GEORGETA ZEGAN

Disciplina de OrtodonŃie şi Ortopedie Dento-facială

Facultatea de Medicină Dentară
Universitatea de Medicină şi Farmacie "Gr. T. Popa" Iaşi

ORTODONłIE
ŞI
ORTOPEDIE DENTO-FACIALĂ
TEHNICI CONTEMPORANE

EDITURA PIM
IAŞI – 2012
Referent ştiinŃific: Prof. univ. Dr. Aurel V. Fratu

EDITURA PIM
Acreditată de CNCSIS, 66/2010

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

ZEGAN, GEORGETA
Ortodonţie şi ortopedie dento-facială : tehnici contemporane /
Georgeta Zegan. - Iaşi : PIM, 2012
Bibliogr.
ISBN 978-606-13-0846-0

616.314-089.23
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

PREFAłĂ

O nouă apariŃie editorială încununează munca depusă de doamna Conf. univ. Dr.
Georgeta Zegan, prin realizarea finală a cărŃii cu titlul " OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială
– Tehnici contemporane –". Sunt reunite într-un ansamblu datele teoretice sintetizate din
literatura de specialitate a ultimilor ani, cu rezultatele experienŃei sale didactice, clinice şi
ştiinŃifice.
Cartea este structurată pe un număr mare de capitole, care se succed în funcŃie de
acumularea şi înŃelegerea datelor şi de evoluŃia în cunoaşterea specialităŃii de ortodonŃie şi
ortopedie dento-facială.
În primele capitole sunt detaliate, corect sistematizate şi prezentate datele esenŃiale,
noŃiunile de bază ale specialităŃii, privind evoluŃia filogenetică a extremităŃii cefalice,
morfogeneza pre şi postnatală, caracteristicile aparatului dento-maxilar în evoluŃie, privind
dinamica erupŃiei dentare şi dezvoltarea ocluziei dentare.
Dezvoltarea aparatului dento-maxilar este influenŃată în mod negativ, prin intervenŃia
asociativă şi complexă a factorilor denumiŃi etiologici, pe care autoarea îi prezintă, pornind de
la cei genetici, neuro-endocrini, metabolici, disfuncŃionali, locali şi cei de mediu. Fiecare
dintre aceştia este analizat după modul de acŃiune şi consecinŃele asupra creşterii aparatului
dento-maxilar, cu apariŃia elementelor de debut şi evoluŃie a tipurilor de anomalii.
Capitolul următor, esenŃial în pregătirea oricărui ortodont, ne conduce în arta
examenului clinic al pacientului, corectitudinea examinării, a culegerii şi înregistrării datelor,
asociată cu analiza rezultatelor examenelor complementare (analiza modelelor de studiu,
examenul radiografic, antropometric, fotostatic, etc.).
Este meritul autoarei cărŃii, ce îndrumă medicul, pe baza pregătirii sale profesionale,
să evalueze şi să asocieze aceste rezultate care vor sta la baza stabilirii unui diagnostic
clinic corect de anomalie dento-maxilară, cu cel etiologic şi funcŃional. NoŃiunile de
terminologie şi clasificări ale anomaliilor dento-maxilare oferă posibilitatea ortodonŃilor spre o
bună comunicare, de înŃelegere şi de alegere a datelor.
ExperienŃa clinică a autoarei se regăseşte în redactarea capitolelor formelor clinice
ale anomaliilor dento-maxilare, care sunt prezentate succesiv şi în detaliu, elementele
clinice, etiologice, de diagnostic pozitiv şi diferenŃial. Sunt analizate etapele şi mijloacele de
tratament şi modul de conducere ale acestora, până la finalizarea cazului clinic.
În mod coerent şi cursiv sunt analizate cele mai importante probleme privind
instituirea unui tratament ortodontic, individualizat, ca şi principiile, clasificarea tratamentului
ortodontic, materialele ortodontice, dar mai ales biomecanica forŃelor pentru estimarea
acestora în cadrul unui aparat ortodontic sau ortopedic.
Varietatea formelor de anomalii dento-maxilare necesită alegerea unei metode de
tratament, a unor tipuri de aparate mobilizabile, funcŃionale sau fixe.
Se acordă o mare importanŃă terapiei cu aparate ortodontice fixe, care sunt utilizate
pe scară largă în terapia ortodontică, asigurând obŃinerea unor rezultate deosebite. Aici sunt
analizate tipurile de forŃe, mecanismele deplasărilor dentare şi reacŃiile individuale ale
Ńesuturilor de suport. Sunt detaliate principiile diverselor tehnici recomandate adolescentului
şi adultului, etapele şi modul de conducere al tratamentului.
Un aport deosebit în cadrul tratamentului cu aparate ortodontice fixe este asigurat de
aparatele extraorale, individualizate după etapele de vârstă şi cadrul clinic.
În partea finală a cărŃii sunt detaliate tipurile de tratamente ortodontice profilactic,
interceptiv, corectiv şi al adultului, la care se pot asocia tehnicile chirurgicale de intervenŃie,
tratamentul periodontal şi restaurativ. Pentru consolidarea şi stabilirea rezultatelor obŃinute,
în cele mai multe cazuri, urmează prezentarea etapei de contenŃie (indicaŃii, aparate, durată),
pentru prevenirea recidivei.

3
 Cartea editată este deosebit de valoroasă prin multitudinea problemelor pe care le
prezintă în mod sistematic, într-un limbaj clar şi ştiinŃific. Toate acestea denotă efortul depus
de doamna Conf. univ. Dr. Georgeta Zegan pe toată durata elaborării cărŃii, dar mai ales
dorinŃa de a contribui în mod permanent şi susŃinut la o mai bună pregătire a studenŃilor,
medicilor rezidenŃi şi a ortodonŃilor. Lucrarea este susŃinută, pe lângă elementele teoretice de
valoare şi actuale, de o iconografie bogată şi ilustrativă, ce determină o mai bună înŃelegere
a textului, o bibliografie selectivă actuală din literatura de specialitate.
Editarea cărŃii "OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –"
reprezintă un nou succes pentru învăŃământul românesc, în domeniul specialităŃii de
ortodonŃie şi ortopedie dento-facială.

Prof. univ. Dr. Aurel V. Fratu

4
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

INTRODUCERE

Dacă la sfârşitul secolului al XX-lea, ortodonŃia şi ortopedia dento-facială se

desprinde ca specialitate din medicina dentară şi este oficializată şi în a noastră, prin
examenul de rezidenŃiat şi stagiul de pregătire de trei ani, urmat de examenul de medic
specialist, cursul firesc al acestei specialităŃi din România a impus necesitatea organizării
ortodonŃilor într-o societate profesională naŃională (AsociaŃia NaŃională Română de
OrtodonŃie – A.N.R.O.), care a fost afiliată societăŃii europene (European Orthodontic Society
– E.O.S) şi celei mondiale (World Federation of Orthodontists – W.F.O.).
Formarea noilor specialişti în ortodonŃie şi ortopedie dento-facială se realizează în
centrele universitare tradiŃionale din România, din care face parte şi Disciplina de OrtodonŃie
şi Ortopedie Dento-facială a FacultăŃii de Medicină Dentară a UniversităŃii de Medicină şi
Farmacie "Gr. T. Popa" Iaşi, care oferă cadre didactice specializate şi competente în
domeniu, atât prin experienŃă clinică, cât şi didactică.
Această carte abordează şi dezvoltă tematicile obligatorii ale ortodonŃiei şi ortopediei
dento-faciale, necesare competenŃei unui specialist în ortodonŃie, care trebuie să cunoască
toate metodele unui diagnostic complex a anomaliei dento-maxilare, să fie capabil să
stabilească nevoia de tratament ortodontic şi să poată alege cea mai optimă soluŃie pentru
tratamentul individualizat al pacientului. NoŃiunile problematicii abordate sunt prezentate la
un nivel superior celui de bază şi în consens cu cerinŃele noilor tehnici de tratament
ortodontic şi ortopedic, în pas cu literatura de specialitate internaŃională.
NoŃiunile prezentate respectă o ordine firească a necesarului de cunoştinŃe a fiecărui
specialist, de la filogenia şi ontogenia complexului dento-maxilar, la diagnosticul etiologic,
morfologic, funcŃional, evolutiv şi diferenŃial al anomaliilor dento-maxilare, până la factorii
decizionali ai tratamentului ortodontic, la biomecanica, indicaŃiile şi contraindicaŃiile
arsenalului aparatelor ortodontice şi ortopedice, cât şi la tipurile şi particularităŃile de
abordare a tratamentelor şi a tehnicilor actuale.
Fiecare capitol este structurat pe direcŃiile unei tematici ample din ortodonŃie şi
ortopedie dento-faciale, punctând şi dezvoltând problematica până la cunoaşterea actuală,
care se regăseşte în indexul bibliografic. De asemenea, fiecare capitol prezintă subcapitolele
direcŃiilor de cursuri postuniversitare, care sunt prezentate în anexele de la sfârşitul fiecărui
capitol.
Această carte este un tratat de ortodonŃie şi ortopedie dento-faciale, pentru că
abordează şi prezintă toate problematicele domeniului, prezentând noŃiunile, concepŃiile şi
tehnologiile actuale, universal valabile şi în consens cu cele adoptate de şcolile europene şi
mondiale consacrate. Sigur că spaŃiul destinat unei cărŃi este limitat şi nu poate extinde
foarte mult tematicile, dar prezintă esenŃialul problematicii, la care se pot adăuga noŃiuni
complementare, dacă se doresc extinderi ale subiectelor prezentate.
Începutul secolului al XXI-lea abundă în noi şi noi informaŃii asupra tehnologiei
biomaterialelor şi a mijloacelor ortodontice, care satisfac din ce în ce mai mult dorinŃele
pacienŃilor şi a ortodonŃilor. De asemenea, firmele concurente, producătoare de materiale
ortodontice, introduc cele mai noi tehnologii ale aliajelor, ceramicii şi polimerilor adezivi şi ne
prezintă game variate de elemente componente ale aparatelor ortodontice. La ora actuală,
posibilităŃile diagnostice şi terapeutice sunt atât de multiple şi diversificate, încât ortodonŃii
trebuie să fie în pas cu noile descoperiri în domeniu şi să aplice cele mai eficiente şi puŃin
costisitoare terapii, pentru beneficiul lor şi al pacienŃilor.

Autoarea

5
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

CUPRINS

PrefaŃă 3
Introducere 5
1. EvoluŃia filogenetică a extremităŃii cefalice 11
EvoluŃia filogenetică a extremităŃii cefalice 11
ConsecinŃe în patologia dento-maxilo-facială 12
Fenomene dentare atavice 12
Fenomene dentare progresive 13
Anexă 15
Bibliografie 15
2. Perioada de organogeneză 16
Perioada de ou 16
Aparatul branhial 18
Anexă 21
Bibliografie 21
3. Morfogeneza neonatală 22
Formarea mugurilor faciali 22
Septarea cavităŃii buco-nazale 23
Formarea limbii 24
Formarea vestibulelor orale 25
Formarea musculaturii masticatorii şi faciale 25
Formarea scheletului aparatului dento-maxilar 25
Formarea oaselor - osteogeneza 25
Formarea cartilagiului - condrogeneza 27
Formarea scheletului osos 28
Formarea şi dezvoltarea sistemului dentar 29
Formarea lamei dentare 30
Formarea mugurilor dentari 30
Formarea Ńesuturilor dentare 32
Anexe 37
Bibliografie 38
4. Caracteristicile aparatului dento-maxilar la naştere 39
Anexă 40
Bibliografie 40
5. Morfogeneza postnatală 41
Zone şi tipuri de creştere osoasă a aparatului dento-maxilar 41
Mecanisme de creştere osoasă 41
Creşterea osoasă cranio-facială 43
ErupŃia dentară 45
Mecanismul erupŃiei dentare 46
Formarea osului alveolar 47
ErupŃia normală şi patologică a dinŃilor temporari 47
Permutarea dentară 48
ErupŃia normală şi patologică a dinŃilor permanenŃi 53
Dinamica creşterii şi dezvoltării postnatale cranio-faciale 54
Teorii şi concepŃii ale creşterii cranio-faciale 54

7
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

Dinamica creşterii cranio-faciale 55

RotaŃiile faciale 59
Vârsta cronologică şi parametrii vârstei biologice 62
Parametrii vârstei osoase 62
Parametrii vârstei dentare 63
Parametrii vârstei sexuale 64
Dinamica dezvoltării arcadelor şi a ocluziei dentare 65
Dinamica dezvoltării arcadelor dentare 65
Modificările arcadelor dento-alveolare după dentiŃii 68
Dinamica dezvoltării ocluziei dentare 70
Anexe 79
Bibliografie 80

6. Etiopatogenia anomaliilor dento-maxilare 82

Factorii genetici 82
Factorii endocrini 86
Factorii metabolici 89
Factorii disfuncŃionali 90
Factorii locali 95
Anexe 96
Bibliografie 97
7. Diagnosticul ortodontic 99
Examenul clinic 99
Examinarea clinică generală 99
Examinarea clinică facială 100
Examinarea clinică funcŃională 105
Examinarea clinică orală 106
Analiza de model 109
Analiza simetriei arcadelor 109
Adâncimea bolŃii palatine 110
Analiza lungimii şi lăŃimii arcadelor 111
Analiza spaŃiului pe arcade 116
Analiza dimensiunii dinŃilor 117
Examenul radiologic 118
Radiografii dentare intraorale 118
Radiografii dentare extraorale 120
Tehnici imagistice moderne 127
Examenul antropologic şi antropometric 133
Examenul fotostatic 133
Tehnici de fotografiere 133
Fotografia de faŃă 134
Fotografia de profil 135
InvestigaŃia cu caracter previzional 138
Metode de predicŃie a creşterii faciale 138
Vizualizarea obiectivelor de tratament 140
Clasificarea anomaliilor dento-maxilare 145
Clasificarea Angle 145
Clasificarea şcolii germane 147
Clasificarea şcolii franceze 147
Alte clasificări 147
Diagnosticul ortodontic 148
Evaluarea elementelor generale 149
Evaluarea elementelor funcŃionale 149
Evaluarea elementelor structurale 150
Parametrii de evaluare a malocluziilor 150

8
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

Anexe 153
Bibliografie 154

8. Malocluzii clasa I Angle 157

Anomalii ale sistemului dentar 157
Anomalii dentare de număr 157
Anomalii dentare de formă 161
Anomali dentare de volum 162
Anomalii dentare de poziŃie 163
Anomalii dentare de sediu 163
Anomalii dentare de structură 168
Anomalii de grup 169
Diastema interincisivă 169
Înghesuirea dentară 171
Tulburările de ocluzie 173
Ocluzia deschisă 173
Ocluzia adâncă 175
Anexe 179
Bibliografie 180
9. Malocluzii clasa a II-a Angle 183
Malocluzia clasa II/1 183
Malocluzia clasa II/2 188
Sindromul ocluziei încrucişate 193
Sindromul Brodie 194
Asimetria facială 195
Anexe 201
Bibliografie 203
10. Malocluzii clasa a III-a Angle 205
PrognaŃia mandibulară anatomică 206
RetrognaŃia maxilară 210
PrognaŃia mandibulară funcŃională 214
Ocluzia inversă şi angrenajul invers frontal 216
Despicături labio-maxilo-palatine 217
Anexe 222
Bibliografie 223
11. Aspecte generale ale tratamentului ortodontic 225
Principiile tratamentului ortodontic 225
Clasificarea tratamentului ortodontic 226
Factorii decizionali ai tratamentului ortodontic 226
Materiale ortodontice 228
Materiale pentru obŃinerea modelelor din ghips 228
Materiale pentru confecŃionarea aparatelor mobile 229
Materiale pentru tehnicile ortodontice fixe 232
Biomecanica ortodontică 242
ForŃe ortodontice 246
Deplasarea dentară 247
Răspunsul tisular la forŃele ortodontice 250
Estimarea forŃelor produse de aparatele ortodontice 252
Estimarea forŃelor produse de aparatele ortopedice 254
Anexe 256
Bibliografie 257

9
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

12. Aparate ortodontice 261

Aparate biomecanice mobilizabile 262
Elemente componente 263
Tipuri de aparate mobilizabile 273
Algoritmul clinico-tehnologic 275
Aparate funcŃionale 276
Tipuri de aparate funcŃionale 278
Miogimnastica funcŃională 286
Aparate fixe parŃiale 287
DisjuncŃia intermaxilară 292
Clasificarea disjuncŃiei intermaxilare 292
Etapele disjuncŃiei intermaxilare 293
Efectele disjuncŃiei intermaxilare 293
Disjunctoare 295
Aparate fixe poliagregate 296
Biomecanica deplasării dentare 297
Elemente componente 304
Tipuri de aparate fixe poliagregate 308
Aparate extraorale 324
Elemente componente 325
Tipuri de aparate extraorale 325
MenŃinătoare de spaŃiu 335
ConsecinŃele pierderii premature a dinŃilor temporari 336
Tipuri de menŃinătoare de spaŃiu 338
Anexe 342
Bibliografie 344
13. Tipurile tratamentului ortodontic 347
Tratamentul profilactic 347
Tratamentul interceptiv 350
Tratamentul corectiv 352
Tratamentul la adult 354
Tratamentul chirurgical ortodontic 356
IntervenŃii chirurgicale asupra dinŃilor 356
IntervenŃii chirurgicale asupra părŃilor moi 360
IntervenŃii chirurgicale asupra osului alveolar 360
Tratamentul chirurgical ortognatic 360
Tratamentul periodontal 363
Tratamentul restaurativ 364
DisfuncŃia cranio-mandibulară 366
ContenŃia şi recidiva 374
Anexe 377
Bibliografie 380
Summary 383

10
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
CAPITOLUL 1
EVOLUłIA FILOGENETICĂ A EXTREMITĂłII CEFALICE
FILOGENIA este o ramură a
biologiei care se ocupă cu procesul de
evoluŃie a formelor organice sau a unui
grup de animale sau de plante, din cursul
dezvoltării istorice a lumii vii.
Studiul evoluŃiei filogenetice a
extremităŃii cefalice este important pentru
ortodonŃia şi ortopedia dento-facială,
deoarece permite aprecierea tendinŃelor
de dezvoltare a masivului cranio-facial şi a
sistemului dentar, din cursul dezvoltării
umane şi explică apariŃia unor fenomene
patologice.
EVOLUłIA FILOGENETICĂ A
EXTREMITĂłII CEFALICE
Acum 600 mil. de ani i.e.n., ADN-
ul, ca formă organică de viaŃă, a apărut la
procariote (virusuri şi bacterii - grup de
organisme primitive, unicelulare). Apoi, la
eucariote (grup de organisme unicelulare
cu nucleul separat prin membrană) a
apărut ARN-mesager în citoplasma
celulară. La celenterate (animale inferioare
marine, cu două straturi de celule -
meduza) a apărut tubul digestiv, sub forma
unui fund de sac cu un singur orificiu
buco-anal.
La nevertrebate - metamerele
inferioare (viermi anelizi, moluşte,
artropode - insecte) a apărut primul sistem
de semnalizare, iar tubul digestiv prezenta
două orificii, unul bucal şi altul anal şi s-au
diferenŃiat funcŃiile de respiraŃie, deglutiŃie
şi masticaŃie.
ApariŃia vertebratelor reprezintă un
salt calitativ al evoluŃiei filogenetice a lumii
vii, acestea fiind metamere cu substanŃă
osoasă internă (coloana vertebrală). La
peştii cartilaginoşi şi osoşi (rechini) au
apărut sincondrozele (tipul de osificare
cartilagiu - os) şi dinŃii placoizi implantaŃi în
mucoasa orală, sub forma unor îngroşări
calcificate. La batracieni (broaşte) a apărut
11
limba membranoasă, iar la reptile
(crocodili) au apărut osificarea desmală
(tipul de osificare Ńesut conjunctiv - os),
procesul de resorbŃie/apoziŃie osoasă,
centrii de creştere osteogenetice, craniul
visceral separat de craniul neural, bolta
palatină care separa cavitatea orală de
cea nazală, sinusurile craniene şi condilii
mandibulari. Referitor la sistemul dentar,
la aceştia, au apărut dinŃii conoizi
implantaŃi în procesele alveolare prin
intermediul ligamentului alveolo-dentar şi
trei dentiŃii cu următoarea formulă dentară
pe o hemiarcadă: trei incisivi, un canin,
patru premolari şi trei molari. ApariŃia
păsărilor a reprezentat o involuŃie pe scara
filogenetică, iar incisivul prezent la naştere
pentru spargerea cojii oului, a dispărut
ulterior. La mamifere au apărut buzele şi
obrajii, ca urmare a actului suptului şi două
dentiŃii care au prezentat morfologii diferite
după grupele mamiferelor.
La erbivore:
- molarii prezentau pe faŃa ocluzală
creasta de smalŃ antero-posterioară;
- dinŃii creşteau continuu;
- apexul nu se închidea niciodată (la dinŃii
umani acest fenomen este patologic,
denumit taurodonŃie);
- condilul mandibular era alungit
transversal;
- s-au dezvoltat muşchii pterigoidieni
externi;
- la bovine au dispărut incisivii frontali
superiori şi a apărut al treilea incisiv
inferior;
- la cabaline s-au redus de volum caninii;
- la elefanŃi au crescut incisivii superiori şi
s-au transformat în fildeşi, iar molarii
prezentau formă de piatră de moară.
La rozătoare:
- incisivii creşteau continuu şi aveau formă
de dălŃi ascuŃite;
- incisivii laterali erau în spatele incisivilor
centrali;
 EvoluŃia filogenetică a extremităŃii cefalice
- nu prezentau canini;
- molarii aveau o formă alungită mezio-
distală şi prezentau pe faŃa ocluzală
creasta de smalŃ transversală;
- condilul mandibular era alungit
transversal;
- s-au dezvoltat muşchii pterigoidieni
externi.
La carnivore:
- incisivii erau tăioşi;
- caninii dezvoltaŃi;
- molarii prezentau doi cuspizi tăioşi;
- condilul mandibular avea formă de con;
- s-au dezvoltat muşchii masticatori.
La primate: incisivii superiori erau
în formă de lopată, iar incisivii inferiori în
formă de dăltiŃe, caninii reduşi de volum,
molarii mamelonaŃi, a apărut spaŃiul
superior precanin şi inferior retrocanin,
condilul mandibular era alungit transversal
şi oblic postero-anterior, iar formula
dentară pe o hemiarcadă era următoarea:
doi incisivi, un canin, trei premolari şi trei
molari.
La maimuŃele antropoide (grup de
maimuŃe superioare lipsite de coadă,
asemănătoare omului) formula dentară pe
o hemiarcadă era următoarea: doi incisivi,
un canin, doi premolari şi trei molari.
La omul preistoric apare al doilea
sistem de semnalizare (vorbirea), faŃa are
un aspect prognat, iar craniul se dezvoltă
mai mult transversal şi vertical
(dolicocefalie). Mai târziu, din dolicocefal
capul devine brahicefal, dispare botul şi se
transformă în faŃă, se reduce creşterea
sagitală a aparatului dento-maxilar şi
apare ocluzia dentară cap la cap.
La omul actual se constată:
- creşterea craniului neural cu tendinŃa
spre brahicefalizare;
- reducerea craniului visceral cu tendinŃa
spre euriprosopie;
- reducerea volumetrică şi numerică a
oaselor, a dinŃilor şi a muşchilor;
- reducerea cavităŃii nazale;
- reducerea crestelor supraorbitare;
- lăŃirea şi coborârea bolŃii palatine;
- rotunjirea arcadelor alveolo-dentare;
- coborârea planşeului bucal;
- apariŃia mentonului proeminent;
- reducerea spaŃiului pentru molarii de
minte.
TendinŃele evolutive filogenetice
ale speciei umane sunt de:
12
- creştere a craniului neural;
- reducere sagitală a complexului dento-
maxilar;
- lărgire transversală a arcadelor
alveolare;
- implantare alveolară posterioară pe
maxilare;
- implantare maxilară posterioară faŃă de
baza craniului.
Astfel, tendinŃele arhitecturale
cranio-faciale ale omului viitorului vor fi
următoarele:
• un craniu neural din ce în ce mare şi
un craniu visceral din ce în ce mai mic;
• ochii din ce în ce mai mari şi maxilare
din ce în ce mai mici;
• dinŃii nu vor mai avea spaŃiu şi vor fi
din ce în ce mai înghesuiŃi pe arcadele
maxilare.
Înghesuirea dentară va produce o
serie de complicaŃii din sfera medicinii
dentare şi va schimba aspectul armoniei
dentare vizibile în vorbit şi în zâmbet.
CONSECINłE ÎN PATOLOGIA DENTO-
MAXILO-FACIALĂ
ConsecinŃele evoluŃiei filogenetice
a extremităŃii cefalice a speciei umane se
manifestă în patologia dento-maxilo-facială
prin:
• fenomene atavice, care sunt expresii
ale revenirii la formula şi morfologia
dentară a strămoşilor noştri (figura 1);
• fenomene progresive
(proterogenetice), care sunt expresii ale
omului viitorului (figura 2).
Fenomene dentare atavice
PrezenŃa dinŃilor supranumerari
(meziodens, al treilea incisiv lateral, al
treilea sau al patrulea premolar, dinŃii
paramolari Bolk, dinŃii distomolari)
reprezintă expresii ale fenomenelor
atavice. Aceştia produc o serie de
perturbări exprimate prin:
- anomalii de poziŃie a dinŃilor vecini;
- incluzia dinŃilor normali din serie;
- disarmonia dento-alveolară cu
înghesuire secundară;
- resorbŃii radiculare;
- mortificări pulpare ale dinŃilor;
- dezechilibre ocluzale grave.
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

Alte fenomene dentare atavice - ocluzia ad palatum a molarilor;

sunt reprezentate de: - aplatizarea curbei Spee de ocluzie;
- rădăcini şi cuspizi supranumerari sau - disarmonia dento-alveolară cu spaŃiere;
tuberculi dentari (Bolk sau Carabelli); - proalveolo-donŃia bimaxilară sau
- forma concavă a feŃei palatinale a superioară;
incisivilor superiori (fără cingulum) care - inocluzia sagitală pozitivă frontală;
produce apariŃia ocluziei adânci - prognaŃia mandibulară;
acoperite şi a proalveolo-donŃiei - prognaŃia maxilară.
superioare;
- cuspid canin înalt şi în supraocluzie; Fenomene dentare progresive
- molari temporari asemănători molarilor
permanenŃi; Expresiile omului viitorului
- reducerea ocluzală a molarilor şi manifestate prin fenomene dentare
situarea punctelor de contact în ⅓ progresive sunt reprezentate de:
gingivală, care produce apariŃia cariilor - reduceri dimensionale ale dinŃilor
de colet; terminali din serie (incisiv lateral,
- erupŃia lentă a dinŃilor; premolar secund, molar secund sau
- erupŃia molarilor secunzi permanenŃi molar de minte);
înaintea caninilor; - reduceri numerice dentare (hipodonŃia
- ocluzia frontală cap la cap; incisivului lateral superior, a incisivului

13
 EvoluŃia filogenetică a extremităŃii cefalice

central inferior, a premolarului secund, a - erupŃia dentară precoce;

molarului de minte); - apariŃia sistemului helicoidal molar;
- reduceri numerice cuspidiene; - ocluzia adâncă;
- formarea cingulum-ului pe faŃa palatinală - ocluzia ad linguam a molarilor;
a incisivilor superiori; - apariŃia freedon in centric;
- reducerea dimensională a caninilor; - disarmonia dento-alveolară cu
- reducerea ecuatorului molarilor; înghesuire primară;
- situarea punctelor de contact în ⅓ - retroalveolo-donŃia inferioară;
ocluzală, care determină apariŃia - retrognaŃia mandibulară;
periodontopatiei marginale şi a cariilor - retrognaŃia maxilară.
proximale;

AlimentaŃia actuală cu alimente din dentare şi a reliefului dentar cuspidat,

ce în ce mai rafinate devine un factor de ceea ce va determina micşorarea etajul
mediu care accelerează tendinŃa evolutivă inferior al feŃei, în dezavantajul proporŃiilor
filogenetică de micşorare a maxilarelor. armonice ale fizionomiei faciale. Aceste
Astfel, sistemul stomatognat este din ce în modificări vor conduce la înmulŃirea
ce mai puŃin utilizat, atriŃia dinŃilor nu se cazurilor cu periodontopatie marginală
mai produce în mod natural şi astfel, cronică, una din cele mai mari pandemii şi
predomină în masticaŃie mişcările a cazurilor cu înghesuire dentară primară.
mandibulare de închidere şi deschidere,
care modifică relieful ocluzal dentar şi cel
al condililor articulaŃiei temporo- Ca urmare a evoluŃiei filogenetice a
madibulare. extremităŃii cefalice şi implicit a
maxilarelor, se va reducere formula
În consecinŃă, va predomina dentară şi se vor înmulŃi cazurile de
ocluzia dentară adâncă prin lipsa atriŃiei hipodonŃii ale dinŃilor terminali din serie.

