă formarea coroanei la 80—100 cm înălţime
Reuşeşte altoit pe toţi portaltoii mărului.
înfloreşte semitîrziu, iar perioada respectivă durează 8—10 zile.
Există indicaţii că soiul Jonathan ar fi parţial autofertil. Totuşi, pentru obţinerea
de producţii mari se recomandă să fie plantat în amestec cu polenizatorii : Calvil de zăpadă,
Creţesc, Delicios roşu, Gustav durabil, Maşanschi, Mc. Intosh, Parmen auriu, Patul, Renet
372 SOIURI DE MAR RAIONATE Şl DE PERSPECTIVA

ananas, Renet de Orléans, Renet Pomphelia, Renet Simirenko, Tare de Ghinda, Wagner
premiat, Wealthy.
La rîndul său, soiul Jonathan este bun polenizator pentru soiurile : Calvil de zăpadă,
London Pepping, Papirovka.
Pomul intră pe rod la vîrsta de 3—4 ani în cazul cînd este altoit pe dusen şi paradis
şi la 6 — 7 ani cînd este altoit pe sălbatic. In general este un soi care rodeşte în fiecare an
şi dă producţii mari. î n condiţii de agrotehnică obişnuită, mărul Jonathan produce 80—150
kg/pom. î n condiţii de agrotehnică superioară, la vîrsta de 20—25 ani produce 180—220
kg/pom. La unii pomi se înregistrează chiar producţii peste 320—400 kg/pom.
Fructele soiului Jonathan sînt viu colorate, fiind mult apreciate de consumatori ca
fructe de masă de calitatea I, pentru pulpa fină, suculentă şi gustul dulceag, de-abia aci­
dulat, care rezultă din raportul foarte armonios între conţinutul în zahăr (8,70—13,30%)
şi aciditate (0,39—0,84%). Consistenţa merelor, care se păstrează timp foarte îndelungat,
este determinată de conţinutul în pectine care variază între 0,30 şi 0,85%. Fructele sînt
relativ sărace în vitamina С (2,0 — 6,4 m g % ) , au însă o valoare energetică mare care se ridică
la 73,2. Sînt bune şi pentru uscare.
în general, fructele se transportă foarte bine şi se păstrează fără pierderi pînă primă­
vara tîrziu.
Pomul este sensibil la putregaiul brun, rapăn şi la cancerul deschis. î n condiţii cu
umiditate în exces, în anii ploioşi şi în zona dealurilor înalte, frunzele sînt atacate intens
de făinare. î n asemenea cazuri, frunzele se usucă şi cad pe la jumătatea verii. Ca urmare,
pomul slăbeşte, dă producţii mici şi intermitente. Dintre dăunători, este atacat cu predi­
lecţie de păduchele din San José şi viermele merelor.
Este rezistent la ger, însă sensibil la secetă. Este pretenţios faţă de condiţiile de mediu.
Dă rezultate bune pînă la altitudini de 650 — 750 m, în locuri adăpostite, pe pante expuse
la soare şi pe soluri argilo-nisipoase, structurale, fertile şi revene. Pe soluri sărace şi mai
ales în condiţii de umiditate insuficientă, creşte slab, dă producţii intermitente şi fructe
mici, slab colorate şi de calitate inferioară.
Asemănări cu alte soiuri. Se aseamănă cu fructele de Kälterer Böhmer şi Frumuseţea
Romei ca mărime, formă şi culoare ; acestea se deosebesc însă prin aceea că au pedunculul
mai scurt şi gros, caliciul deschis, culoarea de fond galbenă-lăptoasă şi în special, fiecare are
gust şi aromă specifice.
Se mai aseamănă după fruct şi cu soiul Eiserapfel, care este însă colorat în carmin
închis, cu dungi întunecate, cu puncte albicioase şi de rugină, eu caliciul deschis sau semi-
deschis, mai puţin înalt, lipsit de aromă.
Calităţi : precocitatea şi productivitatea pomului, frumuseţea şi calităţile excepţio­
nale ale fructului.
Defecte : sensibilitatea mare faţă de făinare şi pătarea fructelor în timpul păstrării.

POMUL

Pomul este de mărime mijlocie, cu trunchiul drept, cu scoarţa cenuşie-argintie, care

rămîne netedă timp îndelungat.
Coroana — la început larg-piramidală, mai tîrziu semisferică, neregulată, destul de
deasă, largă, cu diametrul de 6,7—8,2 m (fig. 139).
 PLANŞA XXXI

Jonathan
 JONATHAN 373

Ramurile de schelet — cu scoarţa de culoare brună-verzuie, lungi, subţiri şi flexibile,

parţial atirnînde, formează cu axul unghiuri de 70—85°. Ramurile de doi ani şi cele mai
în vîrsta devin cenuşii-castanii în partea însorită şi cenuşii-verzui pe cea umbrită. Ramurile
de un an, de vigoare slabă sau mijlocie, cu internodii lungi, cu scoarţa de culoare verde-

Fig. 139. — Jonathan.

măslinie sau brună-cenuşie ; pubescenţa fin pîsloasă, aderentă pe toată lungimea, mai
accentuată spre vîrf, determină culoarea cenuşie a ramurilor.
Ramurile de rod — rare şi în general lungi ; predomină nuieluşele şi ţepuşele cu
picior lung.
Lăstarii — relativ subţiri şi potrivit de lungi, acoperiţi de perişori deşi şi albicioşi,
cu lenticele puţine la număr, albicioase, de dimensiuni mici, orbiculare sau alungite.
Mugurii vegetativi — mici, conici, cu vîrful rotunjit, lipiţi de lăstar şi abundent
acoperiţi cu puf, cu pernuţele proeminente, teşite, cu cicatricele înguste, de formă întrucîtva
unghiuloasă.
Mugurii floriferi — mari, înfoiaţi, bombaţi la mijloc şi rotunjiţi la vîrf, de culoare
cenuşie-albicioasă, slab roşcaţi la bază.
 374 SOIURI DE MAR RAIONATE Şl DE PERSPECTIVA

Frunzele — mici, ovate sau obovate, alungite spre vîrf, cu marginile limbului ondulate
şi involute, serate rar şi neregulat. Datorită feţei inferioare a limbului, acoperită cu peri
deşi de culoare deschisă şi expusă mai mult, frunzişul are aspect argintiu-cenuşiu. Peţiolul
mijlociu de gros, mai mic de jumătate din lungimea limbului, de culoare vcrde-albicioasă,
cu uşoară roşeaţă numai la bază ; teaca cu stipele de formă lanceolată, cu vîrful uşor
ascuţit.
Florile — cu petalele ovate, albicioase, cu nuanţă roz ; bobocii florali de culoare
roşie intens.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie sau supramijlocie, destul de uniformă pe acelaşi pom, cu dimen­

siunile medii H = 51 — 79 mm şi D = 52 — 82 m m ; greutatea medie de 113 g la pomii
altoiţi pe mărul sălbatic şi de 131 g, variind între 110 şi 147 g la pomii pitici.
Forma — conic-trunchiată, rotunjită la ambele capete, regulată şi aproape simetrică,
cu diametrul maxim situat la jumătatea înălţimii sau deplasat uşor în jumătatea inferioară
a fructului ; suprafaţa netedă, cu coaste abia aparente spre caliciu ; în secţiune transversală,
conturul este aproape regulat (pl. X X X I şi fig. 140).
Culoarea — de fond galbenă-limonie, cu
uşoară nuanţă verzuie, se poate observa numai
pe partea umbrită a fructului şi în cavitatea
calicială ; culoarea acoperitoare, care se întinde
aproape peste tot fructul, este roşie-sîngerie
aprins, peste care se întind dungi vişinii închis,
puţin vizibile la majoritatea fructelor. Pe toată
suprafaţa există puncte rotunde, albicioase,
rare, foarte mici.
î n regiunea dealurilor înalte, precum şi în
anii răcoroşi, fructele nu se colorează intens,
ci rămîn de culoare galbenă-limonie peste care
se aşterne o rumeneală difuză ; în asemenea
condiţii, fructul nu are culoarea singerie carac­
teristică, ci este dungat, prin pensulări
neuniforme.
Pedunculul — scurt sau mijlociu, de
15—25 m m lungime, iese în afara umerilor ca-
r-'ig. 1 4 0 . - J o n a t h a n . vităţii, drept sau curb, de grosime mijlocie,
lignificat, de culoare galbenă-verzuie sau brună
din cauza ruginii, îngroşat la punctul de inserţie pe ramură, zbîrcit şi fin pubescent.
Cavitatea pedunculară — adîncă sau foarte adîncă, îngustă, conică, regulată, uneori
neregulată, cu marginile drepte sau uşor ondulate, are pieliţa de culoare roşie aprins ca şi
pe restul fructului ; uneori prezintă pete ruginii-verzui sau ruginii, neregulate, care adesea
radiază în afară.
Caliciul — supramijlociu, închis sau semideschis, cu sepalele înguste, aplecate înăuntru
la bază, apoi dresate şi răsfrînte în afară, uscate, de culoare cenuşie şi cu peri foarte deşi
pe ambele părţi.
 JONATHAN 375

Cavitatea calicială — în formă de ceaşcă, relativ strimtă, cn pereţii abrupţi, adîncă,

cu marginile adesea ondulate din cauza crestelor şterse, are pieliţa curată şi netedă sau cu
rugină fină, de culoare roşiatică-verzuie.
Pielita — subţire, netedă, taro, elastică, se zbîrceşte în condiţii rele de păstrare, lu­
cioasă, puţin unsuroasă şi cu parfum slab ; la multe fructe, puţin rugoasă din cauza unui
strat fin de rugină care acoperă o parte din suprafaţa fructului sub formă de miceliu.
Caritatea subcalicială —mică, conică, cu pereţii ruginii, stilul şi filamentele etami­
nelor bine conservate şi aşezate departe de baza sepalelor, la o oarecare adîncime.
Inima — mică, în formă de ceapă rotunjită, plasată mai sus de diametrul maxim al
fructului, bine marcată de fascicule verzui care cuprind baza cavităţii subcaliciale.
Lojile — foarte mici, înguste, închise, rareori semideschise.
Seminţele — mari, plate, uşor ascuţite, de culoare castanie închis, cîte 1—2 în fiecare
lojă, pline.
Axul — foarte mic, îngust, în formă de V , iar la unele fructe inexistent.
Pulpa — gălbuie-л erzuie, galbenă-crem sau galbenă mai închis în zona inimii, la
unele fructe sub pieliţă cu infiltraţii roşiatice, foarte fină, suculentă, dulce, de-abia aci­
dulată, puternic aromată, excelentă la gust.
Maturitatea de consum — începe din noiembrie şi se prelungeşte pînă în aprilie — mai.

RECOMANDĂRI. Soiul Jonathan pentru viitor este raionat ca soi de bază în regiunile :
I — Subcarpatică meridională, a Il-a — Dealurile de vest, a IlI-a—Dealurile de nord, a
IV-a — Dealurile de est, a V-a — Dealurile din sud-estul Transilvaniei, a V H - a — Cîmpia
Banatului, Crişurilor şi a Someşului, a VIII-a — Colinele Moldovei şi a I X - a — Cîmpia
Transilvaniei ; ca soi de completare în regiunile a V i a — C î m p i a Dunării şi a X-a—Bărăganul
şi Dobrogea.

РЕЗЮМЕ

Созревание — ноябрь—май.
Дерево — среднерослое, с полушаровидной, широкой, довольно густой кроной;
морозоустойчивое, довольно требовательное к почве и чувствительное к вредителям
и болезням; плодоносит рано, регулярно и обильно.
Плод — средней величины, иногда более крупный, округлой усеченно-конической
формы, лимонно-желтого цвета, с густым, ярким, почти сплошным румянцем, покрытым
редкими, мелкими, беловатыми точками и характерной сетчатой ржавчиной; мякоть
желтовато-кремовая, очень нежная, сочная, сладкая , со слабой кислотностью, очень
ароматная, превосходного вкуса. Плод поражается паршой и горечью (Bitter Pit),
но менее плодожоркой ; хорошо выносит перевозку и хорошо и долго сохраняется.
Сорт, наиболее распространенный в PHP, являющийся главным, как в крупных
посадах торгово-промышленного значения, так и в приусадебных садах.

EÉSUMÉ

Maturité — novembre—mai.
Arbre — de vigueur moyenne, à couronne mi-sphéiique, large et assez compacte ;
résistant aux grands froids et assez exigeant quant au sol ; est sensible aux maladies et
aux insectes ; fructifie tôt et donne des récoltes régulières et abondantes.
376 SOIURI DE MAR RAIONATE SI DE PERSPECTIVA

Fruit — moyen ou au-dessus de la moyenne, tronconique, arrondi, jaune-citron,

presque totalement recouvert de rouge-pourpre, de rares petits points blanchâtres et
d'un réticule roux, caractéristique ; chair d'un crème-jaunâtre, très fine, juteuse, sucrée,
légèrement acidulée, très parfumée, au goût excellent.
Les fruits sont sensibles à la tavelure, au Bitter pit et peu au Carpocapse ; sup-
portent bien le transport et se conservent très bien et longtemps.
C'est la variété la plus répandue dans ce pays et constitue la base des grandes
plantations commerciales et industrielles ainsi que des jaidins des amateurs..

ABSTRACT

Maturity – November to May

Tree – medium vigour, semi-spherical-crowned, broad and rather compact, resistant to extreme
cold and quite demanding on the ground is susceptible to diseases and insects, fruiting earlier and
provides regular and abundant crops.
Fruit – average or above average, tapered, rounded, lemon-yellow, almost completely covered
with red-purple, with a few small white spots and a red crosshairs, characteristic of a skin cream-
yellow, very thin, juicy, sweet, slightly tart, very fragrant, great taste.
The fruits are susceptible to scab, the Bitter pit and little Codling; well support the transport and
keep well and long.
This is the most common variety in this country and is the basis of large commercial and
industrial plantations and also in gardens of amateurs.
 N E M Ţ E S C CU M I E Z U L ROŞU

Sinonime : Cu miezul roşu.

Origine. Este considerat ca soi local, cu toate că după nume pare .să fie un soi străin,
adus din Boeinia de către coloniştii nemţi care s-au stabilit în localităţile Rădăuţi, Cacica
şi Solea. De aici probabil a fost introdus şi în livezile din cele mai multe sate pomicole din
Moldova.

Răspindire. Acest soi s-a răspîndit foarte mult în nordul Moldovei şi este apreciat de
pomicultorii din această parte a ţării.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul este de vigoare mijlocie, deşi se cultivă altoit numai pe măr sălbatic ; se epui­
zează insă şi îmbătrîneşte relativ devreme. Intră pe rod la G —7 ani, rodeşte regulat şi abun­
dent, din care cauză se epuizează repede.
Fructele, deşi de calitatea a Il-a, sînt frumoase, de culoare vie, atrăgătoare, fapt care
le măreşte mult valoarea pe piaţă ; se ţin bine pe pom şi sînt puţin sensibile la boli. Rezistă
de asemenea bine la transport şi păstrare. Sînt căutate pentru consumul în stare proaspătă
şi pentru fabricarea marmeladei.
Pomul este rezistent la atacul bolilor, însă destul de sensibil la ger ; după iernile grele,
se formează crăpături sau chiar plăgi geroase pe trunchi.
Asemănări cu alte soiuri. Fructul frumos, avînd o culoare şi formă atrăgătoare, se
aseamănă cu soiul Jonathan, este însă ceva mai înalt şi cu însuşiri gustative inferioare.
Calităţi : rodirea regulată şi abundentă a pomului, frumuseţea, precum şi păstrarea
îndelungată a fructelor.
Defecte : sensibilitatea la ger, epuizarea rapidă şi durata de viaţă relativ mică a
pomului.

POMUL

Pomul, de vigoare mijlocie, cu trunchiul relativ subţire, uneori răsucit, cu scoarţa

cenuşie-măslinie care se desface în plăci lungi şi înguste.
Coroana — larg-piramidală, dresată şi strînsă, mai ales în tinereţe ; după ce pomul
intră pe rod, devine mai largă, cu diametrul de 4—5 m (fig. 141).
378 SOIURI DC MAR RAIONATF. ŞI DE PERSPECTIVA

Ramurile de schelet — lungi, drepte şi groase, degarnisite pc o porţiune de 1—2 m

de la bază ; spre periferie garnisirea este bună.
Ramurile de rod — cele mai frecvente sînt ţepuşele inelate ; bursele, în general slab
dezvoltate, formează foarte uşor vetre ; fiecare bursă poartă de obicei 1—2 ţepuşe. Nuielu­
şele şi mlădiţele se întîlnesc foarte rar.

Fig. 141. — N e m ţ e s c cu miezul roşu.

Lăstarii — în general puţini la număr, scurţi şi drepţi, cu scoarţa de culoare brună-găl-

buie, lucioasă, cu lenticele mici şi rare.
Mugurii vegetativi — mici, laţi şi scurţi, cenuşii-verzui, lipiţi de lăstar, cu pernuţele
şi cicatricele slab dezvoltate.
Mugurii floriţcri — ovoizi, bombaţi, de culoare brună-cenuşie, cu pubescenţă
bogată.
Frunzele — ovate, cu vîrful lung-acuminat, marginile serate simplu şi dublu şi nervu­
rile proeminente.
Florile — mari, cu petalele albicioase, cu slabă nuanţă verde şi irizaţii roz pe partea
exterioară.
 NEMŢESC CU MIEZUL ROŞU

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, H = 48—69 m m şi D = 57—68 mm ; greutatea de 95—110 g.

Forma — foarte variabilă, de la sferic-turtită pînă la conic-alungită, fără coaste ;
la unele fructe se observă totuşi ondulaţii rotunjite (fig. 142).
Culoarea — de fond galbeuă-verzuie, acoperită cu o culoare roşie-cărămizie sau
roşie-carmin, peste care se suprapun dungi roşii, colorate mai intens.
Pedunculul — variabil, în general scurt, se-
milignificat, de culoare verde-gălbuie sau brună, cu
o umflătură la bază şi de cele mai multe ori
aplecat într-o parte ; numai în cazuri rare depă­
şeşte nivelul marginilor cavităţii pedunculare.
Cavitatea pedunculară — îngustă, conică, cu
marginile regulate ; pieliţa, de culoare mai deschisă
decît restul fructului, este curată sau suflată cu
rugină.
Caliciul — închis sau semideschis, format din
sepale mici, de culoare cenuşie, cu vîrful răsfrînt
în afară.
Cavitatea calicială—îngustă, de adîncime
mică, cu pereţii netezi sau puţin încreţiţi, cu mar­
ginile regulate, fără creste.
Pieliţa — subţire, netedă, lucioasă şi acope- . - N e m ţ e s c cu miezul roşu.
F i g 1 4 2

rită cu un strat de pruină.

Cavitatea subcalicială — în formă de pîlnie, cu corpul scurt, dar cu un gît lung şi în­
gust ; stilul verde-cenuşiu, trecînd printre staminé, ajunge la nivelul sepalelor.
Inima — slab delimitată ; marginile superioare ale fasciculelor, care o delimitează,
trec de baza cavităţii caliciale.
Lojile — destul de mari, cu pereţii lucioşi, galbeni-verzui, cu crăpături suberificate.
Seminţele — cîte una sau două în fiecare lojă, mai frecvent cîte una, mici, ovoide, cu
vîrful ascuţit, de culoare cafenie-roşiatică.
Axul — deschis, formează o cavitate mare care comunică cu lojile.
Pulpa — de culoare albă-gălbuie, uneori cu infiltraţii roşii, consistentă, dulceagă,
slab acidulată, fără aromă şi suculentă ; la maturitatea completă devine mălăiaţă.
Maturitatea de consum — începe din luna noiembrie şi se prelungeşte pînă în luna mai.

RECOMANDĂRI. î n sortimentele de perspectivă soiul Nemţesc cu miezul roşu se reco­

mandă ca soi de completare în regiunea a IV-a — Dealurile de est şi ca soi de încercare
în regiunea a V U I - a — Colinele Moldovei.

РЕЗЮМЕ

Созревание — ноябрь — май.

Дерево — среднерослое, с шаровидно-продолговатой, неправильной формой и до­
вольно густой кроной; морозоустойчивое, устойчивое к болезням, нетребовательное к
почве; начинает плодоносить на 6—7 году, дает ежегодные и обильные урожаи.
3X0 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

Плод — средней величины, округло-приплюснутой или конической формы, не­

ребристый, зеленовато-желтого цвета, с кирпично-красным румянцем, покрытым по­
лосками более темного цвета; мякоть желтовато-белая с красными прожилками, плот­
ная, сочная, сладкая со слабой кислотностью, без аромата, приятного вкуса. Плод
прочно держится на дереве, хорошо выносит перевозку и хранение. Вследствие своего
привлекательного вида ценится на рынке.
Рекомендуется как второстепенный сорт для садов торгово-промышленного зна­
чения, а также и как любительский сорт.

BÉSTJMÉ

Maturité — novembre—mai.
Arbre — de viguer moyenne, à couronne sphérique-allongée, assez compacte, à con-
tour irrégulier ; grande résistance au froid et aux maladies ; peu exigeant quant aux
conditions de s o l ; il commence à fructifier vers 6 — 7 ans, produisant chaque année et
abondamment.
Fruit — moyen, pshérique-aplati ou conique, jaune-verdâtre, lavé de rouge brique et
rayé de rouge plus intense ; chair d'un blanc jaunâtre, à infiltrations rouges,'_ferme, juteuse,
sucrée, peu acidulée, sans parfum, au goût agréable. Les fruits résistent aux vents, au trans-
port et se conservent bien et longtemps ; grâce à leur aspect attractif, ils sont appréciés
sur les marchés.
Indiquée pour les plantations de type commercial et industriel et aussi pour les
petits jardins d'amateur, auteur des maisons.

ABSTRACT

Maturity – November to May

Tree – medium vigour, crown spherical, elongated, fairly compact, irregularly shaped with high
resistance to cold and disease; undemanding as to soil conditions, it begins to grow around 6-7 years,
producing annually and abundantly.
Fruit – medium, spherical, conical or flattened, greenish-yellow, tinged with red brick and red
stripes more intense yellowish-white flesh, with penetration red, firm, juicy, sweet, slightly acidic,
fragrance, taste pleasant. The fruits are resistant to the winds transport and store well and long, and
thanks to their attractive appearance, they are popular in markets.
Suitable for industrial planting of commercial type and also for small gardens of amateurs,
around the houses.
 ADERSLEBER CALVIL

Sinonime : germ. Adersleber Kalvil, Adersleber Calvill.

franc. Adersleber Calville.
ceh. Kalvil aderslebensky.

Orinine. Soi de origine germană, obţinut între anii 1870 şi 1875 de L i с h t h a r d,

în urma încrucişării soiului Weisser Winter Calvill cu Gravenstein. A fost denumit astfel
după numele localităţii unde a fost creat.

Ràspîndire. Se cultivă mult în nord-vestul Europei.

La noi în ţară este puţin răspîndit, întîlnindu-se mai mult în colecţiile staţiunilor
experimentale şi prin grădinile de lîngă case.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul se caracterizează prin creştere viguroasă, atît în pepinieră cît şi în livadă ;

creşte însă neregulat şi cere o deosebită atenţie la aplicarea tăierilor de formare.
înfloreşte semitimpuriu şi prelungit, iar perioada respectivă coincide cu aceea a mul­
tor soiuri cultivate la noi.
Fructele sînt de calitatea I, cu un conţinut destul de ridicat în zahăr (11,02%) şi
aciditate (0,51%). Eaportul echilibrat între aceste componente condiţionează gustul dulce-
vinuriu, răcoritor, foarte plăcut. Pectinele (0,56%), substanţele tanoide (0,07% ), proteinele
biute (0,28%) şi vitamina С (3,1 m g % ) se găsesc în cantităţi mici sau moderate. Valoarea
energetică a merelor este de 66,8 cal.
Soiul Adersleber calvil este destul de pretenţios faţă de sol, rezistent la ger, rapăn
şi la dăunători, produce regulat şi abundent.
Calităţi : producţia bogată şi regulată, rezistenţa pomilor la ger, boli şi dăunători,
mărimea, frumuseţea, calitatea foarte bună şi păstrarea destul de îndelungată a fructelor.
Defecte : exigenţa pomilor faţă de sol.

POMUL

Pomul are trunchiul relativ subţire, uneori răsucit, cu scoarţa de culoare brună-cenuşie.
Coroana — sferică, largă, rară, dezechilibrată (fig. 154).
Ramurile de schelet — lungi şi strîmbe, de grosime mijlocie, arcuite şi cu vîrf urile
aplecate, mai ales la pomii în plină rodire, bine garnisite.
Ramurile de rod — predomină pintenii şi ţepuşele.
382 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

Lăstarii — lungi, subţiri, acoperiţi cu puf cenuşiu şi lenticele mici, dispuse rar.
Mugurii vegetativi — mici, conici, lipiţi de lăstar, pubescenţi.
Mugurii floriferi — mari, conici, bombaţi, pubescenţi mai mult la vîrf.
Frunzele — destul de mari, obovate, cu vîrful acut, curbat pe nervura principală şi
aplecat în jos. Limbul gros, pîslos, slab gofrat, cu marginile serate adînc şi foarte neregulat,
de culoare verde intens, semilucios, cu nervurile groase şi proeminente. Petrolul destul de

Fig. 143. — Adersleber calvil.

lung şi gros, drept sau puţin curbat, pubescent, de culoare cafenie-roşiatică, mai intensă
pe partea inferioară şi care se extinde şi pe întreaga nervură principală.
Florile — destul de mari, cu petalele albe pe faţa superioară, roşii pe cea inferioară ;
cîte 5 — 7 într-o inflorescenţă.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie sau supramijlocie, destul de uniformă pe acelaşi pom, H = 48 —

65 mm şi D = 60—75 m m ; greutatea de 156—194 g.
 ADERSLEDER CALVIL 383

Forma — sferic-turtită, cu coaste caracteristice calvilelor, destul de proeminente

pe partea superioară a fructului (fig. 144).
Culoarea — de fond verde-gălbuie la recoltare, galbenă-verzuie la maturitatea de
consum, acoperită cu roşeaţă slabă pe partea însorită ; la unele fructe, roşeaţa cuprinde
aproape jumătate din suprafaţă. Se observă
şi numeroase puncte verzui-albiei oase, cu
contur ruginiu.
Peâunculnl — de lungime variabilă,
18—20 mm, de grosime mijlocie, iese din
cavitate, drept sau slab curbat, înfipt puţin
oblic, lignificat, de culoare cafenie sau cas­
tanie deschis, pubescent.
Cavitatea pedunculară — mare, largă,
adîncă, conică, cu marginile slab ondulate,
rotunjite, cu pieliţa curată, avînd culoarea
de fond a fructului sau acoperită în mare
parte cu rugină cafenie în formă de raze
neregulate, puţin pubescentă la bază.
Caliciul — mic, închis sau semides-
chis, cu sepalele mijlocii, înguste, dresate,
verzui, uneori cu vîrfurile răsfrînte în afară şi
uscate, pubescente, puţin distanţate la bază.
Fig. 144. — Adersleucr calvil.
Cavitatea calicială — mică, destul de
îngustă, cu pereţii abrupţi, încreţită în jurul
caliciului, neregulată din cauza coastelor neuniform dezvoltate, cu pieliţa pubescentă, uneori
cu uşoară rugină.
Pielita — potrivit de groasă, netedă, elastică, rezistentă, semilucioasă, aderentă
la pulpă.
Cavitatea subcalicială — destul de mare, adîncă, în formă de pîlnie ; nu comunică cu
camera axială.
Inima — mare, în formă de ceapă, turtită mult la bază, deplasată spre caliciu, cu
pereţii bine marcaţi însă nu pe toată întinderea.
Lojile — mari, adinei, cu pereţii crăpaţi transversal, necalusaţi, de culoare găl­
buie, lucioşi.
Seminţele — mijlocii, bombate, ovoide, cu vîrful acut, de culoare castanie-roşiatică,
cîte două în fiecare lojă, pline.
Axul — reprezentat printr-o cameră axială mare, deschisă, care comunică cu lojile.
Pulpa — albă-crem sau albă, cu nuanţă gălbuie, semicompactă, fină, foarte suculentă,
dulce-vinurie, cu aromă pronunţată specifică calvilelor ; devine făinoasă dacă fructele se
recoltează cu întîrziere.
Maturitatea de consum — începe în a doua decadă a lunii noiembrie şi se prelungeşte
pînă în luna martie.

RECOMANDĂRI. Deşi nu este prevăzut în sortimentele de perspectivă, soiul Adersleber

calvil poate fi totuşi recomandat pentru grădinile din jurul caselor şi ca soi de încercare în
plantaţiile mari, în toată ţara.
384 SOIURI DE MAR RAIONATE Şl DE PERSPECTIVA

РЕЗЮМЕ

Созревание — середина ноября — начало марта.

Сорт немецкого происхождения, мало распространенный в PHP.
Дерево — сильнорослое, с неправильной и редкой кроной; морозоустойчивое, ус­
тойчивое к болезням и вредителям, но требовательное к почве; плодоносит регулярно и
обильно.
Плод— средней величины или довольно крупный, округло-продолговатый, при­
плюснутый,зеленовато-желтого цвета, со слабым размытым румянцем, многочисленными
точками, с ржавой каймой; мякоть беловато-кремовая, нежная, очень сочная, внпнп-
сладкая, с приятным ароматом, хорошего вкуса, высокого качества.
Рекомендуется как любительский сорт.

RÉSUMÉ

Maturité — mi-novembre — début de mars.

Variété d'origine allemande, encore peu répandue dans la R. P. Roumaine.
Arbre — vigoureux, à couronne irrégulière et rare, résistant aux gelées d'hiver, aux
maladies et aux insectes, mais exigeant quant aux conditions de sol ; productivité abon-
dante et régulière.
Fruit — moyen ou assez gros, sphérique-allongé, aplati ; jaune-verdâtre, lavé de
rouge et recouvert de nombreux points roux ; chair crème-blanchâtre, fine très juteuse,
sucrée-vineuse, agréablement parfumée, savoureuse et de qualité supérieure.
Variété d'amateur.

ABSTRACT

Maturity – mid-November to early March.

Variety of German origin still uncommon in Romania.
Tree – vigorous, irregular crown, rare, resistant to winter frosts, diseases and insects, but
demanding as to soil conditions, abundant and regular productivity.
Fruit – medium or rather large, spherical, elongated, flattened, greenish-yellow, tinged with red
and covered with numerous red points, cream-white flesh, fine juicy, sweet and winy, pleasantly
fragrant, tasty and high quality.
Variety for amateur gardeners.
 RIBSTON PEPPING

Sinonime : engl. Eibston Pippin, Glory of York.

rus. Pepin Eibstona.
franc. Eibston Pippin, Beinette de Traver.
germ. Eibston Pepping, Kaiser Beinette.
eeh. Bibstonsky jadernâc, Bibstonské.
mag. Bibston pepin.
pol. Pepina Eibstona.
bulg. Eibstonov Pepin.

Origine. Soi de origine engleză, obţinut din sămînţă pe la începutul secolului al

XVIIT-lea la Bibston, în comitatul York.

Răspîndire. Fiind un soi foarte valoros, s-a răspîndit în toate ţările din Europa.
La noi s-a introdus în staţiunile experimentale, colecţiile didactice şi la unele gospo­
dării agricole de stat din regiunile Maramureş şi Cluj.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte viguros şi formează încă din tinereţe o coroană foarte largă.
înfloreşte pe la mijlocul sezonului ; din cauză că perioada respectivă durează mult,
soiul nu suferă de brume tîrzii. Ca polenizatori servesc soiurile : Pannen auriu, Benet porto­
caliu, Transparent de Croncels, Turtit cu coarda scurtă.
Intră relativ devreme pe rod, fructifică abundent, chiar şi în anii nefavorabili.
Fructele, deşi sînt puţin atrăgătoare, au pulpa fină, tare, foarte plăcută la gust şi cu aromă
pronunţată. La păstrare îndelungată se zbîrcesc şi pierd din valoare. Se păstrează bine
pînă în martie. Sînt fructe de masă de calitatea a Il-a, bune şi pentru industrializare.
Soiul este pretenţios faţă de sol ; pe solurile umede suferă de cancer, iar pe cele cu
umiditate insuficientă, creşte anevoios şi dă producţii mici. Pe solurile adinei, calde, revene,
de natură argilo-nisipoasă, creşte foarte bine şi produce abundent.
Asemănări cu alte soiuri. Fructele se aseamănă cu cele de Benet auriu de Blenheim
şi Bismarck ; sînt însă mai asimetrice, acoperite cu rugină mai abundentă, în general mai
mici şi mai slab colorate.
Calităţi : vigoarea pomului, rodirea de timpuriu, abundentă şi susţinută, păstrarea
uşoară şi calitatea bună a fructelor.
Defecte : exigenţa mare a pomului faţă de umiditatea şi fertilitatea solului, sensibili­
tatea faţă de cancer şi rapăn, aspectul puţin atrăgător al fructului.

25 - c. 2452
38fi SOIURI DE MÄR RAIONATE Şl DE PERSPECTIVA

POMUL

Pomul atinge dimensiuni mari, avînd trunchiul viguros, cu scoarţa roşiatică-cenuşie.

Coroana — globuloasă, răsfirată, foarte largă (fig. 145).
Ramurile de schelet — groase, cu unghiuri de ramificare de 46 — 70°.

Fig. 145. — Ribston Pepping.

Lăstarii — de lungime şi grosime mijlocii, arcuiţi, de culoare cafenie-cenuşie, pubes-

cenţi, cu lenticele mari, orbiculare.
Mugurii vegetativi — mari, conici, lipiţi de lăstar, de culoare cenuşie deschis.
Mugurii floriferi — mari, bombaţi, pîsloşi.
Frunzele — mari, ovate, cu baza puţin rotunjită şi vîrful acuminat, de culoare verde
închis pe faţa superioară şi pubescente, eenuşii-albicioase pe cea inferioară, cu marginile
limbului dublu serate, uneori crenate. Peţiolul, de lungime mijlocie, pubescent, însoţit de
stipele drepte şi lungi.
Florile — mari, cu petalele ovate, cu contur regulat, de culoare albă pe faţa superioară
şi roz pe cea inferioară.
 RIBSTON l-PPPINC .4X7

FRUCTUL

Mărimea — supramijlocie sau mare, avînd în medie H = 70 m m şi D = 72 mm ;

greutatea medie de 125 g.
Forma — aproape sferică sau sferic-alungită, turtită la bază, îngustată şi rotunjită
spre vîrf, cu diametrul maxim situat mai jos de jumătatea înălţimii (fig. 14G).
Culoarea — de fond verde-gălbuie la recoltare şi galbenă-aurie la maturitate ; cea aco­
peritoare reprezentată printr-o rumeneaiă carmin, suflată fin, peste care sînt suprapuse
dungi mai închise, rare, de diferite forme şi
dimensiuni ; pe rumeneală ies în evidenţă
puncte gălbui-albicioase cu centrul ruginiu.
Pedunculul — scurt, gros, lignificat,
uneori umflat, pubescent, de culoare ca­
fenie, nu iese din cavitate.
Cavitatea pedunculară — mare, largă,
destul de adîncă, uneori regulată, alteori
îngustată din cauza unei escrescenţe căr­
noase, cu rugină grosieră care se prelun­
geşte pe suprafaţa fructului sub formă de
raze neregulate.
Caliciul— mic, închis sau foarte puţin
deschis, format din sepale mici, largi la
bază, ascuţite, strînse în smoc.
Cavitatea calicială — de dimensiuni
mici, puţin adîncă, cu pereţii abrupţi şi vă-
Fig. 146. — R i b s t o n P e p p i n g .
luraţi ; marginile cavităţii cu proeminenţe
care corespund cu coastele ce se pierd pe la jumătatea înălţimii fructului ; pieliţa acoperită
cu rugină care se revarsă sub formă de raze.
Pieliţa — netedă sau aspră din cauza ruginii.
Cavitatea subcalicială — mare, în formă de pîlnie largă, cu stammele aşezate la
mijloc.
Inima — turtită la bază, fără inflexiuni spre vîrf, slab delimitată de fascicule
gălbui.
Lojile — lungi, adinei, înguste, rotunjite spre vîrf şi ascuţite spre peduncul.
Seminţele — de dimensiuni mijlocii, ascuţite lung, de culoare cafenie; multe sînt seci
sau nedezvoltate.
Axul — închis sau foarte slab deschis, cilindric.
Pulpa — galbenă-albicioasă, la început tare, moale şi fină la maturitate, cu gust
vinuriu de renete, răcoritor, foarte plăcut.
Maturitatea de consum — din noiembrie — decembrie pînă în martie.

EECOMANDÄRI. Cu toate că nu este prevăzut în sortimentele de perspectivă, soiul

Eibston Pepping se recomandă pentru grădinile de lingă case în toate bazinele pomicole
din zona dealurilor.
 388 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

РЕЗЮМЕ

Созревание — конец ноября — начало марта.

Сорт английского происхождения, мало распространенный в PHP.
Дерево — сильнорослое, с большой и широкой кроной, требовательное к почве;
морозоустойчивое, но чувствительное к парше и довольно часто поражается раком;
плодоносит рано и довольно обильно.
Плод — довольно крупный, почти шаровидной формы, желтовато-зеленого цвета,
с ржаво-карминовым румянцем, испещренным ржавыми точками и такой же пестрин-
кой; мякоть белая, нежная, кисловато-сладкая, очень приятного вкуса.
Хороший любительский сорт для подгорных и холмистых зон страны.

EÉSUMÉ

Maturité — fin de novembre — début de mars.

Variété anglaise, encore peu répandue dans la B . P. Roumaine.
Arbre — vigoureux, à couronne grande et large, exigeant en ce qui concerne les con-
ditions de sol, résistant au froid, mais sensible à la tavelure et parfois sujet au chancre ;
fructification précoce et assez abondante.
Fruit — assez gros, presque sphérique ; vert-jaunâtre, recouvert de rouge-carminé-
roux et parsemé de nombreux points et de petites taches de rouille ; chair blanche, fine,
sucrée-acidulée, au goût très agréable.
Bonne variété d'amateurs, indiquée pour les zones prémontagneuses et des collines.

ABSTRACT

Maturity – late November to early March.

English variety, still uncommon in Romania.
Tree – vigorous, with large crown and wide, demanding regarding soil conditions, cold-
resistant, but susceptible to scab and sometimes subject to canker, early fruiting and fairly abundant.
Fruit – quite large, almost spherical, yellowish-green, covered with crimson-red-brown and
dotted with numerous points and small spots of rust, white flesh, delicate, sweet-tart taste, very nice and
pleasant.
Good variety for gardeners, suitable for mountainous areas and hilly meadows.
 BELLE FLEUR RECORD

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi obţinut de I. V. M i с i u r i n în anul 1916 în urma încrucişării

hibridului Belle fleur Kitaika cu hibridul Iahontovoie. î n felul acesta, soiul Belle fleur
record este un hibrid obţinut în urma încrucişării a patru parteneri : (Belle fleur jaune
X Malus prunifolia) x (Malus nieäzwetzkyana X Antonovka). À fructificat pentru prima
dată în anul 1925.

Răspîndire. Intră în sortimentele multor regiuni pomicole din TJ.E.S.S.

La noi este introdus în colecţiile pomologice.

CARACTERISTICA SOIULUI

Soiul Belle fleur record este productiv, rezistent la ger, cu frunziş foarte bogat. Fruc­
tele se ţin bine pe pom, sînt de calitate superioară şi rezistente la atacul putre­
gaiului brun.
POMUL

Pomul creşte viguros, avînd trunchiul cu scoarţa brună-roşiatică.

Coroana — larg-piramidală, rară.
Ramurile de sebelei — de grosime mijlocie, destul de flexibile, cu scoarţa brună-
roşiatică.
Ramurile de rod — scurte, reprezentate prin pinteni şi ţepuşe.
Lăstarii — de lungime şi grosime mijlocie, de culoare brună-verzuie, cu nuanţe
violacee.
Mugurii vegetativi — conic-alungiţi, cu solzii bnmi-roşiatici, slab pubescenţi.
Mugurii floriferi — mari, bombaţi, de culoare roşiatică.
Frunzele — mari, ovate, pieloase, cu marginile crenate rar.
Florile — mari, cu petalele involute, de culoare roz intens.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, avînd în medie H = 53 mm şi D = 71 mm ; greutatea medie

de 123 g.
Forma — conic-trunchiată, cu coaste rotunjite (fig. 147).
 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

Culoarea — de fond galbenă-verzuie, acoperită pe toată suprafaţa cu rumeneală

carmin şi pete de culoare mai intensă pe partea expusă la soare.
Pedunculul — destul de gros, lung, fixat într-o cavitate adîncă, destul de largă, cu
pereţii acoperiţi cu rugină brună-cenuşie.
Caliciul—mic, semideschis, aşezat într-o
cavitate adîncă, cu pereţii puternic ondulaţi.
Pieliţa — tare, bine întinsă pe fruct.
Inima — de dimensiuni mijlocii, delimi­
tată de fascicule verzui.
Lojile — deschise, cu pereţii galbeni-
verzui.
Seminţele — mijlocii, ascuţite, cafenii
cu nuanţă roşiatică.
Axul — mic, îngust.
Pulpa — de culoare roz, afinată, fin
granulată, cu gust dulce-acrişor plăcut şi
aromată.
Maturitatea de consum — de la jumă-
tea lunii noiembrie pînă în lunile februarie —
F i g . 1 4 7 . — Belle fleur r e c o r d . martie.

BECOMANDĂR I. Se recomandă încercarea soiului Belle fleur record în toate regiunile

pomicole, în vederea extinderii în cultură.

РЕЗЮМЕ

Созревание — середина ноября — начало марта.

Сорт выведен И. В. Мичуриным. В PHP встречается только в коллекциях опытных
плодоводческих станций.
Дерево — сильнорослое, с широко-пирамидальной, редкой кроной; характери­
зуется обильной урожайностью, высокой морозоустойчивостью и устойчивостью к
грибным болезням.
Плод — средней величины, усеченно-конической формы, с закругленной ребрис­
тостью, зеленовато-желтого цвета, покрыт почти сплошным карминовым румянцем,
более густым на стороне, обращенной к солнцу; мякоть розоватая, мелко-зернистая,
сладко-кисловатая, приятного вкуса, ароматная, хорошего качества.
Сорт является перспективным для торгово-промышленных целей.

BÉSUMÉ

Maturité — mi-novembre — début de mars.

Variété obtenue par I. V . Mitchourine. Dans la B . P. Roumaine, ne se rencontre
que dans les collections des stations expérimentales d'arboriculture fruitière.
Arbre — vigoureux, à large couronne pyramidale et rare ; caractérisé par une producti-
vité abondante, une grande résistance aux gelées d'hiver et aux maladies cryptogamiques.
Fruit — moyen, tronconique, à côtes arrondies ; jaune-verdâtre, presque entiè-
rement recouvert de rouge carminé d'une nuance plus intense sur le côté exposé au soleil ;
chair de couleur rosâtre, finement granulée, sucrée-acidulée, au goût agréable, parfumée ;
bonne qualité.
Promet de devenir une bonne variété commerciale et industrielle.
390a
ABSTRACT

Maturity – mid-November to early March.

Variety obtained by I.V. Michurin. In Romania is only found in the collections of experimental
stations for fruit growing.
Tree – vigorous, broad and rare pyramidal crown characterized by abundant productivity, high
resistance to winter frost and fungal diseases.
Fruit – medium, conical, ribbed rounded, yellow-green, almost entirely covered with carmine
red with a shade more intense on the side exposed to sun-colour flesh pink, fine grained, sweet-tart taste
good, fragrant; good quality.
Promises to become a good commercial and industrial variety.
 BELLE FLEUR ROŞU

Sinonime : mi se cunosc.

Origine. Soi obţinut de I. V. M i с i u r i n în anul 1916, în urma încrucişării hi-

Fig. 148. - Belle fleur roşu.

blidului Belle fleur Kitaika cu soiul hibrid Iahontovoie. Belle fleur roşu este deci
hibrid compus. Prima recoltă a fost obţinută în anul 1924.
392 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

Răspînriirp. Pînă în prezent este introdus ca soi de bază în sortimentul regiunii

Tambov din U.R.S.S. şi se încearcă şi în alte regiuni.
La noi este introdus în colecţiile pomologice ale staţiunilor experimentale pomicole.

CARACTERISTICA SOIULUI

Soi productiv, precoce şi rezistent la ger. Fructele, cu pulpa de culoare roz, se ţin
bine pe pom şi sînt de calitate superioară.

POMUL

Pomul de vigoare mijlocie, nu atinge dimensiuni mari.

Coroana — sferică, rară, cu ramurile atîrnînde (fig. 148).
Ramurile de sclielet — bine sudate, formează cu axul unghiuri de 05—80°, cu scoarţa
cenuşie închis.
Ramurile de rod — scurte, pinteni şi ţepuşe inelate.
Lăstarii — cu scoarţa de culoare brună-roşiatică, foarte pubescenţi.
Mugurii vegetativi — conici, slab alungiţi, de culoare brună-cenuşie, pubescenţi.
Mugurii floriferi — mari, ovoizi, cp solzi bruni-roşiatici.
Frunzele — destul de mari, ovate sau eliptice, puţin pubescente, cu nervurile roşii şi
marginile serate ; cele tinere de culoare roşie-violacee, caracteristică.
Florile — mari, cu petalele gofrate pe margini, de culoare roşie, cu irizaţii albe.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, avînd în

medie H = 60 mm şi D = 80 mm ;
greutatea medie de 158 g.
Forma — bergamot, sferic-tur­
tită, uneori eu coaste abia aparente
(fig. 149).
Culoarea — de fond liliachie-
gălbuie, iar cea acoperitoare roşie
închis-violacee, cu dungi carmin, su­
prapuse, care ocupă toată suprafaţa
fructului ; punctele sînt mici, de-abia
vizibile.
Pedunculul — gros, de lungime
mijlocie, de culoare roşie închis, aşezat
Fig. 149. — Belle fleur roşu.
într-o cavitate adîncă, cu pereţii cutaţi.
Caliciul — închis, aşezat într-o cavitate adîncă.
Pielita — groasă, tare, acoperită cu pruină abundentă, violacee.
Cavitatea subcalicială — conică, în formă de Y deschis.
Inima — largă, în formă de ceapă, cu lojile seminale închise,
 BF.L1/E FI.FUR ROŞU 303

Seminţele — mijlocii, bombate, de culoare roşie închis, pline.

Axul — mic, îngust, aproape inexistent.
Pulpa — suculentă, fin granulată, dulceagă, cu aciditate plăcută ; sub pieliţă şi în
jurul inimii este de culoare roz.
Maturitatea de consum — de la jumătatea lunii noiembrie pînă în luna martie.

RECOMANDĂRI. Pentru viitor, se recomandă încercarea soiului Belle fleur roşu în

bazinele pomicole din zona dealurilor înalte, în vederea extinderii în cultură.

РЕЗЮМЕ

Созревание — середина ноября — начало марта.

Сорт выведен И. В. Мичуриным. В PHP встречается как испытываемый сорт на
опытных плодоводческих станциях.
Дерево — среднерослое, с шарообразной редкой кроной, очень морозоустой­
чивое, плодоносит рано и обильно.
Плод — средней величины, округло-приплюснутой формы, бледно-лилового цвета,
покрыт лнлово-кармпновыми штрихами почти по всей поверхности; мякоть сочная,
зернистая, сладкая, с приятной кислотностью, вкусная, хорошего каче< тва. Плод прочно
держится на дереве.
Хороший столовый сорт, перспективный и для торгово-промышленных целей.

EÉSUMÉ

Maturité — mi-novembre — début de mars.

Variété obtenue par I. V. Mitchourine. Dans la R. P. Roumaine, elle est cultivée à
titre d'essai aux stations expérimentales d'arboriculture fruitière.
Arbre — de vigueur moyenne, à couronne globuleuse et rare ; très résistant au froid ;
fructification précoce et abondante.
Fruit — moyen, sphérique-aplati ; lilas-pâle, entièrement strié de lilas-carminé ;
chair juteuse, granuleuse, sucrée, d'une acidité agréable, savoureuse et de bonne qualité.
Les fruits résistent aux vents.
Bonne variété de table, promet de devenir une bonne variété de commerce.

ABSTRACT

Maturity – mid-November to early March.

Variety obtained by I.V. Michurin. In Romania it is cultivated on a trial basis to experimental
stations fruit growing.
Tree – medium vigour, crown globular and rare, very resistant to cold, early fruiting and
abundant.
Fruit – medium, spherical-flattened pale-lilac, all streaked with lilac-carmine, juicy, crumbly,
sweet, a pleasant acidity, tasty and good quality. The fruits are resistant to winds.
Good variety of table, promises to become a good variety of trade.
 CANDIL KITAIKA

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi creat de I. V. M i с i u r i n în anul 1802, în urma încrucişării speciei

Malus prunifolia cu soiul Candil Sinap. A produs primele fructe în anul 1902.

Răspîndire. In momentul de faţă se răspîndeşte în zona centrală a U.R.S.S.,

R . S . S. Ucraineană şi R . S. S. Moldovenească.
La noi este introdus numai în colecţiile pomologice ale staţiunilor experimentale
cu caracter pomicol.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte potrivit de viguros, intră pe rod la 6—8 ani şi la vîrsta de 15—16 ani
dă recolte de 50—60 kg/pom.
Fructele se ţin bine pe pom, sînt rezistente la rapăn şi se păstrează fără pierderi
pînă la sfîrşitul lunii mai.
Este foarte rezistent la ger.

POMUL

Pomul de dimensiuni mari, atinge înălţimea de 7—8 m.

Coroana — piramidală, strînsă.
Ramurile de schelet — lungi, flexibile, formează un unghi mic şi sînt bine sudate
cu axul.
Ramurile de rod — reprezentate prin nuieluşe şi mlădiţe, mai puţin prin ţepuşe.
Lăstarii — subţiri, flexibili, cu scoarţa de culoare brună-cenuşie, pubescenţi.
Mugurii vegetativi — conici, alungiţi, de culoare brună-cenuşie.
Mugurii floriferi — relativ mici, ovoizi, de culoare brună-roşiatică.
Frunzele — ovat-alungite, pubescente, în formă de jgheab, cu marginile serate şi
gofrate. Peţiolul lung, subţire, de culoare roşie deschis.
Florile — mari, cu petalele de culoare albă cu striaţii roz ; cîte 5—6 în inflores­
cenţă.
 CANDIL KITAIKA ЗЙ5

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie sau supramijlocie, în medie H = 78 mm şi D = 65 mm ; greu­

tatea medie de 165 g.
Forma — ovoid-conică, uneori ovoid-cilindrică (fig. 150).
Culoarea — de fond verzuie, peste care se întinde o rumeneală roşie-carmin, mai
ales pe partea expusă la soare ; mai tîrziu cu­
loarea de fond devine gălbuie, cu aceeaşi co­
loraţie pe partea care a fost expusă la soare.
Punctele, numeroase, mari, albicioase, ies bine
în relief pe culoarea acoperitoare.
Pedunculul — subţire, lung, iese afară din
cavitatea pedunculară care este îngustă şi adîncă.
Caliciul — semideschis, format din sepale
mari şi verzi, aşezat într-o cavitate în formă
de pîlnie.
Pieliţa — lucioasă, tare, bine întinsă pe
fruct.
Inima — mare, aşezată înspre peduncul.
Lojile — închise sau semideschise.
Seminţele — pline, de mărime mijlocie,
ascuţite, de culoare brună.
Axul — semideschis.
Pulpa — albă sau albă-verzuie, tare, com-
pactă, dulce-vinurie, cu gust plăcut.
Maturitatea de consum — de la mijlocul
lunii noiembrie pînă în luna martie.
Fig. 150. - Candil Kitaika.

BECOMANDĂR I. In vederea extinderii incultură, se recomandă ca soiul Candil Kitaika

să fie încercat în diferite regiuni ale ţării.

РЕЗЮМЕ

Созревание — ноябрь—март.
Сорт выведен в СССР И. В. Мичуриным. В PHP встречается лишь в коллекциях
опытных плодоводческих станций.
Дерево — довольно сильнорослое; дает ежегодные и обильные урожаи; очень
морозоустойчивое и почти не страдает от грибных болезней.
Плод — довольно крупной или средней величины, яйцевидно-конической, иногда
яйцевидно-сплюснутой формы, зеленовато-желтого цвета с карминово-красным размы­
тым блестящим румянцем, покрытым беловатыми хорошо заметными точками на обра­
щенной к солнцу стороне; мякоть белая, плотная, винно-сладкая, приятного вкуса и
хорошего качества.
Столовый сорт, но является также перспективным в качестве ценного торгово-
промышленного сорта.
лог. SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

RÉSUMÉ

Maturité — novembre — mars.

Variété obtenue en U.R.S.S. par I. V. Mitchourine. Dans la R . P. Roumaine, elle
a été introduite récemment, dans les collections des stations expérimentales d'arbori­
culture fruitière.
Arbre — assez vigoureux, commence à fructifier d'assez bonne heure et donne
chaque année de riches récoltes ; très résistant aux grands froids et presque immun aux
maladies cryptogamiques.
Fruit — assez gros ou moyen, ovoïdo-conique, parfois ovoïde-aplati, jaune-verdâtre,
lavé de rouge-carminé, brillant, parsemé de points blancs, bien visibles sur le côté exposé
au soleil ; chair blanche, compacte, sucrée-vineuse, au goût agréable, de bonne qualité.
Fruit de table.
Cette variété promet de devenir une précieuse variété de commerce.

ABSTRACT

Maturity – November to March.

Variety obtained by U.R.S.S. by I.V. Michurin. In Romania, it has been introduced recently in
the collections of experimental stations of fruit growing.
Tree – strong enough begins to grow early enough each year and gives rich harvests, very
resistant to extreme cold and almost immune to fungal disease.
Fruit – fairly large or medium, ovoid-conic, sometimes flat-ovoid, greenish-yellow, tinged with
carmine-red, shiny, dotted with white dots, clearly visible on the side exposed to the sun; flesh white,
compact, sweet, vinous to taste nice, good quality. Table fruit.
This variety promises to be a valuable variety for trade.
 CANDIL SINAP

Sinonime : rus. Kandil Sinap, Kandil.

ceh. Kandil Sinap.

Origine. Nu se cunoaşte ; după toate probabilităţile, provine din seminţele soiului

Sari Sinap. Denumirea candil (cuvînt turcesc) a fost dat acestui soi pentru frumuseţea
fructelor mari, lunguieţe, intens colorate, care atîrnă din vîrful ramurilor, dînd impresia
unui candelabru.

Răspîndire. Este răspîndit în R. S. S. Ucraineană (Crimeea) şi R . S. S. Moldove­

nească, fiind cunoscut şi cultivat şi în R . S. P. Iugoslvia, R . P. Bulgaria, R . S. Ceho­
slovacă şi R . P. Polonă.
La noi se întîlneşte rar în colecţiile pomologice ale staţiunuor experimentale, în
cîmpurile didactice şi mai puţin în grădinile de lîngă case, în jurul oraşelor Iaşi, Fălticeni
şi Bistriţa.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul este de vigoare mijlocie şi după port se aseamănă cu acela al soiului Sari
Sinap. Are însă coroana puţin mai largă la bază şi mult îngustată spre vîrf.
î n condiţii favorabile de climă şi sol, pomul atinge dimensiuni mari şi trăieşte peste
100 ani. Reuşeşte altoit atît pe mărul sălbatic, cît şi pe portaltoii pitici.
înfloreşte tîrziu. Este autosteril şi pentru polenizare se plantează în asociaţie cu
soiurile : Banana de iarnă, London Pepping, Renet de Champagne, Renet de Orléans,
Renet Simirenko, Rozmarin alb, Sari Sinap.
Avînd polen bun, soiul Candil Sinap serveşte ca polenizator pentru soiurile : Banana
de iarnă, Boiken, London Pepping, Papirovka, Parmen auriu, Renet Baumann, Renet de
Landsberg, Rozmarin alb şi Sari Sinap.
Intră foarte tîrziu pe rod ; altoit pe mărul sălbatic începe să rodească la vîrsta de
12—14 ani, iar pe portaltoii pitici la vîrsta de 7—8 ani.
Soiul Candil Sinap dă recolte foarte mari. După V. K. Z a i e ţ se cunoaşte un caz
cînd un singur pom a produs în anul 1883 o cantitate de 1 426 kg mere (54). Pomii în
vîrsta de 25—30 ani, în condiţii favorabile de vegetaţie, produc 150—180 kg fructe.
Fructele conţin 9,50—12,10% zahăr, 0,40—0,53% aciditate, 0,12—0,21% tanoide,
0,44—0,50% substanţe pectice, 0,28—0,32% substanţe proteice şi 4,0—6,2 mg % vita­
mina C. Din cauza acidităţii relativ scăzute, merele au un gust mai mult dulceag. Sînt
considerate ca fructe de masă de calitatea I.
398 SOIURI ÖE MĂRRAIÛNATÊ ŞI D E P E R S P E C T I V A

Prin faptul că fructele se scutură uşor, recoltarea trebuie făcută cu multă grijă. De
asemenea fructele cer un ambalaj îngrijit, întrucît suferă în timpul transportului. î n ge­
neral, se păstrează bine, însă un timp mai scurt decît cele de Sari Sinap.

Fig. 151. — Candil Sinap.

Este un soi rezistent la ger, însă foarte sensibil la rapăn. î n anii ploioşi, fructele
atacate se deformează şi pierd în întregime valoarea comercială. De asemenea, pomul
este atacat de cancer. Preferă terenurile bogate şi adînci de aluviune, cu umiditate po­
trivită şi locuri bine adăpostite de vînturi.
Asemănări cu alte soiuri. După forma şi mărimea fructului se aseamănă puţin cu
Priuzenapfel şi Sari Sinap, numai că acesta din urmă este mult mai mic, mai scurt şi mai
ovoid. Soiul Prinzenapfel are culoarea roşie mai închisă cu numeroase dungi, iar soiul
Sari Sinap roşie mai violacee, cu nuanţe verzi.
Calităţi : longevitatea mare a pomilor, recoltele abundente, fructele mari şi frumos
colorate, păstrarea uşoară şi îndelungată, precum şi calitatea lor superioară.
Defecte : intrarea tîrzie pe rod, slaba rezistenţă a fructelor la vînturi şi sensibilitatea
la rapăn.
 PLANŞA XXXII

Candil Sinap
 CANDIL SINAP 399

POMUL

Pomul, de vigoare mijlocie, de dimensiuni mari, are trunchiul aproape cilindric, cu

scoarţa gălbuie-roşiatică murdar.
Coroana — strînsă, îngust-piramidală în tinereţe şi larg-piramidală, răsfirată în
perioada de rodire (fig. 151).
Ramurile de schelet — lungi, subţiri, flexibile, formează cu axul unghiuri de 43 —
50° pe mărul sălbatic şi de 35 — 70° pe paradis. Eamurile de doi ani brune-verzui, cu len­
ticele rare, suberificate ; cele mai în vîrsta, cu scoarţa de culoare brună-verzuie, cu lenticele
transversale mici.
Ramurile de rod — lungi, reprezentate prin nuieluşe şi mlădiţe, garnisesc bine ramurile
de schelet.
Lăstarii — subţiri, drepţi, cu scoarţa de culoare brună-roşcată, acoperiţi cu un puf
cenuşiu, rar.
Mugurii vegetativi — mici, conici, turtiţi, lipiţi de lăstar, de culoare brună, pufoşi,
apăraţi de teaca peţiolului, din care cauză par a fi ascunşi.
Mugurii floriferi — mici, ovoizi, de culoare roşiatică, pubescenţi.
Frunzele — de mărime mijlocie, obovate sau eUptice, cu vîrful acuminat, ascuţite la
ambele capete, mai late totuşi spre vîrf, îngustîndu-se treptat spre peţiol, de culoare verde
deschis, cu marginile serate şi puţin vălurate. Peţiolul drept, îngroşat, pubescent, avînd
18—25 m m lungime, cu stipele filiforme, pufoase, care pornesc de pe teacă de la înălţimea
vîrfului mugurelui.
Florile — mari, cu petalele de culoare roz pal.

FRUCTUL

Mărimea — mare sau foarte mare, H = 72—84 mm şi D = 57—72 mm ; greutatea

de 110—190 g.
Forma — foarte caracteristică, alungită, aproape cilindrică, în cele mai dese cazuri
uşor îngroşată la mijloc, puţin mai îngustă spre vîrf, însă rotunjită la partea inferioară,
puţin asimetrică în secţiune longitudinală ; în secţiune transversală formează o circum­
ferinţă regulată, cîteodată uşor ondulată (pl. X X X I I şi fig. 152).
Culoarea — de fond verzuie la început şi galbenă-pai la maturitate. Partea expusă
la soare este acoperită cu o rumeneală fină, de culoare roşic-carmin, care acoperă aproape
jumătate din fruct ; necolorate rănim numai locurile umbrite de frunze care formează
contraste de culori. Pe suprafaţa fructului există puncte rare, albicioase, încercuite cu
aureolă roşiatică.
Pedunculul — subţire, lung de 15—24 mm, arcuit, lignificat, de culoare verzuie cu
pete brune, foarte puţin pubescent, bine prins de fruct şi slab de ramură, iese din cavitate
aproape pe jumătate din lungime.
Cavitatea pedunculară — mică, îngustă, destul de adîncă, foarte regulată, avînd
pieliţa curată şi lucioasă ; culoarea acoperitoare cuprinde şi cavitatea pedunculară.
Caliciul — mic, închis, cu sepalele la început verzi, iar mai tîrziu uscate, cafenii
închis, puţin pubescente, foarte alungite, înguste, ascuţite.
Cavitatea calicială — mijlocie, potrivit de adîncă, îngustă, de formă neregulată,
adeseori asimetrică, avînd suprafaţa cutată la baza caliciului.
400 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI D E PERSPECTIVA

Pieliţa — subţire, tare, elastică, rezistentă, netedă, lucioasă, foarte curată şi fără
nici o pată de rugină.
Cavitatea subcalicială — mijlocie, destul de largă şi adincă, couică.
Inima — de mărime mijlocie, conic-alungită, asemănătoare cu forma unei frunze,
simetrică, cu pereţii marcaţi de fascicule gal-
bene-verzui, cu vîrful ajungînd la caliciu.
Lojile — foarte mari şi deschise, cu pereţii
aproape netezi.
Seminţele — mici, ovoid-alungite, de cu­
loare castanie deschis, cîte două în fiecare lojă.
Axul — deschis, formînd o cameră axială
foarte mare, înaltă şi largă.
Pulpa — albă, puţin verzuie-gălbuie sub
pieliţă, tare, suculentă, fină, dulce-vinurie,
puţin parfumată şi foarte bună la gust ; devine
mălăiaţă dacă fructele se păstrează prea mult
şi în condiţii nefavorabile.
Maturitatea de consum — începe din no­
iembrie şi se prelungeşte pînă în ianuarie —
februarie.

K E C O M A N D Ä R I . Pentru viitor, soiul Candil

Sinap este propus ca soi de completare în re­

giunea a V I I I - a — Colinele Moldovei şi ca soi
de încercare în regiunea I — Subcarpatică
Fig. 152. — Candil Sinap.
meridională. î n acelaşi timp se recomandă să
fie cultivat pe marginile căilor de comunicaţie şi pe terenurile de aluviune din luncile
apelor curgătoare, în locuri adăpostite.

РЕЗЮМЕ

Созревание — ноябрь—февраль.
Дерево — достигает больших размеров в преклонном возрасте; крона узко-пира­
мидальная в молодом возрасте, а к периоду плодоношения становится раскидисто-
пирамидальной; удается на всех подвоях и в особенности на дичке; морозоустойчивое,
но поражается раком и паршой; предпочитает плодородные и глубокие аллювиальные
умеренно влажные почвы; начинает плодоносить очень поздно, но дает обильные
урожаи.
Плод — крупный, почти цилиндрической формы, беловато-желтого цвета, с яр­
ким карминово-красным румянцем; мякоть белая, нежная, сочная, винно-сладкая,
слабо-ароматная, очень приятного вкуса. Поражается паршой, хорошо держится на
дереве, хорошо выдерживает перевозку и долго сохраняется; в переспелом состоянии
мякоть становится рыхлой.
Сорт рекомендуется для посадок вдоль аллей, а также для крупных садов тор­
гово-промышленного значения на плодородных аллювиальных почвах, в поймах рек,
хорошо защищенных от ветра.
 CANDIL SINAP 401

RÉSUMÉ

Malurile — novembre — février.

Arbre — de vigueur moyenne, mais constante, de grande taille et longétif ; la cou-
ronne étroitement pyramidale, dans sa jeunesse, et pyramidale étalée dans la période de
fructification. Réussit bien sur tous les porte-greffes et spécialement sur franc ; résiste aux
grands froids, est sensible au chancre et à la tavelure ; il préfère les sols alluvionnaires
riches, profonds et suffisamment humides ; commence à fructifier très tard, mais produit
abondamment.
Fruit —- gros, presque cylindrique, de couleur jaune-blanchâtre, lavét de rouge-
carminé brillant ; chair blanche, fine, juteuse, sucrée-vineuse, peu parfumée, au goût
excellent. Les fruits sont sensibles à la tavelure, résistants aux vents, supportent bien le
transport et se conservent longtemps ; à la surmaturité ils deviennent blets.
Variété très indiquée pour être plantée sur les bords des allées et dans les plantations
commerciales, dans les riches terrains alluvionnaires des forêts riveraines bien abritées.

ABSTRACT

Maturity – November to February.

Tree – medium vigour, but constant, large and long life, the crown narrowly pyramidal in youth,
and pyramid spread over the fruiting period. Does well on all rootstocks, and especially on frank
resistant to extreme cold, is susceptible to canker and scab, and prefers the rich alluvial soil, deep and
moist enough, begins to grow very late, but produced abundantly.
Fruit – large, almost cylindrical, yellow-white, washed-carmine red shiny white flesh, delicate,
juicy, sweet, vinous, slightly fragrant, great taste. The fruits are susceptible to scab, resistant to wind,
well support the transportation and long shelf life, on the maturity they become overripe.
This variety is very suitable for being planted on the edges of driveways and in commercial
plantations in the rich alluvial soils of riparian forests well sheltered.
 HAMMERSTEIN

Sinonime : germ. Minister von Hammerstein.

ceh. Hammerstenovo.
bulg. Hamersceainska.

Origine. Soi de origine germană, obţinut în anul 1882 de către B . G o e t h e din

Geisenheim dintr-o sămînţă de Eenet de Landsberg. A produs primele fructe în anul 1891
şi a fost dedicat lui H a m m e r s t e i n , pe atunci ministru al agriculturii. A fost descris
pentru prima dată în 1900.

Răspîndire. Fiind productiv şi avînd fructe de calitate superioară, soiul Hammerstein

s-a impus repede în cultură şi s-a răspîndit în toate ţările din Europa, în zonele de cul­
tură a mărului.
La noi este introdus în colecţiile didactice, în staţiunile experimentale pomicole şi
se cultivă în grădinile de lingă case mai ales în partea de nord a Transilvaniei.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte viguros şi reuşeşte altoit pe toţi portaltoii măiului. înfloreşte timpuriu.
Intră foarte timpuriu pe rod, uneori chiar din pepinieră.
Se caracterizează prin producţii mari, cu fructe dispuse în ghirlande, de calitate su­
perioară, cu aromă fină, deosebită. Se transportă fără pierderi şi se păstrează foarte bine
peste iarnă.
Merele soiului Hammerstein au un gust foarte plăcut datorită unui raport armonios
între conţinutul în zahăr (13,27%) şi aciditate (0,44%). Substanţele pectice (0,62%) şi
proteinele brute (0,23%) -condiţionează tăria pulpei şi alte însuşiri tehnologice. Au un con­
ţinut scăzut de vitamina С (2,5 m g % ) şi o valoare energetică de 62,0 cal.
Soiul Hammerstein preferă soluri afinate, revene, fertile şi este de asemenea foarte
recunoscător la îngrăşăminte.
Este sensibil la făinare şi putregaiul brun.
Cu toate calităţile pe care le are, este puţin cerut pe piaţă, întrucît toamna, după
recoltare, are o culoare verde-conuşie murdar şi un aspect puţin atrăgător.
Asemănări cu alte soiuri. Fructul se aseamănă bine cu acela al soiului London
Pepping, de care se deosebşte prin faptul că nu este colorat atît de viu, are pulpa mai
crocantă şi cu aromă specifică.
 HAMMERSTEIN 403

Calităţi : precocitatea soiului, producţiile abundente şi regulate, precum şi calităţile

gustative foarte bune ale pulpei.
Defecte : aspectul puţin atrăgător al fructului, sensibilitatea la putregaiul brun şi
pierderile relativ mari în timpul păstrării.

POMUL
Pomul viguros, atinge dimensiuni mari, avînd trunchiul aproape cilindric, cu scoarţa
măslinie-cenuşie.
Coroana — la început invers-piramidală şi deasă, do îndată ce intră pe rod, se lăr­
geşte şi devine cu timpul sferic-turtită, largă (fig. 153).

Fig. 153. — Hammerstein.

Ramurile de schelet — lungi şi groase, îndreptate în sus, degarnisite la bază.

Ramurile de rod — scurte, garnisesc bine ramurile de schelet, în special de la
mijloc spre vîrf.
Lăstarii—de lungime şi grosime mijlocii în tinereţe şi scurţi în perioada de rodire, cu
scoarţa de culoare cafenie-roşiatică, cu nuanţă violacee şi numeroase lenticele
deschise la culoare.
404 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

Mugurii vegetativi — mijlocii, comei, turtiţi şi Lipiţi de lăstar, de culoare roşiatică

cenuşie.
Mugurii floriferi — destul de mari, ovoizi, bombaţi, pubescenţi, de culoare cenuşie-
albieioasă.
Frunzele — ovate, cu vîrful acut, de culoare verde închis pe faţa superioară şi verde-
gălbuie pe cea inferioară. Limbul cu nervurile proeminente, marginile slab involute şi
serate uneori crenate. Peţiolul scurt, gros, slab înroşit la bază.
Florile — de mărime mijlocie, cu petalele albe.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie sau mare, H = 55—65 m m şi D = 75—85 m m ; greutatea

de 1 8 0 - 2 1 5 g.
Forma — conic-trunchiată scundă sau sferic-turtită, îngustată la vîrf, cu cinci coaste
puţin pronunţate, care se continuă pînă în cavitatea pedunculară (fig. 154).
Culoarea — de fond verde-cenuşie murdar la recoltare şi galbenă-verzuie murdar
la completa maturitate ; culoarea acoperitoare roz-portocalie sau cărămizie, suflată pe
partea însorită. Pe suprafaţa umbrită există numeroase puncte albicioase care se trans­
formă în striuri spre cavitatea pedunculară ; pe partea expusă la soare, punctele sînt de
culoare cafenie, încercuite cu aureolă galbenă-aurie.
Peăunculul — de 10—20 mm lungime, gros, lignificat, la început verzui, apoi brun-
roşcat, pubescent, uneori fixat oblic, nu iese din cavitate.
Cavitatea pedunculară — largă, adîncă, în formă de pîlnie, cu pereţii netezi şi pieliţa
curată ; numai în rare cazuri acoperită cu un strat fin de rugină care se revarsă peste margini
sub formă de raze.
Caliciul — închis sau semides­
chis, format din sepale lungi, ascu­
ţite, verzi-argintii, cu vîrfurile bru-
nificate, răsfrînte în afară, puternic
pubescente.
Cavitatea calicială—relativ mică,
cu pereţii cutaţi şi mărginită de cinci
creste.
Pieliţa — subţire, netedă, tare,
aderentă la pulpă, acoperită cu puţină
pruină, dar totuşi lucioasă.
Cavitatea subealicială — mică,
în formă de V semideschis.
Inima — mare, aşezată central,
Fig. 154. — Hamnierstein. turtită la bază, rotunjită mult la
vîrf, delimitată de fascicule duble,
de culoare gălbuie, care se termină la partea superioară a cavităţii subcabciale.
Lojile — mari, cu pereţii în formă de semilună, de culoare albă-gălbuie, eu striuri
transversale.
Seminţele — de mărime mijlocie, ascuţite, castanii, pline.
Axul — mare, formînd o cameră axială deschisă, fusiformă, nu comunică cu cavi-
tatea subealicială.
 HAMMERSTEIN 405

Pulpa — galbenă-albicioasă, niai deschisă m jurul inimii, crocantă, foarte suculentă,

cu gust dulce, plăcut acidulat, răcoritor şi cu aromă deosebită.
Mulariialca (Ir contitim — începe în a doua decadă a lunii noiembrie şi se prelun­
geşte pînă în fcbruarie-martie.

RECOMANDĂRI. Soiul Hammersteiu este potrivit pentru grădinile de lîngă case,

in toată ţara, în zona dealurilor, pe soluri permeabile, cu umiditate suficientă. Nu este
prevăzut în sortimentele pentru viitor.

РЕЗЮМЕ

Созревание — конец ноября — март.

Сорт немецкого происхождения. В PHP встречается на севере Трансильванни и в
коллекциях опытно-плодоводческих станций.
Дерево — сильнорослое, с обратно-пирамидальной кроной; требовательное к
почвенным условиям и агротехнике; поражается мучнистой росой и серой гнилью;
плодоношение раннее, регулярное и обильное.
Плод — довольно крупный, усеченно-конической или округло-приплюснутой
формы, слабо-ребристый, желтовато-зеленого цвета со слабым оранжевым румянцем
на обращенной к солнцу стороне; мякоть желтовато-белая, зернистая, очень сочная,
кисловато-сладкая, освежающая, с приятным ароматом. Плод хорошо выдерживает
перевозку и долго сохраняется, но с большими потерями.
Хороший любительский сорт, рекомендуется для посадки в холмистой зоне на
глубоких, плодородных и влажных почвах.

RÉSUME

Maturité — fin de novembre — mars.

Variété allemande. Dans la R . P. Roumaine, elle est cultivée dans la partie Nord
de la Transylvanie et dans les collections des stations expérimentales pomicoles.
Arbre — vigoureux, à couronne pyramidale renversée ; exigeant en ce qui concerne
les conditions du sol et de technique culturale ; sensible à l'oïdium et à la pourriture ;
fructification précoce, régulière et abondante.
Fruit — assez gros, tronconique, ou sphérique-aplati, faiblement côtelé, jaune-ver-
dâtre, faiblement teinté d'orangé sur le côté exposé au soleil ; chair d'un blanc-jaunâtre,
granuleuse, mais très juteuse, sucrée-acidulée et rafraîchissante, agréablement parfumée,
de première qualité. Les fruits résistent bien au transport, se conservent longtemps, mais
avec de grandes pertes.
Bonne variété d'amateurs, pour la zone des collines et pour les sols profonds, fertiles
et suffisamment humides.

ABSTRACT

Maturity – end of November to March.

German variety. In Romania, it is cultivated in the Northern part of Transylvania and in the
collections of apple growing experimental stations.
Tree – vigorous, pyramidal crown reversed; demanding regarding soil conditions and
cultivation techniques; susceptible to mildew and rot, early fruiting, regular and abundant.
Fruit – large enough, tapered, or spherical-flattened, slightly ribbed, yellow-green, slightly
tinged with orange on the side exposed to sun flesh of a yellowish-white, grainy, but very juicy, sweet-
tart and refreshing pleasantly scented, premium. The fruit stand up well to transport, long shelf life, but
with large losses.
Good variety of fans, for the area of hills and the deep, fertile and moist enough.
 RENET ZUCCALMAGLIO

Sinonime : germ. Zuccaliiiaglios Eeinette.

franc. Reinette de Zuccalmaglio.
cell. Zuccalmagliova reneta.
bulg. Zukalmagliova reneta.

Origine. Soi de origine germană, obţinut de U. D i t t r i c h jun. in anul 1878,

în localitatea Grevenbroich, de pe valea Rinului, în urma încrucişării soiurilor Renet
ananas cu Agat purpuriu ; a fost dedicat consilierului Z u c c a l m a g l i o .

Răspîndire. Este răspîndit în toate ţările din sudul şi centrul Europei, fiind cultivat
însă pe scară foarte restrînsă.
La noi se întîlneşte foarte rar, numai în nordul Transilvaniei, în grădinile de
lîngă case.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul se caracterizează printr-o creştere moderată. Reuşeşte altoit pe toţi portaltoii

mărului, dă însă rezultate mai bune pe mărul sălbatic.
înfloreşte tîrziu ; perioada respectivă fiind lungă, din care cauză nu suferă de brumă.
Intră de timpuriu pe rod, produce regulat şi dă rezultate mulţumitoare, însă se epui­
zează repede.
Preferă solurile revene ; pe cele uscate se dezvoltă slab şi rodeşte puţin. Este rezistent
la boli şi afide. Fructele suportă transportul şi se păstrează bine, fără a se zbîrci.
Calităţi : precocitatea şi productivitatea soiului, rezistenţa la atacul bolilor şi dău­
nătorilor, calitatea superioară a fructelor.
Defecte : epuizarea de timpuriu a pomului.

POMUL

Pomul atinge dimensiuni mijlocii, avînd trunchiul aproape cilindric, cu scoarţa

măslinie închis.
Coroana — piramidală, deasă, mai tîrziu globuloasă (fig. 155).
Ramurile de schelet — bine sudate cu trunchiul, formează unghiuri de 40—70°.
Ramurile de rod — scurte, reprezentate prin pinteni şi ţepuşe inelate.
 RENET ZUCCALMAGL10 407

Lăstarii — de lungime şi grosime mijlocii, cu scoarţa de culoare cafenie-roşiatică

deschis, cu pubescenţă slabă.
Mugurii vegetativi — mici, conici, de culoare brună-ccnu.şic, pubescent i.
Mugurii floriferi — ovoizi, bombaţi, de culoare roşiatică, slab pubescenţi.

155. — R e n e t Z u c c a l m a g l i o .

Frunzele — de dimensiuni mijlocii, ovate, cu vîrful acuminat, de culoare verde

închis pe faţa superioară şi verde-gălbuie, pubescente, pe cea inferioară, cu limbul on­
dulat, cu marginile serate. Peţiolul de lungime şi grosime mijlocii, înroşit pe partea infe­
rioară, cu stipele lungi, lanceolate.
Florile — mari, cu petalele colorate roz.

FRICTLL

Mărimea — mijlocie sau supramijlocie, uneori chiar mare, H = 65 — 70 mm şi D =

62—69 mm ; greutatea medio de 118 g.
Forma — conic-trunchiată, regulată, îngustată spre vîrf şi rotunjită regulat la ambele
capete; diametrul maxim situat sub jumătatea înălţimii (fig. 156).
408 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

Culoarea — de fond, galbenă-verzuie la recoltare şi galbenă-limonie la maturitatea

de consum, pe partea expusă la soare există o culoare acoperitoare portocalie deschis, p e s t e
care uneori se suprapun pete şi figuri neregulate, de culoare roşie-zmeurie sau cafenie. Pe
suprafaţa fructului există numeroase puncte ruginii, aureolate eu alb-verzui ; se întâlnesc
şi pete de rugină.
Pedunculul — lung, foarte rar scurt, de
grosime mijlocie, semilignificat, de culoare
brună-măslinie, uneori cărămizie, înfipt puţin
oblic, în general bine prins de fruct, iese
din cavitate.
Cavitatea pedunculară — adîncă, îngustă,
regulată, cu marginile ondulate, are pereţii
netezi, de culoare verde închis sau galbenă-
portocalie la bază şi spre margini, acoperiţi
cu rugină care se prelungeşte sub formă de
raze şi pete neregulate şi pe suprafaţa fruc­
tului.
Caliciul — semideschis, format din sé­
pale scurte, de culoare verde-cenuşie, pubes­
cente la bază.
Cavitatea calicială — largă, de adîncime
mică, în formă de castron, cu pereţii ondulaţi,
.„ , .
r r „ . y , „,. pubescenţi şi încreţiţi la baza sepalelor:
Fig. I j G . — Rcnel Zuccalmaglio. 1
' ' y
* " 5

marginile cavităţii sînt neregulate din cauza

proeminentelor care se transformă în coaste rotunjite, ce se pierd pînă la. jumătatea,
înălţimii fructului.
Pieliţa — groasă, tare, puţin aspră, lipsită de pruină, aderentă la pulpă.
Cavitatea subcalicială — largă, în formă de V deschis sau pîlnie, cu baza trunchiată ;
staminele prinse la gîtuitura pâlniei.
Inima — mică sau mijlocie, aşezată central, delimitată de fascicule galbene-verzui
care se unesc pe la mijlocul cavităţii subcaliciale.
Lojile — destul de largi, cu pereţii sidefii, de culoare galbenă-verzuie, cu crăpături
calusate.
Seminţele — mari, de culoare cafenie deschis, pline.
Axul — mare, formînd o cameră axială deschisă, fusiformă, care nu comunică însă
eu cavitatea subcalicială.
Pulpa — albă-gălbuie, cu slabă nuanţă portocalie, fină, la început tare, crocantă,
mai tîrziu moale, foarte suculentă şi cu aromă plăcută.
Maturitatea de consum — de la jumătatea lunii noiembrie pînă în luna
martie.

RECOMAND I r i . Soiul Renet Zuccalmaglio se recomandă să fie cultivat in grădinile

de lângă case, numai în bazinele din zona dealurilor de nord, altoit pe portaltoi
pitici.
Nu este prevăzut în sortimentele de perspectivă.
 RENET ZUCCALMAGL10 409

РЕЗЮМЕ

Созревание — середина ноября — начало марта.

Сорт немецкого происхождения, мало распространенный в PHP.
Дерево — отличается умеренным ростом, морозоустойчивостью и устойчивостью
к болезням и вредителям; довольно требовательное к почве; плодоношение раннее,
ежегодное, но неравномерное.
Плод — средних размеров или довольно крупный, правильной усеченно-кони­
ческой формы; светло-желтого цвета с размытым оранжевым румянцем на обращенной
к солнцу стороне; мякоть желтовато— белая, нежная, хрустящая, очень сочная, приятно
ароматная, вкусная, хорошего качества.
Любительский сорт, рекомендуется для холмистых районов при прививке
на карликовых подвоях.

RÉSUMÉ

Maturité — mi-novembre-début de mars.

Variété d'origine allemande, peu répandue dans la R . P. Roumaine.
Arbre — de vigueur moyenne, résistant au froid ; assez exigeant quant aux
conditions de sol ; fructifie de bonne heure et donne des récoltes régulières, mais inégales.
Fruit — moyen ou assez gros, de forme tronconique régulière ; jaune clair, lavée
d'orangé sur le côté exposé au soleil ; chair d'un blanc-jaunâtre, fine, croquante, très
juteuse, agréablement parfumée, savoureuse et de bonne qualité.
Variété d'amateur qui mérite d'être répandue dans les zones des collines, greffée
sur des porte-greffes nains.

ABSTRACT

Maturity – mid-November to early March.

Variety of German origin, very widespread in the Romania.
Tree – medium vigour, resistant to cold fairly demanding as to soil conditions, grows early and
gives regular harvests, but unequal.
Fruit – medium or large enough, regular conical shape, pale yellow, washed with orange on the
side exposed to sun flesh of a yellowish-white, thin, crisp, very juicy, pleasantly fragrant, tasty and
good quality.
Variety of amateurs which deserves to be widespread in areas of hills, grafted on dwarf
rootstocks.
 VAN MÖNS

Sinonime : germ. Graue Reinette, Van Möns, Goldreinette, Van Möns Roinette.

Origine. Soi obţinut do P. M e u г i s şi dedicat pomologului V a n Möns.

Răspîndire. Se cultivă în Germania, R . S. Cehoslovacă, R . P. Polonă şi mai puţin

în alte ţări.
La noi este răspîndit în livezile din raionul Bistriţa, regiunea Cluj, unde mai este
cunoscut şi sub denumirea de Van Möns Reinette.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomii cresc viguros şi trăiesc pînă la 70—80 ani ; se altoiesc mai mult pe măr sălbatic.
Soiul Van Möns înfloreşte tîrziu, fiind astfel ferit de efectul brumelor şi îngheţurilor
tîrzii de primăvară. Perioada înfloririi durează 7—10 zile.
Este bun polenizator pentru soiurile Jonathan şi Parmen auriu.
Intră de timpuriu pe rod şi produce în fiecare an recolte mari, pînă la 600 kg/pom.
Fructele sînt de calitatea I, foarte apreciate. Se depreciază însă, cînd sînt culese
înainte de coacere. Sînt rezistente la vînturi, transport şi păstrare.
Pomii sînt rezistenţi la ger, brume, boli şi dăunători, dar pretenţioşi faţă de sol ;
reuşesc în terenurile uşoare, revene, adăpostite, calde, îngrăşate.
Calităţi : precocitatea şi productivitatea soiului, calitatea foarte bună şi păstrarea
îndelungată a fructelor.
Defecte : exigenţa mare faţă de sol a pomilor.

POMUL

Pomul are trunchiul potrivit de gros, cu scoarţa brună-cenuşie, crăpată longitudinal,

puţin adînc, care se exfoliază în plăci înguste.
Coroana — sferică, deasă, atinge 6 — 7 m în diametru (fig. 157).
Ramurile de schelet — drepte, lungi, potrivit de groase, cu scoarţa de culoare brună-
verzuie.
Ramurile de rod — reprezentate prin ţepuşe, pinteni şi burse alungite.
Lăstarii — lungi, de grosime mijlocie, verzui-roşiatici, cu lenticele mici, ovale, răs-
pîndite neuniform.
 VAN MÖNS II !

Mugurii vegetativi — conici, scurţi, turtiţi, lipiţi de ramură, bruni-cenuşii.

Mugurii floriferi — tronconici, pubescenţi, roşiatici-cenuşii.
Frunzele — de mărime mijlocie, de formă rotundă spre ovată, cu vîrful acuminat,
marginile serate, lucioase, de culoare verde intens pe faţa superioară şi verde pal, pubescente,

Fig. 157. — V a n Möns.

pe cea inferioară. Peţiolul de lungime şi grosime mijlocii, roşu-violaceu, pubescent, prezintă

un şanţ pe partea superioară şi teacă la bază.
Florile — cu petalele albe, cu uşoară nuanţă şi irizaţii roşii.

FRUCTUL

Mărimea — submijlocie sau mică, avînd în merlie H = 47 mm şi D = 57 mm ; greu­

tatea de 80—85 g.
Forma — sferic-turtită, cu contur costat (fig. 158).
Culoarea — de fond galbenă-aurie, acoperită pe partea însorită cu roşu-portocaliu.
Prezintă rugină pe toată suprafaţa fructului, în formă de steluţe şi de miceliu.
Pedunculul — de lungime mijlocie, gros, rar depăşeşte marginile cavităţii peduncu-
lare, pubescent, lignificat, bine prins de fruct şi ramură.
Cavitatea pedunculară — regulată, largă, adîncă, în formă de pîlnie, cu rugină în
formă de striuri concentrice,
 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA
•m

.Caliciul — deschis, cu sepalele de mărime mijlocie, distanţate la bază, pubexcente,

dc culoare verde-albicioasă, cu vîrfurile uscate, răsfrînte în afară.
Cavitatea calicială — largă, superficială, în formă de farfurie, cu pieliţa mată,
pubescenţă.
Pieliţa — subţire, tare, lucioasă, netedă, aderentă la pulpă.
Cavitatea subvalicială — mică, în formă de U,
puţin adîncă, nu comunică cu camera axială.
Inima — mică, în formă de ridiche.
Lojile — mici, înguste, cu pereţii galbeni-
verzui, puţin crăpaţi transversal, în curs de ca-
lusare.
Seminţele — de mărime mijlocie, ovoide, de
culoare cafenie, pline, cîte două în lojă.
Axul — mic, aproape închis.
Pulpa — albă-gălbuie, crocantă, dulce-vi-
nurie, suculentă, cu aromă de renet.
Maturitatea de consum — începe în a doua
Fig. 158. - V a n Möns. decadă a lunii noiembrie şi se prelungeşte pînă în
luna aprilie.

RECOMANDĂRI. CU toate că soiul Van Mous nu este trecut în sortimentele de perspec­

tivă, se recomandă să fie încercat în toată ţara, avînd perspective de a fi introdus în cultură
pe suprafeţe mari.

РЕЗЮМЕ

Созревание — середина ноября — начало апреля.

Сорт бельгийского происхождения.
Дерево — сильнорослое, долговечное, морозостойкое, хорошо переносит весенние
заморозки, устойчиво к грибным болезням и вредителям, но требовательное к почвен­
ным условиям; дает хорошие результаты на легких, плодородных, защищенных и
достаточно влажных почвах; плодоносит рано, регулярно и обильно.
Плод — мелкий или ниже-средней величины, округло-приплюснутой формы,
ребристый, золотисто-желтый с красновато-оранжевым румянцем и звездчатой пятнис­
тостью на стороне, обращенной к солнцу; мякоть желтовато-белая, зернистая, вннно-
сладкая, сочная с ароматом ренета, отличного качества.
Ценный столовый и торгово-промышленный сорт.

RÉSUMÉ

Maturité — mi-novembre — début d'avril.

Variété originaire de Belgique.
Arbre — vigoureux, longétif, résistant aux gelées d'hiver et aux gelées blanches,
aux maladies cryptogamiques et aux insectes, mais exigeant quant aux conditions du
sol ; il donne de bons résultats dans les sols légers, fertiles, abrités et suffisamment
humides ; fructification précoce, régulière et abondante.
Fruit — petit ou moyen, sphérique-aplati et côtelé, jaune doré, lavé de rouge-orangé
sur le côté exposé au soleil, et recouvert de points étoiles ; chair d'un blanc-jaunâtre,
granuleuse, vineuse-sucrée, juteuse, au parfum de reinette ; qualité excellente.
Variété précieuse de table et de commerce.
412a
ABSTRACT

Maturity – mid-November to early April.

Variety from Belgium.
Tree – vigorous, long-life, resistant to winter frosts and frost, fungal diseases and insects, but
demanding as to soil conditions and it performs well in light soils, fertile, sheltered and moist enough,
fruiting early, regularly and abundantly.
Fruit – small to medium, spherical and flat-ribbed, golden yellow, tinged with orange-red on the
sunny side, and covered with star points, white flesh with a yellowish, granular, vinous, sweet, juicy,
with perfume Pippin; best quality.
Valuable for table and trade.
 DELICIOS DUBLU ROŞU

Sinonime : ещ1. Starking duble red delicious.

гш. Prevoshodnoe dvoinoe.

Origine. Soi originar din America de Nord, de provenienţă necunoscută. We presupune

că reprezintă o selecţie a soiului Delicios roşu.

Răspîndire. Se cultivă pe scară largă în America de Nord şi în toate ţările din Europa,
concurînd cu soiul Jonathan.
La noi se cultivă în toată ţara în plantaţiile gospodăriilor agricole de stat, în sta­
ţiunile experimentale, precum şi în colecţiile didactice.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul are creştere viguroasă, în special pe portaltoi pitici, faţă de care are afinitate
bună. Din observaţiile făcute pînă în prezent în diferite regiuni ale ţării, acest soi pare a
fi destul de longeviv.
Pomul intră pe rod de timpuriu, la 4—5 ani, produce regulat în fiecare an şi dă
recolte mari sau chiar abundente.
înfloreşte pe la mijlocul perioadei de înflorire a mărului, care durează 8 — 1 1 zile.
Fiind autosteril, se recomandă plantarea în asociaţie cu polenizatorii Jonathan şi Boro-
vinka.
Fructele conţin 13,07—13,66% zahăr şi 0,21—0,27% aciditate; raportul dintre
aceste două componente fiind în favoarea zahărului, merele au un gust dulce pronunţat.
Conţinutul în tanoide este de 0,13—0,14%, de pectine 0,23 — 0,52% şi de proteine brute
0,24—0,32%. Conţinutul în vitamina С este relativ mic, 2,0—3,0 m g % , iar valoarea
energetică variază între 66,0 şi 79,60 cal. Sînt considerate de calitatea I.
Deoarece fructele cad cu uşurinţă, se recomandă să fie cultivat numai în locuri
adăpostite.
Soiul este pretenţios faţă de sol.
Asemănări cu alte soiuri. Se aseamănă foarte mult după fruct cu soiul Delicios roşu.
Se deosebeşte de acesta prin dimensiunile mai mari ale fructului şi printr-o culoare singerie
mai intensă, aproape fără dungi sau cu dungi abia vizibile.
Calităţi : precocitatea soiului, rodirea regulată şi abundentă a pomilor, frumuseţea
şi calitatea superioară a fructelor.
 414 SOIURI D E MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

Defecte : exigenţa pomilor faţă de sol şi expoziţie, insuficienta rezistenţă a fructelor

la vuituri şi slaba aciditate a pulpei.

POMUL

Pomul creşte viguros, cu trunchiul drept şi axul coroanei sinuos.

Coroana — larg-piramidală, răsfirată (fig. 159).

Fig. 159. — Delicios dublu roşu.

Ramurile de schelet — ramificate neregulat, au direcţie oblică, cu vîrfurile îndreptate

în sus, degarnisite la bază pe o lungime de 40—50 cm.
Ramurile de rod — lungi şi scurte ; bursele de lungime mijlocie, de formă aproape
cilindrică, puţin voluminoase, pe care se formează pinteni şi ţepuşe sau uneori cresc 1—3
smicele sau nuieluşe foarte bine dezvoltate.
Lăstarii — de vigoare mijlocie, cu scoarţa de culoare brună-cenuşie închis, pubeseenţi,
cu aspect de prăfuire, în special spre vîrf, cu lenticele de dimensiuni diferite, dispuse nere­
gulat şi rar, cele mari alungite pe direcţia longitudinală.
 PLANŞA XXXIII

Delicios dublu roşu

 DELICIOS DUBLU ROŞU 415

Mugurii regetativi — do mărime mijlocie, conici, puţin bombaţi la bază, cu vîrful

slab rotunjit, aproape lipiţi de lăstar, de culoare brună-cenuşie, pubescenţi, cu pernuţe
proeminente şi cicatrice foarte înguste, în formă de semilună.
Mugurii floriferi — mijlocii sau mari, ovoizi, alungiţi, cu vîrful rotunjit şi pufos,
cu solzii desprinşi sau slab lipiţi, de culoare oastanie-roşiatică, pubescenţi mai ales la bază
şi spre margini.
Frunzele — de dimensiuni obişnuite, ovate, cu vîrful acut, marginile limbului serate
mărunt şi neregulat. Peţiolul destul de lung, subţire, de culoare verde, înroşit şi cu puf
fin la bază, cu stipele înguste, ovate sau lanceolate.
Florile — mari, cu petalele înguste, ovate, de culoare roz-albioioaso.

FRUCTUL

Mărimea — supramijlocie sau mare, uneori chiar foarte mare, H = 60—80 m m şi

D = 60—94 m m ; greutatea de 130—300 g.
Forma — conic-trunchiată, strangulată către vîrf, turtită la bază, cu cinci coaste
în special în regiunea cavităţii caliciale, unde formează cinci ridicaturi proeminente ;
coastele coboară şi se pierd la nivelul cavităţii pedunculare. Destul de des se întîlnesc
exemplare asimetrice. Suprafaţa fructului este netedă, foarte rar ondulată. î n secţiune
transversală conturul este neregulat. Diametrul maxim se află mai jos de jumătatea
înălţimii fructului (pl. X X X I I I şi
fig. 160).
Culoarea — de fond galbenă-ver-
zuie ; cea acoperitoare roşiatică pe toată
suprafaţa fructului şi în special pe cea
expusă la soare, peste care se suprapun
dungi scurte, late, neregulate, de culoare
carmin închis. Sub pieliţă există nume­
roase puncte albe, înconjurate de un cerc
roz care se pierde în roşeaţa fructului,
printre care se observă şi puncte brune,
cu o aureolă ruginie deschis.
Pedunculul — lung, de grosime
mijlocie, îngroşat bine la bază, semi-
lignificat, de culoare roşiatică ; la unele
fructe este cărnos, lăţit, prins oblic,
fiind împins de un pinten cărnos, carac­
teristic.
Cavitatea pedunculară — largă şi Fig. 160. — Delicios dublu roşu.
adîncă, conică, cu pieliţa roşie, uniformă
la fructele expuse la soare sau verde-cenuşie la cele umbrite ; foarte rar se observă dungi
galbene-ruginii, dispuse în formă de raze care nu ies din cavitate.
Caliciul — mare, închis sau semideschis, format din sepale verzi, pubescente, lungi,
apropiate pînă la jumătatea înălţimii lor şi cu vîrfurile răsfrînte în afară.
Cavitatea calicială — adîncă şi largă, cu pereţii ondulaţi din cauza celor cinci coaste,
cu pieliţa curată, fără rugină.
410 SOIURI DU MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

Pieliţa — groasă, tare, lucioasă, acoperită cu rugină violacee, foarte abundentă.

Cavitatea subealicială — largă, adîncă, în formă de pîlnie, nu comunică cu с ia
axială ; etaminele cu aşezare mijlocie.
Inima — mijlocie sau mică, în formă de ceapă, înaltă, bine conturată.
Lojile — mici, reniforme sau ovoide, cu pereţii crăpaţi transversal, calmaţi.
Seminţele — mici, ovoide, de culoare castanie închis.
Axul — deschis, formînd o cameră axială mică ce comunică cu lojile.
Pulpa — gălbuie, cu slabe infiltraţii roşii imediat sub pieliţă, destul de densă, fină,
uneori crocantă, foarte suculentă, dulce, eu aromă pronunţată, însă lipsită de aciditate ;
la unele fructe devine translucidă către vîrful fructului.
Maturitatea de consum — începe la sfîrşitul lunii noiembrie şi se prelungeşte pînă în
luna februarie.

BECOMANDĂRI. Pentru viitor, soiul Delicios dublu roşu este propus ca soi de bază în
regiunea I — Subcarpatică meridională ; ca soi de completare în regiunea a I X - a — Cîmpia
Transilvaniei şi ca soi de încercare în regiunile : a Il-a — Dealurile de vest, а Ш - а — Dea­
lurile de nord, а IV-a — Dealurile de est, a V l l - a — Cîmpia Banatului, Crişurilor şi a
Someşului şi a VIII-a — Colinele Moldovei.

РЕЗЮМЕ

Созревание — ноябрь—февраль.
Дерево — сильнорослое, с широко-пирамидальной раскидистой кроной; устой­
чивое к морозам, болезням и вредителям; предпочитает плодорные, проницаемые и
достаточно влажные почвы и защищенные, хорошо освещенные солнцем местополо­
жения; удается в горных местностях на высоте 850—900 м над уровнем моря; рано,
регулярно и обильно плодоносит.
Плод — больше средней величины, коннческо-усеченный; зеленовато-желтого
цвета, почти сплошь покрытый карминово-красным румянцем с короткими, широкими
неправильными полосками, темнобордового цвета; мякоть желтоватая с красными
прожилками, плотная, очень нежная, сочная, сладкая, без кислотности, с сильным
ароматом. Плод слабо держится на дереве; хорошо транспортабилен и сохраняется
долго.
Сорт рекомендуется для посадок торгово-промышленного значения и для при­
усадебных садов.

BÉSUMÉ

Maturité — fin de novembre — début de février.

Arbre — vigoureux, à large couronne pyramidale étalée, résistant aux grands
froids, aux maladies et aux insectes ; il préfère les sols fertiles, perméables, suffisamment
humides et les terrains abrités et ensoleillés : il réussit bien dans les régions de montagne
à des altitudes de 850—900 m. Il fructifie tôt et donne des récoltes abondantes.
Fruit — au-dessus de la moyenne, tronconîque, jaune-verdâtre, presque entièrement
recouvert de rouge-carminé foncé, à larges raies, courtes et irrégulières, bordeaux ; chair
jaunâtre, avec de faibles infiltrations rouges compactes, très fine et juteuse, sucrée, dépour-
vue d'acidité, parfumée ; première qualité. Les fruits sont sensibles aux vents, résistants
au transport et à la conservation.
Variété indiquée pour les plantations commerciales et industrielles et pour les jardins
d'amateur.
416a
ABSTRACT

Maturity – late November to early February.

Tree – vigorous, wide spread pyramidal crown, resistant to extreme cold, disease and insects
and prefers fertile soil, permeable and sufficiently moist sheltered and sunny land, and he succeeded
well in mountain regions at altitudes of 850-900 m. It bears fruit early and gives good harvests.
Fruit – above average, tapered, greenish-yellow, almost completely covered with dark carmine-
red, broad-striped, short and irregular, maroon, yellow flesh, with low infiltration red compact, thin and
juicy, sweet, devoid of acidity, fragrant premium. The fruits are susceptible to winds, strong
transportation and storage.
Variety suitable for industrial and commercial plantations and for gardens of amateurs.
 RENET A U R I U DE BLENHEIM

Sinonime : mgl. Woodstock Pippin, Northwick Pippin, Kempster's Pippin.

rvs. Eenet blengheimskii, Eenet zolotoi blengheimskii.
franc. Reinette de Blenheim, Blenheim Orange, Blenheim Pepping,
Pomme de Blenheim.
germ. Goldreinette von Blenheim, Blenheimer Goldreinette, Blenheim
Orange.
ceh. Blenheimskâ reneta.
mag. Blenheimi renet.
pol. Blenheimskâ.
I/nig. Blenhaimska zlatna reneta.
rom. Eenet de Blenheim.

Origine. Soi de origine engleză, obţinut din sămînţă la începutul secolului al X I X - l e a ,

în localitatea Woodstock (Blenheim).

Răspîndire. Fiind un soi cu multe calităţi, s-a răspîndit în scurt timp atît în Anglia,
cit şi în toate ţările din Europa centrală şi în sudul U.E.S.S. î n nordul E . P. Polone şi
în regiunile din U.E.S.S. situate la aceeaşi latitudine, suferă însă în iernile grele.
La noi în ţară, soiul Eenet auriu de Blenheim se cultivă în colecţiile pomologice, în
grădinile de lingă case şi mai puţin în livezile mari. Pe scară ceva mai largă se cultivă în
Moldova şi în special în nordul Transilvaniei.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul se caracterizează prin creşteri viguroase, formînd coroană mare, deasă,

globuloasă.
î n pepinieră creşte de asemenea viguros, drept, formînd coroană piramidală, volu­
minoasă. Fiind un soi viguros, se poate folosi cu succes şi ca portaltoi intermediar. Eeuşeşte
altoit pe toţi portaltoii mărului. Pomii altoiţi pe dusen şi paradis produc însă întotdeauna
fructe mai mari şi de calitate superioară.
înfloreşte către sfîrşitul perioadei de înflorire a mărului. Durata înfloririi este de
7 - 1 0 zile.
Soiul Eenet auriu de Blenheim este autosteril ; ca polenizatori se recomandă : Bis­
marck, Boiken, Calvil de Danzig, Galben nobil, Jonathan, Mc. Intosh, Ontario, Papirovka,
их SOIUKI DE MAR KAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

Beriet Baumann, Renet portocaliu, Eenet de Landsberg, Eenet Pomphelia, Signe Tillixh,
Van Möns, Wagner premiat.
Altoit pe măr sălbatic începe să fructifice de la 6—7 ani, intrînd în perioada de plină
rodire pe la 9—10 ani. La vîrsta de 60 — 70 ani produce pînă la 500—600 kg fructe foarte
frumoase, cu calităţi gustative alese.
Merele Eenet auriu de Blenheim conţin 13,75% zahăr, 0,56% aciditate, 0,14%
substanţe tanoide, 0,51% pectine, 0,43% proteine brute şi 4,0 m g % vitamina C. Compo­
nentele respective aflîndu-se într-un raport echilibrat, fructele au pulpa consistentă, cu
gust dulce, îmbinată totodată şi cu aciditate foarte plăcută. Valoarea energetică a merelor
este de 70,64 cal.
î n încăperi potrivite fructele se pot păstra pînă în aprilie. Sînt bune pentru masă şi
pentru scopuri culinare.
Soiul este puţin pretenţios faţă de sol, reuşind destul de bine chiar şi în terenurile
uşoare, nisipoase. Fructele fiind sensibile la vînturi, soiul trebuie cultivat numai în locuri
bine apărate.
în terenurile prea compacte, umede şi grele, pomul este predispus la cancer. Se
consideră ca soi rezistent la rapăn.
Pomii tineri, în pepinieră şi în primii ani după plantare în livadă, suferă de ger ;
de aceea nu dau rezultate bune decît pînă la altitudini de 550—600 m. î n perioada de rodire
se înregistrează vătămări, pe trunchi şi pe ramurile de schelet, provocate de ger. Eănile
respective se vindecă însă repede, fără a se transforma în plăgi ca la soiurile London Pepping
şi Wagner premiat.
Asemănări cu alte soiuri. Merele Eenet auriu de Blenheim se aseamănă cu fructele
soiului Eenet de Orelâns şi întrucîtva cu cele de Parmen auriu. De acestea din urmă se
deosebesc însă prin faptul că sînt mult mai voluminoase, cu formă sferic-turtită şi au
caliciul mult mai deschis. De merele Eenet de Orléans se deosebesc prin prezenţa pe acestea
din urmă a unor puncte suborificate şi proeminente.
Calităţi : vigoarea, longevitatea, producţia bogată şi regulată a pomilor, mărimea,
frumuseţea şi păstrarea uşoară a fructelor.
Defecte : insuficienta rezistenţă la ger a pomilor tineri şi slaba rezistenţă la vînt a
fructelor, mălăieţirea fructelor la păstrarea îndelungată.

POMUL

Pomul creşte viguros în pepinieră, iar în livadă atinge dimensiuni mijlocii, avînd
trunchiul drept, sferic, cu scoarţa cenuşie, aproape netedă.
Coroana — globuloasă, mare, puţin turtită, foarte compactă (fig. 161).
Ramurile de schelet — foarte groase şi destul de scurte, cu vîrfurile ridicate, formează
cu axul unghiuri de 65 — 75° ; în perioada de rodire au o poziţie aproape orizontală.
Ramurile de rod — reprezentate mai mult prin nuieluşe groase.
Lăstarii — groşi, de lungime mijlocie, cu scoarţa de culoare cenuşie-brună, pubescenţi,
cu lenticele mici, rotunjite, dispersate rar şi neregulat.
Mugurii vegetativi — mari, voluminoşi, rotunjiţi, lipiţi de ramură, pîsloşi, aşezaţi
pe pernuţe destul de proeminente.
Mugurii floriferi — mijlocii sau mari, bombaţi, strangulaţi la bază, pubescenţi,
de culoare brună-cenuşie.
 PLANŞA XXXIV

Renet auriu de Blenheim

 RENET AI'RIU DC BLENHEIM 419

Frvtutmle — mijlocii sau mari, obovate, sau eliptice, cu vîrful acut, cu marginile
serate regulat, pubescente pe faţa inferioară. Petrolul scurt sau mijlociu, destul de gros,
cu stipelele de la bază late.

Fig. 161. — R e n e t auriu de Blenheim.

Florile — mari, cu petalele puţin alungite, netede, roz-albicioase ; bobocii florali

de culoare roşie închis.

FRUCTT L

Mărimea — supramijlocie, mare sau foarte mare, H = 80 — 100 mm şi D = 90—120

mm ; greutatea medie de 215 g.
Forma — globuloasă sau sferic-turtită, regulată, eu diametrul maxim la jumătatea
înălţimii sau ceva mai jos. Atît lingă caliciu cît şi lîngă cavitatea pedunculară fructul
este rotunjit foarte regulat ; în jurul caliciului, fructul are uneori suprafaţa ondulată
(pl. X X X I V şi fig. 162).
420 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

Culoarea — de fond verde-gălbuie în perioada recoltării şi galbenă-aurie în timpul

păstrării, stropită pe partea expusă la soare, cu o rumeneală plăcută, de culoare roşie-
carmin, peste care se suprapun dungi roşii mai aprins. Pe toată suprafaţa fructului sînt
răspîndite puncte cu aureolă verzuie şi pete proeminente ruginii, mai mari şi mai numeroase

Fig. 162. — R e n e t auriu de Blenheim.

în anii reci şi ploioşi, vizibile mai ales pe fondul gălbui. î n regiunea cavităţii pedunculare
sau pe flancurile fructului există negi potrivit de mari.
Pedunculul — scurt sau mijlociu, destul de gros, de culoare brună-cafenie, semi-
lignificat sau cărnos.
Cavitatea pedunculară — adîncă, de lărgime mijlocie, regulată, fără coaste, acoperită
uneori cu rugină multă care se revarsă peste marginile cavităţii.
Caliciul — foarte mare, larg deschis, cu sepalele late, scurte, pubescente, depărtate
mult unele de altele, de culoare verde la exterior şi brune spre interior.
Cavitatea calicială — largă, destul de adîncă, regulată, uneori cu pereţii puţin ondu­
laţi ; în jurul caliciului, pieliţa este verde şi rareori lipsită de rugină.
Pieliţa — netedă, semilucioasă, lipsită de parfum.
Cavitatea subcalicială — scurtă, largă, conică, nu comunică cu camera axială ; eta­
minele cu aşezare mijlocie.
Inima — în formă de ceapă, foarte turtită, delimitată de fascicule galbene-verzui
bine distincte, ale căror capete se unesc pe la mijlocul cavităţii subcaliciale.
Lojile — mari, de obicei deschise, conţinînd numeroase seminţe alungite.
Axul — deschis, formează o cameră fusiformă, alungită.
Pulpa — galbenă-albicioasă, cu infiltraţii slabe roşii sub pieliţă, consistentă, foarte
suculentă, parfumată, cu gust dulce-vinuriu, foarte plăcut, la început tare şi crocantă,
mai tîrziu se înmoaie, pentru ca la sfîrşit să devină făinoasă.
 RENET AURIU DC BLENHEIM 421

Maturitatea de consum. — începe, la sfîrşitul lunii noiembrie şi se prelungeşte pînă în

lunile februarie—martie.

RECOMANDĂRI. Soiul Renet auriu de Blenheim se recomandă pentru viitor ca soi

de bază în regiunea a IlI-a — Dealurile de nord ; ca soi de completare în regiunile : a
Il-a — Dealurile de vest, a Vl-a — Cîmpia Dunării, a V H - a — Cîmpia Banatului, Crişu-
rilor şi a Someşului şi a X - a — Bărăganul şi Dobrogea ; ca soi de încercare în regiunea
a IV-a — Dealurile de est.

РЕЗЮМЕ

Созревание — ноябрь—март.
Дерево — снльнорослое, образует большую, шарообразную, густую крону, нетре­
бовательное к почве, недостаточно морозоустойчивое, но устойчивое к парше; пло­
доносит рано, регулярно и обильно.
Плод — крупный, округло-приплюснутой формы, золотисто-желтый, с как-бы
разбрызганным румянцем и красными полосками более яркого цвета; мякоть беловато-
желтая, плотная, очень сочная, винно-сладкая, ароматная, приятного вкуса, высокого
качества. Плод слабо держится на дереве, хорошо выдерживает перевозку и долго
сохраняется.
Сорт рекомендуется для крупных садов торгово-промышленного профиля, а
также и для любительских посадок.

RÉSUMÉ

Maturité — novembre — mars.

Arbre — vigoureux, à grande couronne, dense, globuleuse ; peu exigeant quant aux
conditions du sol ; résistant à la tavelure ; fructification précoce, régulière et abondante.
Fruit — gros sphérique-aplati, jaune doré, à fines taches rouges, rayé de rouge plus
vif; chair d'un blanc jaunâtre, compacte, très juteuse, sucrée-vineuse, parfumée, au
goût agréable, de première qualité. Les fruits résistent mal aux vents, mais supportent
bien le transport et la conservation.
Cette variété est indiquée pour les grandes plantations commerciales et industrielles
et comme variété d'amateur.

ABSTRACT

Maturity – November to March.

Tree – vigorous, large crown, dense, globular undemanding as to soil conditions, resistant to
scab, early fruiting, regular and abundant.
Fruit – large spherical-flattened, golden yellow, with fine red spots, streaked with brighter red,
white flesh with a yellowish, compact, very juicy, sweet, vinous, perfumed, pleasant tasting and top
quality. The fruit cannot withstand the winds, but bear out the transportation and storage.
This variety is suitable for large industrial and commercial plantations and variety as an
amateur.
 RENET TĂMÎIOS

Sinonime : frone. Reinette musquée.

rus. Renet muskatnii.
germ. Muskat Reinette, Gewürz Reinette, Muskateller Reinette.
ceh. Muskâtovâ reneta.
rom. Renet muscat.

Origine. Se presupune că soiul Renet tămîios este de origine franceză, unde în Nor-
mandia era cunoscut încă pe la începutul secolului al XVLT-lea.

Răspîndire. Din Normandia s-a răspîndit în Anglia, Olanda, Germania, Austria

şi în celelalte ţări din Europa.
La noi se întîlneşte în colecţiile pomologice, staţiunile experimentale, plantaţiile
didactice şi în grădinile de lîngă case, în special în nordul Transilvaniei.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte moderat, formînd coroană globuloasă, cu dimensiuni reduse. înfloreşte

pe la mijlocul sezonului de înflorire a mărului şi este rezistent la brumele tîrzii. Intră
pe rod de timpuriu, produce abundent şi în fiecare an, epuizîndu-se repede ; necesită
tăieri de întinerire.
Fructele sînt rezistente la rapăn, se ţin bine pe p o m , se transportă fără pierderi şi se
păstrează bine timp îndelungat. Sînt bune pentru masă, pentru fabricarea cidrului şi la
industrializare. Sînt însă neuniforme ca mărime, din care cauză rămîn multe deşeuri la
sortare.
Pomul este foarte rezistent la g e r ; este însă sensibil la făinare. Preferă solurile cu
umiditate potrivită, deoarece în solurile cu exces de umiditate suferă de cancer ; în soluri
prea uscate rodeşte puţin, iar fructele pierd din calităţile gustative.
Calităţi : precocitatea soiului, rodirea regulată şi abundentă, calitatea bună a fruc­
telor pentru consumul în stare proaspătă.
Defecte : sensibilitatea pomilor la boli, exigenţa lor faţă de sol, neuniformitatea
mărimii fructelor.
 RENET TAMTIOS 423

POMUL

Pomul, de vigoare mijlocie, are trunchiul gros, cu scoarţa mult crăpată, de culoare
cenuşie închis.
Coroana — sferic-alungită, cu dimensiuni mici ; mai tîrziu se lărgeşte treptat, deve­
nind sferic-turtită.
Ramurile de schelet — viguroase, formează cu axul unghiuri de 35—50°; cu timpul
pe măsura înaintării în vîrsta, se apleacă.
Ramurile de rod — scurte, reprezentate prin pinteni şi ţepuşe inelate.
Lăstarii — lungi, subţiri, cu scoarţa de culoare cafenie închis, pubescenţi, cu lenticele
mici, puţine la număr.
Mugurii vegetativi — conici, scurţi, pubescenţi, lipiţi de lăstar.
Mugurii floriferi — mari, ovoizi, rotunjiţi la vîrf, pubescenţi.
Frunzele — mijlocii sau submijlocii, ovate sau ovat-alungite, cu vîrful acuminat şi
marginile serate rar sau crenate, de culoare verde deschis pe faţa inferioară. Peţiolul
reprezintă circa jumătate din lungimea limbului, verde, pubescent, cu stipelele foarte lungi.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, avînd în medie H = 60 mm şi D = 65 m m ; greutatea

medie de 85 g.
Forma — conic-truuchiată scundă, cu diametrul maxim mai jos de jumătatea înăl­
ţimii fructului, turtită la bază şi îngustată către caliciu. La unele fructe există coaste
rotunjite care pornesc din cavitatea calicială şi se pierd pe la jumătatea înălţimii (fig. 163).
Culoarea — de fond verde sau verde-gălbuie la recoltare şi galbenă-limonie murdar
la maturitate ; cea acoperitoare roşie-carmin cuprinde aproape 2/3 din suprafaţa fructului,
peste care se suprapun dungi rare, abia vizi­
bile, colorate mai intens. Pe toată suprafaţa
fructului există numeroase puncte gălbui şi
pete de rugină de culoare verzuie care dau
fructului aspect bronzat.
Pedunculul — scurt sau de lungime mijlo­
cie, lignificat, fixat puţin oblic, nu iese din
cavitate.
Cavitatea pedunculară — în formă de pîl-
nie, adîncă, cu pereţii netezi sau acoperiţi cu
rugină grosieră, dispusă în cercuri concentrice.
Caliciul — destul de mare, semideschis
sau închis, format din sepale lungi, ascuţite,
pubescente.
Cavitatea calicială — largă, puţin adîncă,
cu pereţii încreţiţi, de multe ori acoperiţi Fig- 163. - R e n e t t ă m i i o s .
cu rugină.
Pieliţa — subţire însă rezistentă, tare, netedă, lucioasă, uneori unsuroasă.
Cavitatea subcalicială — în formă de pîlnic, largă la partea superioară, cu gîtul
cilindric, îngust şi lung ; staminele cu aşezare mijlocie,
424 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

Inima — mare, rotunjită la bază, fără inflexiuni la partea superioară, delimitată de

fascicule verzui care se unesc la mijlocul cavităţii subcabciale.
Lojile — mici, înguste, cu pereţii de culoare verzuie-albicioasă.
Seminţele — pline, bombate, de culoare cafenie închis, cîte 2 în lojă.
Axul — mare, formînd o cameră axială deschisă, înaltă, însă îngustă.
Pulpa — verzuie la recoltare şi gălbuie, cu nuanţe verzui la maturitate, relativ
tare, compactă, însă fină, destul de suculentă, cu gust dulce-vinuriu şi cu aromă puternică,
specifică.
Maturitatea de consum — începe din noiembrie şi se prelungeşte pînă în mar-
tie-aprilie.

RECOMANDĂRI. CU toate că nu este prevăzut în sortimentele de perspectivă, soiul

Renet tămîios se recomandă în special pentru regiunile nordice ale ţării.

РЕЗЮМЕ

Созревание — ноябрь — начало апреля.

Происхождение сорта точно неизвестно; предполагается, что этот сорт проис­
ходит из Нормандии, где был известен еще в начале X V I I века. В PHP встречается
в любительских садах и в коллекциях плодоводческих опытных станций.
Дерево — среднерослое, небольшое, очень морозоустойчивое, но чувствительное
к мучнистой росе и парше; мало требовательное к почве; плодоносит рано, ежегодно
и обильно.
Плод — средней величины, коническо-усеченной формы, слабо-ребристый; гряз­
ного желто-лимонного цвета, покрытый на 2/3 поверхности карминово-красным ру­
мянцем и многочисленными желтоватыми точками; мякоть белая, плотная, нежная,
довольно сочная, винио-сладкая, приятного вкуса и хорошего качества.
Рекомендуется как любительский сорт, а также для испытания в северных райо­
нах страны.

RÉSUMÉ

Maturité — novembre — début d'avril.

L'origine de cette variété n'est pas bien établie ; elle provient probablement de la
e
Normandie (France), où elle est connue depuis le début du X V I I siècle. Dans la R. P.
Roumaine elle est cultivée dans les jardins d'amateurs et dans les collections pomolo-
giques des stations expérimentales d'arboriculture fruitière.
Arbre — de vigueur moyenne, de petite taille, très résistant au froid mais sensible
à l'oïdium et à la tavelure ; peu exigeant quant au sol ; fructification precoce, régulière et
abondante.
Fruit — moyen, tronconique, faiblement côtelé, jaune-citron sale, recouvert, sur
les deux tiers de sa surface, de rouge-carminé et de nombreux points jaunes ; chair blanche,
assez compacte, fine, assez juteuse, sucrée, vineuse, parfumée, au goût agréable et de
bonne qualité.
Variété indiquée pour le Nord du pays, dans les jardins d'amateur et à titre d'essai,
dans les grandes plantations.
424a
ABSTRACT

Maturity – November to early April.

The origin of this variety is not well established, it probably comes from Normandy (France),
where it is known since the early seventeenth century. In Romania it is cultivated in the gardens of
amateurs and in the pomologic collections from experimental stations of fruit growing.
Tree – medium vigour, small, very cold-resistant but susceptible to powdery mildew and scab;
undemanding as to soil, fruiting early, consistent and abundant.
Fruit – medium, conical, slightly ribbed, yellow-lemon dirty, covered, over two thirds of its
surface, carmine-red and numerous yellow flesh white, very compact, thin, fairly juicy, sweet, vinous,
perfumed , palatable and of good quality.
Variety indicated for the northern regions, in gardens and as a test in amateur’s gardens, in large
plantations.
 KOMSOMOLEŢ

Sinonime : nu se cunosc

Origine. Soi obţinui de T. V. M i с i u r i n iu anul 1916, în urma încrucişării

hibridului Belle fleur Kitaika cu hibridul Rubin. Primele fructe au fost obţinute în anul 1926.

Băspîndire. Este răspîndit în zona centrală a U.E.S.S.

La noi este introdus în colecţiile pomologice de la staţiunile experimentale pomicole,
precum şi în plantaţiile cu caracter didactic.

CARACTERISTICA SOIUH 1

Soiul de vigoare mijlocie, rezistent la ger, se remarcă prin productivitate susţinută

şi fructe de calitate superioară, cerute mult de industria alimentară.

POMUL

Pomul atinge dimensiuni mijlocii, avînd trunchiul slab răsucit, cu scoarţa brună-
cenuşie.
Coroana — invers-piramidală, rară.
Ramurile de schelet — lungi, relativ groase, cu scoarţa măslinie şi cu lenticele cenuşii
pe ramurile mai tinere.
Ramurile de rod — scurte, pinteni şi ţepuşe ; foarte rar se întîlnesc nuieluşe şi mlădiţe.
Lăstarii — de lungime şi grosime mijlocii, de culoare verde-violacee, cu nuanţă
roşiatică, cu lenticele albicioase spre vîrf.
Mugurii vegetativi — mici, conici, cu solzi roşiatici, pubescenţi.
M injurii floriferi — de mărime mijlocie, bombaţi, cu solzi de culoare brună-roşiatică.
Frunzele — mari, ovate, de culoare verde închis, cu nuanţe roşiatice-violacee.
Florile — mari, cu petalele, roz-albicioase ; bobocii florali roşii.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, avînd în medie H = 5 8 mm şi D = 51 mm ; greutatea medie de 80 g.

Forma — conic-trunchiată, amintind întrucîtva pe aceea a soiului Candil Sinap,
neregulată, cu coaste rotunjite foarte caracteristice (fig. 164).
426 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

Culoarea — de fond roz-carmiu şters ; în partea dinspre soare este mult mai aprinsă
decît în cea umbrită. Toată suprafaţa fructului este presărată cu numeroase puncte mici,
cenuşii.
Peduneulul- — foarte lung, subţire, aşezat într-o cavitate îngustă, adîncă, cu marginile
neregulate.
Caliciul — mare, format din sepale verzui-roşia-
tice, aşezat într-o cavitate largă şi adîncă cu pereţii
ondulaţi.
Pieliţa — groasă, tare, netedă, foarte rar acoperită
cu pete mici de rugină.
Caritatea aubcalicială — adîncă, tubulară, cilin­
drică.
Inima — mare, aşezată aproape central.
Lojile — mari, semideschise, conţinând seminţe
mari, de culoare roşie pal.
Axul — mare, deschis, comunică cu lojile.
Pulpa — de culoare roz, colorată mai intens
înspre inimă, precum şi lingă piebţă, compactă, sucu­
lentă, dulce-acrişoară.
Maturitatea de consum — începe din ultima decadă
a lunii noiembrie şi se prelungeşte pînă în lunile febru-
Fig. 164. - Koiusonioieţ. arie-martie.

RECOMANDĂRI. Soiul Komsomoleţ se recomandă pentru încercare în nordul Moldovei

şi Transilvaniei, în vederea introducerii în cultură.

РЕЗЮМЕ

Созревание — конец ноября—март.

Сорт выведен И. В. Мичуриным. В PHP встречается в учебных и плодоводческих
коллекциях.
Дерево — отличается среднерослостью, морозоустойчивостью и нетребователь­
ностью к почвенно-климатнческим условиям; урожайное.
Плод — средней величины, усеченно-конической или продолговатой формы, ро­
зового цвета, более густого на обращенной к солнцу стороне, с многочисленными серыми
точками. Плод приятного вкуса и высокого качества.

RÉSUME

• Maturité — fin de novembre—mars.

Variété obtenue par I. V. Mitchourine. Dans la R. P. Roumaine, on la rencontre
dans les collections didactiques et pomologiques.
Arbre — se caractérise par une vigueur moyenne, résistant aux grands froids et peu
exigeant quant aux conditions de sol et de climat ; productif.
Fruit — moyen, tronconique allongé, d'un rose qui prend une teinte plus vive sur
le côté exposé au soleil, avec do nombreux petits points gris ; goût agréable ; première
qualité.
426a
ABSTRACT

Maturity – end of November to March.

Variety obtained by I.V. Michurin. In Romania, it occurs in educational and pomological
collections.
Tree – is characterized by an average force, resistant to extreme cold and undemanding as to
soil conditions and climate; productive.
Fruit – medium, elongated conical, a pink tint that makes a living on the sunny side, with many
small gray dots; palatable – premium quality.
 RENET BAUMANN

Sinonime : germ. Baumanu's Boinette, Boter Beinelle.

rus. Benet Baumana.
franc. Beinette Baumann, Beinette BoUwiller.
engl. Baumann's Beinette.
pol. Beneta Baumana.
mag. Baumann renet.
ceh. Baumannova reneta.
hulg. Baumanova reneta.

Origine. Soi obţinut din seminţe în anul 1811 de către pomologul V a n M o n s,

profesor de chimie de la Universitatea din Bruxelles, şi numit astfel în cinstea pepinioriştilor
fraţii B a u m a n n de la Bollwille (Alsacia).

Răspîndire. Este mult răspîndit în sudul U.E.S.S., Germania, Franţa, Belgia şi în

Peninsula Balcanică.
La noi se cultivă în Moldova şi Transilvania, iar în restul ţării se întîlneşte mai mult
în grădinile de lîngă case.

CARACTERISTICA SOIULUI

î n pepinieră şi în primii ani după plantare în livadă, pomul creşte repede, viguros
sau chiar foarte viguros. î n perioada de rodire, din cauza recoltelor abundente, pomul se
epuizează repede, creşterea devenind moderată ; de aceea, pomul nu atinge dimensiuni mari.
Beuşeşte altoit pe toţi portaltoii şi se pretează pentru forma de trunchi înalt şi pitic,
precum şi pentru toate formele palisate. î n literatură se menţionează că în formă de cordo
orizontal dă producţii mari şi fructe de frumuseţe rară.
înfloreşte semitîrziu şi nu suferă din cauza brumelor tîrzii de primăvară.
Soiul Benet Baumann este autosteril ; ca polenizatori se recomandă soiurile : Astrahan
roşu, Boiken, Borovinka, Calvil de zăpadă, Candil Sinap, Creţeşti, Gustav durabil, Maşan-
schi, Papirovka, Pannen auriu, Patul, Benet ananas, Benet de Champagne, Benet de
Landsberg, Benet Simirenko, Eozmarin alb, Signe Tillish, Wagner premiat.
La rîndul său, soiul Benet Baumann este bun polenizator pentru soiurile : Antonovka,
Borovinka, Papirovka, Benet de Landsberg, Bozmarin alb.
Intră pe rod tîrziu, la vîrsta de 4—5 ani, cînd este altoit pe măr sălbatic. Bodcşte
regulat, dînd şi producţii destul de mari. La vîrsta de 25—28 ani dă circa 150 kg/pom.
 428 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

î n literatură se arată că în condiţii favorabile, la vîrsta de 30—35 ani, dă o producţie

medie de circa 250 kg/pom, producţia record ajungînd pînă la 478 kg/pom (61). î n condi­
ţiile de la noi din regiunea Hunodoara, pomii în vîrsta de 45 ani dau în medie o producţie
de 150 — 160 kg, iar la Bilceşti (Muscel) s-a obţinut o producţie record de 1 250 kg/pom.
Fructele sînt foarte frumos colorate, de mărime şi formă regulate, cu aspect foarte
atrăgător; stau cîte 2—3 la un loc, acoperind ramurile ca nişte ghirlande. Coloritul fruc­
telor variază foarte mult în intensitate de la o localitate la alta, în legătură cu influenta
solului şi condiţiile climatice. Astfel, fructele din sudul ţării, mai ales cele recoltate mai
tîrziu, sînt mai intens colorate, pe cînd cele care provin din zona dealurilor înalte au o
roşeaţă mai slabă, deasupra căreia se observă mai clar dungile.
Fructele conţin 1 0 , 6 0 - 1 3 , 3 3 % zahăr, 0,43—1,04% aciditate, 0 , 1 1 - 0 , 1 4 % sub­
stanţe tanoide, 0,50—0,77% pectine, 0,19—0,57% proteine brute şi 3,3—9,6 m g % vita­
mina C. Valoarea energetică se ridică la 55,76—67,84 cal. Sînt de calitatea a Il-a.
Merele au gust foarte bun, dacă provin do pe soluri fertile şi locuri expuse la soare,
î n regiunile de munte, unde căldura este insuficientă, pulpa merelor este aşchioasă, fără
fineţe şi cu un procent scăzut de zahăr.
Fructele suportă bine transportul, rezistă bine la vînturi şi se păstrează fără pierderi.
Se pretează pentru consumul în stare proaspătă, pentru uscare şi pentru alte produse.
Pomul nu este pretenţios faţă de natura şi fertilitatea solului ; reuşeşte şi pe terenurile
sărace şi pe cele nisipoase. Se epuizează şi îmbătrîneşte înainte de vreme în terenurile
bogate în carbonaţi şi în cele cu subsolul argilos compact. Este unul dintre puţinele soiuri
care rezistă foarte bine şi la secetă. Pe solurile grele, argiloase, se obţin fructe mici, neuni-
forme ca mărime şi colorate foarte slab. î n asemenea condiţii, pomii suferă mai mult
de ger, din care cauză pe trunchi şi ramurile de schelet se formează plăgi.
Fiind nepretenţios faţă de climă, se poate cultiva pînă la altitudini de 950—1 000 m.
Suportă bine gerul, deşi după anii ploioşi, în regiunile dealurilor înalte, pomii tineri, atît
cei din pepinieră cît şi cei din livadă, degeră puţin, însă fără consecinţe grave.
Este un soi relativ rezistent la atacul bolilor şi dăunătorilor. î n anii ploioşi şi în
regiunile umede, fructele se pătează totuşi de rapăn, din care cauză pierd aspectul lor
frumos.
Beuşeşte bine în condiţiile de silvostepă.
Calităţi : exigenţa mică faţă de sol, producţia timpurie, regulată şi abundentă,
rezistenţa la ger şi la rapăn.
Defecte : neuniformitatea mărimii şi culorii, gustul mediocru, lipsit de fineţe, al fruc­
telor în regiunile cu climă rece.

POMUL

Pomul creşte viguros, avînd trunchiul cilindric, cu scoarţa cenuşie, aproape netedă.
Coroana — la început invers-piramidală, răsfirată, potrivit de deasă, cu ramurile
dresate, în perioada de rodire devine sferic-turtită, rară, cu ramurile puţin aplecate (fig. 165).
Ramurile de schelet — de grosime mijlocie, cu multe ramuri de ordin superior, for­
mează cu axul un unghi mijlociu şi nu se dezbină. Eamurile de doi ani şi mai în vîrsta,
au scoarţa cenuşie, cu nuanţe de verde murdar, şi lenticele suberificate, slab proeminente,
răspîndite rar.
Ramurile de rod — în majoritatea cazurilor scurte; bursele mari, scurte şi grupate
în vetre, pe care, în multe cazuri, se formează nuieluşe ; garnisesc bine ramurile şi axul.
 PLANŞA XXXV

Renet Baumann
 RENET BAUMANN 429

Lăstarii — lungi şi viguroşi la pomii tineri, cu scoarţa puţin mai deschisă la culoare
decît la Parmen auriu, cu lenticele neregulate, mici, puţine la număr.
Mugurii vegetatiri — de mărime mijlocie, conici, bombaţi, cu vîrful rotunjit brusc
şi lipit de ramură, de culoare cenuşie, de sub care se întrezăreşte cea roşiatică ; pernuţele

Fig. 165. — R e n e t Baumann.

puţin proeminente şi slab dezvoltate, delimitate de două cute vizibile.

Mugurii floriferi — mari, umflaţi, rotunjiţi, ovoizi sau aproape sferici, de culoare
roşiatică-cenuşie, acoperiţi cu puf ; marginile solzilor roşiatice.
Frunzele — pe lăstarii anuali, mari sau foarte mari, de formă ovată, ascuţite şi
alungite regulat spre vîrf, iar pe ramurile de rod, mai mici, mai înguste, alungite, aproape
eliptice, cu marginile serate. Limbul de culoare verde închis, mat, neted, aproape plan,
are lungimea do 72—105 mm şi lăţimea de 48 — 72 mm pe lăstari şi dimensiuni mai mici
în rozete. Peţiolul gros sau mijlociu, drept, de lungime variabilă, 20—30 mm, mai lung la
frunzele de pe ramurile de rod, prevăzut cu stipele înguste şi alungite.
Florile — de culoare roz, cu petalele late şi rotunjite ; bobocii florali mari, de culoare
roz-roşiatică.
430 SOIURI DE MAR RAIONATE Şl DE PERSPECTIVA

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, uneori supramijlocie şi numai în condiţii nefavorabile şi la

pomii debilitaţi, submijlocie ; în general uniformă pe acelaşi pom, H = 52 —58 mm şi
D = 68 —75 mm ; greutatea medie de 124 g.
Forma — variabilă, în general sferic-turtită, avînd diametrul la jumătatea înălţimii
fructului sau mai jos ; la fructele mici sferic-alungită sau conică, rotunjită la capete, iar
la cele mari conic-turtită, cu proeminenţe
mici la partea superioară ; uneori asime­
trică (pl. X X X V şi fig. 166).
Culoarea — de fond verde-albicioasă,
la completa maturitate devine galbenă-
limonie şi apoi galbenă de ceară ; culoarea
acoperitoare roşie-vişinie ocupă cel puţin
3/4 din suprafaţa fructului ; peste aceasta
se suprapun dungi de diferite mărimi,
destul de lungi, de culoare mai închisă,
mai ales pe partea însorită a fructului. 1 >e
asemenea se întîlnesc pete de rugină fină,
cu puncte mici, foarte rare, de culoare
brună sau roz-albicioasă şi pete de culoare
verde-gălbuie. Părţile umbrite ale fructu­
Fig. 166. — R c n c t B a u m a n n . lui rămîn verzi-gălbui, în mare contrast
cu restul fructului.
Pedunculul — scurt sau foarte scurt, gros, mai rar de grosime mijlocie, drept, ligni-
ficat, de culoare verde-măslinie, pe o parte şi puţin roşiatic pe alta, iese puţin din cavitate
la unele fructe.
Cavitatea pedunculară — largă, mare, conică, potrivit de adîncă, de formă regulată,
avînd pereţii netezi şi pieliţa aspră, de culoare galbenă-verzuie, cu dungi fine de roşeaţă
care se prelungesc pe partea inferioară a fructului ; la cele mai multe fructe pieliţa este
acoperită cu rugină, dispusă în formă de raze.
Caliciul — mic sau mijlociu, închis sau semideschis, avînd sepalele mici, unite pe
toată lungimea lor, ascuţite şi dresate, uneori cu vîrfurile puţin răsfrînte în afară, de cnloa re
verde la bază, brune şi puţin pufoase la vîrf.
Cavitatea calicială — mijlocie sau îngustă, potrivit de adîncă, cu pereţii mai mult
sau mai puţin ondulaţi, cu marginile costate ; uneori coastele se prelungesc pînă la jumă­
tatea înălţimii fructului.
Pieliţa — subţire, tare, semilucioasă, netedă, uneori aspră, puţin sensibilă la lovituri.
Cavitatea subcalicială — mijlocie sau mică, în formă de pîlnie cu tubul lung, cilindric,
foarte îngustă şi de adîncime variabilă ; uneori ajunge pînă la loji, însă nu comunică cu
camera axială.
Inima — foarte mare, turtită, de formă variabilă, delimitată de fascicule galbene,
slab marcate.
Lojile. — mici, în formă de migdală, incluse, de culoare verzuie.
Seminţele — mijlocii, ovoide, cu vîrful lung ascuţit, brune-rosiatice.
Axul — foarte mic, aproape inexistent.
 RENET BAUMANN 431

Pulpa — albă-gălbuie îu momentul recoltării, cu nuanţă verzuie, compactă, tare,

destul de fină şi suculentă, dulee-vimirie, slab parfumată şi plăcută la gust ; la maturitatea
completă devine făinoasă şi lipsită de suculentă.
Maturitatea de consum — diu noiembrie pînă în martie.

B E C O M A N D Ă R I . Soiul Benet Baumann se recomandă pentru viitor ca soi de bază

pentru regiunile : a Il-a — Dealurile de vest, a IlI-a — Dealurile de nord, a IV-a — Dea­
lurile de est, a V-a — Dealurile din sud-estul Transilvaniei, a V l l - a — Cîmpia Banatului,
Ciisurilor şi a Someşului şi a I X - a — Cîmpia Transilvaniei ; ca soi de completare în
regiunile I — Subcarpatică meridională şi a VIII-a — Colinele Moldovei.

РЕЗЮМЕ

Созревание — ноябрь—март.
Дерево — сильнорослое, но в периоде плодоношения скоро истощается; у моло­
дых деревьев крона обратно пирамидальная, которая со временем становится ша­
ровидно-приплюснутой, редкой; удается на всех подвоях и в любой форме; нетре­
бовательное к почвенно-климатическим условиям, хорошо переносит засуху, но не­
сколько чувствительно к морозам; плодоносит рано, регулярно и обильно.
Плод — очень красиво окрашенный, больше средней величины; мякоть нежная,
рыхлая, довольно сочная, винно-сладкая, очень приятного вкуса; в неблагоприятных
условиях почвы мякоть становится жесткой, лишенной нежности и имеет посредст­
венный вкус. Плод прочно держится на дереве, хорошо выдерживает перевозку и про­
должительное хранение без потерь.
Рекомендуется для торгово-промышленных насаждений в малом масштабе, в
Плодоводческих бассейнах с прохладным климатом.

EÉSUMÉ

Maturité — novembre—mars.
Arbre — vigoureux, mais s'épuise rapidement dans la période de fructification ;
couronne pyramidale renversée, dans le jeune âge, et sphérique-aplatie et rare, par la suite ;
il réussit sur tous les porte-greffes et dans toutes les formes ; peu exigeant en ce qui con-
cerne les conditions de sol et de climat, résiste très bien à la sécheresse, un peu sensible
au froid ; il fructifie de bonne heure et donne des récoltes régulières et abondantes.
Fruit — très joliment coloré, moyen ou au-dessus de la moyenne ; chair fine, peu
compacte, assez juteuse, sucrée-vineuse, au goût très agréable ; dans des conditions défa-
vorables du sol, la chair est dépourvue de finesse et devient médiocre.
Les fruits résistent aux vents, supportent bien le transport et se conservent longtemps
et presque sans pertes.
Variété indiquée pour les plantations commerciales et industrielles, sur une échelle
réduite dans les régions au climat froid.
 431a
ABSTRACT

Maturity – November to March.

Tree – vigorous but is rapidly depleted in the fruiting period, pyramidal crown reversed at an
early age, and spherical-flattened and rare, then it succeeds on all rootstocks and in all forms, little
demanding as regards the conditions of soil and climate, is very resistant to drought, a bit sensitive to
cold and it bears fruit early and provides regular and abundant crops.
Fruit – beautifully colourful, average or above average, flesh thin, very compact, very juicy,
sweet and vinous, very pleasant taste, in adverse conditions of ground, the flesh is devoid of subtlety,
and becomes weak.
The fruits are resistant to winds, well support the transportation and long shelf life and almost
without loss.
Variety suitable for commercial and industrial plantations, on a smaller scale in areas with cold
climate.
 PÄTUL

Sinonime : rus. Batullen.

franc. Pomme de Transylvanie, Pomme Batul.
germ. Batullenapfel, Batullen.
mag. Batul-alma, Naranesalma, Uvegalma,
rom. Patul galben.

Origine. Este originar de pe valea Mureşului din Transilvania, fiind obţinut din seminţe.
Numele de Patul provine de la modul de păstrare peste iarnă a acestor mere, prac­
ticat în trecut de către sătenii din Transilvania în pătulele (şirele) de fîn.
î n cadrul grupului Patul se diferenţiază cîteva soiuri valoroase, ea : P. galben,
P. verde (P. dulce), P. roşu, P. dungat, P. înflăcărat şi altele.
Dintre acestea, Patul galben este considerat ca cel mai valoros şi reprezintă de fapt
soiul cel mai mult răspîndit în cultură.

Răspîndire. Astăzi este răspîndit în toate ţările din Europa şi în special în Austria,
B.P. Ungară, Germania, B.S.S. Moldovenească şi B.S.S. Ucraineană, unde este considerat
ea unul din cele mai valoroase soiuri de măr.
La noi este răspîndit în toată Transilvania, unde reprezintă 25—30% din producţia
de mere ; de asemenea se introduce din ce în ce mai mult şi în celelalte regiuni pomicole.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte viguros, altoit atît pe mărul sălbatic, cit şi pe portaltoii pitici. î n pepi­
nieră se formează uşor, dînd material săditor de calitate superioară ; în livadă creşte repede
şi este longeviv. Pe valea Mureşului şi în bazinul pomicol al Bistriţei se întîlnesc frecvent
pomi în vîrsta de 80—100 ani.
înfloreşte pe la mijlocul sezonului de înflorire a mărului, o dată cu cele mai multe
soiuri de măr ; perioada respectivă durează 6—12 zile. Se polenizează eu soiurile : Gustav
durabil, Jonathan, London Pepping, Benet ananas, Signe Tillish, Tare de Ghinda, Wagner
premiat.
începe să fructifice tîrziu ; altoit pe măr sălbatic, la vîrsta de 8 — 9 ani, iar producţii
mari dă la vîrsta de 10—15 ani. î n condiţii favorabile de climă şi agrotehnică raţională
rodeşte în fiecare an. Producţiile anuale variază în funcţie de vîrsta şi de agrotehnica
aplicată, La G.A.S. „ I . V. Miciurin" din Bistriţa, merii altoiţi pe sălbatic, la vîrsta de 40
ani au produs, în 1954, o recoltă de circa 400 kg/pom. La pomii do 50 — 55 ani producţia
PLANŞA XXXVI
 PATUL 433

a fost. (ir circa. (iOO kg/pom, iar la unii pomi în vîrsta de 00—95 ani, s-a ridicat pînă la
1 000 kg/pom (22).
Fructele, cu toate că nu au un conţinut relativ ridicat în zahăr (8,70—12,93%),
datorită raportului armonios între acesta şi aciditate (0,26 —0,65%) an gust foarte plăcut
şi răcoritor. Conţinutul apreciabil în pectine (0,41—0,54%) şi în substanţe tanoide (0,07 —
0,18%) face ca pulpa fructelor să aibă o consistenţă fermă, ceea ce favorizează uşurinţa
la transport şi durata lungă de păstrare. Fructele au un conţinut scăzut în vitamina С
(1,1—3,2 m g % ) , care numai în cazuri rare se ridică pînă la 7 m g % , iar valoarea ener­
getică ajunge la 67,84 cal.
Merele Patul provenite de pe pomii cultivaţi în localităţi cu microclimat favorabil
şi în condiţii de agrotehnică superioară, capătă un gust excelent, aproape neîntrecut şi
un colorit foarte atrăgător. Asemenea fructe se întîlnesc la Fălticeni, Ghinda (Bistriţa),
Şomcuta (Baia Mare) Haţeg şi alte localităţi.
Ca urmare a pulpei fine şi suculente, cu gust dnlce-acidulat, răcoritor, a formei regu­
late şi a coloritului viu, sînt considerate ca fructe de calitatea I, ocupînd primul loc printre
soiurile autohtone şi putînd rivaUza cu multe soiuri străine valoroase. Sînt foarte apreciate
pe piaţa internă şi cerute mult la export.
Pe lîngă frumuseţea formei şi calităţile gustative, merele Pătule se ţin bine pe p o m
şi sînt rezistente la viermele merelor. Suportă uşor transportul la distanţe mari şi se păs­
trează, timp îndelungat fără a pierde din suculenta şi gustul caracteristic.
In general, pomul este sănătos, puţin sensibil la boli şi dăunători. In locurile joase,
în zona dealurilor înalte şi în anii ploioşi, atît frunzele cît şi fructele sînt atacate puternic
de rapăn.
Soiul Patul este rezistent la ger şi nu suferă de brumele tîrzii de primăvară. Eeuşeşte
mai bine în regiunea colinelor şi a dealurilor înalte, în cUmă răcoroasă şi pe solurile argilo-
nisipoase, cu suficiente rezerve de umiditate. In regiunile secetoase, mai ales acolo unde
în timpul verii umiditatea atmosferică este insuficientă, soiul Patul creşte anevoios, dă
producţii mici şi fructe mărunte.
Avînd o creştere viguroasă şi din cauză că formează coroana deasă, are nevoie de
tăieri de rărire în fiecare an.
Calităţi : vigoarea, longevitatea şi rezistenţa pomilor la ger, rodirea regulată şi abun­
dentă, mărimea uniformă, frumuseţea, păstrarea uşoară şi îndelungată şi calitatea supe­
rioară a fructelor.
Defecte : intrarea relativ tîrzie a pomilor pe rod, insuficienta lor rezistenţă la secetă
şi la rapăn în anii ploioşi şi in zona dealurüor înalte.
în afară de soiul Patul (P. galben), în cultură se mai remarcă şi Patul verde sau
Patul dulce, răspîndit deocamdată numai în Transilvania şi îndeosebi pe valea Someşului.
Acesta se caracterizează prin finetul de formă sferică, de culoare verde deschis, foarte
slab rumenit pe partea însorită, cu pulpa gălbuie, crocantă, cu gust dulceag sau chiar dulce
şi cu aromă plăcută şi pronunţată. Celelalte soiuri sînt răspîndite mai puţin în cultură.

POMUL

Pomul este de mărime mijlocie, în perioada de creştere şi rodire cu înălţimea de 4,50 —

— 6,80 m, avînd trunchiul drept, cu scoarţa netedă, de culoare verzuie-cenuşie ; numai
la pomii bătrîni scoarţa se desface în plăci neregulate.
434 SOIURI DE MAR RAIONATE Şl DE PERSPECTIVA

Coroana — mare, deasă, aproape sferică, foarte frumoasă, iar în perioada de plină
rodire sferic-turtită (fig. 167).
Ramurile de sclielet — de grosime mijlocie şi destul de ramificate.
Ramurile de rod — premomină ţepuşele.
Lăstarii — lungi, cu scoarţa de culoare brună-roşcată, cu nuanţă cenuşie datorită
perilor albicioşi care îi acoperă şi lenticele cenuşii-albicioase, rotunde şi foarte mari.

Fig. 167. - Patul.

Mugurii vegetativi — mici, conici, ascuţiţi, pufoşi, lipiţi de lăstari.

Mugurii floriferi — de mărime mijlocie, de formă ovoid-conică, foarte pufoşi, de
culoare cafenie-albicioasă.
Frunzele — mici, de formă rotundă, cu vîrful scurt-acuminat. Limbul ondulat, lung
de 70—82 mm şi lat de 40—68 mm, cu marginile simplu sau dublu serate, verde închis,
lucios, glabra pe faţa superioară şi verde deschis, mat, cu peri mici şi deşi pe cea
inferioară. Peţiolul drept, de grosime mijlocie, verde deschis, avînd la bază stipele
lanceolate.
Florile — mijlocii, cu petalele relativ mici, de formă variabilă, de culoare roz pal.
 РАТШ. 435

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie sau submijlocie, foarte uniformă pe acelaşi pom. H = 61—69

mm şi D = 58 — 73 mm ; greutatea medie de 143 g.
Forma — sferică, regulată, puţin turtită la capete, simetrică, avînd aspectul unui
obiect modelat la strung ; diametrul maxim se află la jumătatea înălţimii fructului (pl.
X X X V I şi fig. 168).
Culoarea — de fond verde gălbuie în perioada recoltării şi galbenă-limonie la maturi­
tatea deplină ; pe partea expusă la soare fructele capătă o rumeneală suflată, de culoare
roşie-carmin aprins care le dă un aspect foarte atrăgător. Pe suprafaţa fructului se găsesc
puncte cafenii-albicioase de diferite mărimi,
răspîndite neregulat, uneori chiar pete
cafenii de rugină.
Pedunculul — scurt sau foarte scurt,
nu iese din cavitate, subţire, Ugnificat,
de culoare brună-verzuie, acoperit cu peri­
şori scurţi şi deşi.
Cavitatea pedunculară — mică, foarte
regulată, conică, destul de adîncă, cu pie­
liţa de culoare verde sau verzuie, rareori
acoperită cu rugină,
Caliciul — mic sau mijlociu, închis
sau foarte rar deschis, cu sepalelo verzi,
dresate, răsfrînte în afară, acoperite cu
perişori fini.
Cavitatea calicială — de lărgime şi
adîncime mijlocii, de formă regulată, cu F i g _ pä i.
l 6 g tu

pieliţa curată.
Pieliţa — foarte subţire, elastică, semilucioasă, slab aderentă de pulpă.
Cavitatea subcalicială — conică, îngustă sau în formă de pîlnie, destul de adîncă.
Inima — foarte mică, aproape sferică sau în formă de ceapă, puţin trasă spre caliciu,
bine marcată de fascicule verzi-gălbui, uneori duble ; în acest caz, bnia exterioară din
apropierea caliciului formează un zig-zag.
Lojile — mici, înguste, închise, cu pereţii subţiri, lucioşi, do culoare verzuie.
Seminţele — de mărime mijlocie, ovoid-ascuţite, castanii, pline, cîte 1—2 în
fiecare lojă.
Axul — îngust, formează o cameră^axială slab dezvoltată în partea inferioară a inimii.
Pulpa — de culoare albă sau albă-gălbuie, cu nuanţă verde, consistentă, crocantă,
foarte fină, dulce-acidulată, suculentă, cu gust foarte bun, răcoritor.
Maturitatea de consum — de la sfîrşitul lui noiembrie sau începutul lui decembrie
pînă în aprilie.

RECOMANDĂRI. Soiul Patul fiind cel mai valoros soi de iarnă, autohton, se reco­
mandă pentru viitor ca soi de bază în regiunile : a Il-a — Dealurile de vest, a I l I - a —
Dealurile de nord, a IV-a — Cîmpia Dunării, a V-a — Dealurile din sud-estul Transilva-
436 SOIURI DIU MAR RAIONATE SI DE PERSPECTIVA

niei, a VII-a — Cîmpia Banatului, Cricurilor şi a Someşului, a VIII-a — Colinele Moldovei

şi a I X - a — Cîmpia Transilvaniei ; ca soi de completare în regiunea I — Subcarpatică
meridională.

РЕЗЮМЕ

Созревание — ноябрь—апрель.
Дерево — сильнорослое, долговечное и довольно крупное; хорошо переносит
морозы и заморозки; довольно требовательное к почве, чувствительное к парше; на­
чинает плодоносить довольно поздно; на богатых и достаточно влажных почвах пло­
доносит ежегодно.
Плод — средней величины, округло-приплюснутой очень правильной формы,
лимонно-желтого цвета с ярким карминово-красным размытым румянцем; мякоть
белая, плотная, очень нежная, кисловато-сладкая, сочная, высокого качества. Плод
прочно держится на дереве, устойчив к парше, выдерживает хорошо перевозку и сох­
раняется очень долго почти без потерь.
Сорт очень распространенный и ценимый.
Рекомендуется как для посадок торгово-промышленного значения, так и для
приусадебных садов.

EÉSUMÉ

Maturité — novembre — avril.

Arbre — vigoureux, longétif et d'assez grande taille ; résistant aux gelées d'hiver et
aux gelées blanches ; assez exigeant quant aux conditions de sol ; sensible à la tavelure ;
commence à fuctifier tard ; dans les sols assez humides et fertiles, il produit chaque année
et abondamment.
Fruit — moyen, sphérique-aplati, très régulier ; jaune-citron lavé de rouge-carminé
brillant ; chair blanche, compacte, très fine, sucrée-acidulée, juteuse, de quahté supérieure.
Les fruits sont résistants aux vents, à la tavelure ; ils résistent bien aux transports
et se conservent très longtemps et presque sans pertes.
Variété très répandue et très appréciée.
Indiquée pour les grandes plantations commerciales et pour les petits jardins
d'amateur.

ABSTRACT

Maturity – November to April.

Tree – vigorous, long-lived and fairly large; resistant to winter frosts and frost; quite demanding
as to soil conditions, susceptible to scab; begins to grow late into the soil fairly moist and fertile, it
produced annually and thoroughly.
Fruit – medium, spherical, flattened, very smooth, yellow-lemon-washed crimson red shiny
white flesh, compact, very fine, sweet-tart, juicy, high quality.
The fruits are resistant to wind, scab, they stand up well to transport and keep very long and
almost without loss.
Variety widespread and appreciated.
Suitable for large commercial plantations and small gardens amateur.
 RAMBOUR DE I A R N Ă

Sinonime : franc. Rambour d'hiver, Rambour rouge, Rambour doux.

Origine. Soi de origine franceză, cunoscut încă de Ia începutul secolului al XVIT-lea.

Răspîndire. Este mult răspîndit în Franţa, Belgia, Olanda, Germania, R . S. Ceho­

slovacă, R.P. Polonă şi mai puţin în U.R.S.S.
La noi se întîlneşte în grădinile de lingă case, în nord-vestul regiunii Suceava, în
regiunile Iaşi, Galaţi, Cluj, Maramureş şi Crişana.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte foarte viguros şi în pepinieră se formează uşor. Vigoarea se menţine

şi în livadă pînă la punerea pe rod.
Reuşeşte altoit pe toţi portaltoii mărului. Pe paradis se pretează pentru orice formă
palisată. Are longevitate mijlocie, ajungînd la vîrsta de 75—90 ani.
înfloreşte concomitent cu majoritatea soiurilor de măr, perioada respectivă avînd o
durată de 8—11 zile.
Intră tîrziu pe rod şi jjroduce regulat şi abundent. Fructele sînt mari, cu aspect
atrăgător, cu gust plăcut şi răcoritor, fiind de calitatea a Il-a. Se folosesc ca fructe de
masă, pentru scopuri culinare şi pentru industrializare.
Din cauză că fructele sînt mari, cad uşor şi nu rezistă la vînt. Se transportă uşor
şi se păstrează mult, fără pierderi.
Nu este pretenţios faţă de condiţiile de mediu. Preferă totuşi regiunile mai răcoroase
cu precipitaţii suficiente şi locurile adăpostite.
Este rezistent la ger, boli şi dăunători.
Prin faptul că fructifică abundent, în perioada de plină rodire are nevoie de tăieri de
reducţie, eventual chiar de întinerire.
Calităţi : vigoarea pomiïor, rodirea abundentă, dimensiunile mari şi frumuseţea
fructelor.
Defecte : slaba rezistenţă a fructelor la vînt.

POMUL

Pomul, de talie mare, formează trunchi de. grosime foarte mare.

Coroana — sferică, deasă, cu ramurile de la bază aplecate.
Ramurile de schelet — destul de numeroase, lungi şi groase, degarnisite la bază.
438 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

Ramurile de rod — scurte şi groase, mai rar mijlocii ; bursele de lungime mijlocie
voluminoase.
Lăstarii — viguroşi, lungi, cu scoarţa de culoare roşiatică spre vîrf şi gălbuie-cenuşh
spre bază, pubescenţi la vîrf ; lenticele rotunde, destul de mari, dispersate rar, de culoare
cafenie-gălbuie sau albicioase.
Mugurii vegetativi — mijlocii, conici, de culoare cafenie-roşiatică, pubescenţi, cu
solzii slab lipiţi, aşezaţi pe pernuţe proeminente.
Mugurii floriferi — voluminoşi, ovoizi, bombaţi, de culoare cafenie-roşiatică, aco­
periţi cu puf albicios.
Frunzele — de mărime variabuă, în general mari, cu Limbul de 93—114 mm lungime
şi 60 — 70 mm lăţime, de formă ovat-alungită, cu vîrful acut şi răsucit, cu suprafaţa slab
ondulată, de culoare verde închis, mat pe faţa superioară şi de culoare deschisă, pubescent
pe cea inferioară, aspru, cu marginile serate sau uneori crenate destul de adine ; nervura
principală şi o parte din cele secundare foarte proeminente, de culoare verde-albicioasă.
Peţiolul lung de 16—19 mm, gros, drept, glabru, înroşit la bază şi prevăzut cu stipele lan­
ceolate, mici.

FRUCTUL

Mărimea — variază de la supramijlocie pînă la mare sau foarte mare, H = 65 —

85 m m şi D = 75—105 m m ; greutatea medie de 280 g ; pomii altoiţi pe paradis produc
fructe foarte mari, cu o greutate pînă la 420 g.

Fig. 169. — R a m b o u r de iarnă.

Forma — sferică, sferic-turtită, uneori sferic-alungită, cu suprafaţa netedă sau cu

coaste largi, rotunjite, care pornesc din cavitatea calicială şi se pierd pe la jumătatea
înălţimii (fig. 169).
 RAMBOUR Г)Е IARNA 439

Culoarea — de fond verde-gălbuie î n momentul recoltării şi galbenă la maturitate,

rar suflată pe partea expusă la soare cu roşcată, peste care se suprapun dungi întrerupte
de culoare roşie-vineţie sau roşie-carmin. Pe suprafaţa fructului există puncte mici, cenuşii,
aureolate cu alb-verzui ; la unele fructe există şi pete de rugină care formează un miceliu
ruginiu.
Pedunculul — scurt sau mijlociu, destul de gros, drept sau arcuit, lignificat, pubes­
cent, fixat oblic, îngroşat la punctul de inserţie pe ramură, deseori iese din cavitate.
Gavitaiea pedunculară — foarte mare, largă, destul de adîncă, cu pieliţa de culoare
verde închis, parţial acoperită cu rugină cafenie-gălbuie, care iese uneori din cavitate sub
formă de raze neregulate.
Caliciul — mare, închis sau semideschis, format din sepale late, ascuţite, dresate,
pubescente, care se menţin verzi timp îndelungat.
Cavitatea calicială — mică, îngustă, de adîncime mijlocie, în formă de ceaşcă, cu
suprafaţa neregulată şi încreţită la baza caliciului, cu pieliţa curată şi marginile cu cinci
ridicaturi care corespund cu coastele fructului.
Pieliţa — subţire, fină, elastică, lucioasă, unsuroasă, destul de rezistentă.
Cavitatea subealicială — în formă de pîlnie, largă în partea superioară, potrivit de
adîncă, uneori neregulată ; la unele fructe comunică cu camera axială.
Inima — de mărime mijlocie, sfero-conică, cu pereţii groşi, bine marcaţi în partea
inferioară şi mai slab către vîrf.
Lojile — de mărime supramijlocie, închise sau semideschise, eu pereţii de culoare
albă-gălbuie, lucioşi, cu crăpături oblice, slab calusate.
Seminţele — de formă neregulată, asimetrice, cu vîrful ascuţit, de culoare cafenie,
mate ; multe sînt seci.
АхгЛ — deschis, mic sau mijlociu, fusiform, îngust.
Pulpa — albă în perioada recoltării şi albă-gălbuie la maturitate, fin granulată, tare,
suculentă, dulce-acrişoară, slab aromată, însă bună la gust.
Maturitatea de, consum — începe din noiembrie şi se prelungeşte pînă la sfîrşitul lunii
martie, începutul lui aprilie.

RECOMANDĂRI. Soiul Rambour de iarnă se recomandă în toate regiunile pomicole

pentru grădinile din jurul caselor. Nu este prevăzut în sortimentele de perspectivă.

РЕЗЮМЕ

Созревание — ноябрь—март.
Сорт французского происхождения, известный еще с XVII века.
Дерево — очень сильнорослое, долговечное, морозоустойчивое, устойчивое к гриб­
ным болезням и вредителям, нетребовательное к почвенным условиям, начинает плодо­
носить поздно, но дает ежегодные и обильные урожаи.
Плод — крупный или очень крупный, округлой или округло-продолговатой формы,
с широкой и закругленной ребристостью; желтовато-зеленого цвета, иногда с кар­
миновым румянцем и точками с зеленовато-белой каймой. Мякоть белая, нежно-хруп­
кая, плотная, сочная, кисловато-сладкая, слабо ароматная, очень приятного вкуса,
хорошего качества; слабо держится на дереве, хорошо выдерживает перевозку
и долго сохраняется.
Хороший столовый сорт, рекомендуется для любительских садов во всех районах
страны.
 440 SOIURI DE MÄR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

BÉSUMÉ

Maturité — novembre — mars.

0
Variété d'origine française, connue depuis le commencement du X V I I siècle.
Arbre — très vigoureux, longétif, résistant aux grands froids, aux maladies crypto-
gamiques et aux insectes, peu exigeant en ce qui concerne les conditions du sol ; fructifi­
cation tardive, régulière et abondante.
Fruit — gros ou très gros, de forme sphérique ou sphérique-allongée, à côtes larges
et arrondies ; vert-jeunâtre ou jaune mat, parfois lavé de rouge-carminé et parsemé de
points gris encerclés d'anneaux blancs-verdâtres ; chair blanche, finement granulée, com­
pacte, juteuse, sucrée-acidulée, faiblement parfumée, très savoureuse ; bonne qualité. Les
fruits sont sensibles aux vents, mais supportent bien le transport et se conservent facile­
ment et longtemps.
Bonne variété de table, recomamandée pour les jardins d'amateurs de toutes les
régions du pays.

ABSTRACT

Maturity – November to March.

Variety of French origin, known since the beginning of the seventeenth century.
Tree – very vigorous, long-lived, resistant to extreme cold, fungal diseases and insects,
undemanding with regard to soil conditions, fruiting late, regular and abundant.
Fruit – large or very large, spherical or spherical-elongated, ribbed broad and rounded,
yellowish-green or dull yellow, sometimes tinged with carmine-red and dotted with gray spots
surrounded with white rings, greenish white flesh finely granular, compact, juicy, sweet-tart, slightly
fragrant, very tasty, good quality. The fruits are susceptible to winds, but holds up well to transport and
easy to maintain and long.
Good variety of table, recommended for garden enthusiasts from across the country.
 WAGNER PREMIAT

Sinonime : engl. Wagener price apple, Wagener.

rvs. Wagnera prizovoe, Wagner.
franc. Pomme Wagener.
germ. Wagner preiss Apfel, Wagen er, Wagener Apfel.
ceh. Wegenerovo.
mag. Wagner Dijas.
rom. Wagener premiat.

Origine. A fost obţinut din sămînţă în statul New York, în anul 1791.

Răspîndirc. Se cultivă în regiunile favorabile culturii mărului din E.S. Cehoslovacă,

E.P. Ungară, E.S.S. Moldovenească şi E.S.S. Ucraineană.
La noi se cultivă în toată ţara, atît în plantaţiile mari, cît şi în grădinile de lîngă case.
Are densitate mai mare in nordul Moldovei şi Transilvaniei.

CARACTERISTICA SOIULUI

î n primii ani după plantare pomul creşte viguros, formînd coroană invers-piramidală,
largă ; mai tîrziu însă, după ce intră în perioada de rodire, vigoarea slăbeşte, iar coroana
tinde spre forma globuloasă, devine rară şi neregulată. Fără îngrijiri speciale, pomul
creşte încet.
Eeuşeşte altoit pe mărul sălbatic, în care caz se cultivă sub formă de semitrunchi,
precum şi pe dusen şi paradis, sub formă de trunchi pitic.
G. A. K a b l u c i k o (61) menţionează că soiul Wagner premiat altoit pe paradis
sau dusen are tendinţa de a trece pe rădăcini proprii ; în acest caz, pomii au viaţă mai lungă,
creştere mai viguroasă, dau producţii mai mari şi nu mai sînt atacaţi de cancer. Frunzele
şi lăstarii, precum şi fructele sînt rezistente la rapăn şi păduchele lînos. De asemenea,
viermele merelor şi puricii verzi le atacă relativ rar şi numai în anii secetoşi.
Pomii au o viaţă scurtă, de 35—40 ani.
Soiul Wagner premiat înfloreşte destul de timpuriu, dar concomitent cu mai multe
soiuri care îi asigură polenizarea încrucişată. Perioada înfloririi durează 9—17 zile. Fiind
autosteril, se cultivă în asociaţie cu soiurile : Borovinka, Karolka, Parmen auriu, Eenet
Baumann, Eenet de Champagne, Eenet de Landsberg, Eenet Simirenko, Eozmarin alb
şi Tirolka.
442 SOIURI DE MAR RAIONATE SI DE PERSPECTIVA

Avînd polen bun, soiul Wagner premiat serveşte la rîndul său ca polenizator pentru
soiurile : Borovinka, Mc. Intosh, Benet de Landsberg şi altele.
Nu se recomandă plantarea soiului Wagner premiat în asociaţie cu London Pepping,
întrucît sînt intersterile.
Este un soi caracterizat prin faptul că rodeşte de timpuriu. Altoit pe măr sălbatic,
începe să rodească la vîrsta de 4—б ani, iar pe paradis şi dusen intră pe rod la vîrsta de
trei ani.
Se înregistrează şi cazuri cînd începe să fructifice chiar din pepinieră. La vîrsta
de 8—9 ani dă o producţie de 30—40 kg/pom. La vîrsta de 22—25 ani, recolta se ridică
la 80—120 k g ; în cazuri izolate s-au înregistrat şi producţii de 150 kg/pom.
Pe pom, fructele ajung la maturitate aproape concomitent. De obicei, pe acelaşi pom
se înregistrează o mare variabiUtate în ceea ce priveşte mărimea fructelor. Spre deosebire
de alte soiuri, atît fructele mari cît şi cele mici şi chiar deformate au gust plăcut.
Pe lingă faptul că sînt colorate viu şi au aspect plăcut şi atrăgător, merele Wagner
premiat sînt şi de calitate superioară, ca urmare a conţinutului apreciabil în zahăr (8,80 —
13,40%), aflat într-un raport armonios cu aciditatea (0,25—0,49%). Conţinutul în tanoide
(0,06—0,12%), precum şi pectinele (0,42—0,78%) imprimă fructelor fermitate şi favori­
zează transportul şi păstrarea îndelungată, fără pierderi. Au de asemenea un conţinut ridicat
în vitamina С (7,2—15,2 m g % ) , iar valoarea energetică ajunge la 66,96 cal.
Avînd pulpa fină, suculentă, răcoritoare şi cu gust foarte bun, merele Wagner pre­
miat sînt considerate ca fructe de calitatea I, fiind apreciate foarte mult pentru consumul
în stare proaspătă.
Dacă se păstrează timp mai îndelungat, fructele pierd din suculentă şi devin făinoase ;
nu se zbîrcesc şi nu pierd însă aspectul lor frumos.
Pomii sînt sensibili la boli ; în regiunile cu cUmă mai umedă şi răcoroasă, pe soluri
cu umiditate suficientă, pomii au viaţă lungă şi produc recolte mari.
Cu toate că sînt pretenţioşi faţă de umiditatea din sol, reuşesc destul de bine şi în
regiunile cu precipitaţii mai scăzute. î n general, fructele se ţin bine pe pom, de aceea poate
fi cultivat şi în locuri mai puţin adăpostite.
î n regiunile cu ploi abundente si mai ales pe solurile cu umiditate în exces, pomii
suferă de ger. î n asemenea cazuri, ramurile se usucă de la vîrfuri, iar pe trunchi se for­
mează plăgi caracteristice, pe care se instalează cancerul deschis. Bezultă că în condiţiile
dealurilor înalte, unde umiditatea este în exces, pentru soiul Wagner premiat trebuie alese
locuri adăpostite, pante expuse spre sud, precum şi terenuri drenate.
Prin faptul că este precoce şi fructifică în fiecare an, se epuizează repede ; ca urmare
reclamă o agrotehnică diferenţiată. Pentru a preveni epuizarea pomilor se recomandă
menţinerea solului din livadă sub formă de ogor negru, combinat cu plante acoperitoare-
siderate, aplicarea îngrăşămintelor şi a tăierilor de reducţie.
Pomii se ramifică slab şi formează numeroase ţepuşe. D e aceea, în perioada formării
au nevoie de tăieri scurte.
Asemănări eu alte soiuri. î n cursul verii, deci înainte de a se colora, merele Wagner
premiat se aseamănă cu acelea ale soiului Ontario.
Calităţi : precocitatea soiului, rodirea regulată şi bogată, frumuseţea şi calitatea
superioară, cu păstrare uşoară şi îndelungată a fructelor.
Defecte : exigenţa la condiţiile de sol şi agrotehnică şi insuficienta rezistenţă a pomilor
la ger şi la b o b , precum şi variabibtatea mărimii fructelor.
Г UrVL \ J ГЛ Л Л Л VII
 WAONF.R PREMIAT 113

POMUL

Pomul nu atinge niciodată dimensiuni mari; la vîrsta de 16—18 ani are înălţimea
de 3,5—4 m şi trunchiul relativ subţire, cu scoarţa cenuşie-roşiatică.
Coroana — invers-piramidală, cu diametrul de circa 4 m (fig. 170).

Ramurile de schelet — scurte şi groase, cu scoarţa galbenă-aurie pe partea expusă la

soare şi cenuşie-murdar pe părţile umbrite, puţin ramificate, formează cu axul unghiuri
care variază între 50 şi 75°.
Ramurile de rod — subţiri, predomină ţepuşele ; nuieluşele se întîlnesc foarte rar.
Lăstarii — de vigoare slabă, subţiri, cu scoarţa de culoare brună-cenuşie, cu nuanţă
roşiatică, pufoşi la vîrf şi slab ceraţi la bază, prezintă lenticele mici, orbiculare, răspîndite
foarte rar şi neregulat.
Mugurii vegetativi — potrivit de mari, comei, turtiţi, îngroşaţi la bază, de culoare
cenuşie, apropiaţi de lăstar, cu pernuţele mici, cu cicatrice foarte înguste, unghiuloase.
Mugurii floriferi — de mărime mijlocie, mai laţi la bază şi rotunjiţi la vîrf, de culoare
eenuşie-brună, cu solzi roşiatici la bază.
•I 11 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

Frunzele — mijlocii sau mari, cu limbul de 85—107 mm lungime şi 44—53 mm

lăţime, de formă ovată sau eliptic-alungită, cu vîrful acuminat, suprafaţa mult vălurată,
de culoare verde închis pe faţa superioară şi verde-gălbuie, uneori gălbuie-argintie pe cea
inferioară, din cauza abundenţei perişorilor ; marginile limbului serate regulat şi îndreptate
mult în sus sau chiar involute, caracter după care se recunoaşte uşor, atît în pepinieră cît
şi în livadă. Peţiolul drept şi pubescent, verde deschis, foarte rar înroşit la bază, repre­
zintă aproape o treime din lungimea limbului (31—38 mm) ; în punctul de inserţie pe lăstar,
are o teacă bine dezvoltată, cu stipele lanceolate, serate profund.
Florile — cu petalele de mărime mijlocie, ovate, scurte, cu contur regulat, de culoare
albă-roşiatică, înainte de cădere devin aproape albe ; bobocii florali de culoare roşie, gru­
paţi în inflorescenţe compacte.

FRUCTUL

Mărimea — foarte variabilă pe acelaşi pom, de la mică pînă la mare, H = 6 0 — 6 7 mm

şi D = 6 4 —73 mm ; greutatea medie de 124 g ; pe pomii pitici şi cei tineri, dimensiunile fruc­
telor sînt mai mari şi anume : H = 6 5 — 7 5 mm şi D =68—95 mm ; greutatea de 155—250 g.
Forma — sferic-turtită, adeseori uşor asimetrică, cu suprafaţa vălurată, cu coaste
largi, neregulate şi rotunjite, de-abia aparente, ca la Eenet de Champagne ; diametrul
maxim plasat la jumătatea înălţimii fructului sau puţin mai spre bază, mai mare decît
înălţimea (pl. X X X V I I şi fig. 171).
Culoarea — de fond galbenă-verzuie în momentul recoltării şi galbenă-aurie, cu slabă
nuanţă verde, pe măsură ce fructele avansează în maturitate ; pe partea expusă la soare
acoperită aproape pe jumătate din suprafaţă cu o rumeneală ştearsă, roşie-carmin sau
purpurie, peste care sînt suprapuse dungi de aceeaşi culoare, însă mai intensă. Pe suprafaţa
fructului se observă puncte mici, de
culoare albă, răspîndite rar, neregulat,
î n unele condiţii extrem de favorabile,
merele Wagner premiat se colorează
în întregime.
Pedunculul — trece puţin peste
marginile cavităţii pedunculare, este
subţire şi umflat la capăt, lignificat,
uneori arcuit, pubescent, de culoare
cafenie deschis, bine prins pe ramură
şi de fruct.
Cavitatea pedunculară — mare,
conică, uneori neregulată, adîncă,
puţin acoperită cu rugină, dispusă
în dungi radiäre care nu ies din ca­
Fig. 171. — W a g n e r premiat.
vitate.
Caliciul — mic, mai rar mij­
lociu, închis sau semideschis, format din sepale mici, scurte, ascuţite, apropiate în smoc
şi cu vîrfurile răsfrînte în afară, de culoare verzuie, pubescente.
Cavitatea calicială — de adîncime şi lărgime mijlocii, în formă de castron, cu pereţii
netezi sau puţin ondulaţi, cu pieliţa colorată ca şi suprafaţa fructului.
 WAGNER PREMIAT 445

Pie liţa —subţire, foarte tare, elastică, netedă, lucioasă şi unsuroasă, aderentă la pulpă.
Cavitatea subcalicială — îngustă, în formă de pîlnie, cu gîtul lung sau în formă de V
deschis, adîncă; stammele cu aşezare superioară.
Inima — mare, în formă de ceapă turtită, bine marcată, plasată simetric faţă de
axul longitudinal al fructului şi împinsă spre caliciu.
Lojile — mici, semideschise sau închise, cu pereţii lucioşi, avînd crăpături trans­
versale fine.
Seminţele — de mărime mijlocie, ovoid-ascuţite, cu vîrful scurt, de culoare castanie
deschis, pline.
Axul — formează o cameră axială potrivit de largă, de înălţimea lojilor.
Pulpa — gălbuie, de consistenţă tare la recoltare, moale mai tîrziu, suculentă, chiar
spumoasă, foarte fină, potrivit de dulce, plăcut acidulată, răcoritoare, cu aromă slabă şi
gust foarte bun.
Maturitatea de consum — începe prin noiembrie sau decembrie, cînd fructele ating
maximum de calităţi şi se prelungeşte pînă la sfârşitul lunii mai, fără pierderi.

RECOMANDĂRI. Avînd calâtăţi şi însuşiri deosebite, soiul Wagner premiat se reco­

mandă să fie cultivat ca soi de bază în regiunile : I — Subcarpatică meridională, a IV-a —
Dealurile de est şi a V n i - a — Colinele Moldovei ; ca soi de completare în regiunile : a
Il-a — Dealurile de vest, a IH-a — Dealurile de nord, a V-a — Dealurile din sud-estul
Transilvaniei, a VTI-a — Câmpia Banatului, Crişurilor şi a Someşului şi a I X - a — Cîmpia
Transilvaniei.

РЕЗЮМЕ

Созревание — декабрь—май.
Дерево — среднерослое, небольших размеров, образует обратно-пирамидальную
крону, которая с возрастом становится шаровидной, довольно редкой и неправильной;
предпочитает районы с более влажным и прохладным климатом и достаточно влажной
почвой, поражается паршой; плодоносит очень рано, ежегодно и обильно.
Плод — больше средней величины, округло-приплюснутый, с волнистой поверх­
ностью; золотисто-желтого цвета с карминовым румянцем, покрытым полосками такой
же более темной окраски; мякоть желтоватая, очень нежная и сочная, кисловато-
сладкая, прекрасного вкуса. Плод хорошо выдерживает перевозку и отлично сохра­
няется продолжительное время.
Дессертньш сорт, высоко ценимый как на местных рынках, так и для экспорта.
Рекомендуется для садов торгово-промышленного значения и для приусадебных
посадок.

BÉSUMÉ

Maturité — décembre—mai.
Arbre — de vigueur moyenne, de petite taille, à couronne pyramidale renversée,
qui avec l'âge devient globuleuse, assez rare et irrégulière ; préfère le climat humide et
frais et les sols assez humides ; ü est sensible à la tavelure, fructifie tôt et produit chaque
année abondamment.
Fruit — au-dessus de la moyenne, sphérique-aplati, à surface ondulée, jaune-dorée,
recouverte de rouge carminé brillant et de raies superposées d'une nuance plus intense ;
chair jaunâtre, très fine, juteuse, sucrée-acidulée, au goût excellent. Les fruits supportent
bien le transport et se conservent facilement et longtemps.
Variété de dessert, très appréciée sur le marché intérieur et à l'exportation, indiquée
pour la grande culture et aussi pour les petits jardins d'amateurs.
 445a
ABSTRACT

Maturity – December to May.

Tree – medium vigour, small, inverted pyramidal crown which becomes globular with age, rare
and irregular prefers moist, cool climate and soil wet enough, it is susceptible to scab, and early fruiting
abundantly produced each army.
Fruit – above average, spherical-flattened, corrugated, golden-yellow, covered with brilliant
crimson red lines and superimposed a shade more intense yellowish flesh, fine, juicy, sweet-tart, the
excellent taste. The fruit holds up well to transport and easy to maintain and long.
Variety of desserts, popular in the domestic market and export, suitable for high culture and also
for small gardens of amateurs.
 PARKER PEPPING

Sinonime : engl. Parker's Pippin.

franc. Pepin gris de Parker, Parker.
germ. Parkers Pepping, Graue Reinette, Parkers grauer Pepping.
ceh. Parkerova.

Origine. Soi vechi, de origine engleză, identificat în grădina Societăţii de horticultura

din Londra pe la începutul secolului al X I X - l e a şi dedicat pomologului W . P a r k e r .

Răspîmlirc. Este răspîndit în Germania, Austria, nordul Italiei, E.P. Polonă, B.S.Ceho­
slovacă şi E.S.S. Ucraineană.
La noi se întîlneşte în livezile gospodăriilor agricole de stat din Transilvania, în
Staţiunile experimentale pomicole Voineşti, Bistriţa, Bilceşti, Cluj, Geoagiu şi în colecţiile
didactice.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte la început destul de viguros, se epuizează însă repede şi necesită tăieri
de reducţie spre a provoca creşteri noi. Reuşeşte altoit pe toţi portaltoii şi se pretează
pentru forme palisate.
înfloreşte la jumătatea sezonului de înflorire a mărului, perioada respectivă fiind
destul de scurtă.
Intră de timpuriu pe rod şi produce mult cînd este altoit pe portaltoii pitici ; altoit
pe măr sălbatic dă producţii moderate.
Fructele sînt foarte rezistente la vînt şi rezistente la transport şi păstrare. Conţin
15,75—16,44% zahăr, 0,71—0,76% aciditate, 0,21—0,22% tanoide, 0 , 7 0 - 0 , 8 7 pectine,
0,37—0,40% proteine brute şi 4,0 — 7,2 m g % vitamina C. Au valoare energetică ridicată,
de 87,48—88,40 cal.
Fructele trebuie recoltate cît mai tîrziu, altfel se zbîrcesc în timpul păstrării.
Soiul Parker Pepping rezistă bine la ger şi secetă ; nu este pretenţios faţă de sol ;
rezistă bine la boli şi dăunători.
Asemănări cu alte soiuri. După mărimea şi forma fructului se aseamănă cu Ribston
Pepping, care este însă mai aspectuos, de calitate mai bună, dar se păstrează mai puţin.
Calităţi : adaptarea uşoară a pomilor la condiţiile de climă şi sol, vigoarea, precoci­
tatea, rodirea regulată şi bogată, mai ales cînd este cultivat pe portaltoi pitici, păstrarea
îndelungată şi uşoară şi calitatea bună a fructelor.
Defecte : longevitatea redusă din cauza epuizării rapide a pomilor, aspectul puţin
atrăgător al fructelor.
 PLANŞA XXXVIII

Parker Pepping
 PARKER PEPPING 447

POMUL

Pomul creşte moderat, avînd trunchiul înalt, de grosime mijlocie, cu scoarţa cenuşie
închis, care se desface în plăci neregulate.
Coroana — globuloasă, largă, rară ; în plină rodire devine invers-piramidală cu
partea superioară rotunjită, semisferică (fig. 172).

