REGELE CflROL I

Şl A DOUA SA C A P IT A L Ă
 S A TIPĂRIT IN

INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE C. S F E T E A

DIN BUCUREŞTI.

IN ANUL 1916.

130

J[ ' i * * t U-

95. t U r C u n | * U t / u < iA$K/

si! ■- 'S a s s : •
RELaT[MSTDRICDPDLITICE-5CRI5E
CiinimTiaTiua-PRimaRULUi ifl5ULai
G-G-maRZE5ca.t,En-aBDEMnm5i i 5i6

V tr tir lo A i
CELORA CE SUNT URMAŞII VREDNICI Al ÎNTÂIULUI
REGE Şl ÎNTÂIEI REGINE A ROMÂNIEI. VECHEA
CETATE A IAŞILOR ÎNCHINA ACEASTA SLABA
OGLINDIRE A UNEI JUMĂTĂŢI DE VEAC DIN
TRECUTUL SAU POLITIC. CA SEMN DE ADEVARATA
Şl NESFÂRŞITA RECUNOŞTINŢA Şl MULŢAMIRE
PENTRU SPRIJINUL Şl DARURILE SUFLETEŞTI Şl
MATERIALE CE CAROL I Şl ELISAVETA. IN TOT
RĂSTIMPUL DOMNIEI LOR l-AU ACORDAT. 0 0 0
 una Ursita a neamului românesc a veghiai de mutic veacuri
asupra traiului şi perpeluărci scoborttorilor acelora, ce aduse
in vechea Dacie barbard inrcpulul unei civilizaţii modeste,
pentru epoca In care prefacerea earaelerelvr şi deşteptarea
sufletelor băştinaşilor dintre Tissa şi Nistru trebuia să se
efectueze, in ciuda tuturor năvălirilor şi apăsărilor hoardelor
asiatice.

Noul neam înfăptuit prin tmpărecherea vechilor Daco-

Yazigi cu cetele Latine, ce aduceau pe aceste pământuri nu
numai foc şi sabie, dar şi o cultură relativ înaintată pentru
acele vremuri, se contopi, dăinui şi se afirmă tot mai tare,
trecând apoi prin atâtea veacuri vijelioase, şi inlălurând
loviturile şi poftele de acaparare şi stăpânire ale atâtor alte
popoare.

N 'a perii neamul românesc nici prin loviturile ele­

mentelor, nici prin acele ale năvălitorilor, in cursul a optsprezece vea­
curi posomorite şi dureroase, el, din /tolrivă, el s'a afirmai din ce in re
VIII

mai mull. fi. cânii civilizaţia europeană ajunse la starea re am apucat-o

incit nai fi părinţii noştri. a ilcşleptarr complectă a simţului fi vredni­
ciei omului modern se afirmă, şi un strigăt unanim eşi din toate piep­
turile. invocând libertatea individuală, egalilatea fi mai eu samă legalitatea.

Tranziţie mare şi repede s’a operat in cursul unui singur veac. pre­
cedent. in tot su/letul acestui neam vânjos fi vrednic de numele de om.

Dumnezeu a voit. şi Românimca s’a renăscut din starea de

amorţire in care vechimea vremilor o gârbovise prea mull. Se cerii atunci
lumină rât mai multă, oameni rât mai competenţi, ordine şi legi rât mai
vrednice de societatea modernă, in care urmă să se identifice şi să
dăinuiască naţiunea românească. Cu pregătiri chibzuite şi cu toată bună­
voinţa, silinţa şi luarea aminte trebuitoare, oamenii noştri ajlară ce ne
trebuie ea să /im vrednici de numele ce'l purtăm : oeârmuitori. justiţie,
instrucţie şi educaţie civică, armată pentru neclintirea graniţelor, mă­
suri de proteguire celor slabi In potriva larilor hrăpăreţi, câte nu Ir pu­
turăm ileodaiă a/lâ intre noi înşine, căularăm să aducem şi din alte
părţi, călăuze, oameni inuinlati in cultură, care să nc drâ normele şi
pildele trebuitoare.

Şi cel mai de samă om ce trebuia neamului, pentru eşirca din în­

tuneric şi amorţire, pentru domolirea patimilor ordinare şi pentru sprijin
jid/i de poftele de cotropire străine, trebuia să jir insuş Capul statului,
care să planeze asupra tuturor Românilor, coti tşi mai putură păstră
incă neineăleată de alţii moşia strămoşească. S e trebuia omul superior
care să nc garanteze viafa şi libertatea, cultura şi juslifia. demnitatea şi
propăşirea nestavilată.

Acela Iii găsit, emul Carul I fii proclamai de tara românească in-
treagă Domn al României.

Carol I domni, cc-i dreptul, asupra celor două ţărişoare mici, cari
jurinară sub el mai ales, marea (ară românească actuală, mare nu prin
inlindcrea pământului ei, dar prin vrednicia fiilor săi, şi considerarea
şi rangul ce ocupă in fata tuturor puterilor mari din juru-i, şi până
chiar peste mările nemărginite.

Carol I fii Runa-Ursită regenerată a României. Lui, Românimea ii

daloreştc situa(iunea de astăzi, Lu i i se cuvine seninul înalt de unde s’a
redat Românilor vrednicia străbună şi dreptul, puterea şi cinstea de care
se bucură in clipa de ja(ă.

Lui Carol / România ii datoreşte mai mull, decât ori-care alte fări
similare pol datori conducătorilor lor contimporani, căci propăşirea şi
inălţarea politică şi socială la care a ajuns ea astăzi, sub domnia lui,
n'are aiurea nici samăn nici comparaţie.

Şi când cariera Sa politică se indicii in dimineaţa de 28 Septenwrc

IU N , inlregul neam românesc ju zguduit din talpă până in creştet, şi
 IX

n’a Iost individ cu suflet românise dela un cupăt In nilul nl (Orei, cum şi
acei ce in acel moment se ullnu pe oile pământuri, care să nu se descopere,
să'şi piere rapid cu mâhnire şi să sloboadă o lacrimă ferbinle, gândin
du-sc la omul superior ce dispare, şi la soarta ce mai poate fi păstrată
acestei ţărişoare, in vâltoarea in care întregul continent se afla tocmai
atunci. •

laşul, vechea capitală a ţărişoarei de odinioară, pe rare Domnitorul,

apoi liegele mitrei (ări actuale nu uită de a o numi in orice prilej „ ii
douu Sa Capitală", simţi durere poate ceva mai mult denii restul tarei,
prin japtul că dragostea sa specială pentru acest oraş, nu odată a fost
afirmată şi dovedită, — şi că, la orice nevoie, orice cerere sau plângere
nesalisfăculă de alfi patrioţi, ec aveau căderea cuvenită, se puică adresă
cu cei mai siguri sorti de reuşită, numai Lui. Marelui Caro! I nl lio-
mân iniei.

Când CaroI I inertă de a mai fi printre rei vii, lăsă in urma'i cea
mai bună moştenire neamului peste care el stăpâni, faima şi reputaţia
sa de mare om, de vrednic om. de drept om al nouri sale patrii.

Primarul laşului, G. G. Mur:eseu. făcându-se interpretul tululor

locuitorilor vedici cetăli moldovene, erezii de rea mai întâi a sa datorie
de a face ea amintirea întâiului Rege al llomânilur, in relaţiile ce a avut
cu acest oraş, să se espună, spre perpetuare şi pildă generaţiilor viitoare,
prin alcătuirea unui volum in care să se arate zi eu zi, epocă cu epocă,
lot ce s'a urmat, spus sau scris, intre „ E l" şi „ a doua Sa Capitală".

Acest volum se infă(işează astăzi editorului, şi asupra alcăluirei

lui cată să se lămurească câteva cuvinte :

A se seri iu i op, relatând fapte istorice şi politice, ale unei epoce in

care scriitorul însuşi trăcşte, şi al cărui obiect ar fi calificarea şi apre-
ciarea unor fapte produse ieri, azi, şi cari îşi au incă urmarea pentru
mâni şi viitorime, e, credem, o lucrare, dacă nu imposibilă, cel puţin
aşii de grea de înjghebat, cum rari creere o pot pricepe. E acsioma de
judecător şi parte, incompatibilă pentru o raţiune sănătoasă.

Apoi pozifiunea ocupată de persoanele de care trebuia să fie vorba

intr'o atare scriere, gingăşia atâtor lucruri de interes public şi naţional,
cari suni încă, multe. In cursul lucrărei lor, şi alte amănunte ale unei
asemenea scrieri, ii dădeau o importantă şi o „răspundere" deosebită.

A r fi fost lucru uşor de a se seri un asemenea op, care să conţină

pur şi simplu relaţiile oficiale, sau oficioase, culese, fie din dosarele
X

Primăriei, u .lmle(iilui şi a altor aulorilă(i locale, /ie din coloanele „Mo­

nitorului Oficial” sau ale ailor gazele contimporane, cari au scris ru
lol respectul cuvenit înaltelor personage ilesprc rare Ircbuid să fie vorba,
şi despre chestiunile ulingătore, atâta cât ele puteau fi relatate ojicial-
minte. Dar ar fi /ost alunei o lucrare sarbădă, desbrăcală de orice interes
actual sau viitor, şi oricine ar fi puiul-o preţul ca o simplă cadelnifare
fără vre un merii inlrensec.

S'um arzul insă că o asemenea scriere ar fi avui vre-o utilitate sau

rost, — şi nici truda sau cheltuiala editurei ei n a r fi avut vre-o raţiune.

Ca cetitorul să poală avea un interes in consultarea unui asemenea

op, şi ca naţiunea întreagă să profite de multe naraţiuni şi pilde ce
s'ar putea găsi tnlr’tnsul, — el trebuie să cantină, mai ales, aceeaee nu s a
pronunţai poale in vileag, sau aceeaee se găseşte inprăşlial in multe acte
şi foi, unele prea greu de găsit astăzi, altele obscure şi căror nimenea nu
Ir-a dai când-va atenţiune şi importantă.

Am avut de principiu de a da aici, in opul acesta, cal mai multe

acte, reproduse in întregime sau rezumate, şi cât mai pu|inc comentarii
Sumai acolo unde înţelegerea rostului şi legăturei unor anumite lucruri
şi si/ua/iuni a fost absolut necesară, acolo ne-am îngăduit să adăugăm
explicafiunile cc le-iun crezul siriei trebuitoare.

S'am cilul sau reprodus numai acele dale cari. arătând virtuţile
cetăţeneşti ale locuiturilor laşului, sau entusiasmul lor pentru sărbăto­
rirea Persoanei şi Familiei Aceluia ce a domnii peste liomânia 48 de
ani. ascundeau glasurile discordante, ce vedeau lucrurile altfel ilc cum
le vedea marea majoritate a localilă(ci; n'am indicai situaţiuni numai
de acelea cari inăl(au prestigiul fostului Cap al Slaltdui şi iidăturau
orice murmur de ncmul(ămiri, drept sau nedrept, ceri sau mincinos, s'ar
fi ridicat din mulţime sau din creerul unui singur individ, pentru zu­
grăvirea tabloului vielei şi ocliviloţei fostului Prim Heip- a! Homâniei:
am citat, pus in evidentă, reeditai, lol ce am găsit eă s'a scris, s'a urzit
sau s’a zis. şi pentru mărirea şi pentru scăderea gloriei marelui perso­
nagiu ce ne preocupă. Alăturea eu adevărul, calomnia nu trăeşle, dar
pentru a o inlăturâ, a nu lăsă pătată figura măreaţă re se desenează,
trebuie să se vadă rostul şi rezultatul efectiv al calomniei.

Hcgele Carol I a fost lăudat mult de marea majoritate a lumei ce

l'a cunoscut şi l’a servil; dar au fost şi glasuri cari nu odală s'au incercal
să'l calomnieze; şi e lol aşa de drept că noroiul cc s'a cercai să sc arunce
de atâtea ori asupra-1, a fost apoi spălat cu multă asiduitate mai târziu,
de însuşi aruncătorii.

Hcgele Carol I a făcut mult pentru la ş i; E l a mai şi promis multe,

pe cari imprcjurările vitrege nu t-au îngăduit a le reulizfi. Or, esle ştiut
de loji, la ce se pol reduce cele mai bune intentiuni omeneşti, atunci când,
secondate de împrejurări şi auxiliari ncfaborabili, ele se sfarmă ca un
/răget ou aruncat de o stâncă de granit.
 XI

Zicala pupaIacă „Domnul ara şi Hâncu ba“ a avut şi in vechime şi

are incă. part-se, rostul ei. mai mult decât sar putea crede. \ a /i făcui
multe pozne in potriva voinici lui Vodă de pe vremuri, acel Hâncu, hoer
vestit, sau căpetenie u unor polcuri de ostaşi viteji ai bătrânei Moldove.
Itar şi astăzi inui există şi vor mai există, de sigur, o sumă de I lănci,
rari. cu toată s/ănta dreptate şi nediscutata datorie ce inlregul neam il
are pentru decapitatul şi despoiatul Iaşi. din ziua de astăzi, atârnă greu
in cumpăna Aceluia ce. mai presus de aviditatea şi invidia neimpucată
a unora, işi simte adesea voinţa şi buna inlcn/iune sjărmată ca oul de
slăneă.

Cetitorii, urmămI in acest op şi binele şi răul ce s'a zis sau s'a scris
in restimp de Regele Caro! I al Homăniei şi relaţiile Sale cu „a doua Sa
Capitală . vor puică să şi jacă o dreaptă ideie de faptele cum s'au pe­
trecut real. şi de chipul nun ne-,un indeplinit noi însărcinarea.

I
 CAPITOLUL I

Ideea unirei Moldovei cu Muntenia sub

cârmuirea unui Principe strein.
1788 -1 8 6 5 .

Iteţiulul Iloinâii viul de l’rin|ul Polrmkiii. Năzuinţele d< unire

exprimate |irin Regulamentul Orfanii* Proiectul unei IIik-o-ItuinAiiii.
Regulare» Miiirloi ţărilor româneşti prin
I oiifmnţii din Paria Rezoluţiile Adiinârei
ad-hor- din laţi.

naintc ca fruntaşii obştiilor românimei răspân-

ditc din veacuri îndepărtate pe întregimea pă­
mântului veehei Dacii, să se fi mişcat şi ma­
nifestat, pentru realizarea unei înfrăţiri mai cu
temei între locuitorii de aceiaşi obârşie şi cre­
dinţă. şi pentru formarea unui singur stat,
administrat şi condus prin un om neatârnat
de înrâuriri personale. - abstracţie făcând de
sumeţiilc unora din vechii Domni ai Principa­
telor române de a cuceri ţările celorlalţi, sc
pare că ideia unirei ţărişoarelor Moldova şi Muntenia într un singur
stat. fu suggerată. sau se născâ în mintea unor oameni, pe cari ui­
mii nu-i împing :i ca să dorească sincer înfrăţirea Românilor şi
ridicarea tânloi lor la nivelul altor state de samă din întreaga Europă.
Cu zeee-doisprezecc ani înainte de sfârşitul veacului al opt­
sprezecelea incâ. pe când trei anuale a trei puternice împărăţii ve­
cine ţărilor noastre, Huşi, Austrieci, Turci, călcau pământul inuli
încercai al Principatelor Dunăreni. şi-şi disputau supremaţia, o idee
•« « ««Hm - lUţO. c«td I. I
 KKUKI.K CAHOl. I

neaşteptată luceşte iu creierul unor conducători întâmplători ai ar­

matelor de ocupatiune, ideea de a uni ambele principali nul) un
singur stăpânilor, a le constitui intr'un stat autonom, şi a le ridică
chiar la rangul fie Ilegal.
i)acă o asemenea idee va fi venit deodată în creierul unuia dintre
conducătorii oştilor de ocupatiune, sau dacă, în relaţiile întremate
cu clasa cultă a ţărei. aceasta o v a fi inspirat nu se poate şti,
precum nu se cunoaşte dacă înainte di aceasta, populaţia mnldo-
vanâ va fi avut sau rumegat mai din vechime simţul de infră(irc şi d
întrunire într'un mânunchiu a elementului românesc din cele două
Principate, şi depe aiurea chiar.
Împărăteasa vecină Cateriua a 11-a a Rusiei se arătă aplecata
la început unei atari idei îndrăzneţe şi însuşi candidatul la tronul
Regal nu lipsi. în persoana favoritului împărătesei Principele Or
gorc Polemkin.
Sau schimbat insă repede împrejurările, si proiectul măreţ ce
lucise un moment la orizonul umilitelo Principale româneşti, dis­
păru şi el.
Pe la 1822, şi apoi la 18251. începe a se manifestă, de astă dat;
prin impulsul însuşi n ieşenilor, ideia de unire a Principatelor, şi aceea
de a se aduce la scaunul lor un Principe străin. Cu prilejul desbaterili
ce avu loc in Comisiunile însărcinate de Contele Kisseleff, c» să r<
dacteze cea dintâiu constituţie a ţărilor româneşti, Regulamentul
Organic, ideea unirei Principatelor se manifestă ca o pornire netăgă­
duită a poporului moldo-român, prin dispoziţiile cuprinse in Capi
lotul IX , ari. -125 430, din acel Regulament, in care se poate cel
„Începutul, religia, obiceiurile şi asemănarea limbci locuitorilor acestor
două Principate, precum şi trebuinţele ambelor părţi, cuprind din
însuşi descălecarea lor elemcnturilr ncdespdrfilei I niri, care s au ini-
piedicat şi s'au întârziat de întâmplătoarele împrejurări. Mântuitoa­
rele folosuri ale rodului re s'ar naşte din întrunirea acestor două naţii
sunt netăgăduite" . . .
Pc la 1834 proiectele românilor din ambele Principate prind tot
mai mult aripi, şi se discută chiar intre dânşii chestiunea unificăm
capitalei, laşul părându-sc prea expus in coasta Rusiei, „m ai puţin
populat decât Bucureştiul, şi chiar având în populaţia sa o mare parii
de străini (evreii)” . Din partea laşului nu se întâlni, depe atunci,
decât o prea mică opunere pentru sacrificarea sa pe altarul pa­
triei comune, şi, dacă mai târziu unirea s’a putut realiză, aceasta w
datoreşte în cea mai mare parte acelor ieşeni, cari au înţeles că sa­
crificiul intereselor lor şi al cetfiţci lor, este jertfa cea mai nobilă pentru
mântuirea şi înălţarea patriei lor.
Peste câţiva am vedem bărbaţi ca Dimitrie Golescu şi loan
Ghica. discutând posibilitatea intrunirci într'un singur stat a ţărilor
Moldova, Basarabia. Bucovina, Yalahia. Transilvania şi Banalul, •uri
.ar constitui un Ilegal frumuşel, având ca centru laşul ori Romanul
P e la 18-11. mai mulţi oameni de samă ai Munteniei încerc
să cheme la scaunul ţărei lor pe Mihail Gr. Sturdza. Domnul Moldovei
depe atunci, iar în 1848, gazetele muntene, adresându-se către Irafii
ihn Moldava, scriu cu, amândouă ţările, cari „suni o singură naţie
 _ Şl A DOUA SA CAPITALA ___ 3

vorbesc aceiaşi limbii şi au aceiaşi religie, trebuie să aibă şi aceiaşi

soartă” .
Interesele vecinilor noştri insă se schimbară in acest din urină
tim p, şi Rusia, care prin oamenii săi singură dăduse vânt năzuinţelor
Rom anilor din Principate, se opune ritos la înfăptuirea l'nirei, cu
toate articolele 425 430 ce aprobase a se înscrie in Regulamentul
Organic.
Nu trece mult însă, şi ea revine, după un timp. la alte sentimente,
ă şi, ceva mai mult decât o simplă unire între două ţărişoare, ea se
arată că ar vedea cu ochi bum închegarea unui stat cu mult mai mare
o Daco-Românii care să cuprindă întregul neam şi întregul teritoriu
pe cari vieţuiau urmaşii vechilor Daci şi Romani. cu simpla con-
diţiunc insă, ca stăpânirea acestui nou puternic stal să fie încredin­
ţată unui membru al dinastiei ruseşti, şi anume Ducelui de Leuchtenbenj,
Dar und< această chestiune apare in lumina ei adevărată şi cu
toată îndrăzneala unei năzuinţi bine afirmat' fu in desbaterile
urmate in Conferinţe!' reprezentanţilor celor şepte mari puteri Eu­
ropene de pe atunci, ce se ţinură la Paris, în anul 1856
Prin tratatul din 30 Martie acel an. al Congresului din Paris, se
stabileşte mai întâi (A rt 23), că o Comisiune se va informă despre
starea actuală a Principatelor Române, şi va propune apoi ba­
rele niiloarei Iar orgahizOri; iar Sultanul promitea (Art. 24). că va con­
vocă îndată, în fiecare din acele Principate, câte o adunare nd-hoc.
compusă astfel, in cât să constituc reprezentanţa cea mai sinceră a in­
tereselor tuturor claselor societâţei. adunări chemate a exprimă da
I rinfele populaţiilor pentru organizarea definitivei a Principalelor . ..
\ceste din urmă cuvinte sunt rezultatul deshnterilor conţinute in
Protocoalele Conferinţelor, şi mai ales acelei din 18 Martie 1856. unde
s- vede cum reprezentantul Franţei, Contele Walewski, cere să st- sta­
bilească principiul, ca provinciile Moldova şi Yaluluu să fie unite în-
tr un singur Principat, recace crede că Congresul ar trebui sil admiIS.
Propunerea fu susţinută dc Plenipotentul Angliei, inlemeindu-se pe
..folosul şi trebuinţa dc a se luă hi serioasă considerare dorinţele
populaţiilor", de care, adauge el, „este bine întotdeauna a se ţine samă".
\'u-i plăcură asemenea propuneri, dc sigur, lui Aali-Paşa. repre­
zentantul Padişahului Turciei, căutind să convingă pe congresişti cu
argumente că „despărţirea ţărilor datează de veacuri, dar ideile ivite
in timpul din urmă, în Principate, sunt de dată absolut recentă;că
deosebirea ambelor ţări este o urmare fireasca a moravurilor şi dolinelor
lor, cari nu suni lol acele in ambele provincii“ ! Walewski. observă că
..Unireae posibilă prin comunitatea limbei. originci şi a religiunei, cum şi
alte multe precedente. Unirea, fără doar şi poate, zice Walewski, fiind un
element de putere şi prosperitate pentru aceste două provincii, cores­
punde tocmai la obiectul propus solicitudinci Congresului".
Cu ideile lui Aali-Paşa se mai uni atunci Plenipotenţiarul Aus­
triei. care nu vedeâ de asemenea cu oehi lumi întărirea şi formarea unui
stat mai puternic la coastele vecinului său Imperiu, ce stăpânea
multă româmme; lotuşi, adaugă, că, mai târziu, când s'nr formă iu
Principate o instituţie cart- in mod legitim să exprime adevăratele
dorinţi ale populaţiilor, s'nr puteâ îngădui unirea celor două provincii.
4 HBOELK CABOL I

Rezultatul acestor desbntcri fu hotărirea ca însăşi 1înalta Poartă

să onvoace Adunări nl-hnr in ambch capitale. Iaşi -şt Bucureşti
adunări care ă fie compuse astfel „încât să garanteze o adevărată
şi serioasă reprezentare a ideilor si dorinţelor populaţiei! româneşti

Adunările ad-hoc furii convocate tejcmai in cum ul lunci Sep­

temvrie 1857, şi primele cuvinte cu cari deputaţii MoUdovei furii sa
lutaţi dc bună-vemre. in Dumineca d< 22 a lunci citate, de câtră Pre­
şedinteie-i de drept. Mitropolitul Sofronii Miclescu, fu exxclamaţnineii

„ MMo-Romănie /”

Iar in cursul discursului de deschideri ce urmă acestei chemări,

înaltul Prelat se rosti aşa :
.Moldo-RomSnii di astăzi sunt toţi tot una; ci aui rigină, un
sânge, o patrie, o istorie, o credinţă, un Dumnezeu I Sfă ne silim dară
ca totdeauna să fim aşa. ca să fim vii, şi ca să invieze iintre noi iubita
noastră patriei Sa ne intrecem numai prin lucrarea virHuţilor. Numai
virtuţile şi meritul să ne deosebească înaintea lui D->ze*t şi inamtea
scumpei noastre n a ţii..
Iar în şedinţa ce urmă la 7 Octomvrie, marele bărbatt de stat. tânăr
încă pe atuiicea. Mihail Cogălniceanu, după o cuvântări iu cari exaltă
inimile şi simţiininlele patriotice ale tuturor reprezcntinnţilo: legali ai
Moldovei, propuse, şi Adunarea întreagă aprobă, vredmica rezoluţitim-
cuprinsă m următoarele cinci puneţi
1 Respectarea drepturilor Principaleloi şi in deosebii a autonomiei
lor. I i i cuprinderea vechilor lor capii triaţii încheiate cu iinalta Poartă in
anii 1393. 1460, 1511 şi 1634.
2. Unirea Principatelor intr un singur stat sub nume-ie di Itoiuănin
îl. Prim Sirăiu cu moştenirea tronului, ales dinţi ■ (dinastii domni­
toare de ale Europei, şi ai cărui moştenitori să fie crcscuţţi in religia ţării.
4 Neutralitatea pământului Principatelor
5. Puterea legiuitoare încredinţată unei obşteşti Adunări in cari-
să fie reprezentate toate interesele naţiei.
Toate aceste sub garanţia colectivă a puterilor tcare au subscris
I nilului dr Paris.
Cerinţa Prinţului strein, prevăzută Io punctul 'î ăl rezoluţiuini
lui Cogălniceanu. acesta o motivează in sensul că, ..pemtru ce Unirea
Principatelor să producă tot binele ce se aşteaptă şi iniăumtni şi in afara,
este trebuinţă a se institua un guvern tare, stabil, respwctat in lftunlru
de toţi. şi sprijinii in afară dr marea familie a caselor Domnitoare
nn asemenea guvern nu ni-l poale da regimul vi{i<* ni Ihommhr rlrrlwc
şi schimbători, cari istoria este martoră, n'au prodtus decât anarhie,,
prin rivalităţile şi ambiţiile deşilm şi mulţilor aspiruniţi. slăbiciune şii
corupţie prm abuzurile şi nepotismul lor, şi mai ales măvăliri şi resbelc
prin despărţirea ţărilor si prin supunerea Domnilor la toate inrâuririlt
străine ă Principatele sunt însetate de legalitati de stabilitate şi de
demnitate naţională, şi aceste nu se pot dobăndi decât rcîntorcându-se
la vechiul priincipiu al eredităţii tronului can in tntâicle Lmipiiri ale
fundaţiei Prim tipatclor, au existai in familiile lui Radu Negru ţi a lui
Bogdan Draggoş, şi deci, puindu-se de aici înainte in capul Principatc-
lor-l iute un Prinţ străin, ales dintr’o dinastie Domnitoare ale Europei,
afară de acrit alt datelor vecine, spre a nu motiva străine truiurirf
T ot atentei, în acea memorabilă şedinţă a Adunărei Ad-hoc, un alt
muri romăn (t'.ostache I lurmuzaciii. susţinând aceleaşi rezoliiţmni pro­
puse de Cogâllniceanu, dă şi el o serie de argumente puternice asupra
principalelor (două cerinţi evocate în pţarlament, Unirea şi Principele
străin. .Dorinii unirea, zice llumiuzachi, dar tot aşă de ferbinle dorini
si un prinţ strrein, dintr’una din familiile suverane ale Europei, cu în­
lăturarea statiunlor vecine, pentrucă numai un asemenea Prinţ poate
insuflă inlăunttru şi in afară respectul, fără de care cele mai bune legi
rămân literă moartă numai uu Prinţ strein poate să ne asigureze
drepturile, piuate impune partidelor, poate să ne scutească de uepo-
tism ; numai iun Prinţ strein poate pune capăt ambiţiilor nenumăra­
ţilor aspiranţi la Domnie, şi intrigilor acestora şi partizanilor lor,
cari paralizeaiză cinai şi cale mai bune plecări; pentnicâ numai un
Prinţ străin va putea luptă cu succes în contra influenţelor streine,
cărora tratatul! de Paris a voit să facă sfîrşit". . .

Bunele iiittcnţji ale deputaţilor Moldovei, eu toată valoarea lor

politici nebămuită, in untură totuşi abale holărirea Congresului de
Paris, rare înserrise in C.onoenţiunea s i principiul eleclivităţci Domnilor
ţărilor Homânteşti, şi, ca atare, respingând fără încunjur ideea numirei
unui Prinţ din uiemlirii familiile domnitoare din centrul Europei.

Deci, ideea i uuirei Principatelor Române şi a intronărei unui Dom­

nitor ales dintir o familie de Suverani ai Europei centrale a pornit, în
primul loc. dim laşi, şi numai din laşi. Din laşi deasemenea pomi şi
ideea stabilirei unei Constituţii liberale, chiar dela inceputul veacului
ii X lX -lea. şi dlaeă până la realizarea ei a mai trecut ea o jumătate de
veac. vina nu a fosi i ieşenilor, ci a împrejurărilor năprasnice ce
n’au îngăduit imfăpluirea mai din vreme i> unui atare larg ideal naţional
Pornind deda aceste trei mari idei de regenerare a uaţiuuei moldo­
vene, şi apoi a celei române in genere, lucrurile au mers, pe diferite
căi, şi cu întâlmiren a multor obstacole, până la punctul înfăptuire! lor
depline, într'o bună zi, când, foirii trei la un loc, ş’au găsit consfin­
ţirea de drept ca şi de fapt.
Pentru a fiare înţeles inceputul aşezărei în scaunul Principatelor
române unite a celui dintâiii Domnitor strein, — străin nu in
chipul vechilor itrinuşi ai Stambulutui, ci in acel al unui om neatâmat
de influenţele iuricărtli puternic stăpânilor vecin, ori interesat la su­
premaţia Ţănloir dunărene, vom schiţă şi câtevu din ideile, proiec­
tele şi faptele miai de samă. cc s'au răspândit sau petrecut in vechea
capitală a Moldiovei, In acest scop, şi după ce rezoluţia Adunărei din
1X57 fu evocatăi. şi toate miinele româneşti fură aprinse pentru o cât
mai grabnică irealizare a idealului comun.
« HKCiKI.h CAKiH. I

Neaşteptata alegere ni lltmiii n ( «Ionelului \le\oiidrn (jin .

11 1 f p I n i ri'ii ii «lirei.

I. a începutul anului 1859 Adunarea «-lec-tivă u Moldovei era che­

mată să aleagă un Domnitor, în locul de câtă vreme vacant, prin re­
tragerea lui Grigore Alex. Ghico-Yodă. şi a Caimacamilor cc-i urmară
Şi dacă scaunul ieşan rămăsese gol d e titularul său vreme de peste
doi ani jumătate, aceasta nu eră deloc din pricina unei lipse de pe­
ţitori. la aşa post, din potrivă ! Krau prea mulţi chiar: şi mai fiecare
din aceştia aveau aparatul lor pregătit, unii chiar mai mult decât
trebuia, pentru reuşita şi luarea in stăpânire a destinelor M oldovei!
Erau trei ori patru candidaţi m ai însemnaţi, cari se bucurau de
mai mulţi partizani in ţară. constituiţi din neamurile, prietenii şi
oamenii lor de casă, şi dispunând de mijloace morale .şi materiale spre
a-şi asigura o influenţă favorabilă lor atât in ţară. cât şi la Stambul,
de unde depindea in primul loc agrearea, cit şi pe lângă guvernele puter­
nicilor vecini, cari. şi ele îşi aveau cuvântul în această chestie.
Norodul ieşan. şi cel moldovan in genere, făcuse însă destulă
experienţă eu Domniile acelor re sacrificau la nevoie totul pentm
a'şi ajunge ţinta, cu nădejdea de a se despăgubi cu vârf şi îndesat
mai apoi, din seul ţârei, şi. cunoscând înclinaţiunilc fiecărui candi
dat, şi chipul lor de a vedeâ şi lucra, atât în interior cât şi, eventual,
în afara ţârei, găsi mai practic ca să înlăture dintr’o dată toate can­
didaturile ivite şi susţinute până atunci, şi să caute a-şi fixa alegerea
sa asupra unui om, ce nu candida, şi nici visă să ajungă hi conducerea
stalului moldovenesc, un om care, chemat la o aşa înaltă demnitate,
să se poată devota, cu trup şi suflet, unei bune administrări a desti­
nelor acestui popor
Cât pentm ideea alegerei unui Principe străin, ea nu mai putu
fi susţinută, intru rât concertul m anlor puteri europene se pronunţase
ritos impotriva-i, şi pentru moment cel puţin, această chestie trebui să
rămână amânată, şi să sc aşeze in srminul ţârei un Domn pământean,
un om insă din cei ce nu-şi făcuse prin nici un chip poate, pregătirea
şi i ucu nj ura rea ce o aveau candidaţii titraţi
Atunci Adunarea electivă a Moldovei, in şedinţa sa din ianuarie
1859, emise, cu un moment înainte de a procedă la alegerea Domnito­
rului noi rezoluţiuni, rari rămaseră apoi înscrise in inima tuturor Ro­
mânilor ca un crez. sfânt şi ncinlălurabil rezoluţiuni conţinute în cu­
prinsul următor :
I Adunarea electivă a Moldaviei rosteşte a sa adâncă recuno­
ştinţă Puterilor ce au subscris Tractatul de Paris, pentm recunoştinţa
şi garantarea drepturilor Principatelor Române, insen se iii C.apitu-
laţimiilc lor cu Imperiul Otoman :
II. Adunarea electivă, înaintea iui Dumnezeu şi a oamenilor,
declară că Unirea Principatelor tntr'un singur Slal şi sub un Prin­
cipe slriUn, din familiile domnitoare ale Europei, cerată în unanimitate
d( Adunările ud-hor, m memorabilele z.ile dc 7 şi 9 Octomvne 1857.
a fost. este şi va fi dorinţa cea mai vie, cea mai aprinsă, cea mai ge­
nerală a naţiune! române :
 Şl A DOUA SA CAPITALA 1
I II . Adunarea electivă. în numele ţării, rosteşte adânca el părere
de rău că această mare dorinţă, singura care împlinită, poate asi­
gură fericirea a cinci milioane de Români, nu s'a împlinit : totuşi ea
preţueşt' şi îmbrăţişează o Constituţiunc, care cuprinde elemente ce
ţintesc la realizarea dorinţelor unanime şi constante ale na ţi unei:
şi, în sfârşii,
IV. Adunarea sperează că Europa, in dreptatea sa, va ţine samă
de dorinţele rostite in atâtea rânduri şi cu atâta stăruinţă de o în­
treagă naţiune.
•

Prin aceste rezoluţii, reprezentanţii poporului moldovan îşi ară­

tară intenţiile nestrămutate dt i pune în capul ţărei un Prinţ străin,
dar, procedează volens-nolens. Ia alegerea unui Domnitor dintre cona­
ţionali. care, spre mirarea candidaţilor cari aşteptau să li se pro­
clame numele, apare ca un meteor neaşteptat in persoana Colonelului
Alexandru Cuza.
Noul ales ia în primire1 scaunul ieşan. şi nu trece mult până când
el devine şi alesul ţărei surori. Muntenia, căpătând astfel, de fapt, deşi
nu in formă deplină, stăpânirea simultanee a ambelor Principate R o­
mâne cari deocamdată, prin simplul fapt al alegerei lui Cuza în
cele două scaune domneşti, realizează mult aşteptata unire a celor
două ţări româneşti.
Ideea intronărei unui Prinţ străin pare deci a adormi pentru mo­
ment : toate cerinţele, interesele şi îndrumările neamului românesc
din Principate merg pe o cale naturală, şi se pare că rezolvirea lor
se va realiza în chipul cel mai înviorător şi satisfăcător pentru toţi.

Keniinţarea laşului la dreptul de Capitală.

(emralizarea puterei şi afacerilor publice la lliieiireşli. Decăderea laşului
şi nemulţumirile impolriia eseesivei centralizări. Memoriul din I8t> t.
Cerinţele Ieşenilor literă-moartă.

Din cele două capitale. Iaşi şi Bucureşti, una trebuiâ jertfită :

ţară cu două scaune domneşti nu erâ cu putinţă. Cu cea mai nease­
mănată jertfire de sine. a drepturilor sale istorice şi celor mai pipăite
interese, laşul, în faţa interesului superior al Unirci. a cedat pasul
Bucureştii! lui
Erâ cu totul neînsemnată minoritatea care se gândea să păs­
treze laşului drepturile şi prerogativele sale istorice. Slabele pro­
testări ridicate de câteva glasuri singuratece, j i u avură in majoritatea
locuitorilor ţărei întregi nici un răsunet.