14
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

ANEXĂ

tematică curs EvoluŃia filogenetică a extremităŃii cefalice

obiective curs Cunoaşterea evoluŃiei filogenetice a extremităŃii cefalice.
Cunoaşterea tendinŃelor de dezvoltare a masivului cranio-facial şi a
sistemului dentar.
Cunoaşterea consecinŃelor filogenetice a extremităŃii cefalice
manifestată în patologia dento-maxilo-facială.
Cunoaşterea fenomenelor atavice şi progresive dento-maxilo-faciale.
cuvinte cheie filogenie, atavisme dentare, fenomene proterogenetice dentare.
schemă curs EvoluŃia filogenetică a extremităŃii cefalice.
ConsecinŃe în patologia dento-maxilo-facială.
Fenomene dentare atavice.
Fenomene dentare progresive.

BIBLIOGRAFIE 7. Firu P. Introducere la studiul anomaliilor dento-

1. Bassigny F. Manuel d’orthopédie dentofaciale.
Paris, Masson, 1983.
2. Boboc Gh. Aparatul dento-maxilar. Formare şi
dezvoltare. Ed. Medicală, Bucureşti, 1996.
3. Canal P, Chabre C. Agénésie des incisives
latérales supérieures: quel traitement? Orthod Fr
1987; 58: 270-361.
4. Chateau M. Orthopédie dento-faciale. Paris,
Julien Prelat, 1975.
5. Cocârlă E. Stomatologie pediatrică. Ed. Med.
Universitară "Iului HaŃeganu", Cluj-Napaca, 2000.
6. Crétot M. Modifications dento-
céphalométriques spontanées après le stade
adulte jeune. Orthod Fr 1997; 68: 41-45.
maxilare. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1981.
8. Firu P, Zarnea L. Stomatologie infantilă. Ed.
Medicala, Bucureşti, 1973.
9. Treil J, Borianne P, Casteigt J, Faure A, Horn
A. The human face as a 3-Dimensional model.
The Future in Orhodontics. World J Orthod 2001;
2: 253-257.
10. Stricker M, Raphael B, Gerard H. Croissance
cranio-faciale. Reims, Morfos, 1993; 43-95.
11. Vion PE. Anatomie céphalométrique. Paris,
SID, 1996.
12. Zegan G. OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială.
Ed. Tehnopress, Iaşi, 2005.

15
 Perioada de organogeneză
CAPITOLUL 2
PERIOADA DE ORGANOGENEZĂ
ORGANOGENEZA reprezintă
etapa intrauterină în care apar şi se
diferenŃiază organele.
În săptămâna a patra intrauterină,
începe stomatogeneza (formarea şi
dezvoltarea feŃei), iar în săptămâna a
şasea intrauterină, începe odontogeneza
(formarea şi dezvoltarea dinŃilor).
Perioada de organogeneză,
corespunde primelor trei luni de viaŃă
intrauterină (perioada de ou şi de
embriogeneză), în care apar şi se
diferenŃiază organele.
Factorii de reglare care intervin în
această perioadă de dezvoltare sunt:
- inducŃia;
- factorii genetici;
- factorii neuro-endocrini.
În această perioadă de dezvoltare
pot apare modificări ale organelor prin
acŃiunea factorilor teratogeni.
PERIOADA DE OU
Fertilizarea are loc în ampula
trompelor uterine, când cei doi gameŃi
(spermatozoidul şi ovulul) se unesc
(copulaŃie) formând oul (zigotul).
În timpul deplasării prin trompele
uterine spre uter, zigotul se divide în celule
numite blastomere prin diviziune miotică,
luând forma unei mingi numită morulă,
care intră în uter la trei zile după fertilizare
(figura 3).
În interiorul morulei se dezvoltă un
spaŃiu umplut cu lichid, numit cavitate
blastocistică sau blastocel, iar structura
astfel dezvoltată se numeşte blastocist.
După şase zile de fertilizare,
blastocistul este alcătuit din două tipuri de
celule:
• trofoblastul:
- care acoperă exteriorul blastocistului pe
un singur rând de celule;
16
- se va forma porŃiunea embrionară a
placentei şi structurile periferice ale
embrionului.
• embrioblastul:
- care formează stratul intern;
- se va forma embrionul.
Blastocistul aderă de suprafaŃa
endometrului şi începe implantarea.
Stratul celular intern formează un disc
bilaminar alcătuit din epiblast şi hipoblast
(stadiul didermic).
Celulele hipoblastice de formă
cuboidală adiacente cavităŃii blastocistice
vor forma cavitatea exocelomică. Celulele
epiblastice de formă cilindrică vor forma
cavitatea amniotică. Mezodermul
extraembrionar alcătuit din Ńesut conjunctiv
este localizat la suprafaŃa externă a
cavităŃii exocelomice.
La sfârşitul săptămânii a doua de
fertilizare, hipoblastul formează o zonă
îngustă la capătul cranial al discului
bilaminar, numită placa procordală.
În săptămâna a treia de fertilizare,
discul embrionar se transformă în disc
trilaminar şi începe glastrulaŃia cu
formarea liniei primitive.
Această structură este o invaginare
îngustă cu marginile uşor umflate, care se
dezvoltă pe linia mediană a epiblastului
spre polul caudal. La polul cranian al liniei
primitive apare groapa primitivă
înconjurată de nodulul primitiv, care se
dezvoltă prin invaginare şi se detaşează
de epiblast.
După invaginarea celulelor, unele
vor stimula hipoblastul pentru a forma
endodermul embrionar. Celelalte celule se
vor poziŃiona între endoderm şi epiblast
pentru a forma mezodermul embrionar, al
treilea strat de celule. Celulele care rămân
în epiblast formează ectodermul
embrionar (stadiul tridermic). Astfel, din
epiblast se vor forma cele trei straturi de
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
celule embrionare: ectodermul,
endodermul şi mezodermul.
Celulele invaginate în groapa
primitivă şi în regiunea nodală se vor
dezvolta spre polul cranial, până vor
ajunge la placa procordală. Acestea
formează o tijă celulară care se dezvoltă
longitudinal pe linia mediană, numită
procesul notocordal. Groapa primitivă se
extinde spre procesul notocordal şi
formează în centru un mic canal
notocordal. Canalul poate să dispară şi
lasă un cilindru solid de celule, numit
notocordul, care reprezintă axa mediană
incipientă a embrionului, scheletul axial
formându-se în jurul acestuia.
În discul trilaminar, mezodermul se
separă de ectoderm şi endoderm, la
sfârşitul săptămânii a treia de dezvoltare,
cu excepŃia membranei cloacale din
regiunea caudală şi a plăcii procordale din
regiunea cranială, care va deveni viitoarea
regiune a membranei buco-faringiene.
Stratul ectodermal va forma
structuri care menŃin contactul cu mediul
extern:
- sistemul nervos central şi periferic;
- epiteliul senzorial al urechii;
- nasul;
- ochii;
- anexele pielii care includ glandele
mamare;
- glanda pituitară;
- smalŃul dentar şi altele.
Notocordul induce subŃierea
stratului extern al ectodermului şi se
Celulele crestelor neurale exprimă
genele HOX din rombomerele de origine şi
realizează transcripŃia factorilor care leagă
celelalte gene de ADN şi reglează
expresia genetică umană. MutaŃiile genei
HOX au fost asociate cu anomaliile cranio-
faciale congenitale (sindromul
Waardenburg, holoprosencefalia).
17
diferenŃiază, rezultând placa neurală, care
are formă de clepsidră în sens cranio-
caudal. Astfel, începe procesul de
neurilaŃie. Celulele plăcii neurale
delimitează neuroectodermul. Placa
neurală creşte spre polul caudal către linia
primitivă, iar marginile laterale se dezvoltă
formând plicele neurale. Între plicele
neurale se formează o zonă depresivă
numită gaura neurală. Plicele neurale se
apropie una de alta, fuzionează pe linia
mediană şi formează tubul neural.
Fuzionarea plicelor neurale începe
în săptămâna a patra de dezvoltare, în
regiunea centrală a embrionului, formând
tubul neural, care este forma primară a
sistemului nervos central. ExtremităŃile
cranială şi caudală ale tubului neural se
unesc, formând orificiul neuronal anterior
şi orificiul neuronal posterior. Aceste orificii
sunt închise de membrana buco-faringiană
în partea anterioară şi de membrana
cloacală în partea posterioară.
Regiunea anterioară a tubului
neural se lărgeşte, formând partea
anterioară, mijlocie şi posterioară a
encefalului.
În zona encefalului posterior se
dezvoltă opt umflături numite rombomere.
Celulele crestelor neurale din fiecare
rombomer migrează spre o zonă specifică,
pentru a se diferenŃia în numeroase
structuri variate.
Dezvoltarea feŃei şi a primului arc
branhial îşi are originea în celulele
crestelor neurale din encefalul mijlociu şi
din primele două rombomere.
Stratul mezodermal de pe ambele
părŃi ale notocordului se îngroaşă şi
formează un cilindru longitudinal numit
mezodermul paraxial, fiind alcătuit din
blocuri de Ńesuturi, formând 48 de perechi
de somite. Aceste perechi de somite se
dezvoltă repetitiv, dinspre regiunea
cranială spre regiunea caudală, iar în
 Perioada de organogeneză
centrul fiecărei somite se formează o
cavitate numită somitocel.
Celulele somitelor din regiunea
cranială se numesc somitomere şi se vor
diferenŃia în celulele musculaturii striate
ale capului şi gâtului, prin migrarea lor în
această regiune.
Unele celule superficiale din
somite, numite sclerotoame formează
scheletul axial în jurul notocordului şi vor
forma dermul.
Alte celule profunde din somite,
numite miotoame vor forma musculatura
striată a trunchiului şi a membrelor.
Stratul mezodermal intern va forma
elementele excretorii ale aparatului urinar,
peretele lateral şi anterior al corpului,
peretele intestinal şi al seroasei.
Stratul endodermal va forma
componentele sistemului gastrointestinal,
respirator, urinar, endocrin şi al urechii.
În săptămâna a patra de
dezvoltare discul embrionar se pliază în
plan cranio-caudal, în forma literei "C",
datorită creşterii rapide longitudinale a
sistemului nervos central. Această pliere
aduce endodermul şi cavitatea celomică
(viitoarea inimă) în interiorul embrionului şi
se va forma trunchiul primitiv.
Membrana buco-faringiană se rupe
la sfârşitul săptămânii a treia de
dezvoltare, realizând o continuitatea între
porŃiunea anterioară a trunchiului şi a gurii
embrionare primitive (stomodeum) cu
cavitatea amniotică.
APARATUL BRANHIAL
Aparatul branhial sau faringian
începe să se formeze în săptămâna a
patra de dezvoltare, fiind alcătuit dintr-o
serie de arcuri bilaterale perechi,
buzunare, şanŃuri şi membrane. Ele sunt
numerotate secvenŃial, începând de la
extremitatea cranială.
Aparatul branhial va da naştere
unui număr important de structuri ale
capului şi gâtului, iar anomaliile
congenitale care apar la acest nivel se
datorează persistenŃei acestui aparat
branhial, care în mod normal ar trebui să
dispară.
Arcurile branhiale sunt acoperite de
ectoderm la suprafaŃa externă, de
endoderm la suprafaŃa internă, iar în zona
18
lor internă se află mezenchimul dezvoltat
din mezoderm.
Fiecare arc branhial este format din
cartilaj specific care formează scheletul
arcului, din muşchi, nervi şi artere. Din
aceste arcuri branhiale se vor dezvolta
faŃa, cavitatea orală, dinŃii, fosele nazale,
faringele, laringele şi gâtul (figura 4).
Arcul I branhial (arcul mandibular)
contribuie decisiv la formarea feŃei şi
prezintă două procese sau proeminenŃe
separate, maxilare şi mandibulare, care se
formează prin migrarea celulelor crestelor
neurale în arc, în săptămâna a patra de
dezvoltare.
Mezenchimul crestelor neurale se
transformă prin osificare
endomembranoasă şi dă naştere
maxilarului, osului zigomatic şi părŃii
scuamoase a osului temporal.
Cartilajul Meckel este cartilajul
primului arc branhial şi prezintă două
segmente: segmentul timpanic (capătul
dorsal) şi segmentul mandibular (capătul
ventral). Prin osificare encondrală a
segmentului timpanic se vor forma cele
două oase ale urechii medii (ciocanul şi
nicovala). PorŃiunea medie a cartilajul
Meckel regresează şi pericondrul va forma
ligamentul sfeno-mandibular. PorŃiunea
ventrală a cartilajului Meckel ia o formă de
potcoavă, iar din Ńesutul mezenchimal
lateral cartilajului va forma mandibula, prin
osificare endomembranoasă, timp în care
cartilajul Meckel va dispare.
Din arcul I branhial se va forma
nervul trigemen (nerv cranian V), cu ramul
mandibular care deserveşte procesul
mandibular şi ramul maxilar care
deserveşte procesul maxilar.
Din arcul I branhial se vor forma
muşchii masticatori (temporali, maseteri,
pterigoidieni externi şi interni), burta
anterioară a digastricului, muşchii
milohiodienii, tensorul vălului palatin şi
tensorul timpanal.
Din arcul I branhial se va forma o
parte din artera maxilară.
Cartilajul specific arcului II
branhial (arcul hioidian) este cartilajul
Reichert. Prin osificarea extremităŃii
dorsale a cartilajului Reichert se vor forma
scăriŃa urechii medii şi apofiza stiloidă a
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
osului temporal. Zona mijlocie a care deserveşte cel de-al treilea arc
pericondrului cartilajului Reichert va forma
ligamentul stilohioidian. Zona anterioară a
cartilajului Reichert se osifică şi va forma
coarnele mici ale osului hioid.
Arcul II branhial contribuie la
dezvoltarea coarnelor mici şi a părŃii
superioare a corpului osului hioid.
Din arcul II branhial se va forma
nervul facial (nerv cranian VII), care
deserveşte cel de-al doilea arc branhial.
Din arcul II branhial se vor forma
muşchii faciali (frontal, orbicularul buzelor,
orbicularul pleoapelor, zigomatici şi
platissma), muşchiul scăriŃei, muşchii
stilohioidieni şi burta posterioară a
digastricului.
Arcul II branhial va forma arterele
osului hioid şi a scăriŃei.
Cartilajul arcului III branhial (arcul
tiroidian) va dezvolta coarnele mari şi
partea inferioară a corpului osului hioid.
Din arcul III branhial se va forma
nervul glosofaringian (nerv cranian IX),
19
branhial.
Din arcul III branhial se vor forma
muşchii stilofaringieni.
Arcul III branhial va forma o parte a
sistemului arterial carotidian.
Cartilajul arcului IV branhial (arcul
vascular) va forma cartilajul laringian
(tiroid, cricoid şi aritenoid, fără epiglotă).
Din arcul IV branhial se va forma
nervul vag (nerv cranian X), care
deserveşte cel de-al patrulea arc branhial.
Din arcul IV branhial se vor forma
muşchii faringelui şi ai laringelui.
Din arcul IV branhial se vor forma
crosa aortică, artera subclaviculară
dreaptă şi arterele pulmonare.
Arcurile V şi VI branhiale se
formează la animale, iar la om sunt foarte
puŃin dezvoltate. Arcul IV branhial este
rezultatul unirii arcului IV şi VI, iar arcul V
branhial involuează şi nu duce la formarea
de structuri.
 Perioada de organogeneză
Buzunarele branhiale perechi
sunt expresii ale dezvoltării branhiale şi
sunt interpuse între suprafeŃele interne ale
perechilor de arcuri adiacente (figura 5).
Prima pereche de buzunare
branhiale dă naştere la cavitatea
timpanică, trompa lui Eustachio şi la
antrum-ului mastoidian.
A doua pereche de buzunare
branhiale dă naştere din endoderm, la
căptuşeala criptelor palatine şi din
mezenchim la Ńesutul limfoid
amigdalelor.
A treia pereche de buzunare
branhiale dă naştere la glandele parotide
inferioare şi la timus.
A patra pereche de buzunare
branhiale dă naştere la glandele parotide
superioare.
A cincia pereche de buzunare
branhiale regresează.
ŞanŃurile branhiale sunt în număr
de patru perechi, fiind localizate între
arcurile branhiale.
ŞanŃul I branhial se află situat între
arcul I şi II branhial şi din acest şanŃ se va
forma conductul auditiv extern.
łesutul mezenchimal al arcurilor II
şi III branhiale proliferează şi acoperă
şanŃurile rămase, formând o cavitate
numită sinusul cervical.
Sinusul cervical şi şanŃurile II, III şi
al IV sunt obstruate şi nu persistă după
naştere. Uneori, rămâne o comunicare
patologică cu faringele numită sinus
faringian sau o comunicare şi cu faringele
şi cu zona externă a gâtului numită fistula
faringiană.
Membranele branhiale sunt
formate din buzunarul branhial căptuşit cu
endoderm, şanŃul branhial căptuşit de
ectoderm şi stratul de mezenchim dintre
ele. Prima membrană faringiană formează
membrana timpanică, iar celelalte
involuează.
20
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

ANEXĂ

tematică curs Perioada de organogeneză

obiective curs Cunoaşterea stadiilor organogenezei umane.
Cunoaşterea elementelor componente ale aparatului branhial.
Cunoaşterea elementelor componente ale fiecărui arc branhial.
Cunoaşterea structurilor care vor lua naştere din aparatul branhial.
cuvinte cheie organogeneză, morulă, blastocist, glastrulă, neurilaŃie, arcuri
branhiale, buzunare branhiale, şanŃuri branhiale, membrane
branhiale.
schemă curs Perioada de ou: morulă, blastocist, glastrulă, neurilaŃie.
Aparatul branhial: arcuri branhiale, buzunare branhiale, şanŃuri
branhiale, membrane branhiale.

BIBLIOGRAFIE 9. Firu P, Zarnea L. Stomatologie infantilă. Ed.

1. Barbeliuc L, Neagu N. Embriologie umană. Ed.
Medicală, Bucureşti, 1977.
2. Bassigny F. Manuel dento-facială. Ed. Masson,
Paris, 1991.
3. Bishara SE. Textbook of orthodontics. W.B.
Saunders Co., 2001.
4. Boboc L. Tratamentul anomaliilor dento-
maxilare prin tehnica edgewise. Ed. Medicală,
Bucureşti, 1997.
5. Cocârlă E. Stomatologie pediatrică. Ed. Med.
Universitară "Iului HaŃeganu", Cluj-Napaca, 2000.
6. Deshayes MJ. La morphogenèse cranio-faciale.
Rev Orthop Dentofac 1998; 32: 299-310.
7. Enlow DH, Poston WR. Facial Growth. Ed.
W.B. Saunders Co., Philadelphia, 1990.
8. Firu P. Introducere la studiul anomaliilor dento-
maxilare. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1981.
Medicala, Bucureşti, 1973.
10. Glăvan F, Jianu R. OrtodonŃie, Ed. Mirton,
Timişoara. 1998.
11. Guillaumot G, Decker A, Deffrennes D, Kohaut
JC. Rôle de l’orthopédie dento-faciale dans la
genèse, le traitement et la prévention des
dysfonctions crânio-mandibulaires. Rev Orthop
Dentofac 1993; 27: 433-459.
12. Moyers RE. Handbook of Orthodontics. Year
Book Medical Publish. Inc., Chicago, 1988.
13. Nanda R, Kapila S. Current Therapy in
Orthodontics. Mosby-Elsevier, 2010.
14. Proffit WR, Fields HW. Contemporary
Orthodontics. Mosby Year Book, St. Louis, 2007.
15. Stanciu D, DorobăŃ V. OrtodonŃie. Ed.
Medicală, Bucureşti, 1991.
16. Zegan G. OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială.
Ed. Tehnopress, Iaşi, 2005.