Fig. 172. - Parker ^Pepping.

Ramurile de schelet — geniculate, formează cu trunchiul unghiuri de 50—60°; se

degarnisesc mult de la bază.
Ramurue de rod — predomină cele scurte, pintenii şi ţepuşele pe burse.
Lăstarii — destul de lungi, arcuiţi, cu scoarţa de culoare cafenie-măslinie închis,
uneori roşiatică, acoperiţi cu pubescenţă deasă ; lenticelele orbiculare sau alungite sînt
distribuite pe toată suprafaţa lăstarului.
Mugurii vegetativi — destul de mari, ovoizi, pufoşi, apropiaţi de lăstari.
Mugurii floriferi — voluminoşi, alungiţi, pîsloşi.
44R SOIURI DE MAR RAIONATE $1 DE PERSPECTIVA

Frunzele — mari, ovate, uneori eliptice, cu vîrful acuminat şi marginile involute, răsu­
cite şi serate. Peţiolul foarte lung, gros, de culoare verde-gălbuie, însoţit de stipele lanceolate.
Florile — mari, cu petalele alungite şi ascuţite la vîrf, îndepărtate de la bază, de
culoare roz-albicioasă la început, care devine albicioasă la desfacerea completă a florilor.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, H = 50—55 mm şi D = 65 — 70 mm ; greutatea de 95—115 g.

Forma — sferic-turtită, regulată, cu diametrul maxim situat la jumătatea înălţimii ;
baza fructului rotunjită, iar spre vîrf îngustată treptat (pl. X X X V I I I şi fig. 173).
Culoarea — de fond verde deschis la recoltare şi galbenă murdar la maturitate ;
pe partea expusă la soare acoperită cu o rumeneală portocalie, suflată, şi cu pete verzui.
La cele mai multe fructe aproape toată suprafaţa este acoperită cu un strat subţire de
rugină brună-verzuie murdar ; punctele mari, cenuşii-albicioase, sînt răspîndite pe toată
suprafaţa.
Pedunculul — lung de 20—25 mm, de grosime mijlocie, lignificat, arcuit, puţin zbîrcit,
fixat drept sau oblic, de culoare brună-cenuşie, acoperit cu pubescenţă rară, bine prins de
ramură şi de fruct.
Cavitatea pedunculară — destul de largă, adîncă, regulată, cu pereţii puţin ondulaţi,
cu pieliţa acoperită cu rugină rugoasă.
Calicită — semideschis sau închis, format din sepale late la bază, ascuţite, lungi, de
culoare verde, pîsloase, adunate în smoc
şi cu vîrfurile uscate, răsfrînte în afară.
Cavitatea calicială — de lărgime şi
adîncime mijlocie, în formă de ceaşcă, cu
pereţii încreţiţi mărunt şi acoperiţi cu
striuri concentrice, fine, de rugină.
Pieliţa — subţire, aspră din cauza
stratului de rugină, relativ elastică, ade­
rentă la pulpă.
Cavitatea subcalicială — foarte largă,
de adîncime mică, în formă de V ; sta­
mmele cu aşezare superioară sau mijlocie.
Inima — mare, rotunjită la bază, cu
slabe inflexiuni spre vîrf, bine delimitată
de fascicule verzi, puţin deplasată spre
caliciu.
Lojile — mari, spaţioase, cu pereţii
Fig. 1 7 3 . - P a r k e r P e p p i n g . verzi-gălbui, prevăzuţi cu crăpături calu-
sate, sînt deschise spre camera axială.
Seminţele — mari, cu vîrful ascuţit prelung, de culoare cafenie închis, pline.
Axul — reprezentat printr-o cameră axială deschisă, fusiformă, de înălţimea lojilor.
Pulpa — de culoare verde-albicioasă la început şi galbenă-verzuie la maturitate,
străbătută de numeroase vinişoare verzui, semicompactă, fină, suculentă, dulce, cu aci­
ditate pronunţată şi plăcută, cu aromă şi gust de renete.
Maturitatea de consum — din decembrie pînă în martie — aprilie.
 PARKER PEPPING 449

RECOMANDÂRI Soiul Parker Pepping se recomandă ca soi de completare în regiu­

nile : a Il-a — Dealurile de vest, a IlI-a — Dealurile de nord, a V-a — Dealurile din sud-
estul Transilvaniei şi a I X - a — Cîmpia Transilvaniei ; ca soi de încercare în regiunea a
V f l - a — Cîmpia Banatului, Crişurilor şi a Someşului.

РЕЗЮМЕ

Созревание — декабрь—апрель.
Дерево — в молодом возрасте растет сильно, но скоро истощается и не достигает
больших размеров; крона шаровидная, редкая, во время плодоношения становится
обратно-пирамидальной с округленной вершиной; нетребовательное к почве, переносит
хорошо морозы и засуху; начинает рано плодоносить и дает обильные урожаи, в осо­
бенности на карликовых подвоях.
Плод — средней или нижесредней величины, округло-приплюснутой правильной
формы, грязновато-желтого цвета с оранжевым размытым румянцем, покрытым зеле­
новатыми пятнами и зеленовато бурой грязноватого цвета ржавчиной; мякоть зеле­
новато-желтая, не очень плотная, нежная, сочная, сладкая, приятно кисловатая,
ароматная, ренетного вкуса. Плод очень прочно держится на дереве и устойчив к болез­
ням и вредителям; хорошо переносит перевозку и сохраняется легко и долго.
Сорт рекомендуется для приусадебных садов.

RÉSUMÉ

Maturité — décembre—avril.
Arbre — vigoureux dans sa jeunesse, mais s'épuise rapidement et n'atteint pas une
grande taille ; la couronne globuleuse, rare, devenant pyramidale renversée à la période
de pleine production, au sommet arrondi; peu exigeant quant aux conditions de sol,
résistant aux grands froids et à la sécheresse ; fructification hâtive ; productivité abondante,
surtout si greffé sur porte-greffes nains.
Fruit — moyen ou au-dessous de la moyenne, sphérique-aplati, régulier, jaune-sale,
lavé d'orangé, à taches verdâtres et rouille brune-verdâtre sale ; chair jaune-verdâtre,
mi-compacte, fine, juteuse, sucrée, agréablement acidulée, à l'arôme et goût de reinette.
Les fruits résistent très bien aux vents, aux maladies et aux insectes, supportent bien
le transport et se conservent bien.
Variété indiquée pour les jardins d'amateur.

ABSTRACT

Maturity – December to April.

Tree – strong in his youth, but quickly runs out and does not reach a large, globular crown, rare,
becoming pyramidal overturned the period of full production, with a rounded top; undemanding as to
soil conditions, resistant to extreme cold and drought, early fruiting, productivity abundant, especially if
grafted on dwarf rootstocks.
Fruit – average or below average, spherical-flat, regular, dirty yellow, washed with orange,
green and rust-spotted brown-greenish dirty greenish-yellow flesh, semi-compact, thin, juicy, sweet ,
pleasantly tart, aroma and taste of rennet.
The fruits are highly resistant to wind, insects and diseases, tolerate well the transport and keep
well.
Variety suitable for amateur gardens.

2» - c . 2452
 ENTZ ROZMARIN

Sinonime : mag. Entz Eosmarin, Husveti rosmarin, Teli czitrom alma, Honti alma.
franc. Bomarin d'Entz.
germ. Entz's Eosmarin.
rom. Dulce-amărui.

Origine. Soi de origine ungurească, obţinut probabil din seminţe, cunoscut de timp
foarte îndelungat în partea de sud a E.P. Ungare, unde se cultivă pe suprafeţe mari.
Numele de Entz Bozmarin a fost dat acestui soi de către M. В e г e с z к i în cinstea
pomologului maghiar P. E n t z , fondatorul pomologiei ungare.

Răspîndire. Se cultivă pe scară largă în B.P. Ungară, R.S. Cehoslovacă, E.P. Polonă
şi mai puţin în alte ţări.
La noi este răspîndit în bazinele pomicole din Bistriţa, Năsăud şi Baia Mare, unde
se cunoaşte şi sub numele de Dulce-amărui.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomii cresc foarte viguros, mai ales în pepinieră unde se obţin uşor exemplare fru­
moase. Datorită creşterii drepte, pomii pot fi formaţi fără tutori şi cepi. Beuşeşte altoit
pe măr sălbatic şi dusen.
Soiul Entz Eozmarin este un foarte bun intermediar pentru toate soiurile de măr,
întrucît le imprimă încă de la început vigoare şi asigură o productivitate sporită. Pomii
la vîrsta de 70—80 ani nu-şi pierd încă vigoarea.
înfloreşte la sfîrşitul perioadei de înflorire a mărului, fiind considerat ca unul dintre
soiurile cu înflorirea cea mai tîrzie şi mai prelungită.
Soiul Entz Bozmarin este parţial autosteril ; ca polenizatori se recomandă soiurile :
Pannen auriu, Benet Baumann şi Wagner premiat.
Intră pe rod la vîrsta de 0 — 7 ani. Producţia de fructe este moderată şi susţinută
de la un an la altul. La vîrsta de 20 ani dă în medie 90 kg/pom. La unele exemplare
producţia maximă ajunge pînă la 200 kg/pom în anii de plină rodire.
Fructele soiului Entz Bozmarin sînt de calitatea a Il-a, fiind întrebuinţate pentru
scopuri cuUnare şi pentru industrializare. Bezistă foarte bine la transport şi nu formează
 KN1Z ROZMARIN 451

pete in locurile lovite. Datorită stratului de pruiuă bogat de pe suprafaţa fructelor, pier­
derile prin evaporare sînt foarte miei.
Reuşeşte bine şi pe terenurile compacte şi mai puţin fertile.
Este un soi foarte rustic, rezistent la ger şi secetă, precum şi la boli, în special la
făinare şi rapăn. La atacul păduchelui din San José este sensibil, mai cu seamă, acolo unde
se aplică o agrotehnică inferioară.

Fig. 174. — Entz R o z m a r i n .

Asemănări cu alte soiuri. Pomul se confundă de multe ori cu cel al soiului

Şovari roşu. Se deosebeşte însă de acesta prin frunzişul mai mare, mai pielos, prin
ramurile mai aplecate, creşterile puternice şi prin portul mai puţin ridicat. Fructul se
mai aseamănă cu cel de Renet de Orléans, este însă mai alungit şi se deosebeşte uşor şi
după gust.
Calităţi : vigoarea, sănătatea şi productivitatea susţinută a pomilor, mărimea şi
aspectul frumos, păstrarea uşoară şi îndelungată a fructelor.
Defecte : insuficienta rezistenţă a pomilor la secetă, calitatea mediocră a pulpei
pentru consumul în stare proaspătă.
452 SOIURI DK MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

POMUL

Pomul la vîrsta de 20 aDÎ atinge înălţimea tie 5—6 m, cu trunchiul drept, foarte rar
răsucit, de 25—28 cm grosime, cu scoarţa cenuşie închis care se exfoliază în plăci
neregulate.
Coroana — globuloasă, largă şi rară, ramificată de la bază (fig. 174).
Ramurile de schelet — groase, cu unghiuri de ramificare de 55—70°; scoarţa cenuşie
închis prezintă crăpături longitudinale neregulate şi superficiale la bază, cu lenticele orbi-
culare, aşezate transversal şi neregulat.
Ramurile de rod — predomină pintenii şi ţepuşele ; pe burse se formează mai totdeauna
lăstari viguroşi care încep să crească o dată cu inflorescenţa, ceea ce este caracteristic
pentru soi.
Lăstarii — foarte viguroşi, atingînd în medie lungimea de 57 cm şi grosimea de 9 mm,
de culoare măsUnie-violacee, tomentoşi, cu lenticele mici, foarte rare.
Mugurii vegetativi — de dimensiuni mijlocii, conici, lipiţi de lăstar, cu vîrful slab
rotunjit, de culoare roşiatică, acoperiţi cu puf ; pernuţele proeminente, mari, în formă
de semilună.
Mugurii floriferi — ovoizi, cu vîrful uşor rotunjit, de culoare brună-roşiatică, cu
nuanţe violacei, pubescenţi.
Frunzele — mari, ovate, cu vîrful scurt, ascuţit şi baza rotunjită, pieloase, au lun­
gimea limbului de 65—120 mm, iar lăţimea de 50—100 mm, suprafaţa uşor vălurată şi
marginile serate. Peţiolul scurt, reprezentînd 1/4 din lungimea limbului, verzui-violaceu,
pubescent, la bază cu stipele lanceolate.
Florile — mari, cu petalele rotunjite, gofrate pe margini, albicioase, pătate cu roşu.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie sau destul de mare, N = 72—85 mm şi D = 70—85 m m ;

greutatea de 125—150 g.
Forma — conic-trunchiată sau ovoid-alungită, slab turtită la cei doi poli
(fig. 175).
Culoarea — de fond la început verzuie, apoi galbenă deschis, peste care se aşterne o
rumeneală carmin pe partea însorită. Pe întreaga suprafaţă a fructului pornesc de la cavi­
tatea pedunculară dungi roşii-sîngerii, întrerupte, care dau fructului un aspect foarte
frumos. Punctele sLut negre, regulat dispuse şi aparente.
Pedunculul — gros, umflat la bază, de 18—33 mm lungime, semilignificat, de culoare
cenuşie murdar.
Cavitatea pedunculară — de adîncime şi lărgime mijlocii, în formă de pîlnie, cu piebţa
de culoare galbenă, acoperită la baza cavităţii cu rugină gălbuie-măslinie uniformă, iar
spre margini brăzdată de dungi sîngerii în formă de raze.
Caliciul — mijlociu, semideschis sau deschis, cu sepale cărnoase şi unite la bază,
uscate şi strînse în formă de smoc spre vîrf.
Cavitatea calicială — superficială, largă, în formă de farfurie, cu pereţii şi umerii
cutaţi, galbenă-verzuie în interior şi cu umerii acoperiţi cu roşeaţă din ce în ce mai intensă
 F.NTZ ROZMARIN 453

spre exterior ; rugina apare dispersată, atît în interiorul cît şi în exteriorul ca­
vităţii caliciale.
Pieliţa — groasă, netedă, lucioasă, aderentă la pulpă ; la maturitate devine mai
lucioasă şi mai unsuroasă.
Cavitatea snbcalicială — în formă de pîlnie, cu gîtul lung şi îngust, nu comunică cu
camera axială.
Inima — mare, în formă de
ridiche, delimitată de fascicule
verzui, întrerupte.
Lojile — mijlocii, cu pereţii
verzi-sidefii, în formă de semilună.
Seminţele — ovoide, ascuţite
brusc, castanii închis.
Axul — deschis, fusiform.
Pulpa — albă-gălbuie, cu
irizaţii verzui la începutul matu­
rităţii şi galbenă deschis la coa­
cerea deplină, cu textura laxă,
gustul dulce, cu uşoară amăreală ;
la maturitatea deplină capătă su­
culentă pronunţată şi aromă de
pepene galben, iar la supracoacere
se prăbuşeşte.
Maturitatea de consum —
din noiembrie — decembrie pînă în
martie, chiar începutul lunii a-
prilie. ].-jg 175. _ Entz Rozmarin.

R E C O M A N D Ă R I . Deşi nu este prevăzut în sortimentele dc perspectivă, soiul Entz

Rozmarin se recomandă să fie cultivat în grădinile din jurul caselor, pe marginile
căilor de comunicaţie şi mai puţin în plantaţiile mari.

РЕЗЮМЕ

Созревание — ноябрь — апрель.

Сорт венгерского происхождения, распространенный на севере Трансильвашш.
Дерево — очень сильнорослое и выносливое, долговечное; плодоносит умеренно,
но ежегодно; устойчиво к грибным болезням и вредителям.
Плод — средней величины или крупный, усеченно-конической или яйцевидно-
продолговатой формы, немного сплюснутый с обоих концов, светло-желтый с блестящим
карминово-красным полосатым румянцем и кроваво-красными пятнами; мякоть жел­
товато-белая, нежнохрупкая, сочная, ароматная, кисловато-сладкая, со слабой горечью,
хорошего качества. Плод хорошо переносит перевозку и хранение.
Хороший любительский и промышленный сорт. Рекомендуется также и для
посадок по сторонам шоссейных дорог.
454 SOIURI DK MÄR RAIONATE SI DL' PERSPECTIVĂ

BÉSTJME

Maturité — novembre—avril.
Variété d'origine hongroise, répandue dans le Nord de la Transylvanie.
Arbre — très vigoureux et rustique, longétif ; productivité modérée, mais régulière ;
résistant aux insectes et aux maladies cryptogamiques.
Fruit — moyen ou gros, tronconique ou ovoïde-allongé, légèrement aplati à ses
deux pôles ; jaune clair teinté de carminé brillant sous l'influence du soleil, à raies et taches
rouges sang ; chair d'un blanc-jaunâtre, friable, juteuse, parfumée, acidulée, sucrée, avec un
arrière-goût amer ; bonne qualité. Les fruits résistent bien au transport et se conser­
vent bien.
Variété d'amateur, de commerce et d'industrie, indiquée pour les plantations le long
des voies de communication.

ABSTRACT

Maturity – November to April.

Variety of Hungarian origin, he is common in north of Transylvania.
Tree – very vigorous and hardy, long lived, productivity moderate, but steady; resistant to
insects and fungal diseases.
Fruit – medium to large, conical-ovoid or elongated, slightly flattened at both poles, light
yellow-tinted crimson gleaming under the influence of sunlight, rays and blood red spots, white flesh
with a yellowish, friable, juicy flavoured, tangy, sweet, with a bitter aftertaste, good quality. The fruit
stand up well to transport and store well.
Variety for amateur, for trade and industry, suitable for plantation along the lines of
communication.
 ŞOVARI NOBIL

Sinonime : mag. Nemeş Sovari-alma, Borka, Styepoka.

franc. Noble de Sovar.
germ. Edel Sovarerapfel.

Origine. Originea soiului nu se cunoaşte. î n cultură există însă de timp foarte

îndelungat.
Sub denumirea de Şovari sînt cunoscute în Transilvania mai multe soiuri, fapt
subliniat şi de I. M o 1 n a r (80). Deşi în linii mari aceste soiuri se aseamănă între ele, au
totuşi cîteva caractere distincte. Ce'.e mai importante tipuri de Şovari sînt : Ş. nobil,
Ş. roşu, Ş. comun şi Ş. dungat.

Răspîndire. Soiul Şovari nobil s-a răspîndit la început în bazinul rîului Tisa, în
E.P. Ungară. M. В e г e с z к i 1-a descris sub numele de Nemeş Sovari şi după anul 1880
1-a răspîndit în Franţa, Germania şi alte ţări.
La noi este răspîndit în Transilvania aproape pretutindeni, cu deosebire în partea
de vest şi de nord, unde în raioanele Baia Mare, D e j , Năsăud şi Bistriţa intră în sorti­
mente în proporţie destul de mare.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul se caracterizează prin creştere viguroasă şi longevitate mare. Reuşeşte altoit

pe măr sălbatic.
înfloreşte tîrziu, scăpînd astfel de efectul brumelor tîrzii de primăvară.
întră pe rod destul de tîrziu, la vîrsta de 8—10 ani. La început produce moderat ;
astfel, la vîrsta de 25 ani dă în fiecare an producţii de 35—50 kg/pom. Pe măsură ce înain­
tează în vîrsta se accentuează intermitenţa de rodire, iar producţiile anuale cresc progresiv.
Ajunge la vîrste foarte înaintate şi dă producţii mari. Se cunosc în cultură pomi în vîrsta
de 90—100 ani, care sînt încă viguroşi, sănătoşi şi în mod curent produc circa 600 kg/
p o m anual.
Ca producţie record se citează cazul unui pom de 93 ani, din comuna Mănăştur,
regiunea Maramureş, care a produs în anul 1955 o cantitate de 1 750 kg mere.
Fructele au culoare frumoasă, sînt atrăgătoare şi au gust plăcut. Sînt rezistente la
transport şi păstrare. La supracoacere pulpa devine însă mălăiaţă şi îşi pierde calităţile.
Conţin 12,43% zahăr, 0,26% aciditate, 0,16% substanţe tanoide, 0,75% pectine şi 4,3 m g %
vitamina C. Valoarea energetică a merelor se ridică la 72,0 cal.
456 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

Mărul Şovari nobil este apreciat ca fruct de masă ; se pretează însă şi pentru uscare,
precum şi pentru fabricarea cidrului.
Eeuşeşte pe solurile argilo-nisipoase, adînci şi revene, de pe şesurile calde ; nu reu­
şeşte pe cele argiloase şi reci.

Fig. 176. — Şovari nobil.

Este rezistent la ger şi secetă, precum şi la boli. Din cauză că are frunzele tari, groase
şi păroase, este foarte puţin atacat de omizile fluturilor Aporia crataegi L. şi Biponomeuta
mdlinella Zell.
Calităţi : longevitatea mare a pomilor, rodirea abundentă, rezistenţa pomilor şi
fructelor la dăunători şi boli şi caUtatea bună a fructelor.
Defecte : intrarea tîrzie pe rod, rodirea intermitentă şi exigenţa pomilor faţă de
natura şi fertilitatea solului.

POMUL

Tomul viguros, de înălţime mare (13—14 m), avînd trunchiul relativ subţire, cu
scoarţa de culoare cenuşie care prezintă crăpături longitudinale, de forme neregulate.
Coroana — sferic-turtită, cu diametrul de circa 15 m, la vîrsta de 90 ani (fig. 176).
 PLANŞA XXXIX

Şovari nobil
 ŞOVARI NOBIL 457

Ramurile dc schelet — de grosime mijlocie, cu unghiuri do ramificare de 5 0 — 6 0 ° ;

s c o a r ţ a de culoare roşiatică spre violet, cu lenticele numeroase, mari, aşezate transversal.
Ramurile de rod — predomină ţepuşele şi bursele ; smicelele şi nuieluşele se întîl­
nesc rar.
Lăstarii — groşi, ajungînd pînă la 60 — 70 cm lungime, cu scoarţa de culoare cafenie,
bătînd spre violet, pubescenţi.
Mugurii vegetativi — mijlocii, turtiţi, ascuţiţi, de culoare roşiatică, pubescenţi, lipiţi
de lăstar, cu pernuţe proeminente.
Mugurii florifcri — bombaţi, roşiatici, cu nuanţă cenuşie din cauza pubescenţei.
Frunzele — mari, ovate, cu vîrful acuminat, cu limbul gros, vălurat şi marginile
serate, pubescente pe faţa inferioară şi glabre pe cea superioară ; unele frunze prezintă
pubescenţă şi pe partea superioară, mai mult în lungul nervurilor. Peţiolul de lungime
mijlocie, gros, de culoare verzuie pe partea superioară şi roşcat pe cea inferioară.
Florile — de mărime mijlocie, cu petalele roz-albicioase ; inflorescenţele dese, cu
5 — 7 flori.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, avînd în medie H = 0 0 mm şi В = 6 9 mm ; greutatea de

140-150 g.
Forma — conic-trunchiată sau sferic-alungită (pl. X X X I X şi fig. 177).
Culoarea — de fond verde-gălbuie ; cea acoperitoare roşie-violacee, peste care se
suprapun dungi mai mult sau mai puţin late, neregulate. Punctele ies bine în evidenţă.
Pedunculul — de mărime mijlocie sau supramijlocie, flexibil, lignificat, puţin îngroşat
la punctul de inserţie, uneori cărnos la bază, de culoare cenuşie închis, pubescent, aşezat
puţin oblic, prins bine de ramură şi fruct.
Cavitatea pedunculară — regulată, de
forma unei pîlnii, mijlocie ca lărgime şi adînc-
cime, cu puţină rugină la bază.
Caliciul — mic, închis sau semideschis,
format din sepale mici, ascuţite, pubescente,
uscate şi împreunate la bază.
Cavitatea calicială—ăe lărgime mijlocie,
de adîncime mică, de formă neregulată, cu
marginile formate din cinci ridicaturi şi creţuri
care se pierd uşor pe suprafaţa fructului.
Pieliţa — groasă, netedă, lucioasă,
aderentă la pulpă.
Cavitatea subcalicială — de mărime mij­
locie, adîncă, în formă de V ; staminele cu
aşezare inferioară.
Inima — de mărime variabilă, în formă Fig. 177. - şovari nobil,

de ceapă, delimitată dc fascicule gălbui.

Lojile — largi şi adînci, avînd pereţii de culoare galbenă-verzuie, cu crăpături trans­
versale şi longitudinale calusate.
Seminţele — de mărime mijlocie, ovoid-alungite, de culoare cafenie deschis ; 1 0 — 1 5 %
sînt seci.
 158 SOIURI DE MAR RAION'ATF. SI DE PERSPECTIVĂ

Axul — formează o cameră axială mare, deschisă pe toată înălţimea.

Pulpa — albă-verzuie, cu infiltraţii de culoare verzuie, la început crocantă, iar mai
tîrziu, la maturitatea completă fondantă, dulce-acrişoară la gust şi cu aromă plăcută ; în
jurul inimii este buretoasă şi se strică începînd de la mijloc.
Maturitatea de consum — din decembrie pînă în aprilie—mai.

BECOMANDĂRI. Fiind rustic şi cu productivitate mare, soiul Şovari nobil se reco­

mandă ca soi de bază în regiunile : a Il-a — Dealurile de vest, а Ш - а — Dealurile de nord,
a VDI-a — Cîmpia Banatului, Crişurilor şi a Someşului şi a I X - a — Cîmpia Transilvaniei.

РЕЗЮМЕ

Созревание — декабрь—апрель.
Дерево — долговечное, неприхотливое, морозоустойчивое, устойчивое к вреди­
телям и грибным болезням, начинает плодоносить псздно и дает обильные и ежегодные
урожаи.
Плод — средней величины, усеченно-конической формы, зеленовато-желтого
цвета с красновато-фиолетовым румянцем на обращенной к солнцу стороне, с узкими
полосками более темного цвета; мякоть зеленовато-белая, твердая, тающая, кисловато-
сладкая с приятным ароматом и вкусом.
Рекомендуется как основной сорт в плодоводческих районах Трансильвании, для
крупных насаждений торгово-промышленного значения.

BÉSUMÉ

Maturité — décembre—avril.
Arbre — longétif, rustique, résistant aux gelées d'hiver, aux insectes et aux maladies
cryptogamiques ; U commence à fructifier tardivement et donne des récoltes riches et
régulières.
Fruit — moyen, tronconique, jaune-verdâtre, lavé de rouge-violet sur le côté exposé
au soleil, à raies d'une nuance plus intense ; chair d'un blanc-verdâtre, ferme, fondante,
sucrée-acidulée, goût et parfum agréables.
Indiquée comme variété de base dans les régions fruitières de la Transylvanie, pour
les grandes plantations commerciales et industrielles.

ABSTRACT

Maturity – December to April.

Tree – long lived, hardy, resistant to winter frosts, insects and fungal diseases, it begins to grow
late and gives rich harvests and fair.
Fruit – medium, conical, greenish-yellow, tinged with red-purple on the side exposed to sun
rays in a shade more intense flesh of a greenish-white, firm, soft, sweet-tart flavour and fragrance
pleasant.
Suitable as basis variety in fruit-growing regions of Transylvania, for large industrial and
commercial plantations.
 TAFFET A L B DE IARNĂ

Sinonime : germ. Weisser Winter Taffetapfel, Wachsapfel, Spiegelapfel.

rus. Taftianoe beloe zimnee.
franc. Taffetas blanc d'hiver.

Origine. Soi de origine germană, foarte vechi, de provenienţă necunoscută.

Răspândire. Este răspîndit mult în Germania, Austria şi nordul Franţei. î n cele­

lalte ţări din Europa se cultivă ir ai puţin.
La noi se întîlneşte în grădinile de lîngă case, în regiunea Suceava, nordul Transil­
vaniei şi în Ţara Haţegului. D e asemenea este introdus în staţiunile experimentale şi colec­
ţiile didactice.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte moderat, formînd coroană sferic-alungită.

înfloreşte foarte tîrziu, iar perioada respectivă durează un timp scurt. Din această
cauză, dacă în timpul înfloririi se înregistrează ploi sau ceaţă, nu leagă fructe.
Soiul intră tîrziu pe rod, la vîrsta de 7—9 ani. La început rodeşte regulat, iar de
la vîrsta de 22—25 ani intermitent. î n perioada rodirii produce 180 — 250 kg/pom.
Conţinutul moderat în zahăr (11,08%) şi ridicat în acizi (0,56%) imprimă fructelor
un gust dulce-acrişor plăcut, din care cauză se folosesc mai mult ca fructe de masă. Avînd
în medie 0 , 6 1 % pectine şi 0,30% proteine brute, merele Taffet alb de iarnă se pretează
şi pentru prelucrări industriale. Se caracterizează prin conţinut scăzut în vitamina С (2,0
m g % ) şi o valoare energetică de 61,04 cal. Sînt considerate ca fructe de calitatea a Il-a.
Avînd pulpa densă, se transportă cu uşurinţă ; necesită însă ambalare îngrijită,
întrucît pe fondul alb-gălbui al fructului ies în evidenţă foarte bine locurile care se bruiii-
fică în urma loviturilor.
Soiul preferă locurile adăpostite, solurile revene şi calde. î n regiunile ploioase vege­
taţia se prelungeşte, din care cauză ramurile de un an degeră în cursul iernii. î n aceste
condiţii, pomul este atacat de rapăn şi de cancerul deschis.
Asemănări cu alte soiuri. Soiul Taffet alb de iarnă se aseamănă mult cu Renet de
Champagne. După pom se deosebeşte prin faptul că la Renet de Champagne, coroana
este piramidală sau invers-piramidală, iar la Taffet alb de iarnă, sferică sau sferic-turtită.
Fructele acestor soiuri se deosebesc după caliciu, la Taffet alb de iarnă fiind format din
I fii) SOIURI DE MAR RAIONATE SI DE PERSPECTIVA

sépale mai late şi cu vîrfurile răsfrînte în afară, şi după gustul fructului, dulce-vinuriu
la Taffet alb de iarnă şi acrişor la Eenet de Champagne.
Calităţi : longevitatea, înflorirea tîrzie, aspectul atrăgător şi gustul plăcut al
fructelor, mult apreciate pentru consum.
Defecte : sensibilitatea pomului la cancer, iar în anii ploioşi şi în terenuri umede
şi la rapăn.

POMUL

Pomul atinge înălţimea de 8—9 m, avînd trunchiul gros, cu scoarţa cenuşie murdar.
Coroana — în tinereţe sferic alungită, în perioada de plină rodire se lărgeşte şi devine
sferic-turtită (fig. 178).

Fig. 178. — Taffet alb de iarnă.

Ramurile de schelet — groase, formează cu axul unghiuri de 45 — 70°; în perioada

de plină rodire, se arcuiesc şi se degarnisesc la bază pe o lungime destul de mare.
Ramurile de rod — scurte, foarte scurte, mai rar mijlocii, destul de groase, reprezentate
prin pinteni şi ţepuşe.
 TAFKET A L I ) DF. I A R N A 161

L&giaHi — de lungime şi grosime mijlocii, cu scoarţa de culoare brună-verzuie,

cu nuanţe roşiatice pe partea, expusă la soare, pubescenţi, cu lenticele mici, orbi-
culare, dese.
Mugurii vegetativi — mari, ovoizi, pubescenţi, slab îndepărtaţi de lăstar, aşezaţi pe
permite voluminoase şi proeminente.
Mugurii floriferi — destul de voluminoşi, ovoizi, bombaţi, pubescenţi.
Frunzele — mari, ovate sau eliptice, cu vîrful acuminat şi marginile serate adine,
slab gofrate, de culoare verde intens pe faţa superioară, verde deschis şi slab pubescente
pe cea inferioară. Peţiolul de lungime şi grosime mijlocii, cu stipele lungi, lanceolate la
bază, înroşit pe toată lungimea ; roşeaţa de pe peţiol se prelungeşte şi pc nervura
principală.
Florile — de mărime mijlocie, cu petalele albe pe faţa superioară, roz pe cea infe-
iioară, alungite, îndepărtate la bază, cu marginile vălurate.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie sau supramijlocie, H = 56—60 mm şi D = 70— 80 m m ;

greutatea de 80—180 g.
Forma — sferic-turtită, aproape plată, neregulată (fig. 179).
Culoarea — de fond galbenă deschis în timpul recoltării şi albă-gălbuie, ceroasă,
la completa maturitate, acoperită pe partea expusă la soare cu o rumeneală roz-zmeurie
foarte discretă. Pe suprafaţa fructului se întîmesc puncte albicioase, foarte mici.
Peduneulul — mijlociu, subţire sau uneori destul de gros, de multe ori fixat oblic din
cauza unei excrescenţe cărnoase din cavitate.
Cavitatea pedunculară — adîncă, relativ îngustă, cu suprafaţa adesea neregulată,
cu pieliţa de culoare verde, acoperită de cele mai multe ori cu un strat fin de rugină,
dispusă sub formă de raze.
Caliciul — închis sau semideschis,
format din sepale mici, ascuţite, de culoare
verzuie, aplecate spre mijloc şi cu vîrfurile
răsfrînte în afară.
Cavitatea calicială — de adîncime şi
lărgime mijlocii, cu pereţii ondulaţi şi cu
perle la baza caliciului.
Pieliţa — subţire, absolut netedă, lu­
cioasă.
Cavitatea subealicială — în formă de
V sau U , avînd staminele cu aşezare supe­
rioară.
Inima — plată, aşezată central, slab
delimitată de fascicule înguste, gălbui. F i g . 179. — Taffet alb de iarnă.
Lojile — mici, aproape închise.
Seminţele — scurte, ovoide, de culoare cenuşie-cafenie ; multe sînt seci.
Axul — îngust, uneori aproape inexistent.
Pulpa — albă, străbătută de fascicule gălbui, tare, destul de fină, suculentă, dulce-
acrişoară, cu aromă specifică, plăcută.
 4«2 SOIURI DE MAR RAIONATE SI D!i PERSPECTIVA

Maturitatea de consum — din decembrie pînă în aprilie ; de la jumătatea lunii ianuarie,

fructele încep să piardă din calităţi.

BECOMANDÄRI. Deşi nu este prevăzut în sortimentele de perspectivă, soiul Taffet

alb de iarnă rămîne potrivit pentru grădinile de lingă case.

РЕЗЮМЕ

Созревание — декабрь — начало апреля.

Сорт немецкого происхождения; в PHP встречается в Сучавской области, на
севере Трансильванпн и в Хацегском районе Хунедоарской области.
Дерево — сильнорослое, с шаровидной удлиненной кроной, долговечное, довольно
выносливое, морозоустойчивое, но довольно требовательное к почвенным условиям;
предпочитает теплые достаточно влажные почвы и хорошо защищенные местополо­
жения; начинает плодоносить поздно, но дает обильные и ежегодные урожаи.
Плод — средней и ниже средней величины, округло-приплюснутой, плоской
неправильной формы, светло-желтого цвета с розово-орангкевым румянцем; мякоть
белая, плотная, довольно нежная, сочная, винно-сладкая, ароматная, хорошего ка­
чества.
Рекомендуется для любительских и промышленных садов.

BÉSUMÉ

Maturité — décembre—début d'avril.

Variété d'origine allemande. Dans la B.P. Boumaine, elle est répandue dans la région
de Suceava, le Nord de la Transylvanie et le district de Haţeg — région de Hunedoara.
Arbre — de vigueur modérée, à couronne sphérique-allongée, longétif, assez rustique,
résistant aux grands froids, mais assez exigeant quant aux conditions du sol, il préfère les
terrains chauds, bien abrités et suffisamment humides ; fructification tardive ; produc-
tivité assez abondante et régulière.
Fruit — moyen ou au-dessous de la moyenne, de forme sphérique-aplatie, presque
plate, irrégulière ; couleur jaune clair ou blanc-jaunâtre, lavé de rose orangé ; chair blanche,
compacte, assez fine, juteuse, sucrée-acidulée, parfumée, de bonne qualité.
Variété indiquée pour les jardins d'amateur et les plantations commerciales.

ABSTRACT

Maturity – December to early April.

Variety of German origin. In Romania, is widespread in the region of Suceava, northern
Transylvania and the District of Haţeg – Hunedoara.
Tree – moderate vigour, crown spherical, elongated, long-lived, very hardy, resistant to extreme
cold, but quite demanding as to soil conditions, it prefers warm land, well sheltered and moist enough,
late fruiting, productivity abundant and regular.
Fruit – average or below average, spherical, flattened, almost flat, irregular pale yellow or
yellowish-white, tinged with orange-pink, flesh white, compact, fairly thin, juicy, sweet-tart, fragrant of
good quality.
Variety suitable for amateur gardens and commercial plantations.
 MAŞANSCHI

Sinonime : germ. Edelborsdorfer, Maschanzker, Tiroler Maschanzker, Deutscher

Maschanzker.
rus. Borsdorfskoe blagorodnoe.
franc. Reinette de Misnie, Reinette d'Allemagne.
engl. King Apple.
ceh. Mi enské, Miseü èeskâ.
mag. Masanszki alma.
rom. Maşance.

Origine. Soi de origine germană, fiind cultivat la Borsdorf (Saxonia), pe la anul 1175,
pe suprafeţe mari. In literatură există indicaţii că pe la anul 1544 era cultivat mult şi pe
teritoriul de astăzi al B.S. Cehoslovace întrun bazin pomicol mare, cu centrul în localitatea
Misen (50). Sinonimele de Maschanzker derivă de la denumirea cehă a soiului Misenské
(jablko).

Râspîndirc. Fiind un soi valoros, s-a răspîndit foarte mult în toate ţările din Europa.
La noi se cultivă mult în Banat, în Transilvania (raioanele Năsăud, Bistriţa, Baia Mare,
Satu Mare şi Turda), înspre zona muntoasă a regiunii Suceava şi mai puţin în restul
Moldovei şi în Muntenia.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul la început creşte moderat, mai tîrziu devine viguros, atingînd dimensiuni mari
şi vîrste înaintate. In bazinele pomicole Bistriţa şi Năsăud, se întîlnesc frecvent mulţi
pomi în vîrsta de 80—90 ani.
î n mod curent, se altoieşte pe măr sălbatic. Spre a grăbi începerea fructificaţiei,
localnicii altoiesc acest soi în coroana merilor în vîrsta.
înfloreşte foarte tîrziu, perioada respectivă fiind de 8—12 zile. Scapă de brumele
tîrzii de primăvară, însă este foarte sensibil la timpul friguros şi ploios din epoca înfloririi.
Ca polenizator pentru alte şoimi este mediocru.
Intră pe rod relativ tîrziu, la 7—8 ani, şi produce destul de mult. La Staţiunea
experimentală pomicolă Voineşti (reg. Ploieşti), la pomii în vîrsta de 45—50 ani s-au
înregistrat recolte pînă la 320 kg pom, iar la G.A.S. „ I . V. Miciurin" din Bistriţa, producţia
unor pomi în vîrsta de 60 ani s-a ridicat pînă la 340 kg/pom.
m SOIURI DE MAR RAIONATE Şl DE PERSPECTIVA

Fructele, de calitatea а П-а, sînt de dimensiuni mici, tari, se ţin bine pe pom,
rezistă la transport şi se păstrează pînă în luna martie fără a-şi pierde gustul lor caracte­
ristic şi fără a se zbîrci. Sînt apreciate pe piaţa internă şi cerute la export. Conţin 11,11 —
14,50% zahăr, 0 , 3 8 - 0 , 6 0 % aciditate, 0,06—0,11% substanţe tanoide, 0 , 5 8 - 0 , 7 5 %

Fig. 180. — Maşanschi.

pectine şi 0,28—0,37% proteine brute. Conţinutul în vitamina С variază foarte mult,

între 5,5 şi 20,0 m g % , iar valoarea energetică a merelor este cuprinsă între 58,32 şi 71,60 cal.
Fiind un soi rustic, reuşeşte în orice condiţii de climă şi sol, ureîndu-se pe văi pînă
la altitudini de 850—900 m ; se dezvoltă însă bine şi dă recolte mari în locuri adăpostite,
pe soluri afinate, revene şi fertile.
Este rezistent la ger şi la viermele merelor. î n anii ploioşi, atît frunzele cît şi fructele
sînt puternic atacate de rapăn. î n regiunea dealurilor înalte şi mai ales pe terenurile cu
apă în exces, este atacat şi de cancerul deschis.
Asemănări cu alte soiuri. Soiul Maşanschi se aseamănă cu soiul Patul, atît în ceea
ce priveşte pomul, cît şi fructul. Se deosebeşte prin faptul că soiul Patul are fructe de dimen­
siuni mai mari, colorate mai viu şi cu piehţa verde în cavitatea pedunculară.
 MASANSCHl 465

Calităţi: longevitatea şi rusticitatea pomului, rodirea abundentă, calităţile gusta­

tive, păstrarea uşoară şi îndelungată a fructelor.
Defecte; intrarea tîrzie pe rod, dimensiunile mici ale fructelor.

POMUL

î n pepinieră pomul creşte încet, în livadă devine însă viguros, avînd trunchiul drept,
cu scoarţa brună-roşiatică care se exfoliază mai tîrziu în plăci lungi, înguste, neregulate.
Coroana — la început sferic-alungită, devine mai tîrziu sferic-turtită, largă, potrivit de
deasă; la vîrsta de 40—45 ani atinge 10—11 m în diametru (fig. 180).
Ramurile de schelet — arcuite, bine garnisite cu ramuri de rod de la mijloc către
virf şi degarnisite la bază.
Ramurile de rod — mijlocii şi scurte, destul de groase, foarte ramificate ; bursele de
lungime mijlocie, voluminoase sau foarte voluminoase, puternic pubescente.
Lăstarii —- mijlocii sau lungi, îngroşaţi la bază, drepţi, acoperiţi cu puf fin şi des, de
culoare brună-verzuie pe partea umbrită şi la bază şi roşiatică pe partea însorită, cu
lenticele potrivit de mari, eliptice, foarte rare, dispersate neuniform.
Mugurii vegetativi — mici, conici, scurţi, turtiţi şi lipiţi de ramură.
Mugurii floriferi — mari sau destul de mari, sferic-alungiţi, cu vîrful rotunjit, cu
solzii lipiţi, de culoare roşiatică, aproape complet acoperiţi cu puf des, de culoare cenuşie-
albicioasă.
Frunzele — mici sau mijlocii, ovat-alungite, rotunjite la bază, cu vîrful acuminat,
de culoare verde metalic, lucioase, cu marginile limbului dublu serate. Peţiolul scurt sau
mijlociu, gros, pufos, cu baza înroşită şi stipelele lanceolate.
Florile — mici sau mijlocii, cu petalele puţin alungite şi cu marginile încreţite,
albicioase, cu irizaţii roz ; bobocii florali de culoare roz închis.

FRUCTUL

Mărimea — mică, avînd în medie H = 45 mm şi D = 5 5 mm ; greutatea de 74—120 g.

Forma — regulată, sferic-turtită, cu diametrul maxim situat la jumătatea înălţimii
fructului ; în secţiune transversală formează un cerc
regulat, iar în cea longitudinală jumătăţile sînt sime­
trice. Suprafaţa fructului absolut netedă, ca un obiect
dat la strung, numai rareori are negi (fig. 181).
Culoarea — de fond verde-gălbuie la recoltare,
devenind la maturitate galbenă-aurie, pe partea ex­
pusă la soare cu o rumeneală vie. Sub pieliţă există
puncte gălbui, aureolate cu roşu, precum şi puncte
şi dungi fine de rugină, ascuţite la capete.
Pedunculul — scurt sau mijlociu, destul de gros,
cu o umflătură la punctul de prindere pe ramură, de
culoare cafenie, pubescent.
Cavitatea pedunculară — de adîncime şi lărgime Fig. 181. - Maşanschi.

mijlocii, cu pereţii netezi, acoperiţi cu rugină aspră.

Caliciul — mare, deschis sau semideschis, format din sepale late, scurte şi dresate,
de culoare verde la bază, uscate la virf, răsfrînte în afară.

30 — c. 2452
4fi6 SOIURI DE MAR RAIONATE $1 DE PERSPECTIVA

Cavitatea calicială — de adîncime mijlocie saw mică, largă, cu suprafaţa netedă,

puţin plisată numai la baza caliciului, acoperită cu un strat foarte subţire de rugină.
Pieliţa — subţire, netedă, lucioasă.
Cavitatea subealicială — în formă de pîlnie, puţin adîncă ; etaminele prinse la baza
cavităţii.
Inima — mare, alungită spre caliciu şi rotunjită la bază ; fasciculele gălbui care deli­
mitează inima se unesc la jumătatea înălţimii cavităţii subcaliciale.
Lojile — închise, înguste, cu pereţii crăpaţi şi calusaţi.
Seminţele — de mărime mijlocie, bine dezvoltate, ovoide, de culoare castanie, cîte
1—2 în fiecare lojă.
Axul — îngust şi închis.
Pulpa — albă, gălbuie-albicioasă, foarte fin granulată, tare, crocantă, foarte fină
la completa maturitate, suculentă, cu gust vinuriu-dulceag nu tocmai bun.
Maturitatea de consum—începe în luna decembrie şi se prelungeşte pînă în luna martie.

BECOMANDĂRI. Soiul Maşanschi se recomandă pentru viitor ca soi de bază în

regiunile : а П-а — Dealurile de vest, a IlI-a — Dealurile de nord, a V-a — Dealurile din
sud-estul Transilvaniei şi a V l l - a — Cîmpia Banatului, Crişurilor şi a Someşului ; ca soi
de completare în regiunea a I X - a — Cîmpia Transilvaniei şi ca soi de încercare în regiunea
I — Subcarpatică meridională.
De asemenea se poate cultiva şi în grădinile de lîngă case în zona dealurilor înalte
acolo unde alte soiuri nu dau rezultate satisfăcătoare.

РЕЗЮМЕ

Созревание — декабрь—март.
Дерево — сильнорослое, крупных размеров, с шаровидной, приплюснутой, широкой,
не очень густой кроной; выносливое и нетребовательное к почве и климату; поражается
паршой и раком в холодных районах и на влажных почвах; начинает плодоносить
довольно поздно, но дает регулярные и обильные урожаи.
Плод — мелкий или средней величины, округло-приплюснутой правильной формы,
зеленовато-желтовато-беловатого цвета, с ярким румянцем на обращенной к солнцу
стороне; мякоть желтовато-белая, нежная, плотная, сочная, винно-сладкая, не особенно
высокого качества. Плоды повреждаются плодожоркой и паршой; хорошо переносят
перевозку и долго сохраняются.
Сорт распространен в Банате и Трансильвании.
Рекомендуется для приусадебных садов и для насаждений коммерческого ха­
рактера.

BÉSTJMÉ
Maturité — décembre — mars.
Arbre — vigoureux et de grande taille, à couronne sphérique-aplatie, assez com-
pacte ; rustique, peu exigeant en ce qui concerne les conditions de climat et de sol ; sen-
sible à la tavelure et au chancre, dans les régions froides et en sol humide ; commence à
fructifier assez tard, la productivité en est abondante et régulière.
Fruit — petit ou moyen ; sphérique-aplati, régulier, vert-jaunâtre, clair, avec une
vive rougeur sur le côté exposé au soleil ; chair d'un blanc-jaunâtre, très fine, compacte,
juteuse, sucrée-vineuse, de qualité peu supérieure. Les fruits sont sensibles au Carpocapse
et à la tavelure ; ils résistent bien au transport et se conservent longtemps.
Variété répandue dans le Banat et la Transylvanie ; indiquée pour les jardins d'ama-
teurs et pour les plantations commerciales.
466a
ABSTRACT

Maturity – December to March.

Tree – vigorous and large, flat-crowned spherical, fairly compact, resistant, undemanding as
regards the conditions of climate and soil, susceptible to scab and canker in colder and wet soil; begins
to bear fruit late, productivity is plentiful and regular.
Fruit – small or mid-range spherical-flat, regular, yellowish-green, clear, with a deep blush on
the sun exposed side; flesh of a yellowish-white, very thin, compact, juicy, sweet, vinous quality
slightly higher. The fruits are susceptible to codling moth and scab, they are resistant to transportation
and long shelf life.
Variety widespread in the Banat and Transylvania, suitable for garden enthusiasts and
commercial plantations.
 ŞICULANE

Sinonime : franc. Sikula.

germ. Sikulaerapfel, Seklerapfel.
mag. Sikulai-alma, Szekély-alma.
cell. Sikulaské.

Origine. Soi autohton foarte vechi, obţinut din seminţe în comuna Şicula, raionul
Ineu, regiunea Oradea. In Hteratura maghiară se arată că acest soi era cunoscut în împre­
jurimile oraşului Arad cu mult înainte de invazia turcilor în Europa.

Răspîndire. Este foarte răspîndit în partea de vest a Transilvaniei, unde alături

de Patul, Poinic şi Şovari nobil constituie baza plantaţiilor de măr.

CARACTERISTICA SOIULUI

Cu toate că are creştere moderată, pomul este viguros, reuşeşte altoit pe toţi portal­
toii, însă se întîlneşte altoit mai mult pe măr sălbatic. î n condiţii favorabile de sol atinge
dimensiuni destul de mari şi vîrste înaintate. Intră de timpuriu pe rod şi produce abundent.
Fructele sînt frumos colorate, mari, cu pieliţa tare şi pulpa densă, se păstrează bine
pînă primăvara tîrziu, fiind rezistente şi la transport. Conţin 9,73 m g % vitamina C. Fruc­
tele, deşi de calitatea a Il-a, au gust plăcut datorită echilibrului dintre zahăr şi aciditate.
Soiul Şiculane este pretenţios faţă de climă şi sol. Preferă locurile adăpostite, cu
climă caldă, cu soluri revene, adînci şi fertile. Pomul este sensibil la atacul păduchelui
linos şi întrucîtva la rapăn.
Calităţi : precocitatea soiului, rodirea regulată şi abundentă, frumuseţea, păstrarea
uşoară şi calitatea bună a fructelor, atît pentru consumul în stare proaspătă cît şi pentru
scopuri culinare şi industriale.
Defecte : exigenţa pomilor faţă de sol, expoziţie şi sensibüitatea în special faţă de
excesul de umiditate din sol, insuficienta rezistenţă a pomului la dăunători.

POMUL

Pomul creşte moderat, reuşind sub formă de trunchi înalt sau semitrunchi.
Coroana — mare, voluminoasă, larg-piramidală, cu ramurile arcuite în perioada de
rodire.
Ramurile de schelet — rare, drepte şi groase.
468 SOIURI DI- MAR R A ION ATE $1 DE PERSPECTIVA

Ramurile de rod — scurte, reprezentate prin pinteni şi ţepuşe indate.

Lăstarii — drepţi, destul de groşi, cu scoarţa de culoare brună-roşiatică, cu pube­
scenţă abundentă spre vîrf.
Mugurii vegetativi — mici, obtuzi, de formă triedrică.
Mugurii floriferi — ovoizi, situaţi mai mult spre extremitatea ramurilor.
Frunzele — mari, ovate, de culoare verde închis pe faţa superioară, pufoase pe cea
inferioară, cu marginile regulat serate.
Florile — mari, cu petalele rotunjite, albicioase-roşiatice.

FRUCTUL

Mărimea — supramijlocie sau mare, avînd în medie H = 65 mm şi D = 90 mm ;

greutatea de 110—125 g.
Forma — sferică sau conic-trunchiată ; fructele mici mai simetrice, iar cele mari,
mai dezvoltate într-o parte, asimetrice (pl. X L şi fig. 182).
Culoarea — de fond verde-
gălbuie ; peste aceasta se aşterne
pe toată suprafaţa fructului cu­
loarea acoperitoare roşie închis
sau roşie-sîngerie, peste care se
suprapun dungi de culoare mai
închisă şi raze de rugină cafenie,
foarte fină, care pornesc din cavi­
tatea calicială şi cea pedunculară.
Caliciul — închis, cu sepalele
uscate şi pubescente.
Cavitatea calicială — largă, în
formă de castron, puţin vălurată,
din care cauză este neregulată.
Peduneulul — de mărime mij­
locie sau scurt, lignificat, de cu-
Fig. 182. - şicuiane. loare brună-verzuie, nu iese afară
din cavitate.
Cavitatea pedunculară — mare, largă, profundă şi destul de regulată.
Pieliţa — groasă, netedă şi lucioasă.
Cavitatea subcalicială — mică, în formă de V, cu staminele prinse la mijloc.
Inima — mică, turtită, în formă de ceapă, delimitată bine de fascicule galbene-
verzui, ramificate la bază.
Lojile — semideschise, cu pereţii albi-gălbui, cu crăpături calusate, cuprind mai
multe seminţe pline.
Axul — mic, îngust şi închis.
Pulpa — albă-gălbuie, cu nuanţa slabă verzuie, tare, la maturitatea deplina devine
moale şi suculentă, dulce-acrişoară, plăcută Ia gust, lipsită însă de aromă.
Maturitatea de consum — corespunde cu perioada decembrie—aprilie.
 PLANŞA XL

Sicularie
 SICULANE m

E F . C O M A N D Ä R I . Soiul Şieulane se recomandă ca soi de completare. în regiunile

a IlI-a — Dealurile de nord şi a I X - a — Cimpia Transilvaniei şi ca soi de încercare în
regiunea a V - a — Dealurile din sud-estul Transilvaniei.

РЕЗЮМЕ

Созревание — декабрь—апрель.
Дерево — среднерослое, довольно крупных размеров; предпочитает защищенные
местоположения с теплым климатом, влажными, глубокими и плодородными почвами;
поражается кровяной тлей и в меньшей степени паршой.
Плод — больше средней величины или крупный, округлый или округло-при­
плюснутый, зеленовато-желтый с кроваво-красным темным румянцем и полосками более
густого оттенка; мякоть желтовато-белая, твердая, сочная, кисловато-сладкая, ли­
шенная аромата, хорошего вкуса и качества. Плод чувствителен к парше; хорошо вы­
держивает перевозку и хранение.
Десертный и хозяйственный сорт, широко распространенный в северной Тран-
спльвании.
Рекомендуется для садов торгово-промышленного назначения и как любительский
сорт для приусадебных участков.

EÉSUMÉ

31 aiurite — décembre—avril.
Arbre — de vigueur moyenne, d'assez grande taille ; il exige des terrains abrités,
un climat chaud et un sol profond, fertile et assez humide ; il est sensible à l'attaque du
puceron lanigère et, en une moindre mesure, à la tavelure.
Fruit — au-dessus de la moyenne ou gros, sphérique ou sphérique-tronqué ; vert-
jaunâtre, lavé de rouge sang et rayé de la même couleur, mais d'une nuance plus vive ;
chair d'un blanc-jaunâtre, ferme, juteuse, sucrée-acidulée, sans parfum, au goût agréable,
de bonne qualité. Les fruits sont sensibles à la tavelure, supportent bien le transport et la
conservation.
Variété de table, de ménage et industrielle, très répandue dans le Nord de la Tran-
sylvanie. Elle est recommandée pour les grandes plantations commerciales et industrielles,
aussi bien que pour les jardins entourant les maisons.

ABSTRACT

Maturity – December to April.

Tree – medium vigour, fairly large and it requires lots of sheltered, warm climate and a deep,
fertile and moist enough, it is susceptible to attack of aphids and to a lesser extent to scab.
Fruit – above average or large, spherical or spherical-truncated yellowish-green, washed in
blood red and striped with the same colour but a shade more lively flesh of a yellowish white, firm,
juicy, sweet-tart fragrance, pleasant tasting, good quality. The fruits are susceptible to scab; well
support the transportation and storage.
Variety of table, household and industrial, widespread in northern Transylvania. It is
recommended for large industrial and commercial plantations, as well as in the gardens surrounding the
houses.
 CREŢEŞTI

Sinonime : Creţesc struguros, Creţesc roşu de Breaza, Creţese roşu de Prahova.

Creţesc dungat de Vîlcea, Creţesc stuhos.

Origine. Denumirea de Creţeşti se crede că vine de la faptul că pieliţa fructelor

se încreţeşte foarte mult, în cazul cînd fructele se recoltează de timpuriu şi se păstrează în
încăperi necorespunzătoare de căldură şi umiditate atmosferică.
Sub acest nume sînt cunoscute mai multe soiuri autohtone, foarte apropiate şi
înrudite între ele, obţinute prin selecţia îndelungată a poporului în regiunea subcarpatică
meridională. Soiurile respective se deosebesc după epoca de maturitate în : C. de vară,
C. de toamnă şi C. de iarnă ; după culoarea fructului : C. aurii, C. roşii, C. dungate, C. înfie­
rate etc. ; după localitate : C. de Simici, C. de Homorîci, C. de Vîlcea, C. de Dragoslăveni etc.

Răspîndire. Se cultivă în regiunea subcarpatică meridională, unde formează baza

plantaţiilor de măr, în celelalte regiuni, mai puţin.

CARACTERISTICA SOIULUI

Aproape toate soiurile Creţeşti întîlnite în cultură se aseamănă în prunul rînd după
caracterele morfologice ale pomului şi după însuşirile pulpei ; se deosebesc mai mult după
epoca de maturitate şi culoarea fructelor.
Pomii sînt foarte viguroşi, monumentab, ajung la vîrste foarte înaintate. Coroana
în general este foarte mare, cu ramurile aplecate, foarte deasă, din care cauză are nevoie
de aplicarea regulată a tăierilor. î n regiunea subcarpatică meridională se întîlnesc exem­
plare de vîrsta seculară care continuă să dea încă recolte mari. în cultură se altoiesc
numai pe măr sălbatic.
Intră tîrziu pe rod, la vîrsta de 8—12 ani. î n tinereţe rodesc în fiecare an, iar de
la vîrsta de 30 —35 ani, intermitent. Producţia de fructe depinde de vîrsta pomului şi de
agrotehnica aplicată. Astfel, la Staţiunea experimentală pomicolă Voineşti, la pomi de
22—25 ani s-au înregistrat recolte pînă la 260 kg/pom. La G.A.S. din Pucioasa, de la
pomii în vîrsta de aproape 100 de ani, s-au obţinut producţii care au variat între 720—1 080
kg/pom.
î n primii ani după intrarea pe rod se obţin fructe mari, de calitate bună. Fructele
se ţin slab pe pom ; rezistă foarte bine la transport şi se păstrează timp îndelungat
fără pierderi.
 Г КЦ Г Şl I 471

Se folosesc ca fructe de masă şi ca materie primă pentru industria alimentară.

Răspindirea largă in cultură se datoreşte şi faptului că sînt puţin pretenţioşi faţă
de climă şi sol. Din observaţiile făcute pe teren rezultă că pe solurile argilo-nisipoase,
chiar argiloase, profunde, revene şi fertile, dau cele mai bune rezultate.
Pomul este rezistent la ger ; pretutindeni unde este cultivat, de la poalele dealurilor
pînă la altitudinile de 800—1 000 m, nu prezintă plăgi geroase pe trunchi şi nici ramuri
uscate. Este însă sensibil la atacul bolilor şi dăunătorilor ; în anii ploioşi fructele sînt intens
atacate de rapăn, din care cauză se deformează şi pierd foarte mult din valoare.
Dintre merele Creţeşti se dă descrierea soiurilor raionate : Creţesc auriu de Vîlcea,
Creţesc roşu şi Creţesc dungat de iarnă.
 C R E Ţ E S C A U R I U DE VÎLCEA

Sinonime : Creţesc struguros.

Origine. Soi autohton, obţinut in regiunea subcarpatică meridională, în centrele

pomicole din jurul oraşului Eîmnicu Vîlcea.

Răspîndire. Se cultivă pe suprafeţe mari în raioanele : Curtea de Argeş, Eîmnicu

Yîlcea, Horezu şi Tîrgu Jiu, unde reprezintă circa 2 0 % din numărul total al merilor.

CARACTERISTICA SOIULUI

Soiul Creţesc auriu de Vîlcea are caracteristicile comune arătate anterior.

Din observaţiile făcute în producţie, soiul Creţesc auriu de Vîlcea leagă bine şi pro­
duce recolte abundente dacă este cultivat în asociaţie cu soiurile : Jonathan, Parmen
auriu, Patul şi Eenet Baumann.
Fructele soiului Creţesc auriu de Vîlcea se caracterizează printr-un conţinut moderat
în zahăr (11,00—12,60%) şi aciditate relativ ridicată (0,44—0,94%), fapt care condiţio­
nează gustul acrişor, caracteristic. Substanţele tanoidc (0,14—0,19%), pectinele (0,48 —
0,57%), precum şi proteinele brute (0,26—0,55%) condiţionează fermitatea pulpei şi
păstrarea îndelungată a fructelor. A u un conţinut relativ scăzut în vitamina С (2,0—6,0
m g % ) şi o valoare energetică de 55,16—64,72 cal.
Calităţi : longevitatea mare, vigoarea şi rezistenţa pomilor la ger, rodirea abundentă,
aspectul frumos, păstrarea îndelungată a fructelor.
Defecte : sensibilitatea fructelor la rapăn, aciditatea pronunţată a pulpei, încreţirea
fructelor în cazul unei păstrări îndelungate şi necorespunzătoare.

POMUL

Pomul creşte viguros şi se formează uşor în pepinieră. In livadă îşi menţine vigoarea,
avînd trunchiul foarte gros, cu suprafaţa neregulată, brăzdată, cu scoarţa măslinie murdar.
Coroana — voluminoasă, sferic-alungită sau sferică, cu timpul devine sferic-turtită,
cu ramurile aplecate (fig. 183).
Ramurile de schelet — foarte, viguroase, bine ramificate la rîndul lor ; cele de la peri­
feria coroanei lungi, subţiri şi flexibile, din care cauză au vîrfurile aplecate.
 PLANŞA XLI

Cretesc auriu Je Vîlcea

 CREŢESC AURIU DE VILCEA 473

Hamurile de rod — predomină nuieluşele ; pintenii şi ţepuşele se întâlnesc în proporţie

mai mică.
Lăstarii — cu scoarţa de culoare măslinie, cu nuanţă roşiatică, şi lenticele cafenii,
foarte mici, dispuse rar.
Mugurii vegetativi — mici, conici, de culoare cenuşie, pubescenţi.

Fig. 183. — Creţesc auriu de Vîlcea.

Mugurii floriferi — ovoizi, de culoare brună-roşiatică, pufoşi.

Frunzele —de mărime variabilă, cu limbul lung de 73 — 79 mm şi lat de 4 1 — 5 5 mm,
ovate, cu vîrful acuminat şi arcuit, cu marginile serate mărunt, de culoare verde închis,
mate pe faţa superioară şi verde deschis pe cea inferioară din cauza pubescenţei mătă­
soase. Peţiolul de 20—28 mm, drept, destul de subţire, curbat, pubescent, puţin înroşit
la bază ; stipelele înguste, arcuite, lanceolate.
Florile — cu petalele albe-roz, cu reflexe violacee pe nervuri ; bobocii florali roşii
aprins.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie sau mare, avînd in medie H = 67 mm şi D = 8 2 mm ; greutatea

medie de 180 g.
Forma — sferic-turtită, cu conturul aproape regulat (pl. X L I şi fig. 184).
17 1 SOIURI DE MÄR R.MONATE SI DE PERSPECTIVA

Culoarea — de fond galbenă-verzuie la recoltare şi galbenă-aurie la maturitate ;

cea acoperitoare de culoare roşie-portocalie, iar cea suprapusă, sub formă de dungi de
mărimi şi grosimi diferite, întrerupte, de culoare roşie-carmin. Punctele de sub pieliţă
de mărime mijlocie, galbene, aureo­
late cu galben-verzui, în parte sube-
rificate.
Pedunculul — de lungime mij­
locie sau scurt, semilignificat, umflat
spre punctele de inserţie, de culoare
cafenie-verzuie, fin pubescent, înfipt
oblic şi fixat bine de fruct.
Cavitatea pedunculară — destul
de largă, adîncă, relativ regulată, în
formă de pîlnie cu pieliţa de culoare
verde-gălbuie, cu slabă rugină de cu­
loare cafenie-verzuie, dispusă sub for­
mă de dungi revărsate peste margi­
nile cavităţii.
Fig. 184. - Creţesc auriu de Vflcea. Caliciul — mic, închis, format
din sepale mici, ascuţite, de culoare
verde-albicioasă, pubescente, adunate, încît devine închis, cu vîrfurile uscate, uşor răs-
frînte în afară.
Cavitatea calicială — largă, adîncă, în formă de castron, cu pereţii ondulaţi şi încreţiţi
la baza caliciului.
Pieliţa — grosieră, tare, netedă, lucioasă, unsuroasă, semiaderentă la pulpă.
Caritatea subealicială — adîncă, îngustă, în formă de V ; staminele cu aşezare supe­
rioară.
Inima — de mărime mijlocie spre mare, cepiformă, bine conturată de fascicule
albe-verzui, aşezată mai aproape de cavitatea calicială.
Lojile— cu pereţii de culoare galbenă pal, uşor crăpaţi transversal.
Seminţele — pline, de culoare castanie deschis, de mărime mijlocie, ovoide, cu cioc
mijlociu, puţin recurbat, cîte două în fiecare lojă.
Axul — deschis sau semideschis.
Pulpa — albă-gălbuie, uneori cu nuanţă verzuie, semicrocantă, dulceagă, dar şi
acrişoară în acelaşi timp, suculentă, cu aromă slabă.
Maturitatea de consum — corespunde cu perioada decembrie- mai.

BECOMANDĂR i. Creţesc auriu de Vîlcea se recomandă pentru viitor ca soi de bază

in regiunea I — Subcarpatică meridională, ca soi de completare în regiunile a IV-a — Dea­
lurile de est şi a V l I I - a — Colinele Moldovei.

РЕЗЮМЕ

Созревание — декабрь—-май.
Дерево — мощное, долговечное, с густой шаровидной кроной, устойчивое к мо­
розам и вредителям, но чувствительное к парше; нетребовательное к почве; начинает
плодоносить поздно, плодоносит обильно, но нерегулярно.
 CRETESC AURIU ПГ VH.CEA 175

Плод — средней величины, шаровидно-приплюснутый, правильной формы, золо­

тисто-желтого цвета с красновато-оранжевым румянцем и карминово-красными по­
лосками; мякоть желтовато-белая, довольно мягкая, винно-кисловато-сладкая, сочная,
с очень слабым ароматом, довольно вкусная. Плод страдает от парши; хорошо пере­
носит перевозку и долго сохраняется.
Сорт рекомендуется для насаждений торгово-промышленного назначения
в подгорной зоне.

EÉSUMÉ

Maturité — décembre—mai.
Arbre — très vigoureux, longétif, à couronne sphérique, compacte, résistant aux
grands froids et aux insectes, mais sensible à la tavelure ; peu exigeant quant aux condi-
tions du sol ; il fructifie assez tard ; productivité irrégulière, mais abondante.
Fruit — moyen, sphérique-aplati, très régulier, jaune doré, lavé de rouge-orangé
et strié de rouge-carminé ; chair d'un blanc-jaunâtre, mi-croquante, juteuse, douceâtre-
acidulée, faiblement parfumée et au goût assez bien. Les fruits sont sensibles à la tavelure,
mais supportent bien le transport et se conservent longtemps.
Variété indiquée pour les plantations commerciales et industrielles dans la zone
des collines.

ABSTRACT

Maturity – December to May.

Tree – very vigorous, long life, spherical, compact crown, resistant to extreme cold and insects,
but susceptible to scab; undemanding as to soil conditions, it grows very late, productivity irregular but
abundant.
Fruit – medium, spherical, flattened, very smooth, golden yellow, tinged with orange-red and
streaked with crimson-red, white flesh with a yellowish, semi-crunchy, juicy, sweet-tart, slightly
fragrant and taste quite well. The fruits are susceptible to scab, but bear good transportation and long
shelf life.
Variety suitable for industrial and commercial plantations in the hilly zone.
 C R E Ţ E S C ROŞU

Sinonime : Creţesc roşu de Breaza, Creţesc roşu de Prahova.

Origine. Soi autohton format în regiunea subcarpatică meridională, în bazinul rîului

Prahova.

Fig. 185. — Creţesc roşu.

Răspîndire. Este cultivat pe scară largă în raioanele Muscel, Tîrgovişte, Cîmpina,

Ploieşti şi Bîmnieu Sărat.
 PLANŞA XLII

Creţesc roţii
 CRKTESC ROSI) 177

CARACTERISTICA SOU LI I

Prezintă aceleaşi caracteristici ca toate soiurile Creţeşti.

Fructele conţin 10,83—11,20% zahăr, 0,44—0,75% aciditate, 0,21% substanţe
tanoide, 0,51—0,54% pectine şi 0,24—0,28% proteine brute. Raportul dintre compo­
nentele respective condiţionează consistenţa şi gustul acidulat al pulpei, precum şi păstrarea
îndelungată a fructelor. Conţinutul în vitamina С este relativ scăzut, de 3,8—8,0 m g % ,
iar valoarea energetică a merelor ajunge la 56,8—62,04 cal.

POMUL

Caracterele morfologice ale pomului sînt asemănătoare cu cele ale soiului Creţesc
auriu de Vîlcea (fig. 185).

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie sau supramijlocie, H = 52 — 66 m m şi D = 60—75 mm ; greu­

tatea medie variază între 80 şi 130 g.
Forma — sferic-turtită, uneori asimetrică, cu suprafaţa regulată, netedă, diametrul
maxim la jumătatea înălţimii fructului (pl. X L I I şi fig. 186).
Culoarea — de fond verde la recol­
tare, devine apoi verde-gălbuie, verde-
albicioasă sau verde-aurie ; culoarea aco­
peritoare vişinie deschis, în formă de stropi
mărunţi şi deşi, pe partea expusă la soare,
peste care se suprapun dungi de diferite
mărimi, de aceeaşi culoare, însă mai in­
tensă. In general, culoarea este mai închisă
spre peduncul şi mai deschisă spre regiunea
caliciului, unde iese în evidenţă mai bine
culoarea de fond. La unele fructe, aproape
că nu se observă culoarea de fond, fiind
învăluită peste tot de culoarea acoperi­
toare, peste care se suprapun dungile ca­
racteristice de culoare roşie-vişinie intens.
Sub pieliţă se observă puncte mari, ruginii, Fig. 186. — Creţesc roşu.
aureolate cu alb, care ies mai bine în evi­
denţă pe partea colorată, unde au în centru cîte un punct mic ruginiu.
Pedunculul — scurt, subţire, semüignificat sau lignificat, cu pubescenţă fină, de
culoare castanie deschis, bine prins de fruct, rareori iese din cavitate.
Cavitatea pedunculară — conică, îngustă, potrivit de adîncă, regulată, cu pieliţa de
culoarea fructului ; pe marginile cavităţii se observă uneori urme de rugină, dispusă radiär,
în formă de săgeţi.
Caliciul — de mărime mijlocie, închis, foarte rar semideschis, format din sepale
lungi, drepte la bază şi răsfrînte în afară la vîrf, de culoare brună-cenuşie, de cele mai
multe ori uscate.
478 SOIURI DE M \ Я R.MONATE Şl DE PERSPECTIVĂ

Cavitatea calicială — largă, relativ adîncă, cu baza largă, plată şi cu pereţii încreţiţi.
Pieliţa — destul de groasă, elastică, semilucioasă, lipsită de pruină, slab aderentă
la pulpă.
Cavitatea subcalicială — mică, în formă de V sau pîlnie, îngustă, adîncă, cu etami­
nele aşezate imediat sub sepale.
Inima — de mărime mijlocie, turtită la bază, rotunjită pe flancuri, în formă de
ceapă, bine marcată de fascicule verzui care se unesc la partea inferioară a cavităţii sub-
caliciale.
Lojile — mici, înguste, închise, cu pereţii lucioşi, fără crăpături.
Seminţele — de mărime mijlocie, bombate, de culoare cenuşie-roşiatică, pline, cîte
1—2 în lojă.
Axul — închis sau deschis foarte puţin la bază.
Pulpa — albă-verzuie la recoltare, mai tîrziu albă, foarte rar albă-gălbuie, la început
consistentă, mai tîrziu moale, fină, fragedă, foarte suculentă, puţin dulceagă, slab tani-
noasă, puternic şi plăcut acidulată, răcoritoare, cu aromă de-abia perceptibilă.
Maturitatea de consum — decembrie — martie, uneori pînă in mai — iunie.

EECOMANDĂRI. Pentru viitor, soiul Creţesc roşu se recomandă ca soi de bază în re­
giunea I — Subcarpatică meridională şi ca soi de completare în regiunile а IV-a — Dea­
lurile de est şi a VIII-a — Colinele Moldovei.

РЕЗЮМЕ

Созревание — декабрь—март.
Дерево — мощное, крупное, с шаровидно-продолговатой кроной, которая с воз­
растом становится шаровидно-приплюснутой; очень морозоустойчивое, но довольно-
требовательное к почве; трудно переносит засуху, ветры и болезни; начинает плодо­
носить поздно; сначала плодоносит ежегодно, а потом периодически.
Плод — средней величины, округло-приплюснутый, правильной формы, с ровной
поверхностью, желтовато-зеленого цвета с вишнево-красным румянцем и полосками
различной величины; мякоть зеленивато-Селая или белая, мягкая, нежная, очень
сочная, с заметной кислотностью, слабо ароматная, освежающая. Плод поражается
паршой; хорошо переносит перевозку и очень долго и хорошо сохраняется почти
без потерь.
Сорт очень рекомендуется для садов торгово-промышленного значения в хол­
мистых районах.

BÉSTJMÉ

Maturité — décembre—mars.
Arbre — très vigoureux, de grande taille, longétif, ayant une couronne sphérique-
allongée, qui avec l'âge devient sphérique-aplatie ; très résistant aux gelées d'hiver, mais
assez exigeant en ce qui concerne les conditions du sol ; sensible à la sécheresse, aux
vents et aux maladies cryptogamiques ; il fructifie assez tard ; dans le jeune âge, il pro-
duit régulièrement et plus tard, périodiquement, mais très abondamment.
Fruit — moyen, sphérique-aplati, à surface lisse et régulière ; jaunâtre, lavé de rouge
griotte, à raies de différentes dimensions ; chair d'un blanc-verdâtre ou blanche, tendre,
fine, très juteuse, à l'acidité prononcée, très peu parfumée, rafraîchissante. Les fruits sont
sensibles à la tavelure ; résistent bien au transport et se conservent très facilement et long-
temps, presque sans pertes.
Variété très indiquée pour les plantations commerciales, dans les régions de collines.
478a
ABSTRACT

Maturity – December to March.

Tree – very vigorous, large, long lived, with spherical crown elongated, which becomes
spherical with age-flattened highly resistant to winter frosts, but quite demanding in regard to soil
conditions, sensitive Drought, wind and fungal diseases, it grows quite late in childhood, he regularly
and later, periodically, but very thoroughly.
Fruit – medium, oblate-spherical, smooth and regular, yellowish, tinged with red cherry, with
lines of various sizes flesh of a white or greenish-white, soft, fine, very juicy, with pronounced acidity,
little fragrant, refreshing. The fruits are susceptible to scab, highly resistant to transport and easily and
keep very long, almost without loss.
This variety is very suitable for commercial plantations in hilly areas.
 C R E Ţ E S C D U N G A T DE IARNĂ

Sinonime : Creţesc dungat de Vîlcea, Creţesc stuhos.

Origine. Soi autohton, format în regiunea subcarpatică meridională, în centrele pomi­

cole Curtea de Argeş, Dobrogostea, Merişani.

Răspindire. Se întîlneşte în cultură aproape în toate bazinele pomicole din regiunea

I — Subcarpatică meridională, cu deosebire în bazinele Oltului şi Argeşului.

POMUL

Caracterele morfologice ale pomului sînt aproape identice cu cele descrise la soiul
Creţesc auriu de Vîlcea.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, uniformă pe acelaşi pom, H = 45—62 mm şi D = 60—G6 mm ;

greutatea de 110—130 g.
Forma — sferic-turtită, rotunjită la ambele capete, în general foarte regulată, avînd
diametrul maxim situat sub jumătatea înălţimii (fig. 187).
Culoarea — de fond verde deschis la re­
coltare şi albă-verzuie sau galbenă deschis mai
tîrziu ; cea acoperitoare reprezentată printr-o
roşeaţă vişinie murdar, stropită, peste care se
suprapun dungi de diferite mărimi, de culoare
vişinie aprins. Culoarea acoperitoare şi cea su­
prapusă ocupă toată partea inferioară a fructului,
în special pe cea expusă la soare. Pe toată su­
prafaţa fructului şi mai cu seamă pe partea în­
sorită, se observă puncte foarte mari albe-cenu-
şii, cu centrul ruginiu.
Pedunculul — scurt sau foarte scurt, sub­
ţire, drept, semilignificat, puţin îngroşat la ba- , . _
F i g w C r e ţ e s câ. d u n g a t d e iarn

ză, de culoare verde-cafenie, rar iese din cavitate.

Cavitatea pedunculară — largă, adîncă, foarte regulată, în formă de pîlnie, cu pie­
liţa colorată ea şi restul fructului, rar acoperită cu rugină.
480 SOIURI DF. MAR RAIONATF SI DF. PERSPECTIVA

Caliciul — mijlociu sau mic, închis, format din sepale verzi, pubescente, dresate,
cu vîrfurile ascuţite, răsfrînte în afară sau unite strîns într-un smoc.
Cavitatea calicială — variază în raport cu mărimea fructelor, de la mică la supra-
mijlocie, largă, ca un castron, cu pereţii abrupţi, cu suprafaţa regulată, încreţită mărunt,
pieliţa de culoarea fructelor.
Pieliţa — subţire, elastică, destul de rezistentă, netedă, lucioasă, slab aderentă
la pulpă.
Cavitatea subealicială — îngustă, foarte adîncă, cilindrică, de multe ori comunică
cu camera axială.
Inima — mică, deplasată spre caliciu, foarte turtită la bază, rotunjită pe flancuri
şi delimitată de fascicule galbene-verzui.
Lojile — de mărime mijlocie, destul de largi, închise, sau semideschise, cu pereţii
lucioşi.
Seminţele — cîte 1—2 în fiecare lojă, ovoide, turtite lateral, de culoare castanie
deschis ; multe sînt seci.
A xul — mic, îngust, cilindric sau fusiform.
Pulpa — albă, cu nuanţă verzuie la recoltare şi albă, albă-crem la maturitatea de
consum, semicompactă, moale, totuşi fină, suculentă, puţin astringentă, cu gust dulce-
acrişor, vinuriu, fără aromă.
Maturitatea de consum—din primele zile ale lumi decembrie pînă în lunile aprilie—mai.

BECOMANDĂR I. Soiul Creţesc dungat de iarnă se recomandă pentru cultură în zona

dealurilor înalte, unde alte soiuri mai valoroase nu dau rezultate satisfăcătoare, precum
şi ca soi de completare în regiunile : I — Subcarpatică meridională, a IV-a — Dealurile
de est şi a VIII-a — Colinele Moldovei.

РЕЗЮМЕ

Созревание — декабрь—апрель.
Дерево — сильнорослое, крупное, с большой, густой шаровидной кроной, с отви­
сающими ветвями; очень морозоустойчивое и устойчивое к вредителям, но недостаточно
устойчивое к парше; нетребовательное к почве и к месторасположению; плодоносить
начинает поздно, в молодом возрасте дает ежегодные урожаи, а потом периодические,
но обильные.
Плод — средней величины, округло-приплюснутый, закругленный с обоих концов;
зеленовато-белый со слабым вишнево-красным румянцем грязноватого оттенка и
яркими вишнево-красными полосками; мякоть белая, иногда с кремовым оттенком,
мягкая, нежная, сочная, слегка вяжущая, кисло-сладкая, лишенная аромата. Плод
легко опадает от ветра и чувствителен к парше; хорошо выдерживает перевозку и
долго сохраняется.
Очень распространенный сорт, рекомендуется, для садов торгово-промышленного
назначения.

BÉSUMÉ

Maturité — décembre—avril.
Arbre — vigoureux, de grande taille, à grande couronne, sphérique et compacte et
aux branches retombantes ; très résistant au froid et aux attaques des insectes ; sensible
 CREŢESC D U N G A T DE IARNA 481

à la tavelure, assez exigeant quant aux conditions de sol et d'exposition ; commence à

fructifier assez tard ; au début, il produit chaque année ; avec l'âge, les récoltes deviennent
intermittentes, mais très abondantes.
F i n/t — moyen, sphérique-aplati, arrondi aux deux b o u t s ; blanc-verdâtre, lavé
de rouge griotte passé ; rayé d'une nuance plus vive ; chair blanche ou crème, tendre, fine,
juteuse, un peu astringente, sucrée-acidulée, sans parfum. Les fruits sont sensibles aux
vents et à la tavelure ; ils résistent très bien au transport et se conservent facilement et
longtemps.
Variété très répandue, indiquée pour les plantations commerciales.

ABSTRACT

Maturity – December to April.

Tree – vigorous, large, large spherical crown, compact and falling branches, very cold-resistant
and also to insects attack; susceptible to scab, quite demanding as to soil conditions and exposure, starts
to grow quite late and at first it produces each year with age, crops become intermittent, but very
abundant.
Fruit – medium, spherical, flattened, rounded at both ends, greenish-white, tinged with red
cherry past struck a shade brighter, white or cream flesh, tender, delicate, juicy, slightly astringent,
sweet-tart fragrance. The fruits are susceptible to wind and scab, they are highly resistant to transport
and easy to maintain and long.
Widespread variety, suitable for commercial plantations.
 COUSINOT PURPURIU

Sinonime : germ. Purpurroter Cousinot, Eisenapfel, Jagdapfel, Winter Cousinot,

Bote Beinette, Boter Taffetapfel.
franc. Cousinot rouge d'hiver, Cousinot rouge pourpre, Eeinette rouge.

Origine. Soi foarte vechi, de origine necunoscută, germană sau olandeză.

Răspîndire. Este foarte mult răspîndit în ţărUe din vestul Europei, unde se cultivi
pe suprafeţe mari.
La noi se întîlneşte foarte rar în grădinile de lîngă case şi în unele gospodării agricoli
de stat din Transilvania.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte puternic în tinereţe şi moderat după ce intră pe rod. Beuşeşte altoi
numai pe măr sălbatic ; pe dusen şi paradis formează pomi slabi care se epuizează foart
repede. înfloreşte tîrziu, iar perioada respectivă durează mult.
Intră repede pe rod, uneori chiar în pepinieră, produce abundent în prima perioad
şi moderat mai tîrziu.
Fructele se ţin bine pe pom, din care cauză rezistă la vînturi. Suportă transporţi]
şi se păstrează timp îndelungat. Fructe de masă, de calitatea a Il-a, folosite pentru fabr:
carea cidrului şi alte întrebuinţări industriale.
Soiul Cousinot purpuriu creşte în orice condiţii de sol, în regiuni cu clima aspre
pînă la altitudini de 900—950 m. î n solurile cu exces de umiditate suferă de cancer şi rapăr
Calităţi : precocitatea soiului, productivitatea ridicată şi păstrarea îndelungată
fructelor.
Defecte : sensibilitatea pomilor la cancer şi rapăn în zona premontană.

POMUL

Pomul de vigoare mijlocie, are trunchiul cilindric, neted, cu scoarţa de culoar

cenuşie închis.
Coroana — la început invers-piramidală, dresată, se lărgeşte după ce pomul încep
să rodească (fig. 188).
 COUSINOT PURPURIU 1x3

Ramurile de schriet — lungi, de grosime mijlocie, puţin ramificate.

Ramurile de rod — scurte, reprezentate mai mult prin ţepuşe.
Lăstarii — drepţi, lungi, groşi, cu scoarţa de culoare cafenie-roşcată la vîrf şi cafenie-
măslinie la bază, cu pubescenţă rară şi lenticele mici, orbiculare, dispuse rar.

Fig. 188. - Couslnot purpurin.

Mugurii vegetativi — mijlocii, conici, de culoare brună-cenuşie, pubescenţi, lipiţi

de lăstar.
Mugurii floriferi — mari, globuloşi, acoperiţi cu pubescenţă deasă.
Frunzele — mari, ovate, cu baza rotunjită, cu vîrful lung-acuminat, de culoare verde
deschis, cu marginile involute, serate neregulat. Petrolul de lungime mijlocie, roşu-violaceu
la bază, însoţit de stipele ovate, lungi.
Florile — cu petalele de culoare roşie-purpurie.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, avînd în medie H = 54 mm şi D = 61 mm ; greutatea

medie de 75 g.
Forma — sferic-turtită, uşor trasă spre vîrf, cu conturul relativ regulat ; diametrul
maxim plasat sub jumătatea înălţimii (fig. 189).
INI SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

Culoarea — de fond la început galbenă-verzuie, iar la maturitate limonie, acoperită

pe toată suprafaţa fructului cu o rumeueală de culoare roşie-cărămizie pînă la vişinie-
purpurie pe partea însorită ; peste aceasta se suprapun dungi de culoare roşie-purpurie,
cuprinzînd aproape toată suprafaţa fructului. Pe culoarea de fond se observă puncte
verzui şi galbene, în parte suberificate, care în unele cazuri confluează.
Pedunculul — de lungime mijlocie, depăşind
cavitatea cu puţin, subţire, semilignificat, de cu­
loare măslinie, pubescent.
Cavitatea pedunculară — de lărgime mijlocie,
conică, de culoare verzuie sau puţin ruginie, în
unele" cazuri rugina depăşeşte marginile cavităţii.
Caliciul — semideschis sau închis, mare, cu
sepalele pubescente, relativ dresate, împreunate
la bază, cu vîrf urile uscate şi uşor răsfrînte în
afară.
Cavitatea calicială — de lărgime mijlocie, a-
dîncă, în formă de castron, cu pereţii uşor în­
creţiţi la baza caliciului.
Pieliţa — grosieră, tare, lucioasă, unsuroasă,
netedă, slab aderentă la pulpă.
Fig. 189. - cousinot purpuriu. Cavitatea subealicială - adîncă, largă, în
formă de pîlnie, cu gîtul scurt, sau în formă de
V , cu staminele aşezate la mijloc ; nu comunică cu camera axială.
Inima — mică, în formă de ceapă bine delimitată de fascicule gălbui care se
continuă pînă la jumătatea cavităţii subcaliciale.
Lojile — mici sau mijlocii ca mărime, cu pereţii de culoare galbenă pal, crăpaţi
transversal şi uşor calusaţi.
Seminţele — de mărime mijlocie, invers-ovoide, de culoare castanie, cu nuanţe
negre, pline, cîte două în lojă.
Axul — deschis sau foarte puţin deschis, fusiform, scurt.
Pulpa — albă-gălbuie, uşor înroşită la fructele intens colorate, crocantă, slab sucu­
lentă, dulce-acrişoară.
Maturitatea de consum — începe în luna decembrie şi se prelungeşte pînă în aprilie —
iunie, fără pierderi.

R E C O M A N D Ă R I . Deşi nu este prevăzut în sortimentele de perspectivă, soiul Cousinot

purpuriu este foarte indicat pentru grădinile de lîngă case, în nordul Transüvaniei, deoarece
asigură consumul de fructe în lunile de primăvară.

РЕЗЮМЕ

Созревание — декабрь—июнь.
Очень старый сорт неизвестного происхождения, очень мало распространенный
в PHP (главным образом в Транснльвании).
Дерево — сильнорослое в молодом возрасте и среднерослое в период плодоно­
шения; плодоносит рано и обильно, но с возрастом урожаи становятся умеренными;
 C0US1N0T PURPURIU 485

очень выносливое и удает< н в горных районах, расположенных на 900—950 м высоты

над уровнем моря.
Плод — средней величины, округло-приплюснутой формы, слегка суживающийся
к вершине; желто-лимонного цвета с кирпично-красным румянцем на стороне, обра­
щенной к солнцу; мякоть желтовато-белая, у сильно окрашенных плодов — иногда
немного красноватая, плотная, сочная, ароматная, кисловато-сладкая, хорошего
качества. Плод годен для употребления в свежем виде, а также для приготовления
лимонада и для промышленной переработки.
Сорт очень рекомендуется для любительских садов, так как обеспечивает потреб­
ность в свежих фруктах в весенние месяцы.

RÉSUMÉ

Maturité — décembre—juin.
Variété très ancienne, d'origine inconnue, très peu répandue dans notre pays (sur-
tout en Transylvanie).
Arbre — vigoureux dans son jeune âge et d'une vigueur moyenne à la période de
pleine production ; fructification très précoce ; productivité abondante, qui devient modérée
avec l'âge; très rustique, réussit dans les régions de montagne jusqu'à 900—950 m
d'altitude.
Fruit — moyen, sphérique-aplati et un peu rétréci vers le sommet, jaune-citron,
lavé de rouge-brique sur le côté exposé au soleil ; chair d'un blanc-jaunâtre, parfois un peu
rougeâtre chez les fruits vivement colorés, croquante, juteuse, sucrée-acidulée, de bonne
qualité. Fruit de table et à cidre, se prêtant à différentes utilisations industrielles.
Variété très indiquée pour les jardins d'amateur, car elle fournit des fruits durant
les mois de printemps.

ABSTRACT

Maturity – December-June.
Very old variety of unknown origin, but very uncommon in our country (especially in
Transylvania).
Tree – strong in his youth and vigour to the period average full production very early fruiting,
productivity abundant, becoming moderate with age, very rustic, succeeded in mountain areas up to
900-950 m altitude.
Fruit – medium, spherical, flattened and slightly narrowed towards the top, lemon yellow,
tinged with red brick on the side exposed to sun flesh of a yellowish-white, sometimes slightly reddish
in brightly colour fruit, crisp , juicy, sweet-tart, good quality. Table fruit and cider, suitable for various
industrial uses.
This variety is very suitable for amateur gardens because it provides fruit during the spring
months.
 CALVIL ROŞU DE IARNĂ

Sinonime : franc. Calville rouge d'hiver, Calville musqué, Calville rouge de Pâques.
rus. Kalvil krasnîi zimnii.
germ. Boter Winter Kalvil, Boter Oster Kalvil, Boter Winter Erd­
beerapfel.
iiul. Caleville sanguinole.

Origine. Soi de origine franceză, cunoscut în cultură pe la anul 1600.

Răspîndirr. Este răspîndit în toate ţările din Europa unde reuşeşte cultura mărului.
La noi se cunoaşte numai în staţiunile experimentale, colecţiile didactice şi în gos­
podării agricole de stat din regiunile Suceava, Cluj şi Maramureş.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte viguros, însă nu atinge dimensiuni mari. Reuşeşte altoit pe toţi port­
altoii mărului. Intră pe rod tîrziu şi produce moderat.
Fructele sînt de calitatea a Il-a şi se păstrează pînă la sfu-şitul lunii martie ; mai
tîrziu încep să piardă din calităţi şi pulpa devine făinoasă.
î n general, merele Calvil roşu de iarnă sînt apreciate pentru consumul în stare
proaspătă şi pentru industrializare. D e obicei apar pe piaţă o dată cu merele Jonathan
şi unele renete. Se transportă cu pierderi, întrucît pulpa se înnegreşte în locurile lovite.
Soiul Calvil roşu de iarnă preferă solurile afinate şi revene ; pe cele argiloase, grele
şi cu exces de umiditate, suferă de ger şi este atacat de cancer şi rapăn.
Asemănări cu alte soiuri. Se aseamănă cu fructul sohüui Calvü roşu de toamnă. Este
superior acestuia şi se deosebeşte prin faptul că este mai voluminos la bază şi acoperit
cu un strat mai gros de pruină.
Calităţi : frumuseţea atrăgătoare, gustul plăcut aromat şi păstrarea îndelungată a
fructelor.
Defecte : rodirea tîrzie, producţia moderată, slaba rezistenţă la transport a fructelor.

POMUL

Pomul de taUe mijlocie, avînd trunchiul gros, cilindric, cu scoarţa de culoare

cenuşie, slab roşiatică.
Coroana — deasă, sferic-turtită (fig. 190).
 CALVIL ROŞU DE IARNA 487

Raminih- di schelet — lungi, groase, puţin geniculate, cu scoarţa brună-violacee şi

cu numeroase lenticele mici, albicioase, alungite.
Ramurile de rod — scurte, reprezentate prin pinteni şi ţepuşe inelate.
Lăstarii — lungi, de grosime mijlocie, bruni-roşiatici, cu lenticele cenuşii, alungite.

Fig. 190. — Calvil roşu d e iarna.

Mugurii vegetativi — de dimensiuni mijlocii sau mici, pubescenţi, turtiţi şi lipiţi

de lăstar.
Mugurii floriferi — mari, ovoizi, roşiatici-cenuşii, pubescenţi.
Frunzele — mari, ovat-alungite, acuminate, cu baza rotunjită şi marginile serate
şi involute, verzi deschis pe faţa superioară şi cenuşii pe cea inferioară din cauza pubes-
cenţei. Peţiolul lung, gros, de culoare verde, slab înroşit la bază cu stipelele lungi, înguste
şi ascuţite.
Florile — de dimensiuni mici, cu petalele de culoare roz intens ; în momentul scu­
turării culoarea lor se schimbă, devenind albă.

FRUCTUL

Mărimea — mare sau foarte mare, de obicei uniformă, H = 74 — 78 mm şi D =

68—72 m m ; greutatea de 165—180 g.
4RS SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

Forma — conică, puţin alungită, cu coaste mai ascuţite şi mai proeminente spre
caliciu, diametrul maxim ceva mai jos de jumătatea înălţimii fructului ; în secţiune trans­
versală are contur neregulat (fig. 191).
Culoarea — de fond verde-gălbuie, acoperită aproape în întregime cu roşu-cărămiziu,
culoare neîntîlnită la alte soiuri ; unele fructe au suprapuse dungi de culoare mai închisă.
Pe toată suprafaţa fructului se disting puncte
albe-violacei sau cenuşii-raginii, repartizate
mai mult spre caliciu. Aspectul fructului
este frumos şi atrăgător.
Pedunculul — de lungime variabilă,
semilignificat sau cărnos, uneori zbîrcit, slab
curbat şi inserat puţin oblic, de culoare brună-
roşiatică, slab pubescent, bine prins de fruct
şi ramură.
Cavitatea pedunculară — foarte adîncă
şi largă, conică sau în formă de pîlnie, avînd
pieliţa de culoare verzuie sau puţin ruginie,
cu marginile accentuat ondulate din cauza
coastelor, iar pereţii uşor încreţiţi sau on­
dulaţi.
Caliciul — mijlociu, închis sau semides-
chis, cu sepalele verzi, fin păroase, ascuţite
spre vîrf şi răsfrînte în afară.
Cavitatea calicială — de adîncime mij­
locie, destul de îngustă, lipsită de rugină, măr-
F i g . im. - C a i v i i r o ş u d e i a r n ă . ginită de coaste foarte mari care se conti­
nuă pe pereţii puternic încreţiţi.
Pieliţa — subţire, mătăsoasă, elastică, rezistentă, netedă şi acoperită cu un strat
subţire de pruină abia sesizabilă.
Cavitatea subcalicială — de lărgime şi adîncime mijlocii, cîteodată adîncă, în formă
de V, ajungînd pînă la camera axială.
Inima — de mărime mijlocie, situată în mijlocul fructului, uneori deplasată spre
caliciu, bine delimitată de fascicule verzui.
Lojile—mari, spaţioase, complet deschise, cu pereţii crăpaţi oblic, galbeni-verzui, sidefii.
Seminţele — numeroase, bine dezvoltate, pline, cîte 3—4 în fiecare lojă, lungi,
ovoide, cu vîrful ascuţit, de culoare brună deschis sau închis ; cînd există numai cîte 1 — 2
seminţe în lojă, Ungă cele pUne se găsesc şi seminţe seci sau numai sub formă de rudimente.
Axul — spaţios, formînd o cameră axială mare, deschisă larg.
Pulpa — de culoare albă, sub pieliţă roz la fructele mai intens colorate sau chiar
cu infiltraţii roşiatice pînă la inimă, afinată, suculentă, cu gust dulce-vinuriu şi aromă
foarte puternică de fragi.
Maturitatea de consum — începe în a doua decadă a lunii decembrie şi se prelungeşte
pînă în martie.

RECOMANDĂRI. Deşi nu este prevăzut în sortimentele de perspectivă, soiul Calvil

roşu de iarnă se recomandă să fie cultivat în grădinile de lingă case, precum şi ca soi de
încercare în livezile mari din nordul Moldovei şi Transilvaniei.
 CALVI! ROŞU DE IARNA 4ЯЯ

РЕЗЮМЕ

Созревание — половина декабря — март.

Очень старый сорт французского происхождения, известный еще с 1600 года,
мало распространенный в нашей стране.
Дерево — сильнорослое, но некрупное, плодоносить начинает поздно, довольно
регулярно, но дает умеренные урожаи; довольно требовательное к почвенным
условиям.
Плод — крупный или очень крупный, продолговато-конический, ребристый, не­
правильной формы, желтовато-зеленого цвета, почти вся поверхность плода покрыта
кпрпично-красным румянцем; мякоть белая, у сильно окрашенных плодов под кожи­
цей с розовым оттенком, рыхлая, очень нежная, винно-сладкая с сильным ароматом
малины, очень приятного вкуса, высокого качества. Плод слабо держится на дереве,
поражается вредителями и слабо переносит перевозку.
Прекрасный любительский сорт; рекомендуется для испытания в торгово-про­
мышленных садах.

RÉSUMÉ

Maturité — mi-décembre—mars.
Très vieille variété française, connue depuis l'année 1600, peu répandue dans la
K.P. Roumaine.
Arbre — vigoureux, de taille moyenne, fructification tardive, assez régulière, mais
modérée ; assez exigeant en ce qui concerne les conditions du sol.
Fruit — gros ou très gros, conique-allongé, côtelé, à contour irréguUer ; vert-jaunâtre,
mais presque totalement recouvert de rouge brique, parfois rayé de rouge plus vif ; chair
blanche, teintée de rose sous la peau, chez les fruits très colorés ; peu compacte, sucrée-
vineuse, à fort parfum de fraise, très savoureuse, de qualité supérieure. Les fruits sont assez
sensibles aux vents et aux insectes, supportent difficilement le transport.
Variété excellente pour les jardins d'amateurs, recommandée à être essayée dans les
plantations commerciales.

ABSTRACT

Maturity – mid-December to March.

Very old French variety, known since the year 1600, uncommon in Romania.
Tree – vigorous, medium, late fruiting, fairly regular, but moderate, quite demanding in regard
to soil conditions.
Fruit – large or very large, conical-elongated, ribbed, irregularly shaped, yellowish-green, but
almost completely covered with red brick, sometimes with red stripes more lively white flesh tinged
with pink under the skin in fruit very coloured, very compact, sweet and winey, with a strong scent of
strawberries, very tasty, high quality. The fruits are quite sensitive to wind and insects, stand up to
transport.
Excellent variety for garden enthusiasts, recommended to be tested on commercial plantations.
 CĂLUGĂRESC

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, cunoscut din timpuri vechi în jurul mănăstirilor, de unde
s-a răspîndit şi prin grădinile de lîngă case.

Răspândire. Este cultivat în regiunile Ploieşti, Argeş, Oltenia, Iaşi şi Suceava, unde
se găseşte în proporţie de 1—2% din numărul total al merilor.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte viguros şi atinge vîrsta de 70—80 ani. Se cultivă altoit numai pe măr
sălbatic ; înfloreşte către sfârşitul perioadei de înflorire a mărului.
Produce moderat, pînă la 75 — 200 kg/pom. Fructele sînt de calitate mediocră, însă
prin faptul că suportă bine transportul şi se păstrează destul de uşor, sînt mult apreciate
de cultivatori. Conţin 8,50—11,80% zahăr, 0,28—0,48% aciditate, 0 , 0 9 - 0 , 1 3 % tanoide,
0,40—0,58% pectine şi 0,24—0,30% proteine brute. Sînt relativ sărace în vitamina С
(3,9—4,1 m g % ) şi au o valoare energetică de 51,6—66,0 cal.
Soiul Călugăresc este rustic, rezistent la ger, boli şi dăunători, fiind bine adaptat
în regiunile de munte şi dealuri înalte.
Calităţi : rusticitatea şi rezistenţa pomilor la boli şi dăunători.
Defecte : calitatea mediocră a fructelor.

POMUL

Pomul de dimensiuni mari, avînd trunchiul foarte gros, aproape cilindric, cu scoarţa
cenuşie-măslinie care se exfoliază de la vîrsta de 15—18 ani.
Coroana — sferică, mai tîrziu sferic-turtită, potrivit de rară (fig. 192).
Ramurile de schelet — lungi, geniculate, potrivit de groase, dresate oblic, formînd cu
axul unghiuri de 45—60°, cu scoarţa de culoare cenuşie închis, cu lenticele de mărime
mijlocie, rare, aşezate transversal.
Ramurile de rod — scurte, mijlocii, mai rar lungi, destul de groase.
Lăstarii — de lungime şi grosime mijlocii, având scoarţa de culoare cenuşie, cu nuanţă
roşiatică.
 CĂLUGĂRESC 491

Mugurii regrlaliri — de mărime mijlocie sau mici, de culoare bruniî-cennşie, aşezaţi

pe pernuţe mici. slab proeminente.
Mugurii floriferi — mijlocii, conici, de aceeaşi culoare ca cei vegetativi, pubescenţi.

Fig. 192. — Călugăresc.

Frunzele — de mărime mijlocie, ovate, cu vîrful acut, baza îngustată şi marginile

serate, pieloase, cu suprafaţa netedă, slab pubescente pe faţa inferioară ; peţiolul de lungime
mijlocie.
Florile — de mărime mijlocie, cu petalele de culoare roşiatică.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, avînd în medie H = 52 mm şi D = 7 1 mm, uniformă pe acelaşi

pom; greutatea de 90—162 g.
Forma — sferic-turtită, cu suprafaţa ondulată, fără coaste ; diametrul maxim plasat
la jumătatea înălţimii fructului. Adesea se întîlnesc fructe asimetrice (fig. 193).
 192 SOIURI DE MÄR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

Culoarea — de fond verde-gălbuie la recoltare, galbenă-aurie la maturitatea completă,

stropită cu roşu de nuanţe diferite, în formă de dungi mai lungi sau mai scurte, mai dese
în regiunea pedunculară. Pe toată suprafaţa fructului sînt împrăştiate numeroase puncte
albicioase.
Pedunculul — de lungime variabilă, de la mijlociu la lung, de grosime mijlocie, uneori
subţire, bine prins de ramură şi de fruct, lignificat, zbîrcit, puţin arcuit, slab pubescent,
prezintă la unele fructe o umflătură cărnoasă
la bază, care, la detaşare de fruct, rămîne pe
peduncul.
Cavitatea •pedunculară — conică, regu­
lată, destul de îngustă şi adîncă, cu pereţii
acoperiţi cu rugină pînă la 3/4 din suprafaţă.
Caliciul — semideschis sau închis, cu
sepalele verzi la bază şi brunificate la vîrf,
pubescente, puţin distanţate la bază.
Cavitatea calicială — îngustă şi super­
ficială, cu marginile neregulate şi cu pereţii
încreţiţi în jurul sepalelor, acoperită la bază
cu perişori fini şi deşi.
Pieliţa — groasă, tare, rezistentă, aspră,
Fig. 193. - Călugăresc. fără pruină, semilucioasă, aderentă la pulpă.
Cavitatea subealicială — mică, în formă
de pîlnie, cu gîtul scurt, nu comunică cu camera axială.
Inima — de mărime mijlocie pînă la mare, în formă de ceapă, adesea slab contu­
rată, uneori asimetrică, aşezată central sau puţin deplasată spre partea superioară a
fructului.
Lojile — mici sau mijlocii, destul de largi, semideschise, cu pereţii groşi, lucioşi, de
culoare galbenă-verzuie, crăpaţi transversal.
Seminţele — de mărime mijlocie, ovoide, bombate, cu vîrful scurt, de culoare casta-
nie-roşiatică, pune.
Axul — deschis, comunică cu lojile.
Pulpa — albă-verzuie, de consistenţă mijlocie, suculentă, cu gust dulceag-acidulat,
cu aromă caracteristică, însă slabă ; prin păstrare îndelungată devine făinoasă şi pierde din
suculentă.
Maturitatea de consum — corespunde cu perioada decembrie—februarie.

EECOMANDARI. Soiul Călugăresc se recomandă pentru grădinile de lîngă case şi

ca pomi răzleţi pe fineţe, mai ales în zona dealurilor înalte. Nu este trecut în sortimentele
de perspectivă.

РЕЗЮМЕ

Созревание — декабрь—февраль.
Очень старый румынский сорт, распространенный в прикарпатской зоне Молдовы
и в Арджеской, Плоештской и Олтеньской областях.
 CĂLUGĂRESC ЮЗ

Дерево — сильнорослое, долговечное, морозоустойчивое и устойчивое к болезням

и вредителям; хорошо приспособлено к условиям подгорных и высокохолмистых райо­
нов; цвести начинает поздно, плодоношение регулярное, но умеренное.
Плод — средней величины, округло-приплюснутый, иногда усеченно-яйцевидный
с волнистой поверхностью, в фазе полной зрелости золотисто-желтого цвета с красными
пятнами и полосками различного оттенка; мякоть зеленовато-белая, довольно плотная,
сочная, малосладкая, кисловатая с характерным ароматом, приятного вкуса и довольно
хорошего качества.
Рекомендуется для приусадебных садов, а также и для отдельных посадок на
лугах и пастбищах.

EÉSUMÉ

Maturité — décembre—février.
Très ancienne variété autochtone, répandue dans la zone subcarpatique de Mol­
davie, et dans les régions d'Argeş, Ploieşti et de l'Olténie.
Arbre — vigoureux, longétif, résistant aux grands froids, aux insectes et aux mala­
dies cryptogamiques ; bien adapté aux conditions des régions de montagne et des hautes
collines ; floraison tardive, fructification régulière, mais modérée.
Fruit — moyen, de forme sphérique-aplatie, parfois ovoïde-tronquée, à surface
ondulée ; jaune doré, à la maturité complète, tacheté de rouge de différentes nuances et
rayé ; chair d'un blanc-verdâtre, assez compacte, juteuse, acidulée, peu sucrée, au parfum
caractéristique et au goût agréable ; assez bonne qualité.
Bonne variété pour les jardins d'amateurs, recommandée aussi pour les plantations
solitaires dans les pâturages et les prairies.

ABSTRACT

Maturity – December to February.

Very old native variety, widespread in the Carpathian region of Moldova and in the regions of
Argeş, Ploiești and Oltenia.
Tree – vigorous, long life, resistant to extreme cold, insects and fungal diseases; well adapted to
mountain regions and high hills; late flowering, fruiting steady but moderate.
Fruit – medium, oblate-spherical, sometimes ovoid-truncate, Corrugating, golden yellow to full
maturity, spotted with various shades of red and striped; flesh of a greenish-white, fairly compact, juicy,
tangy, slightly sweet, the characteristic aroma and taste pleasant enough good quality.
Good variety for garden enthusiasts, also recommended for planting in solitary pastures and
meadows.
 PARMEN ADAMS

Sinonime : engl. Adams Pearmain, Pearmain d'Adams, Norfolk Pippin, Norfolk

Russet.
rug. Гагшеп Adamsa.
franc. Adams Parmain.
germ. Adams Parmäne, Adamsapfel.

Origine. Soi de origine engleză, obţinut la începutul secolului al X l X - l e a de către

R. A d a m s din comitatul Norfolk. La început soiul a fost răspîndit sub numele Norfolk
Pippin.

Răspîndire. Se întîlneşte în toate ţările din Europa ; pretutindeni insă nu formează

plantaţii mari, ci se cultivă numai în grădinile de amatori.
La noi este cunoscut în Transilvania şi Moldova, în zona dealurilor din regi­
unea Suceava.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte moderat şi nu atinge dimensiuni mari. Reuşeşte altoit pe toţi portaltoii
mărului ; pe dusen şi paradis se epuizează însă repede.
înflorirea începe de timpuriu şi durează timp îndelungat.
Pomul intră repede pe rod, produce abundent şi regulat de la un an la altul. Fructele
rămîn uneori relativ mici, din care cauză nu sînt căutate mult in comerţ.
Soiul Pannen Adams avînd nevoie de climă răcoroasă, dă rezultate bune la alti­
tudini de 600 — 700 in. Este rezistent la boli şi nu suferă de ger.
Calităţi : precocitatea, rezistenţa la ger, adaptarea la condiţiile de mediu, rodirea
regulată şi abundentă, frumuseţea şi calitatea superioară a fructelor, cu păstrare uşoară
şi îndelungată.
Defecte : variabilitatea mărimii fructelor in raport cu condiţiile de cUmă şi sol, slaba
rezistenţă la secetă.

POMUL

Pomul nu atinge dimensiuni mari, avînd trunchiul de grosime mijlocie, cu scoarţa

cenuşie închis.
 r
PARMEN AHAMS 4f>.>

Coroana — piramidală sau larg-piramidală în tinereţe şi sferie-alungită în perioada

de rodire.
Hamurile de schelei — groase, relativ scurte, garnisite bine cu ramuri de rod.
Hamurile de rod — scurte, reprezentate prin pinteni, ţepuşe şi burse.
Lăstarii — de lungime şi grosime mijlocii, slab arcuiţi, pubescenţi, cu scoarţa de
culoare cafenie-măslinie, cu nuanţă roşiatică şi lenticele orbiculare, fine, numeroase.
Mugurii vegetativi — conici, ascuţiţi, îndepărtaţi de lăstar.
Mugurii floriferi — globuloşi, de culoare brună închis, pufoşi.
Frunzele — de dimensiuni mici, ovate, slab rotunjite la bază, acuminate, cu marginile
serate, mai rar crenate, colorate în verde închis. Peţiolul gros, relativ lung, de culoare
verde închis.
Florile — mari, cu petalele de culoare albă-roz.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, H = 62—65 mm şi D = 60—62 mm ; greutatea de 80—90 g.

Forma — conic-trunchiată, cu diametrul maxim situat în treimea inferioară ; conturul
regulat, fără coaste (fig. 194).
Culoarea — de fond verzuie la recoltare şi galbenă-verzuie la maturitatea de consum,
acoperită pe partea expusă la soare cu roşu-zmeuriu intens, peste care se suprapun dungi
roşii-carmin. Pe toată suprafaţa fructului sînt răspîndite numeroase puncte mari, cenuşii-
albicioase, cu un punct de rugină în centru, mai numeroase şi mai mici în regiunea cavităţii
caliciale. La multe fructe se mai întîlnesc şi diferite figuri neregulate de rugină.
Pedu ticului — relativ subţire, lung, în ge­
neral iese din cavitate, arcuit, lignificat, in­
serat oblic la fructele cu excrescenţă cărnoasă
în cavitate.
Cavitatea pedunculară — îngustă, de adîn-
cime mijlocie, cu pereţii acoperiţi cu rugină.
Caliciul — mare, semideschis sau închis,
format din sepale mari, late, dresate şi aple­
cate spre interior, cu vîrfurile răsfrînte în afară.
Cavitatea calicială — de lărgime şi adân­
cime mijlocii, în formă de castron, cu pereţii
ondulaţi, cu piebţa pubescenţă la baza se-
palelor.
Pieliţa — subţire, netedă, puţin aspră,
Upsită de pruină.
Cavitatea subcalicială — în formă de V des­
chis, de adîncime mijlocie, cu staminele aşe­
zate superior.
Flg. 194. — P a r m e n A d a m s .
Inima — mare, foarte regulată, delimitată
de fascicule galbene-verzui care cuprind şi cavitatea subcalicială.
Lojile — spaţioase, rotunjite, deschise, cu pereţii verzi-gălbui, cu crăpături calusate.
Seminţele — mici, ovoid-alungite, de culoare brună închis, pline.
 SOIURI DE MAR RAIONATE SI DE PERSPECTIVA
tee

Axul — mare, formînd o cameră axială deschisă, fusiformă, numai de înălţimea

lojüor, nu comunică cu cavitatea subcalicială.
Pulpa — albă, sau albă-gălbuie, fină, moale, suculentă, dulce-vinurie, cu aciditate
armonizată şi plăcută, cu aromă slabă.
Maturitatea de consum — din luna decembrie, fructele păstrîndu-se bine, fără a se
zbîrci, pînă în luna martie.

EECOMANDÄRI. OU toate că nu este introdus în sortimentele de perspectivă, soiul

Parmen Adams este potrivit pentru grădinile de lîngă case în zona dealurilor înalte, in
toată ţara.

РЕЗЮМЕ

Созревание — декабрь — начало марта.

Сорт английского происхождения, мало распространенный в нашей стране.
Дерево — среднерослое, морозоустойчивое и устойчивое к грибным болезням;
плодоношение раннее, регулярное и обильное; хорошо удается в высокохолмистых
районах на высоте до 600—700 м над уровнем моря.
Плод — различной, преимущественно средней величины, правильной усеченно-
конической формы; желтовато-зеленого цвета с кирпично-малиновым полосатым и
штриховатым румянцем, с множеством беловатых пятнышек с ржавой точкой в сере­
дине; мякоть желтовато-белая, нежная, мягкая, сочная, винно-сладкая, слабо аро­
матная, довольно приятного вкуса, второсортная.
Сорт рекомендуется для любительских и торгово-промышленных насаждений в
высокохолмистой зоне.

RÉSUMÉ

Maturité — décembre — début de mars.

Variété d'origine anglaise, peu répandue dans la R.P. Roumaine.
Arbre — à croissance modérée, résistant aux grands froids et aux maladies crypto-
gamiques ; fructification hâtive, régulière et abondante ; il réussit dans les régions des
hautes collines et à l'altitude de 600 — 700 m.
Fruit — de grosseur variable, mais surtout moyenne, tronconique, régulier ; vert-
jaunâtre, teinté de brique-framboisé sur le côté exposé au soleil, rayé et strié de rouge
carminé, avec de nombreux points assez grands, d'un gris-blanchâtre avec un point rouille
au milieu ; chair d'un blanc-jaunâtre, fine, tendre, juteuse, sucrée-vineuse, faiblement
parfumée, assez savoureuse ; deuxième qualité.
Variété d'amateur et commerciale, pour la zone des hautes collines.

ABSTRACT

Maturity – December to early March.

Variety of English origin, uncommon in Romania.
Tree – moderate growth, resistant to extreme cold and fungal diseases; fruiting early, regular
and abundant, he succeeded in areas of high hills and altitude of 600-700 m.
Fruit – of variable size, but above average, conical, fair, green-yellow, strawberry-coloured
brick on the sunny side, striped and streaked with crimson red, with many points quite large, gray-white
with rust amid a point; flesh of a yellowish-white, thin, tender, juicy, sweet, vinous, slightly fragrant,
tasty enough; second grade.
Variety of amateur and commercial, for the area of high hills.
 RENET DAMASON

Sinonime : franc. Reinette de Damason, Reinette de Maçon.

germ. Damason Reinette, Remette von Damason.
rus. Renet Damason.

Origine. Soi foarte vechi, de origine franceză, provenit din localitatea Maçon
(Saône-et-Loire), menţionat pentru prima oară în anul 1628 sub numele de Double Reinette
de Maçon şi descris de-abia în anul 1800 de A. D i e l sub numele lui actual.

Răspîndire. Este răspîndit în multe ţări din Europa, în special în partea de nord-vest.
La noi se întîlneşte în regiunile Suceava, Cluj, Maramureş şi Crişana, fiind introdus
şi în Staţiunile experimentale pomicole Bilceşti, Voineşti şi Bistriţa.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte viguros atît în Uvadă cît şi în pepinieră, unde, prin faptul că lăstarii
sînt puternic arcuiţi, necesită să fie tutorat.
Reuşeşte altoit atît pe mărul sălbatic cît şi pe portaltoii pitici şi îndeosebi pe paradis,
înfloreşte semitîrziu şi este puţin sensibil la brume.
Pomul intră timpuriu pe rod şi dă producţii mari şi abundente, chiar în anii defa­
vorabili, cînd alte soiuri nu reuşesc. Este predispus la rodire intermitentă.
Fructele au mărimea mijlocie, sînt rezistente la transport şi cu toate că sînt de cali­
tatea a Il-a, în comerţ sînt apreciate deoarece se păstrează uşor, aproape fără pierderi şi
timp îndelungat. Raportul dintre zahăr (12,82%) şi aciditate (0,45%) este foarte armonie,
din care cauză merele au gust dulceag, cu aciditate răcoritoare foarte plăcută. Conţinutul
ridicat în pectine (0,78%) şi în tanoide (0,12%) contribuie la prelungirea duratei de
păstrare. A u un conţinut potrivit în proteine brute (0,35%) şi destul de ridicat în vi­
tamina С (14,8 m g % ) . A u de asemenea valoare energetică ridicată, de 81,24 cal.
Soiul Renet Damason reuşeşte pretutindeni, chiar şi pe solurile grele şi reci din zona
dealurilor înalte, cu climă umedă şi răcoroasă. î n aceste condiţii are însă nevoie de pante
expuse la soare. Este rezistent la ger şi la atacul dăunătorilor, însă sensibil la rapăn.
Calităţi : adaptarea la condiţiile de mediu, productivitatea, mărimea uniformă, rezis­
tenţa la transport şi păstrare a fructelor.
Defecte : sensibilitatea la rapăn.
408 SOIURI DE MAR RAIONATE SI DE PERSPECTIVA

POMUL

Pomul atinge dimensiuni mari, avînd trunchiul gros, aproape cilindric, cu scoarţa
cenuşie, cu pete cafenii.
Coroana — sferică, regulată, cu dimensiuni mijlocii (fig. 195).

Fig. 195. — Renet Damason.

Ramurile de schelet — formează cu axul unghiuri mari, din care cauză cele inferioare
sînt aplecate mult în perioada de rodire.
Ramurile de rod — scurte, reprezentate prin pinteni, ţepuşe şi burse alungite.
Lăstarii — lungi în perioada de tinereţe şi de lungime mijlocie sau scurţi după intrarea
pe rod, puternic arcuiţi, pubescenţi, cu scoarţa de culoare brună-măslinie şi lenticelele, slab
aparente, mici, orbiculare.
Mugurii vegetativi — destul de mari, conici, de culoare brună-cenuşie, lipiţi de lăstar.
Mugurii floriferi — mari, ovoizi, slab alungiţi, de culoare brună-cenuşie, pubes­
cenţi.
 RENET DAMASON 499

Frunzele — de dimensiuni mijlocii sau mari, ovate, rotunjite la bază, cu vîrful acut,
cu limbul ondulat şi serat neuniform pe margini. Peţiolul scurt şi gros, cu nuanţă violacee,
însoţit de stipele scurte şi late.
Florile — de mărime mijlocie sau destul de mari, cu petalele mari, late, de culoare
roz-albicioasă pe faţa superioară şi roz intens pe cea inferioară.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, H = 56—60 mm şi D = 65 — 75 mm ; greutatea de 110—120 g.

Forma — sferic-turtită, rotunjită la bază şi îngustată spre vîrf, cu suprafaţa netedă ;
în secţiune apare asimetrică (fig. 196).
Culoarea — de fond verde închis la recoltare şi verde-gălbuie la maturitate ; pe
partea expusă la soare acoperită cu roşu-ruginiu, peste care se suprapun pete şi diferite
figuri, neregulate, roşii-sîngerii, mate.
Pedunculul — de grosime mijlocie, umflat la bază, drept, lignificat, de culoare
brună închis.
Cavitatea pedunculară — relativ îngustă, adîncă, foarte regulată, cu pereţii netezi,
de culoare brună-verzuie, cu numeroase striuri ruginii, aşezate concentric ca la soiul Eenet
de Canada, care se prelungesc şi pe marginile cavităţii.
Caliciul — mijlociu sau mare, semideschis sau deschis, format din sepale late la bază,
scurte şi ascuţite.
Cavitatea calicială — mică, cu pereţii netezi sau slab ondulaţi şi încreţiţi la baza
sepalelor ; pe pereţii din cavitate şi pe marginile
acesteia există striuri ruginii, dispuse con­
centric, ca şi în cavitatea pedunculară.
Pieliţa — tare, casantă din cauza ruginii.
Cavitatea subcalicială — foarte largă, de
adîncime mică, în formă de U sau V deschis ;
staminele cu aşezare inferioară.
Inima — de dimensiuni mijlocii, turtită
mult, delimitată de fascicule galbene-verzui.
Lojile — spaţioase, rotunjite la partea
superioară şi îngustate treptat spre bază, cu
pereţii crăpaţi şi calusaţi.
Seminţele — pline, cu vîrful ascuţit şi
alungit, de culoare castanie, cîte două în loje.
Fig. 196. — Renet Damason.
Axul — mic şi foarte îngust, fusiform.
Pulpa — albă-gălbuie, cu nuanţă verzuie, tare, crocantă, suculentă, dulce, cu acidi
täte bine dozată, răcoritoare, fără aromă sau mai rar cu aromă.
Maturitatea de consum — începe prin decembrie, fructele păstrîndu-se foarte bine
pînă în martie.

RECOMANDĂRI. CU toate că nu este trecut în sortimentele de perspectivă, soiul Eenet

Damason se recomandă totuşi pentru grădinile de lingă case şi ca soi de încercare în toate
regiunile pomicole din zona dealurüor înalte, cultivat pe portaltoi pitici.
 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA
500

РЕЗЮМЕ

Созревание — декабрь — начало марта.

Очень старый сорт французского происхождения, мало распространенный
в Трансильвании, Молдове и Сучавской области.
Дерево — сильнорослое с ранним, ежегодным и обильным плодоношением, очень
выносливое, очень морозоустойчивое, мало чувствительное к вредителям, но чувстви­
тельное к парше.
Плод — средней величины, округло-приплюснутой формы, суженный к верхушке;
желтовато-зеленого цвета с ржаво-мраморным румянцем, покрытым кроваво-красной
матовой пятнистостью; мякоть желтовато-белая с зеленым оттенком, плотная, хру­
стящая, сочная, с умеренной кислотностью, освежающая, без аромата, приятного вкуса,
второго качества. Плод хорошо выдерживает перевозку и долго сохраняется.
Сорт очень ценится; рекомендуется для любительских садов и для испытания
в крупных посадках торгово-промышленного профиля в подгорной зоне.
Рекомендуется и как любительский сорт.

BESÜME

Maturité — décembre—début de mars.

Très ancienne variété d'origine française, peu répandue en Transylvanie et en Mol-
davie (région de Suceava).
Arbre — vigoureux, à fructification hâtive, régulière et abondante ; très rustique,
très résistant aux grands froids et à l'attaque des insectes, mais sensible à la tavelure.
Fruit — moyen, sphérique-aplati, rétréci vers le sommet ; vert-jaunâtre à la matu-
rité complète, marbré de roux et tacheté de rouge sang, mat ; chair d'un blanc jaunâtre
à nuance verdâtre, ferme, croquante, juteuse, sucrée, à l'acidité bien dosée, rafraîchissante,
dépourvue de parfum, à goût agréable ; deuxième qualité. Les fruits supportent bien le
transport et se conservent facilement et longtemps.
Variété très appréciée sur les marchés, recommandée pour les jardins d'amateurs et
pour être essayée dans les plantations commerciales de la zone des hautes coUines.

ABSTRACT

Maturity – December to early March.

Very old variety of French origin, uncommon in Transylvania and Moldavia (region of
Suceava).
Tree – vigorous, early fruiting, regular and abundant, very hardy, very resistant to cold weather
and insect damage, but susceptible to scab.
Fruit – medium, spherical, flattened, narrowed near the apex, yellow-green when fully ripe,
mottled brown and mottled blood red, dull-white flesh is yellowish to greenish hue, firm, crisp, juicy,
sweet, right amount of acidity, refreshing fragrance free, to taste pleasant second grade. The fruit holds
up well to transport and easy to maintain and long.
This variety is very popular on the market recommended for garden enthusiasts and to be tested
in commercial plantations in the area of high hills.
 RENET BERGAMOT

Sinonime : rus. Benêt bergamotnîi.

ceh. Bergamotovâ reneta, Bergamotnoje.

Origine. Soiul Benêt bergamot a fost obţinut de I. V. M i с i u r i n în anul 1893,

in urma altoirii unui mugure de Antonovka de 600 g pe un puiet de păr sălbatic, în vîrsta
de 3 ani. Sub influenţa părului mai în vîrsta din punct de vedere stadial, individul tînăr
de măr a căpătat unele caractere şi însuşiri proprii părului. A produs primele fructe în
anul 1898.

Răspîndire. Face parte din sortimentele regiunilor Tambov şi Kuibîşev şi alte regiuni
din zona centrală a U.B.S.S.
La noi se cultivă numai în Staţiunile experimentale Bistriţa, Cluj, Voineşti şi Mărcu-
leşti şi în plantaţiile cu caracter didactic.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte viguros, drept şi nu ramifică în pepinieră în primul an. Se formează uşor.
Intră pe rod la 6—8 ani şi la vîrsta de 12—15 ani dă producţii pînă la 160 — 190 kg.
Fructele se ţin bine pe pom şi au gust foarte plăcut. Suportă transportul şi se păstrează
pînă în luna aprilie fără pierderi.
Este unul din soiurile miciuriniste cele mai rezistente la ger. Este însă sensibil
la rapăn.
Calităţi : rezistenţa pomilor la ger, precum şi a fructelor la păstrare şi transport.
Defecte : slaba rezistenţă a fructelor la rapăn.

POMUL

Pomul atinge dimensiuni mari, avînd trunchiul gros, cu scoarţa cenuşie închis,
brăzdată.
Coroana — destul de rară, larg-piramidală.
Ramurile de schelet — lungi şi groase, îndreptate în sus, formînd cu axul un unghi
de circa 45°.
Ramurile de rod — reprezentate prin pinteni, ţepuşe şi parţial prin mlădiţe.
502 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

Lăstarii — lungi, drepţi, de grosime mijlocie, cu scoarţa verzuie, cu pete cafenii-

roşiatice, mai intense pe partea expusă la soare.
Mugurii vegetativi — conici, roşiatici, foarte pubescenţi, lipiţi de lăstar.
Mugurii floriferi — ovoizi, roşiatici, acoperiţi cu puf albicios.
Frunzele — destul de mari, rotunjite sau ovale, cu vîrful ascuţit, cu marginile ondu­
late şi crenate, verzi-albicioase, slab pubescente pe faţa inferioară. Peţiolul lung de 30 —
40 mm, destul de gros şi curbat, cu stipele lanceolate.
Florile — mijlocii sau mari, cu petalele gofrate, de culoare albă, cu striaţii roz-violacee.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, avînd în medie H = 58 mm şi D = 77 mm ; greutatea de 171 g,

la unele fructe depăşeşte 200 g.
Forma — de ridiche, fără coaste, seamănă cu cea a perelor bergamot (fig. 197).
Culoarea — de fond verde-gălbuie, lucioasă, pe partea expusă la soare cu o coloraţie
roşie, lucioasă. Pe toată suprafaţa fruc­
tului sînt răspîndite puncte albicioase.
Pedunculul — gros şi cărnos, lung
de 20 mm, prins de o excrescenţă căr­
noasă caracteristică perelor, cavitatea
pedunculară lipsind.
Caliciul — semideschis şi aşezat
într-o cavitate superficială.
Pieliţa — subţire, tare, puţin par­
fumată.
Cavitatea subcalicială — mare, a-
dîncă, ajunge pînă la ax.
Inima—în formă de ceapă alungită.
Lojile — închise sau semideschise.
Seminţele — pline, de formă alun­
gită, de culoare brună deschis.
Axul — închis.
Pulpa — albă, albă-verzuie, com-
Fig. 197. - R e n e t b e r g a m o t . pactă, caracteristică renetelor, cu gust
dulceag, foarte plăcut.
Maturitatea de consum — începe în luna decembrie şi se prelungeşte pînă la jumătatea
lunii aprilie.

RECOMANDĂRI. Soiul Renet bergamot se recomandă să fie încercat în nordul Moldovei

şi Transilvaniei, în vederea introducerii în cultură.

РЕЗЮМЕ

Созревание — декабрь — середина апреля.

Мичуринский сорт. Мало распространен в PHP, встречается только в помо­
логических коллекциях опытных плодоводческих станций.
 RF.NET BEROAMOT 503

Дерево — сильнорослое, морозоустойчивое, но чувствительное к парше; плодо­

носить начинает в 6— 8-летнем воэрасте, давая ежегодные и оГильные урожаи.
Плод — средней величины, бергамотной репчатой формы, желтовато белого цвета
с блестящим красным румянцем на обращенной к солнцу стороне; мякоть плотная
как у ренетов, сладкая, очень приятного вкуса.

RÉSUMÉ

Maturité— décembre — mi-avril.

Variété obtenue par I. V. Mitchourine, peu répandue dans la R . P. Roumaine. On
la rencontre dans les collections didactiques et pomologiques des stations expérimen-
tales d'arboriculture fruitière.
Arbre —vigoureux, résistant aux gelées d'hiver, mais sensibüe à la tavelure ;
commence à fructifier à l'âge de 6—8 ans et donne des récoltes régulières et abondantes.
Fruit — moyen, bergamotiforme, de couleur blanc-jaunâtre, lavé de rouge brillant
sur le côté exosé au soleil ; chair blanche, compacte, caractéristique des reinettes,
sucrée, très savoureuse.

ABSTRACT

Maturity – December to mid-April.

Variety obtained by I.V. Michurin, uncommon in Romania. It occurs in pomological and
educational collections of experimental stations of fruit growing.
Tree – vigorous, resistant to winter frosts, but susceptible to scab; begins to grow at the age of
6-8 years and provides regular and abundant crops.
Fruit – medium, bergamotiforme, yellowish-white, tinged with bright red on the sunny side,
flesh white, compact, and characteristic of Reinette variety, sweet and very tasty.
 C A L V I L A L B DE IARNA

Sinonime : franc. Calville blanche d'hiver. Bonnet carré, Calville de Paris

rus. Kalvil belii zimnii.
germ. Weisser Winter CalviU, Quittenapfel.
engl. White Winter Calville.
it al. Calvüla alba.
ceh. Kalvill bily zimni.
bulg. Bial zimen Kalvil.

Origine. Soi foarte vechi, originar din Normandia (Franţa) unde pe la anul 1600
era răspîndit şi cunoscut sub numele de Calville à Bure.

Răspîndire. î n trecut cele mai renumite fructe din acest soi se obţineau în jurul
Parisului de pe merii cultivaţi în formă de cordoane. Pe la sfîrşitul secolului trecut,
soiul Calvil alb de iarnă era foarte cunoscut şi apreciat în sudul Tirolului şi în sudul
Crimeii. î n prezent este cultivat numai în Franţa, Italia şi siidul B . S. S. Ucrainene (Cri-
meea), în condiţii de microclimat foarte favorabil.
La noi în ţară se cultivă numai în colecţiile pomologice şi Staţiunile experimentale,
Cluj, Bistriţa şi Voineşti.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul are creştere slabă, reuşeşte altoit pe portaltoii pitici, mai ales pe paradis, pe
care produce fructe de calitate superioară. Altoit pe măr sălbatic, nu dă rezultate bune,
rodeşte slab, neregulat, iar fructele sînt de obicei de mărimi foarte variate. Rezultatele cele
mai bune le dă cînd este cultivat sub formă de spalier.
înfloreşte semitîrziu. Este un bun polenizator pentru multe soiuri de măr cu înflorire
în acelaşi timp.
î n condiţii favorabile intră pe rod foarte timpuriu, uneori după 2—3 ani de la plan­
tare; produce mulţumitor pe paradis şi mai slab pe dusen, întrucît pe acest din urmă
portaltoi creşte prea viguros.
î n general dă producţii mici. Fructele sînt bogate în vitamina С (12,67 m g % ) , fiind
excelente sau de calitatea I, foarte apreciate şi căutate.
î n timpul păstrării fructele nu se zbîreesc, dacă sînt depozitate în încăperi prea
uscate.
 PLANŞA XLIII

Calvil alb de iarnă

 CALVIL ALB DF. IARNA 505

Soiul Calvil alb de iarnă este foarte pretenţios faţă de climă, sol şi expoziţie. Cere
o climă caldă, sol cu structură, cu suficientă umiditate, poziţii adăpostite şi bine expuse
la soare.
Este foarte sensibil, la ger, boli şi dăunători. Cultivat în condiţii puţin favorabile, pe
soluri compacte, umede, reci, pomul este atacat puternic de cancer şi rapăn. Dintre dău­
nători, pagube însemnate produc păduchele lînos şi păduchii verzi.
Asemănări cu alte soiuri. Se aseamănă cu fructul de London Pepping, de care se
deosebeşte însă prin crestele mai numeroase, mult mai pronunţate şi mai proeminente
din regiunea cavităţii caliciale şi prin culoarea mai deschisă, aproape lipsită de rumeneală
sau cu urme neînsemnate.
Calităţi : dimensiunile mari şi calitatea excepţională a fructelor.
Defecte : sensibilitatea mare a pomilor la ger, boU şi dăunători, exigenţa lor mare faţă
de sol, expoziţie şi agrotehnică.

POMUL

Pomul de dimensiuni mijlocii, cu trunchiul relativ subţire, avînd scoarţa cenuşie

închis, care se desface în plăci neregulate.
Coroana — sferic-turtită, rară, cu dimensiuni mijlocii.
Ramurile de schelet — de grosime potrivită, de culoare cenuşie-argintată.
Ramurile de rod — scurte, reprezentate prin pinteni, ţepuşe şi burse voluminoase.
Lăstarii — subţiri, destul de lungi, pubescenţi, cu scoarţa de culoare brună închis,
mată, cu lenticele de-abia aparente.
Mugurii vegetativi — destul de mari, turtiţi, ascuţiţi.
Mugurii floriferi — conici, puţin trunchiaţi, pubescenţi.
Frunzele — foarte mari, oval-alungite, cu vîrful acut, verzi, mate pe faţa superioară
şi pubescente pe cea inferioară, au limbul serat pe margine, iar la baza peţiolului două s u ­
pele alungite.
Florile — mari, cu petalele late, de culoare roz.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, pînă la foarte mare, în general cu înălţimea mai mică decît dia­
metrul. Fructele cele mai frumoase au H = 74 mm şi D = 94 mm, dimensiunile medii
fiind H = 58 m m şi D = 80 m m ; greutatea de 180 — 250 g ; în condiţiile din Crimeea şi
Tirol, se ridică uneori pînă la 500 g.
Forma — destul de variabilă, uneori înaltă, alteori largă, mai mult sau mai puţin
conică, întotdeauna cu coaste caracteristice, foarte pronunţate, în număr de 5—10, care
se prelungesc pe toată suprafaţa fructului, de la caliciu pînă la peduncul, foarte mari şi
ridicate la intrarea în cavitatea cabcială. Diametrul maxim situat ceva mai jos de jumă­
tatea înălţimii fructului, de unde fructul se rotunjeşte în jos, formînd o bază largă, şi se
îngustează spre vîrf. Uneori fructele sînt asimetrice (pl. X L I I I şi fig. 198).
Culoarea — de fond în momentul recoltării verde-albicioasă, în timpul păstrării
trece în galbenă-albicioasă, apoi galbenă-aurie deschis, iar la sfîrşitul sezonului de păstrare
devine galbenă ca chihlimbarul ; pe partea expusă la soare apare uneori o rumeneală foarte
506 SOiURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

slabă, de culoare roz-portocalie. Pe toată suprafaţa se disting numeroase puncte de culoare

brună, înconjurate cu aureolă, la început verde, iar mai tîrziu albicioasă. Dacă fructele
sînt păstrate la întuneric, pieliţa devine albă cu nuanţă foarte slabă galbenă.
Pedunculul — subţire şi de lungime variabilă, 8—30 mm, foarte pubescent.
Caritatea pedunculară — foarte adîncă şi largă, avînd pieliţa cutată, acoperită cu
rugină aspră, de culoarea plutei, care se
întinde sub formă de raze şi pe partea
inferioară a fructului.
Caliciul — mare, brun, slab pu­
bescent, semideschis sau închis, format
din sepale late, scurte, cu vîrfurile alun­
gite şi curbate în afară, care rămîn verzi
tot timpul.
Cavitatea calicială — adîncă, une­
ori îngustă, alteori destul de largă,
avînd pereţii cutaţi şi marginile cu
coaste foarte pronunţate.
Pieliţa — subţire, netedă, mată,
mătăsoasă, acoperită cu un strat foarte
subţire de pruină albicioasă, cu parfum
pronunţat, devine foarte unsuroasă în
timpul păstrării.
Cavitatea s bcalicialä — conică,
Fig. 198. — Calvil alb de iarnă.
largă, destul de mare.
Inima — mică, în formă de ceapă
turtită, împinsă către caliciu,- cu pereţii bine marcaţi de fascicule gălbui.
Lojile — largi, cordiforme, ilesclii.se, comunică cu camera axială.
Seminţele — puţine la număr, de mărime mijlocie, bine dezvoltate, ovoid-alungite,
de culoare brună.
Axul — mare, formînd o cameră axială largă, fusiformă.
Ptdpa — galbenă-albicioasă, crocantă, extrem de fină, foarte suculentă, fondantă,
cu aromă asemănătoare cu cea de căpşuni sau de zmeură, cu gust dulce-vinuriu delicios.
Maturitatea de consum — începe la jumătatea lunii decembrie şi se prelungeşte pînă
în luna aprilie.

EECOMANDARI. Fiind foarte valoros, soiul Calvil alb de iarnă se recomandă să fie cul­
tivat în grădinile din jurul caselor, numai în locurile cele mai însorite, adăpostite şi pe
soluri cu suficientă umiditate, deoarece este foarte exigent.

РЕЗЮМЕ

Созревание—половина декабя— апрель.

Очень старый французский сорт. В PHP встречается мало вследствие его
высокой требовательности к почвенно-климатическим условиям.
Дерево—довольно сильнорослое, если привито на дусене или паради8ке и при
благоприятных почвенно-климатических условиях : требует теплого и сухого климата
 CAI.VIL ALB DE IARNA 507

п теплых, глубоких, плодородных и довольно влажных почв : сильно поражается

грибными болезнями и вредителями : плодоношение раннее, регулярное и довольно
обильное.
Плод — выше средней величины или крупный, конический с сильной ребристостью ;
бледно-веленый, в зрелом состоянии желто-воскового цвета со слабым карминовым,
как бы разбрызганным румянцем на освещенной солнцем стороне : мякоть белая, очень
нежная, хрустящая, сочная и ароматная, исключительно тонкого вкуса и прекрасного
качества.
Несмотря на все его недостатки, сорт рекомендуется для любительских садов
в местностях с соответствующими почвенно-климатическими условиями.

RÉSUMÉ

Maturité—mi-décembre— avril.
Très ancienne variété française peu répandue dans la R. P. Roumaine à cause
des très grandes exigences de l'arbre quant aux conditions de sol et de climat.
Arbre — assez vigoureux sur doucin et sur paradis, dans des conditions favora-
bles de sol et climat ; exige un climat chaud, sec. un sol chaud, profond, fertile et
assez humide ; très sensible aux maladies cryptogamiques et aux insectes ; fructifica-
tion précoce, assez grande et régulière.
Fruit — surmoyen ou gros, conique, à côtes très prononcées; vert pâle, passant
au jaune cire à la maturité, finement tacheté de rouge carminé sur le côté exposé
au soleil ; chair blanche, extrêmement fine, croquante, juteuse, parfumée, de qualité
exceptionnelle.
Malgré ses défauts, cette variété mérite d'être cultivée dans tous les jardins
d'amateurs où les conditions du sol et du climat le permettent.

ABSTRACT

Maturity – mid-December to April.

Very old French variety uncommon in Romania because of the high demands of the tree on soil
conditions and climate.
Tree – fairly vigorous and heaven on doucin, under favourable conditions of soil and climate,
requires a hot, dry, warm soil, deep, fertile and moist enough, very sensitive to fungal diseases and
insects; early fruiting, large enough and regular.
Fruit – medium to large, conical, ribbed very pronounced, light green, yellow wax from mature,
finely speckled with carmine red on the sunny side, white flesh, very thin, crisp, juicy, and fragrant in
quality.
Despite its flaws, this variety should be cultivated in the gardens of amateurs where the soil
conditions and climate allow it.
 ROZMARIN ALB

Sinonime : germ. Weisser Eosmarinapfel, Edelweisser, Weisser Italienischer Ros­

marinapfel.
rus. Bosmarin belli.
franc. Bomarin blanc, Eomarin blanche.
engl. White Eomarin.
ital. Mela di Bosmarino, Bosmarino, Eosmarina bianca.
ceh. Bozmarynové Fénix.

Origine. Cei mai mulţi pomologi snsţin că acest soi este originar din Tirol, unde se
cultivă pe suprafeţe mari, mai ales în localităţile Lana, Bolzano şi Merano, fiind considerat
ca cel mai bun soi de măr pentru comerţ.

Răspîndire. Este răspîndit în Italia, Austria, B.S.F. Iugoslavia, R.S.S. Moldove­

nească şi R.S.S. Ucraineană (Crimeea).
La noi se cultivă în Moldova, în regiunea Iaşi, unde reuşeşte foarte bine, apoi în
Transilvania şi Banat. Este cunoscut şi în restul ţării, fiind însă răspîndit puţin şi numai
prin grădinile de lingă case.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte viguros, formînd coroană potrivit de deasă, piramidală, care se lărgeşte
după ce pomul intră în plină rodire. î n pepinieră se formează foarte uşor.
Eeuşeşte altoit atît pe mărul sălbatic, cît şi pe portaltoii pitici. Pomul are
longevitate mijlocie şi anume 50—60 ani.
înfloreşte pe la mijlocul sezonului de înflorire a mărului. Ca polenizatori se recomandă
soiurile : Banana de iarnă, Calvil de zăpadă, Candil Sinap, Frumos galben, London Pep­
ping, Parmen auriu, Eenet Baumann, Eenet de Champagne, Eenet de Landsberg, Eenet
auriu de Peasgood, Eenet de Orléans, Eenet Simirenko, Sari Sinap.
La rîndul său soiul Eozmarin alb este bun polenizator pentru soiurile : Boiken, Par­
men auriu, Eenet Baumann, Eenet de Champagne, Eenet Simirenko, Sari Sinap.
Soiul Eozmarin alb intră pe rod relativ tîrziu, la vîrsta de 10—12 ani dacă este al­
toit pe măr sălbatic, la 4—5 ani dacă este altoit pe paradis şi la 6 — 7 ani, pe dusen.
Produce abundent, însă neuniform. î n condiţii de agrotehnică superioară, la vîrsta
de 18—20 ani produce aproape 600 kg/pom. N. G. J u с i к o v (58) arată că în sovhozul
„ K i b r a i " de lîngă Taşkent, pomi izolaţi din acest soi au dat o producţie de 1 700 kg/pom.
 ROZMARIN ALB 509

Merele Rozmarin alb sint considerate ca fructe de masă de calitatea I, datorită formei
regulate, culorii atrăgătoare şi aromei caracteristice. în fructele acestui soi, zahărul (1.3,33 %)
se află într-un raport foarte armonios cu aciditatea (0,65%), ceea ce determină gustul
dulce-vinuriu foarte plăcut al merelor, apreciat mult de consumatori. Conţinutul relativ
bogat în substanţe tanoide (0,23%) şi pectine (0,70%) condiţionează fermitatea pulpei

Fig. 199. — R o z m a r i n alb.

şi păstrarea îndelungată. Au un conţinut mijlociu în vitamina С, 14,7 mg%, iar valoarea

energetică se ridică pînă la 76,08 cal.
Fructele se păstrează uşor, au însă pieliţa de culoare deschisă şi se pătează uşor în
urma loviturilor ; ca atare, trebuie ambalate şi transportate cu grijă.
Soiul Rozmarin alb este pretenţios faţă de sol şi expoziţie. Dă rezultate bune pe so­
luri adinei, fertile, destul de revene, cum sînt cele de pe luncile rîurilor. Suportă bine
inundaţia. Pe solurile cu umiditate insuficientă, fructele rămîn mici şi cad uşor.
Este un soi rezistent la ger ; nu prezintă plăgi şi răni. De asemenea rănile provocate
de tăieri se vindecă repede şi bine. Frunzişul este atacat destul de puternic de făinare,
iar fructele, de viermele merelor şi în măsură mai mică de rapăn.
510 SOIURI Du MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

Calităţi : producţia mare şi regulată ; rezistenţa la ger ă pomilor, frumuseţea şi cali­

tatea superioară, gustul şi aroma caracteristică a fructelor.
Defecte : exigenţa pomilor faţă de condiţiile de sol şi climă şi sensibilitatea fructelor
la lovituri.

POMUL

Pomul atinge dimensiuni mari, avînd trunchiul gros, cu suprafaţa brăzdată, cu

scoarţa cenuşie închis.
Coroana — larg-piramidală, înaltă, relativ deasă (fig. 199).
Ramurile de schelet — lungi, formează cu axul unghiuri de 45—65°, fiind bine con­
crescute ; cu vîrsta, pe măsură ce pomul intră în perioada de plină rodire, se apleacă, din
care cauză coroana devine rară şi răsfirată ; au scoarţa roşiatică, cu lenticele mici,
albicioase.
Ramurile de rod — scurte, pinteni, ţepuşe şi în măsură mai mică, mlădiţe.
Lăstarii — lungi, drepţi şi subţiri, pubescenţi, albicioşi la vîrf, cu scoarţa de culoare
cafenie sau roşcată, cu numeroase lenticele mici.
Mugurii vegetativi - alungiţi, conici, albicioşi, pufoşi.
Mugurii floriferi — mai bombaţi şi foarte pufoşi.
Frunzele — destul de mari sau mijlocii, de formă eUptică, alungite şi ascuţite la
ambele capete, mai rar rotunjite spre peţiol. Limbul simetric, aproape plan, subţire,
de 68—85 mm lungime şi 31—43 m m lăţime, de culoare verde închis, semilucios pe faţa
superioară şi mai deschis şi foarte slab pubescent pe cea inferioară, cu marginile adînc,
fin şi regulat serate şi uşor ondulate. Peţiolul subţire, drept, lung de 31—40 mm, egal
aproape cu jumătate din lungimea limbului.
Florile — mari, cu petalele albe, cu slabe irizaţii roz pe faţa exterioară.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie sau supramijlocie, uniformă pe acelaşi pom, H == 70 — 75 mm

şi D = 60—68 mm ; greutatea medie de 69 g, iar la pomii tineri şi cu recoltă moderată
poate atinge 118—165 g.
Forma — ovo-sferică sau conic-alungită, foarte regulata şi simetrică, avînd diametrul
maxim mai jos de jumătatea înălţimii fructului (fig. 200).
Culoarea — de fond verde-gălbuie la recoltare, devenind mai tîrziu albă-gălbuie,
cu nuanţe verzui, iar la completa maturitate galbenă-pai ; pe părţile expuse la soare se
acoperă cu o rumeneală discretă, de diferite nuanţe. Pe toată suprafaţa fructului, sub
pieliţă, există puncte albe, mari, vizibile foarte clar prin transparenţă, iar pe partea acope­
rită cu rumeneală, puncte de culoare gălbuie, avînd centrul de culoare mai intensă, foarte
caracteristic.
Pedunculul — mijlociu sau lung, subţire, mai gros la capăt, Lignificat, de culoare
brună-roşiatică, pubescent.
Cavitatea pedunculară — mică, destul de adîncă, îngustă, neregulată, avînd pieliţa
acoperită cu pete ruginii, de culoare închisă.
 ROZMARIN A L B 51 I

CalMul — mijlociu sau mic, închis sau semideschis, format din sepale lungi, ascu­
ţite, care se păstrează mult timp verzi.
Cavitatea calicială — mică, îngustă, potrivit de adîncă, cu baza plată, pieliţa avînd
ondulaţii şi încreţituri la baza caliciului.
Pieliţa — destul de subţire, fină, elastică şi rezistentă, netedă, lucioasă, uneori
unsuroasă.
Cavitatea subcalicială — foarte mică, îngustă, destul de adîncă, în formă de pîlnie
sau fusiformă, mai voluminoasă la bază ; sta­
mmele cu aşezare mijlocie.
Inima — mare, ovoidă cu pereţii destul
de slab marcaţi.
Lojile — foarte mari, largi şi înalte,
deschise.
Seminţele — lungi, ascuţite, de culoare
cafenie deschis, iar cînd se usucă, cenuşie,
cîte 2—3 în lojă.
Axul — deschis, formînd o cameră axială
mare, largă şi înaltă.
Pulpa — de culoare albă, iar la matu­
ritate cu nuanţă crem, foarte fină, moale
sau aproape fondantă, foarte suculentă, dulce-
vinurie, cu aromă fină, caracteristică numai
acestui soi, foarte bună la gust.
Maturitatea de consum — din decem­
brie—ianuarie pînă în aprilie —mai. F l g . 2OO. - Rozmarin alb.

RECOMANDĂRI. Soiul Rozmarin alb se recomandă ca soi de completare în regiunile

a ГУ-a — Dealurile de est şi a VIII-a — Colinele Moldovei şi ca soi de încercare în regiu­
nile : I — Subcarpatică meridională, a H l - a — Dealurile de nord, a VH-a Cîmpia Bana­
tului, Crişurilor şi Someşului şi a I X - a — Cîmpia Transilvaniei.

РЕЗЮМЕ

Созревание — декабрь—апрель.
Дерево — сильнорослое, образует высокую, узкопирамндальную довольно густую
крону, которая с возрастом становится широкой и редкой; морозоустойчивое; пред­
почитает защищенные, хорошо освещенные солнцем местоположения и плодородную,
проницаемую, достаточно влажную почву ; начинает плодоносить поздно, дает обильные,
но неравномерные урожаи.
Плод — средней величины, округло-яйцеобразной или конически-продолговатой
очень правильной формы, ровного желтовато-белого цвета с зеленоватым оттенком,
иногда со слабым румянцем на стороне обращенной к солнцу, с крупными белыми
точками; мякоть белая, очень нежная, очень сочная, вшшо-сладкая, с характерным
ароматом, очень приятного вкуса и превосходного качества. Плод, хотя и очень чув­
ствительный к повреждениям, сохраняется хорошо и долго.
Сорт рекомендуется для всех приусадебных садов.
512 SOIURI DE MAR RAIONATE Şl DE PERSPECTIVA

BÉSTJMÉ

Maturité — décembre—avril.
Arbre — vigoureux, à haute couronne pyramidale assez compacte, qui avec l'âge
devient large et rare ; il résiste aux grands froids, préfère les terrains abrités et ensoleUlés,
les sols riches, perméables et suffisamment humides ; fructification tardive, productivité
abondante, mais irrégulière.
Fruit — moyen, ovo-sphérique ou conique allongé, très régulier ; blanc-jaunâtre,
uniformément nuancé de vert, parfois avec une faible rougeur sur le côté exposé au soleil,
pourvu de gros points blancs ; chair blanche, très fine, tendre, très juteuse, sucrée-vineuse,
douée d'un arôme fin caractéristique, d'excellente qualité. Les fruits sont très sensibles
aux chocs, se conservent toutefois bien et pendant longtemps.
C'est une variété très indiquée pour les jardins d'amateurs, jouissant de conditions
favorables de sol et de climat.

ABSTRACT

Maturity – December to April.

Tree – vigorous, high pyramidal crown compact enough that with age becomes large and rare; it
is resistant to extreme cold, prefers a sheltered, sunny lands, rich soils, permeable and sufficiently wet
late fruiting, productivity abundant, but irregular.
Fruit – medium, egg-spherical or conical elongated, highly regular, yellowish-white, uniformly
tinged with green, sometimes with faint blush on the sunny side, equipped with large white spots flesh
white, thin, soft, highly juicy, sweet, vinous, and endowed with a fine aroma characteristic of excellent
quality. The fruits are very sensitive to shocks, but will resist for a long time.
This variety is very suitable for garden enthusiasts, enjoying favourable conditions of soil and
climate.
 MUNTENEŞTI

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, de provenienţă necunoscută ; probabil că a fost adus din

zonele premontane şi s-a încetăţenit în ţinutul Făgăraşului.
r
Răspîndire. Este răspîndit în raionul Făgăraş, în comunele : Lisa, Breaza, Sîmbăta
de Sus, Pojorîta, Viştea de Sus şi Mănăstirea Brîncoveanu. Este un soi deosebit de Mun­
tenesc cu coada scurtă răspîndit în Moldova.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul este de dimensiuni mijlocii, ajungînd pînă la 7—8 m înălţime. Deşi nu există
pomi mai în vîrsta, judecînd însă după starea generală a celor existenţi în livezi, pomul
este longeviv, nu prezintă plăgi geroase pe trunchi sau ramuri, lăstarii şi mugurii sînt
bine dezvoltaţi şi sănătoşi, iar creşterile anuale de asemenea viguroase.
Produce regulat şi destul de abundent. Pomii în vîrsta de 16—20 ani dau o producţie
medie de 85—100 kg/pom.
Fructele conţin 14,28% zahăr, 0,58% aciditate, 0,84% pectine, 0,25% proteine brute
şi 4,0 m g % vitamina C. A u o valoare energetică ridicată, de 75,2 cal. Cu toate că sînt
potrivit de mari şi aspectuoase, ca urmare a raportului ce există între substanţele compo­
nente, lasă de dorit în ceea ce priveşte consistenţa pulpei, care este prea tare, cu gust
acrişor şi în acelaşi timp leşios, întrucîtva dezagreabil.
Fructele rezistă la vînt, suportă foarte bine transportul şi se păstrează în depozit
Xiînă în primăvară.
Atît pomul cît şi fructele soiului Munteneşti sînt foarte rezistente la boli.
Preferă solurile nisipo-lutoase şi se pretează pentru cultura irigată.
Calităţi : longevitatea şi rusticitatea pomilor, rodirea regulată şi abundentă, rezis­
tenţa fructelor la b o b şi dăunători, la vînt, păstrare şi transport.
Defecte : calitatea inferioară a fructelor pentru consumul în stare proaspătă.

POMUL

Pomul de mărime mijlocie, are trunchiul de grosime mijlocie, cilindric, cu scoarţa

cenuşie-roşcată, cu crăpături puţine şi superficiale.
Coroana — îngust-piramidală, deasă (fig. 201).
51 I SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

Ramurile de schelet — potrivit de groase, drepte, puţin arcuite înspre vîrf, destul
de rare, 7—9, cu axul formează unghiuri de 45—60° ; au scoarţa netedă, de culoare cafenie,
cu numeroase lenticele mari.
Ramurile de rod — predomină pintenii şi ţepuşele scurte, care mai tîrziu se trans­
formă în burse.

Fig. 201. - Munteneşti.

Lăstarii — de lungime mijlocie, cu scoarţa de culoare cafenie, pubescenţi

înspre vîrf.
Mugurii vegetativi — mici, ascuţiţi, lipsiţi de puf, de culoare roşiatică, depărtaţi de
lăstar, aşezaţi pe pernuţe proeminente.
Mugurii floriferi — mari, roşiatici şi pufoşi.
Frunzele — ovate, cu vîrful acuminat, de culoare verde caracteristică, cu suprafaţa
limbului netedă şi lucioasă, pubescenţă pe faţa inferioară, mai ales de-a lungul ner­
vurilor.
Florile — relativ mici, cu petalele înguste, puţin gofrate, albicioase-roşiatice.
 MUNTENEŞTI 515

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie sau supramijlocie, H = 44—57 mm şi D = 50—67 m m ; greu­

tatea de 70—125 g.
Forma — sferic-turtită, regulată sau cu depresiuni într-o parte, uneori formînd un
şanţ larg (fig. 202).
Culoarea — do fond verde-gălbuie ; cea acoperitoare, pe partea expusă la soare
roşie-carmin, ştearsă, peste care se suprapun dungi foarte puţin vizibile. Punctele sînt
numeroase, de culoare verde sau brună. D e
foarte multe ori prezintă negi mari, cu contur
neregulat, acoperiţi cu rugină suberificată.
Pedunculul — scurt, subţire, Ugnificat,
curbat spre extremitatea de prindere pe ra­
mură, pubescent, de culoare cafenie.
Cavitatea pedunculară — regulată, îngustă,
potrivit de adîncă, cu rugină grosieră care se
revarsă peste marginile cavităţii sub formă
de raze.
Caliciul — deschis, format din sepale mari,
verzi-albicioase, pubescente, distanţate la bază,
cu vîrfurile uscate şi răsfrînte în afară.
Cavitatea calicială — de mărime mijlocie,
în formă de farfurie, neregulată, din cauza unor
Fig. 202. - Munteneşti.
creţuri, cu pieliţa mată, netedă şi de aceeaşi
culoare cu restul fructului.
Pieliţa — grosieră, tare, netedă, lucioasă, unsuroasă, aderentă la pulpă.
Cavitatea subealicială — în formă de V deschis, cu pistilul uscat dar persistent şi
etaminele cu aşezare medie, nu comunică cu camera axială.
Inima — de mărime mijlocie, în formă de ceapă, plasată la mijloc, delimitată bine
de fascicule care se termină pe la mijlocul cavităţii subcabciale.
Lojile — relativ mari, cu pereţii de culoare verde-albicioasă, puternic crăpaţi şi
calusaţi.
Seminţele — mari, de culoare castanie-roşcată, invers-ovoide, plate, cîte una în
lojă ; circa 50 % sînt şiştave.
Axul — semideschis.
Pulpa — albă imaculată, foarte tare, aproape pietroasă, acidulată, puţin suculentă,
cu gust ierbos sau leşios, destul de dezagreabü.
Maturitatea de consum — începe la sfîrşitul lunii decembrie şi se prelungeşte pînă
în luna aprilie.

RECOMANDĂRI. Soiul Munteneşti prezintă interes pentru selecţie. Se recomandă

pentru cultura în grădinile de lingă case, pe fineţe şi pe marginile drumurüor în zona
dealurüor înalte, unde soiurüe valoroase nu reuşesc.
516 SOIURI DE MAR RAIONATE 51 DE PERSPECTIVA

РЕЗЮМЕ

Созревание — декабрь — начало апреля. ,

Сорт неизвестного, возможно румынского происхождения, на что указывает
его название и распространение в Фэгэрашском районе, Брашовской области.
Дерево — среднерослое, морозоустойчивое, здоровое; дает обильные урожаи.
Плод — средней величины или довольно крупный, яйцевидной или округло-
приплюснутой формы, желтовато-зеленый с карминово-красным размытым румянцем;
с красной полосатостью более темного цвета, но только на обращенной к солнцу стороне;
мякоть чистобелая, очень плотная, кисловатая, травянистого вкуса, третьего качества.
Рекомендуется только для любительских садов.

BÉSTJMÉ

Maturité — décembre — début d'avril.

Variété d'origine inconnue ; il est possible qu'elle soit de provenance roumaine, comme
l'indique son nom ; zone limitée de culture (district de Făgăraş — région de Braşov).
Arbre — de vigueur moyenne, résistant aux gelées d'hiver, sain ; donne des récoltes
abondantes et régulières.
Fruit — moyen ou assez gros, de forme ovoïde ou sphérique-aplatie ; vert-jaunâtre,
lavé de rouge carminé, rayé de rouge plus foncé, mais seulement sur le côté exposé au
soleil ; chair blanche immaculée, compacte, un peu aigre, au goût d'herbe ; troisième
qualité. Variété d'amateur.

ABSTRACT

Maturity – December to early April.

Variety of unknown origin, it is possible that it is of Romanian origin, as its name implies,
limited area of cultivation (District of Făgăraș – Brașov region).
Tree – medium vigour, frost-resistant winter healthy give good harvests and fair.
Fruit – medium or rather large, ovoid or spherical-flattened yellowish-green, tinged with
carmine red, striped with darker red, but only on the sunny side; pristine white flesh, compact, slightly
sour, with grassy taste; third grade. Variety for amateurs.
 RENET ENGLEZ

Sinonime : engl. Newtown Pippin.

rus. Eenet angliiskii.
franc. Eeinette d'Angleterre, Eeinette blanche d'Angleterre, Beinette
grosse d'Angleterre.
germ. Weisse Englische Winter Beinette.
bulg. Angliiska reneta.
rom. Eenet britanic, Renet englezesc.

Origine. Soi foarte vechi, de origine engleză, cunoscut în literatură de la anul 1670
(77), (122).

Răspîndire. Este cultivat pe scară largă în Anglia şi în celelalte ţări din vestul
Europei. Se cultivă mult şi în U.R.S.S., în Crimeea, unde formează plantaţii
masive.
La noi se întîbieşte în livezile din raioanele : Năsăud, Bistriţa, Baia Mare
şi Haţeg.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul are creştere viguroasă, se altoieşte mai mult pe măr sălbatic ; atinge vîrsta
de 130—150 ani şi dimensiuni mari.
Intră repede pe rod şi dă producţii mari, 600—800 kg/pom. Astfel, în anul 1954,
la G.A.S. ,,I. V . Miciurin" din Bistriţa s-au înregistrat producţii pînă la 1 000 kg/pom în
vîrsta de 70—80 ani (22). Fructele sînt de dimensiuni mari, de calitate bună şi se trans­
portă uşor.
Soiul Renet englez este sensibil la ger, astfel că în nordul Transilvaniei şi în alte
regiuni cu climă mai aspră degeră adesea. S-a dovedit a fi însă rezistent la b o b . In de­
pozit, fructele, mai ales cele mari, sînt atacate de bitter-pit.
Pomul este nepretenţios faţă de expoziţie şi sol.
Asemănări cu alte soiuri. Soiul Renet englez se aseamănă cu Renet de Canada atît
în ce priveşte pomul, cît şi fructul. Se deosebeşte însă prin faptul că fructele sînt lipsite
de rugină sau o au în cantitate mai mică, iar punctele sînt orbiculare albicioase, în timp
ce la Renet de Canada sînt colţurate, de culoare cafenie deschis, de cele mai multe ori
proeminente. Apoi, la fructele de Renet englez mai hpsesc striurile din jurul caliciului
518 SOIUR! DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

sau sînt în număr mai mic decît la Eenet de Canada. Se aseamănă şi cu soiul Şovari nobil,
de care se deosebeşte însă prin punctele caracteristice.
Calităţi : longevitatea, vigoarea, slaba exigenţă faţă de condiţiue de sol a pomilor,
rodirea abundentă, mărimea şi calitatea bună a fructelor.
Defecte : sensibilitatea faţă de ger, aspectul puţin atrăgător al fructului, pierderile
mari în timpul păstrării.

POMUL

Pomul atinge dimensiuni mari, avînd trunchiul gros, nerăsucit, cu scoarţa care se
exfoliază în plăci subţiri, neregulate.

Fig. 203. - Renet englez.

Coroana — potrivit de deasă, la început larg-piramidală, iar în perioada de plină

rodire sferic-turtită (fig. 203).
Ramurile de scnelet — groase, bine sudate cu trunchiul, cu care formează un­
ghiuri mari,
 RENET ENGLEZ 519

EamurÛe de rod — reprezentate prin pinteni şi ţepuşe inelate, precum şi burse

alungite.
Lăstarii — de lungime şi grosime mijlocii, cu internodii scurte, de culoare verde
închis, cu roşeaţă pe partea însorită, pubescenţi, cu lenticele orbiculare, mici şi distribuite
neregulat.
Mugurii vegetativi — mici, rotunjiţi, pubescenţi, slab îndepărtaţi de lăstar.
Mugurii floriferi — de mărime mijlocie, bombaţi, rotunjiţi, pubescenţi.
Frunzele — ovate, rareori acuminate, cu limbul gros, de culoare verde închis, cu
marginile serate. Peţiolul scurt, pubescent, însoţit de stipele mici, filiforme.
Florile — mari, cu petalele albe, cu dungi de culoare roz ; bobocii florali înfoiaţi, de
culoare roz pal.

FRUCTUL

Mărimea — variabilă, supramijlocie, mare, uneori foarte mare, H = 79—94 mm şi

D = 76—102 m m ; greutatea de 190—270 g.
Forma — conic-trunchiată, uneori aproape cilindrică (fig. 204).
Culoarea — de fond verde deschis în momentul recoltării şi galbenă-albicioasă sau
galbenă-limonie la maturi­
tate ; pe faţa expusă la soare,
la unele fructe există o rume-
neală roşie, cu dungi mai în­
chise. Pe toată suprafaţa
fructului ies în evidenţă nu­
meroase puncte orbiculare,
de culoare brună-cenuşie.
Pedunculul — scurt sau
de lungime mijlocie, gros,
drept sau arcuit, fixat oblic.
Cavitatea pedunculară—
largă şi adîncă, cu marginile
ondulate şi pieliţa acoperită
cu rugină brună-verzuie.
Caliciul — de dimensi­
uni mijlocii, deschis sau semi-
deschis.
Cavitatea calicială—Iar-
gă, de adîncime mijlocie, cu „„. D , ,
J
° ' ' Fig. 204. — Renet englez.

pereţii slab încreţiţi ; la unele

fructe, pe marginile cavităţii există striuri aşezate concentric, ca la soiul Renet de Canada.
Pieliţa — groasă, aspră, uscată, fără luciu.
Cavitatea subcalicială — mare, largă, conică, destul de adîncă.
Inima — mare, în formă de ceapă turtită, bine delimitată.
Lojile — mari, largi, semideschise.
Seminţele — mijlocii, ovoid-alungite, de culoare brună, cu nuanţă cenuşie.
 520 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI Г)Е PERSPECTIVA

Axul — deschis, destul de larg, migdaliform, nu depăşeşte înălţimea lojilor.

Pulpa — albă-gălbuie, fină, suculentă, dulce-vinurie, cu aromă pronunţată şi
gust plăcut.
Maturitatea de consum — începe din luna decembrie şi se prelungeşte pînă la sfîr-
şitul lunii martie.

RECOMANDĂRI. CU toate că Renet englez nu este prevăzut în sortimentele de per­

spectivă, se recomandă în locuri adăpostite, pe soluri cu suficientă umiditate, în special
pentru grădinile de lîngă case.

РЕЗЮМЕ

Созревание — декабрь — конец марта.

Очень старый сорт английского происхождения. В PHP распространен в Тран-
сильванип.
Дерево — сильнорослое, очень долговечное, рано и обильно плодоносящее.
Плод — средний или довольно крупный, усеченно-конической, иногда почти
цилиндрической формы, бледно-зеленого цвета, а при полной зрелости — лимонно-
желтого, мякоть желтовато-белая, нежная, сочная, винно-сладкая, с приятным аро­
матом и вкусом.
Ценный любительский сорт.

RÉSUMÉ

Maturité — décembre — fin de mars.

Très ancienne variété anglaise. Dans notre pays, elle est répandue en Transylvanie.
Arbre — vigoureux, très longétif, à fructification précoce et abondante.
Fruit — moyen ou assez gros, tronconique, parfois presque cylindrique ; vert-pâle,
jaune-citron à maturité complète ; chair d'un blanc-jaunâtre, fine, juteuse, sucrée-vineuse,
à parfum et goût agréables.
Variété d'amateur.

ABSTRACT

Maturity – December to end of March.

Very old English variety. In our country, it is common in Transylvania.
Tree – vigorous, very long-lived, early and abundant fruiting.
Fruit – medium or rather large, conical, sometimes almost cylindrical, pale green, lemon yellow
at full maturity, flesh of a yellowish-white, fine, juicy, sweet and vinous, with pleasant aroma and taste.
Variety for amateurs.
 FĂRĂ NUME

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, vechi, format în centrul pomicol Eădăşeni din raionul
Fălticeni.

Kăspindire. Este răspîndit în nordul Moldovei, mai ales în raioanele Tîrgu Neamţ,
Fălticeni, Suceava şi Rădăuţi, unde alături de soiul Trotuşe formează baza plantaţiilor
de măr, în vîrsta de 30—40 ani.

CARACTERISTICA SOIULUI

î n pepinieră, soiul Fără nume dă un procent ridicat de prindere la altoire, în ocu-

laţie. Pomii cresc viguros şi dau material săditor de calitate bună. Reuşeşte foarte bine
altoit pe mărul sălbatic, cu care face o sudură perfectă. Cultivatorii altoiesc acest soi pe
măr sălbatic, plantat în prealabil în livadă, la înălţimea de circa 80—100 cm de la pămînt.
î n Uvadă formează pomi foarte viguroşi, mari, destul de longevivi, 60 — 80 ani.
înfloreşte tîrziu şi din această cauză brumele de primăvară influenţează mai puţin
producţia acestui soi.
Pomii produc mult şi regulat, iar fructele sînt rezistente la boli, transport şi păs­
trare. Sînt foarte mult apreciate de cultivatorii din nordul Moldovei, fiind valorificate
atît în stare proaspătă, mai ales primăvara cînd capătă un gust mai plăcut, cît şi prin
murare. Fructele mai mici sau cele căzute se valorifică în fabricile de marmeladă.
Merele conţin 10,40—11,70% zahăr, 0,28—0,52% aciditate, 0,46—0,47% pectine,
0,20—0,28% proteine brute şi 2,4—10,0 m g % vitamina C. Valoarea energetică a merelor
este cuprinsă între 54,0 şi 68,4 cal.
Calităţi : longevitatea pomilor, producţia mare şi regulată, rezistenţa pomilor şi
fructelor la dăunători şi boli şi păstrarea uşoară şi îndelungată a fructelor.
Defecte : calitatea mediocră a fructelor pentru consumul în stare proaspătă.

POMUL

Pomul înalt de 8—9 m, cu trunchiul potrivit de gros, uniform ca grosime, cu scoarţa

netedă, de culoare verde-cenuşie.
Coroana — voluminoasă, aproape sferică, cu diametrul de 8—10 m (fig. 205).
522 SOIURI DF. MAR RAI0NATE ŞI DE PERSPECTIVA

Ramurile de schelet — potrivit de groase, destul de lungi, rezistente la îndoire, for­

mează cu axul unghiuri de 45—50°, bine concrescute, rezistă foarte bine la dezbinare, sub
greutatea fructelor se apleacă pînă la pămînt şi cu timpul rămîn în această poziţie. Ramu­
rile de doi ani au scoarţa de culoare brună-cenuşie, cu lenticele albicioase.
Ramurile de rod — predomină ţepuşele scurte ; bursele scurte, puţin umflate, de
obicei poartă două ţepuşe sau o ţepuşă şi o nuieluşă ; garnisirea este foarte bună.

F'ig. 205. — Fără nume.

Lăstarii — viguroşi, lungi, cu scoarţa de culoare brună-roşiatică, uneori singerii şi lucioşi,

cu puf ceros spre vîrf ; lenticelele mici, albicioase, împrăştiate pe toată suprafaţa lăstarului.
Mugurii vegetativi — conici, scurţi şi lăţiţi la bază, de culoare cenuşie, cu pernuţele
teşite, iar cicatricele în formă de semilună.
Mugurii floriferi — mici, ovoizi, bombaţi, de culoare brună, pîsloşi.
Frunzele — de formă eliptică, regulată, acuminate, cu marginile mărunt crenate,
avînd dimensiunile de 88—111 m m lungime şi 42—53 m m lăţime, iar peţiolul de 45 —
50 mm lungime.
Florile — de dimensiuni mari, cu petalele ovate, de culoare albă sau cu nuanţă
slabă roşiatică.
 PLANŞA XLIV

Fără nume
 FARA NUME 523

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, avînd în medie H = 69 mm şi D = 74 mm ; greutatea medie

de 111 g, minimă de 93 g, iar maximă de 148 g.
Forma — sferic-turtită sau aproape sferică, asimetrică pe verticală sau foarte puţin
trasă în partea superioară, rar asimetrică Ia cavitatea calicială, lipsită complet de creste ;
secţiunea transversală circulară, iar dia­
metrul maxim situat la mijlocul înălţimii
(pl. X L I V şi fig. 206).
Culoarea — de fond verde, devine la
maturitatea completă verde-gălbuie, aco­
perită cu puncte cenuşii de mărimi diferite
şi răspîndite neuniform ; unele fructe pre­
zintă rumeneală pistruiată pe partea în­
sorită.
Pedunculul — de lungime mijlocie
sau lung, subţire, nelignificat, se rupe uşor.
Cavitatea pedunculară — adîncă şi
îngustă, în formă de pîlnie, cu pieliţa gal­
benă, acoperită cu rugină foarte fină, dis­
pusă foarte frumos în cercuri concentrice.
Caliciul — strîns, cu sepalele mici,
pubescente, verzi la bază şi uscate la vîrf ; Fig. 2 0 6 . — Fără nume.

una din sepale mult mai dezvoltată.

Cavitatea calicială — mică, atît ca lăţime cît şi ca adîncime, adesea alungită, ne­
regulată, cu pieliţa totdeauna verde.
Pieliţa — groasă, densă, aderentă la pulpă, mată, lipsită de pruină, din care cauză
apare uscată şi aspră.
Cavitatea subcalicială — în formă de pîlnie, de adîncime mică, cu staminele aşezate
în partea superioară.
Inima — mijlocie, de forma fructului, cu aşezare superioară, cuprinzînd cu margi-
mle sale verzi şi distincte baza cavităţii subcaliciale.
Lojile — alungite, cu pereţii verzi, lucioşi, puternic crăpaţi, cu calus pufos, de cu­
loare' albă, care apare pe linia crăpăturuor.
Seminţele — mici, puţin alungite, cu cioc de culoare cenuşie-cafenie deschis ; în fie­
care lojă în mod obişnuit cîte două seminţe, din care una, de regulă, seacă.
Axul — deschis sau închis, formînd o cameră axială relativ mare.
Pulpa — albă sau slab verzuie, moale, uneori cu aspect de ofilire, relativ suculentă,
dulceagă la gust, lipsită de aciditate şi aromă, totuşi nu este displăcută.
Maturitatea de consum — începe în decembrie—ianuarie şi so prelungeşte pînă în
luna aprilie.

RECOMANDĂRI. Soiul Fără nume se recomandă pentru grădinile din jurul caselor
în regiunea dealurüor de est, în zona premontană, unde soiurile valoroase nu dau re­
zultate bune.
 521 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

РЕЗЮМЕ

Созревание — конец декабря — начало апреля.

Молдавский сорт, распространенный на севере Молдовы.
Дерево — очень сильнорослое, крупное, долговечное, с обильным и ежегодным
плодоношением, морозоустойчивое, устойчивое к грибным болезням и вредителям,
очень выносливое.
Плод — средней величины, округлой, желтовато-зеленый, покрытый множеством
серых точек; мякоть белая или бледно-зеленая, нежная, довольно сочная, лишенная
аромата, немного кисловатая, довольно хорошего вкуса.
Любительский сорт, рекомендуется также и как второстепенный сорт для суще­
ствующих промышленных насаждений в прикарпатской части Молдовы.

RÉSUMÉ

Maturité — fin de décembre — début d'avril.

Variété roumaine répandue dans le Nord de la Moldavie.
Arbre — très vigoureux, de grande taille, assez longétif, à productivité abondante
et régulière ; résistant aux grands froids, aux maladies cryptogamiques et aux insectes ;
très rustique.
Fruit — de forme globuleuse, vert-jaunâtre, parsemé de nombreux points gris ; chair
blanche ou vert-pâle, fine, assez juteuse, fade, peu acidulée, assez bonne.
Variété d'amateurs, recommandée aussi pour compléter les plantations existantes
dans la zone subcarpatique de Moldavie.

ABSTRACT

Maturity – late December to early April.

Variety of Romanian origin, widespread in northern Moldova.
Tree – very vigorous, large, relatively long-lived, abundant and regular in productivity, resistant
to extreme cold, fungal diseases and insects, very rustic.
Fruit – globular, yellowish-green, dotted with many gray dots, white or green flesh pale, thin,
fairly juicy, bland, slightly sour, fairly good.
Variety of amateurs, also recommended supplementing the existing plantations in the
Carpathian region of Moldova.
 MUNTENESC CU C O A D A SCURTĂ

Sinonime : Munteneşti, Albe de Tîrgu Neamţ.

Origine. Soi autohton din nordul Moldovei.

Răspîndirc. Este răspîndit mai mult în partea deluroasă a raionului Fălticeni, re­
giunea Suceava, în comunele Bogata, Bîşca şi Boroaia, unde formează baza sortimentului
în livezi. De aici a fost luat în cultură şi răspîndit în celelalte comune din acest raion şi
raioanele vecine. Astfel, se întîlneşte foarte frecvent în livezüe (lin comunele Eădăşeni,
Valea Glodului, Bosanci şi Solea din regiunea Suceava. î n raionul Tîrgu Neamţ se cultivă
pe suprafeţe mari în centrul pomicol Bălţăteşti.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul se caracterizează prin creştere viguroasă, dezvoltare excepţională şi longe­

vitate, î n comuna Eădăşeni din raionul Fălticeni există plantaţii întregi în vîrsta de 100 —
120 ani şi care sînt încă în pUn rod.
înfloreşte tîrziu, din care cauză scapă de influenţa brumelor tîrzii de primăvară.
Eodeşte foarte abundent şi destul de regulat. Se înregistrează producţii între 800 şi 1 000
kg fructe/pom.
Fructele sînt puţin aspectuoase şi lasă mult de dorit în ceea ce priveşte gustul.
Se ţin bine pe pom, rezistă la transport, chiar fără a fi ambalate cu grijă şi se păstrează
bine pînă în primăvară. î n ultima vreme nu mai prezintă importanţă ca fruct de masă ;
sînt însă bune de folosit ca materie primă în fabricile de produse alimentare şi pentru
murare.
Soiul Muntenesc cu coada scurtă este foarte rezistent la ger şi în acelaşi timp, nepre­
tenţios faţă de cUmă, sol şi agrotehnică. Suportă bine terenurile umede şi reci, unde alte
soiuri nu rezistă.
î n anii de rod bogat, fructele rămîn mici şi uneori se pătează de rapăn.
O însuşire importantă a acestui soi este aceea că ramurile, chiar cele bătrîne, imediat
ce vin în atingere cu pămîntul emit rădăcini. Sînt cazuri în Eădăşeni cînd trunchiul dez­
binat şi căzut la pămînt a emis rădăcini, continuând să trăiască pe baza acestora. De pe
tulpina căzută, din loc în loc au apărut lăstari lacomi, puternici, care cu timpul s-au trans­
format în adevărate tulpini noi, s-au ramificat, poartă ramuri de rod şi produc fructe.
526 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

Calităţi : longevitatea, vigoarea şi productivitatea foarte mare a pomilor, rezistenţa

mare a fructelor la vînt, la transport şi păstrare.
Defecte : aspectul puţin atrăgător, calitatea mediocră şi sensibilitatea fructelor
la rapăn.

POMUL

Pomul creşte extrem de viguros şi ajunge la 10—12 m înălţime, avînd trunchiul

foarte gros, cu diametrul pînă la 70—80 cm, scoarţa se menţine mult timp netedă şi abia
la pomii mai bătrîni se desprinde sub formă de plăci lungi şi înguste.

Fig. 207. — Muntenesc cu coada scurtă.

