Universitatea Politehnica Bucuresti

Facultatea Transporturi
Catedra Autovehicule Rutiere

ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA
TRACTOARELOR

1
 Cuprins

1. Scurt istoric
1.1 Istoria tractoarelor in lume………………………………………….…...3
1.2 Istoria tractoarelor in Romania……………………………………….….5
2. Clasificarea tractoarelor……………………………………………………..6
3. Sistemele ce compun tractorul
3.1 Motorul…………………………………………………………………..8
3.2 Transmisia
3.2.1 Transmisia mecanica…………………………………………...…10
3.2.2 Transmisia hidrodinamica……………………………………..….18
3.2.3 Transmisia hidrostatica ……………………………………..…..19
3.3 Sistemul de rulare
3.3.1 Tractorul pe roti…………………………………………………...23
3.3.2 Tractorul pe senile………………………………………………...26
3.4 Sistemul de directive
3.4.1 Sistemul de directie la tractoarele pe roti……………………….…27
3.4.2 Sistemul de directie la tractoarele cu senile…………………....….30
3.5 Sisteme de franare
3.5.1. Frana cu banda……………………………………………………33
3.5.2. Frana cu disc………………………………………………….......33
3.6 Sisteme hidraulice
3.6.1 Instalatia hidraulica………………………………………………...35
3.6.2. Mecanismul de suspendare al tractorului (ridicatorul hidraulic).…35
3.7 Postul de conducere……………………………………………………..36

4. Utilaje pentru tractoare……………………………………………………..38

5. Bibliografie………………………………………………………………....40

1.Scurt Istoric

1.1 Istoria tractoarelor in lume

2
 Tractorul este un autovehicul pe roti sau pe senile destinat sa execute diferite operatii
tehnologice cu ajutorul utilajelor si masinilor purtate, semipurtate sau remorcate. Poate servi ca
sursa de putere pentru antrenarea unor masini si utilaje stationare,utilizate în special în agricultura.
Este, de asemenea, utilizat în constructii, amenajari funciare, exploatari forestiere si miniere, în
transporturi.
Primul tractor agricol a folosit motorul cu aburi, și a fost dezvoltat în 1868. Acesta folosea o curea de cauciuc
pentru antrenarea masinilor agricole.
In 1892,  John Froelich a dezvoltat primul tractor care folosea motorul cu ardere interna. Acesta
folosea un motor monocilindric Van Duzen de 12 kW montat pe un șasiu Robinson. Insa acestea au
fost nepopulare fiind vandute doar doua exemplare.

Fig. 1.1 Primul tractor cu motor cu ardere interna

Tractoarele cu motor cu ardere interna, au inceput sa fie achizitionate dupa 1910 cand Twin City
Traction Engine Company a dezvoltat tractoare cu dimensiuni reduse si un pret accesibil.
In 1917, Henry Ford a introdus Fordson F, primul tractor produs in masa. Acesta a fost produs
in S.U.A, Irlanda, Anglia si Rusia. Tractorul folosea un motor de 15 kW si o transmisie cu 3 trepte.
Pana in 1923, Fordson detine 77% din vanzarile de tractoare din S.U.A.

Fig. 1.2 Fordson F –primul tractor produs in masa

In anul 1926 Harry Ferguson patenteaza sistemul de prindere in 3 puncte, insa acest sistem este
adoptat de toti producatorii de tractoare deabia peste 34 de ani, in 1960. Inainte de 1960 fiecare
producator de tractoare folosea propriul sistem de prindere, cel mai comun fiind cel in doua puncte.
3
 Fig 1.3 Sistemul de ridicare in 3 puncte inventat de Harry Ferguson

La inceputul anilor 30 toate tractoarele aveau rotile metalice, acestea aveau tractiune
buna pe camp insa distrugeau drumurile publice de aceea in 1932 pe tractoare au inceput
sa se foloseasca anvleopele de cauciuc.
In 1931, motorul Diesel este folosit pentru prima data pe un tractor de serie de catre
firma Caterpillar. Motorul D9900 avea o putere de 89 CP la 700 RPM si o capacitate de
tractare de 5500 kg. Acesta a fost montat pe un tractor cu senile Caterpillar Sixty. In
scurt timp acesta a revolutionat industria tractoarelor.

Fig 1.4 Motorul D990

1.2 Istoria tractoarelor in Romania

Primul tractor romanesc s-a numit I.A.R-22 și a fost realizat la 26 noiembrie 1946 la
fostele uzine I.A.R. In primul an de productie, 1947, s-au produs 280 de tractoare.

4
 Fig. 1.5 I.A.R – 22

In 1963 intra in productie cel mai de succes tractor construit in Romania, Universal U-650
la uzina UTB din Brasov. U-650 este un tractor de putere mijlocie, echipat cu motor Diesel de 47,8
kW (65 CP) la 1800 rot/min., cu injectie directa si pornire electrica. Domeniul larg de utilizare a
tractorului este asigurat de priza de putere independenta sau sincrona si de gama mare de viteze
realizate prin cutia de viteze cu 5+1 trepte, dublate prin intermediul unui reductor.
In perioada 1963-1968 s-a început fabricatia altor tipuri de tractoare cum ar fi: S-1300
tractor pe senile cu putere de 130 CP ( anul 1963); S-650 tractor pe senile echipat cu motor D-104
(anul 1965), dupa care s-au produs variante modernizate S-651 LS si IF-650 E; S-80, S-100.
In anul 1969 a început constructia tractoarelor pe roti si senile din familia U-445 (fig. 1.2),
cu motor de 45 CP în variantele Universal (U-445, U-445 DT, U-445 DTE, U-445 SD, U-445
DTSD, S-445), legumicol (U-445 L), viticol (U-445 V, SV-445, U-445 HCV), pomicol (U-445
HCP), pentru lucrãri în pante (SM-445) si pentru lucrãri multiple (U-445 TIH), cu performante la
nivelul tehnicii mondiale.
In anul 1970 a început fabricatia tractoarelor S-1300 și S-1500, echipat cu motor Diesel
supraalimentat cu puterea de 150 CP, iar ulterior s-au construit tractoarele S-1800 IF si S-1800 LS
pentru lucrãri în constructii si industriale, echipate cu motoare de 180 CP.Ulterior, au fost realizate
noi tipuri de tractoare agricole cu performante îmbunãtãtite (U-350, U-500 cu diverse variante, U-
530 cu variante, U-550 cu variante, U 1010DT, A-1800 A), precum si noi tipuri de tractoare
industriale cu transmisii hidrodinamice si ramã articulatã (A-1801 IF, A-1801 L, A-3602 IF).
In Romania s-au fabricat pana în 1990 peste 53 de tipuri de tractoare, pe roti si pe senile, în
peste 300 de variante, în 12 grupe de puteri: 25-300 CP.