Domnia lui Alexandru loan I, Cuza urmă fără zdruncin apa-

renl, vreme de şepte ani Oameni noi şi legi nouţi împrospătară viaţa
ţărilor unite, iar ieşenii convinşi de măreţia faptei lor. resemnaţi în
 s K K 0 8 IL K : I'A IK IH . I

faţa mărci idei naţionale ţi patriioitice, cec le ceruse o jertfă aţii de în-
semuală, nu ridicară niciodată iim c h ip >serios glasul lor ca să prote­
steze împotrivă scăderei ori lovirrei p r o s t igiu lui ţi interesului eetâţei
lor. Toluţi, pe cale pacinică lebădă, e i căutau a cere sprijinul căr-
muitorilor ţârei, ţi al lui Vodă,, pentru i astuparea multor «oluri lă­
sate de unire, ţi pentru rcparainea umori răni căţunale de tendinţele
prea centralizatoare ale fraţilor Ihucnireşşteni, can se sileau să atragă
totul In Bucureşti, ţi mmmi pentlriu lîiicutreşli.
Această stări de fapte făicui pe Mlihail Kogălniccanu, Ministru
de Interne al lui Cuza-Yodă, sj6-ii adresseze acestuia, la 22 Octomvrii
1863, un raport, în care, arătâmd sacri fiiciili făcute de laţii .,leagănul
U n iră ". să ceară infiinţarea unim < mvssnmi Consultative, ad-hoc, care
să manifesteze toate dorinţele ţii tnelruiinţele simţite dt ieşeni, după
cari Guvernul ţărei să poată dhspune măsurile cerute pentru imii
plinirea sau satisfacerea lor.
\ceasta ('.omisiune cons>tiituită stub preşidenţia Locotenentului
de M itropolit al Moldovei l.alinau Micclescu, şi compusă din Preşe­
dintele şi Membrii Mumripallitiăţii,. FPrutocrcii laşului. Preşedinţii
Curţilor şi Tribunalelor locale1. Com am dantul garnizoanei şi a ian
darmerici. Rectorul l'niversibăţţii. M cm ibni Consiliului de Instrucţi.
publică şi ai Kpitropici St. S|>iiridon, llnginerul-şef al Lucrărilo pu­
blice din laşi, Directorii Bănice'i, câ te palm fabricanţi şi negustori
principali. Mai-marelc Staroste al Corrporaţiilor ieşene împreună cu
şese starosti aleşi, şi ambii f ‘ refec ţi :ui laşului. lucră, în Palatul
M itropolitan, in zilele de 3 păună la 28. Xoeinvrie acel an, şi redacta,
după vii ţi serioase des bateri, un lum g Memoriu, purtând dala de
25 N oenivrie 1806.
Acest Memoriu c semnat dte Mcmlbrii acelei Coniisiuni ad-hoc, .ţi
imunii : D. Alecsa, V. Alexauudresci (t’rechie), I Yasiiin. I Duca
Colonel. S. Dudescu, J. E lattO’v, i. Ivraşcu, V Chiriac, Tli. Codrescu,
I Loon P. Lupascu, Mavriodi Cokonel, 1' Burada C liuţureanu
Iconoiu 1) Mârzescu Iconoin. (di Miârzescu. b. Neculau, I. Păuni
tescu, I Pangrati, G. Platou, 1 Poimarriu Iconom. (ir. Rizu I) Sprui
ceană, C. Stroici, Savel Marin Coloniei, Dini. Meleghi, Oct. Teodori
Dr.. M Hristodor, şi ca secreta r. St Mt.andn
Rezumez, după foaia locala Triibuna Românii, din 28 August
1866, ' senţa ziselor dorinţi xprimatn d< Omisiune. întru cât în­
tregul text e prea lung dc a fi înşirrat aici. Sunt mai intâiu două
specii:
l Dorinii de îmbunătăţirii generaţie, privitoare la îndreptarea şi
prot/resul tntregei pairi române , ţi
2. Dorinfi de îmbunătăţiri afnciailr destinate la ridicarea şi în­
florirea laşilor.
Intri1 dorinţtlc de îmbunătăţiri generale, Consulta ministerială
cere tnai intâiu „realizarea celor treii mari priacipii ale ştiinţei mo­
derne", şi anume .
„Descentralizarea administrativă
„independenţa complectă m nnicipudă;
Independenta magistratura prim trcplula aplicare a inamovi­
bilităţii".
 P R IN C IP E L E : c a R O L l. |n 1866.

(F o to g r a fie execu tai* Io A telierul BUcoiiua, e o prileju l Întâiei veniri ■ Principelui in laţi).
to KEGEt.E CAROI. I

Ca consecinţă a introducere! acestor trei principii in legislaţinnea

umană. Guvernul să dea laşilor :
1. L'n consiliu districtual;
2. Un consiliu comunal, cu reforma legei electorale comunale
..pe bazele cele mai largi posibile".
KficacitaLca unor asemenea instiliiţiuni să fie asigurată şi înmul­
ţită prin următoarele măsuri :
1. Helorma instrucţiunilor şi reglementelor poliţieneşti in sensul
insliluţiunilor de libertate, şi imediata suspendare a pedepselor de­
gradatoare :
2. Realizarea căilor ferate:
3. Stabilirea de mijloace de comunicaţiune intre Iaşi şi toate
punctele principale ale Roinăniei;
I. Suprimarea portului poştal pe corespondenţele particularilor
eu autorităţile centrale.
Îmbunătăţirile cerute special pentru laşi sunt împărţite in patru
categorii: 1) îmbunătăţiri comunale; 2) îmbunătăţiri relative la co-
incrciu; 3) îmbunătăţiri morale şi intelectuale; I) îmbunătăţiri cle­
ricale: apoi îmbunătăţiri proprii a aduce ile îndată îndreptarea ora­
şului. Fiecare din aceste categorii este împărţită în puncturi.
Intre îmbunătăţirile comunale Comisiunea dorin 7 lucruri :
1. Reînturnarea în proprietatea oraşului a imaşurilor împresu­
rate de moşiile clerului:
2. (.rearea de /oburt/uri romaneşti prin împroprietărirea de fa­
milii sătene creştine, pe moşiile clerului de orice categorii, din îm­
prejurimea oraşului, pănă la acoperirea de % din întinderea acestor
m oşii:
3. Recunoaşterea dreptului de răscumpărare a besmenului din Ia ş i:
I. Stricarea tuturor iezelurilor dealungul Hahluiului, în susid la­
şului, spre a se evită inundaţiunile produse prin ruperea lo r :
3. Stabilirea unui canal pe şesul Hahluiului intre Şiret şi Prut
(>. întreţinerea pompierilor şi a poliţiei pe sama statului; şi
7. Exploatarea parquetelor de păduri de pe moşiile clerului (îm­
prejurul laşului.
Dorinţele relative la îmbunătăţirea eomerciului, fură in număr de
treisprezece :
1. Declararea laşului de porhb/ranc şi intrepozit comercial
2. înfiinţarea de bănci ipotecare şi de scoinpt:
3. Lege pentru constrângerea corporală ;
I. l'n tribunal de comerţ cu membri aleşi;
5. înfiinţarea unui Munte tic pietate pe contul statului
6. Xaviţiafiunca Prutului :
7. Regularea comerţului mic de strade şi de pieţe, pentru mân
cări, băuturi, şi regulare făcută iu scop de a impetlecn colonizarea ora
suini cu israeliţi;
8. Respectarea, tot fntr'acesl scop, a vechilor aşezăminti ale cor
poraţiuniior industriale;
!). Libertatea pităriei, măcelăriei şi mumgcriei;
10. întreţinerea în laşi a unei garnizoane de cei puţin 5.000
oameni;
 §1 A DOUA SA CAP1TAU 11

11. Organizarea de expoziţiuni anuale de arie. industrii, agri­

cultură ;
12. încurajări anuale pentru cultura viilor şi a gândacilor de
niătasS;
13. Xeîmplinirea amendelor fără drept de apel la autoritatea
centrală şi pentru comercianţi şi industriaşi împlinirea amendelor
prin autorităţile comerciale.
Pentru îmbunătăţirile morale şi intelectuale Comisiunea doreşte :
1. Reînfiinţarea Consiliului şcolar;
2. Complectarea Universităţii din laşi prin deschiderea facul­
tăţii de medicină ;
3. înfiinţarea de sale de azil. ..spre a da ţărci cetăţeni şi României
fii demni".
'I. Organizarea unei şcoli reale :
5. Şcoala de agricultură ;
6 Readucerea in laşi a Şcoalei m ilitare;
7. înfiinţarea „gimnaziului Yasile Lupu” , cu internat pentru copii
săraci:
3. înmulţirea atelierelor la şcoala de arte, şi deschiderea unei
fabrice de instrumente agricole.
Dorinţele pentru îmbunătăţirile clericale sunt mai puţine la număr,
cu atât însă însemnătatea lor e mai mare. Iată-le :
1. Religia fiind „cimentul puternic al României", spre a „re­
dobândi Iaşii o salutară influenţă asupra fiilor răsleţiţi dela sânul
R om âniei; asupra Basarabiei, Bucovinei. Comisiunea doreşte ca : „laşii
să fie hotărîţi de reşedinţa capului hiserieei române, şi locul intrunirei
Sinodului".
2. Contopirea averilor, biserieelor de mir cu averile întregului cler
intr’ o singură casă, din care să se retribuească tot clerul necesar.
In sfârşii îmbunătăţirile cari, zice Comisiunea, vor aduce de în­
dată îndreptarea oraşului sunt :
1. Strămutarea Curfei de Casafiune la laşi. care „v a ridică va­
loarea proprietăţilor" şi va înlesni „înfrăţirea între Moldoveni şi
Munteni” .
2. Alocarea unei sume in budgetul statului pentru : pavarea ora­
rului, crearea de apeducuri şi subvenţionarea Teatrului Naţional şi
a Operei, zidirea căzărmei dela Copou, a unui teatru în centrul ora­
şului, şi edificarea Mitropoliei.
Ca supleinent Comisiunea mai doreşte :
1. Iertarea rămăşiţilor de dări la contribuabilii săraci din Iaşi;
2. Crearea unui spital de c o p ii;
3. lărgirea spitalelor pentru infirmi şi alienaţi; şi
I. Crearea unui spital pentru sifilitici.
*

Toate aceste cerinti ale reprezentanţilor celor mai autoriza(i ai

laşului, odată ajunse la Bucureşti, - rămaseră literă moarta, şi, până
la detronarea lui Alexandru loan I, nu se mai pomeni mai nimic în
l’ arlamenl sau în Monitorul OficiaI al ţărei. de satisfacerea sau reali­
zarea pretenţiilor ieşenilor.
19 RKOKI.K CABOL

Abili după actul neaşteptat dela 11 Fovruarie lXOli, când ţara în

treagă fu surprinsă de lovitura ce cutremură din temelii statul româ­
nesc, nedumerirea de un moment turbură o parte din spiritele unor
oameni politici, şi, în laşi, mai mult decât în restul ţărei, cestiunea
Domniei, a Principelui Străin şi chiar a Unirei ţărilor surori, fu pusă
în discuţie. Atunci, o parte din cei ce se credeau îndrituiţi a repre-
zentă populaţia moldovenească, puţini la număr, nu-i vorbă, enunţară
ideia revenirei la starea dinnaintea Unirei, şi alegerea unui Domn
dintre localnici.
Revoluţia dela 3 Aprilie 18GG, care tindea la despărţirea Mol­
dovei de Muntenia şi alegerea ca Domn al Moldovei a lui Nicolai
Rosetti-Roznovanu, fu nianifeslarea cea mai dureroasă a acestei por
niri, - şi după repedea ei potolire, totul reintră în obişnuita linişte.

if
 Şl A DOUA SA CAPITALA ÎS

CAPITOLUL II.

Asupra intronârei Principelui Carol I, şi întâiele

Sale reiaţii cu laşul.
1866.

Alegerea la Iromil I'rim-ijnilelor a ('.oiilelni Fllip do plandni.

şi u|Hii n Principelui t nrol I.udovie dr Hohenzollern.
Plebiscitul. Itcvolnliu di-la :> \pril. Opinia publică şi presa ieşniin.
Oieslin descentralizam.

forţările oamenilor politici ai ţărei întregi. cari.

odală cu detronarea lui Cuza-Yodă. lucrară lără
şovăire la aflarea şi înscăunarea unui Prinţ străin
pe tronul Principalclor-Unite. fură încoronate de
succesul dorit. Marea majoritate a ieşenilor de
samă, primiră bucuroşi întâia desemnare a unui
Prinţ străin în persaona Contelui Fîlip de Flan-
dra, desemnare care fu anunţată în ziua de 12
Fevruarie 1866 publicului icşan. prin placate li­
pite pe slrade, sub Turma de Ordin de r/, semnat
de Şeful Diviziei 2 Teritorială Militară. Colonelul
Duca, şi Şeful de Slat-Majur Maiorul Gramonl.
Dar Coatele de Flandrn ueprimiad demnitatea ce i se atribui de
reprezentanţii statului Hoinâa. ieşenii fui-ă apoi înştiinţaţi de noua
alegor ct e făcu. de Parlamentul naţional, şi acceptară ea acelaş
entuziasm numele Principelui Carol l.udoaic de Hohemollern, membru
l''amiliei Domnitoare a Prusiei.
Pentru numele acestui nou ales la scaunul ţârei, Locotenonţa
Princiară din Bucureşti provocă un plebiscit general în ambele Prin­
cipate.
Prin proclamarea candidaturei Principelui Carol. multe din vocile
liscordante ee se mai auzeau din când in când iu ţara întreagă, amu­
ţiră repede; ideea măreaţă de a se infundâ pentru totdeauna isvorul
uneltirilor pentru ajungerea la Domnie, a acelor dintre naţionali ce
se credeau cu drepturi la această înaltă funcţie, triumfă, prin faptul
că glasul autorizat al luturor reprezentanţilor ţărei, judeţelor şi co­
munelor, fu aproape unanim in aclamarca noului propus străin.
14 HKliELK CAKOI. I

Cel dintâiu act prin care reprezentanţa vedici capitale a Mol­

dovei. anunţă Ieşenilor Fixarea candidalurci Principelui Parol, fii pin
catul din 2 Aprilie lXtiti, prin care cetăţenii erau chemaţi să-şi dea ade
si o nea la plebiscitul deschis in ţara întreagă; acest placat glăsui astfel :

PRIM ARUL M UNICIPIULUI IAŞI.

m scozrra 'N F -
1ii ('onformitatc cu Decretul No. ăfit) al tmiltcl Locotenenti Princiare şi a
circulăm Ministerului de Interne, Comuna laşului deschide de.astăzi biurnurile
de înscriere pentru Principele
Carul Ludooig, Principe de Hohcnrollcrn. ca Domn al Humănici,
Biurnurile de înscriere se află :
1. I ii camera Primăriei.
2. In Şcoala de băieţi din Tntaraşi (Sf. Vasilc).
3. In Şcoala de fete din Păcurari.
Toţi Domnii cetăţeni, cari se bucură de drepturi prescrise în decretul înaltei
Locotenenţi, sunt rugaţi a păşi de îndată la votare, pe la biiirorurile respective.
Primar, D. Cuşti.

Este drept că a doua zi după publicarea acestei dispoziţiuni.

se întâmplă in laşi actul nesăbuit al aderenţilor lui Nicolai Rosetti-
Hoznovanii, dur acesta nu fu deloc provocat de numele noului de­
semnat la Domnia Principatelor. ci pur şi simplu o ultimă sfor­
ţare a unor aspiraţii şi intrigi vechi şi desaprohate de cea mai mau
parte a Ieşenilor şi Moldovenilor in genere, pentru desmembrarea
Moldovei de Muntenia şi înscăunarea unui candidat local, ivit <h
curând.
Dar să narăm pe scurt faptele petrecute in acea zi, in Iaşi.
cari. deşi fără vre-o importanţă deosebită în istoria patriei şi a vc-
chei Capitale a Moldovei, totuşi va rămâncâ mult timp amintită,
din pricina neaşteptatei şi neinţelesei sale isbucniri. intr'un moment
când se aştepta lumea noastră cu atâta mai puţin la o asemenea
manifestare.
Tinărul Imcr icşan Nicolai Rosetti-Hoznovanu, reîntors de cu­
rând dela studii diu străinătate, şi înteţit de un număr de rude şi
oameni de casa părintelui său. işi închipui că ar putea fi ales şi
aşezat în scaunul Moldovei, dacă aceasta n'ar mai forma un corp
cii Muntenia, cu care se înfrăţise cu şeple ani in urmă.
Beizadea Costachi Moruzi. zis dela Dănuţeni (Basarabia), vă
cu Roznovanu, Mitropolitul Calinic Miclescu, Nicu Ceaur-Aslan. Teo­
dor Boldur-Lăţcscu, avocaţii Panaile Chrislea, Alccu Cernea, Aleea
Spira. Scarlal Barageni, Sandu Bonciu şi alţi incă câţiva, in întru­
niri intime, făcuse pc tânărul Roznovanu să creadă că lucrul ar fi
foarte uşor de realizat, şi că o singură mişcare îndrăzneaţă a lor ar
ţintea resculâ lot laşul. chiar Moldova întreagă . şi astfel un
asemenea proiect s'ar rezolvă bătând iu palme.
Cu toată taina sau intimitatea sfăluirilor urmate in casa lui N.
B. Roznovanu, între promotorii ideei separatiste. Guvernul din Bu­
cureşti mirosi lucrurile şi luă dispoziţii pentru înăduşirea tentativei.
Irimeţând pe deoparte un Regiment muntean în laşi, iar pe de altă
 $1 A DOUA SA CAPITALA 15

pariu iu.sil.şi doi din membrii Locotenenţii Domneşti, Catarii şi Go-

leseu. veniră ocolea şi aşteptară momentul hotănil al loviturei
proiectate.
In dimineaţa zilei de 3 April, după ce se sfârşi Sfânta Liturghie
in Catedrala Metropolitană, mai mulţi membri din conspiraţie, in
frunte cu Teodor Boldur-Lăţescu, înconjurară pe Mitropolitul Calinic,
şi. vrând-nevrând. il siliră, aşa îmbrăcat în hainele sacerdotale, cu
crucea şi Kvanghelia în mână. să pornească spre Curtea Domnească,
înconjurat de un mare număr de oameni diu popor, cari fusese alcă­
tuiţi să strige cât puteau: Jos Unirea! Jos Prinţul străin! Vrem
Domn pânumleant etc.
Aproape de intrarea Curţii Domneşti, Regimentul de infanterie
şi o parte din Kscadnimil de cavalerie ce aşteptau gata de atac prin
cazărmile l ’alatului. apărură în faţa manifestanţilor, şi o încăe-
rarc sângeroasă se produse numaidecât. . . Cel întâi, se pare, oare
primi o lovitură de baionetă in piept, fu insuşi Mitropolitul Calinic,
care, numai nmlţămită arnăutului Inge Rober. om de o forţă colo­
sală, fu ridicat in braţe şi scos din invălmăşală, după care fii ascuns
câtva timp în pivniţa unei crâşme apropiate.
Numărul răniţilor şi al morţilor căzuţi in acea incărrare nu s'a
ştiut nici-odată cu precizie, căci administraţiile locale au ascuns pe
cât au putut de ochii hunei adevărul dureros. I'ână a doua zi
insă lucrurile s'au liniştit, capii mişcărei fură puşi la opreală şi
laşul îşi reluă iar faţa-i obicinuită.
Plebiscitul deschis se urmă apoi in cea mai mare regulă şi linişte,
atât in oraş, cât şi în judeţul laşi întreg.
Rezultatul plebiscitului in oraş, după închiderea votărei fu, că
se constată adcsiunca a ilf>2 voturi pentru Principele Carol, şi abia
fi contra. In judeţul laşi întreg. Principele Carol întruni 12.855 vo­
turi pentru şi numai lfil contra.

Nu cred de prisos să arăt aici care eră expresia opiniei publice ge­
nerale, şi in special a oamenilor de samă ai laşului, iu ajunul, cum şi
imediat după atentatul contra unirei dela 3 Aprilie lHfifi.
Cel mai puternic partid politic din Iaşi eră acel reprezentat de
Clubul Snlional. compus, intre alţii, din bărbaţi ea : Vasile Pogor. C.
Ilurmuzachi. Alecu A. Balş, Const. Negruţţi. Dr. Fătul,T. I.. Maiorescu,
Gh. Mârzescu. Dini. Tăcu, Petru Carp (tatăl), etc. Acest club i.şi ţinea
şedinţele chiar in Aula Universilăţei ieşane, şi. în şedinţa sa dela 31)
Martie, tânărul profesor Maiorescu ţină o disertaţie specială asupra
alegerei unui Principe străin, care, în rezumatul ce ni-I dă ziarul local
al partidului. Vocea .Xafională, in primul său număr dela 5 Aprilie,
argumentează astfel :
1. Principele străin ne va aduce întâi justiţia in cauzele pri-
ate. civile şi criminale: căci in orice stal apusau există această
istiţie. şi este fundamental pururea neclintită, pe care se razimă
societatea. Un cetăţean din aceste state, ori care ar fi, fie Principe,
fie ţăran, nu-şi poate inchipui stalul fără practica celei mai perfecte
dreptăţi in toate afacerile particularilor, atât între sine cât şi cu fiscul.
18 REOELB CAROI. I

Precum marca statelor decadenţei orien­

tale este hatârul şi corupţiunea la T ri­
bunale, astfel marca vieţei apusene
este justiţia şi integritatea.
Cei născuţi şi crescuţi în Homânia
nici nu ştiu şi nici nu pot şti pe de­
plin. ce vrea să zică o asemenea justi­
ţie : fiindcă ci i u i au văzut-o niciodată.
Niciodată de când s'au fondat pe acest
pământ Principatele noastre, nu a
existat vreo justiţie în înţelesul occi­
dental. Până când ţăranii nu erau
desrohiţi, nu puteâ fi vorba de drep­
tate faţă cu toţi indivizii stalului fără
excepţiune. Atunci eră timpul „pa-
triarchar’ , — unde Patriarcliul punea
mâna pe ce-i plăcea, şi supusul avea
numai ceeace binevoiâ el să-i acorde.
Nicoial RowUMtonnovanu. ţar jupă ce a încetat acest patriarcha-
lism. ştim toţi cum s'a practicat justi­
ţia la noi. Corupţiunea cea mai sfruntată a fost la ordinea zilei, o
Cauză re trecea peste l(HH) galbeni, nu mai erâ cu putinţă a fi câşti­
gată fără mituiri, cauza cea mai justă contra favoriţilor erâ totdeauna
pierdută, şi în timpul diu urmă ajunsese această stare a lucrurilor
ia culmea e i : sc formaseră antreprenori de procese, precum se for­
mează antreprenori de cai de poştă, şi nu erâ Librechl cel dintâiu
rare a dat modelul acestei ultime depravaţiuni, Iacă unde am ajuns
cu Prinţi indigeni.
2. Principele străin ne va aduce inamovibilitatea funcţionarilor,
şi prin aceasta stabilitatea vieţei publice. I i i nici un stat apusan nu
se destituie funcţionarii după placul Ministrului, ci numai prin o sen­
tinţă regulară a autorităţilor judiciare. l !n Principe străin nu-şi poate
închipui, n'a văzul niciodată soarta funcţionarilor atârnată dela opi-
niunea personală a Miniştrilor; el
va da siguranţă vieţei judecăto­
rilor, învăţătorilor, preoţilor, şi
astfel va renaşte in mijlocul no­
stru — lucru nepomenit până
acum — independenţa şi demni­
tatea cetăţeanului.
Din contra. Principele indigen,
chiar dela început, pentru a ajunge
la Domnie intre compeţilorii săi
la tron, trebuie să eonrupă inde­
pendenţa şi demnitatea alegăto­
rilor, să surpe fatalmiutc funda­
mentul regenerărci noastre. Ca să
aibă voturi, trebuie să dea bani şi
promiteri pentru viitor, altfel ii
este cu neputinţă de a reuşi, ţara Milmitnlilul (.'nlinic Mirl«*«cu
 $1 A DOUA SA CAPITALA 17

Itaijuidua (’o*(>iclii Muruzi. t Nirolai Ceaur-Aslun.*

va fi pusă la licita ţiune .şi când imul din licitanţi va ajunge la Dom­
nie, cu dânsul se va urcă partida lui. eu partizanii săi şi eu rudele
lor, funcţionarii vechi vor fi destituiţi, pentru ea s'i aibă loc funcţio­
narii cei n o i; ca o ţesătură de păianjeni se vor lăţi fraţii, verii,
cumnaţii şi cumetrii peste toată ţara. şi unde va fi atunci dreptate
şi siguranţă? Unde, iu contra lor, vei mai putea câştigă un proces?
Cum, In faţa lor. vei putea lucră pentru independenţa şi demnitatea
cel puţin a geueraţiunei viitoare?
Orice putere se susţine prin sistemul care s'a infiiuţal ; Prinţul
indigen se înfiinţează prin corupţiune: Corupţiunea e dar sistemul

Teodor Bold ur-l Ateneu. Pnnnitc Chrinten,

K. A. lU-fO** - ftrfrtr Croi I.
18 RF.UEI.K CAROL !

fatal prin care in împrejurările dc faţă se va susţine Prinţul indigen

până va aduce ţara la peire".
Cuvintele profesorului mai târziu parlamentarului ţii Prim-Mi
nistrului chiar, T. L . Maioreseu, erau cam lari, şi oglindeau desigur
o epocă de dureroasă amintire, care trebuia cu orice preţ reformaţi
şi imhunătăţitâ prin mijloace cât mai radicale.
In a doua şedinţă a aceluiaşi club, ţinută in scara de 2 Aprilie 1866
sub prezidenţia lui Yasile Pogor, se discută atât asupra nevoilor laşului,
cât şi asupra plebiscitului pentru Principele Carul, în sprijinirea căruia
sosise în laşi cei doi Locotenenţi Domneşti, Lascar Catargi şi Nicolai
Golescu. Pogor vorbi eu entuziasm dc candidatura supusă plebisci­
tului, zicând, că fericirea ţârei este asigurată prin stabilitatea Domniei
ce se anunţă, şi ceeace e de preocupat pentru ieşeni în special, e chestia
descenlralizărei, pentru care se cere o discuţie cât mai largă.
Luă cuvântul apoi profesorul universitar Gheorghc Mârzescu. ale
de membrii Comitetului partidului ca raportor al Programului des-
centralizărei. După o introducere în care expuse diverginţele opiniu-
nilor teoreticilor asupra ideei de descentralizare, Mârzescu arată
punctele principale asupra cărora s'a unit în păreri Comitetul, sunt
1) Construirea de urgentă a linei căi /erate intre Bucureşti şi Ia:;
Canalisareu nurilor pentru înlesnirea comunica(iunei: şi 3) transje
rirea Curiei de Casaţie dela Bucureşti la laşi. celelalte cerinţi rămânând
pe al doilea plan. Pentru realizarea acestora, pe lângă bunăvoinţa
guvernanţilor, oratorul propune şi stăruie pentru fuziunea general:'
a tuturor partidelor politice din ţară.
Lui Mârzescu ii urmă în discuţie iarăşi profesorul Maioreseu,
care cere ca Unirea să nu fie un cuvânt deşert, ei o înfrăţire deplină
între Moldoveni şi Munteni, aşa că. pe căile de comunicaţie ce s ar
face intre Bucureşti şi laşi, să nu meargă numai cei din laşi la Bucureşti,
ci şi vice-versa, cei din Bucureşti să vină la laşi, căci dacă conglome-
rarea tuturor autorităţilor superioare în Capitală silesc pe provinciali
să meargă oricând la Bucureşti, cei deacolo sunt cu lotul apăraţi d
a călcâ prin provincie, aşâ că Bucureslenii u au prilejul să cunoască
şi să îndrăgească laşul şi pe Moldoveni şi ,,populaţiile rămân străin
intre ele". Oratorul propune ea laşul să rămână centrul de ştiiată a:
Komâniei, precum Bucureştii trebuie să rămână centrul politii Mu
cere apoi stabilirea unei case pentru plata obligaţiilor rurale iu i->si
şi o sumă dc două milioane, alocată în budgetul statului, pentru îmbu­
nătăţirea laşului. Compară laşul cu T u m u l, care a primii mari des
păgubiri pentru strămutarea capitalei Italiei, şi în care lotuşi nemulţu­
mirea generală a mers până a cauza mari vărsări de sânge
Krâ parcă aceasta o aluzie profetică la ceeace trebuia s: se in
l ample şi în Iaşi. a doua zi chiar dc acea memorabila şedinfă.
Dar şi după „3 Aprilie” , opinia Clubului Naţional i u i se clinteşl
deloc. El face să apară organul său Vocea Safională, a treia zi hi»
(5 Aprilie), şi publică drept orice programă sau profesiune di
dinţă. în fruntea ziarului, următoarele şiruri :
„Mântuirea ţârei noastre in împrejurările de faţă este muu
Unirea cu deplină descentralizare şi Principe! străin, două oui
nedespărţite, şi in care trebuie să persiste cu energie, ea să vadă Eu­
 §1 A DOUA SA CAPITALA IU

ropa iarăş si iarăş, ca aceasta este şi astăzi, ca totdeauna, dorinţi

naţiunei şi singura ei speranţă de viitor".

După ce întreaga ţară îşi dădu astfel asentimentul său. si puterile

mari europene acceptară în principiu alegerea Principelui Carul de
I lohenzollern ca Domn al Principatelor, Consiliul Municipal al la­
şului găsi cu cale, la 27 Aprilie 1866. pe când Principele se află încă
în străinătate, să-i telegrafieze următoarele :
\ son A/icssc Itoi/alc Ir Princr Charles dc llohenzolleril,
Dusscldorf. ni Prniae Itheunne.
Di Itouraauic. oii vouă proclamau t son Princo Hegnaiit, a lYspoir do son
hoiiheur. l.o Conseil Municipal do lassy, s'cmpressc do vous doposor %es hommagc*,.
Le Maire. I). Guşii.
*

Lucrările Reprezentanţei Naţionale înaintară, iar noul ales al

ţârei, cu toate greutăţile ce i st* puneau atunci in cale, din pricina
âsboiului dintre Prusia şi Austria, porni spre noua-i patrie, pe pă­
mântul căreia descălecă, în 8 Maiu 1866. la Turnu-Sevcrin. însoţit
de loan C. Brătianu. Locol. Sergiu Lenş şi alţii.
Toate comunei* şi principalele autorităţi din ţară transmiseră
de îndată urări de hună venire Principelui, în momentul când acesta
puse piciorul pe pământul românesc. Consiliul Municipal al vcchci Ca­
pitale a Moldovei fu dintre cele dinlâiu.
Primarul laşului tclegrafiază atunci :
ImlUimri Sale Principelui ('.arul I. DomniIonii României.
Turnu-Stperin.
Municipalitatea laşilor, cu bucurie feliei tenză norocita sosire a Inulţini.i
Voastre po pământul României.
Primar, I). Guşti.
Felicitarea laşului prinse temeinic atenţia noului Domnilor Kl
răspunse numaidecât reprezentantului fonstei Capitale a Moldovei,
prin următoarele entuziaste rânduri :
Ieşenilor,
Am primit cu bucurie şi plăcere sentimentele de simpatie ce oraşul laşi Mi-a
• xprimnt cu atâta căldură, chiar mai înainte de fi pus piciorul pc pământul Ho-
măniei. Fericit de a fi în fine in ţara care Mi-a încredinţai tot viitorul ci, ren inliiir
şi nun scum/td a meu imjrijirr nu // o reda acestui oraş. cure a fticni utiilra sacrificii
pentru realizarea Unirri. loale dresurile ce i se cuvin, ca la a doua capitală a (urci
IV de altă parte, rămân deplin convins că oraşul laşi. şi ca dânsul toată Mol­
dova, vn contribui din tonte puterile şi neclintit în viitor, ea şi în trecut, la înflorirea
,i splendoarea Statului roman.
I ii curând voi îndeplini dorinţa iuimei mele şi voi putea exprimă singur ora­
şului laşi mulţumirea Mea. pentru sentimentele şi devotamentul său patriotic.
Ca rol.
Preşedintele Consiliului de Minişln, l.ascar Calarr/i.
30 KEGKLK CAROt. I

Met oile şi |»l:iii4

f«‘ril«k MimicipnlitAţci ifşanP.

Trebuie sa arăt aici, că. dacă micile nemulţumiri personale ivite

in o parte a cetăţenilor ieşeni, din pricina strămutării capitalei la
Bucureşti, se urniră mai curănd sau mai târziu faţă cu marea idee a
Unirei, starea materială in general a oraşului propriu zis, ce-şi pier
duse lustrul şi nervul de capitală, se resimţiâ. după cum am arăta!
din ce în ce tot mai mull.
Municipalitatea. în primul loc. suferea de lipsa mijloacele de
a face faţă trebuinţelor absolute edilitare, pavaje, iluminau pază
publică, cultul, etc., şi cu toată inlervenirea serioasă ce am arătat
că s’a făcut, prin exprimarea dorinţei ieşenilor, încă din vremea Dom­
niei lui Alexandru loan I. la 18tt3, Ministerele ce s’au succedat lă
sară îndeobşte fără răspuns toate doleanţele reprezentanţilor laşului
Daravera dela .*1 Aprilie l«S(»b. pare-se că avii un ecou mai puteruu
la centru, şi aceasta sili Locotcnenţa Domnească să se gândească a
mai înblânzi spiritele amărîte ale ieşenilor, aşâ că, la IX Aprilie 1866chiar
împreună cu Consiliul de Miniştri, să încheie, după sfat prealabil
un Jurnal, în care sâ sc făgâduiască îndulcirea situaţiei precare a laşului.
Acest .furnal glăsueşte :
Luând in considerare că centralizarea excesivă, introdusă dc guvernul trecut,
a jignit iutr'uu raod periculos toate interesele ţărei;
Luând în considerare că, înaintea prefacerei generale ce este a se introduc
iu sistemul administrativ actual, este neapărat a se da satisfacere nevoilor celor
mai urgente;
Luând în considerare că guvernul trecut, uitând că oraşul laşi s'a pus tot­
deauna în eapul mişcărilor naţionale, şi a făcut sacrificii însemnate pentru coi
solidariza şi întărirea Romanici. a luat măsuri care a sdmnrinnt interesele acestui
oraş, iu vreme când, iu urma strămutăm capitalei la Bucureşti, ar fi trebuit să
caute a uşura pierderile ce trebuia să provie din această schimbare, prin menţi­
nerea aşezămintelor cari erau in fiinţă, sau chiar prin îngrijirea deosebită - ■ ir
fi pus intru înfiinţarea şi buna întreţinere a căilor dc comunicaţiune, mai ales între
ambele centruri civilizatoare ale României:
Luând iu considerare, eu mai mult decât alte comune, laşii suni asupriţi prin
un sistem de dări comunale atât de împovărătoare şi vexatoare, încât mai au sec;
isvoarele avuţiei acestui municipiu ;
Luând iu considerare dorinţele exprimate dc
orăşenii laşilor către DI). Locotenenţi Domneşti,
Generalul Nicolae Golescu şi Lascar (’ntargiu. cu
ocaziunen mergem lor acolo;
Având în vedere că aceste dorinţe sunt drepte
şi legale;
Hotărăşte :
I. Se va numi un Comitet ad-hoc, care va
luă iu cercetare laxele oraşului Irşi. şi va pro­
pune uşurarea tuturor taxelor împovărătoare şi
desfiinţarea celor vexatoare.
II. Ministrul Lucrărilor Publice va luă măsu­
rile necesare:
1. Pentru a inscri iu budgetul ficcănii an
suma de .)00.000 Ici, spre imbuuălătiiva pavajului
şi altele.
2. Pentru ca şoselele ce pornesc din laşi să
fie desăvârşite cât si* va putea mai iu grabă.
 Şl A DOUA SA CAPITALA 2!

J Pentru eomplcctarea studiilor privitoare la navigarea Prutului.

III. Ministrul de Răshom va face ra Şcoala militară sâ se strămute de îndată
In Iaşi.
IV. Ministrul InsLrucţiiinci Pulda-c va Iun măsurile necesare pentru complet
tarea tuturor racultă|ilur Universităţii din Iaşi.
V. Ministrul de Interne se va ocupă a înainta la Consiliul de Stat un proiect
de lege privitoare la revizuirea legei comunale.
VI. Ministrul de Finanţe va regulă ca, preschimbarea obligaţiunilor rurale
definitive, sa se facă parte in Bucureşti, parte in Iaşi şi parte in Craiova. Asemenea
s» va regulă in viitoi şi plata procentelor, cu începere dela 20 Octomvric viitor.
VII. Ministrul de Justiţie va pregăti uu proiect de lege, pentru a se prezenta
Adunfirci iu cea dintâiii sesiune, prin care se va propune strămutarea Înaltei Curţi
de Justiţie şi de Casaţiuuc la laşi.
V III. Fiecare Minister Intru cât il priveşte, .s< va ocupă cu proiectele de legi
privitoare la descentralizarea administniţiunei.
Dispoziţiuuilc aici cuprinse se vor notifică fiecăruia din I>. 1). Miniştri re­
spectivi, de către D. Ministru President, spre aducere la îndeplinire.
(ss), loan (ifiica, Dimitrir Ghicu, C. A. Rosei/i, P. Mtwroghrni, /. Canlacuzino,
Dimilru Sturdza, Major D. Leca.