Coroana — globuloasă în tinereţe, mai tîrziu turtită ; la vîrsta de circa 80 ani, dia­
metrul coroanei ajunge pînă la 26 m (fig. 207).
Ramurile de schelet — foarte viguroase, formînd adevărate tulpini, se degarnisesc cu
timpul pe porţiuni de pînă la 3 —4 m de la bază, spre periferia coroanei fiind bine ramificate.
Ramurile de rod — scurte, reprezentate prin ţepuşe inelate şi numeroase vetre.
 MUNTENESC CU COADA SCURTA 527

Lăstarii — de lungime şi grosime mijlocii, bruni-cenuşii, pubescenţi la vîrf, cu len­

ticele mici, dese.
Mugurii vegetativi — mici, conici, de culoare brună-cenuşie, lipiţi de lăstar.
Mugurii floriferi — relativ mici, ovoizi, bruni-roşiatici, pubescenţi.
Frunzele — mici, ovate, cu limbul lung de 68—86 mm şi lat de 42—55 mm, iar pe­
ţiolul de 30—40 mm lungime.
Florile — mici, cu petalele ovat-alungite, asimetrice, albe, cu striaţii de culoare roz.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie sau submijlocie, H = 46—54 m m şi D = 58—64 m m ; greu

tatea variază între 56 şi 96 g.
Forma — sferic-turtită sau conic-trunchiată, uşor trasă spre cavitatea calicială
(fig. 208).
Culcarea — de fond verde, caracteristică tuturor soiurilor rustice, devine la matu­
ritate verde-gălbuie sau galbenă-verzuie ; pe partea expusă la soare este suflată cu roşu,
iar deasupra puternic striată cu roşu-carmin ; spre cavitatea pedunculară culoarea este mai
intensă şi se pierde apoi spre cavitatea calicială. Pe fondul verde al fructelor se observă
puncte albicioase.
Pedunculul—foarte scurt, destul de gros, lignificat, brun-roşiatic, pubescent, acoperit
cu rugină, drept sau puţin aplecat faţă de ax ; rareori iese afară din cavitatea pedunculară ; la
unele fructe, la baza pedunculului se află o excrescenţă cărnoasă, caracteristică.
Cavitatea pedunculară — mijlocie şi su­
perficială, cu pieliţa verde-gălbuie, rareori acope­
rită cu urme de rugină.
Caliciul — închis, format din sepale mici,
înguste, unite aproape pe toată lungimea lor,
dresate sau aplecate înăuntru, de culoare ce­
nuşie şi acoperite cu puf albicios foarte abundent.
Cavitatea calicială — mică, mijlocie, cu
pereţii netezi.
Pieliţa — potrivit de groasă, tare, casan­
tă, puţin elastică, aderentă la pulpă, lipsită
de luciu.
Cavitatea subealicială —foarte mică, conică.
Inima — de mărime mijlocie sau mare,
Fig. 208. — Muntenesc cu coada scurtă.
turtită şi bine delimitată prin fascicule verzi,
care se unesc la baza cavităţii subcaliciale.
Lojile — potrivit de largi, destul de mari în raport cu mărimea fructului, închise ;
pereţii lojilor prevăzuţi cu crăpături.
Axul — puţin deschis.
Seminţele — alungite, cu vîrful ascuţit, de culoare cafenie deschis, cîte două în
fiecare lojă.
Pulpa — albă-verzuie la fructele cu pieliţa puţin colorată şi albă-gălbuie la cele
colorate intens, consistentă, potrivit de suculentă, dulceagă, slab acidulată şi relativ
plăcută la gust, lipsită de aromă, rareori puţin înecăcioasă.
 528 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI D E PERSPECTIVA

Maturitatea ăe consum — începe la sfîrşitul lunii decembrie şi se prelungeşte în

condiţii bune pînă în luna martie.

BECOMANDARI. C U toate că nu este prevăzut în sortimentele de perspectivă, soiul

Muntenesc cu coada scurtă se recomandă în zona premontană a Moldovei. Se recomandă
de asemenea ca portaltoi pentru alte soiuri de măr.

РЕЗЮМЕ

Созревание — декабрь — март.

Молдавский сорт, сильно распространенный в Молдове.
Дерево — сильнорослое, крупное, долговечное, здоровое, очень устойчивое к
морозам, грибным болезням и вредителям, с обильным, но периодическим плодоно­
шением.
Плод — средней величины, усеченно-конической или округло-приплюснутой фор­
мы; желтовато-зеленого цвета с красным румянцем на обращенной к солнцу стороне;
мякоть плотная, довольно сочная и сладкая, со слабой кислотностью, без аромата,
посредственного вкуса; для потребления в свежем виде почти не годится, но годится
для промышленной переработки. В дождливые годы плод страдает от парши; хорошо
выдерживает перевозку и хранение.
Сорт рекомендуется для торгово-промышленных садов в подгорной части Мол­
довы, а также в качестве подвоя для других сортов яблони.

BÉSUMÉ

Maturité — décembre—mars.
Variété autochtone, répandue surtout en Moldavie.
Arbre — vigoureux, de grande taille, longétif, sain, très résistant aux gelées d'hiver,
aux maladies cryptogamiques et aux insectes ; fructification périodique, mais abondante.
Fruit — petit ou moyen, tronconique ou sphérique-aplati, vert-jaunâtre, lavé de
rouge sur la partie exposée au soleil ; chair compacte, assez juteuse et sucrée, à faible aci-
dité, dépourvue de parfum, au goût médiocre, de troisième qualité comme fruit de table,
mais bon pour le ménage et l'industrie. En année pluvieuse, les fruits souffrent des atta-
ques de la tavelure ; ils supportent le transport et la conservation.
Variété recommandée pour les plantations commerciales et industrielles de la zone
subcarpatique de la Moldavie et aussi comme porte-greffe pour les autres variétés.

ABSTRACT

Maturity – December to March.

Native variety, especially widespread in Moldova.
Tree – vigorous, large, long lived, healthy, very resistant to winter frosts, fungal diseases and
insects; fruiting periodic, but abundant.
Fruit – small to medium, conical or spherical-flattened, yellowish-green, tinged with red on the
exposed to the sun, flesh compact, fairly juicy and sweet, low acidity, free of perfume, mediocre taste,
as of third grade dessert fruit, but good for the household and industry. In a rainy year, the fruits suffer
attacks of scab and they bear the transportation and preservation.
Variety recommended for commercial plantations and industrial area of Carpathian Moldavia
and also as a rootstock for other varieties.
 ROTER JUNGFERNAPFEL

Sinonime : ceh. Penenské ceské.

rus. Krasnîi petuşok.
franc. Pomme de Vierges.
germ. Roter Jungfern-Apfel.
bvlg. Ceşka momiţa, Evropeiska kiciovka.

Origine. Soi de origine cehă.

Răspîndire. Este foarte răspîndit şi cunoscut în R . S . Cehoslovacă. S-a răspîndit în

toate ţările vecine şi în special în Austria, Germania, R.P. Bulgaria.
La noi în ţară se mtîlneşte mai mult în nordul Transilvaniei.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul este mijlociu de viguros, nu atinge însă dimensiuni mari, este destul de lon­
geviv, ajungînd la vîrsta de 70—80 ani.
Produce abundent şi regulat. Fructele, deşi mici, fiind frumos colorate în roşu intens
şi cu pieb'ţa tare şi foarte lucioasă, sînt de mare efect, fiind foarte apreciate. A u pulpa
tare şi compactă, putîndu-se păstra bine vreme îndelungată, chiar pînă în luna aprilie.
Este un soi bun de masă, pentru bucătărie şi industriaUzare.
Pomul este rezistent la secetă, ger, b o b şi dăunători. Este rustic, foarte puţin pre­
tenţios faţă de cbmă şi sol, putînd da recolte satisfăcătoare, chiar şi pe soluri mai sărace
şi în anii secetoşi, fructele fiind rezistente la cădere.
Recoltele bogate şi regulate slăbesc vigoarea pomului, din care cauză se recomandă
aplicarea tăierilor de întinerire după vîrsta de 35—40 ani.
Acest soi este depăşit la noi, ca mărime şi cabtate, de soiul Jonathan, însă poate
fi cultivat cu succes acolo unde acesta nu reuşeşte.
Calităţi : rusticitatea, productivitatea, rezistenţa la b o b şi dăunători, frumuseţea,
cahtatea bună, păstrarea uşoară şi îndelungată a fructelor.
Defecte : dimensiunile mici ale fructelor.

POMUL

Pomul de vigoare mijlocie, cu trunchiul înalt, drept, gros, cu scoarţa de culoare

cenuşie-roşiatică, rugoasă, care se exfoliază în plăci neregulate.
Coroana — sferic-alungită, mai tîrziu devine sferică, destul de rară.
St c. 2452
530 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

Ramurile de schelet — drepte şi geniculate, groase şi destul de lungi, cu scoarţa se-

minetedă, lipsită de crăpături, de culoare verde-roşiatică, prezintă lenticele evidente, de
formă dreptunghiulară, de culoare brună deschis.
Ramurile de rod — de lungime şi grosime mijlocii, bursele mici şi scurte, grupate
mai mult către vîrful ramurdor.
Lăstarii — de lungime şi grosime mijlocii, pubescenţi, cu scoarţa de culoare brună-
roşiatică pe partea însorită şi mai intensă la bază.
Mugurii vegetativi — mici, conici, de culoare brună-cenuşie, cu pubescenţă slabă.
Mugurii floriferi — mijlocii, ovoizi, bruni-roşiatici, pubescenţi la vîrf.
Frunzele — lungi de 61—75 mm şi late de 38—47 mm, ovate, cu vîrful acuminat,
baza rotunjită sau slab alungită, marginile serat-crenate, suprafaţa netedă cu tendinţă
de răsucire, formînd un jgheab, pubescente pe ambele feţe, de consistenţă erbacee, verzi
închis, puţin lucioase pe faţa superioară şi verzi deschis, mate pe cea inferioară. Peţiolul
lung, gros, verde închis -pe partea superioară şi mai deschis pe cea inferioară.
Florile — mijlocii, cu petalele ovate, cu marginile gofrate, de culoare albieioasă-
roşiatică ; bobocii florali de culoare roşie.

FRUCTUL

Mărimea — mică, uniformă, avînd în medie H = 51 mm şi D = 54 mm ; greu­

tatea de 80—90 g.
Forma — sferic-turtită, mai des tronconic-alungită ; în secţiune longitudinală este
asimetrică, iar în cea transversală, rotundă (fig. 209).
Culoarea — de fond galbenă-portocalie, cu slabă nuanţă verde, acoperită cu roşu
pal, peste care se suprapune pe întreaga suprafaţă a
fructului o culoare roşie, cu puncte de rugină, cu au­
reolă albă.
Pedunculul—lung de 11—14 mm, gros de 3—4 mm,
adînc înfipt în fruct în poziţie oblică, lignificat, de
culoare castanie deschis, pubescent, cu perişori deşi şi
fini, de culoare albicioasă.
Cavitatea pedunculară — submijlocie, în formă de
pîlnie, regulată, cu pereţii acoperiţi adesea cu un strat
de rugină, mai abundentă la baza cavităţii şi care se
revarsă uneori peste marginile cavităţii sub formă de
raze din ce în ce mai subţiri.
Caliciul — semideschis sau închis, cu sepalele mici
Fig. 209. — Roter Jungfernapfel.
şi ascuţite, dresate, de culoare verde pal la bază, spre
vîrf aproape negre, uscate, pubescente.
Cavitatea calicială — mică, în formă de farfurie, puţin adîncă, cu marginile aproape
drepte, foarte puţin ondulate la baza caliciului.
Pieliţa — groasă, netedă, întinsă, lucioasă, rezistentă, aderentă la pulpă, puţin
unsuroasă.
Cavitatea subcalicială — în formă de V, cu etaminele aşezate mijlociu.
Inima — destul de mare, în formă de ceapă sau ridiche, alungită către caliciu, bine
delimitată, aşezată simetric şi central.
 ROTER JUNGFERNAPFEL 531

Lojile — destul de mari, în formă de semilună, cu pereţii galbeni-verzui, sidefii,

intregi sau cu puţine crăpături transversale.
Seminţele — mari, ovoide, bombate, eu vîrful foarte ascuţit, de culoare castanie-
roşiatică, cîte 2—3 în fiecare lojă.
Axul — deschis, fusiform, îngust, comunică cu lojile prin mici deschizături.
Pulpa — albă, cu slabă nuanţă verde-gălbuie, cu textura fină, puţin suculentă, cro­
cantă, dulce, consistentă, cu aromă plăcută, cu gust foarte bun.
Maturitatea de consum — începe în a doua jumătate a lunii decembrie şi se prelun­
geşte pînă tîrziu, primăvara (martie—aprilie).

RECOMANDĂRI. Soiul Roter Jungfernapfel deşi nu este prevăzut în sortimentele

de perspectivă, se recomandă să fie răspîndit în principalele bazine pomicole din ţară, cel
puţin în grădinile de Ungă case.

РЕЗЮМЕ

Созревание — конец декабря—апрель.

Сорт чешского происхождения; в PHP распространен на севере Трансильвании.
Дерево — среднерослое, некрупное довольно долговечное, морозо -и засухоустой­
чивое, устойчивое к болезням и вредителям, нетребовательное к почвенным условиям;
плодоношение ежегодное и обильное.
Плод—мелкий, усеченной коническо-продолговатой формы, желто-оранжевого
цвета, покрытый почти целиком бледно-красным румянцем более яркого цвета на
обращенной к солнцу стороне; мякоть белая с желтовато-зеленным оттенком, нежная,
малосочная, хрустящая, сладкая, с приятным ароматом, хорошего вкуса и качества.
Сорт рекомендуется как второстепенный в садах важнейших плодоводческих
бассейнов страны.

RÉSUMÉ

Maturité — fin décembre—avril.

Variété d'origine tchèque, répandue dans le Nord de la Transylvanie.
Arbre — de vigueur moyenne, peu volumineux, assez longétif, résistant aux grands
froids, à la sécheresse, aux maladies cryptogamiques et à l'attaque des insectes ; peu
exigeant quant aux conditions du sol ; fructification régulière et abondante.
Fruit — petit, tronconique-allongé ou sphérique-allongé ; jaune-orangé, presque en-
tièrement recouvert de rouge pâle nuancé de rouge vif sur le coté exposé au soleil ; chair
blanche, nuancée de vert-jaunâtre, fine, peu juteuse, croquante, sucrée, agréablement par-
fumée ; goût et qualité très bons.
Variété indiquée pour compléter les vergers des principaux bassins fruitiers du pays.

ABSTRACT

Maturity – late December to April.

Variety of Czech origin, common in northern Transylvania.
Tree – medium vigour, few large, relatively long-lived, resistant to extreme cold, drought,
fungal diseases and insect attack; undemanding as to soil conditions, regular and abundant fruiting.
Fruit – small, elongated or spherical-conical-elongated, yellow-orange, almost completely
covered with pale red shade of red on the sunny side; white flesh tinged with yellowish-green, thin,
slightly juicy, crunchy, sweet pleasantly fragrant taste and excellent quality.
Variety indicated to supplement the fruit orchards of the main basins of the country.
 ROŞU DE S T E T T I N

Sinonime : germ. Roter Stettiner, Herrenapfel, Malerapfel, Zwiebelapfel.

rus. Ştetinskoe krasnoe, Podoliskoe krasnoe, Krasnaia şcetina.
franc. Rouge de Stettin, Pomme de fer vineuse.
mag. Török Bâlint.
ceh. VejUmek cerveny, Stétinské.

Origine. Este un soi foarte vechi, de origine necunoscută. Unii pomologi susţin că
provine din Austria, iar alţii presupun că este originar din Germania. Se crede de asemenea
că provine din apropierea oraşului Stettin.

Răspîndire. Este răspîndit mult în cultură în Germania, Austria, E.S.S. Moldo­

venească şi R.S.F.S.R.
La noi se cultivă pe scară largă în regiunile Suceava, Cluj, Maramureş şi
Hunedoara.

CARACTERISTICA SOIULUI

î n general, pomul creşte moderat, iar în condiţii favorabile de cbmă şi sol, viguros,
atingînd dimensiuni mari şi vîrste înaintate, de 70—90 ani.
Reuşeşte pe toţi portaltoii mărului. întrucît pe portaltoii pitici creşte mai slab,
în pepinieră se altoieşte aproape exclusiv pe măr sălbatic, dîndu-i-se forma de semitrunehi.
înfloreşte pe la mijlocul perioadei de înflorire, timp de 8—10 zile. Florile nu sînt sen­
sibile la brumele şi ploile reci de primăvară. Nu este bun polenizator pentru alte soiuri.
Intră pe rod la vîrsta de 9—10 ani dacă este altoit pe măr sălbatic ; la vîrsta de 22 —
25 ani produce 170—240 kg/pom.
Fructele, foarte intens colorate, se ţin bine pe pom, sînt rezistente la
transport şi se păstrează timp foarte îndelungat. Cele lovite în timpul manipulărilor
şi transportului se depreciază foarte repede.
Raportul dintre zahăr (10,70—12,70%) şi aciditate (0,40—0,65%) este în favoarea
acidităţii, din care cauză gustul fructelor este mai mult acidulat decît dulce. Conţinutul
ridicat în tanoide (0,09%) şi pectine (0,32—0,72%) ridică valoarea merelor acestui soi ca
materie prună pentru industria alimentară. Fructele sînt sărace în vitamina С (1,0—2,7
n a u
' g % ) Şi valoare energetică de 55,6—65,20 cal. Este un soi de masă de calitatea a
Il-a, însă foarte bun pentru uscare şi industriaUzare.
 PLANŞA XLV

RojH de Stettin
 ROŞU ПГ STETTIN 533

Soiul Roşu de Stettin are nevoie de soluri adinei, revene, fără exces de apă. î n ge­
neral, nu este pretenţios faţă de expoziţie şi dă rezultate bune pînă la altitudini de 600 —
050 m. Este rezistent, la ger, însă sensibil la rapăn, făinare şi cancer, mai ales în locurile
cu apă stagnantă.

Fig. 210. - Roşu de Stettin.

Calităţi : longevitatea pomilor, rezistenţa la ger, adaptarea uşoară la condiţiile de

mediu, producţia abundentă, frumuseţea fructelor şi calitatea bună pentru scopuri
industriale.
Defecte : intrarea tîrzie pe rod, rodirea intermitentă, sensibilitatea fructelor la lo­
vituri, calitatea mediocră a fructelor pentru consumul în stare proaspătă.

POMUL

Pomul creşte în pepinieră viguros, iar în livadă moderat, avînd trunchiul gros, ci­
lindric, cu scoarţa brună-cenuşie.
Coroana — deasă, globuloasă, iar în perioada de rodire, sferic-turtită, răsfirată
(fig. 210).
534 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

Ramurile de schelet — lungi, de grosime mijlocie, degarnisite mult la bază, formează

cu axul un unghi mare, din care cauză atîrnă în perioada de plină rodire ; sînt însă bine
sudate şi nu se dezbină.
Ramurile de rod — concentrate mai mult în vîrful ramurilor tinere; predomină
ţepuşele şi pintenii pe burse.
Lăstarii — subţiri, drepţi, lungi, pubescenţi, cu lenticele alungite, mari, dispuse rar.
Mugurii vegetativi — mici, conici, pubescenţi, apropiaţi de lăstar.
Mugurii floriferi — rotunjiţi, de culoare brună-roşiatică.
Frunzele — mari, ovat-rotunjite, acuminate, serate, uneori crenate, colorate în verde
intens, cu limbul lung de 85—115 mm şi lat de. 40—65 mm şi peţiolul de 26—35 mm lun­
gime, cu stipele scurte şi înguste.
Florile — de mărime mijlocie, cu petalele rotunjite, cu contur neregulat, cu marginile
ridicate şi gofrate, de culoare roz-albicioasă sau albă ; bobocii florali albi-roşiatici.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, uneori chiar mare, H = 75—79 mm şi D = 92—102 m m ;

greutatea medie de 150 g.
Forma — sferică sau sferic-turtită, foarte regulată, cu suprafaţa netedă şi numai
rareori cu coaste slab distincte ; în secţiune longitudinală uşor asimetrică, iar în cea orizontală
perfect circulară (pl. X L V şi
fig. 211).
Culoarea — de fond verde,
gălbuie la maturitate ; este
acoperită aproape în între­
gime de un roşu-zmeuriu pe
partea expusă la soare roşu-
sîngeriu încît întreg fructul a-
pare roşu. Uneori, pe suprafaţa
fructului se observă negi şi dungi
foarte înguste de rugină, care se
întind de la caliciu spre pedun-
cul. Sub pieUţă există numeroase
puncte mici, albicioase, care se
disting mai bine pe partea um­
brită.
Pedunculul — scurt, sub­
ţire, lignificat, de culoare cas-
FiR. 211. - R o ş u de Stettin. tanie ; de cele mai multe ori
iese din cavitate.
Cavitatea pedunculară — largă, în formă de pîlnie, adîncă, acoperită cu un strat fin
de rugină verzuie.
Caliciul — semideschis, cu sepalele mici, pufoase, răsfrînte în afară, de culoare
brună închis.
Cavitatea calicială — mică, puţin adîncă, acoperită cu ondulaţii plisate, avînd uneori
şi cîteva ridicaturi mai proeminente,
 ROŞU DE STETTIN 535

Pieliţa — groasă, tare, se dezlipeşte de pulpă, acoperită cu un strat subţire de

pruinâ.
Cavitatea subcalicială — conică, puţin adîncă, cu pereţii acoperiţi cu rugină.
Inima — mare, în formă de ceapă turtită, bine marcată de un grup de fascicule de
culoare verzuie.
Lojile — mici, înguste.
Seminţele — de mărime mijlocie, de culoare castanie deschis, de cele mai multe
ori zbîrcite sau şiştave.
Axul — îngust, relativ mic, deschis la bază.
Pulpa — verde-albicioasă, cu fascicule verzi, tare, rar crocantă, foarte suculentă,
avînd gust acidulat, fără aromă.
Maturitatea de consuni — din luna decembrie pînă în mai—iunie.

RECOMANDĂRI. Soiul Roşu de Stettin este propus pentru viitor ca soi de bază în
sortimentele regiunilor : a I I a — Dealurile de vest, a IlI-a — Dealurile de nord şi a
V-a — DealurUe din sud-estul Transilvaniei ; ca soi de completare pentru regiunile : a
YTT-a — Cîmpia Banatului, Crişurilor şi a Someşului, a VIII-a — Colinele Moldovei şi a
I X - a — Cîmpia Transilvaniei.

РЕЗЮМЕ

Созревание — декабрь—май.
Дерево — среднерослое, достигает больших размеров и преклонного возра­
ста; с шаровидной, а с возрастом шаровидно-приплюснутой, раскидистой кроной;
морозоустойчивое, но чувствительное к парше, мучнистой росе и к раку, в особенности
на тяжелых избыточно-влажных почвах; требует глубоких плодородных и достаточно
влажных почв; начинает плодоносить довольно поздно, дает обильные, но периоди­
ческие урожаи.
Плод — средний или крупный, округло-приплюснутый, очень правильной формы
с ровной поверхностью ; почти сплошь покрытый темным кровяномалиновым
румянцем; мякоть зеленовато-белая с зелеными прожилками, хрупкая, очень
сочная, приятного кисловатого вкуса, не ароматная. Плод чувствителен к пов­
реждениям, прочно держится на дереве, хорошо выдерживает перевозку и хранение.
Рекомендуется как основной и второстепенный сорт для садов торгово-промыш­
ленного назначения, а также для приусадебных участков.

RÉSUME

Maturité — décembre—mai.
Arbre — de vigueur moyenne, mais pouvant atteindre une grande taille ; longétif, à
couronne globuleuse, devenant sphérique-aplatie, divergente ; il résiste au froid, mais il est
sensible à la tavelure, au blanc et au chancre, surtout dans les sols compacts et à excès
d'humidité ; il exige des terrains profonds, fertües et suffisamment humides ; commence à
fructifier assez tard. Sa productivité est abondante, mais intermittente.
Fruit — moyen ou gros, sphérique-aplati, très régulier, lisse, presque entiè-
rement recouvert de rouge framboise foncé ou de rouge sang ; chair d'un vert-blanchâtre, à
infiltrations vertes, croquante, très juteuse, acidulée, au goût agréable, sans parfum. Les
fruits sont sensibles aux chocs ; résistants aux vents, au transport et à la conservation.
Indiquée comme variété de base et pour compléter les plantations commerciales et
industrielles et aussi pour les petits jardins auprès des maisons.
 535a
ABSTRACT

Maturity – December to May.

Tree – medium vigour, but can reach a large size; long-life, globular crown, becoming
spherical-flattened, divergent, it is resistant to cold, but is susceptible to scab, powdery mildew and
canker, especially in compacted soils and excess moisture, land requires deep, fertile and moist enough;
begins to grow late. Productivity is abundant but intermittent.
Fruit – medium or large, spherical-oblate, very regular, smooth, almost entirely covered with
dark crimson or blood-red flesh with a whitish-green, green to infiltration, crisp, juicy, tart, taste good,
fragrance. The fruits are susceptible to shocks; resistant to winds, transport and storage.
Suitable as basic variety and to complete commercial and industrial plantations and also for
small gardens near the houses.
 BOIKEN

Sinonime : germ. Boikenapfel.

rus. Boiken.
franc. Pomme Boiken.
dan. Beuken.
ceh. Boikowo.
pol. Zlotka Boikena.
mag. Boiken-alma.
bulg. Boiken.

Origine. Soi de origine germană, provenit din împrejurimile oraşului Bremen,

descris pentru prima dată în anul 1828 de către M. S c h r o d e r şi dedicat inspectorului
pomicol D e i c h v o i g t B o i k e .

Răspîndire. Este foarte răspîndit în toată Europa, mai ales în regiunile cu climă mai
rece, unde este şi foarte apreciat.
La noi în ţară se întîlneşte pretutindeni, atît în grădinile de lîngă case, cît şi în
livezile mari.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul se caracterizează printr-o creştere viguroasă, sănătate, precocitate şi pro­

ductivitate mare. Formează coroană mare, globuloasă, largă şi deasă.
Reuşeşte altoit pe măr sălbatic, dusen şi paradis. Pe portaltoii pitici se altoieşte
foarte rar, întrucît şi pe măr sălbatic dă fructe mari şi frumoase.
înfloreşte tîrziu, spre sfîrşitul perioadei de înflorire a mărului; perioada înfloririi
durează 7 — 10 zile.
Ca polenizatori se recomandă soiurile : Antonovka, Bohnapfel, Calvil de zăpadă,
Candil Sinap, Karolka, London Pepping, Mc. Intosh, Parmen auriu, Papirovka, Renet
ananas, Renet Baumann, Renet de Champagne, Renet de Landsberg, Renet Simirenko,
Rozmarin alb, TiroLka, Wealthy.
La rîndul său, soiul Boiken este polenizator bun pentru soiurile : Antonovka, Calvil
de zăpadă, London Pepping, Papirovka, Parmen auriu, Eenet Baumann, Eenet de Lands-
berg, Eenet Simirenko.
Intră pe rod la vîrsta de 5—6 ani şi produce în fiecare an mulţumitor, în medie
30—40 kg/pom la vîrsta de 8—12 ani şi 180—210 kg/pom la vîrsta de 18—20 ani. L. M.
 PLANŞA XLVI

Boiken
 nOIKEN 537

S e r g h e e v arată că în condiţii favorabile de sol şi umiditate, în Cuban s-a înregistrat

la un pom de 19 ani o producţie record de 635 kg. (54).
Fructele se ţin bine pe pom, rezistînd chiar şi la furtuni mai mari, se păstrează timp
îndelungat şi sînt rezistente la transport şi la rapăn. î n anii nefavorabili, reci, ploioşi,
fructele ajung tîrziu la maturitate şi în general rămîn acre.
Merele sînt de dimensiuni mijlocii sau mari şi frumos colorate, fiind apreciate pe
piaţa internă şi cerute la export. Cu toate că au un conţinut apreciabil în zahăr (11,40 —
13,10%), aciditatea ridicată (0,56—0,87%) imprimă fructelor un gust puternic acidulat.
Conţinutul în proteine (0,19—0,44%), dar mai ales în pectine (0,41—0,69%), dă indicaţii
că merele Boiken pot fi folosite şi la fabricarea de marmeladă, peltea etc. Conţinutul în
vitamina С variază între 2,9 şi 8,45 m g % , iar valoarea energetică se ridică pînă la 64,5 cal.
Fructele sînt foarte bune pentru masă şi uscare.
Pomul este rezistent la rapăn, însă foarte atacat de păduchele din San José. î n anii
ploioşi şi reci, precum şi pe terenurile cu expoziţii nordice sau în condiţii de umiditate
în exces, soiul Boiken este atacat intens de făinare, mai ales frunzele de pe lăstari şi mai
puţin cele din rozetă.
Nu este pretenţios faţă do sol şi expoziţie ; preferă clima rece, soluri cu suficientă
umiditate şi locuri deschise.
Asemănări cit alte soiuri. Se aseamănă cu soiul London Pepping, de care se deose­
beşte însă prin faptul că are forma fructului mai înaltă, trasă brusc spre vîrf, cu mai mult
de cinci creste inegale, pieliţa albicioasă sau gălbuie şi cu o roşeaţa mai vie, pulpa de cu­
loare albă, mai fină, cu gust mult mai acru şi mai răcoritor.
Uneori soiul Boiken se poate confunda şi cu soiul Calvil alb de iarnă. Acesta din
urmă are însă fructul cu creste mai pronunţate, nu are roşeaţa, iar pulpa este mult mai
fină şi mai plăcută la gust.
Calităţi : vigoarea şi sănătatea pomilor, rodirea regulată şi uniformă, destul de
abundentă, rezistenţa mare a fructelor la vînt, uniformitatea, frumuseţea şi păstrarea
uşoară şi îndelungată.
Defecte : sensibiUtatea pomilor şi fructelor la boli în anii ploioşi şi aciditatea pro­
nunţată a pulpei în condiţii nefavorabile de climă.

POMUL

Pomul creşte foarte viguros, atingînd înălţimea de 7—8 m ; are trunchiul drept,
cilindric, cu scoarţa măslinie-cenuşie.
Coroana — dresată şi îngustă în pepinieră, devine sferic-turtită, largă, cu ramurile
aplecate, avînd diametrul de 8—9 m în perioada de rodire (fig. 212).
Bamurile de schelet — destul de groase, formînd cu axul un unghi mare, sînt bine
sudate şi nu se dezbină ; majoritatea sînt degarnisite, au scoarţa netedă, de culoare verde-
gălbuie pe partea umbrită şi cafenie-gălbuie pe cea însorită, lucioasă. Pe ramurile de
2—3 ani există numeroase lenticele suberificate.
Lăstarii — viguroşi, cu scoarţa de culoare verde-roşcată şi lenticele cafenii, rare,
dispuse neregulat, cu puf des, aderent, pe toată lungimea lor.
Mugurii vegetativi — mici sau mijlocii, conici, turtiţi, cu vîrful rotunjit şi recurbat
într-o parte, lipiţi de ramură.
Mugurii floriferi — mari sau mijlocii, bombaţi, rotunjiţi, pufoşi, de culoare argintie.
538 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

Frunzele — de formă ovată, cu vîrful acut, aspre, vălurate mărunt pe faţa superioară,
pufoase pe cea inferioară, cu marginile serate, involute. Petrolul gros, uniform, reprezintă
1/3 din lungimea limbului, este verde-cenuşiu, pufos, roşu-violaceu spre bază, cu teaca
mică, largă, terminată la partea superioară prin două stipele acuminate, caracteristice.

Fig. 212. - Boiken.

Florile — de mărime mijlocie sau submijlocie, cu petalele ovat-alungite, neregulate,

cu marginile ondulate, suprapuse la bază, de culoare roz-albicioasă.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie sau mare, H = 60—82 mm şi D = 70—98 mm, destul de uni­

formă pe acelaşi pom ; greutatea de 100—210 g, maximă pînă la 320 g.
Forma — tronconică, asimetrică, largă la bază, îngustată şi trunchiată spre caliciu.
In secţiune transversală are contur ondulat. D e la cabciu pornesc cinci coaste foarte pro­
nunţate, care se întind pe toată lungimea fructului şi printre care se observă coaste mai
mici pe marginea cavităţii caliciale ; diametrul maxim deplasat spre peduncnl (pl. X L V I
şi fig. 213).
 ПО! KEN 5.1!)

Culoarea — de fond verde-gălbuie la recoltare, devine la maturitate galbenă-pai ;

cea acoperitoare, cu o rumeneală vie roşie pe partea expusă la soare, cu luciu caracteristic ;
culoarea suprapusă lipseşte. Pe toată suprafaţa fructului sînt distribuite numeroase puncte
mici, albicioase sau ruginii, mai ales pe partea însorită,
Pedunculul — de lungime mijlocie, nu trece peste marginea cavităţii, destul de gros,
îngroşat la bază, puţin arcuit,
liguificat, brun-roşcat, acoperit
cu perişori, bine prins de fruct
şi de ramură.
Cavitatea pedunculară —
foarte largă, adîncă, conică, cu
coaste aparente, cu pieliţa de obi­
cei verde sau galbenă, uneori aco­
perită cu rugină fină, de culoare
verde-cenuşie, dispusă în formă
de raze care nu ies din cavitate.
Caliciul — mijlociu sau
mare, semideschis, rar deschis,
format din sepale verzi, mici, late
şi scurte, ascuţite, pubescente,
îndoite în interior la bază şi cu
vîrfurile îndreptate în sus.
Cavitatea calicială — largă,
adîncă, pubescenţă, cu pereţii
abrupţi şi suprafaţa brăzdată de
mai multe ondulaţii şi mărginită F
8- i
- 2 1
-3 _ B o i k e n

de coaste foarte pronunţate.

Pieliţa — groasă, tare, netedă, acoperită cu pruină abundentă, lucioasă, lipsită de
aromă ; în timpul păstrării devine unsuroasă şi nu se zbîrceşte.
Cavitatea subcalicială — mare, în formă de tub sau de V deschis, adîncă, ajungînd
uneori pînă la inimă ; staminele cu aşezare mijlocie.
Inima — mare, întrece jumătate din diametrul fructului, în formă de ceapă, depla­
sată spre vîrful fructului, bine marcată de fascicule galbene-verzui, ondulate, rar duble.
Lojile — mici, semideschise sau deschise, reniforme, cu pereţii lucioşi, gălbui-verzui,
cu crăpături calusate.
Seminţele — pline, ovoide, de culoare castanie închis, numeroase.
Axul — mare, formînd o cameră axială foarte largă, elipsoidală, care comunică cu
cavitatea subcalicială.
Pulpa — albă, fină, de consistenţă mijlocie, fin granulată, suculentă, răcoritoare,
puternic acidulată, însă suficient de dulce, puţin aromată, slab astringentă, din care cauză
fructele nu se pot consuma decît tîrziu, devine făinoasă şi fadă după maturitatea deplină.
Maturitatea de consum — începe din luna decembrie şi sc prelungeşte pînă la sfîr-
şitul lunii mai.

RECOMANDĂRI. Fiind foarte valoros, soiul Boiken este prevăzut ca soi de bază în
regiunile a V-a — Dealurile din sud-estul Transilvaniei şi a VIlT-a — Colinele Moldovei
 540 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

şi ca soi de completare în regiunile : I — Subcarpatică meridională, a Il-a— Dealurile de

vest, a JJI-a — Dealurile de nord, a IV-a — Dealurile de est, a V l l - a — Cîmpia Banatului,
Crişurilor şi a Someşului şi a I X - a — Cîmpia Transilvaniei.

РЕЗЮМЕ

Созревание — декабрь—май.
Дерево — силънорослое, достигает довольно крупных размеров; образует боль­
шую шаровидную, широкую и густую крону; хорошо переносит морозы, страдает от
парши, мучнистой росы и калифорнийской щитовки; нетребовательно к почве и к экс­
позиции; предпочитает прохладный климат и открытые места с достаточно влажными
почвами; плодоносить начинает рано и дает обильные но неравномерные урожаи.
Плод — довольно крупный, усеченно-конический, суживающийся к вершине,
ребристой формы, соломенно-желтого цвета с ярким румянцем на обращенной к солнцу
стороне; мякоть белая, нежная, средней плотности, сочная, освежающая, с сильной
кислотностью, но достаточно сладкая, ароматная, приятного вкуса. Плод прочно дер­
жится на дереве, сохраняется очень долго; в дождливые и холодные годы поздно
созревает и остается кислым.
Сорт рекомендуется для широкой промышленной культуры во всех районах
страны, за исключением степной зоны.

EÉSUMÉ

Maturité — décembre—mai.
Arbre — vigoureux, d'assez grande taille, à grande couronne globuleuse, étalée et
compacte ; résistant aux gelées d'hiver, sensible à la tavelure, au blanc et au pou de
San J o s é ; peu exigeant quant aux conditions de sol et d'exposition; préfère un climat
froid, les sols suffisamment humides et les terrains découverts ; fructification hâtive ;
productivité abondante, mais irrégulière.
Fruit — moyen ou gros, tronconique, rétréci au sommet, côtelé ; jaune-paille, lavé
de rouge vif sur le côté exposé au soleil, ponctué de nombreux points blanchâtres ; chair
blanche, fine, de consistance moyenne, juteuse, rafraîchissante, fortement acidulée,
mais suffisamment sucrée, parfumée, au goût agréable. Les fruits résistent aux vents, se
conservent longtemps ; en année pluvieuse et froide, la maturation est retardée et les fruits
restent acides.
Indiquée pour les vergers de type commercial de toutes les régions, excepté la zone
de steppe.

ABSTRACT

Maturity – December to May.

Tree – vigorous, fairly large, large globular crown, spread and compact, frost-resistant winter
susceptible to scab, powdery mildew and San José; undemanding as to soil conditions and exposure;
prefers a cold climate, soil sufficiently moist and open areas; early fruiting, productivity abundant but
irregular.
Fruit – medium or large, tapered, narrowed at the top, ribbed, yellow-straw, washed red on the
sunny side, punctuated by numerous points whitish flesh white, fine to medium texture, juicy,
refreshing, highly acidulated but sufficiently sweet, fragrant, pleasant taste. The fruits resist winds, long
shelf life, in rainy season and cold, maturation is delayed and the fruits are acidic.
Suitable for standard commercial orchards in all regions except the steppe zone.
 DELICIOS ROŞU

Sinonime : engl Starking Red delicious, Stark delicious.

rus. Prevoshodnoe krasnoe.
mag. Piros delicious.
h ni g Cervena prevăzhodna.

Origine. Soi obţinut în anul 1881 în statul Iowa (S.U.A.) şi introdus în cultură în
anul 1895.

Răspîndire. Este foarte mult răspîndit în S.U.A. şi Canada, în ţările din vestul şi
centrul Europei, în toate ţările balcanice şi în sudul U.R.S.S.
La noi se întîlneşte în Staţiunile experimentale pomicole Voineşti, Bistriţa, Cluj
Istriţa şi Geoagiu, în colecţule didactice şi la cîteva gospodării agricole de stat din nordul
Transilvaniei.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomii au creştere viguroasă. Eeuşesc pe toţi portaltoii mărului, însă rezultatele cele
mai bune se obţin pe portaltoii pitici.
înfloreşte pe la mijlocul perioadei respective, care durează 9—12 zile, o dată cu
cele mai multe soiuri.
Soiul Delicios roşu este autosteril. Ca polenizatori se folosesc soiurile : Borovinka,
Jonathan, Mc. Intosh, Papirovka, Parmen auriu, Eenet portocaliu, Wealthy. La rîndul
său, foloseşte ca polenizator pentru soiurile Jonathan şi Mc. Intosh.
Pomii intră pe rod de timpuriu, la 4—5 ani; produc regulat în fiecare an şi dau
recolte mari, uneori chiar abundente.
La Staţiunea experimentală pomicolă Bilceşti, la o altitudine de 840 m, pomii pitici
din acest soi se comportă foarte bine.
Din cauza ramurilor de rod lungi, fructele atîrnă întotdeauna cu cabciul în jos.
Fructele au gust dulceag pronunţat din cauză că raportul dintre zahăr (9,77 —
14,79%) şi aciditate (0,18—0,27%) este în favoarea zahărului. Conţinutul în celelalte
componente este relativ scăzut, substanţele tanoide variază între 0,05 şi 0,13%, pecti-
nele între 0,25 şi 0,49, proteinele brute între 0,27 şi 0,46%, iar vitamina С între 1,7 şi
3,5 m g % . Valoarea energetică a merelor este de 60,80—75,52 cal.
Pomii sînt puţin pretenţioşi faţă de condiţiile de mediu, totuşi preferă terenurile
bogate, permeabile şi cu suficientă umiditate.
542 SOIURI DÉ MAR RAIONATE 51 DE PERSPECTIVA

Atît fructele cît şi toate organele verzi ale pomului s-au dovedit a fi suficient de rezis­
tente la boli şi dăunători.
Asemănări eu alte soiuri. Se aseamănă foarte mult, atît după caracterele pomului
cît şi după forma fructului, cu soiul Delicios dublu roşu, care are însă o culoare roşie
mai intensă, aproape sîngerie, pulpa cu slabe infiltraţii de roşu şi aromă mai plăcută,
Calităţi : precocitatea soiului, vigoarea şi rezistenţa pomilor la ger şi rapăn, ro­
direa abundentă şi regulată, precum şi frumuseţea şi calitatea superioară a fructelor.
Defecte : slaba aciditate a pulpei.

POMUL

Pomul are trunchiul drept, destul de gros, cu 3—4 etaje la pomii pitici.
Coroana — piramidală, răsfirată şi rară (fig. 214).

Fig. 214. — Delicios roşu.

Hamurile de schelet — lungi şi destul de groase, degarnisite la bază şi puternic rami­

ficate de la mijloc spre vîrf, cu scoarţa de culoare brună-roşcată, cu nuanţă cenuşie.
Delicios roşu.
 DELICIOS ROŞU 543

Ramurile de rod — lungi şi mijlocii ; bursele lungi sau mijlocii, puţin voluminoase,
formează, vetre puternic ramificate, mai mult către vîrful ramurilor.
Lăstarii — scurţi, de grosime mijlocie, cu scoarţa de culoare castanie-roşiatică şi
lenticele mici, ovale sau rotunde, foarte rare, dispersate neregulat.
Mugurii vegetativi — de mărime mijlocie, conici, turtiţi şi lipiţi de ramură, de cu­
loare cenuşie, pubescenţi, catifelaţi, aşezaţi pe pernuţe mici, însă proeminente şi puţin
arcuite, cu cicatricele foarte înguste, în formă de semilună.
Mugurii floriferi — mijlocii sau destul de mari, ovoizi, bombaţi, cu solzii slab lipiţi,
de culoare castanie-roşiatică, slab pubescenţi, pufoşi la vîrf.
Frunzele — ovate sau eliptice, acuminate, verzi închis pe faţa superioară şi verzi-
gălbui pe cea inferioară, cu marginile limbului serate mărunt, neregulat şi puţin îndoite
în sus. Peţiolul lung şi subţire, de culoare verde deschis, puţin înroşit la bază, pufos pe
toată lungimea, cu stipelele de la bază mici, îngust-eliptice.
Florile — mari, cu petalele ovate, gofrate, de culoare roz-albicioase.

FRUCTUL

Mărimea — supramijlocie sau mare, H = 55—86 mm şi D = 58—89 m m ; greu­

tatea de 88—295 g.
Forma — conic-trunchiată, regulată, foarte rar asimetrică, gîtuită spre caliciu,
uniformă pe acelaşi pom, cu cinci coaste proeminente, care în regiunea cavităţii caliciale
formează cinci ridicaturi pronunţate ;
coastele se micşorează pînă la jumă­
tate din înălţimea fructului şi se pierd
complet la marginea cavităţii pe-
dunculare. Diametrul maxim situat
la jumătatea inferioară a fructului,
î n secţiune transversală are contur
nereguiat (pl. X L V I I şi fig. 215).
Culoarea — de fond gălbuie-
roşiatică, ştearsă, apare net spre vîr­
ful fructului şi pe partea umbrită ;
cea acoperitoare roşie, mai puţin in­
tensă decît la DeUcios dublu roşu.
Pe suprafaţa fructului există dungi
mici, colorate în roşu mai închis, iar
sub piebţă numeroase puncte albi­
cioase şi mai puţin roşii-ruginii, în­
conjurate de o roşeaţă care se pierde
în culoarea acoperitoare. I
Pedunculul — lung, de grosime
mijlocie, umflat la ambele capete, Fig. 215. — Delicios roşu.
roşiatic ; la unele fructe, cărnos.
Cavitatea pedunculară mare, largă, adîncă, conică, cu pieliţa de culoare verde
sau roşiatică, uneori Upsită de rugină.
544 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

Caliciul — mare, închis sau semideschis, cu sepalele pubescente, verzi, lun^i. cu

vîrfnrile răsfrînte în afară.
Cavitatea calicială — adîncă şi largă, cu pereţii neregulaţi şi abrupţi din cauza proe­
minenţelor formate de coaste, cu piebţa netedă, lipsită de rugină, de culoare verde-gălbuie
acoperită mai mult sau mai puţin cu roşeaţa.
Pieliţa—foarte groasă, tare, netedă, acoperită cu pruină deasă, de culoare albă-violacee.
Cavitatea subealicială — în formă de pîlnie, cu gîtul lung, larg, cüindrie, nu co­
munică cu camera axială ; staminele cu aşezare mijlocie.
Inima — destul de mare, în formă de ceapă, îngustă şi înaltă, bine conturată, cu
aşezare centrală.
Lojile — destul de mari, ovoide sau reniforme, deschise, cu pereţii subţiri, lucioşi
şi cu crăpături transversale, slab calusate.
Seminţele — mici, ovoide, cu vîrful ascuţit brusc, bombate.
A xul—mare, formînd o cameră axială deschisă, în formă de fus, care comunică cu lojile.
Pulpa — de culoare gălbuie, cu nuanţă verzuie, de consistenţă mijlocie, foarte
fină, suculentă, dulce, cu aciditate foarte slabă, în general de calitate foarte bună.
Maturitatea de consum — de la sfirşitul lui decembrie pînă la sfirşitul lui martie.

BECOMANDÄRI. Soiul Delicios roşu este potrivit pentru cultura în grădinile de lingă
case în zona dealurilor. Nu este prevăzut în sortimentele de perspectivă.

РЕЗЮМЕ

Созревание — декабрь — март.

Сорт выведен в 1881 году в США. В PHP встречается лишь в любительских садах
и в помологических коллекциях научных и опытных учреждений.
Дерево — сильнорослое, морозоустойчивое и устойчивое к болезням и вредителям,
требовательное к почвенно-климатическим условиям; рано, регулярно и обильно
плодоносит.
Плод — довольно крупный или крупный с сильной, но правильной ребристостью,
желтовато-зеленого фона, почти целиком покрыт размытым красным румянцем с
полосками более темного цвета; мякоть желтая с зеленоватым оттенком, средней
плотности, очень нежная, сочная, сладкая, почти без кислотности.
Очень хороший торгово-промышленный и любительский сорт для садов в под­
горной зоне.

EÉSUMÉ

Maturité — décembre—mars.
Variété obtenue en 1881 aux Etats-Unis d'Amérique. Dans la E.P. Eoumaine on
la rencontre seulement dans les jardins d'amateurs et les collections didactiques et
pomologiques.
Arbre — vigoureux, résistant aux grands froids et aux insectes, assez résistant
aux maladies cryptogamiques, exigeant quant aux conditions de sol et de climat ; fructi-
fication précoce et régulière, grande productivité.
Fruit — surmoyen ou gros, tronconique-allongé, un peu étranglé vers le sommet,
à côtes proéminentes, uniformes ; vert-jaunâtre, lavé de rouge sur la plus grande partie
de la surface et rayée de rouge intense ; chair jaunâtre, nuancée de vert, de consistance
moyenne, très fine, juteuse, sucrée et presque dépourvue d'acidité.
Variété indiquée pour les plantations de type commercial et pour les jardins d'ama-
teurs, dans les zones de collines.
544a
ABSTRACT

Maturity – December to March.

Variety produced in 1881 in the United States of America. In Romania it occurs only in the
gardens of amateurs and educational collections and in pomological ones.
Tree – vigorous, resistant to cold weather and insects, rather resistant to fungal diseases,
demanding as to soil conditions and climate, early fruiting and regular productivity.
Fruit – medium to large, conical-elongate, slightly strangled to the summit, prominent ribs,
uniforms, green-yellow tinged with red on most of the surface and streaked with bright red, yellow
flesh, tinged with Green, of medium consistency, very thin, juicy, sweet and almost devoid of acidity.
Variety suitable for planting of commercial type and in the gardens of amateurs, in the hilly
areas.
 KAROLKA

Sinonime : rvs. Karolka belaia franţuskaia, Karolka belaia, Golubok obîkno-

Tennîi, Golubok moldavskii.

Origine. Soiul Karolka este originar din R . S. S. Moldovenească. Se crede că este

un hibrid între Tirolka şi Candil Smap. Această presupunere se bazează pe faptul că atît
fructul cît şi pomul au foarte multe caractere intermediare între Tirolka şi Candil Sinap,
cu predominanţa celui dintîi.

Răspîndire. In U . E . S . S . , în special în E . S. S. Moldovenească şi E . S. S. Ucraineană,

unde formează Uvezi masive.
La noi se întîlneşte numai în colecţiile pomologice şi cîmpurile didactice.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul este de vigoare mijlocie, însă mai viguros decît la soiul Tirolka. î n pepinieră
dă un procent mare de prindere, iar pomii altoiţi se formează uşor.
Reuşeşte altoit pe măr sălbatic şi pe dusen. în primul caz, deşi dă recolte mai mari,
fructele rămin însă de dimensiuni mici. Pe portaltoii pitici formează umflături la locul
altoirii.
înfloreşte destul de tîrziu, scăpînd astfel de efectul brumelor tirzii de primăvară.
Ca polemzatori se folosesc soiurile : Boiken, Calvil de zăpadă, Renet de Champagne,
Renet Simirenko, Tirolka, Wagner premiat. La rîndul său, soiul Karolka este bun poleni-
zator pentru soiurile : Boiken, Calvil de zăpadă, Renet de Champagne, Renet Simirenko,
îirolka, Wagner premiat.
Pomul intră pe rod la vîrsta de 5—6 ani, dă recolte bogate şi susţinute de la un an
la altul. La vîrsta de 18—20 ani dă 150—180 kg/pom.
Ca şi soiul Tirolka, leagă un număr mare de fructe, care sînt dispuse des pe ramuri,
formînd ghirlande caracteristice.
Fructele se ţin bine pe p o m , se păstrează timp îndelungat şi se transportă uşor,
fără pierderi.
Sînt mult apreciate pentru gustul plăcut şi pentru coloritul frumos. A u un conţinut
moderat în zahăr (9,73—10,71%), aciditate (0,22—0,24%) şi substanţe tanoide (0,184%)
şi un conţinut ridicat în pectine (0,42—0,61%) şi proteine brute. Merele sînt sărace în
vitamina С (3,6 m g % ) şi au o valoare energetică de 59,12—66,80 cal. în general, sînt

•5 - c. 2452
546 SOIURI D E MAR RAIONATE 51 D E P E R S P E C T I V A

considerate cafructe de calitatea I, pentru masă ; însă sînt apreciate şi pentru uscare şi
murare.
Soiul Karolka este pretenţios faţă de natura, fertilitatea şi umiditatea solului. Pre­
feră solurile uşoare, cu subsoluri drenate.
Pomul este rezistent la ger, iar fructele la viermele merelor şi la rapăn.
Asemănări cu alte soiuri. După fruct se aseamănă cu soiul Tirolka ; se deosebeşte
totuşi de acesta prin forma sa mai rotunjită la capete, mai regulată şi lipsită de creste,

Fig. 216. - Karolka.

precum şi printr-o culoare mai vie ; de asemenea, la un procent mare de fructe cavi­
tatea subcalicială este mare, sub formă de pungă, asemănătoare cu aceea a soiului Catvil de
zăpadă, ceea ce nu se observă la soiul Tirolka. Se deosebeşte de Tirolka şi după forma
coroanei care este larg-piramidală cu ramurile dresate, în loc de sferică cu ramurile
aplecate.
Calităţi : precocitatea soiului, rodirea abundentă, aspectul frumos, păstrarea foarte
uşoară şi aproape fără pierderi şi calitatea foarte bună a fructelor.
Defecte : dimensiunile relativ mici ale fructelor, precum şi pretenţiile pomului faţă
de natura şi fertilitatea solului.
 PLANŞA XLVIII

Karolk a
 KAROLKA 547

POMUL

Pomul creşte moderat, avînd trunchiul de grosime mijlocie, cu scoarţa cenuşie-

roşiatică.
Coroana — la început dresată, larg-piramidală, mai tîrziu devine globuloasă (fig. 210).
Ramurile de schelet — lungi, de grosime mijlocie, formînd cu axul unghiuri de circa
50-70°.
Ramurile de rod — scurte, reprezentate prin pinteni şi ţepuşe, foarte dese.
Lăstarii — de lungime şi grosime mijlocii, foarte pubescenţi, cu lenticele numeroase.
Mugurii vegetativi — mici, conici şi lipiţi de lăstar, pubescenţi.
Mugurii floriferi — mijlocii, ovoizi, de culoare roşiatică-cenuşie, pufoşi.
Frunzele — mari, eliptic-alungite, ascuţite la vîrf, pufoase şi cu marginile limbului
serate mai fin şi mai regulat ca la Tirolka. Peţiolul lung, subţire, drept şi pubescent.
Florile — de mărime mijlocie, cu petalele albe, rezistente la brumă.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie sau semimijlocie, variabilă pe acelaşi pom, în general mai mare
ca la Tirolka, avînd în medie H = 56 m m şi D = 52 m m ; greutatea medie de 70 g.
Forma — ovo-sferică, regulată, mai rar asimetrică, asemănătoare cu aceea a soiului
Tirolka, însă întotdeauria mai alungită şi mai ovoidă (pl. X L V I I I şi fig. 217).
Culoarea — de fond verzuie-vineţie înainte de
recoltare şi galbenă-pai la maturitatea deplină ;
acoperită pe partea expusă la soare cu o rume-
neală destul de intensă, roşie-carmin, cu trecere
nuanţată spre verdele de pe partea umbrită. Sub
pieliţă se observă numeroase puncte albicioase.
Pedunculul — de lungime mijlocie, subţire,
arcuit, lignificat, verde-brun, pubescent.
Cavitatea pedunculară — de mărime mijlocie,
îngustă, regulată, în formă de pîlnie, acoperită cu
rugină care se revarsă radiär in afară din cavitate.
Caliciul — mic, închis sau semideschis, ca­
racter după care se deosebeşte de Tirolka, sepalele
verzi, cu vîrfurile uscate şi răsucite.
Cavitatea calicială — de adîncime mijlocie,
uneori asimetrică, cu pereţii puţin neregulaţi, din
cauza proeminenţelor de pe margini şi pieliţa curată.
Pieliţa — groasă, tare, acoperită cu un strat Fig. 217. — Karolka.

gros de pruină alburie, cu nuanţă violacee.

Cavitatea subcalicială — în formă de pîlnie, îngustă, aproape conică.
Inima — mare, în formă de ceapă turtită, dispusă la mijlocul fructului, delimitată
prin fascicule înguste de culoare verzuie.
Lojile — mici, închise sau semideschise.
 548 SOIURI DE MÄR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVĂ

Seminţele — mijlocii, bombate, de culoare castanie închis, cîte două în fiecare lojă.
Axul — mic, îngust, nu comunică cu lojile.
Pulpa — albă, consistentă, fină, suculentă, dulce-vinurie, foarte bună la gust, cu
aromă asemănătoare cu aceea a soiului Bozmarin alb.
Matnrilatca de consum— din decembrie pînă în mai—iunie.

BECOMANDĂRI. C U toate că nu este prevăzut în sortimente, soiul Karolka se reco­

mandă pentru grădinile de lîngă case şi în livezile mari situate pe luncile rîurilor, unde
nu există curenţi reci.

РЕЗЮМЕ

Созревание — декабрь—май.
Сорт происходит из Молдавской Советской Социалистической Республики; очень
мало распространен в PHP и то лишь в помологических коллекциях.
Дерево — среднерослое, морозоустойчивое, устойчивое к болезням и вредителям,
но требовательное к почвенным условиям и влажности; плодоношение раннее, ежегод­
ное и обильное.
Плод — средней или ниже средней величины, округло-яйцевидный, очень пра­
вильной формы; беловато-зеленый, при полном созревании соломенно-желтый с карми-
ново-красным размытым румянцем на обращенной к солнцу стороне; мякоть белая,
плотная, нежная, сочная, впнно-сладкая, очень приятного вкуса и высокого качества.
Плод хорошо выдерживает перевозку и долго сохраняется.
Сорт рекомендуется как любительский, а также и для насаждений торгово-про­
мышленного значения в долинах, защищенных от холодного ветра.

BÉ8TJMÉ

Maturité — décembre—mai.
Variété originaire de la B . S . S . Moldave. Peu répandue dans la B.P. Boumaine ;
on ne la trouve que dans les collections didactiques et pomologiques.
Arbre — de vigueur moyenne, résistant aux gelées d'hiver, aux maladies et à l'at-
taque des insectes, mais assez exigeant quant aux conditions de sol et d'humidité ; fruc-
tification précoce, régulière et abondante.
Fruit — moyen ou sous-moyen, ovo-sphérique régulier ; vert-blanchâtre, deve-
nant jaune-paille à maturité complète, lavé de rouge carmin nuancé sur le côté exposé
au soleil ; chair blanche, consistante, fine, juteuse, sucrée-vineuse, au goût très agréable,
de première qualité. Les fruits supportent bien le transport et se conservent facilement
et longtemps.
Variété d'amateurs, recommandée aussi pour les plantations commerciales des vallées
riveraines abritées contre les courants d'air froid.

ABSTRACT

Maturity – December to May

Variety originating in the R. Moldova. Uncommon in Romania, it is only found in the
educational and pomological collections.
Tree – medium vigour, resistant to winter frost, disease and insect attack, but quite demanding
as to soil conditions and moisture fruiting early, consistent and abundant.
Fruit – average or below-average egg-regular, spherical, whitish-green, becoming straw-yellow
at full maturity, washed with crimson shade on the sunny side, white flesh, consistent, fine, juicy, sweet
and vinous the taste very nice, top quality. The fruit holds up well to transport and easy to maintain and
long.
Variety of amateurs, recommended for commercial planting in river valleys sheltered against
the cold drafts.
 RENET OBERDIECK

Sinonime : germ. Oberdieck's Eeinette.

rus. Benet Oberdika.
franc. Beinette Oberdieck.
bulg. Oberdikova reneta.

Origine. Soi obţinut din seminţe, identificat pe la anul I860 de către E . L u c a s

din Cannstatt (Württemberg) şi dedicat pomologului german J. O b e r d i e c k .

Răspîndirc. Este răspîndit în Germania, E.P. Polonă şi U.E.S.S., în E.S.S. Lituană,

E . S. S. Letonă, E.S.S. Estonă, B.S.S. Ucraineană (Crimeea) şi E.S.F.S.R. (Kras­
nodar).
La noi se cultivă în staţiunile experimentale şi colecţiile didactice, precum şi în
grădinile de Ungă casă. î n raioanele : Bădăuţi, Gura Humorului, Beclean, D e j , Oradea,
Satu-Mare şi altele se cultivă şi în livezüe mari, pe suprafeţe relativ reduse.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul se caracterizează prin creştere viguroasă în tinereţe, care slăbeşte de îndată

ce intră pe rod. Beuşeşte altoit atît pe mărul sălbatic, cît şi pe portaltoii pitici.
înfloreşte foarte tîrziu. Este puţin sensibil la timpul rece şi ploios din epoca înfloririi.
Intră pe rod la vîrsta de 5—6 ani dacă este altoit pe măr sălbatic, iar la vîrsta de
16 ani dă o recoltă de 80—100 kg/pom. Eructele sînt de calitatea I, fiind mult apreciate
pentru masă şi soUeitate de industria alimentară.
Soiul Benet Oberdieck este pretenţios faţă de condiţiile de mediu. Beuşeşte bine în
locurile însorite, pe solurile argilo-nisipoase, fertile, revene şi cu un conţinut moderat în
carbonat de calciu ; în terenurile secetoase dă producţii mici, iar fructele cad cu mult
înainte de maturitate.
î n condiţiile de la noi s-a dovedit rezistent la ger ; este sensibil la rapăn, cancer
şi făinare, fiind atacat de gărgăriţa florilor de măr, molia mărului şi păduchele din
San José.
Calităţi : vigurozitatea şi rezistenţa la ger, rodirea de timpuriu şi regulată, dimensiunile
mari, calitatea bună şi păstrarea îndelungată a fructelor.
Defecte : exigenţa pomilor faţă de condiţiile de mediu, în special faţă de natura
solului, sensibilitatea la boli şi dăunători, slaba rezistenţă a fructelor la vînt.
 550 SOIURI DE MÄR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

POMUL

Pomul atinge dimensiuni mijlocii, de 6—8 m înălţime, avînd trunchiul drept, cilin­
dric, cu scoarţa cenuşie-argintie.
Coroana — piramidală în tinereţe, devine sferic-alungită sau larg-piramidală în
perioada de -Todire (fig. 218).

Fig. 218. - Renet Oberdieck.

Ramurile de schelet — lungi, destul de groase, cu scoarţa de culoare brună-roşiatică,

formează cu axul unghiuri de 50 — 70°.
Ramurile de rod — scurte, pinteni şi ţepuşe.
Lăstarii — lungi, de grosime mijlocie, cu scoarţa de culoare cafenie-roşiatică şi lenti­
cele albicioase, orbiculare, mari.
Mugurii vegetativi — de formă ovoid-alungită, acoperiţi cu pubescenţă abundentă,
lipiţi de lăstar.
Mugurii floriferi — aproape sferici, turtiţi, de culoare brună-roşiatică, pîsloşi.
Frunzele — ovat-alungite, cu vîrful acuminat, destul de mari, cu marginile serate.
Peţiolul lung, slab înroşit la bază, cu stipele filiforme.
Florile — grupate cîte cinci în inflorescenţă, de mărime mijlocie, cu petalele albe ;
bobocii florali de culoare albă, cu striaţii roz.
 RENET OIIERDIECK 551

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie sau supramijlocie, avînd în medie H = 60 m m şi D = 76 mm ;

greutatea medie de 150 g.
Forma — sferic-turtită, cu suprafaţa netedă, fără coaste (fig. 219).
Culoarea — de fond galbenă-verzuie la recoltare şi galbenă deschis la maturitate ;
pe partea expusă la soare, la unele fructe există şi o rumeneală acoperitoare. Г е toată
suprafaţa fructului sînt distribuite numeroase puncte şi striuri ruginii.
Pedunculul — subţire, de 16—20 m m lungime.
Cavitatea pedunculară — largă, destul
de adîncă, cu pieliţa verde, acoperită cu un
strat fin de rugină.
Caliciul — mare, închis sau semides-
chis, format din sepale mari, îndepărtate
la bază.
Cavitatea calicială — largă, destul de
adîncă, cu pereţii încreţiţi.
Pieliţa — subţire, netedă ; în timpul
păstrării devine grosieră şi se zbîrceşte.
Cavitatea subcalicială — în formă de
V deschis, puţin adîncă.
Inima — turtită la bază şi ascuţită
mult spre caliciu, bine debmitată de fas­
cicule gălbui.
Lojile — mici, cu pereţii crăpaţi şi
Calusati. Fig- 219. — Renet Oberdieck.

Seminţele — pline, ovoid-alungite, de culoare cafenie deschis.

Axul — mic, formînd uneori o cameră semideschisă.
Pulpa — albicioasă sau galbenă deschis, tare, crocantă, fină, suculentă, dulce, cu
aciditate plăcută vinurie şi fără aromă.
Maturitatea de consum — din decembrie pînă la sfîrşitul lui aprilie.

RECOMANDĂRI. Deşi soiul Renet Oberdieck nu este inclus în sortimentele de perspec­

tivă, se recomandă pentru grădinile din jurul caselor din zonele premontane, în locuri
însorite şi ferite de vînturi.

РЕЗЮМЕ

Созревание — декабрь — апрель.

Сорт немецкого происхождения. В PHP мало распространен, в основном на севере
Трансильвании и Молдовы.
Дерево — среднерослое, некрупное, морозоустойчивое, но неустойчивое к грибным
болезням и вредителям; требовательное к почвенно-климатическим условиям; плодо­
носит рано, ежегодно и обильно.
 552 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

Плод — средней или вышесредней величины, округло-усеченно-конической формы

зеленовато-желтого, а при полном созревании светло-желтого цвета, со слабым красно­
ватым румянцем и штриховатостью на обращенной к солнцу стороне, с ржавого цвета
точками по всей поверхности; мякоть белая или светло-желтая, плотная, хрупкая
нежная, сочная, приятного кисло-сладкого вкуса, без аромата.
Сорт любительский, рекомендуется для испытания в крупных посадках в подгор­
ных районах, в хорошо защищенных и освещенных солнцем местах.

EÉ8UMÉ

Maturité — décembre—avril.
Variété d'origine allemande, pen répandue dans notre pays, dans la partie Nord de
la Tansylvanie et de la Moldavie.
Arbre — assez vigoureux, de taille moyenne, résistant au froid, mais sensible aux
maladies cryptogamiques et aux insectes, exigeant quant aux conditions de sol; fructi-
fication précoce, productivité régulière et abondante.
Fruit — moyen ou surmoyen, sphérique-tronqué, jaune-verdâtre ou jaune clair à
maturité complète, avec une faible rougeur striée sur le côté exposé au soleü et de nom-
breux points de rouille, dispersés sur toute la surface ; chair blanchâtre ou jaune clair,
compacte, croquante, fine, juteuse, sucrée et agréablement acidulée, dépourvue de parfum.
Variété d'amateur, qui mérite d'être essayée dans la grande culture fruitière des
régions de collines, sur les coteaux bien abrités et bien ensoleillés.

ABSTRACT

Maturity – December to April.

Variety of German origin, very widespread in our country, in the northern part of Transylvania
and Moldova.
Tree – fairly vigorous, medium sized, cold-resistant, but susceptible to fungal diseases and
insects, exact as to soil conditions, early fruiting, productivity regular and abundant.
Fruit – medium or medium-truncated spherical, yellow or greenish-yellow when ripe, complete
with a small red stripe on the sunny side and many rust spots scattered over the entire surface white or
pale yellow flesh, compact, crisp, delicate, juicy, sweet and pleasantly sour, with no fragrance.
Variety amateur that should be tested in large areas of cultivation of fruit hills, on the slopes
well protected and very sunny.
 U N S U R O A S E DE GEOAGIU

Sinonime : Untoase, Mere de unt, Prundariţe.

Origine. Este un soi autohton foarte vechi, originar lin valea rînlui Geoagiu,
regiunea Hunedoara.

Răsplndirc. Se întîlneşte prin livezile ţărăneşti, aproape în toată regiunea Hune­

doara şi îndeosebi în satele de pe valea rîului Geoagiu, unde este mult apreciat.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul are creştere şi vigoare asemănătoare cu ale soiului Boşii de Geoagiu.

înfloreşte pe la mijlocul perioadei de înflorire a mărului.
Intră pe rod la 4—6 ani şi rodeşte abundent, însă neregulat. Fructele, de calitate
bună pentru masă şi industrializare, conţin 10,70% zahăr, 0,66% aciditate şi 3,00 m g %
vitamina C.
Beuşeşte mai bine pe solurile aluvionare, de unde îi vine şi numele de Prundariţe.
Este destul de rezistent la ger şi la boli.
Calităţi : precocitatea, rodirea abundentă, fructele de calitate bună şi cu păstrare
îndelungată.
Defecte : exigenţa pomüor faţă de natura şi fertilitatea solului, rodirea neregulată,
cu tendinţă pronunţată de periodicitate, sensibilitatea la atacul viermelui merelor.

POMUL

Pomul are creştere viguroasă, cu trunchiul înalt de 1,6—2 m, cu scoarţa de culoare

cenuşie deschis, fără răni provocate de ger.
Coroana — mare, voluminoasă, larg-piramidală sau sferic-alungită cu diametrul
de 6 — 7 m (fig. 220).
Ramurile de schelet — în număr de 7—8, viguroase cu unghi de ramificare mare,
scoarţa puţin crăpată, de culoare cenuşie, cu lenticele mici, rare, aşezate longitudinal.
Ramurile de rod — predomină nuieluşele.
Lăstarii — mijlocii sau lungi, relativ groşi, de culoare brună-roşiatică, cu lenticele
albicioase, pubescenţi la vîrf.
554 SOIURI DE MAR RAIONATE Şl DE PERSPECTIVA

Mugurii vegetativi — mijlocii, de culoare cenuşie închis, lipiţi de lăstar, cu permite

proeminente.
Mugurii floriferi — mici, conici, pubescenţi.

Fig. 220. — Unsuroase de Geoagiu.

Frunzele — mari, eliptice, cu vîrful acuminat, baza îngustată şi marginile serate,

de culoare verde închis, cu peţiolul de 35—40 m m lungime.
Florile — cu petalele albe la interior şi roz la exterior.

FRUCTUL

Mărimea — neuniformă, mijlocie sau supramijlocie, avînd în medie H = 55 m m şi

D = 63 m m ; greutatea medie de 124 g.
Forma — sferic-turtită, aproape plată, cu contur neregulat (fig. 221).
Culoarea — de fond galbenă-portocabe ; cea acoperitoare roşie-carmin, întinsă uni­
form peste tot fructul, iar peste aceasta sînt suprapuse dungi mai închise la culoare.
Punctele sînt foarte mici, de culoare albă şi foarte rare.
 UNSUROASE DE GEOACIU 555

Peduvcnhil — potrivit de lung şi de subţire, ligii if icat, de culoare cafenie închis,

pubescent, bine prins.
Cavitatea pedunculară — potrivit de largă, adîncă, cu contur neregulat, iar la unele
fructe foarte neregulat, din cauza coastelor destul de proeminente care pornesc de aici
şi se menţin şi pe restul suprafeţei fructelor,
dîndu-i aspect costat ; pieUţa pereţilor acope­
rită cu rugină abundentă care se revarsă în afară
sub formă de raze înguste.
Calicivl — închis, format din sepale mijlocii,
verzi, drepte, nerăsucite, la unele fructe mari,
distanţate la bază şi unite la vîrf, pubescente.
Cavitatea calicială — largă, superficială, de
formă neregulată, cu pereţii încreţiţi, adesea
cu o excrescenţă cărnoasă.
Pieliţa — groasă, elastică, unsuroasă, slab
aderentă la pulpă, de multe ori se zbîrceşte la
fructele care stau un timp în depozit.
Cavitatea subealicială—largă, puţin adîncă,
în formă de V, CU pereţii CafenÜ-ruginii, Comunică p j g . 221. - U n s u r o a s e d e G e o a g i u .

printr-un coridor foarte îngust cu camera axială.

Inima — potrivit de mare, chiar mare, în formă de ceapă, cu contur neregulat şi
delimitată mai bine înspre cavitatea calicială, prin fascicule de culoare roz intens.
Lojile — mici, largi, cu pereţii crăpaţi şi calusaţi, de culoare verde-cafenie murdar.
Seminţele — mijlocii, ovoide, de culoare cafenie, obtuze la ambii poli ; multe
sînt seci.
Axul — deschis şi larg, asemănător cu acel de la soiul Boşii de Geoagiu.
Pulpa — de culoare albă, cu infiltraţii roz lingă pieliţă, cu consistenţă moale, pufoasă,
cu gust dulce-acrişor, vinuriu, foarte suculentă, cu aromă specifică plăcută.
Maturitatea de consum — din decembrie pînă în mai.

BECOMANDĂRI. Soiul Unsuroase de Geoagiu se recomandă pentru cultură în zona

dealurilor înalte şi ca material iniţial pentru selecţie.

РЕЗЮМЕ

Созревание — декабрь — начало мая.

Очень старый сорт румынского происхождения довольно распространенный в
крестьянских садах Хунедоарской области.
Дерево — довольно сильнорослое; морозоустойчивое и устойчивое к болезням и
вредителям; требовательное к почвенно-климатическим условиям; рано, обильно, но
нерегулярно плодоносит.
Плод — средней или крупной величины, неправильной, округло-приплюснутой
формы; оранжево-желтого цвета,с кармннно-красным, почти сплошным размытым румян­
цем и полосками более темного цвета; мякоть белая с розовыми прожилками под
кожицей, мягкая, кисловато-сладкая, очень сочная, ароматная, приятного винного
вкуса, второго качества. Плод повреждается плодожоркой, хорошо выдер?кнвает
перевозку и легко сохраняется.
Сорт рекомендуется для испытания в горных районах,
 556 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

RÉSUMÉ

Maturité — décembre — début de mai.

Variété autochtone très ancienne, répandue dans les vergers paysans de toute la
région.
Arbre — de moyenne vigueur, assez résistant au froid, au maladies et aux insectes,
assez exigeant quant aux conditions de sol et de climat, à fructification précoce ; produc­
tivité abondante, mais irrégulière.
Fruit — moyen ou surmoyen, sphérique-aplati, irréguber, jaune-orangé, presque
entièrement lavé de rouge carmin et rayé de rouge plus intense ; chair blanche à infiltra­
tions roses sous la peau, tendre, sucrée-acidulée, très juteuse, parfumée, au goût vineux,
agréable ; seconde quabté. Les fruits sont sensibles aux attaques du Carpocapse ; suppor­
tent bien le transport et la conservation.
Indiquée pour être essayée dans les régions de montagne.

ABSTRACT

Maturity – December to early May

Ancient aboriginal variety, widespread in the orchards of farmers throughout the region.
Tree – medium vigour, very resistant to cold, disease and insects, very particular about soil
conditions and climate, early fruiting, productivity abundant but irregular.
Fruit – medium to medium, oblate-spherical, irregular, yellow-orange, almost entirely cleared
of carmine red and striped red over intense infiltration pink to white flesh under the skin, soft, sweet-
tart, juicy, fragrant, winy taste, pleasant second quality. The fruits are susceptible to attacks of Codling;
well support of the transportation and storage.
Suitable to be tried in the mountain regions.
 TROTUŞE

Sinonime : Turtur.

Origine. Soi autohton, originar de pe valea Trotuşului, regiunea Bacău, de unde îi

vine şi numele.

Răspîndire. Este mult răspîndit în bazinele pomicole din nordul Moldovei şi mai
ales în raioanele Fălticeni, Suceava şi Cîmpulung. Aproape peste tot în aceste raioane soiul
Trotuşe constituie baza plantaţiilor vechi de măr.

CARACTERISTICA SOIULUI

Soiul Trotuşe formează pomi foarte viguroşi, de dimensiuni impresionante, cu longe­

vitate prelungită. î n comuna Bădăşeni din raionul Fălticeni şi Bosanci din raionul Su­
ceava există exemplare care depăşesc vîrsta de 150 ani şi sînt încă în plin rod. î n satul
Bădăşeni, există un exemplar a cărui vîrsta se apreciază la circa 300 ani, care produce
încă pînă la 600 kg fructe anual.
Din practică se cunoaşte că soiul Trotuşe este foarte bun intermediar pentru unele
soiuri de măr şi în special pentru Jonathan. Mulţi pomicultori din satul Bădăşeni şi
oraşul Fălticeni altoiesc soiul Jonathan în coroana soiului Trotuşe. î n acest caz, soiul
Jonathan capătă o vigoare deosebită, un frunziş mai bogat şi rezistent la boli, iar fructele
devin mult mai mari şi mai frumoase.
Soiul înfloreşte către sfîrşitul perioadei respective, care durează 9—14 zile, după
regiune şi an.
Intră pe rod la vîrsta de 7 - 8 ani altoit pe măr sălbatic produce mult şi destul de regulat,
Fructele, cu toate că lasă de dorit ca fineţe şi gust, sînt foarte rezistente la boli,
transport şi păstrare.
Conţinutul relativ ridicat în zahăr (13,5%) maschează aciditatea (0,52%), din care
cauză merele au un gust dulceag şi fad. Pectinele, în cantitate mare (0,99%), imprimă
fructelor fermitate şi favorizează păstrarea de lungă durată. Conţinutul ridicat în pectine
constituie un indiciu că merele Trotuşe sînt indicate pentru fabricarea marmeladei şi
extragerea sucului. Sînt sărace în vitamina С (2,0 mg%)şi au o valoare energetică de 79,6 cal.
Cu toate că sînt de calitate inferioară ca fructe de masă, sînt totuşi apreciate primă­
vara tîrziu pe pieţele oraşelor Iaşi, Suceava, Botoşani, Dorohoi, Bacău şi Vatra Dornei.
Calităţi : rusticitatea, longevitatea, producţia abundentă, rezistenţa la ger şi la
atacul bolilor şi dăunătorilor pomilor, păstrarea timp îndelungat fără pierderi şi rezis­
tenţa foarte bună la transport a fructelor.
Defecte : calitatea mediocră a fructelor pentru consumul în stare proaspătă.
558 SOIURI DE MAR RAIONATË SI D E PERSPECTIVA

POMUL

Pomul atinge dimensiuni mari, pînă la 10—12 m înălţime, avînd trunchiul foarte
gros de 60 — 70 cm în diametru, de cele mai multe ori cu suprafaţa neregulată; scoarţa
se exfoliază în plăci înguste neregulate.
Coroana — aproape sferică, cu diametrul pînă la 16 m (fig. 222).

Fig. 222. - Trotuşe.

Ramurile de schelet — groase, foarte lungi şi degarnisite pe distanţa de 3—4 m de

la trunchi, formează cu axul unghiuri de 80—90°, scoarţa de culoare măslinie-roşiatică.
Ramurile de rod — predominante ţepuşele şi nuieluşele.
Lăstarii — lungi, relativ subţiri, cu scoarţa de culoare brună-roşiatică, lenticelele
foarte mici, aproape invizibile.
Mugurii vegetativi — potrivit de mari, conici, de culoare cenuşie.
Mugurii floriferi — de dimensiuni mijlocii, ovoizi, pubescenţi.
Frunzele — cu Umbul aproape rotund, gofrat, cu vîrful acuminat şi marginile cre-
nat-serate. Peţiolul potrivit de gros, de lungime mijlocie.
Florile — mari, cu petalele albe, cu irizaţii roz.
 PLANŞA XL1X

Trotuşe
 TRI) Il N F 558

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, H = 46—69 m m şi D = 58—69 m m ; greutatea de 80—120 g.

Forma — sferic-turtită, uniformă, fără coaste (pl. X L I X şi fig. 223).
Culoarea — de fond verde ; culoarea acoperitoare roşie-violacee sau vineţie, peste
care se suprapun dungi dese de culoare mai închisă. Sub pieliţă se observă puncte albi­
cioase, răspîndite des pe toată suprafaţa fruc­
tului.
Peăvnculul — scurt sau foarte scurt, gros,
drept sau puţin aplecat faţă de ax, lignificat şi
acoperit cu perişori cenuşii, nu depăşeşte mar­
ginile cavităţii pedunculare.
Cavitatea pedunculară — potrivit de largă,
puţin adîncă, regulată ca formă, cu pieliţa
netedă, acoperită cu rugină verzuie dispusă
radiär.
Caliciul — destul de mare, închis, cu sé­
pale lungi, cu vîrfurile uscate şi răsfrînte în afară.
Cavitatea calicială — mică şi îngustă, puţin
adîncă, neregulată şi asimetrică ; atît sepalele
cît şi marginile cavităţii caliciale acoperite cu Fig. 223. - Trotuşe.
puf de culoare albicioasă.
Pieliţa — groasă, relativ elastică, puţin aderentă la pulpă, lipsită de pruină şi luciu.
Cavitatea subcalicială — conică, îngustă, puţin adîncă.
Inima — globuloasă, puţin turtită în partea inferioară şi uşor trasă spre cavitatea
subcalicială. bine delimitată de fascicule de culoare brună sau roz.
Lojile — de lărgime şi înălţime mijlocii, cu pereţii de culoare galbenă-verzuie, cu
puţine crăpături.
Seminţele — mari, de culoare cafenie-albicioasă, cîte 1—2 în fiecare lojă.
Axul — deschis, formează o cameră axială relativ mică.
Pulpa — albă-verzuie, cu aspect buretos, elastică, fără suculentă, dulceagă, com­
plet lipsită de aciditate şi aromă.
Maturitatea de consum — din decembrie pînă în martie ; uneori se prelungeşte pînă
în luna mai, chiar şi mai mult.

RECOMANDĂRI. Soiul Trotuşe este indicat pentru a fi cultivat de-a lungul căilor de
comunicaţie, pe fineţe şi în zonele premontane din nordul Moldovei.

РЕЗЮМЕ

Созревание — декабрь — март.

Молдавский сорт, распространенный в прикарпатской зоне Молдовы.
Дерево — очень сильнорослое, крупное и долговечное (в местных садах встречают­
ся экземпляры 150—300-летнего возраста, дающие еще до 600 кг яблок ежегодно). Реко­
мендуется в качестве промежуточного привоя для менее мощных сортов, в частности
560 SOIURI DE MAR RAIONATE Şl DE PERSPECTIVA

для сорта Ионатан. Начинает плодоносить довольно поздно, но ежегодно и обильно.

Морозоустойчивое и очень устойчивое к болезням и вредителям.
Плод— средней величины, усеченно-конической округлой формы; зеленого цвета
с красно-фиолетовым румянцем и красными более темного цвета полосками; мякоть —
зеленовато-белая, плотная, упругая, малосочная, сладкая, лишенная кислотности и аро­
мата. Плод хорошо выдерживает перевозку и легко сохраняется.
Рекомендуется для посадок вдоль дорог и на лугах и пастбищах в подгорных
районах.

EÉSUMÉ

Maturité — décembre—mars.
Variété autochtone, répandue dans la partie subcarpatique de la Moldavie.
Arbre — très vigoureux, de grande taille et longétif (on en trouve, âgés de 150 à 300
ans, qui donnent jusqu'à 600 kg de fruits par an) ; indiqué comme porte-greffe intermé-
diaire pour les variétés moins vigoureuses et spécialement pour le Jonathan. Fructifica-
tion assez tardive, régubère et abondante. Résistant aux grands froids, très résistant aux
attaques des insectes et aux maladies ; très rustique.
Fruit — moyen, tronconique arrondi ; vert, recouvert de rouge-violet et de raies
d'un rouge intense ; chair d'un blanc-verdâtre, compacte, élastique, peu juteuse, sucrée,
dépourvue d'acidité et d'arome ; troisième qualité. Les fruits supportent bien le trans-
port et la conservation.
Variété indiquée pour être plantée le long des routes, dans les herbages des régions
prémontagneuses.

ABSTRACT

Maturity – December to March.

Aboriginal variety widespread in the Carpathian part of Moldova.
Tree – very vigorous, large and has long life (there are between the ages of 150-300 years,
giving 600 kg of fruit per year) as indicated through rootstock for less vigorous varieties especially for
Jonathan. Fruiting late enough, regular and abundant. Resistant to extreme cold, very resistant to insects
and diseases, very rustic.
Fruit – medium, conical rounded, green, covered with red-violet rays and deep red; greenish-
white, compact, elastic, slightly juicy, sweet, devoid of acidity and aroma; third grade. Bear much fruit
transportation and storage.
Variety indicated to be planted along roadsides, in pastures of mountain meadow areas.
 RENET ROŞU STELAT

Sinonime : germ. Rote Sternrenette, Herzapfel.

rus. Renet zvezdciatîi.
franc. Reinette rouge étoilée, Calville étoilée.
ceh. Hvëzdnatâ reneta.

Origine. Soi de origine germană, provenit din regiunea cursului inferior al Rinului.

Răspîndire. Este răspîndit în Germania, Belgia, Olanda, Franţa, precum şi în cele­

lalte ţări din Europa.
La noi se întîlneşte numai în livezile unor gospodării agricole de stat, ca cele din
Cisnădie, Apold, Sighişoara, Bistriţa, Ghinda.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul are creştere relativ viguroasă. înfloreşte foarte tîrziu ; cu toate că perioada
înfloririi durează timp îndelungat, în anii ploioşi leagă foarte puţine fructe.
Intră tîrziu pe rod, fructifică moderat, uneori periodic. Fructele sînt deosebit de
frumoase şi de calitate bună. Se ţin bine pe p o m şi trebuie recoltate cît mai tîrziu ; avînd
pieliţa tare, se transportă cu uşurinţă şi fără pierderi.
Soiul Benet roşu stelat reuşeşte bine în toate regiunile cu climă răcoroasă şi umedă.
Pe solurüe cu exces de apă, precum şi în cele nisipoase, cu umiditate insuficientă, pomii
suferă de ger şi cresc anevoios. Este rezistent la atacul bolilor.
Calităţi : rezistenţa la boli şi dăunători, frumuseţea deosebită, calitatea bună, păs­
trarea uşoară şi îndelungată a fructelor.
Defecte : intrarea tîrzie pe rod, rodirea neregulată şi moderată, sensibilitatea la
secetă.

POMUL

Pomul atinge dimensiuni mari, avînd trunchiul gros, drept, cu scoarţa de culoare
eenuşie-roşiatică.
Coroana — sferic-alungită, rară.
Ramurile de schelet — viguroase, formează cu axul unghiuri de 45 — 50°.
Ramurile de rod — scurte şi lungi, reprezentate prin ţepuşe şi mai puţin prin nuieluşe.

O - с . 2452
562 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

Lăstarii — groşi, lungi, arcuiţi, pubescenţi, cu scoarţa de culoare brună-roşiatică

şi lenticele de mărime variabilă, numeroase, răspîndite pe toată suprafaţa lăstarilor.
Mugurii vegetativi — de mărime mijlocie, ovoizi, cu pubescenţă slabă, lipiţi de lăstar.
Mugurii floriferi — de dimensiuni mici, ovoizi, bruni-cenuşii, slab pubescenţi.
Frunzele — mari, ovate, cu vîrful acut, cu marginüe serate adînc, de culoare verde
închis pe faţa superioară şi verde-gălbuie pe cea inferioară. Peţiolul de lungime mijlocie
înroşit la bază, cu stipelele filiforme.
Florile — de dimensiuni mijlocii, cu petalele ovate, de culoare albă-roşiatică.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, H = 50—60 mm şi D = 60 —70 mm, greutatea de 90—95 g.

Forma — sferic-turtită, regulată, cu suprafaţa netedă, fără coaste ; diametrul maxim
situat la jumătatea înălţimii sau puţin mai jos (fig. 224).
Culoarea — de fond gălbuie, vizibilă numai în cavitatea cabcială, de cele mai multe
ori fiind acoperită pe toată suprafaţa fructului cu roşu-vişiniu, peste care, pe partea
expusă la soare, se suprapune o roşeaţa densă, mai închisă. Pe toată suprafaţa fructului
există numeroase puncte cenuşii deschis, în formă de stea, mai mici şi mai dese în re­
giunea cavităţii caliciale, mai mari şi aşezate
mai rar spre baza fructului.
Pedunculul — scurt sau mijlociu, îngroşat
la bază, uneori cărnos, iese puţin din cavitate.
Cavitatea pedunculară — în formă de pîlnie,
de lărgime şi adâncime mijlocii, cu pereţii
regulaţi, de cele mai multe ori acoperiţi cu
rugină.
Caliciul — mare, deschis, format din sepale
lungi, ascuţite, cu vîrfurile răsfrînte în afară.
Cavitatea calicială — largă, de adîncime
foarte mică, uneori aproape inexistentă, cu
pereţii ondulaţi şi acoperiţi cu rugină fină la
baza sepalelor.
Flg. 224. - R e n e t roşn stelat. Pieliţa — subţire, netedă, acoperită cu
pruină, unsuroasă.
Cavitatea subealicială — mică, în formă de V deschis, puţin adîncă.
Inima — turtită la bază, cu inflexiuni la vîrf, delimitată de fascicule roşiatice, în­
trerupte, care se unesc sub sepale.
Lojile — mici, înguste, închise, cu pereţii galbeni-portocalii, fără crăpături.
Seminţele — pline, bombate, de culoare cafenie închis, cîte două în fiecare lojă.
Axul — mic, închis sau semideschis, nu comunică nici cu lojile, nici cu cavitatea
subcaUcială.
Pulpa — albă sau albă-gălbuie, cu slabe infiltraţii roz sub pieUţă şi în jurul inimii,
tare, totuşi fină, suculentă, acrişoară-dulceagă, cu aromă plăcută.
Maturitatea de consum — din luna decembrie pînă în luna martie.
 R E C O M A N D Ă R I . Soiul Renet roşu stelat este foarte indicat pentru grădinile de lingă
case din nordul Transilvaniei, unde dă rezultate bune. Nu este prevăzut în sortimentele
de perspectivă.

РЕЗЮМЕ

Созревание — декабрь — начало марта.

Сорт немецкого происхождения, мало распространенный в PHP.
Дерево — среднерослое, начинает плодоносить поздно, дает умеренные урожаи,
иногда периодично; довольно морозоустойчивое и устойчивое к грибным болезням и вре­
дителям; нетребовательное к почвенным условиям.
Плод — средней величины, округлый, правильной формы; очень красиво окрашен­
ный в кармино-красный цвет с крупными звездчатыми точками, разбросанными по
всей поверхности; мякоть нежная, сочная, винно-сладкого приятного вкуса и аромата;
хорошо сохраняется.
Сорт любительский, рекомендуется для приусадебных и для торгово-промышлен­
ных садов на севере Трансильвании.

RÉSUMÉ

Maturité — décembre—début de mars.

Variété allemande, peu répandue dans notre pays.
Arbre — de vigueur moyenne, à fructification tardive, donne des récoltes modérées,
parfois alternantes ; peu résistant aux grands froids ; résistant aux maladies cryptoga-
miques et aux insectes, peu exigeant quant aux conditions de sol.
Fruit — moyen, de forme arrondie, régulière, d'une très belle couleur rouge ou
carmin, entièrement recouvert de gros points étoiles ; chair fine, juteuse, sucrée-vineuse,
agréablement parfumée, savoureuse. Se conserve bien.
Bonne variété de table pour les jardins d'amateur et les plantations commerciales
du Nord de la Transylvanie.

ABSTRACT

Maturity – December to early March.

German variety, rare in our country.
Tree – medium vigour, fruiting late harvest gives moderate, sometimes alternating, very
resistant to extreme cold; resistant to fungal diseases and insects, undemanding as to soil conditions.
Fruit – medium, rounded, regular, a beautiful red colour or red and covered in bullet point’s
star, flesh thin, juicy, sweet and winy, pleasantly fragrant and tasty. Keeps well.
Good variety for table, gardens of amateur and commercial plantations of northern
Transylvania.
 TURTIT CU C O A D A SCURTA

Sinonime : rus. Korolevskaia korotkonojka.

franc. Court pendu rouge, Court pendu plat, Court pendu rouge royal,
Courte queue, Reinette des Belges.
germ. Königlicher Kurzstiel.
engl. Court pendu plat.
ceh. Krâtkostopka krâlovskâ.
pol. Krötkonözka, Krolewska.

Origine. Soi foarte vechi, probabil de origine olandeză, descris pentru prima dată
în anul 1613 de către J. В a u h i n.

Răspindire. Este răspîndit în cultură, fiind cultivat pe suprafeţe mari în Olanda,

Belgia, Franţa, Germania, Anglia, В . P. Polonă şi U.E.S.S.
La noi este introdus în Staţiunile experimentale pomicole Fălticeni, Bistriţa şi Voi-
neşti, la gospodăriile agricole de stat din nordul Moldovei şi se întîlneşte în multe grădini
de lingă case.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul este caracterizat prin creştere înceată, din care cauză pentru formarea în
pepinieră are nevoie de 1—2 ani în plus faţă de alte soiuri. î n general nu atinge dimensiuni
mari. E( uşeşte altoit pe toţi portaltoii mărului. î n mod curent se altoieşte pe măr sălbatic
şi se formează ca semitrunchi sau trunchi înalt.
Dezmugureşte şi înfloreşte foarte tîrziu, de-abia după ce celelalte soiuri de măr au
legat. Din această cauză, în timpul cînd înfloresc celelalte soiuri de măr, pomii din acest
soi par a fi uscaţi. Prin faptul că înfloreşte tîrziu este recomandat pentru cultură în văile
înguste din regiunile de munte, unde primăvara începe tîrziu.
Pomul intră repede pe rod, uneori chiar în pepinieră; produce moderat, însă în
fiecare an.
Fructele sînt de masă, de calitate bună şi cu păstrare îndelungată, trebuie culese
cît mai tîrziu, pentru a nu se zbîrci în timpul păstrării.
Soiul Turtit cu coada scurtă nu este pretenţios faţă de condiţiile de mediu ; pe solu­
rile lipsite de umiditate, fructele cad însă înainte de vreme.
Este destul de rezistent la boli şi dăunători. î n anii ploioşi este atacat de rapăn.
 PLANŞA

Turtit cu coada scurtă

 TURTIT r:u СОЛПЛ SCURTA 5R5

Calităţi : precocitatea Roiului, înflorirea tîrzie, rodirea regulată, adaptarea la condi­

ţiile de mediu, calitatea bună, păstrarea uşoară şi îndelungată a fructelor.
Defecte : insuficienta rezistenţă a fructelor la rapăn, mai ales în anii ploioşi.

POMUL

Pomul creşte foarte încet ; nu atinge dimensiuni mari, avînd trunchiul de grosime
mijlocie, drept, cu scoarţa cenuşie.
Coroana — piramidală în tinereţe, mai tîrziu, în perioada de rodire, devine invers-
piramidală (fig. 225).

Fig. 225. — Turtit cu coada scurtă.

Ramurile de schelet — scurte şi groase, cu scoarţa netedă, de culoare brună-măslinie.

Ramurile de rod — scurte, mai rar mijlocii.
Lăstarii — scurţi, de grosime mijlocie, cu scoarţa de culoare verzuie, cu nuanţă
brună, pubescenţi, cu numeroase lenticele.
Mugurii vegetativi — de mărime mijlocie, conici, turtiţi, lipiţi de ramură, pubescenţi.
Mugurii floriferi - mari, bombaţi, slab alungiţi, cu solzii dezbpiţi, pubescenţi.
 SOIURI DE MAR RAIONATE SI DE PERSPECTIVA
see

Frunzele — ovate, înguste, cu vîrful acuminat, de culoare verde închis pe partea superi­
oară şi verde-argintiu pe cea inferioară, acoperite cu peri deşi, au marginile serate şi involute,
caracter după care se pot recunoaşte uşor. Peţiolul scurt, gros, de culoare verde, cu nu­
anţă roşiatică.
Florile — relativ mici, cu petalele eliptice, scurte, netede, de culoare albă pe faţa
superioară şi roz pe cea inferioară ; bobocii florab roşii.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie sau submijlocie, H = 42—65 mm şi D = 60—76 m m ; greu­

tatea de 76—107 g, cu media de 91 g.
Forma — foarte caracteristică, sferic-turtită, simetrică, cu diametrul maxim situat
la jumătatea mălţimii. Spre extremităţi, fructul se rotunjeşte foarte regulat (pl. L şi
fig. 226).
Culoarea — de fond verde deschis la recoltare şi galbenă-aurie la maturitate, acope­
rită pe partea expusă la soare cu o rumeneală carmin, peste care se suprapun dungi vişinii.
Pe toată suprafaţa fructului sînt răspîndite puncte galbene-cenuşii sau brune. î n anii cu
ploi abundente, culoarea este parţial mascată de rugină galbenă-cenuşie.
Pedunculul — gros şi foarte scurt, brun-verzui, pubescent, bgnificat, nu iese din
cavitate.
Cavitatea pedunculară — mică sau mijlocie, potrivit de adîncă, în formă de pîlnie,
cu pereţii teşiţi, acoperiţi cu rugină fină.
Caliciul—mare, foarte deschis, avînd
sepalele lungi, late, pubescente, verzi-ce-
nuşii cu vîrfurile îndoite în afară.
Cavitatea calicială — puţin adîncă, în
formă de farfurie, mărginită de ondulaţii
abia distincte.
Pieliţa — aspră din cauza ruginii care
o acoperă sau netedă, mată, slab aderentă
la pulpă.
Cavitatea subcalicială—scurtă, în for­
mă de pîlnie ; stammele cu aşezare in­
ferioară.
Fig. 226. — Turtit c u c o a d a Scurtă. T ". . „ . , „ ,

Inima — uneori mica, în forma de

ceapă turtită, asimetrică, bine marcată de fascicule verzui.
Lojile — relativ mici, rotunde, închise.
Seminţele — mijlocii, ovoide, cu vîrful foarte ascuţit, de culoare brună, cîte două
în fiecare lojă.
Axul — reprezentat printr-o cameră axială deschisă, fusiformă, îngustă.
Pulpa — albă-gălbuie, tare, crocantă, puţin suculentă, la maturitate devine fină,
moale, aromată, cu gust dulce-vinuriu, foarte plăcut, uneori, la completa maturitate, prea
dulce ; aroma fructului aminteşte foarte mult de cea a anasonului.
Maturitatea de consum — din luna decembrie, prelungindu-se pînă în luna aprilie,
 TURTIT C U COADA SCURTA 567

RECOMANDĂRI. Soiul Turtit cu coada scurtă se recomandă pentru grădinile de lingă

case şi de-a lungul căilor de comunicaţie.

РЕЗЮМЕ

Созревание — декабрь — начало апреля.

Сорт голандского происхождения, мало распространенный в нашей стране.
Дерево — отличается слабым ростом, небольших размеров; начинает плодоносить
очень рано, иногда даже в питомнике и дает ежегодные , но умеренные урожаи; вынос­
ливое, нетребовательное к почве, но чувствительное к болезням.
Плод — средней и нижесредней величины, округло-приплюснутой формы; в фазе
полной спелости золотисто-желтого цвета, с карминновым размытым румянцем, на обра­
щенной к солнцу стороне с красными полосками более темного цвета и с желтовато-се­
рого цвета точками; мякоть желтовато-белая, плотная, несочная, нежная, винно-
сладкая, ароматная, приятного вкуса и первого качества.
Рекомендуется для приусадебных садов, для торгово-промышленных насажде­
ний в качестве второстепенного сорта, а также и для посадки вдоль аллей и шос­
сейных дорог.

RÉSUMÉ

Maturité — décembre—début d'avril.

Vieille variété hollandaise, peu répandue dans notre pays.
Arbre — pousse lentement, de taille réduite ; fructification hâtive, parfois même
dès la pépinière ; productivité régulière, mais modérée ; il est rustique, peu exigeant en
ce qui concerne les conditions du sol, assez sensible aux maladies.
Fruit — moyen ou sous-moyen, sphérique-aplati, arrondi ; vert-clair, jaune doré à
maturité complète, lavé de rouge-carmin sur le côté exposé au soleü, rayé de rouge plus
vif, parsemé de points jaune-grisâtres ; chair d'un blanc-jaunâtre, compacte, peu juteuse,
fine, parfumée, sucrée-vineuse, au goût agréable, de première qualité.
Variété indiquée pour les jardins d'amateur, pour compléter les plantations commer-
ciales et pour être plantée le long des allées et des routes.

ABSTRACT

Maturity – December to early April.

Variety originating in the Holland, rare in our country.
Tree – grows slowly, small; fruiting early, sometimes as early as the nursery productivity steady
but moderates it is hardy, undemanding with regard to soil conditions, rather susceptible to diseases.
Fruit – average or below-average ball-flat, rounded, light green, golden yellow when fully ripe,
red-washed crimson on the sunny side, streaked with brighter red, dotted with gray-yellow dots; flesh a
yellowish-white, compact, slightly juicy, delicate, fragrant, sweet and winey, pleasant-tasting, top
quality.
Variety suitable for amateur gardens to supplement the commercial plantations and to be
planted along the driveways and roads.
 BULZEŞT1

Sinonime : Mere de Bulzeşti, Pietroşele de Bulzeşti.

Origine. Soi autohton, format în comuna Bulzeşti, raionul Brad, regiunea Hune­
doara.

Răspîndire. Este întilnit în raionul Brad, regiunea Hunedoara, de unde s-a răspîndit
în multe comune din regiunea Banat.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte viguros, rodeşte regulat şi este longeviv.

Pructele, de calitatea a Il-a , sînt apreciate pentru masă datorită conţinutului bogat
în zahăr (11,59 % ) , care se află în raport favorabil cu aciditatea (0,57 % ) . Au şi un
conţinut destul de mare de vitamina С (10,68 m g % ) .
Soi rezistent la ger, boli şi dăunători.
Calităţi : aroma plăcută şi păstrarea îndelungată a fructelor.
Defecte : dimensiunile mici ale fructelor.

POMUL

Pomul atinge dimensiuni mijlocii, avînd trunchiul gros, cu scoarţa brună-cenuşie.

Coroana — piramidală, strînsă.
Ramurile de schelet — viguroase, cu unghi de deschidere mic.
Ramurile de rod — numeroase, predominând nuieluşele,
Lăstarii — cu scoarţa brună-violacee.
Mugurii vegetativi — mici, conici, de culoare castanie, pubescenţi.
Mugurii floriferi — mijlocii, ovoizi, de culoare brună-roşiatică, pubescenţi.
Frunzele — mijlocii, de 40—50 m m lungime şi 20—30 m m lăţime, eUptic-alungite,
cu vîrful obtuz şi baza rotunjită, de culoare verde deschis, cu marginile fin serate ; peţiolul
lung de 10—15 mm.
Florile — mari, eu petalele ovate sau eliptice, de culoare albă-roz.

FRUCTUL

Mărimea — mică, avînd în medie H = 41 mm şi D = 47 m m ; greutatea medie de 49 g.

Forma — sferică, trasă uşor spre caliciu, asimetrică (fig. 227).
 BULZEŞTI 5f.fl

Culoarea — de fond verde, apoi verde-gălbuie, suflată cu roşu pe jiartea expusă la

soare. Prezintă pete neregulate de rugină şi puncte mici, brune şi albe, presărate pe toată
suprafaţa.
Pedunculul — foarte lung, răsucit, oblic, lignificat.
Cavitatea ptăuneulară — în formă de pîlnie, largă, de adîncime mijlocie.
Caliciul — închis, cu sepalele mici, pubescente,
uscate.
Cavitatea calicială — de adîncime mijlocie, largă,
în formă de castron cu pereţii cutaţi.
Pieliţa-groasă, aspră, mată, slab aderentă la pulpă.
Cavitatea subealicială — mică, în formă de V.
huma — mijlocie, în formă de ceapă.
Lojile — mijlocii, cu pereţii albi-verzui, au cră­
pături transversale.
Seminţele — mijlocii, ovoid-ascuţite, de culoare
castanie deschis, în medie cîte 2.
Axul — închis.
Fig. 2 2 7 . - Bulzeşti.
Pulpa — albă, moale, suculentă, dulce-acidulată,
cu aromă plăcută, asemănătoare cu a merelor Cormoşe vărgate de Mada.
Maturitatea de consum — începe din decembrie şi se prelungeşte pînă în apriUe—mai.

R E C O M A N D Ă R I . Soiul Bulzeşti este potrivit pentru grădinile de lîngă case în regiunile

premontane din regiunea Hunedoara. Nu face parte din sortimentele de perspectivă.

РЕЗЮМЕ

Созревание — декабрь — начало мая.

Местный сорт из села Булзешть, Хунедоарской области, где он очень распростра­
нен и очень ценится.
Дерево—сильнорослое, долговечное, устойчивое к морозам, болезням, вредителям;
дает регулярные и обильные урожаи.
Плод — мелкий, округлый, немного сужженный к верхушке; желтовато-зеленый
с красным размытым румянцем на обращенной к солнцу стороне, с множеством белых
и ржавых, рассеянных по всей поверхности точек; мякоть белая, мягкая, иногда муч­
нистая, сочная, кисловато-сладкая с приятным ароматом; посредственного качества.
Рекомендуется для предгорных районов.

RÉSUMÉ

Maturité — décembre — début de mai.

Variété locale, originaire du village de Bulzeşti, de la région de Hunedoara, où elle
est répandue et très appréciée.
Arbre — vigoureux, longétif, résistant aux gelées d'hiver, aux maladies et aux
insectes ; fructification régulière et abondante.
Fruit — petit, globuleux, un peu rétréci vers le sommet ; vert-jaunâtre, lavé de
rouge sur le côté exposé au soleü, parsemé de nombreux points blancs et roux sui toute
la surface ; chair blanche, molle, parfois farineuse, juteuse, sucrée-acidulée, agréablement
parfumée, de quaUté médiocre.
Variété indiquée pour les régions prémontagneuses.
 569a
ABSTRACT

Maturity – December to early May

Local variety from the Bulzeşti village, Hunedoara district, where it is widespread and highly
appreciated.
Tree – vigorous, long lived, resistant to winter frosts, diseases and insects and abundant fruiting
regularly.
Fruit – small, rounded, slightly narrowed near the apex, yellowish-green, tinged with red on the
sunny side, dotted with many white spots and red sui entire surface white flesh, soft, sometimes mealy,
juicy, sweet-tart, pleasantly scented, of poor quality.
Variety suitable for pre mountainous regions.
 RENET BERLEPSCH

Sinonime : germ. Goldrenette Freiherr von Berlepsch, Berlepschs Goldrenette.

Origine. Soi de origine germană, obţinut de către U. D i t t r i c h în localitatea

Grewenbroich de pe valea Binului, în ultimele decenii ale secolului al X I X - l e a , în urma
încrucişării soiului Benet ananas cu Bibston Pepping.

Răspîndire. Se cultivă în Germania, Austria şi mai puţin în B . S. Cehoslovacă.

La noi este răspîndit în Transilvania şi nordul Moldovei, în restul ţării fiind aproape
necunoscut.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte viguros. Beuşeşte altoit pe toţi portaltoii mărului. Pe paradis se pre­
tează pentru orice formă palisată.
înfloreşte pe la mijlocul sezonului de înflorire a mărului ; perioada respectivă du­
rează relativ mult, din care cauză nu suferă de brumele de primăvară.
Intră pe rod foarte repede şi produce mulţumitor.
Fructele sînt de calitate bună şi se păstrează timp îndelungat. Au un conţinut mo­
derat în zahăr (10,92—11,40%) şi relativ ridicat în aciditate (0,45—0,75%); din această
cauză, gustul merelor este vinuriu-acidulat. Conţinutul moderat în pectine (0,52—0,56%),
proteine brute (0,23—0,26%) şi conţinutul ridicat în vitamina С (10—20 m g % ) fac ca
fructele acestui soi să fie foarte apreciate pentru masă. Valoarea I energetică este de
5 5 , 6 0 - 6 1 , 7 6 cal.
Este pretenţios faţă de expoziţie şi s o l ; reuşeşte la altitudini de 300—500 m ; la
altitudini mai mari, în regiunile ploioase sau pe solurile umede suferă de cancer şi de ger
şi devine sensibil la boli.
Calităţi : vigoarea, rodirea de timpuriu şi regulată, calitatea bună a fructelor pentru
masă, păstrarea îndelungată şi conţinutul ridicat în vitamina C.
Defecte : exigenţa pomilor faţă de sol, rodirea moderată, sensibilitatea la rapăn în
regiunile umede.

POMUL

Pomul atinge dimensiuni mari, avînd trunchiul drept, cilindric, cu scoarţa de cu­
loare brună-cenuşie.
Coroana — piramidală, dresată, în perioada de rodire devine semisferică, largă, răs­
firată, cu ramurile aplecate (fig. 228).
 RENET BERLEPSCH ->7I

Hamurile de schelet — lungi, groase, puţine la număr, dcgarsinito, la bază şi bine

ramificate de la mijloc către vîrf.
Ramurile de rod — scurte şi groase, reprezentate prin pinteni şi ţepuşe.

Fig. 228. — Renet Berlepsch.

Lăstarii — de lungime mijlocie, groşi, cu scoarţa de culoare brună-verzuie, slab

pubescenţi spre vîrf.
Mugurii vegetativi — mijlocii ca mărime, conici, turtiţi, lipiţi de ramură, slab pu­
bescenţi.
Mugurii floriferi — de mărime mijlocie, bombaţi, pubescenţi către vîrf, cu solzi
bine lipiţi, de culoare brună-roşiatică.
Frunzele — de dimensiuni mijlocii, ovate, cu vîrful acuminat, cu marginile crenate,
de culoare verde închis pe faţa superioară şi verde-argintiu pe cea inferioară, cu nervurile
proeminente, verzi deschis. Peţiolul scurt, gros, de culoare verde-cenuşie, slab roşiatic la
bază, însoţit de stipele lanceolate.
Florile — de dimensiuni mari, cu petalele rotunjite, slab involute, de culoare roz-
albicioasă,
572 SOIURI DE MAR RAIONATF Şl DE PERSPECTIVA

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, H = 55 — 65 m m şi D = 65 — 75 m m ; greutatea medie de

110 g.
Forma — sferic-turtită, uniformă, cu suprafaţa netedă, cu coaste aparente în re­
giunea cavităţii caliciale, care se prelungesc pînă la jumătatea înălţimii fructului
(fig. 229).
Culoarea — de fond galbenă-verzuie la recoltare şi galbenă-aurie la maturitate ; pe
partea expusă la soare acoperită cu o rumeneală cărămizie, peste care se suprapun
pete, striuri şi dungi de culoare roşie-zme-
urie. Pe suprafaţa fructului există nume­
roase puncte mici, colţurate, verzi-cenuşii.
Pedunculul — scurt sau mijlociu, lig-
nificat, pubescent, uneori iese din cavitate.
Cavitatea pedunculară—de dimensiuni
mijlocii, în formă de pîlnie regulată, cu pe­
reţii netezi, de culoare galbenă-roşiatică,
cu rugină sub formă de pete.
Caliciul — închis sau semideschis, for­
mat din sepale lungi, ascuţite, pubescente.
Cavitatea calicială — de mărime şi a-
dîncime mijlocii, cu pereţii abrupţi, puternic
ondulaţi, din cauza coastelor care încep chiar
Fig. 229. - Renet Berlepsch.
de la baza cabciului.
Pieliţa — subţire, netedă, tare, rezistentă, acoperită cu pruină, uneori unsuroasă,
la maturitate se încreţeşte fin.
Cavitatea subcalicială — mare, largă, în formă de pîlnie sau V deschis.
Inima — de dimensiuni mijlocii, turtită la bază, cu slabe inflexiuni spre vîrf, slab
delimitată de fascicule galbene-verzui care se unesc pe la jumătatea cavităţii subcabciale.
Lojile — mari, deschise sau semideschise, reniforme, cu pereţii galbeni-verzui.
Seminţele — pline, de culoare castanie, cîte două în fiecare lojă.
Axul — formează o cameră axială deschisă, îngustă şi neregulată, care nu comu­
nică cu lojile.
Pulpa — albă-gălbuie, tare, foarte suculentă, cu dulceaţă slabă, vinurie, fin şi pu­
ternic aromată.
, Maturitatea de consum — din decembrie pînă în martie—apribe.

RECOMANDĂRI. Deşi nu este trecut în sortimentele de perspectivă, datorită însuşi­

rilor şi caracterelor sale deosebite, soiul Renet Berlepsch se recomandă să fie încercat în
toate regiunile pomicole.

РЕЗЮМЕ

Созревание — декабрь — начало апреля.

Сорт немецкого происхождения, ограниченно распространенный в Трансильвании.
 RENET BERLEPSCH 573

Дерево — сильнорослое, требовательное к почвенно-климатическим условиям;

недостаточно морозоустойчивое в сырых местностях, страдает от парши и рака; плодо­
носит рано, регулярно и обильно.
Плод — средней величины, правильной приплюснутой формы, слабо-ребристый
золотисто-желтого цвета с кирпично-красным румянцем и узкими темно-красными полос­
ками; мякоть плотная, очень сочная, ароматная, винно-сладкая, приятного вкуса.
Сорт рекомендуется как любительский для приусадебных участков.

EÉSUMÉ

Maturité — décembre—début d'avril.

Variété allemande, peu répandue en Transylvanie.
Arbre — vigoureux, exigeant quant aux conditions de sol et de climat, insuffi-
samment résistant au froid et sensible à la tavelure et au chancre, dans les terrains hu-
mides ; fructification précoce, productivité abondante et régulière.
Fruit — moyen, régulier, aplati, légèrement côtelé ; jaune doré, teinte de rouge
brique et rayé de rouge vif sur le côté exposé au soleil ; chair compacte, très juteuse,
parfumée, sucrée-vineuse, au goût agréable.
Bonne variété de table pour les jardins d'amateur.

ABSTRACT

Maturity – December to beginning of April.

Variety German uncommon in Transylvania.
Tree – vigorous, exacting as to soil conditions and climate, inadequate cold-resistant and
susceptible to scab and canker, in wet, early fruiting, abundant and regular productivity.
Fruit – medium, regular, flattened, slightly ribbed, golden yellow, tinged with red brick and
bright red stripes on the side exposed to sun compact flesh, very juicy, fragrant, sweet and winey,
pleasant taste.
Good variety of table gardens amateur.
 BORSDORF KITAIKA

Sinonime : nu sc cunosc.

Origine. Soi obţinut de I. V. M i с i u r i n în anul 1907, m urma încrucişării soiului

Borsdorf cu specia Malus prunifolia. Primele fructe s-au obţinut în anul 1916.

Răspîndire. Este încă puţin răspîndit în cultură în TJ.B.S.S., mai mult în regiunea
Tambov.
La noi este introdus în Staţiunile experimentale pomicole Voineşti, Bistriţa şi
Fălticeni.

CARACTERISTICA SOIULUI

Se caracterizează prin vigoare excepţională, precocitate şi rezistenţă la ger.

î n condiţiile de la MiciurLnsk, soiul Borsdorf Kitaika, la vîrsta de 12 ani dă recolte
care variază între 140 şi 195 kg.
Fructele se ţin pe pom, sînt rezistente la rapăn şi se păstrează bine timp îndelungat.
Calităţi : productivitatea pomului şi păstrarea îndelungată a fructelor.
Defecte : aspectul puţin atrăgător al fructelor.

POMUL

Pomul are trunchiul gros ; nu atinge dimensiuni mari.

Coroana — mijlocie, sferică.
Ramurile de schelet — viguroase, de lungime mijlocie, cu scoarţa măslinie-cenuşie.
Ramurile de rod — scurte, reprezentate prin pinteni şi ţepuşe.
Lăstarii — groşi, cu scoarţa de culoare brună-roşiatică, pubescenţi, cu numeroase
lenticele.
Mugurii vegetativi — mici, conici, de culoare roşiatică-cenuşie.
Mugurii floriferi — mici, ovoizi, de culoare roşiatică, pubescenţi.
Frunzele — de mărime mijlocie, ovate sau eliptice, de culoare verde închis, cu mar­
ginile serate şi cu stipele mici, filiforme.
Florile — mici, cu petalele ovate, de culoare albă, cu irizaţii roz.
 BORSDORF KlTAIKA 575

FRUCTUL

Mărimea — mică sau submijlocie, avînd în medie H = 42 m m si D = 61 mm ;

greutatea medie de 65 g.
Forma — sferic-turtită sau sferică, foarte regulată, fără coaste (fig. 230).
Culoarea — de fond verde în timpul recoltării şi verde-gălbuie la maturitate ; pe
partea expusă la soare există o rumeneală slabă. Pe
toată suprafaţa fructului ies în evidenţă numeroase
puncte albe, mari.
Pedunculul — de lungime şi grosime mijlocii,
aşezat într-o cavitate largă, puţin adîncă, cu pereţii
netezi şi fără rugină.
Caliciul — mic, închis, aşezat într-o cavitate largă,
puţin adîncă.
Pieliţa — groasă, relativ aspră, aproape lipsită
de pruină.
Cavitatea subcalicială — mică, în formă de V.
Inima — de dimensiuni mijlocii, în formă de ceapă.
Fig. 230. - Borsdorf Kitalka.
Lojile — de mărime mijlocie, închise.
Seminţele — mijlocii, de culoare cafenie deschis, pline.
Axul — fusiform, îngust.
Pulpa — albă, tare, granulată, fin suculentă, cu gust şi aromă de renet.
Maturitatea de consum — de la începutul lunii ianuarie pînă în luna mai.

RECOMANDĂRI. Soiul Borsdorf Kitaika se recomandă pentru încercare în regiunea

dealurilor din Moldova şi Transilvania.

РЕЗЮМЕ

Созревание — январь — начало мая.

Мичуринский сорт. В P H P встречается только в помологических коллекциях.
Дерево — сильнорослое, морозоустойчивое с ранним и обильным плодоношением.
Плод — средней или нижесредней величины, округло-приплюснутой очень пра­
вильной формы, зеленовато-желтого основного цвета с как-бы разбрызганным румянцем
и большими беловатыми точками ; мякоть белая, плотная, зернистая, нежная, сочная,
приятного вкуса.
Хороший столовый сорт.

RÉSUMÉ

Maturité — janvier—début de mai.

Variété obtenue par I . V . M i t c h o u r i n e . Dans la R . P . Roumaine, on ne la ren-
contre que_dans les collections pomologiques.
Arbre — vigoureux, résistant aux grands froids, à fructification précoce et abondante.
Fruit — moyen ou sous-moyen, sphérique-aplati ou sphérique, très régulier, jaune-
verdâtre, soufflé de rouge et recouvert de grands points blanchâtres : chair blanche,
compacte, granuleuse, fine, juteuse, au goût agréable.
Bonne variété de table.
 575a
ABSTRACT

Maturity – January to early May

Variety obtained by I.V. Michurin. In Romania, the only known in pomological collections.
Tree – vigorous, resistant to extreme cold, early and abundant fruiting.
Fruit – average or below-average ball-flat or spherical, very regular, yellow-green, red and
blown main points covered in white: white flesh, compact, granular, fine, juicy, and palatable.
Good variety of table.
 BUDAl DOMOKOŞ

Sinonime : mag. Budai Domokos.

franc. P o m m e de Dominique Budai.

Origine. Acest soi a fost creat de J. В u d a i, la şcoala din Miskolcz în anul 1883,
prin încrucişarea mărului Pannen auriu cu soiul Jaszvadoka, dorind să îmbine frumuseţea
şi rodnicia soiului Parmen auriu cu rezistenţa la ger şi la păstrare a soiului Jaszvadoka.
Din seminţele obţinute au rezultat doi hibrizi din care s-a selecţionat în urmă acest soi.

Răspîndire. Este cultivat în E.P. Ungară, Austria şi foarte puţin în celelalte ţări.
La noi este răspîndit în Transüvania, în special în partea de sud-est.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte viguros, reuşind altoit pe toţi portaltoii mărului.

Produce mult şi în fiecare an. Fructele sînt frumoase, rezistente la transport şi se
păstrează bine timp îndelungat, chiar pînă la recolta din anul următor. So pretează atît
pentru consumul în stare proaspătă, cît şi pentru industrializare şi scopuri culinare.
Este rezistent la ger, secetă, boli şi dăunători şi nu manifestă cerinţe deosebite faţă
de sol şi expoziţie.
Calităţi : vigoarea, precocitatea, rodirea regulată, frumuseţea, calitatea bună şi
păstrarea îndelungată a fructelor.
Defecte : mai importante nu are.

POMUL

Pomul foarte viguros, robust, formează trunchi gros, cilindric, cu scoarţa de culoare
brună-cenuşie.
Coroana — piramidală, dresată, destul de deasă (fig. 231).
Ramurile de schelet — viguroase, destul de numeroase, cu creştere aproape verticală,
bine garnisite cu ramuri de rod.
Ramurile de rod — scurte şi groase.
Lăstarii — de lungime mijlocie, groşi şi drepţi, cu numeroase lenticele, pubescenţi
la vîrf, cu scoarţa de culoare brună-violacee, uneori gălbuie, cu internodii scurte.
 BUHAI ПОМОКО?
.)77

Mugurii vegetativi — de mărime mijlocie, turtiţi, lipiţi de lăstar şi pubescenţi.

Mugurii floriferi — numeroşi, de formă ovoidă, de culoare brună-roşcată, pubescenţi.

Fig. 231. — Budai Domokoş.

Frunzele — mijlocii, ovate, cu vîrful scurt şi obtuz, limbul neted, lucios, pubescent
pe faţa inferioară, cu marginile serate la bază şi dublu serate spre vîrf.
Florile — de dimensiuni mijlocii, cu petalele albe, cu irizaţii roz.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie sau supramijlocie, uniformă, avînd în medie H = 52 mm şi

D = 60 m m ; greutatea de 75—80 g.
Forma — sferic-turtită, uneori trasă uşor spre bază şi spre vîrf, cu diametrul maxim
la mijlocul fructului (fig. 232).
Culoarea — de fond la început verde-gălbuie, iar mai tîrziu devine galbenă-verzuie
sau limonie ; pe partea însorită este acoperită cu o culoare roşie-cărămizie, .suflată, peste
care se suprapun dungi şterse, întrerupte, subţiri, de culoare carmin. Puncte galbene sau
verzui sînt răeţnnditc pe toată suprafaţa fructului.

37 - o. 258»
578 SOIURI DE MAR RAIONATE Şl DE PERSPECTIVA

Pedunculul — scurt, potrivit de gros, nu iese din cavitate, puţin curbat, castaniu -
verzui, pubescent, lignificat, prins bine de fruct şi de ramură.
Cavitatea pedunculară — largă, întinsă, iar apoi adîncită brusc, mijlocie, cu rugină
verzuie care se revarsă şi peste margini ; forma este neregulată, datorită unui pinten de
la baza pedunculului.
Caliciul — de mărime mijlocie, deschis sau semideschis, format din sepale late şi
scurte, distanţate la bază, pubescente, de
culoare verde-albicioasă, cu vîrf urile uscate
şi răsfrînte în afară.
Cavitatea calicială — de lungime şi
adîncime mijlocii, în formă de ceaşcă cu
marginile uşor ondulate din cauza unor
coaste slab dezvoltate care se continuă
peste marginile cavităţii şi se pierd pe la
jumătatea înălţimii fructului.
Pieliţa — groasă, tare, semilucioasă,
netedă, aderentă la pulpă.
Cavitatea subealicială — de adîncime
şi lărgime mijlocii, în formă de U, cu eta­
minele aşezate median, nu comunică cu
camera axială.
Fig. 232. — Budai Domokoş. Inima — mare, ovoidă, uşor trasă şi
plasată mai mult spre caliciu, delimitată
relativ bine de fascicule vasculare verzui care se continuă pînă aproape de mijlocul cavi­
tăţii subcaliciale.
Lojile — mici sau mijlocii, cu pereţii crăpaţi uşor transversal, de culoare galbenă
pal sau limonie, aproape transparenţi.
Seminţele — potrivit de mari, invers-ovoide, trase spre vîrf, de culoare castanie
deschis, cu nuanţe negricioase.
Axul — puţin deschis, fusiform, nu comunică cu lojile.
Pulpa — albă, crocantă, dulce-acrişoară, potrivit de suculentă, slab aromată.
Maturitatea de consum — din ianuarie pînă în mai.

B E C O M A N D Ă R I . Soiul Budai Domokoş este recomandat ca soi de completare în regiu­

nile : a H-a — Dealurile de vest, a IH-a — Dealurile de nord şi a V-a — Dealurile din
sud-estul Transilvaniei.

РЕЗЮМЕ

Созревание — январь -— май.

Дерево — сильнорослое, мощное, достигает крупных размеров, хорошо переносит
мороз и засуху и устойчиво к болезням и вредителям; не очень требовательное к почве
и расположению; начинает плодоносить рано и дает ежегодные и обильные урожаи.
Плод — средней или больше средней величины, округло-приплюснутой формы,
несколько суженный по направлению к верхушке, зеленовато-желтого или лимонного
 Bl IDA I DOMOKOŞ 57!)

цвета с размытым кнрпично-красным румянцем на обращенной к солнцу стороне, и

тонкими npppi.iBiicTi.iMii полосками мутного, карминного цвета ; мякоть белая, хрупкая,
um ловатосладкая, довольно сочная слабо-ароматная, хорошего качества. Плод
устойчив к болезням и вредителям; хорошо переносит перевозку и хранение.
Рекомендуется для крупных насаждений торгово-промышленного назначения на
юге Трансильванни и для испытания в других плодоводческих районах предгорной зоны.

RÉSUMÉ

Maturité — janvier — m a i .
Arbre — v i g o u r e u x , robuste, de grande taille, résistant a u froid, à la sécheresse, a u x
maladies e t a u x insectes e t n e m a n i f e s t a n t p a s d e prétentions spéciales envers le sol et
l'exposition ; il e s t précoce, fructifie chaque année e t assez a b o n d a m m e n t .
Fruit — m o y e n o u s u r m o y e n , sphérique-aplati u n p e u rétréci vers la base e t le
sommet ; jaune-verdàtre o u citron, t e i n t é de rouge brique e t faiblement r a y é d e rouge
carmin sur le c ô t é e x p o s é a u soleil ; chair blanche, croquante, sucrée-acidulée, assez ju-
teuse, faiblement parfumée, d e b o n n e qualité. L e s fruits sont résistants a u x maladies et
aux insectes, a u transport e t à la c o n s e r v a t i o n .
I n d i q u é e pour les vergers d e t y p e commercial et industriel d u S u d de la Transyl-
vanie e t pour la culture e x p é r i m e n t a l e dans les autres régions fruitières de la zone d e s
collines.

ABSTRACT

Maturity – January to May

Tree – vigorous, robust, tall, resistant to cold, drought, disease and insects showing no
pretensions to special soil and exposure, it is early, grows each year and abundantly.
Fruit – medium to medium, spherical-flattened slightly narrowed towards the base and apex,
yellow-green or lemon, tinged with red brick and low carmine red stripes on the side exposed to sun
white flesh, crisp, sweet- sour, fairly juicy, slightly fragrant, good quality. The fruits are resistant to
diseases and insects, transport and storage.
Suitable for orchards Commercial and Industrial South of Transylvania and the experimental
cultivation in other regions of the fruit of the hilly area.
 RENET DE CHAMPAGNE

Sinonime : franc. Beinette de Champagne, Beinette blanche de Champagne, Beinette

de Versailles.
rus. Şampanskii renet, Benet bumajnîi, Benet bezpodobnîi, Benet şam-
panskii.
germ. Weisser Zwiebelapfel, Käsapfel, Loskrieger, Herrenapfel, Glattap­
fel, Zweijährling, Wachsrenette, Champagner Benette.
ceh. Şampanskâ reneta.
mag. Champagiiei renet.
bulg. Şampanskâ reneta.

Origine. Asupra originii soiului Benet de Champagne există păreri împărţite. Cu

toate că după nume s-ar presupune că provine din regiunea Champagne din Franţa, totuşi
majoritatea pomologilor arată că este originar din sudul Germaniei, unde era cunoscut
pe la sfârşitul secolului al X V I I I - l e a , fiind descris de A . D i e l în anul 1799 sub numele
de Loskrieger. După literatură, sinonimul de Beinette de Champagne se întîlneşte pentru
prima dată la J. O b e r d i e c k , în anul 1852.

Răspîndire. Este un soi răspîndit în B . S . F . S . B . (Krasnodar), B.S.S. Ucraineană

şi B.S.S. Moldovenească, în B . P . Bulgaria şi în toate ţările din sudul şi vestul Europei.
La noi se cultivă în colecţiile pomologice din Staţiunile experimentale pomicole
Fălticeni, Bistriţa şi Voineşti şi mai puţin în livezile mari din nordul Moldovei şi din Tran­
silvania.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul este potrivit de viguros şi sănătos ; creşte însă destul de încet şi în general
nu atinge dimensiuni mari. î n pepinieră dă un procent mare de prindere la altoirea în
oculaţie. Pomii altoiţi cresc viguros şi dau material săditor de calitate superioară. Reu­
şeşte bine altoit pe măr sălbatic, dusen şi paradis. Se pretează şi pentru cultura în forme
artificiale, palisate.
Soiul Benet de Champagne înfloreşte foarte tîrziu şi prelungit ; cînd o parte din
flori îşi scutură petalele, alta abia începe să se deschidă. Din această cauză nu suferă
de brumele tîrzii de primăvară şi polenizarea este asigurată.
Ca polenizatori se recomandă soiurile : Boiken, Borovinka, Calvil de Danzig, Calvil
de zăpadă, Candil Sinap, Kälterer Böhmer, London Pepping, Ontario, Papirovka, Pannen
 PLANS A LI

Renet de Champagne
 RENET DE CHAMPAGNE 5S1

auriu, Renet de Landsberg, Renet de Orléans, Reuet Simirenko, Rozmarin alb, Sari Sinap,
Tirolka, Wagner premiat.
La rindul său, soiul Renet de Champagne este bun polenizator pentru soiurile :
Boiken, Calvil de Danzig, Calvil de zăpadă, Candil Sinap, London Pepping, Parmen auriu,
Renet Baumann, Renet de Canada, Renet de Cassel, Renet de Landsberg, Renet de Or­
léans, Renet Simirenko, Rozmarin alb, Sari Sinap, Tirolka, Wagner premiat.
Altoit pe măr sălbatic intră pe rod la vîrsta de 7—9 ani, pe paradis şi dusen începe
să fructifice de la 4—5 ani. De la 10 — 12 ani dă recolte normale, progresive. La
18 — 20 ani produce 250 — 260 kg/pom, producţie care se menţine pînă la vîrsta de
40—50 ani.
Renet de Champagne formează un număr foarte mare de ramuri roditoare scurte
şi este un soi de mare productivitate. î n anii cu condiţii favorabile, în perioada căderii
fiziologice se scutură un număr mic de fructe, din care cauză cele rămase nu ating di­
mensiuni mari. î n asemenea cazuri se recomandă rărirea fructelor.
î n general, fructele stau grupate cîte 2—4 la un loc şi mai rar izolate. Fiind puţin
atacate de rapăn şi viermele merelor, avînd un aspect frumos, precum şi un gust plăcut,
fructele acestui soi sînt bine apreciate şi căutate atît în ţară cit şi la export.
Merele soiului Renet de Champagne se caracterizează prin gust vinuriu-acidulat,
uneori chiar acru, datorită faptului că zahărul (10,19—14,14%) este mascat de conţinutul
relativ ridicat în aciditate (0,47 — 0,91%). Conţinutul mare în pectine (0,40 — 0,54%)
asigură fermitatea fructelor, iar alături de aciditate şi tanoide (0,05 — 0,18%) contribuie
la prelungirea duratei de păstrare. Conţinutul în vitamina С variază între 2,5 şi 10,7
m g % , iar valoarea energetică se ridică pînă la 63,92 cal.
Fructele sînt de calitatea I, se păstrează timp îndelungat, uneori chiar pînă la re­
colta amilui următor, fără a înregistra pierderi mari. Păstrate pînă în primăvară tîrziu,
nu-şi pierd de loc aspectul frumos şi nu se zbîrcesc ; păstrate peste vară, pierd însă din
suculentă şi aciditate şi devin făinoase.
Merele suportă foarte bine transportul ; deoarece sînt deschise la culoare şi se pă­
tează uşor în urma vătămărilor, trebuie recoltate şi ambalate cu grijă.
î n condiţiile de la noi, soiul Renet de Champagne este destul de rezistent la ger.
Numai în partea de nord a ţării, în locurile expuse la vînturi şi pe solurile cu umiditate
în exces suferă în iernile grele ; în special, se înregistrează degerarea mugurilor de rod
şi a ramurilor de un an. Pomii în vîrsta rezistă mai bine decît cei tineri. Din această cauză,
pentru prevenirea plăgilor de pe trunchi, se recomandă învelirea sau stropitul cu var a
acestora în timpul iernii.
Datorită faptului că frunzele rămin pe p o m uneori pînă în luna februarie, în prima
jumătate a iernii pomii sînt mai sensibili ; ca urmare, în cazul scăderii mari de tempera­
tură la începutul iernii se Înregistrează degerări mai intense.
Este un soi pretenţios faţă de natura şi fertilitatea solului. Pe solurile adinei, calde,
argilo-nisipoase, mai ales pe aluviuni, produce regulat şi abundent. Ca urmare a prelun­
girii vegetaţiei, în unii ani în asemenea condiţii suferă de ger. Pe solurile argiloase,
grele, pe podzoluri, precum şi în regiunile secetoase, deşi produce abundent, fructele rămîn
mici. î n terenurile cu subsolul argilos şi compact şi solul bogat în calciu, pomii se epui­
zează şi se usucă înainte de vreme. î n asemenea condiţii se înregistrează şi creşteri ne­
însemnate, frunzele rămîn mici, din care cauză pomul slăbeşte de la un an la altul. Ca
urmare, este atacat de boli şi dăunători, cu toate că în condiţii normale de cultură, soiul
Renet de Champagne este unul din cele mai rezistente la atacul bolilor,
582 SOIl'RI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

Asemănări cu alte soiuri. După fruct, Renet de Champagne se aseamănă şi se confundă

cu soiul Taffet alb de iarnă, care are însă pedunculul mult mai lung şi este mult mai dulce.
După formă se aseamănă în unele cazuri cu soiurde Ontario şi Wagner premiat.
Nu se poate confunda cu acestea, întrucît ambele sînt intens colorate.
Calităţi : precocitatea şi productivitatea ridicată a soiului, înflorirea tîrzie şi rezistenta
florilor la brume, rezistenţa la vînturi, la transport şi păstrarea îndelungată a fructelor.
Defecte : rezistenţa mică la secetă, prelungirea vegetaţiei pînă toamna tîrziu şi aci­
ditatea ridicată a fructelor.

Fig. 233. — R e n e t de C h a m p a g n e .

POMUL

Pomul de înălţime mijlocie, avînd trunchiul uniform ca grosime, cu scoarţa de

culoare brună-cenuşie care se desface în plăci relativ înguste.
Coroana — deasă, invers-piramidală, cu diametrul de 0—8 m, care nu-şi schimbă
cu timpul forma din cauza fructificaţiei (fig. 233).
 RENET DE CHAMPAGNE 583

Barn urile de schelei — groase şi solide, bine concrescute cu trunchiul, formează

unghiuri de 60—70°, potrivit de ramificate, cu scoarţa de culoare cenuşie, nu se dezbină.
Ramurile de 2—3 ani brune-verzui, cu lenticele aparente.
Bamurile de rod — reprezentate mai mult prin ţepuşe.
Lăstarii — groşi, pufoşi, cu scoarţa de culoare roşcată, cu lenticele dese, cafenii, de
formă neregulată.
Mugurii vegetativi — mici, conici, turtiţi, pufoşi, acoperiţi de teacă ; cei terminali
mari, îngroşaţi, caracter distinctiv.
Mugurii floriferi — de mărime mijlocie, ovo-conici, rotunjiţi la vîrf, pubescenţi.
Frunzele — mari, ovate, cu vîrful scurt-acuminat. Limbul de culoare verde închis,
pufos pe faţa inferioară, cu suprafaţa vălurată, iar marginile serate adine, destul de regulat
şi ridicate în sus ; lungimea lui variază între 65—82 m m , iar lăţimea între 44 şi 66 m m .
F< li olul reprezintă circa 1/3 din lungimea limbului, este drept, gros, pubescent, de cu­
loare verde deschis, avînd la bază două stipele mici, înguste şi acuminate.
Florile — de dimensiuni mijlocii, cu petalele de culoare roz ; grupate în inflorescenţe
compacte.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, mai rar mică, variabilă pe acelaşi p o m , H = 52—55 m m şi

D = 68 — 71 m m ; greutatea de 110—120 g ; pe pomii pitici pot atinge dimensiuni mari,
cu greutatea de 200—250 g.
Forma — turtită, uneori sferic-turtită, regulată, cu diametrul maxim la jumătatea
înălţimii fructului, rotunjită la ambele capete, frumoasă, simetrică ; foarte rar cu coaste
rotunjite, slab aparente, iar în unele cazuri cu coaste largi, asemănătoare cu feliile de
eantalup (pl. L I şi fig. 234).
Culoarea — de fond verde-gălbuie în momentul recoltării, pe măsură ce ajunge la
maturitate devine galbenă-albicioasă ; pe
partea expusă la soare, fructele au uneori,
pe o porţiune relativ mică, o culoare aco­
peritoare sub formă de roşeaţa ştearsă.
Sub pieUţă sînt puţine puncte mici, albi­
cioase, abia vizibile, distribuite rar ; uneori
pe suprafaţa pieliţei există şi puncte de
rugină.
Pedunculul — scurt, de 15—22 m m ,
uneori iese din cavitate, drept, subţire, Ug-
nificat, îngroşat la capăt, de cidoare bruuă-
verzuie, puţin pubescent, bine prins de
fruct şi de ramură.
Cavitatea pedunculară — largă Şi a- Fig. 2 3 4 . — R e n e t d e C h a m p a g n e .
dîncă, de multe ori neregulată, cu pereţii
ondulaţi, formînd o pîlnie aproape triedrică ; pieliţa în cele mai dese cazuri acoperită cu
rugină în formă de pete sau raze care trec uneori şi peste marginUe cavităţii.
Caliciul — variabil, mic sau mijlociu, închis, sub formă de smoc, rar semideschis,
cu sepalele verzui, pubescente la bază, ascuţite, răsfrînte în afară şi bine păstrate.
.584 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

Cavitatea ralicială — largă, puţin adîncă, cu suprafaţa puţin ondulată şi pieliţa curată.
Pieliţa — foarte subţire, fină, însă rezistentă, lucioasă, semiaderentă la pulpă.
Cavitatea subcalicială — de adîncime mijlocie, conică, uneori largă; etaminele cu
aşezare mijlocie.
Inima — de mărime mijlocie, uneori mică, turtită, avînd pereţii bine marcaţi prin
fascicule verzui sau gălbui.
Lojile—mici, semideschise, cu pereţii de culoare albă-gălbuie, crăpaţi, comunică cu axul.
Seminţele — de mărime mijlocie, ovoide, cu vîrfurile ascuţite, de culoare castanie
închis, cîte două în lojă ; uneori sînt seci.
Axul — mic, formează o cameră îngustă.
Pulpa — albă, tare, consistentă, fragedă, vinurie-acidulată, uneori acidă, foarte
suculentă şi cu aromă slabă.
Maturitatea de consum — din ianuarie pînă în mai ; în condiţii bune se prelungeşte
pînă în iulie, uneori şi mai mult.

RECOMANDĂRI. Soiul Renet de Champagne se recomandă ca soi de bază în regiunea

a VIII-a — Cobnele Moldovei ; ca soi de completare în regiunile : I — Subcarpatică meri­
dională, a Il-a — Dealurile de vest, a IlI-a — Dealurile de nord, a IV-a — Dealurile de
est, a V-a — Dealurile din sud-estul Transilvaniei, a VT-a — Cîmpia Dunării ; ca soi de
încercare în regiunea a VII-а — Cîmpia Banatului, Crişurilor şi a Someşului.

РЕЗЮМЕ
Созревание — январь — май.
Дерево — среднерослое и средних размеров. Образует обратно-пирамидальную
густую крону; удается на всех подвоях яблони и в любой форме; довольно морозоустой­
чивое к засухе и очень чувствительное к присутствию карбонатов в почве, которые при
высоком содержании ведут к преждевременному истощению дерева; плодоносить начи­
нает довольно поздно, но дает хорошие, даже обильные урожаи.
Плод — средней величины, округло-приплюснутый, иногда слабо ребристый, жел­
товато-белого цвета, с чистой кожицей, очень редко со слабым размытым румянцем;
мякоть плотная, белая, очень сочная, винно-кисловатая или с заметной кислотностью
и слабым ароматом, довольно приятного вкуса. Плод устойчив к поражению вредителями
и болезнями; выдерживает хорошо перевозку, долго сохраняется.
Сорт рекомендуется для садов торгово-промышленного назначения в холмистых и
предгорных районах, а также в защищенных от холодных ветров поймах рек.

RÉSUMÉ
Maturité — janvier—mai.
Arbre — de vigueur et de taille moyennes ; à couronne pyramidale-renversée,
compacte; réussit bien sur tous les porte-greffes et en toutes les formes; assez résistant
au froid, sensible à la sécheresse et très sensible aux carbonates du sol ; il commence à fruct i-
fier tard, mais produit abondamment,
Fruit — moyen, sphérique aplati, parfois faiblement côtelé ; blanc-jaunâtre, imma-
culé, rarement lavé d'une légère rougeur ; chair ferme, blanche, consistante, vineuse-
acidulée, peu parfumée, assez bonne. Les fruits sont résistants aux maladies, aux insectes,
au transport et à la conservation.
Indiquée pour les plantations commerciales de la zone des collines et dans les forêts
riveraines, abritées des courants d'air froid.
584a
ABSTRACT

Maturity – January to May

Tree – medium vigour and size, crown-inverted pyramid, compact, doing well on all rootstocks
and in all forms; quite cold hardy, drought-sensitive and very sensitive to soil carbonates, and starts to
grow later, but produced abundantly.
Fruit – medium, oblate spherical, sometimes slightly ribbed, yellowish-white, immaculate,
rarely washed with a slight redness flesh firm, white, consistent, winey, tart, slightly fragrant, pretty
good. The fruits are resistant to diseases, insects, transport and storage.
Suitable for commercial plantations of the area of hills and riparian forests, sheltered from cold
winds.
 BOHNAPFEL

Sinonime : (jam. Grosser Rheinischer Bohiiapfel, Grosser Bohuapfel, Bohnapfel,

Anhalter, Salzhäuser Rheinischer, Rheinischer Bohnapfel.
ras. Bobovoe bolsoe, Reinskoe bobovoe.
franc. Gros-Bohn.
ceh. Strymka.
mag. ßohn-alma.
pol. Grochowka.

Origine. Soi de origine germană, de provenienţă din valea Hin ului. aşa după cum
arată unele denumiri pe care le poartă.

Răspîndire. Este foarte răspîndit în Germania, R . P. Polonă, R.S. Cehoslovacă,

Austria şi mai puţin în celelalte ţări.
La noi se întîlneşte atît în grădinile de lingă case, cît şi în livezile mari, mai mult
in partea de nord a ţării.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte viguros, formind coroană invers-piramidalăfoarte frumoasă. Se foloseşte

pentru plantarea în lungul şoselelor. Reuşeşte pe toţi portaltoii mărului. Pe mărul sălbatic
pomii au longevitate mare şi o mai bună adaptare faţă de condiţiile de sol.
înfloreşte spre sfîrşitul epocii de înflorire a mărului şi suferă mai puţin din cauza
brumelor tîrzii de primăvară.
Polenizatorii nu sînt bine studiaţi, însă cultivat în asociaţie cu soiurile : Boiken,
Calvil de zăpadă, Jonathan, Parmen auriu şi London Pepping, dă rezultate bune.
Intră pe rod destul de tîrziu, însă produce abundent.
Merele soiului Bohnapfel se caracterizează printr-un gust relativ acru la început,
datorită faptului că zahărul (ii,Hi — 12,47 % ) este mascat de conţinutul ridicat în aciditate
(0,3!)— ü,(i8%) ; fermitatea fructelor este dată de conţinutul ridicat în pectine (0,53 —
0,80%), iar conţinutul în tanoide (0,15 — 0,21%) le imprimă astringeiiţa caracteristică.
Din cauza conţinutului apreciabil în pectine şi proteine (0,26—0,43%), fructele constituie
o materie primă valoroasă pentru fabricarea de marmeladă, peltea şi cidru. Conţinutul
în vitamina С variază între 2,5 şi 10,2 m g % , iar valoarea energetică se ridică pînă la 71,48
cal. Sînt considerate ca fructe de masă de calitatea a Il-a, bune pentru întrebuinţări
culinare. Sînt rezistente, la transport.
see SOR'RI DE MAR RAIONATE $ 1 DE PERSPECTIVA

Soiul Bohnapfel este foarte puţin pretenţios faţă de sol şi expoziţie. Reiişeşte atît
pe terenurile uşoare, cît şi pe cele compacte.
Este rezistent la ger, la atacul păduchelui linos şi nu este pretenţios faţă de măsurile
agrotehnice.
Calităţi : productivitatea ridicată a pomului şi păstrarea îndelungată a fructelor.
Defecte : sensibilitatea la atacul cancerului în solurüe cu umiditate în exces, dimen­
siunile relativ mici şi aspectul puţin atrăgător al fructelor.

Fig. 2 3 5 . — Bohnapfel.

POMUL

Pomul în pepinieră creşte foarte puternic, formîndu-şi coroana uşor, aproape fără
intervenţii ; în livadă formează trunchi gros, cu scoarţa brună-cenuşie.
Coroana — invers-piramidală, largă (fig. 235).
Ramurile de schelet — viguroase, formează cu axul un unghi destul de ascuţit, au
scoarţa de culoare cenuşie-măslinie.
Ramurile de rod — predomină ţepuşele şi pintenii.
 PLANŞA L

Bohnupfel
 BOHNAPFEL 587

Lăstarii — puternici, cu scoarţa de culoare brună-roşiatică, cu pubescentă slabă şi

cu lenticele gălbui, foarte mici.
Mugurii vegetativi — mici, conici, de culoare castanie-cenuşie din cauza pubescenţei
abundente.
Mugurii floriferi — de mărime mijlocie, ovoizi, roşiatici, pubescenţi.
Frunzele — mari, ovate, cu vîrful acuminat, lungi de 80—90 m m , late de 50—55 mm,
lucioase pe faţa superioară şi pufoase pe cea inferioară, cu marginile Umbului serate foarte
des şi mărunt. Peţiolul scurt, gros, pubescent, cu stipele mici, lanceolate.
Florile — de mărime mijlocie, cu petalele ovate, cu contur regulat, de culoare albi­
cioasă, cu nervuri roz şi cu suprafaţa slab gofrată ; bobocii floraU de culoare roşie.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, avînd în medie Ы = 6 9 m m şi D = 6 4 m m ; greutatea de 155—170 g.

Forma — foarte variabilă, de la sferică pînă la cilindrică ; frecvent ovoidă, cu vîrful
turtit, asemănătoare cu un butoiaş. Diametrul maxim situat ceva mai jos de jumătatea
înălţimii fructului. în secţiune transversală, conturul este regulat, suprafaţa fructului
fiind netedă ; foarte rar cu coaste care dispar spre extremităţi (pl. L I I şi fig. 2 3 6 ) .
Culoarea — de fond la început verde-cenuşie, devine mai tîrziu galbenă deschis
sau galbenă-aurie pe partea expusă la soare ; uneori chiar întreg fructul este acoperit cu
o roşeaţă suflată, mată, peste care se suprapun dungi rare, cu nuanţă mai pronunţată ;
in timpul păstrării, culoarea acoperitoare devine din ce în ce mai intensă. Pe toată suprafaţa
fructului, în special spre vîrf, sînt răspîndite
numeroase puncte gălbui, înconjurate de au­
reolă ştearsă, vizibile foarte clar pe roşeaţa
fructului ; de asemenea se mai observă şi puncte
de rugină.
Pedunculul — scurt, gros, cărnos, pubes­
cent, umflat la bază, drept sau puţin aplecat în
partea opusă unei excrescenţe cărnoase formată
în cavitate, de culoare cafenie-roşiatică, pîslos,
foarte bine prins de fruct şi de ramură.
Cavitatea pedunculară — mică, îngustă,
conică, cu pereţii netezi, uneori acoperiţi cu
puţină rugină, de sub care apare, în formă de
raze,' o culoare roz sau roşie-violacee.
Caliciul — mare, semideschis sau deschis,
de culoare cenuşie şi verde la bază, cu sepalele
late, lungi, pubescente, depărtate la bază, în­
clinate spre centrul caUciului şi apoi dresate ; Fig. 236. - Boimapfei.

în timpul manipulării se rup uşor.

Cavitatea calicială — mică, cu pereţii slab ondulaţi şi pieliţa de culoare verde-gălbuie.
Pieliţa — groasă, foarte tare, netedă, cu luciu slab, aderentă la pulpă.
Cavitatea subcalicială — regulată, în formă de pîlnie ; staminele cu aşezare supramijlocie.
Inima — de mărime normală, ovală sau eliptică, ascuţită la ambele capete, aşezată
la mijlocul fructului, delimitată neclar.
588 SOIURI DE MAR RAIONATE Şl DE PERSPECTIVA

Lojile — închise sau semideschise, maxi, înalte, cu pereţii de culoare gălbuie-albi-

cioasă, netezi sau puţin crăpaţi, necalusaţi.
Seminţele — mari, alungite, 2—3 într-o lojă, uneori slab dezvoltate.
Axul — închis sau deschis, formînd o cameră axială mică, îngustă.
Pulpa — albicioasă-verzuie, tare, sfărîmicioasă, suculentă, la începet acră şi aştri 1-
gentă, bună numai pentru scopuri culinare; mai tîrziu devine moale, pierde din aciditate
putînd fi consumată în stare proaspătă.
Maturitatea de consum — din ianuarie pînă în iunie.

R E C O M A N D Ă R I . Soiul Bohnapfel este prevăzut pentru viitor ca soi de completare în

regiunile : a Il-a — DealurUe de vest, a IH-a — Dealurile de nord, a V-a — Dealurile
din sud-estul Transilvaniei şi a I X - a — Cîmpia Transilvaniei. Se recomandă şi pentru
plantare de-a lungul căilor de comunicaţie.

РЕЗЮМЕ

Созревание — январь — июнь.

Дерево — сильнорослое, долговечное, образует обратно-пирамидальную очень
красивую крону; морозоустойчивое, выносливое, очень нетребовательное к почвенным
условиям, но на избыточно-влажных почвах поражается раком; плодоношение довольно
позднее, но обильное.
Плод — средней величины, яйцевидной формы, светло или золотисто-желтый, почти
сплошь покрытый разбросанным матовым румянцем с полосками более темной окраски
и многочисленными желтоватыми точками, окаймленными беловатыми кольцами ;
мякоть твердая, рыхлая, сочная, сначала вяжущая, позже становится мягкой, прият­
ного вкуса. Плод очень прочно держится на дереве, хорошо переносит перевозку и очень
долго сохраняется.
Сорт рекомендуется для приусадебных садов и для посадок вдоль аллей и шоссей­
ных дорог.

RÉSUMÉ

Maturité — janvier—juin.
Arbre — vigoureux, longétif, à très belle couronne pyramidale-renversée ; résistant
au froid, rustique, peu exigeant quant aux conditions du sol ; sensible au chancre, lorsqu'il
est planté dans les sols à humidité excessive ; commence à fructifier tard, mais produit
abondamment.
Fruit — moyen, ovoïde, jaune clair ou jaune-doré, presque entièrement recouvert
de fines taches rouges mat et de raies plus foncées et parsemé de nombreux points jaunâtres
auréolés de blanc ; chair ferme, cassante, juteuse, acidulée et astringente au début, mais
devenant ensuite tendre et savoureuse. Les fruits sont résistants aux vents, au transport
et se conservent longtemps.
Indiquée pour les petits jardins d'amateurs et pour être plantée le long des allées
et" des voies de communication.
ABSTRACT

Maturity – January to June

Tree – vigorous, long lived, very beautiful crown-inverted pyramid, cold resistant, hardy
undemanding as to soil conditions; susceptible to canker, when planted in soils with excess moisture
begins to grow later, but produced abundantly.
Fruit – medium, oval, light yellow or golden yellow, almost entirely covered with thin dull red
spots and stripes darker and dotted with numerous yellowish dots rimmed with white flesh is firm,
brittle, juicy, sour and astringent at first, but then becoming tender and tasty. The fruits are resistant to
wind, transportation and long shelf life.
Suitable for small gardens of amateurs and to be planted along paths and roads.
 RENET S1MIRENK0

Sinonime : engl. Wood's Greening.

rus. Renet Simirenko, Zeleonii renet Simirenko.
franc. Reinette verte de Simirenko, Reinette verte incomparable.
germ. W o o d ' s GrünUng.
ceh. Simirenkova reneta.

Origine. Se crede că acest soi e s t e originar din Anglia, unde e s t e cunoscut s u b numele
de Wood's Greening.
Pe la mijlocul secolului al X I X - l e a a fost adus în Rusia de către pepinieristul P. S i-
m i r e n к o care 1-a cultivat şi apoi înmulţit în pepiniera de la Mleevo, din apropiere de
Kiev. Aici, găsind condiţii cUmatice foarte favorabile, însuşirile pozitive ale soiului au fost
scoase în evidenţă mai bine decît în Anglia, soiul fiind înmulţit şi răspîndit apoi sub numele
de Renet Simirenko. Sub acest nume a ajuns apoi şi în străinătate.

Răspîndire. Este răspîndit în AngUa, în ţările din apusul Europei, în R . S . S . Moldo­

venească şi în sud-vestul R . S . S . Ucraineană, mai ales în Crimeea, unde şi-a cîştigat un
loc de frunte în livezile masive.
La noi se cultivă în staţiunile experimentale pomicole şi in colecţiile didactice.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul se caracterizează prin creştere viguroasă în perioada de tinereţe, cînd formează

coroană piramidală. De îndată ce intră pe rod, vigoarea scade, iar coroana devine sferică.
Reuşeşte altoit atît pe măr sălbatic cît şi pe portaltoii pitici.
Soiul Renet Simirenko este precoce, intrînd pe rod la vîrsta de 5 —7 ani ; dă producţii
mari şi apoi mulţumitoare pînă la vîrsta de 38—45 ani.
înfloreşte relativ tîrziu. Pentru polenizare se cultivă în asociaţie cu soiurile : Boiken (

Calvil de zăpadă, Candil Sinap, Karolka, Delicios roşu, London Pepping, Papirovka,
Parmen auriu, Benet Baumann, Benet de Cassel, Benet de Champagne, Benet de Lands-
berg, Benet de Orléans, Sari Sinap.
Avînd polen bun, soiul Renet Simirenko serveşte ca polenizator pentru soiurile :
Boiken, Calvil de zăpadă, Karolka, Papirovka, Parmen auriu, Renet Baumann, Renet
de Champagne, Renet de Landsberg.
Este un soi foarte productiv. î u condiţii favorabile de climă şi sol, la vîrsta de 20—25
ani produce piuă la 350 — 370 kg/pom.
5911 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

G. А . K a b l u c i k o (61) arată că în raionul Tiraspol, la această vîrsta producţia

se ridică pînă la 650 —700 kg/pom, iar A . I. M e m i n în sovhozul „Mihailovski pereval",
în urma aplicării unei agrotehnici înaintate, a obţinut o producţie record de 1 ooo
kg/pom (54).
Cu toate că în epoca recoltării merele nu sînt atrăgătoare, ca urmare a culorii lor
verzi, în timpul păstrării acestea capătă o nuanţă verde-gălbuie, iar mai tîrziu galbenă-
verzuie, extrem de plăcută, care atrage atenţia consumatorilor. La începutul perioadei
de păstrare fructele au pulpa tare şi puternic acidulată, datorită conţinutului ridicat în
aciditate (0,51%) şi pectine (0,52%) şi a unui conţinut moderat în zahăr (12,70%). Spre
primăvară, după ce dispar pectinele şi aciditatea, pulpa devine fină, foarte suculentă,
cu gust vinuriu-dulceag, foarte plăcut. Conţinutul în vitamina С (3,0 m g % ) este foarte
scăzut în comparaţie cu alte soiuri. Este considerat ca cel mai bun măr de masă din clasa
renetelor verzi.
Fructele se ţin bine pe p o m şi rezistă la vînturi ; se transportă cu uşurinţă şi se păs­
trează timp îndelungat fără a se zbîrci.
Toate fructele, atît cele mari sau mici, cît şi cele atacate de viermele merelor sînt
la fel de gustoase şi nu putrezesc în timpul păstrării.
Soiul Benêt Simirenko nu este pretenţios faţă de natura şi fertilitatea solului. Totuşi,
pe solurile structurale, fertile, calde, suficient de revene şi în locurile apărate dă rezultate
mai bune. Pe solurile cu umiditate insuficientă fructele rămîn mici. Este foarte recunoscător
la irigare ; în acest caz însă, vegetaţia se prelungeşte, lăstarii nu ajung la maturitatea
completă, din care cauză degeră în timpul iernii.
Este de asemenea atacat puternic de rapăn, mai ales dacă pomii se cultivă în terenuri
cu exces de umiditate şi pe pante expuse spre nord.
Calităţi : precocitatea soiului, vigoarea pomilor, rodirea regulată şi abundentă,
marea rezistenţă a fructelor la vînturi, la transport şi păstrare şi gustul excepţional
de bun.
Defecte : slaba rezistenţă la rapăn şi aspectul, puţin atrăgător al fructelor.

POMUL

Pomul, atît în pepinieră cît şi în livadă, creşte foarte repede, atingînd dimensiuni
mari ; are trunchiul gros, cu scoarţa roşiatică-cenuşie.
Coroana — înalt-piramidală, cu aparat foUar foarte abundent şi cu ramurile dresate ;
în perioada de rodire se rotunjeşte şi devine sferică, mult turtită (fig. 237).
Hamurile de schelet — viguroase, cu scoarţa de culoare roşiatică închis, formează
cu axul unghiuri aproape drepte ; nu se înregistrează dezbinări, fiind sudate perfect.
Bamurile de un an îşi schimbă culoarea scoarţei în cafeniu, care devine mai intensă pe
măsură ce ramurile înaintează în vîrsta ; pe toată lungimea ramurilor există numeroase
lenticele
Ramurile de rod — predomină ţepuşele ; caracteristic pentru soi este faptul că durează
timp de 8—9 ani.
Lăstarii — pubescenţi şi verzi, pe partea expusă la soare cu o roşeaţă brună.
Mugurii vegetativi — mici, lipiţi de lăstari.
Mugurii floriferi — mari, bombaţi, roşiatici-cenuşii ; caracteristic că uneori se for­
mează chiar pe ramurile de un an.
 PLANŞA Uli

Renet Simirenko
 RENET S1MIRENKO

Frunzele — ovat-alungite, cu vîrful acuminat, cu marginile serate rar, rte obicei

involute şi îndoite pe faţa inferioară, de culoare verde închis şi lucioase pe faţa superioară,
mate cenuşii, pubescente pe cea inferioară, de circa 106 m m lungime şi 46 mm lăţime.
Peţiolul scurt, gros, roşiatic la bază şi însoţit de două stipele înguste.
Florile — mari, cu petalele obovate, de culoare albă, cu slabe irizaţii roz.

Fig. 237. — Renet Simirenko.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, H = 5 4 — 6 5 m m şi D = 70 — 7 8 m m ; pe pomii tineri şi cei pitici,

fructele au H = 65—70 mm şi D = 85—93 m m ; greutatea medie a unui fruct de calitatea
I de 1 5 0 - 1 6 0 g.
Forma — sferic-turtită, spre vîrf conică, foarte rar asimetrică, avînd diametrul
maxim mai în jos de jumătatea înălţimii fructului. D e la marginile cavităţii caliciale spre
bază se disting uneori coaste puţin aparente (pl. L I I I şi fig. 238).
Culoarea — de fond în momentul recoltării verde deschis, acoperită cu un strat
abundent de pruină ; la începutul maturării devine verde-gălbuie (culoarea canarului),
592 SOll'Rl DE MAR RAIONATE ţi ПР. PERSPECTIVA

iar prin aprilie—mai galbenă-pai, mai intensă pe partea care a fost expusă la soare, pe
care uneori, în timpul păstrării, apare o rumeneală de culoare roz pal, foarte fină şi fru­
moasă ; culoarea suprapusă lipseşte. Punctele sînt mari, albicioase, bine distincte, mai ales
în momentul cînd fructele încep să devină galbene, foarte rare la baza fructului, mai dese,
dar mai mici spre vîrf ; la unele fructe sînt albicioase, cu centrul brun sau cenuşiu.
Pedunculul — subţire, lung de 10—14 mm, iese rar din cavitatea pedunculară,
uneori curbat, lignificat, galben sau brun
deschis, foarte puţin pubescent, prins
slab de fruct.
Cavitatea pedunculară — destul de
adîncă, largă, avînd pieliţa de culoare
verde deschis, acoperită cu puţină rugină
fină care iese puţin din cavitate în formă
de raze.
Caliciul — de mărime mijlocie, semi­
deschis, de culoare cenuşie-violacee, pu­
bescent, cu sepalele bine dezvoltate, lungi,
verzi la bază şi ascuţite la vîrf, îndrep­
tate la începtut spre interior, apoi în sus,
avînd vîrfurile curbate în afară ; la fruc-
Fig. 2 3 8 . - R e n e t S i m i r e n k o . tele mici Sepalele SÎnt SCUrte.
Cavitatea calicială — de adîncime şi
lărgime mijlocii la fructele mari, mai mică şi puţin adîncă la fructele mici ; în general,
cu coaste foarte pronunţate, pieliţa puţin încreţită sau netedă, baza cavităţii largă, cu
pieliţa de culoare verde murdar.
Pieliţa — destul de groasă, acoperită cu pruină, în timpul păstrării devine unsuroasă ;
deseori prezintă negi acoperiţi cu rugină.
Cavitatea subealicială — de lărgime considerabilă, scurtă, în formă de pîlnie largă
sau V deschis, cu staminele aşezate la mijloc, nu comunică cu camera axială.
Inima — mijlocie, în formă de ceapă, asimetrică, slab marcată de un grup de
fascicule galbene-verzui, situată mai aproape de caliciu.
Lojile — mici, destul de înalte, cu pereţii netezi, lucioşi, crăpaţi şi calusaţi.
Seminţele — mici, ovoide, de culoare castanie.
Axul — mic, deschis numai la bază.
Pulpa — la începutul coacerii verzuie, tare, crocantă, foarte suculentă, dulce-vinurie,
fără aromă deosebită ; mai tîrziu devine albă-gălbuie, întrucîtva roz-verzuie, nisipoasă,
chiar fină, cu gust şi aromă foarte plăcute de renet.
Maturitatea de consum — din ianuarie pînă în iunie.

E E C O M A N D Â R I . Fiind foarte valoros, soiul Eenet Simirenko se recomandă pentru

viitor ca soi de completare în sortimentele regiunilor : a IH-a — Dealurile de nord, a
IV-a — Dealurile de est şi a VIII-a — Colinele Moldovei.

РЕЗЮМЕ

Созревание — январь — июнь.

Дерево — в молодом возрасте отличается быстрым ростом, но в период плодоно­
шения рост становится умеренным, так что дерево достигает лишь средних размеров;
 RENET SIMIRENKO 593

крона в молодом возрасте пирамидальная, позже становится шаровидно-приплюснутой;

морозоустойчивое и засухоустойчивое, предпочитает глубокие проницаемые, плодо­
родные, теплые и довольно влажные почвы; в условиях орошения дает прекрасные ре­
зультаты; рано, регулярно и обильно плодоносит.
Плод — средней величины, округло-приплюснутый, несколько суженный к вер­
хушке, светло-зеленый, позже становится ровного желтого цвета; кожица мягкая,
жирная; мякоть зеленовато-белая, нежная и очень сочная, винно-сладкая, освежа­
ющая, без особого аромата, превосходного вкуса. Плод чувствителен к парше, очень
прочно держится на дереве, хорошо выдерживает перевозку и долго сохраняется.
Благодаря исключительно хорошему вкусу плодов ренет Симиренко является одним
из наиболее ценных зимних сортов.
Сорт рекомендуется как для приусадебных садов, так и для крупных насаждений
торгово-промышленного назначения.

ЕЕSUMÉ

Maturité — janvier—juin.
Arbre — croissance vigoureuse dans sa jeunesse, modérée pendant la période de
fructification ; taille moyenne ; couronne haute-pyramidale, qui avec l'âge devient sphéri-
que-aplatie ; il résiste bien au froid et à la sécheresse, préfère les sols profonds, perméables,
fertiles, chauds et assez humides ; donne des résultats excellents dans les plantations
irriguées ; il commence à fructifier de bonne heure et se caractérise par des productions
régulières et abondantes.
Fruit — moyen, sphérique-aplati, rétréci au sommet, vert clair, puis vert-jaunâtre,
unicolore ; peau lisse, onctueuse ; chair d'un blane-verdâtre, fine, très juteuse, sucrée-
vineuse, rafraîchissante, sans parfum particulier, au goût excellent. Les fruits sont sensi-
bles à la tavelure, résistent aux vents, au transport et à la conservation.
Eeinette Simirenko, par la qualité exceptionnelle du fruit, se situe parmi les meil-
leures variétés d'hiver.
Indiquée pour les petits jardins d'amateurs et pour les plantations commerciales.

ABSTRACT

Maturity – January to June

Tree – growth vigorous in its youth, moderate during the fruiting period, medium sized, high-
pyramidal crown which becomes spherical with age-flattened and it is resistant to cold and drought,
prefers deep soils, permeable, fertile, warm and rather humid gives excellent results in the irrigated
plantations, he begins to bear fruit early and is characterized by abundant and regular productions.
Fruit – medium, spherical, flattened, narrowed at the top, light green, then yellowish-green, one
colour, smooth, creamy, white flesh with a greenish, fine, very juicy, sweet, vinous, refreshing
fragrance particular, great taste. The fruits are susceptible to scab, resistant to wind, transportation and
storage.
Reinette Simirenko, the exceptional quality of the fruit, is among the best varieties of winter.
Suitable for small gardens of amateurs and commercial plantations.

>» - ». tut
 EISERAPFEL

Sinonime : germ. Eoter Eiserapfel, Klosterapfel, Eoter Bach, Boter drei Jahre
dauernder Streuung, Mohrenkopf.
rus. Krasnii jelesniak, Krasnoe Aizera.
franc. Eiser rouge, P o m m e rouge rayée.
ceh. Jeptiska.
pol. Zelezniac.
rom. Eizer roşu, Eier roşu.

Origine. Soi de origine germană, cunoscut din secolul al XVT-lea, cînd era cultivat
pe suprafeţe mari în împrejurimile oraşelor Nürnberg şi Bamberg.

Răspîndire. Este răspîndit în întreaga Europă şi cultivat în toate bazinele pomicole.

La noi se întîlneşte în grădinile de pe lîngă case, precum şi în bvezüe mari din regiu­
nile Suceava, Maramureş şi Cluj.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte încet însă viguros^atingînd dimensiuni mari. Reuşeşte altoit pe toţi
portaltoii mărului.
înfloreşte foarte tîrziu, iar perioada respectivă durează mult. Ca polenizatori se
recomandă soiurile Galben nobil, Parmen auriu şi Renet portocabu.
Pomul intră tîrziu pe rod, la vîrsta de 9—12 ani, şi dă producţii mari şi susţinute.
Fructele sînt foarte tari ; din această cauză soiul se mai numeşte şi Fier roşu (tare
ca fierul), rezistă la transport şi se păstrează timp îndelungat. î n unii aiii, către primăvară,
la fructele păstrate în depozit apar sub piebţă pete spongioase de plută, de culoare brună,
amare la gust, care reduc din valoarea fructului. Sînt potrivite ca fructe de masă, bune
pentru fabricarea cidrului şi pentru uscare.
Soiul Eiserapfel reuşeşte în regiunile cu cUmă răcoroasă şi pe solurile cu umiditate
potrivită. î n terenurile cu umiditate insuficientă, cu toate că pomul atinge dimensiuni
mari şi nu este atacat de b o b şi dăunători, rodeşte totuşi puţin şi neregulat. î n condiţii
favorabile de cultură nu suferă de rapăn decît foarte puţin.
Asemănări cu alte soiuri. Se aseamănă cu soiurile Jonathan, Ţigănci do Comarna
şi Trotuşe. Se deosebeşte de acestea însă după formă şi culoarea caracteristică, precum şi
după dungile mai închise şi pulpa inferioară celei de Jonathan.
PLANŞA ШШ
 EISERAPFEL 595

Calităţi : rezistenţa pomilor la ger, boli şi dăunători, frumuseţea fructelor, rezistenţa

mare la transport şi păstrare a fructelor.
Defecte : intrarea tîrzie pe rod, exigenţa pomilor faţă de natura solului şi excesul
de umiditate.

POMUL

Pomul are trunchiul gros, nerăsucit, cu scoarţa de culoare brună-roşiatică.

Coroana — mare, sferic-turtită, răsfirată (fig. 239).
Ramurile de schelet — de grosime mijlocie, cenuşii, lucioase, formînd cu axul un
unghi de circa 50°, se răsfiră mult în părţi ; scoarţa de pe ramuri rămîne netedă timp înde­
lungat, fiind presărată cu lenticele mici, de culoare cenuşie închis, slab proeminente.

Fig. 239. — Eiserapfel.

Ramurile de rod — scurte, reprezentate prin pinteni, ţepuşe şi burse alungite.

Lăstarii — drepţi, groşi, cu internodii de lungime mijlocie,*cu scoarţa de culoare
brună-măslinie, acoperiţi cu puf scurt, cenuşiu, care se şterge uşor.
Mugurii vegetativi — de mărime mijlocie, conici, lipiţi de lăstari, de culoare roşiatică,
acoperiţi din abundenţă cu peri cenuşii.
596 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

Mugurii floriferi — destul de mari, ovoizi, bruni-roşiatici, acoperiţi cu puf cenuşiu.

Frunzele — mari, ovate, cu vîrful lung-acuminat, aspre, de culoare verde deschis,
lucioase pe faţa superioară şi pubescente pe cea inferioară, cu marginile limbului serate
rar, mai mult spre vîrf. Peţiolul reprezintă circa 1/3 din lungimea limbului, drept, destul
de gros, de culoare roşie-cenuşie închis, pufos, avînd la bază două stipele liniare.
Florile — mari, cu petalele albe, cu irizaţii roz, se deschid tîrziu.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie sau submijlocie, H = 60 — 70 m m şi D = 66—82 m m ; greu­

tatea de 118—215 g.
Forma — sfero-conică, cu coaste puţin aparente, deseori asimetrică, cu diametrul
maxim situat la jumătatea înălţimii (pl. L I V şi fig. 240).
Culoarea — de fond în momentul recoltării roşie-vişinie şi numai în locurile acoperite
de frunze sau ramuri rămîne verde murdar ; pe măsură ce fructul avansează in maturitate,
trece din verde în galbenă-cenuşie ; culoarea acoperitoare, roşie, devine mai intensă. Pe
toată suprafaţa fructului apar dungi pensulate suprapuse, de-abia vizibile, şi sînt răspîndite
puncte orbiculare, rare şi mari, caracteristice, de culoare cenuşie-albicioasă sau cafenie
deschis, cu rugină în mijloc.
Pedunculul — foarte scurt sau mijlociu, cărnos, îngroşat la bază, drept, flexibil,
pubescent, verde-măsliniu, puţin roşiatic pe o parte, bine prins de ramură şi fruct.
Cavitatea pedunculară — în formă de pîlnie, destul de adîncă, foarte largă, cu margi­
nile rotunjite, pieliţa de culoare'verde sau slab măslinie, uneori acoperită cu rugină fină.
Caliciul — închis, destul de mic,
verzui, pubescent, cu sepalele de lun­
gime mijlocie, înclinate spre centru, cu
vîrfurile ridicate în sus.
Cavitatea calicială — destul de
largă, puţin adîncă sau superficială,
delimitată de 5—10 coaste care pleacă
de la caliciu şi se întind pînă la jumă­
tatea înălţimii fructului, ceea ce îi dă
aparenţă de. calvil ; uneori cavitatea este
atît de mică, încît caliciul pare aşezat în
vîrful fructului.
Pieliţa — groasă, nu prea rezis­
tentă, netedă, uneori aspră, fiind aco­
perită cu pruină violacee, se desface
uşor de pe pulpă.
Cavitatea subcalicială — în formă
Flg. 240. - Eiserapfel. d e y î n g u g t ) adîncă, nu С О -
d e g t u l d e

munică cu camera axială.

Inima — de mărime mijlocie, în formă de ceapă, apropiată de caliciu, slab delimitată
de fasciculele verzui care ajung la marginile] superioare ale cavităţii subcaliciale.
Lojile — închise sau puţin deschise, mici, ascuţite la ambele capete, cu pereţii crăpaţi,
de culoare verde-sticloasă sau gălbuie, mată.
 EISERAPFEL 597

Seminţele — mici, pline, alungite, cafenii sau alburii, înglobate în calus.

Axul — formează o cameră axială îngustă, care nu comunică cu cavitatea sub-
cabcială.
Pulpa — albă-verzuie în momentul recoltării, sub pieliţă colorată în roşu-zmeuriu,
foarte tare ; în timpul maturării devine gălbuie, puţin suculentă, fin granulată, cu gust
dulce-vinuriu, fără aromă deosebită ; în urma păstrării îndelungate sau în încăperi căldu­
roase devine mălăiaţă.
Maturitatea de consum — din ianuarie pînă în iunie ; se poate prelungi însă şi pînă
la un an.

R E C O M A N D Ă R I . Pentru vbtor, soiul Eiserapfel este prevăzut ca soi de completare

pentru regiunile : a IH-a — Dealurile de nord, a IV-a — Dealurile de est, a V-a — Dealu­
rile din sud-estul Transilvaniei, a V l l - a — Cîmpia Banatului, Crişurilor şi a Someşului
şi a VIII-a — Colinele Moldovei ; ca soi de încercare în regiunile : a Il-a — Dealurile de
vest şi a I X - a — Cîmpia Transilvaniei.

РЕЗЮМЕ

Созревание — январь — июнь.

Дерево — растет медленно, но достигает больших размеров; образует редкую
шаровидно-приплюсну1ую крону ; устойчивое к морозам, вредителям и болезням; пред­
почитает прохладный климат и глубокие проницаемые и умеренно влажные почвы;
начинает плодоносить поздно, но дает устойчивые и обильные урожаи.
Плод — средней величины, серовато-желтого цвета, с вишневым румянцем и едва
заметными полосками и характерными крупными беловатыми точками; мякоть желтова­
тая, под кожицей красно-малиновая, твердая, мелко-зернистая, мало сочная, вннно-
сладкая, без особого аромата. Плод устойчив к поражению болезнями и вредителями;
исключительно хорошо переносит перевозку и хранение.
Сорт рекомендуется для приусадебных садов и торгово-промышленных насаж­
дений, в качестве второстепенного сорта.

RÉSUMÉ

Maturité — janvier—juin.
Arbre — grandit lentement, mais atteint une grande taille ; la couronne est rare,
sphérique-aplatie ; résistant au froid, aux maladies et aux insectes ; préfère un climat frais
et les sols profonds, perméables et suffisamment humides ; commence à fructifier tard et
donne de grandes récoltes soutenues.
Fruit — moyen, sphéro-eonique, faiblement côtelé ; jaune-cendré, lavé de rouge
griutte, à raies à peine visibles et ponctué de grands points blanchâtres, caractéristiques ;
chair jaunâtre, rouge fraise sous la peau, ferme, finement granulée, peu juteuse, au goût
doux-vineux, sans parfum particulier. Les fruits sont résistants aux maladies et aux
insectes et exceptionnellement résistants au transport et à la conservation.
Indiquée pour les petits jardins d'amateurs et pour compléter les vides des plan-
tations commerciales.
 597a
ABSTRACT

Maturity – January to June

Tree – grows slowly, but reaches a large size, the crown is rare, spherical-flattened cold hardy,
disease and insect prefers a cool climate and deep soils, permeable and sufficiently wet and begins to
grow later gives large crops supported.
Fruit – medium, sphere-conical, slightly ribbed, yellow-cinereous, tinged with red cherry,
striped barely visible, punctuated with large white spots, characteristics, flesh yellow, strawberry red
under the skin, firm, fine grained, juicy little to taste sweet, winey, no particular smell. The fruits are
resistant to diseases and insects and exceptionally resistant to transportation and storage.
Suitable for small gardens of amateurs and to supplement the gaps in commercial plantations.
 C O R M O Ş E V Ă R G A T E DE MADA

Sinonime : rom. Mere de Mada, Verzi de Mada, Pereşti.

franc. Beinette grise de Mada.
germ. Grauerapfel von Mada.
mag. Mâdai kormos.

Origine. Soi autohton, provenind din sămînţă de măr pădureţ din pădurile de la
Geoagiu, în comuna Mada. Numele de Cormoşe de Mada 1-a primit cu ocazia expoziţiilor
internaţionale de fructe de la Budapesta din 1890—1900 datorită culorii suprapuse cu
aspect de funingine (în limba maghiară kormos = furunginos).
Fiind înmulţit prin seminţe, s-au obţinut cîteva soiuri apropiate, dintre care mai
cunoscute sînt Cormoşe verzi şi Cormoşe roşcate.

Răspîndire. Este foarte răspîndit în toate comunele din centrul pomicol Geoagiu şi
în toată Transilvania, unde intră în sortimente în proporţie de peste 30 %.

CARACTERISTICA SOIULUI

Soiul Cormoşe vărgate de Mada se caracterizează prin vigoarea excepţională a pomi­

lor, care ajung la dimensiuni foarte mari, trăiesc mult şi se menţin în putere de rodire chiar
şi la vîrsta de peste 109 ani. în comunele din raionul Orăştie, există exemplare din acest
soi în vîrsta de peste 120 ani.
Intră pe rod abia la 10 —12 ani de la plantare şi rodeşte intermitent. în regiunea
Hunedoara, pomii în vîrsta de 45 ani produc în medie 120—180 kg/pom.
Fructele, destul de uniforme şi aspectuoase, rezistente la vînturi, la transport şi la
păstiare, sînt de calitate bună, ca urmare a conţinutului apreciabil în zahăr (10,87%)
care este într-un raport armonios cu aciditatea (0,60%), dîndu-le gust fin acidulat; au
însă un conţinut scăzut în vitamina С (2,91 mg%). Sînt bune pentru consumul în stare
proaspătă si pentru scopuri industriale.
Este un soi rustic, nepretenţios şi foarte rezistent la ger. De asemenea este rezistent
la boli şi dăunători, încît chiar în anii cu umiditate în exces fructele nu sînt pătate de rapăn.
Lemnul este tare şi foarte flexibil, din care cauză, deşi ramurile se apleacă mult
sub greutatea fructelor, nu se înregistrează ruperi sau dezbinări de ramuri.
Calităţi : longevitatea, vigoarea foarte mare, rusticitatea şi sănătatea pomilor,
păstrarea uşoară şi îndelungată a fructelor.
Defecte ; intrarea tîrzie a pomilor pe rod, rodirea intermitentă.
 PLANŞA LV

Cormoşe vărgate de Mada

 C0RM0ŞE VĂRGATE DE MADA 599

POMUL

Pomul atinge dimensiuni foarte mari, avînd înălţimea pînă la 10—12 m ; formează
trunchi foarte gros, cu scoarţa brună-negricioasă, crăpată longitudinal.
Coroana —- piramidală, apoi largă, sferic-turtită, cu diametrul de 8—10 m (fig. 241).
Ramurile de schelet — groase, potrivit de dese pe ax, 7—8, cresc drept, sub unghiuri
de 40—45°; culoarea scoarţei cenuşie, cu numeroase lenticele mari, aşezate longitudinal.

Fig. 241. — Cormoşe vărgate de Mada.

Ramurile de rod — predomină formaţiile scurte, ţepuşe şi pinteni.

Lăstarii — lungi, groşi, cu scoarţa de culoare cenuşie-roşcată, pubescenţi.
Mugurii vegetativi — mici, de culoare cenuşie, pubescenţi şi lipiţi de ramură.
Mugurii floriferi — mijlocii, conici, de culoare cafenie-roşcată, slab pubescenţi.
Frunzele — mijlocii, iar la pomii tineri foarte mari, cu limbul lung de 80—100 mm,
lat de 60—70 m m , ovate, cu vîrful acuminat, pieloase, de culoare verde deschis, cu supra­
faţa vălurată, pubescente pe faţa inferioară, cu marginile biserate şi cu baza rotunjită.
Peţiolul lung de 20—30 mm, de grosime mijlocie, de culoare cenuşie-verzuie, roşcat la
bază, pubescent.
Florile — mari, cu petalele albe ; bobocii florali de culoare roz pal.
600 SOIURI D E MAR RAIONATE ŞI D E PERSPECTIVA

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie sau supramijlocie, avînd în medie H 57 mm şi D = 62 mm ;

greutatea medie de 115 g.
Forma — ovo-sferică, neregulată (pl. L V şi fig. 242).
Culoarea — de fond galbenă-verzuie, cea acoperitoare portocalie, iar cea suprapusă
roşie-violacee, suflată sau în formă de dungi subţiri şi întrerupte, pe partea însorită. Puncte
ruginii, de mărimi diferite, pînă la mari, distribuite
des pe suprafaţa fructului ; de asemenea şi pete de
rugină brună, mai ales înspre cavitatea pedun­
culară.
Pedunculul — scurt, subţire, în formă de
măciucă, de culoare castanie, slab pubescent,
lignificat, bine prins de fruct şi ramură, nu de­
păşeşte marginile cavităţii.
Cavitatea pedunculară — de formă regulată,
adîncă, de mărime mijlocie, în formă de pîlnie,
cu multă rugină care se revarsă peste marginile
cavităţii.
Caliciul — închis, format din sepal e mijlocii,
pubescente, argintii, drepte, de culoare verde-albi-
Fig. 242. — C o r m o ş e vărgate de M a d a .
cioasă, distanţate la bază.
Cavitatea calicială — largă şi mijlociu de adîncă, în formă de castron, cu pieliţa
încreţită şi cu rugina dispusă concentric numai în formă de puncte.
Pieliţa — groasă, tare, aspră, mată, foarte puţin unsuroasă şi aderentă la pulpă ;
uneori prezintă negi de diferite mărimi.
Cavitatea subcalicială — în formă de V , puţin adîncă, de mărime mijlocie ; staminele
cu aşezare mediană ; nu comunică cu camera axială.
Inima — asimetrică, în formă de ridiche, de mărime mijlocie.
Axul — deschis, formînd o cameră axială destul de largă.
Lojile — de mărime mijlocie, cu pereţii de culoare verzuie-gălbuie, lucioşi, întregi.
Seminţele — pline, ovoide, de culoare castanie, turtite, cîte 2—3 în fiecare lojă.
Pulpa — de culoare galbenă-crem, cu infiltraţii fine verzi sub pieliţă, tare, crocantă,
dulce şi fin acidulată, suculentă şi răcoritoare, cu aromă fină de ananas.
Maturitatea de consum — începe în ianuarie şi se prelungeşte pînă în iunie.