2. Clasificarea tractoarelor

1) Dupa destinatie:

5
a) tractoare agricole
- tractoare de utilizare generala
- tractoare universale
- tractoare specializate
- sasiuri autopropulsate
b) tractoare pentru industrie
- cu utilizare generala
- pentru lucrari speciale
c) tractoare pentru transport

2) Dupa sistemul de rulare:

a) tractoare cu roti
- cu o punte(motocultoare)
- cu doua punti
i. cu o punte motoare
ii. cu doua punti motoare
- cu trei punti
a) tractoare cu semisenile
b) tractoare cu senile

3) Dupa tipul motorului

a) cu motor termic
- cu aburi
- cu turbina cu gaze
- cu ardere interna
b) cu motor electric

4) Dupa tipul transmisiei

a) cu transmisie mecanica
- in trepte
- continua
b) cu transmisie hidrostatica
c) cu transmisie hidrodinamica
d) cu transmisie electrica
e) cu transmisie combinata

5) Dupa nivelul fortei de tractiune nominale în kN:

2, 6, 9, 14, 20, 30, 40, 50, 60, 80, 100, 150, 250, 350.
6) Dupa tipul si puterea motorului:

a)Tractoare cu putere foarte mica (3-7 kW); 

b)Tractoare cu putere mica (7-20 kW);
c)Tractoare cu putere mijlocie (20-50 kW);
d)Tractoare cu putere mare (50-100 kW);
e)Tractoare cu putere foarte mare ( >100 kW);

6
 Fig.2.1. Scheme de tractoare: a- tractor pe roti 4x2 cu lumina mica; b- tractor pe roti 4x2 cu
lumina mare; c- sasiu autopropulsat, d- tractor pe roti 4x4 cu roti inegale; e- tractor pe roti 4x4
cu roti egale; f- tractor pe roti 4x4 cu sasiu articulat; g si h- tractoare cu semisenile; i- tractor
agricul pe senile; j- tractor industrial pe senile.

3. Sistemele ce compun tractorul

3.1 Motorul

Se numeste motor orice masina capabila sa transforme o forma oarecare de energie în energie
mecanica, în scopul efectuarii unui lucru mecanic util.
7
 Tractoarele sunt echipate cu motoare termice cu ardere interna, care transforma partial caldura
în lucru mecanic folosind ca fluid sau agent de lucrugaze rezultate prin arderea unui carburant.

Fig 3.1 Componentele motorului cu ardele interna

Un motor termic cu ardere interna este un ansamblu de mecanisme §i sistemecare transforma

energia termica in energie mecanica. Este alcatuit din: mecanismul biela manivela, mecanismul
de distributie, sistemul de alimentare, sistemul deracire, sistemul de ungere, sistemul de aprindere,
sistemul de pornire, sistemul de
control al functionarii motorului, precum si dispozitive care realizeaza diferite servicii.
Dupa ce in 1930 Caterpillar a folosit pentru prima data motorul Diesel pe un tractor de serie,
acesta a devenit de atunci cel mai folosit motor pe tractoare datorita randamentului termic mai bun
si implicit a consumului mai mic de combustibil.
Insa motoarele Diesel au evoluat din 1930 ajung la performante mult mai bune devenind mai
fiabile si mai economice.
Puterile tractoarelor variaza de la puteri de 3kW folosite la motocultoare pana la puteri de 670
kW (ex: Big Bud 747 – 661 kW).
Tractoarele de putere mare se folosesc in special la pregatirea unor terenuri foarte mari fiind
capabile de a tracta utilaje de dimensiuni mari.
Un astfel de tractor este Claas Xerion 5000. Caracteristicile acestui tractor sunt prezentate in
tabelul 2.1

Tabel 3.1 Caracteristicile motorului Caterpillar C13

Tip motor Caterpillar C13
Cilindree 12000 cmc3
Turatia nominala 2000 rot/min

8
 Turatia minima 800 rot/min
Turatia maxima 2080 rot/min
Puterea maxima 384 kw/524 cp la 1800 rot/min
Momentul maxim 2353 Nm la 1400 rot/min
Capacitatea rezervorului 1000 l

Fig 3.2 Graficull puterii si al momentului pentu Claas Xerion 5000

3. 2 Transmisia

3.2.1 Transmisia mecanica

Cea mai raspandita transmisie este cea mecanica pentru ca este simpla constructiv, are
fiabilitate ridicata, se întretine si repara usor. si are rolul de a asigura legatura cinematica dintre
arborele motor si rotile motrice ale tractorului, sau echipamentul pe care îl actioneaza, printr-o serie
de elemente de tipul cuplajelor, rotilor dintate, arborilor etc.
9
 Transmisia tractorului este formata din totalitatea elementelor prin care se realizeaza
conducerea miscarii de la arborele motor la rotile motrice, precum si din cele cu care se face
actionarea diferitelor echipamente de lucru (priza de putere, roata de curea, instalatia hidraulica
s.a.).
Sistemul de transmisie este alcatuit din subansamble și organe cu roluri specifice dupa cum
urmeaza: ambreiaj, cutie de viteze, transmisie cardanica, transmisie principala, diferential, reductor-
distribuitor, arbori planetari și transmisie finala.
Ambreiajul are rolul de a transmite sau de a întrerupe transmisia miscarii de la arborele
motor la cutia de viteze. Ambreiajul principal este dispus între arborele cotit al motorului si cutia de
viteze, constituie primul ansamblu al transmisiei, avand rolul de decuplare temporara si cuplare
progresiva a motorului cu transmisia, manevre necesare la pomirea din loc, schimbarea treptelor de
viteza, oprirea temporara a tractorului cu motorul în functiune si cutia cuplata, precum si de cuplaj
de siguranta.
Ambreiajele mecanice cu frictiune sunt cele mai folosite în constructia tractoarelor agricole
si realizeaza transmiterea miscarii prin frecarea ce ia nastere între partea conducatoare si cea
condusa.

Fig 3.3 Ambreiaj mecanic : A – cuplat; B – decuplat

1.Ax primar (arbore cotit) 2. Volant 3. Disc ambreiaj 4. Placa de presiune 5. Arc 6.Ax secundar 7.
Rulment de presiune 8. Carcasa 9.Inele de sustinere 10.11 Locuri de fixare

Dispunerea ambreiajului principal in cazul tractorului pe roti este prezentata in figura 3.4, iar in
cazul tractorului pe senile in figura 3.5.

10
 Fig. 3.4.Dispunerea ambreiajului principal la tractorul pe roti: 1-MAI; 2-ambreiajul
principal; 3-cutia de viteze; 4-transmisia centrala; 5-diferentialul; 6-transmisia finala; 7-
rotile motoare

Fig. 3.5.Dispunerea ambreiajului principal la tractorul pe senile: 1-MAI; 2-ambreiajul

principal; 3-cutia de viteze; 4-transmisia finala; 5-mecanismele de directie; 6-transmisia finala

Fata de ambreiajul automobilului, cel de tractor trebuie sa aiba o constructie robusta,

capabila sa faca fata conditiilor grele de lucru specifice tractoarelor si sa transmita momente mari.
Ambreiajul cel mai folosit pe tractoare ca ambreiaj principal este ambreiajul mecanic cu
functionare uscata. Pe tractoare, el se gaseste sub forme constructive total deosebite de cele de pe
automobile.

Ambreiajele mecanice specifice tractoarelor sunt:

A. Ambreiaje simple normal cuplate cu un singur flux de putere care pot fi:
11
 - cu un disc condus;
- cu doua discuri conduse;
- cu trei discuri conduse;
- cu mai multe discuri conduse;
B. Ambreiaje normal cuplate cu doua fluxuri de putere, unul pentru transmisie, iar al
doilea pentru priza de putere;
C. Ambreiaje facultative cuplate cu doua stari de lucru (ambreiaj cuplat si ambreiaj
decuplat), trecerea de la o stare la alta facandu-se prin aplicarea unei forte din exterior, iar dupa
obtinerea starii comandate actiunea fortei inceteaza.
Cele mai folosite arcuri de presiune la ambreiajele de tractor sunt arcurile elicoidale dispuse
periferic sau central. Foarte rar se foloseste si arcul central diafragma fara taieturi pe generatoare
(tractorul U 500).