21
 Morfogeneza neonatală
CAPITOLUL 3
MORFOGENEZA NEONATALĂ
MORFOGENEZA corespunde
perioadei de viaŃă intrauterină şi postnatal,
până la maturitate.
În această perioadă are loc
creşterea şi perfecŃionarea morfo-
funcŃională a organelor şi a aparatelor.
Naşterea este un eveniment din această
perioadă.
Factorii de reglare care intervin în
această perioadă sunt factorii genetici,
neuro-endocrini, de mediu extern şi factorii
funcŃionali.
În această perioadă pot apare
modificări morfologice, structurale şi
funcŃionale.
FORMAREA MUGURILOR FACIALI
Dezvoltarea facială are loc între a
patra şi a opta săptămână de dezvoltare şi
se realizează prin lărgirea şi deplasarea
proeminenŃelor arcului I branhial, care
înconjoară gura embrionară primitivă
(stomodeum). În jurul stomodeum-ului
apar cinci proeminenŃe, numite muguri
faciali, care sunt grămezi de mezoderm
acoperite de ectoderm: un mugure frontal,
doi muguri maxilari şi doi muguri
mandibulari (figura 6).
Primul eveniment din formarea
structurilor faciale este fuziunea pe linia
mediană a extremităŃii mediene a
mugurilor mandibulari, pentru a forma
bărbia şi buza inferioară.
La partea inferioară şi laterală a
mugurului frontal, suprafeŃele ectodermale
se îngroaşă pentru a forma plăcile nazale.
Mezenchimul de la periferia plăcilor nazale
proliferează median şi formează doi
muguri nazali interni (medieni) şi doi
muguri nazali externi (laterali). Centrul
plăcii nazale se subŃiază şi formează
22
cavitatea nazală, care va deveni narine şi
fose nazale.
Mezenchimul mugurilor maxilari
proliferează şi se deplasează spre median
unul de altul şi spre mugurii nazali. Mugurii
nazali interni se deplasează unul spre
celălalt, fuzionează pe linia mediană şi
formează segmentul intermaxilar, care va
da naştere la filtrum-ul buzei superioare, la
cei patru incisivi, la gingie, osul alveolar şi
osul incisiv (palatul primar).
Mugurii nazali externi fuzionează
lateral cu mugurii maxilari. Mugurii nazali
interni se unesc cu mugurii maxilari şi cu
mugurii nazali externi. Pe linia de fuziune
dintre mugurii nazali externi şi mugurii
maxilari apare câte un şanŃ nazo-lacrimal
care va deveni canalul nazo-lacrimal şi va
face legătura între sacul lacrimal şi fosele
nazale.
Mugurii faciali vor creşte median şi
anterior prin multiplicare celulară,
apropiindu-se, iar prin mezodermizare
(unirea mugurilor prin întreruperea
suprafeŃei epiteliale, astfel încât celulele
mezenchimului să se amestece între ele)
se vor uni între ei, formând viitoarea faŃă.
Între săptămâna trei şi patru
intrauterină, pot apare anomalii aparŃinând
primului arc branhial prin:
• nedezvoltarea mugurilor faciali:
- ciclocefalie (lipsa mugurului frontal);
- arinencefalia (lipsa mugurilor nazali
interni) din sindromul Patau;
- ageniocefalia.
• hipoplazia mugurilor faciali:
- sindromul Pierre Robin (afectarea
mugurilor mandibulari);
- sindromul Franceschetti (afectarea
mugurilor maxilari).
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
Între săptămâna cinci şi opt
intrauterină, pot apare defecte de
coalescenŃă ale mugurilor faciali (figura
7):
- mugurii nazali interni nu se unesc între
ei, apărând despicătura mediană a feŃei;
- mugurii nazali externi nu se unesc cu
mugurii nazali interni, apărând
despicătura paramediană a feŃei (buza
de iepure);
- lipsa mugurilor maxilari determină
agnaŃia, care este incompatibilă cu viaŃa;
- mugurii maxilari nu se unesc cu mugurii
nazali interni şi cu mugurii nazali externi,
apărând despicătura laterală a feŃei de la
comisură la unghiul extern al ochiului
(coloboma), care este incompatibilă cu
viaŃa;
- mugurii maxilari nu se unesc cu mugurii
nazali interni, apărând despicătura
buzei, a osului alveolar şi a palatului;
- lipsa mugurilor mandibulari determină
agnaŃia, care este incompatibilă cu viaŃa;
- mugurii mandibulari nu se unesc între ei,
apărând despicătura inferioară mediană
a feŃei;
- mugurii mandibulari nu se unesc cu
mugurii maxilari, apărând despicătura
transversală a feŃei;
- mugurii mandibulari se pot uni cu
mugurii maxilari:
- total, apărând astomia, care este
incompatibilă cu viaŃa;
- prea mult, apărând microstomia;
- prea puŃin, apărând macrostomia.
23
Septarea cavităŃii buco-nazale
Bolta palatină se dezvoltă din
săptămâna a şasea până în săptămâna a
doisprezecea de dezvoltare, prin proces
dublu de septare (verticală şi orizontală) a
cavităŃii nazo-orale primitive. Septarea
verticală se realizează prin septul nazal,
care separă cele două cavităŃi nazale.
Septarea orizontală separă palatul primar
şi palatul secundar.
Bolta palatină este formată din
două structuri: palatul primar (osul incisiv)
şi palatul secundar (palatul dur şi palatul
moale).
Palatul primar se formează din
mugurii nazali interni, care se deplasează
unul spre celălalt, fuzionează pe linia
mediană şi formează segmentul
intermaxilar. Zona profundă a segmentului
intermaxilar va sta la originea palatului
primar.
Palatul secundar se formează din
mugurii maxilari, care dezvoltă din
mezenchim două lame laterale în plan
supero-inferior, între care este interpusă
limba. Apoi, aceste lame se alungesc şi
limba se deplasează spre inferior, ceea ce
permite ca lamele să se orienteze
orizontal şi să se apropie una de alta, ca
apoi să se unească pe linia mediană.
Rafeul palatin median este o
relicvă a fuzionării lamelor orizontale, iar
gaura retroincisivă stă la unirea dintre
palatul primar cu palatul secundar dur.
 Morfogeneza neonatală
În a noua săptămână de
dezvoltare, lamele orizontale se unesc cu
Formarea limbii
Formarea limbii se realizează din
arcul I şi III branhial. Mucoasa corpus-ului
limbii (⅔ anterioare ale limbii) se dezvoltă
din arcul I branhial, iar mucoasa rădăcinii
limbii (⅓ posterioară a limbii) se dezvoltă
din arcul III branhial. Muşchii striaŃi ai limbii
se dezvoltă din mioblastele care migrează
în interiorul limbii din somitele occipitale.
La sfârşitul săptămânii a patra
apare o proeminenŃă mediană situată pe
podeaua faringelui primitiv, numită
tubercul impar, care va forma vârful limbii.
Lateral de acesta, se formează
două proeminenŃe linguale laterale din
părŃile interne ale mugurilor mandibulari,
care cresc şi se unesc între ele, depăşind
tuberculul impar şi din care se va forma
corpus-ul limbii. Aceste trei structuri provin
din mezenchimul arcului I branhial.
Din arcul II branhial apare o
formaŃiune mediană numită copula, care
24
septul nazal pe direcŃie antero-posterioară.
ulterior dispare, fără să contribuie la
formarea limbii.
Din arcul III branhial apare o
formaŃiune mediană numită eminenŃa
hipobranhială, care acoperă copula şi va
forma rădăcina limbii.
EminenŃa hipobranhială se uneşte
cu tuberculul impar şi cu cele două
proeminenŃe linguale laterale. Limita de
demarcaŃie dintre corpus şi baza limbii
este denumită sulcus terminal.
InervaŃia senzitivă a mucoasei
corpus-ului limbii provine din nervul arcului
III branhial, nervul glosofaringian, iar
muşchii striaŃi ai limbii sunt inervaŃi de
nervul hipoglos.
În săptămâna a unsprezecea de
dezvoltare se schiŃează papilele gustative,
în săptămâna a doisprezecea de
dezvoltare apar mugurii gustativi în
papilele circumvalate, iar în săptămâna a
paisprezecea de dezvoltare apar mugurii
gustativi în papilele fungiforme.
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
Formarea vestibulelor orale
Formarea vestibulelor se
realizează din primul arc branhial.
Cavitatea orală este delimitată de arcul
maxilar şi mandibular.
La limita externă a suprafeŃei
orizontale a acestor două arcuri se
formează o lamă epitelială cu două straturi
de celule, care se înfundă în mezoblast:
- stratul profund germinativ;
- stratul superficial de acoperire.
IniŃial, celulele produse de stratul
profund ajung în stratul superficial. Apoi,
aceste celule nu mai ajung la suprafaŃă, se
vacuolizează şi dispar, formând un lumen
(tunel), care se deschide la suprafaŃa
orală. Astfel, se formează vestibulele
împreună cu buzele şi părŃile moi jugale.
Formarea musculaturii masticatorii şi
faciale
Formarea musculaturii se
realizează din primele două arcuri
branhiale. Mezoblastul din jurul tubului
neural va determina apariŃia somitelor prin
segmentare metamerică:
- miotomele vor forma musculatura sub
formă de două lame una ventrală şi alta
dorsală;
- sclerotomele vor forma scheletul
coloanei vertebrale.
Întâi se formează o masă
premusculară, din care se vor diferenŃia
diferiŃi muşchii. Primele schiŃe apar în
săptămâna a cincia de viaŃă intrauterină.
Muşchii cu origine în I arc branhial,
inervaŃi de nervul trigemen:
• lama musculară externă (temporo-
maseterină) va forma:
- muşchii temporali;
- muşchii maseteri.
• lama musculară internă (pterigoidiană)
va forma:
- muşchii pterigoidieni interni;
- muşchii pterigoidieni externi;
- muşchii milohioidieni.
Muşchii cu origine în arcul II
branhial, inervaŃi de nervul facial:
- muşchii digastrici;
- muşchii stilohioidieni;
- muşchii cervicali şi faciali:
- superficiali – m. pieloşi, m. mimicii;
- profunzi – m. profunzi ai mimicii.
25
FORMAREA SCHELETULUI
APARATULUI DENTO-MAXILAR
Formarea craniului se realizează în
două faze, din Ńesutul mezenchimal. În
prima fază se dezvoltă neurocraniul (cutia
craniană şi baza craniului) din somitele şi
somitomerele occipitale. În a doua fază se
dezvoltă viscerocraniul din ectodermul
crestelor neurale.
Scheletul cranio-facial se formează
prin trei procese:
• osteogeneză – formarea oaselor;
• condrogeneză – formarea cartilajului;
• osificarea – formarea scheletului osos:
- encondrală – transformarea cartilajului în
os;
- endomembranară – transformarea
mezenchimului în os.
Formarea oaselor – osteogeneza
Formarea oaselor (osteogeneza)
din perioada de viaŃă intrauterină, are loc
prin următoarele mecanisme:
• osificarea encondrală (indirectă sau de
substituŃie);
• osificarea endomembranară (directă
sau desmală);
• osificarea mixtă (combinarea osificării
encondrale cu cea endomembranară).
Neurocraniul şi viscerocraniul sunt
alcătuite din componente care se
formează prin osificare encondrală şi
endomembranară.
A. Osificarea encondrală
(indirectă sau de substituŃie) se produce
prin transformarea Ńesutului mezenchimal
în Ńesut cartilaginos şi apoi în Ńesut osos.
În acest mod se formează oasele cu
articulaŃii mobile (oasele lungi, mandibula)
şi cele ale bazei craniului (lama
perpendiculară a etmoidului, corpul, aripile
mici şi rădăcinile aripilor mari ale
sfenoidului, procesul exooccipital şi cornet
inferior).
Mecanismele de transformare ale
Ńesutului mezenchimal în Ńesut osos se
produc în două etape.
În prima etapă are loc
transformarea Ńesutului mezenchimal în
Ńesut cartilaginos (condrogeneza). Astfel,
în diferite puncte ale mezenchimului apar
 Morfogeneza neonatală
condensări de fibroblaste (celule specifice
Ńesutului conjunctiv tânăr), care formează
centrii de condrificare. Fibroblastele se
diferenŃiază în precondroblaste, se
aglomerează şi devin condroblaste.
Condroblastele produc matricea
cartilaginoasă (substanŃa fundamentală) şi
devin condrocite. Condrocitele cresc, se
divid şi măresc masa cartilagiului dinspre
interior (creştere interstiŃială). La periferia
piesei cartilaginoase apare o membrană
prin condensare fibroasă numită
pericondrium, care are rolul de creştere şi
de adaptare la presiunea din articulaŃii.
În a doua etapă are loc
transformarea Ńesutului cartilaginos în
Ńesut osos, prin calcifierea cartilagiului
iniŃial, în două moduri diferite:
• prin osificare periferică (externă);
• prin osificare encondrală (internă).
Osificarea periferică se produce
prin apariŃia unui strat de osteoblaste
(stratul osteogen Ollier) pe faŃa internă a
pericondrium-ului, la periferia matricei
cartilaginoase, care produce apoziŃii
osoase spre exterior, formând stratul de
Ńesut periostic (excepŃie - la nivelul
epifizelor oaselor lungi şi al cartilagiului
condilian). Osificarea encondrală se
produce prin apariŃia unei condensări de
osteoblaste în interiorul matricei
cartilaginoase, care produce oseina
(substanŃă proteică complexă). Zonele de
Ńesut cartilaginos sunt înlocuite de Ńesutul
osos prin procesele de:
- condroliză – desfiinŃarea chimică a
cartilagiului;
- condroclazie – desfiinŃarea cartilagiului
cu ajutorul condroclastelor (celule
specifice Ńesutului conjunctiv de
distrucŃie).
La periferia osului astfel format,
persistă lame de Ńesut cartilaginos la
nivelul cartilagiului de conjugare (locul de
unire a diafizei cu epifizele osului lung, cu
rol în creşterea osului în lungime) şi al
cartilagiului articular (locul feŃelor articulare
ale epifizelor osului lung). Mineralizarea
osoasă se realizează prin inducere,
datorită monopolizaharidelor, a ionilor de
calciu, a fosforului şi a sistemului
enzimatic.
B. Osificarea endomembranară
(directă sau desmală) se produce prin
26
transformarea Ńesutului mezenchimal în
Ńesut osos. În acest mod se formează
oasele maxilare, oasele feŃei (malare,
nazale, lacrimale, vomer), oasele calotei
craniene (frontal, parietale, scuama
occipitalului, scuama temporalelor,
timpanic, apofizele pterigoide, aripile mari
sfenoidale) şi osul alveolar.
Mecanismele de transformare ale
Ńesutului mezenchimal în Ńesut osos se
produc prin apariŃia în diferite puncte ale
mezenchimului a unei condensări de
fibroblaste, prin care cresc numărul de
fibre de precolagen. Ectodermul induce
transformarea fibroblastelor în
osteoblaste, care încep să secrete oseina,
care se depune în jurul fibrelor de colagen
(fibre conjunctive) şi astfel se formează
matricea Ńesutului osos. Osteoblastele se
transformă în osteocite. Mineralizarea
matricei Ńesutului osos se face prin
impregnarea oseinei cu săruri minerale.
Astfel, apar traveele osoase, grupate la
început în reŃea laxă şi apoi în reŃea densă
(osul trabecular), în jurul vaselor de sânge.
După apariŃia primei zone de
osificare (centru de osificare), osificarea
se continuă prin apoziŃie de matrice şi apoi
prin mineralizarea ei.
Osificarea poate începe într-un
singur punct sau în mai multe puncte, în
acelaşi timp sau în momente diferite şi
apoi confluează cu celelalte zone, formând
osul primitiv. La periferia osului, se
formează o membrană, prin condensare
fibroasă numită periosteum. Pe faŃa
internă a periosteum-ului se află un strat
de osteoblaste numit endosteum (stratul
osteogen periferic), cu rol în modelarea
osoasă (prin resorbŃie şi apoziŃie osoasă,
sub influenŃa factorilor funcŃionali). La
periferia oaselor late ale cutiei craniene şi
la locul de unire a oaselor feŃei persistă un
strat membranos (Ńesutul conjunctiv al
suturilor), cu rol în creşterea osoasă.
C. Osificarea mixta se produce
prin combinarea celor două procese de
osificare encondrală şi endomembranară,
în porŃiuni diferite ale aceluiaşi os. Astfel
se formează cartilajul condilian: în zona
inferioară se osifică endomembranos, iar
în zona superioară se regenerează
condrogenic.
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
Formarea cartilagiului – condrogeneza
Neurocraniul cartilaginos
(condrocraniul) este format din câteva
cartilaje care se unesc şi se osifică
encondral.
Primul os care apare este
occipitalul, urmat de corpul sfenoidului, de
osul etmoid şi de celelalte structuri (osul
vomer, mastoida, stânca osului temporal).
În săptămâna a şaptea de
dezvoltare apare în mijlocul bazei
craniului, la nivelul viitoarei şei turceşti, o
condensare de mezenchim, care se
transformă în trunchi primitiv cartilaginos
(condrosfenoidul). Acesta prezintă două
prelungire:
• anterioară, la nivelul planum-ului bazei
craniului, până la mugurele frontal;
• posterioară, la nivelul declivus-ului
bazei craniului, până la gaura occipitală.
Condrificarea se întinde ca în pată
de ulei, spre:
- anterior – se formează procesul etmoidal
ca o prelungire mediană şi inferioară,
care este legată de trunchiul primitiv
cartilaginos prin sincondroza sfeno-
etmoidală;
- lateral – se formează procesele orbito-
temporale;
- posterior, până la regiunea occipitală,
trunchiul primitiv cartilaginos este legat
prin sincondroza sfeno-occipitală.
În săptămâna a optsprezecea de
dezvoltare, condrocraniul este format
complet şi este alcătuit dinspre posterior
spre anterior de:
- procesele exooccipitale;
- capsulele auditive cu canalele
semicirculare şi cohleea;
- rădăcinile aripilor mari (temporale) ale
sfenoidului;
- aripile mici (orbitale) ale sfenoidului;
- capsula nazală cartilaginoasă.
Viscerocraniul cartilaginos
prezintă o etapă de condrificare a feŃei
formând cartilajiile feŃei, cu aspect de
mască de lup de carnaval, care va susŃine
formarea oaselor masivului facial.
De la partea anterioară a
condrocraniului porneşte o prelungire
verticală în profunzimea mesenchimului
mugurilor nazali interni, care formează
27
condroetmoidul (va deveni lama
perpendiculară a etmoidului).
De la condroetmoid pleacă două
prelungiri laterale infero-interne, concave,
care formează capsula nazală
cartilaginoasă (vor deveni coane nazale).
La partea posterioară a
condrocraniului se formează blastemul
auditiv (va deveni casa timpanului), de la
care pornesc câte două formaŃiuni
cartilaginoase laterale infero-anterioare
(de fiecare parte), pentru arcurile branhiale
I, II şi III. (cartilajul Meckel, cartilajul
Reichert şi masa cartilaginoasă).
A. Cartilajul Meckel a arcului I
branhial:
- apare la începutul lunii a doua de viaŃă
intrauterină;
- porneşte dinaintea regiunii occipitale, de
la blastemul auditiv şi se întinde în jos în
profunzimea primului arc branhial;
- ca două lame cartilaginoase simetrice;
- împărŃite printr-o lamă cartilaginoasă, (cu
celule dispuse perpendicular pe axul
cartilajului Meckel), în două segmente:

segmentul mandibular – ventral, format
din trei părŃi:
- partea mediană (parasimfizară) – nu se
ştie dacă participă la osificarea
mandibulei;
- partea mijlocie (paramandibulară) – se
resoarbe treptat, în timp ce progresează
osificarea desmală şi pot persista resturi
din ea, până în luna a opta de viaŃă
intrauterină;
- partea posterioară (paracondiliană) – se
atrofiază, dând un cordon conjunctiv (va
deveni ligament lateral intern al
articulaŃiei temporo-mandibulare).