RECOMANDĂRI. î n sortimentele de perspectivă soiul Cormoşe vărgate de Mada este

prevăzut ca soi de completare în regiunile : a II-a — Dealurile de vest, a V-a — Dealurile
din sud-estul Transilvaniei şi a I X - a — Cîmpia Transilvaniei.

РЕЗЮМЕ

Созревание — январь — начало июня.

Дерево — мощное, достигает очень крупных размеров и векового возраста, очень
выносливое и нетребовательное к климату и почве, морозоустойчивое и устойчивое к
 CORMOSE VĂRGATE DE MADA 601

болезням и вредителям; плодоносить начинает поздно и дает периодические, но обиль­

ные урожаи.
Плод— средней величины, неправильной формы, зеленовато-желтого цвета с
оранжевым румянцем, с красно-фиолетовыми прерывистыми полосками и бурой ржав­
чиной по всей поверхности плода, мякоть кремового цвета, с розовыми прожилками под
кожицей, твердая, хрустящая, сладкая, со слабой кислотностью и ароматом ананаса,
сочная, освежающая, приятного вкуса. Плод устойчив к болезням; хорошо выдерживает
перевозку и хранение; пригоден как для употребления в свежем виде, так и для про­
мышленной переработки.
Сорт рекомендуется для приусадебных садов в Банате и Трансильвании и для
крупных посадок в областях, где он районирован.

EÉSTJMÉ

Maturité — j a m ier — début de juin.

Arbre — exceptionnellement vigoureux, de très grande taille et très longétif ; peu
exigeant quant au sol, résistant aux grands froids, aux maladies cryptogamiques et
aux insectes ; il fructifie tard et donne des récoltes intermittentes, mais abondantes.
Fruit — irrégulier ; jaune-verdâtre, teinté d'orangé à raies interrompues rouges-
violacées et entièrement recouvert de rouille brune ; chair d'un jaune-crème, à infiltrations
roses sous la peau, compacte, croquante, sucrée et faiblement acidulée, à fin arome d'ananas,
juteuse, rafraîchissante, au goût agréable.
Indiquée pour les jardins d'amateur du Banat et de la Transylvanie, ainsi que pour
les plantations commerciales des régions où elle est cultivée selon la répartition territo-
riale par zones.

ABSTRACT

Maturity – January to early June

Tree – exceptionally strong, very tall and very long lived, undemanding as to soil, resistant to
extreme cold, fungal diseases and insects, and it grows late and provides intermittent crop, but
abundant.
Fruit – irregular, greenish-yellow, tinged orange-red-striped purple and stopped completely
covered with rust-brown flesh of a yellow-cream, pink under the skin infiltration, compact, crisp, sweet
and slightly tart, with late flavour of pineapple, juicy, refreshing, pleasant taste.
Suitable for gardens amateur Banat and Transylvania, as well as for commercial plantations
areas where it is grown according to geographical distribution by area.
 ONTARIO

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi de origine americană, obţinut de către C h . A r n o l d în provincia

Ontario din Canada în urma încrucişării soiurilor Northern Spy şi Wagner premiat. Pentru
prima dată a fost descris în 1874. î n Europa a fost introdus şi înmulţit de către pepi­
niera fraţilor T r e n s o n din Orléans, începînd din anul 1882.

Răspîndire. Se cultivă în America de Nord şi se întîlneşte în toate ţărue din Europa

însă cultivat pe suprafeţe mici.
La noi se cultivă în staţiunile experimentale pomicole, cîmpurile didactice, precum
şi în grădinile de lîngă case şi foarte puţin în plantaţiile mari (Focşani, Tîrnăveni, Cîmpu-
lung-Muscel şi altele).

CARACTERISTICA SOIULUI

î n pepinieră pomul se formează uşor, iar în livadă creşte viguros. Eeuşeşte pe toţi
portaltoii ; cele mai bune rezultate le dă atunci cînd este cultivat în formă pitică, altoit
pe dusen şi paradis. Altoit pe măr sălbatic se cultivă ca semitrunchi sau ca pom cu trunchi
înalt în vederea plantării pe şosele.
înfloreşte tîrziu, din care cauză nu suferă de brumele tîrzii de primăvară.
Fiind autosteril, în vederea polenizării încrucişate se recomandă să fie cultivat in
amestec cu soiurile : Calvil de Danzig, Eenet de Champagne, E o z de Berna.
La rîndul său, soiul Ontario serveşte ca polenizator pentru soiurile : Calvil de Danzig,
Benet auriu de Blenheim, Benet de Champagne şi B o z de Berna.
Pomul intră pe rod foarte timpuriu şi fructifică abundent în fiecare an.
Fructele au pieliţa groasă şi pulpa tare, de aceea rezistă la transport şi se păstrează
timp îndelungat fără pierderi. Cu toate că au un conţinut apreciabil în zahăr (8,55—12,20 % ) ,
merele Ontario au un gust pronunţat acid, datorită acidităţii ridicate, care variază între
0,48 şi 0,70%. Pectinele (0,38—0,57%) şi tanoidele (0,13—0,88%) condiţionează consis­
tenţa fermă a merelor şi păstrarea lor timp îndelungat. Conţinutul în vitamina С se
ridică la 7,5—18 m g % , iar valoarea energetică este de 48,72—64,00 cal. Sînt bune pentru
masă şi industriaUzare.
Soiul dă rezultate bune pînă la altitudini de 700—750 m ; la altitudini mai mari
creşte anevoios, iar fructele pierd din cabtate. Are nevoie de soluri bogate, cu structură
şi cu suficientă umiditate.
 PLANŞA LVI

Ontario
 ONTARIO 603

Pomnl este rezistent la atacul dăunătorilor, însă sensibil la cancer, făinare şi rapăn.
Asemănări cu alte soiuri. Mărul Ontario se aseamănă cu Wagner premiat, de care
se deosebeşte prin dimensiuni mai mari, coaste, formă mai turtită, o culoare mult mai
ştearsă (dominînd culoarea de fond galbenă, cu nuanţă verzuie), prin pruina albăstruie
de pe pieUţă şi prin gustul acrişor.

Fig. 243. - Ontario.

Calităţi : vigoarea pomilor, intrarea pe rod foarte timpurie, rodirea regulată şi abun­
dentă, uniformitatea şi dimensiunile mari ale fructelor.
Defecte : exigenţa mare a soiului faţă de fertibtatea solului şi agrotehnică, cabtatea
inferioară a fructelor în cazul culturii pe teren cu exces de umiditate.

POMUL

Pomul atinge dimensiuni mari, avind trunchiul gros, cihndric, cu scoarţa brună-
roşiatică, crăpată.
Coroana — mare, aproape sferică, rară (fig. 243).
604 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

Ramurile de schelet — viguroase, lungi, cu scoarţa verde-gălbuie, puţin roşiatică,

cu lenticele ovale, răspîndite neuniform şi aşezate neregulat.
Ramurile de rod — predomină de obicei cele scurte care garnisesc bine ramurile
de schelet pe toată lungimea lor.
Lăstarii — viguroşi, cu scoarţa de culoare gălbuie-roşiatică, cu nuanţă cenuşie, aco­
periţi cu puf ; lenticelele albicioase, dispuse rar şi neregulat.
Mugurii vegetativi — mici, conici, turtiţi, cenuşii, lipiţi de lăstar.
Mugurii floriferi — mari, ovoizi, umflaţi la bază, alungiţi, cenuşii-roşiatici.
Frunzele — mari, lungi şi late, tari, cu Umbul colorat în verde închis pe faţa supe­
rioară şi verde-gălbui, cu nuanţă argintie pe cea inferioară, cu marginile serate, puţin
ondulate şi îndoite în sus. Peţiolul lung, de culoare verde, înroşit pe partea inferioară, cu
stipelele cenuşii, mici, filiforme ; la bază cu o pernuţă caracteristică formată din trei pro­
eminenţe alungite, una la mijloc şi două sub stipele.
Florile — de mărime mijlocie, cu petalele relativ mici, ovate, scurte, gofrate, cu
puncte şi striaţii roz ; înainte de cădere devin albe.

FRUCTUL

Mărimea — mare sau foarte mare, H = 70—80 m m şi D = 70—95 m m ; greutatea

medie de 180—205 g şi maximă de 335 g.
Forma — regulată, sferic-turtită, cu 5—10 coaste aparente, bine pronunţate, dar
şterse spre bază ; diametrul maxim situat la jumătatea înălţimii fructului (pl. LVT şi
fig. 244).
Culoarea — de fond ver­
de-gălbuie la recoltare şi
galbenă deschis la completa
maturitate, acoperită cu ro-
şeaţă pe partea expusă la
Soare, pe care se disting nu­
meroase dungi carmin supra­
puse. Sub pieliţă se observă
numeroase puncte mici, albi­
cioase, destul de dese în
partea superioară a fructului,
î n general mărul are un as­
pect murdar.
Pedunculul — de lun­
gime şi grosime mijlocii, rar
iese din cavitate, verzui, lig-
Fig. 2 4 4 . — O n t a r i o .
nificat, pubescent, zbîrcit şi
puţin îngroşat la capete.
Cavitatea pedunculară — mare, conică, adîncă, largă, cu pereţii încreţiţi, marginile
ondulate, cu rugină fină în formă de raze care nu ies din cavitate.
Caliciul — mic, închis, avînd sepalele verzi, înguste, fin pubescente, ascuţite şi
răsfrînte în afară.
 ONTARIO 605

Cavitatea calicială — mică, adîncă, îngustă, cu pereţii brăzdaţi sau numai ondu­
laţi, adesea stropiţi cu rugină grosieră, de culoare închisă, rar cu figuri mai mari.
Pieliţa — groasă, tare, cu un strat gros de pruină violetă-albicioasă.
Cavitatea subcalicială — îngustă, în formă de pîlnie, cu gîtul gros şi destul de lung,
care comunică cu camera axială ; etaminele cu aşezare supramijlocie.
Inima — mică, turtită, în formă de ceapă, simetrică, aşezată central şi bine conturată.
Lojile — de mărime mijlocie, ovale, ascuţite, largi, deschise, cu pereţii lucioşi, cu
crăpături transversale.
Seminţele — scurt-ovoide, de culoare brună.
Axul — deschis, formînd o cameră axială mare şi largă.
Pulpa — albă-gălbuie, tare, granulată fin, suculentă, răcoritoare, la început aspră,
apoi vinurie, cu aromă pronunţată ; în momentul recoltării foarte acră şi cu gust puţin
foxat ; la maturitate devine mai plăcută la gust.
Maturitatea de consum — începe din ianuarie şi se prelungeşte pînă în iunie, fără ca
fructul să piardă din calităţi.

RECOMANDĂRI. Soiul Ontario este raionat pentru viitor ca soi de completare în sorti­
mentele regiunUor : a Il-a — Dealurile de vest, a V-a — Dealurile din sud-estul Transil­
vaniei şi a I X - a — Cîmpia Transilvaniei ; se poate recomanda de asemenea ca soi de
încercare şi pentru regiunile I — Subcarpatică meridională şi a IV-a — Dealurile de est.

РЕЗЮМЕ
Созревание — янпарь — июнь.
Дерево — сильнорослое, с редкой почти шарообразной кроной; удается хорошо
на всех подвоях яблони, и в особенности на карликовых; морозоустойчивое, но требова­
тельное к почвенным условиям; устойчивое к вредителям; чувствительное к раку, муч­
нистой росе и парше; плодоносит рано, регулярно и обильно.
Плод — больше средней величины или крупный, шаровидно-приплюснутой формы
с сильно заметной ребристостью почти исчезающей к основанию плода; светло-желтый
с размытым румянцем на обращенной к солнцу стороне и густым беловато-фиолетовым
налетом; мякоть желтовато-белая, плотная, нежная, сочная, в начале жесткая, позже
винно-кисловатая с сильным ароматом, при полном созревании становится приятного
вкуса. Плод прочно держится на дереве, отлично переносит перевозку и долго
сохраняется.
Очень хороший столовый и промышленный сорт. Рекомендуется для массивных
насаждений и как любительский сорт для приусадебных участков во всех плодовод­
ческих районах страны.

RÉSUMÉ

Maturité — janvier—juin.
Arbre — vigoureux, à la couronne rare, presque sphérique ; il réussit bien sur tous
les porte-greffes, les nains en particulier ; résistant aux grands froids, mais exigeant
quant à la fertilité et à l'humidité du sol ; résistant aux attaques des insectes, mais sen-
sible au chancre, au blanc et à la tavelure ; fructification hâtive ; productivité régulière
et abondante.
Fruit — surmoyen ou gros, sphérique-aplati, de forme régulière, à côtes saillantes,
plus effacées vers la base ; jaune clair, lavé de rouge sur le côté exposé au soleU et recouvert
d'une pruine épaisse mauve-blanchâtre ; jaunâtre, fine, juteuse, âpre au début, vineuse
ensuite, fortement aromatisée, légèrement acidulée, goût agréable, à la maturité complète.
Très bonne variété de table et pour l'industrie, recommandée pour la grande culture
fruitière et les jardins d'amateur de toutes les régions fruitières du pays.
 605a
ABSTRACT

Maturity – January to June

Tree – vigorous, crown rare, almost spherical, and it succeeds well on all rootstocks, especially
dwarfs, resistant to extreme cold, but demanding on soil fertility and soil moisture, resistant to attack
insects, but susceptible to canker, powdery mildew and scab, early fruiting, productivity regular and
abundant.
Fruit – to medium or large, spherical-flat, regular shape, with ribs, erased more towards the
base yellow, tinged with red on the sunny side and covered with a thick bloom purple-whitish,
yellowish thin, juicy, bitter at first, then vinous, strongly flavoured, slightly tart, sweet, to full maturity.
Very good variety and tableware industry, recommended for field crops and fruit gardens
amateur fruit across the country.
 T1R0LKA

Sinonime : rus. Tirolka obîknovennaia, Tirolka moldavskaia, Golubok moldavskii,

Golubok obîknovennîi, Tirolka dnestrovskaia, Golubok dnestrov-
skii.
germ. Tyroler Pepping, Moldovaner Taubenapfel.

Origine. Provenienţa acestui soi nu este cunoscută. Prin faptul că este foarte mult
răspîndit în B.S.S. Moldovenească şi în vestul E.S.S. Ucrainene, autorii sovietici L. M.
S e r g h e e v (54) şi G. A . K a b l u c i k o (61) presupun că soiul Tirolka este originar
din B.S.S. Moldovenească. Această presupunere este oarecum confirmată şi de unele
sinonime ca : Moldovaner Taubenapfel, Tirolka de pe Nistru etc. Numele de Tirolka sau
Tyroler Pepping provine probabil de la asemănarea pe саге o are cu soiul Bose du Tyrol.

Răspîndire. Este foarte răspîndit în B.S.S. Moldovenească, mai ales în raionul Ben­
der, aproape în toată B . S . S . Ucraineană, cu deosebire în partea de vest, apoi în B.S.P.S.B.,
regiunea Bostov şi Krasnodar. î n celelalte ţări se întîlneşte numai în colecţii.
La noi este cultivat în colecţiile pomologice, în plantaţiile didactice şi mai puţin
în grădinile de lingă case, în partea centrală a Moldovei.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul are creştere moderată, formînd o coroană potrivit de deasă, sferic-turtită

în perioada de plină rodire. î n pepinieră dă un procent mare de prindere. Beuşeşte altoit
pe măr sălbatic, dusen şi paradis ; pe portaltoii pitici formează însă umflătură la locul
de altoire, iar deseori pe trunchi apar plăgi, produse de cancerul deschis. Din cauza ra­
murilor aplecate care împiedică executarea mecanizată a lucrărilor, se impune ca trun­
chiul să aibă cel puţin 80—100 c m înălţime.
î n condiţii favorabile de sol, pomii au o durată de viaţă de 50—55 ani. Pe solurile
sărace şi lipsite de umiditate, pomii slăbesc în urma producţiilor mari, sînt atacaţi de
dăunători şi pier pe la vîrsta de 35—40 ani.
fiii») înfloreşte pe la mijlocul perioadei de înflorire a mărului. Ca polenizatori se reco­
mandă soiurUe : Boiken, Calvil de zăpadă, Karolka, Benet de Cassel, Benet de Champagne,
Benet Simirenko, Wagner premiat.
La rîndul său, soiul Tirolka s-a dovedit a fi polenizator bun pentru : Boiken, Calvil
de zăpadă, Karolka, Benet de Cassel, Benet de Champagne, Wagner premiat.
 PLANŞA LVII

Tirolka
 TIROIRA 607

Tirolka se consideră ca soi precoce, intrînd pe rod la vîrsta de 4—б ani, mai ales
dacă este altoit pe dusen şi paradis. Produce abundent însă periodic. La vîrsta de 13—16
ani dă recolte de 180—200 kg, iar în perioada de pbnă rodire producţia se ridică pînă la
300 kg. Leagă foarte multe fructe, din care cauză acestea rămîn mici.
Fructele sînt dispuse foarte des pe ramuri, formînd ghirlande caracteristice. Dacă
este cultivat pe soluri fertüe şi revene, fructele se ţin bine pe p o m .

FIg. 245. - Tirolka.

Se păstrează foarte bine, nu numai în pivniţe, ci şi în pămînt. Pe lingă faptul că se

consumă în stare proaspătă, sînt foarte apreciate şi pentru murare. Fructele se caracte­
rizează printr-un conţinut de 12,50% zahăr, 0,22% aciditate, 0 , 6 1 % substanţe pec-
tice, 0,36% proteine brute şi 0,06% tanoide ; au o valoare energetică de 79,6 cal.
Soiul Tirolka cere soluri fertile, revene şi cu structură. Reuşeşte bine pe solurile
uşoare, cum sînt aluviunile. Pe solurile sărace şi cu umiditate insuficientă fructele cad în
masă. Experienţele făcute în R.S.S. Moldovenească au arătat că apbcarea îngrăşămintelor
şi irigarea favorizează menţinerea fructelor pe pom.
Este considerat ca unul din soiurile cele mai rezistente la ger şi viermele merelor,
fiind însă foarte sensibil la rapăn.
608 SOIURI DE MÄR RAIONATE SI DE PERSPECTIVA

Asemănări cu alte soiuri. Fructul se aseamănă cu cel al soiului Karolka, însă este
mai conic spre vîrf şi în general de dimensiuni mai mici.
Calităţi : intrarea de timpuriu pe rod, producţia abundentă, rezistenţa la ger, gustul
foarte bun şi păstrarea timp îndelungat fără pierdere a fructelor.
Defecte : exigenţa faţă de Timiditatea solului, dimensiunile mici ale fructelor, insu­
ficienta rezistenţă la rapăn.

POMUL

Pomul formează trunchi subţire, cu scoarţa cafenie-cenuşie, cu nuanţă argintie.

Coroana — sferică-turtită, potrivit de deasă (fig. 245).
Ramurile de schelet — destul de lungi, subţiri şi flexibile.
Ramurile de rod — predomină cele scurte şi vetrele formate pe burse scurte şi mici.
Lăstarii — subţiri, pufoşi, cu scoarţa de culoare cenuşie-cafenie, cu puţine lenticele.
Mugurii vegetativi — mici, conici, turtiţi, pubescenţi.
Mugurii floriferi — de dimensiuni mijlocii, ovoizi, pubescenţi, albicioşi.
Frunzele — de dimensiuni mici, ovate, pieloase, cu marginile serate, de culoare
verde deschis, cu pubescentă abundentă pe faţa inferioară, din care cauză au aspect ar­
gintiu.
Florile — mici, cu petalele ovate, relativ înguste, de culoare albă-verzui, cu striaţii roz.

FRUCTUL

Mărimea — submijlocie, H = 56—67 mm şi D = 58—65 m m ; greutatea medie

de 74 g.
Forma — conică, turtită la capete sau ovoid-ascuţită, adeseori asimetrică, cu supra­
faţa netedă; diametrul maxim deplasat spre peduncul (pl. L V I I şi fig. 246).
Culoarea — de fond verde-violacee în mo­
mentul recoltării şi galbenă-verzuie aproape
aurie la maturitatea depună ; peste aceasta se
aşterne o rumeneală ştearsă. î n locurile um­
brite fructele rămîn unicolorate. Pe toată su­
prafaţa fructului se disting puncte mici, albe,
mai vizibile pe partea expusă la soare.
Pedunculul — scurt, nu iese din cavitate,
subţire, puţin curbat, lignificat, pubescent, de
culoare brună-ruginie.
Cavitatea pedunculară — mică, îngustă,
destul de adîncă, de formă regulată, conică,
fără coaste, sau neregulat ondulată, cu pieliţa
acoperită cu puţină rugină care nu trece peste
marginile cavităţii.
Caliciul — mic, deschis sau semideschis,
Fig. 246. - Tiroika. format din sepale scurte, late, răsucite, de
culoare verzui-cenuşiu.
Cavitatea calicială — mică, îngustă, de adîncime potrivită, cu piebţa curată şi su­
prafaţa încreţită în jurul caliciului, adesea asimetrică.
 TIROLKA 60S

Pieliţa — groasă, uneori chiar foarte groasă, rezistentă, puţin unsuroasă-, acoperită
cu un strai gros de pruină albicioasă.
Cavitatea subcalicială — foarte adîncă, îngustă, cilindrică sau în formă de pîlnie,
umflată în partea inferioară.
Inima — destul de mare, reprezintă mai mult de jumătate din diametrul fructului,
în formă de ceapă alungită, cu pereţii slab marcaţi.
Lojile — deschise uşor, mari, bombate, cu pereţii crăpaţi, avînd deschideri în camera
axială.
Seminţele — numeroase, ovoide, scurte, pline, de culoare castanie închis.
Axul — mic, fusiform, îngust.
Pulpa — albă sau gălbuie, tare, granulată foarte fin, suculentă, dulce-vinurie, foarte
bună la gust, cu aromă fină de trandafir numai la fructele de cabtatea I, bine dezvoltate
şi colorate intens.
Maturitatea de consum — din decembrie pînă în mai—iunie.

RECOMANDĂRI. Deşi nu este trecut în sortimente, soiul Tirolka se recomandă pentru

încercare în plantaţiile mari, pe luncile rîurilor, în terenuri uşoare şi fertile.

РЕЗЮМЕ

Созревание — декабрь — май.

Сорт неизвестного происхождения. Х о т я его название и указывает на одну из
областей в Австрии, он там не известен. Предполагается, что он, возможно, происходит
из приднестровской, затопляемой зоны Бендерского района, Молдавской ССР, где он
сильно распространен и является одним из основных сортов в местном сортименте. В
PHP распространен в любительских садах и в коллекциях опытных плодоводческих
станций.
Дерево — отличается среднерослостью, устойчивостью к сильным морозам и недос­
таточной устойчивостью к грибным болезням; требует плодородных глубоких достаточ­
но влажных почв.
Плод — мелкий или меньше средней величины, яйцевидной или конической формы,
округленный на обоих концах, беловато-желтого с красивым размытым кармин­
ным румянцем на обращенной к солнцу стороне; мякоть белая, плотная, нежно-зер­
нистая, сочная, винно-сладкая, с сильным ароматом розы и приятным вкусом. Плод
обладает хорошей транспортабельностью и лежкостью.
Очень хороший как столовый, так и торгово-промышленный сорт; заслуживает
повсеместного распространения, где позволяют почвенные условия.

RÉSUMÉ

Maturité — décembre—mai.
L'origine de cette variété n'est pas bien établie. Quoique le nom indique une région
de l'Autriche, elle n'est pas connue dans cette région. On suppose qu'eUe est originaire
de la région inondable du Dniestr, district de Bender, R.S.S. Moldave, où elle est très

3D - с. 241,2
 610 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

répandue et constitue une variété de base de la collection locale de variétés. Dans la E.P.
Roumaine elle est répandue dans les jardins des amateurs et dans les collections des
stations expérimentales d'arboriculture fruitière.
Arbre — caractérisé par une vigueur modérée, résistant aux gelées d'hiver, sensible
aux maladies cryptogamiques ; il demande des sols profonds, fertiles, assez humides.
Fruit — petit ou sous-moyen, ovoïde ou conique, arrondi aux deux pôles ; blanc-
jaunâtre, avec une belle rougeur carminée sur le côté exposé au soleil ; chair blanche,
ferme, finement granulée, juteuse, douce-vineuse, avec un parfum prononcé de rose,
au goût très agréable. Les fruits supportent très bien le transport et la conservation.
Très bonne variété de table, pour le commerce et pour l'industrie. Mérite d'être
répandue partout où les conditions du sol le permettent.

ABSTRACT

Maturity – December to May

The origin of this variety is not well established. Although the name indicates a region of
Austria, it is not known in this region. Assume it is native to the region of the Dniester floodplain
district, Bender, R. Moldova, where it is widespread and constitutes a basic variety of the collection of
local varieties. In Romania is widespread in the gardens of amateurs and in the collections of
experimental stations for fruit growing.
Tree – characterized by a moderate force, resistant to winter frosts, sensitive to fungal diseases,
it requires deep, fertile soils, sufficient moisture.
Fruit – small or sub-average, ovoid or conical, rounded at both poles, yellowish-white, with a
beautiful crimson blush on the sunny side, white flesh, firm, fine grained, juicy, sweet and vinous, with
a perfume pronounced pink, very pleasant taste. Fruits support very well the transport and storage.
Very good variety of table, for trade and industry. Deserves to be spread wherever soil
conditions permit.
 RENET DE CASSEL

Sinonime : germ. Grosse Casseler Benette, Holländische Gold Benette, Doppelte

Casseler Eenette.
rus. Benet kasselskii, Eenet bolşoi kasselskii.
franc. Beinette de Caux.
bulg. Kaselska reneta.

Origine. Este un soi vechi, probabil de origine germană şi denumit astfel după
numele oraşului Cassel din provincia Hesse-Nassau. Se presupune că din Germania a fost
răspîndit în Olanda, unde i s-a dat numele de Benet olandez şi în Franţa, unde a fost
înmulţit şi cultivat sub numele de Beinette de Caux.

Răspîndire. Fiind un soi valoros, se cultivă în toată Europa, în regiunile unde

reuşeşte mărul.
La noi se întîlneşte în colecţiile didactice, în staţiunile experimentale pomicole şi în
grădinile de Ungă case, îndeosebi în regiunile Suceava, Maramureş şi Cluj şi mai puţin în
zona colinelor din regiunile Iaşi şi Galaţi.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte moderat, formînd la început coroană larg-piramidală, iar mai tîrziu
sferic-alungită, destul de deasă. Prin faptul că are coroană alungită, se foloseşte pentru
plantarea de-a lungul şoselelor. Avînd ramurile de rod scurte şi în număr foarte mare,
se pretează şi pentru formele palisate. Se altoieşte atît pe măr sălbatic cît şi pe dusen şi
paradis.
înfloreşte spre sfîrşitul perioadei de înflorire, fapt care îl fereşte de efectul brumelor
tîrzii de primăvară.
Fiind autosteril, are nevoie de polenizare încrucişată. î n acest scop se recomandă
soiurile : Calvil de zăpadă, Papirovka, Parmen auriu, Benet de Champagne, Renet de
Landsberg şi Renet Simirenko.
Soiul Renet de Cassel intră pe rod destul de timpuriu şi are o perioadă lungă de
producţie.
La vîrsta de 25—30 ani produce pînă la 280—300 kg/pom. D e la vîrsta de 35—40
ani, productivitatea scade şi se manifestă tendinţa de periodicitate.
Fructele soiului Renet de Cassel se remarcă prin faptul că rezistă la transport, se
păstrează timp îndelungat fără pierderi şi nu se zbîrcesc ; pentru aceasta se recoltează
612 SOIURI DE MÄR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

cît mai tîrziu, chiar în octombrie. Conţin 14,10% zahăr, 0,90% aciditate, 0,67% pectine,
0,24% proteine brute şi 13,5 m g % vitamina C. Au o valoare energetică ridicată de 73,60 eal.
Deşi sînt de caUtatca a Il-a, se folosesc ca fructe de masă, fiind potrivite şi pentru bucătărie
şi pentru prepararea cidrului.
Beuşeşte bine şi dă producţii mari pe solurile revene ; pe cele uscate, deşi intră repede
pe rod, produce fructe de cabtate inferioară.

Fig. 247. — R e n e t d e Cassel.

Pe solurile uşoare, nisipoase, are nevoie de îngrăşăminte. Pe cele cu exces de umidi­

tate, reci, precum şi pe văile înguste şi în regiunile cu ploi şi ceaţă, fructele sînt pătate
intens de rapăn.
Faţă de expoziţie nu are pretenţii deosebite ; reuşeşte atît pe pantele expuse spre
nord cît şi pe cele aşezate în partea vînturilor dominante.
Din cauza recoltelor mari, ramurüe se apleacă mult. Ca urmare, coroana are nevoie
din timp în timp de tăieri pentru întinerire. In tinereţe necesită tăieri lungi, iar mai tîrziu
după o perioadă lungă de rodire, tăieri mai scurte.
Asemănări cu alte soiuri. Se aseamănă cu fructul soiului Frumos de Boskoop,
care are însă dimensiuni mai mari, mai multă rugină, forma mai înaltă, pedunculul
 PLANŞA LVII!

Renet de Cassel
 BENET DE CASSEL 613

ceva mai scurt şi mai gros, pulpa mai moale, mai elastică, mai intens şi mai fin
aromată.
Calităţi : productivitatea mare, rezistenţa pomilor la ger, rezistenţa la vînturi şi
păstrarea timp îndelungat a fructelor.
Defecte : producţia intermitentă în regiunile secetoase şi în terenurile cu umiditate
insuficientă, sensibilitatea la rapăn şi putregaiul brun.

POMUL

Pomul are capacitate mare de lăstărire, creşte viguros, mai ales în tinereţe.
Coroana — larg-piramidală sau sferic-alungită, foarte regulată ; cu timpul însă, din
cauza recoltelor mari, îşi pierde forma ; nu atinge dimensiuni mari (fig. 247).
Ramurile de schelet — groase, lungi, formînd cu axul rrnghiuri de 45—55°.
Ramurile de rod — predoniină ţepuşele şi pintenii ; se întîlnesc însă şi nu­
ieluşe.
Lăstarii — drepţi sau puţin curbaţi, pubescenţi la vîrf, cu scoarţa de culoare ver-
zuie-roşiatică, aspră din cauza lenticelelor proeminente, foarte numeroase, albicioase,
orbiculare la bază şi de formă alungită spre vîrf.
Mugurii vegetativi — mici, conici, de culoare roşiatică-cenuşie, lipiţi de lăstar.
Mugurii floriferi — mici, ovoizi, de culoare roşiatică-cenuşie, pubescenţi.
Frunzele — ovate, puţin ascuţite, cu limbul cărnos, plan, cu marginile serate, faţa
superioară aproape mată, iar cea inferioară albicioasă, acoperită cu peri foarte fini. Peţiolul
drept, gros, pubescent la bază, cu stipele eliptice, bine dezvoltate.
Florile — de mărime supramijlocie sau mare, cu petalele ovate, de culoare roz pal.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, uneori chiar mare, H = 52 — 70 m m şi D = 62—80 m m ;

greutatea medie de 132 g şi maximă de 180 g.
Forma — regulată, sferică sau sferic-turtită ; la fructele mici alungită şi puţin trun­
chiată, cu diametrul maxim la mijlocul înălţimii fructului. Conturul este regulat, foarte
rar neregulat din cauza coastelor abia perceptibile de pe suprafaţă (pl. L V I I I şi
fig. 248).
Culoarea — de fond verde sau verde-gălbuie ; pe partea expusă la soare există o
roşeaţă cu nuanţă cenuşie, peste care se suprapun dungi roşii murdar. î n timpul păstrării,
culoarea de fond devine aurie-gălbuie, iar roşeaţa mai vie, aproape portocalie. Fructul
prezintă numeroase puncte cafenii şi pete foarte dese de rugină cafenie deschis, fără a
forma figuri ca la Renet de Canada şi Frumos de Boskoop.
Pedunculul — lung, subţire, pubescent, lignificat, de culoare cafenie, iese din
cavitate, fiind inserat puţin obbc.
Cavitatea pedunculară — adîncă, destul de îngustă, în formă de pîlnie, acoperită cu
rugină spulberată sub care se vede culoarea verde.
Caliciul — mic, închis, fără să fie strîns, format din sepale mici, ascuţite, puţin
pubescente, cu vîrfurile răsfrînte.
614 SOIURI DE MÄR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

Cavitatea calicială — în formă de castron, îngustă, puţin adîncită, cu pereţii aproape

abrupţi şi plisaţi la ba za caliciului, iar marginile uşor ondulate ; la unele fructe pieUţa din
cavitate este rugoasă.
Pieliţa — groasă, elastică, aspră din cauza ruginii.
Cavitatea subcalicială — conică sau tubulară, largă, foarte adîncă ; etaminele cu
aşezare superioară.
Inima — de mărime supramij-
locie, rotundă-turtită, bine conturată de
fascicule galbene-verzui ; în secţiune ori­
zontală fasciculele formează o rozetă.
Lojile — închise, cu numeroase
seminţe.
Seminţele — ovoide, cafenii, pe
partea bombată eu o uşoară adîncitură ;
în proporţie mare sînt seci.
Axul — mic, îngust, nu comunică
cu lojile.
Pulpa — la recoltare albă-gălbuie,
tare, aspră, chiar astringentă, crocantă,
Upsită de gust ; la maturitatea de con­
sum devine gălbuie, consistentă, sucu-
Fig. 248. - Benet de Cassel. lentă, cu gust dulceag, mai mult aci­
dulat, fără aromă deosebită.
Maturitatea de consum — din ianuarie—februarie pînă în iunie ; în regiunile cu
climat temperat se poate prelungi chiar pînă în august, iar în cele călduroase numai pînă
în aprilie.

RECOMANDĂRI. Pentru viitor soiul Renet de Cassel este propus ca soi de bază în
sortimentele regiunilor : a IV-a — Dealurile de est şi a V I I I - a — Colinele Moldovei şi ca
soi de completare în regiunea a I X - a — Cîmpia Transilvaniei.

РЕЗЮМЕ

Созревание — февраль — до июня.

Сорт немецкого происхождения из города Касселя. В PHP имеет незначительное
распространение в Сучавской области и на севере Трансильвании; хорошо удается в
Молдове, в холмистых зонах Ясской и Галацкой областях.
Дерево — среднерослое, с широко-пирамидальной кроной; плодоносит рано,
ежегодно и обильно. Предпочитает глубокие, плодородные и довольно влажные почвы;
морозоустойчивое и устойчивое к нападению вредителей, но поражается паршей.
Плод — средний, иногда крупный, округлый или округло-сплющенный, правиль­
ной формы, желтовато-зеленый с ржавого красного цвета полосками и многочисленными
ржавыми точками; мякоть желтоватая, плотная, сочная, сладковатая и ароматная,
немного вяжущая, второго сорта.
Сорт рекомендуется для торгово-промышленных посадок в тех областях, где он
районирован, а также как любительский в предгорной зоне.
 RENET DE CASSEL 615

EÉSUMÉ
Maturité — février—juin.
Variété d'origine allemande, provenant de la ville de Cassel, d'où provient son nom
allemand de „Grosse Casseler Eeinette". Dans la E.P. Eoumaine, elle est peu répandue
dans la région de Suceava et le Nord de la Transylvanie ; donne de bons résultats en Mol-
davie, dans la zone des collines des régions de Jassy et Galatz.
Arbre — de vigueur modérée, à couronne large pyramidale ; fructification assez
précoce ; productivité riche et assez régulière ; il préfère les sols profonds, fertiles et suffi-
samment humides ; résistant au froid et aux attaques des insectes ; assez sensible à la
tavelure.
Fruit — moyen, parfois gros, sphérique ou sphérique-aplati, régulier ; vert-jaunâtre
rayé de rouge, roux parsemé de nombreux points roux ; chair jaunâtre, compacte, juteuse,
douceâtre et parfumée, un peu astringente ; deuxième quabté.
Variété recommandée pour la grande culture fruitière dans les régions étabbes selon
a répartition territoriale et comme variété d'amateur, dans la zone des collines.

ABSTRACT

Maturity – February to June

Variety of German origin, from the city of Kassel, where its name comes from German "Big
Cassel Ribbit." In Romania, it is not widespread in the region of Suceava and Northern Transylvania;
gives good results in Moldavie in the hilly area of Iași and Galaţi regions.
Tree – moderate vigour, wide crown pyramidal fairly early fruiting, productivity and wealth
fairly regular, it prefers deep, fertile soils and enough wet and cold resistant to insect attack, sensitive
enough to scab.
Fruit – medium, sometimes large, spherical or spherical-oblate, regular, green-yellow striped
red, reddish brown peppered with many points, flesh yellowish, compact, juicy, sweet and fragrant,
slightly astringent second grade.
Variety recommended for large fruit-growing regions was established by territorial distribution
and variety as an amateur in the hilly area.
 STAYMAN

Sinonime : engl. Stayman Winesap, Stayman's Bed.

Origine. Soi de origine americană, obţinut în anul 1886 de către J. S t a y m a n ,

în statul Kansas (S.U.A.), din sămînţa soiului Winesap, cu care se aseamănă după fruct.

Răspîndire. Aria de răspîndire a acestui soi este limitată chiar şi în America de Nord,
numai în localităţile cu perioada de vegetaţie prelungită, deoarece în regiunile nordice
produce fructe mici, slab colorate şi fără gust. î n Europa se găseşte în colecţiile pomologice.
La noi este introdus nu de mult şi se cultivă în Staţiunile experimentale pomicole
Bilceşti, Voineşti, Bistriţa şi Cluj, unde pînă în prezent a dat rezultate bune.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul are creştere viguroasă. Beuşeşte altoit atît pe mărul sălbatic cît şi pe port­
altoii pitici. La Staţiunea experimentală Bilceşti, raionul Muscel, la altitudini de
800—850 m, pomii din acest soi, altoiţi pe paradis, dau rezultate foarte bune.
Intră pe rod de timpuriu şi dă producţii mari şi regulate. Nu este pretenţios la condi-
ţiue climatice şi de sol, rezistă la ger şi este destul de rezistent la boli şi dăunători.
Este un soi de iarnă, folosit ca fruct de masă de calitate bună sau foarte bună,
rezistent la transport.
Fructele conţin 10,18—14,20% zahăr, 0,21—0,51% aciditate şi 0,04% tanoide.
Baportul dintre aceste componente este în favoarea acidităţii, din care cauză merele au
un gust acidulat-răcoritor plăcut. Conţinutul în pectine variază între 0,36 şi 0,89%, cel
al proteinelor brute, între 0,23 şi 0,30%, iar cel al vitaminei C, între 4,0 şi 6,2 m g % . Va­
loarea energetică a merelor este de 53,20—63,50 cal.
Calităţi : precocitatea soiului, vigoarea şi rezistenţa pomilor la ger, rodirea abun­
dentă şi regulată, în special la pornii pitici şi calitatea superioară a fructelor.
Defecte : aspectul puţin atrăgător al fructelor.

POMUL

Pomul atinge dimensiuni mari, avînd trunchiul de grosime mijlocie, cu scoarţa

brună-roşiatică.
Coroana — conică în tinereţe, iar mai tîrziu largă, răsfirată, rară, neregula'tă (fig. 249).
 STAYMAN 617

Eamvrile de schelet — lungi şi potrivit de groase, degarnisite la bază şi puternic

ramificate la vîrfuri, cu scoarţa netedă, de culoare brună cenuşie.
Eamurile de rod — lungi, mijlocii şi scurte, de grosime mijlocie.
Lăstarii — scurţi, de grosime mijlocie, avînd scoarţa castanie-roşiatică.
Mugurii vegetativi — foarte mici, conici, lipiţi de ramură, pe pernuţe pro­
eminente.

Fig. 249. — Stayman.

Mugurii floriferi — de mărime şi formă variabile, de la mijlocii pînă la mari, ovoizi,

cu vîrful ascuţit, puţin strangulaţi la bază, cu solzii dezlipiţi, pubescenţi, de culoare cenuşie,
cu marginile solzilor fără perişori.
Frunzele — de mărime mijlocie, lungi de 65—95 mm şi late de 40—51 mm, avînd
forma ovat-alungită sau ovată, rotunjită la bază şi cu vîrful acuminat, de culoare verde
mat pe faţa superioară şi verde deschis pe cea inferioară, cu nervurile pîsloase. Peţiolul
lung de 27—38 mm, drept, de grosime mijlocie, pubescent, de culoare verde, cu nuanţă
gălbuie.
Florile — mari, cu petale ovate, puţin involute, de cxüoare albicioasă-roşiatică.
618 SOIURI DE MÄR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, avînd în medie H = 57 m m şi D = 70 mm ; greutatea medie

de 131 g.
Forma — sferică sau sfero-conică, rotunjită la vîrf şi turtită la bază, asimetrică, cu
suprafaţa netedă (fig. 250).
Culoarea — de fond verde-gălbuie la recoltare, galbenă, cu nuanţă verzuie la matu­
ritate, de multe ori acoperită cu roşeaţă, peste care se suprapun dungi carmin, abia dis­
tincte. Punctele cenuşii şi ruginii, rare, ies în
evidenţă mai ales pe partea însorită a fructului.
Pedunculul — scurt, de grosime po­
trivită, înfipt drept, lignificat, de culoare
verzuie pe partea umbrită şi roşie pe partea
însorită.
Cavitatea pedunculară — mare, conică,
adîncă, uneori cu pereţii puţin ondulaţi,
acoperiţi cu rugină.
Caliciul — mic, închis, cu sepalele lungi
şi ascuţite, cu vârfurile răsfrînte în afară.
Cavitatea calicială — mică, puţin adîncă,
cu pereţii abrupţi, de multe ori îngustă, cu
suprafaţa puternic ondulată.
Fig. 250. - stayman. Pieliţa — groasă şi tare, netedă, semi-
lucioasă, slab unsuroasă, numai la unele fructe
aspră pe partea umbrită şi acoperită cu rugină în formă de miceUu.
Cavitatea subcalicială — conică, adîncă şi foarte îngustă, cu staminele aşezate la mijloc.
Inima — mică, bine marcată, asimetrică.
Lojile — închise sau semideschise, avînd pereţii subţiri, fini şi netezi.
Seminţele — lungi, groase, uneori şiştave.
Axul — relativ mare, formînd o cameră axială semideschisă, fusiformă, care comu­
nică cu lojile.
Pulpa — gălbuie, tare, fin granulată, crocantă, fină, suculentă, plăcut acidulată,
răcoritoare, puternic aromată.
Maturitatea de consum — începe tîrziu, prin luna ianuarie şi se prelungeşte în condiţii
foarte bune, pînă în mai—iunie.

RECOMANDĂRI- Deşi nu face parte din sortimentele de perspectivă, soiul Stayman

se recomandă pentru încercare în plantaţiile mari din toate regiunile ţării şi în grădinile
din jurul caselor.

РЕЗЮМЕ

Созревание — январь — май.

Сорт северо-американского происхождения, выведенный Штейманом в штате
Канзас в 1866 году. В PHP распространен еще мало, только в помологических коллек­
циях и очень редко встречается в любительских садах.
 STAYMAN 619

Дерево — сильнорослое, плодоносит очень рано, ежегодно и обильно. На опытной

плодоводческой станции Билчешть, Мусчелского района, хорошо растет на высоте
в 800—860 м при прививке на дусене или на парадизке и очень морозоустойчивое.
Плод — средней величины, округлый или округло-конический, зеленовато-желтый,
зачастую с румянцем и мало заметными полосками и ржавыми точками по всей их поверх­
ности; мякоть желтая, плотная, нежная, хрупкая, сочная, очень ароматная, винно-
сладкая, приятного освежающего вкуса.
Прекрасный десертный сорт; рекомендуется для испытания во всех плодоводческих
районах страны и как любительский сорт на карликовых подвоях.

EÉSTJMÉ

Maturité — janvier—mai.
Variété originaire des Etats-Unis, obtenue par S t a y m a n en 1866, dans l'Etat
de Kansas ; encore assez peu répandue dans la E.P. Eoumaine, dans les collections didac­
tiques et très peu dans les jardins d'amateurs.
Arbre — vigoureux, produit très tôt, régulièrement et abondamment. A la station
expérimentale de Bileeşti, district de Muscel, il vient très bien à l'altitude de 800—850 m ;
très résistant au froid, greffé sur paradis et doucin.
Fruit — moyen, globuleux ou conique arrondi ; jaune-verdâtre ; recouvert assez
souvent de rouge et de raies effacées et ponctué de rouille ; chair jaune, compacte, finement
granulée, fine, juteuse, très parfumée, douce-vineuse, au goût agréable et rafraîchissant.
Excellente variété de table ; recommandée pour être expérimentée dans toutes les
régions pomicoles du pays et cultivée en formes naines dans les jardins d'amateurs.

ABSTRACT

Maturity – January to May

Variety originating in the U.S.A., obtained by Stayman in 1866 in the state of Kansas still fairly
uncommon in Romania, in educational collections and very little in the garden enthusiasts.
Tree – vigorous, produces early, regularly and thoroughly. At the experimental station Bilcești,
Muscel district, he comes very well at altitude 800-850 m; very resistant to cold, and grafted doucin
paradise.
Fruit – medium, globular or conical rounded, yellow-greenish, often covered with red and
dotted lines erased and rusty yellow flesh compact, finely granular, fine, juicy, very fragrant, sweet and
winey, pleasant tasting and refreshing.
Excellent variety of table, recommended to be tested in all apple growing regions of the country
and grown dwarf forms in the gardens of amateurs.
 PARAGON

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi obţinut în anul 1830 în statul Tennessee (S.U.A.) probabil din seminţele
soiului Winesap, cu care se aseamănă mult.

Răspîndire. Este răspîndit în America de Nord. In Europa se cultivă în

colecţii.
La noi în ţară se găseşte în colecţiile didactice, în Staţiunile experimentale pomicole
Bilceşti, Voineşti şi Bistriţa şi foarte puţin prin grădinile de lingă case.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomii sînt rezistenţi la ger, puţin pretenţioşi faţă de climă şi sol şi destul de rezistenţi
la boli şi dăunători.
Fructele sînt de mărime mijlocie, frumoase, de calitate superioară, folosite pentru
masă ; se păstrează foarte bine şi suportă bine transportul. Ajunse în pîrgă, sînt scuturate
uşor de vînturi.
Pornii intră pe rod la 4—5 ani, produc regulat şi mult. La Staţiunea experimentală
Bilceşti, raionul Muscel, la altitudinea de 840 ni, acest soi altoit pe paradis dă foarte bune
rezultate :
Calităţi : productivitatea pomului şi păstrarea îndelungată a fructelor.
Defecte : slaba rezistenţă la vînturi.

POMUL

Pomul creşte viguros, cu trunchiul drept, avînd scoarţa de culoare roşiatieă-cenuşie,

cu lenticele ruginii, dispuse transversal.
Coroana — larg-piramidală, rară, neregulată, cu ramurile de la bază aplecate (fig. 251).
Ramurile de schelet — lungi şi potrivit de groase, ramificate neregulat, cu scoarţa
brună-roşcată închis, degarnisite la bază pe o porţiune de 30—40 cm. Bamurile de doi ani
şi mai în vîrsta au scoarţa de la cenuşie-castanie deschis pînă la brună-verzuie murdar,
din cauza stratului ceros care le acoperă ; lenticelele rotunde sau oval-înguste, suberificate
se observă pe lemn pînă la 5 ani ; pe lemnul mai în vîrsta se pierd.
 PARAGON 621

Ramurile de rod — de lungime mijlocie şi scurte, subţiri, bine ramificate ; predomină

ţepuşele, în majoritatea cazurilor formate pe burse, mici şi scurte, de culoare bmnă-
cenuşie.
Lăstarii — mijlocii, mai rar lungi, subţiri, de culoare brună-castanie, slab pubescenţi
la bază şi pufoşi la vîrf, cu lenticele mici, rotunde, foarte rare, dispersate neregulat, de
culoare cafenie-cenuşie.

Fig. 251. — Paragon.

Mugurii vegetativi — mici, conici, turtiţi, scurt ascuţiţi, de culoare cenuşie-roşcată,

lipiţi de lăstar, cu pernuţe mici şi cicatrice foarte înguste, în formă de semilună.
Mugurii floriferi — de mărime variabilă, ovoizi, alungiţi, cu solzii slab bpiţi, de
culoare roşiatică-cenuşie, pubescenţi, de obicei bine dezvoltaţi, din cauză că rozetele sînt
formate din 5 — 7 frunze.
Frunzele — de dimensiuni mijlocii, aproape ovate sau ehptice, cu vîrful acuminat
şi marginile serate rar, simplu sau dublu, neuniform şi neregulat, Upsite de luciu ; la frunzele
tinere limbul este vălurat, cu marginile slab involute. Peţiolul de dimensiuni mijlocii,
verde-cenuşiu, puţin înroşit la bază, cu stipele verzi-roşiatice, aciforme.
Florile — de dimensiuni mijlocii, cu petalele obovate, de culoare albă-roz.
622 SOIURI DE MAR RAIÔNATE Şl D E PERSPECTIVA

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie sau submijlocie, avînd în medie H = 65 mm şi D = 69 m m ;

greutatea de 80—85 g.
Forma — conic-trunchiată scundă sau sfero-conică, cu suprafaţa mai mult netedă ;
numai la puţine fructe cu coaste în regiunea calicială, care se pierd pînă la jumătate din
înălţime ; la unele fructe una din coaste este mai proeminentă, ceea ce face ca fructul să
fie asimetric (fig. 252).
Culoarea — de fond verde deschis, mai
tîrziu gălbuie, peste care se aşterne o rume-
neală roşie-cărămizie, brăzdată de numeroase
dungi slab pronunţate, care aproape se con­
fundă cu roşeaţa fructului. î n unele cazuri,
roşeaţa este întreruptă de pete sau dungi de
rugină gălbuie, neregulate. Sub pieliţă există
puncte roz-albicioase pe partea însorită şi
albicioase murdar pe cea umbrită.
Pedunculul — scurt, rareori iese din ca­
vitate, de culoare roşie-ruginie, lignificat.
Cavitatea pedunculară—îngustă, adîncă,
regulată, cu pereţii netezi, coloraţi în roşu-
măsliniu sau acoperiţi cu rugină în formă de
raze.
Fig. 252. - Paragon. Caliciul — mic, închis, format din sepale
uscate.
Cavitatea calicială — de adîncime mică, cu pereţii plisaţi, de culoare verde sau puţin
înroşiţi pe crestele încreţituruor.
Pieliţa — tare şi netedă, rezistentă, aderentă la pulpă.
Cavitatea subcalicială — conică, de dimensiuni mici, cu staminele aşezate la
mijloc.
Inima — mică, cordiformă, aşezată central, bine delimitată.
Lojile — semideschise, cu pereţii cordiformi, subţiri.
Seminţele — relativ mari, alungite, ascuţite, de culoare brună închis, de cele mai
multe ori nedezvoltate.
Axul — mare, formînd o cameră axială largă care comunică cu lojüe.
Pulpa — de culoare gălbuie, densă, granulată, totuşi fină, suculentă, cu aromă
slabă şi aciditate, plăcută la gust.
Maturitatea de consum — din ianuarie pînă în mai.

BECOMANDARI. Cu toate că nu este trecut în sortimentele de perspectivă, avînd fructe

de calitate superioară, cu păstrare îndelungată, soiul Paragon se recomandă atît pentru
grădinue de Hngă case, cît şi ca soi de încercare în plantaţiile mari, în zona dealurilor
înalte din regiunea subcarpatică meridională.
 PARAGON 623

РЕЗЮМЕ

Созревание—январь — начало мая.

Сорт американского происхождения, очень мало распространенный в PHP в люби­
тельских садах и в помологических коллекциях.
Дерево — сильнорослое с высокой широко-пирамидальной кроной, очень морозо­
устойчивое, нетребовательное к почвенным условиям; устойчивое к вредителям и бо­
лезням, плодоносить начинает рано и дает ежегодные и обильные урожаи.
Плод — средней или нижесредней величины, усеченно-конической правильной
формы; желтого основного цвета с почти сплошным кирпично-красным румянцем, покры­
тым полосками более темного красного цвета и ржавыми пятнами; мякоть желтоватая,
плотная, зернистая, но нежная, сочная, ароматная, очень приятного вкуса и прекрас­
ного качества.
Сорт рекомендуется как любительский, а также для промышленных садов в пред­
горных районах.

RÉSUMÉ

Maturité — janvier—début de mai.

Variété originaire de l'Amérique du Nord, encore très peu répandue dans la R . P .
Roumaine dans les jardins d'amateurs et dans les collections didactiques.
Arbre — vigoureux, à haute et large couronne pyramidale ; résistant aux grands
froids, peu exigeant quant aux conditions du sol ; résistant aux maladies et aux insectes ;
ü produit de bonne heure et donne régulièrement de grandes récoltes.
Fruit — moyen ou sous-moyen, tronconique, régulier ; jaune, presque entièrement
lavé de rouge-brique, rayé de rouge plus intense et tacheté de rouille ; chair jaunâ-
tre, compacte, granuleuse, mais fine, parfumée, au goût très agréable, très bonne
qualité.
Variété d'amateur et de commerce, recommandée pour être plantée dans la région
des hautes collines.

ABSTRACT

Maturity – January to early May

Variety originating in the North America, still relatively uncommon in Romania in the gardens
of amateurs and in educational collections.
Tree – vigorous, high crown and wide pyramidal resistant to extreme cold, undemanding as to
soil conditions, resistant to diseases and insects, he produced early and regularly donates large harvests.
Fruit – average or below-average, conical, regular, yellow, almost completely washed red-
brick, more intense red stripes and spotted with rust, yellow flesh, compact, grainy, but thin, fragrant,
very pleasant taste, very good quality.
Variety of amateur and commercial, to be recommended planted in the region of high hills.
 SARI SINAP

Sinonime : rus. Sari Sinap, Sinap Sary.

franc, Sary Sinap.
germ. Gelberapfel von Sinope, Sary Sinap.
mag. Sari alma, Sinap alma.

Origine. î n literatură există indicaţii că soiul Sari Sinap ar fi originar din localitatea
Sinop situată în nordul Turciei, pe ţărmul sudic al Mării Negre. î n traducere, din limba
tătară, înseamnă „Sinap galben".

Răspîndire. Este cultivat pe suprafeţe întinse în U.R.S.S., R.S.S. Ucraineană

(Crimeea), B . S . F . S . B , (regiunea Krasnodar), R.S.S. Kirghiză şi R.S.S. Moldovenească
(raionul Bender), unde ocupă un loc însemnat în cultură.
La noi se cultivă în colecţiile pomologice ale staţiunilor experimentale, în cîmpurile
didactice şi în grădinile de lingă case, în unele localităţi din regiunea Iaşi, în raionul Fălti­
ceni, regiunea Suceava şi raionul Bistriţa, regiunea Cluj.

CARACTERISTICA SOIULUI

î n pepinieră pomul creşte relativ repede şi se formează uşor. Are o coroană îngust-
piramidală, foarte frumoasă. Din această cauză, soiul Sari Sinap se pretează pentru
plantarea pe marginea şoselelor şi pentru a forma alei în livezi. D e la vîrsta de 20 —25 ani,
pe măsură ce intră în perioada de plină rodire, sub greutatea fructelor ramurile se arcuiesc,
din care cauză coroana devine largă, răsfirată.
Beuşeşte altoit atît pe mărul sălbatic, cît şi pe dusen şi paradis. Faţă de portaltoii
pitici prezintă afinitate slabă, formînd la locul de altoire o umflătură mai mult sau mai
puţin pronunţată.
Altoit pe dusen şi paradis, atinge vîrsta de 40—50 ani, pe cînd altoit pe măr sălbatic
ajunge pînă la 100—150 ani.
înfloreşte pe la mijlocul sezonului de înflorire a mărului. Fiind un soi autosteril, se
recomandă să fie cultivat în asociaţie cu soiurile : Calvil de zăpadă, Candil Sinap, London
Pepping, Parmen auriu, Benet de Champagne, Benet de Landsberg, Eenet de Orléans,
Eenet Simirenko şi Eozmarin alb. La rîndul său, soiul Sari Sinap serveşte ca polenizator
PLANŞA LIX
 SAM SINAP 625

pentru soiurile : Carinii Sinap, Renet de Champagne, Renet Simirenko şi] Rozma­
rin alb.
Altoit pe măr sălbatic pomul începe să rodească la vîrsta de 12 — 14 ani, iar pe dusen
şi paradis, la 7—8 ani.
Soiul Sari Sinap este foarte productiv; la vîrsta de 22 — 25 ani dă producţii de
300—420 kg/pom, pomii în vîrsta adesea dînd peste 1 000 kg/pom.
Se recomandă ca recoltarea fructelor să se facă tîrziu, deoarece în ultimele zile ele
îşi măresc volumul şi capătă o culoare mai plăcută. Avînd pulpa densă, se păstrează bine
şi nu se zbîrcesc. D e asemenea suportă uşor transportul.
Merele Sari Sinap se caracterizează printr-un conţinut de 11,80% zahăr, 0 , 2 5 %
aciditate, 0,42 % pectine, 0,27 % proteine brute şi 9,3 m g % vitamina C. Valoarea energetică
a merelor ajunge pînă la 58 cal. Sînt fructe de masă de calitatea I, excelente pentru bucătărie
şi industrializare.
Soiul Sari Sinap este rezistent la ger. î n iernile cu temperaturi foarte scăzute se
înregistrează crăparea trunchiului şi a axului. î n primăvară, rănile respective se închid
însă, din care cauză nu se întîlnesc plăgile caracteristice pentru alte soiuri (London Pepping
şi Wagner premiat). Rănile care se fac cu ocazia apbcării tăierilor se vindecă de asemenea
repede şi bine ; ca atare, se micşorează posibilităţile de infecţie cu cancer deschis. î n anii
ploioşi, este destul de atacat de rapăn ; fructele sînt rezistente la viermele merelor şi putre­
gaiul brun.
Pe solurile fertile şi cu umiditate suficientă, are viaţă mai lungă şi dă producţii
mari. în special, pe aluviuni, reuşeşte foarte bine. P e solurile sărace şi mai ales în regiunile
secetoase, pomii cresc mai greu, au viaţă mai scurtă, dau fructe de dimensiuni mai mici
şi în general cu valoare comercială mică. Are nevoie de locuri adăpostite.
Calităţi : longevitatea pomilor, procentul mare de fructe de calitatea I, transportul
uşor şi păstrarea timp îndelungat.
Defecte : intrarea tîrzie pe rod şi exigenţa pomilor faţă de sol, dimensiunile relativ
mici ale fructelor în cazul recoltelor abundente şi în anii secetoşi.

POMUL

Pomul la vîrsta de 15—16 ani are înălţimea de 4,8—5 m, formînd trunchi de grosime
mijlocie, cu scoarţa gălbuie-cenuşie.
Coroana — îngust-piramidală, deasă, foarte frumoasă, în perioada de plină rodire
devine larg-piramidală (fig. 253).
Ramurile de schelet — lungi, groase, dresate, cu scoarţa de culoare brună-verzuie,
cu lenticele transversale ; deşi formează cu axul unghiuri ascuţite de 32—40°, nu se dezbină
ca la alte soiuri (Frumos galben, Renet de Landsberg), întrucît sînt bine sudate. Ramurile
de doi ani lungi au scoarţa de culoare cenuşie-verzuie, cu lenticele aparente.
Ramurile de rod — predomină ţepuşele şi pintenii.
Lăstarii — subţiri, cu scoarţa de culoare brună-verzuie, măslinie, acoperiţi cu puf
cenuşiu, lipit de scoarţă.
Mugurii vegetativi - mici, conici, turtiţi şi lipiţi de lăstar, cu vîrful uşor ascuţit,
pufoşi.

iu - е. 2Ы8
626 SOIURI DE MAR RAIONATE Şl DE PERSPECTIVA

Mugurii floriferi — mici, bombaţi, roşiatici, pufoşi.

Frunzele — de mărime mijlocie, eliptic-aluugite, înguste, netede, lucioase, de culoare
verde închis, avind vîrful acuminat şi marginile serate fin. Peţiolul drept, subţire, slab

Fig. 2 5 3 . — Sari Sinap.

pubescent, de culoare verde deschis, avînd la bază două stipele foarte înguste, de culoare
închisă. Frunzele din rozete au teaca foarte dezvoltată, îndoită ca un jgheab.
Florile — de mărime mijlocie, cu petalele albe-roz.

FRUCTUL

Mărimea — uniformă, submijlocie, H = 56—61 m m şi D = 51—56 m m ; greutatea

de 63—80 g.
Forma — ovoidă sau ebpsoidă, trunchiată la ambele capete, ca de butoiaş, foarte
regulată, avînd diametrul maxim la jumătatea înălţimii fructului (pl. L I X şi fig. 254).
Culoarea — de fond verzuie, la completa maturitate devine galbenă deschis. Pe
partea expusă la soare, cnca 1/3 din întreaga suprafaţă acoperită cu roşeaţă caracteristică
 SARI SINAP 627

Ö f t r e 1 rece de Ia roz Ia roşu închis, carmin, cu slabă nuanţă violacee ; în unele cazuri, peste

rumeneală se suprapun dungi înguste, mai intense la culoare ; în general, culorile sînt şterse.
Punctele albe, numeroase, se pierd în roşeaţa.
Pedunculul — scurt sau mijlociu, subţire, lignifieat, de culoare brună-verzuie, pubes­
cent, iese puţin din cavitate.
Cavitatea pedunculară — mică, îngustă, in formă de pîlnie, de adîncime mijlocie
foarte regulată, cu pieliţa de culoare galbenă-verzuie
sau acoperită cu rugină.
Caliciul — mic, închis, sepalele uscate, mici,
lungi şi răsfrînte în afară, pubescente la bază.
Cavitatea calicială — mică, îngustă, puţin
adîncă, cu suprafaţa slab ondulată.
Pieliţa — destul de groasă, foarte tare, lu­
cioasă ; la uuele fructe, cu negi destul de mici.
Cavitatea subcalicială — conică, mică, îngustă.
Inima — cordiformă, bine marcată de fasci­
cule verzui.
Lojile — mijlocii, înguste, închise.
Seminţele—pline, alungite, de culoare cafenie
închis, cîte două în fiecare lojă.
Axul — mic, îngust, de înălţimea lojilor.
Pulpa — albă, cu slabă nuanţă verzuie, Fig. 2 5 4 . - s a r i sinap.
tare, suculentă, dulce-vinurie, de-abia acidulată,
parfumată, destul de bună la gust, în general lipsită de prospeţime, nerăcoritoare ; la fructele
răscoapte devine albă-gălbuie, făinoasă, aproape fără suculentă.
Maturitatea de consum — din ianuarie-februarie pînă în mai-iunie.

BECO.MANDARI. Deşi nu este prevăzut în sortimentele de perspectivă, soiul Sari

Sinap se recomandă să fie încercat în livezüe mari, în regiunea dealurüor, pe terenurile
de luncă şi în incintele îndiguite din Lunca Dunării. Avînd port piramidal, se pretează
pentru plantarea în lungul aleilor şi în general a căilor de comunicaţie.

РЕЗЮМЕ

Созревание — январь — начало мая.

Сорт неустановленного происхождения, вероятно, турецкий, из окрестностей го­
рода Синапа, очень распространенный в СССР, преимущественно в Крыму и в Молдавской
ССР. В PHP разводится в Молдове и Трансильванпи.
Дерево — сильнорослое, с высокой узко-пирамидальной кроной и с длинными тон­
кими и гибкими ветвями; начинает плодоносить поздно; дает обильные, но периодиче­
ские урожаи; очень морозоустойчивое, но требовательное к почвенным условиям.
Плод — меньше средней величины, яйцевидной или элипсоидной очень правиль­
ной формы; светло-желтого, беловатого цвета, с розовым или красно-фиолетовым румян­
цем на обращенной к солнцу стороне; мякоть белая, плотная, сочная, винно-сладкая, со
слабой кислотностью, приятного вкуса и хорошего качества.
Сорт рекомендуется для промышленных садов, на поименных и аллювиальных
почвах, а также для посадки вдоль алей и шоссейных дорог.
628 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

RÉSUMÉ

Maturité — janvier—début de mai.

Variété d'origine incertaine, probablement turque, des environs de la ville de Sinap ;
elle est très répandue dans l'U.B.S.S. et surtout en Crimée et dans la B . S. S. Moldave.
Dans notre pays, on la rencontre en Moldavie et en Transylvanie.
Arbre — vigoureux, à haute et étroite couronne pyramidale ; rameaux longs,
grêles et flexibles ; fructification très tardive, mais abondante et périodique ; il est résistant
aux grands froids mais exigeant quant aux conditions de sol.
Fruit — sous-moyen, ovoïde ou elliptique, très régulier ; couleur jaune clair,
faiblement lavé de rose ou rouge-violet sur le côté exposé au soleil ; chair blanche,
compacte, juteuse, douce-vineuse, faiblement acidulée, au goût agréable ; bonne quauté.
Variété recommandée à être plantée dans les vergers de type commercial, les \ allées
riveraines, les alluvions et en bordure des routes et des allées.

ABSTRACT

Maturity – January to early May

Variety of uncertain origin, probably Turkey, near the city of Sinap, it is widespread in the
USSR and especially in the Crimea and the R. Moldova. In our country, it is found in Moldova and
Transylvania.
Tree – vigorous, tall, narrow pyramidal crown, branches long, slender and flexible; fruiting very
late, but abundant and regular, it is resistant to extreme cold but demanding as to soil conditions.
Fruit – sub-average, ovoid or elliptical, very smooth, pale yellow, faintly tinged with pink or
red-purple on the side exposed to sun flesh white, compact, juicy, sweet, vinous, slightly tart taste good;
quality.
Variety recommended to be planted in the orchards of commercial type, the river valleys, and
alluvium, and along roads and walkways.
 HAŢEGANE

Sinonime : Bănăţesc, Ţigăneşti, Mere acre, Mere vărgate.

Origine. Soi autohton, format în centrul pomicol Haţeg din regiunea Hunedoara.

Răspîndire. Este mult răspîndit în centrul pomicol Haţeg, precum şi în alte comune
din regiunea Hunedoara.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte viguros. Produce destul de regulat, dar nu abundent. Fructele sînt
de cahtate mediocră, cu un conţinut relativ scăzut în zahăr (8,85 g % ) şi destul de ridicat
în aciditate (0,75 g % ) . Ca urmare a raportului între aceste două componente, rezultă
gustul relativ acru al fructului. Prezintă însă valoare prin conţinutul bogat în vitamina С
(23,80 m g % ) .
Se transportă fără pierderi şi se păstrează pînă în mai-iunie. Este un fruct bun
pentru industrializare.
Soiul este rezistent la ger, boli şi dăunători.
Calităţi : rezistenţa la ger a pomilor, păstrarea îndelungată a fructelor.
Defecte : aciditatea ridicată a fructelor.

POMUL

Pomul formează trunchi gros, aproape cilindric, de culoare cenuşie închis.

Coroana — mare, piramidală, largă (fig. 255).
Ramurile de schelet — foarte numeroase, lungi, de grosime mijlocie, cu unghiul de
ramificare mare.
Ramurile de rod — numeroase, reprezentate prin nuieluşe şi ţepuşe.
Lăstarii — de lungime şi grosime mijlocii, de culoare roşiatică-cenuşie, cu pubescenţă
spre vîrf.
630 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

Mugurii vegetativi — mici, conici, bruni-roşiatici, pubescenţi la vîrf.

Mи gurii fioriferl — mici, ovoizi, de culoare roşiatică, pubescenţi.

Fig. 255. — Haţegane.

Frunzele — mari, de formă eliptică, cu vîrful obtuz şi baza rotunjită, de culoare

verde închis, pubescente pe faţa inferioară, cu marginile serate.
Florile — mici, cu petalele ovate, de culoare roz-albicioase.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, avînd în medie Ff = 55 mm şi D = 50 m m ; greutatea medie

de 89 g.
Forma — ovoidă, cu diametrul maxim mai jos de jumătatea înălţimii (fig. 256).
Culoarea — de fond verde-gălbuie, apoi galbenă-pai, stropită peste tot cu roşu şi
cu dungi întrerupte, suprapuse, de culoare roşie mai închis.
Pedunculul — de grosime mijlocie, lung de 20—25 mm, lignificat, slab pubescent,
de culoare brună, foarte bine prins de fruct şi ramură.
 HAŢEGANE 631

Caritatea pedunculară — în formă de pîlnie, îngustă, adîncă, fără rugină.

Caliciul — închis, cu sepalele mijlocii, pubescente.
Cavitatea calicială — adinei, de lărgime mijlocie, în formă de castron, cu pieliţa
încreţită, pubescentă.
Pieliţa — groasă, netedă, puţin unsuroasă, lu­
cioasă, aderentă la pulpă.
Cavitatea subealicială — în formă de tub, co­
munică cu axul.
Inima — mică, în formă de ceapă.
Lojile — cu pereţii albi-verzui, întregi.
Seminţele — cîte două în fiecare lojă, de mări­
me mijlocie, ovoide, ascuţite, cafenii.
Axul — deschis.
Pulpa — albă, tare, suculentă, cu gust acru,
puţin sălciu şi cu aromă slabă.
Maturitatea de consum — începe din februarie
şi se prelungeşte pînă în mai-iunie. F i
8-
2 5 6
- - Haţegane.

R E C O M A N D Ă R I . Soiul Haţegane este potrivit pentru regiunea dealurilor înalte din

Ţara Haţegului, unde poate asigura consumul local în cursul iernii şi primăverii.

РЕЗЮМЕ

Созревание — февраль — начало июня.

Местный сорт, распространенный в Хацегском районе, Хунедоарскон области.
Дерево — сильнорослое, морозоустойчивое, не страдает от вредителей и грибных
болезней, плодоносит регулярно и обильно.
Плод — средней величины, яйцевидной формы, соломенно-желтого цвета с раз­
бросным румянцем и полосками более темного красного цвета; мякоть белая, твердая,
сочная, слабо ароматная, кисловатая, с высоким содержанием витамина С.
Рекомендуется для всей предгорной зоны в Цара Хацегулуй.

RÉSUMÉ

Maturité — février—début juiu.

Variété locale répandue dans le district de Haţeg, région de Hunedoara.
Arbre — vigoureux, résistant au froid, aux maladies cryptogamiques et aux insectes ;
produit régulièrement et abondamment.
Fruit — moyen, ovoïde, jaune-paille, lavé et rayé de r o u g e ; chair blanche, ferme,
juteuse, peu parfumée, aigrelette, très riche en vitamine , , 0 " .
Indiquée pour la zone des hautes collines de la région de Haţeg.

ABSTRACT

Maturity – February to early June

Local variety common in Haţeg district, Hunedoara region.
Tree – vigorous, resistant to cold, disease and insect fungal; regularly and thoroughly.
Fruit – medium, ovoid, yellow-straw, washed and striped with red, white flesh, firm, juicy,
slightly fragrant, tart, rich in vitamin ”C”.
Suitable for the area of high hills of the region Haţeg.
 TARE DE GHINDA

Sinonime : rom. Tare de Ghinda verde.

germ. Winter Dauerapfel, Hartapfel.

Origine. Soi autohton, foarte vechi, obţinut în comuna Ghinda din raionul Bistriţa,
regiunea Cluj.

Răspîndire. Este răspîndit în comuna Ghinda, unde formează baza plantaţiilor

vechi de măr. Se găseşte cultivat şi în alte comune din raioanele Bistriţa şi Năsăud, însă
în proporţie mai mică.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte viguros şi atinge dimensiuni foarte mari. Se altoieşte pe măr sălbatic
şi intră pe rod la 7—9 ani. înfloreşte tîrziu, iar perioada de înflorire durează mult, deoarece
florile se desfac treptat.
Pomul dă producţii destul de mari şi susţinute de la un an la altul.
Conţinutul în zahăr al fructelor este de 10,33 —13,07 % , în aciditate de 0,31—0,37 % ,
în substanţe tanoide de 0,08—0,09%, în pectine de 0,57—0,65% şi în proteine brute de
0,45—0,49%; conţinutul în vitamina С variază între 4,5 şi 10,0 m g % , iar valoarea ener­
getică este de 59,2 — 79,2 cal.
Fructele sînt de calitatea a I l - a sau a IH-a, au pulpa tare, densă, pieliţa groasă,
din care cauză nu suferă în timpul transportului şi se păstrează fără pierderi. Se folosesc
pentru bucătărie, industrializare şi cidru.
Soiul Tare de Ghinda verde este puţin pretenţios faţă de condiţiile de mediu şi agro­
tehnica aphcată. Este destul de sensibil însă la atacul păduchelui din San José. î n anii
ploioşi, este puternic atacat de rapăn ; atacul este mai intens la pomii cu producţn abun­
dente şi intraţi în declin.
Calităţi: longevitatea pomilor, rezistenţa la ger, producţiile mari şi susţinute, păs­
trarea foarte uşoară şi îndelungată a fructelor.
Defecte : sensibilitatea la rapăn şi calitatea inferioară a pulpei pentru consumul în
stare proaspătă.

POMUL

Pomul are trunchiul gros, cu suprafaţa brăzdată, cu scoarţa de culoare roşiatieă-

cenuşie, care se exfohază neregulat.
Coroana — mare, aproape sferică (fig. 257).
 PLANŞA L

Tare de Ghinda
 TARE DE GHINDA
взз

Ramurile de schelet — groase, bine garnisite, cu scoarţa de culoare brună-cenuşie,

cu lenticele cafenii, proeminente, de formă rotunjită.
Ramurile de rod — scurte, reprezentate prin ţepuşe, pinteni şi burse alungite.

Fig. 257. — Tare de Ghinda.

Lăstarii — foarte viguroşi, pubescenţi, cu scoarţa de culoare brună-verzuie, cu

lenticele de formă variabilă, aşezate des şi neregulat.
Mugurii vegetativi — mici, conici, turtiţi, lipiţi de lăstar.
Mugurii fforifeii — mici, aproape conici, cu pubescenţă bogată.
Frunzele — .simetrice, ovat-alungite, cu vîrful acuminat, limbul uşor ondulat, cu
marginile serate fiu şi involute, de culoare verde metalic pe faţa superioară şi argintie
pe cea inferioară, din cauza pubescenţei pronunţate. Peţiolul verde-cenuşiu, acoperit cu
roşeaţa slabă şi puf abundent, reprezintă 1/3 din lungimea limbului.
Florile — de mărime mijlocie, cu petalele albe ; bobocii florali de culoare albă-
roşiatică.
 634 SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie sau supramijlocie, avînd în medie H = 57 m m şi D = 71 mm ;

greutatea medie de 95 g.
Forma — conic-trunchiată sau sferic-turtită, uniformă pe acelaşi p o m (pl. L X şi
fig. 258).
Culoarea — de fond verzuie-cenuşie în epoca recoltării şi galbenă-limonie murdar,
cu nuanţă verzuie la maturitate; cea acoperitoare roşie-portocalie, suflată p e partea
expusă la soare. Pe toată suprafaţa
fructului sînt răspîndite neregulat puncte
mari, albicioase, din care unele cu cen­
trul ruginiu.
Pedunculul — lung de 10—15 mm,
gros, iese totdeauna din cavitate, în
general cărnos, de culoare brună-ruginie,
inserat puţin oblic, bine prins de fruct
şi ramură.
Cavitatea pedunculară—mică, puţin
adîncă, cu marginile regulate, avînd
pereţii coloraţi în verde şi acoperiţi cu
puţină rugină şi perişori scurţi albicioşi.
Caliciul — mic, închis sau semi-
deschis, mare, format din sepale verzi
Fîg. 258. - T a r e de Ghinda. la bază, cu vîrf urile uscate şi răsfrînte
în afară.
Cavitatea calicială — mică, în formă de farfurie, puţin adîncă, uneori superficială,
largă, avînd pieliţa vălurată, acoperită cu perişori rari şi puţină rugină la baza sepalelor.
Pieliţa — groasă, tare, întrucîtva aspră, acoperită cu puţină pruină, aderentă la pulpă.
Cavitatea subcalicială — în formă de pîlnie, cu gîtul lung, sau în formă de V închis şi
prelungit; nu comunică cu axul.
Inima — mare, în formă de ridiche, aproape egală cu jumătate din diametrul fruc­
tului, delimitată de fascicule verzi, care se unesc cu marginea superioară a cavităţii sub-
caliciale.
Lojile — mici, închise, cu pereţii de culoare galbenă-verzuie, fără crăpături, lu-
cioşi, sidefii.
Seminţele — mici, pUne, cafenii, cu punctul de inserţie alb.
Axul — fusiform, formînd o cameră axială mică, foarte puţin deschisă.
Pulpa — în momentul recoltării de culoare verde-albicioasă, taie, lipsită de sucu­
lentă, cu gust ierbos, iar la maturitate gălbuie, suculentă, dulceagă, fără aromă, lipsită de
aciditate.
Maturitatea de consum — începe prin februarie-martie şi se prelungeşte pînă în iulie.

R E C O M A N D Ă R I . Cu toate că nu este trecut în sortimentele de perspectivă, soiul Tare

de Ghinda se recomandă pentru cultură în zona dealurilor înalte din nordul Transilvaniei,
unde alte şoimi valoroase nu reuşesc.
 TARE DE GHINDA 635

РЕЗЮМЕ

Созревание — конец февраля — начало июля.

Очень старый местный сорт из села Гинды, Бистрпцского района, где имеет
широкое распространение и составляет основу местных насаждений.
Дерево — сильнорослое , долговечное, крупных размеров, выносливое, но довольно
чувствительное к парше п калифорнийской щитовке ; дает обильные и регулярные
урожаи.
Плод — средней или вышесредней величины, усеченно-конической формы, реже
округло-приплюснутый, светло-зеленого цвета; при полном созревании становится
зеленовато-желтым с красновато-оранжевым румянцем на обращенной к солнцу стороне;
мякоть зеленовато-белая, твердая, плотная, сочная, сладковатая, лишенная аромата с
едва заметной кислотностью, посредственного качества.
Любительский и промышленный сорт; рекомендуется для гибридизации и селек­
ционной работы.

EÉSUMÉ

Maturité — fin février—début de juillet.

Très ancienne variété roumaine, originaire du village de Ghinda, répandue dans le
district de Bistriţa, où elle est très répandue, constituant la base des plantations.
Arbre — vigoureux, longétif, de grande taille, rustique, assez sensible au Fusicla-
dium et au pou de San-José; il donne de grandes récoltes soutenues.
Fruit — moyen ou surmoyen, tronconique, parfois sphérique-aplati ; vert clair
devenant à la complète maturité jaune-verdâtre, lavé de rouge-orangé sur le côté exposé
au soleil ; chair d'un blanc-verdâtre, ferme, compacte, juteuse, douce, dépourvue d'arome,
peu acidulée, de qualité médiocre.
Variété d'amateur et pour l'industrie, recommandée comme matériel initial pour les
hybridations et la sélection.

ABSTRACT

Maturity – late February to early July.

Very old variety Romanian originating in the Ghinda village, widespread in the district of
Bistrița, where it is widespread, forming the basis of the plantations.
Tree – vigorous, long life, large, rustic, fairly sensitive to Fusicladium and lice of San-Jose,
gives large crops supported.
Fruit – medium to medium, conical, spherical, sometimes flattened, light green to full maturity
becoming greenish-yellow, tinged with red-orange on the side exposed to sun flesh of a greenish-white,
firm, compact, juicy, soft, devoid of aroma, slightly sour, poor quality.
Variety amateur and for the industry, recommended as initial material for hybridization and
selection.
 SOIURI DE MÄR
AUTOHTONE, NERAIONATE
 DUNGATE DE IULIE

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, format în centrele pomicole din regiunea Hunedoara.

Răspîndire. Este răspîndit local în valea Haţegului, mai ales în comunele Demsuş şi
Hăţăgel.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul este de vigoare mijlocie ; înfloreşte către sfîrşitul epocii de înflorire, timp de
circa două săptămîni.
Rodeşte în fiecare an şi abundent. Fructele sînt de cabtate mediocră, se folosesc
pentru consumul în stare proaspătă şi marmeladă.

POMUL

Pomul creşte înalt de 7 m, form în d trunchi de grosime mijlocie, cu scoarţa crăpată

longitudinal, care se exfoliază în formă de plăci mici şi subţiri.
Coroana — globuloasă, turtită, deasă, cu diametrul de 8—9 m.
Ramurile de schelet — lungi, potrivit de groase, cu creştere arcuită, rar dreaptă, cu
lenticele puţine, mici, rotunjite, aşezate transversal, de culoare brună-albicioasă.
Mugurii vegetativi — mici, conici, turtiţi, pubescenţi, de culoare albicioasă, lipiţi de
lăstar, cu pernuţele reduse.
Mugurii floriferi — mari, ovoizi, umflaţi la mijloc, puternic pubescenţi, de culoare
cenuşie-albicioasă.
Frunzele — mari, ovate, obovate sau eliptice, cu vîrful ascuţit, baza rotunjită,
marginile serate, glabre, semilucioase pe faţa superioară şi verde-albicioase, pubescente
pe cea inferioară. Peţiolul lung, pubescent, de culoare verde-albicioasă, cu nuanţă roşiatică
pe partea însorită.
Florile - mari, cu petalele roz ; grupate în inflorescenţe dese.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, avînd în medie H = 5 2 mm şi D = liOmm ; greutatea de 00 — 65 g.

Forma — sfcric-turtită, rar conică, cu contur regulat (fig. 259).
(140 SOIURI DE MAR AUTOHTONE, NERAIONATE

Culoarea — de fond galbenă-limonie, acoperită pe trei sferturi din suprafaţă cu dungi

de mărimi diferite, scurte, vişinii. Prezintă numeroase puncte galbene-verzui, mari,
slab vizibile.
Pedunculul — drept, rareori curbat, foarte lung, depăşeşte cu mult marginile cavităţii,
gros, de culoare cafenie, pubescent, bine prins
de fruct.
Cavitatea pedunculară — regulată, de lăr­
gime mijlocie, adîncă, cu rugină puţină dispusă
în cercuri concentrice.
Caliciul — închis sau semidesehis, pubes­
cent, de culoare negricioasă, cu sepalele îm­
preunate la bază şi cu vîrfurile răsfrînte.
Cavitatea calicială — largă, adîncă, în for­
mă de castron, cu pieliţa uşor încreţită.
Pieliţa — subţire, netedă, lucioasă, ade­
rentă la pulpă.
Cavitatea subcalicială — mijlocie, adîncă,
potrivit de largă, în formă de V , nu comunică
cu camera axială.
Inima—în formă de ceapă, bine delimitată.
Fig. 259. — D u n g a t e de iulie.
Lojile — adinei, înguste, cu pereţii de c u ­
loare verzuie, netezi.
Seminţele — mici, ovoide, castanii-roşcate.
Axul — deschis.
Pulpa — albă-gălbuie, moale, dulce-acrişoară, cu aromă slabă, făinoasă la
supracoacere.
Maturitatea de consum — în a doua jumătate a lunii iulie, la 8—10 zile după recoltare.

RECOMANDĂRI. Soiul Dungate de iulie, apreciat pentru consumul în stare proaspătă

şi pentru industrializare, se recomandă pentru grădinile din jurul caselor, numai în regiu­
nea Hunedoara.

РЕЗЮМЕ

Созревание — 20—30 июля.

Местный сорт из Хунедоарской области.
Дерево — средней силы роста. Плодоносит ежегодно и обильно.
Плод — средней величины, округло-приплюснутый, желто-лимонного цвета с
красными более яркими полосками, низкокачественный для потребления в свежем виде,
но годится для промышленной переработки.

EÉSUMÉ

Maturité - 2 0 - 3 0 juillet.
Variété autochtone, originaire de la région de Hunedoara.
Arbre — vigueur moyenne ; productivité abondante et régulière.
Fruit — moyen, sphérique aplati, jaune citron, recouvert de rouge et rayé d'un
rouge plus intense. Qualité inférieure comme fruit de table ; convient surtout pour l'in-
dustrialisation.
640a
ABSTRACT

Maturity – 20-30 July.

Variety originating in the Hunedoara region.
Tree – medium vigour, productivity abundant and regular.
Fruit – medium, spherical flattened, lemon yellow, covered with red and striped with a more
intense red.
Low quality as table fruit, suitable especially for industrialization.
 OARZÄNE

Sinonime : Orzăşti.

Origine. Soi autohton, obţinut probabil în zona subcarpatică din Moldova. Este denu­
mit astfel pentru faptul că fructele ajung la maturitate în cursul verii, în perioada cînd se
recoltează orzul.

Răspîndire. Se întîlneşte atît în Moldova, regiunea Suceava, cît şi în Transilvania,

regiunea Cluj şi regiunea Mureş-Autonomă Maghiară.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul are creştere moderată şi se caracterizează prin longevitate mare. î n comuna

Dumbrava, raionul Topliţa, regiunea Mureş-Autonomă Maghiară, se găsesc meri din
acest soi în vîrsta de aproape 150 ani.
Produce în fiecare an cîte 50—80 kg/pom, iar pomii în vîrsta pot da 250—300 kg.
Fructele au gust bun, plăcut ; se pătează uşor prin lovituri, transportîndu-se cu multă
greutate ; putrezesc însă puţin.
Este rezistent la ger şi secetă, reuşind atît pe terenurile fertile, cît şi pe cele sărace,
precum şi în fîneţe.

POMUL

Pomul ajunge în perioada de rodire la înălţimea de 4—5 m, avînd trunchiul înalt,

gros, drept, cu ritidom care se formează tîrziu şi se exfoliază în plăci înguste, trapézoïdale.
Coroana — invers-piramidală, potrivit de deasă.
Ramurile de schelet — lungi şi destul de groase, degarnisite la bază, formează cu axul
unghiuri mici, ascuţite, din care cauză se dezbină uşor.
Ramurile de rod — mijlocii şi scurte, concentrate mai mult către periferia coroanei.
Lăstarii — lungi la pomii mai tineri, mijlocii la pomii în vîrsta, de grosime mijlocie.
Mugurii vegetativi — mici, conici, lipiţi de lăstar, aşezaţi pe permite slab pro­
eminente.
Mugurii floriferi - de mărime mijlocie, ovoizi, pubescenţi.

« 1 — c. 2412
642 SOIURI DE MAR AUTOHTONE, NERAIONATE

FRUCTUL

Mărimea — submijlocie sau mijlocie, avînd în medie H = 50 mm şi D = 65 mm ;

greutatea de 75—80 g.
Forma — sferic-turtită (fig. 260).
Culoarea — de fond verde-gălbuie la recoltare şi galbenă la maturitate ; cea acoperi­
toare reprezentată printr-o roşeaţa suflată, peste care se suprapun dungi roşiatice mai
intense, care acoperă fructul de la cavitatea
calicială pînă la cea pedunculară.
Pedunculul — de lungime mijlocie, subţire,
lignificat, slab curbat.
Pulpa — albă-verzuie sau albă, pe măsură
ce ajunge la maturitate devine galbenă-verzuie
şi gălbuie, de consistenţă mijlocie, cu gust acri­
şor, răcoritor şi plăcut.
Maturitatea de consum — din prima jumă­
tate a lunii iulie, durează 10—15 zile, pînă la
începutul lunii august.

RECOMANDĂRI. Soiul Oarzăne, altoit pe

măr sălbatic, se pretează pentru a fi plantat
Fig. 260. — Oarzăne. în jurul caselor şi prin fineţe, în nordul ţării.

РЕЗЮМЕ

Созревание — первая половина июля—начало августа.

Молдавский сорт, распространенный и в Трансильванпи.
Дерево — средней силы роста, но очень долговечное, живет более 150 лет, очень
неприхотливое; плодоношение ежегодное и обильное.
Плод — средней величины, округло-приплюснутый, желтый с красными полос­
ками; мякоть белая, сочная, кисловатая, хорошего качества; плохо переносит перевозку.

RÉSUMÉ

Maturité — première quinzaine de juillet—début août.

Variété originaire de Moldavie, répandue aussi en Transylvanie.
Arbre — de vigueur moyenne, mais longétif, dépassant 150 aus ; très rustique, produc-
tivité abondante et régulière.
Fruit — moyen, sphérique aplati, jaune rayé de rouge ; chair blanche, juteuse, aci-
dulée, bonne qualité. Faible résistance au transport.

ABSTRACT

Maturity – the first fortnight of July to early August.

Variety originating in the Moldova, in Transylvania also widespread.
Tree – medium vigour, but long-lived, more than 150 years, very resistant, abundant and regular
productivity.
Fruit – medium, spherical flattened, yellow striped with red, white flesh, juicy, tart, good
quality.
Low resistance to transport.
 VĂRATIC

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, format în regiunea a VIII-i — Colinele Moldovei.

Răspîndire. Se cultivă în raionul Focşani, re­

giunea Galaţi.

CARACTERISTICA SOIULUI
щ
Pomul, nepretenţios faţă de climă şi sol, creşte
viguros. Are frunzele mari, cu marginile serate, cu
peţiolul lung şi drept.
Fructele sînt de mărime mijlocie, ovoide, de
culoare albă-verzuie, acoperite cu dungi roşii, deseori
răspîndite pe toată suprafaţa (fig. 261). A u pedun­
culul potrivit de lung, verde, nelignifieat, aşezat
într-o cavitate mică, puţin adîncă, potrivit de largă ;
cabciul mic, închis, cu sepale mici, înguste, aşezat
Fig. 2 6 1 . - Văratic.
într-o cavitate potrivit de largă şi puţin adîncă.
Piebţa este groasă, elastică, iar pulpa albă-verzuie,
moale, fragedă, potrivit de acidulată. Se consumă începînd din a doua decadă a lunii
iube, pînă la sfîrşitul lunii august.

RECOMANDĂRI. Soi potrivit pentru grădinile de lîngă case, în regiunea deluroasă din
sud-estul Moldovei.

РЕЗЮМЕ

Созревание — конец июля — август.

Местный сорт из района Фокшань, Галацкой области.
Дерево — сильнорослое, неприхотливое, нетребовательное к почве и климату,
урожайное.
644 SOIURI DE MAR AUTOHTONE. NERAIONATE

Плод — средней, яйцевидный, зеленовато-белый с широкими красными полосками;

мякоть зеленовато-белая, мягкая, нежная, умеренно кисловатая, хорошего качества.

E É S T J M É

Maturité — fin juillet—août.

Variété originaire du district de Focşani, région de Galatz.
Arbre — vigoureux, rustique, peu exigeant quant aux conditions de sol et de climat,
productif.
Fruit — moyen, ovoïde, blanc-verdâtre, recouvert de rayures rouges. Chair d'un
blanc-verdâtre, tendre, modérément acidulée. Bonne quabté.

ABSTRACT

Maturity – late July to August.

Variety originating in the Focșani district, Galați region.
Tree – vigorous, resistant, undemanding as to soil conditions and climate, productive.
Fruit – medium, ovoid, greenish-white, covered with red stripes. Flesh greenish-white, tender,
and moderately acidic. Good quality.
 ROŞII DE I U L I E

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, format în bazinele pomicole din regiunea Hunedoara.

Răspîndire. Este răspîndit în raionul Haţeg, în comunele Demsuş, Răchitova şi

Peşteniţa, în grădinile de lîngă case şi ca p o m răzleţ prin livezi.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul este viguros, ajunge la vîrsta de 75—90 ani ; rodeşte abundent în fiecare an,
dînd o producţie de 80—140 kg şi chiar 300 kg. Fructele sînt de calitate bună, cerute pe
pieţele centrelor muncitoreşti Petroşani, Hunedoara, Arad. Se utilizează pentru consumul
în stare proaspătă, marmeladă şi rachiu. Se păstrează bine.
Pomul este rezistent la ger, brume, secetă, precum şi la boli şi dăunători.

POMUL

Pomul creşte viguros, înalt de 8—9 m.

Coroana — globuloasă, neregulată, cu diametrul de 8—10 m.
Hamurile de schelet — groase, arcuite sau strîmbe, cu scoarţa zgrunţuroasă, de cu­
loare cenuşie, crăpată longitudinal neregulat, care se exfoliază, cu lenticele puţine, mici,
aşezate transversal, de culoare brună deschis.
Mugurii vegetativi — mici, turtiţi, laţi la bază, rotunjiţi la vîrf, pubescenţi, de culoare
cafenie-albicioasă, lipiţi de lăstar, cu pernuţe reduse.
Mugurii floriferi — mijlocii ca mărime, ovoizi, umflaţi la mijloc, cu solzii lipiţi de
mugure, puternic pubescenţi, de culoare albicioasă, cu nuanţă brună.
Frunzele — mari, de formă eliptică, rar ovată, subţiri, cu marginile serate mărunt,
mate, netede sau uşor ondulate pe faţa superioară şi slab pubescente pe cea inferioară.
Peţiolul de grosime mijlocie, lung, de culoare verde-albicioasă, uşor înroşit pe partea înso­
rită, pubescent.
Florile — mari, cu petalele roz,
ß|f, SOIUKI DE MAR AUTOHTONI',, NKRAIONATE

FRUCTUL

Mărimea — mică sau mijlocie, în medie H = 45 mm şi D = 57 mm ; greutatea de

7 0 - 1 0 0 g.
Forma — sferic-turtită, cu contur neregulat (fig. 262).
Culoarea — dc fond galbenă-limonie ; cea acoperitoare roz, sub formă de dungi
lungi şi subţiri. Prezintă numeroase puncte albicioase, mici, pe partea expusă la soare.
Pedunculul — drept, potrivit de gros, pubes­
cent, bgnificat, de culoare castanie închis, depă­
şeşte marginile cavităţii pedunculare.
Cavitatea pedunculară — mijlocie, cu marginile
regulate, adîncă, prezintă puţină rugină în for­
mă de raze.
Caliciul — semideschis, cu sépale de mărime
mijlocie, pubescente, de culoare negricioasă, vîrfurile
foarte apropiate şi distanţate la bază.
Cavitatea calicială — largă, în formă de farfurie,
potrivit de adîncă cu pieHţa încreţită.
Pieliţa — subţire, aderentă la pulpă, netedă,
lucioasă, adesea cu negi de diferite mărimi.
Fig. 2 6 2 . — R o ş i i d e iulie. Cavitatea subcalicială — adîncă, de mărime mij­
locie, în formă de U, comunică cu camera axială.
Inima — mare, în formă de ceapă.
Lojile — mijlocii, adinei, cu pereţii netezi, de culoare galbenă-verzuie.
Seminţele — mici, ovoide, de culoare castanie, pline.
Axul — semiînchis.
Pulpa — crem, moale, suculentă, dulce-acrişoară, slab aromată.
Maturitatea de consum — de la sfîrşitul lunii iulie, pînă la sfîrşitul lunii august,
iar în regiunile dealurilor înalte, în unii ani, se prelungeşte pînă la mijlocul lunii septembrie.

RECOMANDĂRI. Soiul Roşu de iulie se recomandă pentru grădinile din jurul caselor şi
ca soi de încercare în livezile mari din regiunea Hunedoara, pentru asigurarea unui con­
sum larg în timpul verii.

РЕЗЮМЕ

Созревание — последняя декада июля—конец августа.

Сорт, выведенный в Хунедоарской области.
Дерево — сильнорослое, нетребовательное к почвенно-климатическнм условиям,
очень урожайное.
Плод — равличной величины , от мелкого до среднего, округло-приплюснутый,
красиво окрашенный, довольно хорошего качества.

RÉSUMÉ

Maturité — dernière décade de juillet—fin d'août.

Variété originaire de la région de Hunedoara.
Arbre — vigoureux, peu exigeant en ce qui concerne le sol et le climat ; très productif.
Fruit — de grosseur- variable, petit ou moyen, sphérique déprimé, jobment coloré,
assez bonne qualité.
646a
ABSTRACT

Maturity – last decade of July to late August.

Variety originating in the Hunedoara region.
Tree – vigorous, undemanding as regards soil and climate, very productive.
Fruit – of variable size, small or medium, spherical depressed, beautifully colored, fairly good
quality.
 TURTURESC

Sinonime : nu are.

Origine. Soi autohton, originar din regiunea a VIII-a — Colinele Moldovei.

Răspîndirc. Este răspîndit în satele de la sud-est de Iaşi, Coinarna, Hiliţa, Bucium.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte viguros ; altoit pe măr sălbatic, trăieşte peste 100 ani.
Bodeşte neregulat, avînd producţii medii de 80—100 kg/pom şi maxime de 200 kg.
Fructele sînt de calitatea а П-а, cu durată scurtă de păstrare.
Este un soi rezistent la ger, secetă, boli şi dăunători, fiind nepretenţios la condiţiue
de mediu.

POMUL

Pomul atinge dimensiuni mijlocii, înălţimea de circa 9 m, cu trunchiul drept, gros

de 60 c m la pomii i n vîrsta înaintată, cu scoarţa cenuşie-brună, cu crăpături profunde şi
plăci dispuse orizontal.
Coroana — globuloasă, cu diametrul de circa 10 m.
Ramurile de schelet — numeroase, lungi şi groase, geniculate, cu unghiuri de ramificare
de 60—80°, au scoarţa crăpată, de aceeaşi culoare cu trunchiul, spre vîrf netedă, de culoare
cafenie-verzuie, cu lenticele rare, mici, eliptice, dispuse neregulat pe ramurile mai groase.
Ramurile de rod — scurte, subţiri, predomină ţepuşele ; garnisirea foarte bună.
Lăstarii — mijlocii, subţiri, cu scoarţa de culoare castanie deschis, pubescenţi, cu
lenticele rare, eliptice, albe-gălbui, dispuse longitudinal.
Mugurii vegetativi — mici, conici, de culoare castanie închis, pubescenţi, lipiţi de
lăstar, cu pernuţele puţin dezvoltate.
Mugurii floriferi — mari, ovoizi, bombaţi, pubescenţi.
Frunzele — mari, de formă eliptică, cu vîrful acuminat şi întors în jos, marginile
serate, netede, mate, pubescente pe faţa inferioară şi glabre pe cea superioară. Peţiolul
subţire şi lung, verde pe partea superioară şi verde-gălbui pe cea inferioară, roşiatic Ia bază,
slab pubescent.
648 SOIURI DE MAR AUTOHTONI". NERAIONATE

FRUCTUL

Mărimea—mijlocie, avînd în medie H = 5 7 mm şi D = 6 3 mm ; greutatea de 80—90 g.

Forma — sferic-turtită ; în secţiune transversală cu contur neregulat (fig. 263).
Culoarea — de fond verde-gălbuie, la maturitate devine galbenă. Prezintă puncte
rare, mici, circulare, de culoare castanie, dispuse
neregulat.
Pedunculul — drept, de lungime mijlocie,
subţire, semilignificat, pubescent, de culoare
verde-castanie, bine prins de fruct.
Cavitatea pedunculară — îngustă, de adîncime
mijlocie, în formă de pîlnie, cu marginile regulate,
cu rugină care se revarsă din cavitate sub formă
de raze neregulate.
Caliciră — mic, închis, cu sepalele mici, verzi
la bază, pubescente, cu bazele împreunate şi vîrfu-
rile strînse în smoc.
Cavitatea calicială — îngustă, puţin adîncă,
în formă de castron, cu pereţii netezi.
Fig. 263. — T u rturesc.
Pieliţa — subţire, netedă, lucioasă, aderentă
la pulpă.
Caritatea subealicială — cilindrică, în formă de U, adîncă, nu comunică cu
camera axială.
Inima — mare, cepiformă, cu poziţie superioară.
Lojile — largi, înalte şi puţin adînci, cu pereţii galbeni-verzui, fără crăpături.
Seminţele — mijlocii, ovoide, bombate, cafenii.
Axul — deschis.
Pulpa — albă-gălbuie, fină, moale, dulce-acrişoară, cu aromă slabă.
Maturitatea de consum — începe de la sfirşitul lunii iulie şi durează circa trei săp-
tămîni.

RECOMANDĂRI. Soiul Turturesc se recomandă local pentru grădinile de lîngă case,

pentru completarea sortimentului în cursul verii.

РЕЗЮМЕ

Созревание — конец июля — начало августа.

Молдавский сорт из Ясской области.
Дерево — сильнорослое, долговечное, очень неприхотливое и урожайное.
Плод — средней величины, шаровидный, зеленовато-желтый, посредственного
качества; лежкость слабая.

R É S U M É

Maturité — fin juillet—début août.

Variété moldave, de la région de Jassy.
Arbre — vigoureux, longétif, très rustique et productif.
Fruit — moyen, globuleux, jaune-verdâtre, qualité médiocre, conservation difficile.
648a
ABSTRACT

Maturity – late July to early August.

Variety of Moldovan origin, region of Iași.
Tree – vigorous, long life, very resistant and productive.
Fruit – medium, globular, yellow-greenish, poor quality, conservation is difficult.
 MUŞCĂTARE

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, format în bazinele pomicole din regiunea Hunedoara.

Răspîndire. Este răspîndit la poalele Munţilor Poiana Buşeai, regiunea Hunedoara,

prin grădinile de lîngă case.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomii sînt de vigoare mijlocie, trăiesc mult, ajungînd la vîrsta de 70—80 ani.
Rodesc abundent şi în fiecare an. Sînt rezistenţi la ger, brumă, secetă şi dăunători, însă
sensibili la b o b .

POMUL

Pomul de vigoare mijlocie, înalt de 7—8 m, avînd trunchiul gros, cu scoarţa de

culoare cenuşie închis, cu nuanţă brună, crăpată longitudinal.
Coroana — globuloasă, neregulată, cu diametrul de 8—9 m.
Ramurile de schelet — groase, lungi, cu creştere strîmbă şi geniculată, prezintă lenti-
cele puţine, mici, brune deschis, aşezate transversal.
Ramurile de rod — lungi, potrivit de dese.
Mugurii vegetativi — mici, turtiţi, puţin pubescenţi, do culoare brună închis, lipiţi
de lăstar şi cu pernuţele proeminente.
Mugurii floriferi — mici, ovoizi, puternic pubescenţi, de culoare cafenie deschis.
Frunzele — de mărime mijlocie, ovate, cu marginile serate, glabre şi netede pe faţa
superioară şi pubescente pe cea inferioară. Peţiolul lung, de grosime mijlocie, pubescent,
de culoare verde-albicioasă, uşor roşiatic pe partea însorită,

FRUCTUL

Mărimea — mică, avînd în medie H = 3 9 mm şi D = 52 mm ; greutatea de 60 — 70 g.

Forma — sferic-turtită, cu contur regulat (fig. 264).
650 SOIURI DE MAR AUTOHTONE. NERAIONATE

Culoarea — de fond galbenă-verzuie, acoperită trei sferturi cu o culoare uniformă,

intensă, vişinie, peste care este suprapusă pruină albăstruie. Pe suprafaţa fructului se
găsesc numeroase puncte albicioase, mici, vizibile.
Peundculul — de lungime şi grosime mijlocii, depăşeşte marginile cavităţii pedum u-
lare, lignificat, de culoare cafenie, pubescent, oblic, bine
prins de fruct.
Cavitatea pedunculară — regulată, largă, adîncă,
cu rugina dispusă în cercuri concentrice.
Caliciul — închis, cu sepalele de culoare cafenie,
pubescente, cu vîrfurile adunate.
Cavitatea calicială — de lărgime mijlocie, aproape
superficială, cu pieliţa încreţită.
Pieliţa — subţire, netedă, lucioasă, semiaderentă
la pulpă, cu multă pruină.
Cavitatea subcalicială — mică, îngustă, puţin
F i g . 2 6 4 . - Muşcătare. ' adîncă, în formă de V, comunică cu camera axială.
Inima — mare, în formă de ceapă.
Lojile — mari, adinei, cu pereţii de culoare verde-gălbuie, cu uşoare crăpături trans­
versale, necalusate.
Seminţele — de mărime mijlocie, ovoide, turtite pe una din părţi, negricioase, pline.
Axul — deschis.
Pulpa — albă, cu nuanţă crem, cu infiltraţii verzui lîngă pieliţă, moale, foarte sucu­
lentă, dulce, pronunţat acrişoară, foarte slab aromată, de calitate bună.
Maturitatea de consum — începe în ultima decadă din iulie şi durează timp de 20 —
40 züe.

EECOMANDÄRI. Soiul Muşcătare fiind apreciat ca fruct de vară pentru masă, se reco­
mandă să fie încercat pe scară mai largă în regiunea Hunedoara, în vederea extinderii
în cultură.

РЕЗЮМЕ

Созревание — конец июля — август.

Сорт местный из Хунедоарской области.
Дерево — средней силы, долговечное, хорошо выносит суровые климатические
условия, неприхотливое к почвенным условиям, плодоносит ежегодно и обильно.
Плод — мелкий или средний, округло-приплюснутый, красиво окрашенный в
яркий кармино-красный блестящий цвет очень хорошего вкуса и качества.

BÉSUMJÉ

MaluriU — fin juillet—août.

Variété originaire de la région de Hunedoara.
Arbre — de vigueur moyenne, longétif, résistant aux intempéries, peu exigeant quant
aux conditions du sol ; productivité abondante et régulière.
Fruit — petit ou moyen, sphérique aplati, joliment coloré en rouge-carmin luisant,
à saveur très agréable. Bonne qualité.
650a
ABSTRACT

Maturity – late July to August.

Variety originating in the Hunedoara region.
Tree – medium vigour, long-lived, weather resistant, undemanding as, soil conditions, abundant
and regular productivity.
Fruit – small to medium, spherical, flat, beautifully coloured in red-carmine glow, pleasant
flavour. Good quality.
 CODEŞEL

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, format în regiunea a V I I I - a — Colinele Moldovei.

Răspîndire. Este răspîndit în cuprinsul raionului

Focşani, regiunea Galaţi.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul este viguros, formează coroana globuloasă ;

are frunzele mari, netede, lucioase. Rodeşte în fiecare an.
Fructele sînt de dimensiuni submijlocn, sferice, de
culoare verzuie, peste care se aşterne o culoare intensă
roşie (fig. 265). Pedunculul este lung şi subţire, prins într-o
cavitate de adîncime şi lărgime mijlocii, cu marginile
regulate. Caliciul mic, semiînchis, este aşezat într-o cavi­
tate în formă de pîlnie, potrivit de largă, cu coaste slab Fig. 265. — codeşei.

pronunţate pe margini. Pieliţa este groasă, lucioasă, iar

pulpa albă, crocantă, dulce şi plăcut acidulată. Se consumă în cursul lunii august.

RECOMANDĂRI. SC recomandă pentru cultură în zona premontană din apropierea Mun-

ţuor Vrancei, pentru a asigura aprovizionarea cu fructe proaspete în cursul verii.

РЕЗЮМЕ

Созревание — август.
Местный сорт из района Фокшань, Ралацкой области.
Дерево —• сильнорослое, здоровое, устойчивое к морозам, эасухе, болезням и
насекомым , нетребовательное к почве и климату.
Плод — мелкий, шаровидный, зеленый, с темно-красным румянцем; мякоть белая,
хрустящая, сладкая с приятной кисловатостью.
652 SOIURI DE MAR AUTOHTONE. NERAIONATE

E É SUMÉ

Maturité — août.
Variété originaire du district de Focşani, région de Galatz.
Arbre — vigoureux, sain, résistant aux gelées d'hiver, à la sécheresse, aux maladies
et aux insectes, non exigeant quant aux conditions de sol et de climat.
Fruit — petit, sphérique, vert, recouvert de rouge vif. Chair blanche, croquante,
douce, agréablement acidulée.

ABSTRACT

Maturity – August.
Variety originating in the Focșani district, Galați region.
Tree – strong, healthy, resistant to winter frosts, drought, diseases and insects, not exacting as to
soil conditions and climate.
Fruit – small, spherical, green, covered in bright red. White flesh, crisp, sweet and pleasantly
acidic.
 MERE DULCI

Sinonime : mi se cunosc.

Origine. Soi autohton format în regiunea subcarpatică meridională.

Răspîndire. Este răspîndit în raionul

Eîmnicu Vîlcea, regiunea Argeş.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte viguros, este longeviv,

nepretenţios faţă de condiţiile de climă şi sol.
Fructele sînt de mărime mijlocie sau
supramijlocie, sferice, de culoare galbenă-pai,
verzui pe partea umbrită (fig. 266). Pedun­
culul de lungime şi grosime mijlocie, arcuit,
lignificat, este aşezat într-o cavitate largă şi
puţin adîncă, cu marginile regulate. Caliciul
format din sepale de mărime mijlocie, aşezat
într-o cavitate largă şi destul de adîncă. Pie­ Fig. 266. — Meie dulci.

liţa este groasă şi puţin unsuroasă, iar pulpa

albă, făinoasă, slab suculentă, dulce, puţin acrişoară. Se consumă în a doua jumătate
a lunii august.

RECOMANDĂRI. Se recomandă să fie cultivat în zona dealurilor înalte din raioanele

Eîmnicu Vîlcea şi Horezu, regiunea Argeş.

РЕЗЮМЕ

Созревание — август.
Сорт выведен в районе Рымникул-Вылча, Арджеской области.
Дерево — сильнорослое, долговечное, выносливое.
Плод— средний, округлый соломенно-желтого цвета; мякоть белая, мучнистая,
малосочная, сладкая, слегка кисловатая.
i;.*> i SÖItJkl DË MAk AUTOHTONE.. NbkAlONA ГК

E É SUMÉ

Maturité — août.
Variété originaire du district de E . Vîlcea, région d'Argeş.
Arbre — vigoureux, longétif, rustique.
Fruit — moyen, sphérique, jaune paille, chair blanche, farineuse, faiblement juteuse,
douce, peu acidulée.

ABSTRACT

Maturity – August.
Variety originating in the Râmnicu Vâlcea district, Argeş region.
Tree – vigorous, long life, resistant.
Fruit – medium, spherical, pale yellow, white flesh, floury, slightly juicy, sweet, slightly tart.
 ROŞII DE AUGUST

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, format în regiunea Hunedoara.

Răspîndire. Este puţin răspîndit în cultură, îptîlnindu-se mai ales în raionul Haţeg,
în grădinile de lingă case.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomii sînt de vigoare mijlocie, depăşind vîrsta de 60—70 ani; produc abundent în
fiecare an.
Fructele sînt rezistente la boli, dăunători, la vînt şi transport. Sînt apreciate de
localnici datorită caUtăţii pulpei şi aspectului frumos.

POMUL

Pomul atinge dimensiuni pînă la 8—9 m înălţime.

Coroana — de formă variabilă, larg-piramidală sau globuloasă, neregulată, deasă,
cu diametrul de 7—8 m.
Ramurile de schelet — de lungime şi grosime mijlocii, cu creştere strîmbă sau arcuită ;
lenticelele puţine, mici, albicioase, aşezate transversal.
Mugurii vegetativi — mici, umflaţi la bază, scurţi, pubescenţi, lipiţi de lăstar, cu per-
nuţele proeminente.
Mugurii floriferi — mari, ovoizi, cu vîrful alungit, pubescenţi, cu solzii lipiţi de mu­
gure, de culoare brună-albicioasă.
Frunzele — mari, eliptice, cu vîrful acut, cu marginile serate, verde-gălbui, glabre,
semilucioase, încreţite pe faţa superioară şi verde-albicioase, pubescente pe cea inferioară.
Peţiolul de grosime mijlocie, lung, pubescent, verde-albicios, cu nuanţă gălbuie pe partea
superioară şi verde, cu nuanţă roşcată pe cea inferioară.
Florile — potrivit de mari, cu petalele de culoare roz.

FRUCTUL

Mărimea — mică spre mijlocie, avînd în medie H = 46 mm şi D = 69 mm ; greutatea

de 80—120 g.
Forma — sferic-turtită, neregulată, cu contur roşu costat (fig. 267).
 SOIURI DE MAR AUTOHTONE. NERAIONATE
656

Culoarea — de fond albă-gălbuie, acoperită pe partea însorită cu roz-vişiniu peste

care este aşternut un strat de pruină violacee. Pe toată suprafaţa fructului se observă puncte
mari, mai dese spre caliciu, de culoare galbenă, punctate de violaceu.
Pedunculul — variabil ca lungime, depăşeşte marginile cavităţii pedunculare, de
culoare albă-gălbuie pînă la castanie, pubescent,
lignificat.
Cavitatea pedunculară — regulată, în formă de
pîlnie, de lărgime mijlocie, adîncă, cu rugină în
cantitate variabilă.
Caliciul — închis sau semideschis, cu sepalele,
de mărime mijlocie, pubescente, de culoare cafenie,
răsfrînte în afară, cu vîrfurile uscate.
Cavitatea calicială — de lărgime mijlocie, în
formă de farfurie, neregulată, cu pieliţa albă-gălbuie,
rar roz, pubescenţă, încreţită.
Pieliţa — subţire, netedă, lucioasă, aderentă
la pulpă.

Fig. 267. — Roşii de august.

Cavitatea subcalicială — mare, adîncă, în formă
de U, comunică cu camera axială.
Inima — mică, în formă de ceapă, bine delimitată, deplasată spre caliciu.
Lojile — mari, lărgi, adinei, cu pereţii galbeni-verzui, lucioşi, fără crăpături.
Seminţele — mari, plate, alungite, de culoare castanie închis.
Axul — deschis.
Pulpa — albă, moale, făinoasă, slab suculentă, dulce, plăcut acrişoară, uşor aromată.
Maturitatea de consum — începe în a doua decadă a lunii august şi durează
40—50 zile.

RECOMANDĂRI. Soiul Boşii de august, cu răspîndire locală, este indicat numai pentru
grădinile din jurul caselor.

РЕЗЮМЕ

Созревание — Середина августа — сентябрь.

Сорт происходит из района Хацег, Хунедоарской области.
Дерево — среднерослое; плодоношение регулярное и обильное.
Плод — мелкий или средний, округло-приплюснутый, красиво окрашенный, бе­
лый с розоватым румянцем, покрытый синеватым восковым налетом; устойчив к ветру,
парше и вредителям; транспортабельность хорошая.

EÉSUMÉ

Maturité — deuxième décade d'août —septembre.

Variété roumaine du district de Haţeg, région de Hunedoara.
Arbre — de vigueur moyenne, à productivité abondante et régulière.
Fruit — petit ou moyen, sphérique aplati, joliment coloré, blanc avec une dorure
rosâtre et pruine bleuâtre. Eésistant aux vents violents, à la tavelure et aux insectes. Sup­
porte bien le transport.
656a
ABSTRACT

Maturity – the second decade of August to September.

Romanian variety, Haţeg district, Hunedoara region.
Tree – medium vigour, with abundant and regular productivity.
Fruit – small to medium, spherical, flat, beautifully coloured, white and pink gold with a bluish
bloom. Resistant to high winds, to scab and insects. Resistant to transportation.
 ROŞII DE VARĂ

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, local din raionul Haţeg, regiunea Hunedoara, de unde se crede
că este originar.

Răspîndire. Este răspîndit prin grădinile de lingă case pe scară destul de mare în
raionul Haţeg, fiind apreciat de localnici ca soi de masă, de sfîrşit de vară şi început de
toamnă.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul este viguros şi longeviv, atingînd vîrsta de 80 —90 ani. Se întîlneşte altoit numai
pe măr sălbatic, în formă de trunchi înalt. Intră pe rod la 6 —7 ani, rodeşte bogat, o dată
la doi ani, avînd o producţie medie care variază între 120 şi 150 kg.
Fructele sînt rezistente la vînt, transport, fiind sensibile faţă de putregaiul brun.
Sînt frumoase şi de cabtate destul de bună pentru consumul în stare proaspătă.
Pomul este rezistent la brumă, ger, secetă, boli şi dăunători. Este în general rustic
şi se pretează la cultura în condiţii vitrege de climă.

POMUL

Pomul, de dimensiuni mijlocii, atinge înălţimea de 0 — 7 m.

Coroana — sferic-turtită, cu diametrul de 7—8 m.
Ramurile de schelet — groase, lungi, arcuite sau geniculate, cu lenticele puţine, mici,
de formă neregulată, brune-albicioase, cu nuanţă cenuşie, aşezate transversal.
Frunzele — de mărime mijlocie, eliptice, cu vîrful acut, cu marginile crenate, glabre,
lucioase şi ondulate pe faţa superioară şi puternic pubescente pe cea inferioară. Peţiolul
lung, de grosime mijlocie, pubescent, de culoare verde-albicioasă.
Florile — de mărime mijlocie, cu petalele de culoare roz.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, H = 45—55 m m şi D = 61 — 72 m m ; greutatea de 100—125 g.

Forma — sferic-turtită, cu contur neregulat (fig. 268).
658 SOIURI DE MAR AUTOHTONE. NERAIONATE

Culoarea — de fond galbenă-verzuie, acoperită cu roşu-sîngeriu, peste care se s u p r a ­

pune pe partea expusă la soare o culoare ştearsă, vişinie. Sub pieliţă există numeroase
puncte, de culoare verde-gălbuie, puţin proeminente.
Pedunculul — lung, de grosime mijlocie, semilignificat, de culoare galbenă-verzuie
sau cenuşie, pubescent, prins oblic de fruct.
Cavitatea pedunculară — în formă de
pîlnie, regulată, largă şi adîncă, cu rugină
care se revarsă peste marginile cavităţii.
Caliciul — închis, cu sepalele mici,
drepte, de culoare verde-albicioasă, adu­
nate la bază, cu vîrfurile cafenii, uscate,
pubescente.
Cavitatea calicială — în formă de cas­
tron, neregulată, cu coaste pronunţate.
Pieliţa — groasă, netedă, lucioasă,
slab unsuroasă, aderentă la pulpă.
Cavitatea subealicială — mare, în for­
mă de V, adîncă, comunică cu camera
axială.
Fig. 268. — Roşii de vară.
Inima — mare, în formă de ceapă.
Lojile — largi, adinei, potrivit de înalte, cu pereţii de culoare galbenă, cu nuanţă
verzuie şi aspect de fudeş, crăpaţi oblic şi calusaţi.
Seminţele — mici sau mijlocii, ovoid-ascuţite, bombate, de culoare cenuşie, pline.
Pulpa — de culoare albă, cu infiltraţii gălbui, suculentă, dulce-acrişoară, plăcut
astringentă, cu aromă potrivită şi gust plăcut.
Maturitatea de consum — începe în a doua jumătate a lunii august şi durează
50—60 zile.

RECOMANDĂRI. Soiul Boşii de vară prezintă interes pentru grădinile din jurul caselor
şi ca pomi răzleţi prin fineţe şi pe coastele dealurilor înalte din regiunea Hunedoara.

РЕЗЮМЕ

Созревание — середина августа—сентябрь.

Сорт происходит из Хацега, Хунедоарской области.
Дерево — сильнорослое, долговечное, выносливое, нетребовательное к почвен­
ным и климатическим условиям; плодоношение обильное, но иногда периодическое,
через год.
Плод — средних размеров, округло-приплюснутый, зеленовато-желтый с кроваво-
красным румянцем; сорт устойчив к болезням и вредителям; транспортабельность
хорошая; качество плода довольно высокое.

B E SUME

Maturité — mi-août—septembre.
Variété originaire de Haţeg, région de Hunedoara.
Arbre — vigoureux, longétif, rustique, peu exigeant quant aux conditions de sol et
de climat. Productivité abondante, mais parfois intermittente.
Fruit — moyen, sphérique aplati, jaune verdâtre, recouvert de rouge sang; résistant
aux maladies et aux insectes. Supporte bieu le transport. Assez bonne qualité.
658a
ABSTRACT

Maturity – mid-August to September.

Variety originating in the Haţeg district, Hunedoara region.
Tree – vigorous, long lived, hardy, undemanding as to soil conditions and climate. Productivity
abundant, but sometimes intermittent.
Fruit – medium, spherical flattened, greenish yellow, covered with red blood resistant to
diseases and insects. Withstands transportation. Fairly good quality.
 ARIUŞ

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, originar din zona deluroasă, în raionul Haţeg.

Răspîndire. Bste răspîndit mult în comunele de la poalele Munţilor Retezatului,

Sebeşului şi Poiana Ruscăi.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomii au creştere viguroasă, sînt longevivi şi cu putere constantă de rodire. Fructele

au gust bun, sînt rezistente la vînt, transport, dăunători, însă sensibile la rapăn ; nu
rezistă la păstrare. Pomul este rezistent la brume şi ger, fiind nepretenţios faţă de condi­
ţiile de sol şi expoziţie.
Fructele se utiUzează pentru consumul în stare proaspătă, marmeladă, cidru, sucuri,
pentru uscare şi distilare.

POMUL

Pomul viguros, înalt de 8—9 m, avînd trunchiul gros, cu scoarţa de culoare cenuşie-
brună, crăpată longitudinal, care se exfoliază în plăci subţiri, late şi uşor răsucite.
Coroana — larg-piramidală, cu diametrul de 7—8 m.
Ramurile de schelet — groase, 11—15 cm în diametru, de lungime mijlocie, arcuite,
cu scoarţa de culoare brună-cenuşie, mată, cu lenticele numeroase, mici, rotunjite, de
culoare albicioasă, aşezate transversal.
Mugurii vegetativi — mici, turtiţi, slab pubescenţi, cafenii-albicioşi, lipiţi de lăstar,
cu pernuţele proeminente.
Mugurii floriferi — mari, conici, umflaţi la mijloc, pubescenţi, de culoare cafenie-
albicioasă.
Frunzele — de mărime variabilă, rar mari, eliptice sau ovate, cu marginile serate,
membranoase, de culoare verde-cenuşie, glabre, mate, puţin ondulate, pe faţa superioară
şi verde-albicioase, puternic "pubescente pe cea inferioară. Peţiolul gros, lung, pubescent,
verde-roşiatic.
Florile — mari, cu petalele eliptice, neregulate, de culoare roz.
660 SOIURI DR MAR AUTOHTONE. NERAIONATE

FRUCTUL

Mărimea — mică sau mijlocie, H = 45—52 m m şi D = 55—61 mm ; greutatea do

7 0 - 1 0 0 g.
Forma — sferic-turtită, cu contur regulat, cu suprafaţa netedă (fig. 269).
Culoarea — de fond verde-gălbuie, acoperită cu rumeneală slabă pe partea însorită,
peste care se suprapun dungi fine, roz. Pe suprafaţa fructului se observă puncte numeroase,
mici, verzi şi adesea pete de rugină de mărimi
variabile.
Pedunculul — lung de 21—22 mm, de grosime
mijlocie, semibgnificat, de culoare verde-gălbuie,
pubescent, înfipt obbc, bine prins de fruct şi mai
puţin de ramură.
Cavitatea pedunculară — largă şi adîncă, în
formă de pîlnie, regulată, prezintă rugină care
adesea se revarsă în formă de raze.
Caliciul — închis, cu sepalele mici, pubes­
cente, de culoare verde-albicioasă, cu vîrfurile
uscate, adunate în smoc.
Cavitatea calicială — largă, puţin adîncă, în
formă de farfurie întinsă, neregulată, cu cinci
Fig. 269. - Ariuş. c o a g t e m i c i

Pieliţa — groasă, netedă, lucioasă, aderentă la pulpă.

Cavitatea subcalicială — mică, adîncă, în formă de V, comunică cu camera axială.
Inima — mare, în formă de ceapă.
Lojile — largi, înalte, destul de adinei, cu pereţii de culoare galbenă-verzuie, cu as­
pect de fildeş, crăpaţi o b b c şi calusaţi.
Seminţele — de mărime mijlocie, ovoid-alungite, de culoare cafenie deschis.
Axul — mare, formînd o cameră axială deschisă, voluminoasă.
Pulpa — albă, cu nuanţă verzuie, moale, fondantă, suculentă, răcoritoare, dulce,
plăcut aromată, cu gust în general bun.
Maturitatea de consum — începe la sfîrşitul decadei a doua din luna august şi se
prelungeşte pînă în cursul lunii septembrie.

EECOMANDARI. Soiul Ariuş se recomandă numai pentru grădinile de lîngă case,

în locahtăţile de la poalele munţilor, din regiunea Hunedoara.

РЕЗЮМЕ

Созревание — конец августа — сентябрь.

Сорт происходит из предгорий горного массива Ретезат, Хунедоарской области.
Дерево — сильнорослое, долговечное, выносливое, нетребовательное к почвенно-
климатическим условиям; плодоносит регулярно и обильно.
Плод — мелкий, округло-приплюснутый, желтовато-зеленый, с розовым румянцем
на обращенной к солнцу стороне; сорт устойчивый к вредителям, но чувствительный
к парше; лежкость хорошая, но непродолжительная; качество хорошее.
 ARIUŞ 861

RÉSUMÉ

Maturité — fin août—septembre,

Variété originaire de la zone des collines des monts Eetezat, région de Hunedoara.
Arbre — vigoureux, longétif, rustique, pas exigeant quant aux conditions de sol et
de climat. Productivité abondante et régulière.
Fruit — petit, sphérique aplati, vert-jaunâtre, teinté de rouge sur le côté exposé
au soleil. Eésistant aux attaques des insectes, sensible à la tavelure, se conserve bien, mais
peu de temps. Bonne qualité.

ABSTRACT

Maturity – late August to September.

Variety originating in the area of Retezat Mountains hills, Hunedoara region.
Tree – vigorous, long lived, hardy, undemanding as to soil conditions and climate. Productivity
abundant and regular.
Fruit – small, spherical, flattened, yellowish-green tinged with red on the sunny side. Resistant
to insects attack, sensitive to scab, stores well, but not very long time. Good quality.
 MĂLĂIEŢE DE VARĂ

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi originar din zona dealurilor înalte, din regiunea Hunedoara.

Răspîndire. Se întîlneşte mult în grădinile de Ungă case, din raioanele Haţeg şi Hune­
doara.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomii sînt de vigoare mijlocie, nu depăşesc vîrsta de 50—60 ani. Rodesc mult şi
în fiecare an, avînd o producţie medie de 80—100 kg/pom.
Fructele sînt rezistente la vînt, transport, boli şi dăunători. Se păstrează în stare
proaspătă cel mult 40 zile. Se utilizează pentru consumul în stare proaspătă şi marmeladă.

POMUL

Pomul mijlociu, înalt de 6 — 7 m, avînd trunchiul de grosime mijlocie, cu scoarţa de

culoare cenuşie, cu nuanţă brună.
Coroana — globuloasă, turtită, cu diametrul de 6 —7 m.
Ват urile de schelet — groase, lungi, strîmbe, cu lenticele numeroase, mici, cu scoarţa
de culoare albicioasă, aşezate transversal.
Frunzele — mijlocii, de formă eliptică, cu marginile crenate, semilucioase, glabre,
ondulate pe faţa superioară şi puternic pubescente pe cea inferioară. Peţiolul destul de lung,
de grosime mijlocie, verde-roşiatic, pubescent.

FRUCTUL

Mărimea — mică sau mijlocie, H = 45—52 mm şi D = 52—62 m m ; greutatea de

8 0 - 1 0 0 g.
Forma — sferic-turtită, cu contur regulat (fig. 270).
Culoarea — de fond gălbuie, cu nuanţă verzuie, acoperită cu roşu şi cu dungi supra­
puse, întrerupte, de culoare vişinie. Adesea pe suprafaţa fructului se observă puncte cas­
tanii, de mărimi variabile.
 MALAIETE DE VARA 663

Ptâiiiiciihil — gros, de lungime mijlocie, semilignificat, de culoare verzuie, adesea

castaniu-roşcat, înfipt oblic, bine prins de fruct şi ramură.
Cavitatea pedunculară — largă şi adîncă, în formă de pîlnie, regulată, prezintă rugină
abundentă care se revarsă, peste marginile cavităţii
în formă de raze.
Caliciul — închis, cu sepalele mici, pubes­
cente, de culoare verde-albicioasă, adunate la bază,
cu vîrfurile uscate, răsfrînte în afară.
Cavitatea calicială — largă, în formă de far­
furie, neregulată, cu baza uşor încreţită.
Pielita — subţire, netedă, lucioasă, aderentă
la pulpă.
Cavitatea subcalicială — mare, în formă de
V, adîncă ; staminele cu aşezare inferioară.
Inima — mare, în formă de ceapă, aşezată
central, comunică cu camera axială.
Lojile — largi, înalte, cu pereţii galbeni-ver-
Fig. 270. — Mălăiete de vară.
zui, crăpaţi oblic, calusaţi.
Seminţele — de mărime mijlocie, ovoide, de culoare cafenie, pline.
Axul — deschis, transformat în cameră axială mare.
Pulpa — albă, moale, mălăiaţă, slab suculentă, cu aciditate potrivită, dulceagă
şi cu aromă slabă.
Maturitatea de consum — începe la sfârşitul lunii august şi se poate prelungi pînă la
începutul lunii octombrie.

RECOMANDĂRI. Soiul Mălăieţe de vară se recomandă să fie cultivat pe scară restrînsă

în regiunea Hunedoara, în localităţde apropiate de munţi.

РЕЗЮМЕ

Созревание — конец августа — сентябрь.

Сорт происходит из Хунедоарской области.
Дерево — средне рослое, плодоношение ежегодное и обильное.
Плод — мелкий, округло-приплюснутый, желтоватый, покрытый красным ру­
мянцем и красновато-гранатовыми полосками; мякоть белая, мягкая, мучнистая, мало­
сочная, кисловато-сладкая, довольно приятного вкуса.

RÉSUMÉ

Maturité — fin août—septembre.

Variété originaire de la région de Hunedoara.
Arbre — de vigueur moyenne, productivité abondante et régulière.
Fruit — sphérique aplati, jaunâtre, recouvert de rouge et rayé de rouge grenat. Chair
blanche, tendre, farineuse, faiblement juteuse, douce-acidulée. Assez bonne qualité.

ABSTRACT

Maturity – late August to September.

Variety originating in the Hunedoara region.
Tree – medium vigour, abundant and regular productivity.
Fruit – spherical flattened, yellowish, covered with red and striped red garnet. White flesh, soft,
mealy, slightly juicy, sweet-sour. Fairly good quality.
 SĂLCII DE VARĂ

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, local din raionul Haţeg, regiunea Hunedoara, de unde se crede
că este originar.

Răspîndire. Eăspîndit puţin prin grădini, pe păşunile şi fîneţele de pe coaste.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul este de vigoare mijlocie şi rodeşte abundent în fiecare an. Are coroană glo-
buloasă, mare de 8—9 m în diametru, cu ramurile de schelet lungi, de grosime mijlocie, cu
scoarţa aspră, cenuşie închis, cu nuanţă brună, cu lenticele mici, numeroase. Dintre ramurile
de rod predomină ţepuşele şi pintenii. Frunzele sînt de mărime mijlocie, ovate sau eliptice,
cu vîrful acut, marginile serate, glabre, semilueioase, uşor ondulate pe faţa superioară şi
pubescente pe cea inferioară, cu nervura principală groasă, de culoare verde-roşiatică.
Peţiolul gros, lung, pubescent, de culoare verde-albicioasă.
Este rezistent la ger, secetă şi dăunători, însă sensibü la rapăn.

FRUCTUL

Mărimea — mică sau mijlocie, II = 47—52 mm şi D = 62—65 m m ; greutatea de

70—110 g.
Forma — sferic-turtită, neregulată, uşor costată (fig. 271).
Culoarea — de fond galbenă, acoperită cu roz pal pe partea însorită. Pe suprafaţa
fructului există puncte vizibile, albe, mari.
Pedunculul — drept, depăşeşte marginile cavităţii, potrivit de gros, lignificat, de
culoare cafenie, pubescent, bine prins de fruct.
Cavitatea pedunculară — largă, adîncă, regulată, cu puţină rugină la baza cavităţii,
dispusă în formă de raze.
Caliciul — închis, сц sepalele de culoare negricioasă, pubescente, cu vîrfurile răsfrînte
în afară-
 SAl.CII ПГ. VARA «65

Cavitatea ОаИсША — mijlocie, puţin adîncă, în formă de farfurie, cu pieliţa încreţită.

Pieliţa — subţire, netedă, lucioasă, unsuroasă, aderentă la pulpă.
Cavitatea subcalicială — mică, îngustă, puţin
adîncă, în formă de V, nu comunică cu axul.
Inima — mare, în formă de ridiche.
Lojile — largi, adînci, cu pereţii de culoare
albă-gălbuie, fără crăpături.
Seminţele — mici, ovoide, comprimate lateral,
cafenii închis, pline.
Axul — deschis, formînd o cameră axială
mare, care comunică cu lojile.
Pulpa — albă, cu infiltraţii gălbui, tare,
dulce-acrişoară, suculentă, cu gust ierbos şi aromă
slabă, mălăiaţă la supracoacere.
Maturitatea de consum — începe la sfîrşitul
Fig. 271. - Sălcii de vară.
lunii august şi durează circa 50 zile.

R E C O M A N D Ă R I . Soiul Sălcii de vară se recomandă să fie cultivat prin grădini, fineţe

şi islazuri, unde nu reuşesc alte soiuri mai bune.

РЕЗЮМЕ

Созревание — конец августа — сентябрь.

Местный сорт из Хунедоарской области.
Дерево — среднерослое, очень нетребовательное, плодоносит обильно и ежегодно.
Плод — мелкий или средний, округло-приплюснутый, желтый с бледно-розовым
румянцем; мякоть белая, плотная, кисловато-сладкая, с горьковатым травянистым
привкусом, посредственного качества.

RESUME

Maturité — fin août—septembre.

Variété originaire de la région de Hunedoara.
Arbre — de vigueur moyenne, très rustique. Productivité abondante et très régubère.
Fruit — petit ou m o y e n sphérique aplati, jaune teinté de rose pâle. Chair blanche,
compacte, douce-acidulée, à saveur saumâtre, d'herbe. Qualité médiocre.

ABSTRACT

Maturity – late August to September.

Variety originating in the Hunedoara region.
Tree of medium vigour, very rustic. Productivity abundant and very regular.
Fruit – small to medium spherical flattened, yellow tinged with pink. Flesh white, compact,
sweet-tart, salty flavour, grass. Poor quality.
 POSMÄGEL

Sinonime : nu are.

Origine. Soi autohton, originar din regiunea a V U I - a — Colinele Moldovei.

Răspîndire. Este răspîndit în centrele pomicole de la sud-est şi nord-vest de Iaşi.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul altoit pe măr sălbatic creşte viguros şi trăieşte mult, peste 80—100 ani.
Produce destul de abundent, dar intermitent. Fructele sînt mici, fără aromă şi cu
durată scurtă de păstrare. Se folosesc pentru consumul în stare proaspătă.
Soi rustic, rezistent la ger, secetă, b o b şi dăunători.

POMUL

Pomul de taue mijlocie, cu trunchiul drept, nerăsucit, de grosime mijlocie, cu scoarţa

de culoare brună-cenuşie, care se exfonază în formă de plăci longitudinale.
Coroana — globuloasă, rară.
Ramurile de schelet — puţine, lungi, groase, arcuite, cu unghiuri de ramificare de
50—60°.
Ramurile de rod — subţiri, lungi ; predomină vetrele.
Lăstarii — mijlocii, fin pubescenţi, castanii închis, cu lenticele mici, orbiculare, albe-
gălbui, dispuse neregulat.
Mugurii vegetativi — mici, ascuţiţi, pubescenţi, de culoare castanie, Upiţi de lăstar.
Mugurii floriferi — mari, bonţi, pubescenţi, de culoare castanie.
Frunzele — mijlocii sau mari, eliptice, cu vîrful acuminat şi baza rotunjită, cu limbul
puţin lucios, neted, cu marginile crenate şi ridicate puţin în sus, pubescent pe faţa inferioară.

FRUCTUL

Mărimea — foarte mică, avînd în medie H = 43 mm şi D = 48 mm ; greutatea de

4 0 - 5 0 g.
Forma — sferic-turtită (fig. 272).
 rOSM\C,l.l «67

Culoarea — de fond galbenă-verzuie ; cea acoperitoare roz, mai intensă pe partea

însorită, iar culoarea suprapusă în formă de dungi de culoare roşie închis. Punctele sînt
puţin vizibile, castanii-verzi sau cenuşii-albicioase.
Pedunculul — de lungime şi grosime mijlocii, drept, semilignificat, pubescent, măs­
liniu şi roşu-vişiniu pe partea însorită, bine prins de
ramură şi fruct.
Cavitatea pedunculară — de. lărgime şi adîncime mij­
locii, în formă de pîlnie, cu rugină verde-ruginie care se
revarsă peste marginile cavităţii în formă de pete.
Caliciul — închis, format din sepale de mărime mij­
locie, pubescente, verzi, împreunate la bază, cu vîrfurile
drepte.
Cavitatea calicială — superficială şi îngustă, în formă
de farfurie, cu slabe ondulaţii.
Pieliţa—subţire, netedă, lucioasă şi aderentă la pulpă.
Cavitatea subealicială — mică şi puţin adîncă, în formă Fig. 272. — Posmăgei.

de V, nu comunică cu camera axială.

Inima — de mărime mijlocie, cepiformă, cu poziţie centrală.
Lojile — mari, largi, cu pereţii verzui, fără crăpături.
Seminţele — mijlocii, ovoide, cu vîrful ascuţit, bombate, cafenii.
Axul — deschis.
Pulpa — albă, crocantă, suculentă, acrişoară, fără aromă.
Maturitatea de consum — începe la sfirşitul lunii august, imediat după recoltare şi
durează pînă la sfirşitul lunii septembrie, începutul lunii octombrie.

BECOMANDĂR I. Soiul Posmăgei se recomandă pentru grădinile de lîngă case din

regiunea Iaşi.

РЕЗЮМЕ

Созревание — конец августа — сентябрь.

Местный молдавский сорт из Ясской области.
Дерево — сильнорослое, долговечное, нетребовательное, устойчивое к морозам,
засухе, болезням и вредителям; плодоносит удовлетворительно но нерегулярно.
Плод — мелкий, округло-приплюснутый желтый, с розовым румянцем, покрытый
темно-красными полосками; мякоть белая, сочная, кисловатая, лишенная аромата;
посредственного качества.

BÉSUMÉ

Maturité — fin août —septembre.

Variété originaire de la région de Jassy.
Arbre — vigoureux, longétif, rustique, résistant aux gelées d'hiver, à la sécheresse,
aux maladies et aux insectes. Productivité satisfaisante, mais intermittente.
Fruit — petit, sphérique aplati, jaune teinté de rose et strié de rouge. Chair blanche,
juteuse, acidulée, dépourvue d'arome. Qualité médiocre.
 667a
ABSTRACT

Maturity – late August to September.

Variety originating in the Iași region.
Tree – vigorous, long lived, hardy, resistant to winter frosts, drought, disease and insects.
Productivity satisfactory, but intermittent.
Fruit – small, spherical, flattened, yellow tinged with pink and streaked with red. Flesh white,
juicy, acidic, lacking aroma. Poor quality.
 MERE BOMBOANE

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton format în Cîmpia Crişurilor.

Răspîndire. Este răspîndit în comunele raionului Gurahonţ, regiunea Crişana.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte viguros, este longeviv şi

nepretenţios faţă de condiţiile de climă şi sol.
Eructele de mărime mijlocie, sferice,
puţin alungite, asimetrice, cu creste largi în
jurul cavităţii caliciale (fig. 273), de culoare
galbenă-verzuie, cu numeroase puncte şi rugină
dispusă în formă de raze în cavitatea pedun­
culară. Pedunculul de lungime mijlocie, semilig-
nificat, prins într-o cavitate de adîncime mijlo­
cie, îngustă, cu marginile netede. Caliciul de
Fig. 273. - Mere b o m b o a n e . mărime mijlocie, cu sepale drepte, înguste,
aşezat într-o cavitate potrivit de largă şi de
adîncă. Pieliţa de grosime mijlocie, netedă, lucioasă, tare. Pulpa este albă, dulce,
slab acidulată, suculentă, apoi făinoasă, cu gust plăcut aromat de vanilie. Se consumă
imediat după recoltare, la sfîrşitul lunii septembrie.

RECOMANDĂRI. Se recomandă pentru grădinile de Ungă case în zona deluroasă din

regiunea Crişana.

РЕЗЮМЕ

Созревание — конец сентября.

Сорт выведен в районе Гурахонц, область Крчшана.
Дерево — сильнорослое, долговечное, неприхотливое.
 M E R F, nOMnOANE «69

Плод — средней величины, шаровидный, слегка продолговатый, несимметричный,

зеленовато-желтый; мякоть белая, сладкая, со слабой кислотностью, сочная, позже
становится мучнистой, приятного вкуса.

RÉSUMÉ

Maturité — fin septembre.

Variété originaire du district de Gurahonţ., région de Crişana.
Arbre — vigoureux, longétif, rustique.
Fruit — moyen, sphérique, légèrement allongé, asymétrique, jaune-verdâtre. Chair
blanche, douce, faiblement acidulée, juteuse puis farineuse, à saveur agréable.

ABSTRACT

Maturity – end of September.

Variety originating in the Gurahonţ district, Crişana region.
Tree – vigorous, long lived, hardy.
Fruit – medium, spherical, slightly elongated, asymmetrical, greenish-yellow. White flesh, soft,
slightly acidic, juicy and mealy, with a pleasant taste.
 MERE CIUPERCEŞTI

Sinonime : Ciupercineşti.

Origine. Soi autohton, format în Depresiunea Tîrgu Jiu.

Răspîndire. Este răspîndit în numeroase c o ­

mune din raionul Tîrgu Jiu, regiunea Oltenia.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul atinge dimensiuni mari, este longeviv,

foarte productiv, puţin pretenţios faţă de condiţiile
de climă şi sol.
Fructele de mărime mijlocie, sfero-conice, tur­
tite la bază, uşor trase şi costate către vîrf (fig. 274),
de culoare galbenă, acoperite cu dungi late, roşu.
Fig. 274. - Mere ciupercesti. Pedunculul potrivit de lung, seniilignificat, prins
într-o cavitate adîncă, îngustă, cu marginile regulate.
Cabciul mare, cu sepale lungi, aşezat într-o cavitate potrivit de largă, puţin adîncă, cu
marginile uşor ondulate. Pieliţa este subţire, aderentă de pulpă, netedă şi lucioasă.
Pulpa de culcare albă, granuloasă, compactă, dulce, uşor acidulată, cu gust fad. Ma­
turitatea de consum începe din luna septembrie şi se prelungeşte pînă la sfîrşitul lunii
octombrie.

RECOMANDĂRI. Fund rustic şi productiv, se recomandă pentru grădinile de bngă

case, în zona premontană din bazinul Jiului.

РЕЗЮМЕ

Созревание — сентябрь — октябрь.

Сорт, выведенный в районе Тыргу-Жиу, области Олтения.
Дерево — сильнорослое, долговечное, устойчивое к морозам и вредителям.
 MERE CIUPERCEŞT1 ß7l

Плод — средний, округло-конической формы, приплюснутый у основания, жел­

тый, покрытый широкими красными полосками; мякоть белая, зернистая, плотная,
сладкая, слегка кисловатая, безвкусная.

RÉSUMÉ

Maturité — septembre —octobre.

Variété originaire du district de Tg. Jiu, région d'Olténie.
Arbre — vigoureux, longétif, résistant aux gelées d'hiver et aux parasites.
Fruit — moyen, sphérico-conique, aplati à la base, jaune, recouvert de larges raies
rouges. Chair blanche, granuleuse, compacte, douce, faiblement acidulée, au goût fade.

ABSTRACT

Maturity – September to October.

Variety originating in the Târgu Jiu district, Oltenia region.
Tree – vigorous, long life, resistant to winter frosts and pests.
Fruit – medium, spherical-conical, flattened at the base, yellow, covered with large red stripes.
Flesh white, granular, compact, sweet, slightly tart taste bland.
 ROTOVELE

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, de origine necunoscută.

Răspîndire. Este răspîndit în multe bazine şi centre pomicole din raioanele Haţeg şi
Hunedoara.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte foarte viguros, ajungînd la vîrsta de 120—160 ani. Soi productiv, rezis­
tent la ger, puţin pretenţios faţă de sol, rezistent la dăunători şi boli. Se întîlneşte altoit
numai pe măr sălbatic.
Pomul intră pe rod la 7—8 ani, produce mult, însă neregulat.
Fructele se ţin bine pe p o m , suportă transportul, se păstrează însă puţin şi cu destule
pierderi. Sînt bune pentru consumul în stare proaspătă şi pentru scopuri industriale.

POMUL

Pomul are înălţimea de 10—11 m, cu trunchiul scurt, gros, drept, cu scoarţa aspră ;
ritidomul se exfoliază în plăci de formă neregulată.
Coroana — globuloasă, de 9—10 m în diametru.
Ramurile de schelet — lungi, de 7—8 m, arcuite, cu scoarţa brună-cenuşie, aspră.
Lăstarii — de grosime mijlocie, cu scoarţa brună-cenuşie, cu lenticele orbiculare,
grupate, de culoare cenuşie-roşcată.
Frunzele — de mărime mijlocie, ovate, cu vîrful acuminat, baza rotunjită, marginile
dublu serate, lucioase pe faţa superioară şi mate, pe cea inferioară. Peţiolul scurt, de cu­
loare verde murdar, cu nuanţe roşii-carmin.

FRUCTUL

Mărimea — mică sau mijlocie, avînd în medie H = 46 mm şi D = 58 mm ; greu­

tatea medie de 76 g.
Forma — turtită spre sferic-turtită ; în secţiune transversală prezintă contur nere­
gulat, în secţiune longitudinală uşor asimetrică (fig. 275).
 ROTOVELE R73

С кЬ i ar ea — de fond galbena-verzuie, acoperită pe partea însorită cu roşu-violaceu,

peste care se suprapun dungi scurte, colorate mai intens. Pe suprafaţa piebţei se găsesc
numeroase puncte de culocire cafenie-roşeată, înconjurate de aureolă albă.
Pedunculul — scurt, de grosime mijlocie, lignificat, cafeniu, cu pubescenţă albicioasă,
mai abundentă în partea inferioară, pe partea supe­
rioară prezintă şanţ.
Cavitatea pedunculară — în general mică şi
puţin profundă, în formă de farfurie, cu marginile
regulate ; pieliţa din cavitate galbenă-verzuie, cu
puţină rugină de culoare castanie-roşcată.
Caliciul — deschis sau semideschis, cu sepale
de formă ovată, cu vîrfurile brunificate, verzi
la bază.
Cavitatea calicială — în formă de castron, cu
marginile cutate şi pereţii înclinaţi.
Pieliţa — de grosime mijlocie, netedă, lucioasă, Fig. 275. — R o t o v e l f .
unsuroasă, elastică şi aderentă la pulpă.
Cavitatea subcalicială — în formă de pîlnie, cu staminele aşezate inferior, comunică
eu camera axială printr-un tub îngust.
Inima — de mărime mijlocie, în formă de ridiche, slab delimitată.
Lojile — de mărime mijlocie, reniforme.
Seminţele — mari, ovoide, de culoare cafenie deschis, cîte două într-o lojă.
Pulpa — albă, gălbuie spre pieliţă, în rest albă-verzuie, suculentă, dulce-acrişoară,
slab parfumată.
Maturitatea de consum — începe în septembrie şi se prelungeşte pînă în noiembrie.

RECOMANDĂRI. Soiul Rotovele se recomandă pentru grădinile din jurul caselor,

în zona dealurilor înalte din regiunea Hunedoara.

РЕЗЮМЕ
с»
Созревание — сентябрь — ноябрь.
Румынский сорт, распространенный в Трансильвании.
Дерево — очень сильнорослое и долговечное, нетребовательное, плодоносит обиль­
но и каждый год.
Плод — средней величины, округло-приплюснутый, зеленовато-желтый, покры­
тый фиолетово-красным румянцем на обращенной к солнцу стороне; мякоть зелено­
вато-белая, хорошего качества.

RÉSUMÉ

Maturité — septembre—novembre.
Variété autochtone, répandue en Transylvanie.
Arbre — très vigoureux, longétif, rustique ; très productif, récolte régulière
chaque année.
Fruit — moyen, epherique aplati, jaune verdâtre, recouvert de rouge-violet du côté
exposé au soleil. Chair blanche-verdâtre. Bonne qualité.

4S — c. 2462
 673a
ABSTRACT

Maturity – September to November.

Native variety, common in Transylvania.
Tree – very vigorous, long life, rustic, very productive, regular crop every year.
Fruit – medium, oblate spherical, yellowish-green, covered with red-purple on the side exposed
to the sun. Greenish-white flesh. Good quality.
 MERE-PERE

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi local, foarte vechi, format în zona colinelor din centrul Moldovei. Prin
faptul că se întîlnesc multe fructe deformate, asemănătoare cu perele, soiul a fost numit
impropriu mere-pere.

Kăspîndire. Este răspîndit în Moldova, mai ales în centrele pomicole de la sud-est de

oraşul Iaşi, în raioanele Iaşi, Vaslui, Huşi şi Bîrlad.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte viguros şi trăieşte mult, ajungînd pînă la vîrsta de 80—90 ani. Se în­
tâlneşte altoit numai pe măr sălbatic. Pomii intră pe rod la vîrsta de 7 —8 ani, produc inter­
mitent, o dată la doi ani, iar recolta medie este de 100 kg/pom. Pomii în vîrsta şi în anii cu
recolte mai abundente dau pînă la 300—400 kg/pom.
Fructele sînt de calitatea a Il-a, au culoarea galbenă-verzuie, neatrăgătoare, iar în
depozit nu se păstrează decît cel mult pînă la sfîrşitul lunii decembrie. Fructele se ţin bine
pe p o m şi rezistă foarte bine la transport.
Pomii sînt rezistenţi la secetă, ger, brume, boli şi dăunători.

POMUL

Pomul de tabe mijlocie, avind înălţimea de circa 7 m, cu trunchiul drept, nerăsucit,

de grosime mijlocie, 35—40 c m în diametru, cu scoarţa de culoare brună-cenuşie, crăpată
superficial, care se desface în plăci prismatice.
Coroana — sferic-turtită, foarte deasă, cu diametrul de circa 8 m.
Ramurile de sclielet — numeroase, de grosime mijlocie, curbate din cauza greutăţii
recoltelor, formează cu axul un unghi de 60° ; la bază au scoarţa crăpată, de culoare brună-
cenuşie, iar spre vîrf netedă, de culoare brună-verzuie, cu lenticele mici, puţine şi dispuse
neregulat.
Ramurile de rod — predomină ţepuşele ; cele lungi, de tipul nuieluşelor, foarte rare.
Lăstarii — scurţi şi potrivit de groşi, cu scoarţa de culoare cafenie, slab pubescenţi,
cu lenticele puţine, mici, ovale sau orbiculare, dispuse neregulat.
Mugurii vegetativi — mici, ascuţiţi, cafenii, bpiţi de lăstar, pubescenţi, cu pernu-
ţelo puţin dezvoltate.
 MKRK-PFRE П7Г.

Mugurii floriferi — mari, bonţi. «le. culoare cafenie, pubescenţi.

Frunzele — de mărime mijlocie, eliptie-alungite, cu marginile serate, pubeRcente pe
faţa inferioara, în lungul nervurilor. TVţiolul de grosime si lungime mijlocii, pubescent,
de culoare verde pal.

FRUCTUL

Fructul — de mărime supramijlocie, avînd în medie H = 64 mm şi D = 77 m m ;

greutatea de 90—100 g.
Forma — conică, cu diametrul maxim situat aproape de baza fructului (fig. 276).
Culoarea — de fond galbenă-ver-
zuie la recoltare, mai tîrziu devine gal-
benă-limonie ; culoarea acoperitoare şi
cea suprapusă de obicei lipsesc, rareori
apare o rumeneală roz pe partea expusă
la soare. Puncte mici, de culoare brună,
abia vizibile, sint răspîndite neregulat
pe suprafaţa fructului.
Ptăunculul — scurt şi gros, drept,
lignificat, pubescent, de culoare verde-
cenuşie, iar mai tîrziu verde-ruginie,
înfipt vertical, bine prins de ramură
şi fruct.
Cavitatea peduw'ulară — regulată,
in formă de pîlnie, potrivit de largă şi
adîncă. La baza cavităţii, uneori se i p g 276. - Mere-pere.

găseşte puţină rugină de culoare cafcnie-

ruginie, dispusă în formă de raze subţiri care nu ies afară din cavitate.
Caliciul — închis, cu sepalele mari, pubescente, de culoare verde-albicioasă, împreu­
nate la bază, cu vîrfurile uscate şi răsfrînte în afară.
Cavitatea calicială — îngustă, potrivit de adîncă, in formă de ceaşcă, cu pereţii netezi
sau uşor ondulaţi şi lucioşi.
Fieliţa — subţire, netedă, lucioasă, semiunsuroasă, aderentă la pulpă.
Cavitatea subcalicială - de mărime mijlocie, puţin adîncă, în formă de V larg deschis ;
nu comunică cu camera axială ; staminele cu aşezare inferioară.
Inima — în formă de ceapă, ascuţită înspre caliciu, bine conturată de fascicule groase,
de culoare brună-verzuie.
Lojile — largi, înalte şi puţin adînci, cu pereţii lucioşi, de culoare verzuie, crăpaţi
transversal şi slab calusaţi.
Semmţele — cîte 8 — 9 într-un fruct, de mărime mijlocie, ovoid-alungite, cu vîrful
ascuţit, de culoare brună-cafenie, pline.
Axul — larg deschis, comunică cu lojile seminale.
Pulpa — de culoare albă-gălbuie, tare, întrucitva buretoasă, slab suculentă, acidulată,
lipsită de dulceaţă şi fineţe.
Maturitatea de consuni — începe la sfîrşitul lunii septembrie sau începutul lunii
octombrie şi se prelungeşte pînă la sfîrşitul lunii decembrie.
676 SOIURI ПК MAR AUTOHTONE. NF.RAIONATK

RECOMANDĂRI. Soiul Меге-реге se recomandă să fie menţinut în cultură, în regiunea

Iaşi, pentru aprovizionarea industriei alimentare cu materie primă.

РЕЗЮМЕ

Созревание — сентябрь — декабрь.

Старый сорт, происходит ив Ясской области.
Дерево — сильнорослое, долговечное, очень выносливое и очень урожайное.
П.юд — средней величины, конический, желтый, иногда со слабым розовым ру­
мянцем: хорошо держится на дереве; транспортабельность хорошая, но лежкость
слабая; посредственного качества; сорт пригоден для промышленной переработки.

RÉSUMÉ

Matvrité — septembre—décembre.
Variété ancienne, originaire de la région de Jassy.
Arbre — vigoureux, longétif, très rustique et productif.
Fruit — moyen, conique, jaune, parfois lavé de rose. Résistant aux vents violents
très résistant au transport, mais d'une conservation difficile. Qualité médiocre. Fruit bon
pour l'industrialisation.

ABSTRACT

Maturity – September to December.

Variety originating in the Iași region.
Tree – vigorous, long life, very resistant and productive.
Fruit – medium, conical, yellow, sometimes tinged with pink. Resistant to high winds, heavy
duty transport, but conservation difficult. Poor quality. Fruits are good for industrialization.
 PORCEŞTI

S i n o n i m e : P o r c e ş t i de Bălţăteşti, Porceşti de Rotopaneşti.

Origine. Soi local din nordul Moldovei.

Râspindirr. Este răspîndit in raionul Fălticeni, unde se cunoaşte sub denumirea de

Porceşti de Botopăneşti şi în raionul Tîrgu Neamţ, unde este cunoscut sub denumirea
de Porceşti de Bălţăteşti, după numele comunei Bălţăteşti unde predomină în livezile
de măr.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul este foarte viguros. Altoit pe mărul sălbatic, este longeviv ; în raionul Tîrgu
Neamţ se întîlnesc exemplare care au depăşit 100 de ani.
Produce mult, cite 200—300 kg/pom însă o dată la 2—3 ani.
Fructele sînt frumos colorate, mari şi apreciate de localnici. Sînt de calitatea a
ITI-a şi se pretează numai pentru industria alimentară ; ca fructe de masă lasă de dorit.
Sînt sensibile la transport, iar in timpul păstrării pierd mult din consistenţa pulpei, care
devine mălăiaţă.
Este un soi rezistent la boli şi dăunători, precum şi la ger şi secetă. Pomii sînt rustici,
nepretenţioşi faţă de climă şi sol.

POMUL

Pomul viguros, înalt peste 12 m, are trunchiul gros, pînă la 40—50 cm în diametru,
cu scoarţa cenuşie-măslinie, cu crăpături destul de adînci, care se desface în plăci polie­
drice, de diferite forme.
Coroana — mare, globuloasă, cu diametrul de circa 13 m.
Ramurile de nrhelet — groase, rare, 6 —7 pe ax, cresc sinuos, sub un unghi aproxi­
mativ de 80°, ceea ce determină şi forma coroanei.
Ramurile de rod — mai dese ţepuşele, care garnisesc bine ramurile, în proporţie mai
mică se întîlnesc smicelele şi nuieluşele.
Frunzele — mari, alungite, groase, cu suprafaţa limbului uşor vălurată, de culoare
verde închis.
673 SOIURI DE MAR AUTOHTONE. NF.RAIONATF.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie sau supramijlocie Ы = 50—02 nini şi D = 72—81 m m ; greu­

tatea medie de 107 g.
Forma — sferic-alungită, sferic-turtită sau conic-tranebiată, foarte variată; fructul
mai turtit la bază şi alungit într-o oarecare măsură înspre caliciu. La merele Porceşti
de Rotopăneşti crestele din regiunea cavi­
tăţii caliciale sînt mai teşite şi mai puţin
proeminente, în timp ce la cele Porceşti de
Bălţăteşti sînt mai pronunţate (fig. 277).
Culoarea — de fond verde-gălbuie sau
galbenă-verzuie ; cea acoperitoare roşie-ear-
min, cu nuanţă violacee, din cauza pruinei
abundente ; peste aceasta se suprapun dungi
de aceeaşi culoare roşie-carmin, însă mai
închisă. Punctele de dimensiuni mici, sînt
distribuite pe întreaga suprafaţă a fructului.
Pedunculnl — scurt sau mijlociu, cărnos,
Flg. 277. - Porceşti.
mai ales la bază, unde uneori formează o
excrescenţă care înconjură pedunculul sub
formă de burelet, semilignificat, de culoare brună-verzuie, slab pubescent, bine pri
de fruct.
Cavitatea peduncidară — neregulată, larg deschisă către exterior şi foarte îngus
către bază, puţin adîncă, prezintă multă rugină de culoare cafenie deschis, care se revar
peste marginile cavităţii.
Calicită — mic, semideschis sau închis, cu sepalele mici, slab pubescente, verzi
distanţate la bază, cu vîrfurile uscate şi răsfrînte.
Cavitatea calicială — mică, îngustă, superficială, neregulată şi asimetrică.
Pieliţa — destul de groasă, mată, aspră, slab unsuroasă, aderentă la pulpă, relativ
elastică, acoperită cu pruină abundentă.
Cavitatea subcaliciaM — în formă de V deschis, de adîncime mijlocie, cu stammele
aşezate inferior, nu comunică cu camera axială.
Inima — în formă de ceajjă întoarsă, puţin turtită în partea inferioară, uşor trasă
spre cavitatea subcalicială, slab delimitată de fascicule de culoare brună-verzuie sau roz.
Lojile — largi, adinei, cu pereţii galbeni-verzui, crăpaţi oblic, necalusaţi ; majori­
tatea seminţelor sînt seci.
Axul — deschis sau semideschis.
Pulpa — albă sau crem, cu infiltraţii verzui, granuloasă la început şi mălăiaţă după
păstrare în depozit, cu gust tămîios.
Maturitatea de consum — începe la sfîrşitul lunii septembrie şi se poate prelungi
piuă la sfîrşitul lunii decembrie.

R E C O M A N D Ă R I . Soiul Porceşti se recomandă pentru scopuri industriale, numai pentru

zona dealurilor înalte din nord-vestul Moldovei, unde nu reuşesc alte soiuri valoroase.
 PORCEŞTI 679

РЕЗЮМЕ

Созревание — октябрь — декабрь.

Местный сорт нз северной Молдовы.
Дерево — спльнорослое, долговечное, очень выносливое и очень урожайное.
Плод — средний или довольно крупный, округло-продолговатый или округло-при­
плюснутый, желтовато-зеленый, покрытый красно-карминновым румянцем с красными
полосками более темного цвета; мякоть Гелая, мучнистая, лишенная аромата, низкого
качества; годен для приготовления кушаний и для промышленной переработки.

EÉSUMÉ

Maturité — octobre—décembre.
Variété originaire du nord de la Moldavie.
Arbre — vigoureux, longévif, très rustique et très productif.
Fruit — moyen ou assez gros, sphérique-allongé ou sphérique-aplati, vert jaunâtre,
recouvert de rouge carmin et rayé d'un rouge plus intense. Chair blanche, farineuse, dépour-
vue d'arôme. Qualité inférieure. Indiqué pour le ménage et l'industrialisation.

ABSTRACT

Maturity – October to December.

Variety originating in the north of Moldova.
Tree – vigorous, long life, very resistant and very productive.
Fruit – medium or large enough, spherical, elongated or spherical, flattened, yellowish green,
covered with crimson and struck a more intense red. White flesh, floury, devoid of flavor. Inferior.
Suitable for households and industrialization.
 URDAŞE DE F E L E A C

Sinonime : Parije Urdaşe de Feleac.

Origine. Soi autohton, de proveninenţă necunoscută.

Kăspîndirc. Este puţin răspîndit in taprejtmmile oraşului Cluj, mai frecvenl

comuna Feleac.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul este foarte productiv. Fructele sînt aspectuoase, însă de calitate mediocră.
Sînt rezistente la transport şi păstrare, indicate mai mult pentru industrializare.
Ca un defect se consideră faptul că merele sînt prea acre.

POMUL

Pomul creşte viguros, ajunglnd pînă la 10—11 m înălţime, cu trunchiul gros, de

25—30 cm, cu scoarţa de culoare cenuşie-violacee, puţin crăpată.
Coroana — de formă globuloasă, cu diametrul de 8—9 m.
Ramurile de schelet — groase şi potrivit de lungi, strîmbe, formînd cu axul unghiuri
de ramificare de 60—65°, cu scoarţa cenuşie-violacee, mai închisă la culoare ca pe trunchi.
Ramurile tinere sînt netede, cu scoarţa de culoare cenuşie închis, bine garnisite.
Ramurile de rod — predomină ţepuşele şi mlădiţele.
Lăstarii — potrivit de groşi, cu scoarţa de culoare cafenie închis, acoperiţi cu perişori
rari şi scurţi, cu lenticele rare, oval-eliptice, potrivit de mari şi colorate în alb murdar.
Mugurii vegetativi — destul de mari, conici, ascuţiţi şi lipiţi de lăstar.
Mugurii floriferi — ovoizi, cu vîrful uşor ascuţit, bombaţi, de culoare castanie, aco­
periţi în întregime cu perişori albicioşi.
Frunzele — mari, ovat-rotunjite, cu vîrful scurt acuminat, glabre pe faţa superioară,
iar pe cea inferioară acoperite cu perişori rari, scurţi şi albicioşi. Petrolul lung, gros, verde
pal, acoperit în cea mai mare parte cu violaceu.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, H = 49—64 mm şi D = 54—68 m m ; greutatea de 82—170 g.

Forma — de la conic-trunchiată pînă la forma de bot de iepure, simetrică, cu dia­
metrul maxim situat mai sus de jumătatea înălţimii fructului ; suprafaţa netedă cu ondu­
laţii uşoare, care se transformă în cinci coaste largi (fig. 278).
 URDAŞE DE 11 I r.M «81

Culoarea — de fond galbenă-verzuie, acoperită cu o culoare roşie-vişinie, peste care

sini suprapuse puncte şi striuri longitudinale roşii-purpurii. Prezintă şi puncte mici, albi­
cioase, uniform răspîndite.
Pedunculul — scurt, gros, pubescent, depăşeşte puţin cavitatea pedunculară, bine
juins de fruct şi ramură : spre bază, prezintă
o nmflătură cărnoasă, brună-roşiatică.
Cavitatea peduiiculară — mijlocie, îngustă,
în formă de pîlnie, adîncă, cu marginile netede
şi puţină rugină la bază.
Caliciul — semideschis, mijlociu spre mare,
cu urme de staminé ; sepalele lungi cu vîrfurilc
brunificate.
Cavitatea calicială — cu margini foarte
ondulate care se continuă pe pereţi pînă la baza
caliciului.
Pieliţa — groasă, tare, netedă, ceroasă,
lucioasă, aderentă la pulpă.
Cavitatea subcalicială — în formă de pîlnie,
cu git scurt, comunică cu camera axială ; sta­
mmele aşezate la mijlocul cavităţii.
Inima — foarte mare, în formă de frunză, g 7 8 . — Urdaşe de Feieac.
F i 2

bine delimitată.
Lojile — ascuţite la ambele capete, cu pereţii crăpaţi transversal, de culoare gal­
benă-verzuie, sidefie.
Seminţele — foarte mari, cu o parte bombată şi alta plană, cu vîrful lung, oblic-
trunehiat, de culoare castanie închis, cîte două într-o lojă.
Axul —- mare, formînd o cameră axială elipsoidă, foarte deschisă.
Pulpa — de culoare albă, cu nuanţă verzuie, suculentă, afinată, acidulată, fără aromă.
Maturitatea de consum — începe la sfîrşitul lui septembrie şi se prelungeşte pînă
la sfîrşitul lui decembrie.

R E C O M A N D Ă R I . Soiul Urdaşe de Feleac poate fi recomandat pentru plantaţii pe mar­

ginea căilor de comunicaţie şi în zona dealurilor înalte din regiunea Cluj, unde nu reuşesc
soiurile valoroase.

РЕЗЮМЕ

Созревание — октябрь — декабрь.

Румынский сорт, культивируемый в Клужской области.
Дерево — сильноросло'е, выносливое, очень урожайное.
Плод — средний, усеченно-конической формы, зеленовато-желтый, с красным цвета
черешни румянцем и красными полосками более темного цвета; низкого качества.

BÉSUMÉ

Maturité — octobre—décembre.
Variété roumaine de la région de Cluj.
Arbre — vigoureux, rustique, très productif.
Fruit moyen, tronoonique, jaune-verdâtre, recouvert de rouge-cerise, rayé d'un
rouge plus intense. Qualité inférieure.
 681a
ABSTRACT

Maturity – October to December.

Romanian variety, Cluj region.
Tree – vigorous, resistant, very productive.
Fruit – medium, conical, yellow-green, covered with cherry-red, striped with a more intense
red. Inferior quality.
 M U R G I DE TOAMNĂ

Sinonime : mi se cunosc.

Origine. Soi local, format probabil în regiunea Iaşi.

Răspîndire. Este răspîndit în centrele pomicole din regiunea Iaşi şi in special în

partea de sud-est.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte potrivit de viguros, se epuizează însă repede, coroana se usucă şi nu

mai reface. Spre deosebire de majoritatea soiurilor locale, soiul Murgi de toamnă
trăieşte mai midt de 40—50 ani.
înfloreşte destul de tîrziu, perioada respectivă avînd o durată de 10—14 zile. Kode
periodic, o dată la doi ani, iar producţia medie este de 50 — 75 kg/pom. In unii ani produce
însă pîriă la 350—400 kg/pom.
Merele Murgi de toamnă conţin 8,50% zahăr, 0,05% aciditate 0,50% substanţe
pectice, 0,28% proteine brute şi 2 m g % vitamina C. Valoarea energetică este de 59,6
cal. Ca urmare a raportului dintre componentele chimice, fructele sînt tari şi au gust leşios,
lipsit de aromă.
Fructele rezistă la vînt şi transport ; se păstrează destul de dificil, deoarece în
depozit se zbîrcesc, devin mălăieţe şi îşi pierd complet valoarea.
Se pot întrebuinţa în industria alimentară, pentru marmeladă, sucuri, cidru etc.
Pomii sînt rezistenţi la secetă, ger, brume, boli şi dăunători. Fiind un soi rustic, este
foarte puţin pretenţios faţă de sol şi cbmă.

POMUL

Pomul, de talie mijlocie, atinge înălţimea de 7—8 m, avînd trunchiul drept, de gro­
sime mijlocie, de circa 27 —30 cm în diametru, cu scoarţa de culoare brnnă-cenuşie, care
se desface în plăci prismatice.
Coroana — globuloasă, uneori turtită, de circa 7,5 m in diametru.
Hamurile de schelet — numeroase, lungi şi destul de groase, cu scoarţa netedă sau
aspră, de culoare cenuşie-verzuie, cu numeroase lenticele mici, cenuşii, de formă eliptică
sau circulară, dispuse neregulat.
 MURG! Dl" T O A M N A fix:t

Bamvrilr de red — reprezentate prin ţepuşe şi puţine nuieluşe, garnisesc bine ramu­
rile de schelet.
Lăutarii — subţiri şi lungi, pubescenţi, cu scoarţa de culoare cafenie-verzuie, avînd
lenticele rare, mici, de culoare, cenuşie, orbiculare sau ovale, dispuse foarte neregulat.
Mugurii vegetativi — mici, ascuţiţi, pubescenţi, de culoare cafenie, lipiţi de lăstar,
cu pcrnuţele slab dezvoltate.
Mugurii fioriferi — mari, ovoizi, acoperiţi cu puf albicios.
Frunzele — de mărime mijlocie, de formă ovată, cu vîrful acuininat, lipsite de luciu,
cu suprafaţa netedă, fără ondulaţii, cu puf abundent pe faţa inferioară. Peţiolul de lungime
mijlocie, subţire, verzui, aproapo lipsit de puf.
Florile — mijlocii, cu petalele de culoare albă, cu irizaţii roz ; cite 5 — 7 iu inflorescenţă.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, avînd în medie H = 5 2 m m şi D = 00 mm ; greutatea de (iO—05 g.

Forma — sferic-turtită, simetrică, cu contur foarte regulat (fig. 279).
Culoarea — de fond galbenă-verzuie sau verde-gălbuie ; cea acoperitoare roz intens,
mai ales pe partea expusă la soare ; culoarea suprapusă în formă de dungi pensulate,
de culoare roşie închis sau vişinie.
Pcdunculul — lung şi subţire, semilignifieat, curbat, bine prins de fruct şi de ramură,
acoperit cu perişori fini, de culoare albicioasă.
Cavitatea peduneulară — regulată, în formă de pîlnie, îngustă şi adîncă, fără rugină
sau cu puţină rugină verzuie la baza cavităţii.
Caliciul — închis, format din sepale mari şi
groase, pubescente, de culoare verde-albicioasă,
cu vîrfurile adunate, uneori chiar răsucite.
Cavitatea calicială — de lărgime şi adîncime
mijlocii, în formă de farfurie, cu pieliţa verzuie, /
cu puf abundent în jurul caliciului. /
Pielita — subţire, tare, netedă, lucioasă şi
aderentă la pulpă. 1
Cavitatea subcalicială — mică, puţin adîncă, \
în formă de V, nu comunică cu camera axială. \
Inima — în formă de ridiche turtită, cu aşe­
zare superioară, bine delimitată de fascicule groase,
de culoare verde.
Lojile — largi, adinei, cu pereţii lucioşi, de
culoare verde-gălbuie, prezintă crăpături transver- Fig. 279. - Murgi de toamna,

sale fine, calusate sau necalusate.

Seminţele — de mărime mijlocie, ovoid-alungite, cu vîrful ascuţit, puţin bombate,
de culoare cafenie deschis, cîte două în fiecare l o j ă ; circa 10—12% sînt seci.
Axul - » deschis, larg, comunică direct cu lojile seminale.
Pulpa — albă-verzuie, cu infiltraţii verzi lingă pieliţă, tare, elastică, cu gust leşios,
slab suculentă, dulceagă, lipsită complet de aromă; în timpul păstrării, pierde şi mai
mult din calităţi.
Maturitatea de consum — începe la sfîrşitul lunii septembrie, începutul lunii octom­
brie şi durează pînă la sfîrşitul lunii decembrie.
RS4 SOIURI ПЕ MAR AUTOHTONE. NERAIONATE

RECOMANDĂRI. Soiul Murgi de toamnă se recomandă să fie menţinut in cultură pe

scară restrînsă, numai în vederea aprovizionării industriei alimentare cu materie primă.

РЕЗЮМЕ

Созревание — октябрь — декабрь.

Местный сорт из Ясской области.
Дерево — среднерослое, скоро истощается, недолговечное, плодоносит раз в
два года.
Плод — мелкий, округло-приплюснутый, зеленовато-желтый, с полосатым ру­
мянцем интенсивного красного цвета; мякоть твердая, ломкая, малосочная; плод прочно
держится на дереве и хорошо переносит перевозку.

RÉSUMÉ

Maturité — octobre—décembre.
Variété originaire de la région de Jassy.
Arbre — de vigueur moyenne, s'épuise vite, peu longévif, fructification tous les
deux ans.
Fruit — petit, sphérique aplati, jaune-verdâtre, recouvert d'une teinte rougeâtr
et strié d'un rouge plus intense. Chair ferme, farineuse, peu juteuse. Résistant aux ven'
violents. Supporte bien le transport.

ABSTRACT

Maturity – October to December.

Variety originating in the Iași region.
Tree – medium vigour, soon exhausted, few long-lived, fruiting biennially.
Fruit – small, spherical, flattened, greenish-yellow, covered with reddish and streaked with a
more intense red. Firm flesh, floury, slightly juicy. Resistant to high winds. Withstands transportation.
 I) Е А В U N U L U I

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, format in regiunea a TV-a — Dealurile de est.

Este denumit astfel, pentru faptul că are pulpa gustoasă, dulce, cu aromă plăcută
ceea ce face ca fructul să poată fi consumat încă din toamnă, chiar de pe pom.

Răspîndii'c. E s t e cultivat mült in comunele Grumăzesti şi Curechiştea din raionul

Tîrgu Neamţ.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte viguros ; altoit pe măr sălbatic, trăieşte mult, ajungînd vîrste seculare.
înfloreşte semitimpuriu ; durata înfloritului 11 —13 zile. Produce destul de mult,
însă intermitent ; dacă în unii ani dă recolte de 500—000 kg, în următorii ani nu produce
decît 30—50 kg.
Fructele se folosesc pentru consumul în stare proaspătă, pentru uscare şi cidru, se
păstrează anevoios şi ajung de-abia pînă în ianuarie.
Soi rezistent la ger, secetă, boli şi dăunători.

POMUL

Pomul viguros, avînd la vîrsta de 20 ani o înălţine de 7,5—8 m, cu trunchiul

drept, gros, de 35—40 cm în diametru, cu scoarţa cenuşie deschis, cu crăpături mici.
Coroana — globuloasă, cu diametrul de 8—9 m.
Ramurile de sclielet — slab arcuite, formează cu axul unghiuri de 45—50°.
Ramurile de rod — predomină ţepuşele, care garnisesc bine ramurile de schelet.
Lăutarii — de 15—20 cin lungime, de grosime mijlocie, cu scoarţa de culoare verde-
măslinie, cu nuanţe roşiatice, slab pubescenţi, cu lenticele numeroase, eliptice, mari,
dispuse neregulat.
Mugurii vegetativi — conici, de culoare brună-roşcată, pubescenţi, aşezaţi pe pernuţe
proeminente.
Mugurii floriferi — mari, bombaţi, pubescenţi.
Frunzele — de dimensiuni mijlocii, ovate sau eliptice, cu vîrful acuminat şi baza
rotunjită, de culoare verde deschis pe faţa superioara şi slab pubescente pe cea inferioară,
686 SOIURI DL MAR AUTOHTONE. M.RAIO.NATE

niai ales în lungul nervurilor. Peţiolul scurt, înroşit la bază, pubescent, însoţit de stipele
lanceolate.
Florile — mari, cu petalele albe, cu nuanţă violacee pe faţa inferioară ; bobocii florali
albi, cu nuanţă violacee pronunţată.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie sau mare, H = 55—58 m m şi D = 64 — 75 mm ; greutatea de

85—90 g.
Forma — sferic-turtită, slab asimetrică, cu cinci coaste rotunjite, mai vizibile în
regiunea calicială (fig. 280).
Culoarea — de fond verde, la maturitate devine galbenă-verzuie ; pe partea însorită
acoperită cu o rumeneală uşoară, peste care se suprapun dungi de culoare roşie-vişinie.
Pe toată suprafaţa fructului există numeroase puncte albicioase.
Pedunculul — relativ lung, de grosime mijlocie, semilignificat, îngroşat la extremităţi,
puţin arcuit, brun-roşcat, pubescent, prins slab de ramură.
Cavitatea peduneulară — de lărgime, şi adîncime mijlocii, conică, regulată, cu pereţii
acoperiţi de rugină aspră, de culoare brună,
care se revarsă uneori peste marginile ca­
vităţii sub formă de raze.
Caliciul — semideschis, format din
sepale mari, distanţate la bază, erecte,
verzi şi pubescente la bază, cu vîrfurile
uscate şi răsfrînte în afară.
Cavitatea calicială — de lungime şi
adîncime mijlocii, mai rar adîncă, în for­
mă de castron, cu marginile ondulate şi
pereţii încreţiţi.
Pieliţa — groasă, netedă, mată, ade­
rentă la pulpă.
Cavitatea subcalicială — de mărime
mijlocie, în formă de V semideschis, uneori
Fig. 280. - D e a b u n u i u i . comunică cu camera axială ; etaminele cu
aşezare superioară.
Inima — mare, delimitată bine de fascicule verzi, care se unesc la baza cavităţii
subcaliciale.
Lojile — largi, deschise, cu pereţii întregi, de culoare galbenă-verzuie.
Seminţele — turtite pe ambele părţi, cu vîrful scurt, de culoare castanie-cenuşie ;
s î n t s e c i
circa 3 0 % -
Axul — formează o cameră axială deschisă, mare.
Pulpa — albă-verzuie, moale, suculentă, dulce, slab acidulată, cu aromă care amin­
teşte buchetal vinului.
Maturitatea de consum — începe la sfîrşitul lunii septembrie şi sc prelungeşte pînă
în luna ianuarie.

RECOMANDĂRI. Soiul Deabunuiui se recomandă pentru grădinile de lîngă case şi ca

soi de încercare în zona dealurilor înalte din nordul Moldovei.
 DKABUNULUI 687

РЕЗЮМЕ

Созревание — октябрь — начало января.

Старый местный сорт из северо-западной части Молдовы.
Дерево — сильнорослое, долговечное, здоровое, очень устойчивое и очень уро­
жайное, плодоношение периодическое.
Плод — средней величины, округло-приплюснутый, зеленовато-желтый , с слабым
полосатым румянцем темно-красного цвета; качество хорошее; плохо сохраняется.

EÉ8UMÉ

Maturité — octobre—début janvier.

Variété ancienne, originaire du Nord-Ouest de la Moldavie.
Arbre — vigoureux, longévif, sain, très résistant et très fertile, mais à fructification
intermittente.
Fruit — moyen, sphérique aplati, jauneverd-âtre, un peu teinté de rouge et rayé
d'un rouge intense. Bonne qualité. Conservation difficile.

ABSTRACT

Maturity – October to early January.

Variety originating in the northwestern Moldova.
Tree – vigorous, long lived, healthy, very strong and very fertile, but fruiting intermittently.
Fruit – medium, spherical flattened, greenish-yellow, slightly tinged with red and streaked with
deep red. Good quality. Conservation is difficult.
 D U N G A T E DE VÎLCEA

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, format în regiunea subcarpatică meridională.

Răspîndire. Este destul de răspîndit în raioanele Drăgăşani şi Horezu, regiunea Argeş.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul altoit pe măr sălbatic creşte foarte viguros ; este longeviv, depăşind vîrsta
de 100 ani.
Intră pe rod la 8 —9 ani, produce la început regulat, mai tîrziu intermitent, însă
abundent.
Este rezistent la ger, boli şi dăunători şi în general este puţin pretenţios faţă de condi­
ţiile de sol.
Fructele sînt de calitate mediocră ; se pot păstra pînă în ianuarie, dar îşi pierd foarte
mult din calităţi ; sînt sensibile la transport.