Cuplajul elastic este ansamblul de legatura dintre ambreiaj si cutia de viteze si are rolul de a
prelua eventualele dezaxari dintre arborele condus al ambreiajului si arborele cutiei de viteze.
Unghiurile maxime pe care le poate compensa sunt de 3 ...7 grade.

Schimbatorul de viteze este un ansamblu de roti dintate care servește la transformarea

fortei și transmiterea mișcarii de rotatie la diferite agregate sau vehicule. Ea este o componenta din
lantul cinematic al transmisiei care permite largirea gamei de turatii și de momente la roata motrica.
Schimbatorul de viteze este necesar pentru:
- modificarea momentului de torsiune la rotile motoare si a vitezei de deplasare a tractorului prin
modificarea raportului de transmitere;
- obtinerea mersului inapoi a tractorului;
- stationarea indelungata a tractorului cu motorul in functionare.
Schimbatorul de viteze trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii specifice:
- sa asigure un numar suficient de trepte de viteza;
- sa asigure functionarea tractorului cu economicitate si productivitate ridicate, intr-o gama de
viteze data.
Pentru a obtine un numar mare de trepte de viteze cu un numar redus de roti dintate si cu
arbori scurti, in constructia tractoarelor s-a impus utilizarea schimbatoarelor de viteze compuse.
Acestea sunt formate din unul sau doua reductoare legate in serie cu schimbatorul de viteze propriu-
zis.

In figura 3.6 se prezinta schema cinematica a schimbatorului de viteze compus care

echipeaza tractorul U650 M. El este format din reductorul pseudoplanetar A dispus dupa ambreiajul
principal care realizeaza doua trepte sau doua game (rapida si inceata) si schimbatorul de viteze
propriu-zis B, cu trei arbori, care realizeaza 5+1 trepte. Se obtin astfel 10+2 trepte de viteze: 5+1
trepte prin cuplarea reductorului in treapta inceata (se fixeaza bratul portsatelit), care realizeaza
z 2 z3
raportul ii    1,482 ; 5+1 trepte prin cuplarea reductorului in treapta rapida (se solidarizeaza
z1 z2 '
bratul portsatelit cu arborele rotii1) iR  1 . Dispunerea reductorului in fata SV prezinta dezavantajul
ca amplifica momentul de torsiune la intrarea in SV.

12
 Fig 3.6 Schema cinematica a SV compus (tractorul U 650 M): A-reductor cu doua trepte;
B-SV cu 5+1 trepte; R-treapta rapida a reductorului; I-treapta inceata a reductorului; 1 si 3-roti
centrale; 2 si 2’-satelit dublu; H-brat portsatelit.
Reductorul cutiei de viteze sau amplificatorul de cuplu realizeaza dublarea numarului
treptelor de viteza, prin posibilitatea ce o ofera ca arborele intermediar sa capete doua turatii.
Reductoarele de viteze sau amplificatoarele de cuplu pot fi cu roti dintate cu axe fixe sau cu
roti dintate cu axe mobile (planetare).
Reductorul cu roti dintate(fig.48) realizeaza modificarea turatiei arborelui intermediar, la o
cutie în trepte cu trei arbori longitudinali, folosind pentru aceasta rotile dintate (4 si 5) care prin
cuplare cu rotile dintate (6 si 7), dau raporturi diferite de transmisie.

Cupland prima pereche de roti (1 cu

3), turatia arborelui intermediar va fi mai
mare decat în cazul cuplarii celei de a doua
perechi de roti (2 cu 4). Astfel, fiecare treapta
de deplasare se dubleaza (viteza redusa, viteza
rapida). Deplasarea rotilor (1 si 2) pentru a le
aduce în una din cele doua pozitii de cuplare
se face cu ajutorul manetei reductorului (M).
Actionarea reductorului pentru obtinerea
vitezei "înceata" sau "rapida" se face cu
Fig 3.7 Reductorul cu roti dintate
ambreiajul decuplat, ceea ce constituie un
dezavantaj.

Reductorul planetar (fig.3.8) este întalnit la tractoarele moderne. În forma cea mai simpla un
reductor de acest tip este format din pinionul planetar (1), solidarizat cu arborele conducator ,
patru pana la opt sateliti (2) liberi pe axele lor. Aceste axe sunt fixate pe un platou (3), ce este
solidarizat cu arborele condus. Reductorul are o coroana (4) prevazuta cu o dantura interioara si
care se angreneaza cu satelitii. Aceasta coroana ce se poate solidariza cu arborele conducator.
Cand coroana dintata (4) este solidarizata cu arborele conducator prin ambreiaj, satelitii (4) au rolul
unor pene si ca atare arborele condus primeste miscarea cu acelasi numar de ture de la arborele
13
conducator obturandu-se treapta rapida de viteza . Cand se întrerupe miscarea coranei dintate (4),
prin decuplarea ambreiajului , satelitii (2) capata si o miscare de rotatie în jurul axei lor, ceea ce
atrage o demultiplicare a miscarii discului (3), respectiv a arborelui condus si se obtine treapta
înceata de viteze . Cuplarea sau decuplarea ambreiajului reductorului se face printr-o maneta , fara
sa fie necesara oprirea tractorului din deplasarea sa. Acest fapt atrage marirea coeficientului de
folosire a timpului si a capacitatii de

lucru a agregatului.

Fig 3.8 Reductorul planetar

Transmisia centrala este formata din organele ce servesc pentru transmiterea miscarii de la
arborele secundar al cutiei de viteze la diferential. Ea realizeaza totodata demultiplicarea miscarii
transmise si schimbarea directiei de transmitere cu un unghi de 90o. În constructia tractoarelor
agricole, transmisia centrala poate fi: simpla sau dubla.

Fig 3.9 Transmisia centrala a) simpla ; b) dubla

Transmisia centrala simpla (fig.3.9a) este alcatuita dintr-o pereche de roti dintate de forma
tronconica permanent cuplate, prin care se realizeaza o singura treapta de demultiplicare. Prima
roata dintata, de diametru mic, numita pinion de atac (1), este fixata pe capatul terminal al arborelui
secundar al cutiei de viteze, iar cea de a doua, coroana (2), preia miscarea de la pinionul de atac si o
transmite casetei diferentialului, la tractoarele pe roti, sau la ambreiajele laterale, la cele pe senile.
Cele doua roti pot fi cu dinti drepti, înclinati sau curbi. Dintii curbi sunt mai rezistenti si asigura
transmiterea miscarii fara socuri sau zgomote.
Transmisia centrala dubla (fig.3.9b) asigura obtinerea a doua trepte de demultiplicare a
miscarii: prima demultiplicare, prin pinionul de atac (1) si coroana (2), iar cea de a doua, prin rotile

14
dintate (R1) si (R2) prin care miscarea se transmite la caseta diferentialului sau la ambreiajele
laterale.
Diferentialul are rolul de a asigura legatura cinematica dintre transmisia centrala si arborii
planetari si sa permita diferentierea vitezei unghiulare a rotilor motrice cand tractorul (sau alt tip de
autovehicul) se înscrie într-un viraj. Diferentialul intervine si în situatia cand rotile motrice au
aderenta diferita pe suprafata terenului pe care ruleaza.
Dupa valoarea momentului transmis celor doi arbori planetari, diferentialele pot fi: simetrice
(cand momentul transmis celor doi arbori este egal) si asimetrice (cand momentul se transmite
celor doi arbori inegal, într-un anumit raport). Dupacaracteristicile constructive se întalnesc
diferentiale: cu angrenaje conice, cu angrenaje cilindrice, cu angrenaje melcate si cu came. Dupa
particularitatile
functionale diferentialele pot fi: simple, facultativ blocate, autoblocabile.
La tractoarele agricole, cele mai folosite diferentiale sunt cele cu angrenaje conice, simple si
facultativ blocate.
Diferentialul simplu cu angrenaje conice (fig.3.10) este format din caseta diferentialului
solidarizata prin suruburi cu coroana transmisiei centrale. În interiorul casetei se gasesc doua sau
patru pinioane satelite si doua pinioane planetare. Pinioanele planetare sunt permanent cuplate cu
pinioanele satelite si solidarizate cu arborii planetari.