segmentul timpanic – dorsal, care se
va diferenŃia şi prin osteogeneză
pericondrală şi encondrală şi va da
oscioarele urechii medii (ciocanul şi
nicovala), în luna a cincia de viaŃă
intrauterină.
B. Cartilajul Reichert a arcului II
branhial:
- porneşte dinaintea regiunii occipitale, de
la blastemul auditiv, de sub cartilajul
Meckel şi se întinde în jos în
profunzimea arcului II branhial;
- zona anterioară se osifică şi va da
coarnele mici ale osului hioid;
 Morfogeneza neonatală
- zona mijlocie va da ligamentul stilo-
hioidian;
- zona posterioară participă la formarea
apofizei stiloide;
- prin osificarea schiŃei cartilaginoase a
arcului II branhial, va da al treilea os al
urechii medii – scăriŃa.
C. Masa cartilaginoasă a arcului
III branhial:
- prin osificare va da corpul şi coarnele
mari ale osului hioid.
Formarea scheletului osos
A. Neurocraniul membranos
formează oasele cutii craniene, prin
osificare endomembranară în jurul
encefalului. Suturile (sindesmoze) şi
fontanelele sunt prezente în perioada
fetală şi se osifică după naştere.
• fontanele:
- fontanela anterioară – situată între osul
frontal şi oasele parietale;
- fontanela posterioară – situată între osul
occipital şi oasele parietale;
- fontanelele sfenoidale – două fontanele
antero-laterale, situate între osul frontal,
oasele parietale şi oasele timpanule;
- fontanelele mastoidiene – două
fontanele postero-laterale, situate între
oasele parietale, oasele temporale şi
osul occipital.
• suturi:
- sutura metopică (frontală) – situată pe
linia mediană a osului frontal;
- sutura coronală – situată între oasele
parietale şi osul frontal;
- sutura lambdoidă – situată între oasele
parietale şi osul occipital;
- sutura intraoccipitală – situată între osul
occipital;
- sutura petroscuamoasă;
- sutura sagitală – situată între oasele
parietale;
- sutura parieto-occipitală;
- sutura parieto-sfenoidală;
- sutura parieto-temporală.
B. Osificarea mandibulei se
realizează prin şase puncte de osificare
pentru fiecare hemimandibulă:
• punctul central – principal, este punctul
angular inferior;
28
• punctul incisiv – secundar;
• punctul mentonier;
• punctul condilian;
• punctul coronoidian;
• punctul paralateral – pentru spina lui
Spix.
Osificarea corpus-ului
mandibulei se realizează prin osificare
endomembranară.
Primul centru de osificare apare la
nivelul punctului central, situat la nivelul
găurii mentoniere. Primele lame osoase
apar în mezenchimul situat lateral de
cartilajul Meckel.
Osificarea se face înafara
cartilajului Meckel, care are rol de dirijare
a osificării endomembranare. Osificarea
se propagă distal şi inferior, către
marginea inferioară a mandibulei
membranoase.
Când osificarea ajunge la
marginea inferioară a mandibulei
membranoase, lama osoasă se răsfrânge
în sus şi înăuntru şi astfel apar cei doi
pereŃi osoşi, care delimitează un şanŃ
umplut cu Ńesut mezenchimal, în care se
văd de jos în sus: o venulă, pachetul
vasculo-nervos inferior (nervul şi artera
alveolară inferioară) şi germenii dentari.
Acest şanŃ va fi separat de două
lame osoase (externă şi internă), care
formează două septuri osoase:
- un sept între venulă şi pachetul vasculo-
nervos, sub care se delimitează canalul
Serres (conŃine vena osoasă), care se
va atrofia şi va dispare;
- un sept între pachetul vasculo-nervos şi
germenii dentari, sub care se
delimitează canalul mandibular.
Osificarea de la nivelul punctului
central se întinde spre:
- anterior, până la regiunea parasinfizară;
- posterior, asigurând formarea unei părŃi
din ramus-ul mandibular.
Osificarea regiunii simfizare şi
mentoniere a mandibulei se realizează
prin osificare endomembranară. Primii
centrii de osificare apar la nivelul punctului
mentonier şi a punctului incisiv secundar.
În a noua lună de dezvoltare, osul format
în aceşti centrii de osificare se uneşte cu
osul format din punctul central.
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
Osificarea ramus-ului
mandibulei se realizează prin osificare
mixtă (endomembranară şi encondrală).
IniŃial are loc osificarea
endomembranară pornind din:
• punctul condilian – se osifică condilul
şi părŃile posterioare ale ramus-ului;
• punctul coronoidian – se osifică
apofiza coronoidă şi zonele vecine;
• punctul paralateral – se osifică faŃa
internă şi marginea anterioară a ramus-
ului.
Apoi, urmează osificarea
encondrală pentru care apar trei cartilaje
noi în masa mandibulară, fără legătură cu
cartilajul Meckel:
• cartilajul condilian;
• cartilajul coronoidian;
• cartilajul angular.
Cartilajul condilian are formă de
morcov, cu axul mare în jos şi înainte, cu
zona mai groasă postero-superioară şi cu
vârful în regiunea trigonului retromolar.
Osificarea cartilajul condilian începe din
zona inferioară. Zona superioară a
cartilajul condilian prezintă o activitate
condrogenică, alungind ramus-ul în sus şi
înapoi. Activitatea condrogenică în sus a
mandibulei este limitată de cavitatea
glenoidă, care face parte din baza
craniului şi nu permite ca mandibula să se
deplaseze în sus în timpul creşterii, ci este
obligată să se deplaseze în jos şi înainte.
Acest mecanism stă la baza creşterii
postnatale sagitale şi verticale a
mandibulei, până la vârsta de 21 de ani.
Cartilajul coronoidian se aseamănă
cu cartilajul condilian, dispare în luna a
şaptea de dezvoltare şi serveşte ca model
cartilaginos pentru osificarea apofizelor
coronoide.
Cartilajul angular are o importanŃă
foarte mică în osificare.
C. Osificarea maxilarului se
realizează prin osificare endomembranară,
care se produce rapid în:
• suprafaŃă;
• profunzime.
Osificarea în suprafaŃă a
maxilarului se realizează prin două
puncte de osificare:
29
• punctul premaxilar – incisiv, situat sub
orificiul nazal;
• punctul postmaxilar – suborbitar, situat
sub orbită.
Osificarea maxilarului prin punctul
premaxilar se întinde:
- în jos – formează lama osoasă alveolară
externă (regiunea incisivă);
- înainte – formează spina nazală
anterioară;
- în sus – formează o parte din ramus-ul
maxilar.
Osificarea maxilarului prin punctul
postmaxilar se întinde:
- în jos – formează lama osoasă alveolară
externă (regiunea canină - molară);
- în sus şi anterior – formează partea
posterioară a ramus-ului maxilar şi
partea anterioară a planşeului orbitei;
- posterior – formează restul planşeului
orbitei şi apofiza malară.
Osificarea în profunzime a
maxilarului se realizează direct prin
traveele osoase, care pornesc de la
lamele externe şi pătrund printre mugurii
incisivilor laterali temporari şi caninilor
temporari, încorporându-i, rămânând o
fantă cu Ńesut conjunctiv între ei, care îi va
separa.
FORMAREA ŞI DEZVOLTAREA
SISTEMULUI DENTAR
Odontogeneza reprezintă
formarea şi dezvoltarea embrionară a
dinŃilor şi începe în săptămâna a şasea de
dezvoltare. DinŃii au o origine dublă
ectodermală şi mezenchimală, aparŃinând
primului arc branhial.
DinŃii în formarea lor trec prin mai
multe etape de dezvoltare:
1. Creşterea şi diferenŃierea celulară:
• proliferarea celulară;
• histodifereanŃierea;
• morfodiferenŃierea (organogeneza).
2. Mineralizarea Ńesuturilor dentare;
3. ErupŃia dentară şi creşterea radiculară;
4. Uzura dentară şi atrofia orizontală a
periodonŃiului.
Odontogeneza se desfăşoară pe
parcursul a patru stadii:
• iniŃierea;
• stadiul de mugur;
 Morfogeneza neonatală
• stadiul de clopot;
• stadiul de folicul dentar.
VariaŃiile de mărime, poziŃie şi
succesiune ale dinŃilor sunt evidente din
această perioadă.
Formarea lamei dentare
Formarea lamei dentare se
realizează prin multiplicare celulară rapidă
şi inegală (proliferare celulară).
Între săptămâna a şasea şi a
şaptea de viaŃă intrauterină, epidermul
stomodeal este format din:
• ectoderm;
• membrana bazală;
• mezoderm.
În faza de iniŃiere, ectodermul
trimite o prelungire în mezoderm, formând
zidum intrând. Acesta se resoarbe ulterior,
iar pe locul lui ia naştere lama dentară.
Această etapă este numită faza de band
stage, care este de origine ectodermală şi
care se află în interiorul corpului osului
maxilar şi mandibular şi are o formă de
gutieră. Dacă în această perioadă
intervine peristaza, nu se va mai forma
zidum intrând sau lama dentară, iar clinic
va apare anodonŃia totală.
În săptămâna a opta de viaŃă
intrauterină, lama dentară (superioară şi
inferioară) se divizează şi va da naştere
prin proliferare la:
- zece umflături pe faŃa anterioară
(externă) a lamei dentare (viitorii dinŃi
temporari);
- zece umflături pe faŃa posterioară
(internă) a lamei dentare (viitorii dinŃi
permanenŃi).
Dacă în această perioadă intervine
peristaza, clinic va apare anodonŃia
parŃială sau dinŃii supranumerari.
Aceste umflături vor deveni organe
adamantine fiind înconjurate de
mezoderm, care vor fi unite de lama
dentară prin gubernaculum dentis. Astfel,
vor fi:
- zece organe adamantine pe faŃa
anterioară (externă) a lamei dentare
(viitorii dinŃi temporari);
- zece organe adamantine pe faŃa
posterioară (internă) a lamei dentare
(viitorii dinŃi permanenŃi).
30
Această etapă este numită faza de
bud stage. Din prelungirea distală a lamei
dentare vor naşte organele adamantine
pentru viitorii muguri permanenŃi molarilor
primi permanenŃi (la şaisprezece
săptămâni de viaŃă intrauterină), ai
molarilor secunzi permanenŃi (la patru luni
de viaŃă extrauterină) şi ai molarilor de
minte (la 5 ani de viaŃă extrauterină).
Formarea mugurilor dentari
Formarea mugurilor dentari se
realizează prin multiplicare celulară
încetinită şi inegală (proliferare celulară).
În literatura de specialitate s-a emis
ipoteza că ar exista două lame dentare:
• una pentru dinŃii temporari – lama
dentară primară;
• una pentru dinŃii permanenŃi – lama
dentară secundară, care apare în a
douăzecia săptămâna de viaŃă
intrauterină.
Între săptămânile nouă şi zece de
viaŃă intrauterină, la polul inferior (distal) al
organului adamantin are loc o invaginare a
mezenchimului, care va forma viitoarea
pulpă dentară (bulbul), de formă concavă.
Această etapă este numită faza de cupe
stage (cupă răsturnată, cupolă, capişon).
Legătura capişonului dentar cu lama
dentară se îngustează şi devine un
cordon, numit gubernaculum dentis. Astfel,
capişonului dentar are următoarea
structură:
• organul smalŃului – format din:
- strat extern, convex, cu celule cuboidale
turtite, care vor deveni epiteliul
adamantin extern;
- strat intern, concav, cu celule prismatice,
care vor deveni epiteliul adamantin
intern;
- strat mijlociu, situat între cele două
straturi, reticulat, cu celule stelate şi cu
conŃinut fluid, care vor deveni pulpa
smalŃului.
• pulpa dentară situată în concavitatea
capişonului, formată din mezenchimul
care se densifică;
• sacul dentar situat înafara
capişonului, format din mezenchimul
care se densifică periferic.
Din organul smalŃului se va forma
smalŃul dentar, din pulpa dentară se va
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
forma dentina şi pulpa dentară, iar din
sacul dentar se va forma cementul, osul
alveolar şi ligamentul alveolo-dentar.
Procesul de invaginare a la un rând de celule plate, care pătrunde
mezenchimului la polul inferior al organului
adamantin se continuă, iar în lunile trei
sau patru de viaŃă intrauterină apare faza
de bell stage (stadiul de clopot). Astfel,
clopotului dentar are următoarea structură:
• organul smalŃului – format din:
- strat extern, cu celule turtite, în palisadă;
- strat intern, cu celule înalte hexagonale;
- strat intermediar, situat peste stratul
intern, cu 2 - 3 rânduri de celule cuboide;
- strat reticulat, cu celule stelate cu
conŃinut fluid (coloid), care se densifică.
• pulpa dentară – formată din
mezenchimul densificat;
• sacul dentar – format din
mezenchimul densificat periferic.
Legătura clopotului dentar cu lama
dentară (gubernaculum dentis) dispare
prin mezodermizare, clopotul fiind
înconjurat de mezenchim. Astfel, apare
etapa de folicul dentar. Prin
mezodermizare incompletă a dentară, printr-un fenomen de inducŃie.
gubernaculum dentis, pot rămâne insule
de celule epiteliale, care pot fi originea
unor formaŃiuni cheratinoase, sferice,
numite perlele Serres.
În perioadă de histodiferenŃiere
(etapa de specializare celulară
morfologică şi funcŃională) se formează:
ameloblastul şi dentina în prima etapă, iar
în a doua etapă odontoblastul şi smalŃul.
Foliculul dentar are următoarea
structură:
• organul smalŃului – format din:
- epiteliul adamantin extern, la periferie,
cu celule cuboidale, strânse;
- epiteliul adamantin intern, în interior, cu
celule cilindrice;
- stratul intermediar, în zona centrală, cu 2
- 3 rânduri de celule cuboide;
- stratul stelat, cu rol de protecŃie
împotriva celulelor mezenchimale care
ar resorbi smalŃul şi rol de amortizare a
şocurilor.
• pulpa dentară sau organul dentinei,
cu celule mezenchimale şi bogat
vascularizată;
• sacul folicular.
31
Epiteliul adamantin extern
(origine epitelială) al organului smalŃului se
resoarbe după mineralizarea smalŃului, dar
până atunci, acesta se pliază şi se reduce
în mezenchimul bogat vascularizat şi
rămâne la polul inferior al foliculului
dentar.
Epiteliul adamantin intern
(origine epitelială) al organului smalŃului se
diferenŃiază din celulele înalte, poliedrice,
în preameloblaşti şi apoi în ameloblaşti.
Preameloblaştii sunt separaŃi de
pulpa dentară printr-o membrana bazală,
care va deveni joncŃiunea smalŃ-dentină.
Ameloblaştii sunt aşezaŃi
perpendicular pe membrana lor bazală şi
prezintă doi poli:
- unul superior, la care se găseşte un
nucleu mare;
- unul inferior, unde se găsesc
mitocondriile şi o prelungire fină de
protoplasmă spre pulpa dentară.
Între ameloblaşti se află substanŃa
fundamentală care conŃine fibre. Din acest
strat se va forma smalŃul dentar şi se va
iniŃia apariŃia odontoblaştilor din pulpa
Epiteliul adamantin intern şi extern
se va curba la polul inferior al foliculului
dentar şi se va închide, formând teaca lui
Hertwig.
Ameloblaştii prezintă următoarele
funcŃii:
- declanşează diferenŃierea celulelor
mezenchimale din pulpa dentară,
formând odontoblaştii (ce vor forma
dentina) şi viitoarea pulpă dentară;
- declanşează diferenŃierea celulelor
mezenchimale din sacul dentar, formând
osteoblaştii (ce vor forma osul alveolar),
fibroblaştii (ce vor forma ligamentul
alveolo-dentar) şi cementoblaştii (ce vor
forma cementul dentar);
- schiŃează dimensiunile viitorului dinte;
- construieşte din corpul său matricea
proteică a smalŃului, care prin
mineralizare va da câte o prismă de
smalŃ;
- secretă două enzime – fosforilaza şi
fosfataza alcalină, cu rol în mineralizarea
matricei proteice a smalŃului;
- comandă deflectarea tecii lui Hertwig şi
începerea formării rădăcinii dentare.
 Morfogeneza neonatală
Ameloblaştii se atrofiază după
formarea şi mineralizarea smalŃului şi
degenerează într-o masă omogenă, ce va
forma cuticula primară de smalŃ
(membrana Nasmith, perikemata, cuticula
dentis) şi va ajunge în contact cu stratul
extern.
Cuticula dentis are rol de protecŃie
a smalŃului împotriva resorbŃiei de către
contactului smalŃului cu Ńesutul conjunctiv.
Cuticula dentis se va rupe la erupŃia
dintelui în cavitatea orală şi va nivela
prismele de smalŃ. Cuticula dentis persistă
în zona cervicală a dintelui, iar pe ea se va
depune placa bacteriană.
Stratul intermediar de celule
cubice al organului smalŃului este situat pe
epiteliul adamantin intern, fiind separat de
acesta printr-o limitantă. Acest strat este
bogat în fosfataze, cu rol în nutriŃia
ameloblaştilor şi mineralizarea smalŃului.
Stratul stelat al organului smalŃului
este situat între epiteliul adamantin extern
şi stratul intermediar. Acest strat este
alcătuit dintr-o reŃea fibroasă, cu celule
stelate, care secretă un lichid albicios şi
substanŃa fundamentală cu caracter
mucoid. Are rol trofic şi protector pentru
foliculii dentari.
Dacă în această etapă apar unele
perturbări, clinic vor apare anomaliile
dentare de structură:
- dacă ameloblaştii nu se diferenŃiază şi
se multiplică, vor da naştere la tumori
adamantine (ameloblastoame), mai
frecvent în zona molarilor de minte;
- dacă ameloblaştii nu se diferenŃiază şi
nu se multiplică, datorită unor tulburări
genetice (structura cromozomilor) sau a
tulburărilor metabolice (avitaminoza
vitaminei A) vor da naştere la distrofii de
smalŃ (amelogeneza sau dentinogeneza
imperfectă);
- dacă insule de ameloblaşti se desprind
de la marginea foliculului sau din zona
de bifurcaŃie a rădăcinii dentare, acestea
vor evolua independent şi vor forma
perlele de smalŃ;
- dacă ameloblaştii nu au condiŃii
favorabile de evoluŃie, vor apare
distrofiile dentare în lanŃ (dinte Turner,
32
gangrenă complicată la dintele temporar,
premolari cu distrofii);
- dacă există leziuni în straturile
adamantine intern şi extern, datorate
tulburărilor genetice, metabolice sau
locale, vor da naştere la distrofii,
hipotrofii dentare sau osteoscleroză
alveolară (sindrom Duchateau –
hipoplazie, hipotrofie dentară,
hipercementoză alveolară);
- dacă stratul stelat va avea o secreŃie de
lichid în exces, dintele nu va mai erupe
şi va rămâne într-o formaŃiune chistică
(incluzie dentară cu chist folicular).
Pulpa dentară sau organul
dentinei prezintă la periferie o membrană
bazală, care o separă de stratul de
ameloblaşti. Sub aceasta, prin fenomenul
de inducŃie a ameloblaştilor, se
diferenŃiază celule specializate, alungite,
în palisadă, poliedrice, care vor deveni
odontoblaşti (vor forma dentina).
Odontoblaştii sunt aşezaŃi pe
membrana bazală şi prezintă două
prelungiri:
- superioară (distală) de precolagen, către
membrana bazală a ameloblaştilor,
numite fibre Tomes;
- inferioară (mezială), către membrana
bazală a odontoblaştilor, numite fibre
Korff, care sunt perpendiculare pe
membrana bazală.
Mezenchinul se va transforma în
Ńesut reticulat cu vase de sânge, limfatice
şi fibre nervoase.
Sacul folicular se va forma prin
organizarea Ńesutului conjunctiv din jurul
foliculului dentar şi va lua aspectul unui
înveliş.
Formarea Ńesuturilor dentare
łesuturile dentare se formează în
două etape:
• formarea stromei organice (proteice);
• mineralizarea Ńesuturilor dentare.
Perioada de histodiferenŃiere
(specializare celulară) coincide cu
perioada de morfodiferenŃiere
(organogeneza - forma dintelui).
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
A. Formarea dentinei
(dentinogeneza) cuprinde stadiul de:
• predentină;
• mineralizarea;
• morfodiferenŃierea.
Predentina se realizează datorită
odontoblaştilor, care au un rol direct în
formarea acesteia şi un rol indirect
(accesoriu) în mineralizare.
Lizozomii odontoblaştilor
acumulează fosfatază acidă, necesară
formării stromei proteice. La polul inferior
al odontoblaştilor, unde se găsesc fibrele
Korff, se condensează şi alte fibre mai
subŃiri, formând o reŃea organică, care
constituie predentina. Predentina este
scheletul proteic pe care se vor depune
sărurile minerale (mineralizarea). Aceste
fibre sunt la început în stare de
precolagen, apoi trec în stare de colagen.
În această reŃea de fibre rămân canalicule
fine, prin care trec fibrele Tomes.
Predentina se formează prin
depuneri de straturi succesive spre
membrana bazală, odontoblaştii migrând
spre pulpa dentară, lăsând prelungirile
Tomes în canaliculele care ulterior se
calcifică. Sărurile minerale se vor depune
în jurul fibrelor Tomes.
Mineralizarea dentinei este
catalizată de fosfataza alcalină şi se
produce după principiul precipitării unor
substanŃe cristaline, dispersate într-un
mediu coloidal, formând inele Liesegang.
Calcifierea (depunerea de săruri de
calciu) nu se face omogen. Aceasta
porneşte de la focare mici, sferice, numite
calcosferite Beltrami, care cresc progresiv
şi se unesc între ele. În unele zone mici,
cu contur neregulat (spaŃii Czermack cu
dentină interglobulară), mineralizarea este
mai puŃin intensă.
Dentina se depune pe spiralele
formate de fibrele Korff, pe care se depun
ionii de calciu, sub formă de coloană,
datorită fosfatazei alcaline. Sărurile
minerale vin din pulpa dentară.
Dacă în această perioadă intervine
peristaza, prin lipsa enzimelor de fixare
sau a aportului scăzut de săruri minerale,
apar tulburările de mineralizare
(hipomineralizare sau dismineralizare).
33
Dacă joncŃiunea smalŃ-dentină nu se
realizează la nivelul membranei bazale,
vor apare zone granulare (fisuri, fosete),
care vor fi locul de evoluŃie al cariei
dentare.
Fibrele Tomes sunt responsabile
de sensibilitatea dentară la cald şi la rece
şi o transmit la pulpa dentară. Astfel, dinŃii
sunt sensibili la traumatisme (încălzire prin
şlefuire, substanŃe medicamentoase,
deschiderea camerei pulpare) şi dacă
intensitatea traumatică creşte, fibrele
Tomes sunt distruse sau apare dentina de
iritaŃie.
MorfodiferenŃierea. Edificarea
dentinei începe în zona viitorului cuspid
sau a marginii incizale, apoi merge spre
crestele dentare şi se întinde spre baza
foliculului dentar. Depunerile de dentină se
fac în straturi concentrice, de la exterior la
pulpa dentară. Pe măsura depunerii
dentinei, odontoblaştii se retrag spre pulpa
dentară, rămânând fibrele Tomes în
canaliculele dentinare, iar camera pulpară
de micşorează. Creşterea straturilor de
dentină se face prin apoziŃie interioară, în
straturi succesive, care continuă toată
viaŃa, iar camera pulpară şi radiculară se
micşorează progresiv.
În situaŃii speciale, apare dentina
secundară (dentina de iritaŃie), care are o
structură neregulată şi nu conŃine
canalicule dentare. În timpul formării
dentinei, apar pauze, care sunt vizibile prin
liniile de contur Owen.
Forma dintelui se conturează
datorită centrilor de creştere, care se
găsesc la nivelul membranei bazale
(joncŃiunea smalt-dentină), numiŃi centri
adamantinogeni de creştere. Numărul
acestor centri de creştere variază după
dinte:
- dinte frontal – patru centri de creştere;
- dinte lateral – centri de creştere după
numărul de cuspizi.
Dacă în această perioadă intervine
peristaza, prin lipsa de unire a centrilor de
creştere apare schizodinia sau prin unirea
parŃială sau totală a centrilor de creştere,
apare bigeminaŃia sau dinŃi frontali în
perdea.
 Morfogeneza neonatală
B. Formarea smalŃului
(amelogeneza) cuprinde stadiul de:
• formare a matricei;
• mineralizarea;
• morfodiferenŃierea.
Formarea matricei. După
formarea primului strat de dentină,
membrana adamantino-dentară separă
ameloblaştii de acest strat de dentină.
Formarea matricei smalŃului începe la
nivelul fibrelor Tomes, care au o formă
prismatică-hexagonală şi sunt bogate în
granulaŃii. Treptat, capătul fibrelor Tomes
se omogenizează, iar granulaŃiile dispar.
După formarea primului strat de
dentină, la nivelul polului inferior (distal) al
ameloblaştilor se produce o serie de
ştrangulări şi se formează pereŃi
despărŃitori incompleŃi (bare terminale sau
procesul Tomes), care reprezintă matricea
organică a smalŃului.
Matricea organică a smalŃului este
formată din fibre de prolină şi oxiprolină,
iar procesul de formare este catalizat de
fosfataza acidă din ribozomii
ameloblaştilor. Ameloblaştii sunt hrăniŃi de
plexul vascular extern şi de stratul stelat.
Mineralizarea smalŃului se
realizează în două etape:
• premineralizarea (mineralizarea
minimă);
• mineralizarea completă.
Premineralizarea. Prima
impregnare cu săruri minerale începe la
periferia prismei. Sărurile minerale aduse
de sânge până la limfa interstiŃială din
vecinătatea organului smalŃului, străbat
epiteliul adamantin extern, prin fenomenul
de dializă şi ajung la marginea organului
smalŃului.
Rolul activ în această etapă de
premineralizare a sărurilor minerale îl are
stratul intermediar, care conŃine fosfataza
alcalină şi ARN-ul. Stratul intermediar
excretă sărurile minerale, care străbat
membrana ameloblastică externă Wiliams
şi ajung la ameloblaşti, unde sunt
prelucrate şi depuse la periferia fibrelor
Tomes, în stare cristalină şi în
concentraŃie de 25 - 30%.
34
Mineralizarea se realizează printr-
un mecanism dublu:
- de retragere a apei şi a unei părŃi din
substanŃele organice;
- de depunere a sărurilor minerale în
concentraŃie de 96% şi catalizarea lor.
SmalŃul se depune de la nivelul
membranei bazale interne spre membrana
ameloblastică externă Wiliams şi de la
vârful coroanei dentare (cuspizi) spre
colet.
Calcifierea (depunerea de săruri de
calciu) se face prin formarea unor granule,
numite calcosferite. Trei ameloblaşti
formează trei calcosferite, care vor forma
o prismă de smalŃ (hidroxiapatita).
SubstanŃa interprismatică uneşte
calcosferitele între ele şi este alcătuită din
fibrele lui Hunter-Schreger. Fibrele lui
Hunter-Schreger sunt aşezate de la
suprafaŃa dentinei perpendicular spre
cuspizi, iar în zona cervicală au o direcŃie
oblică spre suprafaŃa ocluzală (la dinŃii
temporari) sau spre suprafaŃa cervicală (la
dinŃii permanenŃi).
Procesul de mineralizare a
smalŃului este ritmic şi pe măsură ce
smalŃul se formează, apar striaŃiile
Retzius. În viaŃa intrauterină calcificarea
este mai condensată, netedă şi mai
rezistentă la acŃiunea nocivă a acizilor.
După naştere, calcifierea din zona
cervicală dentară este rugoasă şi
neregulată.
Pe măsură ce smalŃul se depune,
pulpa smalŃului se reduce, apoi dispare,
iar ameloblaştii sunt împinşi spre gelatina
smalŃului.
După terminarea formării smalŃului,
ameloblaştii suferă o regresie şi se unesc
cu stratul adamantin extern, formând
cuticula dentis, împreună cu acesta.
Formarea smalŃului este limitată de
începerea formării rădăcinii dintelui şi nu
are loc toată viaŃa, aşa cum se produce
formarea de dentină.
Dacă în această perioadă intervine
peristaza, vor apare hipoplazii şi displazii
dentare, prin tulburări în formarea matricei
smalŃului sau hipocalcifierea prin tulburări
de mineralizare (amelogeneză
imperfectă).
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
MorfodiferenŃierea. Centrii de
creştere se găsesc la nivelul joncŃiunii
smalt-dentină, fiind centri adamantinogeni
de creştere şi numărul lor variază în
funcŃie de dinte. Aceşti centri determină
forma, volumul şi relieful dintelui, în funcŃie
de ritmul şi intensitatea activităŃii acestora.
Forma dintelui începe cu fuzionarea
centrilor de creştere din zona cuspizilor,
din perioada vieŃii intrauterină.
Dacă în această perioadă intervine
peristaza, iar centrii de creştere sunt
distruşi, clinic vor apare anomalii coronare
sau radiculare de număr, formă sau
structură (anodonŃie, supranumerari,
schizodinia, bigeminaŃia, nanism dentar,
etc.).
C. Formarea pulpei dentare
începe din săptămâna a opta de viaŃă
intrauterină. Mezenchimul se transformă în
Ńesut reticulat, fiind format din fibre de
colagen, reticulină şi elastină. Apar vasele
sanguine (o arteră şi 2 - 3 venule), vasele
limfatice, plexul nervos format din fibre
amielinice (ram din nervul dentar -
trigemen), fibrele vegetative, celulele
pulpare (fibroblaste, fibrocite) şi lichidul
interstiŃial. Camera pulpară este delimitată
de pereŃii duri de dentină şi se micşorează
cu vârsta, pe măsura depunerii dentinei.
D. Formarea rădăcinii dentare
începe după ce coroana a atins
dimensiunea finală. Formarea rădăcinii
dentare este iniŃiată de teaca epitelială
Hertwig. Teaca epitelială Hertwig se află în
zona de trecere de la epiteliul adamantin
extern la epiteliul adamantin intern, fiind
curbată la polul inferior al foliculului dentar.
Apoi, după formarea coroanei dentare,
aceasta se deflectează prin acŃiunea
ameloblaştilor şi proliferează circular,
formând un manşon subŃire epitelial sub
formă de inel.
Pe măsură ce rădăcina dintelui se
formează, se înfundă în mezenchim, iar
inelul tecii devine din ce în ce mai îngust,
ajungând până la un orificiu (apexul
rădăcinii).
Pentru dinŃii pluriradiculari, teaca
epitelială Hertwig proliferează şi orizontal,
la limita smalŃ-cement, formând mai multe
manşoane circulare, în funcŃie de numărul
de rădăcini dentare.
35
Există în literatura de specialitate
două teorii asupra formării rădăcinii
dentare:
1. Teaca Hertwig proliferează în
profunzime, coroana stând pe loc, iar
dintele se alungeşte prin adăugarea de
dentină radiculară.
2. Inelul circular al tecii epiteliale Hertwig
rămâne pe loc şi depune succesiv
dentina radiculară, iar ligamentul
conjunctiv în hamac Sicher face
mişcarea ascendentă a coroanei
dentare.
Formarea dentinei radiculare.
Epiteliul feŃei interne a tecii Hertwig induce
diferenŃierea odontoblaştilor şi formarea
dentinei radiculare, care va alcătui pereŃii
canalului radicular, după care teaca
Hertwig se va liza.
Dacă liza tecii Hertwig este
incompletă, se vor forma insule izolate,
numite resturile epiteliale Malassez. După
terminarea formării dentinei, va apare
cementul radicular.
Formarea cementului radicular
se va face în jurul dentinei radiculare, pe
care se va depune o substanŃă acelulară,
produsă de stratul intern al sacului dentar.
SubstanŃa acelulară se va diferenŃia şi vor
apare celulele specializate pentru
formarea cementului radicular, numiŃi
cementoblaşti. Formarea cementului
primar este separat de dentină printr-o
limitantă, numită corticala dentino-
cementară.
Formarea cementului se face de la
coletul dintelui spre apexul radicular. În
prima fază se formează stroma organică
(cementul primar), care este un cement
fibrilar, acelular. În a doua faza se produce
calcifierea (depunerea de săruri de calciu),
sub forma unor cristale. Producerea de
cement are loc toată viaŃa.
La nivelul coletului dentar pot
exista trei variante ale limitei smalŃ-
cement, cu importanŃă clinică:
• cementul vine în contact cu smalŃul
(frecvenŃă de 30%);
• cementul acoperă smalŃul (frecvenŃă
de 60%);
• cementul nu vine în contact cu smalŃul,
rămânând un spaŃiu de dentină
 Morfogeneza neonatală
neacoperită (frecvenŃă de 10%), care
predispune la apariŃia cariilor de colet.
Datorită structurii lui mai puŃin dure
ca a smalŃului, cementul se poate resorbi
în cazul tratamentului ortodontic,
periodontopatiei marginale cronice,
homotransplantelor, autotransplantelor
sau cementul poate suferi un proces de
hipercementoză prin degenerescenŃă
calcară, determinată de factori generali
(acromegalia) sau locali (masticaŃie
viguroasă).
Dacă în această perioadă intervine
peristaza, pot apare mai multe situaŃii
clinice:
- rădăcina nu se formează, dacă teaca
Hertwig nu se formează;
- rădăcina nu se formează, dacă teaca
Hertwig nu se deflectează (maladia Cap
de Pont);
- apariŃia de odontoame, dacă teaca
Hertwig prezintă excrescenŃe sau
întreruperi, iar odontoblaştii din Ńesutul
mezenchimal herniază;
- apariŃia dentinogenezei imperfecte, dacă
odontoblaştii nu se diferenŃiază;
- apariŃia tumorilor spino-celulare, dacă
teaca Hertwig nu se lizează complet şi
apar resturile Malassez, perlele de
smalŃ;
- apariŃia incluziei dentare sau a fracturilor
dentare patologice (maladia Lolestein),
datorită anchilozei dento-alveolare
produse de creşterea excesivă a
calcifierii radiculare.
E. Formarea periodonŃiului.
PeriodonŃiului, cu rol de fixare a dintelui în
osul alveolar, se formează din celulele
mezenchimale ale sacului dentar, sub
36
influenŃa inductoare a ameloblaştilor, care
diferenŃiază celulele mezenchimale în
fibroblaşti. Fibroblaştii vor forma
ligamentele alveolo-dentare, dispuse într-
un spaŃiu care va conŃine şi o reŃea
vasculo-nervoasă, între cementul radicular
– intern şi osul alveolar – extern.
Ligamentele alveolo-dentare sunt
formate din fibre de colagen, numite fibre
Sharpey şi fibre de oxitalan, care
formează plexul intermediar pentru
preluarea de către dinte a diferenŃelor de
presiune. În jurul fibrelor, există receptori
proprioceptivi (corpusculi baro-receptori),
care preiau informaŃii despre starea de
tensiune sau relaxare a fibrelor şi o
transmit ascendent la cortex, pe calea
nervului trigemen, unde se va forma simŃul
ocluzal.
Ligamentele alveolo-dentare sunt
alcătuite din şapte perechi de fibre:
fibre gingivale libere, care dau recidivele în
derotaŃiile dentare accentuate;
fibre trans-septale, care trec de la un dinte
la altul;
fibre alveolo-dentare (septale), care sunt
fixate de cement şi osul alveolar, astfel:
- ⅓ fibre cervicale, cu direcŃie orizontală;
- ⅓ fibre medii, cu direcŃie oblică;
- ⅓ fibre apicale, cu direcŃie radială.
F. Formarea osului alveolar. Osul
alveolar se formează din celulele
mezenchimale ale stratului extern al
sacului dentar, care se diferenŃiază în
osteoblaste. Osul alveolar maxilar şi
mandibular va înconjura regiunea
foliculilor dentari, ca un jgheab. La
început, dintele temporar şi dintele
permanent au o alveolă comună, care
ulterior se va separa.
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

ANEXE

tematică curs Formarea mugurilor faciali

obiective curs Cunoaşterea formării mugurilor faciali.
Cunoaşterea elementelor care vor da naştere din fiecare mugure facial.
Cunoaşterea anomaliilor faciale din perioada formării mugurilor faciali.
Cunoaşterea defectelor de coalescenŃă ale mugurilor faciali.
Cunoaşterea etapelor formării bolŃii palatine.
Cunoaşterea etapelor formării limbii.
Cunoaşterea etapelor formării vestibulelor orale.
Cunoaşterea etapelor formării musculaturii masticatorii şi faciale.
cuvinte cheie muguri faciali, anomalii faciale, despicături labio-maxilo-palatine,
palat primar, palat secundar, formarea limbii, formarea vestibulelor
orale, formarea musculaturii masticatorii şi formarea musculaturii
faciale.
schemă curs Formarea mugurilor faciali.
Septarea cavităŃii buco-nazale.
Formarea limbii.
Formarea vestibulelor orale.
Formarea musculaturii masticatorii şi faciale.

tematică curs Formarea scheletului aparatului dento-maxilar

obiective curs Cunoaşterea proceselor prenatale ale formării scheletului aparatului
dento-maxilar.
Cunoaşterea mecanismelor prenatale ale formării scheletului
aparatului dento-maxilar.
Cunoaşterea formării neurocraniului cartilaginos.
Cunoaşterea formării viscerocraniului cartilaginos.
Cunoaşterea formării neurocraniului membranos.
Cunoaşterea osificării prenatale a mandibulei.
Cunoaşterea osificării prenatale a maxilarului.
cuvinte cheie osteogeneză, condrogeneză, osificare encondrală, osificare
endomembranoasă, condrocraniul, condroetmoidul, cartilaj Meckel,
cartilaj Reichert, fontanele, sindesmoze, puncte de osificare
mandibulare, puncte de osificare maxilare.
schemă curs Formarea oaselor - osteogeneza.
Formarea cartilagiului – condrogeneza.
Formarea scheletului osos.

tematică curs Formarea şi dezvoltarea sistemului dentar

obiective curs Cunoaşterea stadiilor odontogenezei.
Cunoaşterea etapelor de dezvoltare ale dinŃilor.
Cunoaşterea formării lamei dentare.
Cunoaşterea formării mugurilor dentari.
Cunoaşterea histodiferenŃierii dentare.
Cunoaşterea morfodiferenŃierii dentare.
Cunoaşterea mineralizării Ńesuturilor dentare.
Cunoaşterea anomaliilor dentare de structură.
cuvinte cheie odontogeneză, band stage, bud stage, cupe stage, bell stage, folicul
dentar, dentinogeneză, amelogeneză.
schemă curs Formarea lamei dentare.
Formarea mugurilor dentari.