Toalt acest- inimoase dispoziţitim ale t.onsiliului de Miniştri,

cu complectul asentiment al Locotenenţi’! Domneşti, cari, de s’ar
fi realizat întocmai* ar fi schimbai mult situaţia tristă a laşului, fură
negreşit aduse la cunoştinţa şi a noului Ales al tărei. din primul mo­
ment al sosirci Sale în ţară, şi FI. în cele dintâi cuvinte cc adresă
Ieşenilor, se arăta cunoscător de păsurile şi doleanţele lor. Şi, după
un vom vedea mai târziu. Principele ('arul ia în serios partea cctă-
t,cililor ieşeni, căci. Primul Ministru al ţârei, de atunci, Lascar Ca-
largi, îndată după ce se afişă telegrama Domnitorului către Ieşeni,
e care o an. reprodus-o mai sus. trimese şi Prefectului Judeţului laşi
următoarea adresă :
Domnule Prefect,
Uiii» din cele diiităiu iugnjin ale Măriei Sole Caro) 1, la momentul suirei sale
tronul României, « fost a se miormâ de starea oraşului laţi şi a uuelor din ju-
•••»ele din uortca de peste Milcov, cari au făcut atâtea sacrificii pentru realizare
mântuitorului principiu nl unirci, proclamat de Divanurilc ad-hoc şi devenit forma
definitivft a Statului Român, recunosctftă «cum de Înalta Poartă şi de toate Pu­
terile garante. Măria Sa .» privit cu mare durere suferinţele cauzate acelei părţi
;i (ărei prin viţioasa aplicaţiune dată principiului Unirci iu timpul Domniei tre
cute şi prin nenorocitele lupte şi sfâşieri politice întâmplate in laşi.
Vcum deodată Măria Sa a aprobat proiectele de legi pe cari fonsta Locote
nenţS Domnească a lost decis a Ic supune Incuviinţărei Aduuărei legislative, spn
n fr acel» judeţe, precum si vcchei capitale a Moldovei, legitimele salisfacţiuni
ia cari au dreptul
Mâna Sa insă uu vocste a se mărgini numai Iii acele măsuri, şi m’a insăreiiiat
a anuuţa locuitorilor oraşului Iaşi, că îndată ce va regulă aici cele mai urgente iu
tereşe ale Statului, la ocnziuuea călătoriei cc urmează a face prin toată ţani, vu
merg. la Iaşi. unde se va opri mai mult timp, spre a studia iu persoană la faţa lo~
cuini tonte nevoile acelei părţi a ţărei, preeum şi mijloacele de n vindeca toate su­
ferinţele iu s’au cauzat, şi de a îndestulă toate cererile legitime.
Sunt întemeiat a speră că călătonn Mănei Sale nu va întârzia a se realiză
Ministru de Interne, Preşedintele Consiliului de Miniştri
L Catargi.
U REGELE CARUL

Mauilesin|iile ţi entuziasmul Ieşenilor |M'iilru noul Domnitor.

Instalarea şi depunerea jurământului Prinţului Carol ca Doimi al

Principatelor, dădu loc la manifestaţii entuziaste in ţara întreagă.
Toate oraşele, târgurile şi satele chiar, organizară serbări de bun
augur a nouei Domnii, ce trebuia să aducă ţârei în primul loc sigu­
ranţa şi stabilitatea bunurilor actuale, şi apoi cultura şi prosperitatea
in viitor.
In laşi. ziua de 15 Maiu, fu serbată cu marc scuinpătate; foaia
locală Progresul dă mai multe amănunte in această privinţă, din care
spicuesc o parte :
„S 'a dat poporului ocazia, zice foaia, de n-şi dcsvăli sentimentele
sule de mulţumire către înălţimea Sa Prinţul Domnitor Carol I, alesul
naţiunci Române.
Poporul în marc număr a luat parte la această serbare naţională,
pentru alegerea Inâlţimci Sale şi stabilirea libertăţei constituţionale
in România.
Toate autorităţile civile şi militare în mare ţinută, cum şi uit
numeros public, se afla în biserică, iar în curtea Mitropoliei erau
aşezate trupele Garnizoanei în plină uniformă.
După finirea Te-Deumului care s'a prelungit până la 12 oare.
toţi funcţionarii civili şi militari, cum şi notabilii oraşului, intrunindu-sc
în apartamentele Palatului Administrativ, la a cărora intrări era
aşezată muzica militară, au prezentat D-lui G. Sturdza Prefectul Ju­
deţului. felicitările cele mai călduroase, pentru astă serbare naţio­
nală. I,a bisericile Catolică. Armeană şi Protestantă s'au cântat câte
un Te-Drum, azistând la fiecare câte un delegat al Guvernului, cum
şi la Sinagoga cea mare. unde fu serbată iarăşi astă marc zi” .
O altă relaţie ce ne-o dă acelaş ziar, arată că în seara de 15 Maiu.
la orele 7 p. m. s'a ţinut în sala C. Sturdza un banchet iu onoarea so-
sirei şi intronărci inălţimei Sale Principelui Carol I. Banchetul a
fost o liberă manifestare a Ieşenilor, făcută după iniţiativa unui Co­
mitet de cetăţeni. Autorităţile civile şi militare au fost invitate, şi
au azistat la această francă şi sinceră manifestare de bucurii
Primul toast l-a ţinut Primarul urbei Guşti, in onoarea Infil-
ţimei Sale Principelui, zicând :
„Aceleaşi cugetări măreţe, aceleaşi simţimânte arzătoare, ne-au
grupat astăzi la acest banchet.
Naţiunile ca şi familiile au iu viaţa lor zile de serbare. Sărbă­
toarea familiei şi a naţiunci române, e mare, ca şi sufletul, ca şi inima
sa. Cu acest suflet, cu această inimă, am trecut grele probe de în­
cercări, iar mâna lui D-zeu ca totdeauna stă asupra moşiei noastre.
Să mulţumim dar lui D-zeu, şi rupând vălul durerei ce acoperise
faţa politiei noastre, să zicem : Trăiască România una şi nedespăr­
ţită ! Trăiască Domnitorul ei Carol 1, şi facă in viitor ca Iaşii, leagănul
Unirei, să prospere şi să salte de bucurie".
Apoi Primarul mai adăugi :
„Um pleţi acest pahar spre a-l bea in fericirea ţârei, al Domnito­
rului şi al laşilor”
 Şl A DOUA SA CAPITAI.A 23

Prefectul districtului răspunse:

,ln viata privată ca şi in viata naţiunilor sunt recompense.
N’e putem felicită dar astâ/i ca naţiune, că am fost recompensaţi
u una din cele mai mari dorinţe naţionale. Aşii dar nu vă pot zice
alta d-lor, mulţumindu-vă, decâl a vă aminti memorabilele cuvinte
rostite de Măria Sa iu Cameră, ca să aveţi încredere in F.I. precum
şi M. S. în Romani. Să trăiască dar R om ânia! Să trăiască Principele
Carul hşi dinastia Sa".
Enluziasticc aclamări au urmat acestor două toasturi şi indată
s'au redactat şi subscris de cei de fată o depeşă de felicitare către
Principe.
După aceasta, cetăţeanul lorgu Filipescu a purtat un toast Mi­
nisterului, „compus din bărbaţi plini de devotament şi lealitate”
şi le-au dorit succes bun in greaua, dar frumoasa misiune ce-au iu-
treprins-o, spre fericirea Statului.
După Filipescu, tânărul profesorTit. L. Maiorescu vorbi astfel:
„Unul din semnele de viată al popoarelor renâscânde este justa
memorie pentru bărbaţii cari au bine-meritat de Patrie. Astă/.i când
tendinţele legitime ale naţiunei române sunt încoronate de succes,
este de datoria noastră a urma o privire asupra trecutului nemijlocit
şi a aminti cu gratitudine memoria acelor bărbaţi cari iu timpuri de
nelinişte şi de îndoială, când succesul nu venise incă a consfinţi pentru
toţi cauza cea justă, avură lealitatea şi tăria de inimă de a susţinea
neclintit principul TJnirei sub un Principe străin. Ei au dovedit odată
mai mult, că acolo unde cei mai eminenţi bărba(i dintr'un popor
lucrează cu abnegaţiune de sine însuşi la o idee de viitor, istoria vine
totdeauna a o însemnă Î11 paginele ei ca o realitate. La noi, prin o
rară şi fericită întâmplare, s’au aflat in acest timp greu, atât capii
Guvernului, cât şi Miniştrii lor şi deputaţii Camerei Elective, strâns
uniţi în aceiaşi credinţă şi cu toţii la înălţimea misiunci lor. Drept
aceea vă rog să închinăm acest pahar foştilor Locotenenţi L. Calargiu.
Golescu şi Haralambie, foştilor Miniştri şi actualilor deputaţi ai Ca­
merei române, la toţi împreună, ca unora ce împreună au bine-me­
ritat de Patrie. Să trăiască I”
La sfârşit d. lacob Negruzzi a ridicat ultimul toast, in onoarea
armatei române, „care a ştiut menţine cu energie liniştea în lăuntru
şi care va şti cu atât mai bine a susţine independenţa contra înrâu­
ririlor din afară.”

Depouitiii Ieşenilor pentru a felicită pe Domnilor in Dueureşli.

PC lângă manifestaţiile de simpatie ce Ieşenii arătase in loca­

litatea lor, ei nu pregetară a trimite şi o deputăţie specială la Bucureşti,
compusă din fruntaşii laşului lordaclie Heliliman hlieori/hr Filipescu şi
Alexandru Half, cari să salute prin viu grai pe tânărul Domnitor Carol I
Deputaţiunea ieşană fu primită cu toate onorurile in ziua de 25 Maiu.
la palatul Domnesc, şi asupra acestei prezentări, Primarul Guşti ti
părcşlc şi afişează in laşi următoarele rânduri, spre a fi aduse la cu­
noştinţa întregului public :
24 REGELE PAROL

/ti6tfi7or Concrlâţrni,
Cu inimi plinit de bucurie mă grăbesc a vă împărtăşi următoarea depeşă,
care uc dă ştiinţă despre primirea dcputnţiuuri Ieşene, de către Prea înălţatul nostru
Domnitor Carol M
Augustele sale Innevoitoare cuvinte» sunt un unu gaj pentru laşi. drept care
să zicem: Trăiască Caml 1 Domnul Itoraânici !. care apreciind sacrificiile laştio
pentru man'a chestiune a unităţii Houiâiic, promite a-i asigură poziţiunea.
Primar, D. Guşii.

Iată .şi depeşa despre care se vorbeşte mai su s:

Domnului Primar al oraşului laşi.
Ieri 23 Maiu, Alteţa Sa Serenisimă, Domnul stăpănilor al Homâiuci Carol 1,
a primii Iu audienţă solemnă pe subsemnaţii, iusarriuaţi din parten ieşenilor de a
depune In picioarele tronului şi persoanei Înălţimii Sale, sentimentele de devo­

tatul văzul de pe dealul KApedea.

Ciment. Alteţa Sa, In 12 ore, incunjurat de Consiliul de Minişiii si de Statul Dom­

nesc, a primit cu mare solicitudine adresa cc Ieşenii, prin organul nostru, a adresat
Alteţei Sale, şi n binevoit a răspunde următoarele :
..Sunt ferice, Domnilor, a vă expninâ mulţumirile mele pentru măgulitoarele
cuvinte ce-m» adresaţi, vă sunt foarte recunoscător că aţi venit pentru a fi inter­
preţii sentimentelor sincere a oraşului Iaşi.
„Sunt dator mire recunoştinţă acestui oraş, care necontenit a făcut atâta
sacrificiu pentru menţinerea Unim. Aceste stăruinţe dovedesc un mire patriotism;
vă exprim toată a mea părere de rău că n'nra putut încă satisface nerăbdarea mea
«Ie a mTge la laşi, dur fiţi bine încredinţaţi, ca voiu porni rât sc va putea mu de­
grabă. şi că voiu asigura laşului poziţiunea cc merită, ca a doua Capitulă n liomâni
Apoi Alteţa Sa adrvsându-sc la fiecare dintre noi, s a informat cu marc in­
teres de starea lucrărilor şi a recoltei, şi noi snuiud că fu special ţinutul nostru are
speranţă de o bună recoltă, a mulţumit lui Dumnezeu despre aceasta, speriind efi
va aduce o maro consolaţiune tuturor.
Astăzi Alteţa Sa tu onoarea Deputaţiunei Ieşenilor, ne-a oferit un mare dinâ,
la care au asistai Miniştrii, Deputaţii şi Membrii Municipalitâţci din Bucureşti.
 Şl A DOUA SA CAPITALA 25

Pe Domnul lonlnrhi fteldimau U a pu* in dreapta Sa, şi î:i toi cursul mesei
Alteia Sa s’a informat iarftş cu mare interes despre laşii ţi lot oc-l priveşte, arătând
multa biirfiMiintă Iu pnvinia laşului.
Mteţa Sa Domaitonil nostru utât prin persoana Sa, rât şi prin primirea afa­
bilă şi foarte binevoitoare, ne-nu lăsat în cel mai marc grad uimiţi şi îueânlnţi.
I. Hddiman, GfOrgi Filiprscu, A i Iinlş.
Nu puţin au contribuit acele relaţiuni afişate în întreg cuprinsul
laşului, la creşterea simţimântclor de simpatie ale locuitorilor vechei
( apitale a Moldovei pentru noul Principe Domnitor al ţărei. care-şi
inatigură astfel actele sale de guvernământ, cercând a da salisfa-
eere deplina celor mai mari nevoi ale unei părţi din ţară, ce avea, până
la un punct, dreptul să se aştepte la cea mai mare atenţie şi bună­
voinţa din partea Cârnuiitonilui statului.

Vechea PrimArii .1 laţului, vn/ulâ tllmtprf MiazAnoapte. tlAiInu.fA In lt-93

O l ilinlâiu net «Ir iiilorvetiiri a 1’rim-ipWui Cjirol in furoarea laşului.

Am arătat cari au fosl cerinţele fruntaşilor ieşeni (alai dinainte

de alegerea Principelui Carol ca Domn. cât şi imediat după aceasta:
am arătal asemenea cum i.ocotencnţa Domnească luase o serie de
măsuri destinate a ogoi plângerile drepte ale Ieşenilor, imediat după
nenorocita manifestaţie sângeroasă din 3 Aprilie precedent, măsuri
exprimate prinlr'un .liirnnl din IX ale aceleiaşi luni. Dar proiectele de
îmbunătăţiri citate in acel jurnal trebuiau să obţie iu mai toate ca­
zurile aprobarea legală a Corpurilor Legiuitoare. Ori, aici tocmai fu
piatra de încercare n sincerităţei acelor ce făceau cu uşurinţă lol lelul
de făgndumţi, pentru îmbunătăţirea stârci materiale .şi morale a la­
şului. şi iu special pentru o lanjă descentralizare, singură care ar fi
adus cel mai desăvârşit ajutor împotriva scăderei necontenite a foaslei
capitale a Moldovei.
28 KEGEI.K CAROL 1

In Corpurile Legiuitoare însă lucrurile nusau petrecut uşa de uşor. ei.

dela prima încercare, spiritul egoist .şi acapara tor al acelor ce conduceau de
fapt guvernul şi majoritatea reprezentanţilor naţiunei, ieşi în evidenţă.
Cea mai grăbită Irt-huinţă ce o reclamă laşul, între multele sale
cerinţi, eră aducerea aici a Curţei de Casaţie, -lucru ce ar ii făcut,
după cum o spunea d-1 Maiorescu inlr’ un discurs citat, ca să mai vie
şi bucureşlenii pe la Iaşi. să ne cunoască şi să ne îndrăgească poali
uiai bine. Cum s’au petrecut lucrurile insă în Cameră, când această
chestiune primordială ii fu supusă, se întrevede destul de limpede
din actele ce le vom reproduce mai jos.
In şedinţa dela 29 Iunie IXtiti, venind în discuţia Camerei Depu­
taţilor chestia strănnilărei Curţei de Casaţie dela Bucureşti la laşi.
după desbateri furtunoase urmate, acest corp legislativ găseşte de
cuviinţă ca. cu o majoritate de 59 voturi contra şi abia 39 pentru
să respingă proiectul sau cererea guvernului, şi, in loc, inventează un
alt proiect de lege, o aşâ zisă compensaţie, care, în fond era un
paliativ ridicol faţă cu răul de care suferea laşul. Se votă atunci să
se înscrie iu budgetul statului pentru zece ani următori, câte ii/i mi­
lion tir lei vechi, cu destinaţie pentru imbuntUtifirilc oraşului Iaşi, şi
peulru canalizarea Prutului !
De zece ori pe atâta u'ar fi ajuns desigur nici pentru o cât de
rudimentară canalizare a Prutului, necum pentm îmbunătăţirile ce­
rute sau absolut trebuitoare oraşului Iaşi.
Acest răsvot al Camerei legiuitoare, după cum e uşor de înţeles,
produse efectul cel mai dezastros asupra reprezentanţilor laşului, şi
cu atât mai mult asupra nu numai a populaţiei ieşene lovite, dar chiai
asupra intregei populaţii a Moldovei, care vedea cum una din ceh
mai puternice dureri ale sale era ogoită de fraţii munteni, cari com­
puneau marea majoritate a membrilor Camerei Deputaţilor.
Turburarea pricinuită in laşi şi Moldova de această lovitură fră-
ţiască fu aşâ de mare, încât gogoriţa separatismului începu a-şi arătă
iarăşi aripile şi colţii. Protestări violente in întruniri intime ale clu­
burilor politice, şi chiar in casele particulare, atacurile prin presa
locală, protestările multor reprezentanţi ai populaţiei în Cameră şi
Senat, puseră pe gând pe membrii guvernului, şi în special p< ei ( c
lucraseră sub mână la respingerea proiectului strămutând Casaţiei
Intervenirea Principelui Domnitor în acest vălmăşag se. pare ă
preponderă atunci. Pentru întâiaşi dată în analele noastre politice,
şi. nu ştiu dacă cazul s'a mai repetat de atunci. Capul Statului. Princi­
pele Carol 1, se hotărî să uzeze de prerogativa ce-i dădea art. 93 din
Constituţia ţârei, adică să opuic veto său împotriva punerei in aplicare
a legei, care nu fusese cerută de nimeni in chip sincer, şi care, deparlt
de a alina suferinţele Ieşenilor, pentru cure avea aparenţa să fie făcută,
prelungiâ boala la nesfârşit.
Principele Carol ceru dar Mimsteriuiui său să-i prezinte un raport
asupra chestiei ce ne preocupă, şi să justifice prin el înlăturarea legei
nesăbuite votate de Cameră, şi readucerea in discuţia acestui Corp
a principalei cereri ce făcuse obiectul plângerilor cetăţenilor ieşeni
Consiliul de Miniştri, după desbalerilc urmate, se văzu astfel sili
a încheia următorul
 Şl A DOUA SA CAPITALA 27

JURNAL.
In şedinţa sa de astăzi, Duminica 3 Iulie anul 1Hl>lţ;
Luând Iii băgare de samă votul Aduuărei Naţionale, din şedinţa sa dela
29 luuic, Iii următoarea cuprinderi1:
„Ari. unic. Su va trece I ii budgetul Statului pc fiecare au, şi pentru zece uni,
culc un milion lei ilrtlinal la imbunâlă(irra oraşului laşi şi la canalizarea Prutului"
Având Iii vedere jurnalul Consiliului miniştrilor dela 13 Aprilie anul curent,
spre u veni iu ajutorul oraşului laşi şi a judeţelor de prin prejur;
Văzând ef», pe temeiul hotărârei luate prin mai sus zisul jurnal, s'a înscris
suinele necesare iu budgetul Statului, şi s’a înaintat masurile cuvenite pentru exe
cutarea celorlalţi* dispoziţiuni, prezentăndu-se astfel Aduuărei proiectul pentru
strămutarea Şcoalei militari* iu Iaşi, şi acela pentru strămutarea Curţii de Casaţiuue ;
Văzând eă. Adunarea oeupându-se de acest din unnâ proiect de lege, iu şe­
dinţa mi dela 29 Iunie, l'a respins cu 39 voturi pentru, şi 39 contra, şi a adoptat
proiectul de lege care face obiectul votului mai sus arătat;
Văzând că, intre proiectul votat de Adunare, şi acela prezentat de Minister,
există o mare diferenţă;
Văzând că pe când proiectul guvernului cere strămutarea Curţii de Ca­
uţiune la laşi, una din îmbunătăţirile dintr’un întreg şir propus, acel proiect a
fost respins, şi Adunarea a adoptat alte două masuri, cari tu starea de strâmtorare
in rare se află astăzi finanţele ţării, sunt cele mai puţin eficace ;
Văzând că intre considerentele care a făcut pc foasta Locoteneuţă Domnească
să adapteze acele îmbunătăţiri, este şi aceia; „că guvernul trecut uitând că oraşul
laşi s’a pus totdeauna tu capul mişcărilor naţionale şi a făcut sacrificii însemnate,
pentru consolidarea şi întărirea Homâuiei, a luat măsura care a sdruncinut inte­
resele acestui oraş. In vreme când. In urma strămutări i capitalei la Bucureşti ar fi
trebuii să caute a uşura pierderile ce trebuiesc să provie din accstâ schimbare, pnn
menţinerea aşezămintelor can erau in fiinţă, sau chiar prin Înfiinţarea altora noi,
precum şi prin îngrijirea deosebită ce ar fi pus intru înfiinţarea şi buna întreţinere a
căiloi de comunicaţiune, *mai ales intre ambele rentniri civilizatoare ale Homâuiei;
Considerând că în adevăr Inşii, care a fost capitală, a sacrificat acest avan­
taj unităţii naţionale, şi că populaţiunea lui, care găsiâ un mijloc, de existenţă şi
de prosperităţi* în concentrarea guvernului în acel oraş, se află astăzi lipsită de acele
rezerve, fără a avea cea mai mică rompcusaţiune;
Considerând că strămutarea Curţii de C.nsaţiune la laşi eră dar mai ales me­
nită a ridică materialmente acel oraş, a introduci* in el o mai mare viaţă intelec­
tuala, şi în fine a întări luai mult unirea, pnu o mai întinsă legătură între laşi cu
toate celelalte părţi ale ţărvi;
Considerând că de s ar sancţiona proiectul de lege votat de Adunare* de către*
Măria Sa Domnul, s’ar Închide iaşilor şi judeţelor de prin prejur speranţa pentru
0 îmbunătăţire imediată, atât de ardent reelamată;
Hotărăşte:
A se aduce rugăciune Măriei Sale Domnului, ca, tn virtutea nrt. 93 din Con-
stituţiune, să refuze sancţiunea proiectului de lege menţionat şi votat de Adunare
ii. 29 Iunie, şi să autorize prezentarea din nou a proiectului primitiv al guvernului,
Rcprezentaţiunei Naţionale.
Dispoziţiunilc aici cuprinse se vor aduce la îndeplinire de către* 1). Ministru al
justiţiei, după ce se vor supune pnn raport colectiv la cunoştinţa Măriei Sale
Domnului.
L Cataryi. /. lirâlianu, /. Ceiritacuzino, C. A. Roseili, I. (ihica, !>. Slurdza,
P. Mauroghrni.
.Jurnalul acesta fu urmai îndată de un raport către Capul Sta­
tului, cu data de 3 Iulie 18HC, şi cu conţinutul următor :
Prea I ii Al(ale Doamne.
Foastu Locoteneuţă Domnească, iu Lou&iliul de Miniştri din 13 Aprilie, a luat
o notării**, can* conţinea mai multe dispoziţiuni de luat, pentru n veni în ajutonil
oraşului laşi şi al judeţelor de pnn prejur.
 REGKLF. CAROI. 1

Aceste dispuzăti uni rezumă în următoarele puncte :

1. A însene în budgetul Statului 300.000 Ici peutni pavelele din laşi;
2. A complectă studiile pentm navigarea Prutului;
.'I. A desăvârşi rât mai in grabă şoselele cari pornesc din laşi;
I. A se complectă Universitatea din laşi;
5. A se strămută Curtea de Cnsaţiune Ip Inşi;

Primul Miniricr nl Principelui Carol 1, la fŞMMt.

5. A se slrfnmilâ Şcoala Militarii iu laşi;

7. A se luă mai multe alte măsuri admiuistnitive şi financiare.
Iu urmarea acestei hotărâri s'a iuscris sumele necesare In budgetul Statului,
şi s’a liiaiulat măsurile necesare pentm executarea celorlalte disporiţiuui. Astfel
s’a prezentat Adunăm proiectul pentm strămutarea Şcoalei Militare iu laşi. ş; acela
pentru strămutami Curţii de Casatiuuc.
Adunarea s'n ocupai dc acest din unnft proiect tu şedinţa sa din 20 lianiep
 Şl A DOUA SA CAMTAI.A 211

şi respiugâudu-l, ou 50 voturi pentru şi 59 contra, a adoptat următorul proiect

de lege
..Se va trece in budgetul Slutului pe fiecare an şi pentru zece ani, câte un
uilion lei, destinat la îmbunătăţirea oraşului laşi şi la canalizarea Prutului".
Intre proiectul votat de Adunare şi acela prezentat dc Minister, există, după
• um uşor se poate vedeă o mart* diferiiiţfi.
Pe căud proiectul guvernului cere strămutarea Curţei de Casaţiune la laşi.
na din îmbunătăţirile dintr'un întreg şir propus, acel proiect a fost respins şi Adu-
iiurea a adoptat alte două măsuri, cari in starea de strâmtorări* iu oare se află astăzi
fiuaiiţclc ţârei, sunt cele mai puţin eficace.
Intre considerentele cari au făcut pe foasta Locoteucnţă Domnească să adap­
teze acele îmbunătăţiii, este şi acela ,.că guvernul trecut, uitând că oraşul laşi
s a pus totdeauna in capul mişcărilor naţionale şi a făcut sacrificii însemnate pentru
eousidcrurru şi întărirea României, a luat măsuri care au sdrunciuat interesele
acestui oraş. în vreme când în urma strămutări i capitalei la Bucureşti, ar fi trebuit
să •ante a uşura pierderile ee trebuia să provic din această schimbare, prin men­
ţinerea aşezămintelor cari erau îii fiinţă, sau chiar prin înfiinţarea altora nouă,
precum şi prin ingrijirea deosebită ce ar fi pus lutru înfiinţarea şi buna întreţinere
căilor de comunicaţiuue, mai ales Intre ambele ccntruri civilizătoare ale Româ­
niei". Şi Iu adevăr, iaşii cart* a fost capitulă, a sacrificat acest avantaj uuitâţei na­
ţionale, şi populuţiuuca lui, care găsiâ un mijloc dc existenţă şi de prosperitate îu
•ncentmrea guvernului Iii acel oraş. se află astăzi lipsită de acele resurse, fără a
avea cea inai mică compeusaţiunc.
Strămutarea Curţii de Casaţiune îii Iaşi, era dar mai ales menită a ridică mate­
rialmente* acest oraş, a introduce In el o mai mare viaţă intelectuală, şi îii fine a întări
nun mult unirea, prin o mai întinsă legătura între Iaşi cu celelalte părţi ale ţărei.
Dc s’ar sancţiona proiectul de lege votat de Adunare, de către înălţimea
Voastră, s‘ar închide laşilor şi judeţelor de prin prejur, speranţa pentru o îmbună­
tăţire imediată, atât de ardent reclamată.
Subsemnaţii viu dar, cu cel mii profund respect, şi roagă pe înălţimea Voa­
stră, a m virtutea ari. 93 din Constituţiane, să refuzaţi sancţionarea proiectului
de lege menţionat şi votat de Adunare în 29 Iunie, şi să autorizaţi pe subsemnaţii
:> prezenţii din nou Reprezentaţi unei Naţionale proiectul primitiv al guvernului.
Suntem cu cel mai profund respect
Al Măriei Voastre
prea plecaţi şi supuşi servi,
Minişt secretari de S tat: Luscar Catargi, C. A. Koxetti, I). Slurdza, P .
Mavrotjhcni, L (Ihica, /. Canlacuzitu».
Asupra acestui raport Domnitorul puse înaltul npostil:
Unindu-N’c cu motivele expuse de Consiliul Nostru de Miniştri, iu virtutea ari.
93 din Consiliu ( iii ne, refuzăm sancţiunea Noastră legii votate dc Adunare, în şedinţa
sa din 29 Iunie, şi autorizăm a se prezintă din nou Rcpre-
zontaţiunci Naţionale proiectul primitiv al guvernului.
CA KOI.
Cţl aceasta înaltă rezoluţie, pornită dintr’un
simţ rit dreptate şi de satisfacere a legitimelor
cerinţi ale cetăţenilor Ieşeni, legea vexatorie vo­
tată dc Camere fu anulată, şi acest Corp legisla­
tiv fu din nou chemat a se pronunţă asupra ace- j
leiaşi chestiuni ce i se ceruse dintâiu, strămuta- f
rea Curţei dc Casaţie dela Bucureşti la laşi.
Chipul cum au urmat apoi desbaterilc, şi re­
zultatul practic ce :i avut această înaltă inter-
venire, st- vor vedea mai departe. c , KUi|l KUmdnl

OOD
 CAPITOLUL III.

întâia venire a Domnitorului Carol I în laşi.

August, 1866.

Primiron entuziastă iii ţarii şi iii laşi. Itchiţiiinilc şi constatările făcute

di» Prinţ. Asigurările dale iii privinţa salisfaccrei periuţelor laşului.
Doiiaţiinti. Impresia ee făcu laşul asupra Prinţului.

nudul tânărului Domnilor a) ţârei, după cele dintâiu

regul&ri ale afacerilor celor mai /ornice ale Statu­
lui. fu de a face cunoştinţa mai de aproape a in
tregei populaţiuui româneşti, şi a cercetă oraşele si
localităţile peste cari soarta îl chemase să dom­
nească.
Entuziasmul cu care fu primit Carol-Vodă in
drumul ce făcu prin ţarii, pornind din capitala
Bucureşti, şi până la ajungerea sa în vechea capi­
tală a Moldovei, în 17 August 1866. fu din cele mai
mari, şi mulţumirea sufletească a Domnitorului se
exprimă la fiece pas sau popas, fiind pretutindeni
întâmpinat de urările sincere ale locuitorilor, orăşeni sau săteni, fără
distincţie de rang sau îndeletnicire.
Primarul laşului vesti această călătorie cetăţenilor ieşeni prin
afipte şi prin ziarele locale, dispunând primirea noului Domnitor
Carol 1, ce urmă să sosească în laşi în ziua de 17 Vugust 1866, după
următorul Program :
1. I)-1 Prefect do judeţ eu Prutoeivul şi autorităţile respective. Iu marginea
districtului va primi pe M. S. eu onorurile euvenite.
2. O deputăţiilor dintre cetăţenii Ieşeni va merge Intru întâmpinarea M >
la Lrţcaiii. cale «Ic 1ţ i oră afară diu politie.
3. Di bariera Păcurari sub uu an; triumfal, ornat eu cifra M. S. Carol I ş< r-
mele ţârei, se va primi de Protocreul laşilor, reprezentantele clerului de PrefectmI
poliţiei, de Comandantul garnizoanei, de Primând eu Consiliul comunul şi ....sie!
neguţătorilor grupaţi sub hnnierik» lor şi acea municipală.
4. M. S. punând piciorul pe pragul Municipiului laşilor. Primând ii m
zentâ pâine şi «are* obiceiu strămoşesc, şi il vu felicită de bimâveiim
M. S. suindu-se într’o trăsură Domnească de gală. precedată şi urmată d<
o eseortă de jandarmi şi lăucieri. va îiiaiiilâ încet pe st nula Păcurari, In cărei;
capăt va trece sub tui al doilea arc triumfal.
 Şl A DOUA SA CAPITALA 31

fi. M. S. (ioM'mzârut strada Marc, va trece sub tiu al treilea are din ntspantia
Paşcanii.
7. M. S. apropiimiu-M' de Sft. Mi tDipolie va livre prin şirul elevilor rumâni dela
seoalele de : arte, primare, seminar, gimnaziiiri şi Universitate, şi va intra in curtea
Mitropoliei, pe sub un al patrulea arc. unde trupele din armata română ii vor pre­
zenta armele.
8. M. S. la întâia treaptă a peristilului Sfântei Biserici va 0 primii de doi
Arhierei şi condus până la uşa principală, unde Preasfinţitul Mitropolit şi Episcopii
Kparhioti, eu Arhiereii titulari şi clerul înalt, imbrăcali in vestminte, vor iutâin-
pinn pe Itomnitnr. I’ . S. Mitropolit luând Sft. Evanghelie şi Crucea din mâna Arhi­
mandritului de scaun, o va prezintă Al. S. spre sărutare, iar apoi, luâudii-l împreună
cu Episcopul Dunăivi-de-Jos, il vor introduce in biserică, Intoiiâiidu-se docsologii.
Aici. după închinare, se va sui M. S. iu strana Domnească, iar părintele Episcop
Snhiipan va rosti un cuvânt de felicitare pentru bunn-venire a M. S.
Corul bisericesc va intona un Inui la ieşirea M. S. din Catedrală.
.1. M. S. după această sfântă ceremonie făcută mai iutâi lui Dumnezeu, va
nerge la palatul său de ospitalitate.ee 1 s‘a gătit la Domnul Ministru Mavrogheni,
in strada Copoul.
10. Intrarea M. S. iu laşi se va semnală prin tragerea tuturor clopotelor dela
Biserici, cari cu religiozitatea cântului lor vor anunţa fericita sosire in laşi a M. S.
(‘.arul I.
Scara toate stabilimentele publice şi politia va fi iluminată.
Primar, I). Guşii.
*

Apropiindu-se de laşi, autorităţile de aici. împreună cu mulţi ce­

tăţeni din cei mai de samă, formând « deputaţiune, in care ca re­
prezentanţi ai Comunei fură desemnaţi Generalul C. T. Balş, lordaclii
Beldiman, Constantin Sutzu, Dini. Corne. I)r, Kâtu şi Nicolae Alcaz,
ieşi intru Întâmpinarea Domnitorului, la comuna apropiată Leţcani,
din drumul spre Homan, unde aşteptară şi primiră cu alaiul cuvenit
pe Capul ţărei. ,
Asupra acestei călătorii şi petreceri in vechea capitală a Mol­
dovei. ziarul oficios contimporan 1‘rmjrrsul, dă samă amănunţită,
iliii care. spicuim relaţiile ce urmează :
Mercuri (17 August 1Uliii), pe la 2 ore d. a.. M. S. Carul I. sosind
la poşta Socii, unde este marginea judeţului, a fost primii de Pre­
fectul şi Protoerenl de ju d e ţ: aici erau comunele Bădcnii, Ccpleniţa
,i .Şipolele, cu Primarii respectivi, tari au avui onoare a prezentă
Ăl. S. pâine şi ştire. Vin număr mare de locuitori săteni au escortai
ct'dări (răsuni M. S. p» lot drumul: din distanţă in distanţă erau
F r îîr jw » cu comunele respective pe drum, cari au prezentat dovo-
lamentul lor M. S. Comuna Cotnari s’a deosebii din toate celelalte
nmum rurale, prezentând M. S. poame şi alte fructe alese din live­
zile locuitorilor.
Comuna Podul-lloaei a primit pe M. S. in marginea lârguşorului.
sub un are de triumf de verdeaţă şi toţi locuitorii acestei comune, atât
creştini, cât şi israeliţi. au rivalizat in entuziasmul eu care au primii
pe M. S.
Ajungând la Leţcani, jumătate poştă departe de laşi. M. S. a
fost primit de o deputaţiune a oraşului laşii, compusă din nolabili-
fâţile oraşului, pe lângă care s'a însoţit şi comuna Leţcani cu cele
vecinate, cari au avut onoare a prezentă M. S. un snop de grâu şi
un miel împodobit cu cordele şi flo r i: deaici până in marginea oraşului.
a* REGELE CAHtOI. 1

Kscadrooul de Cav*l«ri«; ie^uiă. (Ulani. lAncieri) In 18»».