1.Platoul port sateliti

2.Pinioane planetare
3. Arborele rotii
4. Transmisia finala
5. Satelitii
6. Pinion de atac

Fig 3.10 Diferentialul

În timpul deplasarii tractorului pinionul de atac, primind miscarea de la cutia de viteze, o

transmite coroanei si odata cu aceasta se roteste si caseta diferentialului.
În functionarea diferentialului se disting doua situatii:
• tractorul se deplaseaza în linie dreapta, rotile motrice au aceeasi aderenta cu suprafata solului si
ca atare se rotesc cu aceeasi viteza unghiulara (ω1 = ω2);
• tractorul executa un viraj si ca atare vitezele lor unghiulare se diferentiaza (ω1 ≠ ω2).
În primul caz, pinioanele sateliti se rotesc odata cu caseta diferentialului dar joaca rol de
pene între pinioanele planetare, astfel ca cei doi arbori planetari lucreazaca un singur arbore,
imprimand rotilor motrice aceeasi viteza unghiulara ( ω1 = ω2).
În cel de al doilea caz, satelitii se învart odata cu caseta diferentialului, dar în acelasi timp
capata si o miscare de rotatie în jurul axei lor, miscare prin care diferentiaza viteza unghiulara a
pinioanelor planetare, respectiv a rotilor motrice. La viraje, cu cat roata motrica din interioarul
15
curbei se învarte mai încet decat caseta diferentialului, cu atat cea din exterior se învarte mai repede,
astfel ca suma vitezelor unghiulare a rotilor planetare, pentru aceeasi viteza de deplasare a
tractorului, este constanta si de doua ori mai mare decat viteza unghiulara a casetei diferentialului:
ω1 + ω2 = 2 ωc.

Transmisia finala. La majoritatea tractoarelor, transmisiile finale sunt de tipul cu roti

dintate cu arbori cu axe fixe. Cea mai larga utilizare au primit-o transmisiile finale simple cu
angrenare exterioara, cu rapoarte de transmitere if = 4…7. Tipul transmisiei finale si locul ei de
plasare în raport cu rotile motoare sunt determinate de tipul si destinatia tractorului. La tractoarele
universale pe roti, transmisiile finale se asaza, de obicei, langa diferential, chiar în carterul
transmisiei (fig. 3.11).

Fig. 3.11. Schema puntii din spate cu transmisie finala plasata langa diferential.
În acest caz, puntea din spate are o constructie mai compacta si este mai rigida, însa are
dezavantajul ca se reduce considerabil lumina tractorului. În plus, arborii rotilor motoare au o
lungime mare.
În cazurile în care trebuie sa se asigure o lumina mare a tractoarelor, transmisiile finale se
asaza langa rotile motoare (fig. 3.12). asemenea constructii au avantajul ca permit scurtarea
arborilor solicitati puternic (arborii rotilor motoare) si elibereaza spatiul de sub tractor, însa prezinta
dezavantajul cu au o constructie mai putin compacta si mai putin rigida.

16
 Fig 3.12. Schema puntii din spate cu transmisie finala plasata langa roata motoare: a – carterul
puntii din spate; b – carterul transmisiei finale; c – îmbinare cu suruburi.

Fig 3.13 Transmisia de la tractorul Valtra N113 cu 20+20 trepte

Fig 3.14 Transmisia tractorului Universal 650

1. Ambreiaj principal; 2. Ambreiaj; 3.Cuplaj unidirectional; 4. Redactor planetar; 5. Schimbator de
viteze; 6. Transmisia centrala; 7. Diferential; 8. Transmisia finala; 9. Frane cu discuri; 10. Rotile

17
motoare; 11. Dispozitiv de blocare diferential; 12. Arbore; 13. Manson de comanda; 14.Arbore; 15.
Reductor planetar; 16. Arborele prizei de putere; 17. Redactor; 18.Roata de curea;

3.2.2 Transmisia hidrodinamica

 Hidrotransformatorul este dispozitivul de cuplare al motorului termic cu cutia de viteze

automata.
În cazul hidrotransformatorului transmiterea mișcarii de la motor catre cutia de viteze se
face prin intermediul unui fluid de lucru numit ulei de transmisie automata Hidrotransformatorul are
forma de tor (en: torus), o jumatate fiind pompa iar cealalta jumatate turbina.(fig. 3.14)

Fig. 3.15
Pompa (1) este conectata la motorul cu ardere interna, iar turbina (3) este conectata cu
arborele de intrare în cutia de viteze. În volumul dintre pompa și turbina se afla ulei de transmisie.
La accelerarea motorului termic uleiul este antrenat de pompa și directionat catre turbina. Energia
mecanica a motorului este transformata de catre pompa în energie hidraulica și transmisa turbinei.
Cand hidrotransformatorul este deblocat, între pompa și turbina nu exista legatura mecanica directa.
La tractoare aceste transmisii se folosesc combinate cu transmisiile mecanice obisnuite.
Caracteristica constructiva esentiala a transmisiilor hidromecanice este dispunerea in serie
cu hidrotransformatorul a unui schimbator de viteze, in majoritatea cazurilor, planetar si a unor
reductoare (la nevoie) cu scopul extinderii gamei de variatie a raportului de transmitere cinematica
si a gamei de variatie a raportului de amplificare a momentului, pentru o mai buna adaptare a
tractorului la cele mai diverse condtii de deplasare

18
 3.2.3 Transmisiile hidrostatice

Transmisia hidrostatica este un ansamblu hidropropulsiv care poate transforma si transmite

continuu o putere preluata de la un arbore de antrenare la unul sau mai multi arbori receptori.
Transmisia hidrostatica realizeaza o dubla transformare a energiei. Prima transformare are
loc in cadrul unitatii de intrare, unde energia mecanica de la arboreal conducator se transforma in
energie hidraulica sau pompa hidraulica. Cel de-al doilea process de transformare are loc in cadrul
unitatii secundare, de iesire, unde energia hidraulica este tranformata din nou in energie mecanica.
Unitatea secundara se numeste motor hydraulic si este similara din punct de vedere consctructiv si
functional unitatii primare.
Elementele componene ale transmisiei sunt:
- Masinile hidraulice:
- pompa hidraulica
- motor hidraulic
- sisteme de comannda, de actionare si de reglare automata
- aparatura auxiliara (conducte, racorduri, filter, rezervoare, racitoare si incalzitoare de ulei)
Masinile hidraulice volumice (pompe si motoare) constituie componenetele fundamentale
ale sistemeleor hidraulice de actionare, comanda si reglare. La utilizarea in cadrul transmisiilor de
putere a autovehiculelor, motoarele hidraulice trebuie sa fie reversibile si in general, bidirectionale.
Reglarea turatiei motoarelor, fara disipare de energie se face prin reglarea debitului pompelor prin
varierea cilindreei. In cazut in cacre sunt necesare variatii mari ale rapoartelor de transmitere
cinematice, se pot apela la solutii de reglare automata simultana a capacitatii pompelor si
motoarelor din component transmisiei de putere.
Din punct de vedere constructive, pompele hidraulice volumice cunosc o mare diversitate.
Ele se pot clasifica in functie de forma organului active si de genul de miscare efectuat de acesta.
Ca elemente active, se utilizeaza pistoane, agrenaje, palete, suruburi, etc.
Astfel se disting pompe cu pistoane axiale si radiale, pompe cu palete culisante si pompe cu
angrenaje cilindrice.
Pompele policilindrice se construiec cu cilindri imobili sau in miscare relative fata de
carcasa. Axele cilindrilor pot fi radiale fata de axa de rotatie (fig 3.16) sau paralele cu aceasta (fig.
3.17)