37
 Morfogeneza neonatală
Formarea Ńesuturilor dentare.
BIBLIOGRAFIE
1. Barbeliuc L, Neagu N. Embriologie umană. Ed.
Medicală, Bucureşti, 1977.
2. Bhalajhi SI. Orthodontics. Arya Publish. Hause,
New Deli, 2000.
3. Bishara SE. Textbook of orthodontics. W.B.
Saunders Co., 2001.
4. Boboc Gh. Aparatul dento-maxilar. Formare şi
dezvoltare. Ed. Medicală, Bucureşti, 1996.
5. Bucur A. Compendiu de chirurgie oro-maxilo-
facială. Ed. Q Med Publishing, 2009.
6. Cocârlă E. Stomatologie pediatrică. Ed. Med.
Universitară "Iului HaŃeganu", Cluj-Napaca, 2000.
7. Cura E. PedodonŃie. Ed. Terra Nostra, Iaşi,
2007.
8. DorobăŃ V, Stanciu D. OrtodonŃie şi ortopedie
dento-facială. Ed. Medicală, 2003.
9. Dumitriu H, Dumitriu S. Parodontologie. Ed.
ViaŃa Medicală, Bucureşti, 1997.
10. Enlow DH, Poston WR. Facial Growth. Ed.
W.B. Saunders Co., Philadelphia, 1990.
11. Firu P. Introducere la studiul anomaliilor dento-
maxilare. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1981.
12. Firu P, Zarnea L. Stomatologie infantilă. Ed.
Medicala, Bucureşti, 1973.
13. Glăvan F, Jianu R. OrtodonŃie. Ed. Mirton,
Timişoara, 1998.
14. Graber TM. Orthodontics: principles and
practice. Philadelphia, 1972.
15. Graber TM. Orthodontics: principles and
practice. Philadelphia, 2000.
38
16. Graber TM, Vanarsdall RL, Vig KWL.
Orthodontics. Current Principles and Techniques,
Fourth Edition, Mosby, Elsevier, 2005.
17. Grivu O, Cristoloveanu R, Mecher E.
Stomatologie pediatrică. Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1975.
18. Grivu O, Podariu A, Băilă A, Pop I. PrevenŃie în
stomatologie. Ed. Mirton, Timişoara, 1995.
19. Indrei A, Mihalache G. Vicerocraniul. Ed. Casa
de Venus, Iaşi, 2004.
20. Luca R. PedodonŃie. Ed. Cerna, Bucureşti,
2003.
21. Moyers RE. Handbook of Orthodontics. Year
Book Medical Publish. Inc., Chicago, 1988.
22. Nanda R, Kapila S. Current Therapy in
Orthodontics. Mosby-Elsevier, 2010.
23. Păsăreanu M, Maxim A. PedodonŃie. Distrofii
dentare, Ed. Junimea, Iaşi, 2001.
24. Proffit WR, Fields HW. Contemporary
Orthodontics. Mosby Year Book, St. Louis, 1986.
25. Proffit WR, Fields HW. Contemporary
Orthodontics. Mosby Year Book, St. Louis, 2007.
26. Proffit WR, White RPjr, Sarver DM.
Contemporary Treatment of Dentofacial
Deformity. Mosby, 2003.
27. Rusu M, Scintei V, Fratu A. Socolovschi M.
OrtodonŃie. Litografia I.M.F. lasi, 1980.
28. Schmuth. G. Kieferorthopddie. Thieme
Stuttgart-New York, 1983.
29. Stanciu D, DorobăŃ V. OrtodonŃie. Ed.
Medicală, Bucureşti, 1991.
30. Zegan G. OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială.
Ed. Tehnopress, Iaşi, 2005.
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
CAPITOLUL 4
CARACTERISTICILE APARATULUI DENTO-MAXILAR LA
NAŞTERE
La naştere, calota craniana
prezintă şase fontanele:
- două fontanele antero-laterale, situate
între osul frontal, oasele parietale şi
oasele temporale;
- două fontanele postero-laterale, situate
între oasele parietale, oasele temporale
şi osul occipital;
- fontanelă anterioară (sfenoidală), situată
între osul frontal şi oasele parietale;
- fontanelă posterioară (mastoidiană),
situată între osul occipital şi oasele
parietale.
Calota craniană prezintă la naştere
nouă suturi:
- sutura metopică (frontală), situată între
oasele frontale;
- sutura coronală, situată între oasele
parietale şi osul frontal;
- sutura lambdoidă, situată între oasele
parietale şi osul occipital;
- sutura intraoccipitală, situată între osul
occipital;
- sutura petroscuamoasă;
- sutura sagitală, situată între oasele
parietale;
- sutura parieto-occipitală;
- sutura parieto- sfenoidală;
- sutura parieto-temporală.
La naştere, mărimea craniului
reprezintă ¼ din înălŃimea totală a
copilului, iar la maturitate doar ⅛ din
lungimea totală a corpului.
Volumul viscerocraniului este de ⅛
din volumul neurocraniului.
ÎnălŃimea facială reprezintă 44,8%
din înălŃimea capului.
Orbita reprezintă 70% din volumul
orbitei adultului.
Osul maxilar este mic, separat prin
suturile premaxilare şi postmaxilare.
39
Corpus-ul mandibulei este separat
prin sutura mentonieră în două
hemimandibule, ramurile mandibulei sunt
puŃin dezvoltate, unghiul goniac este
deschis (150 - 140º), apofizele coronoide
sunt proeminente, iar mandibula are o
poziŃie posterioară faŃă de maxilar (0 - 8
mm).
ArticulaŃia temporo-mandibulară
este puŃin dezvoltată, cu o mare libertate
în mişcare. Cavitatea glenoidă este
superficială, orientată spre lateral,
tuberculul posterior schiŃat, tuberculul
anterior nu există, iar condilii mandibulari
sunt schiŃaŃi, cu gâtul scurt şi gros.
Epiglota are o poziŃie înaltă şi
poate face simultan respiraŃia şi deglutiŃia,
fenomen ce dispare ulterior prin coborârea
epiglotei.
DinŃii se găsesc în diferite stadii de
dezvoltare intraosoasă:
- incisivii centrali temporari au coroana
complet formată şi mineralizată, iar
rădăcina este aproape formată;
- incisivii laterali temporari au coroana
complet formată şi mineralizată, iar
rădăcina este aproape formată, dar mai
puŃin decât a incisivilor centrali;
- caninii temporari au mineralizată ⅓ din
coroane;
- molarii temporari au coroana
mineralizată la nivelul cuspizilor;
- sunt schiŃaŃi mugurii dinŃilor permanenŃi.
Aspectul maxilo-facial al nou-
născutului este caracterizat printr-un etaj
inferior al feŃei puŃin dezvoltat, poziŃie
posterioară a mandibulei faŃă de maxilar
(retrognatism mandibular fiziologic) şi
unghiuri mandibulare larg deschise (figura
8).
 Caracteristicile aparatului dento-maxilar la naştere

Aspectul oral al nou-născutului răspunzător de relaŃia interarcadică într-un

este caracterizat prin procese alveolare
învelite de o gingie roz, fermă, care
acoperă stratul dens al periostului.
Mucoasa gingivală prezintă două porŃiuni
(labio-orală şi linguală) şi este separată de
mucoasa palatului şi a planşeului bucal.
Cele două porŃiuni ale mucoasei
gingivale sunt separate fiecare de nişte
şanŃuri, numite şanŃuri dentare. Gingia
este împărŃită în zece segmente de alte
şanŃuri, numite şanŃuri transversale,
corespunzătoare germenilor dinŃilor
temporari care se dezvoltă. ŞanŃul
transversal dintre canin şi molarul prim
temporar, numit sulcus-ul lateral, este
stadiu foarte timpuriu. La mandibulă, acest
şanŃ este mai distal decât la maxilar,
datorită faptului că mandibula este mai
scurtă decât maxilarul, iar în zona
anterioară există o inocluzie sagitală între
arcadele alveolare, care oferă posibilitatea
suptului nou-născutului.
Unii copii se nasc cu incisivii
temporari erupŃi pe arcadă, mai frecvent
fiind incisivii inferiori. Aceşti dinŃi erup în
perioada de viaŃă intrauterină şi sunt
numiŃi dinŃi natali (prenatali), care produc
dureri mamei în timpul alăptării.

ANEXĂ

tematică curs Caracteristicile aparatului dento-maxilar la naştere

obiective curs Cunoaşterea aspectului cranio-facial al nou-născutului.
Cunoaşterea elementelor componente ale aparatului dento-maxilar al
nou-născutului.
Cunoaşterea aspectului oral al nou-născutului.
cuvinte cheie fontanele, suturi craniene, calcifierea dinŃilor, facies nou-născut.
schemă curs Caracteristicile aparatului dento-maxilar la naştere.

BIBLIOGRAFIE 5. Enlow DH, Poston WR. Facial Growth. Ed.

1. Barbeliuc L, Neagu N. Embriologie umană. Ed.
Medicală, Bucureşti, 1977.
2. Boboc Gh. Aparatul dento-maxilar. Formare şi
dezvoltare. Ed. Medicală, Bucureşti, 1996.
3. Cocârlă E. Stomatologie pediatrică. Ed. Med.
Universitară "Iului HaŃeganu", Cluj-Napaca, 2000.
4. DorobăŃ V, Stanciu D. OrtodonŃie şi ortopedie
dento-facială. Ed. Medicală, 2003.
W.B. Saunders Co., Philadelphia, 1990.
6. Firu P, Zarnea L. Stomatologie infantilă. Ed.
Medicala, Bucureşti, 1973.
7. Glăvan F, Jianu R. OrtodonŃie. Ed. Mirton,
Timişoara, 1998.
8. Indrei A, Mihalache G. Vicerocraniul, Ed. Casa
de Venus, Iaşi, 2004.
9. Stanciu D, DorobăŃ V. OrtodonŃie, Ed.
Medicală, Bucureşti, 1991.
10. Zegan G. OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială,
Ed. Tehnopress, Iaşi, 2005.