M S, a fost excortat <!e trăsurile In crare venise deputaţiuneu şi de un

niptfr însemnat de locuitori săteni (Călări.
M. S. ajungând la barieră, sub un arc de triumf cu armele Ro-
nyuiei, a fost primit de Primarul turbei Iaşii, cu tot Consiliul Mmn
cj al. şi o mulţime de cetăţeni, cari au oferit pâine şi sare Domnitorului
Ci această ocaziunc d-l Primar a rostit următoarele vint»
Bine aii venit M tir ia TTa!
la pâinea şi sarea eu care Vă pirimim astfel. Măria Ta, .^st d*
hdiii inima Românului.
Bucuria Ieşenilor când Domnitoonil i vine este mar* iar spe­
rai* şi credinţa lor pentru Iaşi. semittă !
Vşâ, Măria T a ! privind asuprai acestui sădilo, > ai l uirei Ro-
ii ii n*, cari cu călduri» .şi devotamenit \ înconjoară, ei eu fraterni-
t<e strigă : Să trăiască România, cui Domnitorul ei Carol I !
t.a acestea Domnitorul a răspums
Mulţumim de t)ună primire*, şi dorinţa Mea mst <a mult
Vni in onişul laşi, spre a alină prim prezenţa Mea suferinţele Icşe
dor; însă împrejurările politie» M—a reţinut de a-mi îndeplini lo-
r*ţî mai curănd. Eu viu acunui ssă aduc consolare Iubiţilor Mei
!*eti.
Fol aici a fost întâmpinat M. Sai de Prefectul de oraş, de Coman­
datul superior al garnizoanei, de «o deputăţie a notabilităţilor ( <>-
(timiăţei israelite. şi de toate corpcoraţiunile.
După această primire, M. S. suilndu-se In trăsura înadins preua*
tă pentru această solemnă ocaziume, cu D-l Ministru Mavrogbeni
fmralul loan Ghicii şi cu Prefectull judeţului, escortai de un pluton
c jandarmi şi două escadroane de cavalerie, au înaintat încet prin
jţafa Păcurarii. La şcoala primară d** fete ce este in astă stradă, tu
|iuit de eleve eu buchete de flori şp strigări de uni, de uud< m rîna
Jiu pan; In al doilea are de triuniif in capătul acelei st rade; dcam
continuat pe strada Mare, trecâimi sub al treilea arc tnunifal din
spntema pronumitâ Paşcanii, de unde mers la Mitropolie In
iţa grilajului Sft. Mitropolii, st aiflau înşiraţi toţi elevii şcoalclor
 Şl A DOUIA SA CAPITALA
js

primare şi de arte, stând sub stindardele lor respective; intrând

curtea bisericei, garnizoana oralulu i a prezentat M. S. armele.
Pe peristilul Mitropoliei M. S. fu primii de cler, care l-a confu-
pâmi la uşa bisericei catedrale, uinde a fost primit de P. S. M itropolit»
Moldovei şi Sucevei. Calinic Miiclescu. azistat de Arhiereii eparhoţ,
şi titulari, conducându-1 inlăunttrul bisericei
M. S. s a suit in strana Domincască şi a ascultat docsologia. Dip;
terminarea ceremoniei religioase,, M. S. suindu-se in trăsură s'a (u*
la casele D-lui Ministru Mavroglheni, pregătite pentru primirea M. S.
I ’ toate stradele pe unde a tre-cul. casele erau împodobite cu sL;i.
guri naţionale, covoare, şaluri, e’.tc. Din toate balcoanele şi feresti.|i
doamnele aruncau rele mai frunnoase buchete de flori, împodobite cu
cordele tricolore. Seara lot oraşul a fost splendid iluminat.
M S după ce a prânzit, a hiinevoit a face o preumblare pe s t i­
clele principale ale oraşului. Atât la sosirea M. S. cât şi seara, M.s.
a fost aclamat de manifestaţiunii entuziastiec. De rând există oraul
laşi nu se ţine minte ca vreun Doimii să fi avut o primire atât de stj-
lucitâ. Poporul a stat până târziiu noaptea împrejurul casei M. Sa^.
\ doua zi Joi, M. S. la orele* 12 a primit toate autorităţile civţc
şi militare, înaltul cler, precum şi toate persoanele private de distiicţ.,
la care M. S. a rostii următoarele cuvinte :
Domnilor!
Dcia sosirea mea în Româinia, aveam cea mai vie dorinţi e
a veni la Iaşi şi de a vizită această! frumoasă parte a nouei mele Piti;.
Evenimentele politice cari s'au succedat şt grelele preocupaţii»! a
afacerilor generale ale Ţărei, m’mu împiedecat până acum de a vuj
iu mijlocul Domniilor-Voastre. Avstăzi această dorinţă a ininiei ii^.
s’a îndeplinit. Mi-aţi făcut rvce*pţiuhe de care voiu păstră cea nij
plăcută aducere aminte. Vă inulţţumesc. Domnilor, cu sincerital*.
Am văzut şi aui trecut in aiceste din unnă zile una din păţi.
cele mai frumoase ale ţârei mele, care a fost încercată de doi aii «.
atâtea nenorociri, pe care nu estic dat puterei omeneşti de a li ît

UNI FORMULE ARMATEI MOLDOVENEŞTI IN 18»!

14 RKGELP. CAROL t

lătură, ea nu poate decât a le alinii. Să im p lo ra m dela I>-zeu mila

sa pentru ca să se îndure de a ocroti Patria noastră şi poporul nostru
în aceste grele momente, şi tot el să depărteze nenorocirile epide­
miei care o bântuie încă, precum şi ameninţările unei recolte neîn­
destulătoare. Guvernul meu va face tot ce este prin putinţă penii
a uşura aceste suferinţe. însă pentru aceasta concursul tuturor ce­
tăţenilor este indispensabil. Cu plăcere am văzut că caritatea obştească
a uşurat multe din aceste calamităţi.
Chestiunea financiară este acea care absoarbi în acest moment
toate preocupa ţiu ni le guvernului meu. Situaţiunea care vă este cu­
noscută se află mai îngreueată prin foametea ee ne ameninţă Guvernul
meu s’a grăbit mai înainte de toate de a uşura sarcinile tezaurului
prin economie; reducerile însemnate cari s’au făcut asupra cheli luc­
iilor acestor cinci luni din urmă, sunt cea mai vie dovadă, precum şi
uestrămutata hotărîre de a aşeză equilibrul în finanţele noastre şi
de a înlătură prin toate mijloacele noui impozite contribuabililor
Prin economie şi bună chibzuinţă sper că finanţele uoastix voi i
peste puţin regulate.
Organizaţiunea justiţiei şi a administraţiunei este, <» ştiu. im­
perios reclamată : voiu avcâ asupra ei o mai mare îngrijire, voiu căută
a ajungi* asemenea la descriitraiiza(iune şi la desvoltarea graduală
instrucţiune) publice şi a căilor de comunica ţiu ne.
In ce priveşte oraşul Iaşi. care a fost unul din centrele primi
pale a inarelor şi frumoaselor idei naţionale, şi care a sacrificat tot o
pentru a da naţiunei Române cea mai mare putere Unirea Ev
îl consider ea a doua capitalii a României, şi sunt dens d rezidă in
el reiţulal, dacă voiu putea, o parte a anului. îndată ce chestiunile gt
nerale de organizaţiune interioară mi-ar permite
Strămutarea Şcoalei Militare aici, deşi de un folos secundar, este
totuşi o dovadă despre sincera îngrijire a guvernământului meu. şi
dacă permutarea Curţei de Casaţiune n’a putui încă să se îndeplinească,
sper totuşi că viitoarea Reprezentaţlutie Naţională v. ţine samă de
dorinţele Donmiilor-Yoastrc.
Providenţa care pururea a ocrotit scumpa noastră Patrie, ne va
ocroti cu atâta mai mult astăzi. Să avem credinţă iu 1 , să ne in
tftrim prin concordie, şi România va ieşi biruitoare din această din
urmă încercare.
Sosind în noua mea patrie, am declarat că voiu împărţi cu Domina
Voastră atât soarta cea bună. cât şi cea rea punct at eonfienţa
voastră în Dumnezeu, şi încredinţa ţi-vâ în Mine ia oriei împrejurare.
In fine, pe lângă norocirea ce sinii de a mă află iu m ijlocul Dom
milor-Voastre. este şi aceea de a vă cunoaşte mai de aproapi
Fiţi vă rog interpretul sentimentelor şi a dorinţelor mele de în­
florire care mă mişcă în particular pentru oraşul laşi. care m a primit
cu atâta căldură.
l-a aceste cuvinte Primarul Guşti răspunse;
Ca Primarul Municipiului Iaşi. Măria Ta, mă sunt dator a Vă mul­
ţumi despre aceste cuvinte pline de mângâiere, ce a-ţi vărsai în inimile
noastre eele întristate. Să trăiască dară Domnitorul nostru ( arnl I 1
* * * * * * *
 Şt A DOUA SA CAPITAlJl JS

Cuvintele M. S. au fost primite cu cel ntai călduros entuziasm,

aciamări repeţite nu întrerupt mai de multe ori pe M. S. După pri­
mirea autorităţilor toţi D-nii Consuli au avut onoare a se prezentă in
audienţă particulară.
•
Apoi. Carol-Yodă, in zilele următoare a vizitat : Spitalul S/l. Spi-
riiluu, Penitenciarul mitral. Institutul Crigorian, Ospiciul alicna(ilor
ilin Mănăslireu doliu. Aici M. S. a mai vizitat şi Casa apelor, şi a bine­
voit a se sui in turnul Mânăstirei, ce servea de pază Pompierilor contra
focurilor din oraş. Privirea frumoasă din acest luni a încântat pe
M. Sa. A vizitat apoi Colegiul Safianul, toasta Academic Mibăiteanâ.
Deaici trecu la Universitate, în a cărei local se află şi Pinacoteca şi
Şcoala dc pictură. înfiinţate mai cu temei pliu stăruinţa piclonilui
Gh. Panaiteami. Tânărul Domnitor fu surprins aici de lucrările ele­
vilor şcoalei de pictură, care expuse tablouri şi desemnuri în opt saloane
Cănd se pus»- în cunoştinţa Principelui hotărârea guvernului prin care
din economie budgetară se desfiinţase şcoala de pictură din laşi.
Domnitorul făgădui că va stărui ca şcoala să se reînfiinţeze, fiind
nevoii dc »*a pentru cultura artistică de care se arată vrednică, prin
lucrările expuse de elevii ce erau acum ţinuţi numai prin stăruinţa
Directorului Panaiteanu, !>i într'adevăi după puţin timp şcoala de
pictură a reînceput a funcţiona, graţie bunei-voinţi a Domnitorului.
Printr» tablourile, cari au atras atenţia Alteţei Sale. fură acelea
executate de talentatul tânăr Kmnnuel P. Hardasare, in vârstă de
ifi ani Cerând să-i fie prezentat, Domnitorul l-a încurajat, feliei-
tându-l. şi hotărî să fie trimis ca prim bursier din propria sa casetă,
la Berlin, dându-i şi o scrisoare de recotnandaţie către un renumit
pictor Richard Lauchert, care-I primi în urma unui concurs la Aca­
demia de Belle-Arle din Berlin.
Odată cu plecarea sa. Principele Carul însărcina pe Gh. Panai­
teanu. să cumpere diferite statui turnate în ghips, ce erau trebuitoare
pentru studiile Şcoald dc pictură.
Mâi vizită Principele apoi Cabinetul de Istorie naturală, Biserica
Armeană, Biserica Trei-Erarhi. Spitalul Militar. Şcoala Trchliică, Spi­
talul Israelit. Grădina l'uldieă. Mănăstirile Eriumasu şi datata, unde
a vizitat Ospiciul injirmilor şi stabilimentul sericicol. Mănăstirea Cc-
tăfuia, Seminarul delii Socola şi parcul Prinţului Mihnil Sturdzu. Spi­
talul Paşcanu tlin Tolănişi, cazarma Dorobanţilor din B eilic: Biserica
S/l Seciilai-cel-Mari unde se ungeau Dom nii; apoi Palatul \dmi-
nistratiu, şi in urină a vizitai pe înalt Prea Sfinţitul Mitropolit.

Memoriul Ieşenilor intitulat Dorinţele din IUtili. Eseursia la Cristeşli.

I’roelauiaţia Domnitorului către leşi ni.

In ce priveşte cercetările şi relaţiile avute dc Domnitor cu so­

cietatea iesană în genere, vom mai notă aici diferitele dări de samă
ale ziarelor contimporane, de deosebite partide.
Astfel, mai întâia, oficiosul Progresul, scrie :
M KKOEI.K CAROl. 1

Duminică. 21 August, M. Sa Vodă a fost la Mitropolie, unde

a/.istat la Sft Leturghie, care s’a săvârşii de P. S. Mitropolitul. La
orele 11 a trecut la biserica Catolică, unde Episcopul Misiunei A p o s t o ­
lice a funcţionat Sfânta Masă.
Strada Mare, curtea Mitropoliei şi a bisericei Catolice, erau ta­
pisate de popor, care privea şi admiră simţul de religiozitate al Dom­
nitorului.
M. S. după antiazi făcu mai multe vizite pe la cetăţenii din laşi.
Seara, M. S. dădâ un prânz de 150 persoane în sala Teatrului
Naţional, care fu decorată de minune. In centrul plafonului, pe unde
se lasă policandrul, eră nodul de unde descindeau lanţuri încordate
de verdeaţă ce se legau de rândul lojelor de sus: lojele celelalte erau
festonate cu verdeaţă, şi pline de dame elegante. Candelahruri mari
şi numeroase dădeau o lumină feerică, şi în fundul scenei stâ
panoplie de arme.
Forma mesei era câ a unui magnet, în a căruia punct arcat sta
M. S „ unde se aţinteau toate p rivirile; în faţa M. S. stâ Pr. S Mi­
tropolit, eu un Arhiereu şi Episcopul C atolic; tot acolo erau grupaţi
Pastorul Protestant şi Protoiercul Armean.
M. S. sculându-se, ridică următorul toast :
Domnilor,
Este pentru mine o serbare de a vă vedea pe toţi adunaţi astăzi
în jurul meu. întâia mea şedere in laşi va lua locul între cele nun plă­
cute aduceri aminte.
Cu cea mai vie părere de rău mă voiu depărta de Donmia-Voastră
şi de acest oraş. care mi-a arătat tntr'un clup atât de strălucit afec­
ţiunea şi devotamentul său. Fiţi convinşi Domnilor, că voiu purta
în totdeauna cel mai mare interes pentru laşi. care a arătat atâta
abnegaţiune.
Făcând dar urările cele mai sincere pentru prosperitatea a celei
de a doua capitală a României şi a celei de a doua reşedinţă a
Noastră, închin acest pahar în sănătatea locuitorilor din laşi.
La aceste cuvinte Dim. Guşti, Primarul laşului, răspunse :
Domnitorul Românilor la masa care ne dă, ridică un toast in
prosperitatea laşilor.
Ei bine Domnilor I Municipiul laşilor, această sentinelă română
pusă la porţile Orientului, a suferit mult. Acuma, aruncând un văl
asupra trecutului, la cuvintele mângâietoare şi graţioast ale Domni­
torului răspund :
— Să bcni cupa bucuriei în fericirea ţărei, a M. S. Carul I, şi
strălucitei Sale Familii !
La ieşirea din teatni M. S. fu aclamat şi întâmpinai cu foi bengal
şi iluimnaţiune.

Luni de dimineaţă Domnitorul însoţii de Prefectul de judeţ. P ri­

marul şi un Aghiotant, a vizitat biserica Protestantă, unde fu primii
 Şl A DOUA SA CAPITALA 37

cu flori aşternute şi cântări. De aici a trecut la Pensionatul deschis

dc Misiunea catolică, unde se întâmpină de Kpiscopul Catolic şi D-na
D irectriţâ. apoi au vizitai Hunei Moldovei şi toate încăperile acestui
stabiliment, cari au înfrumuseţat de câţiva ani un punct principal
din politia noastră.
In urmă a păşit la cazamtelc dela Palatul Administrativ, vizi­
tând grajdurile şi manejul, apoi Palatul Municipal cu Prefectura de
oraş şi Comanda principală de pompieri, deasemenea fură vizitate.
Aici Prefectul de judeţ şi Primând, din nou a rugat pe M. S. a ordonă
îmbunătăţirea acestei instituţiuni, atât dc trebuitoare pentru sigu­
ranţa de foc.
La orelt 1 ‘/ţ intrând M. S. la palat. Consiliul Municipal avă o-
noarea a fi primit în camera Sa; iar Primarul zise următoarele :
Măria Ta!
In numele politiei. Consiliul Comunal vine a Vă depune din
nou omagiile sale pentru onorurile ce M. Ta a-ţi binevoit a-i face prin
banchetul de ieri ce T aţi d a t !
Apoi Primarul avu onoare a da M. Sale un Memoriu despre Iaşi,
cuprinzând acele ce ar fi de făcut pentru ridicarea lui din starea de
cădere în care se află, şi adăogând rugămintea ca să-l ia in înalta
Sa apreciarc, şi să facă ceeace M. Sa a binevoit cu atâta graţiozitate
a promite Ieşenilor.
lată textul acestui Memoriu :
Măria Ta,
umilim laşilor se simte fericită «le sosirea Manei Tale in sânul său. Se simte
fericită eu atât mai mult, eu cât astă hună-voinţu a Măriei I'ale ii dă ora/juma
de a-şi împlini o îndoită datorie : deoparte, datoria plăcută de a mulţumi profund
M&riei Tale pentru solicitudinea cu cnrv v ’aţi arătat către acest oraş, dela cele
dintâiu zile ale suim Măriei Tale pe tronul Românilor. de altă parte, datoria im­
perioasă de a vă arăta deapmapt- starea comunei, suferinţele şi dorinţele ei.
Măna Ta ! Iaşii, care 300 de ani fu capitala Moldovei, el cel dintâiu dădii
naştere ideei de unire a acestor ţăn surori Moldova şi Valahi»; şi când această idee
ieşi victorioasă din luptele politice, când ea liiccpfi să se realizeze şi să devină un
fapt iaşii fu cel dintâiu şi acel rare făcu acele mai multe şi mai mari sacrificii.
KI fu acel care alimentă unirea ca nici un nit oraş al României. A euumcrâ astăzi
«irrifidik făeuU* d** acest oraş. ar fi nefolositor, căci Măria Ta deja le ştie, şi oricine
îşi poate închipui cât poate suferi şi rât sacrifică un oraş. când scaunul reşedinţei
dimpreună eu capitala, se mută din el.
Insă din nenorociri*, Măria Ta, sistemul eronat al centralizăm făcu, ca pe
lângă sacrificiile voluntare şi necesare, să i se sacrifice, fără nici o necesitate, şi
interesele cele mai dreiite. aşâ Încât sacrificiile. In loc de a-i da un titlu de recuno­
ştinţă şi a faci ca să tic considerat ca a douu capitală a României, îl aduse mai intâiu
la uitare, şi apoi, când a cutezat să reclame oarecan îmbunătăţiri drepte şi nece­
sare. atunci a iost taxat : de cuib al reacţionarilor, de oraş jidovesc şi Iii care se
respira numai cunipţiunc; atunci o politică rău nimerită duse ia ideea că acest oraş
trebuie nimicit pentru ca să se nimicească cu el şi ideea provincialistică de Moldova.
Sistemul viţio* al centralizăm, în care un oraş dă tonul la o ţară Întreagă,
duse ne Romauia la culmea suferinţelor şi aduse conseeinţu necesară dela 11 Fevruarie
Atunci nzontul politicei interioare a ţârei Începu a zâmbi şi speranţele laşului
începură a renaşte*.
Apăsarea şi nedreptatea trecutului, trebuie să o mărturisim, dădu loc inci­
dentului dela 3 Aprilie. Incident tnst iu care laşii văzu sângele fiilor săi curgând
pe pavelele sale, drept sacriticnle ce făcii cauzei Uiiirei I
38 KKGkl.K CAHOL !

Locotcncuţa Domnească de nimicea cunoscând adevărata stare a lucrurilor,

şi luând Iii consdcrnţiuiie că „Guvernul trecut, uitând cu oraşul laşi s’u pus tot­
deauna tu capul mişcărilor naţionale, şi a făcut sacrificii Însemnate pentru couso-
lidarea şi întărirea României. a luat măsuri rari au sdruncinnt inten sele acestui
oraş, in vreme când, iu urma strămutăm Capital» i la Bucureşti, ar fi trebuit să
caute a uşura pierderile ce trebuiau să proşie din această schimbare, prin menţi­
nerea aşezămintelor cari erau iu fiinţă, sau chiar prin înfiinţarea altor noi (Monitor
No. 89 din 23 Aprilie 1866), s’a grăbit a aprobă jurnalul Consiliului de Miniştri
din 18 Aprilie, pnn care recunoscând meritele Ieşenilor, le promise oarecari imbună-
tăţiri.
Iu adevăr. Măria Ta, laşii sunt într u stare tristă, lmpivjuriirile descrise iu
scurt şi legea comunală il ricsbraoA de mijloace, înmulţind sarcincle astfel, iucât
Consiliul Comunal se văzu nevoit a pune dări peste puterile stoarse ale cetăţenilor,
şi cu toate acestea tot a uu-şi puică îndeplini necesităţile.
Biserica, una din datonile cele inlâiu ale orieânii creştin, cu ruşinea nous-
tră o mărturisim. Iu comuna noastră, că nu se poate bine îngriji din cauza lipsei
de mijloace. Trei biserici numai fac sfântul serviciu, şi altele sunt aproape să În­
ceteze. Consiliul comunal văzând cu durere că, pe când evreii Înmulţesc şi Imbu
iiâtăţese sinrtgogele lor, noi iu ţara noastră trebuie să vedem bisericile noastre iu-
chizându-se, a propus utt mijloc pc care guvernul trecut l-a respins.
Din 27 de biserici ale comunei laşilor, afară dc cele închinat. locurilor afară
din ţară şi acum secularizate. 9 sunt bogate, iar 18 sunt sărace. Cele bogate se caută
prin epitmpi cari dau numai semi comunei, iar cele sărace Ie-a lăsat in sarcina co­
munei pe temeiul art. 11 din legea comunală, care zice : „fiecare comună este da­
toare a îngriji dc cultul, de biserica sau bisericile rcligiuuei la care aparţine".
Vezi, Măria Ta, cât de rău se interpretează această lege, şi cât în defavoarea
comunei. Legea lasă îngrijirea biserieci in sarcina comunei, fără să fără distiiicţiunr
de cele bogate şi de cele sărace. Consiliul comunal a opinat ca din venitul biseri­
cilor din laşi să se facă o casă comună, diii#are să se poată ţine toate, insă Mini­
sterul a respnus că nu poate violă dispoziţiunilc donatorilor prin întrebuinţarea
venitului unei biserici la celelalte.
Dar in materii de interes puldir, uit se raţionează numai din puuctul de ve­
dere al dreptului privat, precum nu se raţiona din punctul dreptului privat, atunci
când se secularizară avenle Mâuâstirilor iu folosul Statului nostru.
Când o comună iui este iu stare n îngriji de biserica su, oricine poale Înţelege
cum merg celelalte iustituţiuiii ale sale.
Astfel, Măria Ta, nu suntem mai fericiţi nici în privirea şconlelor. Şi Iu această
privire comuna, eu tonte marele sale anevoiuţi. nu este în starea satisface necesi­
tăţile materiale ale şconlelor primare.
Avem şi o Universitate, a cărei temelie est»- pusă înainte dc Unire, iar car»
nu numai că u'a prosperat, ci încă a dai înapoi. Iu loc dc a se complectă iu toate
facultăţile sale, i s’a ridicat şi facultatea de teologie şi medicină.
N’avcm măcar o singură şcoală practică de industrie.
Şcoala ce avem numită de meserie, este fu o stare care nu corespunde scopului
său. Acum de curând s’a suprimat şcoala dc sericicultură, menită pentru lăţirea
culturei viermilor de mătase, sub cuvânt că cu aceasta se elieltueşU 54.000 lei
anual, când iu fapt, după spunerea Directorului acestui Institut, un s’a cheltuit
decât vreo 18.000 lei.
laşii, după poziţiunca sa, nu arc comerţul mare, şi tot comerţul săi *i mie,
este Iu mâna ovreilor, cari astfel sunt de mulţi, şi relaţiumle lor comerciale sunt
astfel de întinse şi ţesute, încât Românilor le est»- cu iicpu'inţă a concură. In acea­
stă privinţă, elementul Românesc, nu o putem zice eâ este măcar iii luptă cu ovreii,
căci el este predominat. Evreii predomină cu mulţimea numărului, eu capita­
luri !• iu numerar, iii mobil» şi ne mobil». câştigate tot aici iu -arii, şi iu urmă
cu mijloacele lor in care morala şi conştiinţa un inai au nici un rol. Apoi vrei*
prospercază, pcutrucă ci au o comunitate liberii, când noi nu avem o libertate de­
plină comunală.
Dacă deoparte comerţul Român nu va ii încurajat, iar de altă păru vreii
nu vor fi mărginiţi cel puţin temporar, atunci in adevăr acest oraş curând vn în­
cetă dc u fi Românesc.
 Şl A DOUA SA CAPITALA 30

Nici in lucrările publice mi stăm mai bine. Antreprenorii se plâng despre nc-
plălirea mandatelor, şi asta le serveşte de scuză pentru nelucrarea j>avelelor.
Pompierii noştri, de când suni pe contul Guvernului, căruia îi dăm o sub-
venţiune de 150.000 lei anual» iu i mai au instrumente cu cari să opereze. Consiliul
comunul a propus cu, din subvenţiuiiea ce dă comuna, să se scadă o sumă pentru
cumpărarea de pompe noi, şi Ministerul a răspuns că se vor cumpără pompe noi
pentru Bucureşti şi cele vechi reparându-se se vor trimite la noi.
Pe când Iii Bucureşti s’a lacul edificii şi institute iusemuate, la noi nu s'n
mântuit măcar cazarma dela Copou. edificiu fuceput încă sub Domnitorul Gri-
gore (ihica.
Palatul Administrativ, în care funcţionează Tribunalele şi Curţile, o fost des­
coperit, iu parte, de furtuna întâmplată în vara anului 1885, şi astăzi după un an
trecut* plouă încă In camerile sale, căci nu s’a mai acoperit.
Mitropolia noastră zace in mină. Kdificiile bisericilor şi tiîatc zidirile publice
iu stan- rea, rămânând fără nici un rezultat toate interveuirile Primăriei, şi mai orice
proi bBbunăt&tift, pentru n o i. rămase «> literă moartă.
In astă stare. Măria Ta. găsiţi Comuna Iaşilor, ieri încă Capitală a Moldovei,
şi oraşul bl rare elementul Românesc eră destul de tare ea să o alimenteze pentru
a deveni un fapt.
Astăzi, când, sub Măria Ta, România a căpătat o Coustituţiiine ce promite
descentralizarea, si laşii începe a-şi întări speranţele sale.
Măria Ta, dă voie Comunei laşilor ca, cu o vie mulţumiri- şi cu profund re­
spect să vă prezinte omagiile sale, pentru înalta bunăvoinţă ce aţi arătat către ca ; dă-i
voie. Măria Ta, să-ţi mulţumească mai întâia pentru vizita Măriei Tale, şi apoi pen­
tru altele ee guvernul Măriei Tale a făcut in favoarea sa.
Comuna vă mulţumeşte pentru reîntumarea Şcoalci Militare în Iaşi, promi­
siune dată ineă de Locotenenţii Domnească.
Vă mulţumeşte pentru proiectul de lege n strămutării la laşi a Curţei de Ca-
iţiime. proiect pe care-1 vedem cu părere de rău respins de Adunare.
Vă mulţumeşte, şi mai cu osebire, pentru retragerea din proiectul de Con­
stituţiilor .i irtit lului prin care se dă evreilor dreptul de împământenire, articol
care ar fi pus Îii pericol, ou vremea, chiar existenţa naţionalităţii Române.
\cum comuna vă roagă. Măria la, ca după ce i-aţi ascultat suferinţele cau­
zaţi- de trecut, şi mulţumirile către Măria Ta, să-i daţi voie a vă supune şi unele
din dorinţele ei, reclamate de necesitatea morală şi materială.
S’ n vorbit de mai multe îmbunătăţiri pentru Moldova şi special pentru laşi,
emplu facerea unui drum de fier, navigarea Prutului, însă aceste îmbună­
tăţiri fiind greu de realizat, după împrejurări, şi cerând un timp prea tndeluugat.
rămân numai proiecte, şi astfel nu aduc nici o vindecare relelor eminente de cari
suferă laşi Comuna vine şi vă roagă pentru îmbunătăţiri cari sunt mai lesne de
realizat, si al căror balsam binefăcător va nveâ un efect mai curând simţit.
Comuna laşi doreşte şi vă roagă ;
1. Ca ungerea Măriei Talc de Domnitor al Românilor să se facă în sânul său
leagănul unirei.
2. Ca Măria T a să aibi înalta bunăvoinţă de a încuraja laşii cu şederea Măriei
laie în el şese luni jie an.
Accast onoare ce a-ţi fac» laşilor, ar da nu numai Măriei Talc ocaziunea
dc cunoaşte do aproape această parte a ţârei şi în special Iaşii, dar ar fi pentru
acest ’ârg : satisfacerea cea nun mulţumitoare.
■ ;« toate bisericile din laşi. afară dc cele secularizate cari au fost închi­
nau- locurilor de jos. să (ie date in căutarea comunei, dimpreună cu averile lor, pen­
tru ou din aceste a,ori să se poată îngriji şi bisericile cari nu nu averi, iar restul
să-l poată îtiircbuiiiţâ pentru şcoli, care nu este un scop mai puţin pios.
Astfel uu am mai suferi ruşinea dc astăzi de n uc vedea bisericile incluse,
aci toate ar fi îngrijite dimpreună eu şconlele, şi comuna, fiind uşurată de aceste
sarcini. s‘ar uşuni şi în privirea contribuţiunilor.
. ( Universitatea din laşi să se complectezc în toaU- (aeiiltăţile sale. Honului:
au mar necesitate de un a! doilea centru civilizator, care să fie destul de tare pentru
aisţinc apăra libertăţile şi viitorul nnţiunei Rmnâiu
5. Ca să înfiinţeze şcoale practice dc industrie, atât pentru băieţi cât şi
40 KKUKl.K CA KOI. I

Arcul de triumf ridicat In râspintenea Paţcanu. cu prilejul InUiei veniri In Iaşi. tn 1806.
a Principelui Carol I.

pentru fete, subvenţionate de Stol, şi cari să fie sub privighcrea comunei. Astfel
dc scoale sunt de cea inai mare necesitate pentru Romani şi nun eu samă in Iaşi.
Astfel de şcolile ar contribui mult ca elementul românesc să se ridice din Ingenuu -
rhierea in care este acum căzut.
fi. Fiindcă s’n regulat ca să se vândă proprietăţile Statului acele cari au până
la 500 galbeni venit, apoi comuna doreşte, Slărin Ta, ea aceste proprietăţi din
laşi să se vândă numai la Românii creştini, cu concesiuni cari să !e înlesnească
plăti rea.
In adevăr domeniile Statului se vând pentru plata dc datorii, insă Statul
nu se va uşura mult cu proprietăţile din laşi, şi această măsură ar contribui iarăşi
foarte mult la slăbirea eonii ţiund compacte a evreilor, cari ocupă cele mai multe
şi mai frumoase proprietăţi din laţi.
7. Ca pe imprcjurimilc imediate ale Inşilor, cori sunt proprietăţi ale Statului,
să se colonizeze Români, eu condiţiuiic dc a nu-şi puică In st ral un acele proprietăţi
decât la Români, fiind aceasta făcută iu scopul dc bine public al întări ivi românis­
mului.
S. Ca Curtea de Casaţiune să se* strămute iu laşi.
Aceasta este o dorinţă mai unanimă a laşilor, şi au greşii acei re au luat asu-
prălc răspunderea că Ieşenii nu ar aveâ această dorinţă.
Curtea de Casaţiune, pe lângă foloasele materialo, ar da o satisfacere morală
Iaşilor,'căci ar vedea iu sibiul său şi una din autorităţile superioare ale României
Apoi funcţionarea acestei Curţi la laşi prin contactul continuu ar dn şi ea ocazium
la întărirea simpatiilor, şi aceasta fără să aducă vreun prejudiciu maşiuei guver­
namentale, uefiind vreo necesitate ca Curtea de Cnsnţiuio să funcţionez» numai
decât în Capitală. Din alăturata dorinţă formulată Înscris de către cetăţenii Ieşeni
te vei convinge Măria T a in privirea acestei chestiuni.
0. Cu să se ia din mâinile evreilor dreptul «ie a specula cu mâncări şi băuturi
 Şl A DOUA SA CAPITALA 41

Această dorinţă. Măria Ta, s’ar părea. Ia cea din tăi u aruncătură de ochi, fu
contra ideci liberale a secolului, a libertăţci comerţului, insă examinată de aproape
ajungem la un rezultat cu totul altul.
Comerţul cu măueări si băuturi a fost şi este în mâinile evreilor instrumentul
cel mai puternic pentru a demoraliza şi a stoarce pe Români.
Evreii iiu pot să se plângă iu contra acestei masuri, iu numele libertăţci co­
merţului, căci ei au abuzat de el. Prin mijlocul elementelor vătămătoare au pro­
curat clasei uccultc băuturi spirtoase cu preţ ios, şi această aparenţă a rftinătăţei
;• atras mulţimea şi a deprins-o a face esccse de aceste băuturi. Cu încetul deprins
şi pasionat, locuitorul dc ţară şi chiar cel de târg uu s a mai oprit nici înaintea unui
mijloc pentru a-şi procură astă băutură ruinătoare sănutăţei sale.
Aşâ evreii au ajuns a luă bietului locuitor uu numai cele din urmă rămăşiţi
ale pâiuci, ce ar trebui să o strângă spre nutrirea fiilor săi pentru iarnă, nu numai
cea diu urmă rămăşiţă de streanţă, dar a-i sclavi şi munca viitoare; l-a redus a
nu-şi mai căută de interese cum sc cuvine, şi a munci numai ca să aibă mijlocul dc
a-şi îndestulă pasiunea, şi uneori a alergă chiar şi la furt pentru acest scop.
Pe când evreul se îmbogăţeşte, şi in abundenţă sc înmulţeşte, Românul să­
răceşte, se abrutizează şi se omoară.
Câud existenţa naţionalităţei este Iu pericol faţă eu oricare libertate, atunci
acea libertate trebueşte mărginită.
Ideea dc libertatea comerţului uu sc poate înţelege cu preţul pierdem na-
ţiunei.
Apoi, legea reciprocjtfiţei nu dă dreptul evreilor a se plânge în contra acestei
măsuri, căci cum pot ei pretinde să aibă dreptul de a ne vinde nouă mâncări şi
băuturi, când ei după religiunea lor nu ne pot pune pe noi în aceeaşi poziţiunc?
10. Ca să se înscrie comuna laşilor ca creditoare a Statului cu o suină anuală
de uu milion, pentru crearea unei Casc de credit, care să încurajeze şi .să susţină co­
merţul Rumân in laşi.
11. Ca să se înfiinţeze, în Iaşi, o suecursulă pentru plata bonurilor rurale şi
a procentelor lor, pentru toate proprietăţile rurale «lin Moldova.
12. Ca să sc accelereze facerea şoselelor din Moldova, mai cu samă între laşi
şi Bucureşti.

i .tw lui l'tttru Mavrojihcni, Io rare ţ ‘» evul reşedinţa l’rinrl|»cle Carol I.

la întâia sa venire In laţi, (n 1806.
12 RE0E1.E CAROL

13. Ca pentru laşi |>lata cjnbaticilrilor, cari după legea actuală este regu­
lată iu chipul de a se plăti acum udată pe 30 de ani, aă se nălucă la plata numai pe
15 ani. căci, proprietăţile din laşi fiind mult scăzute la pn'( de cum erau la data
constituim rmbnticurilnr. Ieşenii sunt nedreptăţiţi a plăti după legea actuală.
11. Ca să se instituie la Inşi un Munte de pictate, in scop de a veni In ajutorul
clasei nevoiaşe şi comerţului mic roman.
Aceste Slăria Tu sunt dorinţele laşului, şi Comuna crezutul (le datoria sa a
întări, pe căt ii stă in putinţă, simpatiile şi umorul intre Măria Ta şi poporul Ieşim
n'a voit a pierde această ocaziunc pentru a vi le face cunoscut.
Aceste, Măria Ta, sunt dorinţele pentru care Comunii vă roagă respectuos
ca să binevoiţi a face ca să se realizeze.
Ele vor aduce laşului nu numai o imbunătăţire morală şi materială, dar vor
servi mult şi cauzei Unitei, căci vor arăta că Unirea, dacă aduce oarveari pierderi,
insă numai momentan, in adevăr ea aduce şi foloase, şi mai cu samă întăreşte Ro­
mânismul.
Să trăiască România I
Să trăieşti Măria Ta, spre a o aduce pe calea fericind.
Primarul Municipiului laşilor, O. Hunii.
Membrii Consiliului Comunal: C. Ilalaisiu, S. Dudcsctt, Th. Codrcscu, Th.
Teulu, C. I. lorqii. Al. Sirndmi. Al. lonrscu Iconom, C. I’anailescu, Panaile Idirru,
.V. Mdcdrescu, <!. lîrislofor.