19
 Fig 3.16. Pompa cu pistoane radiale
1. Stator; 2. Rotor excentric; 3. Pistoanele; 4 Axul central; 5. Canalele de aspiratie; 6.Canale de
refulare

Fig. 3.17 Pompa cu pistoane axiale si disc inclinat

1. blocul cilindrilor (rotorul); 2.cilindrii; 3.pistoanele; 4.discul înclinabil; 5 ax cardanic;

6. biele cu articulatii sferice; 7.piesa fixa a canalelor de aspiratie si refulare (element de distributie)

Modul de functionare a unei transmisii hidrostatice:

20
 Fig 3.18 Schema de principiu a unei transmisii hidrostatice

Pompa hidrostatica 1 este antrenata de motorul cu ardere interna al tractorului. Arborele de

iesire al motorului hidraulic 2 este unit cu rotile motoare ale tractorului fie direct, fie printr-o
transmisie mecanica intermediara. Lichidul sub presiunea de la pompa hidraulica este trimis prin
conducta de inalta presiune 3 la motorul hidraulic. Sarcina hidraulica a lichidului se transforma in
motor in lucru mecanic, care se transmite arborelui acestuia. De la motor, prin conducta de joasa
presiune 4 lichidul se intoarce in pompa.
Modificarea raportului de transmitere al transmisiei hidrostatice, ceea ce corespunde
modificarii vitezei de deplasare a tractorului si a valorii momentului transmis la rotile motoare ale
acestuia, se poate realize prin urmatoarele procedee:
a) Modificarea volumului de lucru al pompei si mentinerea constanta a volumului de lucru
al motorului;
b) Modificarea volumului de lucru al motorului si mentinerea constanta a volumului
pompei
c) Modificarea simultana a ambelor marimi.

21
 Fig 3.19 Transmisie hidrostatica
1.Arbori; 2. Rezervor de ulei; 3. Arbore cardanic; 4. Motor hidrostatic;
5. Radiator; 6. Motor diesel; 7. Pompa hidraulica; 8. Conducte

3.3 Sistemul de rulare

Mecanismul de rulare asigura functia de organ de deplasare, cat si functia de organ de

aderenta pe sol si de adaptare a tractorului la diverse conditii de lucru. Sistemulde rulare al
tractorului poate fi cu roti sau cu senile.
Tabel 3.1 Comparatie intre cele 2 siteme de rulari

Caracteristica Propulsor cu roti

22
 Propulsor cu senile

2…5 daN / cm2; prin

controlul presiunii de
Presiunea pe sol umflare, la pneuri de 0,8…1,0 daN/cm2
constructie speciala s-a
ajuns la 1 daN/cm2

Sarcina admisa Circa 25 … 32 kN / roata Circa 45 kN / galet

Capacitatea de abordare Buna Foarte buna

a obstacolelor
Vulnerabilitatea Redusa: un transportor 8x8
(capacitatea de poate continua deplasarea si Foarte mare: distrugerea unei senile
progresiune în caz de în situatia în care 2 pneuri conduce la imobilizarea autovehiculului
distrugere) sunt distruse

Foarte redusa: distrugerea caii de rulare

Foarte buna este evitata prin montarea unor perne
Protectia caii de rulare
de cauciuc care limiteaza însa
coeficientul de aderenta pe terenuri moi
si umede

Foarte buna: rulaj mare si nu

Redusa: rulaj redus si volum mare de
Mentenabilitatea necesita operatii de
întretineri
întretinere

Foarte buna: V=100-120

Mobilitatea Buna: V=60-65 km/h
km/h

Mai mici de 2-3 ori la

Costuri achizitie si de 3-6 ori în Mari
exploatare

Raza de actiune Mare Mica

Mic (probabilitate redusa de

Nivel de zgomot Mare
descoperire de catre inamic)

Redusa: prin masuri Foarte buna

Capacitatea de virare
constructive speciale s-a
ajuns la o raza de 7…8 m

3.3.1 Tractoarele pe roti

23
 Sistemul de rulare pe roti este cel mai utilizat sistem în constructia tractoarelor. Sunt
realizate sisteme cu o punte motoare (cu doua roti motoare), cu doua punti motoare (cu patru roti
motoare).
Principalele avantaje ale sistemului de rulare cu roti constau în:
 simplitatea constructiva a sistemului care implica pret de cost mai redus si
întretinere mai usoara;
 posibilitatea reglarii ecartamentului;
 posibilitatea deplasarii cu viteze mari (40 km/ora);
 deplasarea pe drumurile publice fara deteriorarea acestora.
Prin comparare cu sistemul de rulare pe senile, sistemul de rulare pe roti
prezinta urmatoarele dezavantaje:
 aderenta mai scazuta cu solul;
 presiunea specifica pe sol mai mare, de unde si compactarea trenului mai
mare;
 în cazul deplasarii pe terenuri în panta stabilitatea este mai scazuta.
Partile componente principale ale sistemului de rulare pe roti sunt: osia din fata, semiosiile din
spate si rotile cu pneuri.
Osiile din fata pot fi osii simple si osii motoare.
Osiile simple, la randul lor pot fi: cu cale larga, cu cale îngusta, cu cale unica.
Osia simpla cu cale larga (fig. 6.10.a) echipeaza majoritatea tractoarelor universale si speciale.
Este o osie telescopica, formata dintr-o axa centrala tubulara, prinsa articulat la suportul osiei din
fata si doua semiosii laterale, la capetele carora sunt prinsi articulat pivotii fuzetelor pe care se
monteaza rotile de directie.
Osia simpla cu cale îngusta (fig. 6.10.b) are în componenta un suport vertical cu pivot
vertical prevazut cu doua fuzete pe care se monteaza rotile directoare. Acest tip de osie echipeaza
unele tractoare universale care lucreaza cu masini construite special pentru tractoare cu astfel de
osii.
Osia motoare este o osie cu cale larga si echipeaza tractoarele cu doua punti
motoare. De regula ecartamentul este fix.
Pentru asigurarea unei bune stabilitati a tractorului si o manevrare usoara, rotile de directie
se monteaza pe puntea din fata în pozitii bine determinate, formand patru unghiuri:
- unghiul de înclinare transversala – β – este unghiul (masurat în plan transversal) format
de axa pivotului fuzetei cu verticala. Are valori de 2 – 80, permite luarea virajului cu usurinta si
mareste stabilitatea tractorului la deplasarea în linie dreapta;
- unghiul de înclinare longitudinala – γ – este unghiul (masurat în plan longitudinal)
format de axa pivotului fuzetei cu verticala si are valori de pana la 10 0 .Acest unghi îmbunatateste
stabilitatea tractorului la deplasarea în linie dreapta.
- unghiul de stabilitate – α – este unghiul format de planul rotii cu verticala. Are valori de
0
0,5 – 5 si permite manevrarea usoara a tractorului.
- unghiul de fuga (de convergenta) al rotilor. Rotile sunt mai apropiate la partea din fata cu 1
– 12 mm în raport cu partea din spate.
Semiosiile din spate, din punct de vedere constructiv pot fi realizate ca:
- semiosii cu arbori liberi (nu includ transmisiile finale) care permit modificarea
ecartamentului prin culisarea rotilor pe arborii liberi;