40
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
CAPITOLUL 5
MORFOGENEZA POSTNATALĂ
Creşterea reprezintă suma
schimbărilor cantitative normale şi este
rezultatul proceselor biologice asupra
căruia acŃionează mediul înconjurător.
Creşterea se manifestă prin mărirea sau
micşorarea dimensiunilor şi prin
modificarea formei şi a proporŃiilor.
Creşterea umană cuprinde
dezvoltarea fizică, mentală, psihologică,
socială şi morală. Creşterea fizică umană
se termină în jurul vârstei de 20 ani, dar
unele Ńesuturi continuă să crească pe tot
parcursul vieŃii (părul, unghiile). Creşterea
se măsoară în unităŃi de creştere pe unităŃi
de timp (exemplu: inch/an sau g/zi).
ZONE ŞI TIPURI DE CREŞTERE
OSOASĂ A APARATULUI DENTO-
MAXILAR
Creşterea osoasă postnatală se
produce după câteva principii de bază
care explică procesele creşterii scheletului
facial. Teoria prin care osul creşte prin
lărgire simetrică este greşită. Acest
mecanism simplu de creştere nu poate
crea o morfologie complexă şi diferită a
mandibulei sau a maxilarului. Aceste
morfologii necesită mecanisme diferenŃiale
de creştere şi tipuri individuale de
dezvoltare ale oaselor.
Mecanisme de creştere osoasă
Două mecanisme sunt importante
pentru schimbările formei şi poziŃiei
spaŃiale ale oaselor din regiunile faciale şi
craniene: remodelarea şi translarea.
Remodelarea reprezintă creşterea
osoasă directă prin apoziŃie osoasă
selectivă cu ajutorul osteoblastelor şi prin
resorbŃie osoasă cu ajutorul
osteoclastelor.
41
ResorbŃia şi apoziŃia osoasă poate
avea loc simultan pe acelaşi os, dar diferit
cantitativ şi opus ca direcŃie, ceea ce are
ca rezultat schimbări şi variaŃii de mărime,
cât şi de morfologie.
Translarea primară sau
deplasarea spaŃială a întregului os este
rezultatul remodelării osului prin
schimbarea formei şi a mărimii.
Translarea secundară este
rezultatul deplasării osului în întregime
datorită articulării lui cu oasele adiacente.
Translarea primară şi secundară poate
avea loc simultan.
Creşterea postnatală a scheletului
cranio-facial este rezultatul combinării mai
multor mecanisme de creştere osoasă.
A. Creşterea endostală şi
periostală. Jumătate din corticala oaselor
faciale şi craniene este formată din
periosteum (suprafaŃa externă) şi cealaltă
jumătate este formată din endosteum (faŃa
internă). ApoziŃia straturilor de os cortical
poate începe numai din periosteum sau
din endosteum.
În alte cazuri, acelaşi cortex este
format din straturi osoase periostale şi
endostale, care sunt separate de linia
reversă. Linia reversă reprezintă zona de
tranziŃie dintre endosteum şi periosteum
straturilor osoase.
Acest tip de creştere osoasă indică
faptul că la un moment dat, a avut loc o
schimbare în direcŃia de creştere. Noul os
cortical este întotdeauna depozitat pe
suprafaŃa dinspre direcŃia de creştere. La
o dată ulterioară, formarea osoasă îşi are
originea în endosteum, după care
schimbarea direcŃiei de creştere va duce
la formarea unui tip de os periostal.
 Morfogeneza postnatală
B. Dislocarea corticală (Enlow).
Corticala osoasă poate fi repoziŃionată prin
procese simultane de apoziŃiei şi resorbŃie
pe suprafeŃele opuse periostale şi
endostale. Corticala osoasă este dislocată
prin apoziŃia şi resorbŃia substanŃei osoase
de pe suprafeŃele externe şi interne, în
direcŃia de creştere.
Dacă resorbŃia şi apoziŃia au loc cu
aceeaşi viteză, grosimea osului rămâne
constantă. Dacă este depus mai mult os
decât este resorbit, grosimea structurii
creşte.
În timpul perioadei de dezvoltare,
apoziŃia are loc cu o viteză mai mare decât
resorbŃia, iar oasele individuale se măresc
încet. DinŃii urmează dislocarea alveolelor,
în timp ce maxilarul creşte şi le va menŃine
poziŃia în interiorul structurilor osoase
înconjurătoare, împotriva dislocării
osoase.
C. Relocarea şi remodelarea
(creşterea diferenŃiată) se realizează prin
conformare osoasă, redistribuire
producŃiei osoase şi prin ajustări regionale.
Este reglată prin creşterea şi funcŃiile
Ńesuturilor moi înconjurătoare.
Datorită depoziŃiei de os nou pe o
suprafaŃa existentă, toate celelalte părŃi
ale structurii vor fi dislocate simultan.
Mişcarea se numeşte relocalizare.
Ca rezultat al acestui proces este
necesară remodelarea osoasă adaptativă,
pentru a ajusta forma şi a mări zona
pentru o noua relaŃie. ResorbŃia selectivă
şi procesele de apoziŃie remodelează zona
funcŃional, conform noii încărcături
fiziologice. Relocalizarea şi remodelarea
structurală ciclică, sunt mecanisme de
creştere care se corelează strâns unul cu
altul.
Remodelarea se bazează pe
relocalizare şi este rezultatul secundar al
procesului de dislocare. Când un nivel
este depăşit de altul datorită creşterii,
poziŃia sa este luată de următorul nivel,
care va parcurge modificările structurale
caracteristice. InformaŃia care iniŃiază
procesul de remodelare este conŃinută în
interiorul diferitelor Ńesuturi moi care
înconjoară osul.
D. Principiul "V" este un
mecanism important de creştere al
scheletului facial, deoarece multe oase
faciale şi craniene au o configuraŃie în "V"
sau sunt regiuni în forma de "V".
Aceste zone cresc prin resorbŃie
osoasă pe suprafaŃa externă a "V"-ului şi
prin apoziŃie pe suprafaŃa internă, datorită
conceptului de creştere de suprafaŃă, care
depinde de direcŃia de creştere. "V"-ul se
mişcă departe de vârful său şi se lărgeşte
în acelaşi timp. De aceea, creşterea prin
mărime şi mişcarea de creştere este un
proces unificat.
Rezultatul acestui proces de
creştere este:
- lărgirea în mărimea totală a zonei în
formă de "V";
- mişcarea întregii structuri a "V"-ului spre
propriul său capăt lărgit;
- relocalizarea continuă.
E. Principiul de suprafaŃă. PărŃile
osoase care sunt pe partea direcŃiei de
creştere suferă procese de apoziŃie şi cele
opuse procese de resorbŃie. Aceste
a procese au loc întotdeauna pe suprafeŃele
osoase contralaterale, astfel încât corticala
va urma direcŃia de creştere.
DirecŃia de creştere nu este
aceeaşi pentru toate zonele osoase şi
fiecare regiune a unei structuri are tiparul
specific de creştere. Modificarea în direcŃia
de creştere poate duce la procese de
resorbŃie şi apoziŃie osoasă, care au loc
direct adiacent unul altuia pe acelaşi
cortex.
Numai jumătate din procesul de
apoziŃie este localizat pe corticala externă
(formarea osului periostal), deoarece
părŃile individuale ale unui os cresc în
direcŃii diferite. Cealaltă jumătate a
procesului de creştere constă în depoziŃia
osoasă pe suprafaŃa corticală internă
(formarea osului endostal).
F. Câmpurile de creştere sunt
numite membranele sau cartilajiile care
acoperă oasele şi dau forma neregulată a
osului, datorită diferitelor funcŃii date de
inserŃiile musculare, suturi, dinŃi, etc.
Creşterea osoasă este controlată
de aşa numitele câmpuri de creştere.
Aceste câmpuri sunt distribuite
caracteristic pe suprafaŃa unui os, în formă
de mozaic şi au fie activitate de apoziŃie,
fie de resorbŃie. Dacă câmpul de creştere
42
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
periostal este resorbit, câmpul opus
endostal este de depoziŃie.
Procesul de creştere osoasă
(dislocare osoasă) se bazează pe relaŃiile
periostal-endostal. Câmpurile de creştere
au o funcŃie de înaintare, care este
controlată de Ńesuturile moi continue.
Fiecare creştere în lungimea osului începe
cu migrarea câmpurilor de creştere în
membranele de Ńesut conjunctiv respective
(periostal şi endostal, suturi, ligament
periodontal).
łesuturile moi înconjurătoare
determină modificări în părŃile osoase
subiacente, care sunt controlate de acest
câmp de creştere specific. Nu toate
câmpurile de creştere a osului au aceeaşi
cantitate de activitate în creştere.
G. Dislocarea (mişcări de
creştere) reprezintă dirijarea corticală
(resorbŃia şi apoziŃia) şi deplasarea osului
în întregime datorită articulării cu alte
oase.
Spre deosebire de creşterea
osoasă directă datorată apoziŃiei şi
resorbŃiei, procesul de dislocare (mişcarea
de translaŃie a întregului os) este provocat
de forŃele fizice înconjurătoare şi este un
mecanism secundar, caracteristic creşterii
craniale. Întregul os este mutat de la
suprafeŃele articulare (suturi, sincondroze,
condili ) cu oasele adiacente.
Dislocarea în conexiune cu propria
creştere a osului se numeşte dislocare
primară după Enlow. Dislocarea este
iniŃiată de suma forŃelor de expansiune a
Ńesuturilor moi ale feŃei în creştere. Ea are
loc paralel cu creşterea osoasă şi va crea
un spaŃiu în jurul suprafeŃelor de contact în
care osul se va lărgi. Gradul de dislocare
egalează cantitatea de apoziŃie de os nou,
deşi direcŃia de dislocare este întotdeauna
opusă celei de apoziŃie osoasă. Dislocarea
osoasă datorată lărgirii oaselor şi a
Ńesuturilor moi subiacente este numită
dislocare secundară.
H. EchivalenŃa creşterii.
Conceptul echivalenŃei creşterii lui Hunter-
Enlow este un principiu important şi
necesar înŃelegerii dezvoltării scheletului
facial. Există o interrelaŃie între
dezvoltarea unei părŃi a craniului şi fiecare
zonă a masivului facial, toate piesele
43
osoase au mişcări coordonate, unele în
raport cu celelalte.
EchivalenŃele de creştere între
baza craniului, complexul nazo-maxilar şi
mandibulă, constituie adaptări la creşterea
craniană. De exemplu, alungirea părŃii
anterioare a bazei craniului este cuplată la
alungirea complexului nazo-maxilar.
Alterarea acestor procese de creştere
antrenează dismorfoze cranio-faciale şi
disproporŃii verticale sau orizontale.
De exemplu: alungirea părŃii
anterioare a bazei craniului este asociată
cu creşterea complexului nazo-maxilar.
Creşterea sincondrozei sfeno-occipitale
constituie echivalentul creşterii nazo-
faringiene şi a ramus-ului mandibulei.
Aceste procese compensatorii ale relaŃiei
sagitale a arcului mandibular protrudează
complexul nazo-maxilar. Dezvoltarea
verticală a clivus-ului şi a ramus-ului
constituie echivalentul creşterii verticale a
complexului nazo-maxilar. Astfel,
creşterea versantului nazal şi maxilo-
alveolar apare mai târziu. Dezvoltarea
posterioară şi superioară a ramus-lui
mandibular se mişcă în jos odată cu
dezvoltarea compensatorie a condilului.
Creşterea osoasă cranio-facială
Creşterea osoasă cranio-facială
postnatală se realizează prin centre
osteogenetice proprii fiecărei structuri.
Oasele cu origine encondrală cresc prin
centre de creştere, iar oasele cu origine
endomembranară cresc prin suturi. Astfel,
scheletul cranio-facial creşte în sens
vertical, transversal şi sagital.
A. Creşterea calotei craniene
este adaptată creşterii rapide a encefalului
prin creştere encondrală a suturilor
coronare, sagitale, parietale, temporale şi
occipitale, care închid fontanelele.
B. Creşterea bazei craniului se
face prin sistemul de sincondroze, prin
creştere encondrală.
Sincondrozele intra-etmoidală şi
intra-sfenoidală sunt închise în momentul
naşterii, ceea ce determină ca punctul
Sella turcica să fie un element de referinŃă
fix în analizele cefalometrice.
 Morfogeneza postnatală
Sincondroza intra-occipitală se
închide înainte de vârsta de 5 ani,
determină o creştere oblic-înainte a
condililor occipitali şi dă posibilitatea
copilului să aibă o statură bipedă, la vârsta
de 2 ani.
Sincondroza sfeno-etmoidală se
închide în jurul vârstei de 6 ani şi devine
stabilă în timp, ceea ce determină
alegerea ca plan de referinŃă în analizele
cefalometrice (planum bazei craniului –
între punctele Sella turcica şi Nasion)
pentru determinarea schimbărilor faciale
ca rezultat al creşterii sau al tratamentului
ortodontic.
Sincondroza sfeno-occipitală se
închide între 13 şi 15 ani, ceea ce permite
ca prin procesele de apoziŃie osoasă şi
resorbŃie osoasă să se producă schimbări
în lungimea sau în angularea bazei
craniului (clivus-ul bazei craniului – între
punctele Sella turcica şi Basion), ca o
adaptare la creşterea encefalului.
Remodelarea bazei craniului prin
resorbŃie şi apoziŃie osoasă este
influenŃată genetic, epigenetic de
dezvoltarea encefalului, a orbitei, a zonei
respiratorii superioare, de forŃele
masticatorii şi de oasele vecine şi
influenŃată metabolic.
C. Creşterea maxilarului se
realizează printr-un sistem sutural, care
leagă maxilarul de oasele faciale şi ale
bazei craniului:
- premaxilare – active până la 2 - 3 ani;
- postmaxilare – active până la maturitate.
Sistemul sutural circummaxilar de
origine fibroasă, de tip armonic, acoperit
de periost, mult mai scăzut ca activitate
după vârsta de 10 ani, include suturile:
- zigomatico-maxilare – maxilo-malară,
intermaxilară;
- fronto-zigomatice – fronto-maxilară,
maxilo-nazală, maxilo-vomeriană;
- sfeno-palatine – pterigo-maxilară;
- palato-maxilare – medio-palatină, palato-
maxilară.
Remodelarea maxilară (mai puŃin
ca la mandibulă) prin apoziŃie la nivelul
osului alveolar, spre exterior şi inferior şi
resorbŃie osoasă pe peretele inferior al
foselor nazale este influenŃată genetic şi
epigenetic de dezvoltarea sincondrozelor
sfeno-etmoidale şi sfeno-occipitale, a
44
septului nazal, a oaselor vecine, a
musculaturii, a globilor oculari, a sinusului
maxilar, a fenomenului dentiŃiei şi de
ligamentele dento-alveolare.
D. Creşterea bolŃii palatine se
face prin suturile palato-maxilare (figura
9):
• incisivo-canină activă până la 6 ani:
- determină creşterea radiară maxilară;
- poate fi stimulată cu şurub în "V".
• medio-palatină activă până la 12 ani:
- determină creşterea transversală
maxilară;
- poate fi stimulată cu şurub situat pe linia
mediană.
• palato-maxilară transversă activă până
la 25 ani:
- determină creşterea anterioară maxilară;
- poate fi stimulată cu masca Delaire.
Remodelarea bolŃii palatine prin
apoziŃie osoasă pe feŃele externe ale
maxilarului este influenŃată genetic şi
epigenetic de dezvoltarea septului nazal, a
osului alveolar, de coborârea bolŃii palatine
şi a limbii şi de erupŃia dinŃilor permanenŃi.
E. Creşterea mandibulei se
realizează prin nuclee sau centre de
creştere.
La naştere, centrele de creştere
angular şi coronoidian sunt osificate.
Mandibula este formată din două
jumătăŃi unite prin centrul simfizar, care se
osifică până la 2 ani.
Creşterea mandibulei are loc la
capătul condililor, prin centrii condilieni,
care sunt activi până la 21 ani.
Remodelarea mandibulei prin
apoziŃie pe faŃa externă a corpus-ului şi pe
faŃa posterioară a ramus-ului şi resorbŃie
osoasă pe faŃa internă a corpus-ului şi pe
faŃa anterioară a ramus-ului este
influenŃată genetic, epigenetic de
dezvoltarea sincondrozei sfeno-occipitale,
a fenomenului dentiŃiei, a osului alveolar, a
ligamentelor dento-alveolare, a limbii, a
glandei submaxilare, a muşchilor
pterigoidieni externi, de funcŃiile aparatului
dento-maxilar şi influenŃată de hormonul
somatotrop.
F. Creşterea osului alveolar se
realizează prin ligamentele dento-
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
alveolare, suturile maxilare (incisivo-
canină, medio-palatină, palato-maxilară
transversă, pterigo-maxilară) şi
mandibulare (simfiza mentonieră).
Remodelarea osului alveolar prin
resorbŃie şi apoziŃie osoasă este
ERUPłIA DENTARĂ
ErupŃia dentară este un proces
complex de fenomene fiziologice
metabolice, prin care dinŃii migrează din
zona osoasă în care s-au format, în
cavitatea orală, până la atingerea planului
de ocluzie.
ErupŃia dentară (secvenŃa şi
momentul erupŃiei) este determinată
genetic. Formarea celor ⅔ a rădăcinii este
genotipică, iar ⅓ apicală este fenotipică.
Dintele îşi începe erupŃia dentară când are
mineralizată coroana şi cele ⅔ din
rădăcină. Un dinte este considerat erupt
din punct de vedere clinic, când cuspidul
lui a perforat mucoasa gingivală.
ErupŃia dentară variază în raport cu
rasa, tipul regional, tipul constituŃional,
sexul şi cu factorii generali şi locali.
În perioada de formare, dinŃii în
raport cu maxilarelor migrează în două
perioade distincte:
45
influenŃată genetic şi epigenic de forma
maxilarului şi a mandibulei, de dezvoltarea
sinusurilor maxilare, de fosele nazale, de
fenomenul dentiŃiei, a axelor dinŃilor, a
musculaturii şi de mişcarea de mezializare
a dinŃilor.
1. În prima fază a primei perioade, are loc
deplasarea în profunzimea maxilarelor a
ectodermului în mezoderm, până la
formarea foliculului dentar.
În a doua fază a primei perioade,
se continuă procesul de înfundare a
ectodermului în mezoderm, până la stadiul
de cupe stage, după care începe formarea
rădăcinii dentare. Polul superior al
capuşonului rămâne fix în raport cu
maxilarul, datorită gubernaculum dentis şi
numai polul inferior al capuşonilor îşi
continuă deplasarea în profunzimea
maxilarelor.
2. În a doua perioadă, sensul de deplasare
a dintelui se inversează, spre suprafaŃa
maxilarelor (erupŃia dentară), iar punctul
care a fost fix în raport cu maxilarul devine
zonă de formare a rădăcinii.
ErupŃia dentară prezintă patru
etape:
• erupŃia intraosoasă – mişcarea dintelui
din zona lui de formare până la atingerea
 Morfogeneza postnatală
mucoasei orale (intraosoasă şi
submucoasă);
• perforarea mucoasei orale;
• realizarea ocluziei complete şi
începutul atriŃiei dentare;
• erupŃia continuă şi atriŃia progresivă.
Mecanismul erupŃiei dentare
Mecanismul erupŃiei dentare nu
este încă elucidat, dar există mai multe
teorii în legătură cu acest aspect.
În prima etapă are loc o deplasare
verticală intraosoasă a coroanei dentare,
iar drumul pe care-l parcurge coroana
dentară în timpul formării ei se numeşte
iter dentis. După ce coroana dentară s-a
format, începe formarea rădăcinii dentare
şi mişcarea ascensională a dintelui.
Insulele de celule epiteliare rezultate prin
resorbŃia gubernaculum dentis se
transformă în microcavităŃi multiple, care
comunică între ele. Aceste cavităŃi se
unesc între ele şi formează o cavitate
mare, în care coroana dentară alunecă
progresiv şi care comunică cu sacul
folicular. Osul maxilar care delimitează
coroana dentară se resoarbe progresiv,
sub presiunea coroanei dentare care se
deplasează intraosos.
Când coroana dentară este sub
mucoasa orală, epiteŃiul oral se subŃiază.
EpiteŃiul de acoperire al coroanei dentare
fuzionează cu epiteliul oral. Epiteliul oral
se perforează, iar dintele erupe pe arcadă.
Când coletul dintelui a ajuns la nivelul
inserŃiei epiteliale a mucoasei gingivale,
erupŃia dintelui se opreşte, în mod normal.
DinŃii temporari reprezintă un ghid
pentru erupŃia dinŃilor permanenŃi.
Rădăcina dinŃilor temporari se resoarbe,
apoi se produce exfolierea lor şi erupŃia
dinŃilor permanenŃi. ResorbŃia rădăcinii
dinŃilor temporari se datorează activării
circulatorii din focarul de erupŃie a dinŃilor
permanenŃi şi a modificărilor celulare
zonale, cu apariŃia Ńesutului de granulaŃie
bogat în celule resorbtive (organul
resorbant John Tomes).
În timpul erupŃiei dentare, de la
perforarea mucoasei orale până la
atingerea planului de ocluzie, dintele
realizează trei componente ale migrării
sale:
46
• componenta verticală – până la planul
de ocluzie;
• componenta sagitală – mezială sau
distală;
• componenta transversală – vestibulară
sau orală.
Componenta sagitală – mezială
sau distală, variază în funcŃie de dinte:
incisivii superiori şi molarii permanenŃi au
o componentă mezială; caninii şi
premolarii permanenŃi au o componentă
distală. Componenta mezială sau distală a
incisivilor laterali inferiori, este în funcŃie
de spaŃiul existent pe arcadă.
Componenta sagitală poate fi modificată
de pierderea punctului de contact a dinŃilor
temporari, de migrarea corporală a dintelui
permanent sau de înclinaŃia mezială a
dintelui.
Componenta transversală –
vestibulară sau orală, variază în funcŃie de
grupul dentar: dinŃii frontali, premolarii
superiori şi molarii primi superiori
permanenŃi au o componentă vestibulară;
premolarii inferiori au o componentă
linguală; molarii primi inferiori permanenŃi
au o componentă vestibulară sau linguală;
molarii secunzi permanenŃi au o
componentă vestibulară sau orală.
Componenta vestibulară sau orală poate fi
modificată de rotaŃiile dentare.
ErupŃia dentară este un fenomen
continuu, dar este întreruptă de contactul
cu un obstacol (dinte antagonist, mucoasa
orală, limbă, deget, obiect, etc.).
ErupŃia dentară activă se manifestă
când lipseşte dintele antagonist. În acest
caz dintele depăşeşte planul de ocluzie
prin două tipuri de mişcări: egresie dentară
- erupŃia dintelui împreună cu osul
alveolar, iar înălŃimea coroanei clinice
rămâne constantă; extruzie dentară -
erupŃia dintelui fără osul alveolar, până la
expulsia lui, iar înălŃimea coroanei clinice
creşte.
ErupŃia dentară pasivă este o
creştere a coroanei clinice, datorită atrofiei
pereŃilor alveolari şi a periodonŃiului, fără
ca dintele să depăşească planul de
ocluzie.
ErupŃia dentară se împarte arbitrar
în patru etape:
• etapa predentară;
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
• etapa dentiŃiei temporare;
• etapa dentiŃiei mixte;
• etapa dentiŃiei permanente.
Formarea osului alveolar
Osificarea maxilarelor se face la
distanŃă de foliculii dentari, apoi îi
înconjoară. Apar septurile osoase
interdentare, iar fibrele Sharpey leagă
cementul dentar de osul alveolar. La
început, dintele temporar şi dintele
permanent au o alveolă comună, care
ulterior se va separa.
ErupŃia normală şi patologică a dinŃilor
temporari
Perioada dentiŃiei temporare se
întinde de la apariŃia primului dinte
6 12 24 18 30
-----------------------------------------------------------------------------------------
1 2 3 4
incisivii centrali
- erup în jurul vârstei de 6 luni;
- produc prima stabilizare a mandibulei în
zona de sprijin anterior, împingând limba
spre posterior;
- au rol în ghidajul anterior al mandibulei;
- sunt numiŃi şi închizători ai ocluziei;
- stabilesc un raportul ocluzal vertical în
zona frontală de 1/1.
incisivii laterali
- erup în jurul vârstei de 12 luni;
- completează funcŃia de ghidaj anterior al
mandibulei;
- incisivii superiori circumscriu pe cei
inferiori.
molarii primi
- erup în jurul vârstei de 18 luni;
- determină prima înălŃare de ocluzie;
- sunt numiŃi şi deschizători ai ocluziei;
- stabilesc un raportul ocluzal vertical în
zona frontală de ½ sau ⅔.
caninii
- erup în jurul vârstei de 24 luni;
temporar şi până la erupŃia primului dinte
permanent.
Caracteristicile erupŃiei dinŃilor
temporari sunt următoare:
• începe la 6 luni şi se termină la 2 ani şi
jumătate;
• dinŃii temporari erup din 6 în 6 luni;
• erup întâi dinŃii inferiori, apoi cei
superiori după 2 - 3 luni (excepŃie fac
incisivii laterali);
• termenul de variabilitate a erupŃiei
dinŃilor temporari este de 6 luni.
DinŃii temporari erup într-o anumită
cronologie şi odată cu ei are loc
dezvoltarea ocluziei dentare. Ordinea de
erupŃie este stabilită genetic, fiind în
concordanŃă cu dezvoltarea somatică.
luni
5 dinŃi temporari superiori şi inferiori
- dau continuitate arcadei dentare, luând
parte la formarea curburii arcadei
dentare;
- au rol în ghidajul lateral al mandibulei;
- sunt numiŃi şi protectori ai ocluziei,
pentru că protejează în dinamica
mandibulară zona frontală şi laterală
dentară.
molarii secunzi
- erup în jurul vârstei de 30 luni;
- perfectează prima înălŃare de ocluzie;
- stabilesc un raportul ocluzal vertical în
zona frontală de ½;
- determină lungimea arcadei dento-
alveolare temporare;
- determină perimetrul arcadei dento-
alveolare temporare;
- determină diametrul arcadei dento-
alveolare temporare;
- vor dirija erupŃia şi relaŃiile ocluzale ale
molarilor primi permanenŃi, prin planul
postlacteal.
Tulburările de erupŃie ale dinŃilor
temporari se referă la: ordinea de erupŃie;
47
 Morfogeneza postnatală
vârsta dentară; poziŃia sau înclinarea
dinŃilor în evoluŃie.
Ordinea de erupŃie este stabilită
genetic, fiind în concordanŃă cu
dezvoltarea somatică.
ErupŃia dentară precoce a dinŃilor
temporari se datorează:
• dinŃilor natali (prenatali), care:
- erup în perioada de viaŃă intrauterină;
- sunt prezenŃi pe arcadă la naştere;
- apar frecvent incisivii inferiori;
- au tendinŃe familiare.
• dinŃilor neonatali, care:
- apar imediat după primele 30 zile de
viaŃă;
- se datorează dezvoltării rapide a
germenilor dentari;
- produc traumatisme mamelonului mamei
în timpul suptului;
- nu se extrag;
- se aplică gutiere de cauciuc moale sau
din acrilat peste aceştia în timpul
alăptării.
DinŃii temporari pot prezenta
anomalii dentare izolate:
- de număr (supranumerari sau anodonŃii
izolate);
- de formă (bigeminaŃie);
- de poziŃie (rotaŃii);
- de structură (caria de biberon, distrofii
dentare).
7 8 11 9 10
1 2 3 4 5 6
---------------------------------------------------------------------------------------------------
1 2 3 4 5 6
6 8 9 10 11
incisivii centrali inferiori
- erup în jurul vârstei de 6 ani;
- erup în poziŃie linguală faŃă de cei
temporari (poate apare ocluzia dublă,
când sunt prezenŃi incisivii temporari şi
permanenŃi, care se rezolvă prin
extracŃia dinŃilor temporari); mişcarea de
vestibularizare se va face în timpul
erupŃiei dinŃilor permanenŃi;
- sunt mai voluminoşi decât dinŃii
temporari, ocupând un spaŃiu de 7 mm
fiecare când utilizează spaŃiul fiziologic;
când îşi schimbă înclinaŃia (incisivii
temporari sunt verticali, iar incisivii
Permutarea dentară
Perioada dentiŃiei mixte se întinde
de la apariŃia primului dinte permanent şi
până la pierderea ultimului dinte temporar.
Perioada dentiŃiei mixte se caracterizează
prin permutările dentare ce au loc ca
rezultat al pierderii dinŃilor temporari şi
înlocuirea lor cu dinŃii permanenŃi.
DentiŃia mixtă se desfăşoară în
două etape:
• prima etapă a dentiŃiei mixte – erupe
grupul incisivo-molar între 6 - 9 ani;
• a doua etapă a dentiŃiei mixte – erupe
grupul premolar-canin între 9 -12 ani.
Caracteristicile erupŃiei dinŃilor
permanenŃi sunt următoare:
• începe la 6 ani şi se termină la 18 ani;
• erup din an în an;
• erup dinŃii inferiori, apoi cei superiori
(excepŃie fac incisivii laterali);
• termenul de variabilitate a erupŃiei
dinŃilor permanenŃi este de 1 an.
DinŃii permanenŃi erup într-o
anumită cronologie şi odată cu ei are loc
permutarea dentară şi dezvoltarea ocluziei
dentare.
6 12 18 - 25 ani
7 8 dinŃi permanenŃi superiori
7 8 dinŃi permanenŃi inferiori
6 12 18 - 25 ani
permanenŃi sunt vestibularizaŃi) ocupă
un spaŃiu de 5 mm fiecare;
- au rol în ghidajul anterior al mandibulei;
- sunt numiŃi şi închizători ai ocluziei
dentare;
- măresc perimetrul arcadei prin mişcarea
vestibulară pe care o fac în timpul
erupŃiei lor;
- determină o creştere verticală alveolară;
- determină un raportul ocluzal cap la cap
cu incisivii temporari superiori;
- pot apare probleme legate de spaŃiu,
determinând înghesuirea dentară
tranzitorie.
48
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
molarii primi
- erup în jurul vârstei de 6 ani (întâi
inferiorii, apoi superiorii, după 6 luni);
- erup în spaŃiul retromolar apărut prin
creşterea feŃei şi a bazei craniului;
- au trasată calea de erupŃie de planul
postlacteal;
- reduc spaŃiul retrocanin prin puseul de
mezializare;
- determină a doua înălŃare de ocluzie;
- sunt numiŃi şi deschizători ai ocluziei
dentare;
- determină alungirea arcadei dentare;
- modifică forma arcadei dentare:
- la mandibulă – parabolă;
- la maxilar – semielipsă;
- încep formarea sistemului helicoidal al
feŃelor molare, orientarea axelor dentare
fiind în direcŃia presiunilor maxime (al
doilea con dentar geometric De Coster);
- produc o deplasare corporală a molarilor
primi permanenŃi, în cazul pierderii
precoce a molarilor secunzi temporari,
cu stabilirea unor rapoarte de ocluzie
false (mezializate sau distalizate).
incisivii centrali superiori
- erup în jurul vârstei de 7 ani;
- erup în poziŃie palatinală faŃă de dinŃii
temporari, migrarea lor spre vestibular
datorându-se activităŃii suturii incisivo-
canine (poate apare angrenajul invers
frontal când nu se face această migrare);
- erup în poziŃie distalizată (divergentă),
determinând o diastemă tranzitorie, care
se închide la erupŃia incisivilor laterali şi
a migrării intramaxilare a germenilor
canini;
- sunt mai voluminoşi decât dinŃii
temporari (pot apare probleme de
spaŃiu);
- au rol în ghidajul anterior al mandibulei;
- sunt numiŃi şi închizători ai ocluziei
dentare.
incisivii laterali
- erup în jurul vârstei de 8 ani;
- erup în poziŃie linguală cei inferiori (pot
apare probleme de spaŃiu, înghesuiri
dentare tranzitorii sau permanente);
- erup în poziŃie palatinală şi în disto-
rotaŃie cei superiori; poziŃie lor se vor
regla odată cu migrarea (coborârea)
germenului canin în interiorul maxilarului.
49
SecvenŃa de erupŃie din perioada
primei etape a dentiŃiei mixte se realizează
după trei tipare de erupŃie:
• tipar molar – erup întâi molarii, apoi
incisivii;
- apare frecvent în mediul rural şi la băieŃi.
• tipar incisivo-molar – erup simultan
molarii şi incisivii.
• tipar incisiv – erup întâi incisivii, apoi
molarii;
- apare frecvent în mediul urban şi la fete.
Tulburările de erupŃie ale dinŃilor
permanenŃi din prima etapă a dentiŃiei
mixte sunt produse de:
• erupŃiile dentare precoce sau
întârziate, cauzate de factorii generali
(tulburări genetice, endocrine, boli
febrile) sau locali (carii complicate,
procese inflamatorii, Ńesuturi dense
orale, obstacole mecanice);
• formaŃiunile previa (meziodens inclus),
care determină apariŃia diastemei
patologice sau schimbarea axului de
erupŃie a incisivilor superiori şi apariŃia
angrenajelor inverse frontale sau a
înghesuirilor dentare regionale
(meziodens erupt);
• anomaliile dentare izolate de număr,
de formă, de volum, de poziŃie, sediu
sau structură;
• pierderea integrităŃii arcadei dentare
prin carie dentară, traumatism, extracŃie
dentară precoce, care determină
distalizarea dinŃilor frontali şi ocuparea
locului dinŃilor vecini care urmează să
erupă;
• persistenŃa dinŃilor temporari superiori
pe arcadă prin dereglările în exfolierea
dinŃilor temporari, care determină
incluzia dentară sau instalarea ocluziei
inverse frontale;
• instalarea ocluziei inverse frontale sau
a supraocluziei frontale accentuate (prin
egresia incisivilor inferiori), când
intervalul de timp dintre erupŃia incisivilor
inferiori şi cei superiori este lung;
• apariŃia inocluziei sagitale pozitive, a
ocluziei distalizate canine şi molare sau
a supraocluziei frontale accentuate, când
activitatea suturii incisivo-canine este
crescută (ca fenomen atavic) şi
 Morfogeneza postnatală
determină înclinarea vestibulară a
incisivilor superiori;
• resorbŃia caninului temporar şi
exfolierea lui timpurie, spaŃiul caninului
permanent fiind ocupat de incisivul
lateral, instalându-se relaŃia clasa a II-a
canină.
• practicarea obiceiurilor vicioase (de
sugere) sau a disfuncŃiilor (deglutiŃie
protruzivă, respiraŃie orală - hipotonia
labială) determină apariŃia proalveolo-
donŃiei superioare, inocluziei sagitale
pozitive, supraocluziei frontale
accentuate (prin stimularea suturii
incisivo-canine) sau a ocluziei deschise
frontale şi laterodeviaŃiei mandibulare;
• hiperostoza alveolară, care face ca
incisivii superiori să nu mai poată resorbi
peretele alveolar şi să erupă palatinizat,
obligând mandibula să facă o apariŃia cariilor interdentare;
retropulsie, instalându-se sindromului de
ocluzie adâncă acoperită;
• lipsa de spaŃiu regională (prezenŃa
malpoziŃiilor dentare, resorbŃia caninului
temporar de către erupŃia incisivului
lateral), determinând apariŃia înghesuirii
dento-alveolare;
• discrepanŃele scheletale, care pot
apare în timpul dezvoltării bazelor
maxilare.
caninii inferiori
- erup în jurul vârstei de 9 ani;
- erup înaintea premolarilor inferiori în
65% din cazuri;
- prin puseul lor eruptiv de mezializare,
produc vestibularizarea incisivilor laterali
inferiori.
premolarii primi superiori
- erup în jurul vârstei de 9 ani, după
erupŃia caninilor inferiori, la diferenŃă de
câteva luni;
- erup înaintea caninilor în 85% din cazuri;
- erup pe locul molarilor primi temporari,
având o dimensiune mezio-distală mai
mică decât aceştia;
- în timpul erupŃiei fac o migrare verticală,
mezială şi vestibulară;
- după erupŃia lor, se angrenează cu
muchia distală a premolarului prim
inferior şi faŃa mezială a premolarului
secund inferior;
50
- fac o rotaŃie mezio-palatinală, încât
cuspidul palatinal se angrenează cu
foseta distală a premolarului prim
inferior;
- după erupŃia caninilor şi a premolarilor
secunzi superiori stabilesc cu aceştia
puncte de contact interdentare.
premolarii primi inferiori
- erup în jurul vârstei de 10 ani;
- când erup înaintea caninilor inferiori,
produc o mezializare a grupului dinŃilor
lateral, care reduce spaŃiul necesar
erupŃiei caninilor inferiori, iar aceştia vor
erupe malpoziŃionaŃi (în ectopie, mezio-
infrapoziŃie, linguo-vestibulopoziŃie,
rotaŃie);
- au punctul de contact aproximal mezial
cu caninii la nivelul coletului, favorizând
- au rol în ghidajul lateral de grup, prin
cuspizii vestibulari;
- au rol de sprijin lateral al ocluziei, prin
cuspizii linguali.
premolarii secunzi superiori
- erup în jurul vârstei de 10 ani, după
erupŃia premolarilor primi inferiori, la
diferenŃă de câteva luni;
- erup pe locul molarilor secunzi
temporari, având o dimensiune mezio-
distală mai mică decât aceştia;
- au un spaŃiu suplimentar de 1,3 mm prin
diferenŃa dintre dimensiunea mezio-
distală a dinŃilor temporari şi permanenŃi;
în macrodonŃie se pierde această
diferenŃă de spaŃiu; prin pierderea
timpurie a molarilor temporari şi
migrarea mezială a molarului prim
permanent, se pierde această diferenŃă
de spaŃiu, iar premolarii secunzi erup
malpoziŃionaŃi;
- fac o migrare verticală dirijată de pantele
cuspidiene distale, o migrare mezială
dirijată de premolarii secunzi inferiori şi
de pantele cuspidiene meziale ale
molarilor primi inferiori permanenŃi şi o
migrare vestibulară;
- fac o rotaŃie mezio-palatinală, încât
cuspidul mezio-palatinal se angrenează
cu foseta distală a premolarului secund
inferior şi cu foseta mezială a molarului
prim permanent;
- se înclină mezial, iar incisivii se înclină
distal, prin creşterea arcadei dentare în
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
sens sagital, mai mult coronar decât
apical, iar caninii pot fi blocaŃi în erupŃia
lor (ectopie sau incluzie);
- au axul de implantare de 5º prin înclinare
vestibulară faŃă de perpendiculara dusă
pe planul de ocluzie, asigurând un
perimetru mai mare a arcadei dentare şi
armonizarea alveolară;
- nu fac înclinarea vestibulară în timpul
practicării obiceiurilor vicioase sau a
disfuncŃiilor, pentru că muşchii
buccinatori produc presiuni asupra lor,
modificându-se forma arcadei dentare, a
bolŃii palatine, a curbei de ocluzie şi
apărând interferenŃele ocluzale;
- pot face o inclinare vestibulară
exagerată, datorită presiunilor linguale
anormale, a parezelor faciale,
modificând forma arcadei dentare şi a
bolŃii palatine.
premolarii secunzi inferiori
- erup în jurul vârstei de 11 ani;
- când erup înaintea caninilor inferiori (prin
pierderea precoce a molarilor secunzi
temporari datorită complicaŃiilor
inflamatorii ale cariei dentare) produc o
mezializare a molarului prim permanent,
şi blochează erupŃia normală a caninului;
- pot erupe rotaŃi, datorită resorbŃiilor
incomplete ale dinŃilor temporari;
- au rol în stabilirea curbelor de
compensaŃie ale ocluziei;
- asigură migrarea în plan transversal a
molarului prim permanent, cu rol în
alcătuirea sistemului helicoidal;
- au axul de implantare perpendicular pe
planul de ocluzie, iar dinŃii situaŃi anterior
şi posterior de ei, migrează vestibular şi
mezial, mărind perimetrul arcadei dento-
alveolare.
caninii superiori
- erup în jurul vârstei de 11 ani, după
erupŃia premolarilor secunzi, la diferenŃă
de câteva luni;
- se dezvoltă până la vârsta de 3 ani sub
zona suborbilară, apoi migrează mezial,
vertical şi palatinal, până la vârsta de 12
- 13 ani;
- au o înclinare mezială şi produc
mezializarea incisivilor laterali, reducând
diastema interincisivă tranzitorie;
- migrează în spaŃiul suplimentar precanin
şi se înclină vestibular, pentru a se
51
angrena cu muchia distală a caninului
inferior şi faŃa mezială a premolarului
prim inferior erupŃi;
- sunt dirijaŃi în erupŃia lor de distanŃa
intercanină inferioară şi de stabilirea
relaŃiei ocluzale;
- au axul de implantare de 5 - 8º prin
înclinare vestibulară faŃă de
perpendiculara dusă pe planul de
ocluzie;
- nu fac înclinarea vestibulară (datorită
unei endoalveolii superioare) şi grupul
incisivo-canin inferior se angrenează
înapoia caninului superior, stabilind o
relaŃie clasa a II-a canină; astfel, se
modifică structura de rezistenŃă a zonei
de presiune incisivo-canină, care se
continuă deasupra caninului superior cu
stâlpul nazo-frontal;
- pot face o înclinare vestibulară
exagerată (datorită unei exoalveolii
superioare prin terapie biomecanică
ortodontică) şi produc o lingualizare
unilaterală sau bilaterală a dinŃilor
inferiori, care determină o instabilitate
ocluzală, dureri pretragiene, interferenŃe
dentare, mişcare excentrică a
mandibulei;
- au rol în ghidajul anterior şi lateral al
mandibulei.
Lee way space-ului (spaŃiul de
derivă sau spaŃiul de rezervă Nance),
rezultă din diferenŃa dimensiunilor mezio-
distale ale caninilor şi premolarilor faŃă de
caninii şi molarii temporari, din zona de
sprijin lateral care se permută:
• la maxilar surplusul de spaŃiu variază
între 0,9 - 1,8 mm;
• la mandibulă surplusul de spaŃiu
variază între 1,7 – 2 - 4 mm.
Lee way space-ul este utilizat
pentru reglarea relaŃiei molare şi canine,
dacă arcada dentară temporară este
integră.
SecvenŃa de erupŃie poate fi
favorabilă sau nefavorabilă în ocuparea
lee way space-ului, existând trei tipare de
erupŃie:
14 15 13 14 13 15 15 14 13
--------------- --------------- ---------------
43 44 45 44 43 45 44 45 43
 Morfogeneza postnatală
SecvenŃe favorabile la mandibulă:
- secvenŃa canin-premolar prim sau
premolar prim-canin este favorabilă,
dacă există spaŃiu suficient;
- secvenŃa premolar prim-canin este
favorabilă, când există un deficit de
spaŃiu şi se va extrage în scop ortodontic
premolarul prim pentru alinierea
caninului malpoziŃionat.
SecvenŃe nefavorabile la
mandibulă:
- secvenŃa canin-premolar prim este
nefavorabilă, dacă nu există spaŃiu
suficient; se va temporiza extracŃia în
scop ortodontic a premolarului prim,
până la erupŃia completă a lui, pentru
alinierea caninului malpoziŃionat;
- secvenŃa canin-premolar prim-premolar
secund este nefavorabilă, dacă s-a
pierdut timpuriu molarul secund
temporar; la erupŃia molarului prim
permanent, prin puseul lui de
mezializare, va reduce spaŃiul pentru
premolarul secund, iar acesta va erupe
malpoziŃionat sau va rămâne inclus;
pentru prevenirea acestei situaŃii,
molarul prim permanent trebuie menŃinut
în poziŃia lui normală printr-un menŃinător
de spaŃiu;
- oricare tip de secvenŃă este
nefavorabilă, dacă există scurtări ale
arcadei dentare prin carii interdentare
sau pierdere precoce a dinŃilor
temporari; caninul va erupe în vestibulo-
versie, iar premolarul secund va erupe în
linguo-versie sau va rămâne inclus;
- erupŃia molarului secund înaintea
premolarului secund (fenomen atavic)
poate fi nefavorabilă, când spaŃiul pentru
premolarul secund este la limită.
SecvenŃe favorabile la maxilar:
- secvenŃa premolar prim-premolar
secund-canin, este favorabilă pentru
erupŃia premolarului prim;
- secvenŃa premolar prim-premolar
secund-canin, este favorabilă, dacă
există clasa I molară; dimensiunea
mezio-distală a premolarului secund este
mai mică decât a molarului secund
temporar, ceea ce permite ca la erupŃia
caninului, grupul premolar să se
deplaseze distal, până la stabilirea
52
punctului de contact interdentar premolar
secund-molar prim permanent;
- secvenŃa premolar prim-canin-premolar
secund, este favorabilă pentru erupŃia
premolarului prim, dar cu evoluŃie lentă a
caninului către planul de ocluzie.
SecvenŃe nefavorabile la maxilar:
- secvenŃa premolar prim-premolar
secund-canin, este nefavorabilă, dacă
nu există spaŃiu rămas prin diferenŃa
dintre dimensiunea mezio-distală a
molarului secund temporar şi a
premolarului secund; va apare relaŃia
molară clasa a II-a sau relaŃie cuspid pe
cuspid;
- secvenŃa premolar prim-canin-premolar
secund este nefavorabilă când spaŃiul
din zona frontală este deficitar; caninul
poate rămâne în infraocluzie sau se va
rota, iar molarul prim permanent se
mezializează sau se rotează, reducând
şi mai mult spaŃiul de pe arcadele
dentare;
- oricare tip de secvenŃă este
nefavorabilă, dacă există scurtări ale
arcadei dentare prin carii interdentare,
pierdere precoce a dinŃilor temporari sau
înghesuire în zona de sprijin lateral;
grupul premolar-canin va erupe în
malpoziŃii;
- erupŃia molarului secund înaintea
premolarului secund poate fi
nefavorabilă, când spaŃiul pentru
premolarul secund este la limită.
Tulburările de erupŃie ale dinŃilor
permanenŃi din a doua etapă a dentiŃiei
mixte sunt produse de:
• stadiul de "ugly duckling" descris de
Broadbent, care apare uneori la vârsta
de 8 - 9 ani, este particular dezvoltării
erupŃiei caninilor superiori şi determină
deplasarea rădăcinilor incisivilor laterali
spre mezial, deplasarea coronară a
incisivilor laterali spre distal şi apariŃia
diastemei şi tremelor frontale; corectarea
se face odată cu migrarea caninilor în
interiorul osului maxilar spre planul de
ocluzie, presând distal coroanele
incisivilor lateral şi închizând spaŃiile
intercoronare;
• erupŃiile dentare precoce sau
întârziate, cauzate de factorii generali
(tulburări genetice, endocrine, boli
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
febrile) sau locali (carii complicate,
procese inflamatorii, Ńesuturi dense
orale, obstacole mecanice);
• persistenŃa pe arcadă a dinŃilor
temporari superiori, care determină
incluzia dentară sau erupŃia dinŃilor în
diferite malpoziŃii dentare;
• formaŃiunile previa (dinŃi supranumerari
laterali), care determină apariŃia
înghesuirilor dentare regionale;
• apariŃia înghesuirii dento-alveolare,
prin lipsă de spaŃiu regională;
• anomaliile dentare izolate de număr,
de formă, de volum, de poziŃie, sediu
sau structură;
• obiceiurile vicioase sau disfuncŃiile,
care produc presiuni anormale asupra
grupului canin-premolar, modificând
forma arcadei dentare, forma şi
adâncimea bolŃii palatine, curbele de
compensaŃie, determinând apariŃia
interferenŃelor ocluzale.
ErupŃia normală şi patologică a dinŃilor
permanenŃi
În perioada 12 - 18 (25) ani are loc
erupŃia molarilor doi şi trei permanenŃi.
Completarea erupŃiei dinŃilor
permanenŃi realizează un echilibru al
arcadei dentare, închizând spaŃiile
existente interdentare şi asigurând
punctele de contact interdentare:
15 13 17 13 15 17
---------------- -----------------
43 45 47 43 47 45
ErupŃia molarilor secunzi înaintea
caninilor este expresia unui fenomen
atavic şi poate produce prin puseului de
mezializare al acestora, criză de spaŃiu
pentru canini, determinând malpoziŃiile
canine (ectopie sau incluzie dentară).
ErupŃia molarilor secunzi superiori
înaintea celor inferiori determină:
- supraocluzia molarilor secunzi superiori;
- instalarea unei ocluzii distalizate;
- instalarea unei ocluzii lingualizate;
- supraocluzie frontală;
53
molarii secunzi
- erup în jurul vârstei de 12 ani;
- erup întâi inferiorii, apoi superiorii după 6
- 8 luni;
- determină a treia înălŃare de ocluzie;
- au rol în reglarea relaŃiei centrice şi a
intercuspidării maxime;
- pot încheia fenomenul dentiŃiei, când nu
există germenii molarilor trei;
- determină alungirea arcadei dento-
alveolare;
- au suprafeŃele ocluzale orizontale în
raport cu planul de ocluzie (sistemul
helicoidal al molarilor).
molarii trei
- erup în jurul vârstei de 18 - 25 ani (în
proporŃie de 50% din cazuri);
- încheie fenomenul dentiŃiei;
- determină alungirea arcadei dento-
alveolare;
- produc o înălŃare a arcadei dento-
alveolare;
- închid ultimele spaŃii de pe arcada
dentară;
- reglează gradul de supraocluzie frontală;
- încheie sistemul helicoidal al feŃelor
molare (al doilea con dentar geometric
De Coster).
SecvenŃa de erupŃie a molarii
secunzi se realizează după trei tipare de
erupŃie, care pot fi favorabile sau
nefavorabile în ocuparea spaŃiului existent
pe arcade:
15 17 13
-----------------
45 43 47
- apariŃia interferenŃelor în diagonală la
nivelul incisivilor laterali superiori.
Tulburările de erupŃie ale dinŃilor
permanenŃi sunt produse de:
• deficitul de spaŃiu posterior, care
determină:
- accidente de erupŃie;
- mezializări ale dinŃilor (înghesuire dento-
alveolară terŃiară);
- deschideri ale ocluziei frontale.
 Morfogeneza postnatală
• erupŃia molarilor trei superiori înaintea
celor inferiori poate determină:
- supraocluzia molarilor trei superiori;
- blocarea mişcărilor mandibulare;
- interferenŃe în diagonală la nivelul
frontalilor.
DINAMICA CREŞTERII ŞI
DEZVOLTĂRII POSTNATALE CRANIO-
FACIALE
Creşterea organismului uman nu
este un proces uniform, dar este un
proces continuu pe tot parcursul vieŃii.
În perioada prenatală, ritmul de
creştere în înălŃime este de 5000 de ori
mai crescut, iar postnatal este de 3,5.
Ritmul de creştere în greutate este de 6,5
miliarde de ori mai crescut în perioada
prenatală, iar în perioada postnatală de
20.
Perioadele de creştere intensă se
manifestă în mod normal între vârstele 0 -
4 ani, 7 - 8 ani şi 11 - 14 ani (cu mici
diferenŃe între sexe).
Fenomenele de creştere nu se
întrerup la adult. Dacă până la perioada de
tânăr creşterea postnatală se manifestă
preponderent în lungime, la adult
creşterea se manifestă prin mărirea
diametrelor transversale, datorat în
ambele cazuri secreŃiei hormonului de
creştere somatotrop.
Teorii şi concepŃii ale creşterii cranio-
faciale
A. ConcepŃia genetică consideră
că toate situs-urile de creştere sunt centrii
de creştere, fiind controlate genetic, iar
factorii non genetici au un rol foarte mic.
• situs de creştere – zonă în care are loc
creşterea;
• centru de creştere – zonă în care are
loc creşterea controlată genetic:
- suturile dintre oasele membranoase
(desmale) ale craniului şi maxilarelor;
- centrii de osificare encondrală
(sincondroze) de la baza craniului;
- centrul de creştere condilian.
AplicaŃia practică a teorii genetice.
Creşterea la nivelul suturilor determină
împingerea oaselor, unele faŃă de altele şi
din acest motiv nu trebuie să tratăm
54
ortopedic anomaliile dento-maxilare
(aparate funcŃionale), pentru că nu putem
influenŃa creşterea controlată genetic.
Teoria contraindică tratarea anomaliilor
scheletale prin modificarea creşterii cu
aparatele funcŃionale.
Dezavantajele teoriei genetice:
- nu face diferenŃă între creşterea
encondrală (cartilaginoasă), desmală
(suturală) şi periosoasă (resorbŃie-
apoziŃie);
- nu explică de ce o sutură transplantară
nu determină creşterea şi nu are
potenŃial de creştere într-un sector al
suturii;
- nu explică de ce o tracŃiune pe sutură
determină umplerea ei cu os.
ExplicaŃie: suturile maxilare sunt
considerate situs-uri de creştere şi nu
centri de creştere.
B. Teoria lui Scott consideră că
determinantul primar al creşterii scheletale
este cartilajul, iar osul răspunde secundar
şi pasiv la creştere. Cartilajul de creştere
depărtează oasele unele faŃă de altele, iar
spaŃiul creat este umplut cu os secundar.
Creşterea mandibulară este dirijată de cei
doi condili mandibulari. Creşterea maxilară
este dirijată de septul nazal cartilaginos.
Dezavantajele teoriei lui Scott:
- transplantarea cartilagiilor dau rezultate
diferite:
- cartilajele epifizare şi sincondrozele
bazei craniului cresc;
- cartilajul septului nazal are potenŃial de
creştere (nesigur);
- cartilajul condilian nu creşte, deci nu
este centru de creştere.
- extirparea cartilajului septului nazal
determină un deficit de creştere (posibil
prin cicatrice postoperatorie);
- traumatismul cartilajului condilian nu
afectează creşterea mandibulei (dacă nu
există cicatrice posttraumatică).
ExplicaŃie: cartilajiile nu cresc prin
ele însele (nu sunt centrii de creştere),
decât foarte rar.
C. Teoria lui Moss consideră că
Ńesutul moale determină creşterea, iar
cartilajele şi oasele reacŃionează
secundar. Oasele sunt depărtate unele
faŃă de altele prin tracŃiuni exercitate de
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