După înmânarca acestui Memoriu, Primarul şi întregul Con­

siliu comunal retrăgându-se, pe la orele 4 12 M. S., însoţit de Prefectul
judeţului, Primarul şi Adiotautul, au mers la grădina Pester. Im 6 orc
M. S. se duse la Palatul Sft. Mitropolii, unde 1. P. St. Mitropolit Cali-
nic, graţiat prin cel întâi act de demenţă Domnească a Principelui
Carul 1, de partea luată la revoluţia din .î April precedent, dădu
un prânz, strălucii, la care a/.istară 50 persoane. Acest palat în felul
lui serios şi plin de gravitate, era transformat într'o grădină voioasa
coridoare şi sale, toate erau împodobite cu covoare, draperii şi vas,
cu flo r i; ia scularea dela masă, grădina Mitropoliei eră iluminată
după gustul veneţian, iar grilajele din faţa slradci mari şi jurul rurţei
cu vase de păcură aprinse: muzica militară a cântat mai multe ore
M. S. ieşind in balconul palatului, fu salutat de publicul adunat u
un întreit ura I
Marţi dimineaţa M. S. pe dealul Copoului a făcut revista tru­
pelor: atmosfera crâ ploioasă şi tui vânt rece sufla dela nord-vest.
Mai tntâiu a cercetat pe vânătorii de sub Maiorul Anghelescu, apoi
regimentul al 2-lea de I.âncieri de sub Colonelul Radovici. M. S. câ-
lăreâ pe un cal murg de o frumuseţe rară : focul şi aprinderea acestui
cal da oarecare îngrijire privitorilor, M. S. însă spre admirarea tu­
turor ii ştiu domoli impetuozitatea. Im toate evoluţiunile cavaleriei,
M. S. ciâ in agrupaminte şi în fruntea tuturor şarjelor.
L a orele 1015 M. S. a făcut o mică excursiunc spre Prul la Cin­
steşti, moşia l)-lui Alexandru C. Mavrocordal . primirea deacolo fu
câmpenească ; fete şi flăcăi îmbrăcaţi in haine de sărbătoare, cu ba­
rbete şi cununi de flori, primiră pe M. S. şi la sunetul lăutarilor în­
tinse o horă de acele pe (are românii o învârtesc în zilele lor de bu­
curie. M. S. vizită stabilimentul cavalin de acolo şi pentru onorurile ci
i se făcuse prin vizita M. Sale, proprietarul ti hărăzi frumosul armăsar
Don-,lumi. pi care-l călărise dimineaţa. Seara politia spontani
mente fu iluminată, iar ia 8 seara, din curtea Mitropoliei cu mu-
 Şl A DOUA SA CAPITAI-A 43

zica militară in frunte şi la lumina (le 300 lorcii, plecară cetăţenii cei
mai notabili, cu bătrânii în frunte, să meargă la palat. CucAt înaintau
pi strada Mare cu atât grupa sporea, ajungând intr'o clipă la câteva
mii de popor: sosind la palat şi la strigătele stentoricc de ura. M. S.
se prezentă la balcon, când se făcu o profundă tăcere, şi un Imn se
cântă de corul muzical vocal. M. S. răspunse acestei inanifcslaţiuni
ce i s a făcut în ajunul plecărei Sale prin cuvinte, împărtăşite de Pre­
fectul de judeţ. Inima M. S. fu mişcată şi se dădu jos in mijlocul
grupei în mijlocul cetăţenilor săi, a cărora entuziasm ajunse la
i ulminare. M. S. reintram! apoi plin de emoţiuni. ce si- trădau în faţa
şi ochii M. S., convorbi cu mulţumire cu toate persoanele din sală.
când un nou strigăt, o mare detunare de ura !, ii rcchieinâ în balcon,
unde ieşind, si luând mâna Primarului ii zise: „Strângându-tc de
mană, le strâng mâinile şi le mulţumesc din inimă !"
Astă serenadă se îndreptă apoi pe stradele politiei, in sunetul mu-
zicei şi a strigătelor de ara!
lo t atunci P. S. Mitropolit, toţi bătrânii, notabili şi autorităţi
au aflat in sala M. S.. la astă serenadă de ziua bună.
Mercuri la 8 dimineaţă. Carol-Vodă plecă clin laşi. lăsând urmă­
toarea Proci«moţiune, însoţită de o scrisoare autografă adresată Pri­
marului :
Celilfemlor Ieşeni.
Adânc pătruns de primirea voastră entuziastă, tiu Mu a vă reiimui încredin­
ţarea că, sentimentele voastre cele afectuoase, nu străbătut puternic in inima mea.
şi nu se vor şterge niciodată din amintirea Mea.
Realizaţiun i făgăduinţelor ce Eu v ’ora (ăcut, va li una din cele mai stărui
toace ale Mele preoetipaţiuiii.
Să sperăm ră la viitoarea Mea călătorie, când Eu voiu puteâ şedeâ nun iu-
dclutig timp intre voi, parte mare din suferinţele voastre vor fi uşurate, şi eă cu
ajutorul celui A-tot-Puicrnir. ţi prin stăruiuţi comune. Noi vom puteâ face a se
reînvia in curând antica prosperitate a patriei Noastre. Descentralizarea admini­
strativă va satisfac a doua Stea capitală, şi contopirea intereselor materiale va
ciineiitu marele act al Unirea politice cu generoasele voastre donaţi.
Dat In a doua Mea reşedinţă, laşi, iu 23 August 1806.
CAHOI..
lată şi scrisoarea autografă :
Domnule Primar.
Eiimkă nu putui avea onoarea de a ajută |>e toţi eei nevoiaşi, cari au venit
ta mine . vrând mită, vă depun ţie lângă aceasta sama de -HUI galbeni, pe cari vei
binevoi a împărţi la cei mai sărmani dintre- Ieşeni.
Credeţi, D-le Primar, ia sentimentrlc mele binevoitnarr.
Al vostru,
CAROl..
■s i l . 14 Augur! 18641,

l.a pornirea Prinţului toată politia eră in picioare pe lungul stia-

delor. urandu-l u drum bun. Pe şoseaua Socolei fu primit de o grupă
de călăreţi români iu costum naţional, care a escortat pe M. S. In
î aţa grădinii Miliai Stunlza. > mare inscripţitme sub stimlarde tri­
colore ii zicea „sp re revederi La Primăria din bucium depe Hă-
44 REGELE TARO!. 1

pedea, era un arc frumos triumfal, decorat cu verdeaţă şi împodobit cu

fructe d e : mere, pere şi struguri. Apropiindu-se de feredeile dela
Răpedea mai multe salve au detunat. M. S. ajungând in vârful mun­
telui, de unde laşii înfăţişează una din cele mai frumoase panorame,
se întâmpină de P. S. Mitropolit şi o mulţime de cetăţeni. Primarul
laşului apropiindu-se de M. S. şi arătându-i poziţia. Ii zise:
„P e înălţimea acestui munte şi la vederea cea frumoasă a la­
şului, binevoiţi. Măria Ta, a primi omagiile locuitorilor săi; căci spe­
ranţele lor le-au pus sus : in inima Măriei Tale 1”
Apoi închinându-se cu şampanie, M. S. a plecat.
I.a Pocni, moşia l)-lui Alecu A. Balş, fu primit cu sunetul clo­
potelor şi de toţi locuitorii din sat şi din vecinătate. Un arc cu frun­
zări şi bine decorat arătă locul descălicărei, iar proprietarul îi prezentă
o pâine mare, poamă, pere şi piersici, M. S. intrând în casă. a luat o
ceaşcă cu bulion, şi deacolo a plecat pe drumul spre Huşi.

Pre*a ieşauă şi vocile răsleţe ale câtorva oaiiicui politici din localitutr.
Fetiţi unea a 800 cetăţeni Ieşeni.

A păstrat frumoasă amintire, negreşit. Ca rol-Vodă, de primirea

ce i se făcu in laşi, cât şi de persoanele cu care veni in contact. El
avă prilejul aici a cunoaşte mai de aproape pe mulţi dintre acei cari
nu gravitau la centru, deşi capacitatea şi meritele lor personale i-ar
fi chemat poate la locurile cele mai înalte dela conducerea Statului
românesc.
E bine înţeles că printre marea majoritate a cetăţenilor ieşeni,
entuziasmaţi de înfăţişarea noului Stăpânilor al ţârei, s a aflat, ne­
greşit, şi unele voci răsleţe, cari au avut de manifestat oarecari păreri
sau interese personale, ce nu concordau cu manifestaţia obştiei în­
tregi. Şi dintre acestea trebuie să citez, in primul loc, cele scrise de
unul din cei mai înverşunaţi luptători politici ai cpocei, care, fără
a fi în principiu protivnic stărci de lucruri ce se aşeză atunci în ţară,
avea totuşi vederile sale deosebite în unele puncte, de cele ale celor­
lalţi politiciani.
E vorba de profesorul Nicolai lonescu, unul din cei mai puter­
nici şi mai temuţi oratori ai Parlamentului Român, care, în diferite
rânduri a ştiut să-şi accentueze nota sa personală în multe afaceri
publice, şi, — deşi cap al unei partide politice formate de dânsul, aşâ
zisă /racfiune libero şi independentă, cum şi proprietar şi prnn-re
dactor al importantei foi periodice ieşene Tribuna Românii, de
multe ori el căzâ in contradicţie chiar cu ai săi. şi combătu,
deasemenea, unele pretenţiuni şi revendicări statuate de întreaga
obştie ieşană
Voi reproduce aici, mai intâiu dar. cele scrise de Nicolai lonescu
in organul său citat, cu data de 18 August 1886. adică a doua zi lupă
sosirea Prinţului Carol în Capitala M old ovei:
„M . S. Principele Domnitor a sosit ieri îndeseară, 17 August,
m laşi, venind despre partea de sus a ţârei Moldovei M. S * plecat
de zece zile din Bucureşti şi a venit, zice, într’adins in partea aceasta
 Şl A DOUA SA CAPITALA V,

a României im mimai iu vizită, ci ca să-i cerceteze şi sft-î cunoască,

din propria aflare, toate durerile şi toate dorinţele.
Foaia Românul din Bucureşti, de ale cărei sentimente liberale
şi afecţiuni dinastice nimeni nu se mai poate îndoi acum, ne spune
asupra plecărei M. S. Principelui din Bucureşti, că „M . S. a spus
adesea nu numai că va vizită, dar că în viitor, îndată ce lucrurile
se vor stabili, va stă în România de peste Milcov mai multe luni pe
fiecare an; şi când Carob I zice un lucru, adaugă Românul, pol fi
siguri lo ji că este ca cum ar fi şi făcut” .
Ieşenii noştri, pe rât îi cunosc, sunt prea dispuşi să puie temei
pe zisele ziarului Românul, cu atât mai vârtos că în numărul său ur­
mător (din ',1 August) foaia bucurcşteană cuprinde o scrisoare a M.
S. Principelui Domnitor, dată dela Cotroceni în 6 (18) August, către
directorul şi proprietarul fundator al Romanului, D. C. A. Hosetti,
prin care M S„ între alte bune şi frumoase vorbe, mulţumeşte d-lui
C A Rosetti „pentru sprijinul sigur şi puternic ce M S. e sigur a
găsi in dumnealui (in d-l C. A. Rosetli), on de câte ori va fi vorba de
a contribui la desvoltarea culturei Românilor". Scrisoarea aceasta
princiară vorbeşte de danii de 12 mii de galbeni ce M. S. a făcut pentru
o fondaţiune utilă ţărei, spre amintirea zilei in care M. S. a pus
pentru prima oară piciorul pe pământul României. N'oi reproducem
astăzi, în întregime, atât însemnata scrisoare a SI. S. Principelui
Domnitor către d-l C. A. Rosetti, cât şi acea nu mai puţin însem­
nată şi binetăcătoare adresată d-lui Ministru de finanţe, chiar in ziua
purcedem M. S. spre părţile acestea ale României, Marţi Iu 9 August.
In această generoasă epistolă a M. S. Principelui, către marele
său vistier, relevăm următoarele : că M. S., din lista sa civilă, re­
dusă dela început de însuşi M. S. la 60 de mii de galbeni, a mai re­
nunţat încă acum la suma de 12 mii de galbeni, că a făcut aceasta
in considerarea relei recolte de care este ameninţată ţara de dincoace
de Milcov, adică ţara M oldovei; că M. S. îndeamnă pe toţi cei ce
pot să facă de asemenea „pentru a veni în ajutorul stalului în aceste
momente c ritic e "; că în fine dacă toţi in tro inimă şi fiecare după
puterea sa vor veni în ajutorul suferinţelor, atunci mai lesne vom
trece prin aceste momente „grele de nenorocire". Cuvintele princiare
sunt iscate din inimă, şi cu atât mai frumoase cu cât cuprind o sen­
tinţă adevărat morală şi evlavisitoare : că Dumnezeu trimite asupra
oamenilor certările sale de sus, pentru ca să-i facă a-şi arătă bună­
tatea sufletului lor.
M. S. Principele Carol l-iu a fost întâmpinat de Ieşeni cu afec­
ţiune. putem zice, generală, şi salutat cu bucurie. Câţiva oameni de
ţară călări au dat cortegiului princiar şi oarecare faţă populară. Foile
oficiale şi oficioase vor da relaţiuni amănunţite şi despre întâmpi­
narea delii marginea districtului, şi despre aceea dela jumătate de
poştă şi despre aceea dela bariera oraşului, şi despre aceea dela Mi­
tropolie, şi despre aceea dela gazda M. S .; despre toate momentele
Însemnate ale programei executate, cum ş. despre incidentele ori­
ginale şi caracteristice cu asvârlircn mănunchiurilor de flori, cu strigările
spontane sau provocate, cu servibilitatca funcţionarilor dela mic până
la mare, cu încâlcituri! cailor la ieşirea din biserică, cu îngrămădirea
 REGELE CA ROI. |

poporanei româm* sub ferestrele cartierului princiai în fine cu vorba

romanească a M. S., mulţumind, foarte mulţumind poporului de pri­
mire. şi 7.icându~i: „Destul vâ rog, destul, foarte mulţumesc* în
româneşte !
Iaca aşa! M. S. Principele Carol a mulţumit ieşenilor in româ­
neşte, şi ieşenii s*a dus mulţumiţi în suflet pe acasă, după ce a fost toată
seara pe uliţa mare, iluminată destul de frumos pe-alocurea, dar mai
pre sus dt toate de o lună frumoasă şi deplin strălucitoare, pe un cer
senin şi rfisbunat. Ziua de ieri a fost una din cele mai frumoase iu
toate privirile. Ieşenii, plini de dulci speranţe, păreau că au redevenit
voioşii unionişti dela 1857 şi dela 1859.
Şi ce de mult ni se pare de atunci Dumnezeule I De m ulte de atunci,
în adevăr, o zicem pentru Ia ş i: căci multe au trecut peste spaţiul de
timp aşa de scurt din istoria noastră naţională. Dar cine poat< sa
spuie toate durerile laşului? Cine cutează să spuie mai vârtos ade­
vărata sa durere morală, adevărata sa suferinţă patriotică : că, sub
un domnitor ieşit din sânul său. laşii a rămas ca înstrăinat, ca lt
pădat dela sânul patriei mărite, dela sânul Rom âniei! Acest senti­
ment de umilire l-am rostit din adâncul convincţiuuilor noastre m
această foaie, chiar atunci când, pentru cea din urmă dată, in primă­
vara anului 1865, veni numai în treacăt pe aici M. S. fostul Domn
Caza,
Atunci constatam că Domnitorul n*a şezut în laşi decât abia trei
zile, că ieşenii au rămas în adevăr triş ti; şi ndăogeam încă puţine cu­
vinte pentru Iaşi, cari şi astăzi au oportunitatea lor. lată-le
„iaşii, vechiul scaun al Domnilor Moldovei, acest oraş învăduvii
de toate strălucirile curţii şi înţărcat de toate nobilele mulţumiri ah
unei cetăţi româneşti, vede totdeauna cu o vie şi curată bucurie po­
posind măcar o zi două, pe aclamatul ţârei din 1859. vede cu fericire
rcpauzându-sc măcar două-trei nopţi aici, îu leagănul unirei, Domnul
popular «lin 1864.
„Şi această bucurie curată, această fericire trecătoare, se simte
nici cu atât mai mult cu cât laşul, acest municipiu intre municipii,
după expresiunea Primarului său poetic, este nu numai privat astăzi
de toate darurile privilegiate şi de toate favorurile preţioase ale unei
reşedinţi, dar încă se pare şi descurajat de a deveni vreodată dela
sine centrul unei mişcări industriale, de a ajunge cândva la oareşicare
importanţă economlco-naţională".
0 a doua revistă, a aceleiaşi foi locale Tribuna Humana scrisă
desigur tot de Nicolai lonescu, cu data de 21 August 1866, cuprinde
următoarele şire :
„Ieşenii trebuie să fie cât se poate de mulţumiţi de vorbele ce
le-au dat M. S. Principele la recepţiunea de Joi. în salonul d-lui Mn-
vrogheni. M. S. a răspuns pe deplin Ia asceplarea tuturor întâmpinat
însuşi, prin cuvântul ce le-a cetit, toate dorinţile mai mult sau mai
puţin patente ale ieşenilor. Putem zice că M. S. a preîntâmpinat chiar
şi unele din dorinţile cele latente ale celor mai dorincioşi dintre
concetăţenii noştri.
Intr’ un punct însemnat, a ieşit la lumină şi dreptatea Homânnlni
(a ziarului).
 Şl A DOUA SA CAPITALA 47

foaia dinastică şi liberală din Bucureşti a fost încredinţat că

M S„ d» cum a pus piciorul pe pământul românesc, a arătat dorinţa
vie nu numai de a vizită această parte a României, dar încă şi de a
stă într'însa inai multe luni pe fiecare an : acum M. S. Principele,
prin cuvântul adresat ieşenilor, cuvânt care este o programă poli­
tică în toată forma, o profesiune de credinţa princiară la iiiceputiil
unei domnii căreia cu toţii trebuie să-i menim de bine, M. S. a con­
firmat deplin zisele arătate în Românul.
In cuvântul adresai ieşenilor, M. S. Principele zice că : „D elii
sosirea Sa în România avea cea mai vie dorinţă de a veni in laşi, şi
de ;i vizită această frumoasă parte a nouei sale patrii. Astăzi, adaugă
M S. această dorinţă a inimei mele, sa îndeplinit. Mi-aţi făcut o
reccpţiunc d care voiu păstră cea inai plăcută aducere aminte. Vă
mulţumesc, domnilor, cu sinceritate” .
Şi apoi, după ce ne spune impresmnile ce a primit vizitând di­
strictele din partea de sus a ţârei Moldovei, care de doi ani de-a rândul
au fost cercate de atâtea nenorociri, precum foametea şi epidemia
holerei M S. ne spune eă, cu toate că guvernul va face cc-i va sta
prin putinţă, lotuşi concursul tuturor este indispcusabil, şi că a văzut
cu plăcere că caritatea obştească a uşurat ntull din aceste calamităţi :
M S atinge şi chestiunea financiară, despre care ne spune că „prin
economic şi bună chibzuinţă, speră că finanţele noastre vor fi peste
puţin regulate” , speranţă dulce pe care marele vistier al M. S. va
ţine, credem, de onoare a o realiză: se atinge şi de justiţie şi admini-
slraţiune, asupra cărora zice eă „v a avea o mai mare îngrijire", cum
si d< chestiunea descentralizăm şi de aceea a desvoltărei instrucţiunci
publice şi a căilor de comunicaţiune. In fine M. S. vine la ceeace pri­
veşte durerile şi dorinţilc ieşenilor.
Aici cităm, după cum se cade, vorbele din discursul Iuălţimei Sale
în toată cuprinderea lor:
, In ceeace priveşte (zice Principele) oraşul Iaşi, care a fost umil
din centrurile principale ale marilor şi frumoaselor idei naţionale, şi
care a sacrificat lol pentru a da tiaţiunei Române cea mai mare pu­
tere l nirea, lin îl consider ca a doua capitală a României, şi sunt
decis d< a residâ in el regulat, dacă voiu puteâ, o parte a anului,
îndată ce chestiunile generale de organizaţiune interioară mi-ar per­
mite Strămutarea şcoalei militare aici, deşi de un folos secundar,
este totuşi o dovadă despre sincera îngrijire a guvernământului meu :
şi dacă permutarea Curţci de Casaţiuuc n'a putut încă să se îndepli­
nească, sper lotuşi ea viitoarea reprezentaţiune naţională va ţineâ
samă de dorinţele domniilor-voastre".
Aşâ dai ca să spunem, pe scurt, promisiunile M. S. Principelui
pentru laşi suni acestea : de a residâ in Iaşi. dară va putea, o parle
a anului şi de a permută aici înalta Curte de Justiţie, dacă viitoarea
Reprezentaţiunc naţională va ţine in samă această dorinţă, precum
\f S. speră.
Cetitorii noştri ieşeni mai ales vor ceti. credem, şi vor reciti cu
mulţumire tot cuvântul M. S Principelui Carul, iar mai cu samă vor
pătrunde şi vor medita vorbele zise la adresa laşului.
 REQKLR CAROL 1

Ce zice M. S. Principele Carol laşului, şi ce-i promite? Că-I con­

sideră ca a doua capiială a României, şi că e decis a residă în el o
parte a anului, dacă va p u teâ; în fine că speră ca Reprezentaţiune;»
naţională viitoare să ţie în samă dorinţa pentru strămutarea Curţci
de Casaţiune.
Se înţelege aici dela sine că M. S. Principele domnitor vorbeşti*
de strămutarea Curţci de Casaţiune în laşi ea despre o dorinţă au­
tentică şi expresă a ieşenilor, adică de a se instala aici definitiv >i
pentru totdeauna înalta Curte de justiţie şi de casaţiune. iar nu nu­
mai de o strămutare provizorie.
In punctul acesta, în singur punctul acesta din dorinţele patente
şi autentice ale multora dintre concetăţenii noştri ieşeni, foaia a-
ceasta totdeauna a profesat şi păstrează încă <> opiniunc diferită
Publicul nostru inteligent şi adevărat liberal a respectat totdeauna
această opiniunc a noastră sinceră şi neinteresată; însă nu este aici
locul cuviincios nici timpul priincios astăzi, de a mai desfăşură cuvin­
tele întemeiate ce avem de a nu susţine instalarea înaltei Curţi dt
justiţie în Iaşi. Astăzi căutăm numai a constată cecace au cerut ieşenii
şi ceeace a giuruit M. S. Principele Carol.
In căi priveşte cu deosebire Curtea de Casaţiune. nimeni nu
poate contestă că cei mai mulţi dintre concetăţenii noştri ieşeni <>
doresc şi a ccrut-o într'un mod oarecum autentic şi oficial, deşi nici
de cum iu formă populară. Aşă, înainte de Cnnstiluţiunen din 30
Iunie, publicul român n a avut cunoştinţă de alte dorinţi patente,
şi autentice ale ieşenilor decăt acele rostite de Consplta ministerială
instituită prin ordonanţa domnească din 22 Octomvric 1803, sub
ministerul Kogălniceanu de nefastă şi neconstituţională memorii IV
atunci şi până astăzi, dt» atunci şi în tot cursul domnirci Statutului
diii 2 Maiu 1864, ieşenii au păzit o discretă tăcere asupra dorinţelor
lor în genere, şi asupra dorinţei particulare pentru Curtea dc casa-
ţiune.
Această adâncă tăcere a trebuit să aibă raţiunea sa dt» a fi. are
căută să o lămurească şi să o justifice acei ce au servit cu zel şi cu
credinţă nelimitată politica ministerială din 13 Octomvric 1863. Mai
ales Primarul actual al Iaşilor, care a jucat şi un rol pe scena poli-
 $1 A DOUA SA CAPITALA 4U

tică înainte de răsturnarea din 11 Fevruarie, este dator să ne spuie,

şi să ne explice pentru ce, mai înainte de Constituanta din ÎNtiti, nici
în Municipiu nici in Camera deputaţilor, nu şi-a Tăcut loc opiniunea
ieşană pentru aducerea Curţii de Casaţiune în Iaşi? Facem astăzi
această întrebare, fiindcă este oportun de a se discerne dorinţele ade­
vărat populare şi stăruitoare din acele cu alt caracter.
Când un popor întreg, sau parte numai dintr'insul, este redus
a-şi rosti oarecari dorinţi, atunci de bună samă o face aceasta pen-
trucâ nu are alt mijloc de a-şi satisface, prin organul regulariu al
puterilor publice sau prin propria sa iniţiativă, trebuinţele sale cele
m:>! neapărate. A rosti dorinţile darii este a se arătă în neputinţă şi
a cere ajutor şi ocrotire.
Aşa au făcut Românii noştri dela un timp încoace în toate cele.
Asemenea au făcut şi bieţii noştri ieşeni. Şi aici să ne fie iertat a
atinge puţin cu vorba şi despre spiritul politic ce pare că înrâureşte
în toată opiniunea generală aici.
Este învederat că Statul nostru ţiolitic nu este încă asediat în
deplina sa desvoltare. Aceasta este împiedecată de un interes european
din cele mai mari. adică : integritatea şi nedependinţa imperiului Oto­
man. Drept aceea şi pentru nedependinţa noastră politică nu facem
decât prin noi înşine, şi dară toată libertatea noastră, din afară, ca
naţiune autonomă, este atârnată.
întocmai este şi cu organizaţiunea noastră internă. Unirea po­
litică este instituită in formă şi a pătruns în viaţa noastră socială.
Insă tot nu este sădită in adâncul tuturor inimilor. Dea ceea, se simte
deoparte o tendinţă unionistă decisivă şi irezistibilă, iar de alta o
renitenţă cerbicoasă in inima unui mic număr de Români, sau mai
ales în creerii unei însemnate părţi din oaspeţii laşului, din vene­
ticii necreştini ai Moldovei.
Şi această renitenţă este mobilul
tuturor agitărilor noastre separatiste
făţişe sau ascunse. Deaceea, când voim
a şti adevăratul stal al opiniunci ge­
nerale. caută să discernem bine aceste
două curente de idei : curentul unio­
nist şi curentul separatist.
Unul este cursul convcnţiunilor
naţionale ferme şi liniştite, altnl este
acel al calculelor aprige şi egoiste ale
părţii locului. ,
Credem că n’avem nevoie să mai
spunem de care parte inelină mai mult
simpatiile noastre. Dară, fără părtinire
oarbă, suntem datori a spune că. pănă
astăzi, numai două manifestări deopo­
trivă de autentice, deşi deosebite în
privirea intensităţii şi a caracterului
ior popular, numai două manifestări,
grave şi precugetate, cunoaştem că s’au n i c o l a i io n e s c u
produs in Iaşi. Una, sunt dorinţele ş«rui «rujului Krartionui
X. A. Hofilan RegrU Caro! I.
50 RKUEI.K ('AROI. f

rostite peni ni înflorirea laşului, de înalta Comisiune din 1863: iar

alta este petiţiimea in contra Jidanilor.
Acum în urmă. foaia literară Icoana Lamei, făcâudu-se. cum
zice însăşi, foaie politică, în numărul său 17, din 31 Iulie trecut, i
dat publicităţii textul unei petiţiuni subscrisă de Primarul Dimitrii
Guşti, care certifică totodată că subscrierea sa este urmată de 800 de
semnături ale cetăţenilor din laşi.
Iaca, în întregul său. această petiţiune, adresată M. S. Princi­
pelui Carol, şi pe care Icoana Lumei o califică de act
Prea lnăl[ate Doamne,
laşii, acest leagăn al Uniră Române salutat de naţiune.
laşii, astă capitală astăzi văduvă, dar mireasă a marelui Stat Român
laşii, politica încercărilor şi ;t suferinţelor in care s’a botezat.
laşii, această politie generoasă in faţa tntregei Romănii, astăzi gratuită
cu un milion, ea răsplată legi linelor sale dorinţi şi solemnelor iromisiuni ce
i s’n dat 1
Aşâ. Măria Ta, Adunarea electivă a României a roi uzat a da leşeuilo cceaci
Locoleuenţa Princiară delo 11 Fevruarie mai întăiii. şi apoi Măria Ta, alesul <.
Domnul ţărei, aţi promis solemn a-i da.
Ieşenii, mulţumind guvernului Măriei laie pentru buna plecare cc avut,
li se da Curtea de Casaţiune. mai au încă ferma Încredere iu Domnitorul lor, emvic
apreciind ruiiinreu uneia din cele diutâiu şi mai frumoase politici ale ţării va da.
cel puţin, iu schimb pentru tronul lui Ştefan, scaunul unei Curţi de Casaţiune.
Să trăiţi Măna Voastră !
Să trăiască România una şi mare.
Primar, l)im ilrit Guşii.
(IVmeiizâ K00 subsemnaturi ale cetăţenilor din laşi).

După cuvântul M. S. Principelui Domnitor In recepţiiinen ti

Joia trecută, socotim că Ieşenii trebuie să fi înţeles acum bine ră. dacă
M. S. a amânat împlinirea doriuţei pentru strămutarea Curţei de (
saţiu ne la viitoarea Heprc/.entaţiunc naţională, a făcui aceast ca
un adevărat principe constituţional ce este. Cât pentru promisiune;
dată de M. S. că are să vie a residâ în Iaşi regulat o parte a anului
daeă va puteâ şi când i-ar permite chestiunile generale : aceasta poait
să atârne numai şi numai de voinţa M. S. Principelui Carol. dacă.
să zicem şi noi aşâ, un principe constituţional se poate angaja a residâ
în două capitale ale ţărei, când art. 125 din Constituţiunen in vigoare
zice limpede şi curat că : „Oraşul Bucureşti este capitala Statului
român şi reşedinţa guvernului” (Vezi Constilufiunca lin 30 Iunie.
Tit. V I. Dispo/.iţiuni generale, art. 125).
Ştim bine că pot zice unii că alta este reşedinţa guvernului ;
alta reşedinţa Principelui; însă, despre partea noastră caută să o
spunem curat, aşteptăm pentru înflorirea lui. pentru reînvierea lui ca
oraş românesc, pentru vindecarea rănilor lui sociale, aşteptăm pentru
Iaşi mai multe şi mai de folos lucruri. aşteptam îmbunătăţiri eco­
nomice şi intelectuale, propriele remediuri la durerile lui sociali şi
naţionale. Şi în aceasta suntem noi fericiţi a ne întâlni oarecum in
aceeaşi părere, a ne uni în socotinţă cu Primul Ministru actual al M
S., fost odinioară profesor dc economia politică in Academia din Iaşi
(Ion Ghica) carele, in cărticica sa întitulată Convorbiri economice,
la paginele 28 şi 29. zice următoarele :
 $1 A DOUA SA CAPITALA 61

„('.iun vezi. dragă amice, urmărind sentimentul unirei până la

sorgintea lui, fără a ne preocupa a şti dacă sistemul care domneşte
astăzi (broşurică ■ din anul 18fif>), o întăreşte, slăbeşte sau o compro­
mite , dacă laşul părăsii este o prim ejdie; 'dacă transferatul Cutiei
de Casa(iune in Toasta capitală a Moldovei. înfiinţarea unui intrepozit
pe Hahlm. cu un port in lazul Muscalului, sau sporirea de o mie de lei
pe lună. la leafa Prefectului judeţului, şi câteva baluri in saloanele
Curţei-vcclli, sunt nişte condiţiuni sine qua imn ale păstrârei şi con­
solidăm Unirei Mă mărginesc a-ţi zice . . vezi pe Maghiari şi pe
Homâni ca o digâ prinlr'un ocean de Slavi, lioiuânii şi Maghiarii
sunt o întâmplare norocită, providenţială . . . destinaţi, poate, a îm­
piedeca realizarea panslavismului, a deveni punctul de sprijin al echi­
librului european".
Iaca aşii1 laşul, ea a doua capitală, laşul ea reşedinţă princiară,
laşul ' scaunul Înaltei Curţi de justiţie, laşul in fine ca centru po­
litii şi administrativ, m se pare nouă cu greu, foarte cu greu, de sus­
ţinut. Iar laşul ca oraş românesc de importanţă, de mare importanţă
naţională laşul ea centru de lumină, laşul ca baza unei mişcări eco-
nomico-naţionale ni se pare o datorie sfântă pentru toată Bomânia
şi pe care cu toţii trebuie să câulăm a o împlini".
I imă apoi un al treilea articol al lui Nicolai loncscu, in Tribuna,
eu dals de 2.r> Augusl 1866, prin care st' continuă astfel expunerea pă­
rerilor proprii ale şefului Tracfionistilnr. relativ hi pretenţiuiiile ieşe­
nilor, şi la vizita cea dintăiii a Domnitorului Carol I in laşi.
,M S Principele Domnitor plecă din laşi Mercuri des-dimineaţa
pi drumul Bârladului spre Bucureşti. In spre ziua plocărei M. S. a
fost salutat de o parte însemnată din elita concetăţenilor noştri ieşeni,
in modul cel mai strălucitor. Oraşul s'a iluminai, muzica a inceput a
căuta, o plimbare cu făclii s'a improvizat. Uliţa Mare s'a umplut de
lume, şi ceata făclicnilor, compusă cu deosebire din notabilii oprimaţi
.o târgului, bătrâni şi lim-ri laolaltă, s'au îngrămădit dinaintea cuar-
tierului princiar, unde a stal a strigă, plini de însufleţire, ura! de ne­
numărate ori. pentru M. S. Principele Carol.
Krâ significativ acest spectacol. Niciodată n'nu văzut ieşenii o
serenadă mai frumoasă. Fruntaşii oligarchi ai ţării, purtând cu graţie
torţele înflăcărate, se strânseseră acolo, in nobila uliţă a cuarlieruflii
boieresi, ea să ureze pe Principele ereditar al unirei.
Ne pare rău că nu putem da aici lista complectă ti nobililor sa-
lutători. Atâta vom spune eă s'a văzut cutare boer bătrân, dus acolo
de subţioară ca să ureze pe junele Principe, speranţa vie a unui viitor
de nou fericire. Bătrânii s'au întrecut cu junii la această fesligiare
publică A fost iu adevăr bine inspirată mândra manifestare din strada
Copoului (inai apoi Strada Carol).
Părea că cei mulţi erau transportaţi de o bucurie nesfârşită.
Mulţi mulţi ir fi putut zice ca bătrânul Simenii, care luând în braţe
pi Pruncul dumnezeiesc, a strigat : Acum slohozeşle pe robul tău
stăpâne. . . şi celelalte.
Căci n’avem darul poeziei ca să exprimăm, cum se cade, siinţi-
mânleli curate şi patriotice cari se vedeau zugrăvite pe feţele tuturor I
52 RKOKLK CAROI. I

M. S. Principele Carul a venit voios în mijlocul cetei entuziaslict

i-a mulţumit cu acea iscusită bunătate, cu acea naturală demnitate
ce-i este proprie.
A doua zi M. S. Principele Domnitor a adresat ieşenilor procla-
inaţiunea sa de ziuă-bună, până la revedere. (Proclamaţie care am
reprodus-o mai sus).