24
 - semiosii fara arbori liberi (includ transmisiile finale) la care ecartamentul se poate
modifica prin schimbarea pozitiei discului si a jentii rotii.
Rotile cele mai utilizate sunt cele cu pneuri. Roata cu pneu este formata din: butuc, disc,
janta si pneu. Butucul se monteaza pe semiosie, pe el se prinde discul rotii. Discul de regula este
concav. Janta este montata pe disc si are rolul de a sustine pneul. Pneul este format din amvelopa,
camera de aer si valva si constituie partea de rulare a rotii. Pneurile pot fi: de tractiune, folosite la
rotile motoare si sunt
prevazute cu profile de aderenta; de directie utilizate la rotile de directie

Fig 3.20 Schema osiei simple

a. cu cale larga; 1 – axa centrala; 2 – semiosii laterale; 3 – pivoti; 4 – fuzete; 5 – roti de directie;
b. cu cale îngusta; 1 – suport vertical; 2 – pivot; 3 – fuzete; 4 – roti de directie.

Fig 3.21 Posibilitati de marire a ecartamentului la tractorul New Holland T9.630

25
 Fig. 3.22 Sistem de rulare produs de firma ZF

3.3.2 Tractoare pe senile

Senila este o banda închisa, prin intermediul careia tractorul se sprijina pe sol si care asigura
transmiterea fortei motoare si a celei de franare de la roata motoare la sol.

2 3 4

26
Fig 3.23 Compunerea mecanismului senilei: 1- roata motoare; 2- role de sustinere; 3 si 4-mecanism
de întindere; 5 – roata de întindere; 6 – role de sprijin (galeti).

În functie de tipul suspensiei, senilele se clasifica în:

- senile rigide;
- senile semielastice;
- senile elastice.
Senilele rigide sunt montate rigid pe cadrul tractorului si nu permit copierea denivelarilor
terenului. Ele sunt mai robuste din punct de vedere constructiv , iar pretul de cost este mai mic.
Senilele semielastice (fig. 3.24.a) asigura o copiere mai buna a denivelarilor terenului si un
confort sporit, dar în limite restranse, prinderea senilei la cadrul tractorului realizandu-se printr-un
arc lamellar
Senilele elastice (fig. 3.24.b) asigura copierea denivelarilor solului în cele mai bune conditii
si totodata amortizarea socurilor, ceea ce permite deplasarea cu viteze sporite. Are aceleasi parti
componente ca si senila semielastica, numai ca rolele de sprijin sunt prevazute cu carucioare
elastice, montate articulat pe cadrul tractorului. Este cel mai bun sistem, dar este mai putin
raspandit datorita pretului de cost mai ridicat.
Pentru a permite deplasarea tractoarelor pe drumurile amenajate (asfaltate, betonate) la
tractoarele moderne lantul senilei si placile de aderenta au fost înlocuite cu o banda din panza
cauciucata, prevazuta cu profile de aderenta, care permite realizarea de viteze sporite si deplasarea
pe toate drumurile. Senila din cauciuc prezinta o aderenta mai redusa decat cea metalica, dar mult
mai buna decat cea a rotilor cu pneuri.

Figura 3.24. Schema constructiva a senilei: a. semielastica; b. elastica;

1 – stea (roata) motrica; 2 – rola de întindere; 3 – role de sprijin; 4 – elemente elastice; 5 –
carucioare
articulate; 6 – lantul senilei; 7 – mecanism de întindere; 8 – role de sustinere.

27
 Fig 3.25 Modul de transmitere al puterii la senile la tractorul Case IH Steiger 600

3.4 Sistemul de directie

3.4.1 Sistemul de directie la tractoarele pe roti

Mecanismul de directie asigura dirijarea tractorului în directia necesara de mers, prin
actionarea asupra sistemului de rulare. La tractoarele pe roti schimbarea directiei de mers se
realizeaza prin modificarea unghiurilor rotilor directoare fata de axa de simetrie a tractorului, iar la
tractoarele pe senile, prin variatia vitezelor de miscare a senilelor.
Dupa modul de actionare a rotilor directoare, mecanismele de directie se clasifica în:
1. mecanisme de directie cu actiune directa (de tip mecanic);
2. mecanisme de directie cu servoactiune.
La tractoarele pe roti, în functie de destinatia tractorului si de modul de
repartizare a sarcinii pe roti sunt patru modalitati de executare a virajului (fig. 6.15):
 prin actionarea rotilor din fata;
 prin actionarea rotilor din spate;
 prin actionarea rotilor din fata si a rotilor din spate

28
 Mecanismul de directive cu actiune directaeste de tip mecanic la care conducatorul
tractorului intervine direct asupra rotilor de directie. Echipeaza tractoarele cu putere de pana la 50
CP.
Principalele parti componente ale mecanismului sunt (fig. 6. 16): volanul de directie, caseta
de directie, un sistem de parghii articulate de legatura si trapezul de directie.
Volanul reprezinta elementul de comanda al mecanismului de directie. Este solidarizat cu
axul si este sustinut de un suport tubular – coloana volanului.

Caseta de directie transformamiscarea de rotatie a volanului în miscare pendulara a

levierului de comanda, miscare ce ajunge prin sistemul de parghii la trapezul de directie. Este
formata dintr-o carcasa prevazuta în interior cu un mecanism cu surub si sector dintat, sau
mecanism cu surub melc si roata melcata. Surubul este solidarizat cu axul volanului, iar roata este
solidarizata cu levierul de comanda. Trapezul de directie este format din levierele fuzetelor, bara de
conexiune dintre cele doua leviere si osia din fata. Se considera conditii optime de conducere, daca
29
efortul depus de conducator la volan este cuprins între 3 – 12 daN, iar jocul liber al volanului nu
depaseste 150.
Mecanismul de directie cu servodirectie.Acest tip de mecanism se utilizeaza la tractoarele cu
sarcina mare pe rotile directoare si are rolul de a usura efortul depus de conducator. La aceste
mecanisme conducatorul comanda numai executia virajului, efortul pentru actionarea rotilor
directoare este realizat de un servomotor hidraulic. Mecanismele cu servodirectie pot fi
hidromecanice sau hidraulice.
Mecanismul cu servodirectie hidraulic (fig.3.28) are în componenta o parte de comanda si o
parte de executie.

Fig 3.28 Schema mecanismului de directie hidraulic: 1 – volan; 2 – ax volan; 3 –

distribuitorhidraulic; 4 – cilindru hidraulic; 5 – fuzeta; 6 – levier de fuzeta; 7 – bara de conexiune; 8
– pivot; 9 – roti de directie; 10 – rezervor de ulei hidraulic; 11 – filtru hidraulic; 12 – pompa
hidraulica; 13 – conducte hidraulice.