POMUL

Pomul, foarte viguros, atinge 10—11 m înălţime, avînd trunchiul gros, cu o circum­
ferinţă de 2—2,6 m şi axul coroanei foarte puternic.
Coroana — semisferică, foarte largă, cu diametrul de 13—18 m.
Ramurile de schelet — cu unghi de ramificare mare, formează arcade puternice,
datorită cărui fapt coroana este bine luminată. Ramurile de 2—4 ani au scoarţa cenuşie,
cu lenticele mici, rare, cafenii. Se menţin bine garnisite chiar şi la pomii care au depăşit
vîrsta de 100 ani.
Ramurile de rod — scurte şi lungi ; predomină cele scurte.
Frunzele — mari, ovate, cu vîrful foarte scurt, baza limbului prelung îngustată
şi uşor asimetrică. Limbul involut şi cu marginile ondulate fin, superficial crenate, de
culoare verde deschis pe faţa superioară, potrivit de pubescent pe cea inferioară, cu peţiolul
foarte lung.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, avînd în medie H = 52 mm şi D = 63 mm ; greutatea medie

de 120 g.
Forma — sferic-turtită, asimetrică (fig. 281).
 7
DUNGAT! . DF. VI1.CEA <Ж9

Culoarea — de fond galbenă-verzuie pînă la galbenă, cu nuanţă aurie; culoarea

acoperitoare roşie sub formă de stropi, iar culoarea suprapusă purpurie, dispusă sub formă
de dungi destul de subţiri, întrerupte. Punctele, de culoare verde-gălbuie, sînt proeminente.
Pedantului — de lungime mijlocie, uneori
scurt, subţire, curbat, lignificat.
Caritatea pedunculară — de formă neregu­
lată, conică, largă, aproape superficială, cu pereţii
acoperiţi cu un strat gros de rugină castanie des­
chis care se revarsă în afară.
Caliciul — închis sau semideschis, format din
sepale mari, slab pubescente, de culoare verde
deschis, cu vîrfurile uscate, răsfrînte în afară şi
la bază distanţate.
Caritatea calicială — largă, relativ adîncă,
neregulată, în formă de farfurie, uneori cu creste
puţin pronunţate. F i g . 2 8 1 . - D u n g a t e de V U c e a .

Pieliţa — subţire, netedă, unsuroasă, lucioasă.

Caritatea subcalicială — în formă de V deschis şi scurt ; etaminele cu aşezare mijlocie.
Inima -- mică, turtită, puţin deplasată spre caliciu, slab delimitată ; în secţiune
transversală are contur foarte neregulat.
Pulpa — albă-gălbuie, de consistenţă mijlocie, puţin crocantă, fină, acrişoară, cu
aromă slabă, caracteristică.
Maturitatea de consum — începe la sfîrşitul lunii septembrie şi se prelungeşte pînă
în luna ianuarie.

RECOMANDĂRI. Soiul Dungate de Vîlcea se recomandă pentru grădinile de lingă case

în regiunea subcarpatică meridională, raioanele Horezu şi Drăgăşani, unde nu reuşesc
alte soiuri mai puţin adaptate.

резюме'
Созревание — октябрь — декабрь.
Сорт распространен в Арджеской области.
Дерево — очень сильнорослое, долговечное; плодоношение обильное, но перио­
дическое.
Плод — средней величины, округло-приплюснутый, желтый, покрытый красным
румянцем с пурпуровыми полосками, низкого вкуса и качества.

RESUM К

Maturité — octobre—décembre.
Variété répandue dans la région d'Argeş.
Arbre — très vigoureux, longévif, à fructification abondante, mais intermittente.
Fruit — moyen, sphérique aplati, jaune, recouvert de rouge et rayé de pourpre.
Saveur et qualité inférieures.
 689a
ABSTRACT

Maturity – October to December.

Variety widespread in the region of Argeș.
Tree – very vigorous, long-lived, abundant fruiting, but intermittent.
Fruit – average, spherical flattened, yellow, covered with red and purple striped. Lower flavor
and quality.
 MERE RUSMALINE

Sinonime : mi se cunosc.

Origine. Soi autohton format în zona dealurilor înalte din regiunea Hunedoara.

Răspîmlire. Este răspîndit local, în raioanele

Sebeş şi Hunedoara.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul este viguros, rustic, rezistent la ger şi

F i g . 282. — Mere r u s m a l i n e .
dăunători.
Fructele sînt submijlocii, de formă neregulată
(fig.282), în general ovoide, asimetrice, de culoare roşie
gălbui spre vîrf. Au pedunculul lung, lignificat, de
culoare castanie, aşezat într-o cavitate de dimensiuni
mijlocii, destul de adîncă, cu marginile regulate. Cali­
ciul este închis, cu sepale mici, înguste, aşezat într-o
cavitate largă, destul de adîncă. Pulpa fructului este
albă, afinată, dulce, puţin acidulată şi suculentă. Se
pot consuma din luna octombrie pînă la sfîrşitul
lunii noiembrie.

RECOMANDĂRI. Se recomandă menţinerea soiului în cultură, numai în localităţile

unde există.
РЕЗЮМЕ

Созревание — октябрь — ноябрь.

Сорт выведен в районе Себеш, Хунедоарской области.
Дерево — сильнорослое, нетребовательное, устойчивое к морозам и вредителям.
Плод—мелкий, неправильной яйцевидной формы, несимметричный, красного цвета;
мякоть белая, рыхлая, сладкая слабокисловатая, сочная.

E E s I Al É

Maturité — octobre—novembre.
Variété originaire du district de Sebeş, région de Hunedoara.
Arbre — vigoureux, rustique, résistant aux grands froids et aux parasites.
Fruit — petit, irrégulicr, ovoïde, asymétrique, rouge. Chair blanche, peu compacte,
douce, faiblement acidulée, juteuse.
690a
ABSTRACT

Maturity – October to November.

Variety originating in the Sebeş district, Hunedoara region.
Tree – vigorous, strong, resistant to cold weather and pests.
Fruit – small, irregular, ovoid, asymmetrical, red. Flesh white, slightly compact, sweet, slightly
tart and juicy.
 ASPRE DIN SLATINA DE MUREŞ

Sinonime : nu so cunosc.

Origine. Soi autohton, Eormat în centrele pomicole din Banat.

Ruspînriire. Este răspîndit în grădinile din Slatina de Mureş, raionul Lipova, regiunea
Banat, precum şi în alte localităţi învecinate.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul, de dimensiuni mari, are trunchiul de grosime mijlocie, coroana turtită,

neregulată şi ramuri de schelet viguroase cu scoarţa cenuşie-gălbuie. Frunzele mijlocii
sau mari, subrotunde, cu baza rotunjită, asimetrică, vîrful acuininat şi marginile serate
sau acut-serate, lung peţiolate.
Soi de toamnă, cu productivitate moderată, periodică, sensibil la boli.

FRUCTUL

Mărimea — mică, H = 33—39 mm, D = 47—53 m m ; greutatea de 40—55 g.

Forma — sferic-turtită, cu conturul regulat, cu
creste puţin pronunţate ; frecvent se găsesc fructe asi­
metrice (fig. 283).
Culoarea — de fond verde-gălbuie, pe partea înso­
rită uşor suflată cu roşu-portocaliu, mai puţin intens.
Uneori pe această culoare acoperitoare se găsesc striuri
scurte, colorate în roşu-portocaliu mai intens, iar pe
toată suprafaţa fructului există pete mici, brune sau
brune-roşcate, în unele locuri confluente, reticulate.
Pedunculul — lung, relativ gros, drept, verde-găl-
bui, acoperit cu rugină.
Cavitatea pedunculară - de mărime mijlocie, со- F i g _ 2 8 3 A s p r e ( l i n s l a t i n a ( l e M u r e ?

nică, cu pereţii netezi, oblici şi cu marginile uşor on­

dulate ; pereţii cavităţii sînt coloraţi in verdc-gălbui şi suflaţi cu rugină reticulata.
Caliciul — mic, închis, format din sepale scurte şi erecte.
692 SOIURI DF. MAR AUTOHTONI:, NFRAIONATF

Cavitatea calicială — de mărime mijlocie, puţin adîncă, în formă de castron, cu

pereţii uşor cutaţi şi marginile ondulate.
Pieliţa — de grosime mijlocie, lucioasă, acoperită cu pruină.
Cavitatea subcalicială — adîncă, în formă de pîlnie.
Inima — mijlocie, globuloasă, asimetrică, aşezată central.
Lojile — mici, închise, cu cîte 1—2 seminţe mici.
Axul — foarte redus.
Pulpa — de culoare albă-verzuie, tare.
Maturitatea de consum — începe în luna octombrie şi se prelungeşte în toată luna
noiembrie.

R E C O M A N D Ă R I . Se recomandă menţinerea soiului în cultură, numai în localităţile

unde există.

РЕЗЮМЕ

Созревание — октябрь — ноябрь.

Банатский сорт из района Липова, Банатской области.
Дерево — среднерослое, поражается грибными болезнями; урожайность средняя.
Плод — мелкий, округло-приплюснутый, желтовато-зеленый, с слабым оранжево-
красным румянцем на обращенной к солнцу стороне; мякоть зеленовато-белая, плотная.

RÉSUMÉ

21aturité — octobre—novembre.
Variété originaire du Banat, district de Lipova, région de Banat.
Arbre — de vigueur moyenne, sensible aux maladies cryptogamiques ; productivité
moyenne.
Fruit — petit, sphérique-aplati, vert-jaunâtre un peu teinté de rouge-orange sur
le côté exposé au soleil ; chair d'un blanc-verdâtre, ferme.

ABSTRACT

Maturity – October to November.

Variety originating in the Lipova district, Banat region.
Tree – medium vigour, sensitive to fungal diseases; average productivity.
Fruit – small, spherical, flattened, yellowish-green slightly tinged with red-orange on the side
exposed to sun flesh a greenish-white, firm.
 MĂLĂUŞE

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi local, format în centrele pomicole clin preajma Munţilor Apuseni.

Răspindire. Este cultivai in satul Avram Iancu, raionul Cîmpeni, regiunea Cluj.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul este de vigoare mijlocie, cu coroana sferic-turtitu, rară, cu frunzele mici,

subrotun.de, avînd baza asimetric rotunjită şi marginile limbului acut-serate, uneori dublu
serate, cu peţiolul lung, do grosime mijlocie.
Produce fructe mari, de calitate inferioară, avind un conţinut scăzut în zahăr (8,35%)
însă mare în aciditate (0,81%), ceea ce face ca fructele să aibă un gust acru astringent.
Conţinutul în vitamina С este mic (2,48 m g % ) , substanţa uscată reprezintă 10,75%.
Este rezistent la ger şi la umidi­
tate atmosferică mare.

FRUCTUL

Mărimea — mare, H = 50—60 mm

şi D = 75 — 80- mm ; greutatea de
7 9 - 1 4 5 g.
Forma — sferic-turtită, cu contur
neregulat rotunjit ; crestele de pe mar­
ginea cavităţii caliciale sînt destul de
pronunţate, iar coastele de pe suprafaţa
fructului sînt largi, rotunjite, şterse
(fig. 284). Fig. 284. - Mălăuşe.

Culoarea — de fond verde-gălbuie,

la maturitate este acoperită aproape in întregime cu roşu-carmin închis, mai intens
înspre cavitatea pedunculară.
Pedunculul — de lungime mijlocie, destul de gros, umflat la bază, brun-roşcat, drept,
sernicărnos.
 694 SOIURI DE MAR AUTOHTONE NERAIONATE

Cavitatea pcdunculară — mare, largă şi adîncă. de formă conică, cu pereţii netezi,

rotunjiţi, de culoare gălbuie, marginile regulate sau puţiii ondulate, cu rugină în formă
de raze.
Caliciul — mare, deschis, cu sepalele de lungime mijlocie, drepte sau puţin răsfrinte
în afară, cenuşii-verzui, strîns unite la bază..
Cavitatea calicială - mare, adîncă, în formă de U, cu pereţii drepţi, cutaţi, margi­
nile cu ondulaţii, complet sau parţial acoperite cu roşu-brun.
Pieliţa — de grosime mijlocie, netedă, mată sau puţin lucioasă.
Cavitatea subcalicială — rjuţin adîncă, foarte largă, în formă de U.
Inima — mare, cordiformă, asimetrică, plasată spre caliciu, fiind slab delimitată
în această parte.
Lojile — mici, cu pereţii netezi, albi-verzui ; nu comunică cu axul.
Seminţele — mari, ovoide sau scurt-ovoide, fără vîrf ascuţit, cafenii-roşcate.
Axul — închis.
Pulpa — verde, suculentă, acră şi astringentă, la maturitate devine mălăiaţă.
Maturitatea de consum — începe în octombrie şi se prelungeşte pînă la începutul lui
decembrie.

ВECOMANDÄRI. Se recomandă pentru cultură numai in localităţile din preajma Mun­

ţilor Apuseni.

РЕЗЮМЕ

Созревание — октябрь—начало ноября.

Сорт выведен в западных Карпатах.
Дерево — среднерослое, нетребовательное, устойчивое к морозам, болезням н
мосферной влажности.
Плод — мелкий, округло-приплюснутый, .с выдающимися ребрами вокруг блюдца,
светло-зеленый, с красно-карминным румянцем; мякоть зеленая, кислая, терпкая; плод
низкого качества.

EÉSUMÉ

Maturité — octobre — début de décembre.

Variété originaire des centres fruitiers des monts Apuseni.
Arbre — de moyenne vigueur, rustique, résistant aux grands froids, aux maladies
et à l'humidité atmosphérique.
Fruit — gros, sphérique-aplati, avec des crêtes prononcées autour de l'œil, vert-
pâle, recouvert de rouge carmin. Chair verte, acide, astringente. Qualité inférieure.

ABSTRACT

Maturity – October to early December.

Variety of fruit originating in the Apuseni Mountains.
Tree – medium vigour, strong, resistant to extreme cold, disease and humidity.
Fruit – large, spherical, flattened, with, pronounced peaks around the eye, pale green, covered
with crimson. Flesh green, acid, astringent. Inferior quality.
 SUNĂTOARE

Sinonime : Mere de cidru. Trosniţele.

Origine. Soi autohton, originar din centrul Transilvaniei şi denumit astfel, pentru
faptul că la maturitate, seminţele cad în camera axială şi sună prin agitarea fructului.

Răspîndire. Este răspîndil in comunele din împrejurimile oraşului Cluj, mai mult
ca pomi răzleţi.

CAHACTERISTFC A SOIULUI

Pomul este foarte rustic, de vigoare mijlocie. Produce circa 180—200 kg fructe, care,
deşi au aspect atrăgător, sînt acre, astringente ca merele pădureţe, improprii pentru
consumul în stare proaspătă. Se utilizează pentru fabricarea cidrului şi a marmeladei.
Deşi se păstrează mai mult, pulpa pierde din calităţi.
Este un soi nepretenţios faţă de sol, rezistent la ger, boli şi dăunători.

POMUL

Pomul creşte moderat, avînd trunchiul drept, cu scoarţa colorată cenuşiu închis şi
crăpată longitudinal.
Coroana — largă, turtită, rară, atinge 7—8 m "m diametru la vîrsta de 25 ani.
Ramurile de schelet — groase, slab garnisite cu ramuri de rod, formează cu axul
un unghi de 70°.
Ramurile de rod — predomină pintenii şi ţepuşele.
Lăstarii — de lungime mijlocie, destul de groşi, avind scoarţa de culoare cenuşie
sau albicioasă murdar, cu lenticele rare, mici, i otunde, de culoare cafenie-roşiatică.
Mugurii vegetativi — mici sau mijlocii, conici, bombaţi, de culoare cenuşie, pubes­
cenţi, lipiţi de lăstar.
Mugurii floriferi — mari, bombaţi, pubescenţi.
Frunzele — de mărime mijlocie, eliptice, cu vîrful acut sau acuminat, baza rotunjită
şi marginile serate. Peţiolul relativ lung, pubescent, de culoare verde-gălbuie.

FRUCTUL

Mărimea — mică pînă la mijlocie, H == 40—54 mm şi D = 50—62 mm ; greutatea

do 45—87 g, cu media de 65 g.
696 SOIURI DE MAR AUTOHTONE. NERAIONATK

Forma — sferic-turtită sau aproape sferică, cu diametrul maxim la jumătatea înăl­

ţimii, simetrică, în general variabilă (fig. 285).
Culoarea — de fond, galbenă-verzuie la recoltare, galbenă-pai la maturitate. Pe
partea însorită apare o roşeaţă ştearsă, însă numai la unele fructe. Pe toată suprafaţa
sînt împrăştiate puncte rare, de culoare gălbuie-albicioasă.
Pedunculvl — lung, subţire, semilignificat,
înfipt puţin oblic, pubescent, avînd un fel de
stipele mici, bine prins de fruct şi de ramură.
Cavitatea pcduneulară — mijlocie, în formă
de pîlnie, cu pereţii neregulaţi, cu pieliţa avînd
I culoarea fructului, acoperită la bază cu rugină
\ fină, cafenie, care urcă uneori în formă de raze
pînă aproape de umerii cavităţii.
Calicivl — mic sau mijlociu, închis, cu se-
I palele înmănunchiate, cu vîrfurile uscate, răsfrînte
în afară, pubescente.
Cavitatea calicială — mijlocie, de adînciine
variabilă, în formă de farfurie ; pereţii formează
uneori creste care depăşesc umerii cavităţii.
Pieliţa — subţire, netedă, lucioasă, elastică,
Fig. 285. - Sunătoare. aderentă la pulpă ; la supracoacere se desprinde
însă uşor.
Cavitatea subcalicială — în formă de pîlnie, nu comunică cu camera axială.
Inima — de mărime mijlocie, în formă de ceapă, bine deUmitată, deplasată
către caliciu.
Lojile — mari, în formă de D , cu pereţii sidefii, de culoare galbenă-verzuie, crăpaţi
transversal.
Seminţele — de mărime mijlocie, de formă scurt-ovoidă, bombate, de culoare cas­
tanie deschis, cîte una, mai rar două, în fiecare lojă.
Axul — deschis, formînd o cameră axială largă, mare, care comunică cu lojile.
Pulpa — de culoare albă-gălbuie, făinoasă la completa maturitate, puţin suculentă,
grosieră, cu gust acru pronunţat.
Maturitatea de consum — din octombrie pînă în decembrie.

R E C O M A N D Ă R I . Soiul Sunătoare prezentînd interes numai pentru industria alimen­

tară, se recomandă în cultură pe scară restrînsă, în localităţile din jurul oraşului Cluj.

РЕЗЮМЕ

Созревание — октябрь — декабрь.

Местный сорт на Клужской области.
Дерево — очень нетребовательное, среднерослое, очень урожайное.
Плод — мелкий или средний, округло-приплюснутый, желтый, покрытый размы­
тым румянцем; мякоть белая, мучнистая, с заметным кислым вкусом; качество плода
низкое.
 SUNĂTOARE fi97

RÉSUMÉ

Malnritc — octobre —décembre.

Variété originaire de la région de Cluj.
Arbre — de vigueur moyenne, très rustique, très productif.
Fruit — petit ou moyen, sphérique déprimé, jaune, lavé d'une teinte rougeâtre.
Chair blanche, farineuse, au goût aigre prononcé. Qualité inférieure.

ABSTRACT

Maturity – October to December.

Variety originating in the Cluj region.
Tree – medium vigour, very hardy, very productive.
Fruit – small to medium, spherical, depressed, yellow, washed with a reddish tinge. Flesh
white, mealy sour taste pronounced. Inferior quality.
 MĂLĂIEŢE

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, format în localităţile de la poalele Munţilor Apuseni, in

raionul Ilia.

Răspîudire. Se cultivă mult în grădinile din satul Căinelu de Sus, raionul Uia, re­
giunea Hunedoara.

CARACTERISTICA SOIULUI

P o m u l creşte destul de viguros, formînd coroană piramidală desfăcută, cu ramuri

lungi şi puţin atîrnînde. Frunzele sînt eliptice sau eliptic-subrotunde, cu marginile serat-
crenate şi peţiolul lung, drept şi subţire.
Fructele conţin 10,25% zahăr, 0,66% aciditate
şi urme de vitamina C. Raportul favorabil dintre zahăr
şi aciditate condiţionează un gust dulceag, slab aci­
dulat. Substanţa uscată reprezintă 13,20%. Prezintă
defectul că la maturitatea deplină pulpa devine mălăiaţă.
Soiul este rezistent la ger şi la boli.

FRUCTUL

Mărimea — mică sau mijlocie, H = 45—52 mm şi

D -= 50—60 m m ; greutatea de 60—65 g.
Forma — sferică sau sfero-conieă, cu contur regu­
lat (fig. 286).
Culoarea — de fond verde-albicioasă, pe partea
însorită suflată cu o culoare portocalie. Pe toată su­
Flg. 2S6. - Mălâietc.
prafaţa fructului se găsesc puncte rare, neregulat
aşezate, de culoare cenuşie, aureolate.
Pedunculul — foarte lung, subţire, neted, acoperit cu rugină, drept sau arcuit,
semilignificat, bine prins de fruct.
Cavitatea pedunculară — de mărime şi adîncime mijlocii, conică, cu pereţii netezi
şi marginile ondulate.
 МЛ1 Л1ГЛ В fi!>a

Caliciul — semideschis sau închis, cu scpalelc lungi, drepte, strins unite la bază.
Cavitatea calicială — mică sau mijlocie, destul de adincă, conică, largă, cu marginile
ondulate.
Pieliţa — subţire, mată, cu suprafaţa netedă.
Caritatea subcalicială — adîncă, îngustă, în formă de pilnie.
Inima — mare sau mijlocie, cepiformă, cu aşezare centrală, asimetrică.
Lojile — de mărime mijlocie, închise, cu pereţii necrăpaţi.
Seminţele — mari, ovoide, simetric bombate, cîte două în lojă.
Axul — închis.
Pulpa — albă, destul de tare, puţin suculentă, cu gust dulceag, slab acidulat.
Maturitatea de consum — începe în octombrie şi se prelungeşte pînă în decembrie.

EECOMANDÄKI. Soi de importanţă locală, care poate fi menţinut In cultură în locali­

tăţile din regiunea Hunedoara, unde nu reuşesc alte soiuri valoroase.

РЕЗЮМЕ

Созревание — октябрь — декабрь.

Сорт происходит из района Илия, Хунедоарской области.
Дерево — сильнорослое, неприхотливое, морозо- ft болезнеустойчивое; плодоно­
шение обильное.
Плод — средней величины, округлый или округло-конический, беловато-зеленый,
с оранжевым румянцем на обращенной к солнцу стороне; мякоть белая, плотная, слад­
коватая, слегка кисловатая.

RÉSUMÉ

Maturité — octobre—décembre.
Variété originaire du district d'Ilia, région de Hunedoara.
Arbre—vigoureux, rustique, résistant aux grands froids et aux maladies, très productif.
Fruit — moyen, sphérique ou sphérico-conique, vert-blanchâtre, avec une teinte
rouge-orange sur le côté exposé au soleil. Chair blanche, compacte, à saveur douceâtre,
faiblement acidulée.

ABSTRACT

Maturity – October to December.

Variety originating in the Ilia district, Hunedoara region.
Tree – vigorous, strong, resistant to extreme cold and diseases, highly productive.
Fruit – medium, spherical or spherical-conical, whitish-green with a reddish-orange on the side
exposed to the sun. Flesh white, compact, sweetish, slightly tart.
 CRIŞĂNEŞTI

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, originar din bazinele pomicole din regiunea Hunedoara.

Răspindire. Se cultivă în satul Ţebea, raionul Brad, regiunea Hunedoara.

CARACTERISTICA SOIULUI

Soi productiv, rezistent la ger şi boli. Este un soi de iarnă, cu perioada de matu­
ritate a fructelor relativ scurtă.
Fructele se caracterizează printr-un conţinut moderat în zahăr (11,00%) şi aciditate
(0,81%) şi o cantitate foarte mică de vitamina С (1,74 m g % ) . Raportul favorabil între
zahăr şi aciditate condiţionează un gust dulce-acrişor. Substanţa uscată reprezintă 19,60%.

POMUL

Pomul în perioada de rodire atinge înălţimea de 6—7 m, cu trunchiul înalt de

170—180 cm, cu diametrul de 40—50 cm, pronunţat răsucit, cu scoarţa de culoare cenuşie
deschis, care se exfoliază în plăci scurte, aşezate neregulat pe suprafaţa trunchiului.
Coroana — turtită, răsfirată, largă de 8—10 m şi înaltă de 4—5 m.
Hamurile de schelet — groase, în număr de 4 — 5, orizontale sau puţin atirninde.
Ramurile de rod — reprezentate prin nuieluşe subţiri, mai rar prin pinteni şi ţepuşe.
Frunzele — mijlocii, subrotunde sau obovate, cu vîrful de cele mai multe ori rotunjit,
marginile neregulat serate şi peţiolul lung.

FRUCTUL

Mărimea — mică sau mijlocie, H = 47—50 mm şi D = 56—60 m m ; greutatea

de 47 —59 g.
Forma — sferic-turtită, cu contur regulat şi cu crestele de la caliciu puţin pronun­
ţate ; coastele pe flancurile fructului sînt mai şterse, largi şi rotunjite (fig. 287).
Culoarea — de fond galbenă intensă, acoperită cu roşu-carinin pe 2/3 din suprafaţa
fructului. Se mai observă puncte dese, mari, alburii, de formă şi de distribuire neregulate.
 CRIŞANEŞTI 7ni

Fed nucului — scurt, gros, de culoare verde-cenuşie, răsucit şi oblic, destul de rezis­
tent la rupere.
Caritatea peduuculară — de lărgime mijlocie, destul de adîncă, de formă conică,
cu pereţii netezi, înclinaţi, cu marginile uşor
ondulate.
Caliciul — de mărime mijlocie, închis, format
din sepale lungi, înguste şi ascuţite, de culoare
cenuşie, Вtrine unite la bază, răsfrînte în afară.
Cavitatea calicială — de lărgime mijlocie,
puţin adîncă, in forma de castron, cu pereţii netezi,
înclinaţi şi cu marginile puţin ondulate.
Pieliţa — groasă, tare şi mată.
Cavitatea subcalicială — în formă de V , puţin
adîncă şi largă.
Inima — mică, în formă de ceapă, aşezată
central, bine delimitată. Fig. 287. - Crişăneşti.

Lojile — mijlocii, închise, cu pereţii netezi.

Seminţele — mici, lung-ovoide, ascuţite la un capăt.
Axul — deschis.
Pulpa — albă, tare, puţin suculentă, cu gust dulce-acrişor.
Maturitatea de consum — începe în cursul lui octombrie şi se prelungeşte pînă în
luna decembrie.

RECOMANDĂRI . Se recomandă menţinerea soiului în cultură, în regiunea Hunedoara,

mimai în locaUtăţile unde există.

РЕЗЮМЕ

Созревание — октябрь — декабрь.

Местный сорт из Хунедоарской области.
Дерево — крупное, сильнорослое, долговечное, неприхотливое.
Плод — мелкий, округло-приплюснутый, интенсивно-желтый, на 2/3 поверхности
покрыт красно-карминным румянцем, мякоть белая, твердая, малосочная; качество
плода хорошее.

RÉSUMÉ

Maturité — octobre —décembre.

Variété originaire des bassins fruitiers de la région de Hunedoara.
Arbre — de grande taille, vigoureux, longévif, rustique.
Fruit — petit, sphérique aplati, d'un jaune intense, recouvert de rouge carmin
sur 2/3 de la surface. Chair blanche, ferme, peu juteuse. Bonne qualité.

ABSTRACT

Maturity – October to December.

Variety of fruit originating in the Hunedoara basins.
Tree – large, vigorous, long life, strong.
Fruit – small, spherical flattened, deep yellow, covered with crimson on two thirds of the
surface. Flesh white, firm, slightly juicy. Quality is good.
 FRUMOASE

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi local, format în centrele pomicole de pe valea Grisului Alb.

Răspîndirei Se cultivă în valea Grisului Alb şi în special în livezile din satul Ţebea,
raionul Brad, regiunea Hunedoara.

CARACTERISTICA SOŢULUI

Este un soi cu creştere viguroasă şi longevitate mare.

Pomul are trunchiul drept şi gros, iar ramurile de schelet formează un unghi mare
cu axul. Frunzele mari, eliptice sau subrotunde, cu marginile serate şi peţiolul subţire
şi lung.
Fructele se caracterizează printr-un conţinut moderat în zahăr (11,50%) şi scăzut
în aciditate ( 0 , 4 3 % ) , din care cauză merele au un gust dulceag, puţin plăcut. Au de ase­
menea o cantitate mică de vitamina С (2,17 m g % ) . Substanţa uscată este de 14,26%.
După formă şi mărime, fructul se aseamănă cu
acela al soiului Hulubaşe, dar se deosebeşte de acesta
prin tonul culorii de fond, precum şi prin prezenţa pruinei
albăstruie-violetă.

FRUCTUL

Mărimea — mică, H = 34—40 mm şi D = 44—48 mm ;

greutatea de 42—49 g.
Forma — sferică sau ovo-sferică, cu contur regulat
şi cu crestele de la caUciu şterse (fig. 288).
Culoarea — de fond verde-gălbuie, acoperită cu roz,
peste care se suprapun dungi dese, înguste şi întrerupte,
Fig. 288. - Frumoase. de culoare roşie-cărămizie. Punctele de sub pieliţă rare,
albe, se observă mai ales pe partea mai intens colorată.
Peduncnlul — foarte lung, de grosime mijlocie, lignificat, răsucit şi oblic, prins pu­
ternic de fruct.
Cavitatea pedunculară — de lărgime şi adîncime mijlocii, în formă de castron, eu
pereţii netezi şi înclinaţi.
Caliciul — de mărime mijlocie, seinideschis, cu sepalele scurte, tari, strîns unite la bază.
 FRtJMO.ASp. 703

Caviiiilca calicială — de mărime şi lărgime mijlocii, destul de adîncă, în formă de

castron, cu pereţii netezi şi cu marginile regulate.
Pieliţa — subţire, netedă, acoperită cu pruină alburie.
Cavitatea subcalicială — îngustă şi puţin adîncă, în formă de V .
Inima — de mărime mijlocie, cepiformă, simetrică, cu aşezare mijlocie, imperfect
delimitată.
Lojile — mari, închise, cu pereţii întregi.
Seminţele — mari, oroide, bombate, cîte două în lojă.
Axul — mic, închis.
Pulpa — albă, destul de tare, puţin suculentă, dulceagă, nearomată.
Maturitatea de consum — începe în octombrie şi se prelungeşte pînă în decembrie.

RECOMANDAUI. g recomandă menţinerea soiului în arealul actual, fără extinderea

e

in alte localităţi.

РЕЗЮМЕ

Созревание — октябрь — декарбь.

Сорт выведен в плодоводческом бассейне Крншул А л б , области Хунедоара.
Дерево — енльнорослое, крупное, долговечное, неприхотливое и урожайное.
Плод — мелкий, округлый или округло-яйцевидный, правильной формы, жел­
товато-зеленый, с розовым румянцем, густо покрытыми прерывистыми полосками кир-
пично-красного цвета; мякоть белая, довольно плотная, сладковатая без аромата,
малосочная.

RÉSUMÉ

Maturité — octobre—décembre.
Variété originaire des centres fruitiers de la vallée du Grisul Alb, région de Hunedoara.
Arbre — vigoureux, de grande taille, longévif, rustique, productif.
Fruit — petit, sphérique ou ovo-sphérique, à contour régulier, vert-jaunâtre, re­
couvert de rose, superposé de raies serrées, étroites et interrompues, rouge-brique. Chair
blanche, assez ferme, douceâtre, dépourvue d'arôme, peu juteuse.

ABSTRACT

Maturity – October to December.

Variety originating in the Crișul Alb valley fruit centres, Hunedoara region.
Tree – vigorous, large, long life, strong, productive.
Fruit – small, spherical or egg-spherical, smooth contour, yellowish-green, covered with pink
stripes superimposed tight, narrow and interrupted, red-brick. Flesh white, fairly firm, sweet, devoid of
flavour, slightly juicy.
 ACRE DE VĂLIŞOARA

Sinonime, nn se cunosc.

Origine. Soi autohton, obţinut în urma selecţiei îndelungate făcută de popor.

Hăspimliie. Se cultivă în grădinile din comuna Yălişoara, raionul Ilia, regiunea

Hunedoara şi în alte localităţi învecinate.

CARACTERISTICA SOU LUI

Soi cu creştere viguroasă, reuşeşte altoit pe măr sălbatic.

Pomul este puternic, cu trunchiul gros, cu ramuri de schelet lungi, care formeaz"
o coroană sferic-turtită, rară. Frunzele sînt mari, eliptic-alungite, cu marginile acut-serate
lung peţiolate.
Fructele se caracterizează printr-un conţinut moderat în zahăr (11,82%) şi destul
de ridicat în aciditate (1,22%), din care cauză gustul este acru pronunţat; au de ase­
menea un conţinut foarte scăzut în vitamina
С (1,89 m g % ) . Substanţa uscată este de 14,61%.

FRUCTUL

Mări mea — mijlocie, H - 47—57 nun şi

D = 63—67 mm ; greutatea de 68—100 g.
Forma — sferică, sau sferic-turtită, cu
contur neregulat şi cu creste pronunţate spre
calicia (fig. 289).
Culoarea — de fond la maturitate, galbe-
nă-limonie. Pe toată suprafaţa fructului se gă­
sesc aşezate neregulat şi rar puncte de culoare
cenuşie, înconjurate de aureolă mare, cenuşie-
albicioasă.

Fig. 289. —Acre de Välisoara.

Peduncnlul —lung, subţire, lignificat, hrun-
roşcat, rezistent la rupere.
Cavitatea pedunndară — mare, adîncă, conică, cu marginile slab ondulate, cu pereţii
netezi, acoperiţi cu rugină dispusă sub formă de raze.
 ACRE UF. VAI.IŞOARA 70S

CalieivH - i ! it-] i is sau semideechie, format din sépale de lungime mijlocie, dresate,
strîns unite la bază.
CarităţiM i'olii inlă — mijlocie, adîncă, in formă de castron, cu pereţii aproape ver­
ticali si cutaţi, iar marginile cu creste.
Pieliţa. — de grosime mijlocie, netedă şi lucioasă.
Cavitatea subcalicială — largă, scurtă, în formă de cupă.
Inima — de mărime mijlocie, în formă de ridiche, bine delimitată, aşezată puţin
spre caliciu.
Lojile — mici, închise, cu pereţii întregi.
Seminţele — mari, ovoid-alungite.
Axvl — formează o cameră axială îngustă sau potrivit de largă.
Pulpa — de culoare albă, cu gust acru pronunţat.
Maturitatea âe consum — începe în luna octombrie şi se prelungeşte pînă la sfîrşitul
lunii decembrie.

RECOMANDĂRI. Fiind lipsit de însuşiri valoroase, soiul Acre de Vălişoara nu este

indicat pentru extinderea în cultură.

РЕЗЮМЕ

Созревание — октябрь — декабрь.

Сорт происходит из района Илия, Хунедоарской области.
Дерево — сильнорослое, здоровое, с обильным, но периодическим плодоношением.
Плод — средней величины, округлый или округло-приплюснутый с заметной ре­
бристостью у верхушки, лимонно-желтый; мякоть белая, кислая.

RÉSUMÉ

Maturité — octobre—décembre.
Variété originaire du district de Ilia, région de Hunedoara.
Arbre — vigoureux, sain, à productivité abondante, mais périodique.
Fruit — moyen, sphérique ou sphérique-aplati, avec des crêtes prononcées vers
l'œil, jaune citron. Chair blanche, à saveur aigre prononcée.

ABSTRACT

Maturity – October to December.

Variety originating in the Hunedoara district.
Tree – strong, healthy, abundant productivity, but periodic.
Fruit – medium, spherical or spherical-flattened, with pronounced peaks around the eye, lemon
yellow. White flesh, pronounced sour flavour.

tb - c. 2«52
 STERPE

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, de importanţă Locală, format în zona dealurilor din partea
de vest a Munţilor Apuseni.

Răspîndire. Se cultivă în bazinul Văii Groşiilor, în special în Slatina de Mures,

raionul Lipova, regiunea Banat.

CARACTERISTICA SOIULUI

Soi-caracterizat prin faptul că leagă foarte puţin şi prin rodire periodică pronun­
ţată; de la aceste însuşiri îi vine şi numele.
Pomul creşte moderat, cu trunchiul şi coroana de mărime mijlocie. Are frunzele
supramijlocii, eliptice, cu vîrful acuminat, baza îngustată, marginile serate, iar peţiolul
lung şi subţire.
Fructele se caracterizează printr-un conţinut ridicat în zahăr (13,37%) şi aciditate
(0,87%) şi destul de scăzut în vitamina С (1,91
m g % ) . Raportul dintre zahăr şi aciditate condi­
ţionează un gust dulceag plăcut. Substanţa us­
cată este de 16,25%.

FRUCTUL

Mărimea — mică sau submijlocie H = 40 —

44 min şi D = 5 7 — 6 0 m m ; greutatea de 50 — 78g.
Forma — sferic-turtită, cu contur neregulat,
cu creste pe marginea cavităţii caliciale, şterse
Fig. 290. - Sterpe. (fig. 290).

Culoarea — de fond galbenă-aurie, mai pro­

nunţată pe partea însorită. Punctele sînt rare, brune-roşcate şi neregulat grupate.
Peduncuhd — de lungime mijlocie, răsucit şi oblic, acoperit cu rugină.
Cavitatea pedunculară — de mărime şi lărgime mijlocii, destul de adîncă, cu pereţii
netezi.
Caliciul — semidesehis, cu sepalele scurte, răsfrînte în afară.
Cavitatea calicială — de mărime mijlocie, largă, puţin adîncă, în formă de farfurie
m marginile ondulate.
 STERPE 7(17

Pieliţa — lucioasă, acoperită cu un strat de pruină.

Cavitatea subcalicială — de adîncime mijlocie, destul de largă, în formă de U .
Inima — de mărime mijlocie sau mare, aşezată puţin spre calieiu, asimetrică, bine
delimitată.
Lojile — de mărime mijlocie, închise, cu pereţii întregi.
Seminţele — mari, ovoide, bombate.
A xul — închis.
Pulpa — albă, destul de tare, de structură omogenă, suculentă, cu gust dulceag
plăcut.
Maturitatea de consum — începe în luna octombrie şi se prelungeşte pînă în luna
decembrie.

R E C O M A N D Ă R I . Soiul Sterpe nu prezintă importanţă deosebită pentru cultură, din

care cauză nu se recomandă în vederea extinderii.

РЕЗЮМЕ

Созревание — октябрь — декабрь.

Местный сорт из района Липова, Банатской области.
Дерево — среднерослое; плодоношение умеренное и периодическое.
Плод — мелкий, округло-приплюснутый, золотисто-желтый, более интенсивно
окрашен на стороне, обращенной к солнцу: мякоть белая, плотная, сочная, сладковатая,
приятного вкуса.

RESUME

Maturité — octobre—decembre.
Variété originaire du district de Lipova, légion de Banat.
Arbre — de vigueur modérée, productivité moyenne et intermittente.
Fruit — petit, sphérique-aplati, jaune doré, d'une nuance plus intense sur le côté
exposé au soleil. Chair blanche, compacte, juteuse, douceâtre, au goût agréable.

ABSTRACT

Maturity – October to December.

Variety originating in the Lipova district, Banat region.
Tree – moderate vigour, average productivity and intermittent.
Fruit – small, spherical, flattened, golden yellow, a shade more intense on the side exposed to
the sun. Flesh white, compact, juicy, sweet, and palatable.
 PARIŞE R O Ş I I DE FELEAC

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, originar din centrul Transilvaniei.

Răspîndire. Este răspîndit în Transilvania în special în comuna Feleac şi altele din

împrejurimile oraşului Cluj.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul potrivit de viguros, rezistent la ger, atinge vîrsta de 50—60 ani; produce
potrivit. Fructele sînt de calitate mediocră, rezistente la vînturi şi transport, se folosesc
pentru consumul în stare proaspătă, pentru marmeladă sau uscare.

POMUL

Pomul creşte semiviguros, avînd trunchiul scund, drept, cu scoarţa de culoare ce­
nuşie, brăzdată adine longitudinal, mai puţin transversal.
Coroana — răsfirată, neregulată, cu diametrul de circa 7,5 m.
Ramurile de schelet — oblice, arcuite în sus, faţă de ax formează unghiuri mici.
Frunzele — mijlocii, ovate, cu vîrful şi baza rotunjite, marginile dublu serate, cu
suprafaţa limbului rugoasă şi lucioasă pe faţa superioară şi pubescentă pe cea inferioară,
de consistenţă erbacee. Peţiolul de lungime variabilă, destul de gros, de culoare verde
deschis, iar în jurul jgheabului cu slabă nuanţă roşie, cu stipele lanceolate.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, avînd în medie H = 67 mm şi D = 61 m m ; greutatea medie

de 110 g.
Forma — ovoidă, asimetrică, cu una din jumătăţi mai puţin dezvoltată, iar partea
cealaltă încovoiată, în formă de semilună ; diametrul maxim situat aproape de jumătatea
înălţimii fructului. î n secţiune transversală fructul prezintă contur neregulat din cauza
coastelor (fig. 291).
Culoarea — de fond galbenă-limonie pînă la galbenă-aurie, acoperită cu roşu-carmin
în formă de dungi longitudinale, subţiri, mai groase pe partea însorită. Pe suprafaţa fruc­
tului se găsesc puncte mici, de culoare roz sau cafenie deschis, cu aureolă gălbuie, neuni-
form repartizate, mai mult în jurul caliciului.
 PAKIŞF. ROŞII DC FELEAC 709

Peduncnlul — mic spre mijlociu, gros, înfipt oblic, de culoare cafenie deschis, mai
ales pe partea însorită, glabru, liguificat, bine prins de fruct şi ramură.
Cavitatea peduncular/! — mică, de formă variată, triunghiulară, cu marginile nere­
gulate ; la bază prezintă o excrescenţă.
Caliciul — de mărime mijlocie, închis, cu se-
palele lungi, de culoare galbenă-verzuie, bine in­
dividualizate, cu vîrfurile brunificate, puternic
pubescente.
Cavitatea calicială — adîncă, de formă tri­
unghiulară, încreţită, cu pereţii acoperiţi cu peri­
şor fini.
Pieliţa — puţin ceroasă, semilucioasă.
Cavitatea subcalicială — mică, în formă de V
deschis, nu comunică eu camera axială.
Inima — mare, ovoidă, aşezată central, slab
delimitată de fascicule.
Lojile — mari, aproape, cît lungimea inimii,
largi, în formă de semilună, cu pereţii tari, de cu­
loare galbenă-sidefie, crăpaţi ; comunică între ele.
Seminţele — puţine, iniei, ovoide, cu cioc, de
culoare cafenie deschis, cu nuanţe cenuşii, iar la Fig. 291. - l'arişe roşii d e Feleac.
extremităţi cafenie închis.
Axul — formează o cameră axială deschisă.
Pulpa — albă-verzuie, cu puncte verzi în jurul lojilor, semicompactă, suculentă,
dulceagă, puţin aromată, cu aciditate, pronunţată.
Maturitata de consum — începe în cursul lunii octombrie şi se prelungeşte pînă în
decembrie—ianuarie.

RECOMANDĂRI. Soiul Parişe roşii de Feleac este potrivit pentru grădinile de lingă
case, în zona dealurilor înalte din centrul Transilvaniei.

РЕЗЮМЕ

Созревание — октябрь — январь.

Местный сорт из местности Феляк, Клужской области.
Дерево — среднерослое, недолговечное, неприхотливое; плодоношение умеренное.
Плод — средней величины, яйцевидный, желтоватый, с карминным румянцем на
обращенной к солнцу стороне, посредственного качества, годен для сушки и приготов­
ления кушаний.

R É S U M É

Maturité — octobre— janvier.

Variété originaire de la commune de Feleac, région de Cluj.
Arbre — de vigueur moyenne, peu longévif, rustique, assez productif.
Fruit — moyen, ovoïde, jaunâtre, teinté de rouge carmin sur le côté exposé au soleil.
Qualité médiocre. Indiqué pour le séchage et la cuisine.
 709a
ABSTRACT

Maturity – October to January.

Variety originating in the commune of Feleac, Cluj region.
Tree – medium vigour, few long-lived, hardy, very productive.
Fruit – medium, ovoid, yellowish, tinged with carmine on the side exposed to the sun. Poor
quality. Suitable for drying, and cooking.
 ŢURCANE

Sinonime : nu se cunosc.

Oriyino. Soi autohton, format în regiunea a YIII-a — Colinele Moldovei.

Iiâspîndirc. Este răspîndit în contrele pomicole de la sud-est de oraşul Iaşi.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte în general destul de viguros, se caracterizează printr-o durată lungă

de viaţă, ajungînd pînă la vîrsta de 80 — 100 ani. Se altoieşte pe măr sălbatic.
Rodeşte intermitent, o dată la doi ani, producînd în medie cîte 50—100 kg/pom •
în anii cu recolte abundente de pe un pom se recoltează pînă la 400 kg fructe.
Fructele sînt mijllocii, rezistă la vînt, însă sînt foarte sensibile la boli, mai ales
la rapăn. Conţin 10,50% zahăr, 0 , 7 1 % aciditate, 0,56% pectine, 0,30% proteine brute şi
au o valoare energetică de 62 cal. Sînt de calitatea a II-a şi se pot folosi în special în
industria alimentară ; rezistă foarte bine la transport.
Soiul este rezistent la ger, secetă şi dăunători, însă este sensibil la b o b .

POMUL

Pomul de talie mijlocie, cu înălţimea de circa 8 m, are trunchiul gros, cu diametrul

de 48—50 cm, cilindric, nerăsucit; scoarţa de culoare brună-eenuşie, cu crăpături super­
ficiale, se desprinde în plăci prismatice.
E-a, Coroane — globuloasă, puţin turtită la virf, cu diametrul de circa 8,6 m.
!
Ramurile de schelet — puţine la număr, lungi, groase, curbate sau geniculate, for­
mează cu axul unghiuri de 60—80°. Pe ramurile tinere, scoarţa este de culoare brună-
verzuie, cu puţine lenticele, mici, eliptice, de culoare albă-gălbuie, aşezate transversal.
Hamurile de rod — predomină ţepuşele, aşezate pe vetre care garnisesc bine ramurile.
Lăstarii—de lungime şi grosime mijlocii, cu scoarţa de culoare castanie-măslinie,
pubescenţi, cu multe lenticele mici, orbiculare sau alungite.
Mugurii vegetativi — mici, ascuţiţi, de culoare castanie, pubescenţi, lipiţi de lăs­
tar, aşezaţi pe pernuţe şterse.
Mugurii floriferi — de mărime mijlocie, bonţi, de culoare castanie, pubescenţi.
 TliRIVNI 711

Frunzele - do mărime mijlocie, cu limbul îngust, de formă eliptică, cu vîrful acu-

minat şi marginile eronate, mate. netede, pubescente numai pe faţa inferioară de-a lungul
nervurilor. P e t i o l u l de lungime mijlocie, subţire, verzui, slab pubescent.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, avînd în medie H = 56 mm şi D = 48 mm ; greutatea de

60 — 65 g.
Forma — ovoidă sau conic trunchiată, cu contur regulat (fig. 292).
Culoarea — de fond galbenă sau galbenă-verzuie ; cea acoperitoare roşie-carmin,
răspîndită pe toată suprafaţa fructului, mai intens pe
partea expusă la soare, lăsiud pete mici galbene-verzui ale
culorii de fond în zona caliciului şi a pedunculului ; tot
verzuie rămîne şi partea fructului umbrită de frunze. Cu­
loarea suprapusă este formată din dungi sau striuri de
lungimi diferite, de culoare roşie închis. Punctele, mici, de
culoare cenuşie-albicioasă sau gălbuie, răspîudite pe toată
suprafaţa fructului.
Peânnculul — scurt sau foarte scurt, de grosime mij­
locie, lignificat, de culoare verde-cenuşie, glabru, drept, eu
o poziţie aproape verticală, bine prins de ramură şi fruct.
Cavitatea pedtiucidară — regulată, în formă de pîlnie,
îngustă şi adîncă, cu pieliţa acoperită cu rugină vorde-
arămie, mai ales la baza cavităţii, care rareori depăşeşte
. '., . . - , ' ' . . . . F'g- 292. - Ţurcane.

margmile in torma de raze sau strmri neregulate.

Caliciul — deschis sau semideschis, format din sepale mari, verzi, pubescente, îm­
preunate la bază, cu vîrfurile răsfrînte în afară.
Cavitatea calicială — potrivit de adîncă şi largă, în formă de ceaşcă, prezintă mici
ondulaţii care nu ies afară din cavitate.
Pielita — subţire, netedă, lucioasă, slab aderentă la pulpă ; în timpul păstrării fruc­
tului se zbîrceşte.
Cavitatea subcalicială — de lărgime şi adîncime mijlocie, în formă de V, nu comu­
nica cu camera axială; stamim le cu aşi zare inferioară.
Inima — destul de mare, în formă de ceapă, bine delimitată prin fascicule de cu­
loare verde, care se dublează spre bază.
Lojile — înalte şi înguste, cu pereţii verzui, crăpaţi şi calmaţi.
Seminţele — de mărime mijlocie, ovoid-alungite, cu vîrful ascuţit, brune-cafenii ;
aproape 7 5 % sînt seci.
Axul — înalt, deschis.
Pulpa — albă, cu infiltraţii roşiatice sub pieliţă, slab suculentă, moale, cu gustul
acrişor, aproape fără dulceaţă, uşor astringent, lipsit de aromă ; în timpul păstrării devine
mălăiaţă.
Maturitatea dt consum — incepe in luna octombrie şi se prelungeşte pînă in luna
ianuarie.
R E C O M A N D Ă R I . Soiul Ţurcane se recomandă pentru plantaţiile în lungul căilor de
comunicaţie, în perdele de protecţie şi în grădinile de lingă case, în centrul Moldovei,
712 SOIURI DE MAR AUTOHTONE, NERAIONATE

РЕЗЮМЕ

Созревание — октябрь — январь.

Сорт происходит из Ясской области.
Дерево — довольно сильнорослое, долговечное, морозо и засухоустойчивое, но
чувствительное к грибным заболеваниям; плодоносит обильно, но периодически.
Плод — средней величины, яйцевидный или усеченно-конический, желтый с кар­
минным румянцем, низкого качества.

EÉSUMÉ

Maturité — octobre — janvier.

Variété originaire de la région de Jassy.
Arbre — assez vigoureux, longévif, résistant au froid et à la sécheresse, mais sensible
; i u x maladies cryptogamiques. Productivité abondante, mais intermittente.
Fruit — moyen, ovoïde ou tronconique, jaune, teinté de rouge carmin. Qualité
inférieure.

ABSTRACT

Maturity – October to January.

Variety originating in the Iași region.
Tree – fairly vigorous, long-lived, resistant to cold and drought but susceptible to fungal
diseases. Productivity abundant but intermittent.
Fruit – medium, ovoid or conical, yellow, tinged with carmine. Inferior quality.
 ŢUGUIETE

Sinonime : mi se cunosc.

Origine. Soi autohton, originar din nordul Moldovei.

Răspîndirc. Este răspîndit în comunele Buhalniţa, Cotnari şi allele din raionul Ilîrlău.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte viguros. Altoit pe măr sălbatic, ajunge la o virstă de peste 90 ani.
Rodeşte neregulat, producind în medie 50—100 kg, iar în anii cu recolte mari pînă
la 300 — 400 kg/pom.
Fructele sînt mari, cu aspect frumos, de calitate mediocră, lipsite de aciditate şi
aromă şi se păstrează puţin.
Este un soi rezistent la ger, secetă, boli şi dăunători.

POMUL

Pomul, cu creştere viguroasă, are înălţimea de circa 9 m, cu trunchiul gros, drept,

nerăsucit, cu scoarţa cenuşie-brună, care se desface în plăci longitudinale.
Coroana — sferic-turtită, deasă, cu diametrul de circa 12 m.
Ramurile de schelet — numeroase, lungi, groase, strîmbe sau chiar geniculate, cu
unghi de ramificare de 45°.
Ramurile de rod — scurte şi groase; predomină vetrele.
Lăstarii — lungi, subţiri, fin pubescenţi, mai ales la vîrf, cu scoarţa de culoare ro­
şiatică, cu lenticele rare de mărime mijlocie, orbicuhxre, dispuse neregulat.
Mugurii vegetativi — conici, cu vîrful uşor rotunjit, de culoare castanie, pubescenţi,
lipiţi de lăstar.
Mugurii floriferi — mari, aproape bonţi, de culoare castanie, pubescenţi.
Frunzele — de mărime mijlocie, cu limbul gros, de formă eliptică, cu vîrful scurt-
aeuminat, baza rotunjită şi marginile serat-crenate, foarte puţin lucioase, aproape mate,
cu suprafaţa puţin vălurată, fin pubescente pe nervuri pe faţa inferioară. Petrolul de
lungime şi grosime mijlocii, pubescent, cu şanţ vizibil, verde-roşiatic la bază.
714 SOIURI № . M \R AUTOHTONII NF.R AlONATI

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie spre mare, avînd în medie H = 69 mm şi D = 72 mm ; gre­

utatea de 90—105 g.
Forma — conică, uneori conic-alungită (fig. 293).
Culoarea — de fond verde deschis ; cea acoperitoare roz pe partea însorită, supra­
pusă cu dungi mai închise la culoare. Pe suprafaţa fructului se observă puncte brune,
înconjurate de aureolă gălbuie.
Prdnиен/ni — scurt, de grosime m i j l o ­
cie, lignificat, fin pubescent, cafeniu, înfipt
oblic în fruct.
Cavitatea pedunculară — îngustă şi adîn­
că, în formă de pîlnie, cu rugină care se re­
varsă în afara cavităţii în formă de pete
sau raze.
Caliciid — deschis, format din sepale
mijlocii, verzi, pubescente, unite la bază, cu
vîrfurile uscate şi răsfrîntc în afară.
Cavitatea calicială — îngustă, puţin
adîncă.
Pieliţa — subţire, semilucioasă, netedă,
slab aderentă la pulpă.
Cavitatea subcalicială — mică, superfi­
Fig. 293. - Ţuguietc.
cială, în formă de V deschis, nu comunica
cu camera axială.
Inima — mare, cepiformă, aşezată central.
Lojile — largi, înalte, adinei, cu pereţii verzui, cu crăpături transversale, nume
roase, acoperite cu calus alb ; comunică cu camera axială.
Seminţele — mari, ovoid-alungite, cu vîrful ascuţit, de culoare castanie deschis.
Acnd — deschis.
Pulpa — albă, cu structură fină, de consistenţă moale, suculentă, dulceagă, lipsită
de aciditate şi aromă, fadă ; la supracoacere devine făinoasă.
Maturitatea de consum — începe în a doua jumătate a lunii octombrie şi se prelungeşte
pînă în luna ianuarie.

R E C O M A N D Ă R I . Soiul Ţuguiele, sc recomandă pentru grădinile din jurul caselor, iu

zona dealurilor din nordul Moldovei.

резюме
Созревание — октябрь — январь.
Сорт культивируется в Ясской области.
Дерево — енльнорослое, долговечное, неприхотливое; плодоносит нерегулярно, но
обильно,
 TUGUIETï 715

Плод — сродней величины или крупный, продолговато-конической формы, сужен­

ный К верхушке, аеленовато-белыи, с румянцем на обращенной к солнцу стороне, до­
вольно вкусный, второсортный.

EÉSUMÉ

Malurile — octobre — janvier.

Variété localisée dans la région de Jassy.
Arbre — vigoureux, longévif, rustique, à productivité abondante mais irrégulière.
Fruit — moyen au gros, conique allongé, pointu vers le sommet, vert-blanchâtre,
recouvert d'une teinte rougeâtre sur le côté exposé au soleil. Assez savoureux. Seconde
qualité.

ABSTRACT

Maturity – October to January.

Variety originating in the Iași region.
Tree – vigorous, long lived, hardy, abundant productivity but irregular.
Fruit – medium to large, elongated conical, pointed towards the top, whitish-green, covered
with a reddish tinge on the sunny side. Fairly tasty. Second quality.
 ВARCANALE

Sinonime : Borcanele.

Origine. Soi autohton, format în regiunea a IV-a — Dealurile de est.

Răspîndirc. Este răspîndit în raionul Tîrgu ISTeamţ, mai ales în satul Topliţa şi cele
vecine.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte foarte viguros. Altoit pe măr sălbatic, este longeviv ; în satul Topli­
ţa există numeroşi pomi care au depăşit vîrsta de 90—100 ani. înfloreşte tîrziu ;
durata înfloririi este de 10—14 zile. Produce abundent, însă cu intermitenţă, o dată la
2—3 ani.
Fructele au gust fad, lipsit de fineţe şi aromă ; au pedunculul foarte scurt, prins
slab de ramură, din care cauză sînt uşor scuturate de vînt ; sînt sensibile la transport
şi nu se păstrează timp îndelungat. Se pretează mai mult pentru industrializare şi mai
puţin pentru consumul în stare proaspătă.
Este un soi rezistent la ger, boli şi dăunători.

POMUL

Pomul viguros, de 11—12 m înălţime, avînd trunchiul gros sau foarte gros, pînă
la 80 cm în diametru, ramificat aproape de la suprafaţa solului, cilindric, nerăsucit, cu
scoarţa de culoare brună-cenuşie, care se desface în plăci destul de mari, de formă
poliedrică.
Coroana — globuloasă sau turtită, mare, cu ramurile de schelet aplecate.
Ramurile de schelet — cu creştere arcuită, ramificate mai mult înspre periferie, din
care cauză coroana apare foarte deasă, cu scoarţa de culoare brună-roşiatică, crăpată.
Ramurile de rod — de obicei scurte, reprezentate prin ţepuşe cu picior lung şi inelat,
formate pe burse ; tot din burse se formează şi smicele şi nuieluşe, însă în număr
mai mic.
Mugurii vegetativi — mari, conici, de culoare roşcată, pubescenţi, lipiţi de lăstar
şi cu pernuţe proeminente.
 IIARCANALL 717

Mugurii floriferi— mari, bombaţi şi puternic pubescenţi.

Frunzele — mari, ovat-alungite, cu vîrful obtuz, de grosime mijlocie, cu suprafaţa
limbului vălurată, pubescente pe faţa inferioară. Pcţiolul lung, de grosime mijlocie, pubes­
cent, de culoare galbenă-verzuie.
Florile — mari, cu petalele de culoare albă, cu nuanţă violacee; grupate cite 4 — 0
în inflorescenţă.

FRUCTUL

Mărimea — mare^sau foarte mare, avînd în medie H = 81 mm şi D = 92 m m ;

greutatea medie de^217 g.
Forma — tronconică, de obicei neregulată, cu coaste largi şi proeminente în regiunea
cavităţii pedunculare şi mai şterse spre cavitatea calicială (fig. 294).
Culoarea — do fond verde-gălbuie la recoltare, mai tîrziu devine galbenă-verzuie ;
pe partea însorită capătă o culoare acoperitoare roşie-vişinie, suflată, iar peste aceasta
se suprapun dungi de diferite dimensiuni, de aceeaşi culoare, însă ceva mai închisă. Puncte
albicioase există pe toată suprafaţa fructului.
Pednnculul — scurt, gros, lignificat, de culoare brună-verzuie, lipsit de puf, prins
slab de ramură.
Cavitatea pedunculară — îngustă, de adîncime mică, neregulată, uneori prezintă
o excrescenţă cărnoasă destul de mare, care acoperă pedunculul la bază ; la baza
cavităţii pieliţa este acoperită
cu rugină fină.
Caliciul — semideschis sau
închis, format din sepale lungi
şi înguste, pubescente, de cu­
loare verde, răsfrînte în afară.
Caritatea calicială — în­
gustă, adîncă, puternic încre­
ţită, costată, de regulă cu trei
muchii.
Pieliţa — groasă, unsuroa­
să şi slab aderentă la pulpă ;
puţin timp după recoltare, se
zbîrceşte.
Caritatea subcalicială —
mică, în formă de U, cu etami­
nele în poziţie mijlocie, nu co­
munică cu camera axială.
Inima — mare, în formă
de ceapă, simetrică, bine deli- Fig. 294. - Barcanaie.

mitată de fascicule verzui.

Lojile — largi, cu pereţii de culoare verzuie, netezi şi lucioşi, cu crăpături foarte
fine şi necalusate.
Seminţele — numeroase, mici, de culoare cafenie, aproape sferice, cu vîrful scurt
şi ascuţit ; la agitarea fructului, sună.
718 SOIURI DE MAR AUTOHTONE, NERAIONATF.

Axul — larg deschis, comunică cu lojile seminale.

Pulpa — albă-verzuie, mai verde spre pieliţă, făinoasă, cu suculentă slabă, gustul
fad sau acrişor, lipsită de aromă.
Maturitatea de consum — începe în a doua jumătate a lunii octombrie şi se y>relun-
geşte pînă în luna ianuarie.

RECOMANDĂRI. Soiul Barcanale se recomandă numai pentru grădinile de lîngă case,

în zona premontană din raionul Tîrgu Neamţ.

РЕЗЮМЕ

Созревание — октябрь — декабрь!

Сорт происходит из района Тыргул-Нямц, область Бакэу.
Дерево — очень сильнорослое, долговечное, неприхотливое, плодоносит обильно,
раз в два года.
Плод — крупный, усеченно-конической формы, желтый с красным румянцем,
покрытый полосками более интенсивного цвета; мякоть зеленовато-белая, несочная,
лишенная аромата; посредственного качества, транспортабельность слабая; сохра­
няется сравнительно недолго.

EÉSUMÉ

Maturité — octobre — décembre.

Variété originaire du district de Tg. Neamţ, région de Bacău.
Arbre — très vigoureux, longévif, rustique, productivité abondante, mais pério-
dique, tous les deux ans.
Fruit — gros, tronconique, jaune, recouvert de rouge et rayé d'un rouge plus in-
tense. Chair d'un blanc-verdâtre, peu juteuse, dépourvue d'arôme ; qualité médiocre.
Supporte mal le transport. Durée de conservation relativement courte.

ABSTRACT

Maturity – October to December.

Variety originating in the Târgu Neamț district, Bacău region.
Tree – very vigorous, long lived, hardy, abundant productivity, but periodic, every two years.
Fruit – large, tapered, yellow, striped red and covered with a more intense red. Flesh greenish-
white, slightly juicy, devoid of flavour; poor quality. Do not support transport. Relatively short shelf
life.
 JALNICE

Sinonime : mi se cunosc.

Origine. Soi local, format în partea de vest a ţării, denumit astfel deoarece fructele
sint foarte atacate de putregaiul brun.

Ră£pîndire. Se cultivă in satul Slatina de Mureş, raionul Lipova, regiunea Banat.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul are creştere viguroasă şi formează o coroană largă şi rară. Frunzele sînt mari,
eliptice sau obovat-eliptice, cu vîrful acuminat, baza rotunjită sau îngustată asimetric,
cu marginle acut-serate şi peţiolul lung.
Fructele, foarte aspectuoase se caracterizează printr-un conţinut ridicat în zahăr
(13,83 % ) şi foarte mare în aciditate (1,27 % ) ' . Raportul între zahăr şi aciditate, în favoarea
celui de-al doilea element, condiţionează
un gust acru pronunţat. Substanţa uscată
este de 17,22% ; au însă un conţinut scă­
zut în vitamina С (1,87 m g % ) .
Iii anii ploioşi fructele sînt puternic,
atacate de putregaiul brun, din care cauză
putrezesc în masă.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie sau supramij-

locie, 11=45—56 mm şi D = 6 5 —74 m m ;
greutatea de 102—158 g.
Forma — sferic-turtită, neregulat ro­
tunjită, cu creste la caliciu destul de pro­
Fig. 295. — Jalnice.
nunţate şi largi (fig. 295).
Culoarea — de fond verde-gălbuie, acoperită cu o culoare roşie, peste care se supra­
pun dungi întrerupte, destul de late, colorate în roşu închis. Po suprafaţa fructului se
observă puncte rare, mari, albe, neregulat distribuite.
720 SOIURI DE MÄR AUTOHTONE, NKRAIONATE

Pedunculul — lung sau foarte lung, subţire, drept, lignificat, brun-cafeniu.

Cavitatea pednnculară — mare, adîncă, conică, cu pereţii netezi, de culoare roşie,
acoperiţi cu rugină.
Caliciul — mijlociu, închis, cu sepalele lungi şi înguste, cenuşii, erecte, răsfrînte
la vîrf.
Cavitatea calicială — mare, largă, adîncă, conică sau în formă de castron.
Pieliţa — semitare, aderentă la pulpă.
Lojile — de mărime mijlocie, închise.
Pulpa — verde, uscată, cu gust acru pronunţat.
Maturitatea de consum — începe la jumătatea lunii octombrie şi se prelungeşte
pînă la jumătatea lunii ianuarie.

RECOMANDĂRI. Avînd fructele foarte sensibile la putregaiul brun, soiul Jalnice nu

se recomandă să fie extins în cultură.

РЕЗЮМЕ

Созревание — октябрь — январь.

Местный сорт из Банатской области.
Дерево — сильнорослое, поражается грибными болезнями.
Плод — средней величины, округло-приплюснутый, красный, с довольно широкими
полосками более интенсивного красного цвета, мякоть зеленоватая, кислого вкуса.

R É S U M E

Maturité — octobre — janvier.

Variété originaire de la région de Banat.
Arbre — vigoureux, sensible à l'attaque des maladies cryptogamiques.
Fruit — moyen, sphérique-aplati, rouge à stries assez larges, d'un rouge plus sombre.
Chair verdâtre, à saveur aigre prononcée.

ABSTRACT

Maturity – October to January.

Variety originating in the Banat region.
Tree – vigorous, sensitive to attack of fungal diseases.
Fruit – medium, spherical, flattened, rather broad red stripes, a darker red. Flesh greenish,
pronounced sour flavour.
 CUCURBETOS

Sinonime : Ibăneşti, Cucurbeceşti.

Origine. Soi autohton, de importanţă locală, format în bazinele pomicole din re­
giunea Hunedoara.

Kăspindire. Este răspîndit în raionul Haţeg, în bazinele pomicole : Demsuş, Kăchi-

tova, Lunca Cernii şi Sarmisegetuza, precum şi în raionul Ilia, cu centrul în satul For-
nădia. A fost introdus în cultură de foarte mult timp, însă o dată cu răspîndirea soiurilor
mai valoroase i s-a acordat atenţie mai mică. Acum nu se mai găseşte decît în livezile
bătrîne.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul este rustic, viguros, trunchiul şi coroana atingînd dimensiuni foarte mari.
Se altoieşte pe măr sălbatic. Este foarte longeviv, ajungînd vîrsta de 100—200 ani fără
să piardă puterea de rodire.
înfloreşte destul de tîrziu. Rodeşte abundent, însă cu intermitenţă. Producţia medie
este de circa 150—200 kg/pom. Fructele se ţin bine pe p o m şi sînt de calitate relativ bună.
Datorită conţinutului moderat în zahăr (11,59%) şi relativ scăzut în aciditate (0,54%),
merele au gust dulceag; au conţinut foarte scăzut în vitamina С (1,90 m g % ) . Rezistă
bine la transport şi se păstrează mai dificil în depozit. Se consumă în stare proaspătă, dar
mai ales se folosesc pentru pregătirea marmeladei şi chiar pentru ţuică.
Este un soi rezistent faţă de boli şi dăunători, rezistent la ger şi la brumele tîrzii
de primăvară.

POMUL

Pomul este deosebit de viguros, cu înălţimea pînă la 14—17 mm, avînd trunchiul,
gros, de 30—35 cm în diametru, cu scoarţa groasă, aspră, cenuşie, crăpată longitudinal,
care se desprinde sub formă de plăci prismatice.
Coroana — globuloasă, puţin turtită, cu diametrul de 10 — 12 m.
Hamurile de schelet — groase, de 20—25 cm în diametru, formează cu axul unghiuri
de 80—90°; scoarţa zgrunţuroasă, crăpată longitudinal, de culoare, cenuşie închis, cu
puţine lentieele, destul de mari, aşezate transversal.

«в - c . 2452
722 SOIURI DE MAR AUTOHTONE NERAIONATE

Ramurile de rod — reprezentate prin ţepuşe şi pinteni ; nuieluşele şi mlădiţele ве

întîlnesc mai rar.
Mugurii vegetativi — mici, bombaţi, de culoare cafenie deschis, puţin pubescenţi,
lipiţi de lăstar, cu pernuţele proeminente.
Mugurii floriferi — de mărime mijlocie, ovoizi, de culoare brună-roşiatică, slab pu­
bescenţi.
Frunzele — mari, ovate, cu vîrful ascuţit, rotunjite la bază, marginile serate, pie-
loase, lucioase, netede sau uşor încreţite.

FRUCTUL

Mărimea — mare, H = 73 — 78 m m şi D = 81—95 mm ; greutatea de 280—370 g.

Forma — conic-trunchiată sau sferic-turtită, cu contur neregulat şi creste şterse pe
marginile cavităţii caliciale (fig. 296).
Culoarea — de fond galbenă-aurie ; cea acoperitoare roşie-portocalie sau roşie-carmin,
ştearsă, iar cea suprapusă, în formă de dungi late, întrerupte. Punctele sînt dese, mici,
cenuşii sau galbene-verzui pe partea umbrită şi suberificate pe cea însorită.
Pedunculul — scurt, gros, cărnos, drept sau puţin arcuit, pubescent, bine prins de
ramură şi fruct.
Cavitatea pedunculară — de mărime mijlocie, conică, regulată, destul de adîncă,
cu rugină verde murdar care se revarsă peste marginile cavităţii.
Galiciid — mijlociu, închis sau se­
mideschis, cu sepalele mici, scurte, de
culoare verde-albicioasă, pubescente, cu
vîrfurile uscate, uşor răsfrînte în afară
şi concrescute la bază.
Cavitatea calicială — de mărime
mijlocie, potrivit de adîncă, în formă de
castron, neregulată, cu pereţii uşor on­
dulaţi, avînd marginile cu proeminenţe
de înălţimi diferite şi pieliţa uşor în­
creţită la baza caliciului.
Pieliţa — groasă, tare, netedă, lu­
cioasă, slab unsuroasă şi aderentă la
pulpă.
Cavitatea subcalicială — adîncă,
largă, în formă de liră, cu sta minele
aşezate la mijloc, nu comunică cu ca­
mera axială.
Inima — mare, ovoidă, cu pereţii
Fig. 296. — Cucurbetos. subţiri, slab delimitată de fascicule fine,
de culoare gălbuie.
Lojile — mari, largi, înalte, cu pereţii uşor crăpaţi şi calusaţi, de culoare verde-
gălbuie.
Seminţele — mici, ovoide, bombate, de culoare cafenie sau roşcată, cîte 3—4 în
fiecare lojă, din care multe sînt seci.
 CUroRllËTOS 723

Axul — larg şi deschis, formînd o cameră, axială mare.

Pulpa — de culoare crem, moale, făinoasă, puţin suculentă, lipsită de aromă, dul­
ceagă, rareori cu aciditate mai pronunţată. î n unele cazuri, în pulpă, deasupra lojilor,
se produc crăpături largi transversale, cu pereţii calusaţi, formîndu-se un gol destul de
mare.
Maturitatea ele consum — începe din octombrie şi se prelungeşte pînă în ianuarie—
februarie.

E E C O M A N D A R I . Soiul Cucurbetos avînd importanţă locală, restrînsă, poate fi înlo­

cuit în cultură cu alte soiuri autohtone, mai valoroase.

РЕЗЮМЕ

Созревание — октябрь — январь.

Сорт, выведенный в плодоводческих бассейнах Хунедоарской области.
Дерево — сильнорослое, долговечное, неприхотливое, плодоносит обильно, но
периодически.
Плод — крупный, усеченно-конической или округло-приплюснутой формы, золо­
тисто-желтый, с красновато-оранжевым румянцем на обращенной к солнцу стороне и
красными полосками более темного цвета; мякоть посредственного качества, лежкость
слабая.

EÉSTJMÉ

Maturité — octobre — janvier.

Variété originaire des bassins fruitiers de la région de Hunedoara.
Arbre — de grande taille, vigoureux, longévif, rustique. Productivité abondante,
mais intermittente.
Fruit — gros, tronconique ou sphérique-aplati, jaune doré, recouvert de rouge
orangé sur le côté exposé au soleil et rayé d'un rouge plus foncé. Qualité médiocre. Con­
servation difficile.

ABSTRACT

Maturity – October to January.

Variety of fruit originating in the Hunedoara basins.
Tree – large, vigorous, long life, strong. Productivity abundant but intermittent.
Fruit – large, tapered or flattened-spherical, golden yellow, covered with orange-red on the
sunny side and striped with a darker red. Poor quality. Difficult to preserve.
 MER1NEŞT1

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, format în preajma Munţilor Apuseni.

Răspîinlire. Se cultivă în comuna Avram lancu din raionul Cîmpeni, regiunea Cluj.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte viguros, cu coroană mare, rară, răsfirată. Are frunzele supramijlocii,
de formă subrotundă sau ovat-subrotundă, cu baza şi vîrful rotunjit, marginile serate sau
serat-aeuminate şi peţiolul relativ lung.
Fructele aspectuoase, cu un conţinut moderat în zahăr (10,21%) şi aciditate (0,44%)
şi foarte scăzut în vitamina С (1,71 m g % ) , sînt de calitate bună. Substanţa uscată este
de 15,76%.
Soiul Merineşti este rezistent la ger şi la boli.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, avînd în medie H =

51 mm şi D = 60—65 mm ; greutatea de 45—84 g.
Forma — sferic-turtită sau sferic-conică, cu
contur neregulat şi cu creste şterse la caliciu
(fig. 297).
Culoarea — de fond galbenă, acoperită în
partea pedunculară a fructului cu roşu-portocaliu,
peste care sînt suprapuse pete neregulate şi striaţii
ondulate, colorate în roşn-violet.
Fig 297. — Merincşti. Pedunculul — scurt, mijlociu de gros, răsucit
şi oblic, mai îngroşat la bază, semilignificat.
Cavitatea pedunculară — de mărime mijlocie, destul de adîncă, conică, complet
acoperită cu rugină.
Caliciul - mare, deschis sau semideschis, cu sepalele lungi, erecte, cu vîrfurile răs-
frînte în afară.
Cavitatea calicială — largă, puţin adîncă în formă de castron, cu pereţii netezi.
Pieliţa — groasă, unsuroasă.
 MURINEŞTI 72Г>

Cavitatea subcalicială — puţin adîncă, în formă de U.

Inima — cordiformă, cu aşezare spre calieiu, puţin asimetrică, bine delimitată.
Lojile —- destul de mari, complet închise, cu pereţii notezi, albi.
Seminţele — mari, ovoido, bombate, cu un cioc mic.
Axul — formează o cameră axială largă.
Pulpa — albă, fibroasă, suculentă şi cu gast dulce.
Maturitatea de consum — începe la sfîrşitul lunii octombrie şi se prelungeşte pînă
la sfîrşitul lunii noiembrie.

R E C O M A N D Ă R I . Avînd fructe de calitate bună, soiul Merineşti, poate fi ameliorat

în vederea îmbunătăţirii consistenţei pulpei.

РЕЗЮМЕ

Созревание — ноябрь.
Сорт из холмистой зоны Западных Карпат.
Дерево — сильнорослое, крупное, долговечное, устойчивое к морозам, болезням
и вредителям.
Плод — средней величины, округло-приплюснутый или округло-конический, не­
правильной формы, покрытый у основания красновато-оранжевым румянцем; мякоть
белая, волокнистая, сочная, сладкого вкуса.

RÉSUMÉ

Maturité — novembre.
Variété originaire de la zone des collines des monts Apuseni.
Arbre — vigoureux, de grande taille, longévif, résistant aux grands froids, aux
maladies et aux insectes.
Fruit - moyen, sphérique-aplati ou sphérico-conique, à pourtour irrégulier, recou­
vert vers la partie pédonculaire de rouge orangé. Chair blanche, fibreuse, juteuse, à saveur
sucrée.

ABSTRACT

Maturity – November.
Variety originating in the hilly area of Apuseni Mountains.
Tree – vigorous, large, long-life, resistant to extreme cold, disease and insects.
Fruit – medium, oblate-spherical or spherical-conical, with irregular outline, covered towards
the stem of red-orange. Flesh white, fibrous, juicy, sweet flavour.
 PIZLOAPE

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi local, format în zona dealurilor din partea de sud-est a MunţUor Apuseni.

Răspîndire. Se cultivă în grădinile din Ţebea, raionul Brad, regiunea Hunedoara.

CARACTERISTICA SOIULUI

Soi cu longevitate mare, puţin productiv.

Fructele se caracterizează printr-un conţinut mijlociu în zahăr (12,99%), aciditate
(0,51%) şi vitamina. С (6,25 m g % ) .
Substanţa uscată este de 21,74%.

POMUL

Pomul creşte înalt, de 7—8 m, cu trunchiul gros, de 40—50 cm, cu scoarţa de culoare
cenuşie deschis, care se exfoliază slab.
Coroana — largă, cu diametrul de 8—10 m şi înălţimea de 5—6 m.
Ramurile de schelet — puţine, 3—4, cresc in zigzag
şi se ramifică bogat.
Ramurile de rod — reprezentate prin nuieluşe şi ţe­
puşe scurte şi groase.
Frunzele — supramijlocii, de formă eliptică, cu vîrful
Bcuminat şi baza rotunjită, marginile fin serate sau ero­
nate, iar peţiolul lung.

FRUCTUL

Mărimea — mică, H = 35—38 mm şi D = 45—50

Fig. 298. - Pizloape. mm;greutatea de 32—40 g.
Forma—sferic-turtită, cu contur neregulat, cu creste
pe marginea cavităţii caliciale foarte pronunţate, formînd 5—7 unif lături neregulate,
foarte proeminente (fig. 298).
 PIZI.OATF, 727

Culoarea — de fond galbenă deschis, acoperită cu dungi roşii, întrerupte. Pe toată

suprafaţa se observă puncte mici, cenuşii, inegal repartizate.
Pedunculul — mijlociu sau chiar lung, gros, lignificat, drept.
Cavitatea j'clu nculară — mică, îngustă, uneori asimetrică, cu pereţii netezi, cu ru­
gină redusă.
Caliciul — mare, închis, cu sepalele lungi, tari, strîns unite la bază.
Cnrilalia calicială — mare, largă, adîncă, în formă de farfurie, cu pereţii netezi
şi marginile cu creste foarte pronunţate.
Pieliţa — groasă, netedă, aderentă la pulpă.
Caritatea subcalicială — foarte mică, în formă de TJ.
Inima — mică, în formă de ridiche, aşezată spre calieiu, slab delimitată.
Lojile — mici, înguste, închise.
Seminţele — mici, ovoide.
Axul — închis.
Pulpa — albă, fibroasă, lipsită de suculentă, cu gust dulce.
Maturitatea de consum — începe la sfîrşitul lunii octombrie şi se prelungeşte în toată
luna noiembrie.

BECOMANDABi.Neavînd calităţi deosebite, soiul Pizloape nu se recomandă să fie extins

în cultură.

РЕЗЮМЕ

Созревание — октябрь — ноябрь.

Сорт местный из Брадского района, Хунедоарской области.
Дерево — сильнорослое, долговечное, устойчивое к морозу, болезням и вреди­
телям, но малоурожайное.
Плод — мелкий, округло-приплюснутый, с заметной ребристостью по краям
блюдца, светло-желтый, покрытый красными прерывистыми полосками; мякоть белая,
мягкая, волокнистая, несочная, сладкая, посредственного качества.

BÉSTJMÉ

Maturité — octobre — novembre.

Variété originaire du district de Brad, région de Hunedoara.
Arbre — vigoureux, longévif, résistant aux gelées d'hiver, aux maladies et aux insectes,
à faible productivité.
Fruit — petit, sphérique aplati, avec des crêtes prononcées autour de la cavité de
l'œil, jaune pâle, recouvert de raies rouges interrompues. Chair blanche, tendre, fibreuse,
peu succulente, sucrée. Qualité médiocre.

ABSTRACT

Maturity – October to November.

Variety originating in the Brad district, Hunedoara region.
Tree – vigorous, long-lived, resistant to winter frosts, diseases and insects, with low
productivity.
Fruit – small, flattened ball, with pronounced peaks around the cavity of the eye, pale yellow,
covered with broken red stripes. White flesh, soft, fibrous, slightly succulent, sweet flavour. Poor
quality.
 IERNĂREŢE DIN S L A T I N A DE MUREŞ

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, de importanţă locală, format în centrele pomicole din Banat.

Răspîndirc. Se cultivă în grădinile din satul Slatina de Mureş, raionul Lipova, re­
giunea Banat.

CARACTERISTICA SOIULUI

Soi caracterizat prin productivitate mijlocie şi fructe de calitate mediocră.

Pomul de vigoare mijlocie, are coroana rară, sferică sau sferic-turtită. Frunzele
mari, de formă eliptică sau eliptic-ovată, cu vîrful acut, baza rotunjită, cu marginile simplu
serate, iar peţiolul destul de lung.
Fructele au un conţinut ridicat în zahăr (17,87%) şi scăzut în aciditate (0,49%
Din cauza dezechilibrului dintre zahăr şi aciditate, merele au gustul prea dulce. Au u
in
;
conţinut ridicat în vitamina С (8,52 m g % ) . Substanţa uscată este de 23,02%.
După mai multe caractere (mărimea şi forma fructului, caliciul, cavitatea calicială,
pedunculul, cavitatea pedunculară şi cavitatea subcalicială) seamănă cu soiul Taffet alb
de iarnă, de care însă diferă prin caracterele pulpei
şi prin prezenţa punctelor mari, bine vizibile.

FRUCTUL

Mărimea — mică, H = 45—48 rom şi D = 55

—62 m m ; greutatea de 44 — 76 g.
Forma — sferic-turtită, cu contur neregulat,
cu creste la caliciu bine pronunţate (fig. 299).
Culoarea — de fond galbenă deschis, iar pe par­
tea însorită suflată cu o culoare roşie-cărămizie. Pe
Fig. 299. - iernăreţe d i n s l a t i n a d e M u r e ş , toată suprafaţa fructului se observă puncte mari,
cenuşii, de formă neregulată.
Pedunculul — mijlociu, destul de gros, răsucit şi oblic, semilignificat, juins puternic
de fruct.
Cavitatea pedunculară — mijlocie, destul de adîncă, conică, cu pereţii netezi şi cu
marginile ondulate.
 1F.RNARFTK DIN SLAT INA DP. MIIKIŞ 729

caliciul rcla.fiV mic, cu sepalele scurte, erecte, concrescute la bază şi cu vîrfurile

răsfrînte în afară.
Caritatea ealicială — mijlocie, puţin adîncă, în formă de farfurie, cu pereţii cutaţi
şi marginile crestate.
Pieliţa — groasă, puţin lucioasă, netedă.
Caritatea ivbcalicială — îngustă şi destul de adîncă, în formă de pîlnie.
lai aia — relativ mică, cordiformă, asimetrică, aşezată spre caliciu, slab delimitată.
Lojile — mici, închise, cu pereţii netezi.
Seminţele — mici, ovoide, asimetric bombate, pline.
Axul — formează o cameră axială îngustă.
Pulpa — gălbuie, buretoasă, puţin suculentă, cu gust dulce.
Maturitatea de consum — începe la sfîrşitul lunii octombrie şi se prelungeşte pînă
in luna decembrie.

B E C O M A N D Ä R I . Avind fructe mici, de calitate mediocră, soiul Iernăreţe din Slatina

de. Mureş nu se recomandă pentru extinderea în cultură.

РЕЗЮМЕ

Созревание — октябрь — декабрь.

Сорт местный нз района Липова, Банатской области.
Дерево — среднерослое, плодоносит умеренно, но ежегодно.
Плод — мелкий, округло-приплюснутый, неправильной формы, желтый, с кир-
ппчно-красным румянцем на стороне, обращенной к солнцу; мякоть желтая, несочная,
сладкого вкуса; качество плода посредственное.

RÉSUMÉ

Maturité — octobre — decembre.

Variété originaire du district de Lipova, région de Banat.
Arbre — de vigueur moyenne, à productivité modérée, mais régulière.
Fruit — petit, sphérique-aplati, au pourtour irrégulier, jaune, recouvert de rouge
brique sur le côté exposé au soleil. Chair jaune, peu juteuse, sucrée. Qualité médiocre.

ABSTRACT

Maturity – October to December.

Variety originating in the Lipova district, Banat region.
Tree – medium vigour, productivity to moderate, but steady.
Fruit – small, spherical-flattened, the edges irregular, yellow, covered with red brick on the side
exposed to sun a year. Yellow flesh, slightly juicy, sweet. Poor quality.
 PARIŞE VERZI

Sinonime : franc. Pomme Paris, Grosse Pomme, Paris, Paris vert, Paris jaune,
Paris de Moros.
germ. Paris Apfel.

Origine. Soi foarte vechi, originar din Transilvania din bazinul mijlociu al Mureşului.
A fost descris pentru prima dată în anul 1598 de naturalistul francez J. В a u h i n,
care aminteşte de pomi seculari din acest soi pătruns în Franţa prin Württemberg. Mai
tîrziu, în 1866, pomologul german M. B e l k e stabileşte precis, pe bază de documente,
că acest soi este originar din partea sudică a Transilvaniei.
Numele i-a fost dat în amintirea eroului legendar, păstorul Paris.

Răspîndirc. î n prezent, soiul Parişe verzi este răspîndit mai mult în zona deluroasă
din nordul şi Cîmpia Transilvaniei.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul este foarte viguros ; altoit pe măr sălbatic intră pe rod la 7—8 ani, produce
regulat şi abundent. Este longeviv, rustic, rezistent la ger, boli şi dăunători, puţin preten­
ţios faţă de sol.
Fructele se ţin bine pe p o m , rezistă la transport şi se păstrează destul de bine ; sînt
de calitate bună pentru consumul în stare proaspătă şi pentru industrializare.

POMUL

Pomul creşte viguros, înalt de 10 m, avînd trunchiul înalt, cu scoarţa aspră, de cu­
loare cenuşie cu nuanţă castanie, care se exfoliază în plăci alungite.
Coroana — globuloasă, turtită, cu diametrul de circa 8,5 m.
Ramurile de schelet — lungi de 5—6 m, cu scoarţa aspră, cenuşie-negricioasă.
Frunzele — de mărime mijlocie spre mare, de formă ovată, cu vîrful acuminat, baza
alungită şi marginile serate, groase, fin rugoase, lucioase, pubescente pe faţa inferioară.
Peţiolul lung, pubescent, de culoare verde deschis pe partea inferioară, cu un jgheab
de culoare roşie-violacee pe partea superioară, cu stipele lanceolate, pubescente.
 PARISH; \TRZI 731

FRUCT I I,

Mărimea — mijlocie, H = 63 — 70 mm şi D = 60 — 65 mm ; greutatea de 80 — 85 g.

Forma — conic-trunchiată, cu urme de coaste care se observă pe toată suprafaţa
fructului ; diametrul maxim al fructului deplasat spre bază. î n secţiune longitudinală
fructul este. uşor asimetric ; în secţiune transversală are contur neregulat (fig. 300).
Culoarea — de fond verde pal, acoperită pe
o mică suprafaţă cu roz, peste care se suprapun
dungi de culoare roşie-portocalie. Prezintă puncte
puţine, vizibile, mici, de culoare negricioasă, ne-
uniform răspîndite.
Pedunculul — de mărime mijlocie, gros la
prinderea de fruct, înfipt oblic, pubescent, de cu­
loare castanie, spre fruct aproape verde.
Cavitatea pedunculară — de mărime mijlocie,
in formă de pîlnie, adîncă, puţin largă, cu margi­
nile netede, de culoare verde, acoperită cu rugină
mai abundentă la baza cavităţii.
Caliciul — mare, închis, cu sepalele lungi,
verzi şi individualizate la bază, de formă triun­
ghiulară, pubescente, cu vîrfurile uşor brunificate,
suprapuse.
Cavitatea calicială—de mărime mijlocie, largă
şi adîncă, de formă neregulată, cu pereţii cutaţi.
Pieliţa — groasă, netedă, lucioasă, puţin un­ Eig. 300. — Paris: verzi.
suroasă, aderentă la pulpă.
Cavitatea subcalicială — în formă de pîlnie, puţin adîncă, cu staminele aşezate infe­
rior, comunică cu camera axială.
Inima — mare, în formă de ridiche, aşezată central, bine delimitată.
Lojile — de mărime mijlocie, cu pereţii tari, sidefii.
Seminţele — de mărime mijlocie, ovoide, bombate, de culoare castanie-roşiatică.
Pulpa — de culoare albă-verzuie, crocantă, suculentă, fină, acrişoară, slab aromată.
Maturitatea de consum — de la jumătatea lunii octombrie pînă la începutul lunii
februarie.

R E C O M A N D Ă R I . Soiul Parişe verzi se recomandă pentru grădinile de Ungă case, în zona

deluroasă din nordul şi Cîmpia Transilvaniei.

РЕЗЮМЕ

Созревание — ноябрь — февраль.

Старый трансильванский сорт, распространенный в долине реки Муреша.
Дерево — сильнорослое, долговечное, неприхотливое; плодоношение ежегодное
и обильное.
732 SOIURI DF. MAR AUTOHTONE. NER AIONATE

Плод — средней величины, усеченно-конической формы, бледно-зеленый с слабым

румянцем, привлекательного вида, хорошего качества; рекомендуется как столовый
и промышленный сорт.

RÉSUMÉ

Maturité — octobre — février.

Variété ancienne, originaire de la Transylvanie, répandue dans le bassin du Mureş.
Arbre — très vigoureux et longévif, rustique, à productivité abondante et régulière.
Fruit — moyen, tronconique, vert blafard, faiblement teinté de rouge, d'un bel
aspect. Bonne qualité. Fruit de table et pour l'industrialisation.

ABSTRACT

Maturity – October to February.

Old variety originating in the Transylvania, widespread in the Mureș basin.
Tree – very vigorous and long lived, hardy, abundant and regular productivity.
Fruit – medium, conical, pale green, faintly tinged with red, a beautiful appearance. Quality is
good. It is a table fruit and for industrialization.
 ROŞII SÄLCINE

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, originar din regiunea Hunedoara.

Răspindire. Este răspîndit în satele Negoi, Lunca Cernii de Sus şi Lunca Cornii de
Jos, raionul Haţeg, regiunea Hunedoara.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul este viguros, cu longevitate mare, foarte productiv. Producţia medie a unui
pom ajunge pînă la 300—400 kg.
Fructele sînt de calitate bună, rezistente la vînturi, transport şi la păstrare. Sînt mult
apreciate de populaţia din satele de la munte.
Pomul este foarte rezistent atît la secetă, cît şi la ger, precum şi la boi şi dăunători.

POMUL

Pomul se caracterizează prin creştere puternică, avînd trunchiul gros, cu scoarţa de

culoare cenuşie închis, cu crăpături adinei şi largi.
Coroana — larg-piramidală, cu diametrul de 8—9 m.
Ramurile de schelet — în număr de 7—9, lungi, drepte, de grosime mijlocie, cu scoarţa
de culoare cenuşie închis, zgrunţuroasă, crăpată longitudinal, cu lenticele puţine, mici, de
culoare brună, aşezate transversal.
Ramurile de rod — predomină ţepuşele şi pintenii.
Frunzele — mari, groase, eliptice sau obovate, cu vîrful acuminat, rar rotunjit, baza
rotunjită, marginile crenate, verzi închis, mate, glabre, ondulate pe faţa superioară şi
verzi-albicioase, pubescente pe cea inferioară. Peţiolul lung, de grosime mijlocie, rareori
subţire, de culoare verde-albicioasă sau roşcată.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, H = 50—60 mm şi D = 55—66 mm ; greutatea de 70—100 g.

Forma — conic-trunchiată, cu contur neregulat din cauza coastelor largi (fig. 301).
734 SOIURI Dlî MAR AUTOHTONE. NI-.RAIONATE

Culoarea — de fond verde şters, murdar, cu nuanţă gălbuie, acoperită cu roşu-vişiniu

sau roşu şters, peste care se suprapun dungi vişinii închis. Pe partea colorată se observă
puncte albicioase de diferite mărimi.
Pedunculul — scurt şi gros, lignificat, de culoare verde-gălbuie, cu nuanţă albicioasă,
adesea roşiatică, pubescent, bine prins de fruct şi ramură.
Cavitatea pedunculară — în formă de pîl-
nie, regulată, largă, prezintă rugină care se re­
varsă peste marginile cavităţii în formă de raze.
Caliciul — închis, cu sepalele de mărime
mijlocie, pubescente, de culoare verde-albicioasă,
strînse la bază, cu vîrfurile uscate şi răsfrînte
în afară.
Cavitatea calicială — în formă de castron,
neregulată, cu marginile ondulate şi cu coaste
proeminente, largi şi rotunjite.
Pieliţa — groasă, tare, netedă, unsuroasă,
stropită cu pete de rugină, aderentă la pulpă.
Cavitatea subcalicială — de mărime mijlo­
cie, adîncă, în formă de V, nu comunică cu ca­
mera axială.
Fig. 3 0 1 . — R O Ş U săicine. Inima — de mărime mijlocie, în formă
de ceapă, aşezată central.
Lojile — adînci, destul de înalte, cu pereţii de culoare verde-gălbuie, netezi.
Sentinţele — pline, mici, ovoide, de culoare cenuşie, cu dungi longitudinale, albicioase.
Axul — formează o cameră axială mijlociu de mare.
Pulpa — de culoare verde-gălbuie, tare, crocantă, suculentă, cu aciditate potrivit
destul de dulce şi cu uşoară amăreală.
Maturitatea de consum — începe pe la sfîrşitul lunii octombrie şi se prelungeşte pînă
în luna februarie.

RECOMANDĂRI. Soiul Roşii săicine se recomandă pentru zona dealurilor înalte din
sud-vestul Transilvaniei, pentru a fi plantat pe lingă case, prin fineţe şi pe marginile căilor
de comunicaţie.

РЕЗЮМЕ

Созревание — октябрь — февраль.

Сорт происходит из Хунедоарской области.
Дерево — сильнорослое, долговечное, морозо- и засухоустойчивое, а также устой­
чивое к болезням и вредителям; очень урожайное.
Плод — средней величины, усеченно-конической формы, широко-ребристый, гряз­
ного желтовато-зеленого цвета, с вишнево-красным румянцем, покрытым бордовыми
полосками; мякоть желтовато-зеленая, твердая, хрустящая, сочная, сладковатая с
умеренной кислотностью и со слабой горечью; устойчив к ударам, с хорошей транспор­
табельностью и лежкостью.
 ROŞII SÄI.C1NE 735

BÉSUMÉ

Maturité — octobre — février.

Variété originaire de la région de Hunedoara.
Arbre — vigoureux, longévif, résistant au froid, à la sécheresse, aux maladies et
aux insectes ; très productif.
Fruit — moyen, tronconique, à crêtes larges, vert-jaunâtre sale, recouvert de rouge
cerise et rayé de bordeaux. Chair d'un vert-jaunâtre, ferme, croquante, juteuse, modérément
sucrée, acidulée, avec un faible arrière-goût amer. Eésistant aux chocs, au transport et à
la conservation.

ABSTRACT

Maturity – October to February.

Variety originating in the Hunedoara region.
Tree – vigorous, long-lived, resistant to cold, drought, disease and insects, very productive.
Fruit – medium, conical, wide-ridged, yellowish-green dirty, covered with cherry red and
striped with maroon. Flesh yellowish-green, firm, crisp, juicy, moderately sweet, tangy, with a low
bitter aftertaste. Shock resistant, transport and storage.
 GALBENE MARI DULCI

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Este un soi local, din raionul Haţeg, luat în cultură de multă vreme.

Răspîndirc. Pînă acum 40—45 de ani a fost foarte răspîndit în această parte a ţării,
însă o dată cu introducerea în livezi a soiului Jonathan, cultura acestui soi a fost neglijată.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte viguros, cu aspect general sănătos şi frumos, cu înălţimea care variază
între 15 şi 17 m. Este un soi bine adaptat condiţiilor de mediu din Ţara Haţegului ; pomii
trăiesc mult, întîlnindu-se exemplare în vîrsta de 170 ani, care îşi menţin încă vigoarea şi
puterea de rodire.
Este foarte productiv, dînd o recoltă de 500—600 kg/pom. Fructele sint plăcut aci­
dulate şi aromate, cad uşor şi nu se păstrează mult timp în depozit. Se pretează pentru
consumul în stare proaspătă, ca fructe de caUtatea a Il-a, şi pentru prelucrări industriale.
Soiul este rezistent la ger, boli şi dăunători.

POMUL

Pomul este de talie mare, avînd trunchiul gros, la vîrsta de 100 ani de 60 cm în diame­
tru, cu scoarţa de culoare cenuşie închis, crăpată, care se desface în plăci dreptunghiulare.
Coroana — globuloasă, răsfirată, rară, cu diametrul de 10—15 m.
Ramurile de schelet — lungi, groase, pînă la 20—25 cm în diametru, destul de rare
pe ax, 5—8, arcuite, formează cu axul un unghi de circa 4 5 ° ; cu scoarţa cenuşie, crăpată
longitudinal, care se desprinde în formă de plăci prismatice, cu puţine lenticele mici, aşe­
zate transversal.
Ramurile de rod — reprezentate prin pinteni şi ţepuşe.
Lăstarii — potrivit de lungi, groşi, cu scoarţa de culoare brună-verzuie, slab
pubescenţi.
Mugurii vegetativi — conici, lăţiţi, lipiţi de lăstar, de culoare brună închis, cu pernuţele
proeminente.
Mugurii floriferi — groşi, bombaţi, de culoare brună-cenuşie, pubescenţi.
Frunzele — mari, de formă ovată, cu vîrful întrucîtva rotunjit, pubescente pe faţa
inferioară, cu petrolul relativ scurt.
 GALBENE MARI DULCI 737

FRUCTUL

Mărimea — mare, avînd în medie H = 73 mm şi D = 90 mm ; greutatea de

230—280 g, la fructele cele mai mari, pînă, la 370 g.
Forma — destul de neregulată, sferic-turtită sau conic-trunchiată (fig. 302).
Culoarea — de fond galbenă ; cea acoperitoare roşie-portocalie, ştearsă. Punctele sînt
mici, numeroase, de culoare găl­
buie sau verzuie, din care unele
suberificate ; uneori, pe suprafaţa
fructului există pete de rugină,
izolate, de diferite forme.
Pedunculul — gros, scurt, rar
depăşeşte marginile cavităţii pe-
dunculare, de culoare verde-cas-
tanie, pubescent, semilignificat,
uneori cărnos, înfipt drept.
Cavitatea pedunculară — ne­
regulată, largă, destul de adîncă,
acoperită cu rugină grosieră, de
culoare cafenie, care uneori se
revarsă peste marginile cavităţii.
Caliciul — mare, deschis, for­
mat din sepale mari, pubescente,
de culoare verde-albicioasă, de­
părtate la bază, CU VÎriurile USCate Fig. 302. - G a l b e n e mari dulci.

şi uşor răsfrînte în afară.

Cavitatea calicială — îngustă, potrivit de adîncă, de formă neregulată din cauza unor
creste largi şi slab aparente, cu rugină dispusă în formă de miceliu, care în unele cazuri se
revarsă şi pe suprafaţa fructului.
Pieliţa — subţire, elastică, aderentă la pulpă, lucioasă, netedă şi puţin unsuroasă ;
uneori prezintă negi suberificaţi.
Cavitatea subcalicială — în formă de liră, neregulată ; staminele cu aşezare inferioară.
Inima—de mărime mijlocie, sferic-turtită, bine conturată de fascicule galbene-verzui.
Lojile — largi, scurte, adinei, cu pereţii crăpaţi, calusaţi, de culoare gălbuie.
Seminţele — 50 % pline, restul şiştave, avortate ; de culoare cafenie închis.
Axul — larg deschis, formînd o cameră axială spaţioasă.
Pulpa — albă-gălbuie, cu infiltraţii galbene-verzui, moale, făinoasă, slab suculentă,
puţin înecăcioasă, acidulată şi cu aromă plăcută.
Maturitatea de consum — începe la sfîrşitul lunii octombrie şi se prelungeşte pînă
în luna februarie ; pe măsură ce se prelungeşte durata de păstrare, fructele devin din ce
în ce mai mălăieţe.

RECOMANDĂRI. Soiul Galbene mari dulci se recomandă pentru zona dealurilor înalte
din Ţara Haţegului, în grădinile de lingă case, în vederea asigurării consumului local de
fructe.

«7 — c. 2 4 6 2
738 SOIURI DE MÄR AUTOHTONE. NERAIONATE

РЕЗЮМЕ

Созревание — октябрь — февраль.

Сорт происходит из Хацегского района, Хунедоарской области.
Дерево — сильнорослое, очень долговечное — встречаются деревья 170-летнего
возраста; неприхотливое н очень урожайное.
Плод — крупный, неправильной округлой формы, желтый с оранжевым румянцем
на освещенной солнцем стороне; мякоть беловато-желтая, рыхлая, слабо ароматная,
вкусная; второго качества.

ЕЕSUME

Maturité — octobre — février.

Variété originaire du district de Haţeg, région de Hunedoara.
Arbre — vigoureux, très longévif (on rencontre des arbres âgés de 170 ans), rustique
et très productif.
Fruit — gros, globuleux, à contour irrègulier, jaune, recouvert d'une teinte rougeâtre-
orangée sur le côté exposé au soleil. Chair jaune-blanchâtre, farineuse, peu parfumée, savou-
reuse. Deuxième qualité.

ABSTRACT

Maturity – October to February.

Variety originating in the Haţeg district, Hunedoara region.
Tree – vigorous, very long-life (one encounters trees aged 170 years), hardy and very
productive.
Fruit – large, globular, irregularly shaped, yellow, covered with a reddish-orange on the side
exposed to the sun. Whitish-yellow flesh, floury, slightly fragrant, delicious. Second quality.
 VERZI DE RIBIŢA

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, format în zona dealurilor din partea de sud a Munţilor Apuseni.

Răspîndire. Se cultivă în comuna Eibiţa, raionul Brad, regiunea Hunedoara.

CARACTERISTICA SOIULUI

Soi destul de rezistent la boli, cu productivitate periodică.

Pomul are creştere viguroasă şi formează o coroană largă şi rară. Frunzele sînt
supramijlocii, de formă eliptică sau ovată, cu marginile serate, dublu serate sau alungit-
serate, iar peţiolul subţire şi relativ lung.
Fructele se caracterizează printr-un conţinut mare în zahăr (15,02%), destul de
mare în aciditate (0,83%) şi mic în vitamina С (1,64 m g % ) . Baportul între zahăr şi aci­
ditate condiţionează un gust acrişor. Sub­
stanţa uscată este de 18,48%.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, H = 40—45 m m

şi D = 60 — 70 mm ; greutatea de 90—100 g.
Forma — sferic-turtită, cu un contur
neregulat, cu creste pe marginea cavităţii
caliciale puternic pronunţate (fig. 303).
Culoarea — de fond galbenă, cu pete ne­
regulate verzi ; culoarea acoperitoare roşie-
carniin, pe care se observă şi pruină albu-
Fig. 303. - Verzi de Ш Ь Ц а .
rie-roz. Pe suprafaţa fructului se observă
puncte mici, albe, destul de dese.
Pedunculul — de lungime mijlocie, destul de gros, lignificat sau semicărnos.
Cavitatea pedunculară — mare, adîncă, cu pereţii netezi, marginile ondulate şi
acoperite cu rugină^
Caliciul — mare, deschis, cu sepalele scurte şi drepte.
Cavitatea calicială — mare, largă, adîncă.
740 SOIURI D E MAR AUTOHTONE, NERAIONATE

Pielita — netedă, lucioasă şi unsuroasă.

Pulpa —- albă, cu gust acrişor şi destul de suculentă.
Maturitatea de consum — începe din octombrie şi se prelungeşte pînă la sfîrşitul lui
februarie.

RECOMANDĂRI. Soiul Verzi de Bibiţa se recomandă pentru grădinile de lingă case,

în zona premontană din regiunea Hunedoara.

РЕЗЮМЕ

Созревание — октябрь — февраль.

Местный сорт из Брадского района, Хунедоарской области.
Дерево — сильнорослое, морозоустойчивое и довольно устойчивое к болезням;
плодоношение периодическое.
Плод — средней величины или крупный, округло-приплюснутый, желтый, с
зелеными пятнами и красно-карминным румянцем; мякоть белая, кисловатая, довольно
сочная; хорошего качества.

EÉSUMÉ

Maturité — octobre — février.

Variété originaire du district de Brad, région de Hunedoara.
Arbre — vigoureux, résistant au froid et assez résistant aux maladies. Productivité

I
intermittente.
Fruit — moyen ou gros, sphérique aplati, jaune, taché de vert et recouvert de rouge
carmin. Chair blanche, à saveur aigrelette, assez juteuse. Bonne qualité.

ABSTRACT

Maturity – October to February.

Variety originating in the Brad district, Hunedoara region.
Tree – vigorous, cold and fairly disease resistant. Productivity is intermittent.
Fruit – medium or large, spherical, flattened, yellow, spotted with green and covered with
carmine. White flesh, slightly sour flavour, pretty juicy. Quality is good.
 MĂRUL CU G U S T D E FRAGĂ

Sinonime : rom. Bernuţe.

germ. Beerenapf el.

Origine. Este cunoscut ca unul dintre cele mai vechi soiuri autohtone cultivate în
raionul Bistriţa, regiunea Cluj.

Răspîndirc. î n prezent este puţin răspîndit în comunele Ghinda, Unirea, Slătiniţa,

Iad şi altele din raionul Bistriţa.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul altoit pe măr sălbatic creşte moderat. Este însă longeviv, atingînd vîrsta de
peste 100 ani. Intră pe rod la 7—8 ani, produce regulat şi destul do abundent.
Fructele au aromă specifică de fragă, mult apreciate de consumatori. Se ţin bine pe
pom, suportă transportul şi se păstrează destul de bine. Cu toate că pomul este rustic şi
nepretenţios faţă de climă, fructele sînt puternic atacate de rapăn.

POMUL

Pomul se caracterizează prin creştere de vigoare mijlocie.

Coroana — relativ mare, globuloasă, rară.
Ramurile de schelet — scurte, de grosime mijlocie.
Lăstarii — subţiri, cu internodii scurte, puţin sinuoase, cu scoarţa pubescentă, de
culoare brună-roşcată, lenticelele cenuşii, mici şi alungite.
lingurii vegetativi — mici, conici, turtiţi, lipiţi, cu pubescentă bogată, aşezaţi pe
pernuţe proeminente.
Frunzele — potrivit de mari, obovate, cu vîrful acuminat, baza rotunjită şi marginile
serate. Limbul potrivit de gros, lucios, gofrat, de culoare verde închis pe faţa superioară,
puternic pubescent pe cea inferioară, cu vîrful răsfrînt pe partea inferioară şi cu marginea
ridicată în formă de jgheab. Peţiolul variabil de, lung, subţire, de culoare roşie-purpurie pe
partea inferioară.
742 SOIURI DK MAR AUTOHTONI-, NERAIONATF.

I ItlCTUL

Mărimea — mică. sau submijlocie, avînd în medie H = 47 mm şi D = ."»4 ram,

variabilă pe acelaşi p o m ; greutatea de 75—90 g.
Forma — tronconică (fig. 304).
Culoarea — de fond verde deschis la recoltare şi gălbuie la coacerea deplină ; culoarea
acoperitoare lipseşte. Prezintă puncte mici, castanii, cu
aureolă verzuie.
Pedunculul — foarte scurt, cu capătul îngroşat.
Cavitatea pedunculară — largă, puţin adîncă, aco­
perită cu un strat de rugină brună-verzuie, care se re­
varsă peste margini în formă de raze.
Caliciul — mic, închis, cu sepalele mici, ascuţite,
pubescente şi răsfrînte.
Cavitatea calicială — mică, regulată.
Pieliţa — netedă, lucioasă, neaderentă la pulpă.
Cavitatea subcalicială — în formă de V deschis, de
adîncime mijlocie.
F i g . 3 0 4 . — Murul cu gust de fragă.
Inima — slab conturată.
Lojile — mici, cu pereţii verzui.
Seminţele — mici, rotunjite, cu vîrful ascuţit, mate, de culoare castanie.
Axul — larg deschis, scurt.
Pulpa — albă-verzuie, suculentă, potrivit de dulce, puţin acidulată, cu aromă puter­
nică, plăcută, de fragă.
Maturitatea de consum — începe la sfîrşitul lunii octombrie şi se prelungeşte pînă la
începutul lunii martie.

EECOMANDÄRI. Soiul Mărul cu gust de fragă este indicat pentru grădinile de Ungă
case, în nordul Transilvaniei. Avînd fructele puternic aromate, se recomandă şi în lucrări de
selecţie.

РЕЗЮМЕ
Созревание — октябрь — март.
Старый сорт из Бнстрицкого района, Клужской области.
Дерево — среднерослое, долговечное и очень нетребовательное; плодоношение
ежегодное и обильное.
Плод — мелкий, усеченно-конической формы, желтоватый, без румянца; мякоть
зеленовато-белая, сочная, довольно сладкая, с сильным земляничным ароматом; хоро­
шо держится на дереве, поражается паршой; транспортабельность и лежкость
хорошие.

EÉSUMÉ
Măturile — octobre — mars.
Variété originaire du district de Bistriţa, région de Cluj.
Arbre — de vigueur moyenne, longévif et très rustique, à productivité régulière et
abondante.
Fruit — petit, tronconique, jaunâtre, dépourvu de rougeur. Chair d'un blanc-ver-
dâtre, juteuse, assez douce, relevée d'un arôme de fraise très prononcé, îésistant aux vents
violents, sensible à la tavelure. Se prête au transport. Se conserve bien.
742a
ABSTRACT

Maturity – October to March.

Variety originating in the Bistrița district, Cluj region.
Tree – medium vigour, long-life and very strong, regular and abundant productivity.
Fruit – small, conical, yellowish, without redness. Flesh greenish-white, juicy, fairly sweet,
spiced with a very pronounced flavour of strawberries, resistant to high winds, susceptible to scab.
Resistant to transport. It preserves well.
 ROZ DE GEOAGIU

Sinonime : rom. Eoşiuţe, Vărgate de Geoagiu.

mag. Eoze de Gyögy, Gyôgy csicos.

Origine. A fost obţinut între anii 1900 şi 1910 la şcoala de agricultură din Geoagiu,
din sămînţa soiului Boşii de Geoagiu.

Răspîndire. Se cultivă în comunele Geoagiu, Mada şi altele, din raionul Orăştie. Nu

a căpătat răspîndire largă deoarece s-au introdus în regiune alte soiuri mai valoroase.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul are vigoare mai mare decît cel al soiului Eoşii de Geoagiu ; de asemenea talia
şi longevitatea sînt mai mari. Intră pe rod de timpuriu. Eodeşte regulat şi abundent, pînă
la 300 kg/pom. î n anii secetoşi, fructele rămîn mici şi se deformează.
Fructele sînt rezistente la păstrare şi transport. A u un conţinut moderat în zahăr
(10,53%) care este bine echilibrat cu aciditatea (0,66%) şi conţinut scăzut în vitamina O
(3,00 m g % ) . Sînt foarte apreciate pentru scopuri industriale.
Se evidenţiază prin rezistenţa pomilor la ger şi la atacul bolilor şi dăunătorilor.
După formă, mărime şi culoare, fructele se pot confunda cu cele ale soiului Eoşii de
Geoagiu ; au însă pieliţa mai întinsă şi sînt mai dungate.

POMUL

Pomul de talie mijlocie, cu înălţimea de 7—8 m, avînd trunchiul slab răsucit, cu

scoarţa cenuşie deschis şi cu crăpături pînă la 5 cm lungime.
Coroana — piramidală în tinereţe, mai tîrziu sferică, mai mult răsfirată, uneori tur­
tită, înaltă de 8—10 m şi cu diametrul de 6 — 7 m.
Ramurile de schelet — groase, de 8—9 cm în diametru, flexibile, cu scoarţa puţin
crăpată sau netedă, de culoare cenuşie şi presărată cu numeroase lenticele dispersate.
Ramurile de rod — scurte, de tipul pintenilor şi ţepuşelor ; mai rar se întîlnesc
şi nuieluşe.
Lăstarii — de lungime şi grosime mijlocii, verzi-cenuşii, glabri.
Mugurii vegetativi — mijlocii, conici, de culoare cenuşie-brună, pubescenţi şi lipiţi
de ramură, cu pernuţele reduse.
7 I ! SOIURI DE MAR AUTOHTONE, NERAIONATE

Frunzele — supramijlocii, eliptice, cu vîrful acuminat, groase, pieloase, de culoare

verde închis, pubescente pe faţa inferioară, cu peţiolul potrivit de lung.
Florile — mari, cu petalele de culoare roz pal.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, avînd în medie H = 57 mm şi D = 61 mm ; greutatea medie

de 77 g.
Forma — sferică sau ovo-sferică, cu contur neregulat (fig. 305).
Culoarea — de fond galbenă de ceară ; cea aco­
peritoare roşie-corai sau roşie-carmin, dispusă neuni­
form pe toată lungimea fructului, mai intens pe
partea însorită ; culoarea suprapusă roşie-violacee,
dispusă în formă de dungi, de dimensiuni diferite şi
întrerupte, care se întind de asemenea peste tot
fructul. Punctele sînt suberificate, de diferite mărimi
şi în număr mare.
Pedunculul — lung, depăşind cu mult marginile
cavităţii pedunculare, relativ subţire, de culoare ca­
fenie, slab pubescent, prins bine de fruct, uşor curbat
către extremitatea de inserţie pe ramură.
Cavitatea pedunculară — îngustă, potrivit de
adîncă, uneori superficială, cu marginile aproape
regulate ; în cazul cînd există un pinten cărnos, ca­
pătă o formă întrucîtva neregulată ; pereţii sînt aco-
Fig. 305. - R o z d e c . e o a g i u . periţi cu rugină verde-măslinie, care însă nu iese
afară din cavitate.
Caliciul — mare, semideschis, format din sepale mijlocii, de culoare verde-gălbuie,
pubescente, cu vîrfurile brunificate si răsfrînte, iar la bază puţin distanţate.
Cavitatea calicială - aproape superficială, în formă de castron, largă, eu pereţii
neregulaţi din cauza unor coaste puţin aparente, late şi neregulate, care se continuă
pe toată suprafaţa fructului ; conţine uneori foarte puţină rugină.
Pieliţa — relativ grosieră, tare, aderentă la pulpă, netedă, lucioasă, cu puţină pruină.
Cavitatea subcalicială — adîncă, îngustă, în formă de Ihă, cu staminele avînd aşezare
superioară, nu comunică cu camera axială.
Inima — mare, în formă de ridiche, slab marcată, cu fascicule de culoare gălbuie,
deosebită de restul pulpei.
Lojile — înalte, largi, cu pereţii crăpaţi şi calusaţi, de culoare galbenă-verzuie, lucioşi.
Seminţele — de mărime mijlocie, ovoide, cu vîrful ascuţit, în formă de cioc, de
culoare cafenie închis, cu nuanţă neagră.
Axul — deschis, ceva mai îngust decît la soiul Boşii de Geoagiu.
Pulpa — roz-albicioasă, suculentă, acidulată, răcoritoare, foarte slab aromată,
mai crocantă şi ceva mai dulceagă decît la soiul Boşii de Geoagiu.
Maturitatea de consum — începe în ultima decadă a lunii octombrie şi se prelun­
geşte pînă în luna martie.
 ROZ OF. GEOAGIU 745

R E C O M A N D A R r. Soiul R o z de Geoagiu se recomandă pentru încercare în livezile

mari, în regiunea Hunedoara, precum şi pentru grădinile de lîngă case din zona dealu­
rilor înalte.

РЕЗЮМЕ

Созревание — октябрь — март.

Сорт выведен в сельскохозяйственной школе Джеоаджиу из семян сорта Роший
дин Джеоаджиу.
Дерево — енльнорослое, долговечное, устойчивое к морозам, болезням и вреди­
телям; плодоношение раннее, ежегодное и обильное.
Плод —средней или малой величины, яйцевидно-округлый, желтый с красновато-
коралловым румянцем, покрытым красновато-фиолетовыми полосками; мякоть розо­
вато-белая, сочная, с приятным освежающим вкусом.

RÉSUMÉ

Maturité — octobre — mars.

Variété obtenue à l'Ecole d'Agriculture de Geoagiu (région de Hunedoara) des
pépins de la variété Rouge de Geoagiu.
Arbre — vigoureux, longévif, résistant aux grands froids, aux maladies et aux
insectes, fructification hâtive, productivité abondante et régulière.
Fruit — moyen ou sous-moyen, ovoïde arrondi, jaune, recouvert de rouge corail
et rayé de rouge violacé. Chair d'un blanc rosé, juteuse, à saveur agréable, rafraîchissante.

ABSTRACT

Maturity – October to March.

Variety obtained at the School of Agriculture Geoagiu (Hunedoara region) from seeds of the
variety Red Geoagiu.
Tree – vigorous, long-life, resistant to extreme cold, disease and insects, early fruiting,
productivity abundant and regular.
Fruit – average or below-average, rounded oval, yellow, covered with coral red and striped red-
purple. Pink-white flesh, juicy, pleasant flavour, refreshing.
 DULCE TURCESC

Sinonime : Dulce.

Origine. Soi local, format în bazinele pomicole din raionul Curtea de Argeş.

Răspîndire. Se cultivă în regiunea Argeş, în special pe văile Argeşului şi Topologului.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte viguros, atingînd înălţimi mari ; se întîlneşte altoit numai pe măr
sălbatic. înfloreşte abundent, pe la mijlocul perioadei de înflorire a mărului.
Produce regulat, între 150 şi 300 kg/pom. Fructele sînt rezistente la vînt, sensi­
bile la transport. Se folosesc în stare proaspătă şi la fabricarea marmeladei.
Pomii sînt rezistenţi la secetă, brume, ger, boli şi dăunători.

POMUL

Pomul creşte înalt, pînă la 11 m înălţime, avînd trunchiul gros, cu diametrul de

50 cm, răsucit, cu scoarţa de culoare cenuşie, cu crăpături mari, adinei.
Coroana — sferic-turtită, pînă la 10 m în diametru.
Ramurile de schelet — groase, pînă la 20 cm în diametru, în număr de 4—5, cu
scoarţa de culoare cenuşie, crăpată, cu lenticele puţine, mici, aşezate transversal.
Frunzele — mari, eliptic-alungite, cu vîrful acut, baza rotunjită şi marginile serate,
groase, netede, de culoare verde închis, pubescente pe faţa inferioară. Peţiolul lung, de
culoare cafenie, pubescent.
Florile — mari, cu petalele de culoare albă.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, H = GO mm şi D = 70 m m ; greutatea de 85—90 g.

Forma — sferic-turtită, uneori trasă spre caliciu (fig. 306).
Culoarea — de fond verde-gălbuie, acoperită cu o culoare roşie şi suprapusă de dungi
roşii intens. Pe suprafaţă se observă puncte mici, albicioase şi rugină abundentă, revărsată.
 DOLCE TURCESC 747

Pedunndul — scurt, gros, lignificat, de culoare verde-castanie, pubescent, bine

prins de fruct, înfipt drept.
Cavitatea peduncvlară — de formă regulată, largă şi adîncă, prezintă rugină puţină
de culoare castanie, revărsată.
Caliciul—mic, semideschis, pubescent, cu
sepalele uscate, adunate, cu vîrfurile răsfrînte.
Cavitatea calicială — îngustă, puţin a-
dîncă, în formă de castron.
Pieliţa — subţire, netedă, lucioasă, ade­
rentă la pulpă.
Cavitatea subcalicială — mică, puţin
adîncă, în formă de U , nu comunică cu ca­
mera axială.
Inima — de mărime mijlocie, în formă
de ridiche.
Lojile — înalte, cu pereţii de culoare
gălbuie, întregi.
Seminţele — cîte 3—4 în fruct, de mă­
rime mijlocie, ovoid-alungite, de culoare ca- F i g . зоб. — D u l c e t u r c e s c ,

fenie închis, pline.

Axul — mare, transformat într-o cameră axială de/ichisă.
Pulpa — albă, moale, suculentă, lipsită de aciditate, foarte dulce, cu aromă slabă.
Maturitatea de consum — începe la sfîrşitul lunii octombrie şi se prelungeşte pînă
în luna martie.

RECOMANDĂRI. Soiul Dulce turcesc se recomandă pentru grădinile din jurul caselor,
în regiunea subcarpatică meridională.

РЕЗЮМЕ

Созревание — октябрь — март.

Старый сорт из района Куртя де Арджеш, Арджеской области.
Дерево — сильнорослое, нетребовательное; рано, регулярно и обильно плодоносит.
Плод — средней величины, конический, желтовато-зеленый , с красным румянцем,
покрытым красными полосками более интенсивной окраски; мякоть белая, мягкая,
сочная, сладкая, слабо ароматная, довольно приятного вкуса.

R É S U M É

Maturité — octobre — mars.

Ancienne variété du district de Curtea de Argeş, région d'Argeş.
Arbre — très vigoureux, de grande taille, rustique, à fructification précoce et
productivité régulière et abondante.
Fruit — moyen, conique, vert-jaunâtre, recouvert de rouge et rayé d'un rouge
plus intense. Chair blanche, tendre, juteuse, douce faiblement parfumée, au goût assez
agréable.
 747a
ABSTRACT

Maturity – October to March.

Former variety originating in the Curtea de Argeș district, Argeș region.
Tree – very vigorous, large, rustic, early fruiting and Productivity regular and abundant.
Fruit – medium, conical, yellowish-green, covered with red and striped with a more intense red.
Flesh white, tender, juicy, slightly sweet fragrance, to taste pleasant enough.
 URZII

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi local, format în bazinele pomicole din zona deluroasă a Moldovei.

Răspîndire. Se întîlneşte în raionul Tîrgu Neamţ ; este însă pe cale de dispariţie,

întrucît o dată cu introducerea în cultură a soiurilor mai valoroase, acesta nu mai este
înmulţit.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul este foarte viguros, atinge dimensiuni potrivit de mari şi trăieşte mult. Se
întâlnesc exemplare a căror vîrstă trece de 100 ani.
înfloreşte pe la sfîrşitul lunii aprilie, rodeşte abundent pînă la 350 kg/pom, însă
nu în fiecare an. Fructele sînt rezistente la transport şi păstrare. Au gustul prea acrişor
şi se pretează de aceea foarte bine pentru industrializare.
Soiul Urzii se caracterizează prin rusticitate şi rezistenţă mare la ger şi boli. Nu
este pretenţios faţă de climă şi sol.

POMUL

Pomul atinge la vîrsta de 70 ani înălţimea de circa 8,5 m, are trunchiul drept
cilindric, de circa 35 cm în diametru, cu scoarţa brună-cenuşie, cu crăpături mici şi super­
ficiale, neregulate, dese.
Coroana — globuloasă, puţin turtită, cu diametrul de circa 9 m.
Ramurile de schelet — în număr de 8—9, groase, cu scoarţa netedă, cenuşie deschis,
cresc arcuit, cu un unghi de ramificare de 50°.
Ramurile de rod — reprezentate prin pinteni şi ţepuşe lungi, inelate, care garnisesc
bine ramurile de la jumătate spre vîrf ; bursele puţin umflate poartă pinteni şi ţepuşe ;
nu se întîlnesc smicele şi nuieluşe.
Lăstarii — lungi, subţiri, cu scoarţa de culoare roşiatică-violacee, pubescenţi, cu
puţine lenticele gălbui, mici, elipsoidale.
Frunzele — mari, ovat-rotunjite, cu vîrful scurt. Limbul aspru, verde închis, pubes­
cent pe faţa inferioară. Peţiolul de culoare verzuie, roşiatic la bază.
Florile — mari, cu petalele de culoare roz-albicioasă.
 URZII 749

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, avînd în medie H = 55 mm şi D = 62 mm ; greutatea medie

a fructului este de 75 g.
Forma — sferic-turtită, trasă spre caliciu (fig. 307).
Culoarea — de fond galbenă-verzuie ; cea acoperitoare roşie-zmeurie, peste care se
suprapun dungi de nuanţă mai închisă. Puncte
ruginii, cu aureolă albicioasă, sînt răspîndite pe
toată suprafaţa fructului.
Pedunculul — scurt, relativ gros, pubes­
cent, de culoare cafenie închis, bine prins de
fruct, nu depăşeşte marginile cavităţii.
Cavitatea pedunculară — largă, puţin adîn­
că, de formă regulată, cu un strat fin de rugină
care se revarsă peste marginile cavităţii în for­
mă de pene.
Caliciul — mic, închis, format din sepale
verzi la bază şi uscate la vîrf, răsucite şi
concrescute.
Cavitatea calicială —mică, superficială, uşor
încreţită spre caliciu, acoperită cu puţină rugină. Fig. 307.— Urzii.

Pieliţa — groasă, aspră, semilucioasă, aderentă la pulpă.

Cavitatea subcalicială — de mărime mijlocie, puţin adîncă, in formă de V deschis,
cu pistilul persistent, care ajunge pînă la nivelul staminelor aşezate la intrare în cavi­
tate ; nu comunică cu camera axială.
Inima — de mărime mijlocie, în formă de ceapă, cu tendinţa de ascuţire spre cei
doi poli ; fasciculele vasculare care delimitează inima ajung pînă la mijlocul cavităţii
subcaliciale.
Lojile — largi, cu pereţii verzui şi puţin crăpaţi.
Seminţele — mici, turtite, ascuţite, cu un cioc lung, de culoare brună.
Axul — deschis, formează o cameră axială mică.
Pulpa — albă, densă, acrişoară, lipsită de aromă.
Maturitatea de consum — începe la sfîrşitul lui octombrie şi se prelungeşte pînă în mai.

R E C O M A N D Ă R I . Soiul Urzii se recomandă să fie plantat în zona dealurilor înalte din

Moldova, unde nu reuşesc soiurile valoroase, în vederea asigurării consumului local în

lunile de primăvară.

РЕЗЮМЕ

Созревание — октябрь — май.

Сорт происходит из холмистой зоны Молдовы.
Дерево — очень сильнорослое, долговечное, здоровое, морозоустойчивое, очень
урожайное.
7 50 SOIURI DE MAR AUTOHTONE. NËRAIONATE

Плод — средний, округло-приплюснутый, слегка суженный к верхушке, зелено­

вато-желтый, с красновато-малиновым румянцем, покрытым красными полосками более
интенсивного цвета; мякоть белая, плотная, кисловатая; транспортабельность хорошая,
лежкость продолжительная.

EÉSUMÉ

Maturité — octobre — mai.

Variété originaire de la zone des collines de la Moldavie.
Arbre — très vigoureux, longévif, sain, résistant au froid, très productif.
Fruit — moyen, sphérique-aplati, un peu rétréci vers l'œil, jaune-verdâtre, recou-
vert de rouge framboise, rayé d'un rouge plus intense. Chair blanche, compacte, quel-
que peu aigre. Supporte bien le transport, se conserve bien et longtemps.

ABSTRACT

Maturity – October to May

Variety originating in the hilly area of Moldova.
Tree – very vigorous, long life healthy, resistant to cold, very productive.
Fruit – medium, spherical, flattened, slightly narrowed towards the eye, yellow-green, covered
with crimson, striped with a more intense red. Flesh white, compact, somewhat sour. Withstands
transportation, well and long stored.
 VĂRGATE DE BUDUREASA

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi local, provenit din regiunea a Il-a — Dealurile de vest.

Răspîndire. Soi cultivat în grădinile din comuna Budureasa, raionul Beiuş, regiunea
Crişana.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul are creştere mijlocie, cu coroană largă, răsfirată. Frunzele sînt mijlocii, subro-
tunde, cu vîrful rotunjit sau scurt-acuminat, cu baza largă şi asimetric rotunjită, margi­
nile limbului serate, iar peţiolul destul de lung.
Fructele sînt de calitate bună, cu un conţinut ridicat în zahăr (13,41%) şi aciditate
( 0 , 8 6 % ) ; raportul bine echilibrat între aceste componente condiţionează gustul dulce-
acrişor al fructelor. Conţinutul în vi­
tamina С este scăzut (3,74 m g % ) .
Substanţa uscată este de 16,34%.

FRUCTUL

Mărimea — mare sau foarte

mare, H = 5 6 — 6 0 m m şi D = 80—85
m m ; greutatea de 180—190 g.
Forma—sferic-turtită, cu contur
neregulat rotunjit, cu creste pe mar­
ginea cavităţii caliciale puţin pronun­
ţate, coastele de pe fruct şterse, iar cele
de pe marginea cavităţii pedunculare
largi, puţin pronunţate (fig. 308). _
F i g 3 0 8 V ă r g a t c d e B l l d u r e a î a -

Culoarea — de fond verde des­

chis, vizibilă mai bine în cavitatea calicială şi pedunculară ; culoarea acoperitoare roşie-
violacee, dispusă în formă de dungi întrerupte, mai intensă spre cavităţi. Punctele de
sub pieliţă sînt mici, de culoare cenuşie închis, cu aureolă albicioasă, lată.
Pedunculul — scurt şi gros, drept, brun sau brun-verzui, cărnos, rezistent la rupere.
752 SOIURI DE MAR AUTOHTONE, NERAIONATE

Cavitatea pedunculară — mare, adîncă, largă, conică, cu pereţii netezi, de culoare

verde-cafenie, cu rugină în formă de raze care nu ies din cavitate.
Caliciul — mare, deschis, cu sepalele scurte, tari, de culoare cenuşie deschis, pubes­
cente, drepte şi aplecate înăuntru, distanţate la bază.
Cavitatea calicială — mare, largă, puţin adîncă, în formă de castron, de culoare
verde deschis, cu porţiuni de culoare galbenă.
Pieliţa — groasă, mată, acoperită cu pruină albicioasă.
Cavitatea subcalicială — foarte adîncă şi lată, în formă de TJ.
Inima — mică, în formă de ridiche, asimetrică, bine conturată, aşezată central.
Lojile — mici, înguste, cu pereţii subţiri, întregi.
Seminţele — mari, bombate, cafenii.
Axul — mic, puţin deschis.
Pulpa — albă-verzuie, moale, suculentă, dulce-acrişoară şi puţin astringentă.
Maturitatea de consum—începe din noiembrie şi se prelungeşte în cursul lunii
decembrie.

RECOMANDĂRI. Soiul Vărgate de Budureasa avînd calităţi bune se recomandă

pentru zona dealurilor înalte, în regiunea Crişana.

РЕЗЮМЕ

Созревание — ноябрь — декабрь.

Сорт происходит из Бейюшского района, области Крншана.
Дерево — среднерослое, долговечное, неприхотливое, устойчивое и урожайное.
Плод — крупный или очень крупный, округло-приплюснутый, зеленый с красно­
вато-фиолетовым румянцем в виде прерывистых полосок; довольно приятного вкуса.

RÉSUMÉ

Maturité — no vembre—décembre.
Variété provenue du district de Beiuş, région de Crişana.
Arbre — de vigueur moyenne, longévif, rustique, résistant et productif.
Fruit — gros ou très gros, sphérique-aplati, vert, recouvert de rouge-violacé sous la
forme de raies interrompues. Saveur assez agréable.

ABSTRACT

Maturity – November to December.

Variety originating in the Beiuş district, Crișana region.
Tree – medium vigour, long lived, hardy, tough and productive.
Fruit – large or very large, spherical, flattened, green, covered with red-purple in the form of
lines disrupted. Tastes quite nice.
 DOMNEŞTI DE ARDEAL

Sinonime : Domnesc de Ardeal, Rostocane.

Origine. Soi autohton, de proveninenţă necunoscută ; se presupune că este originar

din regiunea Hunedoara.

Răspîndire. Se întîlneşte destul de des în livezile din Peşteana, Peşteniţa, Demsuş,

Răchitova şi alte sate din regiunea Hunedoara, unde există pomi seculari răzleţi sau
cultivaţi în livezi.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomii cresc destul de viguroşi, atingînd înălţimi de 9—11 m. A u aspect general

frumos şi sănătos. Rodesc abundent, însă cu intermitenţă, o dată la 2—3 ani; un pom
în vîrsta mijlocie produce 120—220 kg fructe.
Fructele, deşi aspectuoase, relativ bune la gust, cu aromă plăcută, sînt considerate
de calitatea a I l - a ; se folosesc ca fructe de masă, de bucătărie şi pentru industrializare.
Fructele pierd repede apa, se zbîrcesc şi se păstrează în depozit un timp relativ
scurt ; sînt rezistente la transport.
Pomii sînt rezistenţi la secetă şi brume, precum şi la boli şi dăunători. Sînt atacaţi
foarte puţin de păduchele din San José şi de cancer.

POMUL

Pomul are trunchiul gros, de circa 40—50 cm în diametru, cu scoarţa aspră, de culoare
brună-cenuşie, crăpată longitudinal.
Coroana — sferic-turtită, rară, cu diametrul de 8—10 m.
Ramurile de schelet — groase, de 20—25 c m în diametru, arcuite, cu unghiuri de
ramificare de 80—90°, au scoarţa zgrunţuroasă, brăzdată de crăpături longitudinale, puţin
adinei, de culoare cenuşie, cu nuanţă verzuie sau roşiatică, cu lenticele puţine, de mărime
mijlocie, aşezate longitudinal.
Ramurile de rod — predomină ţepuşele şi pintenii ; smicelele, nuieluşele şi mlădiţele
se întîlnesc mai rar.
Mugurii vegetativi — mici, ascuţiţi, de culoare cafenie deschis, slab pubescenţi,
lipiţi de lăstar, cu pernuţe foarte proeminente.
Mugurii floriferi—mari, ovoizi, umflaţi, de culoare cafenie-albicioasă, slab pubescenţi.
Frunzele — mari, ovate, potrivit de groase, de culoare verde închis.

«8 — c. 2452
754 SOIURI DE MAR AUTOHTONE, NERAIONATE

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, în medie H = 56 mm şi D = 68 mm ; greutatea medie de 146 g.

Forma — sferic-turtită sau conic-trunchiată (fig. 309).
Culoarea — de fond galbenă pal ; cea acoperitoare roşie-eorai, uniformă pe partea
însorită şi suflată pe cea umbrită ; culoarea suprapusă purpurie, dispusă în formă de dungi
groase, întrerupte. Punctele de sub pieliţă
numeroase, mici, de culoare verde-gălbuie.
Pedunculul — scurt, gros, nu depăşeşte
marginile cavităţii pedunculare, pubescent,
de culoare castanie-verzuie, drept sau puţin
curbat, semilignificat.
Cavitatea pedunculară—mijlocie, adîncă,
cu marginile regulate, cu pereţii acoperiţi cu
rugină care se revarsă radiär peste marginile
cavităţii.
Caliciul — mare, semideschis, format
din sepale mari, pubescente, de culoare albi­
cioasă, cu vîrfurile uscate şi uşor răsfrînte.
Cavitatea calicială — mică, conică, mai
Fig. 3 0 9 . - Domneşti de Ardeal. r a r î n ^ŞoS,, CU pieliţa UŞOr încre­
f o r m ă d e

ţită şi marginile neregulate.

Pieliţa — relativ groasă, netedă, unsuroasă, aderentă la pulpă.
Cavitatea subcalicială — superficială, în formă de V deschis ; staminele cu aşezare
medie ; nu comunică cu camera axială.
Inima — de mărime mijlocie, în formă de ridiche, aşezată central.
Lojile — de mărime mijlocie, puţin adînci, cu pereţii de culoare galbenă pal, lucioşi,
crăpaţi transversal.
Seminţele — de mărime mijlocie, ovoide, cafenii, ascuţite, cîte 1—2 în lojă ; 10—15%
sînt şiştave.
Axul — deschis, formînd o cameră axială mare.
Pulpa — albă, cu nuanţă gălbuie, cu infiltraţii verzui sub pieliţă, tare, aşchioasă,
fragedă, acidulată, slab aromată ; în timpul păstrării se afinează, îşi pierde aciditatea şi
devine făinoasă, fadă.
Maturitatea de consum — din noiembrie pînă la sfîrşitul lui decembrie.

RECOMANDĂRI. Soiul Domneşti de Ardeal poate să fie menţinut în cultură în regiu­

nea Hunedoara, pentru nevoile industriei şi pentru consumul larg în stare proaspătă.

РЕЗЮМЕ

Созревание — ноябрь — декабрь.

Предполагается, что сорт происходит из Хунедоарской области.
Дерево — сильнорослое, устойчивое к морозам, болезням и вредителям, очень
неприхотливое; плодоношение обильное, но периодическое.
 DOMNEŞTI DE ARDEAL 755

Плод — крупный, округло-приплюснутой или усеченно-конической формы, жел­

тый, с красновато-коралловым румянцем, покрытым широкими прерывистыми пурпу­
ровыми полосками на обращенной к солнцу стороне ; мякоть белая, желтоватая, хрупкая,
мутная, сочная, кисловатая; хорошего качества.

ЕЕSUMÉ

Maturité — novembre—décembre.
Variété supposée originaire de la région de Hunedoara.
Arbre — vigoureux, de grande taille, résistant au froid, aux maladies et aux insectes,
très rustique ; productivité abondante, mais intermittente.
Fruit — gros, sphérique-aplati ou tronconique, jaune, recouvert de rouge corail sur
le côté exposé au soleil, avec des raies larges, interrompues, d'un rouge pourpre. Chair
d'un blanc-jaunâtre, compacte, tendre, acidulée. Deuxième qualité.

ABSTRACT

Maturity – November to December.

Variety originating probably in the Hunedoara region.
Tree – vigorous, large, cold, disease and insects’ resistant, very strong, productivity is abundant,
but intermittent.
Fruit – large, spherical or flattened-conical, yellow, covered with red coral on the sunny side,
with broad lines, interrupted, a red purple. Flesh yellowish-white, compact, soft, tangy. Second quality.
 DOMNEŞTI DE DUMBRĂVIŢA

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, provenit din regiunea а П-а — Dealurile de vest.

Răspîndirc. Este cultivat în grădinile din numeroase comune, în raionul Beiuş,

regiunea Crişana, cu deosebire în satul Dumbrăviţa.

CARACTERISTICA SOIULUI

Soi cu pomi viguroşi, rezistenţi la ger şi la atacul păduchelui din San José.
Pomul atinge dimensiuni mari, avînd o coroană mare, sferică sau sferic-turtită,
formată din ramuri groase, cu scoarţa crăpată mult, mai ales la bază. Frunzele sînt mari,
eliptice, cu vîrful acut, baza îngustată, marginile serate şi peţiolul destul de lung.
Fructele au un gust dulce, lipsit de fineţe, datorită disproporţiei dintre cantitatea
de zahăr (13,70% şi aciditate (0,42%). Conţin
de asemenea cantităţi relativ mici de vitamina
С şi anume 4,35 m g % .

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, H = 53—57 mm şi

D = 62—66 m m ; greutatea de 89 — 93 g.
Forma — sferic-alungită, uşor turtită la
cele două capete, cu conturul în secţiune trans­
versală neregulat rotunjit ; crestele de pe mar­
ginea cavităţii caliciale sînt pronunţate, iar coas­
tele de pe flancurile fructului şterse (fig. 310).
F i g . зю. - D o m n e ş t i d e D u m b r ă v i ţ a . Culoarea — de fond, la maturitate, verde-
gălbuie, alternează cu suprafeţe galbene-verzui.
Pe partea însorită se observă o coloraţie galbenă-portocalie suflată uşor cu dungi fine, roşii-
carmin, şterse. Pe toată suprafaţa fructului există puncte cenuşii, mici, cu aureolă albă.
Pedunculul — lung, rareori mijlociu, de grosime mijlocie, brun-roşcat, drept, uneori
răsucit, semilignificat sau cărnos, inserat oblic.
 DOMNEŞTI DE D UMBRA V I Ţ A 757

Cavitatea ped inie и larii — do lărgime mijlocie, destul do adîncă, conică, cu pereţii
uşor cutaţi, cu marginile ondulate, colorată în verde-gălbui.
Caliciul — mic, închis, cu sepalelo lungi, ascuţite, verzi sau gălbui, erecte, dar cu
vîrfurilo răsfrînte în afară.
Cavitatea calicială — do lărgime mijlocie, adîncă, în formă de cupă, cu pereţii aproape
verticali, încreţiţi sau cutaţi, cu margini crestate, colorate în galben-verzui.
Pieliţa — de grosime, mijlocie, netedă, lucioasă, unsuroasă.
Cavitatea subcalicială — mică, largă, puţin adîncă, în formă de TJ.
Inima — mică sau mijlocie, simetrică, cordiformă, aşezată spre calieiu şi destul de
slab deUmitată.
Lojile — mari, închise, cu pereţii intregi.
Axul — formează o cameră axială îngustă şi închisă.
Pulpa — albă, suculentă, cu gust foarte dulce, se brunifică repede la aer.
Maturitatea de consum — începe în luna noiembrie şi se prelungeşte pînă la sfîrşitul
lunii decembrie.

RECOMANDĂRI. Soiul Domneşti de Dumbrăviţa se recomandă să fie menţinut în

cultură numai în localităţile unde se cultivă astăzi.

РЕЗЮМЕ

Созревание — нояб.рь— декабрь.

Местный сорт из области Крншана.
Дерево — сильнорослое, устойчивое к морозам, болезням и вредителям.
Плод — средней величины, округло-конической формы, слабоприплюснутый, жел­
товато-зеленый, с желтовато-оранжевым румянцем на обращенной к солнцу стороне,
покрытым карминно-красными тонкими полосками; мякоть белая, сочная, быстро буреет
на воздухе, сладкого вкуса.

RÉSUMÉ

Maturité — novembre — décembre.

Variété originaire de la région de Crişana.
Arbre — vigoureux, résistant aux gelées d'hiver, aux maladies et aux insectes.
Fruit — moyen, sphérico-conique, un peu aplati, vert-jaunâtre, taché de jaune-
verdâtre, jaune-orangé du côté exposé au soleil, avec de fines raies rouges-carmin. Chair
blanche, juteuse, devient noirâtre au contact de l'air, à saveur douce, dépourvue
de finesse.

ABSTRACT

Maturity – November to December.

Variety originating in the Crişana region.
Tree – vigorous, resistant to winter frosts, diseases and insects.
Fruit – medium, spherical, tapered, slightly flattened, yellowish-green, spotted with greenish-
yellow, yellow-orange in the side exposed to the sun, with thin red stripes-carmine. Flesh white, juicy,
black becomes in contact with air, sweet flavour with no finesse.
 ŢIGĂNCI DE MUSCEL

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, cunoscut de timp îndelungat în bazinele pomicole din împre­
jurimile oraşului Cîmpulung.

Răspîndire. Este cultivat ca pom izolat în grădinile de Ungă case în numeroase loca­
lităţi din raionul Muscel ca : Valea Маге-Pravăţ, Bilceşti, Măţău, Suslăneşti, Bughea de
Sus, Bughea de Jos, Furnicoşi, Schitu-Goleşti.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte destul de viguros, formînd coroană sferic-alungită, care cu timpul

devine sferic-turtită. Are ramurile de schelet viguroase, bine sudate cu axul. Lăstarii
mijlocii, de culoare roşiatică-cenuşie, cu numeroase lenticele. Are frunzele mari, ovate, cu
vîrful acuminat şi peţiolul relativ lung.
Intră pe rod relativ tîrziu, este însă productiv, dînd recolte de 250—300 kg/pom.
Este rezistent la ger, boli şi dăunători.
Fructele sînt mari, aspectuoase, se transportă uşor şi se păstrează bine.

FRUCTUL

Mărimea — mare sau foarte mare, II = 75—80 mm şi D = 85—95 mm, greutatea

de 140—170 g.
Forma — sferică sau sferic-turtită, cu diametrul maxim la mijloc, cu creste mici
care se întind din cavitatea calicială pînă la jumătatea înălţimii (fig. 311).
Culoarea — de fond galbenă-verzuie, vizibilă numai la fructele umbrite, deoarece
toată suprafaţa fructului este acoperită cu o culoare roşie-vişinie, fără culoare suprapusă.
Pe roşeaţă se disting clar puncte, de culoare cenuşie deschis, distribuite destul de rar.
Pedunculul — de lungime şi grosime mijlocii, semilignificat, zbîrcit, de culoare cafenie.
Cavitatea pedunculară — destul de largă şi adîncă, în formă de pîlnie cu pereţii aco­
periţi cu rugină, care se revarsă peste marginile cavităţii în formă de raze întrerupte.
Caliciul — mare, semideschis, format din sepale verzi, pubescente la bază şi
uscate la vîrf,
 ŢIGĂNCI DE MUSCEL 759

Cavitatea calicială — de lărgime şi adîncime mijlocii, cu pereţii încreţiţi şi pieliţa

colorată în roşu ; marginile cavităţii prezintă proeminenţe care se prelungesc sub formă
de coaste.
Pieliţa -- groasă, tare, bine întinsă, aproape mată, lipsită de pruină.
Cavitatea subcalicială—in for­
ma unei cupe largi, cu baza rotun­
jită ; etaminele aşezate spre bază.
Inima — de mărime mijlocie
sau submijloeie, delimitată bine
de fascicule galbene-verzui care
cuprind la vîrf baza cavităţii
subcaliciale.
Lojile — de dimensiuni mij­
locii, cu pereţii gălbui, prevăzuţi
cu crăpături calusate.
Seminţele — mici, în cea mai
mare parte seci.
Pulpa — albă-gălbuie, făi­
noasă, lipsită de suculentă şi aro­
mă, fadă la gust, săracă în zahăr
şi mai ales în aciditate.
Maturitatea de consum — în­
cepe în prima jumătate a lunii no­
iembrie Şi Se prelungeşte pînă la F
>g- 311. — Ţigănci de Muscel.

sfîrşitul lunii decembrie.

R E C O M A N D Ă R I . Soiul Ţigănci de Muscel se recomandă pentru grădinile de Ungă casă

în regiunea subcarpatică meridională.

РЕЗЮМЕ

Созревание — ноябрь — декабрь.

Сорт местный из района Мусчел, Арджешской области.
Дерево — среднерослое, мощное, долговечное, очень неприхотливое, устойчивое
к морозам, болезням и вредителям и очень урожайное.
Плод — крупный, округло-приплюснутый, зеленовато-желтый, покрыт целиком
красно-бордовым румянцем, мякоть желтовато-белая, мучнистая, несочная и неаро­
матная, безвкусная; содержит мало сахара и кислотности.

RÉSUMÉ

Maturité — novembre — décembre.

Variété originaire du district de Muscel, région d'Argeş.
Arbre — de vigueur moyenne, de grande taule, longévif, très rustique, résistant
aux gelées d'hiver, aux maladies et aux insectes, très productif.
Fruit — gros, sphérique-aplati, jaune-verdâtre, entièrement recouvert de rouge
bordeaux. Chair d'un blanc-jaunâtre, farineuse, non juteuse, dépourvue d'arôme, à saveur
fade, pauvre en sucre et acidité.
 759a
ABSTRACT

Maturity – November to December.

Variety originating in the Muscel district, Argeş region.
Tree – medium vigour, large, long-lived, very hardy, resistant to winter frosts, diseases and
insects, very productive.
Fruit – large, spherical, flattened, greenish-yellow, entirely covered with red burgundy. Flesh
yellowish-white, mealy and not juicy, devoid of aroma, taste bland, low in sugar and acidity.
 BOGHIŞE

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, format în zona dealurilor din regiunea a IH-a pomicolă.
Se crede că a fost obţinut din seminţele soiului Gravenstein.

Răspindire. Se cultivă în raionul Huedin, regiunea Cluj, în special în comuna Călata.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte viguros, cu trunchiul înalt şi atinge dimensiuni foarte mari. Este lon­
geviv ajungînd la vîrsta de 80—100 ani.
Este sensibil la boli.
Fructele se caracterizează printr-un conţinut moderat în zahăr (9,92%), aciditate
(0,56) şi mic în vitamina С (2,76 m g % ) ; substanţa uscată reprezintă 15,60%. Datorită
raportului între zahăr şi aciditate, favorabil celui din urmă, merele au un gust acrişor.
După gust şi aspect, fructele soiului Boghişe se asea­
mănă puţin cu cele ale soiului Gravenstein.

FRUCTUL

Mărimea — mică, H = 32—43 mm şi D = 45—50 mm ;

greutatea de 40—50 g.
Forma — sferic-alungită sau conic-trunchiată, cu contur
neregulat (fig. 312), cu 8—10 creste la caliciu foarte pro­
nunţate ; fructele de cele mai multe ori, asimetrice sau
diforme.
Culoarea — de fond verde-gălbuie, pe partea însorită
Fig. 312. - Boghişe. galbenă-portocalie, acoperită cu rumeneală roz, peste care
se suprapun dungi roşii-carmin.
Pedunculul — lung, destul de gros, drept, verde-brun, semilignificat şi rezistent
la rupere.
Cavitatea pedunculară — mijlocie, puţin adîncă, în formă de farfurie, cu pereţii
netezi sau ondulaţi, complet acoperită cu rugină care iese din cavitate în formă de raze
pînă la o treime din înălţimea fructului.
 B0GH1ŞE 761

Caliciul - mare, deschis, cu scpalole de culoare cenuşie-verzuie, aplecate înăuntru.

Caritatea ealiiială — mică, destul de adîncă, în formă de castron, cu pereţii încreţiţi,
cu marginile neregulate, suflate cu roz.
Pieliţa — subţire, aderentă la pulpă.
Caritatea subcalicială — mijlocie, în formă de V închis.
Inima — de mărime mijlocie, în formă de ridiche, aşezată spre caliciu, destul de bine
delimitată.
Lojile — mici, închise, cu pereţii netezi.
Seminţele — mici, ovoid-alungite, bombate, de culoare brună.
A.ral — formează o cameră îngustă, aproape închisă.
Pulpa — albă, pietroasă, cu gust acrişor şi aromat.
Maturitatea ele consum — începe în noiembrie şi se prelungeşte pînă în ianuarie.

R E C O M A N D Ă R I . Soiul Boghişe se recomandă să fie menţinut în livezile existente,

fără a fi extins în cultură.

РЕЗЮМЕ

Созревание — ноябрь — январь.

Старый сорт из Хуедннского района, Клужской области.
Дерево — сильнорослое, крупное, долговечное, морозоустойчивое, но поражается
болезнями.
Плод — мелкий, продолговато-округлый, зеленый на обращенной к солнцу стороне
оранжевый; мякоть белая, очень плотная, кисловатая.

RÉSUMÉ

Maturité — novembre — janvier.

Variété ancienne, originaire du district de Huedin, région de Cluj.
Arbre — vigoureux, de grande taille, longévif, résistant aux grands froids, mais
sensible aux maladies.
Fruit — petit, sphérique-allongé, vert, orangé sur le côté exposé au soleil. Chair
blanche, très compacte, à saveur aigrelette.

ABSTRACT

Maturity – November to January.

Old variety, originating in the Huedin district, Cluj region.
Tree – vigorous, large, size, long lived, resistant to extreme cold, but susceptible to disease.
Fruit – small, spherical, elongated, green, orange on the side exposed to the sun. Flesh white,
compact, slightly sour flavour.
 URSEŞTI

Sinonime : nu se cunosc.

Orijjine. Soi autohton, de importanţă locală, format în centrele pomicole din partea
centrală a Munţilor Apuseni.

Răspindirc. Se cultivă în comuna Albac, raionul Cîmpeni, regiunea Cluj.

CARACTERISTICA SOIULUI

Soi foarte rezistent la ger, polimoif, cu numeroase tipuri care fac trecere de la
soiurile cele mai primitive şi pînă la soiui ile selecţionate.
Pomul creşte viguros, avînd coroană desfăcută neregulat, cu ramificaţie relativ
rară. Frunzele sînt mari, de formă eliptică, cu fîrful acut, baza îngustată şi marginile
acut-serate, cu ptţiolul destul de lung.
Fructele se caracterizează printr-un
conţinut scăzut în zahăr (9,39%) şi foarte ridi­
cat în aciditate (1,05%), fapt care imprimă
fructelor un gust acru-astrigent. Au un con­
ţinut foarte mic în vitamina C ( l , 4 4 m g % ) ,
iar substanţa uscată este de 11,99%.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie sau mare, H —

58—65 mm şi D = 70—75 mm ; greutatea
de 1 2 6 - 1 6 2 g.
Forma — sfero-conică, cu contur nere­
gulat, cu creste pronunţate pe marginea cavi­
tăţii caliciale (fig. 313).
Fig. 313. — Urseşti.
Culoarea — de fond galbenă-limonie, pe
partea însorită suflată cu portocaliu,
Pedunculul — lung, subţire, răsucit, oblic, lignificat.
Cavitatea pedunculară — de lărgime mijlocie, adîncă, conică, cu pereţii netezi şi
marginile uşor ondulate.
 URSKŞTI 763

CaUcivl — de mărime mijlocie, închis, cu sepalele lungi, răsfrînte în afară.

Cavitatea calicială — mijlocie, puţin adîncă, în formă de castron, cu pereţii cutaţi.
Pieliţa — groasă, unsuroasă şi netedă.
Cavitatea subcalicială — largă, puţin adîncă, în formă de. U .
Inima — mare, cordiformă, asimetrică, aşezată spre caliciu, bine delimitată.
Lojile — mari, închise, cu pereţii întregi.
Seminţele — mari, lung-ovoide.
Axul — închis.
Pulpa — albă-gălbuie, tare, suculentă, cu gust acru-astringent, dar aromat.
Maturitatea de consuni — începe în luna noiembrie şi se prelungeşte pînă în
luna ianuarie.

RECOMANDĂRI. N U se recomandă extinderea soiului în cultură.

РЕЗЮМЕ

Созревание — ноябрь — январь.

Сорт происходит из центральной части Западных Карпат.
Дерево — сильнорослое, очень морозоустойчивое.
Плод — крупный, округло-конический, с заметной ребристостью по краям блюдца,
лнмонно- или оранжево-желтый на стороне, обращенной к солнцу; мякоть желтовато-
белая, твердая, сочная, кисловато-сладкая.

RÉSUMÉ

Maturité : novembre — janvier.

Variété originaire de la partie centrale des monts Apuseni.
Arbre — vigoureux, résistant aux gelées.
Fruit — moyen ou gros, sphérico-conique, avec des crêtes prononcées autour de la
cavité de ГсеП, jaune-citron et jaune-orangé sur le côté exposé au soleil. Chair d'un blanc-
jaunâtre, ferme, juteuse, douce-aigrelette.

ABSTRACT

Maturity – November to January.

Original variety originating in the central part of the Apuseni Mountains.
Tree – vigorous, resistant to frost.
Fruit – medium or large, spherical-conical, with pronounced peaks around the cavity of the eye,
lemon-yellow and yellow-orange on the side exposed to the sun. Flesh yellowish-white, firm, juicy,
sweet-tart.
 MERE DIN AVRAM IANCU

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, format în bazinele pomicole din partea centrală a Munţilor
Apuseni.

Răspîndirc. Se cultivă în grădinile din comuna Avram Iancu, raionul Cîmpeni,

regiunea Cluj.

CARACTERISTICA SOIULUI

Soi rustic, rezistent la ger, cu diferite tipuri foarte productive.

Pomul are creştere viguroasă, trunchiul gros, cu scoarţa cenuşie închis, ramurile
de schelet groase, garnisite cu ramuri de rod lungi.
Fructele conţin 9,38% zahăr, 0,68% aciditate,
2 , 6 2 m g % vitamina С şi 11,80% substanţă uscată.
Raportul între zahăr şi aciditate imprimă fructelor
un gust acrişor.

FRUCTUL

Mărimea — mică, H = 42—43 mm şi D = 5 3 — 5 5

mm; greutatea de 30—60 g.
Forma — sferică sau sferic-turtită, cu contur re­
gulat, cu creste pe marginea cavităţii caliciale puţin
pronunţate (fig. 314).
Culoarea — de fond galbenă-ocru, .iar pe partea
însorită galbenă-portocalie, peste care se suprapun
pete mici, neregulate şi striaţii scurte, longitudinale
F i g . 3 1 4 . - M e r e din A v r a m i a n c u . ŞA oblice, de culoare roşie-cărămizie.
Pedunculul — foarte lung, subţire, îngroşat la
bază, răsucit şi oblic, lignificat, cu negi pe jumătatea inferioară.
Cavitatea pedunculară — mică, destul de adîncă, de formă conică, cu pereţii netezi.
Caliciul — mic, închis, cu sepalele scurte, drepte, unite aproape pe toată lungimea lor.
Cavitatea calicială — mică, puţin adîncă, în formă de farfurie, cu pereţii netezi.
 MERE DIN AVRAM lANCU 7ß5

Pieliţa — de grosime mijlocie, netedă şi mată.

Caritatea sulualicială — de lărgime şi adincime mijlocii, in formă de V .
Inima - mare, în formă de ridiche, simetrică, aşezată spre calieiu, bine conturată.
Lojile — mari, închise, cu pereţii netezi..
Seminţele — mari, ovoide, asimetric bombate.
Axul — închis.
Pulpa — albă-gălbuie, moale, suculentă, cu gust acrişor-astringent, cu aromă slabă.
Maturitatea de consum — începe în noiembrie şi se prelungeşte pînă în ianuarie.

RECOMANDĂRI. NU se recomandă extinderea în cultură a acestui soi.

РЕЗЮМЕ

Созревание — ноябрь — январь.

Местный сорт нз села Аврам Янку, Кымпеньского района, Клужской области.
Дерево — сильнорослое, мощное, нетребовательное, морозоустойчивое, очень уро­
жайное.
Плод — мелкий, округло-приплюснутый, желтый, с желтовато-оранжевым румян­
цем на стороне, обращенной к солнцу, покрытым карминно-краснымп пятнами и штри­
хами; мякоть желтовато-белая, мягкая, сочная, кисловато-сладкая, довольно прият­
ного вкуса.

RÉSUMÉ

Maturité — novembre — janvier.

Variété originaire du village d'Avram Iancu, district de Cîmpeni, région de Cluj.
Arbre — vigoureux, de grande taille, résistant aux grands froids, très productif.
Fruit — petit, sphérique-aplati, jaune, jaune orangé sur le côte exposé au soleil,
taché et strié de rouge brique. Chair d'un blanc-jaunâtre, tendre, juteuse, douce-aigre-
k t t e , d'un goût assez agréable.

ABSTRACT

Maturity – November to January.

Variety originating in the Avram Iancu village, Cîmpeni district, Cluj region.
Tree – vigorous, large, resistant to extreme cold, very productive.
Fruit – small, spherical, flattened, yellow, orange on the sunny side, stained and streaked with
red brick. Flesh yellowish-white, soft, juicy, sweet-tart, a rather pleasant taste.
 MERE DE LA T O P T I L A

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, format în bazinele pomicole din partea centrală a Munţilor
Apuseni. Iniţial a fost identificat Ungă o topitorie de cînepă (toptilă), de unde i se trage
şi numele.

Răspîndire. Soi cultivat în comuna Avram Iancu, raionul Cîmpeni, regiunea Cluj.

CARACTERISTICA SOIULUI

Soi cu productivitate mijlocie, rezistent la ger şi boli.

Pomul este de dimensiuni mijlocii, avînd coroana desfăcută, cu ramificaţii destul
de rare. Frunzele sînt mari, de formă scurt-eliptică sau subrotundă, cu marginile serate
sau obtuz-serate şi peţiolul relativ lung.
Fructele au un conţinut mijlociu în zahăr (9,79%) şi destul de mare în aciditate
(0,93%). Eaportul dintre aceste două componente fiind bine echilibrat, pulpa fructelor
are un gust dulce-acrişor. Vitamina С este
în cantitate mică (1,53 m g % ) , substanţa
uscată este de 12,94%.
Se aseamănă, după anumite caractere
(caliciul, pedunculul, cavitatea peduncu­
lară şi culoarea de fond), cu soiul Eenet
cenuşiu de Canada, de care însă diferă
prin lipsa suberificării pieliţei, prin gustul
şi culoarea pulpei.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, H = 55—60 mm

şi D = 70—75 mm ; greutatea de 70—106 g.
F i g . 3 1 5 . - M e r e d e la toptilă. Forma — sferic-turtită, cu conturul
în secţiune transversală, neregulat rotunjit ;
crestele de pe marginea cavităţii caliciale pronunţate, iar coastele de pe fruct şterse (fig. 315)
Culoarea — de fond verde-gălbuie sau galbenă-verzuie pe partea însorită ; culoarea
acoperitoare foarte puţin întinsă, roz-portocalie foarte fin suflată, peste care se găsesc
suprapuse pete mici colorate în roşu-carmin intens.
Pedunculul — scurt, gros, cărnos, drept, de culoare verde-cenuşie şi umflat la bază.
 MERE DE LA ТОРТ ILA 767

Cavitatea pedunculară — mare, adîncă, conică, cu pereţii netezi, cu marginile uşor

ondulate, cu sau fără rugină.
Caliciul — mare, deschis, cu sepalele scurte, obtuze, verzi-cenuşii, dresate şi unite
numai la bază.
Cavitatea calicială — mare, adîncă, conică, cu pereţii slab cutaţi şi cu marginile
pronunţat ondulate ; pieliţa în cavitate, colorată în verde-gălbui sau galben-verzui.
Pieliţa — groasă şi mată.
Cavitatea subcalicială — largă, destul de adîncă şi în formă de pîlnie.
Inima — mare, asimetrică, în formă de ceapă, turtită sau globuloasă, aşezată central.
Lojile — mici, cu pereţii întregi.
Seminţele — mici, asimetric bombate, ovoide, cu cioc foarte alungit.
Axul — mic, închis.
Pulpa — de culoare verzuie, suculentă, cu gust dulce-acrişor şi aromat.
Maturitatea de consum — începe din luna noiembrie şi se prelungeşte pînă în ianuarie.

RECOMANDĂRI. Se recomandă menţinerea soiului în grădinile actuale, fără să fie

extins în cultură.

РЕЗЮМЕ

Созревание — ноябрь — январь.

Сорт происходит из центральной части Западных Карпат.
Дерево — енльнорослое, здоровое, очень устойчивое к морозам и болезням; пло­
доносит умеренно.
Плод — средней величины, округло-приплюснутый, с заметной ребристостью по
краям блюдца; 8 е л е н о в а т о - ж е л т ы й , с оранжево-розовым неясным размытым румян­
цем; мякоть зеленоватая, сочная, кисловато-сладкого вкуса.

RÉSUMÉ

Maturité — novembre — janvier.

Variété originaire des bassins fruitiers de la partie centrale des monts Apuseni.
Arbre — vigoureux, sain, très résistant aux gelées d'hiver et aux maladies crypto-
gamiques ; productivité modérée.
Fruit — moyen, sphérique-aplati, à crêtes prononcées autour de la cavité de l'œil,
jaune-verdâtre, recouvert d'une fine teinte rose orangée. Chair verdâtre, juteuse, à saveur
douce-aigrelette.

ABSTRACT

Maturity – November to January.

Variety originating in the basins of the central part of the Apuseni Mountains.
Tree – strong, healthy, very resistant to winter frost and fungal diseases; moderate productivity.
Fruit – medium, spherical, flattened, pronounced peaks around the cavity of the eye, yellow-
green, covered with a fine pink-orange hue. Flesh greenish, juicy, sweet-tart flavour.
 CUGLE

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, originar din Munţii Apuseni.

Răsplndirc. Se cultivă în Munţii Apuseni, cu deosebire în comuna Albac, raionul

Cîmpeni, regiunea Cluj.

CARACTERISTICA SOIULUI

Este un soi de iarnă, foarte productiv, însă cu periodicitate de rodire, rezistent la ger.
Pomul este mic, cu trunchiul subţire şi drept. Are numeroase ramuri de schelet,
puţin arcuite, pendule, care formează coroană sferică, cu ramuri de rod scurte. Frunzele
sînt mari, de formă eliptică sau eliptic-romboidală, cu vîrful acut, baza îngustată şi mar-
ginile crenate, lung peţiolate.
Fructele se caracterizează printr-un conţinut moderat în zahăr (10,82%) şi aciditate
(0,76%), fapt care condiţionează un gust dulce plăcut ; au
însă un conţinut scăzut în vitamina С (1,33 m g % ) . Sub­
stanţa uscată este de 13,42%.

FRUCTUL

Mărimea — mică, H == 43 — 45 m m şi D = 60—55

mm; greutatea de 34—55 g.
Forma — sferică sau sferic-alungită, cu contur re­
gulat rotunjit, cu creste la caliciu şterse (fig. 316).
Culoarea — de fond galbenă-limonie, pe partea în­
sorită suflată cu roz-carmin. Pe toată suprafaţa fructului
Fig. 316. - Cugie. sînt neuniform distribuite puncte mici şi mari, de culoare
cafenie-roşiatică, de formă neregulată.
Pedunculul — lung, de grosime mijlocie, curbat, de culoare cafenie-roşcată, lignificat.
Cavitatea pedunculară — de lărgime şi adâncime mijlocii, în formă de farfurie, cu
pereţii netezi şi marginile regulate, acoperită aproape în întregime cu rugină galbenă-cenuşie.
Caliciul — mic, semideschis, format din sepale scurte, concrescute la bază şi cu
vîrfurile puţin aplecate în afară.
 CUGLE 769

Cavitatea calicială — mică sau mijlocie, in formă de castron, cu pereţii puţin cutaţi.
Pieliţa — de grosime mijlocie, acoperită cu pruină alburie.
Cavitatea subcalicială — puţin adîncă şi largă, în formă de U .
Inima — mare, în formă de ridiche, uneori asimetrică, aşezată spre caliciu şi bine
delimitată.
Lojile — mari, turtite lateral şi complet închise.
Seminţele — mari, de formă ovoidă, asimetrice, turtite lateral, cîte două într-o lojă.
Axul —- reprezentat printr-o cameră axială îngustă.
Pulpa — albă-gălbuie, suculentă, tare, cu gust dulce.
Maturitatea de consum — începe în luna noiembrie şi se prelungeşte pînă în luna
ianuarie.

R E C O M A N D Ă R I . Fiind un soi rustic, se recomandă menţinerea în cultură numai în

localităţile situate la altitudini peste 800 m, în regiunea Cluj.

РЕЗЮМЕ

Созревание — ноябрь — январь.

Сорт, выведенный в Западных Карпатах и распространенный преимущественно
в Кымпеньском районе, Клужской области.
Дерево — среднерослое очень устойчивое к морозам, засухе и вредителям; плодо­
ношение обильное, но периодическое.
Плод — мелкий, округлый или продолговато-округлый, лнмонно-желтый, со
слабым размытым розово-карминным румянцем на обращенной к солнцу стороне;
мякоть желтовато-белая, сочная, твердая с приятным сладким вкусом.

RÉSUMÉ

Maturité — novembre — janvier.

Variété originaire des monts Apuseni, répandue surtout dans le district de Cîmpeni,
région de Cluj.
Arbre — de vigueur modérée, très résistant aux grands froids, à la sécheresse et
aux parasites ; productivité abondante, mais intermittente.
Fruit — petit, sphérique ou sphérique-allongé, jaune-citron, recouvert d'une fine
teinte rose carmin sur le côté exposé au soleil. Chair d'un blanc-jaunâtre, juteuse, ferme, à
saveur douce agréable.

ABSTRACT

Maturity – November to January.

Variety originating in the Apuseni Mountains, especially prevalent in the district Cîmpeni
region of Cluj.
Tree – moderate vigour, very resistant to extreme cold, drought and pests, productivity
abundant but intermittent.
Fruit – small, spherical or spherical-elongated lemon-yellow, covered with a thin carmine pink
tint on the side exposed to the sun. Flesh yellowish-white, juicy, firm, sweet, pleasant flavour.

l u — c. 2462
 MUSTOASE DE VIDRA

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, de importanţă locală, format în Munţii Apuseni.

Răspîndirc. Se cultivă în Vidra, raionul Cîmpeni, regiunea Cluj.

CARACTERISTICA SOIULUI

Soi viguros şi adaptat la condiţiile de mediu din Munţii Apuseni. Este sensibil
la rapăn.
Pomul are creştere moderată, coroană sferică sau sferic-turtită, cu ramificaţie destul
de bogată. Frunzele sînt mari, ovate sau subrotund-ovate, cu baza rotunjită, vîrful
acuminat şi marginile serate sau acut-serate, cu peţiolul lung.
Fructele se caracterizează printr-un conţinut relativ scăzut în zahăr (8,54%) şi mai
ridicat în aciditate (0,75%), ceea ce favorizează un gust acrişor. De asemenea conţin o
cantitate foarte mică de vitamina С (1,94 m g % ) . Sub­
stanţa uscată este de 10,93%.

FRUCTUL

Mărimea — mică, H = 35—43 mm şi D = 50—58

mm; greutatea de 40 — 72 g.
Forma — sferic-turtită, cu contur regulat, cu creste
şterse pe marginea cavităţii caliciale (fig. 317).
Culoarea — de fond galbenă-verzuie, acoperită cu o
culoare carmin, ştearsă, peste care sînt suprapuse dungi
F i g . 3 1 7 . - Mustoase d e V i d r a . înguste, întrerupte, de culoare carmin intens.
Pedunculul-lnng, subţire, de culoare cafenie, lignificat.
Cavitatea pedunculară — mică, puţin adîncă, în formă de castron, cu marginile
regulate.
Caliciul — mijlociu, deschis sau semideschis.
Cavitatea calicială — mică, îngustă.
Pieliţa — groasă, netedă şi lucioasă.
Cavitatea subcalicială — mică, în formă de U.
 MUSTOASE DE VIDRA 771

Inima - mare, în forma de ridiche, cu aşezare centrală, simotrică, slab delimitată.

Lojile — mari. complet închise, cu pereţii netezi.
Seminţele — mari, cafenii, ovoide, cu vîrful ascuţit.
Axul — închis.
Pulpa — verde, suculentă, cu gust acrişor.

Maturitatea de. consum — începe în luna noiembrie şi se prelungeşte pînă în ianuarie.

R E C O M A N D Ă R I . N U se recomandă extinderea în cultură a acestui soi.

РЕЗЮМЕ

Созревание — ноябрь — январь.

Сорт происходит из Западных Карпат и распространен в Кымпеньском районе,
Клужской области.
Дерево — сильнорослое, морозоустойчивое, но чувствительное к болезням; пло­
доносит обильно, но периодически.
Плод — мелкий, округло-приплюснутый, зеленовато-желтый, покрытый широ­
кими полосками карминного цвета и узкими полосками более интенсивного цвета;
мякоть зеленоватая, сочная, кисловатого вкуса.

RÉSUME

Maturité — novembre—janvier.
Variété originaire des monts Apuseni, répandue dans le district de Cîmpeni, région
de Cluj.
Arbre — vigoureux, résistant au froid, mais sensible aux maladies ; productivité abon­
dante, mais intermittente.
Fruit — petit, sphérique-aplati, jaune-verdâtre, recouvert de larges raies couleur
carmin et de fines raies d'un carmin plus intense. Chair verdâtre, juteuse, à saveur
aigrelette.

ABSTRACT

Maturity – November to January.

Variety originating in the Apuseni Mountains, widespread in the Cîmpeni district, Cluj region.
Tree – vigorous, resistant to cold, but susceptible to diseases, productivity abundant but
intermittent.
Fruit – small, spherical-flattened, greenish-yellow, covered with broad stripes of crimson colour
and fine lines of more intense carmine. Flesh greenish, juicy, tart flavour.
 SURE MARI DE BUDUREASA

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, cu provenienţa din zona dealurilor din partea de vest a Mun­
ţilor Apuseni.

Răspîndire. Soi cultivat în comuna Budureasa, raionul Beiuş, regiunea Crişana.

CARACTERISTICA SOIULUI

Soi rustic, productiv şi rezistent la boli şi ger.

Pomul este mare, cu trunchi gros, drept, cu ramuri de schelet groase, coroană mare,
globuloasă. Are frunzele mari, de formă eliptică sau subrotundă, cu vîrful acut sau acu-
minat, cu baza rotunjită şi marginile serate.
Fructele au un conţinut bogat în zahăr
(13,86%) şi mijlociu în aciditate (0,76%). Raportul
dintre aceste două componente fiind în favoarea
zahărului, fructele au un gust dulce, pronunţat.
Conţinutul în vitamina С este mijlociu (5,08
m g % ) , iar substanţa uscată este de 19,57%.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, H = 47 — 66 m m şi
D = 60—65 m m ; greutatea medie de 80 g.
Forma — sferică sau sfero-conică, cu con­
turul fructului în secţiune transversală regulat
rotunjit ; crestele de pe marginea cavităţii caliciale
sînt pronunţate, iar coastele de pe restul fructului
şterse (fig. 318).
Fig. 318. - Sure mari de Budureasa. Culoarea — de fond galbenă-pai, pe partea
însorită acoperită cu roşu-carmin mai şters, peste
care sînt suprapuse pete mici, mai mult sau mai puţin confluente, colorate în roşu-carmin
intens. Punctele sînt mici, neregulate, cenuşii, puţin vizibile.
 SURE MARI DE BUDUREASA 773

Pedunculul — lung, do grosime mijlocie, drept, de culoare brună-roşcată, ligni-

ficat, destul de rezistent la rupere.
Cavitatea pedunculară — de lărgime şi adîncime mijlocii, do formă conică, cu pereţii
netezi şi ou marginile ondulate, parţial acoperită cu rugină.
Caliciul — mare, deschis, cu sepalele scurte, tari, erecte.
Cavitatea calicială — largă, puţin adîncă, în formă de castron, cu pereţii cutaţi şi
cu marginile ondulate sau cu creste, do culoare galbenă.
Pieliţa — subţire, lucioasă şi unsuroasă.
Cavitatea subcalicială — puţin adîncă şi largă, în formă de U.
Inima — mare, în formă de ceapă, simetrică sau puţin asimetrică, bine delimitată,
deplasată spre caliciu.
Lojile — aproape inexistente ; la fel şi seminţele, fiind un fruct partenocarpic.
Axul — mare, deschis.
Pulpa — albă, puţin suculentă, cu gust dulce.
Maturitatea de consum — începe în luna noiembrie şi se prelungeşte pînă în luna
ianuarie.

B E C O M A N D A R I . Avînd fructe partenocarpice soiul Sure mari de Budureasa ar putea

servi la crearea unui soi partenocarpic de calitate superioară.

РЕЗЮМЕ

Созревание — ноябрь — январь.

Местный сорт из области Кришана.
Дерево — сильнорослое, неприхотливое, морозо и болезнеустойчивое, довольно
урожайное.
Плод — средней величины, округлой или округло-конической формы, желтый,
с красновато-карминным размытым румянцем и красновато-карминными яркими пят­
нами; мякоть белая, сочная, сладкая.

EÉSUMÉ

Maturité — novembre — janvier.

Variété originaire de la région de Crişana.
Arbre — vigoureux, rustique, résistant au froid et aux maladies, assez productif.
Fruit — moyen, sphérique, ou sphérico-conique, jaune, recouvert de rouge carmin
terne, avec des taches rouges carmin vif. Chair blanche, juteuse, à saveur douce.

ABSTRACT

Maturity – November to January.

Variety originating in the Crişana region.
Tree – vigorous, strong and resistant to cold and diseases, quite productive.
Fruit – medium, spherical, or spherical-conical yellow, covered with dull crimson, with patches
of bright carmine red. Flesh white, juicy, sweet flavour.
 ROŞII DE COCIUBA

Sinonime : nn se cunsoc.

Origine. Soi autohton, format în zona dealurilor din partea de vest a Munţilor
Apuseni.

Răspîndire. Se cultivă în grădinile din satul Cociuba Mică, raionul Beiu.ş, regiunea
Crişana.

CARACTERISTICA SOIULUI

Este un soi productiv şi rezistent la boli.

Pomul creşte viguros, atinge dimensiuni mari, formează coroană sferică sau sferic tur­
tită. Ramurile de schelet groase, bine sudate cu axul. Frunzele, supramijlocii, eliptice sau
subrotunde, cu vîrful acut sau chiar acuminat, baza rotunjită, uneori asimerică şi margi­
nile acut-serate, iar peţiolul relativ lung.
Fructele se caracterizează printr-un conţinut ridicat
în zahăr (15,25%), mijlociu în aciditate (0,59%) şi vita­
mina С (6,19 m g % ) . Raportul între zahăr şi aciditate în
favoarea primului condiţionează gustul dulce al fructelor.

FRUCTUL

Mărimea — mică, H = 33—38 m m şi D = 43—47

mm; greutatea de 31—48 g.
Forma — sferic-turtită, cu contur neregulat, cu creste
pe marginea cavităţii caliciale bine pronunţate (fig. 319).
Culoarea — de fond galbenă deschis, acoperită cu
Fig. 319. - Roşii de Cociuba. roşu-carmin intens aproape pe jumătate din suprafaţa
fructului, în special în apropierea cavităţii pedunculare.
Pe toată suprafaţa fructului sînt distribuite neregulat puncte mari, cafenii, aureolate.
Pedunculul — lung sau foarte lung, subţire, drept sau răsucit, înfipt oblic, brun-roşcat,
acoperit cu pruină roz-alburie, semilignificat, rezistent la rupere.
Cavitatea pedunculară — de lărgime mijlocie, destul de adîncă, conică, cu pere­
ţii netezi.
 ROŞII DK СОСШВЛ 775

Caliciul — mijlociu, deschis, cu sepalele lungi, răsfrînte în afară.

Caritatea calicială — largă, puţin adîncă, în formă de farfurie, cu pereţii cutaţi si mar­
ginile ondulate.
Pieliţa — groasă.
Cavitatea subcalicială — mică, largă, în formă de cupă.
Inima — mică, copiformă, aşezată central, simetrică şi bine delimitată.
Lojile — mijlocii, închise, cu pereţii întregi.
Seminţele — mari, ovoide, simetric bombate.
Axul — închis.
Pulpa — gălbuie, suculentă, cu gust dulce.
Maturitatea de consum — începe în noiembrie şi se prelungeşte pînă în ianuarie.

RECOMANDĂRI. Se recomandă menţinerea în cultură a soiului, numai în grădinile

existente.

РЕЗЮМЕ

Созревание — ноябрь — январь.

Сорт выведен в селе Кочуба, Бейюшского района, области Кришана.
Дерево — сильнорослое, долговечное, нетребовательное, морозо и болезнеустой­
чивое, плодоносит обильно.
Плод — мелкий, округло-приплюснутый, неправильной формы, с заметной ребри­
стостью у верхушки, светло-желтый, с красновато-карминным румянцем, зани­
мающим около половины поверхности плода, мякоть желтоватая, сочная, сладкого
вкуса, очень сахаристая.

RÉSUMÉ

Maturité — novembre — janvier.

Variété originaire du village de Cociuba, du district de Beiuş, région de Crişana.
Arbre — vigoureux, longévif, rustique, résistant au froid et aux maladies ; producti­
vité abondante.
Fruit — petit, sphérique-aplati, au contour irrégulier, pourvu de crêtes proéminentes
sur la moitié supérieure ; jaune pâle, recouvert de rouge carmin sur presque la moitié de la
surface. Chair jaunâtre, juteuse, à saveur douce, très riche en sucre.

ABSTRACT

Maturity – November to January.

Variety originating in the Cociuba village, Beiuş district, Crișana region.
Tree – vigorous, long life, strong, resistant to cold and disease; abundant productivity.
Fruit – small, spherical, flattened, irregular in outline, provided with prominent ridges on the
upper half, pale yellow and covered with crimson on almost half of the surface. Flesh yellowish, juicy,
sweet flavour, very rich in sugar.
 ACRE DE FORNÄDIA

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi local, format în bazinele pomicole din regiunea Hunedoara.

Răspîndirc. Este cultivat în grădinile din satul Fornădia, raionul Ilia, regiunea
Hunedoara.

CARACTERISTICA SOIULUI

Este un soi productiv, rodeşte însă intermitent, este rezistent la ger şi la boli.
Fructele au un conţinut moderat în zahăr (10,90%) şi ridicat în aciditate (0,80%) ;
raportul intre aceste două componente face ca pulpa să aibă un gust acrişor ; conţinutul
în vitamina С este destul de ridicat (8,85 m g % ) . Substanţa uscată reprezintă 13,92%.

POMUL

Pomul creşte puternic, înalt de 8—10 m, cu trunchiul gros de 40—50 cm.

Coroana — largă, cu ramurile aplecate.
Ramurile de schelet — puternice, în număr de 3—4.
Ramurile de rod — lungi şi groase, destul de dese.
Frunzele — de la mici pînă la mari ; cele mici de formă ovată, avînd vîrful acut şi
baza rotunjită, iar cele mari elipitic-alungite, cu vîrful acut, baza lung îngustată şi margi­
nile serate. Peţiolul de lungime mijlocie.