Un alt organ al presei ieşene are şi el vederile sale speciale asupra

primirei Domnitorului în la ş i: ziarul Poporul, redactat de A. D
Holbau şi V. Gheorghian. cu data de 18 (.'!()) August, scrie cele ce
urmează relativ la aflarea Principelui Carol 1 în laşi :
„M ăria Sa Carol I Domnul Românilor a sosit ieri pe la orele G 1
în foasta capitală a Moldovei. La bariera dela Păcurari se adunase
lume şi mai ales autorităţile erau reprezentate; se vedeau steagui1
de corporaţiuni şi flamure şcolare, etc.. Măria Sa când a ajuns la ba­
rieră a fost întâmpinat de D-l Primar care i-a adresat cuvinte de bună
venire, la care Domnul a mulţumit tn limbo franceză. Apoi s’a co­
borî! la vale pe stradă în spre Mitropolie, iar când a ajuns în dreptul
Arcului tnălfat ile jidani, pe strada Mare, a fost salutat de către aceştia
cu urări sgomotoase; eră şi multă jidovim e atunci pe stradă, şi în
jurul arcului lor; o mulţime de frumoase covoare au atârnat ei pe la
ferestrele lor. Primarii depe la sate călări, comisari în uniforme, ser­
genţi, slujbaşi de toată mâna, dorobanţi călări, hulani, muzica m ili­
tară, nimic n'a lipsit. In fine toate s'au îndeplinit cu zelul şi rânduiala
obişnuită în toată cuviinţa. Insă am observat ni /toporul Român a /os/
cam rezerva! şi se înţelege că aceasta provine din cauza mizeriei in care
a ajuns laşii.
Am aflat că la ieşirea M. Sale din Mitropolie, după Te-Deum,
cei doi cai dinaintea trăsurei pe cari li conducea un jocheu, au în­
ceput a sări şi a se frământa până înlr'atâta. că au dat jos pe jocheu şi
că atunci s’a ordonat să-i scoată şi să lase numai doi, din patru, cu
cari s'a dus M. S. la casa D-lui Mavrogheni, unde i se pregătise lo­
cuinţa pc timp cât va stâ în laşi.
Aşteptăm acum să vedem ce speranţă sa da Domnitorul, depu-
tnţiunilor ce vor merge cu suplici din partea Iaşilor.
Auzim că intre alte deputaţiuni, jidanii vor trimite în deputa-
ţiune pe bancherul Naischotz şi pe doctorul Silberzveig. cu o suplică
tot iu chestiunea drepturilor lor politice; şi că vor cere şi ridicarea
măsurei ministeriale prin care se opreşte, în anul acesta de foamete
arderea prin velniţi a pâinei şi mai ales a păpuşoiului.
Ce li se va răspunde oare jidanilor?
S'a subscris, se zice, o petiţiune de către o parte de cetăţeni. în
care, între altele cereri cunoscute de lectorii noştri, se mai cere func­
ţionarea alternativă a Parlamentului României, un an în laşi şi uu
an în Bucureşti. Noi găsim această cerere rezonabilă şt o susţinem,
căci alternarea aceasta nu poate cauzâ nici o sdruncinare în mersul
regulat al afacerilor statului, şi ar da laşului şi Moldovei multe
avantaje foarte însemnate fără de a lovi în nimic partea cealaltă a
României.
 Şl A DOUA SA CAPITALA 58

Corpul nostru municipal a pregătit o pctiţiune bine alcătuită, care

cuprinde mai loatc dorinţele de îmbunătăţire pentru laşi, şi multe
puncte de mare importanţă pentru urbea noastră şi pentru Moldova.
Noi mulţumim Corpului nostru Municipal pentru iniţiativa ce a
luat atât în privirea chestiunilor curat locale, cât şi pentru cele de in­
teres general; căci el astădată restrânge într'adevăr ideile marei ma­
jorităţi a cetăţenilor” .
I n alt articol din numărul dela 25 August al ziarului Poporul,
în care pana d-lui A. D. Holbau, desigur, scrie cele ce unnează, pre­
zintă iarăşi o vedere poncişă asupra vizitei princiare :
„P are că din atonia în care zâceâ, zice Poporul, laşul, a resimţit
in aste din urmă zile un fior de mişcare; dar în privirea aceasta să nu
se prea îngrijească amicii prosperităţii laşului, căci toate aceste sunt
trecătoare, cauza acestui fior electric, peste o z i—două va lipsi, şi de-
acolo înainte liniştea morţei se va restabili iarăşi asupra acestui oraş,
menit să fie o victimă a nesocotinţelor politice.
M. S. a primit cu afabilitate pe toţi cetăţenii cari s’au prezentat
cu plângeri, cu dorinţi, cu rugăciuni; M. S. a căutat prin maniera
sa blândă să mângâie, rnacar moralmente, o populaţiunc căzută în
m izerie; şi mângâierile morale au de multe ori darul de a amorţi
acuitatea suferinţelor ale unei populaţiuni, ca şi ale unui bolnav.
M. S. a vizitat cu amănuntul tot ce merită să fie vizitat în urbea
noastră : spitaluri, biserici, ospiciuri, şcoli. Universitate. Domnitorul
a cercetat toate cu deamănantul. I .a expoziţiunea de Belle-Arte, a
pictorului nostru 1). Panaitenim, M. S. a stat mai mult timp şi a rămas
mulţumit de remarcabilele rezultate obţinute într'un spaţiu numai
de patru ani şi cu mijloace materiale neînsemnate. M. S. a promis
d-lui Panaiteanu că va face a se reinfiinţâ desfiinţată şcoală de Belle-
Arte. şi tot deodată i-a ordonat să i se recomande pe elevii cei mai
meritoşi spre a-i trimite la Berlin, pe eomptul M. Sale.
Mulţumim pentru această încurajare ce dă. Domnitorul, junilor
noştri artişti; M Sa încurajând artele, învăţământul public şi me­
seriile, luând şcoalelc noastre sub patronajul său, pregăteşte sentimente
nepieritoare de recunoştinţă in inima poporului Român.
Şi când vom vedeâ în frecare sat câte o şcoală bine organizată,
in fiecare târg câte un liceu, o şcoală de arte şi meserii şi o fermă m od el;
în fiecare din ambele cenlruri Capitale ale României Universităţile
înflorite, şcoalelc reale prosperând, şcoalc de agricultură dând im­
pulsul lor unei culturi naţionale în exploatarea resurselor ţărei; şcoli
de muzică, de comerţ, de poditcchnică, — atunci vom puteâ zice că
am făcut c e v a ; atunci şi numai atunci, vom puteâ speră pentru pros-
perarea noastră ca naţiune.
Insă râtul vedem un guvern care, din sistemă desfiinţează şcoa-
lele şi îngenunche ţara întreagă sub vălul negru al ignoranţei, o I
atunci, să fim încredinţaţi că viitorul ce ne aşteaptă are mizerabile
perspective pentru noi şi că toate fericirile ce ni se promit sunt nă­
luciri, căci poporul nostru va râmâneâ o turmă de sclavi fără conştiinţă.
Guvernul de astăzi a desfiinţat şcoala de M uzică; a desfiinţat
şcoala de Belle-Arte; a desfiinţat şcoala pentru creşterea viermilor
de mătase ; şi a desfiinţat şcoala de Arte şi meserii: dar. ce e mai
54 HKGKI.K CABOL

dureros, ceeace ne-a însângerat inima, este jurnalul încheiat de Con­

siliul de miniştri mai deunăzi, prin rare, prin un mijloc fariseic, sau
mai bine fanariotic, se suprimă indirect toate şcoalele comunale. Şi
iată cum :
Jurnalul zice : că, în vederea lipsei de pâine de care sunt lovite
mai multe localităţi, în vederea greutăţilor ce sufer unele comune,
se decide ca : de astăzi înainte comunele vor aveâ a întreţine numai
bisericile şi vor plăti leafa numai piserului şi vătâşelului . .
Depe acum Primarii au început a alungă profesorii şi a închide
şcoalele.
O l Domnule Ministru al cultelor şi al învăţământului public,
nu ne aşteptam că vei face una ca asta tocmai Domnia-ta. No cre­
deam că In România d’aci înainte va cuteză un ministru să se atinga
de şcoli, sub nici un pretext.
Suprimarea senatelor este o crimă, căci loveşte pi om m 'oale
drepturile şi îndatoririle sale, fără de şcoli nu este libertate nu
este conştiinţă publică, nu este moralitate, nu este forţă este moarte
Boierismul începe a simţi că-i cresc 111 Iei la aripi şi se grăbeşte
a-şi arătă tendinţele. Voeşte să ne aducă iar la regimul reglementar al
Ruşilor.
N"am fi dorit să vedem iarăşi societatea noastră împărţită in
două caste, în boieri şi m ojici; «lin contiă am fi dorit din suflet sa
vedem pe toţi fii României dându-şi mâna şi lucrând împreuna fără
distincţiunc la propăşirea naţiunei noastre. Dar, ce să lacem daeâ
boierul nu uită. nici învaţă nimic.
Fie d ar! i-a aruncat mânuşa provoraţiunei; lupta începe ii
serioasă acum. Deoparte este dreptatea, libertatea, egalitatea, şi de
alta, privilegiile veacului de mijloc, dominaţiunea oligarliismului. :i
asupririle... Judece acum orice om. cu frica lui Dumnezeu, în care
parte va fi victoria’-’ .
•

Asupra Proclamaţiei adresată de Carol-Vodă ieşenilor, in momentul

plecârei sale din Iaşi, lot Poporul, cu data de 28 August, găseşte de
cuviinţă a face unnăl oarele aprecieri :
..Măria Sa, plecând din laşi, din a doua Capitală a României. .
lăsat o proclamaţiune autografă - către cetăţenii acestui oraş. Din
această proclamaţiune se vede că M. S. s a convins m adevăr de su­
ferinţele şi de raticle acestui oraş. şi a recunoscui asemenea şi necesi­
tatea vindeeărei lor. fiindcă a repetai de mai multe ori promisiunile,
că. îmbunătăţirea laşului va fi una din cele mai stăruitoare :i Măriei
Sale preocupaţiuni.
Ce vor zice oare acuma pretinşii noştri politici, cari. pc când
ţipau in toate părţile că au făcut Unirea, şi au realizat dorinţa Ro­
mânilor, adăugau : că pentru a fi statornică şi a dură în veşnicie. . laxul
trebuit nim icii ? Ce vor zice, acum «Sftnd Măria Sa. tânăr încă iu Domnie,
vine şi recunoaşte că pentru consolidarea Uniri i Iostil trebuie interni
şi Imbuniltdţit.
Cine nu-şi aduce aminte când de pe tribuna Adunării din Bu­
cureşti răsunau aceste cuvinte . Sil ardă laşul! sil crească turba pc
 $1 A DOUA SA CAPITALA M

utilele lui, căci oslo periculos l'n ir e i! Vedeţi dar prin ce sofisme,
plăcute unora, compromiteau politicii noştri această operă măreaţă
şi seculară a Românilor; vedeţi prin ce mijloace aprindeau ura intre
o parte şi alta a Ţârei ! Dacă insă în acele momente de entuziasm ge­
neral, Hoinânii ar fi observat mai cu seriozitate lucrurile, ar fi desco­
perii tocmai depe aluncia că ei fac Unirea, dar nu o doresc; strigau ;
să trăiască România Unită, dar in fundul inimei lor sunt cei mai in-
focaţi separatişti” .
Reproducând apoi Proclamaţiunea „sau mai bine cuvintele de
adio” a M. Sale, Poporul adaugă :
M Sa zice sper cil la viitoarea mea călătorie parte mare din su-
ferinleh voastre por /i uşurate Ne mângâie mult aceste cuvinte ale
lui t.arol 1, şi suntem convinşi că se va sili să-şi ţină promisiunile;
du nu trebuie să pierdem din vedere că un Domn, într'o ţară unde
domneşte regimul Constituţional nu totdeauna poate îndeplini do­
rinţele inimei lui, angajările lui personale ! Cetăţenii noştri de vor
voi dar să vadă realităţi nu trebuie să doarmă legănaţi numai într'aceste
făgăduinţi: ei ştiu din experienţă cât de uşor este de promis şi cât
de greu vine de a împlini cele promise, intr'un moment de mulţumire,
fntr'un moment de entuziasm.
Cetăţenii noştri. Românii din Moldova, trebuie tocmai pentru
aceasta, tocmai din dorinţa de a uşura M. Sale calea realizărei promi­
siunilor ce a dat, să lucreze fără încetare din toate părţile. Să se re­
amintească des memoriei M Sale şi Guvernului său. căci cine nu
ştie câte sarcini grele, impovonră pe cei mari şi puternici, cari deseori
ii fac să-şi uite micile promisiuni” .

Impresiile personale ule Principelui Carol, după întâia sa

venire in laşi.

După aceste dări de samă ale unor foi periodice ieşene, din cari
m poate trage o concluzie certă de felul cum a fost primii in Iaşi.
pentru întâiaş dată Prinţul Carol de Holienzollern. rare înfăptui
visul şi aspiraţiile celor mai mulţi din adevăraţii patrioţi ai ţărei. este
nimerii cred să reproduc aici şi impresiunea intimă ce făcu această
călătorie asupra Domnitorului însuşi, impresie care se vede nu se poate
mai limpede, din descrierea ce Prinţul o face în Memoriile Sale, iutr'un
mod care nu poate lăsă nici cea mai mică urmă de bănuială.
laiâ paginii- privitoare la pruna călătorie şi vizitare a laşului,
din zisele M em orii :
„P e la 10 oare plecare Iu laşi. Drumul duce prin ţinutul bogat
in ii al Cotnarului. Ilârlău şi Tg.-Frumos (care insă îşi bate joc de
numele lui) lârguşoarc mici şi murdare, cu populaţie în majoritate
evreiască, l a 10 kilometri înainte de laşi. la Podul-Iloaei, uitatele
deputatului din Capitala Moldovei primesc pe tânărul Domnitor, pe
când Primăria deacolo ii prezintă după vechiul obiceiu un mănuncliiu
de spice si un miel împodobit frumos. Drumul d ra ci la Iaşi e ca şi un
trmnil îmbătător; şiruri nesfârşite de tiâsuri. împresurate de sute
de călăreţi, urmează după trăsura princiară ; iu frunte călăreşte o
M KE0E1.K CAROl. I

escortă de dorobanţi. Om depărtare se ivesc intăiclc turnuri ale ora­

şului, cu o poziţie pitorescă, dar spre care nu duce nici o şosea, deşi
de veacuri eră reşedinţa princiară.
laşii se ridică pe ţărmul mocirlosului Buhluiu; de obicciu acest
râuleţ abia curge, dar când se umflă îneacă colibele depe lângă ma­
luri şi livezile.
Oraşul se ridică in formă de terasă. Grupele de case strălucind
albe, risipite prin verdeaţă bogată, se iuţind rât vezi cu och ii; prin­
tre case o mulţime de turnuri şi cupole, ale căror acoperişuri de tinichea
strălucesc la soare, iar împrejur. în semicercul depe înălţimele cari
impresoară oraşul, vechile mănăstiri pitoreşti, un fermecător tablou
oriental, mai ales din depărtare, de unde ochii nu pot deosebi multele
lipsuri, decăderea generală, colibele sărăcăcioase alături de palate.
Pe la 5 ore Prinţul ajunge la barieră. Aci aşteaptă Primarul cu
inii de oameni pe Domnitor, pentru care stă gata un echipaj cu patru
cai frumoşi, ca să-I conducă in oraşul împodobit ca de sărbătoare
prin arcurile de triumf ridicate in onoarea iui.
După o cuvântare însufleţită. Primarul Guşti ii prezintă pâinea şi
sarea, apoi convoiul porneşte, in mijlocul sunetelor de clopote şi al
bubuiturilor de Iun. In frunte călăresc două escadroanc de ulani,
echipajul princiar e urmai de nenumărate trăsuri. însufleţirea e ne
spusă şi mai mare decât fusese la Bucureşti întâia zi d< M aiu: aproape
din fiecare fereastră pe sub care trece convoiul se aruncă fior tâ­
nărului Dom nitor: stradele sunt decorate cu gust. se par ca si câne
s’ar fi despoiat o pădure întreagă, ea să se ridice porţile de onoare
pe lângă acestea şi o vreme admirabilă o bogăţie de culori sub
cerul albastru, care are un efect îm bătător!
Procesiunea se opreşte in faţa Mitropoliei. I.a intrare il primeşte
împresurat de mai bine de 50 de preoţi în ornate bogate. Mitropolitul
Moldovei, Calinic Miclescu, acelaş pe care Prinţul il graţiasc prin cel
dintâiu act al domniei lui.
Dupăce Domnitorul sărută crucea şi evanghelia, intră în bi­
sericuţa veche. Adevărata biserică mitropolitană i căzută în ruină
alături, iu aceiaşi curte largă ; ea fusese ridicată abia la 1833 de Mi­
tropolitul Veniamin Costachi, care, originar dintr’o veche familie boie­
rească, s'a luptat totdeauna cu curaj împotriva influenţei ruseşti, şi
din această pricină a avut să sufere multe prigoniri; se ridicase mândră
cu cele patru turnuri dela colţuri şi cu cupola înaltă delu m ijloc; dar
tocmai când fusese ridicată până la cupolă, se prăbuşi, şi de atunci
întreaga clădire a fost lăsată in părăsire.
Marea curte a Mitropoliei e ticsită de m ulţim e: şiruri nesfârşiţi
de trăsuri. împresurate de lume, aclamă pe prinţ când porneşte, după
serviciul divin, intr'o procesiune solemnă spre palatul Ministrului di
finanţe Petru Mavrogheni, unde i se pregătise o primire foarte în-
grijită.
Primirea tuturor autorităţilor din Iaşi: seara masă mare. ilu­
minaţie frumoasă a oraşului, ridicat în formă de terasă. Jos, pe lângă
Bahlui, locuieşte populaţia mai săracă: dar cu cât urcă dealul cu
atât casele devin mai frumoase: multe palate boiereşti vechi fac un
efect admirabil iu strălucirea de lumină, — numai uuul rămâne in
 Şl A DOUA SA CAPITALA 57

întunerec, al familiei Roznovanu, in mijlocul oraşului, tocmai in faţa

mărci curţi metropolitane; proprietarul acestui palat, om tânăr încă,
a luat parte la mişcarea separatistă (lela 3 (15) Aprilie 1866. şi atunci
a fost şi el arestat. Dela Mitropolit işi luase începutul acea m işcare:
in plin ornat, cu crucea ridicată in mână. Mitropolitul se pusese in
fruntea multimei aţâţată in chip cu totul artificial, cerând despăr­
ţirea Moldovei de Muntenia I Populaţiunea din Iaşi e indignată din
cau/.a acestei demonstraţii a familiei rusofile Ho/.novauu împotrivă
Domnitorului apusan, şi vrea să spargă ferestrele întunecoase, dar po­
liţia o opreşte.
Mai târziu palatul Boznovanu ajunse locul statornic de popas al
Prinţului C ân d ; familia încercă in tot chipul să repare duşmănia ei
dela început.

Vedere din centrul laţului vechiu.

Un mare avantaj are aciest oraş asupra Bucureştiului: colinele

păduroase de care e înconjurai!, nu numai că-i fac poziţia mai fru­
moasă şi plină de farmec, ci-i procură şi apa sănătoasă de isvor, care
la Bucureşti lipseşte cu totul. O impresie hună face şoseaua ce urcă,
plantată cu arbori, zisă Copoii., locul de plimbare al lumei elegante şi
care se sfârşeşti într'un loc de unde priveliştea e minunată : pedeoparte,
vezi deaci câmpia întinsă şi nieluucolică a Prutului din apropiere,
pe de altă parte inălţimile cu mănăstirile lor pitoreşti, ca nişte cetăţi,
şi viile şi pădurile hogale, pe când la picioare ţi se întinde oraşul alb,
cât vezi cu ochii, iar peste ini neg acest tablou zace acea minunată cu­
loare orientală, mai ales când soarele roşu se coboară, părăsind cerul
de seară scăldat într’un purpuir arzător.
Prinţul stă dela 18 (30) Auigust până la 23 August (5 Septemvrie)
v> REGELE CAROI. I

iii laşi şi in acest timp sc sileşte in toate chipurile să cunoască oraşul,

împrejurimile lui, boierimea şi poporul moldovan.
Printre numeroasele biserici ale oraşului numai una e arhitec­
tonică frumoasă, mica biserică la Trei Erarchi, ridicată la 1644 de
Vasilc I .upii, dar din nenorocire rău conservată, astfel că acum ame­
ninţă iar a se ruină. Mănăstirea Sft. Spiridon întreţine un spital în­
semnat pe care Prinţul îl vizitează. Pavajul oraşului e şi el fireşte intr'o
stare nu tocmai bună. Evreii locuesc o mahala separată din parte» de
jos a oraşului, dar se şi întind tot mai sus şi se inmulţesc grozav pe
când populaţia românească scade. In mahalaua evreiască din valea
Hahluiuhii hoaţele molipsitoare sunt constante. acum holera face vic­
time numeroase.
18 (80) August. - Primirea autorităţilor, peste 2110 de persoane,
la ale căror cuvântări Prinţul răspunse cu un discurs mai lun g; do­
rinţa lui cea mai mare este ca să aline pe cât se poati nenorocirea de
care e atinsă Moldova (foamete, holeră); aşteaptă (lela concetăţeni
ca să-l sprijinească pe cât le stă şi lor în putere. Apoi vorbeşte de
criza financiară sub apăsarea căreia geme ţara: guvernul speră s'o
înlăture prin economie şi bună rânduialâ. In sfârşii exprimă cetăţe­
nilor laşului recunoştinţa sa deplină, pen tril că au fost destul de pa­
trioţi ca să aducă jertfele cele mai mari pentru ideea unităţei naţio­
nale ; le făgădueşte să petreacă adesea în mijlocul lor şi să se îngri­
jească pe cât ii va fi cu putinţă de bună starea materială a reşedinţei
sale a doua, cum voeşle să numească (lenei inainic laşii.
10(81) August. Vizitarea mănăstirilor din împrejurimi, dintre
cari unele părăsite. Mult se bucură Prinţul de viile bogate şi de pri­
veliştea in văile frumoase .şi păduroase şi ţie înălţimi. Ut reîntoarce!
Prinţul primeşte rea diiitâiu scrisoare pt- care lălăi său, adânc apăsat
de moartea prinţului Anton, i-o scrie după acest eVemmcnt.
21 August (2 Septemvrie). Duminică. Înainte de amiazi se vi­
zitează bisericile ; după ce Prinţul asistă la serviciul divin, cu frumoase
cântări corale la Mitropolie, se duce la slujba (lela biserica Catolică
apoi audienţe. Seara, la 6 ceasuri, oraşul dă Prinţului un banchet de
160 de persoane la teatru, care e bogat împodobit cu cren gi; din
deschizătura tavanului, unde atârnă lustrul de la mijloc, se întind in
toat( părţile ghirlande spre loji. aşâ că întreaga sală e prefăcută intr un
mare umbrar. Domnii din societate, dintre cari Prinţul işi invitase
zilnic la masă. pentru ca să-i cunoască inai de aproape personal, sunt
adunaţi dimpreună cu funcţionarii şi ofiţerii superiori; cu acest prilej
sc prezintă Prinţului poetul român Vasilc Alexandri. El e cel dintâiu
care s a gândit la o colecţionare şi o tipărire a cântecelor populare
de dor ale mult iubitei sale patrii şi pentru poveştile populare muldo-
vene şi-a câştigai cele mai mari merite. Politiceşte, ca partizan şi prieten
al Iui Cuz.a. nu s'a împăcat poate incă cu totul cu alegerea Prinţului
de Hohenzollern, cu atât mai mult cu cât felul de a fi şi spiritul ger­
man i-au rămas străine, ca unuia care şi-a petrecut tinereţea la Paris.
Vine vestea despre relrngereu lui Drouyn de I.huys şi înlocuirea
lui cu Marchizul de Moustier, până acum ambasador al Franţei la
t.onstantinopol, un fapt important pentru România, de oarece Mou-
slier a stăruit totdeauna la Poartă pentru interesele României Prinţul
 Şu A DOUA SA CAPITALA w

Carol îi trimite felicitările sale pentru numirea de Ministru al aface­

rilor străine.
!}i mai însemnată pentru recunoaşterea Prinţului din partea Tur­
ciei poate să ajungă revoluţia din Creta : C.audioţii, sprijiniţi de Grecia
cu bani. arme şi voluntari, au proclamat unirea lor cu această ţară
răscoala a isbucnil la 20 Iulie după ce petiţia populaţiuuii creştine
adresată Sultanului (reform e vamale şi administrative, etc.) a rămas
fără răspuns. Fireşte că areaslă încurcătură stinghereşte foarte mult
Poarta, care e încă în conflict cu România.
•'•’ \injust (•'! Septemvrie). — Vizitarea bisericei Protestante; ti­
nerelul şcolar german primeşte pe Prinţ cu flori şi cu cântări: apoi
vizitarea câzârinilor, a căror stare nu prea e îmbucurătoare Seara
banchet mare la Mitropolitul, la care participă mai ales inalta preo-
ţime. Palatul Prelatului, care e dintr'o veche familii' boierească, e
frumos îm podobit; odăile şi coridoarele sunt tapetate cu covoare
pestriţe orientale, printre cari numeroase plante ver/.i; grădina lu­
minată cu lampioane de toate culorile: de grilajul curţei, pe stradă,
sunt aprinse făclii de păcură, cari pâlpâie luminând in depărtare
Curtea i împresurată de mulţime, care îşi exprimă entusiasmul de
câte ori se arată Prinţul.
împăratul Napoleon trim ite Prinţului, prin depeşă, o mulţumire
călduroasă pentru scrisoarea lui şi ii comunică că un împrumut ro­
mânesc la Paris n’ar puteai să aibă succes, decât după ce Turcia va
fi recunoscut urcarea lui pe> tron.
23 Auţpist (3 Septemvrie). Dimineaţa Prinţul inspectează ba­
talionul de vânători şi face apoi un exerciţiu sprinten pe înălţimea
(.opouliit cu regimentul de olani, spre admiraţia unei mari mulţimi,
admiraţie dedicată mai a le » dibaciului călăreţ, care ştie să-şi stăpâ­
nească cu siguranţă calul fanmos, dar cam sălbatec. Alai târziu.- deşi
cerul s a inourat şi a început să sufle un vânt rece. se duce la Cristeşti,
o moşie a lui A. Mavrocordal. situată lângă Prut. Prutul, râul care
formează graniţa României -dinspre nemăsuratul imperiu rusesc, curge
incel şi l a i : pe ţârmurile-i joase se întind locuri de păşune şi şesul
din partea cealaltă pare pleşuv şi sur.
Moşia e frumoasă : din herghelia ei Prinţul primeşte in dar un
cal oferit de proprietar.
Seara — e în preseara pilecărei — oraşul Iaşi face în onoarea Prin­
ţului o mare retragere cu tiorţe: toate păturile şi cercurile s’au unit
in acest scop, membri de ai celor mai de rrunte familii, chiar şi oameni
ui vârstă, în tradiţionale costume de boier, se duc pe jos cu muzica
în frunte in mijlocul târgoveţilor, până în faţa cartierului Prinţului,
ca să-şi uluca omagiile. Insutfleţirea creşte în chip nespus când Prinţul,
după câteva cuvinte de mul turnire, se coboară în mijlocul mulţimei
apoi invită un număr mare d!e boieri şi cetăţeni in saloanele sale. unde
Mitropolitul mai ţine • caldă cuvântare de adio. T oţi sunt emoţionaţi,
pe mulţi bătrâni îi covârşeşte sentimentul că providenţa a binecuvântat
năzuinţele tinereţei lor şi că a-u ajuns a vedeâ pe tronul patriei lor unite
pe un membru al uneia din cele mai distinşi- familii domnitoare ger­
mane . lacrănii de bucurie Ic strălucesc în ochi, că Alesul Naţiuuei,
a cărui fire sinceră şi sentimicnti cavalereşti se exprimă in înfăţişarea
60 REOEI.E CAROL 1

lui simpatică, este şi un bărbat care îşi începe misiunea cu o sfântă

seriozitate. Încă depe acum a pătruns adânc toate suferinţele ţârei
din toate judeţele a ccnit rapoarte exacte despre starea administra­
ţiei şi, fiindcă le-a studiat fără întârziere pe toate şi are meinonc exce­
lentă, s'a şi familiarizat cu toate.
24 August (5 Septemvrie). — La orele $ Prinţul pleacă din la ş i;
întregul oraş e în picioare pe strade; sute de trăsuri îl însoţesc pe
drumul frumos dealungul parcului dela So-cola (proprietatea familiei
princiare a Sturdzeştilor), pe înălţimea dela Repedea. Drumul duce
printre vii frumoase şi sate pitoreşti; apoi prin păduri mari. T ot în
trap aleargă cei opt căişori de poştă pe înălţimea repede în sus. (R e ­
pedea îi şi zice). Lungul şir de trăsuri urinează. Ajungând sus. tră­
surile se opresc. Deacolo se desfăşoară o privelişte fermecătoare asu­
pra laşilor, pe care îl vezi ca pe o jucărie la picioare; dincolo de oraşul
alb, strălucitor, plin de turnuri, se întinde spre răsărit şesul până în
Basarabia, iar spre apus Carpaţii se ridică cu vârful lor cel mai înalt,
Ceahlăul.
In acest frumos loc se serveşte şampanie şi isbucneştc un ural
răsunător in onoarea Prinţului, după ce acesta ţine un cald discurs
de mulţumire; apoi Prinţul îşi ea rămas bun dela numeroasa mulţime
care se întoarce Ia laşi, şi porneşte în galop prin păduri admirabil' la
Muşi. unde ajunge pc la ora 1.

I.oiidnloniiţnlc Principelui Curul la moartea lui Anastase l'anu.

Prinţul Carol I păstră, dela descinderea Sa pc pământul IC

mâniei, o deosebită stimă pentru oamenii mari ai ţârei, şi mai al<
pentru acei ce jucase un roi important în ultimilc frământări şi lupte
pentru realizarea idealului românesc, unirea, cum şi pentru stabili­
tatea Domniei, prin alegerea unui Cap al ţării, care să nu mai dea
loc la atâtea şi atâtea lupte interne şi intervenţii externe, din partea
acelor ce râvneau necontenit la existenţa insăşi a Principatele Du­
nărene, ca stal autonom.
Printre aceştia fu şi Anastase Panu. umil din cri mai puternici
propagatori ai Unirei, şi ai alcgerei unui Principe străin la scaunul
ţării şi odinioară propus chiar de unii din admiratorii săi intre can­
didaţii pentru Domnie.
Puţin timp după venirea Domnitorului in laşi, Anastase Panu în­
cetă din vieaţă. Atunci Carol-Vodă adresă mamei ilustrului patriot ur
măloarea scrisoare de condolcanţă :
Doamnă,
Moartea D-lui Panu n’a fost numai pentru D-ta <• pierderi' amorfi; ea este
un doliu pentru ţara întreagă Victimă u generoasei sale ardori şi a devotamentului
său fără margini pentru cauza naţională, fiul D-tale binemeritase d’n vede* or­
dinea şi narea stabilindu-so In Homâuin, lutr’uii mod durabil. Pneă nu i-a fost dat
a azistri la întreaga îndeplinire a operei la rate se consacrase, dacă o moarte nefe­
ricită l- i răpit departe de pământul natal, va fi, cel pupii o eonsolaţiuiie pentru
ai săi de u eulege omagiile ce se aduc memoriei )>-tui Panu. şi unnnimn mărturisire a
stimei publice. Poţi ti mândră, Doamnă, că ai avut un asemenea fiu, care a arătat
 §1 A DOUA SA CAPITALA 61

un uşă de nobil caracter, o aşa de complectă neintercsnrc şi al cănii nume este demn
d'a figură pe cele mai frumoase pagini ale istoriei noastre.
Ţin a mă asocia cu simţimâutul general şi voi a te asigură. Doamnă, că dacă
d-1 Danu nu mai este, familia sa poate de acum înainte comptâ pe interesul meu.
Va fi totdeauna pentru mine o vie satisfacere de a-mi aduci* aminte de virtuţiile
fiului D-tale, şi voi fi fericit de a da familiei sale dovezi de stima şi simpatia mea.
CAROL.
L a palatnl Cotroceni, 5 Septemvrie 1866.

Trimetomi a 12 orfane din laşi in Azilul Klenn-noniunn.

Una (lin dovezile de simpatie manifestate de Carol-Vodă pentru

laşi fu mai întâiu dispoziţia ce luă, ca 12 copile orfane sau absolut să­
race din localitate, să fie t rimise la Azilul Elena-Doamna. Pentru acest
scop Consiliul comunal dădu mijloacele de transport, in sumă de 2(i
galbeni, şi copilele fură trimise la Bucureşti în ziua de 25 August 186b.
Despre drumul lor şi chinul cum au fost primite şi aşezate în orfeli­
natul sus-citat. Generalul Doctor Davila făcu cunoscut Primarului
laşului, prin următoarea scrisoare, datată din 7 Octomvrie :
Domnule Primar,
Copilele au sosit in deplină sănătate, şi s au aşezat in Azil.
Petrecerea in Iaşi a M. S. <Curnl I s'a semnalat prin fapte cari au lăsat profunde
impresiuni în inima poporului teşan. Creşterea acestor 12 copile, c vicaţn ţi zestrea
lor asigurată. Ajutond sărmaniilor dat de M. S. in persoană, şi acei 300 galbeni
împărţiţi de subscrisul din înrăitul Său ordin, sunt biueeuvăutăn ce se ridică la
cer Trimiterea celui dintaiu elev dota Şcoala de pictură deacolo iu străinătate
spre desăvârşirea sa in artă, esitc palrouajul cel mai puternic al aşezămintelor de
educaţiuuen publică. înalta promisiune că şcoala de gândaci dc mătase din ('ui­
tata se va redeschide, este un gmj princiar, care surâde industriei naţionale.
General, Dr. Davila

O irită polipe u Ieşenilor către Principele Domnitor.

Nu credem fără interes a adăogi acestui capitol încă un act contimpo­

ran, pe care-l găsim inserat in foaia Poporul, în chiar primul său număr
din 11 (2b) August I8bb, adică cu 2 3 zile înainte de sosirea Domnito­
rului în Iaşi. E vorba de o altă petiţie a Ieşenilor, ce circula spre siili-
scriere în populaţia întreagă, şi care exprima iarăş o parte din do­
leanţele cetăţenilor vechei capitale a Moldovei.
Nu ştim dacă şi acest aict a fost sau nu înmânat Prinţului Parol I ;
dar îl reproducem astfel cum se găseşte în sus amintitul No. al Poporului,
ca document al acelei e p o c i:
Măria Ta,
Cu multă durere, noi subse-rişii cetăţeni din laşi, vedem că oraşul nostru pmv
a fi ţinto unei sistematice primaturi. Până şi'n timpii celor mai teribile suferinti
ran s au îngrămădit asupră-le ffiră eontenirv. Ieşenii au dat pururea exemplul unui
sionism fără margini, crezând riă guvernul care-i dator să ţie samă şi de necalcu­
labilele sacrificii materiale ce ou făcut intereselor naţiunci, şi de ubnegaţiunca lor,
va găsi cu cale, in fine, să aline-zc dureri cari au ajuns la culmi'. Aşteptările insă
au fost zadarnice I
02 HEfiKI.K ( AROI |

Sub guvernământul fostului I >011111 Cuzn, ii* sa făcut invi turc să expunem
doriuţilc de îmbunătăţire |>cutni laţi, ţi dună ce le-am supus guvernului, ele uu
rămas, încă ţi până acum, tot sub forma «le simpli- «loriiiţi. ' m\ernainautul dl
astăzi a obştit prin foaia oficială un ţir de Îmbunătăţiri co-şi pmpumâ să facă la­
ţului «Iar, când a trebuii să Ie realizeze, sa ridicat fu Adunare o furtună de batjocori
contra Icţcmlor. cari ne-ati amărit sufletul, rând le-am văzut reproduse prin or­
ganul guvernului.
Iu ce am păcătuit noi oare, Măria Ta, iiaţiiinei, pentru ai să iu* insulte până
şi mizeria noastră?...
Pe lângă toate acestea, vedem acum că ţi acele puţine iustituţiiiui pe ciui
guvernul trecut se induraşi a 111 le lăsa neatinse, se desfiinţează : Şcoala «ic Arte
ţi Meserii, Şcoala «Ic sericicultură. Şcoala de Muzică ţi In fine. iu zilele trecute.
Şcoala dc Belle-artc «lela Universitate. sunt desfiinţate sub cuvântul elastic de
economii!
Nu sunt ţcoaiele. Măria 'fa, care ruinează statele; din contra, prin el* sc
învinge ignorautisinul. cauzu tuturor relelor pentru omenire. Nu sunt ţcoalek
rari cauzează cheltuieli zadarnice pentru naţiuni: căci prin răspândircu luminelnr
se înalţă popoarele ţi se civilizează : bunul trai s a generalizat num:1 Intre popoa­
rele culte In cari pnupcrismul scade in proporţiuni egale cu lăţirea tuvăţămân-
Iubii.
Măria Ta, noi subsrrişii cetăţeni ai acestui nenorocit oraş, venim eu cel mai
adânc respect ţi devotament a Vă conjură, să Vă fie milă «li suferinţele noastre
şi să binevoiţi, fii înalta Voastră indurare, a face ca, cel puţin, dacă nu ui se acordă
îmbunătăţirile promise cu atâta sg«mi<>t. să nu ni se ia ş, cceacc am avut până
acum. Vă conjurăm. Prea Înălţate Doamne să Vă faceţi milă de ntorul acelor
tineri cari au sacrificat juneţea lor iu ţcoaiele acestea ţi cari acum m* văd aruucaţ
pe strade, sfărâmându-li-sc cariera începută, tocmai când silinţele lor promiteau
inimoase rezultate.
încă o probă dc prigonire ţi de suspiciuni*. Măria Ta, este intri altele că. «lela
11 Pcvruarie până ţi rele nun mici oraşe ale Munteniei au lieiieftriul «le a se bucura
de o gardă urbană formată «le cetăţeni români; laţului ţi reloriâltc oraş* ale Mol-
dovei, nici până astăzi nu li s’a acordat acest drept. Aceasta ne-a întristat prea mult
căci nici laşul nici Moldova n’n meritat să fie pusă iu suspiciune. Noi vă rugăm.
Prea înălţate Doamne, a ne face justiţie, punând capăt unui privilegiu care nu nr
cuvânt de a fi.
Cutezăm a vă mai rugă. Prea înălţate Doamne, sfi binevoiţi a deplini ţi toate
promisiunile făcute laşului, pentru realizarea cărora guvernământul s’a angajat
atât de solemn. Intre altele, transferarea Curţei «le Cnsnţiuuc s’ar putea opera «ât
«le curând, fără «le a cauză vreo pierdere simţitoare pentru liucureşl.. fări* «Ic t
paraliza mersul afacerilor generale ale justiţiei ţi «le a jigni iu Ceva interesele Sta
lului pe când, pentru laţi, ar fi 1111 început simţit «le îmbunătăţire, «are se ns
teaptă de mulţi ani.
Din starea aceasta, crescândă, de mizerie generală, numai o samă de oameni
»'a folosit, ţi cari cu rât iiigeiiunche mai mult românii, ci înfloresc şi se îmbogăţesc
Aceştia sunt jidanii; ei pururea profită «lin nenorocirile publice \cum jidanii t
ajuns, de posedă exclusiv toate obiectele de alimentaţie publică, in piaţa noastră,
ne silesc pe noi, prin monopolul lor, să ne nutrim cu obiecte «le hrană şi băuturi,
care deşi preparate de ei, pentru noi, jidanii uu Ie bitrebuinţlazfi . « Aci pururea
simt fnIţi ficaţi- eu diferite mixturi vătămătoare. Vă cunjiirăm. Măria la, ţi pentru
aceasta, să f:i«*eţi 11 se opri jidanilor specula ţi fabricarea obiectelor de linuiă ţi băutură
pentru Creştini, ţi «le a fi mărginiţi numai în câlimele necesarii pentru coreligionarii
lor. s Veţi fi bine cuvântat pentru această binefacere.
Suntem încredinţaţi, Măria Ta, eă plecatele noastre plângeri vor găsi uu «•con
puternic Iii sufletul generos ui luălţimci Voastre şi că venirea Voastră In oraşul
nostru va lăsa. In inima fiecăruia cetăţean, urme adânci ţi neuitate de recuimştiiiţă
ţi devotament.
 $1 A DOUA SA CAPITALA

Publicarea miri falşe scrisori. Hlribuilr ( niiiteliii ilr Risinurek.

către l’riiiri|irlr ( Jirul I.