Partea de comanda a virajelor este formata din volan, ax volan, coloanavolan si distribuitor
hidraulic cu sertaras rotativ.
Partea de executie a virajelor este formata din: rezervor de ulei hidraulic, filtru de ulei,
pompa de ulei, cilindru hidraulic cu dublu efect, bara de conexiune, leviere de fuzeta, pivoti, fuzete
si roti directoare.
Uleiul hidraulic sub presiune trimis de pompa hidraulica ajunge la distribuitorul hidraulic
care va dirija uleiul spre una din cele doua camere ale cilindrului hidraulic, în functie de comanda
de viraj pe care o primeste prin volan de la conducatorul tractorului, sau îl dirijeaza înapoi în
rezervor pe circuitul de retur, cand tractorul se deplaseaza în linie dreapta. În aceasta situatie cele
doua camere ale cilindrului hidraulic raman închise.

3.4.2 Sistemul de directie la tractorul cu senile

Mecanismul de directie este plasat în puntea motoare a tractorului si permite modificarea

vitezei unghiulare la cele doua roti motrice, facînd ca senilele sa devina una înaintata, si alta
întîrziata.Mecanismele de directie întîlnite la tractoarele pe senile se clasifica în functie de
urmatoarele criterii:

30
 – Dupa numarul impus al razelor de viraj, se deosebesc mecanisme de directie, cu o singura
treapta, cu mai multe trepte si fara trepte. Mecanismul cu o singura treapta are, pentru o anumita
pozitie a pîrghiilor de directie, o singuraraza minima de viraj. Alte raze de întoarcere, intermediare,
se obtin numai pe baza patinarii de scurta durata a ambreiajului sau frînei. Mecanismul cu mai
multe trepte are avantajul ca poate realiza doua sau mai multe raze de viraj.Mecanismul fara trepte
permite virajul cu raze variind de la o valoare minima pîna la raza egala cu infinitul, adica
deplasarea în aliniament.
– Dupa viteza de deplasare a tractorului pe senile în viraj în comparatie cu cea de mers în
linie dreapta, se deosebesc: mecanisme de directie cu viteza constanta a centrului tractorului,
mecanisme cu viteza constanta a senilei înaintatesi mecanisme de directie cu viteza variabila
a senilei înaintate.
– Din punctul de vedere al constructiei, se deosebesc: mecanisme cu frictiune (ambreiajele
dedirectie), mecanismele planetare cu una sau doua trepte, diferentiale duble si mecanisme
de întoarcere combinate.
Mecanismul de directie trebuie sa îndeplineasca urmatoarele cerinte:
– trecerea de la mersul în linie dreapta la mersul în viraj si invers sa se faca rapid si fara
socuri;la aceasta cerinta raspund mai bine mecanismele de directie fara trepte;
– momentul necesar la viraj sa fie cit mai redus;
– sa nu produca supraîncarcarea motorului;
– sa asigure o stabilitate buna la mersul în linie dreapta.

În figura 3.29 este reprezentata schema mecanismului de directie cu ambreiaje. Arborele

conducator  3 (antrenat de transmisia centrala) este legat de arborii condusi 1 si 2 ai mecanismului
prin doua ambreiaje cu frictiune cu mai multe discuri. Pe capetele exterioare ale arborilor condusi se
fixeaza rotile conducatoare ale transmisiilor finale, cu ajutorul carora arborii 7 si 2 sînt legati
cinematic cu rotile motoare ale senilelor. Pe partile conduse ale ambreiajelor de directie se
monteaza cîte o frîna  f  1 si  f  2. În cazul deplasarii în linie dreapta, ambele ambreiaje sînt cuplate
si frînele  f  1 si  f  2 libere, vitezele unghiulare ale arborilor condusi fiind egale. La viraje curaze mari,
ambreiajul din partea senilei întîrziate se decupleaza partial sau total, în functie de intensitatea
virajului. La viraje cu raze mici, în afara decuplarii ambreiajului, este necesar sa se strînga si frîna
corespunzatoare. Rezulta ca senila înaintata este legata tot timpul cu arborele conducator
almecanismului, viteza acesteia la viraj ramînînd constant (v2= v= const.), daca turatia motorului nu
se modifica.

Fig 3.29 Schema mecanismului de directie cu ambreiaje

31
 Ambreiajele de directie au obtinut cea mai larga raspîndire latractoarele pe senile. Piesele
acestui mecanism au o constructiesimpla si pot fi executate si reparate usor fara a necesita
utilajecomplicate. Mecanismul de directie cu ambreiaje, avînd unsingur grad de libertate, asigura o
miscare rectilinie stabila atractorului pe senile. Dezavantajul principal al ambreiajelor dedirectie
consta în aceea ca au o rezistenta la uzura mai mica decîtmecanismele de directie cu roti dintate.
Mecanismele de directie cu diferentiale. Ca mecanisme de directie ale tractoarelor pe senile
se pot utiliza diferentialele simple sau duble(compuse), cu roti conice, cilindrice si cu surubmelc si
roata melcata.
În prezent, mecanismul de directie cu diferential simplu (fig. 3.30) nu se mai utilizeaza la
tractoare pe senile, dar face parte din mecanismele de directie combinate, utilizate la vehicule pe
senile de mare viteza. Ca mecanism de directie simplu, diferentialul simplu sa utilizat la tractorul pe
senile StaubLunic.În figura 3.30 este reprezentata schema diferentialului dublu cu roti conice, care,
în cazul folosirii ca mecanism de directie la tractoare pe senile, are montat pe fiecare arbore planetar
cîte o frîna
  f  1 si  f  2. Cutia diferentialului este legata cinematic printransmisia centrala cu cutia de viteze. De la
diferential, puterea se transmite arborilor planetari 1 si 2, la capetele carora sunt montate rotile
dintate conducatoare ale transmisiilor finale, cu ajutorul carora rotile motoare ale senilelor sînt
legate de arborii planetari. În cutia diferentialului se monteaza crucea, pe fusurile careia se rotesc
liber rotile numite sateliti. Satelitii se afla în angrenarepermanenta cu rotile montate pe capetele
interioare ale arborilor planetari, denumite roti  planetare

Fig 3.30 Schema mecanismului de directie cu diferential simplu.

3.5 Sistemul de franare

Sistemul de franare are rolul de a reduce viteza de deplasare, de a opri si imobiliza tractorul
pe durata stationarii si de a contribui la realizarea întoarcerilor cu raza mica de viraj, prin franarea
independenta a unei roti sau senile.
Sistemul de franare trebuie sa asigure franarea rapida, lina, fara socuri în momentul
actionarii si sa excluda total aparitia fenomenului de autofranare.
Clasificarea sistemelor de franare se face dupa mai multe criterii, cele mai uzuale fiind:
dupa modul de actionare si dupa tipul constructiv.
Dupa modul de actionare ele se pot clasifica în:
32
  sisteme de franare cu actionare mecanica;
 sisteme de franare cu actionare hidraulica;
 sisteme de franare cu actionare pneumatica.

Dupa tipul constructiv se pot clasifica în:

 sisteme de franare cu frane cu banda;
 sisteme de franare cu frane cu discuri;
 sisteme de franare cu frane cu saboti.
Sistemele de franare cu actionare mecanica se utilizeaza la tractoarele cu viteza mica de
deplasare (tractoare agricole, universale), caracterizandu-se prin fiabilitate ridicata.
Sistemele de franare cu actionare hidraulica sau pneumatica se utilizeaza la tractoarele cu viteza
sporita de deplasare.
La tractoare franele se amplaseaza pe arborii transmisiei (semiarborii planetari) si sunt
independente, iar la remorci, la roti.