FRUCTUL

Mărimea — mare, H = 62 — 70 m m şi D = 80—85 m m ; greutatea de 135—190 g.

Forma — sferică sau sferic-turtită, cu conturul în secţiune transversală neregulat
rotunjit ; crestele de pe marginea cavităţii caliciale sînt pronunţate, iar coastele de pe
flancuri şterse (fig. 320).
Culoarea — de fond, la maturitate, galbenă deschis, pe partea însorită a fructului
suflată cu roşu-carmin. Punctele de sub pieliţă sînt mici, dese, cenuşii şi aureolate cu alb.
 ACRE UE FORNĂDIA 777

Pedunculul — lung, de grosime mijlocie, de culoare galbenă-brună, semilignificat,

bine prins, de cele mai multe ori aplecat şi prezentînd negi.
Cavitatea pedunculară — mare, adîncă, de formă conică, cu pereţii abrupţi şi cu creste
rotunjite, acoperite parţial cu rugină în
formă de raze.
Caliciul — mijlociu, închis, cu se-
palele lungi, cenuşii, puţin răsucite şi
răsfrînte în afară, strîns unite aproape
pînă la vîrf.
Cavitatea calicială — largă, destul
de adîncă, de formă conică, cu pereţii
încreţiţi, prezentînd 5—6 creste larg
rotunjite.
Pieliţa — groasă, lucioasă, unsu­
roasă, cu pruină dispersată.
Cavita,tea subcalicială — mică, în
formă de V .
Inima — mare, globuloasă, puţin
asimetrică şi slab delimitată.
Lojile — mici, cu pereţii întregi,
nu comunică cu axul.
Seminţele — mici, bombate, de
formă OVOidă. . o . _ Acre de Fornădia.
F i g 3 2

Axul — mic, închis.

Pulpa — de culoare albă-gălbuie, suculentă, cu gust acrişor.
Maturitatea de consum — începe în noiembrie şi se prelungeşte pînă în ianuarie.

EECOMANDÄRI. Soiul Acre de Fornădia se recomandă pentru grădinile din jurul

caselor, în special în zona deluroasă din sudul Transilvaniei.

РЕЗЮМЕ

Созревание — ноябрь — январь.

Местный сорт из района Илия, Хунедоарской области.
Дерево — очень сильнорослое, долговечное, устойчивое к морозам, засухе и вре­
дителям, очень нетребовательное, плодоносит обильно, но периодически.
Плод — крупный, округло-приплюснутый, с сильной ребристостью по краям
блюдца, светло-желтый, с размытым карминно-красным румянцем на обращенной
к солнцу стороне; мякоть желтовато-белая, сочная, кисловатого вкуса.

EÉSUMÉ

Maturité — novembre — janvier.

Variété originaire du district d'Ilia région de Hunedoara.
Arbre — très vigoureux, longévif, résistant au froid, à la sécheresse et aux parasites,
très rustique ; productivité abondante, mais intermittente.
Fruit — gros, sphérique aplati, avec des crêtes prononcées autour de la cavité de
l'œil, jaune, pâle, recouvert d'une fine teinte rouge carmin sur le côté exposé au soleil.
Chair d'un blanc-jaunâtre, juteuse, saveur aigrelette.
 777a
ABSTRACT

Maturity – November to January.

Variety originating in the Ilia district, Hunedoara region.
Tree – very vigorous, long life, resistant to cold, drought and pests, very rustic, productivity
abundant but intermittent.
Fruit – large, spherical, flattened, with pronounced peaks around the cavity of the eye, yellow,
pale, covered with a thin crimson tint on the side exposed to the sun. Flesh yellowish-white, juicy, tart
flavour.
 ALBASTRU ŢIGĂNESC

Sinonime : rom. Ţigăneşti de Cluj.

germ. Blauerapfel.
mag. Kolozsvâri czigânyalma.

Origine. Soi autohton vechi, format în regiunea a IH-a — Dealurile de nord.

Răspîndire. Este răspîndit în regiunea Cluj, în special în raioanele Bistriţa şi

Nasăud.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte viguros în tinereţe. Intră pe rod la 6—7 ani şi dă producţii de 140 —
200 kg/pom.
Fructele au un conţinut ridicat în vitamina С (11,07 m g % ) , sînt relativ bogate în
zahăr (9,83 g % ) şi cu un conţinut potrivit în aciditate (0,58 g % ) .
Soiul Albastru ţigănesc este rustic şi nepretenţios la condiţiile de climă şi sol, rezistent
la ger, boli şi dăunători.
După forma fructului se aseamănă cu soiul Ţigănci de Comarna şi mai puţin cu
Frumuseţea Bornei şi Nemţesc cu miezul roşu ; se deosebeşte de acestea prin unele carac­
tere ale pomului, prin mărimea şi culoarea fructelor, prin gustul şi calitatea pulpei.

POMUL

Pomul creşte viguros, avînd trunchiul drept, de grosime mijlocie, cu scoarţa subţire
şi netedă, de culoare cenuşie-roşiatică.
Coroana — la început sferică, apoi turtită, pînă la 12 m în diametru, destul de rară.
Ramurile de schelet — groase, puternice, cu unghiuri de 45—50° faţă de ax, au scoarţa
de culoare cenuşie, netedă, cu lenticele do mărime mijlocie, aşezate transversal, mai mult pe
X>artea superioară a ramurilor.
Ramurile de rod — predomină ţepuşele.
Mugurii vegetativi — mici, conici, ascuţiţi, cu solzii roşiatici, acoperiţi cu perişori deşi,
albicioşi, lipiţi de lăstar.
Mugurii floriferi — de mărime mijlocie, ovoizi, puţin bombaţi, de culoare roşia­
tică, pubescenţi puternic spre vîrf.
 At.nASTRU TIOANESC. 770

Lăstarii — de lungime şi grosime mijlocii, cu scoarţa do culoare roşiatică, puternic

pubescenţi.
Frunzele — eliptice, mai rar obovate, cu vîrful acnminat şi marginile serate.
Limbul puţin gofrat, scmilucios pe faţa superioară şi bogat pubescent pe cea inferioară.
Poţiolul de lungime mijlocie, gros, de culoaro verdo-albicioasă pe partea superioară şi
л erde-roşcată pe cea inferioară, pubescent.
Florile — cu petalele de mărime mijlocie, netede, de culoare albă; cîte 3 — 7 în in­
florescenţă.

FRUCTUL

Mărimea — variabilă, de la mică pînă la mijlocie, destul de uniformă pe acelaşi

pom, avînd în medio H = 43 m m şi D = 56 m m ; greutatea de 80—90 g.
Forma — variabilă, predomină cea sferică, apoi sferic-tnrtită şi mai rar sferic-alun-
gită, simetrică, cu suprafaţa netedă (fig. 321).
Culoarea — de fond galbenă-verzuie ; cea acoperitoare roşie-violacee acoperă aproape
complet tot fructul, mai intensă pe partea însorită şi mai ştearsă pe partea umbrită ; cu­
loarea suprapusă se întinde pe tot fructul în formă de dungi înguste şi întrerupte, care pe
partea însorită se confundă cu culoarea acoperitoare. Sub pieliţă se observă puncte albicioase.
Pedunculul — scurt, gros, lignificat, de culoare castanie închis, slab pubescent, puţin
arcuit, bine prins de ramură şi fruct.
Cavitatea pedunculară — conică, îngustă, adîncă, cu suprafaţa regulată, pieliţa de
culoare verzuie, acoperită cu rugină numai la baza cavităţii, care se revarsă uneori în formă
de raze la exterior.
Caliciul — mic, închis, pubescent, cu sepalele lungi şi înguste.
Cavitatea calicială — mică, în formă de farfurie, destul de regulată, cu suprafaţa
încreţită în jurul caliciului.
Pieliţa — destul de subţire, tare, elastică, semilucioasă, acoperită cu un strat gros de
pruină cu nuanţă violetă-albăstruie.
Cavitatea subcalicială — mică, puţin adîncă, în
formă de V ; etaminele cu aşezare inferioară.
Inima — de mărime mijlocie, înformă de ceapă,
rotunjită, bine marcată, simetrică, mai rar asime­
trică, puţin deplasată către caliciu.
Lojile — destul de mari, în formă de D , largi,
închise, cu pereţii groşi, lucioşi, sidefii, de culoare
galbenă-verzuie, necrăpaţi ; nu comunică cu camera
axială.
Seminţele — de mărime mijlocie, bombate, cu
o parte aproape plană, cu vîrful ascuţit şi alungit, de F i g . 321. - A l b a s t r u ţ i g ă n e s c ,

culoare castanie deschis, cîte două în fiecare lojă, pline.

Axul — formează o cameră axială mică, fusiformă.
Pulpa — albă, cu nuanţă verzuie în regiunea inimii şi roşiatică sub pieliţă, crocantă,
suculentă, acidulată, cu aromă discretă, caracteristică, plăcută la gut ; la supracoacere
devine puţin făinoasă.
Maturitatea de consum — începe în noiembrie şi se prelungeşte pînă la începutul lui
februarie.
780 SOIURI DF. MAR AUTOHTONE. NERAIONATE

RECOMANDĂRI. Soiul Albastru ţigănesc se recomandă pentru grădinile de lingă case,

în regiunea a I l I - a — Dealurile de nord.

РЕЗЮМЕ

Созревание — ноябрь — февраль.

Старинный сорт, выведенный в северо-западной части Трансильвании.
Дерево — сильнорослое, неприхотливое, устойчивое к морозам, болезням и вреди­
телям, нетребовательное к почвенным условиям, очень урожайное.
Плод — мелкий или средний, округлый или округло-приплюснутый, симметрич­
ный; красновато-фиолетовый, с полосками более интенсивного цвета; мякоть белая,
под кожицей красноватая, хрустящая, сочная, приятного вкуса.

RÉSUMÉ

Maturité — novembre — février.

Variété ancienne, originaire du Nord-Ouest de la Transylvanie.
Arbre — vigoureux, rustique, résistant au froid, aux maladies et aux insectes, pas
exigeant au point de vue du sol, très productif.
Fruit — petit ou moyen, sphérique ou sphérique-aplati, symétrique, rouge-violacé,
rayé d'une couleur plus intense. Chah' blanche, rougeâtre au-dessous de la peau, croquante,
juteuse, à saveur agréable.

ABSTRACT

Maturity – November to February.

Old variety originating in the the north-western Transylvania.
Tree – vigorous, hardy, resistant to cold, disease and insects, not demanding in terms of land,
very productive.
Fruit – small to medium, spherical or spherical-flat, symmetrical, red-purple, striped with a
deeper colour. Flesh white, reddish beneath the skin, crisp, juicy, pleasant flavour.
 SĂLCII DE TOAMNĂ

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, format în raionul Haţeg, regiunea Hunedoara.

Răspîndire. Se întîlneşte prin grădinile de lîngă case şi ca p o m izolat în multe comune

din raioanele Haţeg şi Hunedoara.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte viguros şi trăieşte mult ; se întîlnesc exemplare care depăşesc vîrsta
de 120 ani. Podeşte bogat, însă intermitent. Producţia medie a unui pom de 70 ani variază
între 230 şi 250 kg, iar maximă de 350—400 kg.
Fructele sînt rezistente la vînt, transport şi păstrare. Se utilizează în stare proas­
pătă, cît şi pentru prelucrare.
Pomul este rezistent faţă de intemperii şi dăunători ; mai puţin rezistent faţă de boli
şi în special faţă de rapăn.

POMUL

Pomul cu creştere viguroasă, înalt de 9—10 m, avînd trunchiul gros, cu scoarţa de

culoare cenuşie, cu crăpături scurte, superficiale.
Coroana — piramidală, neregulată, cu diametrul de 10—11 m.
Ramurile de schelet — groase, foarte lungi şi drepte, în număr de 8—10, formînd cu
axul unghiuri de 45 — 65° ; lenticelele puţine, mici, albicioase, aşezate transversal pe ramu­
rile mai tinere.
Frunzele — de mărime mijlocie, eliptice, cu vîrful acut, baza uşor trasă, rar rotun­
jită, marginile serate, membranoase, glabre, semilucioase, ondulate pe faţa superioară şi
pubescente pe cea inferioară. Peţiolul lung, de grosime mijlocie, pubescent, de culoare
verde-gălbuie.

FRUCTUL

Mărimea — mică sau mijlocie, H = 43—56 m m şi D = 58—72 m m ; greutatea de

7 0 - 1 0 0 g.
Forma — sferic-turtită, cu contur asimetric (fig. 322).
782 SOIURI DE MAR AUTOHTONE. NERAIONATF.

Culoarea — de fond verde-gălbuie, acoperită, cu o culoare roşie, dungată şi stropită

cu puncte şi pete de rugină de mărimi variato.
Pedunculul — scurt şi gros, drept, de culoare verde-gălbuie, lignificat, bine prins de
fruct şi ramură.
Cavitatea pedunculară — largă, în formă de pîlnie, regulată, prezintă rugină abun­
dentă care se revarsă peste marginile cavităţii în formă de raze.
Caliciul — închis, cu sepalele mici,
pubescente, de culoare verde-albicioasă, cu
vîrfurile uscate, răsfrînte în afară.
Cavitatea calicială —largă şi destul
de adîncă, în formă de castron, cu baza
încreţită şi marginile uşor ondulate.
Pieliţa — groasă, tare, netedă, lu­
cioasă, puternic aderentă la pulpă.
Cavitatea subcalicială — de mărime
mijlocie, destul de largă şi adîncă, în formă
de V ; etaminele cu aşezare inferioară ; co­
munică cu camera axială.
Inima — mare, în formă de ridiche
Fig. 322. - Sălcii de toamnă. tui uita.

Lojile — de mărime mijlocie, destul

de adinei, înguste, cu pereţii de culoare galbenă-verzuie.
Seminţele — pline, de formă ovoidă, de culoare cenuşie.
Axul — mare, deschis.
Pulpa — albă-gălbuie, tare, cu aspect sticlos, slab suculentă, cu aciditate slabă,
dulce, plăcut astringentă, cu gust amărui-sălciu.
Maturitatea de consum — de la jumătatea lunii noiembrie pînă la începutul lunii martie.

RECOMANDĂRI. Se recomandă menţinerea soiului Sălcii de toamnă în grădinile din

jurul caselor, în regiunea Hunedoara, la altitudini peste 800—850 m.

РЕЗЮМЕ
Созревание — ноябрь — март.
Сорт происходит из Хацегского района, Хунедоарской области.
Дерево — сильнорослое, долговечное, морозоустойчивое, но чувствительное к
болезням и вредителям; плодоношение периодическое, но обильное.
Плод — мелкий, приплюснуто-округлый, несимметрический, зеленовато-желтый,
покрытый красным полосатым румянцем; мякоть плотная, мало сочная, сладковатая,
со слабой горечью; прочно держится на дереве; транспортабильность и лежкость
хорошие.
EÉSUMÉ
Maturité — novembre — mars.
Variété originaire du district de Haţeg, région de Hunedoara.
Arbre — vigoureux, longétif, résistant au froid mais sensible aux maladies et aux
insectes. Productivité riche, mais intermittente.
Fruit — petit ou moyen, aplati et arrondi, asymétrique, jaune verdâtre, rayé de
rouge. Chair compacte, peu juteuse, douceâtre, avec un léger arrière-goût amer. Résistant
aux vents violents, au transport et à la conservation.
782a
ABSTRACT

Maturity – November to March.

Variety originating in the Haţeg district, Hunedoara region.
Tree – vigorous, long life, cold-resistant but susceptible to diseases and insects. Productivity is
rich, but intermittent.
Fruit – small to medium, flat, rounded, asymmetrical, greenish yellow, striped with red. Flesh
compact, slightly juicy, sweet, with a slight bitter aftertaste. Resistant to high winds, the transport and
storage.
 RETEZATE

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, format în preajma Munţilor Retezatului.

Răspîndirc. Este răspîndit în regiunea Hunedoara.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomii sînt de vigoare mijlocie, longevivi, depăşind vîrsta de 90 ani. Rodesc inter­
mitent şi sînt rezistenţi la ger, boli şi dăunători.
Fructele sînt rezistente la vînt, transport şi păstrare şi nu se sfărîmă la fierbere.
Se utilizează pentru consumul în stare proaspătă, marmeladă şi compoturi.

POMUL

Pomul de vigoare mijlocie, înalt de 0 — 7 m.

Coroana — globuloasă, neregulată, cu diametrul de 6 — 7 m.
Ramurile de schelet — lungi, de grosime mijlocie, cu creştere arcuită sau strîmbă,
cu scoarţa de culoare cenuşie, cu nuanţă brună, zgrunţuroasă şi crăpată.
Ramurile de rod — lungi, potrivit de groase, netede, cu scoarţa de culoare cenuşie,
cu nuanţă verzuie mată.
Mugurii vegetativi — mici, conici, umflaţi la bază, pubescenţi, dc culoare roşiatică,
lipiţi de lăstar.
Mugurii floriferi — mijlocii, conici, pubescenţi, cafenii-albicioşi.
Frunzele — mici sau mijlocii, ovat-aseuţite, cu marginUe crenate, cu luciu metalic,
glabre, uşor încreţite şi ondulate pe faţa superioară, puternic pubescente pe cea inferioară.
Peţiolul destul de lung, gros, pubescent, do culoare verde-albicioasă.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie sau supramijlocie, H = 51—67 mm şi D = 54 — 71 m m ; greu­

tatea de 70—130 g.
Forma — conic-trunchiată, cu contur uşor neregulat (fig. 323).
Culoarea — de fond verde-gălbuie, acoperită cu roşu-vişiniu şters şi suprapusă de
dungi vişinii, împestriţate cu puncte numeroase, albicioase, do mărimi variabile.
784 SOIURI DE MAR AUTOHTONE, NERAIONATE

Pedunculul — de lungime mijlocie, gros, drept, bine prins de fruct şi ramură,

Hgnificat, de culoare cenuşie, cu nuanţă roşiatică, pubescent.
Cavitatea pedunculară — largă şi adîncă, în formă de pîlnie, regulată, prezintă rugină
abundentă care se revarsă sub formă de
raze.
Caliciul—închis, avînd sepalele unite
la bază, de mărime mijlocie, pubescente,
de culoare verde-albicioasă, cu vîrfurile
răsfrînte.
Cavitatea calicială — foarte largă,
adîncă, în formă de castron, neregulată, eu
marginile uşor încreţite şi cu rugină.
Pieliţa — groasă, destul de tare,
netedă, unsuroasă, lucioasă, puternic ade­
rentă la pulpă.
Cavitatea subcalicială — de mărime
mijlocie, potrivit de adîncă, largă, în formă
de V, nu comunică cu camera axială.
Inima — mare, în formă de ceapă.
Lojile — mari, largi, înalte, în formă
de semilună, cu pereţii de culoare galbenă-
1 B
Fig. 323. - Retezate. . ' '

verzuie, cu aspect de fildeş, crăpaţi oblic,

necalusaţi.
Seminţele — pline, de mărime mijlocie, ovoide, de culoare cenuşie, cu nuanţă
albăstruie.
Axul — deschis, transformat într-o cameră axială mare.
Pulpa — de culoare albă-verzuie, crocantă, fondantă, suculentă, dulce-acrişoară, cu
aromă slabă şi gust în general bun.
Maturitatea de consum — începe de la jumătatea lunii noiembrie şi durează pînă la
începutul lunii martie.

RECOMANDĂRI. Soiul Retezate este indicat pentru grădinile din jurul caselor în
zona deluroasă a regiunii Hunedoara.

РЕЗЮМЕ

Созревание — ноябрь — март.

Сорт, выведенный в предгорьях горного массива Ретезат.
Дерево — среднерослое, долговечное, морозоустойчивое и устойчивое к болеаням
и вредителям; плодоношение периодическое.
Плод — средней величины, усеченно-конической формы, вишнево-красный, с
полосками бордового цвета; мякоть белая, хрустящая, тающая, сочная, кисловато-слад­
кая, со слабым ароматом, приятного вкуса; транспортабельность и л е г к о с т ь
хорошие.
 RETEZATE 7 8 5

RÉSUMÉ

Maturité — novembre — mars.

Variété originaire de la zone des collines du mont Retezat.
Arbre — de vigueur moyenne, longétif, résistant aux grands froids, aux maladies cryp-
togamiques et aux insectes. Fructification périodique.
Fruit — m o y e n , tronconique, rouge cerise, rayé de bordeaux. Chair blanche, cro-
quante, fondante, juteuse, douce-aigrelette, à faible arome et goût agréable. Résistant au
transport et à la conservation.

ABSTRACT

Maturity – November to March.

Variety originating in the area of the hills of Retezat Mountain.
Tree – medium vigour, long-lived, resistant to extreme cold, fungal diseases and insects.
Periodic fruiting.
Fruit – medium, conical, cherry red, striped with maroon. White flesh, crisp, melting, juicy,
sweet-tart, low aroma and pleasant taste. Resistant to transport and storage.

60 — 0. 2452
 AURIU DE PETRINZEL

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, format in satul Petrinzel, raionul Huedin, regiunea Cluj.

Răspîndire. Este răspîndit în comunele din raionul Huedin.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte viguros. Intră pe rod tîrziu şi dă recolte mari în fiecare an.
Fructele sînt mari, aspectuoase, suportă transportul fără pierderi şi se păstrează
timp îndelungat.
Pomul dă rezultate bune în terenurile ridicate, expuse la soare şi preferă soluri
revene, adinei şi fertile.
î n unele ierni grele degeră vîrfurile ramurilor, de asemenea îngheţurile tirzii de pri­
măvară provoacă pagube prin faptul că distrug florile şi fructele tinere.
Este foarte rezistent la atacul bolilor şi dăunătorilor, îndeosebi la molia mărului
si rapăn.

POMUL

Pomul atinge dimensiuni mari, avînd trunchiul gros, cu scoarţa brună-cenuşie,

care se exfoliază în plăci neregulate.
Coroana — globuloasă, turtită, cu ramurile răsfirate.
Lăstarii — viguroşi, cu scoarţa brună-măslinie.
Mugurii vegetativi — mici, conici, ascuţiţi, lipiţi de lăstar, pufoşi în special spre vîrf.
Mugurii floriferi — mai mici decît cei vegetativi, conici şi foarte pufoşi.
Frunzele — mari, cu petalele ovate, glabre, lucioase, cu marginile serate adîne.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie sau mare, avînd în medie H = 55 mm şi D = 74 mm ; greu­

tatea de 85—90 g.
Forma — sferic-turtită, destul de variabilă, uşor asimetrică, cu coaste rotunjite
(fig. 324).
 AURIU DE PETRINZEL 7X7

Culoarea — de fond galbenă-verzuie, pe partea însorită portocalie, cu dungi cărămizii

şi puncte mari sau mijlocii, cafenii-verzui.
Pedunculul — de lungime şi grosime mijlocii, semilignificat, de culoare verde-cafenie,
puţin pubescent, bine prins de ramură şi fruct.
Cavitatea pedunculară — in formă de pîlnie, largă, neregulată, foarte puţin aco­
perită cu rugină.
Pieliţa — subţire, aspră, lucioasă,
elastică, tare, semiaderentă la pulpă.
Cavitatea subcalicială— mijlocie, pu­
ţin adîncă, în formă de V, cu etami­
nele cu aşezare superioară.
Inima — mare, cepiformă.
Lojile — mijlocii, cu pereţii de cu­
loare galbenă deschis, fără crăpături.
Seminţele — în număr de 7 — 11,
ovoide, puţin ascuţite, pline, de culoare
cafenie-închis.
Axul — reprezentat printr-o cameră
axială puţin deschisă.
Pulpa — albă, cu nuanţă gălbuie,
moale, fondantă, SUCUlentă, dulce-acri- F i g . 324. — A u r i u d e P e t r i n z e l .

şoară, plăcută la gust.

Maturitatea de consum, — corespunde cu perioada noiembrie—martie.

RECOMANDĂRI. Se recomandă pentru grădinile de lîngă case, în zona deluroasă din

regiunea Cluj.

РЕЗЮМЕ

Созревание — ноябрь — март.

Сорт происходит из села Петринзел , Хуединского района, Клужской области.
Дерево — сильнорослое, крупное, устойчивое к морозам и вредителям.
Плод — средний или крупный, округло-приплюснутый, слегка ребристый, зелено­
вато-желтый, с оранжевым румянцем на обращенной к солнцу стороне; мякоть белая,
с желтоватым оттенком, мягкая, тающая, сочная, кисловато-сладкая, приятного вкуса.

RÉSUMÉ

Maturité — novembre — mars.

Variété origmaire de la commune de Petrinzel, district de Huedin, région de Cluj.
Arbre — vigoureux, de grande taille, résistant aux gelées d'hiver et aux parasites.
Fruit — moyen ou gros, sphérique-aplati, légèrement côtelé, jaune-verdâtre, recou-
vert d'orangé sur le côté exposé au soleil. Chair blanche, à nuances jaunâtres, tendre, fon-
dante, juteuse, douce-aigrelette, au goût agréable.

ABSTRACT

Maturity – November to March.

Variety originating in the Petrinzel commune, Huedin district, Cluj region.
Tree – vigorous, large, resistant to winter frost and pests.
Fruit – medium or large, spherical, flattened, slightly ribbed, yellow-green, covered with orange
on the side exposed to the sun. Flesh white, yellow shades, soft, melting, juicy, sweet-tart, taste good.
 STRUGURELE

Sinonime : germ. Traubenapfel, Trauben.

Origine. Soi de origine necunoscută.

Răspîndire. Este cultivat în partea de nord a regiunii Suceava, mai ales în raionul
Gura Humorului, unde în anumite localităţi (Solea) reprezintă circa 1 5 % din numărul
total al merilor din cultură.
Se cultivă de asemenea pe scară largă în raionul Haţeg, regiunea Hunedoara, mai
ales pe văile rîurilor Dan (Criva) şi Răchitele (Peşteniţa). în alte centre pomicole se întîl-
neşte mai rar.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul se caracterizează prin vigoare mijlocie şi longevitate mare, 80—100 de ani.

Reuşeşte altoit pe toţi portaltoii mărului. Înfloreşte tîrziu. Soiul se remarcă prin produc­
tivitate mare. i n condiţiile actuale de cultură rodeşte intermitent, de obicei o dată la
doi ani ; în anii cu rod, producţia unui pom se ridică pînă la 250—300 k g ; în urma apli­
cării unei agrotehnici superioare (lucrarea solului şi îngrăşăminte), pomii rodesc în fiecare
an, producînd pînă la 550 kg/pom.
Fructele se remarcă prin aspect frumos şi gust plăcut ; se ţin bine pe pom, nu sînt
scuturate de vînt, suportă bine transportul şi se păstrează timp îndelungat. Sînt căutate
şi mult apreciate pe pieţele locale în sezonul de primăvară. Toamna se valorifică ca materie
primă pentru industria alimentară, iar în timpul iernii şi spre primăvară, ca fruct de masă.
Soiul Strugurele se caracterizează prin rezistenţă mare la ger, brumele tîrzîi de pri­
măvară, la atacul bolilor şi dăunătorilor.

POMUL

Pomul de talie mare, cu înălţimea cuprinsă între 9 şi 11 m, avînd trunchiul gros, la

pomii în vîrsta, cu un diametru de 35—50 cm ; scoarţa cu crăpături longitudinale, puţin
adînci, se desface în fîşii subţiri.
Coroana — globuloasă, rară, cu diametrul de circa 10 m.
Ramurile de schelet — groase, arcuite, formează cu axul unghiuri de 65—80° ; scoarţa
zgruuţuroasă, de culoare cenuşie, prezintă acelaşi aspect general ca şi trunchiul ; pe ramurile
 STRUGURELE 7S<)

mai tinere este netedă, de culoare măslinie-roşcată, cu puţine lenticele do mărime mijlocie,
aşezate transversal.
Ramurile Ac rod — do grosime şi lungime mijlocii, foarte fragile ; predomină ţepuşele
şi pintenii, iar nuieluşele se găsesc în proporţie mică.
Lăstarii — scurţi şi subţiri, cu scoarţa de culoare cafenie deschis, cu nuanţă verzuie
şi pubescentă slabă.
Mugurii Vegetativi — mici, ascuţiţi, turtiţi, de culoare brună deschis, pubescenţi,
cu pcrnuţele foarte slab dezvoltate.
Mugurii floriferi — mari, ovoizi, de culoare cafenie-albicioasă, pubescenţi.
Frunzele — mari, ovate, cu vîrful şi baza rotunjite. Limbul gros, de culoare verde
deschis, lucios, puternic ondulat sau pbsat, pe faţa inferioară cu nuanţă argintie, pubescent,
cu nervurile proeminente şi cu vîrful întors în jos. Peţiolul lung, verde-roşiatic, slab
pubescent.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, avînd în medie H = 62 m m şi D = 70 m m ; greutatea de

9 0 - 9 5 g.
Forma — neregulată, conică, sau conic-trunchiată, cu diametrul maxim deplasat
spre bază, cu contur neregulat din cauza unor depresiuni adinei, diferite ca formă şi mă­
rime. Uneori, pe o parte fructul este scufundat, formînd un şanţ adînc, ceea ce determină
şi forma asimetrică a fructului. Cele mai
multe fructe prezintă un umăr mai dezvoltat
(fig. 325).
Culoarea — de fond galbenă-pai ; cea
acoperitoare roşie-carmin şters ce se întinde
uniform numai pe partea expusă la soare. Pe
partea umbrită există rugină, sub formă de
pete, striuri sau micelii. Punctele sînt mici,
de culoare verzuie, brună sau albicioasă,
foarte dese şi răspîndite uniform pe toată
suprafaţa fructului.
Pedunculul — scurt, gros, uneori cu ex­
crescenţe cărnoase la bază, semilignificat, de
culoare cafenie-verzuie, slab pubescent, prins
bine de ramură şi fruct. F i g 3 2 5 . _ strugurele.

Cavitatea peduneulară — potrivit de

largă, variabilă ca formă, cu contur foarte neregulat ; piebţa acoperită cu rugină groasă
de culoare brună murdar sau verde, în formă de raze sau pete neregulate ; uneori se re­
varsă afară din cavitate în forma unei dungi late neregulate, în care caz fructul apare
râpănos pe o parte.
Caliciul — deschis, cu sepalele de mărime mijlocie, pubescente, de culoare verde
închis sau brună, de cele inai multe ori uscate şi răsucite.
Cavitatea calicială — mică sau mijlocie, de formă variată, adîncă, foarte neregu­
lată din cauza încreţiturilor, cu puţină rugină care iese afară din cavitate în formă
de niiceliu.
790 SOIURI DK MAR AUTOHTONE. NERAIONATF,

Pieliţa — tare şi destul de groasă, netedă, lucioasă, elastică, aderentă la pulpă.

Cavitatea subcalieială — largă, puţin adîncă, în formă de V, nu comunică cu camera
axială ; staminele cu aşezare medie.
Inima — sferic-turtită, deplasată spre caliciu, bine conturată de fascicule de culoare
brună-verzuie.
Lojile — de mărime mijlocie, cu pereţii de culoare galbenă pal, lucioşi, cu crăpături
transversale fine.
Seminţele — mici sau de mărime mijlocie, ovoide, eu vîrful scurt şi ascuţit, de culoare
cafenie, pline, cîte 1—3 în lojă.
Axul — deschis pe toată înălţimea.
Pulpa — albă-gălbuie, cu structură destul de fină, dulce, acidulată, cu aromă pro­
nunţată, destul de suculentă şi cu gust plăcut răcoritor.
Maturitatea de eon хит — începe din luna noiembrie şi se prelungeşte pînă la înce­
putul lunii martie.

RECOMANDĂRI. Soiul Strugurele se recomandă pentru grădinile de lingă case în

bazinele pomicole din raioanele Haţeg, regiunea Hunedoara, şi Gura Humorului, regiunea
Suceava, în zona premontană.

РЕЗЮМЕ

Созревание — ноябрь — март.

Сорт неизвестного происхождения, распространен в Сучавской и Хунедоарскои
областях.
Дерево — среднерослое, долговечное, очень устойчивое к морозам, болезням и
вредителям, очень урожайное.
Плод — средней величины, конической или усеченно-конической формы, соломенно-
желтый, с красновато-карминным блестящим румянцем на обращенной к солнцу сто­
роне; мякоть нежная, сладкая, слегка кисловатая, ароматная, приятного вкуса.

RÉSUMÉ

Maturité — novembre — mars.

Variété d'origine inconnue, répandue dans les régions de Suceava et Hunedoara.
Arbre — de vigueur moyenne, longétif, très résistant au froid, aux maladies et aux
insectes ; très productif.
Fruit — moyen, conique ou tronconique, jaune paille, recouvert de rouge carmin
luisant du côté exposé au soleil. Chair fine, douce, acidulée, parfumée, au goût agréable.

ABSTRACT

Maturity – November to March.

Variety of unknown origin, common in the regions of Suceava and Hunedoara.
Tree – medium vigour, long life, highly resistant to cold, disease and insects; very productive.
Fruit – medium, conical or truncated, straw, covered with crimson glow of the sunny side. Flesh
thin, sweet, sour, fragrant, pleasant taste.
 DULCI

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, format în bazinele pomicole din regiunea a IV-a — Dealu­
rile de est.

Răspindire. Este răspîndit mult în raioanele Piatra Neamţ, Tîrgu Neamţ, Focşani,
cu deosebire în comunele Grumăzeşti, Bălţăteşti şi Ghindăoani, din raionul Tîrgu Neamţ.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul are creştere viguroasă, atingînd înălţimi de 10 — 11 m. Este longeviv ; reuşeşte

altoit pe măr sălbatic şi intră pe rod la vîrsta de 6 — 7 ani. înfloreşte de timpuriu, iar
perioada înfloritului durează 13 — 15 zile. Produce mult, pînă la 400—500 kg/pom, însă
intermitent.
Fructele, deşi lipsite de aromă şi fineţe, sînt apreciate de localnici pentru că sînt
frumos colorate şi cu gustul dulce plăcut. Sînt sensibile la transport, iar în timpul păstrării
pierd din calităţi, se decolorează şi devin fade la gust.
Soiul se evidenţiază prin rezistenţă la secetă, ger, boli şi dăunători.

POMUL

Pomul viguros, mare, are trunchiul gros, pînă la 30—35 cm în diametru, cilin­
dric, nerăsucit, cu scoarţa de culoare cenuşie închis, crăpată.
Coroana — larg-globuloasă, cu diametrul de 9—10 m .
Ramurile de schelet — groase, în număr de 8—9, drepte, cu scoarţa roşcată-cafenie,
cu crăpături destul de adînci, cu lenticele de mărime mijlocie, dispuse transversal.
Lăstarii — lungi, subţiri, cu scoarţa de culoare roşcată, pubescenţi, cu lenticele
numeroase, mici şi eliptice.
Ramurile de rod — de tipul ţepuşelor, garnisesc bine ramurile de schelet.
Mugurii vegetativi — conici, roşcaţi, lipiţi de lăstar, slab pubescenţi, aşezaţi pe
pernuţe proeminente.
Mugurii floriferi — bombaţi, alungiţi, puternic pubescenţi.
Frunzele — în general mici, de formă ovată, cu baza rotunjită, vîrful acut şi margi-
792 SOIURI DE MAR AUTOHTONE. NERAIONATE

nile mărunt serate. Limbul uşor vălurat, subţire, de consistenţă erbacee, pubescent pe faţa
inferioară. Peţiolul lung şi subţire, roşcat, pubescent.
Florile — mari, cu petalele albe, aproape dreptunghiulare, sepalele lungi, înguste,
pubescente, argintii.

FRUCTUL

Mărimea — mică sau mijlocie, avînd în medie H = 53 mm şi D = 65 mm ; greu­

tatea de 55 — 75 g.
Forma — sferic-turtită, asimetrică, fără coaste (fig. 326).
Culoarea — de fond verde-gălbuie, mai tîrziu galbenă-verzuie ; peste aceasta se aş­
terne o culoare roşie-portocalie ; culoarea suprapusă purpurie, în formă de dungi întrerupte,
care pornesc de la cavitatea pedunculară şi
se pierd pe măsură ce se apropie de cavi­
tatea calicială. Punctele, foarte mici, sint
răspîndite pe toată suprafaţa fructului.
Pedunculul—de lungime şi grosime mij­
locie, pubescent la început, apoi glabru, de
culoare castanie, lignificat, uşor arcuit, bine
prins de fruct.
Cavitatea pedunculară — de lărgime mij­
locie, adîncă, în formă de pîlnie.
Caliciul — închis, format din sepale
mici, pubescente, verzi la bază şi uscate
spre vîrf.
Cavitatea calicială — mică, superficială,
în formă de farfurie, cu pereţii slab încreţiţi.
Fig. 326. - Dulci.
Pieliţa — foarte subţire, netedă, lu­
cioasă, puţin unsuroasă, aderentă la pulpă.
Cavitatea subcalicială — mică, superficială, în formă de U ; staminele cu aşezare
superioară ; nu comunică cu camera axială.
Inima — relativ mare, în formă de ceapă, bine delimitată, cu poziţie centrală.
Lojile — largi, adinei, cu pereţii verzui, crăpaţi oblic.
Seminţele — ovoide, ascuţite, de culoare castanie-roşcată, pline, cîte două într-o lojă.
Axul — deschis, formînd o cameră axială destul de spaţioasă.
Pulpa — albă sau crem, cu infiltraţii galbene-verzui, buretoasă, elastică, slab astrin-
gentă, amăruie, lipsită de aromă, cu gust dulceag-leşios.
Maturitatea de consum — de la mijlocul lunii noiembrie pînă la începutul lunii martie.

R E C O M A N D Ă R I . Soiul Dulci se recomandă pentru grădinile de lîngă case numai în

zona premontană din regiunea Bacău, unde alte soiuri mai valoroase nu reuşesc.

РЕЗЮМЕ
Созревание — ноябрь — март.
Местный сорт из холмистой зоны Молдовы.
Дерево — сильнорослое, долговечное, устойчивое к морозам, засухе, болезням
и вредителям; плодоношение периодическое, но обильное.
 DULCI im

Плод — мелкий, округло-приплюснутый, желтовато-зеленый; мякоть белая, с

желтовато-зелеными прожилками, сладкая, довольно приятного вкуса.

BÉSUMÉ

Maturité — novembre — mars.

Variété originaire de la zone des collines de la Moldavie.
Arbre — vigoureux, longétif, résistant aux gelées d'hiver, à la sécheresse, aux
maladies et aux insectes ; productivité périodique, mais abondante.
Fruit — petit ou moyen, globuleux-aplati, vert-jaunâtre. Chair blanche, à filaments
vert-jaunâtres, douce, au goût assez agréable.

ABSTRACT

Maturity – November to March.

Variety originating in the hilly area of Moldova.
Tree – vigorous, long life, resistant to winter frosts, drought, disease and insect productivity
periodic, but abundant.
Fruit – small or medium, globular, flattened, yellowish-green. Flesh white, yellowish-green
filaments, sweet, tastes quite nice.
 MOŢATE DE VÎLCEA

Sinonime : Moţat, Măr moţat.

Origine. Soi autohton, format în regiunea I — Subcarpatică meridională.

Răspîndire. Soi cu răspmdire locală, găsindu-se mai mult în comunele din raionul
Horezu (Oteşani, Mădulari şi altele). Este reprezentat în cultură printr-un număr relativ
mic de pomi.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul este foarte viguros pînă la vîrstă înaintată. Se altoieşte pe măr sălbatic şi
este longeviv. Produce mult.
Fructele sînt de calitate bună, se păstrează fără pierderi şi fără a se zbîrci pînă la
sfîrşitul lunii martie.
Soi foarte rezistent la rapăn, ger şi secetă, cu frunziş bogat şi sănătos.

POMUL

Pomul atinge înălţimea de 8—9 m .

Coroana — larg-piramidală, deasă, caracteristic rămuroasă, cu diametrul de 12—13 m.
Ramurile de schelet — bine sudate cu axul, formînd unghiuri de 50 — 70°. Ramurile
de 2 —6 ani au scoarţa de culoare cenuşie-verzuie, cu lenticele rare, mici, rotunde, cafenii.
Ramurile de rod — predomină cele lungi, în special nuieluşele.
Lăstarii — de lungime şi grosime mijlocii, cu scoarţa de culoare violacee, pubescenţi,
cu lenticele cafenii, răspîndite destul de des.
Frunzele — mari, obovate sau eliptice, puţin asimetrice, cu baza rotunjit-îngustată,
vîrful scurt-acuminat şi strîmb, cu marginile serate dublu şi involute, verzi, lucioase pe
faţa superioară şi pubescente pe cea inferioară. Peţiolul lung, gros, colorat în violaceu pe
toată lungimea, însoţit de stipele mici, lanceolate sau filiforme.

FRUCTUL

Mărimea — mare, avînd în medie H = 7 7 mm şi D = 74 mm ; greutatea de 110—125 g.

Forma — tipic ovoidă, aproape ca un butoiaş, asimetrică, cu contur neregulat
rotunjit, uneori cu coaste foarte largi abia perceptibile; diametrul maxim situat la
jumătatea înălţimii fructului (fig. 327).
 МОТЛТГ, DF VtLCF.A 795

Culoarea — de fond galbenă-verzuie, vizibilă numai pe o mică parte din fruct, la

maturitatea deplină devine galbenă-limonie. Pe cea mai mare parte din suprafaţa fruc­
tului, culoarea de fond este acoperită cu o rumeneală carmin-zmeurie, peste care se supra­
pun dungi de diferite lăţimi şi lungimi, de culoare roşie intens, bine distincte, în special
pe partea expusă la soare şi în cavitatea pedunculară. Pe toată suprafaţa fructului există
puncte castanii cu aureole albicioase,
răspîndite relativ rar.
Pedunculul — subţire, îngroşat la
ambele capete, slab pubescent, depăşeşte
marginile cavităţii, bine prins de fruct
şi ramură.
Cavitatea pedunculară — mică, des­
tul de îngustă, în formă de pîlnie, nere­
gulată, rareori cu rugină dispusă în
formă de raze sau concentric.
Caliciul — mijlociu, închis, cu se-
palele mari, unite la bază, pubescente,
de culoare verde-albicioasă, cu vtrfurile
uscate şi răsfrînte.
Cavitatea calicială — mică, destul
de adîncă, îngustă, în formă de castron,
cu pieliţa mată şi încreţită ; umerii
cavităţii sînt neegali, cu tendinţa de a
forma creste.
Pieliţa — unsuroasă, lucioasă, aco- F i . 327. _ M o ţ a t e d e vticea.
g

perită cu un strat gros de pruină.

Cavitatea subcalicială — mică, în formă de V închis ; staminele cu aşezare mijlocie.
Inima — de dimensiuni mijlocii, în formă de ceapă, destul de turtită, slab delimi­
tată şi aşezată aproape central.
Lojile — mari, alungite, cu pereţii crăpaţi şi calusaţi.
Seminţele — ovoide, cu vîrful prelung ascuţit, de culoare castanie, cîte două în
lojă, pline.
Axul — formează o cameră axială destul de largă, desfăcută spre l o j i ; nu comu­
nică cu cavitatea subcalicială.
Pulpa — albă-verzuie, de consistenţă mijlocie, potrivit de suculenta, acrişoară, cu
aromă relativ slabă, plăcută.
Maturitatea de consum — începe din noiembrie şi se prelungeşte pînă în martie.

R E C O M A N D Ă R I . Datorită însuşirilor valoroase, se recomandă ca soiul Moţate de Ali­

cea să fie încercat în toată regiunea subcarpatică meridională.

РЕЗЮМЕ

Созревание — ноябрь — март.

Местный сорт из района Рымникул Вылча, Арджеской области.
Дерево — очень сильнорослое, долговечное, устойчивое к морозам, болезням и
вредителям, очень урожайное,
796 SOIURI Dl'. MAR AUTOHTONE. NERAIONATE

Плод — крупный, яйцевидный, иногда слабо-ребристый, желтовато-зеленый с

карминно-малиновым румянцем и красными блестящими полосками; мякоть белая,
с зеленоватым оттенком, сочная, кисловатая, приятного вкуса; плоды хорошо пере­
носят перевозку и обладают хорошей лежкостыо.

RÉSUMÉ

Maturité —- novembre — mars.

Variété originaire du district de Rimnicu Vîlcea, région d'Argeş.
Arbre — très vigoureux, longétif, résistant aux grands froids, aux maladies et aux
insectes ; très productif.
Fruit — gros, ovoïde, parfois un peu côtelé, vert-jaunâtre, recouvert de carmin-
framboise et rayé d'un rouge brillant. Chair d'un blanc-verdâtre, juteuse, fortement
acidulée, à saveur agréable ; se prête bien au transport et à la conservation.

ABSTRACT

Maturity – November to March.

Variety originating in the Râmnicu Vâlcea district, Argeş region.
Tree – very strong, long-lived, resistant to extreme cold, disease and insects, very productive.
Fruit – large, ovoid, sometimes slightly ribbed, yellowish-green, covered with crimson-
raspberry-striped bright red. Flesh greenish-white, juicy, highly acidic, flavour agreeable, resists well to
transport and storage.
 CHICHINE

Sinonime : Ciuchine.

Origine. Soi autohton din comuna Kădăşeni, raionul Fălticeni, regiunea Suceava.
Se crede că ar proveni din sămînţa soiul Stettin roşu.

Răspîndire. Este răspîndit în comunele Rădăşeni, Oprişeni şi altele diu raionul

Fălticeni.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomii cresc viguros. Se întîlnesc pomi bătrîni altoiţi în coroană pe măr sălbatic,
de vîrstă seculară. Intră pe rod la 6—8 ani. î n tinereţe fructifică în fiecare an ; mai tîrziu
produc abundent, însă intermitent.
Fructele sînt de calitatea a Il-a. Se folosesc pentru consumul în stare proaspătă ;
se pretează şi pentru întrebuinţări industriale şi culinare. Se ţin bine pe p o m şi rezistă
bine la transport. Se păstrează pînă în martie, pierd însă din suculentă şi pulpa devine
mălăiaţă. Se aseamănă cu fructele soiului Stettin roşu după culoare şi pulpă, au însă forma
mai puţin regulată.
Pomii sînt rustici şi foarte rezistenţi la ger, boli şi dăunători.

POMUL

Pomul la vîrsta de 40 ani atinge înălţimea medie de 6 m, are trunchiul înalt,

gros de 50—65 cm, cu scoarţa aspră de culoare cenuşic-negricioasă, cu ritidom în formă
de plăci neregulate, alungite, cu brazde adînci.
Coroana — neregulată, răsfirată, cu diametrul de 5,5—6 m.
Ramurile de schelet — potrivit de groase, uşor arcuite sau geniculate, cu scoarţa
cenuşie-roşcată, cu lenticele evidente, rotunde, de culoare cenuşie deschis, bine garnisite
cu ramuri de rod.
Frunzele — de mărime mijlocie, ovate, cu vîrful acuminat, baza rotunjită şi margi­
nile dublu serate, cu suprafaţa fin rugoasă, avînd tendinţa de a forma jgheab, de culoare
70 К SOIURI DE MAR AUTOHTONE. NERAIONATE

verde închis, lucioase pe faţa superioară şi verde deschis, mate pe cea inferioară. Peţiolul
lung, de culoare verde deschis, pubescent, cu nuanţe roşii-carmin în lungul jgheabului,
cu stipelele lanceolate, pubescente.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie sau supramijlocie, avînd în medie H = 61 mm şi D = 73 mm ;

greutatea medie de 138 g.
Forma — neregulată, asimetrică, sfero-conică, cu cinci coaste largi, neuniforme
(fig. 328).
Culoarea — de fond galbenă-verzuie la recoltare şi galbenă la completa maturitate,
acoperită aproape în întregime cu o culoare roşiatică, ţieste care se suprapune o culoare
brună-roşcată, mai accentuată pe partea însorită. Prezintă puncte gălbui răspîndite
destul de uniform pe suprafaţa fructului.
Pedunculul — mijlociu sau lung, depăşeşte marginile cavităţii, drept, lignificat,
pubescent, de culoare castanie închis, bine prins de ramură.
Cavitatea pedunculară — de adîncime mijlocie, în formă de pîlnie, cu pereţii netezi,
acoperiţi cu un strat subţire de rugină.
Caliciul — mic, închis, format din sepale cărnoase, bine individualizate, verzi la
bază şi brunificate spre vîrf, pubescente.
Cavitatea calicială — mică, destul dc adîncă, în formă de V, cu pereţii încreţiţi
mărunt în jurul caliciului, pubescenţi.
Pieliţa — foarte subţire, elastică şi rezistentă, lucioasă, semiaderentă la pulpă.
Cavitatea subcalicială — în formă de
pîlnie ; staminele cu aşezare superioară ;
comunică cu camera axială.
Inima — în formă de ridiche, bine
deLimitată ; în secţiune transversală vasele
libero-lemnoase apar ca 10 puncte înca-
drînd lojile seminale.
Lojile — de mărime mijlocie, în formă
de semilună, neregulat rotunjite, cu pereţii
crăpaţi transversal, de culoare galbenă-
verzuie, sidefii, cu crăpături cicatrizate.
Seminţele — cîte 8-9 într-un fruct,
prezintă flancurile bombate, brune-roş-
cate pe o parte şi cafenii pe cealaltă.
Fig. 328. - CMchine. Axul — formează o cameră axială
de formă eUpsoidă, deschisă.
Pulpa — de culoare albă-gălbuie, cu nuanţă verzuie, semicompactă, destul de sucu­
lentă, dulce, slab aromată, slab acidulată, răcoritoare, cu gust bun.
Maturitatea de consum — începe din noiembrie şi se prelungeşte pînă în martie.

RECOMANDĂRI. Soiul Chiehine se recomandă pentru nordul Moldovei, în grădinile

din jurul caselor.
 CHICHINL 709

РЕЗЮМЕ

Созревание — ноябрь — март.

Местный сорт из Фэлтиченского района, Сучавской области.
Дерево — сильнорослое, крупное, долговечное, плодоносит регулярно и обильно,
устойчивое к морозам, болезням и вредителям.
Плод — средней величины, округло-конической неправильной формы, ребристый,
несимметрический, желтый, с красновато-розовым румянцем, а на обращенной к солнцу
стороне с румянцем темно-красного цвета; мякоть белая, с желтым оттенком, сочная,
сладкая, с слабым ароматом, слегка кисловатая, освежающая.

EÉSUMÉ

Maturité — novembre — mars.

Variété originaire du district de Fălticeni, region de Suceava.
Arbre — vigoureux, de grande taille, longétif, à productivité abondante et régulière,
résistant aux grands froids, aux maladies et aux insectes.
Fruit — moyen, sphérique-conique, irrégulier, côtelé, asymétrique, jaune recouvert
de rose-rougeâtre ; brun-rougeâtre sur le côté exposé au soleil. Chair d'un blanc-jaunâtre,
juteuse, douce, faiblement aromatisée et acidulée, rafraîchissante.

ABSTRACT

Maturity – November to March.

Variety originating in the Fălticeni district, Suceava region.
Tree – vigorous, large, long life, with abundant and regular productivity, resistant to extreme
cold, disease and insects.
Fruit – medium, conical, spherical, irregular, ribbed, asymmetrical, covered with yellow-pink
reddish-brown reddish on the sunny side. Flesh yellowish-white, juicy, sweet flavoured and slightly
tart, refreshing.
 ROŞII DE FELEAC

Sinonime : nu a r c

Origine. Soi autohton, format în bazinele pomicole din împrejurimile oraşului Cluj,
cu centrul în comuna Feleac, de unde se crede că este originar.

Râspindire. Este răspîndit în multe centre din regiunea Cluj, mai ales în co­
muna Feleac.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul este viguros şi atinge dimensiuni mari. Se caracterizează prin rezistenţă

mare la ger şi la atacul bolilor şi dăunătorilor şi prin productivitate abundentă.
Fructele sînt rezistente la vînt, transport şi păstrare. Se folosesc atît în stare
proaspătă, cît şi pentru uscare şi compot.

POMUL

Pomul atinge înălţimi de circa 9 m, avînd trunchiul de înălţime mijlocie, cu scoarţa

aspră, cu ritidom care se exfoliază în plăci longitudinale.
Coroana — răsfirată, de circa 10 m în diametru.
Ramurile de schelet — groase, cu direcţia de creştere oblică, cu scoarţa asemănătoare
celei de pe trunchi.
Frunzele — mari, ovate, cu vîrful acuininat, baza rotunjită, mărgimle serat-crenate,
cu suprafaţa netedă cu tendinţa de a forma jgheab, lucioase pe faţa superioară şi mate,
pîsloase pe cea inferioară. Peţiolul lung, pubescent, de culoare verde murdar, cu nuanţă
roşie-carmin, cu stipelele lanceolate şi pubescente.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, H = 5 3 — 5 6 mm şi D = 63—68 mm ; greutatea medie de 109 g ;

fructe în general uniforme ca mărime.
Forma — sferic-turtită, mai des sfcric-alungită, cu contur regulat sau uşor
ondulat (fig. 329).
 ROSII D E FËLEAC 801

Culoarea — de fond galbenă-limonie, acoperită pe partea însorită cu roz, peste care

sînt suprapuse dungi longitudinale, de lăţimi diferite, de culoare roşie. Punctele foarte
mici, de culoare cafenie, sînt răspîndite uniform.
Pedunculul - relativ lung, gros, de culoare cafenie, cu nuanţe roz spre extremi­
tatea unde se prinde de ramură, înfipt oblic, bine prins de ramură şi fruct.
Cavitatea pedn nculară — strimtă, adîncă, în
formă de pîlnie, cu pereţii netezi, de culoare
gălbuie, peste care se observă dungi care se pierd
spre marginile netede ale cavităţii.
Caliciul—semideschis, rar închis, cu sepa-
lele de mărime mijlocie, bine individualizate,
de culoare verde la bază, pubescente.
Cavitatea calicială — largă şi adîncă, în
formă de ceaşcă, puţin încreţită în jurul cali­
ciului, cu pereţii pubescenţi, de culoare gălbuie.
Cavitatea subcalicială — în formă de V des­
chis, comunică cu camera axială.
Inima — mare, în formă de ceapă, aşezată
central, slab delimitată.
Lojile — de mărime mijlocie, reniforme,
F i g . 3 2 9 . - R o ş » de Feleac. u pereţii crăpaţi transversal, de culoare galbenă-
c

sidefie.
Seminţele — de mărime mijlocie, ovoid-alungite, cu gît pronunţat, de culoare ca­
fenie deschis, cu nuanţe gri, cîte 7-8 într-un fruct.
Pulpa — de culoare albă sau gălbuie, semicompactă spre afinată, făinoasă, dulce,
puţin acidulată, cu aromă slab pronunţată, su cient de suculentă, cu gust bun.
Maturitatea de consum — din noiembrie pină în februarie-martie.

E E C O M A N D Ä R I . Datorită însuşirilor pomilor, frumuseţii şi calităţii fructelor, soiul

Roşii de Feleac se recomandă pentru încercare în regiunea a IX-a—Cîmpia Transilvaniei.

РЕЗЮМЕ
Созревание — ноябрь — март.
Местный сорт из окрестностей города Клужа.
Дерево — сильнорослое, крупное, очень устойчивое к морозам, болезням и вреди­
телям и очень урожайное.
Плод — средний, округло-продолговатой формы, лимонно-желтого цвета, на обра­
щенной к солнцу стороне с розовым румянцем, покрытым ярко-красными полосками;
мякоть желтовато-белая, мучнистая, довольно сочная, сладкая, хорошего вкуса;
прочно держится на дереве; переносит перевозку и хранение.

RÉSUME

Maturité — novembre — mars.

Variété originaire des environs de la ville de Cluj.
Arbre — vigoureux, de grande taille, très résistant au froid, aux maladies et aux
insectes ; très productif.
Fruit — moyen, sphérique allongé, uniforme, jaune-citron recouvert de rose et rayé
de rouge vif. Chair d'un blanc-jaunâtre, farineuse, douce, assez juteuse, à saveur agréable.
Résistant aux vents violents, au transport et à la conservation.

51 - c. 2589
 801a

ABSTRACT

Maturity – November to March.

Variety originating in the near the city of Cluj.
Tree – vigorous, large, very resistant to cold, disease and insects, very productive.
Fruit – medium, elongated spherical, uniform, covered with lemon yellow and pink striped
bright red. Flesh yellowish-white, fluffy, sweet, quite juicy, with a pleasant taste. Resistant to high
winds, transport and storage.
 SURI

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, originar din zona deluroasă, din raionul Haţeg.

Răspindire. Este răspîndit în grădinile de lingă case din Peşteana, Demsuş, Peş-
teniţa, Sarmisegetuza şi alte comune din raionul Haţeg, regiunea Hunedoara.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomii sînt de vigoare mijlocie, ating vîrsta de 80—90 ani, rodesc mult însă inter­
mitent. La vîrsta de 22—25 ani produc între 180 şi 250 kg, uneori chiar 400 kg/pom.
Fructele sînt rezistente la boli şi dăunători ; de asemenea rezistente la transport
şi păstrare. Se utilizează pentru consumul în stare proaspătă, marmeladă, compoturi,
uscare, sucuri, cidru şi distilare.
Pomii sînt rezistenţi la ger, boli şi dăunători.

POMUL

Pomul înalt de 8—9 m, cu trunchiul de grosime mijlocie, cu scoarţa de culoare

cenuşie-brună.
Coroana — larg-piramidală, turtită, neregulată, de 9—10 m în diametru.
Ramurile de schelet — groase, de 8—12 cm în diametru, foarte lungi şi arcuite.
Ramurile de rod — lungi, reprezentate prin nuieluşe şi mlădiţe.
Mugurii vegetativi — mici, bonţi, turtiţi, pubescenţi, de culoare brună-albicioasă,
cu solzii mari şi lipiţi.
Mugurii floriferi — de mărime mijlocie, ovoizi, umflaţi la mijloc, pubescenţi, de
culoare albicioasă, cu solzii mari.
Frunzele — mici, rar mijlocii, de formă eliptică, rar ovată, cu vîrful acuminat, mar­
ginile bicrenate, membranoase, semilucioase, glabre, încreţite şi ondulate pe faţa supe­
rioară şi pubescente pe cea interioară. Peţiolul de grosime mijlocie, destul de lung, pubes­
cent, cu nuanţe roşiatice.
Florile — de mărime mijlocie, cu petalele de culoare roz ; grupate în inflorescenţe dese.
 SURI 803

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, H = 44—59 mm şi D = 58—72 m m ; greutatea de 60 —120 g.

Forma — sferic-turtită, cu contur regulat (fig. 330).
Culoarea — de fond galbenă-verzuie, acoperită cu roşu-vişiniu pal, peste care se supra­
pune o culoare roşie aprins sub formă de dungi şi stropi. Punctele sînt numeroase, mari,
verzi, vizibile.
Pedtincidiil — de lungime şi grosime variabile, drept, bine prins de fruct, mai slab
de ramură, semiliguificat, de culoare verzuie, cu nuanţă brună, pubescent.
Cavitatea •pedunculară — largă, infor­
mă de pîlnie, cu marginea regulată, cu
rugină care se revarsă în formă de raze.
Caliciul — închis, mic, pubescent, de
culoare verde-albicioasă, cu sepalele cu
vîrfurile uscate, unite la bază.
Cavitatea calicială — de mărime mij­
locie, în formă de castron, cu pieliţa în­
creţită în jurul caliciului; marginile ca­
vităţii ondulate.
Pieliţa — netedă, întinsă, unsuroasă,
lucioasă.
Cavitatea subcalicială—mică, îngustă,
adîncă, în formă de V, cu staminele aşezate
inferior, comunică cu camera axială.
Inima — mare, largă, în formă de 'g- F 3
° - - 3
- S u r i

ceapă, aşezată central.

Lojile — mari, largi şi adinei, în formă de D , cu pereţii de culoare galbenă-verzuie,
cu aspect de fildeş, crăpaţi oblic şi calusaţi.
Seminţele — de mărime mijlocie, de formă ovoidă, pline.
Axul — deschis, formînd o cameră axială spaţioasă.
Pulpa — de culoare albă, cu nuanţă verzuie, semitare, puţin crocantă, suculentă,
compactă, dulce-acrişoară, slab astringentă, cu aromă pronunţată.
Maturitatea de consum — începe în luna noiembrie şi se prelungeşte în tot sezonul
de iarnă, pînă în luna martie.

R E C O M A N D Ă R I . Soiul Suri se recomandă pentru grădinile din jurul caselor, în toată

regiunea Hunedoara.

РЕЗЮМЕ

Созревание — ноябрь — март.

Местный сорт из Хацегского района, Хунедоарской области.
Дерево — среднерослое, мощное, долговечное, неприхотливое и очень уро­
жайное.
804 SOIURI DE MAR AUTOHTONE. NERAIONATE

Плод — средней величины, округло-приплюснутый, зеленовато-желтый, покры­

тый бледным вишнево-красным румянцем с полосками ярко-красного цвета; мякоть
белая, не твердая, сочная, кисловато-сладкая слабо вяжущая.

B É S T J M É

Maturité — novembre — mars.

Variété originaire du district de Haţeg, région de Hunedoara.
Arbre — de vigueur moyenne, de grande taille, longétif, rustique, très productif.
Fruit — moyen, sphérique-aplati, jaune-verdâtre, recouvert de rouge cerise pâle
et rayé de rouge vif. Chair blanche, demi-compacte, juteuse, douce-aigrelette, faiblement
astringente.

ABSTRACT

Maturity – November to March.

Variety originating in the Haţeg district, Hunedoara region.
Tree – medium vigour, large, long lived, hardy, very productive.
Fruit – medium, spherical, flattened, greenish-yellow, covered with pale red cherry and striped
red. Flesh white, semi-compact, juicy, sweet-tart, slightly astringent.
 BUDÎI

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi local, format probabil în preajma Munţilor Retezatului.

Răspîndire. Este răspîndit în Transilvania, mai ales în bazinul pomicol Haţeg,

atît în livezile gospodăriilor agricole de stat, cît şi în grădinile de Ungă case, unde ocupă
circa 8—10% din suprafaţa rezervată mărului. î n trecut a avut o răspîndire mai m a r e ;
după introducerea soiului Jonathan şi a altor soiuri valoroase, a fost înmulţit din ce
în ce mai puţin.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte foarte viguros, se altoieşte pe măr sălbatic, este rustic, longeviv ; în
Haţeg există exemplare în vîrsta de circa 130 ani. Rodeşte abundent, pînă la 300 kg
pe p o m , însă cu intermitenţă, o dată la 2 ani.
Fructele, de caUtate inferioară, se pretează în mică măsură pentru masă şi numai
imediat după cules, fiind însă foarte bune pentru industrializare. Cînd se apropie de
maturitate, fructele se desprind foarte uşor din p o m şi cad ; în depozit nu se păstrează
timp îndelungat, devin mălăieţe şi pierd complet caUtăţile.
Este foarte bine adaptat la condiţiile de mediu, puţin pretenţios faţă de sol, foarte rezis­
tent la ger, brume tîrzii, boli şi dăunători.

POMUL

Pomul de talie mare, cu înălţimea de 10—15 m, avînd trunchiul gros, cu diametrul

pînă la 40 cm, scoarţa de culoare cenuşie închis, cu crăpături adinei, care se desface în plăci
miei, prismatice.
Coroana — globuloasă, largă, rară, de 10—12 m în diametru.
Ramurile de schelet — groase, pînă la 20 c m în diametru la bază, rare, 8—10 pe
ax, arcuite, formează cu axul unghiuri de 65 — 75°; au scoarţa cenuşie închis, care se
curăţă uşor, cu lenticele mici, rare, aşezate transversal.
Ramurile de rod — scurte, de tipul ţepuşelor, îmbracă bine ramurile.
Mugurii vegetativi. — miei, conici, pubescenţi, lipiţi de lăstar, cu pernuţe mici.
Mugurii floriferi — mari, ovoizi, de culoare cafenie-albicioasă, cu pubescenţă pro­
nunţată.
8()6 SOIURI DE MAR AUTOHTONE, NERAIONATE

Frunzele — mari, de formă ovată, ascuţite la vîrf şi rotunjite spre bază, groase, de
culoare verde închis pe faţa superioară şi albicioase pe cea inferioară, cu suprafaţa lim­
bului uşor ondulată. Petrolul lung, subţire, verde-roşiatic.

FRUCTUL

Mărimea — mare sau foarte mare, avînd în medie H = 8 0 mm şi D = 100 m m ;

greutatea de 130—170 g.
Forma — variabilă, conic-trunchiată, sferic-turtită, sferică, in general puţin asime-
trică (fig. 331).
Culoarea — de fond galbenă sau galbenă-verzuie ; cea acoperitoare mai ales pe partea
însorită roşie-carmin închis, iar peste aceasta se suprapun dungi pensulate, roşii-vineţii.
Pedunculul — scurt, gros, slab pubescent, umflat la bază, semilignificat, uneori
pul in curbat.

Fig. 331. - Budîi.

Cavitatea pedunculară — adîncă şi largă, cu pereţii neregulaţi din cauza unor umeri
proeminenţi şi largi, acoperită cu rugină abundentă care se revarsă afară în formă de raze.
Calici ui — mare, semideschis sau deschis, cu sepalele mijlocii, verzi, uscate Ia vîrf.
Cavitatea calicială — mare, de adîncime mijlocie, în formă de castron.
Pieliţa — groasă, netedă, unsuroasă, lucioasă, puternic aderentă la pulpă.
Cavitatea subcalicială — mijlocie, puţin adîncă, în formă de U ; cu staminele
aşezate inferior.
/ « / » ( « —mică, in formă de ceapă, bine delimitată de fascicule verzui, ascuţite
spre vîrf şi rotunjite la bază.
Lojile — foarte mici, înguste, închise, cu pereţii albicioşi, crăpaţi şi calusaţi.
Seminţele — ovoide aproape sferice, ascuţite spre vîrf, formînd un cioc, eîte una,
cel mult două în fiecare lojă ; multe sînt seci.
 BIIDII 807

Axul — închis sau deschis, formînd o cameră axială îngustă.

Pulpa — d e culoare albă-gălbuie, uneori cu infiltraţii verzui, pufoasă, făinoasă,
dulceagă, lipsită de aciditate şi fineţe şi cu aromă slabă.
Maturitatea de consum — începe în a doua decadă a lunii noiembrie şi se poate
prelungi pînă în februarie-martie.

R E C O M A N D Ă R I . Soiul Budîi se recomandă pentru cultură în zonele premontane, pe

păşuni şi fineţe.

РЕЗЮМЕ

Созревание — ноябрь — март.

Сорт, выведенный в Хунедоарской области.
Дерево — мощное, крупное, долговечное, нетребовательное, устойчивое к морозам,
болезням и вредителям ; плодоношение обильное, но периодическое.
Плод — крупный или очень крупный, усеченно-конической или округло-приплюс­
нутой формы, желтый, с красновато-карминовым интенсивным румянцем, покры­
тым вишнево-красными полосками; мякоть желтовато-белая, рыхлая, мучнистая,
сладковатая, не содержит кислотности.

RÉSUMÉ

Maturité — novembre — mars.

Variété orig'naire de la région de Hunedoara.
Arbre — très vigoureux, de grande taille, longétif, rustique, résistant aux gelées
d'hiver, aux maladies et aux insectes ; productivité abondante, mais intermittente.
Fruit — gros ou très gros, tronconique ou sphérique-aplati, asymétrique, jaune,
recouvert de rouge carmin et rayé de rouge cerise. Chair d'un blanc-jaunâtre, peu com-
pacte, farineuse, douceâtre, dépourvue d'acidité et de finesse.

ABSTRACT

Maturity – November to March.

Variety originating in the Hunedoara region.
Tree – very vigorous, large, long-lived and rustic, resistant to winter frosts, disease and insect
productivity abundant but intermittent.
Fruit – large or very large, spherical, tapered or flattened, asymmetrical yellow, covered with
crimson and striped red cherry. Flesh yellowish-white, very compact, fluffy and sweet, devoid of
acidity and finesse.
 TALGERE

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, foarte vechi, format în Munţii Apuseni.

Răspîndire. Este răspîndit în numeroase localităţi din zona dealurilor din partea
de est a Munţilor Apuseni.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul are creştere semiviguroasă. Intră pe rod la 5—6 ani şi trăieşte aproximativ
45—50 ani. Produce regulat, pînă la 120—150 kg/pom.
Fructele sînt mari, frumoase şi de calitate destul de bună ; rezistă la transport şi
păstrare.
Soiul preferă expoziţie sudică, este rezistent la secetă, ger şi boli.

POMUL

Pomul are trunchiul cu scoarţa cenuşie, cu crăpături înguste superficiale.

Coroana — largă, sferic-turtită.
Ramurile de schelei — oblice, cu unghiuri de ramificare mari, 70—75°, cu scoarţa
de culoare cenuşie-fumurie.
Mugurii vegetativi — de mărime mijlocie, conici, cu vîrful ascuţit, de culoare
castanie-roşiatică, lipiţi de lăstar.
Mugurii floriferi — mari, ovoizi, castanii, cu perişori fini, albicioşi, care acoperă
vârful mugurelui.
Frunzele — mari, cu vîrful aeuminat, baza rotunjită, suprafaţa fin rugoasă, ondu­
lată, cu marginile serate. Peţiolul scurt, de culoare verde deschis, cu nuanţe roşii-carmin,
pubescent.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie pînă la mare uniformă şi simetrică, avînd în medie H =

57 m m şi D = 81 m m ; greutatea de 150—180 g.
Formt — sferic-turtită, cu suprafaţa netedă, cu uşoare ondulaţii largi în formă de
coaste (fig. 332).
 TALOESE

Culoarea — de fond galbenă pal ; cea acoperitoare roşie-purpurie, peste care se

suprapun dungi întrerupte, care încep de la bază şi continuă pînă la cavitatea calicială.
Punctele de sub pieliţă, de culoare roşie.
Pedu нснЫ—scurt şi gros, lignif icat, de culoare castanie-verzuie, pubescent, înfipt oblic.
Cavitatea pedunculară — mare, a-
dîncă, cu marginile uşor vălurate, cu
pereţii de culoare verde-gălbuie, aco­
periţi cu rugină fină.
Caliciul — mic, semideschis, cu
sepalele scurte şi pubescente pe ambele
feţe.
Cavitatea calicială — largă, puţin
adîncă, cu marginile ondulate, de culoare
galbenă-verzuie, acoperită cu roz şi cu
perişori scurţi, argintii.
Cavitatea subcalicială — largă, în
formă de F .
Pieliţa — subţire, netedă, unsu­
roasă, semilucioasă, elastică, foarte ade- Fig. 3 3 2 . -Talgere,
rentă la pulpă.
Inima — mică, în formă de ridiche, bine delimitată de restul pulpei.
Lojile — mari, largi, în formă de D , cu pereţii de culoare galbenă-sidefie.
Seminţele — ovoide, de culoare cafenie, mai închisă la margini.
Axul — larg, formează o cameră care comunică cu cea subcalicială.
Pulpa—de culoare albă-verzuie, fină, suculentă, fragedă, puţin aromată, cu gust acrişor.
Maturitatea de consum — corespunde cu perioada noiembrie-martie.

R E C O M A N D Ă R I . Fiind un soi destul de valoros, cu fructe mari şi frumoase, soiul

Talgere se recomandă pentru grădinile din jurul caselor, în zona dealurilor înalte din
centrul şi sud-estul Transilvaniei.

РЕЗЮМЕ

Созревание — ноябрь — март.

Старый сорт, происходит, вероятно, из центральной части Западных Карпат.
Дерево — среднерослое, устойчивое к морозам, болезням и вредителям, плодоносит
регулярно и обильно.
Плод — крупный, округло-приплюснутый, бледно-желтый, с пурпурным румянцем,
мякоть белая, нежная, сочная, слабо ароматная, кисловатая; транспортабельность
и лежкость хорошие.

RÉSUMÉ

Maturité — novembre — mars.

Ancienne variété, probablement originaire de la partie centrale des monts Apuseni.
Arbre — de vigueur moyenne, résistant au froid, aux maladies et aux insectes. Produc-
tivité grande et régulière.
Fruit — gros, sphérique aplati, jaune-paille, recouvert de rouge-pourpre. Chair
blanche, fine, juteuse, peu parfumée, à saveur aigrelette. Résistant au transport et à la
conservation.
 809a
ABSTRACT

Maturity – November to March.

Old variety, probably originating in the central part of the Apuseni Mountains.
Tree – medium vigour, cold hardy, disease and insects. Productivity high and steady.
Fruit – large, flattened spherical, yellow-straw, covered with red-purple. Flesh white, fine,
juicy, slightly fragrant, tart flavour. Resistant to transport and storage.
 ŢIGĂNEŞTI DE FELEAC

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, originar din Transilvania.

Răspîndire. Este răspîndit în comuna Feleac şi altele din regiunea Cluj.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul, altoit pe măr sălbatic, este de vigoare mijlocie, longeviv, ajungînd pînă la
vîrsta de 80—90 ani. Produce mult, uneori chiar abundent.
Fructele sînt frumos colorate, fiind apreciate pentru consumul în stare proaspătă ;
se păstrează bine şi îndelungat. Sînt bogate în vitamina C, avînd 9,85 m g % . Se asea­
mănă cu fructele soiului Ţigănci de Comarna.
Pomii sînt rezistenţi la ger şi dăunători şi nepretenţioşi faţă de sol. Fructele se ţin
bine pe pom ; în anii ploioşi sînt atacate puţin de rapăn.

POMUL

Pomul la vîrsta de 80 ani atinge înălţimea de 8 m, avînd trunchiul înalt, aproape

drept, cu scoarţa aspră, cenuşie-albicioasă, care se exfoliază în plăci longitudinale.
Coroana — globuloasă, de circa 6 m în diametru.
Ramurile de schelet — lungi, de 7 — 8 m, groase uşor arcuite, destul de dese, cu scoar­
ţa de culoare cenuşie-negricioasă, seminetedă, eu lenticele grupate, mici, rotunde,
cenuşii.
Frunzele — mijlocii, ovate, cu marginile serate, suprafaţa rugoasă, lucioase pe faţa
superioară şi abundent pubescente pe faţa inferioară. Peţiolul lung, de culoare verde des­
chis, cu nuanţă roz spre bază, cu stipelele lanceolate, pubescente.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, avînd în medie H = 60 m m şi D = 70 mm ; greutatea

medie de 133 g.
Forma — sferic-turtită, eu diametrul maxim situat la jumătatea înălţimii fruc­
tului (fig. 333).
 ŢIGĂNEŞTI DE FELEAC ЯП

Culoarea — de fond galbenă-verzuie, acoperită cu vişiniu pal pe aproape toată

suprafaţa, mai accentuat în partea însorită, suprapusă de vişiniu închis în formă de dungi
longitudinale, întrerupte. Prezintă puncte dese, destul de mari, de culoare albicioasă.
Pedunculul — scurt si gros, nu depăşeşte marginile cavităţii, lignificat, de culoare
castanie-verzuie, cu pubescenţă fină, albicioasă.
Cavitatea pedunculară — adîncă şi largă, în formă de pîlnie, cu marginile ondulate şi
pereţii netezi, fin pubescenţi, acoperită cu rugină care se răsfrînge în formă de raze.
Caliciul — mijlociu spre mare, cu se-
palele lungi, pubescente, distanţate la bază,
cu vîrfurile brunificate.
Cavitatea calicială — în formă de cas­
tron, cu marginile ondulate, cu pereţii încre­
ţiţi, de culoare verde-gălbuie, cu uşoară ru-
meneală roz pal, fin pubescenţă mai ales în
jurul caliciului, cu puncte albicioase.
Pieliţa — groasă, netedă, lucioasă, ce­
roasă, tare, aderentă la pulpă.
Cavitatea subcalicială — în formă de V ,
cu staminele aşezate la bază.
Inima — de mărime mijlocie, în formă
de ridiche, bine delimitată, aşezată central. F i g 3 3 3 _ Ţ i g ă n e ş t i d e Fcieac.

Lojile — de mărime mijlocie, în formă

de semilună, comunică între ele, avînd pereţii de culoare galbenă-verzuie, sidefii, lipsiţi
de crăpături.
Seminţele — de mărime mijlocie, de formă aproape ovoidă, cu vîrful acut, de culoare
castanie.
Axul — mic, uneori deschis spre bază.
Pulpa — albă, cu infiltraţii verzui, mai accentuate spre pieliţă, tare, crocantă,
destul de suculentă, plăcut acidulată, dulceagă, slab aromată şi parfumată.
Maturitatea de consum — din luna noiembrie pînă în februarie-martie.

B E C O M A N D Ă H I . Soiul Ţigăneşti de Feleac se recomandă local pentru grădinile de

lingă case, în condiţii mai aspre de climă şi sol, unde soiurile mai valoroase nu dau
rezultate satisfăcătoare.

РЕЗЮМЕ

Созревание — ноябрь — март.

Местный трансильванский сорт, распространен в Клужской области.
Дерево — среднерослое, долговечное, устойчивое к морозам, болезням и вреди­
телям; плодоношение регулярное и обильное.
Плод — средний округло-приплюснутый, желтый с бледно-гранатовым, почти
сплошным румянцем; мякоть белая, твердая хрустящая, сочная, с приятной кислот­
ностью; переносит хорошо перевозку и хранение.
812 SOIURI DE MAR AUTOHTONE. NERAIONATE

BÉSUMÉ

Maturité — novembre — mars.

Variété originaire de la Transylvanie, répandue dans la région de Cluj.
Arbre — de vigueur moyenne, longétif, résistant au froid, aux maladies et aux insectes •
productivité abondante et régulière.
Fruit — moyen, sphérique-aplati, jaune, recouvert de grenat pâle sur toute sa sur-
face. Chair blanche, ferme, croquante, juteuse, d'une acidité agréable. Eésistant au trans-
port et à la conservation.

ABSTRACT

Maturity – November to March.

Variety originating in the Transylvania, widespread in the region of Cluj.
Tree –medium vigour long-lived, resistant to cold, disease and insect abundance and regular
productivity.
Fruit – medium, spherical, flattened, yellow, covered with pale garnet on its surface. Flesh
white, firm, crisp, juicy, with a pleasant acidity. Resistant to transport and storage.
 POPESC

Sinonime : germ. Pfarrerapfel, Pfarapfel.

mag. Szaszpap-alma, Csokros Lanijeralma, Pop-alma.

Origine. Se crede că s-ar fi format în bazinele pomicole din Haţeg, regiunea Hu­
nedoara, unde se întîlnesc pomi foarte bătrîni.

Răspîndire. Se cultivă în Transilvania şi îndeosebi în regiunea Hunedoara, prin

grădini.
Este cunoscut şi în Austria şi Germania.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul este de vigoare mijlocie, însă longeviv. Este foarte productiv, rezistent la
ger, îngheţuri de primăvară, boli şi dăunători.
Fructele sînt de calitate bună, plăcute la gust, rezistente la vînturi şi transport.
Se păstrează timp îndelungat fără pierderi, sînt bune de consumat în stare proas­
pătă şi foarte bune pentru scopuri industriale, în special pentru marmeladă.

POMUL

Pomul atinge la vîrsta de 60 ani înălţimea de 8—9 m .

Coroana — sferică, mult turtită, cu diametrul de 9—10 m.
Ramurile de schelet — groase, lungi, arcuite la pomii în plină rodire, formînd cu
axul unghiuri de 60—65°, cu scoarţa zgrunţuroasă, de culoare castanie roşiatică, cu
lenticele albicioase, mici, lunguieţe, rare, aşezate transversal.
Ramurile de rod — predomină cele scurte.
Frunzele — mijlocii, de formă ovată sau eliptică, cu virful acut, baza rotunjită
sau slab alungită şi marginile serate. Limbul potrivit de gros, pielos, uşor gofrat, pubes­
cent pe faţa inferioară. Peţiolul de lungime variabilă, potrivit de gros, pubescent, verde-
roşiatic pe partea superioară şi verde pe cea umbrită.
• Florile — mici, cu petalele roz.
814 SOIURI DE MAR AUTOHTONE. NERAIONATE

FRUCTUL

Mărimea — variabilă, de la mică la mijlocie, avînd în medie H = 44 mm şi

D = 59 m m ; greutatea de 60—80 g.
Forma — eonic-trimchiată sau sferic-turtită, cu trei coaste şterse, cu contur regulat
(fig. 334).
Culoarea — de fond verde-gălbuie, devine galbenă deschis la maturitatea com­
pletă ; culoarea acoperitoare roşie-portocalie, peste care sînt suprapuse dungi întrerupte,
de culoare roşie-purpurie, cu nuanţă violacee, cu
puncte castanii-gălbui puţin vizibile.
Pedunculul — scurt, de grosime mijlocie, drept,
lignificat, de culoare castanie, pubescent.
Cavitatea pedunculară—destul de mică şi adîn­
că, regulată, de culoare brună-gălbuie, acoperită cu
rugină în formă de raze.
Caliciul — mic, închis, cu sepalele suprapuse,
la bază verzi, cu vîrfurile uscate, pubescente.
Cavitatea calicială — strimtă, destul de adîncă,
Fig. 334. — P o p e s c .
în formă de castron, cu suprafaţa încreţită, aspră
şi pubescentă în jurul caliciului.
Pieliţa — subţire, netedă, elastică, ceroasă, aderentă la pulpă, uneori cu negi mici.
Cavitatea subcalicială — mică sau submijlocie, în formă de V, cu pereţii ruginii, nu
comunică cu camera axială.
Inima — mică pînă la mijlocie, bine delimitată, aşezată central.
Lojile — mijlocii, largi şi adinei, cu pereţii lucioşi.
Seminţele — de mărime mijlocie, ovoide, de culoare castanie, pline ; se desprind şi
cad în camera axială (mere sunătoare).
Axul — de formă alungită, deschis.
Pulpa — albă, la maturitatea deplină albă-crem, uneori cu slabe infiltraţii roşii spre
cavitatea calicială, suculentă, dulceagă, cu aciditate potrivită, plăcută la gust, aromată ;
în timpul păstrării devine moale şi făinoasă.
Maturitatea de consum — începe în luna noiembrie şi se prelungeşte pînă în luna
martie.

RECOMANDĂRI. Soiul Popesc poate fi menţinut în cultură local, în grădinile din

jurul caselor.

РЕЗЮМЕ

Созревание — ноябрь — март.

Предполагается, что сорт происходит из Хацегского района, Хунедоарской
области.
Дерево — среднерослое, долговечное, устойчивое к морозам, болезням и вреди­
телям, очень урожайное.
Плод — мелкий или средний, усечено-коннческой или округло-приплюснутой
формы, желтовато-зеленый, с оранжево-красным румянцем на обращенной к солнцу
стороне и пурпурово-красными полосками; мякоть белая, сочная, ароматная, хорошего
вкуса; транспортабельность хорошая, лежкость продолжительная.
 POPESC 815

RÉSUMÉ

Maturité — novembre — mars.

Variété probablement originaire du district de Haţeg, région de Hunedoara.
Arbre — de vigueur moyenne, longétif, résistant au troid, aux maladies et aux in­
sectes ; très productif.
Fruit — petit ou moyen, tronconique ou sphérique-aplati, vert-jaunâtre, recouvert
de rouge-orangé sur le côté exposé au soleil et rayé de rouge pourpre. Chair blanche,
juteuse, à arome et saveur agréable. Supporte bien le transport. Se conserve pendant
longtemps.

ABSTRACT

Maturity – November to March.

Variety probably originating in the Haţeg district, Hunedoara region.
Tree – medium vigour, long life, resistant to cold, disease and insects, very productive.
Fruit – small or medium, tapered or flattened-spherical, yellowish-green, covered with red-
orange on the sunny side and striped with purple. Flesh white, juicy, with pleasant aroma and flavour.
Withstands transportation. It preserves for a long time.
 LEŞEŞTI

Sinonime : Moşeşti.

Origine. Soi autohton, format în centrul pomicol Comarna, regiunea Iaşi.

Răspîndire. Este răspîndit în regiunea Iaşi, mai ales în comunele din apropierea
oraşului Iaşi.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul are creştere viguroasă şi se caracterizează prin longevitatea mare a pomilor,

care depăşesc vîrsta de 80 ani. Rodeşte destul de abundent, avînd o producţie medie de
80—100 kg fructe; în unii ani, de la un p o m se recoltează şi peste 200 kg mere.
Fructele sînt de calitate mediocră, foarte rezistente la vînturi şi mai ales la transport.
Se păstrează bine în beciuri obişnuite, în vrac, pînă la sfîrşitul lunii martie. Se folosesc
pentru consumul în stare proaspătă, dar se pretează mai bine pentru industrializare.
Soiul este foarte rezistent la ger, brume tîrzii de primăvară, secetă, boli şi
dăunători.

POMUL

Pomul de talie mijlocie, cu înălţimea de circa 8 m, are trunchiul ciHndric, neră-

sucit, de grosime mijlocie, la locul de altoire f ormînd o umflătură caracteristică ; scoarţa
de culoare cenuşie-negricioasă, cu crăpături longitudinale puţin adînci, se desface în
plăci subţiri.
Coroana — globuloasă-turtită, relativ mare, eu diametrul de circa 11 m.
Ramurile de schelet — numeroase, 7 —8 în etaj, lungi, groase, cresc strîmb, uneori
chiar geniculat, formînd cu axul unghiuri de 60 — 70°; la bază, scoarţa este groasă,
crăpată longitudinal, de aceeaşi culoare cu trunchiul ; spre mijlocul ramurilor este aspră
sau zgrunţuroasă, de culoare brună-cenuşie, iar spre vîrf netedă, de culoare cenuşie-
verzuie sau galbenă-verzuie, cu numeroase lenticele mici, eliptice, de culoare albicioasă,
dispuse neregulat.
Ramurile de rod —groase, de lungime mijlocie, foarte numeroase ; predomină ţepuşele,
iar nuieluşele se întîlnesc mai rar.
 LEŞEŞTI 817

Lăstarii — lungi şi groşi, cu scoarţa de culoare brună-verzuie, pubescenţi, cu nume­

roase lenticele mici, orbiculare, de culoare galbenă-albicioasă, dispuse neregulat.
Mugurii vegetativi — mici, ascuţiţi, lipiţi de lăstar, de culoare brună-roşiatică,
pubescenţi, cu pernuţele puţin proeminente.
Mugurii floriferi — mari, umflaţi la bază şi ascuţiţi spre vîrf, de culoare brună,
pubescenţi.
Frunzele — de mărime mijlocie, ovate, cu vîrful scurt-acuminat, marginile crenate,
cu limbul gros, slab pubescent de-a lungul nervurilor şi scămos pe toată faţa inferioară,
uşor vălurat, de consistenţă erbacee. Peţiolul de lungime mijlocie, gros, verzui, slab
pubescent.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, avînd în medie H = 68 m m şi D = 69 mm ; greutatea

de 75—80 g.
Forma — cilindrică sau conic-trunchiată, cu contur neregulat (fig. 335).
Culoarea — de fond galbenă-verzuie la recoltare şi galbenă-limonie la maturitatea
completă ; cea acoperitoare roz sau roşiatică,
apare numai pe partea expusă la soare ;
culoarea suprapusă lipseşte. Punctele, de cu­
loare albă, destul de mari, sînt răspîndite pe
toată suprafaţa fructului, fiind mai dese spre
cavitatea calicială ; pe partea rumenită sînt
înconjurate de aureolă roz.
Pedunculul — scurt, drept sau puţin
curbat, mai gros la bază, lignificat, acoperit
pe toată suprafaţa cu puf alb, foarte des,
înfipt oblic.
Cavitatea pedunculată — neregulată, cu
trei umeri largi, îngustă, foarte adîncă ; la
unele fructe există rugină de culoare brună,
însă în cantitate mică, în formă de dungi
izolate.
Fig. 335. — Leşeşti. Caliciul — mic, închis, cu sepalele de
mărime mijlocie, împreunate la bază, cu vîr-
furile uscate şi răsfrînte în afară, de culoare verde-albicioasă.
Cavitatea calicială — potrivit de largă, de adîncime mijlocie, în formă de castron,
cu pereţii încreţiţi şi pubescenţi ; ondulaţiile pereţilor nu depăşesc marginile cavităţii.
Pieliţa — subţire, tare, netedă, lucioasă, unsuroasă şi aderentă la pulpă.
Cavitatea subcalicială — mare, adîncă, în formă de tub, nu comunică cu camera
axială ; staminele uscate, în poziţie inferioară ; pereţii cavităţii acoperiţi cu rugină brună-
verzuie.
Inima — mare, în formă de ceapă, bine delimitată de fascicule de culoare brună-
gălbuie.
Lojile — lungi, relativ adinei, cu pereţii verzi, lucioşi, fără crăpături.
Seminţele — mari, ovoid-alungite, de culoare castanie închis, cîte două în fiecare
lojă, pline.

52 - c. 2452
818 SOIURI DE MAR AUTOHTONE. NERAIONATE

Axul — deschis, uneori umplut cu ţesut buretos.

Pulpa — albă, de consistenţă făinoasă, suculentă, acidulată, slab aromată, destul
de moale, cu gust dulceag.
Maturitatea de consum — începe din noiembrie şi se prelungeşte pînă la sfîrşitul
lui martie.

RECOMANDĂRI. Soiul Leşeşti se recomandă pentru grădinile de Ungă case din regiu­
nea Iaşi, fără să fie extins în cultură.

РЕЗЮМЕ
Созревание — ноябрь — март.
Сорт происходит из плодоводческого района Комарна, Ясской области.
Дерево — сильнорослое, очень долговечное, нетребовательное, устойчивое к
морозам, болезням и вредителям, плодоносит обильно.
Плод — средней величины, цилиндрической или усеченно-конической формы,
лнмонно-желтого цвета, со слабым размытым розовым румянцем на стороне, обращен­
ной к солнцу; мякоть белая, мучнистая, сочная, кисловато-сладковатая; посредствен­
ного качества; переносит хорошо перевозку и хранение.

RÉSUMÉ
Maturité — novembre — mars.
Variété originaire du centre pomicole de Comarna, région de Jassy.
Arbre — vigoureux, très longétif, rustique, résistant au froid, aux maladies et aux
insectes ; productivité abondante.
Fruit — moyen, cylindrique ou tronconique, jaune-ciwon, teinté de rose sur le côté
exposé au soleil. Chair blanche, farineuse, juteuse, acidulée, à saveur douceâtre. Qualité
médiocre. Résistant au transport et à la conservation.

ABSTRACT

Maturity – November to March.

Variety originating in the Comarna Fruit Centre, Iași region.
Tree – vigorous, very long life, hardy, resistant to cold, disease and insects; abundant
productivity.
Fruit – medium, conical or cylindrical, yellow-lemon, tinged with pink on the side exposed to
the sun. Flesh white, mealy, juicy, tangy, sweet flavour. Poor quality. Resistant to transport and storage.
 FRÄGÄRELE

Sinonime : Mărul de şezători.

Origine. Acest soi s-a format probabil în bazinele pomicole din regiunea Hunedoara.

Râspîndire. Se întîlneşte prin livezile din bazinul pomicol Haţeg, ca pom răzleţ şi
chiar în masiv. î n livezile actuale intră în proporţie de 1 0 % .

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul se întîlneşte altoit numai po măr sălbatic. î n tinereţe creşte viguros, iar de
la vîrsta de 40—50 ani începe uscarea ramurilor de schelet.
Faţă de alto soiuri locale, este mai puţin longeviv. Deşi se întîlnesc pomi în vîrsta
de 80—90 ani, aceştia au vîrfurile uscate, trunchiul scorburos, ceea ce denotă şi o slabă
rezistenţă faţă de temperaturile scăzute.
Podeşte o dată la doi ani, dînd în medie 80—120 kg fructe.
Fructele sînt viu colorate în roşu lucios, foarte aspectuoase şi mult apreciate pentru
gustul plăcut. Se folosesc pentru masă şi industriab'zare. Sînt rezistente la transport şi
păstrare, dar slab rezistente la vînt.

POMUL

Pomul de talie mare, cu înălţimea de 9—11 m, are trunchiul de 40—50 cm în dia­

metru, cu scoarţa cenuşie, crăpată longitudinal, superficial.
Coroana — aproape globuloasă, relativ deasă, cu diametrul de 8—9 m.
Ramurile de schelet — potrivit de groase, avînd diametrul la bază de 15—20 cm, cu
scoarţa zgrunţuroasă, care se desface în fîşii înguste, cu axul formează unghiuri de 50 —
60°. Eamurile mai tinere sînt netede, lucioase, de culoare cenuşie-roşcată, cu puţine
lenticele mici, de culoare albicioasă, aşezate longitudinal.
Ramurile roditoare — scurte, groase ; predomină pintenii şi ţepuşele ; foarte rar se
întîlnesc şi nuieluşe.
Lăstarii — de lungime şi grosime mijlocii, cu scoarţa de culoare brună-roşiatieă,
lipsiţi de puf.
Mugurii vegetativi — mici, ascuţiţi, turtiţi, de culoare cafenie-albicioasă, pubes­
cenţi şi lipiţi de lăstar, cu pernuţele slab dezvoltate.
Mugurii floriferi — voluminoşi, cafenii-cenuşii.
820 SOIURI DE MAR AUTOHTONE, NERAIONATF,

Frunzele — de mărime mijlocie, de formă lanceolată, ascuţite la vîrf şi rotunjite

la bază, de culoare verde-gălbuie, glabre pe faţa superioară şi verzi-albicioase, pubes­
cente pe cea inferioară. Peţiolul lung, de grosime mijlocie, pubescent, de culoare verde-
roşiatică, care se prelungeşte şi pe nervura principală pînă la vîrf.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, avînd în medie H = 50 mm şi D = 62 m m ; greutatea de

6 0 - 8 0 g.
Forma — sferic-turtită, neregulată, din cauza coastelor foarte pronunţate în regiu­
nea cavităţii caliciale (fig. 336).
Culoarea — de fond galbenă de ceară sau portocalie ; cea acoperitoare roşie-carmin
aprins ; culoarea suprapusă roşie-violacee, dispusă în formă de dungi întrerupte, de lăţimi
diferite. Punctele sînt mici, de culoare roşie deschis, albicioase sau ruginii.
Pedunculul — de lungime şi grosime mijlocii, glabru sau slab pubescent, cafeniu-
verzui, semilignificat, prins bine de fruct, drept sau curbat.
Cavitatea pedunculară — neregulată, largă, relativ adîncă, cu pereţii ondulaţi, aco­
periţi cu rugină de culoare cafenie-verzuie, care în unele cazuri se revarsă peste marginile
cavităţii în formă de dungi sau raze.
Caliciul — mare, deschis sau semideschis, cu sepalele de mărime mijlocie, distanţate
la bază, de culoare verde-gălbuie, pubescente, cu vîrfurile uscate.
Cavitatea calicială — neregulată, adîncă, largă, cu pereţii mult ondulaţi, cu cinci coaste
foarte proeminente şi inegale ; rugina se află numai în jurul caliciului, în formă de pete.
Pieliţa — subţire, netedă, foarte lucioasă,
tare, lipsită do elasticitate, casantă, aderentă la
pulpă.
Cavitatea subcalicială — în formă de pîlnie,
cu gîtul alungit, de adîncime foarte variabilă ;
stammele cu aşezare superioară.
Inima — sferică sau sferic-turtită, slab de­
limitată.
Lojile — închise, cu pereţii galbeni, lucioşi,
cu crăpături transversale fine, de obicei calusate ;
nu comunică cu axul.
Seminţele — ovoide, cu vîrful ascuţit, de

Fig. 336. - Frügärele.

culoare cafenie închis, cîte 1—2 în lojă, pline,
mai rar şiştave.
Axul — larg, mai deschis la mijloc.
Pulpa — de culoare galbenă-crem, cu infiltraţii de culoare roz lîngă pieliţă, cro­
cantă, granuloasă, cu gust dulce-acrişor foarte plăcut, destul de suculentă, plăcut aro­
mată (de fragi).
Maturitatea de consum — începe în luna noiembrie şi se prelungeşte pînă în luna
aprilie.

RECOMANDĂRI. Se recomandă menţinerea soiului Frăgărele în grădinile de lîngă

case, mai ales în comunele situate la altitudini mari, în regiunea Hunedoara, fără să fie
extins în cultură.
 FRAGARF.LE 821

РЕЗЮМЕ
Созревание — ноябрь — апрель.
Сорт происходит из Хацегского района, Хунедоарской области.
Дерево — сильнорослое, крупное, мало морозоустойчивое, довольно требовательное
к условиям среды; плодоношение обильное, но периодическое.
Плод — средней величины, округло-приплюснутый, сильно-ребристый, желто-
воскового цвета, с красно-карминным румянцем, покрытым прерывистыми красно-
фиолетовыми различной величины полосками; мякоть беловато-кремовая, с розовыми
прожилками, хрустящая, кисловато-сладкая, с приятным земляничным ароматом;
переносит транспорт и хранение.

EÉSUMÉ
Haturile — novembre — avril.
Variété originaire du district de Haţeg, région de Hunedoara.
Arbre — vigoureux, de grande taille, sensible au froid, assez exigeant quant aux
conditions de milieu ; productivité abondante, mais intermittente.
Fruit — moyen, sphérique-aplati, à crêtes prononcées, jaune cire, recouvert de rouge
carminé, avec des raies rouges-violacées de longueur différente, interrompues. Chair
d'un blanc-crême, infiltrée de rose, croquante, douce-aigrelette, avec arome agréable de
fraise. Eésistant au transport et à la conservation.

ABSTRACT

Maturity – from November to April.

Variety originating in the Haţeg district, Hunedoara region.
Tree – vigorous, large, sensitive to cold, fairly demanding about the environmental conditions,
productivity abundant but intermittent.
Fruit – medium, spherical, flattened, ridged pronounced, yellow wax, carmine red covered with
purplish-red stripes of different length, interrupted. Flesh whitish-cream, pink infiltrated, crisp, sweet-
tart, with pleasant aroma of strawberry. Resistant to transport and storage.
 MURGI DE IARNĂ

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi local, identificat în comuna Gîdinţi, raionul Eoman.

Răspîndire. Este răspîndit în mai multe comune din raionul Eoman.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte relativ viguros, are frunziş bogat şi sănătos. înfloreşte tîrziu, după
ce trece pericolul brumelor de primăvară. Eodeşte regulat şi destul de abundent, pro-
ducînd în fiecare an cîte 100—160 kg fructe.
Pomul rezistă bine la secetă şi ger, avînd trunchiul şi ramurile de schelet fără plăgi
de ger şi fără uscături în coroană.
Pructele sînt rezistente la rapăn, de calitate mediocră pentru consumul în stare
proaspătă. Se aseamănă cu cele ale soiului Nemţesc cu miezul roşu, răspîndit în raionul
Fălticeni.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, uniformă, avînd în medie H = 61 m m şi D = 63 mm ;

greutatea de 7 5 — 8 0 g.
Forma — ovo-sferică, rotunjită spre bază şi uşor trasă spre vîrf, cu diametrul maxim
situat la jumătatea înălţimii (fig. 337).
Culoarea — de fond galbenă-verzuie ; cea acoperitoare roşie-corai în formă de stropi,
iar cea suprapusă de culoare roşie-violacee închis în formă de dungi, de mărimi diferite,
întrerupte. Punctele sînt albicioase, de-abia vizibile, mici, puţine.
Pedunculul — lung, subţire, glabru, de culoare măslinie, curbat înspre punctul de
inserţie cu ramura, lignificat, prins bine de fruct.
Cavitatea pedunculară — îngustă, adîncă, de formă conică sau triedrică, cu rugină
verde-cafenie care se revarsă peste marginile cavităţii.
Caliciul — închis sau semideschis, cu sepalele de mărime mijlocie, de culoare verde-
albicioasă, cu vîrfurile uscate şi uşor răsfrînte în afară.
Cavitatea calicială — îngustă, puţin adîncă, în formă de farfurie, cu pereţii uşor
încreţiţi la baza caliciului, cu pieliţa mată, acoperită cu puf fin, din care cauză are
nuanţă cenuşie (murgă).
 MUROl DE IARNA 823

Pieliţa — subţire, netedă, lucioasă, tare, aderentă la pulpă.

Caritatea subcalicială — scurtă, în formă de V, nu comunică cu camera axială.
Inima — de mărime mijlocie, aproape sferică, uşor turtită, deplasată spre cavitatea
calicială, bine delimitată de fascicule vasculare
care se continuă pînă la baza cavităţii sub-
caliciale.
Lojile — de mărime mijlocie, cu pereţii
crăpaţi transversal, de culoare verzuie pal.
Se m'niţele — invers-ovoide, de culoare cas­
tanie deschis, pline, cite 2 — 3 într-o lojă.
Axul — deschis pe toată înălţimea, for­
mează o cameră axială fusiformă.
Pulpa — albă-verzuie, verzuie în cuprinsul
inimii, cu gust fad, ierbos, potrivit de suculentă,
acidulată, lipsită de aromă.
Maturitatea de consum — începe la sfîrşi­
tul lunii noiembrie şi se prelungeşte fără pier­
deri, pînă în luna aprilie.
Fig. 3 3 7 . — Murgi de iarnă.

EECOMANDĂRI. Soiul Murgi de iarnă se recomandă pentru grădinile de lingă case în

zona dealurilor din centrul Moldovei.

РЕЗЮМЕ
Созревание — ноябрь — апрель.
Сорт происходит из Романского района, Ясской области.
Дерево — сильнорослое, долговечное, неприхотливое, устойчивое к морозам,
засухе и вредителям; плодоносит регулярно и обильно.
Плод — средний, округло-яйцевидный, зеленовато-желтый, с красновато-корал­
ловым, как-бы разбрызганным румянцем и красновато-фиолетовыми полосками; мякоть
белая, безвкусная, травянистая, довольно сочная, кисловатая.

RESUME
Maturité — novembre — avril.
Variété originaire du district de Boman, région de Jassy.
Arbre — vigoureux, longétif, rustique, résistant au froid, à la sécheresse et aux para-
sites ; productivité abondante et régulière.
Fruit — moyen, ovo-sphérique, jaune-verdâtre, recouvert de rouge corail sous forme
de gouttes et rayé de rouge-violacé. Chair blanche, à saveur fade, herbeuse, assez juteuse,
acidulée.

ABSTRACT

Maturity – from November to April.

Variety originating in the Roman district, Iași region.
Tree – vigorous, long-lived, hardy, resistant to cold, drought and pests, productivity abundant
and regular.
Fruit – medium, ovo-spherical, greenish-yellow, covered with red coral drop form and striped
with red-purple. Flesh white, bland flavour, grassy, fairly juicy, tangy.
 CRETES C-DOMNESC

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, format în bazinele pomicole din regiunea Ploieşti. Denu­
mirea soiului vine probabil de la faptul că fructele au caractere comune cu ale soiurilor
Creţeşti şi Domnesc.

Răspindire. Se întîlneşte foarte rar, numai ca pom izolat în grădinile de lîngă case,
in bazinele pomicole de pe văile rîurilor Teleajen şi Drajna din regiunea I — Subcarpatică
meridională.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul este longeviv, creşte viguros, înalt, formînd coroană deasă, de dimensiuni
mari, sferic-alungită, mai tîrziu cu ramurile aplecate.
Intră tîrziu pe rod, la vîrsta de 8—12 ani, şi are tendinţa de rodire intremitentă.
Nu este pretenţios faţă de climă şi sol, este rezistent la ger, însă sensibil la rapăn.
Fructele sînt de calitate mediocră pentru
consumul în stare proaspătă ; au gust pronunţat
acrişor, fiind folosite mai mult pentru uscare şi
magiun.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie sau submijlocie, H =

50—55 mm şi D = 60—64 m m ; greutatea
de 7 5 - 8 0 g.
Forma — sferic-turtită, uneori asimetrică
(fig. 338).
Culoarea — de fond galbenă-verzuie ; cea
acoperitoare roşie-carmin, peste care se suprapun
Fig. 338. - Crcţesc-domnesc. dungi înguste, întrerupte, colorate mai intens ;
culoarea suprapusă nu pătrunde în cavităţi. Pe
întreaga suprafaţă a fructului există puncte mici, de culoare cenuşie.
Pedunculul — de lungime şi grosime mijlocii, semilignificat.
Cavitatea pedunculară — în formă de pîlnie, largă şi îngustată spro fund, cu pereţii
acoperiţi cu rugină cenuşie şi aspră, care se revarsă mult în afara cavităţii.
 CRETF.SC-DOMNF.SC 825

Caliciul — deschis, format din sépale mari, pubescente, aproape ca la soiul Domnesc.
Caritatea calicialâ — superficială, largă, cu pereţii încreţiţi.
Pieliţa — groasă, tare, netedă, lucioasă, semiaderontă la pulpă.
Caritatea subcalicialâ — mică, în formă de V deschis.
Inima — de mărime mijlocie, bine delimitată şi plasată spre caliciu.
Lojile — de mărime mijlocie cu pereţii albi-verzui.
Seminţele — ovoid-ascuţite, de culoare cafenie închis.
Axul — semideschis, de dimensiuni mijlocii.
Pulpa — albă-gălbuie, în general mai consistentă decît la soiul Creţesc dungat de
iarnă, suculentă, puternic acidulată, slab dulceagă, răcoritoare.
Maturitatea âe consum — începe de la sfîrşitul lunii noiembrie şi se prelungeşte
pînă în luna ianuarie.

RECOMANDĂRI. NU se recomandă extinderea soiului Creţesc-domnesc în afara arealu­

lui ocupat astăzi.

РЕЗЮМЕ
Созревание — ноябрь — январь.
Сорт, народной селекции из Плоештской области.
Дерево — сильнорослое, долговечное, устойчивое к морозам, болезням и вреди­
телям, очень урожайное.
Плод — средней величины, округло-приплюснутый, зеленовато-желтый, с крас­
новато-карминным румянцем, покрытым узкими полосками, более интенсивного цвета;
мякоть желтовато-белая, сочная, с сильной кислотностью, мало-сладкая, освежающая.

R É S U M É

Maturité — novembre — janvier.

Variété originaire de la région de Ploieşti.
Arbre — vigoureux, longétif, résistant aux gelées d'hiver, aux maladies et aux
insectes ; très productif.
Fruit — moyen, sphérique-aplati, jaune-verdâtre, recouvert de rouge carmin sur
le côté exposé au soleil, avec des raies étroites d'un rouge plus intense. Chair d'un blanc
jaunâtre, juteuse, fortement acidulée, un peu douceâtre, rafraîchissante.

ABSTRACT

Maturity – November to January.

Variety originating in the Ploiești region.
Tree – strong, long life, resistant to winter frosts, diseases and insects, very productive.
Fruit – medium, spherical, flattened, greenish-yellow, covered with crimson on the sunny side,
with narrow lines of a more intense red. Flesh yellowish white, juicy, highly acidic, slightly sweet,
refreshing.
 C R E Ţ E SC DE TOAMNĂ

Sinonimi': im so cunosc.

Origine. Soi autohton vechi, a cărui provenienţă nu se cunoaşte. Se presupune

că ar fi rezultat din sămînţă de Creţesc dungat de iarnă.

Răspîndirc. Este răspîndit în regiunea subcarpatică, din Moldova.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pom de vigoare şi dimensiuni mijlocii, are coroana deasă, de formă larg-piramidală,

cu baza rotunjită.
Caracterele ramurilor, lăstarilor, mugurilor, frunzelor şi florilor se aseamănă cu ca­
racterele celorlalte soiuri Creţeşti.
Intră pe rod la 7—9 ani, ro­
deşte abundent, o dată la doi ani.
Fructele sint plăcute la gust,
se păstrează uşor şi fără pierderi.
Sînt slab prinse de ramuri, se scu­
tură uşor de vînt, dar sînt rezistente
la rapăn şi la putregaiul brun.
Pomul este rezistent la boli şi
dăunători ; este puţin pretenţios faţă
de sol.

FRUCTUL

Mărimea — variabilă, de la
mijlocie la mare, H = 58—72 mm
F i g . 339. - c r e ţ e s c d e t o a m n ă . şi D = 68—86 mm ; greutatea variază
între 130 şi 220 g, media 174 g ; depă­
şeşte celelalte soiuri Creţeşti, cu excepţia soiului Creţesc de Simici.
Forma — conie-trunchiată, cu suprafaţa netedă, rotunjită, foarte regulată (fig. 339).
Culoarea — de fond verde-albicioasă în timpul recoltării, devine albă-verzuie,
uneori cu nuanţă gălbuie, la maturitatea de consum ; pe partea însorită acoperită cu ru-
meneală nuanţată, roşie închis. Spre caliciu prezintă numeroase puncte proeminente.
 CRIŢISO DE TOAMNA 827

Pedunculul — scurt, de grosime mijlocio, îngroşat Ia capăt.

Caliciul — închis, cu sepalele verzui, înguste, jmbescente.
Cavitatea calicială — destiü de regulată, de lărgime mijlocie, puţin adîncă, in
formă de castron, cu marginile încreţite.
Pieliţa — de grosime mijlocie, tare, lucioasă, aspră.
Inima — de mărime mijlocie, în formă de ceapă, cu pereţii bine marcaţi.
Lojile — închise, de mărime mijlocie, largi, cu pereţii subţiri, lucioşi, de culoaro
albă, cu nuanţă verzuie.
Seminţele — ovoid-alungite, turtite într-o parte, cu vîrful ascuţit, castanii deschis,
cîte două în fiecare lojă.
Axul — mic, închis.
Pulpa — albă, semifină, fără aromă, suculentă, vinurie, plăcută la gust.
Maturitatea de consum - din noiembrie pînă în ianuarie, începutul lunii februarie.

RECOMANDĂRI. Se recomandă menţinerea soiului Creţesc de toamnă numai în grădi­

nile de lîngă case din zona dealurilor înalte în Moldova.

РЕЗЮМЕ

Созревание — ноябрь — январь.

Старый румынский сорт.
Дерево — имеет общую характеристику, свойственную всем сортам из группы
Крецешть.
Плод — средний или крупный, усеченно-конической формы, зеленовато-белый
с тёмнокрасным румянцем на обращенной к солнцу стороне; кожица жесткая из-за
многочисленно выступающих бугорков; мякоть белая, полу-нежная, лишенная аро­
мата, сочная, винно-кислая, приятного вкуса.

RÉSUMÉ

Maturité — novembre — janvier.

Ancienne variété autochtone.
Arbre — plus ou moins semblable aux autres Creţesc.
Fruit — moyen ou gros, tronconique, blanc-verdâtre, teinté de rouge sombre sur le
côté exposé au soleil. Peau rugueuse, parsemée de points proéminents. Chair blanche, mi-
fine, dépourvue d'arome, juteuse, vineuse, à saveur agréable.

ABSTRACT

Maturity – November to January.

Old native variety.
Tree – more or less similar to other Creţesc species.
Fruit – medium or large, tapered, greenish-white, stained dark red on the sunny side. Rough
skin, studded with points prominent. Flesh white, half-thin, devoid of flavour, juicy, vinous, with
pleasant flavour.
 CREŢESC DE SIMICI

Sinonime : nn se cunosc.

Origine. Soi autohton, de origine necunoscută, format probabil în zona

dealurilor din nordul Moldovei.

Răspîndire. Se întîlneşte ca pom izolat în grădinile din raioanele : Fălticeni, Suceava,

Rădăuţi, Gura Humorului şi Cîmpulung. Nu este răspîndit mult, deoarece fructele sînt
foarte atacate de rapăn şi putregaiul brun.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul de vigoare mare, cu frunziş bogat, atinge la vîrsta de 18—20 ani dimensiuni
destul de impresionante. Este rezistent la ger, nepretenţios faţă de climă şi sol. înfloreşte
destul de tîrziu şi în felul acesta scapă de brumele de primăvară. Rodeşte regulat şi foarte
abundent.
Fructele sînt destul de mari, aspectuoase şi conţin 10,29—11,50% zahăr, 0,29 —
0,83% aciditate, 0,13% tanoide, 0,49—0,60% pectine şi 0,17— 0,39% proteine brute ;
sînt relativ sărace în vitamina С (1,0 — 6,0 m g % ) ş i a u o valoare energetică de 53,2—61,2
cal. Se pretează pentru consumul în stare proaspătă şi pentru marmeladă.
Prezintă defectul că fructele sînt atacate de rapăn şi putregaiul brun, putrezesc
repede şi cad în masă.

POMUL

Pomul creşte foarte viguros, atinge înălţimea de 10 — 14 m, cu trunchiul bine dezvol­

tat, puternic, uniform ca grosime, cu scoarţa de culoare verde-măslinie, netedă, fără
crăpături.
Coroana — sferic-turtită, cu diametrul de circa 10—12 m.
Ramurile de schelet — viguroase, lungi, slab ramificate şi degarnisite pe o lungime
pînă la 2 m de la bază ; formează cu axul unghiuri de 80—90°. Eamurile de ordinul al II-lea
şi al III-lea sînt puternic ramificate înspre vîrf, astfel că la periferie coroana apare
mai deasă.
Ramurile de rod — reprezentate mai ales prin ţepuşe puternice care sînt aşezate
fie direct pe ramură, fie pe burse groase şi umflate ; destul de frecvent se întîlnesc nuie­
luşe şi mlădiţe, mai ales spre periferia coroanei.
 CREŢESC DE S1MICI «29

Lăstarii — viguroşi, lungi şi groşi, cu scoarţa de culoare verde-roşiatică.

Frunzele — mari, cu limbul ondulat, foarte caracteristice soiului, de culoare verde
închis ; se menţin pe pom pînă la începerea gerului.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, avînd în medie H = 58 mm şi D = 78 m m ; greutatea medie

de 156 g ; fructele cele mai mari au greutatea pînă la 290 g.
Forma — sferică, puternic turtită la cei doi poli, cu diametrul maxim situat la mij­
locul fructului. Fructul este simetric,
frumos rotunjit, fără creste sau muchii,
(fig. 340).
Culoarea — de fond la început
verde-gălbuie, iar mai tîrziu galbenă-
verzuie, acoperită în cea mai mare parte
cu roşu-vişiniu. Pe toată suprafaţa fruc­
tului sînt răspîndite puncte de rugină,
de mărime şi desime variabile, uneori
dispuse în cercuri concentrice în jurul
cavităţii caliciale.
Pedunculul — destul de lung, gros,
drept sau uşor aplecat într-o parte,
lignificat, de culoare brună-roşcată şi
acoperit cu perişori fini, depăşeşte
marginile cavităţii.
Cavitatea pedunculară — foarte Iar- 8- F
- — C r e ţ e s c de Simid.
i 3 4 0

gă şi adîncă, de formă conică, larg des­

chisă, cu marginile foarte regulate, fără ondulaţii, cu pieliţa de culoare mai deschisă
decît restul fructului, acoperită în întregime cu striuri foarte înguste de rugină, dispuse
concentric.
Caliciul — mare, semideschis sau deschis, format din sepale mari, depărtate la bază,
de culoare brună-cenuşie, pubescente.
Cavitatea calicială — nu prea mare în raport cu dimensiunile fructului, largă, destul
de adîncă, în formă de castron, cu marginile regulate, cu piebţa de aceeaşi culoare cu
restul fuctului, uşor încreţită.
Pieliţa — destul de subţire şi elastică, uneori aspră.
Cavitatea subcalicială — mică, în formă de cupă, largă şi puţin adîncă ; staminele cu
aşezare inferioară.
Inima — foarte mică în raport cu dimensiunile fructului, în formă de ceapă, turtită
la ambii poli, dar mai ales în partea inferioară, bine delimitată de fascicule care se închid
la baza cavităţii subcaliciale.
Lojile — potrivit de largi, adinei şi înalte, cu pereţii crăpaţi şi necalusaţi, de culoare
galbenă de ceară sau galbenă-verzuie, complet deschise spre camera axială.
Seminţele — de mărime mijlocie, turtite şi neregulate, cafenii, cîte două în
fiecare lojă.
Axul — larg, deschis pe toată înălţimea.
830 SOIURI DE MAR AUTOHTONE, NERAIONATE

Pulpa — albă-verzuie sau albă-gălbuie, potrivit de consistentă, suculentă, acidulată,

lipsită de dulceaţă şi aromă.
Maturitatea de consum — începe în luna noiembrie şi se prelungeşte pînă la sfîrşitul
lunii februarie.

RECOMANDĂRI. Soiul Creţesc de Simici se recomandă să fie cultivat numai în gră­

dinile de lîngă case, în nordul Moldovei.

РЕЗЮМЕ

Созревание — ноябрь — февраль.

Сорт происходит из холмистой северной части Молдовы.
Дерево — сильнорослое, мощное, долговечное, неприхотливое, морозоустойчивое,
плодоносит обильно и регулярно.
Плод — средний, округлый, сильно приплюснутый, зеленовато-желтый с почти
сплошным вишнево-красным румянцем; мякоть зеленовато-белая или желтовато-белая,
плотная, сочная, кисловатая, лишенная сладости и аромата; сорт не устойчив к бо­
лезням.

RÉSUME

Maturité — novembre — février.

Variété originaire de la zone des collines du Nord de la Moldavie.
Arbre — très vigoureux, de grande taille, longétif, rustique, résistant au froid, produc-
tivité abondante et régulière.
Fruit — moyen, sphérique, très aplati, jaune-verdâtre, recouvert de rouge cerise
sur presque toute sa surface. Chair d'un blanc-verdâtre ou blanc-jaunâtre, ferme, juteuse,
acidulé, dépourvue de douceur et d'arome. Très sensible aux maladies.

ABSTRACT

Maturity – November to February.

Variety originating in the areas of the hills of northern Moldova.
Tree – very vigorous, large, long life, resistant to cold, heavy and regular productivity.
Fruit – medium, spherical, flattened, greenish-yellow, covered with red cherry on almost any
surface. Flesh greenish-white or yellowish-white, firm, juicy, tangy, devoid of sweetness and aroma.
Very susceptible to diseases.
 CREŢESC DE D R A G O S L Ä V E N I

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi local, format în partea de sud a Moldovei.

Răspîndire. Este răspîndit în raioanele : Rîmnicu Sărat, Focşani, Panciu, ca pomi

răzleţi prin grădini.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul, asemănător cu al celorlalte soiuri Creţeşti, începe să rodească pe la 7—8 ani,

produce abundent, însă neregulat, o dată la doi ani.
Fructele se ţin bine pe pom, sînt rezistente la boli şi dăunători. A u aspect foarte frumos,
sînt de calitate bună şi se păstrează bine
pînă în primăvară. Pieliţa răniîne mult timp
netedă şi lucioasă şi nu se încreţeşte ca la
celelalte soiuri de Creţeşti.
Pomii sînt rezistenţi la ger şi puţin
pretenţioşi faţă de condiţiile de sol.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, uniformă, H =

56—61 m m şi D = 68—72 m m ; greutatea
de 92—124 g.
Forma — sfero-conică, rotunjită la ca­
pete, foarte uniformă (fig. 341).
Culoarea — de fond albă-gălbuie, uni­
formă, acoperită C U dungi de Culoare Carmin, Fig. 341. — C r e ţ e s c d e D r a g o s l u v e n i .
care dau un aspect foarte atrăgător fructelor.
Pedunculul — de lungime mijlocie, subţire, semilignificat.
Cavitatea pedunculară — mijlocie, foarte regulată, cu pieliţa curată.
Caliciul — închis, cu sepalele dresate, vîrfurile fiind răsfrânte în afară ; sepalele
se păstrează verzi pînă primăvara.
Cavitatea calicială — de adîncime şi lărgime mijlocii, cu suprafaţa netedă.
832 SOIURI DE MAR AUTOHTONE. NERAIONATE

Cavitatea svbcalicială — mică, aproape cilindrică.

Pieliţa — subţire, elastică, rezistentă, lucioasă.
Inima — de mărime submijlocie, bine marcată.
Lojile — cu pereţii subţiri, netezi, lucioşi, conţin 1 — 2 seminţe pline, asimetrice.
Axul — mic, închis, nu comunică cu lojile.
Pulpa — albă, fină, suculentă, dulce şi plăcut acidulată.
Maturitatea de consuni — de la sfîrşitul lui noiembrie pînă în aprilie.

RECOMANDĂRI. Soiul Creţesc de Dragoslăveni poate fi menţinut, local, în grădi­

nile de lîngă case.

РЕЗЮМЕ

Созревание — ноябрь — апрель.

Местный сорт из Галацкой области.
Дерево — сильнорослое, устойчивое к морозам, болезням и вредителям, мало­
требовательное к почвенно-климатическим условиям, плодоносит обильно, но нере­
гулярно.
Плод — средней величины, округло-конический, желтовато-белый, покрыт уз­
кими карминными полосками; мякоть белая, нежная, сочная, приятного кисло-сладкого
вкуса; хорошо переносит транспорт и лежкость.

RÉSUMÉ

Maturité — novembre — avril.

Variété originaire de la région de Galatz.
Arbre — vigoureux, résistant aux gelées d'hiver, aux maladies et aux insectes, peu
exigeant au point de vue sol et climat ; productivité abondante, mais irrégulière.
Fruit — moyen, sphérico-conique, blanc-jaunâtre, recouvert de raies fines rouge
carmin. Chair blanche, fine, juteuse, douce, agréablement acidulée. Se prête bien au trans-
port et à la conservation.

ABSTRACT

Maturity – from November to April.

Variety originating in the Galați region.
Tree – vigorous, resistant to winter frosts, diseases and insects, undemanding in terms soil and
climate, productivity abundant but irregular.
Fruit – medium, conical, spherical, yellowish-white, covered with thin crimson lines. Flesh
white, fine, juicy, sweet and pleasantly acidic. Well suited for transport and conservation.
 CREŢESC DE BISTRIŢA

Sinonime : Creţesc de Bărăgan.

Origine. Soi autohton, de origine necunoscută ; se presupune că provine din par­

tea de sud a regiunii I — Subcarpatică meridională, fapt care poate explica într-o oare­
care măsură sinonimul de Creţesc de Bărăgan.

Răspîndire. Se întîlneşte foarte rar, numai în unele grădini de lîngă case din împre­
jurimile oraşului Bistriţa.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte foarte viguros, atingînd (limensiuni deosebit de mari ; este rezistent
la ger, boli şi dăunători.
Fructele sînt mari, aspectuoase, de bună calitate, rezistente la transport şi păstrare ;
sînt prinse slab de ramuri, din care cauză se scutură uşor, mai ales în locurile expuse
la vînt.

POMUL

Pomul foarte mare, cu trunchiul brăzdat, cu scoarţa de culoare brună-cenuşie.

Coroana — foarte mare, deasă, de 17 —18 m în diametru.
Ramurile de schelet — groase, de lungime foarte mare, degarnisite mult la bază.
Ramurile de rod — reprezentate mai mult prin pinteni şi ţepuşe ; nuieluşele se întîl-
nesc foarte rar.
Frunzele — mijlocii sau supramijlocii, ovate sau obovate. Limbul drept, aproape
neted, semilucios pe faţa superioară, pubescent pe cea inferioară. Peţiolul de lungime mij­
locie, subţire, îngroşat la bază, cu stipele înguste, aproape liniare.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, avînd în medie H = 51 m m şi D = 6 1 m m ; greutatea de 80 —85 g.

Forma — sferică sau sferic-turtită (fig. 342).
Culoarea — de fond verzuie la recoltare şi galbenă la maturitatea de consum ; la
fructele expuse la soare devine galbenă-portocalie. Peste culoarea de fond se aştern dungi

53 - с. Ш
8:i4 SOIURI Г>Е MAR AUTOHTONE. NERAIONATE

întrerupte, de culoare roşie-purpurie, lucioase. Pe întreaga suprafaţă se observă puncte

mari, rare, brune, precum şi dungi subţiri de rugină, de culoare cenuşie închis.
Peăunculul — lung, subţire, puţin îngroşat către ambele capete, curbat, semilig-
nificat, pubescent, prins destul de slab de ra­
mură.
Cavitatea pedunculară — de mărime mij­
locie, conică, destul de adîncă, cu marginile
regulate.
Cediciul — închis, de mărime mijlocie, cu
sepalele alungite, înguste, cu vîrfurile răsfrînte
în afară, de culoare brună-cenuşie, la bază verzi,
acoperite cu perişori deşi, albicioşi.
Cavitatea calicială — destul de mică, în
formă de farfurie, cu suprafaţa încreţită în jurul
caliciului.
Pieliţa — subţire, elastică, rezistentă, ne­
tedă, semilucioasă, slab aderentă la pulpă ;
uneori prezintă negi.
Cavitatea subcalicială, — mare, în formă
Fig. 3 4 2 . - Creţesc de Bistriţa. de V, largă, cu etaminele aşezate la mijloc, nu
comunică cu inima.
Inima — mare, cepiformă, bine delimitată.
Lojile — mari, înguste, semideschise, cu pereţii subţiri, de culoare albă-verzuie sau
gălbuie, cu crăpături transversale, calusate.
Seminţele — de mărime mijlocie, ovoide, cu vîrful ascuţit, de culoare castanie
deschis.
Axul — larg, comunică cu lojile.
Pulpa — albă, cu nuanţă verzuie la recoltare şi albă-gălbuie la maturitatea deplină,
semicompactă, aşchioasă, suculentă, cu gust acidulat şi răcoritor ; către sfîrşitul perioadei
de consum devine făinoasă.
Maturitatea de consum — începe la sfîrşitul lunii noiembrie şi se prelungeşte pînă în
luna aprilie.

R E C O M A N D Ă R I . Soiul Creţesc de Bistriţa, avînd vigoare şi longevitate excepţio­

nale, se recomandă să fie încercat în cultură în bazinul pomicol Bistriţa.

РЕЗЮМЕ

Созревание — ноябрь — апрель.

Сорт неизвестного происхождения; предполагается, что он был выведен в запад­
ной части Бэрэгана; встречается очень редко в окрестностях города Бистрица.
Дерево — сильнорослое, исключительно крупное, очень долговечное, устойчивое
к морозам, болезням и вредителям, плодоносит обильно, но периодически.
Плод — средний или крупный, округло-приплюснутый, зеленовато-желтый, с
желто-оранжевым румянцем на стороне, обращенной к солнцу, и с прерывистыми красно-
пурпурными полосками; мякоть белая, не очень плотная, сочная, кисловатая, осве­
жающая, приятного вкуса; транспортабельность и лежкость хорошие.
 CRETESC DE BISTRIŢA 835

RÉSUMÉ

Maturité — novembre — avril.

Variété d'origine inconnue, probablement de l'ouest du Bărăgan, peu répandue aux
environs de la ville de Bistriţa.
Arbre — vigoureux, d'une très grande taille, très longétif, résistant au froid, aux
maladies et aux insectes ; productivité abondante, mais intermittente.
Fruit — moyen ou gros, sphérique-aplati, jaune-verdâtre, teinté de jaune-orangé
sur le côté exposé au soleil, à raies interrompues rouge pourpre. Chair blanche, mi-ferme,
juteuse, acidulée, rafraîchissante, à saveur agréable. Résistant au transport et à la
conservation.

ABSTRACT

Maturity – from November to April.

Variety of unknown origin, probably from western Bărăgan Plain, less spread in neighbourhood
of Bistrița city.
Tree – strong, a very large, very long-lived, resistant to cold, disease and insect productivity
abundant but intermittent.
Fruit – medium or large, spherical, flattened, greenish-yellow, tinged with yellow-orange on the
side exposed to the sun, interrupted striped purple. Flesh white, semi-firm, juicy, tangy, refreshing
flavour pleasant. Resistant to transport and storage.
 CREŢESC ÎNFIERAT

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, format probabil în bazinele pomicole de pe valea Prahovei.

Se presupune că provine din soiul Creţesc roşu.

Răspîmlire. Se întîlneşte ca pom izolat în livezile din regiunea I — Subcarpatică

meridională, mai ales în raioanele Ploieşti, Mizil, Cîmpina şi Teleajăn.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul se deosebeşte întrucîtva de celelalte soiuri Creţeşti prin faptul că în tinereţe

formează o coroană strînsă, mai mult piramidală. Cu timpul însă, în perioada de rodire, şi
la acest soi coroana devine sferic-turtită,
asemănătoare în general, cu aceea a soiurilor
Creţeşti. O altă deosebire constă în faptul că
fructele sînt prinse foarte bine de ramură,
astfel că la recoltare se detaşează foarte greu,
iar în unele cazuri se rup chiar împreună cu
ramurile de rod.

FRUCTUL
Mărimea — mijlocie, avînd în medic
H = 58 m m şi D = 73 mm ; greutatea medie
de 125 g.
Forma — sferic-turtită, trasă puţin spre
caliciu; diametrul maxim situat la jumăta-
F i g . 343. - C r e ţ e s c î n f i e r a t . tea înălţimii fructului (fig. 343).
Culoarea — de fond galbenă de ceară
murdar ; cea acoperitoare roşie-violacee, ştearsă ; culoarea suprapusă în formă de pensu-
lări sau dungi, întrerupte, groase, roşii intens, cu nuanţă violacee. Punctele de culoare
brună, suberificate, muchiate, sînt mari sau foarte mari, mai ales spre peduncul. Pe
toată suprafaţa fructului se găsesc insule mici sau micelii de rugină.
Pedunculul — mijlociu sau scurt, relativ gros, lignificat, de culoare cafenie deschis,
pubescent, prins bine de fruct, nu depăşeşte marginile cavităţii.
 CREŢESC ÎNFIERAT S37

Caritatea pedunculară — largă, adîncă, cu pereţii notezi, în unele cazuri acoperiţi

cu rugină care depăşeşte marginile cavităţii in formă rovărsată.
Caliciul — mic, închis sau semideschis, cu sepalelo mijlocii, aproapo în întregime
uscate, numai Ia bază brune-verzui, pubescente şi împreunate.
Caritatea calicială — puţin adîncă, de lărgime mijlocie, în formă de farfurie, cu
pereţii încreţiţi la baza caliciului, în unele cazuri cu puţină rugină dispusă concentric.
Pieliţa — de grosime mijlocie, tare, puţin lucioasa, relativ aspră din cauza punctelor
suberificate, semiaderentă la pulpă, acoperită cu pruină violacee-albicioasă.
Caritatea subcalicială — în formă de pîlnie sau V deschis, adîncă ; staminele cu
aşezare superioară ; în unele cazuri comunică cu camera axială.
Inima — mare, în formă de ridiche, delimitată de fascicule fibroase.
Lojile — de adâncime mijlocie, largi, cu pereţii de culoare galbenă pal, crăpaţi trans­
versal.
Seminţele — de mărime mijlocie, ovoide, muchiate, puţin ascuţite, de culoare cafenie
închis, cu nuanţo negre, pline, cîte 2—3 într-o lojă.
Pulpa — albă, cu nuanţă gălbuie, crocantă, cu slabe fibrozităţi de culoare galbenă-
verzuie, acidulată, slab suculentă şi slab aromată.
Maturitatea de consum, — începe la sfîrşitul lunii noiembrie şi se prelungeşte pînă în
luna aprilie.

R E C O M A N D Ă R I . Soiul Creţesc înfierat poate fi cultivat numai în grădinile de lîngă

case, în bazinele pomicole unde se întîlneşte astăzi.

РЕЗЮМЕ

Созревание — ноябрь — апрель.

Местный сорт из долины реки Прахова.
Дерево — имеет общую характеристику сортов Крецешть.
Плод — средний, округло-приплюснутый, .«елто-воскового цвета, с размытым
красно-фиолетовым румянцем, покрытым пятнами и полосками темно-красного цвета;
мякоть белая, хрустящая, кисловатая, не сочная.

RÉSUMÉ

Maturité — novembre — avril.

Variété originaire de la VaUée de Prahova.
Arbre — semblable aux autres variétés de „Creţesc".
Fruit — moyen, sphérique-aplati, jaune cire, recouvert de rouge-violacé, lavé, avec
des taches et des raies d'un rouge intense. Chair blanche, croquante, acidulée, peu juteuse.

ABSTRACT

Maturity – from November to April.

Variety originating in the Prahova Valley.
Tree – similar to other varieties of "Creţesc”.
Fruit – average, spherical-flattened, yellow wax, covered in red-violet, washed with spots and
stripes of deep red. Flesh white, crunchy, tangy, and slightly juicy.
 PORUMBE

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, originar din Depresiunea Haţegului, la poalele Munţilor Rete­
zatului.

Răspîndire. Este răspîndit în regiunea Hunedoara, în grădinile de lîngă case.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomii sînt viguroşi, longevivi, depăşind vîrsta de 100 ani ; epoca de înflorire du­
rează 12—15 zile. Rodesc în fiecare an abundent pînă la 160—200 kg/pom.
Fructele nu au aspect frumos, sînt însă de calitate bună, rezistente la vînt,
transport şi păstrare. Se utilizează în stare proaspătă, pentru marmeladă, uscare
şi cidru.

POMUL

Pomul creşte viguros, înalt de 9—10 m.

Coroana — globuloasă-alungită, de 8—9 m în diametru.
Ramurile de schelet — foarte groase şi lungi, drepte, rareori puţin strîmbe, cu lenticele
puţine, de formă neregulată, mărime variabilă şi de culoare albicioasă.
Frunzele — mari, de formă eliptică, cu marginile serate, uşor ondulate, glabre, lu­
cioase pe faţa superioară şi slab pubescente pe cea inferioară. Peţiolul lung, de grosime
mijlocie, verde albicios, pubescent.
Florile — mari, cu petalele roz.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, H = 46—53 mm şi D = 61—74 mm ; greutatea de 80—120 g.

Forma — sferic-turtită (fig. 344).
Culoarea — de fond verde-albicioasă, acoperită cu o culoare roşie-vişinie, dungată
în partea însorită. Pe suprafaţa fructului se observă rugină în formă de puncte sau miceliu.
Pedunculul — scurt şi subţire, semilignificat, de culoare verde, cu nuanţă gălbuie,
pubescent, drept, bine prins de fruct şi ramură,
 roRUMIlE яда

Caritatea pednmnl/irä — largă, adîncă, în formă de pîlnie, prezintă rugină care se

revarsă peste marginile cavităţii în formă de raze.
Caliciul — închis, cu sepalele mici, de culoare vcrde-albicioasă, pubescente, unite
la bază, cu vîrfurile uscate, răsfrînte în
afară.
Cavitatea calicială — largă şi destul
de adîncă, regulată, în formă de castron,
cu baza încreţită.
Pielita — groasă, aspră, aderentă la
pulpă.
Cavitatea subcalicială — mică, puţin
adîncă, în formă de V deschis, nu comu­
nică cu camera axială.
Inima — de mărime mijlocie, în for­
mă de ceapă, aşezată central.
Lojile —de mărime mijlocie, potrivit
de adinei, înalte, înguste, cu pereţii de cu­ Fig. 344. — Porumbe.
loare galbenă-verzuie, uneori crăpaţi oblic şi calusaţi.
Seminţele — pline, ovoide, teşite într-o parte, ascuţite la vîrf, de culoare cafenie,
cu nuanţă cenuşie.
Axul — deschis.
Pulpa — verde-albicioasă, tare, suculentă, dulce-acrişoară, cu aromă plăcută.
Maturitatea de consum — începe la sfîrşitul lui noiembrie şi se prelungeşte pînă la
sfîrşitul lui aprilie.

R E C O M A N D Ă R I . Soiul Porumbe se recomandă să fie menţinut în grădinile din jurul

caselor, numai la altitudini mari, în regiunea Hunedoara.

РЕЗЮМЕ

Созревание — ноябрь — апрель.

Местный сорт из Хунедоарской области.
Дерево — сильнорослое, мощное, долговечное, неприхотливое, очень урожайное.
Плод — средней величины, округло-приплюснутый, беловато-зеленый, с вишнево-
красным полосатым румянцем на обращенной к солнцу стороне; мякоть беловато-
зеленая, твердая, сочная, кисловато-сладкая, с приятным ароматом.

Е Е SUME

Maturité — novembre — avril.

Variété originaire de la région de Hunedoara.
Arbre — vigoureux, de grande taule, longétif, rustique, très productif.
Fruit — moyen, sphérique-aplati, vert-blanchâtre, recouvert de rouge cerise et rayé
sur le côté exposé au soleil. Chair d'un vert blanchâtre, ferme, juteuse, douce-aigrelette, à
l'arome agréable.
 839a
ABSTRACT

Maturity – from November to April.

Variety originating in the Hunedoara region.
Tree – vigorous, large, long lived, hardy, very productive.
Fruit – medium, spherical, flattened, whitish-green, covered with red cherry and striped on the
side exposed to the sun. Flesh whitish-green, firm, juicy, sweet-tart, with pleasant aroma.
 COTNÄRELE

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, originar probabil din podgoria Cotnari, după cum arată
şi numele.

Răspîndire. Este răspîndit mai mult în centrele pomicole de la sud-est de oraşul Iaşi.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomi cu creştere viguroasă, longevivi ; în centrele pomicole din jurul oraşului Iaşi
există pomi în vîrsta de 80—100 ani.
Eodeşte abundent însă intermitent, o dată la 2—3 ani. Producţia medie pe pom
este de 50—150 kg ; pomii mai în vîrsta produc în anii de rod bogat peste 300 kg fructe.
Fructele se ţin bine pe pom, fiind rezistente la vînt ; la transport rezistă bine
chiar în condiţii necorespunzătoare. Sînt de calitate bună, prezintă însă defectul că sînt
mici, sensibile la rapăn şi în depozit se zbîrcesc, din care cauză pierd mult din calitate.
Se pot păstra pînă în mai, însă devin făinoase, fără gust.
Pomii au o rezistenţă deosebită la ger, secetă şi brume, sînt rezistenţi şi la dăunători.
Fructele se aseamănă ca formă cu acelea ale soiului Recordul lui Fey sînt însă mai
puternic colorate şi se păstrează peste iarnă.

POMUL

Pomul de talie mijlocie, avînd înălţimea medie de 7,5 m, cu trunchiul drept, cilin­
dric, nerăsucit, de grosime mijlocie ; scoarţa la pomii tineri netedă, de culoare cenuşie-
castanie, iar la cei bătrîni cu crăpături mici longitudinale, superficiale, se desface în plăci.
Coroana — globuloasă, întrucîtva turtită, cu diametrul de circa 8 m.
Ramurile de schelet — lungi, groase, curbate, cu numeroase lenticele mici, eliptice
sau orbiculare, de culoare albicioasă, dispuse transversal.
Ramurile de rod — se întîlnesc ţepuşele şi nuieluşele care garnisesc foarte bine ramu­
rile de schelet.
Lăstarii — scurţi, subţiri, cu scoarţa de culoare castanie, pubescenţi, prevăzuţi cu
numeroase lenticele mici, ovale, de culoare albă-gălbuie, dispuse neregulat.
 COTNARF.I.E
8I I

Mugurii vegetativi — mici, ascuţiţi, de culoare castanie, pubescenţi, lipiţi de lăstar

şi cu permite puţin dezvoltate.
Mugurii fjnriferi — mari, bonţi, de culoare castanie, acoperiţi cu puf.
Frunzele — mijlocii, eliptice, cu vîrful acuminat, cu suprafaţa netedă sau uşor ondu­
lată, marginile crenate, puternic pubescente pe faţa inferioară. Peţiolul de lungime şi gro­
sime mijlocii, de culoare verzuie, pubescent.

FRUCTUL

Mărimea — mică, avînd în medie H = 54 şi D = 53 mm ; greutatea de 45—50 g.

Forma — ovoidă, turtită la bază şi trasă spre caliciu ; diametrul maxim situat la
jumătatea înălţimii fructului (fig. 345).
Culoarea — de fond galbenă-verzuie ; cea acoperitoare roşie-carmin şters ; peste
aceasta se suprapun striuri de culoare vişinie închis şi desene retieulare de culoare ruginie-
albicioasă. Punctele sînt mici, puţin vizibile, de culoare gălbuie.
Pediint'iiiiil — lung, subţire, drept sau puţin curbat, lignificat, de culoare cafenie,
pubescent, bine prins de fruct şi ramură.
Cavitatea pedunculară — potrivit de adîncă şi largă, de formă mai mult sau mai
puţin regulată, lipsită de rugină sau cu foarte puţină rugină la baza cavităţii dispusă
circular.
Caliciul — închis, format din sépale mari, de culoare verde-albicioasă, pubescente,
strînse în smoc.
Cavitatea calicială — largă, puţin adîncă, în for­
mă de farfurie, cu pereţii uşor ondulaţi.
Pieliţa — groasă, tare, lucioasă, după ce se ia
pruina, aspră din cauza striaţiilor de rugină, aderen­
tă la pulpă, acoperită cu pruină violacee, destul de
abundentă.
Cavitatea subcalicială — potrivit de adîncă şi
largă, în formă de V deschis, nu comunică cu axul ;
stammele cu aşezare superioară.
Inima — cordiformă, bine delimitată de fasci­
cule brune, continue.
Lojile — înguste, înalte, puţin adinei, cu pereţii
lucioşi, necrăpaţi, de culoare verde-gălbuie, cu nuanţă
brună.
Fig. 345. - Cotnărele.
Seminţele — de mărime mijlocie, ovoide, ascuţi­
te, cafenii-roşcate, cu nuanţă negricioasă, cîte două într-o lojă, pline, rareori seci.
Axul — îngust, mic.
Pulpa — albă, semicrocantă, elastică, puţin suculentă, dulceagă, lipsită de aciditate
şi aromă.
Maturitatea de consum — din noiembrie pînă în aprilie.

R E C O M A N D Ă R I , Soiul Cotnărele se recomandă să fie menţinut numai în grădinile

de lîngă case în bazinele pomicole ale regiunii Iaşi.
S 12 SOIURI DE MAR AUTOHTONE. NERAIONATE

РЕЗЮМЕ

Созревание — ноябрь — апрель.

Предполагается, что этот сорт происходит из Котнарского винодельческого района
Ясской области.
Дерево — сильнорослое, долговечное, устойчивое к морозам, засухе и вредителям;
плодоношение обильное, но периодическое.
Плод — мелкий, яйцевидный, приплюснутый у основания, зеленовато-желтый
с красновато-карминным румянцем на стороне, обращенной к солнцу, покрытым бело­
вато-ржавым сетчатым рисунком; держится прочно на дереве; транспортабельность и
лежкость хорошие.

. RÉSUMÉ

Maturité — novembre — avril.

Variété probablement originaire du vignoble de Cotnari, de la région de Jassy.
Arbre — vigoureux, longétif, résistant au froid, à la sécheresse, aux maladies et aux
insectes ; productivité abondante, mais intermittente.
Fruit — petit, ovoïde, aplati à la base, jaune-verdâtre, rouge-canniné sur le côté
exposé au soleil, à réticules d'un roux blanchâtre. Résistant aux vents violents, au trans-
port et à la conservation.

ABSTRACT

Maturity – from November to April.

Variety probably originating in the Cotnari vineyards, Iași region.
Tree – vigorous, long-lived, resistant to cold, drought, disease and insect productivity abundant
but intermittent.
Fruit – small, ovoid, flattened at the base, greenish-yellow, crimson-red on the side exposed to
sun, a red-white crosshairs. Resistant to high winds, transport and storage.
 NEBUNE

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, format în partea de est a Moldovei.

Răspîndire. Este răspîndit în diferite centre pomicole din regiunea Iaşi, mai ales
în comunele Băiceni, Unsa, Bădeni la nord-vest de Iaşi.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul, de vigoare mijlocie, este caracterizat prin longevitate mare ; în centrele pomi­
cole menţionate există pomi care au depăşit vîrsta de 90—100 ani. Eodeşte regulat, pro-
ducînd în medie 100—150 kg/pom, iar în ami cu recolte abundente de la un p o m se recol­
tează pînă la 500 kg fructe.
Deşi fructele sînt foarte mari şi grele, totuşi se ţin bine pe p o m şi rezistă la vînt ;
se păstrează pînă în luna mai şi se pretează pentru consumul în stare proaspătă, dar
mai ales pentru industrializare. Fructul fiind prea mare, cu forma neregulată, prezintă
greutate la ambalare ; în depozit pierde repede din calităţile pe care le are la recoltare.
Procentul de fructe putrede este destul de ridicat.
Pomul este foarte rezistent la ger, brume, secetă şi boli.

POMUL

Pomul de talie mijlocie, cu înălţimea medie de 7,5 m, are trunchiul drept, puţin
răsucit, fără plăgi de ger, cu scoarţa de culoare brună-cenuşie, crăpată longitudinal care
se desprinde în plăci prismatice, subţiri.
Coroana — globuloasă, largă şi deasă, cu diametrul de circa 9 m.
Ramurile de schelet — numeroase, lungi, potrivit de groase, arcuite din cauza greu­
tăţii fructelor, formează cu axul un unghi peste 60° şi rezistă bine la dezbinare ; la bază
au scoarţa crăpată şi asemănătoare la culoare cu cea de pe trunchi. Bamurile mai tinere
au scoarţa de culoare brună-verzuie, cu numeroase lenticele orbiculare sau eliptice, de
culoare albă-gălbuie sau ruginie, dispuse neregulat.
Ramurile de rod — de lungime şi grosime mijlocii, predominînd cele de tipul
ţepuşelor.
8)4 SOIURI DE MAR AUTOHTONE. NERAIONATE

Lăstarii — lungi, de grosime mijlocie, cu scoarţa de culoare măslinie, acoperiţi cu

puf fin, albicios, cu numeroase lenticele eliptice, de culoare albă-gălbuie, dispuse nere­
gulat.
Mugurii vegetativi — mici, ascuţiţi, lipiţi de lăstar, pubescenţi, de culoare castanie,
cu pernuţele slab dezvoltate.
Mugurii floriferi — mari, bonţi, pubescenţi, de culoare castanie.
Frunzele — mari, eliptic-alungite, cu vîrful acuminat. Limbul slab ondulat, cu luciu
pronunţat, pubescent pe faţa inferioară mai ales în lungul nervurilor. Peţiolul de lun­
gime şi grosime mijlocii, slab pubescent, cu o dungă roşiatică pe partea inferioară.

FRUCTUL

Mărimea — foarte mare, avînd în medie H = 99 mm şi D = 109 mm ; greu­

tatea variază între 450 şi 550 g.
Forma — neregulată, foarte asimetrică, cu contur neregulat din cauza unor coaste
care pornesc din cavitatea calicială ; fructul este turtit lateral (fig. 346).

Fig. 346. - Nebune.

Culoarea — de fond verde la recoltare, mai tîrziu devine galbenă-limonie ; culoarea

acoperitoare, ca şi cea suprapusă, lipsesc. Pe suprafaţa fructului sînt risipite neregulat
numeroase puncte de culoare albicioasă, de formă şi mărime foarte variate.
Pedunculul — foarte scurt, gros, uneori îngroşat la bază, lignificat, de culoare
castanie, pubescent, înfipt vertical, bine prins de fruct şi ramură.
 NEBUNE 845

Cavitatea pedunculară — neregulată, largă şi adîncă, cu pereţii a' operiţi uneori cu

pete de rugină în formă de raze neregulate, care însă nu se revarsă afară din cavitate.
Caliciul — deschis sau semideschis, format din sepale mari, pubescente, de culoare
verde-albicioasă, distanţate la bază, cu vîrfurile uscate şi răsfrînte.
Cavitatea calicială — foarte adîncă, potrivit de largă, în formă de castron sau ceaşcă.
Pieliţa — groasă, netedă, lucioas-ă, foarte unsuroasă, aderentă la pulpă.
Cavitatea subcalicială — mare, adîncă, în formă de V deschis, comunică cu camera
axială ; staminele cu aşezare sujuamijlocie.
Inima — cepiformă sau ovoidă, aşezată spre cavitatea calicială, bine delimitată de
fascicule groase, de culoare verde-gălbuie, care se continuă pînă la mijlocul cavităţii
subcaliciale.
Lojile — largi, înalte şi adînci, cu pereţii de culoare galbenă de ceară, cu crăpături
transversale bine calusate.
Seminţele — de mărime mijlocie, ovoide, bombate, de culoare castanie ; numărul
lor într-un fruct variază între 4 şi 0, din care 5 0 % sînt seci.
Axul — foarte larg deschis, comunică cu lojile seminale.
Pulpa — albă-gălbuie, cu structură fină, la maturitate devine moale, fondantă,
potrivit de suculentă, cu gust acrişor răcoritor şi cu aiomă plăcută ; în timpul păstrării
pierde mult din calităţi, devenind mălăiaţă, fadă.
Maturitatea de consum — de la sfîrşitul lunii noiembrie pînă la începutul lunii mai.

E ECOMANDÄRI. Soiul Nebune poate fi menţinut local în cultură, în grădinile de lîngă

case, pentru valorificarea fructelor prin industrializare.

РЕЗЮМЕ

Созревание — ноябрь — май.

Местный сорт из Ясской области.
Дерево — среднерослое, долговечное, устойчивое к морозам, заморозкам и бо­
лезням, плодоносит ежегодно, но неравномерно.
Плод — крупный, лимонно-желтый, неправильной формы; мякоть желтовато-
белая, нежная, мягкая, довольно сочная, кисловатая, освежающая, с приятным
ароматом.

EÉSUMÉ

Maturité — novembre—mai.
Variété originaire de la région de Jassy.
Arbre — de vigueur moyenne, longétif, résistant aux gelées d'hiver, aux gelées
blanches et aux maladies ; productivité régulière, mais variable.
Fruit — gros, jaune citron, de forme irrégulière. Chair d'un blanc-jaunâtre, fine,
tendre, suffisamment juteuse, aigrelette, rafraîchissante, agréablement aromatisée.

ABSTRACT

Maturity – November to May

Variety originating in the Iași region.
Tree – medium vigour, long-lived, resistant to winter frosts, the frost and disease, regular
productivity, but variable.
Fruit – large, lemon yellow, irregularly shaped. Flesh yellowish-white, thin, tender, juicy
enough, tart, refreshing, pleasantly flavoured.
 A L B U Ţ E DE PIETROASA

Sinonime : nu se cunosc

Origine. Soi local, format în Cîmpia Crişurilor.

Răspindire. Se cultivă în comuna Pietroasa, raionul Beiuş, regiunea Crişana.

CARACTERISTICA SOIULUI

Soiul are creştere viguroasă, cu productivitate mare, periodică. Este puţin rezistent
la ger.
Pomul este mare, cu trunchiul gros, avînd coroana sferică sau sferic-turtită, cu rami­
ficaţie deasă. Frunzele sînt mijlocii, seurt-eliptice sau subrotunde, cu vîrful acut, cu baza
îngustată sau puţin rotunjită şi asimetrică,
marginile serate. Peţiolul de 15—25 mm lungime.
Fructele se caracterizează printr-un con­
ţinut bogat în zahăr (13,20%) şi moderat
în aciditate (0,57%) din care cauză au gust
dulce. Conţinutul în vitamina С este scăzut,
3,08 m g % . Substanţa uscată este de 18,08%.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, H = 65 — 70 mm şi
D = 65—74 m m ; greutatea de 100—130 g.
Forma — sferic-alungită ; conturul, în sec­
ţiune transversală, neregulat rotunjit ; crestele
de pe marginile cavităţii caliciale şi coastele de
Fig. 347. - A i b u ţ e de Pietroasa. pe fruct puţin pronunţate, largi şi rotunjite.
D e multe ori fructele sînt asimetrice (fig. 347).
Culoarea — de fond galbenă, variind de la galben deschis pînă la galben intens, iar
pe partea însorită suflată cu roz-carmin. Punctele sînt rare, neregulate, mari şi cenuşii.
Pedunculul — de lungime şi grosime mijlocii, de culoare brună-roşiatică, răsucit
şi oblic, neted, semicărnos.
 ALBUTE DE PIETROASA 847

Cavitatea pedunculară -- de lărgime mijlocie, adîncă, conică, cu pereţii netezi şi cu

marginile ondulate, acoperită cu rugină brună-roşcată care se revarsă şi pe marginile
cavităţii în formă de dungi late.
Caliciul — do mărime mijlocie, închis, cu sepalele destul de lungi şi convergente.
Cavitatea calicială — de lărgime mijlocie, adîncă, în formă de castron sau cupă largă,
cu pereţii cutaţi, cu marginile pronunţat ondulate, colorată galben deschis.
Pieliţa — subţire, netedă, mai mult mată.
Cavitatea stibcalicială — largă, puţin adîncă, în formă de U .
Inima — mică, asimetrică, în formă de ceapă, aşezată spre caliciu, destul de bine
delimitată şi cu inserţia la baza cavităţii subcaliciale.
Lojile — mici, închise, cu pereţii întregi.
Seminţele — mari, ovoide şi bombate.
Axul — mic, închis.
Pulpa — gălbuie, suculentă, cu gust dulce.
Maturitatea de consum — începe în luna decembrie şi se prelungeşte pînă în luna
ianuarie.

RECOMANDĂRI. Nu se recomandă extinderea în cultură.

РЕЗЮМЕ

Созревание —• декабрь — январь.

Местный сорт из Бейюшского района, области Кришана.
Дерево — сильнорослое, крупное, недостаточно морозоустойчивое; плодоношение
обильное, но периодическое.
Плод — средней величины, округло-продолговатый, с сильной ребристостью по
краю блюдца, желтый, со слабым розовым румянцем на обращенной к солнцу стороне;
мякоть желтоватая, сочная, кисловато-сладкая, приятного вкуса.

RÉSUMÉ

Maturité — décembre—janvier.
Variété originaire du district de Beiuş, région de Crişana.
Arbre — vigoureux, de grande taille, insuffisamment résistant aux grands froids ;
productivité abondante, mais intermittente.
Fruit — moyen, sphérique-allongé, avec des crêtes proéminentes autour de la cavité
de l'œil, jaune, teinté de rose carmin sur le côté exposé au soleil. Chair jaunâtre, juteuse,
douce-acidulée, à saveur agréable.

ABSTRACT

Maturity – December to January.

Variety originating in the Beiuş district, Crişana region.
Tree – vigorous, large, insufficiently resistant to extreme cold, productivity abundant but
intermittent.
Fruit – medium, elongated-spherical, with prominent ridges around the cavity of the eye,
yellow, tinged with carmine on the side exposed to the sun. Flesh yellow, juicy, sweet-tart, pleasant
flavour.
 ALBE DE BUCEŞ

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, originar din regiunea Hunedoara.

Răspîndire. Este cultivat în satul Buceş-Vulcan, raionul Brad, regiunea Hunedoara.

CARACTERISTICA SOIULUI

Soi rustic, cu productivitate mare, rezistent la ger şi la secetă. Este adaptat pe

solurile calcaroase.
Pomul de înălţime mică sau mijlocie, cu trunchiul de grosime mijlocie şi coroana
globuloasă, cu ramuri dese şi puţin pendule. Are frunzele mari, eliptice sau subrotunde,
cu marginile serate, uneori dublu sau adînc serate, lung peţiolate.
Fructele, cu toate că conţin mult zahăr (12,96%) au un gust acrişor pronunţat,
datorită conţinutului ridicat în aciditate (1,42%). Vitamina С se găseşte de asemenea
în cantitate mare (11,26 m g % ) .

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, H = 50—56 mm şi

D = 65 — 70 m m ; greutatea de 65—112 g.
Forma — sferică sau sfero-conică, uneori
puţin turtită, cu conturul fructelor în secţiune
transversală neregulat rotunjit, prezentînd
creste pronunţate la caliciu, care se şterg pe
suprafaţa fructului (fig. 348).
Culoarea — de fond galbenă deschis, pe
partea însorită acoperită cu o culoare roşie-
carmin. Punctele de sub pieliţă, mici, cenuşii-
Fig. 348. - A l b e de Buceş. negricioase, aureolate cu alb, răspîndite rar şi
uniform pe suprafaţa fructului.
Pedunculul — lung, mijlociu de gros sau chiar gros, gălbui-roşcat, de obicei răsucit
şi oblic, semicărnos, bine prins de ramură.
 ALBE DE BUCEŞ 849

Cavitatea pedunculară — largă, destul de adîncă, de formă conică, cu pereţii netezi,

înclinaţi şi cu marginile uşor ondulate, prezentînd rugină groasă care se revarsă sub
formă de raze peste margini.
Caliciul — mijlociu, închis, cu sepalele cenuşii, convergente şi răsucite, strîns unite
pînă la vîrf.
Cavitatea calicială - destul de largă, puţin adîncă, în formă de farfurie, cu pereţii
încreţiţi, prezentînd coaste proeminente.
Pieliţa — de grosime mijlocie, lucioasă, netedă.
Cavitatea subcalicială, — largă, puţin adîncă, în formă de TJ.
Inima — de mărime mijlocie, în formă de ceapă, asimetrică, slab delimitată.
lojile — mici, închise, cu pereţii întregi.
A xul — formează o cameră axială mijlociu de mare.
Pulpa — de culoare gălbuie, suculentă, acrişor-astringentă.
Maturitatea de consum — începe din luna decembrie şi se prelungeşte pînă la sfîr­
şitul lunii ianuarie.

EECOMANDÄBI. Soiul Albe de Buceş este potrivit pentru grădinile din jurul caselor
din zonele deluroase, pe soluri calcaroase, în regiunea Hunedoara.

РЕЗЮМЕ

Созревание — декабрь — январь.

Местный сорт нз Хунедоарской области.
Дерево — сильнорослое, очень нетребовательное, устойчивое к морозам, засухе
и вредителям, плодоносит обильно.
Плод — средний, округлой или округло-конической неправильной формы, с за­
метной ребристостью у блюдца, светло-желтый, с красновато-карминным румянцем
на обращенной к солнцу стороне; мякоть желтая, сочная, кисловатая, немного терпкая.

EÉSUMÉ

Maturité — décembre—janvier.
Variété originaire de la région de Hunedoara.
Arbre — vigoureux, très rustique, résistant aux gelées d'hiver, à la sécheresse et aux
parasites ; très productif.
Fruit — moyen, sphérique ou sphérico-conique, à contour irrégulier, avec des crêtes
prononcées vers l'œil, jaune pâle, recouvert de rouge carmin sur le côté exposé au soleil.
Chair jaune, juteuse, aigrelette, un peu astringente.

ABSTRACT

Maturity – December to January.

Variety originating in the Hunedoara region.
Tree – vigorous, very hardy, resistant to winter frosts, drought and pests, very productive.
Fruit – medium, spherical or spherical-conical, irregularly shaped, with pronounced peaks
around the eye, pale yellow, covered with crimson on the sunny side. Yellow flesh, juicy, tart, slightly
astringent.

61 - c. 2462
 ROTILATE DIN S L A T I N A DE MUREŞ

Sinonime : nn se cunosc.

Origine. Soi autohton, format ш zona dealurilor din partea de vest a Munţilor
Apuseni.

Răspîndire. Se cultivă în satul Slatina de Mureş, raionul Lipova, regiunea Banat.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomii de vigoare mijlocie, au coroana desfăcută, cu ramificaţie bogată. Frunzele

mijlocii, de formă subrotundă, cu vîrful acut, baza rotunjită şi marginile serate. Pe-
ţiolul lung de 25—28 mm.
Soi cu productivitate mijlocie, avînd fructe aspectuoase ; este sensibil la boli.
Fructele conţin 12,98% zahăr, 0,69% aciditate şi 6,79 m g % vitamina C. Baportul
dintre zahăr şi aciditate condiţionează un gust dul-
ce-acrişor plăcut al fructelor. Substanţa uscată
este de 15,73%.

FRUCTUL

Mărimea—mică sau mijlocie, H = 3 9 — 4 8 mm

şi D = 58—64 m m ; greutatea de 74—88 g.
Forma — sferic-turtită, cu contur regulat,
eu creste pe marginea cavităţii caliciale puţin
pronunţate (fig. 349).
Culoarea — de fond galbenă-aurie, acoperită
înspre regiunea cavităţii pedunculare cu roşu-
Fig. 34У. - R o t i i a t e din Slatina d e Mureş. carmin. Pe suprafaţa fuctului se găsesc puncte
de formă neregulată, cafenii, aureolate.
Pedunculul — mijlociu, drept, semШgnificat, rezistent la rupere.
Cavitatea pedunculară — destul de largă, de adîncime mijlocie, conică, cu pereţii
netezi şi marginile regulate sau puţin ondulate.
Caliciul — mic, Închis, format din sepale scurte, erecte şi cu vîrfurile răsfrînte în
afară.
 ROTILATE DIN SLATINA DE MUREŞ 851

Cavitatea calicială — mijlocie, în formă de castron, cu pereţii cutaţi.

Pieliţa — de grosime mijlocie, mată.
Cavitatea subcalicială — îngustă, adîncă, în formă de V .
Inima — mică, copiformă.
Lople — mici, complet închise.
Seminţele — mari, ovoide şi bombate.
Axul — închis.
Pulpa — gălbuie, mălăiaţă, cu gust dulce-acrişor.
Maturitatea de consum — începe în luna decembrie şi se prelungeşte pînă în luna
ianuarie.

E E C O M A N D A R I . Roiul Rotilate din Slatina de Mureş are numai importanţă locală,

putînd fi menţinut numai în grădinile de lîngă case.

РЕЗЮМЕ

Созревание — декабрь — январь.

Местный сорт из района Лилова, Банатской области.
Дерево — среднерослое, поражается грибными болезнями, плодоносит умеренно.
Плод — мелкий или средний, округло-приплюснутый, правильной формы, золо­
тисто-желтый с красновато-карминным румянцем ближе к основанию плода; мякоть
желтая, мучнистая, приятного кисло-сладкого вкуса.

RÉSUME

Maturité — décembre—janvier.
Variété originaire du district de Lipova, région de Banat.
Arbre — de vigueur moyenne, sensible aux maladies cryptogamiques ; productivité
modérée.
Fruit — petit ou moyen, sphérique-aplati, à contour régulier, jaune-doré, recouvert
de rouge carmin surtout vers sa base. Chair jaune, farineuse, à saveur douce-aigrelette,
agréable.

ABSTRACT

Maturity – December to January.

Variety originating in the Lipova district, Banat region.
Tree – medium vigour, sensitive to fungal diseases, moderate productivity.
Fruit – small to medium, spherical, flattened, smooth contour, yellow-gold, covered with
crimson especially towards its base. Yellow flesh, floury, sweet-tart flavour, pleasant.
 DE T O A M N Ă DIN ALBAC

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, de provenienţă locală din bazinele pomicole din Munţii Apuseni.

Răspîndire. Se cultivă în comuna Albac, raionul Cîmpeni, regiunea Cluj.

CARACTERISTICA SOIULUI

Soi caracterizat prin creştere viguroasă şi rezistenţă mare la ger.

Pomul are trunchiul gros şi coroana mare, sferic-turtită, cu ramificaţie bogată. Frun­
zele sînt mari, de formă subrotundă, cu baza rotunjită, vîrful obtuz şi marginile
acuminat-serate, cu peţiolul destul de lung.
Fructele au conţinut mijlociu în zahăr (11,81%) şi aciditate (0,72%) şi foarte mie
în vitamina С (1,75 m g % ) . Substanţa uscată este de 14,72%). Raportul între zahăr şi
aciditate, în favoarea celui de-al doilea, im­
primă fructelor un gust acrişor. După formă,
fructele se aseamănă cu cele ale soiului Jacob
Lehel, de care se deosebesc însă prin culoarea
pulpei şi prin caracterele cavităţii subcaHciale.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie sau mare, H = 4 5 —

50 m m şi D = 70 — 75 m m ; greutatea de
7 0 - 9 5 g.
Forma — sferic-turtită, cu contur nere-
Fig. 350. - D e t o a m n ă din Aibac. gulat, cu creste pe marginea cavităţii cali-
ciale puţin pronunţate asimetric (fig. 350).
Culoarea — de fond galbenă-limonie, uneori pe partea însorită suflată cu roşu-por­
tocaliu, peste care se suprapun dungi late, roşii-carmin.
Pedunculul — scurt, gros, umflat la bază, drept, cărnos.
Cavitatea pedunculară — largă, de adîncime mijlocie, în formă de castron, cu mar­
ginile ondulate, colorate verde-cenuşiu deschis, în formă de raze neregulate.
 DF, TOAMNA DIN AI.ПАС К Г) Я

Caliciul — mare, deschis, cu sepalele lungi, acuminate, unite la bază.

Cavitatea calicială — largă, adîncă, cu marginile uşor ondulate.
Pieliţa — de grosime mijlocie, lucioasă, cu pruină.
Cavitatea subcalicială — largă, adîncă, în formă de U.
Inima — mijlocie, în formă de ridiche, asimetrică, bine delimitată.
Lojile — mici, închise.
A xul — formează o cameră axială îngustă.
Pulpa — verde, moale, mălăiaţă, cu gust acrişor.
Maturitatea de consum — începe în decembrie şi se prelungeşte pînă în ianuarie.

R E C O M A N D Ă R I . Soiul D e toamnă din Albac nu se recomandă să fie extins în cul­

tură, rămînînd numai în localităţile de la altitudini mari.

РЕЗЮМЕ

Созревание — декабрь — январь.

Местный сорт из села Албак, Кымпеньского района, Клужской области.
Дерево — сильнорослое, нетребовательное, морозоустойчивое.
Плод — средний или крупный, округло-приплюснутый, со слабой ребристостью,
лимонно-желтьгй, с оранжевым румянцем , покрытым широкими кармннно-красными
полосками; мякоть зеленая, мягкая, мучнистая, кисловатого вкуса.

RÉSUMÉ

Maturité — décembre—janvier.
Variété originaire de la commune de Albac, district de Cîmpeni, région de Cluj.
Arbre — vigoureux, rustique, résistant aux gelées d'hiver.
Fruit — moyen ou gros, sphérique-aplati, à crêtes peu prononcées, jaune-citron,
teinté de rouge-orangé, avec de larges raies rouge carmin. Chair verte, tendre, farineuse, à
saveur aigrelette.

ABSTRACT

Maturity – December to January.

Variety originating in the Albac commune, Cîmpeni district, Cluj region.
Tree – vigorous, frost-resistant in winter.
Fruit – medium or large, spherical, flattened, ridged faint, lemon-yellow, tinged with red-
orange, with large crimson stripes. Green flesh, soft, mealy, tart flavour.
 ROŞII DE Ţ E B E A

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi local, format în bazinele pomicole din partea de sud a Munţilor Apuseni.

Răspîndire. Este cultivat în grădinile din satul Ţebea, raionul Brad, regiunea Hune­
doara.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul este înalt, viguros, rezistent la boli. Are trunchiul gros, drept şi coroana
sferică sau sferic-turtită, răsfirată, cu ramuri groase. Frunzele sînt mari, eliptice, cu vîrful
acuminat, baza îngustată şi marginile limbului serate, cu peţiolul foarte lung.
Produce fructe aspectuoase, de calitate foarte bună, cu un conţinut mijlociu în
zahăr (10,61%) şi aciditate (0,35—0,64%), care se află într-un raport bine echilibrat.
Conţinutul în vitamina С este însă scăzut
(1,71—2,04 m g % ) . Substanţa uscată este de
16,38-16,67%.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, H = 38—48 mm

şi D = 63 — 70 mm ; greutatea de 78—90 g.
Forma — sferic-turtită, cu contur re­
galat rotunjit ; crestele de pe marginea cavi­
tăţii caliciale sînt pronunţate sau destul de
pronunţate, coastele de pe suprafaţa fructului,
Fig. 3 5 1 . - R o ş u de Ţebea. şterse sau puţin pronunţate şi rotunjite, largi,
uneori asimetrice (fig. 351).
Culoarea — de fond galbenă-limonie, acoperită pe partea însorită cu roşu-carmin
intens, suflat în formă de striuri. Punctele sînt mici, rare, de culoare cenuşie închis, pe
partea însorită, aureolate.
Pedunculul — de lungime şi grosime mijlocii, curbat, răsucit şi oblic, brun-verzui.
puţin pubescent, semilignificat.
Cavitatea pedunculară — largă şi adîncă, de formă conică sau castron, cu pereţii
netezi, înclinaţi, de culoare galbenă deschis, acoperită cu rugină.
 ROŞII DE ŢEBEA 855

Calinul — marc, închis, cu scpalclo relativ scurte, tari, cenuşii, drepte, cu vîrfurile
răsfrînto în afară, strîns nnite la bază.
Cavitatea calicială — mare, largă şi puţin adîncă, în formă do farfurie sau de castron,
de culoare galbenă-limonie.
Pieliţa — de grosime mijlocie, netedă, lucioasă, acoperită cu un strat abundent de
pruină.
Cavitatea subcalicială — largă şi puţin adîncă, în formă de U.
Inima — de dimensiuni mijlocii, în formă de ridiche, simetrică, bine delimitată,
aşezată central.
Lojile — mici sau mijlocii, cu pereţii netezi.
Seminţele — mari, bombate, ovoide sau ovoid-alungite.
Axul — mic, închis.
Pulpa — verzuie-albicioasă, suculentă, cu gust dulce şi aromat.
Maturitatea de consum — începe în luna decembrie şi se prelungeşte pînă la în­
ceputul lunii februarie.

RECOMANDĂRI. Soiul Roşii de Ţebea poate să fie menţinut în grădinile de lingă case,
în localităţile din preajma Munţilor Apuseni.

РЕЗЮМЕ

Созревание — декабрь — февраль.

Местный сорт из Брадского района, Хунедоарской области.
Дерево — сильнорослое, крупное, устойчивое к морозам, засухе, болезням и вреди­
телям.
Плод — средней величины, округло-приплюснутый, с выраженной или слабой
ребристостью, лимонно-желтый, с карминно-красным румянцем на стороне, обращен­
ной к солнцу; мякоть зеленовато-белая, сочная, ароматная, кисловато-сладкая, при­
ятного вкуса; сорт высококачественный.

RÉSUMÉ

Maturité — décembre—février.
Variété originaire du district de Brad, région de Hunedoara.
Arbre — vigoureux, de grande taille, résistant au froid, à la sécheresse, aux maladies
et aux insectes.
Fruit — moyen, sphérique-aplati, avec des crêtes assez proéminentes, faiblement
côtelé, jaune cire, recouvert de rouge carmin intense sur le côté exposé au soleil. Chair
d'un blanc-verdâtre, juteuse, aromatisée, douce acidulée, à saveur agréable, de première
qualité.

ABSTRACT

Maturity – December to February.

Variety originating in the Brad district, Hunedoara region.
Tree – vigorous, large, resistant to cold, drought, disease and insects.
Fruit – medium, spherical, flattened, with rather prominent ridges, slightly ribbed, yellow wax,
covered with crimson intense on the side exposed to the sun. Flesh greenish-white, juicy, aromatic,
sweet tart, pleasant flavour, top quality.
 M U S T O A S E DE ALBAC

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi local, format în Munţii Apuseni.

Răspîndire. Este cultivat în comuna Albac, raionul Cîmpeni, regiunea Cluj.

CARACTERISTICA SOIULIT

Soi caracterizat prin productivitate mijlocie şi prin frecvenţa fenomenului de par-

tenocarpie, rusticitate şi o bună adaptare la condiţiile de mediu.
Pomul de vigoare mijlocie, are coroana neregulată, desfăcută, cu ramificaţie bogată.
Frunzele sînt mari, de formă subrotundă sau obovată, cu vîrful acuminat, marginile dublu
serate sau adine serate şi peţiolul foarte lung.
Fructele sînt de calitate bună, cu un conţinut mijlociu în zahăr (10,04%) şi aciditate
(0,78%). Raportul dintre aceste două componente este bine echilibrat. Conţinutul în
vitamina С este scăzut (1,31 m g % ) . Substanţa uscată este de 13,14%.
După formă şi culoarea fructului, caliciu şi peduncul, se aseamănă cu soiul Gra­
venstein, de care se deosebeşte însă prin lojile seminale închise, prin culoarea pulpei şi
prin epoca de maturitate.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, H = 42—50 mm şi D = 00 — 70 mm ; greutatea de 63—105 g.

Forma — sferic-turtită, cu contur neregulat rotunjit, cu creste pe marginea cavi­
tăţii caliciale, şterse sau puţin pronunţate, largi şi rotunjite, care se pierd pe suprafaţa
fructului (fig. 352).
Culoarea — de fond galbenă sau galbenă-portocalie ; cea acoperitoare roşie-porto-
calie sau roşie-carmin pe partea însorită, peste care se aştern dungi late şi subţiri,
colorate roşu intens. Punctele sînt rare, mari, dar puţin vizibile, de culoare galbenă sau
portocalie.
Pcdunculul — de lungime mijlocie, gros, drept sau îndoit la bază, semilignificat, de
culoare brună-gălbuie.
Cavitatea pedunculară — de lărgime şi adîncime mijlocii, conică, cu peroţii încli­
naţi, de culoare galbenă, cu rugină în formă de raze, caro nu depăşeşte marginile ondu­
late sau rotunjite ale cavităţii.
 MUSTOASE DE Al.BAC 857

Caliciul — marc, larg deRchis, cu sepalele scurte, tari, obtuze la vîrf, galbene-verzui,
neregulat aplecate înăuntru şi in afară.
Cavitatea calicială — largă şi puţin adîncă, în formă de castron, cu pereţii oblici,
rotunjiţi, cu marginile larg costate, de culoare portocalie sau roşie.
Pieliţa — de grosime mijlocie, netedă,
acoperită cu pruină alburie.
Cavitatea subcalicială — foarte largă, puţin
adîncă, în formă de V larg deschis, obtuz.
Inima — de mărime mijlocie, cordiformă,
aşezată spre caliciu, bine delimitată, uneori
asimetrică.
Lojile — mici, înguste, nu comunică cu
camera axială.
Seminţele — de mărime mijlocie, ovoide,
ascuţite, de culoare brună.
Axul — formează o cameră axială îngustă.
Pulpa — albă-verzuie, tare, foarte S U C U - Fig. 352. - Mustoase de Albac.
lentă, cu gust acrişor.
Maturitatea de consum — începe în luna decembrie şi se prelungeşte pînă la începutul
lunii februarie.

RECOMANDĂRI. Soiul Mustoase de Albac poate fi menţinut numai în localităţile de

la altitudini mari.

РЕЗЮМЕ

Созревание — декабрь — февраль.

Местный из Кымпеньского района, Клужской области.
Дерево — среднерослое, неприхотливое, мало требовательное к условиям среды,
плодоносит обильно, но периодически.
Плод — средней величины, округло-приплюснутый, асимметричный, желтый, с
оранжево-красным румянцем и широкими темно-красными полосками на обращенной
к солнцу стороне; мякоть зеленовато-белая, твердая, очень сочная, кисловатого вкуса.

RÉSUMÉ

Maturité — décembre—février.
Variété originaire du district de Cimpeni, région de Cluj.
Arbre — de vigueur moyenne, rustique, pas exigeant quant aux conditions de milieu ;
productivité abondante, mais intermittente.
Fruit — moyen, sphérique aplati, asymétrique, jaune, recouvert de rouge-orangé
-
sur le côté exposé au soleil, avec des raies larges, d'un rouge intense. Chair d'un blanc-
verdâtre, ferme, très juteuse, à saveur aigrelette.
 857a
ABSTRACT

Maturity – December to February.

Variety originating in the Cîmpeni district, Cluj region.
Tree – medium vigour, undemanding as to environmental conditions, productivity abundant but
intermittent.
Fruit – medium, oblate spherical, asymmetric, yellow, covered with red-orange on the sunny
side, with broad stripes, a deep red. Flesh greenish-white, firm, very juicy, tart flavour.
 SARBÄD

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi local, obţinut probabil prin hibridare naturală, în bazinele pomicole
din Subcarpaţii Meridionali. Denumirea de Sarbăd i-a fost dată din cauza acidităţii scă­
zute şi gustului caracteristic al fructelor.

Răspîndire. Este răspîndit în raionul Eîmnicu Vîlcea.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul are creştere viguroasă. Atinge înălţimea de 9—10 m, avînd ramurile de

schelet bine dezvoltate, groase la bază, trunchiul gros de 35—40 cm, cu scoarţa de
culoare cenuşie, crăpată superficial. Formează
coroană globuloasă, cu diametrul de 8—9 m.
Frunzele sînt de mărime mijlocie, obovate, cu
marginile crenate sau serate şi vîrful acu-
minat, potrivit de groase, pieloase, cu pe-
ţiolul lung, glabru.
Produce intermitent pînă la 150 kg/pom.
Are fructele de dimensiuni mijlocii, cu o greu­
tate de 70—90 g, de formă sferic-turtită
(fig. 353), de culoare verde-gălbuie, acoperite
cu roz pe o porţiune mică, peste care se su­
prapun dungi groase, roşii. Au pieliţa subţire,
netedă, lucioasă şi unsuroasă. Pulpa este
albă, dulce, slab acidulată, caracteristică.

Fig. 353. — Sarbăd.

Fructele sînt rezistente la boli şi dău­
nători, suportă bine transportul şi se pot con­
suma de la începutul lunii decembrie pînă la mijlocul lunii februarie.

RECOMANDĂRI. Soiul Sarbăd poate fi menţinut numai în grădinile existente, fără a

fi extins în cultură.
 SARRAD 859

РЕЗЮМК

Созревание — декабрь — февраль.

Местный сорт из Рымнику Вылча, Арджеекой области.
Дерево — енльнорослое, неприхотливое; плодоношение обильное, но периоди­
ческое.
Плод — средний, округло-приплюснутый, желтовато-зеленый, частично покры­
тым розовым румянцем с красными полосками; мякоть белая, сладкая, слабо кисло­
ватая безвкусная.

RÉSUMÉ

Maturité — décembre—février.
Variété originaire de R . Vîlcea, région d'Argeij.
Arbre — vigoureux, rustique ; productivité abondante, mais intermittente.
Fruit— moyen, sphérique-déprimé, vert-jaunâtre, recouvert en partie de rose et
de raies rouges superposées. Chair blanche, douce, peu acidulée, fade.

ABSTRACT

Maturity – December to February.

Variety originating in the Râmnicu Vâlcea district, Argeş region.
Tree – vigorous, hardy, abundant productivity, but intermittent.
Fruit – medium, spherical, depressed, yellowish-green, partly covered with pink and red stripes
superimposed. White flesh, soft, slightly acidic, fade.
 GRASE

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, de provenienţă locală din bazinele pomicole din Munţii Apuseni.

Răspîndire. Se cultivă în grădinile din satul Fornădia, raionul Ilia, regiunea Hune­
doara şi în localităţile învecinate.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte viguros, avînd trunchiul gros de 40—60 cm, cu scoarţa care se exfo-
liază sub formă de solzi mari, alungiţi. Formează coroană largă şi atîrnîndă, eu ramuri
de schelet lungi şi groase, garnisite rar cu ra­
muri de rod scurte şi subţiri. Are frunzele
mari, de formă subrotundă sau ovată, cu vîrful
acut şi marginile serate şi peţiolul relativ lung.
Soiul este foarte productiv, avînd fructe
mici sau mijlocii, de 75—88 g, de formă sferic-
turtită (fig. 354) şi de culoare galbenă deschis,
aproape complet acoperite cu roşu-carmin, cu
striaţii roşii-violacee pe partea expusă la soare.
Pe toată suprafaţa se observă puncte mari,
rare, de culoare roz. Pedunculul este lung şi
gros, brun-roşiatic, lignificat, răsucit şi oblic,
aşezat într-o cavitate destul de mare. Fructele
F l g . 354. - G r a s e . au pieliţa subţire, unsuroasă, acoperită cu un
strat de pruină alburie şi pulpa dulce-acrişoară,
cu gust aromat. Se consumă de la mijlocul lunii decembrie pînă în februarie.

RECOMANDĂRI. Soi local, de mică importanţă, care poate rămîno numai în grădinile
existente.

РЕЗЮМЕ

Созревание — декабрь — февраль.

Местный сорт из района Илия, Хунедоарской области.
 GRASE 8G1

Дерево — сильнорослое, нетребовательное, устойчивое к морозам, болезням и

вредителям, очень урожайное.
Плод — мелкий или средний, округло-приплюснутый, светло-желтый, покрытый
почти целиком красновато-карминным румянцем, с полосками интенсивного красно­
вато-фиолетового цвета; мякоть кисловато-сладкая, ароматная, приятного вкуса; сорт
высококачественный.

RÉSUMÉ

Maturité — décembre—février.
Variété originaire du district d'Ilia, région de H u n e d o a r a .
Arbre — v i g o u r e u x , rustique, résistant a u x gelées d'hiver, a u x maladies e t a u x
i n s e c t e s ; très productif.
Fruit — p e t i t ou m o y e n , sphérique-aplati, jaune pâle, recouvert presque complè-
t e m e n t de rouge carmin et rayé d'un rouge intense, violacé. Chair douce-aigrelette, à
saveur agréable, de première qualité.