Cu toate nobilele făgătltiinţi şi speranţe date în genere Ieşenilor

de Prinţul Carol I, cu prilejul eclei dintAiu ale sale veniri in laşi, in
partidele ca şi in presa lor localâ se vede adesea inrolţind neîncre­
derea. cum am mai arătat în câteva reproduceri din Tribuna lui Ni-
colai loncscu. Poporul, şi alte foi ale timpului. Greutatea şi codirea
- antumă ce pune majoritatea conducătorilor frânelor guvernului dela
Bucureşti i i i realizarea sau îndeplinirea dorinţelor exprimate in atâtea
deosebite rânduri de cetăţenii şi repre*zentanţii laşului, face pe unii şi
pe alţii să murmure, şi, la diferite prilejuri să se anine de acte sau
procedări cari, deşi nedurabile sau simplu Închipuite, pot da totuşi
ioc oarecăror manifestări stranii a faptelor ce rod In taină sufletul
nuilţimei nemulţumite.
Astfel se explică publicarea in foaia Poporul din laşi. in No.
său din 15 Septemvrie 18116, a unui pamflet, inventat desigur, de
un organ francez La Prrssr. din Paris, in timpul când Francezii, cu
Napoleon I I I in frunte, cloceau răfuiala ce trebuia să isbucnească
la 1870 între Franţa şi Prusia.
Deşi prin o scurtă introducere, Poporul dă cetitorilor săi tra-
ducţia articolului din La Presse ca simplă invenliune, ca plan miste­
rios. eti . totuşi reproducerea sa însăşi manifestează un spirit de ne­
mulţumire Împotriva situaţiei de atuncea şi a acţiunei Domnitorului.
Faptele ulterioare au dovedit că tot ce s'a scris, cu acest
prilej, a fost o nedemnă scornitură : nu mai puţin insă lucrul trebuie
să li ajuns la auzul Domnitorului, şi nemulţumirea publirărei lui s'a
|iulut uneori manifestă în ideia, sau acţiunile ulterioare ale Princi­
pelui Carol 1.
Articolul de care vorbim, cu introducerea întreagă a foaci sus
menţionate, este în următorul cuprins :
fiarele franceze, lovesc pe frasin din toate părţile, nu ciuţii uimiră şi
când nu le ajunge deducerile re trag din evenimentele politire, tipni fur invenţium,
înrmulenză planuri misterioase, pe rari se prefac a le descoperi publicului: spre
n du lectorilor noştri nenziuiien de a judeca ei înşişi lucrurile, extragem din ziarul
elin HMKP a N i 574 din .'f (15) Septemvrie, uu articol pe care acest ziar l-a re­
produs din Vmsa franceză.
lată acest articol :
POLITICA PRUSIANA IN PRINCIPATE.
Nu este îndoială că dintre toţi miizieauţii concertului European, d-1 de Rismarrk
mult timp iaeft vi f unul dintre cei mai admiraţi. K neeontestabil astăzi că el
este cel mai aplaudat şi că dirige întreaga orchestră diplomatică a Europei, care.
putem zice, in treaeăt, au mai Încântă acum urechile popoarelor.
Mana primului ministru al lui (ihilhdm se simte pretutindeni; uneori ea
ţine pana legislatorului. uneori pana diplomatului, şi uneori teribila spartă a rotu­
ndului de ruirasieii. Iui Ruina preşedintele ministerului prusian se pregăteşte să In-
fiinţe/e i ambasadă de prima clasă. Iui t'.nnstantiuopole ambasadorul Rrassie Simou
şi-a însuşit dlgultatr atât de considerabilă, încât a mai adaos trei dragomani şi
doi cai la suita sa când merge in viată In înalta Poartă. In rine. Prusia domneşte m
Germania meridională, dar nu cârmueşte încă; In Principate domneşte şi cârmueştr
04 KKtiKI.K CAROL I

Ni inie nu scapă din vedere, acestui vigilente bărbat de Stat, căruia Cavou
servit de înndel şi care a devenit acum desăvârşit învăţat Cavour avea tntr'adevfir
nişte curioase îudoinţi; el respectă nmidu Franţei şi nu voia să-i atingă orgoliul
ei naţional. El ajuta, pedcopnrte, cxpcdiţiunca Mnrsalci şi a Xcapolului. pe când.
de altă parte proscrie pe Garibuldi, iu faţa Europei; şi acelaşi guvernământ care
sprijinea pe vestitul patriot la Voltumo, nu stătii iu cumpănă de a trimite pe Pal
lavicini, cu tunuri, la Aspromoute.
In fine Cavour, în provinciile eclesiastice şi la Neapol permise* ceior induşi
să voteze, procedare care, deşi nu era de vreun mare pericol, însă care uneori nmă­
reşte pe învingători, prin cuvinte neplăcute. dacă ei nu se arată compătimitori
către popoarele numite Suverane.
Corniţele de Hismark insă, iu privirea oamenilor nu întreabă alta decât
putere au şi la ce pot servi Sistemul său devine atât de transparent încât credem
că putem eeti, fără indiscicţiune, prin coperta plicului, ultiaiue instrucţjue »n-
fidenţialc, cc preşedintele cabinetului prusian a trimis lui Carol de Honcnzollen
Domn al Românilor, succesor al Marelui Ştefan, Radu-Ncgru, Mihai Bravul
nobilii urmaşi ai Dacilor antici :
Iubite Principe, — Înţeleg şi găsesc natural dorinţa Voastră dc a fi nţiat
în amănuntele mistere ale politicei mele. Prin profundele şi impenetrabilei* d*
crete ale Providenţei, a-ţi devenit unul din celr mai dc căpetenie urgnnr ale Jlivinn
misiuni ce Prusia dcptineţle in Europa şi doriţi ca prin instrucţiuni precis*- să eti-
noiştcfi modul prin rare trebuie să vă eomportafi In conformitatea planurilor noastre
V'aţi purtat foarte bine, mai ales «lupă re. sosind in Principate, a-ţ> desco­
perit, fără îndoială, multă mizerie şi simplome de putrcjunc. Să fiţi siguri că Regele
Grecilor, Impcmtorcle Maximilian, şi toţi principii, mici şi mari, « ari se expatriază
pentru o coroană, nu întâmpină mai puţine rontmrietăţi şi supărări decât Voi Se
poate zice, în privirea tronurilor disponibile iu genere, cecace zice un fabulist despi
beţele rari plutesc* pe undele râurilor : de departe seamănă a fi revii, dar deaproape
nu este uiniir.
Tot asemenea s'ar fi putut zice şi pentru Imnul Vostru, dacă opera ce a-ţi
iutreprius u’ar fi legală cu mărirea Maicci-Palrii. Aveţi multe de rdifiral şi multe
tic răsturnat, iu Moldo-Valachia, in interesul nostru.
Negreşit a-ţi găsit predominând in Principate înrâurirea franceză. De /et­
ani şi mai bine încoace, adică «lela răsboiul Crimului. Franţa s’a silit din toate pu­
terile ea să înlocuiască pe Rusia in iubirea popoarelor Dunărene. A cerut şi a do­
bândit pentru ele felunte libertăţi, a sprijinit mult timp pc alesul lor princip* şi
s'a făcut adv«K*atul fericit al acestor popoare pe lângă Poarta Otomană. Prin ur­
mare. spiritul ţărei poartă fără îndoială urmele acestor binefaceri.
.Vn Vd lemefi însă de a răsturnă jucăria, şi dc a lucră in folosul Urniri, precum
Franţa a lucrat iu folosul său propriu.
Nu disputaţi mult timp cu iualta Poartă asupra detailunlor confirmăm Voa­
stre ; nu vă arătaţi prea mult ambiţios, ajunge să salvaţi numai principiul. Domnia
Voastră, tonte celelalte sunt lucruri secundare. Prin urmare, nrortlul super­
ficial cu Poarta : „cât se poate mai grabnică încheierea coiivenţiuuei cu e a " ; con­
cesiuni şi bune oficii Rusiei.
Iu rclaţiunilc Voastre cu Agentul Rusiei din Rucureşti există trei chestiuni
g li împunse :
Chestiunea nnţionalităţci, căci Rusia va urma de a sustrage de la Voi cat s ar
putcâ mai mulţi supuşi, acordând protccţiuuc gnxilnr şi jidanilor, şi dând paş -
poarte bl indigeni iu realitate supuşi ai voştri.
Chestiunea liasarabiei anexate şi u limitelor lacului Bolgrnd, a pcscăritului
«lin acest lac şi a trccen-i Ruşilor din Basarabia rusească iu cea Moldnvauă şi vice­
versa. Cunoaşteţi că la delimitarea acestei părţi dc pământ, Convcnţiunca de Paris
.1 sustras din teritoriul Rus o bucată ceeaee nu poate iertă Rusia Eră trebuinţă
de a se salvă Delta Dunărei şi a se îndepărtă pe Rusia dela ţărani Dunărei de jus.
De zece ani Rusia lot agitenză emigraţiunea ţăranilor din acea parte şj
umilirea acestei nelnsemiiătoarv concesiuni, a Basarabiei anexate, nu o lasă in pace.
Vom cugetă, în urmă, ce vom aveâ de făcut iu astă privire.
Rămâne chestiunea religioasă. Veţi suferi, fără îmioială, insolenţa clerului
ortodox, uaturalmcntc ruso-fil; el împrăştie la Voi portretele Cezarului acoperite
 Şl A DOUA SA CAPITALA M

dt binecuvântări şi nul umiliţi. Rusia va da ornamente ta biserici şi bani la preoţi

Iu sărbătorile cele mari. Va trimetr gratis, pe la sate, munţi Întregi de Psaltiri şi de
cărţi de rugăciune, imprimate în Moscova, iu care sătenii vor ceti în româneşte :
Miiulueşti Doamne pe împăratul nostru !: şi acest Împărat uu veţi fi Voi. Şi, cu
toate acestea, iubite Principe, \*ă sfătuiesc să Vă arătaţi Împăciuitori in privircu
acestor chestiuni, si mai ales celei din urmă.
Arăta ţi-Vă foarte evlavios către biserica cea nouă şi mergeţi des la ceremo­
niile religioase. Principele Cuza ar fi şezut, poate, şi până astăzi pe tronul unde
şedeţi Voi dacă, iu Ioc de a persecută clerul şi a întărit» pe Husia, s'ar 0 conportnt
pi dinaiură ru mai multă dibăcie.
Este de nevoie ca să Vă fac întreaga meu confesiune. Aţi gândit vreodată,
Principe, sâ vedeţi Irimts 1a SanPetersburg pe generalul Manieu/lel? Această mi-
siuni a aţâţat, foarte, cunozitatea lumei diplomatice iii Europa ; insă, nimic nu
» * descoperit. S’a zis eu s’a făcut propuneri pentru modificări'» hotarelor duca­
tul" Poseu ; sper insă că Înălţimea Voastră nu u-ţi crezut asemenea vuete.

O alIA vedere din centrul vechiului lari.

Iu adevăr modificăm hotarele noastre, însă spre a adăugi noi provincii, iar nu
sacrifica pe lle noastre. Cele din urmă plete■iiţium :d< I'ninţ» t rai foailr
ncfnsemiiătoare, şi cu toate acestea cunoaşteţi cum am răspuns la ele.
Prin urmare con* a fost misiunea Contelui Manteuffcr? Cane a putut fi, când
Mistria exclusă din Germania, sa întors de nevoie c4tre Răsărit? Generalul
Mnnteuffel a avut misiunea de a ne apropiâ cu Husia şi de a-i promite concesiuni
relative, legiuitelor ei ambiţiuni In Răsărit, dacă, şi ea, va lăsa liberă legiuita noa­
stră ambiţiune mi Germania şi Apus. Atât tu privirea vecinătăţei hotarelor, cât şi
a poziţiuuei noastre in Haltiea. nu trebuie să nemulţumim pe Husia. Poate că po­
litii ' noastră va arunca pe Austria în braţele Franţei, dar va depârtâ. desigur, pe
ambele aeeslt puteri de Cabinetul dc San-Pctcrsburg. Intru n asemenea cnz vom
aveâ timp să ne gândim. înainte de a «st* pronunţa şi Anglia.
Cugetaţi ca dacă se va contracta vreo căsătorie Anglo-Elinenscă, Husia şi
Englitorn se vor puteâ înţelege asupra chcstiunci Orientului, şi că noi ţinem în
mâinile noastre cheile dcmarşclor Nordice
Mai la urmă, dacă planurile ruseşti nu ne vor servi intru cât speram, şi în acest
X. A. ItofiU n - R -crU Catol I. S
 KKUEI.F <'Altoi. 1

coz încă vom avea destul timp spre a ne retrage şi a ne întoarce, ca să trezim pe Eu­
ropa din somn.
P« lungit acestea puteţi si prin uii alt mod minunat sâ stnimhn i{:. lâifi peri­
colul nostru, pe Austria. Profitaţi dr i>eciu<ilatat Yoastriî cu Banatul. < i 'I numii
vauia şi Bucovina ; protejaţi pe şefii partidului naţional unguresc şi faceţi ca sil
fntrcvadfi tulburătorii unguri eă vor găsi In voi ajutor moral şi material. IVla Voi
utămă realizarea prin intrigi iscusite, a independenţei Ungariei, atât de contri­
buitoare ruinărci Austriei.
Vedeţi, Principe, că misiunea Youstră este mare. (land D-zcu a permis
lepădaţi uniforma de sublocotenent şi să primiţi Coroana, a dat o nouă probă despn
înaltele sale decrete, pentru îndeplinirea căror a făcut organ pe Prusia
Aceasta trebuie să fie cores|>ondeiiţa D-lul de Bismark. şi poate că n’am ce­
tit-o, întreagă, dela început şi până la sfârşit.
Europa dar poate sa se dedice la lucrări paşnice, si Franţa Ia serbări industriali
Poate că Franţa silită de întâmplări să-şi schimbe.în viitor purtare însă
D-I de Bismarck nu va face tot astfel.
El este bărbnt!
( Eatriis d in ziarul paruian L a P r o s t, din Paria).

După cum am spus-o In început, viitorul a dovedii cu prisosinţă

(alşitatca acestui pamflet, — care, lotus, u’ a fost singurul c* s‘ n imn
rfispândit în public, In cursul îndelungatei ţi fericitei domnii n Prin­
cipelui Caro) I.

tjmdidalura la <lepulA|ie a fostului i-uniliilal In scaunul Moldovei

\. It. Roznovanu.

Partidul anti-unionisl dm laşi, ivit la lumina zilei in trista zi de

3 Aprilie 1866, şi risipit aproape cn totul două zile după aceasta, nu
mai avu fiinţa sa in carne şi oase. şi nici se mai pută manifestă intr'un
chip serios, din momentul ce Principele Carol I de HohenzoUcrn ocupă
tronul ambelor ţări române unite, fapt prin care nădejdea candida­
tului Nicolai Rosctti-Roznovanu, de a ajunge să se aşezi pe tronul
vechci Moldove, dispăru cu desăvârşire.
Totuşi, acest candidat desnădăjdiiit, întorcăndu-şi frontul di ar
ţiune aiurea, nu incetă de a apela la sprijinul tmilţimci ieşene, mulţe-
mindu-se apoi eu o simplă candidatură la deputăţie, in locul caiidi-
daturei la Domnie.
In alegerile ce urmară, puţin timp după prima venire a Princi­
pelui Carol I in Iaşi, când singur palatul promotorului lui 3 Aprilit
râmase în întunerec în mijlocul iluminaţiilor şi serbărilor entuziaste
din întregul oraş, Roznovanu se hotărî să ceară Ieşenilor mandatul
de reprezentant al lor în Camera legislativă din Bucureşti !
Această candidatură surprinse mult lumea locală totuşi Rozno-
vauu ţinu mull la ea, şi provocă chiar o întrunire publică iu ziua di
9 Octomvrie 1866, In care d îşi făcâ profesiunea dc credinţă şi- şi jiis,i-
fică cum pută inai bine ideile sale politice şi ţinta la care tindea, prin
obţinerea mandatului de Deputat al colegiului al II 1-lea de las,.
Dau aici in rezumat, părţile esenţiale ale acelei profesiuni de cre­
dinţă, pronunţată in 9 Octomvrie de Roznovanu. in care, atingându-si
unele chestiuni dureroase pentru Ieşeni, se iind< totuş in o altă di­
rectivă politică, decât cea pentru care luptase candidatul dela 3 Aprilie :
 Şl A DOUA SA CAPITALA 1.7

,K şcoala uniştilor cu orice preţ, zice N. R. Hoz.novanu, uniştilor

înfocaţi cari se silesc prin orice chip a conteniră fntr’ un singur capăt
al ţârei i.iale resursele, toate mijloacele de avuţie a naţiunei întregi, de
a constrânge toate interesele publice şi private, a se desbate, a trăi
sau a peri (prea puţin le pasă) într’un singur colţ al ţârei; şcoala uni
ştiior an nu înţeleg unirea decât cu absorbirea unei ţări într’alta, cu
pierirea libertăţii, vitalităţii ţării celei mai mici în folosul celei mai
mari ; şcoala uniştilor pentru cari unirea nu este decât sinuciderea;
şcoala uniştilor fără coudiţiuni. sau mai bine a zice cu condiţiune ea
unirea să fii folositoare lor şi numai lor !
A doua şcoală este şcoala partizanilor descentralizăm : şcoala
.are nu poate suferi ca o legătură primită de bunăvoie, prin un act
de abnegaţium fără pildă in istoria naţiunilor, intr'un moment unde
generozitatea noastră a ajuns până aproape de marginile nebuniei,
nu poatt suferi ca aeea legătură să devie un jug de fier; şcoala adevă­
raţilor patrioţi, cari prin actul unirei n'a înţeles niciodată a sacrifică
viaţa individuală, libertatea, neatârnarea M oldovei; şcoala uniştilor
de cuget curat, cari prin unirea a două principate sub un singur Dom­
nitor n a avut de scop derâl a întări pe fiecare, şi de a-i asigură mai
bine naţionalitatea, libertatea, neatârnarea...
Dela asemenea bărbaţi trebuie să cerem, să cxijcm ea in viitoarea
Cameră să sprijine cu virtute, cu dibăcie, adevăratele interese ale ţării,
sa puie mi capăt regimului de anexiune, de robire, de centralizare
exagerată, care a redus nenorocita noastră patrie, Moldova, a nu mai
fi decât un l ’ aşalik Muntenesc, lată mandatul care nu mă îndoiesc
câ veţi exijâ dela mandatarii Domniilor-Voastre, a-’l sprijini cu orice
chip. . . *
Astăzi când am ajuns pe culmea prăpastiei. Moldova, mama
noastră, vă roagă cu lacrămi să vă fie milă de dânsa, căci nu mai are
încredere, nu mai are nădejde decât in devotamentul luminat, in
urajul neclintit, în patriolizmul strămoşesc a fiilor lui ştefan cel Mare".

Cu toate aceste puternice filipice la adresa cârmuiturilor ţării

depe atunci. II vom vedeâ, peste puţin timp pe N. R. Roznovauu îm-
păcându-st cu starea de lucruri supravenită împotriva dorinţei sale,
invitând la nunta sa. şi primind cu cele mai mari onoruri in palatul
său, celebru prin pornirea dela 3 Aprilie, pe Principele Domnitor
Carol 1 de Hohenzollcrn.
 HKOKI.K CA ROL I

CAPITOLUL IV

A doua venire în laşi a Domnitorului Carol I.

Ianuarie 186?.

Nemulţumirile mior lo-eni. Primirea entuziastă. Sosire» in i»«i

a Hrini'i|irlui Fmierie ile llnlien/ollern 1‘ărercii Principelui tjirnl I
despre laţi. O nouă doniiţiiiiie. \niiiilirni zilei de liînnurie

ela întâia sa venin- in laşi. Domnitorul Carol I fă­

gădui că va căută să revii- cât mai deseori in acest
„frumos oraş” , spre a si- pune in contact cu majo­
ritatea cetăţenilor care ii exprimase o mare simpa­
tie şi-l asigurase de iuliirea şi credinţa lor ncslră
mutată. Mai eră însă şi interesul de a' potoli pe
câţiva din popor şi dintre fnintaşi puţini la număi
ce-i dreptul, ce încă nu se împăcase de istov cu
ideea renunţărei laşului la dreptul său dc capitala,
şi. mai ales, cu doborârea neaşteptată a precedentei
Domnii, şi, între aceştia, mai cu vază şi mai de considerat eră ş;
marele om de stat moldovan Miliail Kogălniceanu.
Vorbind asupra politicei urmate in noua sa patrii Vodă Carol !
scrise atunci Prinţului Moştenitor al Prusiei, la data de > ■ Decenii n
(4 Ianuarie 1867), „c ă mai sunt încă destule primejdii de înlăturat
acolea, dar are deplină încredere că va rămânea stăpân pi iiuaţu
în care scop a îndemnat pe Ministrul său loan (. Brătianu . sa si duca
îndată la laşi, unde e focarul intrigilor” şi unde a câştig, oraşul in
partea sa, prin faptul că a plătit pentru un an întreg impozit, !• car-
tierului celui mai turbulent (Tatarnşul).
O vizitare a laşului şi din partea Domnitorului, chior în oiul
iernei, se crezu totuşi absolut trebuitoare, pentru liniştirea şi imbo-
narea tuturor pretenţiilor şi pretenţioşilor mai colţoşi de p> aicea.
\şâ. îneă in primele zile alo anului 18117. autorităţii! >ciu furii
înştiinţate că pentru ziua de 18 Ianuarie vor avi cinstea tU a prim
a doua venire a Prinţului Domnitor. Primăria s. înţeles, repede in
pregătirea gazdei Domneşti, care fu tot în casa fostului ministru Petri1
Mavrogheni, depe strada Copoului stradă care apoi prim numele,
in onoarea Domnitorului de Strada Carol.
 $1 A DOUA BA CAPITALA 0»

St placardă îndată pe uliţi Programa de pnmire a Domnitorului,

de către autoritatea comunală şi cetăţenii ieşeni, semnată de noul
Prim ar al laşului, Teodor Tăutu, C U următorul cuprins :
1. O deputaţiunc de cetăţeni va mergi şi aşteptă la I eţcani pe
M S. I iomnul, spre a-1 felicită din partea Ieşenilor.
2 I a bariera Păcurari autorităţile bisericeşti, civile, militare şi
poliţieneşti vor primi pe M. S .; Primarul cu Consiliul comunal va pre­
zenta pâine şi sare, feticitându-1 pe M. S.
3. M S. suindu-si acolo intr'o trăsură de gală, va fi preceda* şi
urmat de o cscuadă de l&ncieri şi jandarm i; pe lângă portierilc tră­
surii deoparte şi alto v o r stă Comandantul trupelor şi Prefectul
de oraş.
I M S. însoţit de acest cortej, va fi dus la casele D-lui Petru
Maviogheni. can sau pregătit pentru locuinţa M. Sale. Aici Prea-
siinţitul Mitropolit cu înaltul cler, autorităţi civile şi militare, vor
primi şt felicită pe M. S.
Muzica militară va cântă, şi seara toată politiea va fi iluminată.
Faţă cu aceste dispoziţii ale Primăriei, lumea ieşană se aşteptă
iarăşi cu o vie bucurie să primească, in a doua Sa capitală, pe tânărul
Dommtoi Carul 1.
Vşa, Miercuri iu 18 Ianuarie, pe la ora 1 p. m., ne spune oficiosul
Progresul, Domnitorul ajungând la Târgul-Frumos, la marginea ju­
deţului laşi, a fost acolo primit de Prefectul judeţului şi un Episcop,
trimis înainte de Mitropoli tul Caliiuc. Acolo erau reprezentate şi co­
munele de pnnpiejur, cu Primarii respectivi, cari au avut cinstea a
prezentă Domnului pâine şi sare; un număr mare de locuitori să­
teni au escortat trăsura D'omnească pe tot drumul. Din distanţă in
distanţă, <*rau Primarii din comunele respective. Înşiraţi pe drum, cari
au prezentai M S. devotamentul lor.
Comuna Podul-lloaei a primit pe Domn sub uu arc de triu m f;
acoli eră şi deputaţiunea trimisă de Consiliul judeţean, compusă din
Consi. Sturdza, \ic. Mavroicordat, Al. Mavrocordat, Const. Negruţi şi
Nicu Aicaz. cari au felicitat pe Vodă de buna sosire in judeţul la ş i:
!n salul I.eţcani, o oră departe de laşi, eră pregătit un arc de triumf
de o deosebită frumuseţă, cu inscripţiuiiea Silnic litrii Dumnezeu
Domnitorul ajungând acolo, fu călduros primit de o deputaţiunc
din partea oraşului laşi, compusă din uolabilitâţilc oraşului, şi de
un mare număr de cetăţeni, pe lângă care s'a însoţii şi comuna Lcţcani
cu cele învecinate.
La sosirea Domnitorullui Ia Lcţcani, marele dascal al laşului
(îheorghe isaehi. unul din (deputaţii trimişi din partea oraşului, spre
mtîmpinaic. au adresat M Sale următoarele cuvinte in limba franceză
Măria Ta,
Urbea Iaşii, pe care Dnălţimea Voastră a binevoit a o numi
■i doua Na Reşedinţă, ne-aui trimis dincolo de a ei oariere spre a Vă
felicită de bunăvenire, şi dte a exprimă bucuria locuitorilor cetăţeni,
<1e i \'S posedă în mijlocul nostru.
Să trăiască Larol i „Suveranul României
10 IIEOKI.K CAROL I

După aceste cuvinte, înmiite urări au răsunat din poporul ce se

adunase acolo.
Carol-Vodă a răspuns, mulţumind inlr'un mod foarte graţios
Dela Leţcani pănă la marginea oraşului Iaşi, Domnitorul a fost
excortat de Primarii de prinprejur şi de o mare mulţime de locuitori
săteni.
La bariera Păcurari se făcu primirea de autorităţile clericale,
civile şi militare. Primarul, incunjurat de Consiliul comunal, Prefecţii
de judeţ şi de poliţie, un detaşament de cavalerie şi un public numeros,
ce stă grupat dincolo şi diucoace de barieră.
La sosirea în barieră, Primarul înfăţişă pe o lavă pâinea şl sarea
tradiţională, şi cuvântă :

Măria Ta,
Cu o bucurie generală poporul Ieşan strigă :
Bine ai venit Măria Ta I
Pâinea şi sarea ce vă înfăţişez este inima curată a acestui popor
Prezenţa Măriri Tale, in mijlocul nostru este cea mai dulce mângâiere,
căci ştim că vom fi bine, aflându-ne cu Suveranul nostru în a doua
Sa Capitală şi Hcşedintă.
Să trăieşti Măria Ta I
Să trăiască Municipiul Iaşilor I
Prinţul răspunse, exprimându-şi înalta Sa mulţumire .că st atlâ
iarăşi între Ieşeni".
Apoi se sui in o trăsură de gală, ce se află acolo, luând pe Pre­
fectul judeţului şi Primar in trăsură, şi in mijlocul unui strigăt necurmat
de f'rii I maintă pe strada Păcurari, care de ambele părţi eră plină de
lume; dcpe balcoane şi ferestre se aruncau buchete de flori frumoase.
Pe această stradă, la casele Prefectului de judeţ, st afla un arc
împodobit cu ramuri de stejar, şi cifrele Domnitorului pe tapiseni
In răspidtenea stradei, Municipalitatea ridicase un alt arc, transparent,
cu armele Municipiului .şi inscripţiunea Vivat Carul I . pe cealaltă
fată a arcului Cifra Princiară, intr’o garnitură tricoloră, sub care se
citea deviza familiei sale ..Nihil sine l)co'
Carol-Vodă sosind la Palatul cc-i fu pregătit, fu primii de Mitro­
politul Calinic şi cu înaltul cler, autorităţile civile şi municipale, şi fi
felicitai de norocita venire. E l fu mişcat adânc de primirea călduroasă
a ieşenilor, pe care o arătă pe faţă şi pe care o şi rosti
Seara toată politia fu splendid iluminată; mai multe transparente
şi arcuri în diferite puncte ale oraşului au fost ridicate.
Domnitorul chiar în acea seară făcii o preumblare in oraş, şi pre­
tutindeni fu însoţit de strigări de Ura I din partea poporului A doua
seară iarăşi se iluniină oraşul.
Puţine zile după sosirea Domnitorului aici laşul avu plăcerea
de a primi şi pe Prinţul Frederir dr HnhenzoUern, tratele mai inie al
Domnitorului.
Prinţul Frcdcric venind direct din străinătate, sosi iii ziua de
24 Ianuarie, şi fu întâmpinai mai întâiu in Podul-lloaei de Prefectul
judeţului, Beldimali, earc-1 însoţi până la salul Lcţcaiu, unde-i ieşi
 $1 A DOUA SA CAPITALA' 71

înainte Carol-Vodă, cu o suită numeroasă şi însoţit de un mare număr

de notabili ai laşului.
întâlnire;- Iu din cele mai cordiale: iar deacolo venind spre Iaşi,
olrară cu toţi prin bariera Păcurari, unde toate aulontăţile şi o
mare mulţime de orăşeni, li primiră cu strigăte de bucurie.
Toate uliţele oraşului erau ticsite de o mare mulţime de cetăţeni,
cai i cu urate entuziasmate aclamară pe inalţii oaspeţi.
Ambii Prinţi, suiţi într’ o trăsură de gală, excortată de un exca-
dron de lăncieri şi jandarmi, au fosl duşi până la Catedrală, unde Mi­
tropolitul Calinic a celebrat un Tc-Deum.
Dela Catedrală, onvoiul se întoarse la locuinţa Domnitorului
iu casele Mavroghcni, iar trupele au defilat pe dinaintea Palatului.

După ce ambii Prinţi au făcut mai multe vizite şi cercetări ale

monumentelor din vechea capitală a Moldovei şi a diferitelor iusti-
luţii si autorităţi, azislând la diferite prânzuri, reprezentaţii şi baluri,
ei plecară împreună din laşi, la 28 Ianuarie.
Asupra acestei petreceri in laşi, mal tntâiu Prinţul Carol I, însuşi,
ne dă lămuriri interesante, în Memoriile Sale, din care extragem ur­
mătoarele note zilnice :
..... Prinţul se duce iar în Moldova, conform promisiunei sale că
laşii vor fi a doua reşedinţă a sa. Astăzi pleacă şi ajunge la Ploeşti.
Mâine ar. de gând să meargă până la Adjud, iar noaptea a treia s'o
petreacă la Boman, aşa că abiâ la 18 (30) Ianuarie are să ajungă în
capitala Moldovei.
(ălătoria, in acest anotimp, nu mai are farmecul călătoriei pre­
cedente Vremea e îngrozitoare, drumurile desfundate şi pretudinteni
si văd Irislele urme ale foametei. Prinţul dă din caseta sa privată,
foarte mult pusă la probă, câte şapte, opt. până la zece mii de franci
judeţelor, ca ajutor pentru cei atât de greu loviţi.
18 (80) Ianuarie. Prinţul Carol face întreaga călătorie in tră-
,ură deschisa cu lot frigul şi vântu l; nu prea îşi păzeşte sănătatea,
dar le suportă mai mult decât oricare din însoţitorii săi. Intre Târgul-
Frumos şi laşi unul din surugii cade depe cal şi-şi frânge un picior
la întrebarea îngrijată a Prinţului, mândrul mănător de cai spune
. ă frântura n’are nici o gravitate, dar că trebuie să fie vindecat până
la reîntoarcerea Prinţului, căci nu este cine să-l înlocuiască. La răs­
punsul Prinţului că se va întoarce peste două săptămâni, surugiul asi­
gură că până ai unei i se va vindecă piciorul.
Primirea în laşi c iarăşi extraordinar de amabilă. Prinţul des­
căleca şi de astâdată la palatul Mavroghcni. Defilarea trupelor, Te-
Deum la Mitropolie, tonte ca şi astăvară.
28 Ianuarie (/ Fevruarie) Prinţul vizitează Şcoala Militară
Iransfcratâ la laşi. şi o găseşte cu desăvârşire neîngrijită; lipsă de
toate cele necesare chiar şi de intbrăcămini; şi încălţăminte, inspec­
tează apoi toate, până iu cele mai mici amănunte şi se îngrijeşte ca să
st indrepteze toate Seara sc angajează un bal de 350 de persoane” .
71 REGELE CAROI. I

1Jintr’o scrisoare a Tatălui său, pe care o primeşte azi, aici in laşi.

Prinţul Carol I află multe lucruri interesante despre vechea sa patrie.
Prinţul Carol Anton scrie :
..Afacerea recunoaşterei tale din partea Prusiei, s a aranjat Scri­
soarea pe care ţi-a trimis-o Bismark. trebiaie să te fi mulţumit Cauza
intârzierei a fost că puterile au negociat nnult intre ilănsele. dacă re­
cunoaşterea trebuia să fie colectivă sau pronunţată separai de îic-
care putere. După ce, de altfel. Busia o luase inamic singurii si in cliip
unilateral, recunoaşterea colectivă nu mai avea mei o valoare, si nu
se mai discută decăt asupra necesităţei idcntităţri notelor. Deaci tă-
răgănirea; nicăieri insă din rea voinţă.
Prinţul moştenitor vorbeşte cu mul l interes de tini . peste tot
în Berlin n’ am găsit decăt bunăvoinţă şi interesate pentru tine o
participare activă insă nu e uşor de înscenat dela un stal aşa d adănt
mişcat şi în plină perioada de creştere. Tintul munceşte şi si- frământ <
spre a se ajunge la o desvollare mare şi nonă nu poţi să-ţi faci idee
cât de mult e schimbat totul, şi în spccinl cum atitudinea şi spiritul
armatei au devenit altele du|>ă enormele >ei succese.
Alegerea mea de deputat în T ârgovişle o consider ca un exemplu
mişcător de alipirea ce ţi se arată.
Mi se pare că chestiunea orientală nu e destul de cuantă ca să
poată sparge Să dea Dumnezeu să isbuteşti ca sa te ţii cât se poate
mai mult afară de această chestiune; căci dacă c ca România să
câştige ceva diutr'însa, partea ce i se cuvine ii va cădeii pnn forţa
împrejurărilor; a voi însă să dobândească o asemenea parte pnn un
amestec pripit, ar fi o greşală. I .asă să naşă Grecia cum va şti depe
urma încurcăturilor pe cari şi le va pregăt i. politica ta numai desvoi-
tarea interioară, fortificarea statului tău şi mina vecinătăţi cu statei'
limitrofe Astfel văd cel puţin eu chestiunea. Încordarea generală eu­
ropeană nu s’a micşorat încă; în acest moment insă e întemeiată mai
puţin pe fapte decăt pe un sentiment gemeral de nesiguranţă
24 Ianuarie (5 Fevruarie) Fratele cel mai mic al Prinţului,
Prinţul Fredcric de Hohenzollern soseşte în laş Bucuria ievcdeni.
e m are; cel dintâiu membru al familiei sale căruia poat< sâ-i arate
noua lui patrie şi care îi aduce vestea directă dela Părinţii lu i' Prinţul
Carol l-n Întâmpinat, icşindu-i înainte cale de câteva oare o mare
mulţime l-a însoţit şi pregăteşte tânărului Prinţ o primire importantă.
De oarece azi e aniversarea l'nirei. oraşul e iluminat seara.
25 Ianuarie (6‘ Feoruarie). Soseşte în laşi ştirea despre logo­
direa Principesei de Hohenzollern. sora prinţului Caro cu Contele di
Flandra. Prinţul o anunţă la masă, care se ia la Mitropolitul, şi pri­
meşte felicitări generale şi cordiale.
27 Ianuarie (8 Fevruarie). Prinţul işi continuă zihn< inspei
lumile şi face exerciţii cu diferitele corpuri de trupa Societatea ora
şului. foarte elegantă, "ste veselă şi mândră, că-l are ca ceniru al pe­
trecerilor ei sociale Pentru astă seară s’ a aranjai o foarte strălucită
reprezentaţie teatrală a Doamnelor, pentru săraci. I (oamnclc din Mol
dova sunt extraordinar de inteligente şi de graţioase, franţuzului
in vorbire şi etilliiră, cu maniere indalo-ritoar . .şi de leganţă şi o
amabilitate fără cusur. Fireşte, tânărul P rin ţ e încarnai de prevenirea
 ŞI A DOUA SA CAPITALA 71

cu care e întâmpinat, şi negreiă că trebuie să picce la 28 Ianuarie

(9 Fcvruarie).
*

Ca unitare vizilârei laşului, in Ianuarie 1867. Domnitorul Carol I

lasă o vrednică amintire icetăţenilor, prin un dar. Toarte însemnat
pentru epoca aceea, de 100K) galbeni, pe carc-i destină să fie întrebu­
inţaţi n alinarea mult <>i siufcrmţi, după cum rezultă din următoarea
scrisoare a Mareşalului Cuirţei Princiare de alunei, triincasă Prefec­
tului de judeţ. Oh. Belii uman :
Domnule l'rr/al,
Din Înaltul ordin al Mărimi Sole Domnitorului, am onoare a vă număra 1000
galbeni, dăruiţi din caseta privată a M. S„ spre a veni tn ajutorul celor mai căzuti
în adevărata sărăcie în oraşul laşşi
Am onoare de a vă aminti idin partea Măriei sale, că aceşt bani sunt daţi cu
irul cumlipi
1. Pentru a fi distribuiţi numai la acei a cărora sărăcie şi mizerie ar fi ajuns
in radul cel imn isiriculos peuhra existenţa lor;
2 Că tniiiii aceştia vor D îmipărţiţi de un Comitet numit chiar de Măria Sa
I lomnitorul
3. i.ă despre Împărţeală şi intrelminţarua lor, Comitetul va aw a a dă de-a
dreptul tnălţimur Sale conturile cele nun exacte, cu lămurire de numele persoa­
nelor la care s au împărţit, şi aiuume cât s'au dat ficcăruiâ.
Mareşalul Cuirţei şi Casei Domneşti, titortjt C. Filipacu.
*

Bilei de Invitaţie |a halul dai dle Principele Cerni I, Io sere de U ieeoer 1807,
le care fu poftii fl fnuntaeul bancher lereelit Mlrhel Daniel.
74 REGELE CAROL I