3.5.1. Frana cu banda

Frana cu banda (fig. 3.31) este utilizata la tractoarele pe roti si pe senile, de putere mica si
mijlocie (masa relativ mica si o viteza de deplasare mica). Suprafata de franare este relativ mica, dar
prezinta avantajul unei simplitati constructive si pret de cost redus

Fig 3.31 Frana cu banda

1 – inel de franare; 2 – banda de franare; 3 – pedala de frana; 4 – arc readucator;
5 – tija de legatura; 6 – parghie de comanda.

Frana cu banda este constituita din urmatoarele parti componente:

- parte mobila reprezentata printr-un inel de franare sau un tambur de franare;
- partea fixa reprezentata prin banda de franare;
- mecanismul de comanda.
Banda de franare este alcatuita dintr-o banda de otel captusita pe interior cu garnituri
(banda) din ferodou. La apasarea pedalei, banda de franare se strange pe inelul de franare si
determina aparitia unei forte de frecare care determina franarea tractorului.
Mecanismul de comanda este format din pedala de comanda, arc readucator, tija de legatura
reglabila ca lungime, si o parghie de comanda sau o cama de comanda.

33
 3.5.2 Frana cu discuri

Frana cu discuri (fig. 3.32) este tipul de frana cel mai utilizat în constructia tractoarelor de
putere mijlocie si mare. Este o frana compacta si foarte eficienta datorita suprafetelor mari de
frecare.

Figura 3.32 Schema franei cu disc

1 – discuri de frictiune; 2 – discuri de
presiune; 3 – arcuri de readucere a discurilor;
4 – bile sferice; 5 –carcasa franei; 6 –
mecanism de comanda

Parte mobila a franei cu discuri este reprezentata prin doua discuri de frictiune (discuri din
otel prevazute pe ambele fete cu garnituri din ferodou);
- Partea fixa este constituita din doua discuri de presiune realizate din otel prevazute cu
alveole cu adancime variabila, bile sferice montate în alveole si arcuri de readucere a discurilor;
- Mecanismul de comanda este aproape identic cu cel prezentat anterior.
Functionare. La actionarea pedalei de comanda ( de frana) prin sistemul de parghii,
discurile de presiune se rotesc unul fata de altul ( în sensuri diferite), bilele urca pe planul înclinat al
alveolelor si determina deplasarea discurilor de presiune spre discurile de frictiune, care sunt
presate înspre carcasa si carterul transmisiei. Ca urmare apar patru forte de frecare între partile fixe
si partile mobile ale franei, determinand franarea tractorului.

3.6 Sisteme hidraulice

Dispozitivele de tractiune sunt reprezentate prin bare de tractiune si cuple de tractiune, fiind
montate în partea din spate a tractorului.
Barele de tractiune au rolul de a permite cuplarea masinilor tractate la tractor fiind realizate
sub doua forme:
- bara transversala montata perpendicular pe axa de simetrie a tractorului, în articulatiile
sferice ale tirantilor laterali. Este prevazuta cu orificii echidistante si furca de cuplare. Se livreaza
împreuna cu tractorul si este utilizata cel mai frecvent.
- bara longitudinala montata pe sub tractor, longitudinal, cu un capat la sasiu iar cu celalalt
pe un suport propriu cu orificii. La capatul opus este montata furca de cuplare. Se utilizeaza numai
la masini special concepute.

34
 Cuplele de tractiune sunt utilizate pentru cuplarea si tractarea remorcilor. Se monteaza în
partea din spate a tractorului prin intermediul unor elemente rigide sau elastice, cu rol de amortizare
a socurilor. Ele pot fi: cuple manuale, cuple semiautomate (cuplarea se face automat, decuplarea
manual), cuple automat

35
3.6.1 Instalatia hidraulica

Instalatia hidraulica are rolul de a transforma energia mecanica în energie hidraulica si de a

actiona prin intermediul energiei hidraulice motoare hidraulice montate pe tractor sau masini
horticole, care transforma energia hidraulica în lucru mecanic.
Dupa modul de realizare ele se clasifica în: instalatii hidraulice cu elemente separate,
instalatii hidraulice de tip semibloc, instalatii hidraulice de tip monobloc.
Dupa modul de functionare se clasifica în: instalatii hidraulice fara reglaje automate si
instalatii hidraulice cu reglaje automate.
Instalatia hidraulica cu elemente separate este o instalatie simpla, usor de întretinut, cu pret
de cost redus. Are în componenta: rezervor de ulei, filtru de ulei, pompa hidraulica, distribuitor
hidraulic, cilindru de forta cu dublu efect, conducte.
Distribuitorul este de tip cu sertaras liniar cu patru pozitii de lucru: ridicat, neutru, coborat,
flotant.
Instalatia hidraulica de tip semibloc are o parte din elemente montate într-un bloc comun
iar altele dispuse separat.
Instalatia hidraulica de tip monobloc are toate elementele grupate într-un bloc comun.
Aceasta instalatie cat si instalatia de tip semibloc prezinta avantajul automatizarii proceselor de
lucru, fiind prevazute cu reglaj automat al fortei de tractiune si al pozitiei masinii.
Reglajul de pozitie permite mentinerea masinii la un nivel (înaltime sau adancime) stabilit
anterior prin maneta de comanda.
Reglajul de forta asigura mentinerea constanta a fortei de tractiune prin modificarea
adancimii de lucru.

3.6.2. Mecanismul de suspendare al tractorului (ridicatorul hidraulic)

Mecanismul de suspendare este folosit pentru cuplarea la tractor a masinilor horticole

semipurtate sau purtate. Are în componenta un arbore transversal cu doua brate, doi tiranti laterali,
doi tiranti verticali, tirant central reglabil ca lungime, lanturi stabilizatoare. Actionarea
mecanismului se realizeaza prin intermediul unui cilindru de forta comandat de instalatia hidraulica
a tractorului, prins cu un capat la tractor iar cu celalalt la unul din bratele arborelui. Miscarea se
transmite la tirantii laterali prin tirantii verticali si implicit la masina din agregat care poate fi
ridicata sau coborata dupa dorinta. Lanturile stabilizatoare au rolul de anulare a jocului în plan
transversal al masinii suspendate, în special în timpul transportului.
 Fig. 3.33 Ridicator hidraulic in trei puncte

3.7 Postul de conducere

Fig. 3.34. Postul de conducere al tractorului Massey Ferguson 8600

Fig. 3.35 Sistemul de control

 4. Utilaje pentru tractoare

Utilajele pentru tractoare sunt foarte diversificate din punct de vedere al scopului precum si al
dimensiunilor.
Mai jos sunt prezentate cele mai importante utilaje agricole:

1.Plugul
Este o unealtă folosită în agricultură pentru cultivarea inițială a solului pentru a-l prepara să fie
însămânțat sau plantat. A fost un instrument de bază în agricultură peste tot timpul în istoria
înregistrată și reprezintă una dintre cele mai importante invenții omenești.

Fig 4.1 Plug cu 6 tropite reversibil

2.Cultivatorul
Acesta are rolul de a marunti solul inainte de a fi semanat.

Fig 4.2 Cultivator

3.Semanatoarea

4.Presa de balotat
 - 40 -

5. Bibliografie

1.www.Claas.com
2.www.NewHolland.com
3.www.Masseyferguson.com
4.www.wikipedia.com
5.www.scribd.com
6.Mateescu V., “Tractoare”, notite de curs, Facultatea de Transporturi,
7.Toma M., “Tractoare”, Laborator, Facultatea de Transporturi;