ABSTRACT

Maturity – December to February.

Variety originating in the Ilia district, Hunedoara region.
Tree – vigorous, hardy, resistant to winter frosts, diseases and insects, very productive.
Fruit – small to medium, spherical, flattened, pale yellow, almost completely covered with
crimson and striped deep red, purple. Flesh sweet-tart, pleasant flavour, premium.
 BĂNCEŞTI

Sinonime : Busuioeeşti.

Origine. Soi autohton, format în zona dealurilor din regiunea Hunedoara.

Răspîndire. Este răspîndit mai mult în centrele pomicole : Balşa, Almas, Ardeu,
Bozeş, Mada, Geoagiu, din raionul Orăştie şi în altele din raionul B r a d ; izolat se întîl-
neşte în toată regiunea Hunedoara.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul are creştere viguroasă, trăieşte peste 100 ani. Pomul este viguros, formînd o
coroană largă, cu ramurile de schelet foarte groase, cu unghi de ramificare mare, rezis­
tente la rupere. Dintre ramurile de rod predomină ţepuşele.
Frunzele sînt de mărime mijlocie,
obovate, cu marginile serate, pieloase, su­
prafaţa rugoasă, pubescente numai pe faţa
inferioară, cu peţiolul foarte lung, violaceu.
Intră tîrziu pe rod. Este rezistent
la ger şi la atacul bolilor şi dăunătorilor.
Beuşeşte bine în zona premontană, unde
fructele au gust mai plăcut, nu formează
pete amărui în pulpă şi se păstrează
timp îndelungat.
Fructele au un conţinut moderat
în zahăr (10,05 % ) şi în aciditate
( 0 , 1 4 % ) ; raportul dintre zahăr şi aci­
ditate determină un gust plăcut, fin
Fig. 3 5 5 . — Bănceşti.
acidulat ; au însă un conţinut scăzut în
vitamina С (1,68 m g % ) .

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie sau mare, avînd în medie H = 57 mm şi D = 7 7 m m ; greutatea

medie de 172 g.
Forma — sferic-turtită, neregulată, cu ridicaturi şi adîncituri (fig. 355).
Culoarea — de fond verde-gălbuie, suflată peste tot cu roşu, peste care se supra-
 BANCF.ŞTI 8ß3

pun dungi de culoare mai închisă, fără contur precis. Punctele, albe-gălbui, sînt răspîn-
dite neregulat pe toată suprafaţa fructului.
Peâuueulvl — scurt şi gros, nu iese din cavitate, lignificat, bine prins de ramură.
Cavitatea pedunculară — largă, adîncă, în formă de pîlnie, cu rugină pe toată
suprafaţa.
Caliciul — semideschis, cu sepalele mari, pubescente, uscate.
Cavitatea calicială — largă, de adîncime mijlocie, neregulată, cu pereţii ondulaţi.
Pieliţa — groasă, netedă, mată, aderentă.
Inima — mare, în formă de ceapă.
Lojile — cu pereţii întregi, de culoare albă-verzuie.
Seminţele — mari, ovoid-ascuţite, de culoare castanie închis.
Axul — formează o cameră axială potrivit de mare.
Pulpa — albă-verzuie, tare, suculentă, dulce, fin acidulată, cu aromă specifică de
busuioc ; sub pieliţă, se formează deoseori pete brune, cu gust amărui, care cuprind mai
tîrziu toată pulpa.
Maturitatea eh consum - începe în decembrie şi se prelungeşte pînă în februarie.

R E C O M A N D Ă R I Soiul Bănceşti se recomandă să fie menţinut numai în grădinile

de lingă case, la altitudini mari.

РЕЗЮМЕ

Созревание — декабрь — февраль.

Местный сорт из Брадского района, Хунедоарской области.
Дерево — сильнорослое, очень долговечное, устойчивое к морозам, болезням и
вредителям; плодоносит обильно.
Плод — крупный, округло-приплюснутый, неправильной формы, желтовато-зеле­
ный, с красным размытым румянцем, покрытым полосками более темного цвета; мякоть
зеленовато-белая, твердая, сочная, сладкая, с ароматом базилика.

BÉSUMÉ

Maturité — décembre—février.
Variété originaire du district de Brad, région de Hunedoara.
Arbre — vigoureux, très longétif, résistant aux grands froids, aux maladies et aux
insectes ; productivité abondante.
Fruit — gros, sphérique-aplati, à contour irrégulier, vert-jaunâtre, recouvert d'une
teinte rouge et rayé d'un rouge plus sombre. Chair d'un blanc-verdâtre, ferme, juteuse,
douce, à l'arôme musqué.

ABSTRACT

Maturity – December to February.

Variety originating in the Brad district, Hunedoara region.
Tree – vigorous, very long life, resistant to extreme cold, disease and insects; abundant
productivity.
Fruit – large, spherical, flattened, irregularly shaped, green-yellow, covered with a red tint and a
red stripe darkest. Flesh of a greenish-white, firm, juicy, sweet, musky aroma.
 ROŞII MARI D I N L U N C O I U DE SUS

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, cu provenienţă din zona dealurilor din partea de sud a Mun­
ţilor Apuseni.

Răspîndire. Este cultivat în satul Luncoiu de Sus, raionul Brad, regiunea Hunedoara.

CARACTERISTICA SOIULUI

Este un soi foarte viguros, rezistent şi productiv.

Pomul este mare, viguros, cu trunchiul gros, drept, cu scoarţa cenuşie închis.
Barourile de schelet formează cu axul un unghi de circa 45°. Frunzele sînt mari, eliptice
sau subrotunde, cu baza asimetrică şi
marginile dublu serate, iar peţiolul lung.
Fructele au un conţinut mijlociu
în zahăr (10,16%), însă foarte ridicat
în aciditate (1,11%) ; conţinutul în vita­
mina С este mic (2,30 m g % ) . Substanţa
uscată este de 14,72%. Din cauza gus­
tului acriu, sînt de calitatea a Il-a.

FRUCTUL

Mărimea—mare, H = 63—65 mm
şi D = 76 —78 m m ; greutatea de
1 1 5 - 1 8 5 g.
Forma — sferică sau sferic-turtită,
cu conturul regulat rotunjit ; crestele
Fig. 356. - Roşii mari din Luncoiu de Sus. de pe margmile cavităţii caliciale şterse
(fig. 356).
Culoarea — de fond galbenă, acoperită aproape complet cu roşu-portocaliu. Pe
partea însorită se suprapune compact o culoare carmin intens, care porneşte din cavi­
tatea pedunculară sub forma de dungi late şi neregulate, pierzînd din intensitate pe
restul fructului.
 ROŞII MARI DIN Î.UNCOIIT DE SUS 8(15

Pedunculul — mijlociu sau lung, subţire, lignificat, brun-roşcat, drept, cu supra­

faţa netedă.
Caritatea pedunculară — mare, adîncă, în formă de con, cu pereţii regulaţi, încli­
naţi, cu marginile regulate, acoperită cu rugină galbenă-roşcată, care iese din cavitate
sub formă de raze inegale.
Caliciul — mare, deschis, cu sepalele mari, lungi, drepte sau puţin aplecate înăuntru,
unite la bază, scurt-acuminate, de culoare verde-albicioasă sau verde-cenuşie.
Cavitatea calicială — mare, puţin adîncă, în formă de castron, cu pereţii încreţiţi
sau cutaţi, cu marginile crestate, de culoare galbenă deschis sau galbenă-alburie.
Pieliţa — groasă, netedă, mată.
Cavitatea subcalicială — în formă de cupă, destul de adîncă.
Inima — mijlocie ca mărime, cordiformă, trasă spre caliciu, bine di limitată.
Lojile — de mărime mijlocie, cu pereţii întregi, netezi, complet închise.
Seminţele — mari, ovoid-alungite, bombate, cu cioc lung şi obtuz.
Axul — mic, închis.
Pulpa — verzuie-albicioasă, cu gust acru.
Maturitatea de consum — începe în luna decembrie şi se prelungeşte pînă în luna
februarie.

RECOMANDĂRI. Fiind rustic, se recomandă menţinerea soiului în localităţile apro­

piate de munţi.

РЕЗЮМЕ

Созревание — декабрь — февраль.

Местный сорт из Брадского района, Хунедоарской области.
Дерево —мощное, нетребовательное и урожайное.
Плод — крупный, округлый или округло-приплюснутый, с почти сплошным
оранжево-красным румянцем и темно-красными широкими полосками; мякоть зеле­
новато-беловатая, кислого в к у с а ; яблоки второго качества.

RÉSUMÉ

Maturité — décembre—février.
Variété originaire du district de Brad, région de Hunedoara.
Arbre — très vigoureux, rustique et productif.
Fruit — gros, sphérique ou sphérique-aplati, recouvert sur presque toute sa surface
de rouge-orangé et rayé de rouge intense. Chair verdâtre-blanchâtre, à saveur aigre.
Deuxième qualité.

ABSTRACT

Maturity – December to February.

Variety originating in the Brad district, Hunedoara region.
Tree – very vigorous, strong and productive.
Fruit – large, spherical or spherical-flattened, covered almost the entire surface of red-orange
and deep red stripes. Flesh greenish-white, bitter flavour. Second quality.

66 - c . 2*52
 HÄLMÄGENE

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, format în zona dealurilor din apropierea Munţilor Apuseni.

Răspîndire. Se cultivă în satul Cociuba Mică şi în alte localităţi din raionul Beiuş,
regiunea Crişana.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul este mare, cu creştere viguroasă, coroană rară. Are frunzele mari, eliptice,
cu vîrful acuminat, baza îngustată, marginile acut-serate şi peţiolul foarte lung.
Fructele conţin 9,74 % zahăr, 1,18 %
aciditate şi 3,65 m g % vitamina C. Sub­
stanţa uscată este de 13,65%. Din cauza
dezechilibrului dintre zahăr şi aciditate,
merele au un gust acrişor pronunţat.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie sau mare,

H = 56—62 m m şi D = 63 — 78 m m ;
greutatea de 107—155 g.
Forma — conică sau sfero-conică,
cu conturul neregulat rotunjit şi cu
creste la caliciu pronunţate (fig. 357).
Culoarea — de fond galbenă des­
chis, alternînd cu dungi şi pete mai
mari, colorate în galben intens. Pe toată
F i g . 3 5 7 . - Hăimăgene. suprafaţa fructului se observă puncte
mici, cenuşii, rare.
Pedunculul — lung, destul de gros, drept sau puţin oblic, neted, lignificat, total sau
parţial acoperit cu rugină.
Cavitatea pedunculară — mare, adîncă, conică, cu pereţii cutaţi şi cu marginile
ondulate.
 HÄLMAGENE 867

Caliciul — mare, închis sau semideschis, cu sepalele lungi, cenuşii, răsfrînte în afară.
Cavitatea calicială — mare, adîncă, în formă de castron, cu pereţii cutaţi, cu margi­
nile ondulate.
Pieliţa — subţire şi mată.
Cavitatea subcalicială — largă, adîncă, în formă de V .
Inima — mare, cu aşezare centrală, cordiformă, bine delimitată.
Lojile — mici, închise, cu pereţii întregi.
Seminţele — mici, ovoid-alungite.
Axul — formează o cameră axială largă.
Pulpa — albă-gălbuie, moale, cu gust acrişor pronunţat.
Maturitatea de consum — începe în prima jumătate a lunii decembrie şi se prelungeşte
pînă în luna februarie.

RECOMANDĂRI. N u se recomandă extinderea soiului în cultură.

РЕЗЮМЕ

Созревание — декабрь — февраль.

Сорт, выведенный в Бейюшском районе, области Кришана.
Дерево — сильнорослое, крупное, устойчивое к морозам, болезням и вредителям,
нетребовательное.
Плод — крупный, неодинаковой величины, конической или округло-конической
формы, с сильной ребристостью к верхушке, светло-желтый с ярко-желтой пятнистостью;
мякоть желтовато-белая, мягкая, с кисловатым вкусом.

RÉSUMÉ

Maturité — décembre—février.
Variété originaire du district de Beiuş, région de Crişana.
Arbre — vigoureux, de grande taille, résistant au froid, aux maladies et aux insectes,
rustique.
Fruit — gros, à contour irrégulier, conique ou sphérico-conique, à crêtes saillantes
vers l'œil, jaune pâle, taché de jaune vif. Chair d'un blanc-jaunâtre, tendre, à saveur
aigrelette.

ABSTRACT

Maturity – December to February.

Variety originating in the Beiuş district, Crişana region.
Tree – vigorous, large, cold hardy, disease and insects, rustic.
Fruit – large, irregularly shaped, conical or spherical-conical, protruding ridges towards the eye,
pale yellow, spotted with bright yellow. Flesh yellowish-white, soft, sour taste.
 CRÄIEŞTI

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, format în bazinele pomicole din regiunea Hunedoara.

Răspîndire. Se cultivă în grădinile din comuna Bibiţa, raionul Brad, regiunea

Hunedoara, precum şi în comunele din jur.

CARACTERISTICA SOIULUI

Soi viguros, rezistent şi foarte productiv.

Pomul este mare, cu trunchiul gros, puţin răsucit, cu coroana piramidală sau invers-
piramidală, avînd ramuri de schelet groase. Frunzele sînt mijlocii, eliptice, cu marginile
acut-serate şi peţiolul scurt.
Fructele sînt de calitate inferioară, caracterizate printr-un conţinut moderat în
zahăr (11,90%), mic în aciditate (0,39%) şi potrivit în vita­
mina С (6,30 m g % ) . Substanţa uscată este de 18,67%.

FRUCTUL

Mărimea — mică, sau foarte mică, H = 36—38 mm şi

D = 43—45 mm ; greutatea de 19—28 g.
Forma — sferică sau sferic-turtită, cu conturul regulat,
cu creste pronunţate în regiunea cabcială (fig. 358).
Culoarea — de fond galbenă-limonie, suflată pe partea
însorită cu galben-auriu.
Fig. 358. — Crăieşti.
Peăunculul — lung, subţire, răsucit şi oblic, bgnificat,
brun-gălbui, rezistent la rupere.
Cavitatea pedunculară — mică, puţin adîncă, conică, cu suprafaţa netedă şi cu margi­
nile regulate, total acoperită cu rugină care se revarsă peste marginile cavităţii în formă
de raze neregulate, dungi şi pete reticulare.
Caliciul — de mărime mijlocie, închis, cu sepalele scurte, strîns unite la bază şi
răsfrînte în afară.
Cavitatea calicială — superficială, cu marginile ondulate.
Pieliţa — groasă, netedă şi lucioasă.
 CRAIEŞT1 «69

Cavitatea, subcalicială — adîncă, î n formă de V.

Inima — mare, în formă do ridiche, asimetrică, aşezată central, destul de bine deli­
mitată.
Lojile — mici, închise.
Seminţele — ovoide sau reniforme, cu vîrful obtuz, bombate.
A xul — formează o cameră axială îngustă şi aproape închisă.
Pulpa — albă, mălăiaţă, puţin suculentă, cu gust dulce.
Maturitatea de consum — începe în cursul lunii decembrie şi se prelungeşte p î n ă în
februarie.

RECOMANDĂRI. NU se recomandă pentru extinderea în cultură.

РЕЗЮМЕ

Созревание — декабрь — февраль.

Местный сорт из Брадского района, Хунедоарской области.
Дерево — сильнорослое, нетребовательное, устойчивое к морозам, болезням и
вредителям и очень урожайное.
Плод — мелкий или очень мелкий, округлый с сильной ребристостью около блюд­
ца, желтый, с размытым золотистым румянцем на обращенной к солнцу стороне; мякоть
белая, рыхлая, несочная, сладкая.

RÉSUMÉ

Maturité — décembre—février.
Variété originaire du district de Brad, région de Hunedoara.
Arbre — vigoureux, rustique, résistant au froid, aux maladies et aux insectes ; très
productif.
Fruit — petit ou très petit, sphérique, aux arêtes prononcées vers l'œil ; jaune, doré
sur le côté exposé au soleil. Chair blanche, farineuse, peu juteuse, douce.

ABSTRACT

Maturity – December to February.

Variety originating in the Brad district, Hunedoara region.
Tree – vigorous, hardy, resistant to cold, disease and insects, very productive.
Fruit – small or tiny, spherical, edges made to the eye, yellow, gold on the side exposed to the
sun. White flesh, floury, slightly juicy, sweet.
 TARI

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi de provenienţă locală, din Munţii Apuseni.

Răspîndire. Se cultivă în comuna Avram Iancu, raionul Cîmpeni, regiunea Cluj.

CARACTERISTICA SOIULUI

Soi rustic, cu mare rezistenţă la ger şi boli, cu productivitate ridicată.

Pomul este viguros, are coroana mare, sferică, cu ramuri bogate. Frunzele sînt mij­
locii, eliptice sau subrotunde, cu vîrful obtuz sau chiar rotunjit, avînd marginile crenat-
serate sau grosier serate şi peţiolul destul de lung.
Fructele sînt aspectuoase, conţin 10,26%
zahăr, 0 , 5 1 % aciditate şi 2,47 m g % vitamina C.
Substanţa uscată este de 14,98%. Raportul echi­
librat dintre zahăr şi aciditate condiţionează un
gust dulce-acrişor.

FRUCTUL

Mărimea — mică, H = 45—50 mm şi D =

55—62 m m ; greutatea de 68—93 g.
Forma — sferic-turtită, cu contur neregulat
Fig. 359. - Tari. (fig- 359).

Culoarea — de fond galbenă-aurie, acoperită

în mare parte cu o culoare roşie-carmin, prin care în unele locuri apare ca dungi înguste
culoarea de fond ; culoarea suprapusă se observă sub formă de dungi roşii mai şterse.
Punctele sînt mai puţin vizibile, însă mari, de culoare roz-portocalie, şterse.
Pedunculul — scurt, uneori chiar foarte scurt, gros, semicărnos, curbat, îngroşat
la bază.
Cavitatea pedunculară — de mărime mijlocie, puţin adîncă, conică, lărgită, cu
pereţii netezi.
Caliciul — mare, închis, cu sepalele lungi, drepte, strîns unite la bază.
 TARI 871

Caritatea calicială — mijlocie, puţin adîncă, în formă do castron, cu marginile

regulate.
Pieliţa — groasă, lucioasă, netedă, acoperită cu pruină.
Cavitatea subcalicială — mică, în formă do pîlnie, puţin adîncă şi destul de îngustă.
Inima — relativ mare, în formă de ridicho, aşezată spre caliciu, simetrică, bine
delimitată.
Lojile — de mărime mijlocie, cu pereţii netezi.
Axul — închis, uneori deschis.
Pulpa — albă, tare, cu gust dulce-acrişor.
Maturitatea de consum — începe la sfîrşitul lunii decembrie şi se prelungeşte pînă
la sfîrşitul lumi februarie.

RECOMANDĂRI. Se recomandă menţinerea soiului numai în zona premontană,

din raionul Cîmponi.

РЕЗЮМЕ

Созревание — декабрь — февраль.

Местный сорт из Кымпеньского района, Клужской области.
Дерево — сильнорослое, мощное, долговечное, очень неприхотливое, устойчивое
к морозам и к поражению вредителями, очень урожайное.
Плод—мелкий, округло-приплюснутый, золотисто-желтый, с карминно-красным
румянцем; мякоть белая, твердая, кисловато-сладкая.

RÉSUMÉ

Maturité — décembre—février.
Variété originaire du district de Cîmpeni, région de Cluj.
Arbre — vigoureux, de grande taille, longétif, très rustique, résistant au froid et
aux parasites ; très productif.
Fruit — petit, sphérique-aplati, jaune d'or, recouvert de rouge carmin. Chair
blanche, ferme, douce-aigrelette.

ABSTRACT

Maturity – December to February.

Variety originating in the Cîmpeni district, Cluj region.
Tree – vigorous, large, long lived, very hardy, resistant to cold and pests, very productive.
Fruit – small, spherical, flattened, golden yellow, covered with crimson. Flesh white, firm,
sweet-tart.
 ALBE MICI DIN LUNCOIU DE SUS

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, cunoscut din timpuri foarte îndepărtate în regiunea a H-a —
Dealurile de vest.

Răspîndire. Se cultivă în grădinile din Luncoiu de Sus, raionul Brad, precum şi

în alte localităţi, mai ales în Oăinelu de Jos, raionul Ilia, regiunea Hunedoara.

CARACTERISTICA SOIULUI

Soi cu durată de viaţă scurtă, cu creştere mijlocie şi productivitate mare.

Pomul este mare, cu trunchiul drept şi gros, coroana sferică sau invers-piramidală,
cu ramuri de schelet groase, care formează un unghi mare cu axul. Frunzele sînt supra-
mijlocii, de formă eliptic-romhoidală, cu vîrful acut,
baza îngustată, marginile grosier serate şi peţiolul
relativ lung.
Fructele au un conţinut moderat în zahăr (8,41%),
aciditate (0,46%) şi vitamina С (3,97 m g % ) . Substanţa
uscată este de 16,80%. Datorită procentului scăzut
de aciditate, merele se caracterizează prin gust dulce.

FRUCTUL

Mărimea — mică, H = 38—48 m m şi D = 50 —

Fig. 360. Albe mici din Luncoiu
de Sus. 56 m m ; greutatea de 20—66 g.
Forma — sferică, puţin turtită spre penduncul.
Conturul în secţiune transversală este neregulat rotunjit sau slab unghiulos, cu coaste
puţin pronunţate, largi şi rotunjite (fig. 360).
Culoarea — de fond galbenă-limonie, pe partea însorită uşor suflată cu roz-porto-
caliu. Pe suprafaţa fructului se observă puncte mici, de culoare cafenie, dispuse rar
şi neregulat.
Pedunculul — lung, subţire, drept sau puţin aplecat, neted, lignificat, brun-roşiatic.
Cavitatea pedunculară — destul de mare şi adîncă, conică, acoperită cu rugină care
iese din cavitate şi se revarsă în formă de raze neregulate.
 Л1.ПЕ М1П DIN I.UNCOIU DE SUS 873

Caliciul — mijlociu, închis sau semideschie, cu sepalele scurte, drepte.

Cavitatea calicială — mijlocie, pnţis adîncă, în formă do castron, cu poreţii cutaţi
şi marginile crestate.
Pieliţa — netedă, lucioasă, subţire, acoperită cu pruină.
Cavitatea subcalicială — destul de largă şi adîncă, în formă de pîlnie sau TJ.
Inima — mică sau mijlocie, în formă de ridiche, asimetrică, aşezată spre caliciu,
bine delimitată.
Lojile — largi, închise, cu pereţii întregi.
Seminţele — mari, ovoide, cu vîrful obtuz, bombate.
Axul — formează o cameră axială îngustă, închisă.
Pulpa — albă-verzuie, suculentă, cu gust dulceag.
Maturitatea de consum — începe la sfîrşitul lunii decembrie şi se prelungeşte pînă
la sfîrşitul lunii februarie.

RECOMANDĂRI. Se recomandă menţinerea soiului în grădinile din jurul caselor,

fiind potrivit pentru marmeladă şi magiun.

РЕЗЮМЕ

Созревание — декабрь — февраль.

Очень старый сорт, из села Лункойу де Сус, Брадского района, Хунедоарской
области.
Дерево — сильнорослое, объемистое, неприхотливое, недолговечное, очень уро­
жайное.
Плод — мелкий, округлый, слегка приплюснутый у основания, желтый на стороне
обращенной к солнцу, оранжево-розовый; мякоть зеленовато-белая, сочная и сладко­
ватая.

RÉSUMÉ

Maturité — décembre—février.
Variété très ancienne, originaire du village de Luncoiu de Sus, district de Brad,
légion de Hunedoara.
Arbre — vigoureux, de grande taille, rustique, peu longétif, très productif.
Fruit — petit, sphérique, un peu déprimé à la base, jaune, rose-orangé, sur le côté
exposé au soleil. Chair d'un blanc-verdâtre, juteuse, douceâtre.

ABSTRACT

Maturity – December to February.

This variety is very old, originating in the Luncoiu de Sus village, Brad district, Hunedoara
region.
Tree – vigorous, large, strong, long life, low and very productive.
Fruit – small, spherical, slightly depressed at the base, yellow, pink-orange on the side exposed
to the sun. Flesh greenish-white, juicy, sweet.
 GOLMOAŞE

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi local, format în zona dealurilor din apropierea Munţilor Apuseni.

Răspîndire. Se cultivă în grădinile din satul Ţeboa, raionul Brad, regiunea

Hunedoara.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul are creştere viguroasă şi formează o coroană larg desfăcută, cu 4—5 ramuri
de schelet, garnisite cu ţepuşe scurte şi nuieluşe. Frunzele sînt mijlocii, de formă sub-
rotundă sau ovată, cu marginile fin serate şi peţiolul foarte lung.
Fructele se caracterizează printr-un con­
ţinut mijlociu în zahăr (11,46%), aciditate
(0,46%) şi vitamina С (10,38 m g % ) . Raportul
favorabil dintre zahăr şi aciditate condiţionează
un gust dulce, plăcut. Substanţa uscată este
de 16,57%.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, H = 43—52 mm şi

D = 65—70 m m ; greutatea de 82—94 g.
Forma — sferic-turtită, cu contur regulat,
Fig. 3 6 1 . — Goimoaşe. cu crestele de la caliciu şterse (fig. 361).
Culoarea — de fond galbenă-aurie, aco­
perită cu o nuanţă mai închisă; culoarea suprapusă apare sub formă de dungi late,
roşii, care pleacă de la cavitatea pedunculară şi dispare spre vîrful fructului.
Pedunculul — lung, răsucit şi oblic, lignificat, puţin umflat la punctul de inserţie.
Cavitatea pedunculară — mare, adîncă, conică, cu pereţii abrupţi, netezi, cu margini
regulate, cu rugină stelată.
Caliciul — mic, închis, cu sepalele mici, cenuşii, drepte, strîns unite la bază.
Cavitatea calicială — de mărime şi adîncime mijlocie, în formă de castron, cu
pereţii ondulaţi.
Pieliţa — groasă, mată, acoperită cu pruină albă-vineţie, foarte pronunţată.
 GOI.MOAŞE 875

Cavitatea subcalicială — largă, puţin adîncă, în formă de V deschis.

Inima — mare, în formă de ridiche, simetrică, cu aşezare spre peduncul, bine
delimitată.
Lojile — d e mărime mijlocie, închise, largi şi cu pereţii netezi.
Seminţele — mari, bombate, ovoide, cu vîrful lung şi ascuţit.
Axul — formează o cameră axială largă.
Pulpa — gălbuie, dulce şi specific aromată.
Maturitatea de consum — începe în luna decembrie şi se prelungeşte pînă în
luna martie.

EECOMANDĂRI. Datorită însuşirilor sale valoroase, acest soi poate fi cultivat în

grădinile din jurul caselor, în regiunea Hunedoara.

РЕЗЮМЕ

Созревание — декабрь — март.

Сорт происходит из села Цебея; Брадского района, Хунедоарской области.
Дерево — сильнорослое, нетребовательное, устойчивое к морозам и к поражению
вредителями, довольно урожайное.
Плод •— средней величины, округло-приплюснутый, желтый, с широкими крас­
ными полосками по всей длине плода; мякоть желтоватая, с особенным, свойствен­
ным сорту ароматом; плоды высокого качества.

EÉSUMÉ

Maturité — décembre—mars.
Variété originaire du village de Ţebea, district de Brad, région de Hunedoara.
Arbre — vigoureux, rustique, résistant aux fortes gelées et aux parasites ; assez
productif.
Fruit — moyen, sphérique déprimé, jaune, avec de larges raies rouges sur toute
sa longueur. Chair jaunâtre, à l'arome spécifique. Bonne qualité.

ABSTRACT

Maturity – December to March.

Variety originating in the Țebea village, Brad district, Hunedoara region.
Tree – vigorous, hardy, resistant to heavy frost and pests; fairly productive.
Fruit – medium, depressed spherical, yellow, with broad red stripes along its entire length.
Flesh yellowish, with specific aroma. Quality is good.
 MULDUANE

Sinonime : Moldovane.

Origine. Soi autohton, de importanţă locală, format în zona dealurilor din partea
de vest a Munţilor Apuseni.

Răspîndire. Este cultivat în satele Pietroasa şi Cociuba Mică, raionul Beiuş, regi­
unea Crişana.

CARACTERISTICA SOIULUI

Este un soi productiv şi rezistent la boli.

Pomul are creştere viguroasă, cu longevitate mare. Coroana este sferică, răsfirată,
cu ramificaţia destul de bogată. Frunzele sînt supramijlocii, subrotunde, cu baza asimetric
îngustată sau rotunjită, marginile serate sau acut-serate şi peţiolul subţire şi relativ lung.
Fructele au un conţinut ridicat în zahăr (17,60%)
şi mijlociu în aciditate (0,58%). Baportul între aceste
două componente fiind în favoarea zahărului, fructele
au gust dulce ; aciditatea aproape nu se simte. Conţi­
nutul în vitamina С este mijlociu (6,87 m g % ) . Substanţa
uscată este de 30,56%.
Se aseamănă cu soiul Benet de Cassel după pe-
dunculul lung, punctele mari şi suberificate, precum şi
după culoarea pieliţei ; se deosebeşte însă prin forma
inimii, caliciul deschis şi prin forma fructului.

FRUCTUL

Mărimea — mică, H = 40—43 m m şi D = 50 —

Fig. 362. — Mulduane.
52 m m ; greutatea de 34—55 g.
Forma — sfero-conică, neregulat rotunjită, cu
creste pronunţate pe marginile cavităţii caliciale şi coaste şterse pe suprafaţa fructului
(fig. 362).
Culoarea — de fond galbenă-verzuie, pe partea însorită acoperită cu roşu-portocaUu.
Punctele de sub pieliţă, brune-cafenii, neregulate ca formă, dese, împrăştiate pe toată
suprafaţa fructului sau numai pe partea umbrită.
 MULDUANF. 877

Pedunculul — lung, subţire, lignificat, de culoare brună-cafenie.

Cavitatea pedunculară — de lărgime şi adîncime mijlocii, de formă conică, cu pereţii
netezi, cu marginile regulate sau puţin ondulate, de culoare brună, acoperită cu rugină
compactă care se revarsă peste margini sub formă de raze.
Caliciul — mare, deschis, cu sepalele drepte, scurte, cărnoase, verzi, concrescute
la bază.
Cavitatea calicială — de lărgime şi adîncime mijlocii, în formă de farfurie, cu pereţii
încreţiţi, cu creste la marginile cavităţii, cu pieliţa de culoare verde deschis.
Pieliţa — groasă, compactă, netedă, mată.
Cavitatea subcalicială — largă, puţin adîncă, în formă de TJ.
Inima — de mărime mijlocie, în formă de ridiche, pronunţat asimetrică, aşezată
spre peduncul, bine delimitată.
Lojile — de mărime mijlocie, cu pereţii netezi, lucioşi şi tari ; nu comunică cu
camera axială.
Seminţele — mari, ovoide, bombate, cu cioc scurt.
Axul — mic, puţin deschis.
Pulpa — verzuie-albicioasă, tare, cu gust dulce, puţin suculentă.
Maturitatea de consum — începe din decembrie şi se prelungeşte pînă la jumă­
tatea lui martie.

RECOMANDĂRI. Nu se recomandă extinderea în cultură.

РЕЗЮМЕ

Созревание — декабрь — март.

Местный сорт из Бейюшского района, области Крпшана.
Дерево — спльнорослое, долговечное, устойчивое к морозам и к поражению вре­
дителями, урожайное.
Плод — мелкий, округло-конический, с сильной ребристостью в направлении
к блюдцу, с красновато-оранжевым румянцем на стороне, обращенной к солнцу; мякоть
зеленовато-беловатая, плотная, сладкая, малосочная.

RÉSUMÉ

Maturité — décembre—mars.
Variété originaire du district de Beiuş, région de Crişana.
Arbre — vigoureux, longétif, résistant au froid et aux parasites ; productif.
Fruit — petit, sphérico-eonique, avec des crêtes prononcées vers l'œil, jaune-
verdâtre, recouvert de rouge-orangé du côté exposé au soleil. Chair verdâtre-blanehâtre,
ferme, peu juteuse, à saveur douce.

ABSTRACT

Maturity – December to March.

Variety originating in the Beiuş district, Crişana region.
Tree – vigorous, long-lived, resistant to cold and pests; productive.
Fruit – small, spherical-conical, with pronounced peaks around the eye, yellow-green, covered
with red-orange on the side exposed to the sun. Flesh greenish-white, firm, slightly juicy, sweet flavour.
 SĂLCII DE RENGHET

Sinonime : Mere dulci.

Origine. Soi local, format probabil în satul Renghet, raionul Orăştie, regiunea
Hunedoara, unde se cultivă mai mult.

Răspîndire. Este răspîndit în toată regiunea Hunedoara şi în special în raionul Orăştie.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul este viguros. Podeşte regulat dînd recolte mijlocii. Fructele au un conţinut
moderat în zahăr (11,44%) care domină aciditatea ( 0 , 4 0 % ) ; conţin o cantitate mică de
vitamina O (4,80 m g % ) .
Soi foarte rezistent la ger, boli şi dăunători.

POMUL

Pomul atinge înălţimea de 12—14 m, avînd trunchiul foarte gros, fără plăgi cau­
zate de ger.
Coroana — largă, rară.
Ramurile de schelet — viguroase, cu unghiul de ramificare mare.
Ramurile de rod — numeroase, predominînd nuieluşele şi mlădiţele.
Mugurii vegetativi — mari, conici, depărtaţi de ramură, cu pernuţele dezvoltate.
Mugurii floriferi — mari, ovoizi, cu vîrful fin pubescent.
Frunzele — supramijlocii, de formă ovată, cu vîrful acuminat, baza rotunjită şi
marginile biserate, pubescente pe faţa inferioară ; toamna înainte de cădere se colorează
în roşu foarte frumos. Peţiolul lung, gros, de culoare roşiatică, slab pubescent.

FRUCTUL

Mărimea — supramijlocie, H = 62 m m şi D = 78 m m ; greutatea medie de 184 g.

Forma — sferic-turtită (fig. 363).
Culoarea — de fond albă-verzuie, cu puncte brune-verzui.
Pedunculul — scurt, nu iese din cavitate, gros, lignificat, bine prins de ramură.
 SĂLCII DE RENGHET 879

Cavitatea pedunculară — largă, de ailîncime mijlocie, în formă de castron, cu rugină

multă care se revarsă în afară în formă de raze.
Caliciul — semideschis, format din sepale mari, pubescente.
Cavitatea calicială — de adîncime
şi lărgime mijlocii, cu formă neregulată,
cu suprafaţa încreţită.
Pieliţa — groasă, netedă, mată,
slab aderentă la pulpă.
Inima — mare, în formă de ceapă,
slab delimitată.
Lojile — cu pereţii albi-verzui, cu
crăpături transversale.
Seminţele — de mărime mijlocie,
ovoid-ascuţite, de culoare cafenie, pline.
Axul — formează o cameră axială
mijlocie.
Pulpa — albă, tare, suculentă,
foarte dulce, lipsită de aciditate, cu gust F i g . 3 6 3 . - Sălcii d e R e n g h e t .

sălciu caracteristic, dar totuşi plăcut.

Maturitatea de consum — începe din decembrie şi se prelungeşte pînă la jumătatea
lunii martie.

RECOMANDĂRI. Se recomandă numai pentru grădinile de lingă case din zona pre-
montană, în regiunea Hunedoara.

РЕЗЮМЕ

Созревание — декабрь — март.

Сорт происходит из села Ренгет, Брадского района, Хунедоарской области.
Дерево — сильнорослое, очень крупное, долговечное, устойчивое к морозам,
болезням и вредителям; плодоносит умеренно, но регулярно.
Плод — вышесредней величины, округло-приплюснутый, зеленовато-белый; мя­
коть плотная, белая, сочная, очень сладкая, безвкусная.

RÉSUMÉ

Maturité — décembre—mars.
Variété originaire de la commune de Renghet, district de Brad, région de Hunedoara.
Arbre — vigoureux, de très grande taille, longétif, résistant au froid, aux maladies
et aux insectes ; productivité modérée, mais régulière.
Fruit — au-dessus de la moyenne, sphérique-aplati, blanc-verdâtre. Chair ferme,
blanche, juteuse, très douce, au goût saumâtre.
ABSTRACT

Maturity – December to March.

Variety originating in the Renghet commune, Brad district, Hunedoara region.
Tree – vigorous, very large, long lived, resistant to cold, disease and insect productivity
moderate, but steady.
Fruit – above the average, spherical-flattened, greenish-white. Flesh firm, white, juicy, very
sweet, briny flavour.
 ALBE MARI DIN LUNCOIU DE SUS

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, răspîndit în regiunea a Il-a — Dealurile de vest.

Răspîndire. Se cultivă în Luncoiu de Sus, raionul Brad, regiunea Hunedoara.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul este viguros, cu coroana mare, sferic-turtită, formată din ramuri de schelet
groase. Frunzele sînt mijlocii, de formă eliptică, cu baza asimetrică, marginile serate şi
peţiolul destul de lung.
Fructele conţin 7,99% zahăr, 0,37% aciditate, 4,87 m g % vitamina С şi 15,10%
substanţă uscată. Datorită procentului scăzut de aciditate, merele au gustul foarte dulce.

FRUCTUL

Mărimea—mică sau mijlocie, H = 4 5 — 4 7 mm

şi D = 57—62 m m ; greutatea de 93 — 110 g.
Forma — sfero-conică, turtită, cu conturul
regulat, cu creste la cabciu puţin pronunţate
(fig. 364).
Culoarea — de fond galbenă deschis, pe par­
tea însorită a fructului acoperită cu roşu-carmin.
Punctele, aureolate cu roz, ies bine în evidenţă pe
partea însorită.
Pedunculul — lung, de grosime mijlocie, drept
sau puţin curbat, cu suprafaţa netedă, brun-roşcat,
Fig. 364. — Albe mari din L u n c o i u de Sus.
acoperit cu pruină roz-alburie, lignificat şi rezis­
tent la rupere.
Cavitatea pedunculară — mijlocie, destul de adîncă, conică, cu pereţii oblici şi aco­
periţi cu rugină, cu marginile puţin ondulate.
Caliciul — mic, închis, cu sepalele lungi, stiîns unite pe circa 2/3 de la bază, cu
vîrfurile răsfrînte în afară.
Cavitatea calicială — largă, puţin adîncă, în formă de farfurie, cu pereţii aproape
orizontali, cu marginile uşor ondulate.
 AI BE MARI DIN LUNCOIU DF. SUS 8S1

Pieliţa — de grosime mijlocie, mată, puţin unsuroasă, acoperită cu pruină roz-

alburie.
Cavitatea subcalicială — mijlocie, adîncă, în formă de V ascuţit.
Inima - mijlocie, în formă de ceapă, simetrică, aşezată spre caliciu şi bine delimitată.
Lojile — de mărime mijlocie, închise, cu pereţii întregi, lucioşi.
Seminţele — relativ mari, lungi, ovoide, cîte două într-o lojă.
Axul — formează o cameră mică, îngustă.
Pulpa — albă-verzuie, suculentă, destul de tare, cu gust foarte dulce.
Maturitatea de consum — începe la sfîrşitul lunii decembrie şi se prelungeşte pînă
în luna martie.

RECOMANDĂRI. Se recomandă menţinerea soiului în grădinue de Ungă case, numai

în zona deluroasă a regiunii Hunedoara.

РЕЗЮМЕ

Созревание — декабрь —март.

Местный сорт из села Лункойу де Сус, Брадского района, Хунедоарской области.
Дерево — сильнорослое, крупное, долговечное, неприхотливое, урожайное.
Плод — средней величины, округло-коническо-прпплюснутый, желтый, е кар-
минно-красным румянцем; мякоть зеленовато-белая, сочная, сладкая.

EÉSUMÉ

Maturité — décembre—mars.
Variété originaire de Luncoiu de Sus, district de Brad, région de Hunedoara.
Arbre — vigoureux, de grande taule, longétif, rustique, productif.
Fruit — moyen, sphérico-conique, déprimé, jaune, recouvert de rouge carmin.
Chair d'un blanc-verdâtre, juteuse, douce.

ABSTRACT

Maturity – December to March.

Variety originating in the Luncoiu de Sus, Brad district, Hunedoara region.
Tree – vigorous, large, long lived, hardy, productive.
Fruit – medium, spherical-conical, depressed, yellow, covered with crimson. Flesh greenish-
white, juicy, sweet.

Бв - c. 2452
 MURGI DE SĂCĂTURA

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi local, cu provenienţă din Munţii Apuseni.

Răspîndire. Se cultivă în grădinile din satul Săcătura, raionul Cîmpeni, regiunea Cluj.

CARACTERISTICA SOIULUI

Soi foarte vechi, cu pomi mari, seculari, rezistent la boli.

Fructele sînt de calitatea a Il-a şi se caracterizează printr-un conţinut ridicat în
zahăr (12,68—14,99%) şi scăzut în aciditate (0,44%) şi vitamina С (3,09—4,06 m g % ) .
Substanţa uscată este de 18,13—18,22%.
Pomul creşte viguros, cu trunchiul gros, de 70—80 cm în diametru, şi formează
coroană largă şi rară. Frunzele supramijlocii sau mari, de formă subrotundă, cu vîrful
acuminat, baza uneori asimetrică, marginile din­
ţate sau dinţat-serate, cu peţiolul subţire şi de
lungime variabilă.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, uneori mare, H =

40—60 m m şi D = 48 — 70 m m ; greutatea de
6 0 - 1 3 2 g.
Forma — conică sau conic-cilindrică, cu
contur regulat, cu creste la caliciu, uneori foarte
pronunţate (fig. 366).
Culoarea — de fond galbenă ; cea acope­
ritoare roz, peste care se suprapun dungi dese,
roşii, întrerupte, amestecate cu pete mici, con­
fluente, neregulate, de culoare roşie.
Fig. 365. - Murgi de săcătura. Pedunculul — scurt, mai rar mijlociu, gros,
răsucit şi oblic, pubescent, semibrunificat.
Cavitatea pedunculară — do mărime mijlocie, conică, cu pereţii netezi, cu margi­
nile ondulate, acoperită cu rugină care iese afară sub formă de raze.
Caliciul — mic, închis, cu sepalele lungi, tari, drepte, răsfrîute în afară.
 MURGI DK SACATURA 883

Cavitatea calicială — mijlocie, puţin adîncă, în formă de castron, cu marginile

ondulate, de culoare galbenă-portocalie, uneori cu urme de rugină sau suflată cu rugină.
Pieliţa — groasă, netedă, unsuroasă, aderentă la pulpă.
Cavitatea subcalicială — adîncă, largă, în formă de TJ.
Inima — mare, cepiformă, puţin asimetrică, aşezată spre caliciu.
Lojile — mari, cu pereţii groşi, uneori crăpaţi, conţin seminţe mari.
Axul — închis.
Pulpa — gălbuie, suculentă, cu gust dulce, puţin astringent, dar aromat ; la supra-
coacere devine făinoasă.
Maturitatea de consum — începe din decembrie şi se prelungeşte pînă în martie.

RECOMANDĂRI. Soiul Murgi de Săcătura poate fi cultivat numai la altitudini de

8 5 0 - 1 000 m.

• РЕЗЮМЕ

Созревание —• декабрь — март.

Очень старый местный сорт из Кымпеньского района. Клужской области.
Дерево — сильнорослое, очень крупное, долговечное, устойчивое к морозам,
болезням и вредителям; урожайное.
Плод — средний или крупный, конической или цилиндро-конической формы,
с сильной ребристостью к верхушке плода, желтый, с розово-карминным румянцем
и частыми прерывистыми красными полосками; мякоть желтоватая, мучнистая, сочная
кисловато-сладкая, со слабой терпкостью.

RÉSUME

Maturité — décembre—mars.
Variété très ancienne, originaire du district de Cîmpeni, région de Cluj.
Arbre — vigoureux, de très grande taille, longétif, résistant au froid, aux maladies
et aux insectes, productif.
Fruit — moyen ou gros, conique ou cylindroconique, avec des crêtes proéminentes
vers l'œil, jaune, recouvert de rose carmin, avec des raies serrées, interrompues, rouges.
Chair jaunâtre, farineuse, juteuse, douce-aigrelette, un peu astringente.

ABSTRACT

Maturity – December to March.

This variety is very old, originating in the Cîmpeni district, Cluj region.
Tree – vigorous, very large, long life, resistant to cold, disease and insects, productive.
Fruit – medium or large, conical or cylindrical-conical, with prominent ridges to the eye,
yellow, covered with carmine pink with tight lines, broken, red. Flesh yellowish, mealy, juicy, sweet-
tart, slightly astringent.
 ŞOVARI COMUN

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Nu există date asupra originii acestui soi.

Răspîndire. Este mai puţin răspîndit incultură decît soiurile Şovari roşu şi Şovari
nobil, fiind cultivat în raioanele Gherla, D e j , Năsăud şi Bistriţa.

POMUL

Pomul are creştere moderată, cu trunchi drept.

Coroana — sferic-turtită.
Hamurile de sclielet — de grosime mijlocie, cu unghi de ramificare mare.
Ramurile de rod — predomină ţepuşele, însă se întîlnesc frecvent şi nuieluşele.
Lăstarii — destul de viguroşi, drepţi, uşor
geniculaţi, cu scoarţa de culoare brună-roşcată,
cu nuanţe măsLinii-roşcate ; lenticelele sînt mari,
albicioase, alungite, distribuite des.
Mugurii vegetativi — mici, conici, bruni-
roşcaţi, aproape glabri, strîns lipiţi de lăstar, cu
pernuţele proeminente.
Frunzele—de dimensiuni mijlocii, eliptice,
cu vîrful scurt-acuminat, cu baza rotunjită şi
marginile serate.

FRUCTUL

Mărimea — supramijlocie sau mijlocie,

Fig. 366. - Şovari comun. H = 52—70 m m şi D = 47—68 mm ; greutatea
de 8 2 - 8 4 g.
Forma — sferic-alungită, prevăzută cu umeri largi, puţin asimetrică (fig. 366).
Culoarea — de fond aproape verde la recoltare şi verde-gălbuie la maturitatea de
consum. Pe partea expusă la soare există o rumeneală stropită, peste care se suprapun
pete şi striuri de culoare roşie. Punctele de sub pieliţă, mici de culoare brună, aureolate
cu alb, distribuite neregulat.
 50 VAR] COMUN 885

rrdunculul — scurt sau mijlociu, lignificat, brun, pubescent.

Cavitatea pedunculară — mai adîncă decît largă, în formă de pîlnie, cu pieliţa mai
închisă decît restul fructului, uneori fiind acoperită cu rugină.
Caliciul — mare, închis sau semideschis, mai rar închis, format din sopale mari,
verzi, adesea răsfrînte în afară, cu pubespenţă redusă.
Caritatea calicială — potrivit de adîncă, largă, cu pereţii încreţiţi, mărginită de proe­
minenţe.
Pieliţa — subţire, densă, acoperită cu pruină.
Cavitatea subcalicială — mică, în formă de V, cu staminele aşezate spre bază.
Inima — de dimensiuni mijlocii sau mari, în formă de ceapă, alungită, asimetrică.
Lojile — mici, cu pereţii lucioşi, de culoare gălbuie, cu numeroase crăpături oblice,
calusate.
Seminţele — mari, bombate, ascuţite, de culoare castanie deschis.
Axul — formează o cameră axială mică, deschisă, care comunică cu lojile.
Pulpa — albă-verzuie, puţin crocantă, suculentă, lipsită de dulceaţă, cu aciditate
slabă şi aromă puţin pronunţată, în general, eu gust fad, puţin ierbos.
Maturitatea de consum — începe din decembrie şi se prelungeşte pînă la începutul lui
aprilie.

RECOMANDĂRI. Se recomandă să fie cultivat pe scară restrînsă în zona dealurilor

înalte din nordul Transilvaniei.

РЕЗЮМЕ

Созревание — декабрь — апрель.

Местный сорт нз северной части Трансильвании.
Дерево — среднерослое, долговечное, устойчивое к морозам, засухе, болезням и
вредителям, требовательное к почвенным условиям; плодоносит обильно, но нере­
гулярно.
Плод — средний, продолговато-круглый, с широким основанием, желтовато-
зеленый с как-бы разбрызганным румянцем, покрытым красной штриховатостью; мякоть
зеленовато-белая, сочная, не сладкая, безвкусная; плоды посредственного качества.

RÉSUMÉ

Maturité — décembre—avril.
Variété originaire du Nord de la Transylvanie.
Arbre — de vigueur moyenne, longétif, résistant aux grands froids, à la sécheresse,
aux maladies et aux insectes, exigeant quant aux conditions du sol ; productivité abon-
dante, mais irrégulière.
Fruit — moyen, sphérique allongé, avec de larges côtes, vert-jaunâtre, éclaboussé
et strié de rouge. Chair d'un blanc verdâtre, juteuse, dépourvue de douceur, fade, de qua-
lité médiocre.
ABSTRACT

Maturity – December to April.

Variety originating in the northern Transylvania.
Tree – medium vigour, long-lived, resistant to extreme cold, drought, disease and insects,
exacting as to soil conditions, productivity abundant but irregularly.
Fruit – medium, elongated spherical, with wide coastlines, green-yellow, splashed and striped
with red. Flesh greenish white, juicy, devoid of soft, bland, poor quality.
 ŞOVARI PESTRIŢ

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Se crede că provine din seminţele soiului Şovari nobil.

Răspîndire. Este răspîndit în cea mai marc parte din regiunile Cluj şi Maramureş.

POMUL

Pomul creşte moderat, cu trunchiul drept, avînd scoarţa cenuşie-roşiatică.

Coroana — sferic-turtită, cu diametrul de 7 — 7,5 m în perioada de rodire.
Ramurile de schelet — groase, cu unghiuri de ramificare de 40—45°.
Ramurile de rod — predomină ţepuşele ; destul de des se întîlnesc însă şi nuieluşe.
Lăstarii — destul de lungi, relativ subţiri, drepţi sau uşor geniculaţi, cu scoarţa de
culoare măslinie-roşiatică, cu numeroase lenticele mici, alungite, albicioase.
Mugurii vegetativi — de dimensiuni mijlocii, conici, cu vîrful rotunjit, de culoare
brună-roşcată, glabri, puţin îndepărtaţi de lăstar.
Mugurii floriferi — ovoizi, relativ ascuţiţi, de culoare roşiatică, aproape fără pubes­
centă.
Frunzele — de dimensiuni mijlocii, eliptice, cu vîrful acuminat, marginile serate adînc
şi neregulat, cu suprafaţa vălurată, lucioasă pe faţa superioară şi pubescente pe cea inferi­
oară, cu nervurile proeminente, înroşite. Peţiolul lung, verde-roşiatic, cu pubescentă slabă,
însoţit de stipele mici, alungite.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, H = 45—60 mm şi D = 54 —65 mm ; greutatea de 55—60 g.

Forma — sferic-alungită sau tronconică (fig. 367).
Culoarea — de fond verde la recoltare şi verde-gălbuie la maturitatea de consum ; pe
partea însorită acoperită cu o rumeneală singerie, peste care se suprapun striuri de culoare
roşie-violacee. Punctele mici, numeroase, albicioase, mascate în mare parte de pruină.
Peduncuhd — de lungime şi grosime mijlocii, lignificat, de culoare brună-măsUnie,
cu pubescentă rară.
Cavitatea pedunculară — mijlocie, în formă de pîlnie, cu pieliţa de culoare verde
închis.
 ŞOVARI PESTRIŢ XX7

Caliciul — mare, închis, format din sepalo brunificato, pubescente.

Cavitatea calicială — mică, superficială, cu suprafaţa slab încreţită, cu pieliţa do
culoare verde, pubescenţă la baza caliciului.
Pieliţa — subţire, tare, netedă, acoperită
cu pruină.
Cavitatea subcalicia\ă — în formă de pîl­
nie, cu gîtul alungit şi staminele cu aşezare mij­
locie.
Inima — mare, trasă spre capete, asimetri­
că, deplasată spre caliciu, bine delimitată.
Lojile — mari, cu pereţii lucioşi, de culoare
verzuie, cu numeroase crăpături calusate.
Seminţele — ovoid-ascuţite, puţin compri­
mate, de culoare brună închis, cîte 2—3 în lojă.
Axul — reprezentat printr-o cameră axială
deschisă larg, înaltă, care comunică cu lojile.
Pulpa — albă, tare la început, apoi relativ Fig. 367. — Şovari pestriţ.
moale, foarte suculentă, semifondantă, puţin
crocantă, cu gust dulce, slab acidulat şi cu aromă specifică.
Maturitatea de consum — începe în prima jumătate a lunii decembrie şi se prelungeşte
pînă la începutul lunii aprilie.

RECOMANDĂRI. Soiul Şovari pestriţ se recomandă să fie menţinut în livezile existente

din nordul Transilvaniei.

РЕЗЮМЕ

Созревание — декабрь — апрель.

Местный сорт из северной части Трансильвании.
Дерево — имеет те же признаки, как Шовари комун.
Плод — средний, продолговато-округлый, желтовато-зеленый, с кроваво-красным
румянцем и с красно-фиолетовой мелкой штриховатостью на обращенной к солнцу
стороне; мякоть белая, мягкая, очень сочная, полутающая, слегка хрустящая, с кисло­
вато-сладким вкусом и с характерным ароматом. ,

RÉSUMÉ

Maturité — décembre—avril.
Variété originaire du Nord de la Transylvanie.
Arbre — semblable à celui de Şovari commun.
Fruit — moyen, sphérique allongé, vert-jaunâtre, teinté de rouge sang et finement
strié de rouge-violacé du côté exposé au soleil. Chair blanche, tendre, très juteuse, mi-fon­
dante, un peu croquante, à saveur douce acidulée et arome spécifique.

ABSTRACT

Maturity – December to April.

Variety originating in the northern Transylvania.
Tree – similar to Șovari common.
Fruit – medium, elongated, spherical, yellowish-green tinged with red blood and finely streaked
with red-purple on the side exposed to the sun. Flesh white, tender, very juicy, half-melting, slightly
crunchy, tangy sweet flavour and aroma specific.
 ŞOVARI ROŞU

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Se crede că provine din seminţele soiului Şovari nobil.

Răspîndire. Este răspîndit în nord-estul Transilvaniei, alături de soiul Şovari nobil.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul se caracterizează printr-o creştere viguroasă şi longevitate mare.

Intră tîrziu pe rod, produce abundent, însă neregulat.
Fructele au culoare frumoasă şi gust plăcut. Sînt rezistente la transport şi păstrare.
Soiul Şovari roşu este pretenţios faţă de sol, însă rezistent la ger, secetă, boli şi
dăunători.

POMUL

Pomul creşte viguros, cu trunchiul drept, la vîrsta de 15—20 ani avînd înălţimea de
4—5 m .
Coroana — sferic-turtită, cu diametrul de 5 — 6 m.
Ramurile de schelet — formează cu axul unghiuri de 45°, fiind bine garnisite cu ra­
muri de rod.
Ramurile de rod — mai frecvente ţepuşele şi mai rare nuieluşele.
Lăstarii — viguroşi, slab arcuiţi, uneori geniculaţi, cu scoarţa de culoare verde-roşia-
tică la bază şi brună-măslinie, către vîrf pubescenţi, cu lenticele mari, albe, orbiculare,
dispuse neregulat.
Mugurii vegetativi — mari, conici, turtiţi, de culoare roşiatică, cu pubescenţă cenuşie,
lipiţi de lăstar.
Mugurii florifcri — ovoizi, cu vîrful alungit şi ascuţit, de culoare brună-roşiatică,
acoperiţi slab cu pubescenţă.
Frunzele — de dimensiuni mijlocii, eliptice, cu vîrful acuminat, baza rotunjită şi mar­
ginile serate adine şi neregulat. Limbul uşor vălurat, cu marginile involute, lucios pe faţa
superioară şi slab pubescent pe cea inferioară. Peţiolul relativ lung, verde-roşcat la bază,
slab pubescent, însoţit de stipele lungi şi înguste.
 ŞOVARI ROŞII 889

FRUCTUL

Mărimea — supramijlocie sau mare, H = 62—69 mm şi D = 59 —77 m m ; greu­

tatea de 110—165 g.
Forma — sferic-alungită, uşor tronconică, trasă înspre calieiu ; diametrul maxim
situat aproape la jumătatea înălţimii fructului (fig. 368).
Culoarea — de fond galbenă-verzuie la recoltare şi galbenă-albicioasă la maturitate ;
cea acoperitoare, roşie-carmin, peste
care se suprapun dungi late, îutrerupte,
de culoare roşie, mai intense. Prezintă
puncte mici pe toată suprafaţa fruc­
tului.
Peduncuhd — de lungime şi grosi­
me mijlocii, ligmficat, de culoare brună-
verzuie, cu pubescentă foarte slabă.
Cavitatea pedunculară — largă, de
adîncime mijlocie, în formă de pîlnie, cu
pete rugoase de rugină care ies din cavi­
tate în formă de raze.
Caliciul — mare, semideschis, for­
mat din sépale mari, de culoare verde,
pubescente.
Cavitatea calicială — largă, super­
ficială, cu pereţii încreţiţi şi cu marginile
ondulate din cauza crestelor, dintre care Fig. 368. - Şovari roşu.

una este mai proeminentă.

Pieliţa — de grosime mijlocie, tare, puţin pieloasă, acoperită cu pruină.
Cavitatea subcalicială — in formă de pîlnie sau V larg deschis, cu staminele prinse
în partea superioară.
Inima — destul de turtită, aşezată central sau puţin deplasată spre calieiu, bine
delimitată.
Lojile — mici, cu pereţii netezi, de culoare gălbuic-verzuie, lucioşi, cu crăpături
calusate.
Seminţele — mari, bombate, alungite, de culoare brună-castanie, cîte două în lojă ;
multe sînt seci.
Axul — fusiform, la unele fructe îngust, la altele mai larg.
Pulpa — albă-gălbuie, cu infiltraţii verzui, fină, crocantă, semifondantă, destul de
suculentă, cu gust dulce, slab acidulat uneori amărui, aproape lipsită de aromă.
Maturitatea de consum — începe din decembrie şi se prelungeşte pînă în mai.

RECOMANDĂRI. Soiul Şovari roşu se recomandă pe scară restrînsă în tot nord-estul

Transilvaniei, mai ales în zonele premontane.
890 SOIURI DE MAR AUTOHTONE. NERAIONATE

РЕЗЮМЕ

Созревание — декабрь — май.

Местный сорт из северной части Трансильвании.
Дерево — сильнорослое, долговечное, устойчивое к морозам, засухе, болезням
и вредителям, требовательное к почвенным условиям; плодоношение обильное, но
периодическое.
Плод — средний или крупный, округло-продолговатый, желтовато-белый, с кар-
минно-красным румянцем, покрытым короткими, широкими полосками более яркого
красного цвета; мякоть желтовато-белая, с зеленоватыми прожилками, нежная, хру­
стящая, довольно сочная, сладкая, слабо-кисловатая, лишенная аромата; сорт устой­
чив к перевозке и хранению.

RÉSUMÉ

Maturité — décembre—mai.
Variété originaire du Nord de la Transylvanie.
Arbre — vigoureux, longétif, résistant aux grands froids, à la sécheresse, aux maladies
et aux insectes, exigeant au point de vue sol ; productivité abondante, mais ùrégulière.
Fruit — moyen ou gros, sphéiïque-allongé, jaune-blanchâtre, recouvert de rouge
carmin, avec des raies courtes et larges d'un rouge plus intense. Chair d'un blanc-jaunâtre,
avec de fines veines verdâtres, fine, croquante, assez juteuse, douce, faiblement acidulée,
dépourvue d'arome. Résistant au transport et à la conservation.

ABSTRACT

Maturity – December to May.

Variety originating in the northern Transylvania.
Tree – vigorous, long life, resistant to extreme cold, drought, disease and insects, demanding
perspective soil productivity abundant but irregular.
Fruit – medium or large, spherical, elongated, whitish-yellow, covered with crimson, with short
and broad lines of a more intense red. Flesh yellowish-white with greenish veins fine, fine, crisp, fairly
juicy, sweet, slightly acidic, lacking aroma. Resistant to transport and storage.
 COSĂREŞTI

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, format în regiunea a V l I - a — Cîmpina Banatului, Crişurilor

şi a Someşului.

Răspîndire. Este răspîndit în partea de vest a ţării, mai ales în bazinele pomicole din
jurul Aradului.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte viguros, formînd coroană piramidală la început şi invers-piramidală

în perioada de plină rodire. Are putere mare de regenerare, din care cauză îşi reface uşor
coroana.
Bodeşte abundent ; fructele se ţin bine pe p o m , rezistă la transport şi se păs­
trează uşor.
Beuşeşte în orice condiţii de mediu ;
este rezistent la atacul păduchelui din San
José şi puţin sensibil la boli.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie spre mare, în

medie H = 60 mm şi D = 72 m m ; greu­
tatea de 110—115 g.
Forma — conic-trunchiată, uneori
sferică, puternic costată, cu contur ne­
regulat (fig. 369).
Culoarea — de fond verde la recoltare
şi verde-gălbuie la maturitate, acoperită
pe partea însorită cu carmin şters. Pe
suprafaţa fructului se găsesc numeroase Fig. 369. - Cosăreşti.

puncte albe, mari, cu centrul ruginiu.

Pedunculul — lung, gros, lignificat, de culoare castanie, glabru, fixat oblic, bine
prins de fruct.
Cavitatea pedunculară — mare, adîncă, neregulată, puternic costată, cu puţină rugină.
8<V2 SOIURI DE MAR AUTOHTONF. NERAIONATF.

Caliciul — deschis, cu sepalele mari, uscate, de culoare cafenie, depărtate la bază

şi adunate în smoc la vîrf.
Cavitatea calicială — mare, adîncă, neregulată, cu pereţii puternic încreţiţi şi cu
pieliţa lucioasă.
Pieliţa — destul de groasă, netedă, lucioasă, pieloasă, aderentă la pulpă.
Cavitatea subcalicială — adîncă, în formă de V deschis, cu staminele aşezate mij­
lociu, nu comunică cu camera axială.
Inima — mare, cordiformă.
Lojile — mari, largi, cu pereţii de culoare galbenă pal, crăpaţi transversal.
Seminţele — cîte trei în lojă, rar cîte una, mari, ovoide, castanii-roşcate.
Axul — deschis.
Pulpa — de culoare albă, cu infiltraţii verzui spre pieliţă, moale, puţin făinoasă,
slab suculentă, acrişoară, slab aromată.
Maturitatea de consum — începe în luna decembrie şi se prelungeşte pînă în luna
aprilie.

RECOMANDĂRI. Fiind apreciat de localnici, soiul Cosăreşti se recomandă pentru gră­

dinile din jurul caselor, îh centrele pomicole din împrejurimile oraşului Arad.

РЕЗЮМЕ
Созревание — декабрь — апрель.
Местный сорт из Банатской и Кришанской равнины.
Дерево — сильнорослое, неприхотливое, удается во всех условиях среды, плодо­
носит обильно.
Плод — средний или крупный, усеченно-конической формы, сильно-ребристый
желтовато-зеленый, с размытым карминным румянцем на стороне, обращенной к
солнцу; мякоть белая, мягкая, немного мучнистая, кисловатая, со слабым ароматом.

RÉSUMÉ
Maturité — décembre—avril.
Variété originaire de la Plaine du Banat et de la Crişana.
Arbre — vigoureux, rustique, peu exigeant quant aux conditions de milieu ; pro­
ductivité abondante.
Fruit — moyen ou gros, tronconique, fortement côtelé, vert-jaunâtre, lavé de rouge
carmin sur le côté exposé au soleil. Chair blanche, tendre, un peu farineuse, aigrelette,
avec peu d'arome.

ABSTRACT

Maturity – December to April.

Variety originating in the Banat and Crişana Plain.
Tree – vigorous, undemanding as to environmental conditions, abundant productivity.
Fruit – medium or large, conical, strongly ribbed, yellowish-green, tinged with carmine on the
sunny side. Flesh white, tender, slightly mealy, tart, with little aroma.
 ALBANE

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, de importanţă locală, format în regiunea a V H - a pomicolă.

Denumirea se referă la culoarea fructelor care este gălbuie-albieioasă.

Răspîndire. Este răspîndit mult în centrele pomicole din Criştior, Sălişte, Poiana,
Cociuba Mică şi ceva mai puţin în Budureasa, raionul Beiuş, şi Vălcău, raionul Şimleu,
regiunea Crişana.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte destul de viguros, trăieşte mult, atingînd vîrsta de 70—80 ani.
în condiţii normale de climă, pomul produce regulat pînă la 180—250 kg fructe
în fiecare an.
Fructele trebuie recoltate la timp potrivit, deoarece în epoca coacerii cad în număr
mare. î n timpul transportului trebuie bine ambalate, întrucît dacă sînt lovite capătă pete
brune care le depreciază mult valoarea. Se păstrează timp îndelungat. î n ceea ce priveşte
valoarea comercială, Albanele stau pe aceeaşi treaptă cu Maşanschi sau Cucurbetos.
Pomii sînt rezistenţi la ger şi secetă, puţin pretenţioşi faţă de sol ; fructele sînt atacate
de rapăn.

POMUL

Pomul viguros, de mărime mijlocie, cu înălţimea de 8—9 m, avînd trunchiul drept,

nerăsucit, cilindric, de grosime mijlocie, cu scoarţa aspră, de culoare cenuşie, cu nuanţă
roşcată.
Coroana — globuloasă-turtită, cu diametrul de 7 —8 m, destul de rară, formată numai
din 4—5 ramuri de schelet, foarte viguroase.
Ramurile de schelet — bine concrescute cu trunchiul, cu axul formează unghiuri
d.e 40—50° ; la început cresc drept, mai tîrziu se arcuiesc ; au scoarţa de culoare cenuşie,
crăpată la bază şi netedă spre vîrf, unde este de culoare cenuşie cu nuanţă roşiatică.
Pe ramurile mai tinere scoarţa este netedă, cu lenticele rare, rotunde, de culoare albicioasă.
Ramurile de rod — potrivit de lungi, de tipul nuieluşelor şi ţepuşelor, în propor­
ţie egală.
894 SOIURI DE MAR AUTOHTONE. NERAIONATE

Mugurii vegetativi — de mărime mijlocie, conici, lipiţi de lăstar, de cnloaw- brună.

Mugurii floriferi — mari, bombaţi, de culoare cenuşie închis.
Frunzele — de mărime mijlocie, ovate, cu vîrful acuminat, întors spre dreapta, pie-
loase, de culoare verde-gălbuie, uşor gofrate, glabre pé faţa superioară şi pubescente pe
cea inferioară. Peţiolul lung, pubescent, de culoare roşiatică.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, H = 48—55 mm şi D = 61—65 m m ; greutatea de 55 — 95 g ;

fructele mai mari constituie o excepţie.
Forma — sferic-turtită, cu contur neregulat ; uneori fructul este asimetric (fig. .370).
Culoarea — de fond verde pal sau galbenă-pai, cu nuanţă albicioasă ; pe partea
însorită capătă o culoare galbenă-portocalie suflată cu roşu-carmin. Pe toată suprafaţa
fructului există puncte neregulate, mari, albi­
cioase sau verzui, aureolate cu roşu-carmin,
precum şi pete de rugină de diferite forme şi
dimensiuni.
Pedunculul — scurt şi gros, numai uneori
subţire, rar depăşind marginile cavităţii pedun-
culare, drept, glabru, semilignificat, uneori
cărnos, de formă măciucată, verde-cenuşiu,
bine prins de fruct şi ramură.
Cavitatea pedunculară—largă, puţin adîncă,
cu pereţii neregulaţi, datorită unor cute foarte
şterse, cu pieliţa acoperită cu rugină în can­
titate mare, de culoare arămie, în formă
Fig. 370. - Albane.
de pete mari, ou marginile neregulate, groase şi
prelinse.
Caliciul — mare, închis, format din sepale lungi, verzi-gălbui, îndepărtate la bază
şi strînse la vîrf, acoperite cu puf fin.
Cavitatea calicială — largă, potrivit de adîncă, în formă de castron, cu pieliţa uşor
încreţită, avînd pe margini creste pronunţate, largi şi rotunjite ; în jurul caliciului există
puţină rugină de culoare brună murdar.
Pieliţa — subţire, netedă, lucioasă, semiaderentă la pulpă, acoperită cu un strat fin
de pruină.
Cavitatea subcalicială — largă, puţin adîncă, în formă de U lărgit ; etaminele cu
aşezare superioară ; nu comunică cu camera axială.
Inima — mare, în formă de ceapă, lăţită mult la bază, aşezată aproape central şi
trasă spre vîrf, bine conturată de fascicule vasculare, de culoare brună-verzuie.
Lojile — mijlocii, adinei, închise, cu pereţii de culoare galbenă-verzuie, lucioşi, fără
crăpături.
Seminţele — mici, ovoide, de culoare cafenie, pline.
Axul — mare, aproape închis, cu ţesut buretos.
Pulpa — de culoare albă-gălbuie, fibroasă, suculentă, dulce-acrişoară, cu aromă
slabă, comună.
 ALBANE 8 9 5

Maturitatea de consum — începe în luna decembrie şi se prelungeşte pînă în luna

aprilie.

EECOMANDÄRI. Soiul Albane se recomandă pentru grădinile de lingă case, în nord-

vestul Transilvaniei.

РЕЗЮМЕ

Созревание — декабрь — апрель.

Местный сорт из области Крншана.
Дерево — снльнорослое, долговечное, морозо-и засухоустойчивое, нетребова­
тельное к почве; плодоносит регулярно и обильно.
Плод — средний, округло-приплюснутый, желтый, а на стороне обращенной
к солнцу, оранжево-красный с карминнс-красным размытым румянцем; мякоть жел­
товато-белая, кисловато-сладкая, довольно плотная, со слабым ароматом, плоды чув­
ствительны к парше; транспортабельность и лежкость хорошие.

RÉSUMÉ

Maturité — décembre—avril.
Variété autochtone de la région de Crişana.
Arbre — vigoureux, longétif, résistant au froid et à la sécheresse, pas trop exigeant
quant au sol ; productivité abondante et régulière.
Fruit — moyen, sphérique comprimé, jaune, rouge-orangé sur le côté exposé au
soleil, teinté de rouge carmin. Chair d'un blanc-jaunâtre, douce-aigrelette, assez ferme,
à faible arome. Sensible à la tavelure, résistant au transport et à la conservation.

ABSTRACT

Maturity – December to April.

Variety originating in the Crişana region.
Tree – vigorous, long life, resistant to cold and drought, not too demanding as to soil
productivity abundant and regular.
Fruit – medium, round tablet, yellow, red-orange on the sunny side, tinged with carmine. Flesh
yellowish-white, sweet-tart, firm enough, low aroma. Susceptible to scab, resistant to the transport and
storage.
 BĂNĂŢESC

Sinonime : Haţegane, Vărgăluţe, Ţigăneşti, Acre.

Origine. Soi originar din centrul Transilvaniei, format probabil în bazinele pomicole
din Haţeg.

Răspîndire. Este foarte răspîndit în bazinele pomicole din Haţeg şi în special în

comunele Demsuş, Băchitova, Sarmisegetuza şi Lunca Cernii, unde reprezintă circa
3 5 % din numărul total al merilor cultivaţi.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte viguros, înalt, atingînd dimensiuni care ies din comun ; în ceea ce
priveşte vîrsta depăşeşte 100 ani, ajungînd chiar pînă la 200 ani.
Hă producţii mari, de 230—300 kg/pom, însă o dată la doi ani.
Fructele sînt foarte mult apreciate în regiune, mai ales în sezonul de primăvară pe
pieţele oraşelor mari din Banat.
Fructele sînt bine prinse pe pom, rezistă la vînt, transport şi păstrare îndelungată.
Se folosesc ca fructe de masă şi pentru marmeladă.
Soiul Bănăţesc este foarte bine adaptat la condiţiile locale de climă şi sol, pomii
fiind foarte rezistenţi la ger, brume şi secetă ; de asemenea, şi faţă de boli şi dăunători
prezintă o rezistenţă deosebită.

POMUL

Pomul viguros, de talie mare, cu înălţimea care variază între 14 şi 18 m, are trun­
chiul gros sau foarte gros, la pomii mai în vîrsta cu diametrul de 70—85 c m ; scoarţa
de culoare cenuşie-măslinie, uneori cu nuanţă ruginie, aspră, cu crăpături longitudinale,
puţin adinei, se desprinde sub formă de fîşii înguste şi subţiri.
Coroana — globuloasă, destul de deasă, formată din 8—13 ramuri de schelet groase,
are diametrul de 10—14 m .
Ramurile de schelet — cresc arcuit, formînd cu axul unghiuri de 45—50°; scoarţa
cenuşie-roşiatică, cu lenticele puţine la număr, de mărime mijlocie, aşezate longitudinal.
Ramurile de rod — predomină pintenii şi ţepuşele ; nuieluşele se întîlnesc foarte rar.
 BANAŢF.SC 897

Mugurii Vegetativi — mici, comei, ascuţiţi, de culoare roşiatică, pubescenţi, lipiţi

de lăstar, cu permit ele slab dezvoltate.
Mugurii floriferi — mari, ovoizi, puţin pubescenţi, de culoare roşiatică-cenuşie.
Frunzele — de mărime mijlocie, ovate, cu suprafaţa limbului verde-gălbuie, uşor
ondulată, slab pubescentă pe faţa inferioară. Peţiolul relativ lung, subţire, slab pubescent.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, avînd în medie H = 5 7 mm şi D = 59 mm ; greutatea de 70 — 75 g.

Forma — conică sau conic-trunchiată ; diametrul maxim aproape egal cu înălţimea
(fig. 371).
Culoarea — de fond galbenă-limonie ; cea acoperitoare roşie, iar culoarea suprapusă
roşie-corai, în formă de dungi. Punctele sînt mici,
numeroase, de culoare cafenie şi cu aureole verzui
în partea umbrită.
Pedunculul — scurt, gros, lignificat, de cu­
loare cenuşie sau cafenie, prins oblic.
Cavitatea pedunculară—largă, adîncă, în formă
de pîlnie, cu rugină care se revarsă afară în formă
de raze sau dungi de culoare brună-verzuie.
Caliciul — semideschis, format din sépale de
mărime mijlocie, unite la bază, cu vîrfurile uscate
şi uşor răsfrînte în afară.
Cavitatea calicială — potrivit de largă, adîncă,
în formă de castron, cu pereţii ondulaţi ; puţină
rugină se găseşte numai în jurul caliciului.
Pieliţa — groasă, netedă, lucioasă, unsuroasă, Fig. 371. — Bănăţesc

aderentă la pulpă.
Cavitatea subcalicială — mică, în formă de V, nu comunică cu camera axială ; eta­
minele cu aşezare medie.
Inima — mare, în formă de ceapă, slab delimitată.
Lojile — lungi, înguste şi adinei, cu pereţii lucioşi, de culoare verzuie, fără crăpături.
Seminţele — de mărime mijlocie sau mare, invers-ovoide, de culoare cafenie închis,
de obicei p l i n e ; se mai găsesc şi seci, circa 1 0 % .
Axul — semideschis, formînd o cameră axială îngustă.
Pulpa — de culoare albă-verzuie, cu infiltraţii gălbui, semitare, slab suculentă,
dulce-acrişoară, fără aromă deosebită.
Maturitatea de consum — începe în decembrie şi se prelungeşte pînă în aprilie.

RECOMANDĂRI. Soiul Bănăţesc se recomandă să fie cultivat pe scară restrînsă în

centrele pomicole din regiunea Hunedoara.

РЕЗЮМЕ

Созревание — декабрь — апрель.

Сорт происходит из Хунедоарской области.
Дерево — сильнорослое, мощное, долговечное, устойчивое к морозам, засухе,
болезням и вредителям, неприхотливое к почве, урожайное.

67 _ с. 2452
898 SOIURI DE MAR AUTOHTONE, NERAIONATE

Плод — средней или вышесредней величины, конической или усеченно-конической

формы, желтый, с красным полосатым румянцем, покрытым полосками красно-корал­
лового цвета; мякоть белая, зеленоватая, полутвердая, кисловато-сладкая, мало­
сочная, посредственного качества.

BÉSTJMÉ

Maturité — décembre—avril.
Variété origmaire de la région de Hunedoara.
Arbre — vigoureux, très volumineux, longétif, résistant aux grands froids, à la
sécheresse, aux maladies et aux insectes, peu exigeant quant au sol ; productif.
Fruit — moyen ou surmoyen, conique ou tronconique, jaune, à raies rouges et
rouges corail superposées. Chair d'un blanc-verdâtre, mi-ferme, douce aigrelette, peu
juteuse, de qualité médiocre.

ABSTRACT

Maturity – December to April.

Variety originating in the Hunedoara region.
Tree – vigorous, very large, long life, resistant to extreme cold, drought, diseases and insects,
undemanding as to soil, productive.
Fruit – medium or medium, a cone, yellow, red stripes and red coral superimposed. Flesh
greenish-white, semi-firm, sweet tart, juicy bit of poor quality.
 RENET ROZ

Sinonime : Renet romînesc.

Origine. Soi de origine necunoscută. Se presupune că s-a format în decursul tim­

pului în Ţara Haţegului. Din cauza pulpei de calitate bună, a căpătat numele de „renet".

Răspîndire. Este răspîndit în centrul pomicol Demsuş din regiunea Hunedoara.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul, de vigoare mijlocie, este longeviv, trăieşte 60 — 70 ani.

înfloreşte către sfîrşitul perioadei de înflorire, care durează 12—15 zile.
Rodeşte abundent, cu intermitenţă; producţia medie este de 180—250 kg. Fructele
sînt de calitate bună, rezistente la vînt, transport, boli şi dăunători ; se păstrează bine
pînă în primăvară, cînd însumează optimum de calităţi ; se valorifică în stare proaspătă,
pentru uscare şi marmeladă.
Pomul este rezistent la boli şi dăunători şi slab rezistent la secetă, brume şi ger.

POMUL

Pomul de talie mijlocie, înalt de 7—9 m, cu trunchiul gros, la vîrsta de 40 ani de

30—35 cm în diametru, avînd scoarţa de culoare cenuşie, crăpată.
Coroana — globuloasă, cu diametrul de 6—8 m.
Ramurile de schelet — groase, cresc strîmb, cu scoarţa de culoare cenuşie închis,
zgrunţuroasă, care crapă longitudinal şi se exfoliază în plăci dreptunghiulare, lungi.
Ramurile de rod — reprezentate prin pinteni, ţepuşe şi nuieluşe.
Mugurii vegetativi — mari, conici, lipiţi de lăstar, de culoare cafenie închis, slab
pubescenţi, cu pernuţele proeminente.
Mugurii floriferi — mari, ovoizi, de culoare castanie închis, pubescenţi.
Frunzele — de formă şi mărime variabile, eliptice sau ovate, cu vîrful acut, baza
rotunjită, marginile serate mărunt. Limbul de grosime mijlocie, membranos, ondulat,
lucios pe faţa superioară şi pubescent pe cea inferioară. Peţiolul de grosime şi lungime
mijlocii, verzui-albicios, pubescent.
Florile — mijlocii, cu petalele ovate, colorate în roz pe faţa inferioară ; grupate cîte
4—6 într-o inflorescenţă.
900 SOIURI DF MAR AUTOHTONE. NF.RAION ATE

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, H = 60 — 70 mm şi D = 60 — 70 mm ; greutatea de 80—90 g.

Forma — ovo-sferică (fig. 372).
Culoarea — de fond galbenă-verzuie, iar cea acoperitoare roşie, în formă de dungi
late, întrerupte. Pe suprafaţa fructului se
observă puncte mari, rare, de culoare ruginie
închis.
Pedunculul — scurt, drept, bine prins
de fruct şi ramură, semilignificat, de culoare
ruginie-gălbuie, uşor pubescent.
Cavitatea pedunculară — întinsă şi puţin
adîncă, cu marginile neregulate, prezintă
rugină care se revarsă peste margini în formă
de raze sau dungi late.
Caliciul — mic, semiînchis.
Cavitatea calicială — largă, în formă de
castron, neregulată.
Pieliţa—groasă, netedă, lucioasă, unsu­
roasă, aderentă la pulpă.
Cavitatea subcalicială — mică, superfi­
Fig. 372. — Renet roz.
cială, în formă de V ; staminele cu aşezare
inferioară.
Inima — mijlocie, în formă de ceapă.
Lojile — largi şi adînci, cu pereţii galbeni, crăpaţi oblic şi necalusaţi.
Seminţele — pline, de culoare cafenie.
Axul — formează o cameră axială îngustă, fusiformă.
Pulpa — albă, cu nuanţă gălbuie, tare, suculentă, dulce-acrişoară, cu aromă carac­
teristică.
Maturitatea de consum — începe la sfîrşitul lunii decembrie şi se prelungeşte pînă
la jumătatea lunii aprilie.

R E C O M A N D Ă R I . Soiul Penet roz este indicat pentru grădinile din jurul caselor, in
centrul pomicol Demsuş din regiunea Hunedoara.

РЕЗЮМЕ

Созревание — декабрь — апрель.

Сорт неизвестного происхождения; предполагается, что он происходит из Хуне-
доарской области.
Дерево — среднерослое, долговечное, устойчивое к морозам, болезням и вреди­
телям; плодоношение обильное, но периодическое.
Плод — средней величины, яйцевидный, зеленовато-желтый, с широкими преры­
вистыми красными полосками; мякоть белая, твердая, сочная, кисловато-сладкая,
с характерным ароматом.
 RE.NET ROZ 901

EÉSUMÉ

Maturité — décembre—avril.
Variété supposée originaire de la région de Hunedoara.
Arbre — de vigueur modérée, longétif, résistant aux gelées d'hiver, aux maladies et
aux insectes ; productivité abondante, mais intermittente.
Fruit — moyen, ovoïde, jaune-verdâtre, avec de larges stries rouges, interrompues.
Chair blanche, ferme, juteuse, douce-aigrelette, à l'arôme spécifique.

ABSTRACT

Maturity – December to April.

Supposed variety originating in the Hunedoara region.
Tree – moderate vigour, long-lived, resistant to winter frosts, diseases and insects, productivity
abundant, but intermittently.
Fruit – medium, ovoid, greenish-yellow with broad red stripes, interrupted. Flesh white, firm,
juicy, sweet-tart, the specific flavour.
 VERZI DE RENGHET

Sinonime : Verzi din sămînţă.

Origine. Soi local, obţinut din sămînţă în satul Eenghet, raionul Oră.ştie, regiunea
Hunedoara.

Răspîndire. Este cultivat mult în satul Eenghet, de unde s-a răspîndit şi în alte
comune din centrul pomicol Geoagiu.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul este viguros, atingînd circa 12 m înălţime, iar coroana circa 0 m în diametru.
Trunchiul are scoarţa cenuşie, cu crăpături mari. Eamurile de schelet sînt viguroase, cu
unghiul de ramificare mare, garnisite cu ţe­
puşe şi pinteni. Lăstarii de culoare cenuşie
închis, iar frunzele mari, obovate, cu margi­
nile fin serate, cu suprafaţa vălurată, slab
pubescente pe faţa inferioară în lungul ner­
vurilor. Petrolul este foarte lung, gros, brvm-
roşiatic, slab pubescent.
Fructele sînt de calitate bună, datorită
conţinutului moderat în zahăr (11,63%), care
este în raport favorabil cu aciditatea ( 0 , 4 5 % ) ;
au însă un conţinut scăzut în vitamina
С (2,24 m g % ) . Sînt rezistente la transport şi
se păstrează uşor.
Soiul este rezistent la ger, boli şi dău­
nători.
Fig. 373. — Verzi de R e n g h e t .

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, avînd în medie H = 63 m m şi D = 68 mm ; greutatea medie

de 147g.
Forma — conic-trunchiată, cu diametrul maxim în treimea dinspre peduncul. Supra­
faţa fructului prezintă coaste neregulate, mai pronunţate spre caliciu (fig. 373).
 VERZI HE RF.NC.HF.T 003

Culoarea — de fond verde, la maturitate verde-gălbuie suflată cu o rumeneală vio­

lacee pe partea însorită. Puncte de rugină, brune-verzui, există pe toată suprafaţa
fructului.
Peri im cui al — scurt, iese puţin din cavitate, lignificat, brun-verzui, acoperit cu
rugină, bine prins de fruct şi ramură.
Cavitatea pedunculară — regulată, de mărime mijlocie, adîncă, cu rugină care se
revarsă în afară.
Caliciul — deschis, cu sepalele mari, verzi, slab pubescente, împreunate la bază.
Cavitatea calicială — îngustă, de adîncime mijlocie, de formă neregulată, cu pieliţa
încreţită.
Pieliţa — groasă, aspră, mată, aderentă la pulpă.
Inima — mare, în formă de ceapă.
Lojile — largi, cu pereţii albi-verzui, cu crăpături transversale.
Seminţele — mari, pline, ovoid-ascuţite, de culoare cafenie deschis.
Axul — formează o cameră axială îngustă.
Pulpa — de culoare albă-crem, tare, crocantă, suculentă, dulce, răcoritoare, cu
aromă plăcută, apropiată de cea a soiului Oormoşe vărgate de Mada.
Maturitatea de consum — începe de la sfîrşitul lunii decembrie şi se prelungeşte
pînă în aprilie.

RECOMANDĂRI. Soiul Verzi de Renghet se recomandă să fie menţinut în grădinile

de lingă case, în zona premontană din regiunea Hunedoara.

РЕЗЮМЕ

Созревание — декабрь — апрель.

Местный сорт из села Ренгет, Хунедоарской области.
Дерево — сильнорослое, мощное, нетребовательное, устойчивое к морозам и к
поражению вредителями, очень урожайное.
Плод — средней величины, усеченно-конической формы, с неравномерной реб­
ристостью, желтовато-зеленый, со слабым фиолетовым румянцем на стороне обра­
щенной к солнцу; мякоть кремово-белая, твердая, сочная, сладкая, освежающая с при­
ятным ароматом; транспортабельность и лежкость хорошие.

RÉSUMÉ

Maturité — décembre—avril.
Variété originaire de la commune de Renghet, région de Hunedoara.
Arbre — vigoureux, de très grande taille, rustique, résistant au froid et aux para-
sites, très productif.
Fruit — moyen, tronconique, irrégulièrement côtelé, vert-jaunâtre, finement teinté
de rouge-violacé sur le côté exposé au soleil. Chair d'un blanc-crème, ferme, juteuse,
douce-rafraîchissante, à l'arôme agréable. Se prête bien au transport et à la conservation.

ABSTRACT

Maturity – December to April.

Variety originating in the Renghet commune, Hunedoara region.
Tree – vigorous, very large, hardy, resistant to cold and pests, very productive.
Fruit – medium, conical, irregularly ribbed, yellowish-green, finely red-tinted purple on the side
exposed to the sun. White flesh with a creamy, firm, juicy, sweet and refreshing, with pleasant aroma.
Well suited to transport and conservation.
 CÎMPENEŞTI

Sinonime : Eoşii bătrîneşti, Mere bătrîneşti.

Origine. Soi autohton, originar din zona dealurilor din apropierea Munţilor Făgăra­
şului. Numele de Cîmpeneşti arată că a fost adus pe timpuri în raionul Făgăraş de la eîmpie.
Sinonimele de Roşii bătrîneşti şi Mere bătrîneşti indică faptul că în livezi se întîlnesc pomi
de vîrste seculare şi că în trecut aceştia intrau într-o proporţie foarte mare.

Răspîndire. Este răspîndit în raionul Făgăraş, în comunele Lisa, Pojorîta şi Breaza.

Astăzi nu mai este înmulţit, iar exemplarele de pomi rămase în livezi par adevărate monu­
mente ale naturii.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul se caracterizează prin vigoare excepţională şi adaptabilitate mare la condiţiile

de mediu. Altoit pe măr sălbatic, este longeviv, depăşind cu mult vîrsta de 100 ani. Produce
mult şi în fiecare an. Pomii de vîrsta seculară sînt încă în perioada de rodire, nu manifestă
semne de îmbătrînire şi nu prezintă plăgi de ger pe trunchi sau ramuri. Creşterile anuale
sînt încă destul de bogate.
Fructele sînt de calitate mediocră, folosite mai mult pentru scopuri industriale (cidru,
marmeladă). Sînt slab rezistente la vînt şi sensibile la rapăn ; rezistă bine la transport
şi păstrare.
Pomii sînt puţin pretenţioşi faţă de condiţiile de mediu şi sînt rezistenţi la ger.

POMUL

Pomul atinge înălţimi pînă la 10 m, avînd trunchiul răsucit uşor, foarte gros, de 50 —
60 cm în diametru, uniform, cu scoarţa crăpată longitudinal.
Coroana — invers-piramidală, cu diametrul de 8—9 m, degarnisită pronunţat în
interior.
Ramurile de schelet — groase, destul de dese, cresc drept şi se ramifică sub un unghi
de 45°, aproape constant, avînd scoarţa cenuşie, cu nuanţă verzuie-măslinie şi lenticele mari,
numeroase.
Ramurile de rod — predomină ţepuşele ; smicelele şi nuieluşele sînt plasate înspre peri­
feria coroanei.
 CIMPENF.ŞTI 905

Lăstarii—\migi. potrivit de groşi, cu scoarţa de culoare roşiatică şi cu pubescenţă

slabă.
Mugurii vegetativi — de mărime mijlocie, ascuţiţi, de culoare roşiatică, pubescenţi,
lipiţi de lăstar, cu pernuţele proeminente.
Mugurii floriferi — mari, slab ascuţiţi, mai puţin pubescenţi decît cei vegetativi.
Frunzele — mari, ovate, alungite, cu vîrful acuminat, slab pubescente, cu limbul
uşor gofrat.

FRUCTUL

Mărimea — mică spre mijlocie, H = 54 m m şi D = 63 m m ; greutatea de 55—60 g.

Forma — sferic-turtită, trasă uşor spre vîrf, cu contur neregulat din cauza unor coaste
late, slab aparente (fig. 374).
Culoarea — de fond galbenă de ceară la maturitate, peste care se întinde culoarea aco­
peritoare roşie-portocalie, ştearsă, apoi dungi pensulate şi întrerupte, de diferite mărimi.
Pe toată suprafaţa fructului sînt presărate puncte suberificate, de culoare gălbuie.
Pedunculul — lung, de grosime variabilă, semilîgnificat, cafeniu-roşiatic, pubescent
la bază, bine înfipt în fruct şi uşor curbat la extremitatea de prindere pe ramură ; la unele
fructe, în jurul pedunculului există o mică excrescenţă cărnoasă circulară, sub formă de
burelet.
Cavitatea pedunculară — largă, potrivit de adîncă, în formă de pîlnie, cu marginile
uşor ondulate, conţine rugină numai rareori, în strat subţire, la baza cavităţii.
Caliciul — închis, format din sepale pubescente, unite la bază, de mărime mijlocie,
de culoare verzuie la bază şi brună închis spre vîrf.
Cavitatea calicială — potrivit de largă şi adîncă, în formă de farfurie, cu marginile
uşor ondulate din cauza unor creste late şi foarte
puţin pronunţate.
Pieliţa — relativ groasă, tare, netedă, lu­
cioasă, aderentă la pulpă.
Cavitatea subcalicială — puţin adîncă, în­
gustă, în formă de V , cu staminele aşezate la
partea superioară, nu comunică cu camera axială.
Inima — în formă de ridiche, plasată mai
mult spre caliciu, delimitată slab de fascicule
vasculare care se continuă pînă la baza cavi­
tăţii subcaliciale.
Lojile — cu pereţii de culoare galbenă pal,
cu crăpături transversale necalusate ; comunică
cu camera axială.
Seminţele — mijlocii sau nuci, invers-ovo-
ide, castanii, cu nuanţă negricioasă, uşor mu-
Fig. 374. — CImpeneşti.
chiate, cîte 2—3 în l o j ă ; multe sînt. seci.
Axul — deschis pe toată înălţimea, formînd o cameră axială mare.
Pulpa — albă, cu infiltraţii roz imediat sub pieliţă, iar în cuprinsul inimii de culoare
albă-gălbuie, tare, puţin suculentă, acidulată, vinurie, cu aromă slabă şi urme de astrin-
genţă, mai dulce în mijlocul fructului.
Maturitatea de consum — din decembrie pînă la sfîrşitul lui aprilie.
906 SOIURI DF MAR AUTOHTONE. NERAIONATE

RECOMANDĂRI. Fiind rustic şi productiv, soiul Cîmpeneşti se recomandă pentru gră­

dinile de lingă case din zona dealurilor înalte, în apropierea Munţilor Făgăraşului.

РЕЗЮМЕ

Созревание — декабрь — апрель.

Местный сорт из Фэгэрашского района, Брашовекой области.
Дерево — мощное, долговечное, неприхотливое, морозо и болезнеустойчивое; пло­
доношение обильное и ежегодное.
Плод — мелкий или средний, округло-приплюснутый и слабо суженный к верхушке,
желтый с красновато-оранжевым румянцем; мякоть белая, твердая, винно-кисловатая,
малосочная, терпковатая; плоды хорошо переносят транспорт и хранение; сорт чувст­
вителен к парше.

RÉSUMÉ

Maturité — décembre—avril.
Variété originaire du district de Făgăraş, région de Braşov.
Arbre — très vigoureux, longétif, rustique, résistant aux gelées d'hiver et aux
maladies ; productivité abondante et régulière.
Fruit — petit ou moyen, sphérique-aplati, légèrement rétréci vers le sommet, jaune,
recouvert de rouge-orangé. Chair blanche, ferme, acidulée-vineuse, peu juteuse et faible-
ment astringente. Résistant au transport et à la conservation. Sensible à la tavelure.

ABSTRACT

Maturity – December to April.

Variety originating in the Făgăraș district, Brașov region.
Tree – very vigorous, long lived, hardy, resistant to winter frosts and diseases; abundant and
regular productivity.
Fruit – small to medium, spherical, flattened, slightly narrowed towards the apex, yellow,
covered with red-orange. Flesh white, firm, tart, winey, somewhat juicy and slightly astringent. Tough,
transportation and conservation. Sensitive to scab.
 T IGV0 AS E

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi local, format în bazinul pomicol de pe valea Eîului Tîrgului, din regiunea
Argeş.

Răspîndire. Este răspîndit în partea de nord a raionului Muscel. Se întîlneşte mai

des în comuna Apa Sărată, de lîngă Cîmpulung.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul se caracterizează prin vigoare şi longevitate mare, atingînd vîrsta de 100 ani.
înfloreşte tîrziu, rodeşte regulat şi abundent. Producţia medie este de circa 80—90
kg/pom ; unii pomi produc însă peste 300 kg fructe.
Fructele nu sînt scuturate de vînt, sînt rezistente la transport şi se păstrează timp
îndelungat. Prezintă defectul că sînt pronunţat acide şi sensibile la rapăn.
Pomul este foarte rezistent la ger, secetă, brumă, boli şi dăunători.

POMUL

Pomul de talie mijlocie, avînd înălţimea medie de 7,5 in, cu trunchiul drept, neră­
sucit şi gros, cu scoarţa de culoare cenuşie-cărămizie, cu crăpături profunde, care se
desprinde sub formă de plăci mari.
Coroana - globuloasă, rară, cu diametrul de circa 8 m, foarte bine luminată.
Hamurile de schelet — groase şi lungi, uşor arcuite, cu scoarţa de la bază crăpată şi
de aceeaşi culoare cu trunchiul, iar înspre vîrf de culoare castanie-verzuie şi cu numeroase
lenticele de mărime mijlocie, eliptice sau orbiculare, galbene-portocalii, dispuse foarte
neregulat.
Ramurile de rod — predomină ţepuşele care garnisesc bine ramurile.
Lăstarii — de lungime şi grosime mijlocii, pubescenţi, cu lenticele mici şi rare, de
formă eliptică sau orbiculară, galbene, dispuse neregulat.
Mugurii vegetativi — destul de mari, groşi, conici, de culoare castanie-roşiatică,
lipiţi de ramură, cu pernuţe proeminente.
Mugurii floriferi — mari, bonţi, pubescenţi.
908 SOIURI DK MAR AUTOHTONE, NERAIONATI.

Frunzele — de mărime mijlocie, de formă eliptică, cu vîrful acuminat, marginile cre-

nate, cu suprafaţa puţin ondulată. Peţiolul relativ lung, de grosime mijlocie, pubescent,
de culoare verde deschis sau castaniu deschis.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie sau supramijlocie, H = 65 mm şi D = 73 mm ; greutatea de

110—115 g.
Forma — variabilă, de la semisferică spre conic-trunchiată. Majoritatea fructelor
sînt turtite la bază, alungite şi subţiate spre calieiu, cu contur asimetric (fig. 375).
Culoarea — de fond verde-gălbuie la recoltare şi galbenă-verzuie mai tîrziu ; peste
aceasta se întinde o roşeaţă ştearsă, mai ales pe partea însorită a fructului ; culoarea supra­
pusă sub formă de dungi întrerupte, de culoare roz-carmin. Punctele de mărime mijlocie,
brune, înconjurate de aureolă verde-găbuie, răspîndite pe toată suprafaţa fructului.
Pedunculul — scurt, gros, de culoare castanie-cenuşie, pubescent, ugnificat, înfipt
drept în fruct ; unele fructe prezintă la baza pedunculului un pinten cărnos.
Cavitatea pedunculară — potrivit de largă şi adîncă, de formă conică, cu pereţii regu­
laţi, acoperiţi cu rugină care uneori se revarsă afară din cavitate în formă de raze neregulate.
Caliciul — semideschis, cu sepalele pubescente, de culoare verde-albicioasă, distan­
ţate la bază, cu vîrfurile uscate şi răsfrînte
în afară.
Cavitatea calicială — îngustă, puţin
adîncă, în formă de ceaşcă, cu marginile
neregulate şi încreţite.
Pieliţa — groasă, netedă, elastică,
semilucioasă, semiunsuroasă, şi aderentă
la pulpă.
Cavitatea subcalicială — mică, puţin
adîncă, în formă de V foarte deschis, nu
comunică cu axul.
Inima — mare, în formă de ceapă,
regulată, aşezată spre peduncul, bine de­
limitată de fascicule groase, uneori duble,
de culoare verzuie.
Lojile — de mărime mijlocie, adinei
Fig. 375. — Tigvoase.
şi largi, cu pereţii de culoare verde-gălbuie,
cu crăpături transversale, rare, necalusate.
Seminţele — de mărime mijlocie sau mari, ovoide, cu vîrful foarte ascuţit, de culoare
castanie închis, cîte 2—3 în lojă.
Axul — larg deschis.
Pulpa — albă-verzuie, tare, crocantă, suculentă, cu gust acru, totuşi lipsită de
fineţe, cu aromă foarte slabă, comună.
Maturitatea de consum — începe în luna decembrie şi se prelungeşte pînă în luna mai.

R E C O M A N D Ă R I . Soiul Tigvoase se recomandă să fie menţinut în hvezile existente din

regiunea I — Subcarpatică meridională, fără ca să fie extins în cultură.

 TIGVOASE 909

РЕЗЮМЕ

Созревание — декабрь — май.

Местный сорт ив Арджеской области.
Дерево — сильнорослое, долговечное, устойчивое к морозам и вредителям, пло­
доносит обильно и ежегодно.
Плод — средней величины, продолговато-конической формы, с приплюснутым
основанием, зеленовато-желтый, с красным размытым румянцем, покрытым карминно-
розовыми полосками, мякоть белая, твердая, хрустящая, сочная, кисловатая, грубо­
ватая; переносит хорошо перевозку и продолжительное хранение.

RÉSUMÉ

Maturité — décembre—mai.
Variété originaire de la région d'Argeş.
Arbre — vigoureux, longétif, résistant aux gelées d'hiver et aux parasites) à producti­
vité abondante et régulière.
Fruit — moyen, conique allongé, aplati à la base, jaune-verdâtre, recouvert de rouge
lavé et rayé de rose carmin. Chair blanche, ferme, croquante, juteuse, aigrelette, dépourvue
de finesse. Résistant au transport. Se conserve aisément pendant longtemps.

ABSTRACT

Maturity – December to May.

Variety originating in the Argeș region.
Tree – vigorous, long life, resistant to winter frosts and pests' to abundant and regular
productivity.
Fruit – medium, elongated conical, flattened at the base, greenish-yellow, covered with washed
red and striped carmine. Flesh white, firm, crisp, juicy, tart, devoid of subtlety. Resistant to transport.
Will resist long time.
 PROCOVENE

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, obţinut probabil din sămînţă în livada schitului Procov,
de lîngă mănăstirea Neamţului.

Răspîndire. Este răspîndit în comunele Grumăzeşti şi Humuleşti, raionul Tîrgu

Neamţ, regiunea Bacău.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul este deosebit de viguros, mai ales în tinereţe. Se altoieşte de obicei numai pe
măr sălbatic. Este longeviv şi foarte adaptat la condiţiile de mediu, puţin pretenţios faţă
de sol.
Intră devreme pe rod şi produce abundent şi regulat. Fructele au gust pronunţat
acrişor, uneori chiar amărui, putrezesc în interior din cauza cavităţii subcaliciale care
comunică cu camera axială. Suportă bine transportul. în condiţii bune se păstrează timp
îndelungat pînă în luna mai.

POMUL

Pomul creşte viguros, avînd înălţimea peste 6 m, cu trunchiul destul de gros, 19 —

20 cm în diametru, scoarţa de culoare brună-cenuşie, cu uşoare crăpături longitudinale.
Coroana — aproape sferică, cu diametrul de circa 4 m.
Ramurile de schelet — groase, cu unghiuri de 60—65°, cu creşterea geniculată, scoarţa
netedă, roşcată, cu numeroase lenticele aşezate longitudinal.
Ramurile de rod — de tipul ţepuşelor şi al nuieluşelor, acestea din urmă fiind destul
de numeroase.
Lăstarii — lungi, groşi, pubescenţi, cu lenticele rare, mari, ovale, dispuse longitudinal.
Mugurii vegetativi — mici sau mijlocii, conici, pubescenţi, lipiţi de lăstar, avînd per­
mite proeminente.
Mugurii floriferi — voluminoşi, ovoizi, tomentoşi.
Frunzele — mici sau mijlocii, ovate sau eliptice, cu vîrful acmninat, baza rotunjită
şi marginile neregulat serate, pe faţa superioară lucioase, iar pe cea inferioară pubescente,
albicioase. Peţiolul lung, subţire, pubescent, de culoare roşie-violacee la bază.
 PROCOVENE 911

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, avînd în medie П = 62 mm şi D = 76 mm ; greutatea de

1 3 0 - 2 0 0 g.
Forma — sferic-turtită, uşor trasă spre cavitatea calicială (fig. 376).
Culoarea — de fond galbenă-verzuie, la maturitate aproape albă ; cea acoperitoare
roşie-zmeurie, foarte frumoasă ; peste aceasta se suprapun dungi zmeurii mai intense, astfel
că fructul apare vărgat. Pe suprafaţa
fructului există puncte mici, răspîndite
neregulat.
Pedunculul — scurt, subţire, ligni­
ficat, de culoare brună, pubescent.
Cavitatea pedunculară — regulată,
îngustă şi adîncă, în formă de pîlnie, cu
rugină arămie-verzuie, abundentă, care
se revarsă peste marginile cavităţii.
Caliciul — deschis, format din sé­
pale mici, cenuşii, mult distanţate la
bază, verzi şi pubescente la bază.
Cavitatea calicială—strimtă şi adîn­
că, în formă de castron, cu pereţii încre­
ţiţi şi cu puţină rugină verzuie.
Pieliţa — relativ subţire, netedă,
lucioasă, puţin unsuroasă, elastică şi Fig. 376. - Procovene.

aderentă la pulpă.
Cavitatea subcalicială— adîncă, în formă de pungă sau fus, cu pereţii ruginii, comunică
cu camera axială ; staminele cu aşezare medie sau superioară.
Inima — potrivit de mare, în formă de ceapă turtită, slab conturată, deplasată puţin
spre caliciu.
Lojile — foarte mari, cu pereţii de culoare verzuie sau galbenă, cu multe crăpături,
puternic calusate.
Seminţele — cîte două în lojă, pline, de culoare castanie închis.
Axul — larg deschis sau semideschis.
Pulpa — albă imaculată, cu puţine infiltraţii verzui sau roşii în apropierea pieliţei,
la început crocantă şi suculentă, iar mai tîrziu moale, pufoasă, lipsită de aromă, puţin
suculentă, plăcut acidulată, uneori chiar puţin amăruie.
Maturitatea de consum — începe în decembrie şi se prelungeşte pînă în mai.

R E C O M A N D Ă R I . Soiul Procovene se recomandă în zona premontană din regiunea sub­

carpatică, în nordul Moldovei.

РЕЗЮМЕ

Созревание — декабрь — май.

Местный сорт из района Тыргу-Нямц, области Бакэу.
Дерево — мощное, долговечное; начинает плодоносить рано, регулярно и обильно.
912 SOIURI DE MÄR AUTOHTONE, NERAIONATE

Плод — средней величины или крупный, округло-приплюспутый , зеленовато-жел­

тый, с малиново-красным румянцем, покрытым полосками малинового более интенсив­
ного цвета на стороне, обращенной к солнцу; мякоть белая, сочная, мягкая, пушистая,
без аромата, приятно-кисловатая.

RÉSUMÉ

Maturité — décembre—mai.
Variété originaire du district de Tg. Neamţ, région de Bacău.
Arbre — très vigoureux, longétif, fructifie tôt, productivité régulière et abondante.
Fruit — moyen ou gros, sphérique-déprimé, jaune-verdâtre, recouvert de rouge
framboise sur le côté exposé au soleil, et rayé d'un rouge framboise plus intense. Chair
blanche, juteuse, tendre, peu compacte, dépourvue d'arome, agréablement acidulée.

ABSTRACT

Maturity – December to May.

Variety originating in the Târgu Neamț district, Bacău region.
Tree – very vigorous, long-lived, fruiting earlier, regular and abundant productivity.
Fruit – medium or large, spherical, depressed, greenish-yellow, covered with crimson on the
sunny side, and striped with red raspberry more intense. Flesh white, juicy, tender, slightly compact,
devoid of flavour, pleasantly tart.
 PIETROS

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Este un soi autohton, format în regiunea subcarpatică, în Oltenia.

Răspîndire. Este răspîndit, în cîteva centre din raioanele Tîrgu Jiu, Baia de Aramă,
Horezu şi anume în comunele : Vălari, Stăneşti, Buncu, Schela, unde se cultivă în proporţie
de 2 5 % faţă de celelalte soiuri de măr.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul este viguros şi trăieşte mult, chiar peste 100 ani. Reuşeşte altoit pe măr^săl-
batic ; înfloreşte foarte tîrziu. î n general, produce regulat şi foarte abundent. De la un pom
în vîrsta se recoltează în medie 280—300 kg fructe.
Fructele sînt considerate de calitatea a Il-a pentru consumul în stare proaspătă ;
se pot folosi şi pentru industrializare. Sînt rezistente la transport şi se păstrează fără
pierderi pînă la sfîrşitul lunii mai.
Soiul Pietros este rustic, puţin pretenţios faţă de sol, rezistent la ger şi la boli.

POMUL

Pomul atinge înălţimea de 10—10,5 m, cu trunchiul drept, cilindric, nerăsucit, gros

de 40—60 cm în diametru, cu scoarţa netedă, de culoare cenuşie, cu crăpături superficiale.
Coroana — aproape sferică şi turtită, ajunge pînă la 10 m în diametru.
Ramurile de schelet — cenuşii, groase, puţin arcuite, formînd cu axul unghiuri de 70 —
75°. Ramurile de 1—2 ani au scoarţa de culoare brună-roşiatică, cu numeroase lenticele
mici, răspîndite neregulat.
Ramurile de rod — reprezentate prin nuieluşe, mlădiţe şi ţepuşe.
Frunzele — mari, obovate, ascuţite la vîrf, cu marginile serate mărunt, pieloase, avînd
suprafaţa puţin vălurată. Peţiolul de lungime mijlocie, verzui, cu striaţii roşiatice.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, H = 56 m m şi D = 68 m m ; greutatea de 75—85 g.

Forma — sferic-turtită, uşor trasă spre vîrf, cu contur regulat (fig. 377).
Culoarea — de fond, la început verde murdar, iar la maturitate galbenă-verzuie,
acoperită pe partea expusă la soare cu o rumeneală vişinie-purpurie, ştearsă ; peste aceasta

68 — c.2462
914 SOIURI DE MAR AUTOHTONE. NERAIONATK

se suprapun dungi întrerupte, de culoare mai intensă. P e toată suprafaţa fruetului există
puncte suberificate de diferite mărimi, iar în jurul cavităţii caliciale, puncto mici, g a l b e n e .
Pedunculul — scurt, subţire, fixat la baza unei mici excrescenţe cărnoase, care
imprimă cavităţii o formă neregulată, glabru, puţin oblic, lignificat, de culoare cafenie,
prins bine de fruct.
Cavitatea pedunculară — îngustă, destul de adîncă, de formă neregulată, cu un strat
gros de rugină cafenie-verzuie, care se revarsă mult peste marginile cavităţii.
Caliciul — semideschis sau larg deschis,
format din sepale lungi, pubescente, de cu­
loare verde-albicioasă, îndepărtate la bază, cu
vîrfurile uscate şi răsfrînte în afară.
Cavitatea calicială — mică, cu contur
neregulat, superficială, îngustă, cu pereţii uşor
încreţiţi la baza caliciului, unde pieliţa are
culoarea cenuşie.
Pieliţa — groasă, foarte tare, aspră din
cauza punctelor suberificate şi proeminente,
uscată, sfărîmicioasă, aderentă la pulpă.
Cavitatea subcaliciala — adîncă, în for­
m ă de pîlnie, c u stammele aşezate l a mijloc ;
nu comunică cu camera axială.
F i g . 377. - P i e t r o s Inima — în formă de ridiche, situată la
mijlocul fructului, delimitată de fascicule
duble, de culoare verzuie, cel puţin într-o parte.
Lojile — de mărime mijlocie, cu pereţii galbeni-verzui, с u crăpături fine, necalusate.
Seminţele — mari, pline, foarte puţin seci, castanii închis sau negricioase, cîte două
într-o lojă.
Axul — deschis parţial, formează o cameră îngustă.
Pulpa — albă-verzuie, fin granuloasă, slab aromată, cu gust dulce-acrişor, vinuriu,
puţin ierbos ; în timpul păstrării devine mălăiaţă.
Maturitatea de consum — începe de la sfîriştul lunii decembrie şi se prelungeşte
pînă în mai, fără ca fructul să înregistreze pierderi.

B E COMANDĂRI. Soiul Pietros este potrivit numai local, pentru grădinile de lîngă
case din zona dealurilor înalte, unde nu reuşesc alte soiuri valoroase.

РЕЗЮМЕ

Созревание — декабрь — май.

Местный сорт из холмистой части О л тении.
Дерево — сильнорослое, долговечное, неприхотливое, устойчивое к морозам, болез­
ням и вредителям, плодоносит обильно и регулярно.
Плод— средней величины, округло-приплюснутый, зеленовато-желтый, с пурпур­
но-гранатовым румянцем и прерывистыми полосками более интенсивного цвета; мякоть
зеленовато-белая, нежно-гранулированная, слабо-ароматная, кисловато-сладкая, с
травянистым привкусом; плоды низкого качества.
 I'll I i ' l l - . 9lS

EÉSUMÉ

Malurile — décembre—mai.
Variété originaire de la zone des collines de l'Olténie.
Arbre — vigoureux, longétif, rustique, résistant au froid, aux maladies et aux insectes ;
productivité abondante et régulière.
F ni it — moyen, sphérique-aplati, jaune-verdâtre, recouvert de grenat-pourpre, avec
des rayures interrompues d'une nuance plus intense. Chair d'un blanc-verdâtre, finement
granuleuse, avec peu d'arome, douce-aigrelette, à saveur d'herbe. Qualité inférieure.

ABSTRACT

Maturity – December to May.

Variety originating in the hilly zone of Oltenia.
Tree – originating vigorous, long lived, hardy, resistant to cold, disease and insect abundant and
regular productivity.
Fruit – medium, spherical, flattened, greenish-yellow, covered with garnet-purple, with stripes
interrupted by a shade more intense. Flesh whitish-green, finely granular, with little aroma, sweet-tart,
flavoured herb. Inferior quality.
 CHETRUŞELE

Sinonime : Chetroase, Chetricele, Tari, Vîrtoase.

Origine. Este un soi local, format în regiunea subcarpatică din Moldova.

Răspîndire. Este foarte răspîndit în raionul Tîrgu Neamţ, mai ales în comunele
Bălţăteşti, Valea Seacă, Ghindăoani, Grumăzeşti, Füioara, Ocea şi Topliţa.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte viguros şi atinge dimensiuni mari. Beuşeşte altoit pe măr sălbatic şi
intră pe rod tîrziu. Produce foarte regulat şi abundent, în mod obişnuit 200—300 kg, iar
în unii ani pînă la 600 kg/pom.
Fructele sînt mici, fără aspect plăcut ; rezistă la vînt, suportă bine transportul
şi se păstrează timp îndelungat.
Soiul Chetruşele se evidenţiază prin rezistenţa mare la ger, boli şi dăunători, precum
şi prin pretenţii extrem de modeste faţă de climă.

POMUL

Pomul creşte viguros, la vîrsta de 70 ani avînd înălţimea de 9—10 m, cu trunchiul

gros, pînă la 60 cm în diametru, drept, cilindric, nerăsucit, cu scoarţa de culoare cenuşie
deschis, crăpată, care se desface în plăci mari, poliedrice.
Coroana — globuloasă sau puţin turtită, cu diametrul de circa 10 m.
Ramurile de schelet—în număr de 7—10, groase, arcuite, cu scoarţa crăpată super­
ficial, formează cu axul unghiuri de 45—60°.
Lăstarii — viguroşi, lungi, cu scoarţa de culoare brună-violacee, slab pubescenţi,
cu numeroase lenticele elipsoidale, mari, albicioase, dispuse longitudinal.
Mugurii vegetativi — mari, conici, ascuţiţi spre vîrf, lăţiţi, lipiţi strîns de lăstar,
pubescenţi, bruni-roşcaţi, cu pernuţele proeminente.
Mugurii floriferi — ovoizi, cu vîrful ascuţit, pubescenţi.
Frunzele — de mărime mijlocie, ovate, cu marginile serate neregulat, baza rotunjită,
vîrful acuminat, suprafaţa zbîrcită, pubescente pe faţa inferioară, cu nervura principală
de culoare roşiatică. Peţiolul relativ lung, de culoare verzuie, la bază violaceu, pubescent.
 CJIF.TRUŞELF. 917

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie sau mică, în medie H = 53 mm şi D = 64 mm ; greutatea

de 60 — 65 g.
Forma — sferică, uşor turtită, puţin asimetrică, fără coaste (fig. 378).
Culoarea — de fond rerde-galbuie, iar la maturitate galbenă de ceară ; culoarea
acoperitoare vişinie ştearsă sau roşie-cărămizie. Punctele mari, albe, aureolate pe partea
expusă la soare.
Pedunculul — gros, de lungime mijlocie, lignificat, cafeniu închis, slab pubescent
sau glabru, prins bine de fruct şi ramură.
Caritatea pedunculară — îngustă şi adîncă,
de formă conică, regulată, cu rugină răpănoasă,
de culoare cenuşie-verzuie, care se revarsă peste
marginile cavităţii.
Caliciul — semideschis, format din sepale
destul de mari, verzi, împreunate la bază, slab
pubescente, cu vîrfurile adunate, uşor răsfrînte
şi uscate.
Cavitatea calicială — îngustă şi adîncă, cu
pereţii abrupţi, cu pieliţa puţin încreţită, slab
pubescenţă ; la baza cavităţii există rugină în
cantitate mică, dispusă în formă de raze.
Pielita — groasă, tare, netedă, aderentă la
' Fig. 378. - Chctruşclc.

pulpa, lipsita de prumă.

Cavitatea subcalicială — mică, în formă de U sau V ; etaminele cu aşezare medie.
Inima — de mărime mijlocie, în formă de ridiche, bine delimitată, deplasată uşor
spre caliciu.
Lojile — adinei, înguste, cu pereţii crăpaţi şi calusaţi, de culoare verzuie, lucioşi.
Seminţele — lungi, cu cioc subţire şi ascuţit, plate, de culoare cafenie-roşcată, pline,
cîte două în lojă ; un număr mic de seminţe sînt seci.
Axul — mic, foarte îngust, închis.
Pulpa — albă-gălbuie, se brunifică repede cînd fructul este tăiat, crocantă, tare,
cu puţină suculentă, acidulată, slab dulceagă, răcoritoare, cu aromă foarte slabă.
Maturitatea de consum — începe în decembrie şi se prelungeşte timp foarte îndelungat,
pînă în iunie.
RECOMANDĂRI. Fiind rustic şi productiv, cu fructe care asigură consumul în cursul
iernii şi primăverii, soiul Chetruşele se recomandă pentru grădinile de Ungă case din zona
premontană, în raionul Tîrgu Neamţ, unde nu reuşesc alte soiuri mai valoroase.

РЕЗЮМЕ

Созревание — декабрь — июнь.

Сорт происходит из северо-западной части Молдавии.
Дерево — сильнорослое, мощное, устойчивое к морозам, болезням и вредителям,
нетребовательное к почвенно-климатическим условиям; плодоносит регулярно
и обильно.
918 SOIURI DE MAR AUTOHTONE. NERAIONATF

Плод — мелкий, округлый, слегка приплюснутый, желтый, с размытым румянцем

гранатового цвета; мякоть желтовато-белая, твердая, кисловатая, несочная.

В É SUME

Maturité — décembre—juin.
Variété originaire du Nord-Ouest de la Moldavie.
Arbre — vigoureux, volumineux, résistant aux grands froids, aux maladies et aux
insectes, peu exigeant au point de vue sol et climat ; productivité régulière et abondante.
Fruit — petit, sphérique, un peu aplati, jaune, recouvert de grenat lavé. Chair
d'un blanc jaunâtre, ferme, acidulée, peu juteuse.

ABSTRACT

Maturity – December to June.

Variety originating in the North-West of Moldova.
Tree – vigorous, large, resistant to extreme cold, disease and insects, undemanding in terms soil
and climate, regular and abundant productivity.
Fruit – small, spherical, slightly flattened, yellow, covered with garnet washed. Flesh
yellowish-white, firm, tangy, slightly juicy.
 ACRE DE DA M I Ş

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, format în regiunea a IlI-a — Dealurile de nord.

Răspîndire. Soi răspîndit în raionul Aleşd, regiunea Crişana, cu deosebire în

satul Damiş.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte viguros, ajungînd la vîrsta seculară. Este rezistent la ger şi boli, culti-
vîndu-se pînă la altitudini de 1 000— 1200 m. Atinge dimensiuni foarte mari, avînd trun­
chiul destul de gros, care depăşeşte uneori diametrul de 50 cm şi coroana sferic-turtită,
largă, cu ramurile atîrnînde. Frunzele sînt mijlocii,
de formă eliptică, cu vîrful acut, baza rotunjită şi
marginile serate, lung peţiolate.
Fructele au un gust acru-astringent, din
cauză că raportul dintre zahăr şi aciditate este în
favoarea acidităţii.
Conţin 7,15% zahăr, 0,70% aciditate, 2,09
m g % vitamina С şi 11,82% substanţă uscată.

FRUCTUL

Mărimea— mică sau mijlocie, H = 4 0 — 5 2 m m

şi D = 49—62 m m : greutatea de 28—48 g.
F 3 7 9 A c r e d e
XT t • \ ,-ч.х • r • i -.X '8- - - Dauns.

Forma — sferic-turtită, rareori sfenc-alungită,

cu contur neregulat, cu creste slab pronunţate spre, caliciu (fig. 379).
Culoarea — de fond galbenă-verzuie, uniformă ; pe partea însorită a fructului se
observă uneorio coloraţie galbenă, cu nuanţă aurie.
Pedum ni ni — scurt, mai rar mijlociu, gros, de culoare galbenă-verzuie, neted,
semicărnos.
Cavitatea peăuncvlară — mijlocie, conică, eu pereţii netezi şi cu marginile regulate.
Caliciul — mie, închis, eu sepalelo scurte, erecte sau puţin convergente.
920 SOIURI DE MAR AUTOHTONE. NERAIONATF

Cavitatea calicială — mijlocie, aproape conică, cu pereţii foarte puţin cutaţi şi cu

marginile ondulate.
Pieliţa — groasă, tare, mată.
Cavitatea subcalicială — mică, scurtă, în formă de V.
Inima — mică, fusiformă, centrală, simetrică şi bine delimitată.
Lojile — mari, semideschise, comunică cu axul fructului.
Axul — puţin deschis.
Pulpa — albă, făinoasă ca textură, cu gust acru-astringent.
Maturitatea de consum — începe în ianuarie şi se prelungeşte pînă în februarie.

RECOMANDĂRI. NU se recomandă extinderea în cultură a acestui soi.

РЕЗЮМЕ

Созревание — январь — февраль.

Местный сорт из района Алешд, области Кришана.
Дерево — сильнорослое, долговечное, мощное, очень неприхотливое, устойчивое
к морозам и вредителям.
Плод — мелкий или средний, округлой или округло-удлиненной формы, слегка
ребристый; зеленовато-желтый, бледный, золотисто-желтый на стороне, обращенной к
солнцу; мякоть белая, зернистая, кислая, слегка терпкая, низкого качества.

R É S U M É

Maturité — janvier—février.
Variété originaire du district d'Aleşd, région de Crişana.
Arbre — vigoureux, longétif, de grande taille, très rustique, résistant au froid et
aux parasites.
Fruit — petit ou moyen, sphérique ou sphérique-allongé, faiblement côtelé, jaune-
verdâtre-pâle, jaune doré sur le côté exposé au soleil. Chair blanche, granuleuse, aigre,
un peu astringente. Qualité inférieure.

ABSTRACT

Maturity – January to February.

Variety originating in the Aleșd district, Crișana region.
Tree – vigorous, long lived, large, very hardy, resistant to cold and parasites.
Fruit – small to medium, spherical or spherical-elongated, slightly ribbed, pale greenish-yellow,
golden yellow on the side facing the sun. Flesh white, grainy, sour, slightly astringent. Inferior quality.
 DULCUŢE

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi local, originar din zona dealurilor, în apropierea Munţilor Apuseni.

Răspîndire. Se cultivă în Luncoiu de Sus, raionul Brad, regiunea Hunedoara.

CARACTERISTICA SOIULUI

Soi rustic, foarte productiv, adaptat la condiţiile pedoclimatice din zona premontană.
Pomul mare, cu creştere -viguroasă, are ramurile de schelet groase, cu scoarţa
cenuşie deschis, garnisite cu ramuri de rod scurte. Frunzele mijlocii, de formă elipitică,
cu marginile serate sau serat-crenate şi peţiolul relativ lung.
Fructele se caracterizează printr-un conţinut destul de ridicat în zahăr (11,73%)
şi mijlociu în aciditate (0,36%). Datorită dezechilibrului dintre zahăr şi aciditate, merele
au un gust foarte dulce, puţin plăcut. D e asemenea au un conţinut scăzut în vitamina O
(2,67 m g % ) . Substanţa uscată este de 14,80%.

FRUCTUL

Mărimea — foarte mică, H = 25—31 m m şi D = 30—34 m m ; greutatea de 9—15 g.

Forma — sferică sau sferic-alungită, cu contur regulat ro­
tunjit şi cu creste pronunţate la caliciu (fig. 380).
Culoarea — de fond verde-gălbuie, acoperită pe partea ex­
pusă la soare cu roşu-carmin intens. Uneori, pe suprafaţa fruc­
tului se observă o rugozitate reticulară sau ramificată.
Pedunculul — foarte lung, subţire, lignificat, verde-cafeniu
sau brun-verzui, răsucit şi curbat.
Cavitatea pedunculară — de lărgime mijlocie, puţin adîncă,
de formă conică, cu marginile regulate, cu rugină, uneori puţină,
Fii,'. 3 8 0 . - D u l c u ţ e .
alteori foarte abundentă.
Caliciul — închis, cu sej>alele lungi, tari, de culoare cenuşie, strîns lipite, cu vîrfu-
rile răsfrînte în afară.
Cavitatea calicială — mică, superficială, cu pereţii încreţiţi.
Pieliţa — groasă, mată, compactă.
Cavitatea subcalicială — foarte puţin dezvoltată, în formă de V foarte deschis.
022 SOIURI DE MAR AUTOHTONE NERAIONATF.

Inima — relativ mare, în formă de ridiche, alezată spre caliciu şi destul de slab
delimitată.
Lojile — mari, închise, cu pereţii netezi, verzui.
Seminţele — mari, ovoide, cu vîrful alungit.
Axul — formează o cameră axială îngustă, foarte puţin deschisă.
Pulpa - de culoare galbenă-verzuie, puţin suculentă, foarte dulce.
Maturitatea de consum — începe în ianuarie şi se prelungeşte pînă la sfîrşitul lui
februarie.

RECOMANDĂRI. NU se recomandă extinderea în cultură a soiului Dnlcuţe.

РЕЗЮМЕ

Созревание — январь — февраль.

Местный сорт из Брадского района, Хунедоарской области.
Дерево — сильнорослое, неприхотливое и очень урожайное.
Плод — мелкий, округлый или округло-продолговатый, ребристый, желтовато-
зеленый, с карминно-красным румянцем; мякоть зеленовато-желтая, несочная, очень
сладкая.

BÉ8UMÉ

Maturité — janvier—février.
Variété originaire du district de Brad, région de Hunedoara.
Arbre — vigoureux, rustique et très fertile.
Fruit — petit, sphérique ou sphérique-allongé, côtelé, vert-jaunâtre, recouvert de
rouge carmin. Chair d'un jaune-verdâtre, peu juteuse, très sucrée.

ABSTRACT

Maturity – January to February.

Variety originating in the Brad district, Hunedoara.
Tree – vigorous, strong and very fertile.
Fruit – small, spherical or spherical-elongated, ribbed, yellowish-green, covered with crimson.
Flesh yellow-greenish, slightly juicy, very sweet.
 PIETROASE DE B E Z N E A

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, format in zona dealurilor din partea de vest a Munţilor
Apuseni.

Răspîndire. Se cultivă în grădinile din satul Beznea, raionul Aleşd, regiunea Crişana.

CARACTERISTICA SOIULUI

Soi rustic, cu productivitate mare. Pomul este mare, cu creştere viguroasă, cu

coroană sferică sau sferic-alungită. Frunzele sînt mijlocii, deforma eliptică sau subrotundă,
cu marginile serate, iar peţiolul de lungime mijlocie.
Fructele sînt de calitate mediocră, rezistente la transport. Se caracterizează printr-un
conţinut foarte ridicat în zahăr (20,30%), mijlociri în aciditate (0,71 % ) şi mic în vitamina С
(3,38 m g % ) . Dezechilibrul dintre zahăr şi aciditate favorizează
un gust foarte dulce, puţin plăcut. Substanţa uscată este
de 28,64%.

FRUCTUL

Mărimea — mică, H = 35—39 m m şi D = 39 — 42 m m ;

greutatea de 27—30 g.
Forma — sferică sau sfero-conică, cu contur regulat şi
cu crestele de pe marginea cavităţii caliciale puţin pronun­
ţate (fig. 381).
Culoarea — de fond galbenă, acoperită spre peduncul
cu roşu-vişiniu, care trece în roşu-portocaliu spre marginile
cavităţii caliciale. Pe toată suprafaţa fructului se observă F i g . 3 8 i . - P i e t r o a s e <ie B e m e a .
numeroase puncte negricioase, aureolate cu roz.
Pedunndvl — lung sau chiar foarte lung, subţire, lignificat, răsucit şi oblic.
Cavitatea pedunculară — mică, puţin adîncă, în formă de pîlnie, cu marginile regulate,
acoperite cu rugină.
 924 SOIURI DE MAR A U T O H T O N E . NERAIONATE

Caliciul — închis, format din sepale scurte, tari, drepte, concrescute la bază.
Cavitatea calicială — mică, puţin adîncă, în formă de farfurie, cu pereţii cutaţi, cu
marginile puţin ondulate.
Pieliţa — groasă, puţin unsuroasă.
Cavitatea subcalicială — destul de adîncă, în formă de pîlnie.
Inima — mijlocie, cepiformă, aşezată spre caliciu, simetrică, bine delimitată.
Lojile — de mărime mijlocie, închise, cu pereţii întregi.
Seminţele — mari, ovoide, pline.
Axul — închis.
Pulpa — de culoare galbenă, puţin suculentă, foarte dulce, slab acidulată.
Maturitatea de consum — începe la sfîrşitul Uimi ianuarie şi se prelungeşte pînă în
eursul lunii februarie.

RECOMANDĂRI. Se recomandă menţinerea soiului numai în grădinile existente.

РЕЗЮМЕ

Созревание — конец января — февраль.

Местный сорт из района Алешд, область Кришана.
Дерево — сильнорослое, крупное, долговечное, устойчивое к морозам, болезням
и вредителям, очень урожайное.
Плод — мелкий, округлый пли округло-конический; желтый, с размытым темно-
красным румянцем; мякоть желтая, очень сладкая, малосочная, посредственного
качества.

R É S U M É

Maturité — fin janvier—février.

Variété originaire du district d'Aleşd, région de Crişana.
Arbre — vigoureux, volumineux, longétif, résistant au froid, aux maladies et aux
insectes, très productif.
Fruit — petit, globuleux ou conique arrondi, jaune, lavé de rouge foncé. Chair
jaune, à saveur très douce, peu juteuse. Qualité médiocre.

ABSTRACT

Maturity – late January to February.

Variety originating in the Aleșd district, Crișana region.
Tree – vigorous, large, long-lived, resistant to cold, disease and insects, very productive.
Fruit – small, globular or conical rounded, yellow, tinged with dark red. Flesh yellow, very
sweet, slightly juicy. Poor quality.
 MUSTOASE DE BEZNEA

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, format în zona dealurilor din partea de vest a Munţilor
Apuseni.

Răspîndire. Se cultivă în satul Beznea, raionul Aleşd, regiunea Crişana.

CARACTERISTICA SOIULUI

Este un soi productiv, rezistent la boli. Pomul are creştere moderată, cu trunchiul
de grosime mijlocie, cu ramurile de schelet arcuite şi aplecate. Coroana este turtită, răs­
firată. Frunzele sînt mari, eliptice.
Fructele sînt de calitate bună şi conţin 1 4 , 4 % zahăr, 0,66% aciditate şi 2,12 m g %
vitamina C. Eaportul favorabil între zahăr şi
aciditate condiţionează un gust plăcut, dulce-
acrişor. Substanţa uscată este de 18,27%.

FRUCTUL

Mărimea—mică sau mijlocie, H = 4 0 —45 m m

şi I) = 58—! 0 m m ; greutatea de 35—90 g.
Forma — sferic-turtită, cu contur regulat
şi cu crestele de la caliciu pronunţate (fig. 382).
Culoarea - de fond nu se mai observă, fiind _
F i g 3 g 2 .
M u s t o a s c d e B e z n e a

complet acoperită cu roşu intens, care pe partea

însorită devine foarte închis. Toată suprafaţa fructului este uniform acoperită cu
puncte dese.
Pedunculul — de mărime mijlocie, gros, puţin răsucit şi oblic, semmgnificat, de
culoare roşiatică, rezistent la rupere.
Cavitatea pedunculară — de mărime mijlocie, conică, cu pereţii netezi şi marginile
puţin ondulate.
Caliciul — de mărime mijlocie, închis sau semideschis, cu sepale scurte, erecte şi
răsfrînte puţin în afară.
(126 SOIURI D E MAR AUTOHTONI:. NKRAIÛNATE

Cavitatea ealieială — largă, puţin adîncă, în formă de eastron, eu pereţii cutaţi.

Pieliţa — de grosime mijlocie, netedă, acoperită cu pruină alburie.
Cavitatea subcalicială — largă, puţin adîncă, în formă de V.
Inima — mijlocie, în formă de ridiche, aşezată central, simetrică, bine delimitată.
Lojile — de mărime mijlocie, complet închise.
Seminţele — bombate, scurte, cîte două în fiecare lojă.
Axul — foarte redus.
Pulpa — de culoare roz deschis, suculentă, moale, cu gust dulce-acrişor.
Maturitatea de consum — de la începutul lunii ianuarie pînă în luna martie.

RECOMANDĂRI. Se recomandă pentru grădinile de lîngă case, în zona dealurilor

înalte din regiunea Crişana.

РЕЗЮМЕ
Созревание — январь — март.
Местный сорт из района Алешд. Кришанской области.
Дерево — среднерослое, устойчивое к морозам, болезням и вредителям, очень
урожайное.
Плод — мелкий или средний, округло-приплюснутый, правильной формы, темно-
красного цвета, а на стороне, обращенной к солнцу, почти черно-красный ; мякоть
светло-разовая, сочная, мягкая, винно-сладкая, освежающая, хорошего качества.

RÉSUMÉ

Maturité — janvier—mars.
Variété originaire du district d'Aleşd, région de Crişana.
Arbre — de vigueur modérée, résistant au froid, aux maladies et aux insectes ; très
productif.
Fruit — petit ou moyen, sphérique-aplati, à contour régulier, rouge sombre, d'un
rouge noirâtre sur le côté exposé au soleil. Chair rose pâle, juteuse, tendre, douee-vineuse,
rafraîchissante. Bonne qualité.

ABSTRACT

Maturity – January to March.

Variety originating in the Aleșd district, Crișana region.
Tree – moderate vigour, cold hardy, disease and insects, very productive.
Fruit – small to medium, spherical, flattened, smooth contour, dark red to blackish red on the
side exposed to the sun. Flesh pink, juicy, tender-sweet vinous, refreshing. Quality is good.
 CÖSTANE

Sinonime : Gostane.

Origine. Soi autohton, originar din zona dealurilor din partea de vest a Munţilor
Apuseni.

Răspîndire. Se cultivă în mai multe localităţi din raionul Beiuş, regiunea Crişana
cu centrul în satul Cociuba Mică.

CARACTERISTICA SOIULUI

Soi cu creştere viguroasă, productiv, rezistent la climă aspră. Pomul este mare,
cu trunchiul gros, sau chiar foarte gros şi ramurile de schelet de asemenea groase, formînd
unghi mare cu axul. Frunzele au dimensiuni
mijlocii, forma subrotundă, cu marginile serate
sau chiar dinţate şi pieţiolul scurt.
Fructele se caracterizează printr-un con-
1 invit mare în zahăr (10,03%), mijlociu în aci­
ditate (0,56%) şi mic în vitamina С (3,21 m g % ) .
Substanţa uscată este de 24,75%.

FRUCTUL

Mărimea-mică sau mijlocie, H = 5 0 - 55mm

şi D = 55—65 mm ; greutatea de 80—85 g. Fig. 383. — Costanc.
Forma — sferic-turtită sau sfero-conică,
cu contur neregulat, cu creste destul de pronunţate la caliciu (fig. 383).
Culoarea — de fond galbenă-limonie, acoperită cu roşu-carmin care trece în porto­
caliu. Culoarea de fond şi cea acoperitoare sînt întrerupte prin numeroase pete albicioase
de formă neregulată, reticulate, sau prin dungi albe. Pe toată suprafaţa fructului se găsesc
răspîndite neregulat puncte mari, de culoare cenuşie, aureolate.
Pedunculul — scurt, gros, cafeniu-roşiatic, răsucit şi înfipt oblic.
Cavitatea pedunculară — de mărime mijlocie, adîncă, conică, cu pereţii netezi, uneori
acoperiţi cu rugină, şi cu marginile regulate.
928 SOIURI DE MAR AUTOHTONE. NERAIONATF

Caliciul — mic, închis, cu sepalele unite la bază, erecte, răsfrînte în afară.

Cavitatea calicială — de mărime mijlocie, adîncă, conică, cu pereţii netezi, aproape
drepţi, de culoare galbenă deschis.
Pieliţa — groasă şi mată.
Cavitatea subcalicială — adîncă şi destul de largă, în formă de TJ sau V deschis.
Inima — de mărime mijlocie, cordiformă, asimetrică, cu aşezare mijlocie, slab
delimitată.
Lojile — de mărime mijlocie, perfect închise, cu pereţii întregi.
Seminţele — mari, ovoide, puţin curbate, bombate.
Axul — formează o cameră axială îngustă, aproape închisă.
Pulpa — suculentă, moale, foarte dulce.
Maturitatea de consum — începe în cursul lunii ianuarie şi se prelungeşte pînă în
luna martie.

RECOMANDĂRI. Soiul Costane poate fi menţinut numai în grădinile unde există.

РЕЗЮМЕ

Созревание — январь — март.

Местный сорт из Бейюшского района, области Кришана.
Дерево — сильнорослое, хорошо приспособленное к почвенно-клпматическим ус­
ловиям; плодоношение очень обильное.
Плод — мелкий или средний; округло-приплюснутый, желтый, с размытым крас­
новато-оранжевым румянцем и сероватыми пятнами; мякоть сочная, мягкая, очень
сладкая.

RÉSUMÉ

Maturité — janvier—mars.
Variété originane du district de Beiuş, région de Crişana.
Arbre — vigoureux, bien adapté aux conditions pédoclimatiques, très productif.
Fruit — petit ou moyen, sphérique-aplati, à contour irrégulier, jaune, lavé d'orangé-
lougeâtre et taché de gris-cendre. Chair juteuse, tendre, très sucrée.

ABSTRACT

Maturity – January to March.

Variety originating in the Beiuş district, Crişana region.
Tree – vigorous, well adapted to climatic conditions, very productive.
Fruit – small to medium, spherical, flattened, irregularly shaped, yellow, reddish-orange
washed and streaked with gray ash. Juicy, tender, very sweet.
 DUNG A TICE

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi local, format în zona dealurilor din vecinătatea Munţilor Apuseni.

Răspîndire. Se cultivă în satul Fornădia, raionul Ilia, regiunea Hunedoara.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul este mare, cu creştere viguroasă, avînd coroana sferic-turtită. Frunzele sînt
supramijlocii, eliptice, cu baza asimetrică şi marginile serat-crenate, cu peţiolul relativ lung.
Fructele au un conţinut scăzut în zahăr (7,69%), mijlociu în aciditate (0,59%) şi
destul de mic în vitamina С (4,84 m g % ) . Substanţa uscată este de 12,17%. Datorită
procentului scăzut de zahăr, merele au un gust
acrişor. Sînt de calitatea a Il-a, puţin aspectuoase,
rezistente la transport.

FRUCTUL

Mărimea — mică sau mijlocie, H = 4 3 — 4 8 mm

şi D = 53—58 m m ; greutatea de 52—90 g.
Forma — sfero-conică sau sferic-turtită, avînd
contur neregulat, cu crestele de la caliciu pronunţate
sau chiar foarte pronunţate, care se prelungesc
pînă la jumătatea fructului formînd coaste largi,
unghiulare, ce se pierd spre baza fructului (fig. 384).
Culoarea — de fond galbenă-verzuie, acoperită Fig. 384. - Dungatice.

pe partea însorită cu roşu-portocaliu, peste care se

suprapun dungi late, roşii, aproape negricioase. Pe toată suprafaţa fructului se observă
numeroase puncte albicioase.
Pedunculul — mijlociu sau lung, drept sau puţin răsucit, înfipt oblic, semilignificat.
Cavitatea pedunculară — de mărime mijlocie, puţin adîncă, regulată, de formă
conică, cu pereţii înclinaţi.
Caliciul — de mărime mijlocie, semideschis, cu sepalele scurte şi drepte.

Ut — c. 2452
930 SOIURI DE M A R AUTOHTONE. NERAIONATE

Cavitatea calicială — de mărime mijlocie, adîncă, to formă de castron, colorată în

galben şi acoperită cu roşu-carmin.
Pieliţa — subţire şi mată.
Cavitatea subcalicială — foarte mică, aproape inexistentă.
Inima — mare, globuloasă, simetrică, aşezată spre caliciu şi bine delimitată.
Lojile — mici, largi, complet închise, cu pereţii netezi.
Seminţele — mari, ovoide, pline.
Axul — formează o cameră axială largă.
Pulpa — albă-verzuie, suculentă şi cu gust acrişor.
Maturitatea de consum — începe în luna ianuarie şi se prelungeşte pînă în luna martie.

RECOMANDĂRI. Soi potrivit numai pentru zona dealurilor înalte, în regiunea

Hunedoara.

РЕЗЮМЕ

Созревание — январь — март.

Местный сорт ив района Илия, Хунедоарской области.
Дерево — сильнорослое, очень неприхотливое и урожайное.
Плод — мелкий или средний, округло-конический, неправильной формы, с сильной
ребристостью к верхушке; зеленовато-желтый, с размытым красновато-оранжевым
румянцем и красными полосками на стороне, обращенной к солнцу; мякоть зеленовато-
белая, сочная хорошо окисленная; сорт второго качества.

RESUME

Maturité — janvier—mars.
Variété originaire du district d'Ilia, région de Hunedoara.
Arbre — vigoureux, très rustique et productif.
Fruit — petit ou moyen, conique-arrondi, à pourtour irrégulier, à côtes prononcées
vers le sommet, jaune-verdâtre, lavé de rouge-orangé et rayé de rouge sur le côté exposé
au soleil. Chair d'un blanc-verdâtre, juteuse, fortement acidulée. Deuxième qualité.

ABSTRACT

Maturity – January to March.

Variety originating in the Ilia district, Hunedoara region.
Tree – vigorous, very strong and productive.
Fruit – small to medium, conical-rounded, irregular outline, ribbed pronounced towards the
apex, greenish-yellow, tinged with red-orange and red stripes on the side exposed to the sun. Flesh
greenish-white, juicy, highly acidic. Second quality.
 MERE BOTUL О Н

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, format în regiunea a I l - a — Dealurile de vest.

Răspîndire. Este răspîndit local, în comunele raionului Caransebeş, regiunea Banat.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte viguros, este rezistent la ger, boli

şi dăunători, şi nu este pretenţios faţă de condiţiile de
sol şi climă.
Fructele sînt mici, cu greutatea de 45—50 g, de
formă tronconic-alungită, rotunjite la bază, asimetrice
(fig. 385), de culoare verde-gălbuie. A u pedunculul foarte
scurt, bgnificat, castaniu închis, aşezat într-o cavitate
de mărime mijlocie, destul de adîncă, cu margi­
nile regulate. Caliciul este mic, închis, aşezat într-o
cavitate îngustă, adîncă, cu marginile ondulate. A u
pulpa albă, compactă, dulce, cu aromă slabă de ananas. Fig. 385. — Mere botul oii.

Se pot da în consum în lunile ianuarie—martie.

EECOMANDARI. Soi de importanţă locală ; nu se recomandă a se extinde în cultură.

РЕЗЮМЕ

Созревание — январь — март.

Местный сорт из Карансебешского района, Банатской области.
Дерево — сильнорослое, устойчивое к морозам, болезням и вредителям, неприхот­
ливое к почве.
Плод — мелкий, усеченно-коническо-продолговатый, у основания округленный,
асимметричный, желтовато-зеленый; мякоть белая, плотная, сладкая, со слабым ана­
насным ароматом.
932 SOIURI DE MAR AUTOHTONE. NERAIONATE

EÉSUMÉ

Maturité — janvier—mars.
Variété originaire du district de Caransebeş, région de Banat.
Arbre — vigoureux, résistant au froid, aux maladies et aux insectes, non prétentieux
quant au sol.
Fruit — petit, tronconique allongé, arrondi à la base, asymétrique, vert-jaunâtre.
Chair blanche, compacte, douce, ayant un faible arome d'ananas.

ABSTRACT

Maturity – January to March.

Variety originating in the Caransebeş district, Banat region.
Tree – vigorous, cold, disease and insects resistant, not pretentious regarding the soil.
Fruit – small, elongated conical, rounded at the base, asymmetrical, yellowish-green. Flesh
white, compact, smooth, with aroma of pineapple.
 PETRUŞELE

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, identificat în mai multe localităţi din Munţii Apuseni.

Răspîndire. Se cultivă în grădinile din Albae, raionul Cîmpeni, regiunea Cluj şi din
Ţobea, raionul Brad, regiunea Hunedoara.

CARACTERISTICA SOIULUI

Soi rustic, rezistent şi foarte productiv. Pomul creşte viguros şi atinge înălţimi de
8—10 m. Are trunchiul înalt de 150—160 cm şi gros, cu scoarţa de culoare cenuşie deschis şi
cu lenticele mici, eliptice, gălbui-albicioase. Coroana este deasă, piramidală, cu ramuri
de schelet groase, în număr de 4—5. Ramurile de rod sînt reprezentate prin ţepuşe lungi
şi nuieluşe. Frunzele, de dimensiuni mijlocii, sînt de formă
eliptică, cu marginile serate şi ])oţiolul relativ lung.
Fructele se caracterizează printr-un conţinut mijlociu
în zahăr (12,49%) şi aciditate (0,48%) şi mic în vitamina
С (2,35 m g % ) . Raportul favorabil între, zahăr şi aci­
ditate condiţionează un gust dulce, plăcut. Substanţa uscată
este de 15,04%.

FRUCTUL

Mărimea — mică, avînd în medie H = 35 m m şi Fig. 386. - Petruşele.

D = 40—45 m m ; greutatea de 21—32 g.
Forma — sferic-turtită, cu contur regulat şi cu crestele de pe marginea caliciului
şterse (fig. 386).
Culoarea — de fond galbenă-verzuie, pe partea însorită suflată ou roşu-portocaliu.
Pedunculul — de lungime mijlocie, subţire, lignificat, răsucit şi oblic.
Cavitatea pedunculară — de lărgime mijlocie, destul do adîncă, cu pereţii netezi şi
marginile ondulate.
Calicnd — mare, deschis, cu sepalele lungi, înguste, ascuţite, răsfrmte.
Cavitatea calicială — superficială.
934 SOIURI DE MAR AUTOHTONE. NERAIONATT.

Pieliţa — de grosime mijlocie, destul de tare, netedă, mată.

Cavitatea subcalicială — mare, destul de adîncă şi largă, în formă de U.
Inima — mare, în formă de ridiche, aşezată central, bine delimitată.
Lojile — mari, largi şi închise.
Seminţele — mari, ovoide, cu cioc lung, bombate.
Aorul — formează o cameră axială largă.
Pulpa — albă-verzuie, moale, cu gust dulce şi aromat.
Maturitatea de consuni — începe în ianuarie şi se prelungeşte pînă în martie.

RECOMANDĂRI. BU se recomandă extinderea în cultură.

РЕЗЮМЕ

Созревание — январь — март.

Местный сорт из села Албак, Клужской области.
Дерево — мощное, долговечное, неприхотливое, очень устойчивое к морозам, бо­
лезням и вредителям; очень урожайное.
Плод — мелкий, округлый, слегка приплюснутый, зеленовато-желтый, с красно­
вато-оранжевым румянцем на обращенной к солнцу стороне; мякоть белая, мягкая, соч­
ная, сладкая, вкусная.

RÉSUMÉ
Maturité — janvier—mars.
Variété originaire du village d'Albac, région de Cluj.
Arbre — volumineux, longétif, rustique, très résistant au froid, aux maladies et aux
insectes, très productif.
Fruit — petit, globuleux, un peu aplati, jaune verdâtre, lavé de rouge-orangé sur
le côté exposé au soleil. Chair blanche, tendre, juteuse, sucrée, savoureuse.

ABSTRACT

Maturity – January to March.

Variety originating in the Albac village, Cluj region.
Tree – large, long lived, hardy, very resistant to cold, disease and insects, very productive.
Fruit – small, globular, slightly flattened, greenish-yellow, tinged with red-orange on the side
exposed to the sun. Flesh white, tender, juicy, sweet and tasty.
 ROŞII MICI DE ALBAC

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, de importanţă locală, format în Munţii Apuseni.

Răspîndire. Soi cultivat în comuna Albac, raionul Cîmpeni, regiunea Cluj.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul are creştere moderată, coroană sferică, cu ramificaţie rară. Frunzele sînt
mijlocii, de formă eliptică sau subrotundă, cu vîrful obtuz şi niarginile neregulat serate,
iar peţiolul destul de lung.
Fructele, de calitatea а П-а, au un conţinut scăzut în zahăr (8,91%), mijlociu în
aciditate (0,67%) şi foarte scăzut în vitamina С
(l,41mg % ) . Eaportul dintre zahăr şi aciditate con­
diţionează gustul acru pronunţat al fructelor. Sub­
stanţa uscată este de 13,27%.
Soi rezistent la variaţii mari de temperatură şi
umiditate atmosferică.

FRUCTUL

Mărimea — mică sau mijlocie, H = 48—50 mm

şi D = 55 m m ; greutatea de 50—66 g.
Forma — sferic-alungită sau conică, de multe
ori asimetrică, cu contur rotunjit ; crestele de la
caliciu sînt pronunţate, iar coastele de pe suprafaţa F i g . 387. - ROŞU m i c i d e лшас.

fructului şterse (fig. 387).

Culoarea — de fond galbenă-verzuie, acoperită pe partea însorită cu roşu-portocaliu,
peste care se suprapun pete neregulate sau dungi roşii, colorate mai intens.
Pedunculul — lung, destul de subţire, umflat la bază, semilignificat, de culoare
cenuşie, răsucit şi oblic.
Cavitatea pedunculară — mică, puţin adîncă, în formă de castron, cu pereţii netezi
sau slab cutaţi, cu marginile regulate sau slab ondulate, colorată în roşu deschis.
Caliciul — mare, deschis, cu sepalele galbene-verzui, scurte, cu vîrful obtuz, drepte
sau puţin convergente, strîns unite la bază.
язв SOIURI DE MAR AUTOHTONE. NERAIONATE

Cavitatea calicială — mare, largă, dar puţin adîncă, în formă de castron, cu pereţii
Înclinaţi, marginile cu creste destul de pronunţate, dar rotunjite, colorată în galben-
verzui murdar.
Pieliţa — groasă, unsuroasă, destul de lucioasă.
Cavitatea subcalicială — puţin adîncă, în formă de U larg.
Inima — mare, în formă de ceapă sau cordiformă, asimetrică, aşezată central, bine
delimitată.
Lojile — mari, largi, cu pereţii întregi, nu comunică cu camera axială.
Seminţele — ovoide.
Axul — mic, închis.
Pulpa — albă-verzuie, suculentă, cu gust acru.

Maturitatea de consum — începe în ianuarie şi se prelungeşte pînă în martie.

RECOMANDĂRI. Soiul Roşii mici de Albac nu se recomandă să fie extins în cultură.

РЕЗЮМЕ

Созревание — январь — март.

Местный сорт из села Албак, Кымпеньского района. Клужской области.
Дерево — среднерослое, устойчивое к морозам и вредителям, мало требовательное
к климату и почве, очень урожайное.
Плод — мелкий, округло-продолговатый или конический, зеленовато-желтый,
с красновато-оранжевым румянцем, покрытым пятнами и полосками; мякоть беловато-
зеленая, сочная, кисловатая, сорт второго качества.

RÉSUMÉ

Maturité — janvier—mars.
Variété originaire du village d'Albac, district de Cîmpeni, région de Cluj.
Arbre — de vigueur modérée, résistant au froid et aux parasites, peu exigeant au
point de vue sol et climat ; très productif.
Fruit — petit, sphérique-allongé ou conique, jaune-verdâtre, recouvert de rouge-
orangé, rayé et tacheté. Chair d'un vert-blanchâtre, juteuse, acidulée. Deuxième quabté.

ABSTRACT

Maturity – January to March.

Variety originating in the Albac village, Cîmpeni district, Cluj region.
Tree – moderate vigour, resistant to cold and pests, undemanding in terms soil and climate, very
productive.
Fruit – small, spherical or conical-elongated, greenish-yellow, covered with red-orange, striped
and spotted. Flesh whitish-green, juicy, tangy. Second quality.
 ROŞII MARI DE ALBAC

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi local, provenit din zona dealurilor din apropierea Munţilor Apuseni.

Răspîndire. Se cultivă în comuna Albac, raionul Cîmpeni, regiunea Cluj.

CARACTERISTICA SOIULUI

Soi foarte productiv, rezistent la rapăn. Pomul are creştere moderată, trunchiul
gros, drept sau aplecat, coroana desfăcută şi cu ramuri de schelet groase. Frunzele sînt
mari, eliptice, cu marginile serate, iar peţiolul destul de lung.
Fructele se caracterizează printr-un conţinut mijlociu în zahăr (9,90%), aciditate
(0,54%) şi vitamina С (2,25 m g % ) . Eaportul echilibrat între zahăr şi aciditate condiţio­
nează un gust dulce-acrişor, plăcut. Substanţa uscată este de 13,80%.
După culoare, cavitatea calicială, subcalicială şi pedunculară şi după gust, fructele
se aseamănă cu cele ale soiului EIronprinz Eudorf. Se deosebesc însă prin aceea că au
caliciul deschis şi rugină slabă în cavitatea pedunculară, prin lipsa punctelor şi prin lojile
seminale închise. Se mai aseamănă, după culoa­
rea fructului, după caliciu şi peduncul şi cu
soiul Eoter Jungfernapfel, de care se deosebesc
însă prin lipsa punctelor, culoarea pulpei (nu este
roşie sub pieliţă), forma inimii şi lojile închise.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, EL = 48—63 mm şi

D = 67—69 m m ; greutatea de 101—119 g.
Forma — sferic-turtită, cu contur regulat,
crestele de pe marginea cavităţii caliciale fiind Fig. 388. - Roşii mari dc Albac.
şterse (fig. 388).
Culoarea — de fond galbenă, pe partea însorită acoperită cu roşu-carmin.
Pedunculul — de l u n g i m e mijlocie, gros, Bemilignfficat drept sau răsucit,
ţniipt obllo,
938 SOIURI DK MAR AUTOHTONE. NERAIONATE

Caritatea pedunculară — do lărgime mijlocie, în formă de farfurie, puţin adîncă, cu

pereţii cutaţi şi marginile ondulate.
Caliciul - mare, deschis, cu sepalele scurte, drepte.
Cavitatea calicială — mare, puţin adîncă, în formă de farfurie, cu pereţii încreţiţi.
Pieliţa — groasă.
Cavitatea subcalicială — largă, puţin adîncă, în formă de V deschis.
Inima — mare, în formă de ridiche turtită, aşezată spre caliciu, puţin asimetrică,
bine delimitată.
Lojile — mici, înguste, cu pereţii întregi.
Seminţele — mici, ovoide, turtite într-o parte, cu vîrful scurt şi ascuţit.
Axul — formează o cameră axială largă.
Pulpa — albă-verzuie, moale, cu gust dulce-acrişor.
Maturitatea de consum — începe la sfîrşitul lunii ianuarie şi se prelungeşte pînă la
sfîrşitul lui martie.

RECOMANDĂRI. Soiul Roşii mari de Albac prezintă importanţă locală ; nu se

recomandă să fie extins.

РЕЗЮМЕ

Созревание — январь — март.

Местный сорт из села Албак, Кымпеньского района, Клужской области.
Дерево — среднерослое, устойчивое к парше, очень урожайное.
Плод — средней величины, округло-приплюснутый, правильной формы; желтый,
с размытым карминово-красным румянцем на стороне, обращенной к солнцу; мякоть
зеленовато-белая, нежная, сладкая, хорошего вкуса и качества.

RÉSUMÉ

Maturité — janvier—mars.
Variété originaire du district de Cîmpeni, région de Cluj.
Arbre — de vigueur moyenne, résistant à la tavelure, très productif.
Fruit — moyen, sphérique aplati, à contour régulier, jaune, lavé de rouge carmin
du côté exposé au soleil. Chair d'un blanc-verdâtre, fine, douce, à saveur agréable. Bonne
qualité.

ABSTRACT

Maturity – January to March.

Variety originating in the Cîmpeni district, Cluj region.
Tree – medium vigour, scab resistant, highly productive.
Fruit – medium, spherical flattened, smooth contour, yellow, tinged with carmine on the side
exposed to the sun. Flesh whitish-green, thin, sweet, pleasant flavour. Quality is good.
 VĂRGATE

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi local, provenit din zona dealurilor din partea de vest a Munţilor Apuseni.

Răspîndire. Se cultivă în satul Cociuba Mică, raionul Beiuş, regiunea Crişana.

CARACTERISTICA SOIULUI

Soi rustic, productiv, avînd pomii mari, cu coroană sferică sau sferic-alungită, cu
frunzele mijlocii, eliptice, asimetrice, cu marginile crenate şi peţiolul de lungime variabilă.
Fructele sînt de calitate bună şi conţin 10,26 % zahăr,
0,43% aciditate şi 4,41 m g % vitamină C, iar substanţa
uscată este de 21,4%.

FRUCTUL

Mărimea — mică, H = 3 7 — 4 3 m m şi D = 4 7 — 5 0 m m ;
greutatea de 45—50 g.
Forma — sferic-alungită sau sfero-conică, cu conturul
neregulat şi cu crestele de pe marginea cavităţii caliciale
Fig. 389. - Vărgate.
destul de pronunţate (fig. 389).
Culoarea — de fond verde-gălbuie, acoperită pe partea însorită cu galben-portocaliu,
peste care se suprapun dungi înguste, roşii-portocalii, care pleacă de la marginile cavităţii
pedunculare şi trec de jumătatea fructului.
Pedunculul — scurt, gros, semicărnos, răsucit şi oblic.
Cavitatea pedunculară — de lărgime mijlocie, puţin adîncă, conică, cu pereţii încli­
naţi şi netezi, cu marginile ondulate, lipsită de rugină sau cu puţină rugină.
Caliciul — mijlociu, închis sau semideschis, cu sepalele scurte, unite la bază, iar
vîrfurile aplecate înspre interior.
Cavitatea calicială — mijlocie, puţin adîncă, în formă de castron, cu pereţii cutaţi
şi cu marginile larg ondulate.
Pieliţa — de grosime mijlocie, lucioasă.
Cavitatea subcalicială — de lărgime mijlocie, puţin adîncă, în formă de U.
940 SOIURI DE MAR AUTOHTONE. NERAIONATE

Inima — mijlocie, globuloasă, asimetrică, aşezată spre caliciu, bine delimitată.

Lojile — mici, cu pereţii netezi şi complet închişi.
Seminţele — mari, ovoide, pline.
Axul — închis.
Pulpa — albă, tare, foarte dulce, slab acidulată.
Maturilalea de consuni — începe la sfîrşitul lunii ianuarie şi se prelungeşte pînă la
sfîrşitul lunii martie.

RECOMANDĂRI. Nu se recomandă extinderea soiului în plantaţii noi.

РЕЗЮМЕ

Созревание — январь — март.

Местный сорт из Беюшского района, области Крншана.
Дерево — сильнорослое, нетребовательное, урожайное.
Плод — мелкий, округло-приплюснутый или округло-конический, неправильной
формы, слегка ребристый, желтовато-белый, с размытым оранжево-красным румянцем,
покрытым полосками более интенсивного цвета; мякоть белая, сочная, кисловато-
сладкая, приятного вкуса.

RÉSUMÉ

Maturité — janvier—mars.
Variété originaire du district de Beiuş, région de Crişana.
Arbre — vigoureux, rustique, productif.
Fruit — petit, sphérique-aplati ou conique arrondi, à contour irrégulier, faible­
ment côtelé, blanc-jaunâtre, lavé de rouge-orangé et rayé d'une nuance plus sombre.
Chair blanche, juteuse, douce-aigrelette, au goût agréable.

ABSTRACT

Maturity – January to March.

Variety originating in the Beiuş district, Crişana region.
Tree – vigorous, strong, productive.
Fruit – small, spherical or flattened-conical rounded, irregularly shaped, low rib, white-yellow,
tinged with red-orange and striped with a darker shade. Flesh white, juicy, sweet-tart, pleasant taste.
 DULCI DE BUCEŞ

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, originar din Munţii Apuseni.

Răspîndire. Se cultivă în satul Buceş-Vulcan din raionul Brad, regiunea Hunedoara,

precum şi în localităţile învecinate.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte foarte mare, viguros, cu coroana piramidală, cu trunchiul gros sau
foarte gros, ramurile de schelet groase, garnisite cu ramuri de rod, lungi. Frunzele sînt
de mărime mijlocie, subrotunde sau ovate, cu vîrful acut, baza rotunjită şi marginile
serate, scurt peţiolate.
Este rezistent la ger şi secetă. Creşte foarte bine pe soluri calcaroase. Bodeşte periodic.
Fructele conţin 13,55% zahăr, 0,32% aciditate, 0,76 m g % vitamină С şi 17,88%
substanţă uscată. Datorită dezechilibrului dintre zahăr şi
aciditate, merele au gust foarte dulce, leşios.

FRUCTUL

Mărimea—mică, H = 3 7 — 4 2 mm şi D = 4 8 — 4 9 mm ;
greutatea de 30—39 g. fs*
Forma — sferic-turtită, cu contur neregulat rotunjit
şi cu crestele de la caliciu şterse (fig. 390).
Culoarea — de fond galbenă deschis, pe partea înso­
rită rumenită în roşu, cu nuanţă portocalie, peste care se
suprapune o culoare intensă, roşie.
Pedunculul — lung Sau foarte lung, de grosime mij- Fig. ЗЭО. - Dulci de Buceş.
locie, bgnificat, brun-verzui, puţin răsucit şi oblic.
Cavitatea pedunculară — de lărgime mijlocie, puţin adîncă, conică, cu pereţii netezi,
cu marginile puţin ondulate, acoperită cu rugină care se revarsă în formă de raze peste
marginile cavităţii.
Caliciul — strîns, închis.
Cavitatea calicială — mijlocie, puţin adîncă, în formă de castron, cu pereţii ondulaţi.
942 SOIURI DE MAR AUTOHTONE. NERAIONATE

Pieliţa — groasă, unsuroasă.

Cavitatea subcalicială — largă şi de adîncime mijlocie, în formă de TT.
Inima — mare, în formă de ridiche, aşezată central, simetrică şi slab delimitată.
Lojile — mari, largi, închise, cu pereţii netezi.
Seminţele — mari, ovoide, lucioase, pline.
Axul — formează o cameră axială largă, deschisă.
Pulpa — de culoare gălbuie, cu suculentă slabă, cu gust foarte dulce, leşios.
Maturitatea de consuni — începe la sfîrşitul lui ianuarie şi se prelungeşte pînă în
martie.

RECOMANDĂRI. Se recomandă menţinerea soiului Dulci de Buceş numai în hmitele

actuale de cultură.

РЕЗЮМЕ

Созревание — январь — март.

Местный сорт из Брадского района, Хунедоарской области.
Дерево — сильнорослое, крупное, долговечное, морозо и засухоустойчивое, мало
требовательное к почве, плодоношение обильное, но периодическое.
Плод — мелкий, округлый, приплюснутый, светло-желтый, с размытым оранжево-
красным румянцем, покрытым темно-красными полосками; мякоть желтоватая, очень
сладкая.

RÉSUMÉ

Maturité — janvier—mars.
Variété originaire du district de Brad, région de Hunedoara.
Arbre — vigoureux, volumineux, longétif, résistant aux gelées d'hiver et à la
sécheresse, peu exigeant quant au sol, à productivité abondante, mais périodique.
Fruit — petit, globuleux-aplati, jaune pâle lavé de rouge-orangé et rayé d'un rouge
foncé. Chair jaunâtre, très douce.

ABSTRACT

Maturity – January to March.

Variety originating in the Brad district, Hunedoara region.
Tree – vigorous, large, long life, resistant to winter frosts and drought, undemanding as to soil,
abundant productivity, but periodic.
Fruit – small, globular, flattened, pale yellow tinged with red-orange and striped with a deep
red. Flesh yellow, very sweet.
 IERNATICE DE BUCEŞ

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, de provenienţă locală, din regiunea Hunedoara.

Răspîndire. Se cultivă în mai multe localităţi, în special în satul Buceş-Yulcan,

raionul Brad, regiunea Hunedoara.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte viguros, cu ramificaţie bogată, formînd o coroană sferică sau sferic-
alungită. Frunzele mici, de formă subrotundă sau puţin ovată, cu marginile serate, vîrful
acut şi baza larg rotunjită, cu peţiolul scurt.
Este un soi foarte productiv, cu fructe de calitate bună.
Fructele se caracterizează printr-un conţinut ridicat în zahăr (16,41%) şi
aciditate (0,83%). Baportul favorabil dintre zahăr şi a-
ciditate condiţionează un gust dulce-acrişor, plăcut. A u un
conţinut mic în vitamina С (3,40 m g % ) . Substanţa uscată
este de 2 1 , 4 9 % .

FRUCTUL

Mărimea — mică, H = 36—39 m m şi D = 40—43 mm ;

greutatea de 29—41 g.
Forma — sferic-alungită sau sferic-conică, cu contur
neregulat rotunjit, cu crestele de la caliciu puţin pronunţate
(fig. 391).
Culoarea — de fond galbenă-verzuie, acoperită pe par- Fig. 3 9 1 . - iernatice de Buceş.

tea însorită cu roşu-carmin. Pe suprafaţa fructului se ob­

servă raze de rugină şi puncte aureolate, vizibile numai pe culoarea acoperitoare.
Pedunculul — lung sau chiar foarte lung, drept sau foarte puţin curbat, semiligni-
ficat, rezistent la rupere, cu 1—2 negi.
Cavitatea pedunculară — mijlocie, de formă conică, cu pereţii netezi, cu marginile
regulate, acoperită complet cu rugină.
Я I I SOIURI DE MAR AUTOHTONE. NERAIONATE

Caliciul — mijlociu, închis, cu sepalele de lungime mijlocie, tari, concrescute la bază

şi răsfrînte în afară la vîrf.
Cavitatea calicială — largă, adîncă, în formă de castron, cu pereţii cutaţi.
Pieliţa — groasă.
Cavitatea subcalicială — adîncă, de lărgime mijlocie, în formă de V.
Inima — mijlocie, în formă de ridiche, simetrică, aşezată central, bine delimitată.
Lojile — mijlocii, complet închise, cu pereţii netezi, de culoare gălbuie.
Seminţele - mici sau mijlocii, lung-ovoide, asimetric bombate.
Axul — mic, închis.
Pulpa — gălbuie, foarte tare, puţin suculentă, cu gust dulce-acrişor.
Maturitatea de consum — începe la sfîrşitul lunii ianuarie şi se prelungeşte pînă la
începutul lunii aprilie.

RECOMANDĂRI. Soi cu însemnătate locală ; nu merită să fie extins în alte centre.

РЕЗЮМЕ

Созревание — январь — апрель.

Местный сорт из Брадского района. Хунедоарской области.
Дерево — сильнорослое, здоровое, очень урожайное.
Плод — мелкий, округло-продолговатый, зеленовато-желтый, с размытым кар-
минно-красным румянцем; мякоть белая, очень плотная и малосочная, сладкая, с сильной
кислотностью, приятного вкуса.

RÉSUMÉ

Maturité — janvier—avril.
Variété originaire du district de Brad, région de Hunedoara.
Arbre — vigoureux, sain, très productif.
Fruit — petit, sphérique-allongé, jaune-verdâtre, lavé de rouge carmin. Chair blanche,
très compacte, peu juteuse, douce, acidulée, à saveur agréable.

ABSTRACT

Maturity – January to April.

Variety originating in the Brad district, Hunedoara region.
Tree – strong, healthy, very productive.
Fruit – small, spherical, elongated, greenish-yellow, tinged with carmine. Flesh white, very
compact little juicy, sweet, sour, pleasant flavour.
 TARI DE FĂGĂRAŞ

Sinonime : Vişteneşti, Cisnădioare.

Origine. Este un soi local. Denumirea de Tari de Făgăraş vine de la consistenţa

pulpei care este deosebit de tare, mai ales în epoca recoltării ; denumirea de Vişteneşti
vine de la satul Viştea unde este răspîndit mai mult, iar Cisnădioare de la localitatea
Cisnădioara din raionul Sibiu, unde de asemenea este cultivat mult.

Băspindire. Este răspîndit în comunele de la poalele Munţilor Făgăraşului, unde

formează baza plantaţiilor, şi anume în : Sîmbăta de Jos, Sîmbăta de Sus, Voila, Pojorîta,
Lisa, Breaza, Viştea de Jos, Viştea de Sus şi altele.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte destul de viguros, ajunge la înălţimea de 7—8 m, trăieşte mult atingînd
vîrsta de peste 100 ani.
Intră pe rod foarte tîrziu, abia la 20 ani de la plantare, produce mult, însă intermi­
tent, periodicitatea de rodire fiind foarte pronunţată.
Calitatea fructelor este mediocră ; se păstrează bine şi suportă uşor transportul.
Pomii se caracterizează printr-o rezistenţă foarte mare la ger şi brume, sînt însă
sensibili faţă de rapăn.
î n comparaţie cu merele Tari de Tîrgu Neamţ, merele Tari de Făgăraş sînt mai
puţin atrăgătoare, atît în ceea ce priveşte forma, cît şi aspectul general al fructului.

POMUL

Pomul formează trunchi de grosime mijlocie, 18—20 cm în diametru, nerăsucit,

cu scoarţa de culoare cenuşie, care se exfoliază în plăci subţiri.
Coroai a — globuloasă, cu ramurile curbate mult şi cu axul cotit, foarte caracteristic.
Ramurile de schelet — potrivit de groase sau subţiri, cu unghiuri de ramificare de
80—90°, destul de dese în coroană, arcuite, cu scoarţa de culoare cafenie şi cu nume­
roase lenticele mici.
Lăstarii — de lungime mijlocie, destul de groşi, cu scoarţa de culoare roşiatică
şi cu pubescenţă pronunţată.

60 — c. 2452
946 SOIURI DE MAR AUTOHTONE, NERAIONATF

Ramurile de rod — predomină ţepuşele şi pintenii.

Mugurii vegetativi — de mărime mijlocie, conici, de culoare cenuşie, lipiţi de lăstar,
pubescenţi, cu pernuţele proeminente.
Mugurii floriferi — mari, ovoizi, de culoare cenuşie-roşiatică, pubescenţi.
Frunzele — de mărime mijlocie, de formă ovată, cu vîrful acuminat, baza rotunjită
şi suprafaţa uşor vălurată.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, avînd în medie H = 62 m m şi D = 66 mm ; greutatea

medie de 156 g.
Forma — ovo-sferică, rotunjită la bază şi trasă uşor spre vîrf, deseori asimetrică ;
în partea superioară cu coaste care se pierd spre bază (fig. 392).
Culoarea — de fond la completa maturitate galbenă pal, cea acoperitoare roşie,
ştearsă, iar cea suprapusă în formă de pensulări. Sub pieliţă există puncte mici, albe
sau ruginii.
Pedunculul — de grosime şi lungime mijlocii, lignificat, de ouloare cafenie-brună,
slab pubescent, înfipt oblic, prins slab de fruct, depăşeşte cavitatea pedunculară.
Cavitatea pedunculară — largă, adîncă, neregulată, acoperită cu rugină care se revarsă
mult peste margini în formă de raze sau striuri late.
Caliciul — potrivit de mare, semideschis, avînd sepalele mici sau mijlocii, împreu­
nate la bază, de culoare verde-albicioasă, cu vîrfurile uscate şi uşor răsfrînte.
Cavitatea calicială — potrivit de largă,
adîncă, neregulată, cu pereţii ondulaţi şi cu pie­
liţa încreţită la bază, cu rugină de culoare
cafenie care depăşeşte marginile cavităţii.
Pieliţa — de grosime mijlocie, tare, as­
pră, unsuroasă, aderentă la pulpă.
Cavitatea subcalicială—largă, de adîncime
mijlocie, în formă de V , nu comunică cu ca­
mera axială ; stammele cu aşezare superioară.
Inima — de mărime mijlocie spre mare, în
formă de frunză, delimitată destul de bine.
Lojile — înalte, adinei, relativ înguste,
cu pereţii de culoare galbenă-verzuie, cu multe
crăpături largi, transversale.
Seminţele — mici, bombate, alungite, cu
Fig. 392. — Tari de Făgăraş. un mic cioc, cafenii închis, aproape negre, pline,
cîte 1—2 în fiecare lojă.
Axul — larg deschis, form în d o cameră axială spaţioasă.
Pulpa — albă, tare, aşchioasă, slab suculentă, acidulată, lipsită de aromă, cu
gust ierbos.
Maturitatea de consum — începe în ianuarie şi se prelungeşte pînă în aprilie.

RECOMANDĂRI. Soiul Tari de Făgăraş se recomandă pentru grădinile de lingă case

din sud-estul Transilvaniei.
 TARI DE FĂGĂRAŞ 947

РЕЗЮМЕ

Созревание — январь — апрель.

Местный сорт из Фэгэрашского района, Брашовской области.
Дерево — сильнорослое, средних размеров, долговечное, очень морозоустойчивое,
чувствительное к грибным болезням, в особенности к парше; плодоношение обильное
но периодическое.
Плод — средний, округло-яйцевидный, к верхушке слегка ребристый, светло-жел­
тый, с красным размытым румянцем на стороне, обращенной к солнцу; мякоть плотная,
белая, рассыпчатая, малосочная со слабой кислотностью и травянистым вкусом.

EÉSUMÉ

31 aturité — janvier—avril.
Variété originaire du district de Făgăraş, région de Braşov.
Arbre — vigoureux, de taille moyenne, longétif, très résistant au froid, sensible aux
maladies cryptogamiques, surtout à la tavelure ; productivité abondante, mais périodique.
Fruit — moyen, ovosphérique, faiblement côtelé vers le sommet, jaune pâle, lavé
de rouge du côté exposé au soleil. Chair ferme, blanche, farineuse, peu juteuse et acidulée,
à saveur d'herbe.

ABSTRACT

Maturity – January to April.

Variety originating in the Făgăraș district, Brașov region.
Tree – vigorous, medium, highly resistant to cold, sensitive to fungal diseases, especially scab,
productivity abundant, but periodic.
Fruit – medium, ovo-spherical, slightly ribbed towards the apex, pale yellow, tinged with red on
the side exposed to the sun. Flesh firm, white, mealy, juicy and slightly tart flavour of grass.
 MOŢI

Sinonime : Moţate, Moaţe.

Origine. Soi local, originar din Munţii Apuseni.

Răspîndire. Se întîlneşte în Transilvania, în special în partea de nord-vest, în gră­

dinile de lingă case, în colecţiile pomologice şi mai puţin în livezile mari.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul se caracterizează printr-o creştere mijlocie şi prin longevitate mare, atingînd

vîrsta de 70—80 ani. înfloreşte foarte tîrziu. Produce regulat, recoltele medii fiind de
90—120 kg/pom.
Fructele sînt de calitate mediocră, potrivit de dulci, slab aromate şi puţin acide.
Prin consistenţa ce o are pulpa, fructele rezistă bine la transport şi păstrare ; la fierbere
însă se sfărîmă. Conţin 10,90—11,33% zahăr, 0,33—0,44% aciditate, 0,12% substanţe
tanoide, 0,30—0,65% pectine, 0,25—0,38% proteine brute şi 1,80—2,44 m g % vitamina C.
Valoarea energetică a merelor este de 54,4—57,6 cal.
Eeuşeşte pe soluri argiloase, însă pe cele argilo-nisipoase şi pe pantele sudice creşte
mult mai viguros şi produce recolte mari. Este rezistent la ger şi secetă. De asemenea
manifestă o rezistenţă aproape totală faţă de atacul de făinare şi al viermelui merelor.
După culoare şi formă, fructele soiului Moţi se aseamănă cu cele ale soiului Tare
de Ghinda.

POMUL

Pomul atinge înălţimea de 7—9 m, avînd trunchiul de 18—20 cm grosime, uşor

răsucit, cu scoarţa de culoare cenuşie, puţin roşcată, aspră.
Coroana — invers-piramidală, rară, cu diametrul de 4—6 m.
Ват и iile de scltelet — groase, drepte, netede, cenuşii, cu lenticele numeroase, de
mărime mijlocie, aşezate transversal.
Ramurile de rod — frecvente ţepuşele, mai rare nuieluşele.
Lăstarii — mijlocii ca vigoare şi grosime, cu scoarţa de culoare cenuşie-roşcată,
slab pubescenţi.
 MOT! П49

Mugurii vegetativi — de mărime mijlocie, conici, de culoare roşcată, slab pubescenţi,

lipiţi de lăstar.
Mugurii florifcri — mijlocii, ovoizi, roşiatici, slab pubescenţi.
Frunzele — variabile ca formă şi mărime, ovate, ascuţite la vîrf, de cele mai multe
ori asimetrice. Limbul neted, cu pubescenţă slabă pe faţa inferioară, cu marginile serate
mărunt şi baza îngustată. Peţiolul roşcat, slab pubescent.
Florile — de mărime mijlocie, cu petalele eliptice sau ovate, albe, roşii pe faţa
inferioară.

FRUCTUL

Mărimea — variabilă, de la mică la mijlocie, H = 42—63 mm şi D = 54 — 78 mm ;

greutatea medie de 120 g.
Forma — sferic-turtită, uşor trasă spro vîrf, cu diametrul maxim situat la jumă­
tatea înălţimii fructului ; uneori prezintă coaste pe toată lungimea, mai frecvent spre
cavitatea calicială (fig. 393).
Culoarea — de fond la început galbenă-verzuie, iar mai tîrziu limonie sau galbenă
de ceară ; pe partea însorită a fructelor uşor colorată cu roşu-rubiniu, care uneori acoperă
pînă la 25 % din suprafaţă ; culoarea suprapusă lipseşte. Punctele de dimensiuni variabile,
galbene-verzui, suberificate, răspîndite neregulat pe toată suprafaţa fructului.
Pedunculul — variabil ca lungime, de grosime mijlocie, foarte îngroşat la capăt,
drept, semilignificat, verzui, pubescent, bine prins de fruct, iese puţin din cavitate.
Cavitatea pedunculară — foarte regulată, în formă de pîlnie, largă şi adîncă, cu pe­
reţii de culoare verde, acoperiţi uneori
cu rugină.
Caliciul — mijlociu sau mare, în­
chis sau semideschis, cu sepalele mici,
slab pubescente, de culoare verde-albi-
cioasă, drepte, împreunate la bază, cu
vîrfurile uscate.
Cavitatea calicială — de adîncime
şi lărgime mijlocii, neregulată, în for­
mă de farfurie, cu suprafaţa ondulată
şi încreţită în jurul caliciului, cu pereţii
acoperiţi cu foarte puţină rugină, dis­
pusă în linii concentrice. Din cavitate
pornesc cinci coaste care se prelungesc
aproape pînă la baza fructului.
Pieliţa — subţire, aspră, semilu-
cioasă, acoperită, cu puţină pruină, po- F i g . зэз. — M o ţ i .

trivit de aderentă la pulpă.

Cavitatea subcalicială — mică, în formă de V, adîncă, îngustă, staminele avînd
aşezare superioară ; nu comunică cu camera axială.
Inima — mare, în formă de ceapă turtită, asimetrică, bine delimitată de fascicule
care se termină la baza cavităţii subcaliciale.
Lojile — mici, cu pereţii de culoare galbenă-verzuie, prevăzuţi cu crăpături calusate
în interior.
950 SOIURI DE MÄR AUTOHTONE, NERAlONATE

Seminţele — mari, ovoide, cu vîrful ascuţit, cafenii, cîte două într-o lojă.
Axul — închis sau puţin deschis la bază.
Pulpa — albă-verzuie sau albă-gălbuie, foarte tare, relativ suculentă, plăcută la
gust, slab aromată, puţin acidă şi potrivit de dulce.
Maturitatea de consum — de la sfîrşitul lunii ianuarie pînă în luna aprilie.

RECOMANDĂRI. Soiul Moţi prezintă interes pentru hibridări, fiind aproape imun la
dăunători şi boli.

РЕЗЮМЕ

Созревание — январь — апрель.

Местный сорт из северо-западной части Трансильвании.
Дерево — среднерослое, долговечное, устойчивое к морозам, засухе, болезням и
вредителям; плодоношение обильное и регулярное.
Плод — мелкий или средний, округло-приплюснутый, правильной формы, зелено­
вато-желтый, с красновато-пурпурным размытым румянцем на стороне, обращенной к
солнцу; мякоть очень твердая, сочная, сладкая; качество сорта низкое.