Ńesutul moale, iar spaŃiul rezultat este B. Dinamica creşterii calotei

umplut cu os secundar. craniene. La 2 ani, mărimea cavităŃii
• matrice funcŃională – totalitatea craniene este 87% din cea a adultului, la 5
elementelor care pot modula un element ani de 90%, iar la 15 ani de 98%. Între 15
osos; ani şi maturitate, schimbările de creştere
• componentă funcŃională – elemente sunt secundare procesului de
morfologice care au în comun o funcŃie; pneumatizare a sinusurilor frontale şi a
este alcătuită dintr-o matrice funcŃională îngroşării părŃii anterioare a osului frontal.
(muşchi, glandă, nerv şi dinŃi) şi o unitate Creşterea rapidă a calotei craniene din
scheletală (os şi cartilaj). primii ani de viaŃă este urmată de o
Clasificarea matricelor funcŃionale: încetinire a creşterii în următorii ani. Astfel:
- periostală – acŃionează direct pe - între 1 - 5 ani craniu creşte de 85 ori;
unitatea scheletală şi determină - între 5 - 10 ani creşte de 11 ori;
transformarea formei şi mărimii unităŃii - între 10 - 20 ani creşte de 4 ori.
scheletale;
- capsulară – spaŃiul funcŃional (cavitate C. Dinamica creşterii
nazală, orofaringe) care determină complexului naso-maxilar este
deplasarea unităŃilor scheletale şi a influenŃată de creşterea septului nazal
matricei funcŃionale periostală. Aceasta cartilaginos (vomerul şi lama
determină creşterea în doi timpi: perpendiculară a etmoidului) şi de
acŃiunea mecanică a Ńesuturilor moi
- timpul 1 – matricea funcŃională
învecinate:
capsulară determină deplasarea
- septul nazal asigură creşterea
unităŃii scheletale;
complexului naso-maxilar în sens
- timpul 2 – se produce creşterea unităŃii ascendent şi descendent;
scheletale.
- muşchii masticatori (mai ales muşchii
Acest fenomen se întâlneşte la:
pterigoidieni interni) – asigură
matrice funcŃională capsulară: creier -
deplasarea prin creştere spre interior a
unitate scheletală: craniu
maxilarului;
matrice funcŃională capsulară: ochi -
- muşchii limbii determină expansiunea
unitate scheletală: orbită
maxilară şi deplasarea corporală a
matrice funcŃională capsulară: cavitate
maxilarului în sus şi înainte;
nazală - unitate scheletală: maxilar
- muşchii obrajilor şi ai mimicii controlează
matrice funcŃională capsulară: cavitate
dezvoltarea sagitală şi verticală a
orală - unitate scheletală: mandibulă.
maxilarului;
Această teorie permite deplasarea
- ochii asigură creşterea orbitei;
ortopedică (aparate funcŃionale) a
- sinusurile asigură creşterea maxilarelor.
unităŃilor scheletale (timpul 1), urmată de
creşterea unităŃilor scheletale (timpul 2).
Creşterea în lăŃime a maxilarului
se face prin:
Dinamica creşterii cranio-faciale
• sistemul sutural (suturile intermaxilară,
A. Dinamica creşterii staturale medio-palatină, interpalatină şi
este utilizată ca standard în maturarea zigomatico-maxilară);
scheletală şi diferă la cele două sexe. Pe • apoziŃie periostală spre exterior, la
perioada cuprinsă între 5 - 25 ani, băieŃii nivelul proceselor alveolare;
au o creştere staturală de 59,6 cm, iar • mucoasa sinusală;
fetele de 55,5 cm. Astfel: • coborârea bolŃii palatine datorită
- între 5 - 10 ani creşterea staturală la resorbŃiei osoase pe faŃa nazală
băieŃi este de 41%, iar la fete de 54%; (superioară) şi apoziŃiei osoase pe faŃa
- între 10 - 15 ani creşterea staturală la orală (inferioară);
băieŃi este de 44%, iar la fete de 41%; • ligamentul alveolo-dentar, care
- între 15 - 25 ani creşterea staturală la adaptează creşterea maxilară la ocluzia
băieŃi este de 15%, iar la fete de 5%. dentară.

55
 Morfogeneza postnatală

Creşterea în lungime a Lungimea maxilarului (Naso-

maxilarului se face prin:
• sistemul sutural (suturile palatină,
pterigo-palato-maxilară şi sfeno-
maxilară);
• resorbŃie periostală pe faŃa antero-
externă, care produce o scădere în
lungime;
• dezvoltarea proceselor alveolare prin
suturile palato-maxilară şi incisivo-
canină;
• apoziŃie osoasă pe faŃa posterioară a
tuberozităŃilor;
• creşterea septului nazal.
Creşterea în înălŃime a (Sella turcica - Nasion - A Downs) creşte
maxilarului se face prin:
• sistemul sutural (suturile fronto-nazală,
fronto-maxilară şi zigomatico-maxilară);
• creşterea septului nazal;
• apoziŃie periostală în jos, la nivelul
proceselor alveolare;
• resorbŃie osoasă pe faŃa nazală a
palatului şi apoziŃie osoasă pe faŃa orală
a palatului;
• ligamentul alveolo-dentar, în special al
molarilor primi permanenŃi superiori,
numiŃi deschizători de ocluzie.
Deplasarea spre posterior a
maxilarului asigură creşterea la nivelul
tuberozităŃilor maxilare pentru adaptarea
la erupŃia molarilor permanenŃi, iar
mişcarea spre înainte a maxilarului
permite lărgirea faringelui nazal şi oral
pentru adaptarea funcŃiei respiratorii la
cerinŃele crescute ale copilului în creştere.
Remodelarea complexului naso-
maxilar prin procesul de resorbŃie osoasă
pe peretele inferior al foselor nazale apare
ca o adaptare la funcŃia respiratorie
crescută şi este însoŃit de procesul de
apoziŃie osoasă pe partea orală a
apofizelor palatine ale oaselor maxilare.
Depunerea semnificativă de os pe partea
orală a bolŃii palatine, nu influenŃează
adâncimea acesteia, ci din contră, odată
cu vârsta, adâncimea bolŃii palatine creşte,
datorită creşterii proceselor alveolare
odată cu erupŃia dinŃilor temporari şi
permanenŃi.
spinalis anterior - Naso-spinalis posterior)
creşte pe perioada cuprinsă între 5 - 25
ani cu 10,6 mm la băieŃi şi cu 7,2 mm la
fete. Astfel:
- între 5 - 10 ani lungimea maxilarului
creşte la băieŃi cu 37%, iar la fete cu
49%;
- între 10 - 15 ani lungimea maxilarului
creşte la băieŃi cu 42%, iar la fete cu
33%;
- între 15 - 25 ani lungimea maxilarului
creşte la băieŃi cu 21%, iar la fete cu
18%.
RelaŃia maxilarului cu baza
craniului exprimată prin unghiul SNA
pe perioada cuprinsă între 5 - 25 ani cu
1,8º la băieŃi şi cu 0,4º la fete. Astfel:
- între 5 - 10 ani unghiul SNA creşte cu
11% la băieŃi, iar la fete scade cu 25%;
- între 10 - 15 ani unghiul SNA creşte cu
78% la băieŃi, iar la fete cu 50%;
- între 15 - 25 ani unghiul SNA creşte cu
11% la băieŃi, iar la fete cu 75%.
D. Dinamica creşterii mandibulei
este influenŃată de creşterea clivus-ului şi
de acŃiunea mecanică a Ńesuturilor moi
învecinate:
- clivus-ul influenŃează creşterea
mandibulei şi poziŃia articulaŃiei temporo-
mandibulare;
- muşchii limbii determină expansiunea
mandibule;
- muşchii pterigoidieni externi stimulează
creşterea condiliană, prin fasciculul
superior inserat pe faŃa anterioară a
condilului mandibular.
Creşterea în lungime a
mandibulei se face prin:
• creştere condiliană;
• resorbŃie periostală pe marginea
anterioară a ramus-ului;
• apoziŃie periostală pe marginea
posterioară a ramus-ului mandibulei.
Creşterea în înălŃime a
mandibulei se face prin:
• creştere condiliană;
• apoziŃie periostală pe faŃa inferioară a
corpus-ului mandibulei;
• procesul erupŃiei dentare.

56
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
Creşterea în lăŃime a mandibulei
se face prin:
• sincondroza mentonieră;
• resorbŃie periostală pe faŃa internă a
corpus-ului;
• apoziŃie periostală pe faŃa externă a
corpus-ului mandibulei.
Mentonul osos devine mai
proeminent odată cu vârsta prin
remodelarea suprafeŃei lui, fiind mai
crescută resorbŃia osoasă deasupra
mentonului şi aproape inexistentă apoziŃia
osoasă pe menton, ceea ce produce o
creştere mandibulară spre înainte.
Creşterea condiliană se face în
direcŃie ascendentă şi înspre posterior,
mandibula efectuând o translare primară.
Această remodelare condiliană
antrenează o translare globală a
mandibulei spre înainte şi în jos.
Deplasarea din timpul creşterii mandibulei
şi a complexului naso-maxilar permite
creşterea faringelui şi a celorlalte structuri
cu care relaŃionează. Deplasarea verticală
a mandibulei în timpul creşterii se
pregăteşte pentru erupŃia verticală a
dinŃilor.
Remodelarea mandibulei prin
procesul de resorbŃie osoasă pe faŃa
anterioară a celor două ramus-uri şi
apoziŃie osoasă pe faŃa posterioară a celor
două ramus-uri mandibulare determină
creşterea antero-posterioară a corpus-ului
şi a celor două ramus-uri ale mandibulei.
Această alungire posterioară a corpus-ului
mandibulei pregăteşte erupŃia molarilor
permanenŃi.
Lungimea mandibulei (Articulare -
Pogonion) creşte pe perioada cuprinsă
între 5 - 25 ani cu 31,0 mm la băieŃi şi cu
21,0 mm la fete. Astfel:
- între 5 - 10 ani lungimea mandibulei
creşte cu 34% la băieŃi, iar la fete cu
48%;
- între 10 - 15 ani lungimea mandibulei
creşte cu 39% la băieŃi, iar la fete cu
41%;
- între 15 - 25 ani lungimea mandibulei
creşte cu 27% la băieŃi, iar la fete cu
11%.
RelaŃia mandibulei cu baza
craniului exprimată prin unghiul SNPog
57
(Sella turcica - Nasion - Pogonion) creşte
pe perioada cuprinsă între 5 - 25 ani cu
5,0º la băieŃi şi cu 3,0º la fete. Astfel:
- între 5 - 10 ani unghiul SNPog creşte cu
37% la băieŃi, iar la fete cu 41%;
- între 10 - 15 ani unghiul SNPog creşte
cu 33% la băieŃi, iar la fete cu 50%;
- între 15 - 25 ani unghiul SNPog creşte
cu 30% la băieŃi, iar la fete cu 9%.
RelaŃia dintre maxilar şi mandibulă
cu baza craniului exprimată prin unghiul
ANB (A Downs - Nasion - B Downs) scade
pe perioada cuprinsă între 5 - 25 ani cu
1,6º la băieŃi şi cu 1,4º la fete. Astfel:
- între 5 - 10 ani unghiul ANB scade cu
31% la băieŃi, iar la fete cu 57%;
- între 10 - 15 ani unghiul ANB scade cu
6% la băieŃi, iar la fete cu 71%;
- între 15 - 25 ani unghiul ANB scade cu
63% la băieŃi, iar la fete cu 28%.
E. Dinamica creşterii proceselor
alveolare este dependentă de prezenŃa şi
erupŃia dinŃilor. În cazul extracŃiei dentare,
procesele alveolare încep să se resoarbă.
Această resorbŃie poate fi încetinită prin
redarea artificială a dentiŃiei. Creşterea
verticală a feŃei este rezultatul creşterii
proceselor alveolare maxilare şi
mandibulare odată cu erupŃia dinŃilor.
Creşterea în lăŃime a procesului
alveolar se face prin:
• sutura mentonieră – până la 2 ani;
• resorbŃie periostală pe faŃa internă a
procesului alveolar;
• apoziŃie periostală pe faŃa externă a
procesului alveolar;
• ligamentele alveolo-dentare.
Creşterea în lungime a
procesului alveolar se face prin:
• scurtare prin componenta mezială la
erupŃia dinŃilor permanenŃi;
• alungire posterioară în locul lăsat de
resorbŃia marginii anterioare a ramus-
ului.
Creşterea în înălŃime procesului
alveolar se face prin:
• ligamentele alveolo-dentare – zona de
maximă dezvoltare la mandibulă este
zona incisivilor inferiori, numiŃi the bite
closers (închizători de ocluzie).
 Morfogeneza postnatală

