Anexa 1

Selecție din Recomandările Raportului Warnock

• Termenul „copii cu dificultăți de învățare” ar trebui utilizat pentru a descrie copiii care
sunt în prezent clasificați ca fiind „sub-normali” din punct de vedere educațional și cei cu
dificultăți educaționale;
• Educația copiilor cu dizabilități sau dificultăți semnificative în dezvoltare și învățare
trebuie să înceapă cât mai curând posibil, fără o limită minimă de vârstă;
• Autoritățile locale din domeniul educației ar trebui să fie împuternicite să solicite
evaluarea multidisciplinară a copiilor de orice vârstă;
• Autoritățile locale din domeniul educației trebuie să țină evidența copiilor cu cerințe
educaționale speciale;
• Revizuirea progresului copiilor cu cerințe educaționale speciale trebuie să se efectueze,
cel puțin, o dată pe an;
• Școlile generale (obișnuite) ar trebui să delege responsabilitatea pentru CES unui cadru
didactic/de conducere special desemnat;
• Unitățile speciale ar trebui, ori de câte ori este posibil, să fie atașate și să funcționeze ca
parte a școlilor generale/obișnuite;
• Plasarea copiilor cu CES (care se află în îngrijire socială) în școlile generale ar trebui să
se facă cu participarea reprezentanților domeniului de asistență socială;
• Cerințele educaționale speciale ale unui elev trebuie reevaluate cu cel puțin doi ani
înainte ca acesta să părăsească școala;
• Acolo și când este în interesul lor, copiilor cu cerințe educaționale speciale ar trebui să li
se permită să rămână în școală dincolo de vârsta maximă a învățământului obligatoriu;
• Tinerii cu cerințe educaționale speciale ar trebui să beneficieze de sprijinul necesar pentru
a urma cursuri de formare vocațională și/sau continuă;
• În unitățile de învățământ post-secundar și terțiar trebuie să fie desemnat un membru al
personalului responsabil cu asistența studenților cu cerințe speciale;
• Instituțiile de învățământ superior ar trebui să formuleze și să facă publică politica proprie
privind admiterea elevilor cu dizabilități sau dificultăți semnificative;
• Asociațiile profesionale ar trebui să joace un rol mult mai important în încurajarea
angajatorilor de a oferi oportunități de angajare și formare pentru persoanele cu dizabilități;
• Toate cursurile de formare inițială a cadrelor didactice ar trebui să includă un
element/modul de educație a cerințelor speciale;
• Ar trebui să existe mai multe oportunități pentru persoanele cu dizabilități de a deveni ele
înseși cadre didactice;
• În cadrul fiecărei autorități locale în domeniul învățământului trebuie să fie un specialist
cu responsabilități în educația copiilor cu cerințe speciale;
• Sunt necesari mai mulți psihologi în instituțiile de educație;
• Autoritățile sanitare ar trebui să dispună de resurse adecvate pentru promovarea
serviciilor eficiente de sănătate a copiilor în școli obișnuite și speciale;
• Echipe multidisciplinare mixte ar trebui (de sănătate, educație și sociale) ar trebui să
coopereze între ele pentru abordarea copiilor cu cerințe speciale în școli obișnuite;
• Ar trebui creat un Comitet consultativ național pentru copiii cu cerințe educaționale
speciale care să consilieze guvernul cu privire la furnizarea de servicii educaționale și la
coordonarea acestora cu alte servicii;
• Autoritățile din domeniul învățământului trebuie să creeze centre de cercetare, dezvoltare
și instruire continuă în educația cerințelor speciale, la care cadrele didactice să poată beneficia de
ajutor pentru dezvoltarea lor profesională.