RÉSUMÉ

Maturité — janvier—avril.
Variété originaire du Nord-ouest de la Transylvanie.
Arbre — de vigueur moyenne, longétif, résistant au froid, à la sécheresse, aux mala-
dies et aux insectes ; productivité abondante et régulière.
Fruit — petit ou moyen, sphérique-aplati, à contour réguber, jaune-verdâtre lavé
de rouge pourpre sur le côté exposé au soleil. Chair très ferme, juteuse, douce. Qualité
inférieure.

ABSTRACT

Maturity – January to April.

Variety originating in the North-west of Transylvania.
Tree – medium vigour, long-lived, resistant to cold, drought, disease and insect productivity
abundant and regular.
Fruit – small to medium, spherical, flattened, smooth contour, yellow-green tinged with purple
on the side exposed to the sun. Very firm flesh, juicy, sweet. Inferior quality.
 STATORNICE

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi local, format în Munţii Apuseni.

Răspîndire. Se cultivă în comuna Albac, raionul Cîmpeni, regiunea Cluj.

CARACTERISTICA SOIULUI

Soi cu creştere viguroasă, avînd pomii mari, cu coroana voluminoasă, sferică, răs­
firată. Fiunzele sînt mijlocii, eliptice, cu vîrful acuminat şi baza rotunjită sau îngustată,
cu marginile grosier serate sau adînc serate şi peţiolul lung.
Fructele conţin 12,48% zahăr, 0,45% aciditate şi 2,21 m g % vitamină C. Eapor-
tul între zahăr şi aciditate în favoarea zahărului condiţionează gustul dulce al fructelor.
Substanţa uscată este de 15,40%. Se păstrează înde­
lungat şi sînt foarte rezistente la transport ; în locu­
rile lovite pulpa se suberifică, dar nu putrezeşte.

FRUCTUL

Mărimea — mică, avînd în medie H = 4 2 — 4 5 m m

şi D = 50—52 m m ; greutatea de 34—56 g.
Forma — sferică sau sfero-conica, cu contur regu­
lat, cu crestele de pe marginea cavităţii caliciale şterse
(fig. 394).
Culoarea — de fond galbenă-verzuie, pe partea
însorită acoperită cu roşu-carmin.
Pedunculul — foarte lung, subţire, răsucit şi oblic, Fig. 394. - statornice,

lignificat, rezistent la rupere.

Cavitatea pedunculară — mică, puţin adîncă, conică, cu pereţii netezi şi margi­
nile regulate.
Caliciul — mare, semideschis, format din sepale scurte, îndepărtate unele de altele.
Cavitatea calicială — de lărgime mijlocie, puţin adîncă, în formă de castron, cu
pereţii netezi, cu marginile regulate.
П52 SOIURI DE MAR AUTOHTONE. NERAIONATE

Pieliţa — groasă, tare şi mată.

Cavitatea subcalicială — îngustă, în formă de V.
Inima — mare, în formă de ridiche, aşezată central, bine delimitată.
Lojile — mari, largi, cu pereţii necrăpaţi.
Seminţele — mari, ovoide, bombate.
Axul — închis.
Pulpa — albă-gălbuie, suculentă şi dulce ; cu timpul devine mălăiaţă.
Maturitatea de consum — începe în luna ianuarie şi se prelungeşte pînă în luna mai.

RECOMANDĂRI. Soiul Statornice prezintă interes pentru localităţile din raioDul

Cîmpeni, situate la altitudini peste 800—900 m.

РЕЗЮМЕ

Созревание — январь — май.

Местный сорт из Кымпеньского района, Клужской области.
Дерево — сильнорослое, мощное, долговечное, неприхотливое, очень урожайное.
Плод — мелкий, округлой или округло-конической формы, зеленовато-желтый, с
карминно-красным румянцем; мякоть желтовато-белая, слабо компактная, сочная и
сладкая.

RÉSUMÉ

Maturité — janvier—mai.
Variété originaire du district de Oîmpeni, région de Cluj.
Arbre — vigoureux, de grande taille, longétif, rustique, très productif.
Fruit — petit, sphérique ou conique arrondi, jaune-verdâtre, recouvert de rouge
carmin. Chair d'un blanc-jaunâtre, peu compacte, juteuse, douce.

ABSTRACT

Maturity – January to May

Variety originating in the Cîmpeni district, Cluj region.
Tree – vigorous, large, long life, strong, very productive.
Fruit – small, spherical or conical rounded, yellow-green, covered with crimson. Flesh
yellowish-white, very compact, juicy and sweet.
 PIETROASE DE GEOAGIU

Sinonime : Mere pietroase.

Origine. Soi local format în centrul pomicol Geoagiu, raionul Orăştie.

Răspîmlirc. Este răspîndit mult în satele şi comunele de m u n t e : Mada, Benghet,

Balşa, Almaş şi mai puţin în restul regiunii Hunedoara.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte viguros, produce moderat, dar regulat. Fructele sînt bune, se păs­
trează fără pierderi pînă în luna mai. A u un conţinut destul de bogat în zahăr (10,70 g % )
care le dă un gust dulceag şi un conţinut potrivit în aciditate ( 0 , 2 8 % ) ; au însă un
conţinut scăzut în vitamina С (1,20 m g % ) .
Este un soi rezistent la ger, la vînt, la atacul bolilor şi dăunătorilor.

POMUL

Pomul are trunchiul gros, cu scoarţa crăpată longitudinal.

Coroana — globuloasă, largă, deasă.
Hamurile de schelet — dese, cu unghiuri de ramificare mari.
Ramurile de rod — reprezentate mai mult prin ţepuşe şi pinteni, îmbracă bine ramu­
rile de schelet.
Mugurii vegetativi — mijlocii, îndepărtaţi de ramură.
Mugurii floriferi — mari, ovoizi, de culoare castanie, pubescenţi.
Frunzele — mari, ovate, cu vîrful acuminat, baza îngustată, marginile serate, cu
suprafaţa netedă, pubescente pe faţa inferioară. Peţiolul lung, de culoare roşiatică, slab
pubescent. ,

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie sau supramijlocie, avînd în medie H = 52 mm şi D = 71 mm ;

greutatea medie de 146 g.
Forma — sferic-turtită, cu diametrul maxim la mijlocul fructului (fig. 395).
05 I SOIURI D'i MAR AUTOHTONE, NERAIONATE

Culoarea — de fond albă-gălbuie, cu foarte puţină rumeneală pe partea expusă

la soare. Pe toată suprafaţa există puncte verzi.
Pedunculul —[scurt, gros, turtit lateral, cu îngroşări cărnoase caracteristice, de
culoare castanie deschis, bine prins de ramură
şi înfipt drept în cavitate.
Cavitatea pedunculară — largă, superfi­
cială, în formă de taler.
Caliciul—închis, format din sepale mici.
Cavitatea calicială — neregulată, largă,
superficială, cu pieliţa încreţită.
Pieliţa — groasă, netedă, lucioasă, slab
aderentă la pulpă.
Cavitatea subcalicială — mică, adîncă,
în formă de tub, nu comunică cu camera
axială.
Inima — de mărime mijlocie, în formă
de ridiche, slab conturată.
Fig. 395. - Pietroase de Geoagiu. Lojile — mijlocii, cu pereţii de culoare
albă-gălbuie, cu crăpături transversale.
Seminţele — mijlocii, de formă ovoidă, ascuţite, de culoare castanie deschis, pline.
Axul — formează o cameră axială mare.
Pulpa — albă, tare, suculentă, acidulată, dulceagă, cu aromă plăcută, gustul ase­
mănător cu al soiului Patul.
Maturitatea de consum — începe la sfîrşitul lui ianuarie şi se prelungeşte pînă în mai.

RECOMANDĂRI. Soiul Pietroase de Geoagiu poate să fie răspîndit în zona premon-

tană din regiunea Hunedoara.

РЕЗЮМЕ

Созревание — январь — май.

Местный сорт из Джеоаджиу, Хунедоарской области.
Дерево — сильнорослое, нетребовательное; плодоношение умеренное, но регу­
лярное.
Плод — средней величины, округло-приплюснутый, желтовато-белый, с очень
слабым румянцем на обращенной к солнцу стороне; мякоть белая, твердая, сочная, кис­
ловато-сладкая, ароматная, приятного вкуса.

RÉSUMÉ

Maturité — janvier—mai.
Variété originaire de Geoagiu, région de Hunedoara.
Arbre — vigoureux, rustique, à productivité modérée, mais régulière.
Fruit — m o y e n , sphérique-déprimé, blanc jaunâtre, teinté d'une fine rougeur sur
le côté expose au soleil. Chair blanche, ferme, juteuse, douce-acidulée, parfumée, au
goût agréable.
954a
ABSTRACT

Maturity – January to May

Variety originating in the Geoagiu district, Hunedoara region.
Tree – vigorous, strong, moderately productive, but steady.
Fruit – medium, spherical, depressed, yellowish white, tinged with a light blush on the side
exposed to the sun. Flesh white and firm, juicy, sweet-tart, aromatic, pleasant tasting.
 TOMNATICE

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, format în regiunea colinelor din Moldova. Este denumit
impropriu de localnici ca soi tomnatic, întrucît se păstrează mult timp, ajungînd uneori
pînă primăvara tîrziu.

Răspîndire. Este răspîndit în raionul Huşi, în centrele pomicole Moşna, Huşi, Bohotin
şi Răducăneni, unde reprezintă 4 — 5 % din numărul total de meri.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul creşte viguros şi trăieşte mult, atingînd vîrsta de 80—100 ani.

Produce cîte 100—120 kg fructe, însă intermitent. Fructele se ţin bine pe pom,
rezistă la transport şi se păstrează pînă primăvara tîrziu.
Este un soi rezistent la ger, secetă, la atacul bolilor şi dăunătorilor.

POMUL

Pomul la vîrsta de 30 ani atinge înălţimea medie de 8,5 m, are trunchiul drept
cu scoarţa netedă, de culoare cenuşie la pomii tineri şi crăpată, de culoare castanie-ver-
zuie la pomii în vîrsta.
Coroana — globuloasă, cu diametrul de circa 9 m.
Ramurile de schelet — de grosime mijlocie, arcuite, uneori geniculate, formează cu
axul unghiuri de 75—80°.
Ramurile de rod — predomină pintenii şi ţepuşele.
Lăstarii — lungi, subţiri, cu scoarţa de culoare roşiatică-măslinie, pubescenţi.
Mugurii vegetativi — conici, de culoare cafenie-verzuie, pubescenţi, lipiţi de lăstar.
Mugurii floriferi — mari, rotunjiţi, de culoare castanie-verzuie, pubescenţi.
Frunzele — eliptice, uneori ovate, cu vîrful acuminat. Limbul vălurat, cu marginile
serate, pubescent pe partea inferioară, mai ales în lungul nervurilor. Peţiolul de lungime
mijlocie, verde închis.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie spre mare, avînd în medie H = 62 m m şi D = 71 mm ; greu­

tatea de 70—90 g.
Forma — sferic-turtită, neregulată, costată"(fig.' 396).
956 50IUR1 DE MAR AUTOHTONE. NERAIONATE

Culoarea — de fond verde deschis; cea acoperitoare roz, ştearsă, există numai la
unele fructe. Prezintă un strat albicios de pruină aproape pe toată suprafaţa fructului şi
puncte numeroase, mici, suberificate.
Pedunculul — de mărime mijlocie, gros, rar depăşeşte marginile cavităţii, puţin ar­
cuit, lignificat, de culoare castanie, glabru,
bine prins de fruct şi ramură.
Cavitatea •pedunculară— neregulată, cos­
tată, de lărgime mijlocie, adîncă, fără rugină.
Caliciul — mare, închis sau semideschis,
cu sepalele mari, pubescente, de culoare verde-
albicioasă, cu virfurile uscate, împreunate.
Cavitatea calicială — potrivit de largă,
puţin adîncă, neregulată, cu pieliţa încreţită,
lucioasă, pubescenţă, cu marginile ondulate.
Pieliţa — groasă, netedă, lucioasă, ade­
rentă la pulpă.
Cavitatea subcalicială — adîncă, în formă
de V deschis ; stammele cu aşezare inferi­
oară ; nu comunică cu camera axială.
Fig. 396. - T o m n a t i c e . Inima — în formă de ceapă, bine
delimitată.
Lojile — destul de largi şi adînci, cu pereţii galbeni-verzui, crăpaţi transversal şi
slab calusaţi.
Seminţele — pline, de culoare castanie închis, cu puf albicios pe toată suprafaţa.
Axul — închis, uneori mic şi fusiform.
Pulpa — albă-verzuie, verde-albicioasă spre inimă, cu infiltraţii verzui sub pieliţă,
moale, slab suculentă, acidulată, astringentă, fără aromă.
Maturitatea de consum — de la sfîrşitul lui ianuarie pînă la începutul lunii iunie ;
din aprilie însă, fructele devin mălăieţe.

RECOMANDĂRI. Soiul Tomnatice se recomandă să fie menţinut numai în grădinile

din jurul caselor, în centrele pomicole unde se cultivă astăzi.

РЕЗЮМЕ
Созревание — январь — июнь.
Местный сорт из Молдовы, распространенный в Хушьском районе, Ясской области.
Дерево — мощное, долговечное, здоровое; плодоношение обильное, но периоди­
ческое.
Плод — средний или крупный, округло-приплюснутый, ребристый, неправильной
формы, светло-зеленый, с розовым резмъпым румянцем; мякоть зеленовато-белая, мягкая,
кисловатая, терпкая, несочная; качество сорта низкое.

RÉSUMÉ
Maturité — janvier—juin.
Variété d'origine moldave, répandue dans le district de Huşi, région de Yassy.
Arbre — très vigoureux, longétif, sain, à productivité abondante, mais périodique.
Fruit — moyen ou gros, sphérique-déprimé, côtelé, à contour irrégulier, vert pâle,
lavé de rose. Chair d'un blanc-verdâtre, tendre, aigrelette, astringente, peu juteuse.
Qualité inférieure.
956a
ABSTRACT

Maturity – January to June

Variety of Moldavian origin, common in the Huşi district, Iași region.
Tree – very vigorous, long lived, healthy, abundant productivity, but periodic.
Fruit – medium or large, spherical, depressed, ribbed, irregularly shaped, pale green, tinged
with pink. Flesh greenish-white, soft, sour, astringent, somewhat juicy. Inferior quality.
 MUŞCĂTARNIŢE

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, provenit din zona dealurilor în partea de sud a Munţilor
Apuseni.

Răspindirc. Se cultivă în grădinile din satul Fornădia, raionul Ilia, regiunea Hune-
doară.

CARACTERISTICA SOIULUI

Este un soi rustic, cu productivitate mare, rezistent la ger şi boli.

Pomul este voluminos, avînd coroana sferică sau sferic-turtită, cu ramificaţie bogată.
Frunzele sînt mijlocii, subrotunde sau obovate, cu marginile serate sau acut-serate şi peţio-
lul relativ lung.
Fructele au un conţinut moderat în zahăr (11,54%) şi foarte scăzut în aciditate
(0,36%), fapt care condiţionează un gust dulce, lipsit de fineţe. A u de asemenea un con­
ţinut mic în vitamina С (2,96 m g % ) . Substanţa uscată este
de 15,45%. Se păstrează foarte bine şi sînt foarte rezistente
la transport.

FRUCTUL

Mărimea — mică, sau foarte mică H = 29—34 m m

şi D = 37 — 42 m m ; greutatea de 16—26 g.
Forma — sferică sau sferic-turtită, cu contur regulat,
cu creste şterse pe marginea cavităţii cabciale (fig. 397).
Culoarea — de fond verde-gălbuie, pe partea însorită Fig. 397. — Muşcătarniţe.
galbenă-aurie, suflată cu roşu-purpuriu. Pe toată suprafaţa
fructului se observă puncte mici, cenuşii, aureolate, aşezate neregulat.
Pedunculul — lung sau foarte lung, subţire, lignifieat, de culoare verde-gălbuie
înfipt obUc.
Cavitatea pedunculară — de mărime mijlocie, în formă de castron, cu pereţii netezi
şi cu marginile regulate.
Caliciul — mare, închis, cu sepale lungi, dresate.
958 SOIURI DE M Ä R A U T O H T O N E . NERAIONATE

Cavitatea calicială — mare, puţin adîncă, în formă de farfurie, cu pereţii netezi şi

marginile regulate, fără "ondulaţii.
Pieliţa — groasă, puţin lucioasă.
Cavitatea subcalicială — adîncă, îngustă, în formă de V .
Inima — relativ mare, în formă de ridiche, asimetrică, bine delimitată.
Lojile — de mărime mijlocie, largi, cu pereţii netezi, complet închise.
Seminţele — mari, lungi, cu vîrful alungit.
Axul — închis.
Pulpa — galbenă-verzuie, suculentă, cu gust dulce.

Maturitatea de consum — din luna februarie pînă la sfîrşitul lunii martie.

RECOMANDĂRI. Se recomandă menţinerea soiului în centrele unde se cultivă astăzi.

РЕЗЮМЕ

Созревание — февраль — март.

Местный сорт из района Илия, Хунедоарской области.
Дерево — сильнорослое, крупное, очень морозоустойчивое и устойчивое к вреди­
телям, нетребовательное, урожайное.
Плод — мелкий, округлый или слегка приплюснутый, золотисто-желтый, с пурпу­
ровым румянцем на стороне, обращенной к солнцу; мякоть желтовато-зеленая, сочная,
сладкая; сорт посредственного качества.

RÉSUMÉ

Maturité — février—mars.
Variété originaire du district d'Uia, région de Hunedoara.
Arbre — vigoureux, de grande taille, très résistant au froid et aux parasites, rustique,
productif.
Fruit — petit, globuleux ou un peu déprimé, jaune d'or, teinté de pourpre sur
le côté exposé au soleil. Chair d'un vert-jaunâtre, juteuse, douce. Qualité médiocre.

ABSTRACT

Maturity – February to March.

Variety originating in the Ilia district, Hunedoara region.
Tree – vigorous, large, very resistant to cold and pests, hardy, productive.
Fruit – small, globular or somewhat depressed, golden yellow, tinged with purple on the sunny
side. Flesh yellowish-green, juicy, sweet. Poor quality.
 SURE MICI DE B U D U R E A S A

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, de importanţă locală, format în zona dealurilor din partea
de vest a Munţilor Apuseni.

Răspîndire. Acest soi este cultivat în comuna Budureasa, raionul Beiuş, regiunea
Crişana.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul este viguros, cu creştere moderată, coroană mare, sferică sau sferic-alungită.
Frunzele sînt supramijlocii, subrotunde sau chiar rotunde, cu marginile serate şi peţiolul
destul de lung.
Este productiv şi rezistent la intemperii.
Fructele au un conţinut bogat în zahăr (14,82%), bine echilibrat cu aciditatea
(0,75%), fapt care condiţionează gustul dulce-acrişor al
fructelor. Conţinutul în vitamina С este scăzut (3,41mg%).
Substanţa uscată este de 18,40%.
Acest soi este foarte asemănător după fruct cu soiul
Fără nume, cultivat în raionul Fălticeni.

FRUCTUL

Mărimea—mică, avînd în medie H = 37—43 mm şi

D = 45—47 mm ; greutatea de 41—44 g.
Forma — Sferic-alungită, uneori Sferic-trunchîată a- p i g . 398. - S u r e m i c i d e B u d u r e a s a .
lungită sau sfero-conică alungită, cu conturul regulat ro­
tunjit ; crestele de pe marginea cavităţii caliciale sînt pronunţate, iar coastele de pe su­
prafaţa fructului, şterse (fig. 398).
Culoarea — de fond galbenă-verzuie, acoperită pe partea expusă la soare cu roşu-
carmin uniform sau reticulat.
Pedunculul — lung sau chiar foarte lung, de grosime mijlocie sau subţire, drept
sau răsucit, lignificat sau semiligiüficat, de culoare roşcată, înfipt oblic.
9ß0 SOIURI DE MĂR AUTOHTONE, NERAIONATE

Cavitatea pedunculară — de lărgime şi adîncime mijlocii, în formă de con sau de

farfurie, cu pereţii netezi, mclinaţi, de culoare verde-gălbuie şi într-o parte acoperită cu
roşu-portocaliu.
Caliciul — mare, semideschis, cu sepalelo scurte, erecte, cenuşii-alburii, pubescente,
unite la bază.
Caritatea calicială — largă, puţin adîncă, în formă de farfurie, cu pereţii încreţiţi.
Pieliţa — de grosime mijlocie, puţin lucioasă.
Cavitatea subcalicială — largă şi puţin adîncă, în formă de V deschis.
Inima — mică, în formă de ceapă, puţin asimetrică, bine debmitată.
Lojile — mici, înguste, cu pereţii netezi.
Seminţele — mari, ovoid-alungite, cu vîrful lung, de culoare cafenie.
Axul — mic, inclus.
Pulpa — galbenă-verzuie, mălăiaţă, cu gust dulce-acrişor.
Maturitatea de consum — începe în februarie şi se prelungeşte pînă în aprilie.

RECOMANDĂRI. Nu se recomandă extinderea acestui soi în cultură.

РЕЗЮМЕ

Созревание — февраль — апрель.

Местный сорт Бейюшского района, области Кришана.
Дерево — среднерослое, мощное, долговечное, устойчивое к морозам и вредителям,
очень урожайное.
Плод — мелкий, округло-продолговатый, к верхушке ребристый, желтый с крас-
новато-карминно-мозаичным румянцем на стороне обращенной к солнцу; мякоть зе­
леновато-желтая, мучнистая, кисловато-сладкая.

RÉSUMÉ

Maturité — février—avril.
Variété originaire du district de Beiuş, région de Crişana.
Arbre — de vigueur moyenne, de grande taille, longétif, résistant au froid et aux
parasites ; très productif.
Fruit — petit, sphérique-allongé, côtelé vers le sommet, jaune recouvert de rouge
carmin, en mosaïque, sur le côté exposé au soleil. Chair d'un jaune-verdâtre, farineuse,
douce-acidulée.

ABSTRACT

Maturity – February to April.

Variety originating in the Beiuş district, Crişana region.
Tree – medium vigour, large, long-lived, resistant to cold and pests, very productive.
Fruit – small, spherical, elongated, ribbed towards the apex, covered with crimson yellow,
mosaic on the side exposed to the sun. Flesh of a yellow-greenish, mealy, sweet-sour.
 ROŞII ŢIGĂNEŞTI

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi local, provenit din zona dealurilor din partea de sud a Munţilor Apuseni.

Kăspîndire. Se cultivă în grădinile din satul Buceş-Vulcan, raionul Brad, regi­

unea Hunedoara.

CARACTER I STIC A SOIULUI

Este un soi productiv şi rezistent la boli.

Pomii sînt viguroşi, mari, cu coroana sferică, formată din numeroase ramuri. Frun­
zele sînt mijlocii, de formă ovată sau subrotundă, cu vîrful acut, baza rotunjită şi mar­
ginile serate, lung peţiolate.
Fructele conţin 10,49% zahăr, 0,55% aciditate şi 2,34 m g % vitamină C. Datorită
raportului favorabil dintre zahăr şi aciditate, gustul
este dulce-acrişor, plăcut. Substanţa uscată este de
15,12%.

FRUCTUL

Mărimea — mică, H = 3 9 — 44 m m şi D = 50 —
57 mm, greutatea de 43—61 g.
Forma — sferic-turtită, cu contur regulat şi
cu crestele de pe marginea cavităţii caliciale şterse
(fig. 399).
Culoarea — de fond verde deschis, la maturi­
tate devine galbenă-aurie şi aproape complet acope- F i g . зээ. — R o ş u ţ i g ă n e ş t i ,

rită cu roşu-carmin, peste care se suprapun pete

mari şi mici, neregulate, confluente, colorate în roşu închis aproape negricios.
Pedunculul — de lungime şi grosime mijlocii, răsucit şi oblic, semicărnos, brun închis.
Cavitatea pedunculară — de lărgime mijlocie, destul de adîncă, conică, cu pereţii
netezi şi cu marginile regulate.
Caliciul — mare, deschis, cu sepalele lungi, unite la bază, cu vîrfurile răsfrînte
în afară.

81 - c . 2452
962 SOIURI DE MAR AUTOHTONE. NERAIONATE

Cavitatea calicială — de mărime mijlocie, în formă de castron, cu pereţii cutaţi şi

marginile ondulate.
Pieliţa — groasă.
Cavitatea subcalicială — largă, destul de adîncă, în formă de cupă.
Inima — mică, cepiformă, aşezată central şi slab delimitată.
Lojile — mici, largi, complet închise.
Seminţele — mici, ovoid-alungite, puţin bombate.
Axul — foarte redus.
Pulpa — suculentă, cu gust dulce-acrişor.

Maturitatea de consum — începe în februarie şi se prelungeşte pînă în aprilie.

RECOMANDĂRI. NU se recomandă extinderea în cultură a soiului.

РЕЗЮМЕ

Созревание — февраль—апрель.
Местный сорт из Брадского района, Хунедоарской области.
Дерево — сильнорослое, мощное, устойчивое к морозам и грибным болезням, очень
урожайное.
Плод — мелкий, правильной округло-приплюснутой формы, золотисто-желтый,
с карминно-красным румянцем; мякоть сочная, кисловато-сладкая, приятного вкуса.

RÉSUMÉ

Maturité — février—avril.
Variété originaire du district de Brad, région de Hunedoara.
Arbre••- vigoureux, de grande taille, résistant aux grands froids et aux maladies
cryptogamiques ; très productif.
Fruit — petit, à contour régulier, sphérique-déprimé, jaune doré, avec une teinte
rouge carmm. Ohair juteuse, douce-acidulée, au goût agréable.

ABSTRACT

Maturity – February to April.

Variety originating in the Brad district, Hunedoara region.
Tree – vigorous, large, resistant to extreme cold and fungal diseases, very productive.
Fruit – small, regular in outline, depressed-spherical, golden yellow with a crimson hue. Juicy,
sweet-tart taste good.
 R O Ş I I M I C I DIN L U N C O I U DE SUS

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, format în zona dealurilor din partea de sudja Munţilor Apuseni.

Răspîndire. Se cultivă în satul Luncoiu de Sus, raionul Brad, regiunea Hunedoara.

CARACTERISTICA SOIULUI

Este un soi productiv şi rezistent la boli.

Pomul este mare, cu coroana sferică, bogat ramificată. Frunzele sînt mijlocii, de
formă ovată, cu marginile fin serate ; peţiolul scurt sau potrivit de lung.
Fructele sînt de calitate bună şi conţin 11,97% zahăr, 0,49% aciditate şi 3,01 m g %
vitamină C. Eaportul dintre zahăr şi aciditate con­
diţionează un gust dulce-acrişor, plăcut. Substanţa
uscată este de 14,40%.

FRUCTUL

Mărimea — mică sau mijlocie, H = 51 —

52 mm şi D = 5 8 — 6 3 mm, greutatea de 54—78 g.
Forma — sferică sau sferic-turtită, eu contur
regulat şi cu crestele de pe marginea cavităţii ca-
liciale pronunţate (fig. 400).
Culoarea — de fond galbenă închis, acoperită
cu roşu-carmin, peste care sînt suprapuse dungi, p. g _ ..
4 0 Q R o ş m i c j d j n L u n c o i u d e S u f

striuri şi pete mici, neregulate, de roşu închis,

aproape negricios. Pe suprafaţa fructului se observă puncte albe, dese, distribuite ne­
regulat.
Pedunculul — mijlociu, destul de gros, răsucit, oblic, semicărnos, rezistent la rupere.
Cavitatea pedunculară—de lărgime mijlocie, destul de adîncă, conică, cu pereţii netezi.
Caliciul — mic, închis, cu sepalele scurte, unite aproape pînă la vîrf.
Cavitatea calicială — mijlocie, în formă de castron, cu pereţii cutaţi şi marginile
ondulate.
964 SOIURI DE MAR AUTOHTONE, NERAIONATE

Pieliţa — groasă şi unsuroasă.

Cavitatea subcalicială — adîncă, largă, în formă de cupă.
Inima — mică, cepiformă, aşezată central, uneori asimetrică şi bine delimitată.
Lojile — mici, largi, închise.
Seminţele — mici, ovoide, cu cioc alungit, cîte două într-o lojă.
Axul — foarte redus.
Pulpa — albă-verzuie, moale, cu gust dulce-acrişor.

Maturitatea de consum — începe în februarie şi se prelungeşte pînă în aprilie.

RECOMANDĂRI. Acest soi nu se recomandă pentru extinderea în cultură.

РЕЗЮМЕ

Созревание — февраль—апрель.
Местный сорт из Брадского района, Хунедоарской области.
Дерево — сильнорослое, устойчивое к грибным болезням, урожайное.
Плод — мелкий или средний, округлый, слегка приплюснутый, темно-желтого
цвета, с карминно-красным румянцем, покрытым темно-красными пятнами и полосками;
мякоть зеленовато-белая, мягкая, сладкая со слабой кислотностью.

RÉSUMÉ

Maturité — février—avril.
Variété originaire du district de Brad, région de Hunedoara.
Arbre — vigoureux, résistant aux maladies cryptogamiques, productif.
Fruit — petit ou moyen, globuleux, un peu déprimé, jaune sombre, recouvert de
rouge carmin, taché et rayé de rouge foncé. Chair d'un vert-blanchâtre, tendre, douce,
feblement acidulée.

ABSTRACT

Maturity – February to April.

Variety originating in the Brad district, Hunedoara region.
Tree – vigorous, resistant to fungal diseases, productive.
Fruit – small or medium, globular, somewhat depressed, dark yellow, covered with crimson,
spotted and striped dark red. Flesh of a green-white, soft, sweet, slightly tart.
 S U R E DE FORNÄDIA

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, provenit din zona dealurilor din partea de sud a regiunii
Hunedoara.

Răspîndire. Se cultivă în satul Fornădia, raionul Ilia, regiunea Hunedoara.

CARACTERISTICA SOIULUI

Soi rustic, foarte rezistent la boli. Pomul este mare, viguros, avînd coroana desfăcută,
cu ramificaţie bogată. Frunzele sînt mijlocii, scurt-eliptice sau subrotunde, cu vîrful acut
şi baza îngustată, marginile serate şi peţiolul scurt.
Fructele se caracterizează printr-un conţinut ridicat în zahăr (14,07%), mic în aci­
ditate (0,38%) şi vitamina С (2,08 m g % ) . Substanţa
uscată este de 17,50%. Datorită dezechilibrului dintre
zahăr şi aciditate, merele au gust dulcc-leşios. Fructele
rezistă foarte bine la transport.

FRUCTUL

Mărimea — mică, H = 37—45 mm şi D =

50—54 m m ; greutatea de 47—61 g.
Forma — sferică sau sferic-turtită, cu contur ne­
regulat, cu crestele de pe marginea, cavităţii caliciale
pronunţate (fig. 401).
Culoarea — de fond galbenă-pai, cu puncte foarte
puţin vizibile, rare, de culoare cenuşie.
Pedunculul — lung, gros, răsucit, oblic, Semi- Fig. 401. — Sure de Fornădia.

lignificat.
Cavitatea pedunculară — de mărime mijlocie, puţin adîncă, eu pereţii netezi şi mar­
ginile regulate, acoperită cu rugină groasă care iese din cavitate sub formă de raze.
Caliciul — mic, închis, cu sepalele scurte.
Cavitatea calicială — mică, puţin adîncă, în formă de castron, cu pereţii cutaţi şi cu
marginile ondulate.
966 SOIURI DE MAR AUTOHTONE, NERAIONATE

Pieliţa — groasă, puţin lucioasă, cu un strat gros de pruină.

Cavitatea subcalicială — largă, puţin adîncă, în formă de IT.
Inima — de mărime mijlocie, cepiformă, asimetrică, bine delimitată.
Lojile — mici, închise.
Seminţele — mari, ovoide, asimetrice.
Axul — foarte redus.
Pulpa — albă-gălbuie, suculentă, cu gust dulce-leşios, uneori astringent.
Maturitatea de consum — începe în luna februarie şi se prelungeşte pînă în luna aprilie.

BECOMANDĂRI. Soi de mică importanţă ; nu se recomandă pentru extinderea în

cultură.

РЕЗЮМЕ

Созревание — февраль—апрель.
Местный сорт из района Илия, Хунедоарской области.
Дерево — сильнорослое, мощное, очень нетребовательное.
Плод—мелкий, округлый, слегка приплюснутый, желтый; мякоть желовато-белая,
сочная, сладкая, иногда немного терпкая.

EÉSUMÉ

Maturité—février—avril.
Variété originaire du district d'Uia, région de Hunedoara.
Arbre — vigoureux, de grande taille, très rustique.
Fruit — petit, globuleux, un peu déprimé, jaune. Chair d'un blanc-jaunâtre, juteuse,
douce, parfois un peu astringente.

ABSTRACT

Maturity – February to April.

Variety originating in the Ilia district, Hunedoara region.
Tree – vigorous, large, very rustic.
Fruit – small, globular, somewhat depressed, yellow. Flesh yellowish-white, juicy, sweet,
sometimes a little astringent.
 VIŢATE

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi local, format în zona dealurilor din apropierea Munţilor Eetezatului.

Răspîndire. Este foarte răspîndit în Ţara Haţegului şi mai ales în centrele pomi­
cole Poeni, Demsuş şi Şteiu. î n livezile din centrul pomicol Poeni reprezintă 1 5 % din
numărul total de meri.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul este de talie mare, viguros şi longeviv. Există mulţi pomi din acest soi
care au depăşit vîrsta de 120 ani şi încă sînt în plină vigoare. D e obicei este altoit pe
măr pădureţ.
înfloreşte la sfîrşitul perioadei de înflorire a mărului şi intră pe rod destul de
tîrziu. Produce regulat şi abundent.
Fructele sînt puţin aspectuoase, nu au culoare atrăgătoare, rezistă la vînt, suportă
uşor transportul şi se păstrează bine pînă în primăvară. Nu prezintă importanţă deose­
bită ca fructe de masă şi se folosesc mai mult pentru industrializare.
Soiul Viţate este foarte rezistent la ger, secetă, brume tîrzii de primăvară, şi de
asemenea, foarte rezistent la boli, mai ales la rapăn.

POMUL

Pomul atinge înălţimi de 10—11 m, avînd trunchiul gros, drept şi nerăsucit, cu

scoarţa de culoare cenuşie, zgrunţuroasă, cu crăpături superficiale, care se desface în plăci
subţiri prismatice.
Coroana — larg-piramidală, rară la bază, cu diametrul de 7—9 m.
Ramurile de scheUt — în număr de 6—9, viguroase, de 20—25 cm în diametru la
bază, cu scoarţa de culoare cenuşie, crăpată. Pe ramurile de 2—3 ani scoarţa are culoare
cenuşie-măslinie, cu puţine lenticele mici, aşezate transversal.
Ramurile de rod — de grosime şi lungime mijlocii, cu scoarţa de culoare cenuşie-
verzuie, cu luciu specific, garnisesc bine ramurile de schelet ; sînt reprezentate prin
pinteni şi ţepuşe.
 968 SOIURI DE AUR AUTOHTONE. NERAIONATE

Mugurii floriferi — mari, bombaţi, de culoare cafenie-albieioasă, pubescenţi.

Frunzele — mijlocii, lanceolate, cu vîrful ascuţit şi baza îngustă, subţiri, uşor ondu­
late, verzi-argintii, acoperite cu puf fin pe faţa inferioară. Peţiolul destul de lung, subţire,
pubescent, verde-albicios şi slab înroşit la bază.
Florile — grupate cîte 7 — 8 în inflorescenţe dese.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, uniformă, H =

50 — 60 m m şi D = 60 —70 m m ; greu­
tatea de 70—75 g.
Forma — ovo-sferică, regulată, la unele
fructe puţin asimetrică (fig. 402).
Culoarea — de fond verde-gălbuie ; cea
acoperitoare roşie-cărămizie, ştearsă, se ob­
servă numai pe partea fructului expusă la
soare. Punctele destul de mari, de culoare
verde, sînt răspîndite pe toată suprafaţa
fructului.
Fig. 4 0 2 . - Viţate. Pedunculul — de lungime şi grosime
mijlocii, măciucat, puţin curbat, semilignifi-
cat, de culoare ruginie deschis, înfipt puţin oblic, bine prins de fruct şi ramură ; la unele
fructe este prins la baza unei excrescenţe cărnoase (pinten).
Cavitatea pedunculară — potrivit de largă şi adîncă, în formă de pîlnie, cu contur
neregulat, are pereţii acoperiţi cu rugină groasă, care de cele mai multe ori se revarsă
peste marginile cavităţii în formă de pete neregulate, raze sau dungi prelinse pînă la jumă­
tatea fructului.
Caliciul — închis, format din sepale mici, verzi-albicioase, pubescente şi distanţate
la bază, erecte, cu vîrfurile strînse.
Cavitatea calicială — largă, potrivit de adîncă, în formă de castron, cu pereţii neregu­
laţi, asimetrici şi încreţiţi, acoperiţi cu puţină rugină de culoare brună-verzuie, dispusă con­
centric.
Pieliţa — groasă, lucioasă, bine întinsă pe fruct, semiunsuroasă, la unele fructe chiar
uscată şi aspră.
Cavitatea subcalicială — mică, puţin adîncă, în formă de V ; stammele cu aşezare
medie.
Inima — mare, în formă de ceapă, regulată, aşezată înspre cavitatea calicială, mai
bine conturată într-o parte de fascicule groase, verzui.
Axul — îngust, drept şi semideschis.
Lojile — mijlocii, înguste, deschise, cu pereţii lucioşi, de culoare galbenă-verzuie, cu
crăpături transversale, fine, necalusate.
Seminţele — ovoide, cu vîrful ascuţit, de culoare cafenie închis, pline, cîte 1—2
într-o lojă.
Pulpa — de culoare albă-gălbuie, tare, puţin suculentă, cu gust dulceag, aciditate
slabă şi aromă puţin pronunţată.
Maturitatea de consum—februarie—aprilie, uneori chiar mai, pînă cînd se păstrea­
ză bine.
 VIŢATE 969

EECOMANDÄFU. Soiul Viţate se recomandă să fie menţinut, pentru scopuri indus­

triale şi pentru consumul în lunile de iarnă şi primăvară, în zona premontană din regi­
unea Hunedoara.

РЕЗЮМЕ

Созревание — февраль—май.
Местный сорт из Хацегского района, Хунедоарской области.
Дерево — снльнорослое, мощное, долговечное, очень нетребовательное, очень
урожайное, устойчивое к морозам, засухе, болезням и вредителям.
Плод — средней величины, правильной округло-яйцевидной формы, зеленовато-
желтый с размытым кнрпично-красным румянцем на стороне обращенной к солнцу;
мякоть желтовато-белая, компактная, несочная, ароматная, сладкая.

EÉSUMÉ

Maturité — février—mai.
Variété originaire du district de Haţeg, région de Hunedoara.
Arbre — vigoureux, de grande taille, longétif, très rustique, très productif, résistant
au froid, à la sécheresse, aux maladies et aux insectes.
Fruit — moyen, uniforme, ovosphérique, jaune-verdâtre, lavé de rouge brique du
côté exposé au soleil. Chair d'un blanc-jaunâtre, compacte, peu juteuse, parfumée, douce.

ABSTRACT

Maturity – February to May

Variety originating in the Haţeg district, Hunedoara region.
Tree – sturdy, tall, long lived, very hardy, highly productive and resistant to cold, drought,
diseases and insects.
Fruit – medium, uniform, ovo-spherical, greenish-yellow, tinged with red brick on the side
exposed to the sun. Flesh of a white-yellow compact little juicy, fragrant, sweet.
 A C R E DE COCIUBA

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi local din regiunea Crişana.

Răspîndire. Este puţin răspîndit, în mai multe localităţi, cu deosebire în satul

Cociuba Mică, raionul Beiuş, regiunea Crişana.

CARACTERISTICA SOIULUI

Este un soi rustic, rezistent la boli şi ger. Faţă de sol nu cere condiţii deosebite.
Pomul este de vigoare mijlocie, cu coroana globuloasă, rară. Bamurile de schelet
formează cu axul un unghi mare, din care cauză sînt mai mult pendule. Frunzele sînt
mari, ovate, cu baza îngustată, vîrful acuminat şi
marginile acuminat-serate.
Fructele au un conţinut mijlociu în zahăr
(9,57%) ; aciditatea (0,80%) prevalează însă, din care
cauză fructele au un gust acru. Conţinutul în vita­
mina С este scăzut (2,64 m g % ) . Substanţa uscată
este de 12,36%.

FRUCTUL

Mărimea — mică sau submijlocie, H = 42 —

48 m m şi D = 53—57 mm ; greutatea de 61—66 g.
Forma — sferică sau sferic-turtită, cu conturul
Fig. 4 0 3 . - A c r e d e C o c i u b a . regulat rotunjit, iar crestele de pe marginea cavi­
tăţii caliciale sînt şterse (fig. 403).
Culoarea — de fond la coacere galbenă, pe partea însorită mai intensă, acoperită
cu dungi late, neregulate şi uneori ramificate, de culoare roşie-carmin, printre care se găsesc
numeroase pete mici neregulate şi striuri de culoare roşie-carmin şters.
Pedunculul — scurt sau de lungime mijlocie, gros, drept, semilignificat, de culoare
verde, puţin roşcat pe o parte.
Cavitatea pedunculară—da lărgime mijlocie, puţin adîncă, cu pereţii netezi, înclinaţi,
cu marginile regulate, la bază acoperită cu rugină cafenie
 ACRE D E COCIUBA »71

Caliciul — mic, închis, format din sepale mici, drepte, de culoare verde-cenuşie,
cu vîrful cafeniu, strîns unite la bază.
Cavitatea calicială — de lărgime mijlocie, puţin adîncă, în formă de farfurie, cu
pereţii cutaţi şi înclinaţi, de culoare galbenă.
Pieliţa — groasă, lucioasă, unsuroasă, pe faţa însorită prezintă pruină albă-roz.
Cavitatea subcalicială — de lărgime mijlocie, în formă de V ascuţit, destul de adîncă.
Inima — mijlocie, în formă de ridiche globuloasă, aşezată spre caliciu, bine deli­
mitată, asimetrică, cu inserţia la baza cavităţii subcaliciale.
Lojile — mari, cu pereţi netezi, albi, complet închise.
Seminţele — mari, ovoide, cu un cioc mic, pline.
Axul — mic, închis.
Pulpa — albă, grăunţoasă, destul de suculentă şi cu gust acru.
Maturitatea de consum — începe în luna februarie şi se prelungeşte pînă în luna
aprilie.

RECOMANDĂRI. NU se recomandă extinderea acestui soi în cultură.

РЕЗЮМЕ

Созревание — февраль —апрель.

Местный сорт из Бейюшского района, области Кришана.
Дерево — среднерослое, очень, нетребовательное и очень урожайное.
Плод — мелкий или средний, округло-приплюснутый, желтый, на обращенной
к солнцу стороне золотисто-желтый, с полосками и пятнами карминно-красного цвета;
мякоть белая, зернистая, довольно сочная и кислая.

RÉSUMÉ

Maturité — février—avril.
Variété originaire du district de Beiuş, région de Crişana.
Arbre — de vigueur modérée, très rustique et productif.
Fruit — petit ou moyen, sphérique-déprimé, jaune, d'un jaune-doré sur le côté
exposé an soleil, rayé et tiqueté de rouge carmin. Chair blanche, granuleuse, assez juteuse,
aigre.

ABSTRACT

Maturity – February to April.

Variety originating in the Beiuş district, Crişana region.
Tree – moderate vigour, very strong and productive.
Fruit – small to medium, spherical-depressed, yellow, yellow-gold on the sunny side, striped in
crimson and ticked. Flesh white, grainy, fairly juicy, sour.
 R 0 T 1 L A T E DE Ţ E B E A

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, provenit din zona dealurilor din partea de sud a Munţilor
Apuseni.

Răspîndire. Este răspîndit în satul Ţebea, raionul Brad, regiunea Hunedoara.

CARACTERISTICA SOIULUI

Soi viguros, cu productivitate mare, rezistent la boli.

Pomul este foarte mare, avînd trunchiul gros, de 45—50 cm, de multe ori pronunţat
răsucit, cu coroana sferic-turtită, foarte largă, cu diametrul de 10—11 m, formată din
ramuri de schelet groase. Dintre ramurile de rod predomină ţepuşele şi nuieluşele. Are
frunzele mijlocii, eliptice, cu vîrful acut, baza
rotunjită şi marginile acut-serate, cu peţiolul
de lungime mijlocie.
Fructele sînt de calitate bună, cu un
conţinut bogat în zahăr (12,01%), mijlociu
în aciditate (0,59%) şi mic în vitamina С (1,86
m g % ) . Substanţa uscată este de 15,69%.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, H = 48—50 mm

şi D = 65 —70 m m ; greutatea de 47—96 g.
Forma — sferic-turtită, cu conturul în
Fig. 4 0 4 . - R o t i i a t e d e Ţ e b e a . secţiune transversală regulat rotunjit ; cres­
tele de pe marginea cavităţii caliciale pro­
nunţate, iar coastele de pe suprafaţa fructului şterse (fig. 404).
Culoarea — de fond la coacere galbenă deschis, acoperită pe partea expusă la soare
cu roşu-carmin, intens, peste care, în unele locuri, se observă suprapusă o culoare reti­
culata, roşie închis.
Pedunculul — lung, uneori mijlociu, drept sau răsucit, semilignificat, brun-roşcat,
înfipt oblic.
 ROTI LATE DE ТЕПЕЛ 973

Cavitatea pedunculară — mijlocie sau mare, adîncă, conică, cu pereţii netezi şi oblici,
cu marginile ondulate, de culoare roşie.
Caliciul — mic, închis, cu sepalele gălbui-eenuşii, unite la bază, libere la vîrf şi
răsfrînte în afară.
Cavitatea calicială — mijlocie, în formă de castron, potrivit de adîncă, cu pereţii
cutaţi, obUci şi cu marginile ondulate, de culoare galbenă deschis.
Pieliţa — de grosime mijlocie, foarte unsuroasă, acoperită cu un strat subţire de
pruină.
Cavitatea subcalicială — adîncă, în formă de V îngust.
Inima — mijlocie, în formă de ridiche, asimetrică, aşezată central, bine delimitată.
Lojile — mici, cu pereţii întregi, complet închise.
Seminţele — mari, bombate asimetric, ovoide, eu cioc ascuţit, cîte două într-o lojă.
Axul — mic, închis.
Pulpa — gălbuie, suculentă, uneori la coacere devine sticloasă, cu gust dulce-acrişor,
aromată.
Maturitatea de consum — începe în luna februarie şi se prelungeşte pînă la sfîrşitul
lui aprilie.

RECOMANDĂRI. Se recomandă menţinerea soiului în centrele situate la altitudini

mai mari.

РЕЗЮМЕ

Созревание — февраль—апрель.
Местный сорт из села Цебя, Брадского района, Хунедоарской области.
Дерево — сильнорослое, устойчивое к грибным болезням, урожайное.
Плод — средней величины, округло-приплюснутый, к верхушке ребристый, светло-
желтый, с карминно-красным румянцем на обращенной к солнцу стороне; мякоть жел­
тая, сочная, иногда полупрозрачная, ароматная, винно-сладкая.

RÉSUMÉ

Maturité — février—avril.
Variété originaire de la commune de Ţebea, district de Brad, région de Hune­
doara.
Arbre — vigoureux, résistant aux maladies cryptogamiques, productif.
Fruit — moyen, sphérique-aplati, côtelé vers le sommet, jaune pâle, recouvert de
rouge carmin sur le côté exposé au soleil. Chair jaune, juteuse, parfois mi-transparente,
parfumée, vineuse, douce.

ABSTRACT

Maturity – February to April.

Variety originating in the Țebea common, Brad district, Hunedoara region.
Tree – vigorous, resistant to fungal diseases, productive.
Fruit – medium, spherical, flattened, ribbed towards the apex, pale yellow, covered with
crimson on the sunny side. Yellow flesh, juicy, sometimes semi-transparent, fragrant, vinous, sweet.
 COMÄNCELE

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, format în regiunea colinelor din Moldova.

Răspîndire. Este cultivat în raioanele Huşi şi Iaşi, în special în centrele pomi­

cole Moşna, Huşi, Bohotin şi Băducăneni, unde reprezintă 8 — 1 0 % din numărul total
de meri.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul este de talie mare, viguros şi longeviv. î n livezi există un număr mare de
pomi care depăşesc vîrsta de 90—100 ani. Se altoieşte pe măr sălbatic şi intră mai
tîrziu pe rod.
î n general, se consideră ca soi productiv, dînd 60—100 kg/pom. î n condiţii favo­
rabile şi agrotehnică superioară, producţiile se ridică la 150—200 kg.
Fructele sînt de calitate mediocră, rezistente la transport şi păstrare.
Soiul Comăncele este puţin pretenţios faţă de climă şi sol, rezistent la ger, secetă,
boli şi dăunători.

POMUL

Pomul, de dimensiuni mari, atinge înălţimea de 10 m, cu trunchiul slab răsucit,

de 30 c m grosime la vîrsta de 40 ani, cu scoarţa de culoare cenuşie, care se desface în
plăci prismatice.
Coroana — de formă globuloasă, cu diametrul de circa 9 m.
Ramurile de schelet — groase, în număr de 5—6, cu creştere arcuită, puţin strîmbă,
cu unghiuri de ramificare de 70—75°.
Ramurile de rod — reprezentate prin pinteni, ţepuşe şi vetre.
Mugurii vegetativi — mijlocii, conici, pubescenţi, de culoare brună, cu vîrful cenuşiu,
lipiţi de lăstar, cu pernuţele reduse.
Frunzele — mijlocii, de formă ebptică, cu vîrful acut şi marginile serate, netede,
pubescente numai pe faţa inferioară. Peţiolul scurt, verzui, pubescent.
 COMANCELE 975

FRUCTUL

Mărimea — mică, avînd în medie H = 4 6 mm şi D = 5 G mm ; greutatea de 60—65 g.

Forma — sferic-turtită (fig. 405).
Culoarea — de fond la început verde, apoi verde-gălbuie ; cea acoperitoare, carmin,
acoperă în întregime fructul, mai intens către bază şi se pierde către vîrf. Peste aceasta
sînt suprapuse dungi purpurii, întrerupte. Punctele vizibile, albicioase, mijlocii, distribuite
neregulat.
Pedunculul — de lungime şi grosime mijlocii, depăşind marginile cavităţii, arcuit,
semilignificat, de culoare cenuşie-verzuie, pubescent,
înfipt vertical, bine prins de fruct şi potrivit deramură.
Cavitatea pedunculară — în formă de pîlnie, ne­
regulată, de lăţime mijlocie, destul de adîncă, cu
pereţii netezi, de culoare verde-gălbuie, acoperiţi cu
rugină dispusă concentric, care se revarsă puţin şi
peste marginile cavităţii.
Caliciul — semideschis sau închis, format din
sepale mici, pubescente, de culoare verde-cenuşie,
cu vîrfurile uscate.
Cavitatea calicială — largă şi adîncă, în formă
de castron, cu pereţii încreţiţi şi cu pieliţa pubes­
cenţă la baza caliciului.
Pieliţa — grosieră, tare, netedă, lucioasă, slab F_ i _ comănceie.
g 4 0 5 -

aderentă la pulpă.
Cavitatea subcalicială — foarte mică, în formă de V , cu staminele aşezate inferior,
nu comunică cu camera axială.
Inima — de mărime mijlocie, în formă de ridiche.
Lojile — înguste şi puţin adînci, cu pereţii de culoare verde-gălbuie sau galbenă
de ceară, fără crăpături.
Seminţele — de mărime mijlocie, de formă ovoid-alungită sau ascuţită, de culoare
brună la bază, şi cafenie spre vîrf.
Axul — mic, aproape închis.
Pulpa — albă-gălbuie sau albă-verzuie, consistentă, mai tîrziu mălăiaţă şi slab sucu­
lentă, cu gust dulce-acrişor, răcoritor, întrucîtva ierbos, fără aromă.
Maturitatea de consum — corespunde cu perioada februarie—mai.

R E C O M A N D Ă R I . Soiul Comănceie se recomandă pentru cultură pe scară restrînsă,

în regiunea colinelor din jurul oraşului Iaşi.

РЕЗЮМЕ

Созревание — февраль—май.
Сорт происходит из Ясской области.
Дерево — сильнорослое, мощное, очень неприхотливое.
 SOIURI DE MAR AUTOHTONE, NERAIONATE
976

Плод— мелкий, округло-приплюснутый, зеленовато-желтый, с размытым каркин-

но-красным румянцем, покрытым пурпурными полосками; мякоть плотная, при
полной зрелости мягкая, малосочная, винно-сладкая, освежающая, неароматная.

EÉSUMÉ

Maturité — février—mai.
Variété originaire de la région de Jassy.
Arbre — vigoureux, de grande taille, très rustique.
Fruit — petit, globuleux aplati, jaune-verdâtre, lavé de rouge carmin et rayé de
pourpre. Chair compacte, devenant tendre à la maturité complète, peu juteuse, douce-
vineuse, rafraîchissante, non parfumée.

ABSTRACT

Maturity – February to May

Variety originating in the Iași region.
Tree – vigorous, large, very rustic.
Fruit – small, globose flattened, greenish-yellow, tinged with carmine red and striped with
purple. Flesh compact, making it soft to full maturity, slightly juicy, sweet, vinous, refreshing,
fragrance-free.
 VERZIŞOARE

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi de provenienţă necunoscută.

Răspîndire. Este răspîndit în jurul oraşului Cîmpulung şi în comunele din apro­

piere : Lereşti, Valea Mare-Pravăţ, Bughea de Jos, Bughea de Sus şi altele, din raio­
nul Muscel.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul este de vigoare mijlocie, longeviv. înfloreşte tîrziu, iar perioada respectivă
durează 12—16 zile.
Intră pe rod la 7—8 ani, produce moderat, însă foarte regulat. Fructele au aspect
frumos, se ţin bine pe p o m , rezistă foarte bine la transport şi păstrare.
Pomul este rezistent la ger, boli şi dăunători ; de asemenea este nepretenţios faţă
de condiţiile de sol şi agrotehnică.

POMUL

Pomul are trunchiul gros, slab răsucit, cu scoarţa cenuşie-roşiatică.

Coroana — piramidală, potrivit de deasă.
Ramurile de schelet — de lungime şi grosime mijlocii, bine garnisite cu ramuri de rod.
Ramurile de rod — reprezentate prin nuieluşe, pinteni şi ţepuşe, foarte subţiri şi
ramificate ; bursele mici şi scurte.
Lăstarii — lungi, de grosime mijlocie, cu internodii scurte cu scoarţa de culoare
brună-roşiatică, cu lenticele mici, rotunde, rare, de culoare albicioasă, dispersate neregulat.
Mugurii vegetativi — mici, conici, scurţi, lipiţi de ramură.
Mugurii floriferi — mici sau mijlocii, ovoizi, de culoare brună-castanie, pubescenţi.
Frunzele — de mărime mijlocie, ovate, cu vîrful ascuţit, rotunjite la bază şi cu
margimle acut-serate. Peţiolul scurt sau mijlociu, aproape drept, pubescent.

FRUCTUL

Mărimea — mică sau mijlocie, avînd în medie H = 5 2 m m ş i D = 6 1 m m ; greutatea

medie de 83 g.
Forma — ovoidă, slab turtită şi rotunjită la vîrf şi bază, cu suprafaţa netedă şi
regulată (fig. 406).

( : - о. ыы
978 SOIURI DE MAR A U T O H T O N E . NERAIONATE

Culoarea — de fond galbenă deschis, uniformă pe toată suprafaţa fructului. Sub

pieliţă se observă puncte albicioase.
Pedunculul -- foarte scurt, de grosime mijlocie, îngroşat la bază, semilignificat,
pubescent.
Cavitatea pedunculară — mică, în formă de pîlnie, cu pereţii netezi.
Caliciul — foarte mic, închis, cu sepalele mici, pubescente, strînse către interior.
Cavitatea calicială — mică, îngustă, cu pereţii
încreţiţi, dezvoltaţi neuniform, formînd uneori o
depresiune într-o parte.
Pieliţa — groasă, aderentă la pulpă.
Cavitatea subcalicială—mică, conică, cu etami­
nele aşezate inferior.
Inima — mică, cepiformă, cu aşezare centrală,
bine delimitată.
Lojile — mici, înguste, cu pereţii subţiri.
Seminţele — mici, ovoide, pline.
Axul — închis.
Pulpa — albă-gălbuie, sfărîmicioasă, dulce, slab
acidulată, foarte puţin suculentă.
Maturitatea de consum — începe în februarie
Fig. 406. - Verzisoare. şi se prelungeşte pînă în mai.

EECOMANDÄRI. Se recomandă menţinerea soiului Verzisoare în grădinile de Hngă case,

în împrejurimile oraşului Cîmpulung.

РЕЗЮМЕ

Созревание — февраль—май.
Местный сорт из Мусчелского района, Арджеской области.
Дерево — среднерослое, долговечное, здоровое, нетребовательное, морозоустойчи­
вое, плодоносит умеренно, но очень регулярно.
Плод — мелкий или средний, яйцевидный, слегка приплюснутый, правильной
формы, желтый, равномерно-окрашенный; мякоть желтовато-белая, сладкая, несочная,
очень характерная для сорта.

EÉSUMÉ

Maturité — février — mai.

Variété originaire du district de Muscel, région d'Argeş.
Arbre — de vigueur modérée, de taille moyenne, longétif, sain, rustique, résistant
au froid ; productivité modérée, mais très régulière.
Fruit — petit ou moyen, ovoïde, faiblement aplati, à contour régulier, jaune, unico-
lore. Chair d'un blanc jaunâtre, douce, peu juteuse, très caractéristique.

ABSTRACT

Maturity – February to May

Variety originating in the Muscel district, Argeş region.
Tree – moderate vigour, medium, long lived, healthy, hardy, resistant to cold, moderate
productivity, but very regular.
Fruit – small or medium, ovoid, slightly flattened, smooth contour, yellow, unicolor. Flesh
yellowish-white, sweet, slightly juicy, very characteristic.
 CĂRUNTE

Sinonime : nu se cunosc.

Origine. Soi autohton, originar din bazinele pomicole din regiunea Hunedoara.

Răspîndire. Este răspîndit în satul Peşteniţa şi pe valea Băchiţele din raionul Haţeg.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul, de vigoare mijlocie, atinge vîrsta de 50—60 ani. înfloreşte către sfîrşitul
epocii de înflorire, iar perioada respectivă durează 10—12 zile. Un p o m de 30 ani
produce în medie 120—150 kg fructe.
Fructele sînt slab aromate, cu gust plăcut. Se consumă primăvara pînă tîrziu,
cînd pieţele sînt în general lipsite de fructe. Sînt rezistente la vînt, transport şi
păstrare.
Pomii sînt rezistenţi la brumă, secetă, boli şi dăunători.

POMUL

Pomul de talie mijlocie, eu înălţimea de 7—9 m, are trunchiul gros, de 30—35 cm

la vîrsta de 40 ani, cu scoarţa crăpată.
Coroana — globuloasă, neregulată, cu diametrul de 6—8 m.
Ramurile de schelet — groase, cu scoarţa de culoare cenuşie, zgrunţuroasă, care se
exfoliază în formă de plăci lungi, neregulate ; lenticelele numeroase, lungi, aşezate longi­
tudinal.
Mugurii vegetativi — mici, conici, de culoare cafenie închis, lipiţi de lăstar, cu per-
nuţele reduse.
Mugurii floriferi — mijlocii, ovoizi, cu vîrful ascuţit, de culoare cafenie-roşiatică,
slab pubescenţi.
Frunzele — de mărime mijlocie, ovate sau eliptice, cu vîrful şi baza rotunjite, mar­
ginile biserate. Limbul de grosime mijlocie, uşor ondulat, semilucios pe faţa superioară şi
pubescent pe cea inferioară. Peţiolul relativ lung, de grosime mijlocie, pubescent, verde-
roşiatic.
Florile — de mărime mijlocie, cu petalele albe.
980 SOIURI DE MAR AUTOHTONE, NERAIONATE

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, avînd în medie H =» 70 mm şi D = 00 — 70 m m ; greutatea

de 85—90 g.
Forma — sferic-turtită, rar ovo-sferică (fig. 407).
Culoarea — de fond galbenă-verzuie, acoperită cu roşu şi suprapusă cu dungi roşii-
violacei. Prezintă pe toată suprafaţa puncte
albe, dese, neregulate.
Pedunculul — scurt, potrivit de gros,
drept, bine prins de fruct şi slab de ramură,
semilignificat, de culoare cenuşie-verzuie,
pubescent.
Cavitatea pedunculară — neregulată, de
formă conică, de lărgime şi adîncime mici.
Caliciul — mic, semiînchis, pubescent,
cu sepalele de culoare verde-albicioasă, unite
la bază, cu vîrfurile uscate şi răsfrînte în
afară.
Cavitatea calicială — neregulată, în for­
mă de castron, de adîncime mică.
Pieliţa — groasă, netedă, lucioasă, un­
suroasă, aderentă la pulpă.
Cavitatea subcalicială — mică, puţin a-
Fig. 4 0 7 . - c ă r u n t e . dîncă, în formă de U ; stammele cu aşezare
superioară.
Inima — mijlocie, în formă de ceapă.
Lojile — mijlocii, cu pereţii de culoare galbenă, crăpaţi oblic şi calusaţi.
Seminţele — mici, ascuţite la vîrf, rotunjite lâ bază, de culoare cenuşie, pline.
Pulpa — albă, cu nuanţă gălbuie, tare, suculentă, dulce-acidulată, slab aromată,
cu gust plăcut.
Maturitatea de consum — începe în februarie şi se prelungeşte pînă în iunie.

R E C O M A N D Ă R I . Soiul Cărunte, fiind rustic şi productiv, se recomandă să fie cultivat

în grădinile de Ungă case, în toate centrele pomicole din regiunea Hunedoara.

РЕЗЮМЕ

Созревание — февраль—июнь.
Сорт происходит из Хацегского района, Хунедоарекой области.
Дерево — среднерослое, нетребовательное, устойчивое к морозам, болезням и вре­
дителям; плодоношение обильное и регулярное.
Плод — средней величины, округло-приплюснутый, редко округло-яйцевидный;
зеленовато-желтый, с красновато-фиолетовыми полосками; мякоть белая, твердая,
сочная, винно-сладкая, приятного вкуса; прочно держится на дереве; транспорта­
бельность и лежкость хорошие.
 CĂRUNTE
9i I

RÉSUMÉ

Maturité — février — juin.

Variété originaire du district de Haţeg, région de Hunedoara.
Arbre — de vigueur moyenne, rustique, résistant au froid, aux maladies et aux in­
sectes ; productivité abondante et régulière.
Fruit — moyen, sphérique-aplati, rarement ovosphérique, jaune-verdâtre, rayé
de rouge-violet. Chair blanche, ferme, juteuse, douce vineuse, à saveur agréable. Résis-
tant aux vents violents, au transport et à la conservation.

ABSTRACT

Maturity – February to June

Variety originating in the Haţeg district, Hunedoara region.
Tree – medium vigour, hardy, resistant to cold, disease and insect abundance and regular
productivity.
Fruit – medium, spherical-flattened, rarely ovo-spherical, greenish-yellow, striped with red-
purple. Flesh white, firm, juicy, sweet vinous, with pleasant tasting. Resistant to high winds, transport
and storage.
 ALB DE G H I N D A

Sinonime : rom. Tare de Ghinda alb.

germ. Weisser Winterdauer-Hartapfel.

Origine. Soi autohton, originar din satul Ghinda, raionul Bistriţa, regiunea Cluj.

Răspîndire. Este răspîndit atît în satul respectiv, cît şi în cele din jur.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul se caracterizează prin creştere viguroasă şi longevitate mare. înfloreşte tîrziu.

Eodeşte regulat şi abundent.
Fructele se ţin bine pe p o m , rezistă la transport şi se păstrează în condiţii bune
pînă în luna iunie. Conţin 10,21% zahăr, 0,56% acizi şi 6,23 m g % vitamina C. Cu toate
că are pulpa fructelor de calitate inferioară, soiul A l b de Ghinda este apreciat în bazinul
pomicol Bistriţa.
Pomul este rezistent la boli, ger şi dăunători.

POMUL

Pomul ?tinge înălţimea de 9—10 m, are trunchiul gros, cu scoarţa brună-cenuşie

care se exfoliază în plăci neregulate.
Coroana — voluminoasă, sferic-alungită.
Ramurile de schelet — degarnisite mult la bază, formează cu axul unghiuri mici.
Ramurile de rod — predomină ţepuşele.
Lăstarii — vigurcşi, slab geniculaţi, pubescenţi, cu scoarţa de culoare brună-roşcată,
cu lenticele dese, albicioase, mici, alungite.
Mugurii vegetativi — mici, conici, bruni-roşcaţi, pubescenţi, lipiţi de lăstar.
Frunzele — mari, ovate sau eliptice, cu baza rotunjită, vîrful acut, cu marginile
serate, avînd limbul vălurat, involut, lucios pe faţa superioară şi pubescent pe cea infe­
rioară. Peţiolul lung, subţire, pubescent, de culoare verde-roşiatică.
Florile — mici, cu petalele de formă eliptică, albe, cu nuanţe roz pe partea superi­
oară şi de culoare roz pe partea inferioară.
 ALB DE GHINDA 983

FRUCTUL

Mărimea — supramijloeie sau mare, H = 60 — 70 mm şi D = 70 — 82 m m ; greu­

tatea de 116—120 g.
Forma — sferică, sferic-alungită sau sferic-turtită, simetrică, cu suprafaţa uşor
costată (fig. 408).
Culoarea — de fond albă-gălbuie sau albă-verzuie la recoltare şi galbenă-albicioasă
la maturitatea deplină ; pe partea expusă la soare are o rumeneală portocalie-roşiatieă.
Punctele sînt mari, orbiculare, brune-
cenuşii, aureolate cu galben deschis.
Pedunculul — de lungime variabi­
lă, gros, lignificat, brun-roşiatic, cu nu­
anţă verzuie, îngroşat la bază, pubescent.
Cavitatea pedunculară — îngustă,
de adîncime mică, regulată.
Caliciul — mic, semideschis, for­
mat din sepale mari, verzi, pubescente.
Cavitatea calicială — superficială
sau de adîncime mică, cu pereţii încreţiţi.
Pieliţa — subţire, tare, semiaderen-
tă la pulpă, acoperită cu un strat gros de
pruină.
Cavitatea subcalicială — mică, în
formă de pîlnie, cu tubul lung şi îngust,
cu staminele prinse la mijloc.
Inima — mare, asimetrică, cu con- F i g . 4 0 8 . — AU> d e G h i n d a ,

tur neregulat.
Lojile — mari, aproape închise, cu pereţii lucioşi, galbeni-verzui, cu crăpături
calusate.
Seminţele — ovoid-alungite, de culoare castanie închis, deformate, cîte 2—4 în lojă.
Axul — spaţios, mare, formînd o cameră axială deschisă larg, care comunică cu
lojile numai la bază.
Pulpa — albă-gălbuie, tare, consistentă, puţin crocantă, cu suculentă slabă, gust
dulce, puţin ierbos din cauza insuficienţei de aciditate, cu aromă slabă.
Maturitatea de consum — începe în luna februarie şi se prelungeşte pînă în luna iunie.

R E C O M A N D Ă R I . Soiul Alb de Ghinda poate fi menţinut în livezile existente, pentru

consumul local şi pentru scopuri industriale.

РЕЗЮМЕ

Созревание — февраль—июнь.
Сорт происходит из села Гинда, Бистрицского района, Клужской области.
Дерево—сильнорослое, мощное, долговечное, устойчивое к морозам, грибным
болезням и вредителям; плодоношение обильное и регулярное.
984 SOIURI DE MAR AUTOHTONE, NERAIONATE

Плод— крупный, округло-продолговатый, слабо-ребристый, желтовато-белый,

с размытым оранжево-красным румянцем на стороне, обращенной к солнцу; мякоть жел­
товато-белая, твердая, малосочная, ароматная, сладкая, безвкусная; сорт низкого
качества.

Е Е SUME

Maturité — février — juin.

Variété originaire du village de Ghinda, district de Bistriţa, région de Cluj.
Arbre — vigoureux, de grande taille, longétif, résistant aux grands froids, aux mala­
dies cryptogamiques et aux insectes ; productivité abondante et régulière.
Fruit — gros, sphérique-allongé, faiblement côtelé, blanc-jaunâtre, lavé de rouge-
orangé sur le côté exposé au soleil. Chair d'un jaune-blanchâtre, ferme, peu juteuse
et parfumée, douce, fade. Quabté inférieure.

ABSTRACT

Maturity – February to June

Variety originating in the Ghinda village, Bistrița district, Cluj region.
Tree – vigorous, large, long-lived, resistant to extreme cold, fungal diseases and insect
productivity abundant and regular.
Fruit – large, spherical elongated, slightly ribbed, yellowish-white, tinged with red-orange on
the side exposed to the sun. Flesh yellow-white, firm, juicy and fragrant little, sweet, bland. Inferior
quality.
 ASCUŢIT DE GHINDA

Sinonime : germ. Spitzapfel.

Origine. Soi autohton din satul Ghinda, raionul Bistriţa, regiunea Cluj.

Răspîndire. Este puţin răspîndit, fiind cultivat în satul Ghinda şi mai puţin în cele
din jur.

CARACTERISTICA SOIULUI

Pomul are creştere viguroasă, produce regulat şi abundent. Fructele sînt de cali­
tate inferioară, se păstrează timp îndelungat şi sînt apreciate primăvara tîrziu.
Soiul nu este pretenţios faţă de condiţiile de mediu, rezistă la ger şi în parte la boli
şi dăunători.

POMUL

Pomul atinge la vîrsta de 20—22 ani înălţimea de 0 — 7 m.

Coroana — sferic-turtită, rară, cu diametrul de circa 8 m.
Ramurile de schelet — bine garnisite, formează cu axul unghiuri mijlocii.
Ramurile de rod — predomină ţepuşele, dar şi nuieluşele se întîlnesc destul de frecvent.
Lăstarii — de vigoare mijlocie, cu scoarţa de culoare bruuă-roşiatică, cu numeroase
lenticele distribuite neregulat.
Mugurii vegetativi — mici, comei, bruni-roşiatici, pubescenţi, lipiţi de lăstar.
Mugurii floriferi. — mici, ovoizi, pîsloşi.
Frunzele — variabile ca formă, predomină însă cele eliptice, cu vîrful acuminat,
baza rotunjită, marginile serate, cu limbul gofrat şi fin pubescent pe faţa inferioară.
Peţiolul de lungime şi grosime mijlocii, puţin înroşit la bază, cu stipele lanceolate.
Florile — mici, cu petalole ovate, albe pe partea superioară şi roz pe cea inferioară.

FRUCTUL

Mărimea — mijlocie, H = 57 — 72 mm şi D = 55—64 m m ; greutatea de 95—100 g.

Forma — conic-alungită, cu suprafaţa uşor costată ; diametrul maxim se află în
regiunea cavităţii pedunculare (fig. 409).
Culoarea — de fond verde în momentul recoltării şi verde-gălbuie la maturitatea
deplină ; pe partea însorită există o rumeneală portocalie, foarte fină. Punctele de sub
pieliţă, mici, cenuşii, răspîndite rar şi neregulat.
 SOIURI DE MAR AUTOHTONE, NERAIONATE
986

Pedunculul — scurt, de grosime mijlocie, mai îngroşat la bază, lignificat, brun-

verzui, slab pubescent ; în cazuri rare este lung, depăşind marginile cavităţii.
Cavitatea pedunculară — mică, în formă de pîlnie, îngustă, neregulată, cu margi­
nile ondulate şi pereţii acoperiţi cu rugină care iese puţin din cavitate în formă de striaţii.
Caliciul — mijlociu, închis sau semides­
chis, format din sepale mari, verzi, cenuşii,
pubescente.
Cavitatea calicială — mică, aproape inexis­
tentă, delimitată numai de cîteva proeminenţe.
Pieliţa — subţire, tare, pieloasă, lucioasă,
aderentă la pulpă.
Cavitatea subcalicială — mare, în formă
de pîlnie, cu staminele prinse la mijloc.
Inima — foarte mare, aşezată central sau
puţin deplasată spre caliciu, delimitată de fas­
cicule verzui.
Lojile — deschise sau semideschise, mici,
cu pereţii netezi, de culoare galbenă-verzuie,
prevăzuţi cu crăpături transversale, oalusate ;
la unele fructe există numai 3—4 loji.
Fig. 409. - Ascuţit de Ghinda. Seminţele - ovoid-alungite, slab compri­
mate, de culoare brună, pline.
Axul — mare, formînd o cameră axială semideschisă, care comunică cu lojile prin
orificii mici la bază.
Pulpa — albă-verzuie, cu slabă nuanţă gălbuie, tare, consistentă, întrucîtva crocantă,
cu puţină suculentă, cu gust slab acrişor, aproape lipsită de dulceaţă şi aromă.
Maturitatea de consum—începe în februarie şi se prelungeşte pînă la sfîrşitullui aprilie.

B E C O M A N D Ä R I . Soiul Ascuţit de Ghinda se poate recomanda pentru fîneţele din

zonele premontane, precum şi de-a lungul căilor de comunicaţie, în raionul Bistriţa.

РЕЗЮМЕ

Созревание — февраль—апрель.
Местный сорт из села Гннда, Бистрнцского района, Клужской области.
Дерево — сильнорослое, очень нетребовательное и урожайное.
Плод — средний, продолговато-конический, заостренный к верхушке, желтовато-
веленый, с красно-оранжевым румянцем на стороне, обращенной к солнцу; мякоть
желтовато-белая с зеленоватым оттенком, твердая, малосочная, кислая с травянистым
привкусом; сорт низкого качества.

ЕЕSUME

Maturité — février — avril.

Variété originaire de la commune de Ghinda, district de Bistriţa, région de Cluj.
Arbre — vigoureux, très rustique et productif.
Fruit — moyen, conique-allongé, pointu vers le sommet, vert-jaunâtre, recouvert
de rouge orangé sur le côté exposé au soleil. Chair d'un blanc-jaunâtre, à teinte verdâtre,
ferme, peu juteuse, aigre, au goût d'herbe, de qualité inférieure.
986a
ABSTRACT

Maturity – February to April.

Variety originating in the Ghinda commune, Bistriţa district, Cluj region.
Tree – vigorous, very hardy and productive.
Fruit – medium, elongated conical, pointed towards the apex, yellowish-green, covered with
red-orange on the sunny side. Flesh yellowish-white to greenish, firm, slightly juicy, sour taste of grass,
low quality.
 R I HLI 0 GRAF l E

1. A n g h e l G h . şi U r s u T . , Curs de botanică, Ministerul Agriculturii, Bucureşti, 1953.

2. A n g l i e i G h . , С h ir il ei H. şi T o d o r I . , Botanica, Bucureşti, Edit, agro-silvică, 1956.
3. A n t o n i n i С. e S e r i n i G - , Correlationc tra tenorc in 2-3 butilenglicole e stato di maturatione dei prodoti
frutticoli, Annali sperim. agr., n u o v a serie, 1 9 5 5 , v o l . I X , nr. 5.
4. B â b ă l e a n u P., Indicator tehnic pomicol, 1941.
5. — Rodirea pomilor, Bucureşti, 1941.
6. B e l d i e Al., Plantele lemnoase din R.P.R., Bucureşti, Edit, agro-silvică, 1953.
7. В о с е к O t t o , Pomologie, Praga, 1954.
8. В o r d e i a n u T., De ce trebuie să alegem cu toată grija portalloii pentru pomi, Grădina şi l i v a d a , 1933, n r . 3.
9. — Numărul florilor in inflorescenţe la măr şi păr, A g r i c u l t u r a n o u ă , 1 9 3 8 , n r . 7 — 8.
10. — Influenţa îngrăşămintelor chimice şi a bălegarului de grajd asupra vegetaţiei şi productiuilăţii merilor
Parmain d'or, Bucureşti, 1939.
11. — Sterilitatea la meri, cauzele şi efectele ei, H o r t i c u l t u r a r o m i n e a s c ă , 1 9 3 0 , n r . 6 — 7 .
12. — Obseruaţiuni asupra rezistenţei la ger a pomilor roditori, B u l . F a c . d e a g r . , B u c u r e ş t i , 1 9 4 5 , nr. 1.
13. — Cercetări preliminare in vederea studiului portattoitor la măr, păr şi corcoduş, B u l . Fac. de agr. Bucureşti,
1945, nr. 4.
14. — Sortimentele pentru pomicultura din R.P.R., G r ă d i n a , v i a şi l i v a d a , 1 9 5 4 , n r . 2 .
15. B o r d e i a n u T. ş i C v a s n l i D . , Mărul, Bucureşti, Edit, agro-silvică, 1954.
16. B o r d e i a n u T. şi C o c i u V . , Noi succese in dezvoltarea creatoare a învăţăturii miciuriniste, Grădina, via
şi l i v a d a , 1 9 5 5 , n r . 1 0 .
17. B o r d e i a n u T. şi I o n i ţ ă C , Raionarea pomicultura, Grădina, v i a şi l i v a d a , 1 9 5 7 , n r . 6.
18. B o r z a A l . . Flora grădinilor ţărăneşti romlne, Buletinul de informaţii al G r ă d i n i i b o t a n i c e şi a l M u z e u l u i
b o t a n i c d e la U n i v e r s i t a t e a din Cluj, 1 9 2 1 , v o l . I.
19. B o r z a A 1 . şi G ü r t l e r С, Varietăţile de mere cultivate tn Grădina botanică din Cluj, Cluj, 1933.
20. B o t e z I., Contribuţii la cunoaşterea comportării soiului de măr Jonathan in procesul de polenizare, Lucrări
ştiinţifice, Institutul agronomic Cluj, 1958, vol. X I V .
21. — Despre soiul de măr Jonathan, G r ă d i n a , v i a şi l i v a d a , 1 9 5 8 , n r . 5 .
22. B r o s c ă ţ e a n u N., Producţia de mere tn livada Ghinda. G r ă d i n a , v i a şi l i v a d a , 1 9 5 5 , n r . 3.
23. .*, Flora R.P.R.. Bucureşti, Edit. Acad. R.P.R., 1956, vol. IV, p. 2 1 8 - 2 3 5 .
24. C a ţ a v e l a St., Despre rezistenţa la ger a pomilor din regiunea Hunedoara tn iarna 1955—1956, Grădina,
v i a şi l i v a d a , 1 9 5 6 , nr. 10.
25. C a u w e n b e r g e E d . , Pomologie, Vilvorde, 1938.
26. C i r e a ş ă V., Soiuri autohtone de măr din depresiunea Ozana-Topliţa, Lucrări ştiinţifice, Institutul agronomic
Iaşi, 1 9 5 7 .
27. C o c i u V. şi B u m b a c E c a t e r i n a , Polenizatorii principalelor specii pomicole, Grădina, v i a şi
livada, 1 9 5 3 , nr. 10.
28. C o j o c a r u S., Pomicultura tn Tara Haţegului, G r ă d i n a , v i a şi l i v a d a , 1 9 5 6 , n r . 3 .
29. * Nouvelle pomologie Romande illustrée, Comission pomologique Romande, Lausanne, 1927.
30. *' Nouvelle pomologie Romande illustrée, Comission pohiologique Romande, Lausanne, 1937.
31. C o n s t a n t i n e s c u N., Observaţiuni asupra rezistenţei la brumă a florilor diferitelor specii şi varietăţi de
pomi fructiferi. Agricultura nouă, 1934.
988 POMOLOGIA RPR - MĂRUL

3 2 . C o n s t a n t i n e s c u N . , Contribufiuni la cunoaşterea ramurilor şi mugurilor de pomi fructiferi. Horticul­

tura r o m t n c a s c ă , 1 9 3 9 , n r . 3 — 4 şi 5 — 6.
33. C o n s t a n t i n e s c u N., B o r d e i a n u T., I o n iţă C. şi C v a s n l i D., Soiurile de mere cultivate
In Muntenia fi Moldova, Analele I.C.A.R., 1 9 4 8 - 1 9 4 9 , vol. X X .
34. C o n s t a n t i n e s c u N.. Pomicultura, Bucureşti, Edit, agro-silvicâ, 1957.
35. C o n s t a n t i n e s c u N . . B o r d e i a n u T., I o n i ţ ă C . şi S o n e a V . , Regiunile pomicole din R. P.R.
cu premisele pentru dezvoltarea In perspectivă a pomicultură, Bucureşti, Edit. Acad. R.P.R., 1955.
36. C o s t e t c h i M., Bazele ştiinţifice ale pomologiei, Piatra-Ncamţ, 1934.
37. Marea enciclopedie agricolă. Bucureşti, 1937 — 1943, v o l . I-V.
38. C o u t a n c e a u M., Arboriculture fruitière, Paris, 1953.
39. .*. Anuarul statistic al R.P.R.. Direcţia generală de statistică, Bucureşti, 1958.
40. D r a g a v ţ e v A . P., Iablonia gornth opitanii. Moscova, 1956.
41. ,* . Pomotogie Romande illustrée, Fédération des sociétés d'horticulture d e l à Suisse R o m a n d e , Geneva, 1916.
42. F r i e d r i c h G., Untersuchungen über die Trieb und Ertragsleistungen einiger Apfelsorten auf verschiedenen
Malus Unterlagen in Mitteldeutschland, Arch. G a r t h . , 1 9 5 3 , v o l . I, c a i e t 4 / 5 .
43. G e r h a r d de H a a s P., Marklobstbau. Viena, Bayerischer Landwirtschaftsverlag, 1957.
44. G h e n a N., Particularităţile creşterii şi rodirii mărului pe diferiţi portaltoi, G r ă d i n a , v i a şi l i v a d a , 1957, nr. 2.
45. G h e r g h i A., Despre rezistenta pomilor la temperaturi joase, G r ă d i n a , v i a şi l i v a d a , 1 9 5 5 , nr. 3.
46. — Recoltarea şi manipularea fructelor de vară, G r ă d i n a , v i a şi l i v a d a , 1 9 5 5 , n r . 6.
47. — Influenfa factorilor agro-pedo-climatici asupra proprietăţilor fizice ale fructelor, Grădina, v i a şi livada,
1 9 5 6 , n r . 8.
48. H e g i G u s t a v , Illustrierte Flora von Mittel-Europa, Viena, v o l . IV, caiet 2, p. 743— 754.
49. G o r ş k o v a T. A . , Iablone—gruşevte ghibridt, Biulleten ţentralnoi gheneticeskoi laboratorii imeni I.V.
Miciurina, Miciurinsk, 1 9 5 6 , nr. 1.
50. G r e b n i ţ k i A., Allas plodov, Petersburg, 1903-1906, vol. I - 1 V .
51. G u i n e a E m i l i o , Manzanas de Espagna, Madrid, 1957.
52. H e d r i c k U . P., Pomologhia, Moscova, Selhozghiz, 1937.
53. . *, Allas kulturnoi flori Gruzii, T b i l i s i , G r u z i n s k i i g o s u d a r s t v e n n l i s e l s k o - h o z e a i s t v e n n l i i n s t i t u t , 1 9 4 1 , t. I I . ,
54. .*, Sortapolodovih i iagodnih kultnr, Naueino-isslrdovatcliskii institut p l o d o v o d s t v a imeni „ I . V.Miciu­
rina", Moscova, 1953.

55. I o n i ţ ă С, Componenta pe specii a livezilor din R.P.R., G r ă d i n a , v i a şi l i v a d a , 1 9 5 4 , n r . 3 .

56. — Raionarea pomicultura, G r ă d i n a , v i a şi l i v a d a , 1 9 5 5 , n r . 1 1 .
57. I s a e V I. S., Selekfia iabloni v srednei zone plodovodstva, tn Selekţia iabloni i gruşi. Moscova, Selhozghiz, 1956.
58. J u c i k o v N. G . , Ciastnoe plodovodstvo, Moscova, Selhozghiz, 1954.
59. J u k o v s k i P.M., Kulturnte rastenia i ih sorodici. Moscova, 1950.
60. — Botanica, B u c u r e ş t i , E d i t , de stat pentru literatură ştiinţifică, 1953.
61. K a b l u c i k o G. A., Sorta plodovlh kullur Moldavii, Chişinău, Gosizdat, 1954.
62. K a m e n i c k y K., Der Überblick der Frostschaden an Obstbäumen in der Tschechoslowakei, Gartenbauwiss.,
Berlin, 1 9 3 0 , v o l . 3, caiet 3.
63. — Atlas trlnlch odrud ovoce, Praga, 1957.
64. К a n i v e ţ I. I . , Pocivl Moldavskoi SSSR i razmeşcenie plodovlh porod, Izvestia M o l d . , filiala A N S S S R , 1 9 5 1 .
65. — Pocivennie uslovia i rost iabloni, Chişinău, 1958.
66. К e m m e r E., Die Sortenbewegung beim Kernobst im Laufe der letzten Jahrzenlen, Gartenbauwiss., Berlin,
1 9 3 2 , v o l . 7, c a i e t 2 .

67. K o b e l F., Die Keimfähigkeit des Pollens einiger wichtiger Apfel und Birnsorten und die Frage der gegenseitigen
Befruchtungsfähigkeit dieser Sorten, Landw. Jahrbuch Schweiz, 1924.
68. — Befruchtung und Fruchtbildung bei unseren Obstbäumen, Gartenbauwiss., Berlin, 1929, v o l . 2, caiet 2.
69. — Befruchtungversuche mit Apfelsorlen, Z . Obst und Weinbau, Schweiz, 1931.
70. — Lehrbuch des Obstbaues auf physiologischer Grundlage, Berlin, 1931.
71. — Plodovodstvo na fiziologhiceskoi osnove, Moscova, Selhozghiz, 1957.
72. К о 1о m i e ţ I. A . , Particularităţile biologice de dezvoltare a mugurilor de rod şi a florilor de măr. Grădina,
via şi l i v a d a , 1 9 5 6 , nr. 5.
73. К o v a с e v T. G h e o r g h i, Prinos kim izsledovane fvetnala biologhia i vzaimootnişenia pri oplojdane na
niakoi iabălkovl i kruşovi sortove, Sbornik naurini trudove na naucino-iszledovaţelskite institut pri
Ministerstvoto na zc-medelieto, Sofia, 1 9 5 5 , t. I.
 HIRI [OC.RAFIF. 989

74. K r ü m m e l H., G r o h W. u. F r i e d r i c h G., Deutsche Obstsorten, Berlin, 1956.

75. K u r l n d l n l . I., M a l i n k o v s k i i V . V., V e n i a m i n о v A . N . i В e 1 o h o n о v I. V . , Plodovodstvo,

Moscova, Sclzhozlit, 1954.
76. L a u c h e W., Deutsche Pomologie, Berlin, 1879 — 1883.
77. L e r o y A n d r é , Dictionnaire de Pomologie, 1 8 6 7 , 1 8 6 9 , 1 8 7 3 , t. I—III.
78. L i h o n o s F.D., lablonia, Moscova, 1950.
7 9 . L ö s e h il i g J., Empfehlenswerte Obstsorten, Viena, 1912.
80. M a r g o l i n A . F., Cultura mărului pitic, G r ă d i n a , v i a şi l i v a d a , 1 9 5 6 , n r . 9 .
81. M e t l i ţ k i Z. A., Jablonia, Moscova, 1946.
82. M i c i u r i n I.V., Socinenia, Moscova, 1948, vol. I—IV.
83. — Opere alese, B u c u r e ş t i , E d i t . A c a d . R . P . R . , 1 9 5 4 .
84. M i r o n Gh., Cele mai bune varietăţi de mere cultivate in Romtnia, Bucureşti, 1939.
85. M i t u M., Contribufii la stabilirea polenizatorilor pentru soiurile de mär, pâr şi prun tn regiunea Iaşi, Grădina,
via şi l i v a d a , 1 9 5 5 , nr. 5.
86. M o I n a r 1st v a n , Pomologie Hongroise, Budapesta, 1900.
87. M o r u j u Gh., O livadă de meri tn vlrstă de 50 de ani, G r ă d i n a , v i a şi l i v a d a , 1 9 5 6 , nr. 5.
88. — Soiuri de măr de marc productivitate, G r ă d i n a , v i a şi l i v a d a , 1 9 5 7 , n r . 3 .
8 9 . M o r u j u G h . şi R ä d u 1 e s с u C , Sortimentul actual şi obiectivele ameliorării soiurilor de măr, păr şi
prun. G r ă d i n a , v i a şi l i v a d a , 1 9 5 6 , n r . 5 .
90. M ü l l e r J o h a n n , B i s s m a n n O t t o u. M i t a r b e i t . , Deutschlands Obstsorten, Stuttgart, 1907 —
1922.
91. M u n t e a n u V . şi A l e x e C , Producfia de fructe la G.A.S. „Vasile Boaită", Cisnădie, G r ă d i n a , v i a şi
l i v a d a , 1 9 5 9 , nr. 6.
92. Mu r a w ski H e i n z . , Ein Betrag zur Entwicklungsphysiologie an Apfelsämlingen, Der Züchter, 1957,
vol. 27, caiet 1.
93. — Beiträge zur Zilchtungsforschung beim Apfel, D e r Z ü c h t e r , 1 9 5 8 , v o l . 2 8 , caiet 7.
94. N ă s t a s e Gh., Soiurile de mere cultivate tn Romtnia, Fălticeni, 1934.
95. N e a g u M., Selecţia plantelor hortiviticole, Bucureşti, Edit, agro-silvică, 1960.
96. N e g r i l ă A . şi M i r c e a I., Manual de pomologie, Bucureşti, Edit, pentru literatură ştiinţifică, 1952.
97. N e g u l e s c u E. şi S ă v u l e s c u AL, Dendrologia, Bucureşti, Edit, agro-silvică, 1957.
98. N e g r u A l e x a n d r u , Varietăţi de mere din regiunea Geoagiului, Geoagiu, 1944.
99. N i k o n en k o M. N., Selektia iabloni na Ukraina, î n Selekfia iabloni i gruşi, Moscova, Selhozghiz, 1956.
100. P a I о с s a y R., Un пои soi de măr creat pe baza învăţăturii miciuriniste, P r o b l e m e agricole, 1951, nr. 1 — 3.
101. P a l o c s a y R. şi colab., Az almastermesück es, csonthejasok termeszlese es nemesilese, Bucureşti, Edit.
agro-silvică, 1954.
102. P â n d e l e I u l i a n a, Vitaminele şi importanja lor In nutriţia omului, G r ă d i n a , v i a şi l i v a d a , 1954, nr. 12.
103. P a ş k e v i c i V . V . , Obşceaia pomologhia, Moscova, 1930.
104. — Sortoizucenie i sortovodslvo plodovih dereviev, Moscova, Gosizdat 1933.
105. Pé t e r i i Şt., E d i t a B r u g o v i t z k y şi F r a n c i s e N a g y T o t h , Contribuţii la cunoaşterea
soiurilor de mere din Ardeal, St. cerc. biol., Filiala Cluj, Edit. A c a d . R . P . R . , nr. 1— 2, anul 1957.
106. P o p a V., Dezvoltarea pomicultura tn regiunile tnalle, G r ă d i n a , v i a şi l i v a d a , 1 9 5 7 , n r . 4 .
107. P o p e s c u C. Observafiuni şi măsurători asupra vegetaţiei altoilor de un an la ctteva varietăţi din speciile de
pomi cultivate tn pepiniera I.C.A.B. Băneasa, cu privire la influenta portaltoilor. Analele I.C.A.R.,
1946. v o l . X I I .
108. P o p e s c u H., Cultura pomilor cu trunchi pitic, G r ă d i n a , v i a şi l i v a d a , 1 9 5 6 , n r . 6 .
109. P o p o v V . P . , Ekologhiceskie osnovl boribl s morozami i n Povtşenie urojainosli sadov i likvidaliaperiodicinosti
plodonoşenia, VASHNIL, Moscova, 1937.
110. P o p o v E., S to i c i k o V I., V e l k o V V . , B o i k o v D. i Iii e v I., Bălgarska pomologhia, Sofia,
Zemizdat, 1958.
1 1 1 . R a d u I. F . , Maturarea şi recoltarea fructelor, G r ă d i n a , v i a şi l i v a d a , 1 9 5 4 , n r . 9 .

112. R a d u I.F., P â n d e l e I u l i a n a şi E n ă c h e s c u G e o r g e t a, Proprietăţile fizice, chimice şi tehno­

logice ale fructelor principalelor specii pomicole cultivate tn BP. В., B u c u r e ş t i , E d i t . A c a d . R . P . R . , 1 9 5 7 .
113. — Modificări fizico-chimice la mere tn timpul păstrării, !n Becomandări pentru ridicarea producţiei tn cultura
plantelor, Bucureşti, Edit, agrosilvică, 1958.
114. R e j m a n A. i Z a l i w s k i S., Pomologia, Varşovia, 1956.
115. R u d l o f f C F . u. S с h a n d e r I H., Befruchtungsbiologische Studien an Äpfeln, Gartenbauwiss., Berlin.
1938, vol. 11.
 POMOLOCIA RPR. - MĂRUL
990

116. R u d l o f f C F . u. S c h m i d t M . , Befruchtungsbiologische Studien an Malus, Pirus und Prunus-Arten,

Gartenbauwiss., Berlin, 1939, v o l . 12, caiet 2.
117. S ă v u l e s c u T r ă i a n, O ramură a bogăţiei noastre naţionale la răsptntie, Academia Romlnă, Memoriile
Secţiunii ştiinţifice, 1 9 3 7 , s e r i a I I I , t. XIII.
118. — Monografia Uredinalelor, Bucureşti, Edit. Acad. R.P.R., 1953.
119. S ă v u l e s c u T r a i a n şicolab., Starea fitosanitară In R.P.R. tn anii 1953— 1954 şi 1954—1955, Bucureşti,
Edit. Acad. R.P.R., 1957.
120. S c h i e f e r d e c k e r H., Untersuchungen über die Tragbarkeit der Apfelsorte,, Schöner von Boskoop" auf
verschiedenen Unterlagen, G a r t e n b a u w i s s . , B e r l i n , 1 9 3 2 , v o l . 7 , c a i e t 1.
121. S c h n e i d e r C. K . , Illustriertes Handbuch der Laubholzkunde, I c n a , 1 9 0 6 , v o l . I, p . 714 — 7 2 5 .
122. S i m i r e n k o L., Krlmskoe promişlennoe plodovoslvo, Moscova, 1912.
123. S m i r n o V V., Jablonia i gruşa v sadu miciurinţa opttnika, Moscova, 1951.
124. Les meilleurs fruits au débtil du XX-ème siècle, S o c i é t é N a t i o n a l e d ' H o r t i c u l t u r e d e F r a n c e , P a r i s , 1 9 0 4 .
125. Catalogue descriptif des fruits adoptés par le Congrès pomologique, Société p o m o l o g i q u e française, L y o n ,
1873.
126. S o k o l o v M., Kakoi uhod, lakov и plod, Chişinău, 1914.
127. S o n e a V., Ce fel de pomi să plantăm : cu trunchi tnalt, mijlociu sau pitic, G r ă d i n a , v i a şi l i v a d a , 1 9 5 6 , n r . 5 .
128. — Observaţiuni asupra timpului de înflorire şi puterii de germinaţie a polenului la clleva soiuri de mere,
Agricultura noua, 1 9 4 3 , nr. 3 — 4 .
129. S p ä t h L., Späthbuch, Baumschulenweg, Berlin, 1930.
130. S t a n k e v i c i К . V . , К haracktcrislike novih letnih sorlov iabloni, Biulleten ţentralnoi gheneticeskoi labora-
torii imeni „ I . V . Miciurina", Miciurinsk, 1956, nr. 2.
131. » * , Sorta plodovth i iagodnth kultur, Moskovskaia polodovo-iagodnaia opîtnaia stanţia, Moscova, 1951.
132. S t о i с i к о v LP., Vtrhu polenovata jiznenost i oproşitelnata efectivnost na nikoi diploidin iabălkovi i kruşovi
sorlove, Sofia, 1938.
133. Ş t e f ă n e s c u D . I., Fructele, B u i . a g r i c o l , 1 9 2 2 , nr. 3.
134. Ş i 1 1 P. G., Plodovoslvo, Moscova, Oghiz, 1940.
135. — Sortoizucenie i razmnojenie plodovih rastenii, Simferopol, 1952.
136. Ş u t a A., Agrotehnica superioară, condiţie csenfială tn reuşila cultivării soiului de măr Jonathan, Grădina,
v i a şi l i v a d a , 1 9 5 5 , n r . 5 .
137. Ş u t a A., M o d o r a n I. şi D u m i t r a c h e I . , Contribuţii la studiul sistemului radicular al pomilor,
Analele I.C.A.R., 1956, voi. X X I V , nr. 5.
138. T a m a r o D o m e n i c o , Frulicollure razionale, Cassone, 1887.
139. — Il pero, il melo, il pesco, Cassone, 1889.
140. T i c a n I. şi B u m b a c E c a t e r i n a , Recolte mari de mere, cinci ani la rlnd. G r ă d i n a , v i a şi l i v a d a ,
1957, nr. 5.
141. Ţ e r e v i t i n o v F. V . , Himia svejih pbodov i ovoşcei. Moscova, 1933.
142. U s i k o v I., Kratkaia pomologhia, Petersburg, 1900.
143. U r s u l e n c o P . K . , Fiziologhiceskie osnovi agrolehniki polucenia ejegodnogo urojaia i vtsokoi morozoustoici-
vosti iabloni, Biulleten naucino-tehniceskoi informaţii naucino-issledovatelskogo instituta sadovdtsva
imeni „ I . V. Miciurina", Miciurinsk 1 9 5 6 , n r . 1.
144. V e l k o v V e l ko, Prinos kim proucivane suhoustoicivostta na iabălkovite i kruşevite sortove, Godişnik na
P l o v d i v i s k i a a g r o n o m o - I e s o v d s k i f a c u l t e t , 1 9 4 5 — 1 9 4 6 şi 1 9 4 6 — 1 9 4 7 , t . I şi I I .
145. — Pomologhia, Sofia, Zemizdat, 1958.
146. V e l k o v V., P o p o v S. i A n g h e l o v T., Prinos klm ustanoviavane na agrotehnika za preodoliavane
na alternativnoto plododavane pri iabălkata, Naucini Trudove-Visş selskostopanski institut „VasiiKo-
larov", Plovdiv, Sofia, Zemizdat, 1958.
147. Z a h o v T. i B o i k o v D., Izmrlzvaneto na ovoscinile rastenia prez 1947 godina, Ministerstvo na zemede-
lieto, Sofia, 1953.
 INDEX ALFABETIC

d o s p e c i i , s o l u r i şl s i n o n i m e

A 39, 40, 43, 62, 67, 79, 83, 97, 108, В

112, 172, 177, 181, 189, 206, 230,
Acre 896 250, 265, 274, 280, 306, 3 2 1 , 389- Banan zimnii 340
Acre dc Vălişoara 48, 70 i 427, 536 Bauana de iarnă 22, 23, 27, 30,
Acre dc Cociuba 53, 970 Antonovka de 600 g 37, 43, 263 36, 37, 39, 40, 44, 56, 59, 62,
Acre de D a m i ş 5 2 , 919 A n t o n o v k a o b l k n o v e n n a i a 16, 181 7 4 , 1 8 9 , 217, 238, 3 1 1 , 340 ,397, 508
Acre de Fornădia 49, 776 Antonovka polutorafuntovaia 265 Banane d'hiver 340
Adams Parmain 494 Antonovka şestisotgrammovaia 265 Banânové zimni 340
Adams Parmäne 494 Antonowka 181 Bananovoe 340
Adams Pearmain 494 Antönöwka zwykla 181 B a rea na I с 4 8 , 7 1 «
Adamsapfel 494 Apfel aus Croncels 108 Bastard Kàlvil 274
A d e r s l e b e r Calvil 4 4 , 381 Apfel von Mantua 316 Basilico 349
Adersleber Calvill 381 Aport 20, 22, 23, 24, 26, 27, 28, Batul-alma 432
Adersleber Calville 381 30, 34, 36, 37, 39, 42, 56, 60, Batullen 432
Adersleber Kalvil 381
68, 7 9 , 9 7 , 1 0 8 , 11 189, 226, Batullenapfcl 432
Alb de Ghinda 53, 982
289 Baumann renet 427
Albane 51, 893
Aport osennii 112 Baumanova reneta 427
Albastru ţigănesc 49, 778
Aport ukrainskii 112 Baumannova reneta 427
Albe de Tîrgu Neamţ 525
Aporta 112 Baumann's Reinette 427
Albe de B u c e ş 5 1 , 848
A r a n y delicious 238 Bănăţcsc 5 1 , 629, 896
Albe mari din I unrein de Sus 51,
Aranypàrmen 188 Băneeşti 51, 862
880
A r i i i ş 4 7, 6 5 9 Beauty of Bath 101
Albe miel din Luncoiu de Sus 51,
Ascuţit de G h i n d a 53 Beauty of Wales 88
872 985
Aspre din Slatina ilc A l u r c ş 4 8 , 691 Beerenapfel 741
Albuţe de Pietroasa 50, 846 Belfler Kitaika 185
Astracan blanche 73, 79
Allerweltsapfel 112 Belii naliv nastoiaşcii 83
Astracan rouge 73, 88
Alexander 112 Belle de B o s k o o p 74, 336
Astrachan cerveny 88
Allington Peppin 195 Belle de Pontoise 134
Astrachanischcr S o m m e r a p f c i 79
Aluni|toii Pepping 36, 43, 56, 195 Belle de R o m e 302
AsLrachan bily 79
Allington Pippin 195 Belle fiavoise 306
Astrahan alb 16, 23, 24, 26, 30, 34,
Allingtoner Pepping 195
35, 37, 38, 42, 53, 67, 73, 79, 97, Belle fleur j a u n e 74, 185, 306, 389
Ananas 16
112, 1 4 2 , 1 8 1 , 351 Belle fleur K i t a i k a 4 3 , 1 8 5 , 3 8 9 , 391
Ananas Reinette 297
Astrahan roşu 6, 2 2 , 2 3 , 2 4 , 26 27, Bellfleur Kitajka 185
Ananasnli renet 297
30, 33, 35, 37, 39, 42, 53, 67 73, Belle fleur krasnli 17
Ananasova reneta 297
83, 88, 97, 172, 189, 427 Belle fleur record 17, 44, 389
Ananosovà reneta 297
Belle fleur roşu 45, 391
Ananäsz renet 297 Astrahanka 79
Astrahanskoe beloe 79 Bergamotnoje 501
Anhalter 585
Astrahanskoc krasnoe 88 Bcrgamotovâ reneta 501
Anisik omskii 20
Asztrahani fehcr 79 Berlepschs Goldreinette 570
Angliiska reneta 517
Asztrahani piros 88 Berner Rosenapfel 165
Antonovca 181
Auriu de Petrinzel 50, 786 Bernska rozova 165
Antonovka 21, 22, 24, 27, 35, 37, 38,
992 POiMOI.OGIA RPR — MĂRUL

Bernské r û z o v é 165 B o s k o o p i szép 3 3 0 Cardinal blanc flammé 121

Bernuţe 711 Boskopska hubaviţa 330 Cardinal Înflăcărat 121
Beuken 536 Boskopskaia krasaviţa 330 Carmin de juin 88
Bial astrahan 79 Boskoopské 330 Călugăresc 6, 45, 56, 60, 61, 490
Bial zimen Kalvil 504 Botane 2 3 , 2 4 , 2 8 , 4 2 , 6 0 , 169 Călugăreşti 24, 28
Biala prozracina 83 Boţeşti 169 Cărunte 53, 979
Bismarck 21, 22, 23, 30, 34, 36, Brautapfcl 125 Celini 1 4 2
38, 44, 60, 74, 289, 330, 417 Budai Domokos 576 Cellini 2 2 , 2 7 , 3 5 , 4 2 , 6 9 , 1 4 2
Bismarckapfel 289 Budal D o m o k o ş 4 6 , 75, 576 Cerven Astrahan 88
Bismarckapfel aus Neuseeland 289 lliulii 5 0 , 8 0 5 Cerven esenen kalvil 125
Bismarckovo 289 Bulzeşti 4 6 , 5 6 8 Cervena prevăzhodna 541
Bismark 289 Busuioceşti 862 Ceşka m o m i ţ a 529
Blagorodnoe Borsdorfskoe 243 Champagnei renet 580
Blauerapfel 778 С Champagner Renette 580
Blenhaimska zlatna reneta 417 Charlamovszky 97
Blenheim Orange 417 Caleville sanguinole 486 Charlamowska 97
Blenheim Pepping 417 CalvU nlb de iarnä 2.4, 2 4 , 25, 26, Charlamowski 97
Blenheimi renet 417 27, 28, 30, 35, 38, 46, 59, 67, Charlamowsky 97
Blenheimer Goldreinette 417 280, 504 Chetricele 916
Blenheimska 417 Calvil alb de v a r ă 16 Chetroase 916
Blenheimskà reneta 417 CalvU de D a n z i g 2 6 , 2 7 , 3 6 , 3 7 , 3 8 . Chetruşelc 5 2 , 9 1 6
Blutapfel 125 39, 43, 73, 112, 189, 202, 280, Chichine 5 0 , 7 9 7
Bobovoe bolşoe 585 3 1 1 , 3 3 0 , 3 3 5 , 4 1 7 , 5 8 0 , 5 8 1 , 602-, Cisnădioare 945
Boghlşe 49, 760 CalvU de zăpadă 2 1 , 2 2 , 2 3 , 2 7 , 2 8 , Citron d'hiver 274
Böhmer 316 30, 35, 37, 40, 41, 44, 53, 59, 67, Ciuchine 797
Böhmer von Kallern 316 74, 83, 97, 172, 181, 189, 202, Ciupercineşti 670
Bohn-alma 585 238, 253, 274, 279, 306, 311, 371, Cimpeneşti 5 2 , 9 0 4
Bohnapfel 22, 23, 27, 36, 47, 75, 372, 427, 508, 536, 545, 580, 581, Clar alb 83
536, 585 589, 606, 6 1 1 , 624 Codeşel 4 7 , 6 5 1
Boiken 21, 22,23,24,26,28, 30,31, Calvil roşu de iarnä 2 2 , 4 5 , 6 7 , 486 Comăncele 53, 974
32, 34, 35, 36,37, 38, 39, 40, 4 1 , 46, CalvU roşu de toamnă 26, 27, 30, Cormoşe vărgate de U a d a 6, 2 3 , 4 7
56,60,67,75,83,117.172,177, 181, 35, 42, 53, 56, 67, 73, 93, 125 61, 75, 598
189, 238, 274, 280, 297, 3 1 1 , 322, Calvilla alba 504 Cosăreştl 5 1 , 8 9 1
335, 354, 397, 417, 427, 508, 536, Calville à Eure 504 Cosenza gentile 253
545, 580, 581, 589, 606 Calville blanche d'hiver 504 Costane 5 2 , 9 2 7
Boikenapfel 75, 536 Calville de D a n z i g 2 0 2 Cotnărele 5 0 , 8 4 0
Boikowo 536 Calville de Grafenstein 117 Court-pendu blanc 217
Boiken-alma 536 Calville de neige 74, 279 Court-pendu de T o u r n a y 217

B o n n e t carré 504 Calville de Paris 504 Court pendu plat 564

Borcanele 716 Calville du roi 2 7 4 Court pendu rouge 564

Bör K o r m o s 326 Calville étoilée 561 Court pendu rouge royal 564

Borka 455 Calville m u s q u é 486 Courte queue 564

Borovinka 21, 22, 24, 26, 27, 30, Calville rouge d ' a u t o m n e 73, 125
Cousinot purpuriu 26, 27, 30, 36,
34, 35, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 53, Calville rouge d'hiver 486
45, 482
6 0 , 7 3 , 7 9 , 8 3 , 8 8 , 9 3 , 97, 108, 117, Calville r o u g e de Pâques 486
Cousinot rouge d'hiver 482
125, 142, 172, 177, 181, 206, 230, Canada grise 246
Cousinot rouge pourpre 482
253, 413, 427, 441, 442, 541, 580 CandU K l t a i k a 20 45, 394
C o x narancs rcnet 321
Boroviţki 97 Candil Slnap 6, 21, 24, 26, 27, 34,
Cox Orangen Pippin 321
Borowitsky 97 36, 37, 38, 39, 40, 41, 45, 53,60, 68,
Cox's Orangen Pippin 321
Borsdorf Kitalka 46, 574 74, 83, 172, 189, 217, 306, 311,
316, 3 4 0 , 394, 397, 427, 508, 536, C o x o v a reneta 321
Borsdorfer 243
545, 580, 581, 589, 624, 625 Crăciunesc de Muscel 44, 361
Borsdorfer A p p l e 243
Crăclunese de R ă d ă ş e n l 2 7 , 4 4 , 359
Borsdorfskoe 243 Car A l e x a n d e r 112
Crăeiuuoşti 24, 60, 68, 358, 367
Borsdorfskoe blagorodnoe 463 Cardinal 2 1 , 3 6 , 4 2 , 1 2 1
Borsdorfskoe zimnee 243 Craieşti 5 1 , 8 6 8
Cardinal aprins 121
Boskoop 330 Cardinal blanc flambant 121 Creţesc 3 6 9
 INDBX ALFABETIC 993

Creţesc auriii de Vfteea 6, 22^ 45, Domnesc de Ardeal 753 Frăgârele 5 0 , B19
5 6 , 75, 4 7 2 Domneschti 340 Frumoase 4 8 , 7 0 2
Creţesc de Bărăgan 833 Domneşti 1 1 , 349 Frumos de Bath 3 0 , 3 5 , 42, 101
Creţesc de Bistriţa 5 0 , 833 Domneşti de Ardeal 49, 349, 758 Frumos de Boskoop 22, 2 3 , 24, 26,
Creţesc de Drago* Iu veni 6, 5 0 , 831 Domneşti de Dumbriivlţu 49, 349, 758 27, 3 0 , 3 1 , 3 2 , 3 4 , 37, 3 8 , 3 9 , 44,
Creţesc de Hotnorttà 472 Doppelte Casseler Reinette 611 56, 6 0 , 6 1 , 62« 69, 74, 202, 206,
Creţesc de Simte! 6, 2 7 , 5 0 , 56* 828 Double red delicious 74 297, 3 3 0
Creţesc de toamnă 5 0 , 828 Double Reinette de Maçon 497 Frumos de Pontoise 3 6 , 4 2 , 56, 68,
Creţesc domnesc 50, 824 Duchesse of Oldenburg 97 134, 203
Creţesc dangăt de Vllcea 6, 4 7 0 , Dulce 746 Frumos galben 2 1 , 2 3 , 24, 2 6 , 8 7 ,
479 Dulce-amărui 4 5 0 28, 36, 3 8 , 3 9 , 4 0 , 4 4 , 6 0 , 6 4 , 74,108,
Creţesc dungat de iarnă 45, 75, 479 Dulce turcesc 4 9 , 748 189, 206, 2 3 8 , 2 8 5 , 306, 3 2 1 , 508
Creţesc înfierat 6, 50, 836 Dulci 11, 5 0 , 791 Frumuseţea Romei 6, 2 2 , 3 6 , 44»
Creţesc roşu 6, 2 2 , 2 3 , 2 4 , 2 5 , 45, Dulei de Buceş 5 2 , 941 59, 7 4 , 302
75, 476 Duleuţe 52, 921
Creţesc roşu de Breaza 4 7 0 , 4 7 6 Dungate de iulie 47, 639
Creţesc roşu de Prahova 470, 476 Dungate de Vilcea 48, 8 8 8
Creţesc struguros 4 7 0 , 4 7 2 Dungaticc 52, 929 G
Creţesc stuhos 4 7 0 , 479 Durchsichtiger aus Croncels 108
Creţeşti 5, 6, 2 6 , 2 8 , 3 8 , 5 5 , 6 0 , 6 1 . Durchsichtiger Sommerapfel 83
Galben nobil 1 6 , 2 2 , 2 3 , 2 6 , 2 8 , 3 6 , 38,
62, 358, 367, 427, 4 7 0 Düsen 14, 17
Dzonetn 371 43, 56, 69, 73, 117, 162, 206, 306,
Crişăncşti 4 8 , 700
3 3 0 , 4 1 7 , 594
Cronselska 108
Galbene mari dulci 4 9 , 738
Csokros Lanijeralma 813 E
Cncurbeceşti 721 Geflammter Kardinal 121
Cueurbetos 4 9 , 721 Geflammter weisser Kardinal 121
Écarlate d'été 154
Cugle 4 9 , 768 Gelberapfel von Sin ope 624
Edelborsdorfer 2 4 3 , 463
Cu miezul roşu 377 Gelber Belle fleur 306
Edelkönig 125
Cgdpnia 14 Gelber Edelapfel 206
Edel Sovarerapfel 455
Gelber Englischer Gulderling 257
Edelweisser 508
Gelber Richard 199
Eis Apfel 79
Gestreifter 121
D Eisapfel von Croncels 108
4
Gewürz Reinette 422
Bisenapfel 4 8 2
Glassapfel 206
Damason Reinette 497 Eiserapfel 22, 3 6 , 38, 47, 75, 203,
Glassreinette 2u6
Danţigska rabesta 2 0 2 206, 594
Glattapfel 5 8 0
Danţigskoe re bris toe 202 Eiser rouge 594
Glory of York 3 8 5
Danziger Kantapfel 73, 202 Eizer roşu 594
Empereur Alexandre 112 Golden delicious 74, 238
Danzigi bordas 2 0 2
Englische Scharlach Parmäne 154 Golden noble 73, 206
Dark Red Rome Beauty 302
Entz Rosmarin 450 Golden pippin 206
Deabunuiui 4 8 , 8 8 5
Entz Rozmarin 3 0 , 3 4 , 3 6 , 4 5 , 4 5 0 Golden Winter Pearmain 188
Delicios auriu 2 1 , 2 5 , 3 0 , 3 6 , 4 3 ,
Entz's Rosmarin 450 Goldgulderling 257
62, 73, 138, 238
Goldreinette 410
Delicios dublu roşu 2 6 , 3 8 , 45, 6 2 , Esopus Spitzenberg 371
Eumalus Zabel 14 Goldreinette Freiherr von Berlepsch
74, 230, 4 1 3
570
Delicios roşu 2 5 , 3 6 , 3 8 , 40,46, 6 4 , 2 3 6 , Evropeiska kiciovka 529
Goldreinette von Blenheim 74, 417
285, 3 7 1 , 541, 589
Golmoaşe 5 1 , 874
De Prince 146 F Golubok dnestrovskii 606
De toamnă din Albac 5 1 , 8 5 2
Golubok moldavskii 545, 606
Der Köstlichste 253 Fay's record 138
Golubok oblknovennfi 5 4 5 , 606
Deutscher Maschanzkcr 463 Fără nume 6, 46, 60, 3 5 8 , 368, 521
Gostane 927
1.) jo na tan 371 Fehér Clar 83
Graama iu bilei noc 158
Djonathan 371 ;*».; Fey's Record 7 3 , 138
:
Grafen-Apfel 117
Dornicele 69 Fier roşu 594
Grafen şceain 117
Dominiska 349 Five Crowned Peppin 274 Grafenstein rouge 117
Domnesc 5 , 2 Ï , 2 2 , 2 3 , 2 4 , 3 8 , 4 4 , Ftory 340 Grafensteiner 117
56, 60, 6 8 , 74, 349 Framboise de Holovousy 222 Graf ens teinskoe 117

I I - c. £402
994 POMOLOGIA R.P.R. - MARL)!.

Grafsztynek Prawdziwy 117 Himbccrapfel 202 Kalvil belosncjnli 279

r.raham 36, 42, 158 Himbcerapfel von Holovousy 222 Kalvil cerveny podzimni 125
Graham R o y a l jubilee 158 Holländische Gold Reinette 611 K a l v i l jioltli 271
Grahaniuvo 158 Holländische Reinette 311 Kalvil korolevskii 274
Grahams Jubiläumsapfel 158 Honti alma 450 Kalvil krasnli zimnii 486
Grahams Königin 158 Hrnnàè gdansky 202 Kalvil limonnii 274
Graima iubileinoc 158 Husveti rosmarin 450 Kalvil snejnli 279
Grand Alexandre 73, 112 Hvëzdnaté reneta 561 Kalvill ЫК' zimni 504
Gruse 5 1 , 860 Kanada Reinette 311
Graue französische Reinette 326 Kanadai renet 311
Graue Leder Reinette 326 I Kanadska reneta 311
Graue Reinette 326, 410, 446 Kanadskä reneta 311
Grauerapfel von Mada 598 Iahontovoie 389, 391 Kandil 397
Grave Stigne 117 lantarka altaiskaia 18 Kandil Sinap 74, 397
Grevenstein 21, 22, 26, 30, 34, 38, Ibăneşti 721 Kantowka gdanska 202
42, 53, 67, 73, 117, 206, 381 iernatice 11 Kardinal krasnii 121
Gravensteincr 7 3 , 117 lernntiee de B u c e ş 0 2 , 043 Kardinal zlhany 121
Gravenstcini alma 117 fernärete din Slatina de Mureş 49, Kardynalska 121
Gravstynke 117 728 Karolka 24, 2 7 , 2 8 , 3 8 , 4 1 , 46,280,
Grimes 158 Inflancka 83 411, 536, 545, 589, 606
Grimes Golden 158 Karolka belaia 545
Grochowka 585 Karolka belaia franţuzskaia 545
J
Gros-Bohn 585 Käsapfel 580
Grosse P o m m e 730 Kaselska reneta 611
Jablko malinove 125
Grosser Bohnapfe! 585 Kempster's Pippin 417
Jacob Lehel 3 6 , 12, 1 5 0
Grosse Casseler R e i n e t t e 7 5 , 611 King A p p l e 243, 463
Jagdapfel 482
Grosser Rheinischer Bohnapfel 75, King of the Pippins 188
Jacques Lebel 150
585 Kirschapfel 125
Jak Lebel 150
Gruşovka moskovskaia 20 Kitaika saninskaia 20
Jakob Lebel 150
Gulderling auriu 43, 257 Klosterapfel 594
Jalnice 48, 719
Guderling doré 257 Kniazeca 146
Jellow Transparent 83
Gurguiete 69 Koksa Pomaranczowa 321
Jcptiska 594
Gusevkoe 112 Koksova oranjeva reneta 321
Jenaer Rosenapfel 105
Gustav Dauerapfel 74, 335 Kolozsväri czigänyalma 778
Jioltli belflior 306
Gustav durabil 21, 22, 23, 28, 30, Komsomolef 17, 45, 125
Jioltoc blagorodnoe 206
33, 34, 44, 57, 74, 189, 335, 371, Königlicher Kurzstiel 564
Jolt Belflior 306
427, 432 Korolevskaia korotkonojka 564
Jonathan 5, 2 1 , 2 2 , 2 3 , 2 5 , 26, 30, Koricinoe dungat 265
Gustavovo trvanlivé 335
31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 3 8 , 3 9 , Koricinoe polusatoe 20
Gyögy esicos 743
40, 41, 44, 53, 57, 59, 61, 62, 64, Köstlicher von Tirol 253
Gyögyi piros 285
69, 74, 83, 108, 117, 125, 138 Kozenà reneta zimni 326
Gyogyer roter 285
177, 181, 189, 202, 230, 238, 25з! Krasnaia şcetina 532
261, 274, 280, 2S5, 311, 316, 321, Krasnli jelesniak 594
326, 335, 349, 371, 410, 413, 417, Krasnii petuşok 529
H
432, 472, 541, 557, 591 Krasnli Standard 17
Jubiläumsapfel 158 Krasnii safran 217
Hamersceainska 402
Krasnoe Aizcra 594
Hammerstein 22, 25, 26, 30, 36, 45,
Krasnoe astrahanskoe 88
162, 402 К Krasokvet Kitajka 185
Hammerstenovo 402
Krasokvët zluty 306
Harlamovskoe 97 Kaiser Alexander 112 Krasoţvet 306
Hartapfel 632 Kaiser Reinette 385
Haţegane 47, 029, 896 Kälterer Böhmer 0, 34, 26, 35, 36, Kràtkostopka kralovskâ 564
Halmagene 51, 806 38, 39, 40, 14, UU, 62, 74, 18Ü, Krolewska 564
Hcrrenapfel 349, 532, 580 3 1 « , ."„Sil Krölowa renet 188
Herzapfel 561 Kalvil aderslebcnsky 381 Kronprinz 261
Herzogs Reinette 188 Kalvil belli zimnii 504 Kronprinz Rudolf 43, 261
 INDF.X ALFABETIC 995

Kronsclska 108 Malus pumila var. niedzuietzkyana Mere acre 629

Krötkonozka Г>61 ( D i c c k ) С. К . Schneid. 9, 14, 17, Mere bătrîneşti 904
18, 389 Mere hombuane 18, 6 6 8
L Malus pumila v a r . dasuphglla Borkh. M e r e b o l u l oii 5 2 , 931
14, 17, 18 Mere eiupereeşli 48, 670
Landsberger Reinette 172
Malus pumila v a r . domestica (Borkh.) Mere de Bulzcşti 568
Landsberska reneta 172
С. К . Schneid. 14, 18 Mere de cidru 095
Landsberskà reneta 172
.Yfo.hu sargcntii Rehd. 14 Mere de In toplllă 49, 766
Landsbcrgi renet 172
Malus sieversii L d b . 18, 20 Mere de Mada 598
Lebel Jakob 150
Malus situeslris ( L . ) Mill. 14, 18, 20 Mere de piele 293
Lebelovo 150
Malus speetabitis (Ait.) Borkh. 20, Mere de unt 553
Lederapfel 326
64 Mere din Avram Ianeu 49, 764
Lederreinette 326
Malus toringo Sieb. 20 Mere dulci 47, 6 5 3 , 878
Leşeşti 5 0 , 816
Mantuaner 316 Mere jujane 293
Letni panenske ruzové 93
-Mantuanskoe 316 Mere-pere 48, 69, 674
Liefländer Liebling 93
Marele A l e x a n d r u 112 Mere pietroase 953
Lincoln pippin 306
Marschanzkcr 243 Mere roşii 293
Linnéous pippin 306
Masanszki alma 463 Mere rusmnlinc 48, 690
London Pepping 6, 21, 22, 23, 24,
Maschanzker 75, 463 Mere vărgate 629
26, 27, 30, 3 1 , 32, 33, 35, 36, 37,
Maşance 463 Merinoşti 4 9 , 724
38, 3 9 , 4 0 , 4 1 , 4 3 , 5 3 , 57, 59, 62»
Maşanschi 21, 22, 23, 26, 27, 28, Mctzgcr Calville 306
69, 75, 79, 162, 1 7 2 , 1 8 1 , 1 8 9 , 2 1 7 ,
3 4 , 3 6 , 4 0 , 4 5 , 6 0 , 68, 75, 189, Minister von Hammerstein 402
253, 274, 280, 311, 372, 397, 432,
508, 536, 580, 581, 589, 624 354, 371, 427, 463 Miscn èeskà 463
Măraiete 4 8 , 698 MUenské 463
Londoner Pepping 274
Mălălcţe de vară 4 8 , 662 Moaţe 948
Londoni Pepin 274
Mălăuşe 48, 693 Mohrenkopf 594
Londonski pépin 274
Măr moţat 794 Moldovane 876
Lundynské 274
Mărul chinezesc 18, 19 Moldovaner Taubenapfel 606
Londynsky Jadernâê 274
Mărul coronat 14, 20 Moşeşti 816
Loskrieger 580
Mărul cultivat 14, 18 Moţat 794
Mărul eu gust de tragă 49, 741 Moţate 948
Moţate d e V l l c c a 5 0 , 79Л
M .Mărul dc şezători 819
Mărul japonez 20 Moţi 5 2 , 9 4 8

-Mărul l u i Sargent 14 Mulduane 51, 876

Mac Intosh 230
M a c Intosh red 230 Mărul lui Sicvcrsi 19 Muntenesc cu coada scurtă 27, 46,

Mâdai kormos 598 Mărul lui Nicdzwetzky 14, 16, 17 62, 363, 525

Mărul oriental 20 Munteneşti 2 4 , 46, 57, 60, 358, 513,

Makintoş 230
Malerapfel 532 Mărul ornamental 20 525
Malinové holovouské 222 Mărul ornamental japonez 20 Murgi 57
Malus Mill. 9, 14 Mărul pădureţ 14 Murgi d e iarnă 50, 822
Malus baccata (L.) Borkh. 18 Mărul păros 14, 17 Murgi de Săcătura 5 1 , 8 8 2
Malus coronaria (L.) Mill. 14, 20 Mărul pitic 14, 16 Murgi de t o a m n ă 48, 682
Malus domestica Borkh. 18, 28 Mărul siberian 18 Muskat Reinette 422
AfaVus jloribunda Sieb. 20, 66 Me. Intosh 30, 37,38,39,40,41,43, Muskateller Reinette 422
Aîalus niedzuietzkyana Dieck 17 83, 88, 97, 117, 172, 177, 189, Muskâtovâ reneta 422
Malus orientons Uglitz. 18, 20 226, 230, 238, 321, 371, 417, 444, Mustoase de A l b a c 5 1 , 856
Malus pallasiana Juz. 18 536, 541 Mustoase de Beznea 5 2 , 925
Malus paradisiaca Medik. 17 Mc. Intosh red 230 Mustoase de Vidra 4 9 , 7 7 0
Malus praecox Borkh. 17 Mekintoş 230 Muşcătarc 47, 649
Malus pruni/olia (Willd.) Borkh. 9, Mela Azeruola 253 Muşcătarnlţe 52, 957
18, 19, 64, 185, 389, 394, 574 Mela dl R o s m a r i n o 508
Malus pumita Mill. 14, 16, 18 Mele N a p o l e o n e 253
X
Malus pumila var. paradisiaca (L.) Mella rosa délia Virginia 93
C. K . Schneid. 9, 14, 17, 18, 28 Melo d'Astrachan 79 Nalivnoe zelionoe 79
Malus pumila var. praecox (Pall.) Melon 146 Napoleon 2 1 , 2 2 , 23, 24, 26, 37, 38,

С. К . Schneid. 14, 17, 18, 28 Mclonenapfel 146 39, 43, 59, 67, 253, 280, 326
996 POMOLOülA R.P IL — MARUI.

Napoléon 253 Paris Apfel 730 Persikovoe letnee 105

Napoleonsapfel 253 Paris de Moros 730 i v t r u ş c i o sa, озэ
Narancsalnm 432 Paris jaune 730 Pfarapfel 813
Nariadnoe 316. Paris vert 730 Pfarrerapfcl 813
\ebiiuc 50, 8ts Pariscr Rambour Reinette 311 Pfiisichaprcl 105
Nemes Sovari-alma 455 Pnrişe roşii de F e l e a c 4 8 , 701! Pfirsiehrolcr Sommerapfel 105
Nemţesc eu miezul roşu 6, 24, 44, I'arişe v e n i m , 7:10 Pfundapfel 121
74, 377 Parker 446 . Philip Hick 371
Ncpobedimaia Grelia 18 Parker Peppin 74 Philip's Seedling 142
Nesravnennoe 226 Parker Pepping 26, 36, I", 57, 69, Pietroase d e B e z i i e a 5 2 , 9:13
Nesravnennoe Pisguda 226 7 1. 4 4 8 Pietroase île G e o a f | f i i 5 2 , 9 . ' 3
Newtown Pippin 517 Parkerova 446 Pietros 5 2 , 9 1 3
Niuiorska reneta 217 Parkers grauer Pepping 446 Pietroşele de Bulzcşti 568
N o b l e de S o v a r 455 Parkers Pepping 446 Piros delicious 541
Non pareille de P c a s g o o d 226 Parker's Pippin 446 I'irus 1I
Norfolk Pippin 494 Pannain d'or 73, 188 Ptzloape 19, 7 2 6
Norfolk Russet 494 Parmain dorée 188 Plattapfel 206
Northwich Pippin 417 Purinen A d a m s 36, Hi, I ' m , 2 1 8 , 594 Plodorodnoe 177
Northern S p y 602 Parmen Adamsa 494 Podoliskoe krasnoe 552
Pannen auriu 5, 2 1 , 2 2 , 2 3 , 2 5 , 2 6 , P o i n i e 5, 2 3 , 2 4 , 2 6 , 4 4 , 5 8 , 6 0 , 6 8 ,
27, 28, 30, 3 1 , 32, 3 3 , 34, 3 5 , 36, 74, 345
») 37, 38, 39, 40, 41, 43, 57, 59, 60, Po'mikapfel 345
fil, 69, 73, 83, 88, 108, 112, 117, Poinyik-alm;i l'i
Oarzane 1 1 , 17, « i l 125,138,142,146,161,172,177,181, Pojenics 345
Oberdiecks's Reinette 549 188,202, 206, 218, 238, 261, 274, Pojnik 345
Oberdikova reneta 549 280, 285, 297, 311, 321, 326, 335,
Polnischer Papierapfel 83
Oliwka czerwona 88 354, 358, 367, 371, 385, 397, 410,
Polosatîi safran 188
Ontario 22, 23, 24, 26, 27, 30, 36, 427, 441, 450, 472, 508, 536, 541,
Pomme Batul 432
37, 38, 39, 47, 53, 57, 60, 75, 202, 576, 580, 5 8 1 , 589, 591,611, 624,
P o m m e B o i k e n 5Г,6
311, 330, 417, 580, 602 Parmen krasnli 154
P o m m e Curé 813
Orange de С о х 321 Parmen roşu 12,, 1 5 4
Pomme de Blenheim 417
Orgueil des Germains 243 Parmen şaiiah — roşu 154
P o m m e d e B o r s d o r f 2 13
Orléans Reinette 217 Parména zlatà 1 88
Orléansi rcnet 217 P o m m e de Dominique Budai 576
Patul 5, 2 2 , 2 3 , 2 1 , 2 5 , 2 6 , 2 8 , 3 0 ,
Orleanskii renet 217 31, 32, 33, 36, 38, 39, 45, 53, 57, Pomme délicieuse 253

Orzăşti 641 60, 69, 74, 93, 261, 326, 335, 354, P o m m e d'été rouge-carmin 105

3 7 1 , 4 2 7 , 432, 472 Pomme d e fer v i n e u s e 532

Osennii krasnli kalvil 125
Patul galben 6, 4 3 2 Pomme de glace 79
Oszi piros K a l v i l 125
Pearmain d'Adams 494 Pomme de Moldavie 340
O u ţ c de Ardeal 4 3 , 21 i
Peasgoodova 226 Pomme de Moscovie 79
Oxford's Peach 154
Peasgood's Goldreinette 226 P o m m e de Kevel 83
Pcasgood's Nonsuch 22fi P o m m e de Seigneur 349
Peasgood pârotlanja 226 P o m m e de Sikula 467
Г
Pcasgood's Sondergleichen 226 Pomme de T r a n s y l v a n i e 432
Peasgood's Unvergleichlicher 226 P o m m e de Vierges 529
Panenské èeské 529 Pepin gris de Parker 446 Pomme gelée 79
Paplrovka 16, 22, 2 3 , 3 0 , 34, 35, 37, Pepin Ribstona 385 P o m m e glacée d'été 79
38, 39, 40, 4 1 , 42, 53, 73, 79, 83, Pepina Linneusza 30G Pomme Jonathan 371
89, 97, 108, 112, 117, 172, 177, Pepina Londynska 271 P o m m e N o b l e de Sovar 455
181, 189, 206, 230, 274, 280, 3 1 1 , Pepina Hibslona 385 Pomme P a r i s 7:><>
321, 372, 397, 417, 427, 536, 541, l'eppin de Londres 274 Pomme Pouyik 15
5 8 0 , 5 8 9 , 611 Peppin l.nndonskii 274 Pomme reinette grise de Muda 59É
Papierowka biela 83 Peppin şnlîanuli 2u Pomme rouge rayée 5!i|
P a r a d i s 1 4 , 17 Pepping l'eanuain 217 Pomme Wageuer 441
Paragon 47, 620 l'ereşti 598 P-niwiileuv Pocke 1 1
Partie Urdaşe de Feleac 680 Perl Reinette 217 Pomphelia 354
Paris 730 Pomphelias Heinette 354
 INDEX ALFABETIC
997

Pomphella« Rotor Retnett« 354 Rein««* di' Blenheim 117 Renet bezpodobuii 580
rontoiske l:u
Reinette de C a n a d a 7 1 , 311 Renet blcnghcimskii 117
Pnntuazsknia krusaviţa 1 13 Reinette île C a n a d a grise ! Iii Renel bolşoi kasselskil 611
Pnnyik IMS Reinette de ('aux Iii 1 Renet britanic 51 7
Pop-alma 813 Reinette de Champagne 76. 580 Renet btlmajnii 580
Popesc 5(1. B I 3 Heinelle de Damason 197 Ilenei cenuşiu 22, 24, 26, 35, 39.
Porceşti 4S. 877 Reinette de l.andsberg 73, 172 4-1, 69, 71, 328
Porceşti tic Uâlţătoşli 677 Reinette de Maçon 497 Heuet CRINI,in ilc Canada 43, 240
Porce»ti Не R n t n p ă n c ş t i 677 Reinette de Misnie 2 4 3 , 463 Renet Спха 321
Porstortfer 243 Reinette de Pomphelia 354 Renet C o x portocaliu 321
Porumbe 50, 8:ш Reinette de Ira ver 385 llenet Damason 2 2 , 3 5 , 4 6 , 6 9 , 497
Pnsillăgel IX. в в « Reinette de Zuccalinaglio 406 Renet de Blenheim 117
Prelestnoe 253 Reinette de Versailles 580 Renel de H o r s d o r f 2 0 , 4 3 , 6 8 , 25.3
Preleslneişee 253 Reinette des Belges 561 Heilet de Canada 22, 26, 27, 28, 30,
Prevoshodnno (ivoinoe 413 Reinette d'Orléans 73, 217
34, 35, 36, 39, 44, 53, 58, 74.
Prcvoshodnoe krasnoe 541 Reinette du roi 274
311, 581
Princesse noble 217 Reinette grise 71, 326
Renet d e Cassel 22, 26, 30, 36, 39,
Prinţ 146 R e i n e t t e grise de M a d a 598
40, 11. 17, 6 0 , 7 5 , 1 8 9 , 2 8 0 , 3 2 6 ,
Prinzeniipfcl 22, 26, 27, 30, 36, Reinelle grise du Canada 246
581,589,606,611
39,42, 67, 148 Reinette grise d'hiver 326
Reinette grise française 326 Renet de Champagne 21, 22, 23, 24,
Priiizcssinapfcl 117
Reinette grosse d'Angleterre 517 26, 27, 28, 30, 33, 34, 36, 37, 38,
Proeovene 52, 910
Reinette monstrueuse du Canada 311 39, 40, 11, 4 6 , 5 3 , 5 8 , 6 7 , 7 5 , 79,
Prozracinoe beloe 83
Reinette musquée -122 83, 172, 189, 202, 217, 274, 280,
Prozracinoe Kronscliskoc 108
Reinette Oberdicck 549 311. 316, 349, 397. 427, 4 4 1 , 508,
l'rundarile 553
Reinette orange d e Сох 74, 321 536, 515, 580, 589, 612, 606, 611.
Prusvitné Zluté 83
Reinette rouge 482 624, 625
Purpurroter cousinot 482
Reinette rouge étoilée 561 Renet de l.andsberg 21, 22, 23, 24
Putivka 16 •
Reinette Simirenko 75 26, 27, 30, 34, 36, 37, 38, 39, 40,
Reinette Triomphante 217 11, 4 2 , 5 3 , 7 3 , 7 9 , 8 3 , 8 9 , 9 3 , 9 7 ,
Reinette verte de Simirenko 589 108,146, 162, 172, 189 , 274 , 280,
у Reinette verte incomparable 589 321, 326, 330, 397, 417, 427, 441,
Reinette von Damason 497 442, 5 0 8 , 5 3 6 , 5!!1, 3 8 9 , 6 1 1 , 624
Quittenapfel 504 Reinette von Monfort 330 Renet de Orléans 20, 21, 22, 23, 24,
Reinskoc bobovoe 585 26, 27, 28, 36, 37, 40, 43, 53, 60,
Reuet ananas 20, 22, 23, 24, 26, 62, 69, 73, 190, 217, 311, 310,
It 372, 397, 5 8 1 , 589, 624
27, 28, 30, 34, 35, 38, 39, 44, 60,
Renet englez 47, 517
Raiiibour de iarnă 4 5 , IIS, 437 62, 68, 74, 250, 297, 311, 371,
Renet englezesc 517
Rambour d'hiver 437 127, 4 3 2 , 5 3 6
Renet jioltli 172
Rambour doux 437 . Renet augtiiskii 517
Renet Kanadskii 311
Rambour rouge 437 Renet Berlepsch 35
Renet kassclskii 611
Rauhapfel 326 Renel auriu de Illcnhcinl 22, 26, 27,
Renet l.andsbcrga 172
Recordul lui Fey 6, 26. 12, 5 3 , 58, 28, 30, 35, 38, 39, 45, 74, 1911,
Renet I.andsbcrgskii 1 72
73, 138, 238 206, 230, 417, 602
Renet muscat 422
Red Astrachan 88 Renet auriu de P e a s g o o d 3 0 , 3 9 , 43,
Renet nv.iskatnii 422
Rehtâé soudkovity 146 112, 226, 508
Renet Oberdieek 2 2 , 24, 26, 27, 3 6 , 3 7 ,
Reine des reinettes 188 Renet Hauniann 6, 20, 22, 23, 24,
39, 46, 68, 88, 226, 549
Reinette ananas 74, 297 26, 27, 28, 30, 34, 35, 37, 38, 39,
Renet Oberdiecka 549
Reinette Daumann 74, 427 40, 4 1 , 45, 58, 69, 74, 83, 93, 97,
Renet olandez 611
Reinette blanche d'Angleterre 517 108, 117, 142, 161, 172, 181, 189,
Renet Orléans 508
Reinette blanche de C h a m p a g n e 580 261, 280, 297, 335, 349, 397, 417,
Renet Pisguda 226
Reinette blanche du Canada 311 4 2 7 , 4 1 1 . 150, 4 7 2 , 5 0 8 , 5 3 6 , 5 8 1 , 5 8 9
Reinette Bollwillcr 127
Heilet Pompheila 21, 40, 14, 354,
Renet Baumana 427
372, 417
Reinette Boisdorfer 243 Renet beruamot 46, 301
Reinette d'Allemagne 243, 403 Renet bergamotnti 501 Renet portocaliu, 6, 26, 28, 30, 36,

Reinette d'Angleterre 317 Rend Berlepsch 3 5 , 46. 370 38, 3 9 , 4 0 , 4 1 , 4 4 , 60, 74, 83, 108,
 998 POMOLOGIA R.P.R. — MARUI.

117, 140, 172, 206, 306, 321, 385, Roşii de G e o a g l u 6, 4 4 , 7 4 , 2 8 5 Rozmarvnové Fénix 508
417, 541, 594 Roşii de iulie 4 7 , 643 Rozovoe bernskoe 165
Renet răpănos 326 Roşii de Râilăşcnl 43, 60, 272, 367
Renet rominesc 899 R o ş i i d e Ţebea 5 1 , 854
R e n e t roşu steint 3 6 , 4 6 , 561 Roşii de vară 4 7 , 657 s
Ilenet roz 51, « 9 9 «(.vii mari de Albae 5 2 , 937
Renet serti 3 2 6 Roşii mar! din Luncoiu de Sus 51, Salzhäuser Rheinischer 585
R e n e t serii f r a n ţ u z s k i i 326 864 Sans pareil P e a s g o o d 226
Renet Simlrenko 37, 38, 39, 40, 41, Roşii miel de A l b a c 5 2 , 9 3 5 Sarbad 5 1 , 8 5 8
17, 6 8 , 7 5 , 8 3 , 8 9 , 1 7 2 , 1 8 1 , 1 8 9 , Roşii mici din Luncoiu do Sus 52, Sàrga szèpvirâgù 306
202, 217, 274, 280, 372, 397, 427, 963 Snrl SInnp 2 1 , 2 2 , 2 3 , 2 4 , 2 6 , 2 7 , 2 8 ,
441, 508, 536, 545, 581, 589, 606, Roşii salcinn 4 9 , 7 3 3 36, 37, 39, 40, 4 1 , 47, 60, 68, 172,
611, 624, 625 Roşii ţigăneşti 5 2 , 961 189, 217, 253, 311, 316, 397, 508,

R c n c t şampanskii 580 R o ş i o a r e 6, 2 4 , 2 8 , 5 8 , 60 581,589, 824

Jtenet t ă m l i o s 4 5 , 6 9 , 4 2 2 Roşioarc călugăreşti 43, 234 Sart a l m a 624

Renet zolotoi blenghcimskii 417 Roşiuţe 743 Sary Sinap 624

Renet zolotoi Pisguda 226 R o ş u de Stettin 21, 23, 26, 27, 30, Sulcii 6 0 , 2 9 3

Renet Zuccalmaglio 36, 45, 406 34,36,46,60,69,75, 532 Sălcii de R e n g h c t 5 1 , 8 7 8

Renet zvezdeiatti 561 Rote Reinette 482 Sălcii de t o a m n ă 5 0 , 7 8 1

Reneta Baumana 427 Rote Sternreinette 561 Sălcii do v a r ă 4 8 , 6 6 4

Reneta Lansdberska 172 Roter Astrachan 88 Săleiu 6, 4 4 , 2 9 3

Retezate 50, 783 Roter Bach 594 Scarlet Pearmain 154

Rheinischer Bohnapfel 585 Roter drei Jahre dauernder Strei- Schafsnase Berliner 146

Ribston pepin 385 fling 594 Scharlachrote Parmäne 154

Itibston Pepping 27, 36, 40, 44, 69, Roter Eiserapfel 75, 594 Schnee Calvill 279

108, 3 2 1 , 385 Roter Herbst Kalvil 125 S c h ö n e r aus Bath 101

Roter Jungfernapfel 46, 68, 529 S c h ö n e r aus Pontoise 134

Ribston Pippin 385
Roter Jungfern-Apfel 529 Schöner v o n Boskoop 330
Ribstonov Pepin 385
Roter Kantapfel 202 Schöner von Pontoise 134
Ribstonské 385
R o t e r Oster K a l v i l 486 S c h ö n h e i t aus Bath 101
R i b s t o n s k y jadernâc- 385
R o t e r Paradiesapfel 125 Seedling Peppin 142
Richard auriu 199
Roter Reinette 427 Seianeţ p u d o v ş c i n î 18
Richard galben 36, 4 3 , 199
Roter Stettincr 7 5 , 532 Seklerapfel 467
Richard jaune 199
R o t e r Taffetapfel 482 Scmmclapfel 121
Riciard jioltli 199
Roter Winter Erdbeerapfel 486 Serii naliv 70
Rimskaia krasavita 302
Roter Winter Kalvil 48« Signe T i l l i s c h 161
Riinské krâsné 302
RotUnte de Ţ e b e a 5 3 , 972 .Sinne Tillish 6, 36, 42, 73, 161,
Roma szépe 302
Rotilate din Slatina de Mute; 51, 417, 427, 432
Romarin blanc 508
Sikula 467
Romarin blanche 75, 508 850
Sikulaerapfel 467
Romarin d'Entz 450 Rotovele 48, 672
Sikulai-alma 467
Rome Beauty 74, 302
Rouge de Stettin 532
Sikulaské 467
Rosaccue Juss 14
R o u g e hâtive 88
Simircnkova reneta 589
Rosa di C a l d a r o 316
Rozanka wirginska 93
Sinap alma 624
R o s a gentile 316
R o z de Berna 6, 3 6 , 3 7 , 3 8 , 4 2 , 7 3 , Sinap Sary 624
Rosa Mantovana 316
117, 165, 2 0 2 , 203 , 602 Sini Tilliş 161
Rose de Berne 7 3 , 165
R o z de Geoagiu 49, 743 Siva f r a n ţ u z k a reneta 326
Rose de Virginie 73, 93
U o z de vară 4 2 , 105 Slnvianka 16, 20, 37, 43, 250, 265
Rosenaplel 125
R o z de Virginia 2 2 , 2 3 , 34, 36, 42, Slavjanka 250
Rosmarin belli 508
53, 60, 67, 73, 93 Sorbomatus Z a b e l 14
Rosmarina bianca 508
Roze de Gyogy 743 Später Weinapfel 202
liosmarino 508
Spiegelapfel 459
Rostocane 753 R o z m a r i n alb 2 0 , 2 1 , 2 3 , 2 1 , 26, 27,
Spitzapfel 985
Roşii bâtrineşti 904 34, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 46, 68,
S t a r k d e l i c i o u s 511
R o ş i i de angust 47, 655
75, 172, 189, 217, 226, 274, 280.
Starking d u b l e red delicious 413
Roşii de Cociuba 49, 774
306, 311, 316, 340, 397, 427, III, Starking R e d Uejicious 541
ftn«ii île K e i e a ç 5 0 . 3 0 0
508. 5 3 0 , 5 8 1 , 6 2 4 , 6 2 5
 INDHX ALFABETIC
Я99

Stark's Winesap 73, 210 Tirolka 21, 22, 24, 26, 28, 38, 40, V
statornice 5 3 , Я151 41, 47, 60, 68, 280, 349, 411, 536,
Stayman 17, 6 1 6 545,581, 606 Van Möns 45, 410, 417
Stayman Winesap 61G Tirolka dnestrovskaia 606 Van Möns Reinette 410
Stnyman's Red 616 Tirolka moldavskaia 606 Vasilico 349
Sternrcincttc 311 Tirolka oblknovennaia 606 Văratic 11, 47, 648
Sterpe I S , 706 Titovka 20 Vărgate 1 1 , 5 2 , 9 3 9
Stétinské 5 3 2 Tomnatice 52, 955 Vărgate de Geoagiu 743
Strudclapfcl 121 Török Bâlint532 Vărgate de Budurcasa (9, 751
S l r u g u r e l e 5 0 , "Bit Transparent apple 79 Vărgăluţc 896
Strymka 585 Tansparente blanche 83 Vcjllmek ferveny 532
Styepoka 455 Transparent de Croncels 16, 22, 26, Verbesserte Muscat Reinette 321
Sunătoare 48, 695 34, 35, 38, 39, 41, 4 2 , 7 3 , 8 3 , 108, Vermillon d'été 88
Sure dc FornAdia 5 2 , 965 112, 117, 172, 181, 206, 306, 385 Verzi de Comarnn 14, 6 1 , 3 6 4
Sure muri de B u d u r c a s a 49, 772 Transparente de Croncels 108 Verzi de M a d a 598
Sure miel de Budurcasa 52, 959 Transparente jaune 83 Verzi d c Răriăşcnl 44, 58, 60, 61,
Suri 5 0 , 8 0 2 Trauben 788 307
Szaszpap-alma 813 Traubenapfel 788 Verzi dc R c n g h e t 51, 902
Szekély-alma 467 Triumph Reinette 217 Verzi de Hibifn 49, 739
Szlachetna 206 Trosniţclc 67, 695 Verzi din săminţă 902
T r o t u ş e 6, 2 1 , 2 2 , 2 3 , 2 4 , 2 8 , 4 6 , 5 8 , Verzişonre 36, 5 3 , 977
60, 6 1 , 557, 594 Viesc 130

Ş Turtit c u c o a d a scurtă 22, 36, 39, Vicşli 2 4 , 3 8 , 4 2 , 130, 349

41, 46, 108, 146, 218, 330, 385, Virghinskoc rozovoé 93

Safran K i t a i k a 2 0 564 Virginal rôzsaalma 93

Safran krasnli 1 5 4 Turtur 557 Virginischer Rosenapfel 93

Turturesc 47, 647
Şampanskă rencta 5 8 0 Virginské ruzové 93
Tyroier Pepping 606
Şampanska reneta 5 8 0 Vişteneşti 9-15

Şampanskii r e n e t 5 8 0 Viţate 53, 967

Sicilians 2 8 , 4 5 , 75, 4 6 7 Yîrtoase 916

Şofran roşu de toamnă 154 T

W
Şovari c o m u n 51, 884
Ţar Alexandăr 112
Şovari nobil 5, 2 1 , 2 3 , 2 6 , 2 8 , 4 5 , 75, Wachsapfel 206, 459
Ţ i g ă n c i 2 4 , 2 6 , 38, 58, 112
189, 455 Wachsrenette 580
Ţigănci de Comurna 6, 43, 75, 268,
Şovari pestriţ 5 1 , 8 8 6 Wagener 441
Şovari roşu 51, 888 349, 594
Wagener Apfel 441
Ştetinskoe krasnoe 5 3 2 Ţigănci de M o l d o v a 268
W a g e n e r preiss A p f e l 411
Ţ i g ă n c i dc Muscel 19, 7 5 8
W a g e n e r p r e m i a t 2 1 , 441
Ţigăneşti 629, 896
Wagener price apple 74, 441
Ţigăneşti de Cluj 778
T Wagencrovo 441
Ţigăneşti de Feleac 5 0 , 8 1 0
Wagner 441
Ţlţa fetei 214
Taffet alb de iaruă 36, 45, 459 Wagner Dijas 441
Ţuguiele 48, 713
Taffetas blanc d'hiver 459 W a g n e r premiut 6, 2 2 , 2 3 , 2 4 , 2 6 , 27,
Ţurcanc 48, 719
Taftianoe beloe zimnee 459 28, 30, 34, 36, 37, 38, 40, 41, 45,
Talgere 5 0 , 808 53, 58, 60, 67, 74, 93, 97, 172, 189,
Tare de G h i n d a 22, 23, 25, 26, 27, U 230, 316, 372, 417, 427, 432, 441,
28, 30, 33, 34, 36, 47, 58, 60, 189, 450, 515, 5 8 1 , 606
372, 432, 632 Ulster 371 Wagnera prizovoe 441
Tare dc Ghinda alb 982 Ulster Seedling 371 Wealthy 20, 21, 22, 23, 24, 26, 30,
Tare de Ghinda verde 632 Unsuroase de Geoagiu 46, 553 36, 38, 39, 4 1 , 43, 58, 73, 177, 230,
Tari 5 1 , 870, 916 Untoase 553 372, 536, 541
Tari de F ă g ă r a ş 5 2 , 945 Unlaşc de F e l e a c 4 8 , 6 8 0 Weisse Englische Winter Reinette
Teii banan 340 Urseşti 4 9 , 7 6 2
Teii czitrom alma 450 Urzii 4 9 , 748 Weisser Astrachan 79

Tlgvoase 52, 907 USlechtilé zluté 206 Weisser Italienischer Rosmarinapfc!

Tiroler Maschanzker 463 Uvegalma 432 508

înnn POMOLOGIA R.P.R. — MARUI.

Weisser Klarapfel 83 Winter Goldparmäne 188 Zimnee raspisnoe 316

Weisser Rosmarinapfel 508 Winter Peannain 188 Zimnee zolotoe semiaciko 316
Weisser Transparentapfel 83 Winter Richard 199 Zimnii safran 217
Weisser Zwiebelapfel 580 Wood's Greening 589 Zimnii zolotoi parmen 188
Weisser Winter Galvill 3 8 1 , 504 Wood's Grünling 589 Zitronenapfel 206
Weisser Winterdauer-Hartapfcl 982 Woodstock Pippin 417 Zlatna parmena 188
Weisser Winter Taffetapfel 459 Zlatna prevozhodna 238
White Astrachan 79 Zlota Szlaehetna 206
Y
White Bellflower 306 ZIotka Boikenä 536
White Romarin 508 Yellow Bellflower 306 Zmeuriu 6,36,43,222
White AVinter C a l v i l l e 504 Zolotoe Graima 158
Winesap 6, 2 2 , 3 0 , 3 6 , 4 3 , 7 3 , 210, Z Zolotoi parmen 188
620 Zolotoe prevoshodnoe 238

Winter Banana 74, 340 Zallingerapfel 253 Zueealmaglios Reinette 406

Winter Borsdorfer 243 Zcleonii rcnet Simirenko 589 Zuccalmagliova reneta 406

Winter Citronenapfel 274 Zelezniac 594 Zukaliuagliova reneta 406

Winter cousinot 482 Zimna bananova 340 Zweijähiiing 580

Winter Dauerapfel 632 Zimnee bananovoe 340 Zwiebelapfel 532

 CUPRINS

Pag.

PREFAŢĂ 5
INTRODUCERE (T. Bordeianu)
I m p o r t a n ţ a culturii mărului 9
Arealul o c u p a t de cultura mărului 11)
Cultura m ă r u l u i tn R . P . R . şi p e r s p e c t i v e l e de dezvoltare . . . . 11

Originea şi proprietăţile biologice ale mărului (T. Bordeianu) 14

Speciile din care provin soiurile de m ă r 14
Caracterizarea soiurilor de măr după principalele proprietăţi bio­
logice 21
Vîrsta intrării pe rod, productivitatea s o i u r i l o r d e m ă r şi l o n g e v i ­
tatea pomilor 21
Comportarea soiurilor de m ă r faţă d e g e r şi s e c e t ă 23
Comportarea soiurilor de m ă r faţă d e p a r a z i ţ i i v e g e t a l i şi d ă u n ă ­
torii animali 25
Comportarea soiurilor de măr faţă de portaltoi 28
Fazele de vegetaţie şi d e f r u c t i f i c a r e la m ă r 30
Comportarea soiurilor de măr In procesul polenizării 35
Epoca maturităţii de consum a merelor . . . 41

Compoziţia c h i m i c i i şi Î n s u ş i r i l e t e h n o l o g i c e ale m e r e l o r . . . . 54

Obiective pentru selecţia soiurilor de măr cultivate In R.P.R. (T. Bordeianu) 61

Clasificarea soiuritor de măr (T. Bordeianu) 65

Soiurile de măr propuse in sortimentele de perspectivă din R.P.R. (T. Bor­
deianu) 72

SOIURI DE MAR RAIONATE ŞI DE PERSPECTIVA

Astrahan alb (T. Bordeianu şi N . Constantinescu) 79

Papirovka (|l. M. B o t e z i şi T . B o r d e i a n u ) 83

Astrahan roşu (T. Bordeianu şi N . Ştefan) 88

Roz de Virginia ( T . Bordeianu şi G h . M o r u j u ) 93
Borovinka (T. Bordeianu şi D. Cvasnli) 97
Frumos de Bath (N. Constantinescu şi G h . M o r u j u ) 101
Roz de oară (T. Bordeianu şi V . S o n e a ) 105
Transparent de Croncels (D. C v a s n l i şi R . P a l o c i a y ) 108
Aport (D. Cvasnli, M . C o s t e ţ c h i şi G h . Miron) 112
1002

Pw.

Grauenstein ( | I . M . B o t e z ] şi D . C v a s n i i ) 117

Cardinal ( R . P a l o c s a y , G h . M i r o n şi [ I . M . B o t e z | ) 121

Calvil roşu de toamnă ( D . C v a s n i i şi R . P a l o c s a y ; 125

V ieşti ( M . C o s t c ţ c h i şi V . C i r e a ş ă ) 130
Frumos de Pontoise ( D . C v a s n i i şi M . C o s t e ţ c h i ) 134
Recordul lui Feu ( T . B o r d e i a n u şi E c a t e r i n a Bumbac) 138
Cellini ( D . C v a s n i i şi V . S o n e a ) 142
Prinzenapfel ( D . C v a s n i i şi A l . I c o n a r u ) 146
Jacob Lebcl ( D . C v a s n i i , M . C o s t c ţ c h i şi G h . M i r o n ) 150

Parmen roşu ( R . P a l o c s a y şi | I . M . B o t e z | ) 154

Graham ( T . B o r d e i a n u şi O . N ă s t a s e ) 158

Signe Tillish ( D . C v a s n i i şi |I. M. Botcz| ) 161

Л о г de Berna ( I . D u m i t r a c h e şi C . I o n i ţ ă ) 165
Botane ( M . R ă d u l c s c u şi D . C v a s n i i ) 169
Renet de Landsberg ( T . B o r d e i a n u şi M . C o s t e ţ c h i ) 172
Wealthy ( T . B o r d e i a n u şi G h . M o r u j u ) 177
Antonovka ( D . C v a s n i i , M . C o s t e ţ c h i şi N . G h e n a ) 181
Belle fleur Kitaika ( N . Ş t e f a n şi T . B o r d e i a n u ) 185
Parmen auriu ( T . B o r d e i a n u şi M . C o s t e ţ c h i ) 188
Allington Pepping ( M . C o s t e ţ c h i şi G h . M o r u j u ) 195
Richard galben ( T . B o r d e i a n u şi E l e n a Pompeius) 199
Calvil de Danzig ( D . C v a s n i i şi T . B o r d e i a n u ) 202
Galben nobil ( D . C v a s n i i şi N . C o n s t a n t i n e s c u ) 206
Winesap ( T . B o r d e i a n u şi A . N e g r i l ă ) 210
Ouţe de Ardeal ( V . S o n e a şi S t . C a ţ a v e l a ) 214
Renet de Orleans ( T . B o r d e i a n u şi D . C v a s n i i ) 217
Zmeuriu ( M . C o s t e ţ c h i şi A . G h e r g h i ) 222
Renet auriu de Peasgood ( T . B o r d e i a n u şi G h . M o r u j u ) . . . . 226
Mc. Intosh ( M . C o s t e ţ c h i şi O . N ă s t a s e ) 230
Roşioare călugăreşti ( D . C v a s n i i şi C . I o n i ţ ă ) 234
Delicios auriu ( T . B o r d e i a n u şi A . N e g r i l ă ) 238
Renet de Borsdorf ( M . C o s t e ţ c h i , G h . M i r o n şi F l o r i c a Oros). . . 243
Renet cenuşiu de Canada ( M . C o s t e ţ c h i şi E l e n a Pompeius) . . 246
Slavianka ( T . B o r d e i a n u şi N . G h e n a ) 250
Napoleon ( T . B o r d e i a n u şi D . C v a s n i i ) 253
Gulderling auriu ( I . I v a n şi V i o r i c a Trandafir) 257
Kronprinz Rudolf ( D . B l a j a şi R . P a l o c s a y ) 261
Antonovka de 400 g ( N . Ş t e f a n şi M . C o s t e ţ c h i ) 265
Ţigănci de Comarna ( N . C o n s t a n t i n e s c u şi M . M i t u ) 268
Roşii de Rădăşeni ( N . C o n s t a n t i n e s c u şi D . C v a s n i i ) 272
London Pepping ( T . B o r d e i a n u şi F l o r i c a O r o s ) 274
Calvil de zăpadă ( T . B o r d e i a n u şi E l e n a Pompeius) 279
Roşii de Geoagia ( N . M e z a şi A n e t a Lefter) 285
Bismarck ( D . C v a s n i i , R . Palocsay şi G h . M i r o n ) 289
Sălciu ( I . M o l d o v a n u şi A l . I c o n a r i i ) 293
Renet ananas ( T . B o r d e i a n u şi D . C v a s n i i ) " . . . 297
Frumuseţea Romei ( I . B o d i şi R . P a l o c s a y ) 302
Frumos galben ( M . C o s t e ţ c h i şi T . B o r d e i a n u ) 306

Renet de Canada ( M . C o s t e ţ c h i şi T . B o r d e i a n u ) 311

Kälterer Böhmer ( D . C v a s n i i , G h . M i r o n şi M . C o s t e ţ c h i ) . . . . 316

Renet portocaliu ( T . B o r d e i a n u şi R . P a l o c s a y ) 321

Renet cenuşiu ( M . C o s t e ţ c h i şi H . P o p e s c u ) 326

Frumos de Boskoop ( M . C o s t c ţ c h i şi N . C o n s t a n t i n e s c u ) . . . , 330

 1003

Pw

Gustav durabil (I. M o d o r a n si ] I . M. Botez| ) 335

Banana de iarnă (T. Bordeianu şi M . R ă d u l e s c u ) 340

Poinic ( I . M o d o r a n şi M . O n i g o a i e ) 345
Domnesc ( M . Costeţchi şi D. Cvasnli) 349
Benei Pomphelia (I. Modoran) 354
Crăciuneşli 358
Crăeiuncsc de Bădăşeni ( M . C o s t e ţ c h i şi V i o r i c a T r a n d a f i r ) . . . 359
Crăciunesc de Muscel ( D . C v a s n l i şi N . C o n s t a n t i n e s c u ) 361
Verzi de Comarna ( M . Mitu şi V . C i r e a ş ă ) 364
Verzi de Rădăşeni ( D . Cvasnli, T h . G r o z a şi C . I o n i ţ ă ) 367
Jonathan (T. Bordeianu şi D . Cvasnli) 371
Nemţesc ca miezul roşu (D. Cvasnli, C. Ioniţă şi T h . Groza) . . 377

Adersleber со/(ч7(|1. M. B o t e z ] şi F l o r i c a O r o s ) 381

Ribston Pepping ( D . Cvasnli şi G h . M o r u j u ) • . . . . 385

Belle fleur record (T. Bordeianu şi E l e n a Pompeius) 389
Belle fleur roşu (T. Bordeianu şi N . Ştefan) 391
Candil Kitaika (T. Bordeianu şi F l o r i c a O r o s ) 394
Candil Sinap (T. Bordeianu şi I. M o d o r a n ) 397

Hammerstein ( |I. M . B o t e z | şi D . C v a s n l i ) . . . . 402

Renet Zuccalmaglio (T. Bordeianu şi R . Palocsay) 406

Van Möns (D. Blaja) 410
Delicios dublu roşu ( R . Palocsay, Şt. Oprea şi O . N ă s t a s e ) . . . 413
Renet auriu de Blenheim (T. Bordeianu şi I. M o d o r a n ) 417
Renet tămtios (M. Rădulescu şi V i o r i c a T r a n d a f i r ) 422
Komsomoleţ (T. Bordeianu şi D . C v a s n l i ) 425
Renet Baumann (T. Bordeianu şi D. Cvasnli) 427
Patul ( M . Costeţchi, T h . G r o z a şi M . O n i g o a i e ) 432
Rambour de iarnă ( M . C o s t e ţ c h i şi R . Palocsay) 437
Wagner premiat (T. Bordeianu şi D . C v a s n i i ) 441

Parker Pepping ( |I. M . Botez], Şt. O p r e a şi H . Popescu) . . . . 446

Enlz Bozmarin ( I . M o d o r a n şi E l e n a Pompeius) 450

Şovari nobil ( I . B o d i şi M . O n i g o a i e ) 455
Taffet alb de iarnă (T. Bordeianu şi F l o r i c a Oros) 459
Masanschi (T. Bordeianu şi C . I o n i ţ ă ) 463
Şiculane (M. Onigoaie) 467
Crcfefli '". "1 470
Creţesc auriu de Vilcea ( A . N e g r i l ă şi M . R ă d u l e s c u ) 472
Creţesc roşu ( N . Ştefan şi D. Cvasnli) 476
Creţesc dungat de iarnă (M. Rădulescu şi N . C o n s t a n t i n e s c u ) . . 479
Cousinot purpuriu ( T . Bordeianu, Şt. Oprea şi F l o r i c a O r o s ) . . . 482
Calvil roşu de iarnă (T. Bordeianu şi R . P a l o c s a y ) 486
Călugăresc ( M . C o s t e ţ c h i şi С . V . P o p e s c u ) 490
Parmen Adams (T. Bordeianu şi E l e n a Pompeius) 494
Bcnet Dumason (N. Constantinescu şi G h . M o r u j u ) 497
Renet bergamot (T. Bordeianu şi R . P a l o c s a y ) 501
Calvil alb de iarnă (T. Bordeianu şi R . Palocsay) 504
Rozmarin alb (T. Bordeianu şi D. Cvasnti) 508
Munteneşti ( I . M o l d o v a n u şi E c a t e r i n a Bumbac) 513
Renet englez (T. Bordeianu şi E l e n a Pompeius) 517
Fără nume (D. C v a s n l i şi C . I o n i ţ ă ) 521
Muntenesc cu coada scurtă (D. C v a s n l i şi V. Cireaşă) 525

Roter Jungfernapfel ( R . Palocsay, |1. M. B o t e z | şi G h . Miron) . . 529

Roşu de Stettin (T. Bordeianu şi D. Cvasnli) . . . Ö3Jä

100t

Рак.

Boiken ( D . Blaja şi T . B o r d e i a n u ) 536

Delicios roşu (14. P a l o c s a y şi N . C o n s t a n t i n e s c u ) 541
Karolka (T. Bordeianu şi D . C v a s n i i ) 545
Benei Obenlieck (T. Bordeianu şi F l o r i c a Oros) 549
Unsuroase de Geoagiu ( N . M e z a şi E m . Manughevici) . . . . . . 553
Troluşe ( D . Cvasnii şi V . C i r e a ş ă ) 557
Renet roşu stelat (T. Bordeianu şi F l o r i c a Oros) 561
Turtii eu coada scurta ( D . Cvasnii şi M . C o s t e ţ c h i ) 564
Rulzeşti ( N . M e z a şi Ş t . P é t e r f i ) 568
Renet Berlepsch ( D . Cvasnii şi T . B o r d e i a n u ) 570
Borsdorf Kitaika (T. Bordeianu şi N . G h e n a ) : 574
Hudui Domokoş (I. Balasz şi M . C o s t e ţ c h i ) 576
Renet de Champagne (T. Bordeianu şi I. M o d o r a n ) 580
Bohnapfel ( D . C v a s n i i şi V . C i r e a ş ă ) 585
Renet Simirenko (T. Bordeianu şi M . C o s t e ţ c h i ) 589

Eiserapfel ( D . Cvasnii, ]I. M . Botcz| şi G h . Miron) 594

Cormoşe vărgate de Mada ( E m . Manughevici şi N . M e z a ) . . . . 598

Ontario (N. Constantinescu şi G h . M o r u j u ) 602
Tirolka (T. Bordeianu şi I. C u p c i n e n c o ) 606
Renet de Cassel (T. Bordeianu şi R . P a l o c s a y ) 611
Stayman (T. Bordeianu şi I . C u p c i n e n c o ) 616
Paragon (T. Bordeianu şi E l e n a Pompeius) 620
Sari Sinap (T. Bordeianu şi M . C o s t c ţ c h i ) '. . 624
Halegane ( N . M e z a şi E m . Manughevici) 629
Г а г е de Ghinda ( I . M o d o r a n şi M . O n i g o a i e ) 632

SOIURI DE MAR AUTOHTONE. NERAIONATE

DungoL ds iutie (S. Cojocaru) 639

Oarzăne ( A . L i a c u şi V . B o r ş i a n u ) 641
Văratic (S. Bobeanu) 643
Roşii de iulie (S. Cojocaru) 645
Turturesc (M. Mitu) 647
Musculare (S. Cojocaru) 649
Codeşel (S. Bobeanu) 651
Mere dulci (Al. Borza) 653
Roşii de august (S. Cojocaru) 655
Roşii de vară ( S . C o j o c a r u şi F l o r i c a Oros) 657
Arinş ( S . C o j o c a r u şi E l e n a Pompeius) 659
Măluie(e de vară ( S . C o j o c a r u şi V i o r i c a T r a n d a f i r ) 662
Sălcii de vară ( S . C o j o c a r u ) 664
Posmăgel (M. Mitu) 666
Mere bomboane (Al. Borza) 668
Mere ciuperceşli (Al, Borza) 670

Rotovele (R. Palocsay şi J7T~M. B o t e z | ) 672

Mere-pere (M. Mitu) 674

Porceşti ( D . Cvasnii şi V . C i r e a ş ă ) 677

Urdaşe de Feleac ( R . Palocsay şi | l . M . Botezi ) 680
Murgi de toamnă (Şt. Bălănescu şi E c a t c r i n a Bumbac) 682
Deabunului ( V . Cireaşă) 685
Dungate de Vllcea (Gr. Mihăescu) 688
Mere rusmaline (Al. Borza) 690
Aspre din Slatina de Mureş (Şt. Péterfi şi E d i t a Bruguvitzky) 691
Mălăuşe (Şt. Peterfi şi E d i t a Brugovitzky) 693
 1005

Pnj.

Simţitoare ( N . Z i n c ă ) 695
Mălaiele ( Ş t . P é t e r f i şi E d i t a Brugovitzky; 698
Crişăneşti ( Ş t . P é t c r f i şi E d i t a Brugovitzky) 700
brumoase ( Ş t . P é t c r f i şi E d i t a Brugovitzky) 702
Acre de Vălişoara ( Ş t . P é t c r f i şi E d i t a Brugovitzky) 704
Sterpe ( Ş t . P é t c r f i şi E d i t a Brugovitzky) 706

Parişe roşii de Feleac ( | l . M . B o t e s ] şi R . P a l o c s a y ) 708

Ţurcane ( M . M i t u şi C . I o n i ţ ă ) 710
Ţuguiele ( M . M i t u ) . . . 713
Barcanale ( V . C i r e a ş ă ) 716
Jalnice ( Ş t . P é t c r f i şi E d i t a Brugovitzky) 719
Cucurbelns ( H . P o p e s c u şi Ş t . P é t e r f i ) 721
Merineşti ( Ş t . P é t e r f i şi E d i t a Brugovitzky) 724
Pizloape ( Ş t . P é t e r f i şi E d i t a B r u g o v i t z k y ) 726
lemăreţc din Slatina de Mureş ( Ş t . P é t e r f i şi E d i t a B r u g o v i t z k y ) 728

Parişe verzi ( R . P a l o c s a y şi | I . M . B o t e z | ) 730

Roşi: sâlcine (S. C o j o c a r u ) 733

Galbene mari dulci (S. C o j o c a r u şi V i o r i c a T r a n d a f i r ) 736
Verzi de Ribi/a ( Ş L P é t e r f i şi E d i t a B r u g o v i t z k y ) 739
Mărul cu gusi de fragă ( D . B l a j a ) 741
Roz de Geoagiu (Aneta Lefter şi N . M e z a ) 743
Dulce turcesc ( Ş t . R a d u ) 746
Urzii ( V . C i r e a ş ă ) 748
Vărgate dc Budurcasa ( Ş t . P é t c r f i şi E d i t a Brugovitzky) . . . . 751
Domneşti de Ardeal (S. C o j o c a r u ) 753
Domneşti de Dumbrăviţa ( Ş t . P é t e r f i şi E d i t a Brugovitzky) . . . 756
Ţigănci de Muscel ( N . C o n s t a n t i n e s c u ) 758
Boghişe ( Ş t . P é t e r f i şi E d i t a Brugovitzky) 760
Urseşti ( Ş t . P é t e r f i şi E d i t a Brugovitzky) 762
Mere din Aoram lancu ( Ş t . P é t c r f i şi E d i t a Brugovitzky) . . . 764
Mere de la toplilă ( Ş t . P é t c r f i şi E d i t a Brugovitzky) 766
Cugle ( Ş t . P é l e r f i şi E d i t a Brugovitzky) 768
Mustoase de Vidra ( Ş t . P é t e r f i şi E d i t a Brugovitzky) 770
Sure mari de Budureasa ( Ş t . P é t c r f i şi E d i t a Brugovitzky) . . . 772
Roşii de Cociuba ( Ş t . P é t e r f i şi E d i t a Brugovitzky) 774
Acre de Fornădia ( Ş t . P é t e r f i şi E d i t a Brugovitzky) 776
Albastru (igänesc ( I . B o d i şi D . B l a j a ) 778
Suirii dc toamnă (S. C o j o c a r u şi F l o r i c a Oro«) 781
Retezute (S. C o j o c a r u şi E l e n a Pompeius) 783
Auriu dc Pelrinrel ( Ş t . V c r e ş şl E l i s a b e t a Keszi-Harmatn) . . . . 786
Strugurele ( M . L ' n g u r c a n u şi S. C o j o c a r u ) 788
Dulci ( V . C i r e a ş ă şi V . B o r ş i a n u ) 791
Moţate de Vtlcea ( G r . M i h ă e s c u ) 794
Chichine ( M . C o s t c ţ c l u , G h . Miron şi R . P a l o c s a y ) 797

Roşii de Feleac ( R . P a l o c s a y , G h . Miron şi | I . M . B o t e z | ) • • • 800

S u r i (S. C o j o c a r u şi V i o r i c a T r a n d a f i r ) 802

Budii ( S . C o j o c a r u şi F l o r i c a Oros) 805

Talgere ( [Г M . B o t e z | şi R . P a l o c s a y ) 808

Ţigăneşti de Feleac ( H . P a l o c s a y şi [ i . M . B o t e z f ) 810

Popesc (D. Blaja şi S. C o j o c a r u ) 813

Leşeşti ( M . M i t u ) 816
Frăgărele ( S . C o j o c a r u şi E c a t c r i n a Bumbac) 819
Murgi de iarnă ( M . M i t u şi V . C i r e a ş ă ) , . . 822
lütJl)

Рм.

Creţesc-domnesc ( M . R ă d u l e s c u ) 824
Creţesc de toamnă ( M . C o s t e ţ c h i ) 826
Creţesc de Simici ( M . C o s t e ţ c h i şi D . C v a s n t i ) 828
Creţesc de Dragoslăveni ( M . C o s t e ţ c h i ) 831
Creţesc de Bistriţa ( D . B l a j a ) 833
Creţesc Înfierat ( M . R ă d u l e s c u ) 836
Porumbe ( S . C o j o c a r i i şi E l e n a Pompeius) 838
Colnărele ( M . M i t u ) 840
Nebune ( M . M i t u ) | 843
Albiile de Pietroasa ( Ş t . P é t e r f i şi E d i t a B r u g o v i t z k y ) 846
Albe de Buceş ( Ş t . P é t e r f i şi E d i t a Brugovitzky) 848
Bolilale din Slatina de Mureş ( Ş t . P é t e r f i şi E d i t a B r u g o v i t z k y ) . . 850
De toamnă din Albac ( Ş t . P é t e r f i şi E d i t a Brugovitzky) . . . . 852
Boşii de Ţcbea ( Ş t . P é t e r f i şi E d i t a Brugovitzky) 854
Mustoase de Albac ( Ş t . P é t e r f i şi E d i t a Brugovitzky) 856
Sarbăd ( A l . I c o n a r u şi V i o r i c a T r a n d a f i r ) 858
Crase ( Ş t . P é t e r f i şi E d i t a Brugovitzky) 860
Bănceşti ( E m . M a n u g h e v i c i şi N . M e z a ) 862
Boşii mari din Luncoiu de Sus ( Ş t . P é t e r f i şi E d i t a B r u g o v i t z k y ) . 864
Hălmăgene ( Ş t . P é t e r f i şi E d i t a Brugovitzky) 866
Crăieşti ( Ş t . P é t e r f i şi E d i t a B r u g o v i t z k y ) 868
Tari ( Ş t . P é t e r f i şi E d i t a Brugovitzky) 870
Albe mici din Luncoiu de Sus ( Ş t . P é t e r f i şi E d i t a B r u g o v i t z k y ) . 872
Golmoaşe ( Ş t . P é t e r f i şi E d i t a Brugovitzky) 874
Mulduane ( Ş t . P é t e r f i şi E d i t a Brugovitzky) 876
Sălcii de Renghet ( N . M e z a şi E m . M a n u g h e v i c i ) 878
Albe mari din Luncoiu de Sus ( Ş t . P é t e r f i şi E d i t a B r u g o v i t z k y ) . . 880
Afuroi de Săcălura ( Ş t . P é t e r f i şi E d i t a Brugovitzky) 882
Şovari comun ( M . O n i g o a i e şi D . B l a j a ) 884
Şovari pestriţ ( D . B l a j a , M . Onigoaie şi G h . M i r o n ) 886
Şovari roşu ( M . O n i g o a i e şi I . B o d i ) 888
Cosăreşti ( G h . B r i n d a şi V i o r i c a T r a n d a f i r ) 891
Albane ( H . P o p e s c u şi Ş t . P é t e r f i ) 893
Bănăţesc ( S . C o j o c a r u şi F l o r i c a Oros) 896
Benet roz ( S . C o j o c a r u şi E l e n a Pompeius) 899
Verzi de Benghet ( E m . M a n u g h e v i c i şi N . M e z a ) 902
Cimpeneşti ( I . M o l d o v a n u şi E c a t e r i n a Bumbac) 904
Tigvoase ( M . M i t u ) 907
Proeovene ( V . C i r e a ş ă ) 910
Pietros ( A l . I c o n a r u şi S . C o j o c a r u ) 913
Chetruşele ( V . C i r e a ş ă ) 916
Acre de Damiş ( Ş t . P é t e r f i şi E d i t a Brugovitzky) 919
Dulcuţe ( Ş t . P é t e r f i şi E d i t a Brugovitzky) 921
Pietroase de Beznea ( Ş t . P é t e r f i şi E d i t a Brugovitzky) 923
Mustoase de Beznea ( Ş t . P é t e r f i şi E d i t a Brugovitzky) 925
Costane ( Ş t . P é t e r f i şi E d i t a Brugovitzky) 927
Dungatice ( Ş t . P é t e r f i şi E d i t a Brugovitzky) 929
Mere bolul oii ( A l . B o r z a ) 931
Petruşele ( Ş t . P é t e r f i şi E d i t a Brugovitzky) 933
Boşii mici de Albac ( Ş t . P é t e r f i şi E d i t a Brugovitzky) 935
Boşii mari de Albac ( Ş t . P é t e r f i şi E d i t a Brugovitzky) 937
Vărgate ( Ş t . P é t e r f i şi E d i t a Brugovitzky) 939
Dulci de Buceş ( Ş t . P é t e r f i şi E d i t a Brugovitzky) 941

Iernatice de Buceş ( Ş t . P é t e r f i şi E d i t a Brugovitzky) 943

Tari de Făgăraş ( I . M o l d o v a n u şi E c a t e r i n a Bumbac) 945

 1007

Moţi ( A . Gherghl, M . O n i g o a i e şi G h . Miron) 948

Stalornice (Şt. P é t e r f i şi E d i t a Pirugovitzky) 951
Pietroase de Geoagiu ( N . M e z a şi E m . Manughevici) 953
Tomnatice (Al. Duman şi V i o r i c a T r a n d a f i r ) 955
Muşcălarniţe (Şt. Péterfi şi E d i t a Brugovitzky) 957
Sure mici de Budureasa (Şt. Péterfi şi E d i t a Brugovitzky) . . . 959
. R o ş i i ţigăneşti (Şt. P é t e r f i şi E d i t a Brugovitzky) 961
Roşii mici din Luncoiu de Sas ( Ş t . P é t e r f i şi E d i t a B r u g o v i t z k y ) . 963
Sure de l'ornădia (Şt. Péterfi şi E d i t a Brugovitzky) 965
Vitale (S. Cojocaru şi E l e n a Pompeius) 967
Acre de Cociuba (Şt. P é t e r f i şi E d i t a Brugovitzky) 970
hotilate de Ţebea (Şt. P é t e r f i şi E d i t a Brugoiitzky) 972
Comăncele (Al. Duman şi E c a t e r i n a Bumbac) 974
Verzişoare (M. Costeţchi şi С . V . P o p e s c u ) 977
Cărunte (S. Cojocaru şi F l o r i c a Oros) 979
Alb de Ghinda ( M . O n i g o a i c şi I. M o d o r a n ) 982
Ascuţit de Ghinda (I. Modoran şi M . O n i g o a i e ) 985

Bibliografie 987

Index alfabetic de specii, soiuri şi sinonime 991

 Tehnoredactor: ELENA NEGRU

Dat let cules 17.05.1963- Bun de tipar 00.02.1964. Aparul 1964, Tirai 5000 ex. legate.
Hirtie vuind 80 а/т*. 610 * 860/8. Coli editoriale 78,13 Coli de tipar 126 Plante
ttpar înalt 60. A. 5758/1903. C.Z. pentru bibliotecile mari: 634.1 f>7 (493) (021).
O.Z. pentru bib'ioted mici: 631.1/-7 (H) (02J

întreprinderea PoligniUca Informaţia, str. Br^zoianu ur. 2S — 25. Bncur^ti, R.P.K.

Comanda nr. 2452
 E В A T Ä

Гад : rtnd"l In I o c d e : se v a c i t i :

25 12 l°,l-2°,2 ţo 5 o° 2
90 23 58 53'
190 22 (122)) (112)
655 1 de jos roşu uşor
694 14 d e j o s ноября декабря
908 7 asimetric simetric
959 14 şi 15 Fără nume, cultivat Sure de Fornădia cultivat
In r a i o n u l F ă l t i c e n i tn r a i o n u l I l i a

l'omologSa E . P . R . voi. П