Relativ la această vizită domnească in localitatea noastră, cred

interesant a reproduce ţi descrierea dală de Monitorul Oficial, care
conţine amănunţimi deosebite.
După ce arată cum s'a petrecut călătoria Principelui Carol I dela
Bucureşti, prin diferite alte oraşe, zice că în IX Ianuarie Domnitorul
a plecat din Roman şi a fost foarte mulţumit de călătoria Sa până
la Targu-Frumos, unde a picat surugiul cu calul jos. îndată M. S.
a dat ordine a se da pe surugiu in cura Doctorului din Tărgu-Fnimos,
pe contul M. S., şi puind îndatorire Doctorului a raportă în fiecare
zi despre starea pacientului.
In areiaşi zi la 5 ore după amiază M. S. a sosit în laşi, în ce; mai
deplină sănătate. La Podul-Iloaiei il aşteptă Comitetul permanent a!
districtului, D-nii Constantin Sturdza, N. Mavrocordat, Negrutzi, Ni-
colae AJcaz, pe lângă cari se uuise şi principele G. Suţu. La o juinfitat'
de poştă 1 S. a fost întâmpinat de o deputaţiunc din partea Mumei
palităţei: I)-nii Constantin C.arp. I). Ciurea, Asaki, Generalul Mavrodin
Intrarea I. S in Iaşi a fost un adevărat triumf. Toţi locuitorii
alergau spre întâmpinarea Principelui Domnitor, pe care l-au condus
cu strigări entuziaste.
Arcuri de triumf, buchete de flori, muzici, urări. în fine cel mai
mare entuziasm şi cea mai cordială primire. Doamnele an acoperit
trăsura M. S. cu flori. I. S. s'a coborît la casa D-Jui Mavroghem. unde
a găsit pe Mitropolitul, pe Generalul Balş, Gr Crupenselii Preşedin­
tele Gurţei de apel, o mare parte din Parchet, corpul profesoral şi
toate autorităţile.
Seara, deodată tot oraşul eră spontaneu iluminai M S. a ieşi'
pe jos spre a face o preumblare trecând pe mai multe stradi. unde
pretutindeni eră neîntrerupt aclamat cu ovaţiuni şi strigăt di
ziaste.
In ziua de 20 Ianuarie, Vineri, Măria Sa a primit toate autorităţile
constituite. Curţile, Tribunalele, membrii Comitetului permanent. Mu
nicipalilatca. Epitropia Sfântului Spiridon şi anuala. A pus a i se
prezentă fiecare funcţionar, şi a binevoit a vorbi cu fiecare
l a patru oare toţi Consulii s’au prezentat Înălţimii Sale, afara
de Consulul Englez. Toţi erau în unifonnă şi însoţiţi di personalul
cancelariei lor. înălţimea Sa a primit pe fiecare pe rând
Seara, mergând la teatru, Principele Domnitor a găsii piaţa şi
stradele iluminate, şi la intrare a fost saluta! cu un întreit un plin
de entuziasm.
Tot în acea zi. 20 Ianuarie, Principele a inspectat cu dcamănuntul
Şcoala Militară. A făcut o revistă despre toată îmbrăcămintea şi fen­
tele fiecăruia e le v : in urmă adunând pe elevi in curtea şcoalei i-a
pus să facă exerciţiu despre mânuirea puştii şi toate mişcârih coaie
de pluton.
Seara Consulii şi giranţii Consulatelor au avut onoarea a prânzi
la înălţimea Sa. Sâmbătă. 21 Ianuarie, Principele Domnitor a vizitai
tribunalele şi curţile civile şi militare, şi a însărcinat p Ministrul de
serviciu de a inspectâ cu deamănuntul toată grefa tribuualeloi şi
curţilor.
Această inspecţiunc a ţinut cinci oare
 ŞI A DOUA SA CAPITALA 75

In ziua de Duminică, 22 Ianuarie, înălţimea Sa a fost la bise­

rica Sf. Spindon, unde Mitropolitul a săvârşit Sfânta Ixlurghie. Luni,
înălţimea Sa a mers şi a făcut o nouă inspecţie la Şcoala Militară, La
întâia vizită ce a făcut Principele şcoala era în lipsă de toate, chiar
de astru L ri au sosit obiectele dela Bucureşti, şi s'au şi împărţit.
Principele a inspectat cu deamănuntul pe fiecare elev şi tot echipa­
mentul său. înălţimea Sa a fost mai mulţumit.
Sâmbătă seara Înălţimea Sa a dat un prânz, unde se afla un
număr însemnat din cele mai mari notabilităţi.
Duminică, asemenea s’a dat alt prânz, unde erau invitaţi toţi Pre­
şedinţii Lurţilor şi Tribunalelor. Luni seara s'a dat un bal mare la
înălţimea Sa.
Miercuri in 23 Ianuarie Înălţimea Sa, a vizitat spitalele cu dea-
mânuntu! La masă a invitat notabilităţile cele mai înalte : S. S. Mi­
tropolitul, D. Balş, C. Sturdza, Beldiman şi a lţii; şi, la finitul prân­
zului a anunţai noutatea despre măritajul surorei sale, A. S. R. Prin­
cipesa Mana cu Corniţele de Flandra, şi fericirea de a fi primit această
uoutat' la laşi
Seara Principele Domnitor. însoţit de A. S. Principele Frederik.
a mers la balul dat de notabilităţi in casa Generalului Nicu Mavro-
cordat. Balul a fost splendid şi mai multe toaste s'au ridicat în fa­
voarea membrilor Familiei Domnitoare.
Joi, înălţimea Sa a mers la Cristeşti, proprietatea D-lui Alexandru
Mavrocordat. unde a primit un dejun.
înălţimea Sa a petrecut două ore întru a vizita herghelia din pro­
ductele anglo-române.
Seara. înălţimea Sa a mers cu Principele Frederik să prânzească
la Mitropolie, unde-i aştepta o masă de 50 persoane. Mitropolitul a
telicitat pe Înălţimea Sa, pentru sosirea Principelui Frederik şi pentru
mantajul Principesei Maria.
Vineri. înălţimea Sa vizită telegraful. închisorile, cazarmele.
Seara îşi luă concediu dela toată societatea ieşană, iar Sâmbătă dimi­
neaţa la 9 ore plecă ia Bucureşti.
•

Ziarele ieşene locale nu lipsiră a comentă această venire a Prin­

cipelui Carul 1 in Iaşi. fiecare în felul său de a vedea. Organul principal
al fraefiunei libere şi independente, de sub conducerea lui Nicolai lo-
nescu. Tribuni Românii din 18 Ianuarie, se exprimă astfel cu acest
prilej :
Măria Sa Domnitorul a sosit în Iaşi astăzi, pe la patru ore după
amiaza Primirea ce i-a făcut Ieşenii de astădată, nu a fost mai puţin
simpatică decât primirea ce-i făcuse cu ocaziunea întâiei Sale vizite in
oraşul nostru. Ieşenii sunt voioşi de a aveâ in mijlocul lor pe Dom­
nitorul care, >u atâta graţioasă bunătate ştie să atragă inimile tu­
turor.
Măria Sa s'a scoborît in casele D-lui Mavrogheni, caro-i fusese
anume pregătite şi împodobite cu verdeaţă. Acolo erau adunate toate
autorităţile icşeiit pentru a felicită pe M. S. de bună venire. Acolo
pe stradă, se strânse şi un mare număr de cetăţeni pentru a mani­
n RBGELK CAROL I

festă iubirea lor pentru Domnitorul Constituţional, sub a căruia dom

nire se afirmă şi se întăresc libertăţile pubbce'
Aceiaşi foaie, cu data de 2o Ianuarie, relatează apoi
„Ieri a sosit in Iaşi şi Alteţa Sa Regală Principe! < Frederic de
1lohenzoUem. Măria Sn Domnitorul a ieşit înaintea fratelui său pi
a-l primi. Oraşul era animat, şi seara stradele fură iluminate
T ot ieri, era ziua de 24 Ianuarie, aniversarea consacrări i princi­
piului unitei, prin iniluila alegere a /ostului Domnilor Alexandru han /
Nu putem zice că această zi a produs în sufletul Ieşeniloi nici bucurii
nici întristare, căci puţini au fost la număr acei ce şi-au adus umiidi
de dănsa. Autorităţile bisericeşti, civile şi militare au fost cele dintaiu
cari au uilat-o. Nici o serbare oficială nu s’a făcut întru onoarea acestei
serbări naţionale.
Putca-vom însă face şi noi ca publicul oficial si neoficial? Poate-sc
oare şterge şi din mintea şi imnul noastră suvenirea zilei de 24 Ianuarie
Putea-vom uită şi noi că in acea zi, sunt acum opt ani. Adunarea clei
tivă a ţârei Munteneşti, strânsă pe dealul Mitropoliei, onsfinţeâ prii
voinţa naţională principiul unirei, alegând de Domnitor Românii i
unite pe Domnul ţărei M oldovei? Nu, aceasta nu o putem face
Zilele in cari s'au îndeplinit fapte mari îşi au bunul şi răul lor.
Timpul insă trece, şi cu el răul se şterge, ca şi cum nu ar fi mai fost.
Cuvine-se insa ca pentru răul care nu mai există, să uităm şi bunul n
n zi ne-au lăsaI?
Acum nu mai este iu joc persoana Domnitorului des la ' tt.'r1
Acel Domnitor şi-a luat plata faptelor sale. Istoria \a judeca mai âra
ură şi fără părtinire decât noi Domnia căzută Să nu uităm insă < i
faptul naţional îndeplinit la 24 Ianuarie lKăd, din care acea nefericită
alegere a fost numai uu incident secondai' şi trecâloi subzista şi »
întăreşte, şi că acel fapt este înaiute di toate şi mai presus di toal >
condiţiunea esteticei noastre naţionale, speranţa noastră in viitoi
Acestea sunt credinţele noastre, şi pentru aceasta ne intristăn
că lumea noastră oficială nu şi-a adus aminte că ieri. eră ziua de 24
Ianuarie".

rjiestiunea sirămutărri t.urţei de lasaţie din lltii-iire-ii in laşi

Lovitura dată laşului de Senul, iu putriia \uimei llooniiiorului

Una din cele mai urgente cerinţi ale cetăţenilor Ieşeni, având
de ţintă a îmbunătăţi întru câtva soarta oraşului lor, ce renunţase
la scaunul I ionmesc, fu după cum am arătat şi in Capitolul precedent.
aducerea Curţei de Casaţie aici. crezând că, prin atracţia afacerilor
mari judecătoreşti, ce ar fi adunat aici magistralii cei mai de samă
ai ţărei, advocaţii şi împricinaţii, s a r fi dat un sprijin puternic şi
un avânt mişcărei publice, şi în special comerciului si industriei ieşene.
Domnitorul Carol I promise solemn Ieşenilor, eâud s< află in
mijlocul lor, că va stărui spre a se realiză căi mai curând această le­
gitim i dorinţă Din cele ce am arătat, el şi ceru guvernului sân să
prezinte cât mai neîntârziat Corpurilor Legiuitoare un proiect de lege.
pentru a se autoriză strămutarea Curţei de Casaţie la laş: un văzut
 Şl A DOUA SA CAPITALA 77

rezultatul primului vot al Camerei Deputaţilor, care produşi o des-

■urajare generală in Iaşi, dar am arătat totdeodată şi actul virtuos
al Principelui, de u nula legea şchioapă şi nedreaptă ce se votase
ui locul devorate Irebuinţi, şi de a invită aceiaşi Cameră să revină
la sentimente mai nobile şi mai vrednice de cauza ce trebuia să o
servească
l-a 9 Martie 18ti7,ce-i dreptul. Adunarea Deputaţilor din Bucureşti,
sezizată din nou de guvern, votează luarea în consideraţiunc a legei
pentru strămutarea Curţei di Casaţie la Iaşi, ceeace provoacă aici
un adevărat entuziasm. In numele Consiliului Comunal şi al întregei
populaţii ieşene. Primarul adresează îndată depeşi de mulţumire Ca­
merei Vlinistrului-Preşedinte i. C. Brătianu, şi chiar Domnitorului,
aceasta din urmă în cuprinderea următoare :
Marin Tal
l glas unanim <le mulţumire se ridică către Tronul Măriei-Voastre din partea
cetăţenilor laşului, iflituri despre votul Camerei pentru transferarea Curţei de Cn-
siiţiune la Inşi Să trăiţi Măria Voastră I Să trăiască Domnitorul Homâniei!
Primar. Th. Trata.

Oraşul întreg fu iluminai in seara când se află îmbucurătoarei!

csi’ .şi cetăţenii ieşeni se arătură eu lotul satisfăcuţi de iluzia primei
răspiaie r ie du ţara Întreagă, pentru sacrificiu] palriolie ce-1 făcuse
echea Capitală a Moldovei.
Foaia (îazrlti th Inssi din 12 Martie 1867, serie următoarele în
această chestie :
Primim marea şi importanta noutate că proiectul de lege pentru
trauslerarea Curţei de Casaţiuue in Iaşi s'a pus în discuţiune, şi s’a
nur dt Cameră, articol după articol, rămănănd pe Luni numai vo-
arc ' i bloc lală depeşa Ministrului de Interne, Ioan Brăliami,
adresată Prefectului de la ş i:
llucurrfJi, 12 Martir. 9 oare *»ra.
ttfimnulr Prrfccl,
Luarea Ia coiuiileraţiuiic a procctului de lege pentru mutarea Curţei de Ca-
saţiunr s'a primit la Cameră cu 79 contra 42 voturi; in urmă s'a primit articolele
i mure majoritate de părţi Luni votarea tn total. Primi ren de sigur.
Ministru, Ioan Hrâtianu.

Xu putem să ne îndoim un singur moment, continuă (îazela fi­

lată, după cele ce ne anunţă Domnul Ministru de Interne, că votarea
definitivă nu aveă un rezultat favorabil. Aşă dar suntem în ajunul
il :i vedea dispărând odată pentru totdeauna mărul de discordie re
util in— până acuma oarerari animozităţi între Moldoveni şi Mun­
teni, şi n credem datori cu ocaziunea de faţă a exprima din suflet
mulţumirile noastre Măriei Sale Principelui Carol I de Hohenzollcrn.
can . convingăndu-s* in persoană de decăderea materială In care ajun­
sese partea Şirei de dincoace de Milcov, din cauza unei centralizări
nechibzuite in Capitala Bucureşti, a luat iniţiativa acestei măsuri de
înaltă înţelepciune, care va aveă de efect a cimentă în mod nedi-
solvnbil sfânta cauză a unirei.
78 KEOEI.E CAROI. I

La 13 Martie, Adunarea deputaţilor a votat cu o majoritate «le 75

contra 52 voturi, lenea transferi!rei Curţei de Casaţiunela laţi. rămânând
ca ea să fie apoi prezentaţii ţi Senatului, pentru o asemenea aprobare
Un mare numitr de deputaţi din Muntenia au fost favorabili
proiectului ţi au dat probe de un spirit de dreptate pentru laţi
„Transferarea Curţei de Casaţiunc la laţi, continuii aceiaşi Hazelit,
ajunsese a fi o chestiune vitalii pentru armonia dintre Românii de pe
ambele maluri ale M ilcovului. mai mult poate, dela rezolvirca ei
atârnă consolidarea Unirei definitive ţi a contopirei absolute a ele
meniului Român. laţii ajunsese a crede că numai Curtea de casaţiunc
îi va redă, cel puţin în parte, cele pierdute, ţi ţinea mai presus de
orice la dobândirea ei I Acum orice pretext lipseşte răuvoitorilor:
cei de bună credinţă sunt mulţumiţi. Votul Adunărei ne-a dovedit
odată mai mult. că la ocaziuui mari, mandatarii naţiunei Române
sunt la înălţimea misiunei lor, că ei ştiu a sacrifica interese locali
principiului naţional. Dacă deputaţii României de dincoac de Milcov
(Moldovenii) au dat în diferite rânduri probe eclatante de devotament
pentru Patria comună, ţi de nobilă abnegaţiune, deputaţii de peşti
Milcov au răspuns de astădată, cu o egală tărie de principii ! Feb
cităm din inimă pe guvernământ că nu a cruţat nici o osteneală pen­
tru a dobândi transmutarea Curţei de Casaţiunc la laţi, il felicităm
dimpreună cu deputaţii Români mârinimoşi. cari au trecut cu mândră
ncpărtinirc asupra unor interese locale, de o importanţă ea totul se
cundară, ţi asupra unor teorii centralizatoare, necompatibile cu starea
lucrurilor de acum.
Oraşul laşi se află, de câiul este cunoscut votul Adunărei. in ■
veselie nespusă. El a scuturat de pe sine iarăşi tot ci părea a tinde
spre separatism. El a îmbrăcat vestmintele sale de sărbători, şi in
seara de 14, a fost iluminat in toate unghiurile sale.
Cu toate acestea însă, câteva spirite mai uecrezătoare se întreabă '!
Şuiului cons/infi-va votul Adunărei? Noi le răspundem la aceasta
înaltul nostru Domnitor ţine mult la realizarea votului Camerei
guvernământul M. Sale face tot ce-i este prin putinţă spre acest scop;
ţara s’a declarat prin mandatarii săi din Cameră, şi voi vă îndoiţi ’
A se îndoi, la o aşâ stare de lucruri, de Senat, ar fi a se îndoi de leali
lalea acestui corp înalt, ar fi a se iudoi de devotamentul său pentru
tron ţi patrie, ar fi a presupune o rea credinţă vederată din partea
unor oameni copţi ţi prudenţi ! Noi, nu ne putem indoi nici un mo­
ment de Senat; pentru noi Curtea de Casaţiunc este ca ţi strămutată
acum” I

Dar dacă unii din fruntaşii reprezentanţi ai laţului şi ai Moldo­

vei vorbeau astfel, în public ţi presă, şi în Parlament. nu toţi,
după cum se vede, formau un concert puternic, pe ar. nici o notă
discordantă să nu-l înjosească, să m t-l. . . nimicească chiar
Cei ce au susţinut mai cu energie cererea Ieşenilor relativă la
strămutarea Curţei au fost deputaţii Gh. Mârzescu, V Pogoi. M
Kogâniceanu. N. Blaremberg, etc., iar dintre principalii cari au com­
bătut-o, au fost Beizadea Dim. Ghica, Nicu Racoviţă, Const. Boii
rescu, Const. Aricescu şi Nicolai lonescu.
 Şl A DOUA SA CAPITALA 7»

Deputatul nmldovan, din cei mai cu vază pe alunei, Nicolai

lonescu, cap al fracţiunci liberale, avu cu totul alte păreri decât majo­
ritatea cetăţenilor şi reprezentanţilor vechei capitale a M old ovei!
Pentru ce Ne-o spune el in organul său Tribuna Românii precum
si m pliu Parlament, şi următor acestor idei, este singurul dintre ieşeni
care vorbeşte cu energic contra strămutăm Curţei de Casaţie la Iaşi.
dă prin aceasta curaj reprezentanţilor Munteni să stăruie în men­
ţinerea Curţei la Bucureşti, şi contribuie astfel la una din ceh' mai
puternice lovituri ce s a putut da cândva laşului, şi de care se resimte
până şi in ziua de astăzi.
Dar să citez mai întâiu câteva argumente ale lui Nicolai lonescu,
din Tribunii sa, cu data de 6 Fevruarie 1867:
„Sâmbătă, s’a făcut in Camera Deputaţilor, zice lonescu, o pro­
punere de a se lua de urgenţă in disenţiune proiectul de lege prezentat
de Minister pentru transferarea înaltei Curţi de Casaţiune şi Justiţie
din Bucureşti iu Iaşi. Spre a fi admisă o asemenea propunere, ar fi
trebuit să întrunească majoritatea a două treimi din Adunare. De-
peşile ne spun că a fost 57 de deputaţi cari au votat pentru luarea
în desbatere de urgenţă a acestui proiect, în timp ce 52 au votat contra.
Urgenţa dar a fost respinsă şi proiectul a rămas să vină in discuţiune
după votarea budgetelor, pe la sfârşitul săptftmânei, adică aproape
de terminarea sesiunei ordinare a Adunărilor Legiuitoare.
Votul dat de Cameră cu această oeaziune totuşi este sem nificativ;
din el rezultă că dintre deputaţii aflători astăzi in Bucureşti, la postul
lor. 57 ar fi pentru transferirea in laşi a Curţii de Casaţiune. Majo­
ritatea Adunărei de jos se pare dar favorabilă acestui proiect.
Peste curând. Iaşii, cu toată probabilitatea, vor avea pe coroana
lor şi această perlă nestimată, pentm posedarea căreia eram amenin­
ţaţi cu luptă, demnă de eroii anliclutăţci, intre cele două de căpe­
tenie oraşe ale Bomâniei.
Intristaţi-vă şi cu amar plângeţi voi toţi, eroi in perspectivă ale
acestei lupte avortate. Moara de vânt va pieri dinaintea voastră ca o
nălucă răutăcioasă. Băgaţi sabin in teacă, cavaleri de tristă figură I răci
vedeţi bine că iiu mai aveţi de lovit decât vântul.
Acuma se vede bine şi lămurit că ceeace doreau corifeii masca­
radei separatiste nu eră dorul de a da Iaşilor scaunul Dom niei; şi nici
aveau convingerea că acest schimb va cădea ca un balsam tămăduitor
[ieste ranele de care suferă populaţiunea română a oraşului nostru.
De ar fi avut această convingere şi acest dor, deputatul colegiului al
patrulea, cuconaşul deputat al ţăranilor (N . B. Roznovanu), ar fi stat
în Bucureşti. împreună cu amicii săi politici, sjire a mări cohorta celor
ce vor strămutarea in laşi a Curţii de Casaţiune. iar nu s’ar fi întors în
vechea sa capitală. Căci poate cetitorii noştri încă uu o ştiu. un cât
pe oi Măria Sa, un Măria Sa în vis, a dat in ştire mai deunăzi tuturor,
celor ot se cuvine a şti, dintre cei ce cât pe ce era să devie supuşii săi,
că s’au întors cu sănătate în oraşul ce, cât pe ce erâ să devie capitula
sa. Şi ştiţi pentru ce acel nobil cavaler s'a întors în Iaşi? Pentru ca
sa sitsţie deaici aducerea Curţii de Casaţiune I
Dar nu noi. păcatele noastre, erâ să aducem în sânul nostru acea
Curte de Casaţiune atât de mult râvnită. Aceasta erâ s'o facă acei ce
DU HKC1KI.K C A » H.

stătea» în Bucureşti, acei cărora noi le dădusem dreptul să pună într o

tiruă o bilă albă sau neagră. Dacă cei ce s'au îngrămădii în Iaşi spre
a pescui în apă turbure, ăr fi rămas acolo in Bucureşti, la postul lor,
astăzi poate lotul ar fi terminat : voturile lor adăugite pe lăngă cele
57, ar fi putut forma cele două treimi cerute de lege, pentru se cer­
cetă dr urgen(ă proiectul strămutăm tiuiţii de Casaţiune. şt reşeilmf
acestui înalt corp ar fi fost hotârită de alaltăieri."
Ca deputat în Cameră, Nicolai lonescu vorbi în inai mulţi şe-
dinţi împotrivă adurerci Curţei de Casaţie în Iaşi. si pe lângă li
argumente ale unor deputaţi Munteui. mai zise, în substanţă, şi fra­
zele : ,,Nu duceţi justiţia in mijlocul corupţiunilor trecutului, taci
se molipseşte iu atmosfera oamenilor corumpători. l-a 1862 Vdunarei
eră bombardată de depeşile telegrafice dela Iaşi, ieşite din fabric»
unui favorit al Curţei de Casaţiune, interesat s’o aibă mai aproape ca
s'o exploateze. Moldova nu împărtăşeşte acea sete înfocată i la­
şilor pentru Curtea de Casaţiune, neaşteptând mult bine dela aceasta
strămutare ; cunosc Bârlădeni, Băcăuani. Focşăneni, Gălăţem, etL.. ari
s ar întrista foarte când s a r duce Curtea de Casaţiune in tru » oraş
care, din nefericire, încetează pe toată ziua de a fi un oraş românesc
Faţă cu asemenea argumentări ale unui parlamentar moldovan.
cu mare vâlvă de orator, şi cap de partid, eră într adevăr greu de ob
ţinut pentru laşi un /avor, care, in fond, n'ar fi fost decât o mică păi
ticică din răsplata ce i se cuvinea, pentru marea jertfă ••> • făcuse pe
altanil Unind.
*
Asupra acestei chestii se mai găsesc unele voci ieşene, inca di»
Aprilie 1866, cari să |mic în cumpănă valoarea unui atare act. şi or­
ganul Clubului Naţional, ce mai târziu deveni partidul Junimei. foaia
Vocea Naţională, scrie la 13 Aprilie asupra strămutăm Casaţiei
una din principalele ecrinţi ulc ieşenilor, următoarele
„In primul rang al acestor cerinţe stă pentru locuitorii din Iaşi
strămutarea Curţei de Casaţiune dela Bucureşti, iii vechea Capital»
a României de dincoace de Milcov. Multe se pol zice in contra acestei
strămutări, şi multe le-am zis şî noi când se agită această chestiune
Insă ne-am convins de un lucru : că Ieşenii fin cu tot dinadinsul Io ea.
că aşezarea Curţei de Casaţiune iu Iaşi le pare o garanţie pentru bi­
nele Unirei, pentru sinceritatea neinteresată cu cari toţi i susţinem
Ei zic : Bucureştenilor le este prea uşor de a fi patnoţi ei n au
pierde nimic şi au toate a câştigă; Unirea le-n îndoit ( apital» in toate
interesele e i ; prin urmare când strigă ei Unire şi Principe străin
noi nu distingem cu siguranţă dacă sunt conduşi dr patriotism des»
teresat. sau de interes nepatriotic.
Voim un fel de gagiu al bunelor intenţiuni; dacă • sl i vorba ca
Unirea sub Princip» străin să ne aducă înflorirea tarei întregi şi ■
fiecărui oraş în parte, să ne aducă şi o mică reinflonre a laşului, şi
fiindcă tranziţiunea dela 1862 a fost prea bruscă, fiindcă oraşul laşi
s'a nimicit, fiindcă concentrarea tuturor serviciilor la Bucureşti a fost
cu mult mai mare decât eră trebuinţa, astăzi să se reaşeze câteva din
acele instituţiuni la laşi, să se ridice în parte interesele prea aspru
 $1 A DOUA SA CAPITALA

lovite, să se uşureze generaţiunei actuale sacrificiile, şi să iasă in fine

laşul din poziţiuuea precară, de a fi cu mult prea mare pentru mizeria
actuală şi cu mult prea mic pentru vechea tradiţiunc. Reşedinţa, Mi­
nisterele, Camera, Senatul, Curtea de conturi. Consiliul de Stat sunt
şi să rămână iu Bucureşti; fie insă in Iaşi Curtea de Casaţie, unu
mn marile in stitu ţiu » fundamentale ale Statului, care să silească şi
pe Munteni a veni la laşi, precum au fost şi simt Moldovenii siliţi a
merge la Bucureşti” .
Camera Deputaţilor, cu toată înverşunata opoziţie a unora, după
cum am arătat, votă transferarea Curţoi de Casaţie, în şedinţa dela
13 Martie, puindu-i insă condiţia ca ea ,.să fie imediat restituită Bu-
cureştiului, de indală ce o cale ferată se va înfiinţa între Bucureşti
şi laşi". Se luă dar cu stânga ce se dădea cu dreapta. . . Totuşi fu o
mare bucurie pentru Iaşi această lege problematică, căreia fraţii Mun­
teni din Cameră ii acordase câteva voturi pentru a forma o majori­
tate relativă. Mai eră o încercare insă, la care trebuia pus diamantul
acesta, şi la această a doua încercare, piatra preţioasă se prefăcu în p ra f!
Senatul Principatelor-l’ nite nu fu de aceeaşi părere cu majori­
tatea Camerei D eputaţilor! Şi, la 30 ale aceleiaşi luni, Martie, ve­
nind în discuţia maturului Corp proiectul de lege votat de Cameră.
Senatul găsi de cuviinţă a respinge chiar luarea sa tn consideraţie.
Ku prima, şi poate cea mai de samă lovitură ce se aduceâ sen­
timentelor şi intereselor publice ale laşului, şi in acelaş liinp o ofensă
Domnitorului ţărei, care-şi dase cuvântul că va stărui cu putere la
realizarea acestei lucrări.
Ministrul de interne I. C. Brntiauii. pătruns de gravitatea cazului,
încearcă să ogoiască puţin durerea Ieşenilor, pricinuită de această pu­
ternică lovitură dată, şi trimese Primarului laşului următoarea depeşă :
H u e m m i. 30(11) Aprilie 1807.
Domnului Primar, laşi,
Senatul :i respins lumea fu consideraţie n proiectului <te lege pentru tr:toste­
nii cil Curţci tic Casaţiunc In Inşi. Votul Semitului n'a zguduit intru nimic opiniuneu
Guvernului Măriei Sule Domnitonilui, tn această chestiune, şi această opiniune
este şi o Camerei; el arc deplinn consideraţiune că Inşii vor avea Curtea de Casaţie,
defi crea mai târziu.
Ministru de Interne, I. Hrâlimiu.

Prefectului judeţului laşi. acelaş Ministru ii lelcgrafiază la 3

Aprilie următoarele:
încredinţează pe Ieşeni ră guvernul cută să-şi puc tonte silinţele sale a du
laşului prosperitatea trerută, ca să devie un fupt n doua Capitală a României;
Intr'aceasta nu tace decât a se conforma voinţei Domnitorului, care are solicitu­
dine particulară pentru Inşi; in curind va dovedi că laşul va fi a doua Sa reşedinţă ;
atârnă acum delii atitudinea Ieşenilor ea să-l menţie in aceste sentimente.
Cu toate făgăduinţele de a se realiză eeitu mai târziu această do­
rinţă. această nădejde dc ajutorare a situaţiei lovite a laşului, ea răt
mase şi până azi literă moartă, căci interesele marei majorităţi a re­
prezentanţilor guvernului şi Corpurilor Legiuitoare, predominară tot­
deauna intru a păstra tot ce se puteâ, şi cât se putea mai mult, numai
pentru Bucureşti.
M. A. H o p U * - K m l* c » m t t 8
t£ RKOKI.K CĂRUI.

De sentimentele atinse ale Domnitorului, eu acest prilej. Iii vor­

beşte fără înconjur, prin Mesajul de închidere il Corpurilor l.cgim-
toare, cetit la 13 (25) Aprilie următor, în care se găseşte şi următorul
p aragraf:
Domnilor Senatori,
„A m simţit o vie MAhnire că.nu aţi găsit de cuviinţă a ă un cu
Camera Deputaţilor. în primirea proiectului de lege pentru transla­
tarea provizorie a Curţei de Casaţiune la laşi. măsură recomandată
de consideraţiuni destul de înalte. Am insă încrederea că în sesiune
viitoare veţi recunoaşte, că ar fi înţelept de a acorda acelui oraş. o
satisfacţiune dorită cu atâta căldură".
In Memoriile Sale, Regele Carol 1 zice despre această chestie gin
gaşă, la data de 13 (25) Martie : „Camera votează permutarea Cui
ţei de Casaţie la Iaşi, o concesie pe care Brătianu, sufletul Mi­
nisterului, o face Moldovei, pentru ca să-şi păstreze in Cameră votu­
rile Deputaţilor Moldoveni, şi prin urmare majoritatea".
Votul Senatului, anulând pe cel al Camerei, cuvântul dat dc Prin­
cipele Domnitor Carol 1, fu nesocotit de acei ce puneau mai presus de
interesul întregei naţiuni, interesele lor personale.

Serbări Domneşti şi Serbări Viponnlp.

laşul, în toate prilejurile când ţara cătâ a-şi manifestă simpatia,

respectul şi devotamentul către Tron şi patrie, u’a rămas mai pe jo s
de celelalte oraşe ale ţârei; dim p otrivă' totdeauna aici sa dai >
importanţă şi desvoltare mai mare sentimentelor dinastice şi pairio
tice. Astfel, la 8 Aprilie 1867 se celebrează in laşi. pentru intâiaş dată
ziua naşterei Prinţului Carol, prinţr'un impunător Te-Deum, ofi
ciat in Catedrala Mitropolitană, unde a luat parte toate uutoritâţih
civile, militare şi eclesiastice, mart mulţime de cetăţen şi Consulii
tuturor puterilor ce-şi aveau reprezentanţii in Iaşi.
Trei salve ale trupelor de garnizoana ce se aflau in curtea Mitra
poliei, au anunţat locuitorilor serbarea numireişi naşterei Domnitorului
Vpoi trupele in sunetul muzicilor au defilai
La 12 ore Prefectul de judeţ, în Camera sa din Palatul Admini­
strativ, a primit felicitări pentru M. S.
Primarul Comunei cu toţi Consilierii au fost cei dintâiu cari au
felicitat, şi au rugat pe Prefect să fit interpretul laşului către Domn
pentru îndoita serbare, trimiţând la Bucureşti îu acel moment ur­
mătoarea telegramă :
Mâria T a l
Xiua de 8 Aprilie, tn care plebiscitul Românilor vă numeşl Domn pe tro­
nul lui Ştefan şi Mihaiu, această zi care este şi aceea aniversară a Măriei Voastre
dă cea mai frumoasă ocaziune Ieşenilor ii vă adresa cu sinceritate călduroasele
şi devotatele lor urări de fericire, pentru Mărci Voastră n căruia augustă privire
e îndreptată spre prosperatelaşilor. In numele Comunei dară din nou zicem :
Trăiască România, Trăiască Domnitorul ci l.nrol I.
Primar, Th Teulu
 Şl A IXIUA SA CAPITALA sa

Scara oraşul fu ilum inai; trei muzici au contat pr piaţa Palatului,

pc a Primăriei, şi in grădina Primăriei.
După săvârşirea Te-Deumului şi a defilărci, şcolarii in număr
de mai multe sule. însoţiţi de profesori şi stindardele şcoalelor, au
depus stâlpăni sărbătoarci Floriilor la Catedrală, |>e rare, după datină,
deia Biserica Domnească Sft. Nicolai cel Mare, în ajunul sărhâtoarei
îi duc cu ceremonie religioasă la Mitropolie.
Asupra acestei serbări, foaia locală (iazeta de lassi, cu data de 9
Aprilie 1867, scrie :
„Ziua de ieri a fost aniversarul zilei celei mai ferice a României.
In K Aprilie 1866, M. S. Domnitorul Carol 1 de I loheuzollern, alesul
nuţiuiiei Bomăne, a fost proclamai Domnitor al României.
Cine nu-.şi aduce aminte de bucuria frenetică ce umplu ţara in
acea zi de fericire neaşteptată? l ’e când toată lumea începuse a-şi
pierde speranţa, pe când sguduituri cumplite ameninţau palria cu
pericole din rare nimeni nu puteâ şti ce va ieşi, pe când un 3 Aprilie
umpluse sufletele de spaimă şi dovedise slăbiciunea unui guvernă­
mânt provizoriu, fruct al unei revoluţiuni paşnice, iată ziua de 8
Aprilie că soseşte, şi cu ea iubitul nostru Domnitor, speranţă. încredere !
Cu an trecui de rând România are o casă domnitoare eredi­
tară. un an trecui de când Carol I este Domn R om âniei! Acel an
când îl considerăm în toate faptele ce s'au petrecut iu toată curgerea
sa ne pare că a fost menit a fi un timp de încercare asupra naţiuuoi
Române. îndată după sosirea Domnitorului, trebui să se facă pre­
gătiri de războia, începute deja în timpul Locoteiicllţei, răci străinul
ne ameninţa cu o invaziune. Slabi prin ani lungi de o administraţiilor
rru şi dezordine financiară, slăbiţi încă prin o revoluţiilor care, na-
turalmente a alias după sine dezordine mai mare, cu toate silinţele
Guvernământului provizoriu, de a palia cel puţin relelor de care eră
cuprinsă ţara. Românii. în cea mai mare parte nu disperară, ci se
pregătiră cu energie la luptă, luptă neauzită intre o armată in care
rodea viermele discordiei şi a ncdisciplinei. cu armata unui mare
imperiu, intre o armată lipsită de arme şi de niuiiiţiiini, cu o armată
prevăzută cu toate, intre o ţară ncconstituitâ cu un imperiu de mii
di ani ! Bande de voluntari se formau din toate clasele societăţii.
Hunii stea ce a păzit până anini România, a ferit şi alunei de ea
pericole!' imense ce puteau naşte dintr'un râsboiu ; alte ispite insă
aşteptau patria. Seceta, foametea şi holera, începură a bântui grozav
luate ungherile României. Rele grele cari dispun popoarele la orice
întreprindere neprecugetată. Cu toate acestea Românii aveau acum
de Domnitor pe Carol 1, care câştigase loate inimile, in care se con­
centra loală încrederea !
Acel timp de ispite şi doliu a trecut acum. pacea domneşte in ţară,
speranţa i reînviat. Graţie energiei române putem speră că de acum
toate vor luă un curs regulat.
Salutăm, dară, eu fericire ziua de 8 Aprilie, ca ziua consolidărei
României, prin proclamarea augustului ei Domnitor de către poporul
întreg. O urâm şi ca ziua naşterei acelui care a fost chemat să fondeze
dinastia Română să curme starea revoluţionară perma