F. Dinamica creşterii faciale nu Creşterea verticală a feŃei se face

este rezultatul creşterii simultane şi prin:
independente a structurilor care o • cumularea efectelor creşterii septului
alcătuiesc, ci a cumulării efectelor variaŃiei nazal până la 10 ani;
creşterii fiecărei părŃi componente a feŃei. • coborârea bolŃii palatine prin resorbŃie
Creşterea anterioară a planum-ului osoasă pe faŃa superioară a palatului şi
bazei craniului influenŃează creşterea apoziŃie osoasă pe faŃa inferioară a
anterioară a maxilarului. Angularea dintre palatului între 10 - 20 ani;
planum-ul şi clivus-ul bazei craniului • creşterea condiliană;
influenŃează deplasarea antero-
posterioară a creşterii mandibulei. Astfel,
• creşterea osului alveolar, legată de
erupŃia dentară.
dacă unghiul bazei craniului descreşte,
mandibula ia o poziŃie posterioară. În mod
Creşterea transversală a feŃei se
similar, dacă există o descreştere în jos a
face prin:
maxilarului, mandibula face o mişcare spre
posterior. • cumularea efectelor creşterii
După Knott, între 6 - 25 ani, sincondrozei mentoniere până la 1 an;
unghiul bazei craniului descreşte mai • sutura intermaxilară şi medio-palatină;
accentuat la sexul masculin (-3,8 ± 0,6º) • osul alveolar superior care are o
decât la sexul feminin (-1,5 ± 0,4º), iar creştere divergentă în jos şi înafara
variaŃia schimbării unghiului este între - maxilarului;
12,0º şi 3,0º la sexul masculin şi între -6,0º • resorbŃie osoasă pe faŃa internă a
şi 3,0º la sexul feminin. VariaŃia schimbării mandibulei şi apoziŃie osoasă pe faŃa
unghiului bazei craniului va avea influenŃă externă a mandibulei;
asupra altor părŃi ale complexului cranio- • creştere divergentă a ramus-urilor
facial. mandibulare;
După Björk, între 7 - 19 ani, • suturile premaxilare şi postmaxilare,
planum bazei craniului face o deplasare în care au o creştere cu direcŃie oblică.
jos şi înapoi cu un unghi de 51,0º pe o
distanŃă de 0º (creştere pură verticală) şi Creşterea sagitală a feŃei se face
cu un unghi de 82,0º (creştere orizontală). prin:
Fiecare variaŃie individuală explică
• cumularea efectelor creşterii septului
rezultatele diferite ale aparatelor
nazal;
ortopedice când sunt aplicate la doi indivizi
cu potenŃial diferit de creştere maxilară. • suturile faciale, care au o creştere în
După Björk, între 5 - 19 ani, jos şi înainte;
creşterea condilară se face în sus şi • suturile premaxilare şi postmaxilare,
înapoi, iar unghiul dintre direcŃia de care au o creştere oblică;
creştere a condilului mandibular şi • creşterea condiliană;
marginea posterioară a ramus-ului este de • resorbŃie osoasă pe marginea
6,0º pe o distanŃă între -25,0º şi 16,0º. anterioară a ramus-ului mandibulei şi
Astfel, direcŃia creşterii condiliene poate apoziŃie osoasă pe marginea posterioară
varia sagital (posterior sau anterior) şi a ramus-ului mandibulei;
vertical (superior sau inferior) la fiecare • translaŃie a mandibulei;
individ. Fiecare variaŃie influenŃează • osul alveolar superior care are o
direcŃia de creştere a mandibulei la nivelul creştere divergentă în jos şi înainte a
mentonului (punctul Pogonion), unde este maxilarului;
centrul de rotaŃie a creşterii mandibulei.
• translarea înainte a dentiŃiei;
De asemenea, alt centru de rotaŃie a
creşterii mandibulei se află în aria • apoziŃie osoasă la nivelul
condililor mandibulari. Astfel, creşterea tuberozităŃilor maxilare.
facială în ansamblu se face diferenŃiat.
Ritmul de creştere facială este
corelat cu creşterea staturală.

58
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
ÎnălŃimea anterioară facială (Nasion
- Menton) creşte pe perioada cuprinsă
între 5 - 25 ani cu 29,8 mm la băieŃi şi cu
21,9 mm la fete. Astfel:
- între 5 - 10 ani înălŃimea anterioară
facială creşte la băieŃi cu 42%, iar la fete
cu 48%;
- între 10 - 15 ani înălŃimea anterioară
facială creşte la băieŃi cu 39%, iar la fete
cu 37%;
- între 15 - 25 ani înălŃimea anterioară
facială creşte la băieŃi cu 19%, iar la fete
cu 15%.
ÎnălŃimea posterioară facială (Sella
turcica - Gonion) creşte pe perioada
cuprinsă între 5 şi 25 ani cu 29,1 mm la
băieŃi şi cu 18,5 mm la fete. Astfel:
- între 5 - 10 ani înălŃimea posterioară
facială creşte la băieŃi cu 35%, iar la fete
cu 45%;
- între 10 - 15 ani înălŃimea posterioară
facială creşte la băieŃi cu 36%, iar la fete
cu 40%;
- între 15 - 25 ani înălŃimea posterioară
facială creşte la băieŃi cu 28%, iar la fete
cu 15%.
Convexitatea Ńesuturilor moi ale
profilului (Glabella cutaneon - Sulcus labial
superior - Pogonoin cutaneon) creşte pe
perioada cuprinsă între 5 - 25 ani cu 3,3º
la băieŃi şi cu 1,0º la fete. Astfel:
- între 5 - 10 ani convexitatea Ńesuturilor
moi ale profilului scade la băieŃi cu 48%,
iar la fete cu 280%;
- între 10 - 15 ani convexitatea Ńesuturilor
moi ale profilului scade la băieŃi cu 36%,
iar la fete cu 280%;
- între 15 - 25 ani convexitatea Ńesuturilor
moi ale profilului creşte la băieŃi cu
185%, iar la fete cu 170%.
De asemenea, convexitatea
Ńesuturilor moi ale profilului (Glabella
cutaneon - Pronasale - Pogonoin
cutaneon) scade pe perioada cuprinsă
între 5 - 25 ani cu 7,3º la băieŃi şi cu 9,2º la
fete. Astfel:
- între 5 - 10 ani convexitatea Ńesuturilor
moi ale profilului scade la băieŃi cu 44%,
iar la fete cu 53%;
- între 10 - 15 ani convexitatea Ńesuturilor
moi ale profilului scade la băieŃi cu 70%,
iar la fete cu 37%;
- între 15 - 25 ani convexitatea Ńesuturilor
moi ale profilului scade la băieŃi cu 14%,
iar la fete cu 10%.
59
Factorii care influenŃează creşterea
şi maturarea organismului uman sunt de
ordin genetici, neurali, hormonali şi
nutriŃionali. Rezultatul creşterii depinde de
interacŃiunea dintre potenŃialul genetic şi
influenŃele mediului înconjurător. De
asemenea, se crede că există un centru
de creştere în zona hipotalamusului, care
determină curba de creştere genetică.
SecvenŃa maturării organismului uman se
află sub controlul endocrin. De asemenea,
consumul suficient de hrană nutritivă este
esenŃial pentru creşterea normală a
organismului.
RotaŃiile faciale
RotaŃia facială este un termen
utilizat pentru a explica direcŃiile de
creştere a elementelor masivului facial.
Acestea se produc prin modificări de
formă, remodelări complexe, translarea
oaselor maxilare şi mandibulare în
interrelaŃie cu părŃile moi, din timpul
creşterii postnatale.
Suturile principale care asigură
creşterea facială se află paralel cu planul
bazei craniului (Sella turcica - Basion) şi
au o direcŃie de creştere de sus în jos şi
postero-anterioară. FaŃa va creşte
perpendicular pe baza craniului, în
această direcŃie. Cartilajul condilian
determină creşterea mandibulei şi astfel
apar tipurile de rotaŃii faciale şi
mandibulare.
Curba de creştere staturală va
determina curba creşterii maxilo-faciale,
care se va face pe două traiectorii de
creştere (craniană şi facială) şi prin două
potenŃiale de dezvoltare (ereditar şi
funcŃional). Broadbent şi Brodie şi-au
imaginat dezvoltarea facială în centrifug,
astfel încât planurile de referinŃă cranio-
faciale şi valorile unghiulare rămân
neschimbate. Björk descrie două curbe în
traiectoria de creştere facială (rotaŃia
facială şi cea mandibulară), corelate cu
dezvoltarea erupŃiei dentare, dezvoltarea
condiliană şi închiderea unghiului
mandibular.
A. Tipurile de rotaŃie
mandibulară. DirecŃia de creştere
mandibulară depinde de centrul de
creştere condilian (punct posterior) şi de
 Morfogeneza postnatală
creşterea suturală şi alveolară (punct
anterior). Astfel, mandibula poate avea trei
tipuri de creştere (rotaŃie): neutrală,
orizontală şi verticală (figura 10).
Diagnosticul tipului de rotaŃie
mandibulară se poate face pe baza
ortopantomografiei, după următoarele
semne a lui Björk:
- unghiul goniac;
Creşterea de tip neutral se
produce când osificarea celor două puncte
se face în aceeaşi direcŃie.
Creşterea de tip orizontal (rotaŃie
antero-posterioară sau anterioară) se
produce când predomină osificarea
centrului condilian şi se caracterizează
prin:
- înălŃime mare a ramus-ului mandibulei;
- creştere condiliană în sus-înainte;
- mandibula se roteşte spre anterior, după
o axă orizontală, ce trece la nivelul
incisivilor inferiori;
- modificări la nivelul premolarilor inferiori;
- poziŃie joasă a articulaŃiei temporo-
mandibulare;
- simfiza mentonieră este densă şi groasă;
- ramul orizontal al mandibulei este înalt;
- unghiul goniac închis;
- dezvoltare în deficit a înălŃimii alveolare
şi dentare laterale.
Diagnosticul de rotaŃie antero-
posterioară mandibulară se poate face pe
baza ortopantomografiei, după
următoarele semnele descrise de Björk:
- creşterea condiliană este în sus şi
înainte;
- articulaŃia temporo-mandibulare are o
poziŃie joasă;
60
- dezvoltarea condiliană;
- curbura preangulară;
- lungimea ramus-ului;
- direcŃia canalului dentar;
- lăŃimea bazei mandibulare.
RotaŃia mandibulară poate fi
concordantă sau neconcordantă cu
creşterea facială.
- ramul ascendent al mandibulei este lung
şi larg;
- simfiza mentonieră este densă şi groasă;
- ramul orizontal al mandibulei este înalt;
- unghiul goniac este închis;
- dezvoltarea înălŃimii alveolare şi dentare
laterale este redusă.
Creşterea de tip vertical (rotaŃie
postero-inferioară sau posterioară) se
produce când predomină osificarea
suturală şi alveolară şi se caracterizează
prin:
- înălŃime redusă a ramus-ului mandibulei;
- creştere condiliană în sus-înapoi;
- poziŃie înaltă a articulaŃiei temporo-
mandibulare;
- unghi goniac deschis;
- dezvoltare în exces a înălŃimii alveolare
şi dentare laterale.
Diagnosticul de rotaŃie postero-
inferioară mandibulară se poate face pe
baza ortopantomografiei, după
următoarele semnele descrise de Björk:
- creşterea condiliană este în sus şi
înapoi;
- articulaŃia temporo-mandibulare are o
poziŃie înaltă;
- ramul ascendent al mandibulei are o
înălŃime mică;
- unghi goniac este deschis;
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
- dezvoltarea înălŃimii alveolare şi dentare
laterale este în exces.
B. Tipurile de rotaŃie maxilară.
DirecŃia de creştere maxilară sau unghiul
C. Tipurile de rotaŃie facială.
Asocierea rotaŃiilor mandibulare cu cele
maxilare dau următoarele tipuri de rotaŃii
faciale: superioare sau inferioare,
anterioare sau posterioare (figura 12).
RotaŃiile faciale superioare sau
inferioare apar când rotaŃia mandibulei şi a
maxilarului se efectuează în acelaşi sens,
iar dimensiunea verticală a feŃei rămâne
constantă în timpul creşterii.
RotaŃia anterioară sau
hipodivergentă apare când rotaŃiile
mandibulei şi a maxilarului converg şi se
caracterizează prin:
- scăderea dimensiunii anterioare a
craniului facial (Nasion - Gnathion);
- creşterea dimensiunii posterioare a
craniului facial (Sella turcica - Gonion);
- alunecarea mentonului în sus şi înainte;
- dezvoltare de tip brahicefalică.
Diagnosticul de rotaŃie anterioară
facială se poate face pe baza
teleradiografiei de profil, după următoarele
semnele descrise de Björk:
- condilul mandibular este robust, rotunjit,
dezvoltat în sus şi înainte;
- canalul dentar are o direcŃie curbă;
- corticala simfizei mentoniere este
îngroşată;
- rebordul mandibular preangular este
convex;
- unghiul goniac are o tendinŃă de
închidere;
61
de înclinare a maxilarului în raport cu
planum-ul bazei craniului (Nasion - Sella
turcica) poate fi: normală, anterioară
(rotaŃie anterioară) sau posterioară (rotaŃie
posterioară) (figura 11).
- există o tendinŃa la supraocluzia incisivă;
- axele de înclinare molare sunt verticale,
perpendiculare pe planul de ocluzie;
- înălŃimea etajului inferior al feŃei este
redusă.
RotaŃia posterioară sau
hiperdivergentă apare când rotaŃiile
mandibulei şi a maxilarului diverg şi se
caracterizează prin:
- creşterea dimensiunii anterioare a
craniului facial (Nasion - Gnathion);
- scăderea dimensiunii posterioare a
craniului facial (Sella turcica - Gonion);
- alungirea profilului;
- alunecarea mentonului în jos şi înapoi;
- deschiderea unghiului bazei craniului
(Nasion - Sella turcica - Basion), clivus
scurt;
- articulaŃia temporo-mandibulare situată
înalt şi dezvoltată vertical, cu ramus-ul
scurt;
- dezvoltare de tip dolicocefalică.
Diagnosticul de rotaŃie posterioară
facială se poate face pe baza
teleradiografiei de profil, după următoarele
semnele descrise de Björk:
- condilul mandibular este îngust, efilat şi
dirijat spre înapoi;
- canalul dentar are o direcŃie dreaptă;
- ramul vertical al mandibulei este scurt şi
îngust;
- ramul orizontal al mandibulei este
înclinat în jos şi înainte;
- corticala simfizei mentoniere este fină;
 Morfogeneza postnatală
- simfiza mentonieră este dreaptă,
alungită, orientată în sus şi înapoi;
- creşterea preangulară este marcată;
unghiul goniac are o tendinŃă de
deschidere;
- articulaŃia temporo-madibulară este
plasată înalt;
VÂRSTA CRONOLOGICĂ ŞI
PARAMETRII VÂRSTEI BIOLOGICE
În timpul creşterii, pot apare diferite
puncte critice, care pot schimba ritmul de
creştere. Cu cât tulburările de creştere
apar mai timpuriu, cu atât amprenta
dezvoltării ulterioare va fi mai evidentă.
Evaluarea creşterii normale a
organismului uman se realizează prin
concordanŃa dintre vârsta cronologică şi
parametrii vârstei biologice (osoase,
dentare şi sexuale).
Parametrii vârstei osoase
Vârsta osoasă se apreciază după
diferitele momente în care are loc
osificarea oaselor componente pe
radiografia cotului, a tarsului şi a pumnului.
Osificarea este influenŃată de sex
şi este mai rapidă la fete decât la băieŃi.
62
- axelor de înclinare molare au o tendinŃă
spre înainte;
- înălŃimea etajului inferior al feŃei este
mărită;
- volumul alveolo-dentar este mărit; există
o tendinŃa la înclinarea vestibulară
incisivă.
Osificarea se termină la 17 ani la fete şi la
19 ani la băieŃi.
Osificarea nucleelor se face la
diferite vârste, progresiv şi în concordanŃă
cu maturizarea pacientului (figura 13):
- osul mare (capitatum) se osifică în luna
a patra;
- osul cu cârlig (hamatum) se osifică în
luna a cincia;
- epifiza radius-ului se osifică în luna a
paisprezecea;
- osul piramidal (triquetrum) se osifică la 2
ani şi 6 luni;
- epifiza primului metacarpian se osifică la
4 ani şi 6 luni;
- osul semilunar (lunatum) se osifică la 4
ani şi 6 luni;
- osul trapez mare (trapezoideum) se
osifică la 6 ani şi 6 luni;
- osul trapez mic (trapezium) se osifică la
6 ani şi 6 luni;
- osul scafoid (scaphoideum) se osifică la
6 ani şi 6 luni.
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

Parametrii vârstei dentare - locale – procese inflamatorii periapicale

ale dinŃilor temporari.
Vârsta dentară se apreciază prin: Tulburările de ritm ale erupŃiei
• examen clinic – se examinează dinŃii dentare produc dezechilibre dento-
care au erupt pe arcade; maxilare şi ocluzale.
• ortopantomografic – se examinează Între 6 luni şi 2 ani şi jumătate erup
gradul de resorbŃie a rădăcinilor dinŃilor dinŃii temporari, într-o secvenŃă obişnuită
temporari şi gradul de calcifiere a dinŃilor de erupŃie: incisivii centrali (A), incisivii
permanenŃi. laterali (B), molarii primi (D), caninii (C) şi
molarii secunzi (E). După notaŃia Palmer
Clinic, vârsta dentară se stabileşte secvenŃa tipică de erupŃie este A – B – D –
dacă pe cel puŃin trei cadrane sunt erupŃi C – E.
dinŃii specifici intervalului de vârstă. Dacă Între 6 ani şi 18 – 25 ani erup dinŃii
există o neconcordanŃa dintre vârsta permanenŃi.
cronologică şi vârsta dentară, erupŃia La mandibulă secvenŃa obişnuită
dentară nu mai este normală, ci poate fi de erupŃie este: molarii primi (6), incisivii
întârziată sau precoce faŃă de cea centrali (1), incisivii laterali (2), caninii (3),
cronologică. premolarii primi (4), premolarii secunzi (5),
Cauzele erupŃiei dentare întârziate molarii secunzi (7) şi molarii de minte (8).
pot fi: După notaŃia Palmer secvenŃa tipică de
- primare – ereditare, anomalii erupŃie mandibulară este 6 – 1 – 2 – 3 – 4
cromozomiale (mongoloism); – 5 – 7 – 8.
- secundare – hipotiroidism, rahitism; La maxilar secvenŃa obişnuită de
erupŃie este: molarii primi (6), incisivii
- locale – obstacole mecanice.
centrali (1), incisivii laterali (2), premolarii
Cauzele erupŃiei dentare
primi (4), premolarii secunzi (5), caninii (3),
accelerate pot fi:
molarii secunzi (7) şi molarii de minte (8).
- primare – ereditare;
După notaŃia Palmer secvenŃa tipică de
- secundare – hipertiroidism,
erupŃie mandibulară este 6 – 1 – 2 – 4 –
hipergonadism;
5– 3 – 7 – 8.

63
 Morfogeneza postnatală
În general, există o diferenŃă între
cele două sexe privind erupŃia dentară,
sexul feminin precede erupŃia dentară a
sexului masculin, cu o medie de 5 luni.
Permutarea dentară a celor două dentiŃii
se produce între vârsta de 6 - 12 ani.
Perioada de erupŃie poate varia în funcŃie
de dinte. Cea mai mică variaŃie a perioadei
de erupŃie o are incisivul inferior
permanent (variaŃie de 3,1 ani) şi cea mai
mare o are molarul de minte, fiind urmat
de premolarul secund inferior (variaŃie de
6,6 ani).
Pe ortopantomografie, vârsta
dentară a mugurilor dentari se stabileşte
după gradului de calcifiere.
Calcifierea dinŃilor temporari începe
în luna a treia intrauterină, când procesul
de calcifiere apare la nivelul dinŃilor
mandibulari şi apoi la dinŃii maxilari. În
mod obişnuit, calcifierea are loc întâi la
incisivii centrali şi apoi la molarii secunzi.
De asemenea, calcifierea începe la sexul
masculin şi apoi la sexul feminin.
Calcifierea dinŃilor permanenŃi
începe la scurt timp după naştere. Molarul
prim permanent începe să se calcifieze în
a doua lună postnatală, iar molarul de
minte în jurul vârstei de 8 ani.
La vârsta de 6 ani erup incisivii
centrali inferiori şi molarii primi
permanenŃi.
La vârsta de 7 ani erup incisivii
centrali superiori. Pe ortopantomografie
rădăcina incisivilor laterali este bine
formată, iar coroana grupului canin -
premolar este formată şi începută
formarea rădăcinii lor.
La vârsta de 8 ani erup incisivii
laterali permanenŃi, iar pe
ortopantomografie o treime din rădăcinile
grupului canin - premolar este formată.
La vârsta de 9 ani erup caninii
inferiori şi premolarii primi superiori. Pe
ortopantomografie formarea rădăcinii
caninilor şi premolarilor secunzi, ca şi a
premolarilor inferiori este începută.
La vârsta de 10 ani erup premolarii
primi inferiori şi premolarii secunzi
superiori. Pe ortopantomografie există o
resorbŃie mare a rădăcinii caninilor şi a
molarilor temporari şi se continuă
formarea rădăcinii premolarilor secunzi
inferiori şi a caninilor superiori. De
64
asemenea, este terminată formarea
rădăcinii incisivilor centrali şi aproape
terminată formarea rădăcinii incisivilor
laterali.
La vârsta de 11 ani erup premolarii
secunzi inferiori şi caninii superiori şi este
terminată formarea rădăcinii incisivilor şi a
molarilor primi permanenŃi.
La vârsta de 12 ani erup molarii
secunzi permanenŃi.
La vârsta de 15 ani sunt terminate
formarea rădăcinii tuturor dinŃilor
permanenŃi şi sunt vizibili molarii de minte
pe ortopantomografie.
Parametrii vârstei sexuale
În timpul adolescenŃei, au loc
schimbări ale organelor sexuale primare şi
secundare diferenŃiate după sexe. De
asemenea, perioada dintre 8 - 17 ani este
împărŃită după ratele de creştere care au
loc aproximativ din doi în doi ani, cu
diferenŃe între cele două sexe (mai
devreme la fete decât la băieŃi) în perioada
de creştere maximă, perioada pre-maximă
şi perioada post-maximă, în care apare o
creştere considerabilă în înălŃime şi o
creştere a lungimii mandibulei. Astfel:
• în perioada de creştere maximă are loc
o:
- creştere staturală de 14,3 cm la băieŃi şi
de 13,8 cm la fete;
- creştere a lungimii mandibulei (Articulare
- Pogonion) de 6,3 mm la băieŃi şi de 4,8
mm la fete;
- creştere a unghiului Sella turcica -
Nasion - Pogonion de 1,2º la băieŃi şi la
fete.
• în perioada pre-maximă are loc o:
- creştere staturală de 12,2 cm la băieŃi şi
de 11,8 cm la fete;
- creştere a lungimii mandibulei (Articulare
- Pogonion) de 5,4 mm la băieŃi şi de 3,8
mm la fete;
- creştere a unghiului Sella turcica -
Nasion - Pogonion de 1,0º la băieŃi şi de
0,8º la fete;
- creştere condiliană (în jurul vârstei de 12
ani) de 1,5 mm la băieŃi şi la fete.
• în perioada post-maximă are loc o:
- creştere staturală de 7,4 cm la băieŃi şi
de 5,7 cm la fete;
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
- creştere a lungimii mandibulei (Articulare
- Pogonion) de 3,7 mm la băieŃi şi de 2,8
mm la fete;
- creştere a unghiului Sella turcica -
Nasion - Pogonion de 0,7º la băieŃi şi de
0,2º la fete;
- creştere condiliană (în jurul vârstei de 15
ani) de 5,5 mm la băieŃi şi la fete.
Vârsta sexuală se apreciază la
pubertatea după caracterele secundare,
atât la fete cât şi la băieŃi.
La fete maturarea sexuală se
realizează între vârsta de 12 şi 14 ani,
durează 3 ani şi 6 luni şi se are loc în mai
multe etape:
• prima etapă se caracterizează prin
începutul:
- creşterii staturale;
- dezvoltării sânilor;
- creşterii părului pubian.
• a doua etapă se caracterizează prin:
- atingerea vârful creşterii staturale;
- sânii se măresc;
- părul pubian este mai des şi mai negru.
• a treia etapă se caracterizează prin:
- apariŃia menstruaŃiei.
La băieŃi maturarea sexuală
începe mai târziu, dar se extinde pe 5 ani:
• prima etapă se caracterizează prin:
- creşterea în greutate;
- creşterea dimensională a scrotului;
- modificarea pigmentaŃiei.
• a doua etapă se caracterizează prin:
- începutul creşterii staturale;
- descreşterea Ńesutului adipos;
- apariŃia părului pubian;
- începerea creşterii penisului.
• a treia etapă se caracterizează prin:
- se atinge vârful creşterii staturale;
- penisul capătă dimensiunea adultă.
• a patra etapă se caracterizează prin:
- apare părul facial maxilar;
- creşte musculatura corpului.
DINAMICA DEZVOLTĂRII ARCADELOR
ŞI A OCLUZIEI DENTARE
De la naştere şi până la perioada
de adult arcadele dentare şi ocluzia
dentară suferă multiple transformări
corelate cu creşterea generală şi cranio-
facială postnatală şi cu erupŃia dinŃilor
temporari şi permanenŃi.
65
Dinamica dezvoltării arcadelor dentare
Schimbările dimensionale ale
arcadelor dentare de datorează
diferenŃelor semnificative dintre mărimea
dinŃilor temporari şi a dinŃilor permanenŃi
(mai ales în zona anterioară a arcadelor
dentare). În perioada de tranziŃie
(permutarea dentară) de la dentiŃia
temporară la cea permanentă, au loc
schimbări ale circumferinŃei (perimetrul),
lungimii şi lăŃimii arcadelor dentare.
A. RelaŃiile arcadelor dentare
superioare şi inferioare se schimbă
concomitent cu fazele pre-eruptive şi post-
eruptive ale dinŃilor.
În sens sagital, în timpul perioadei
prenatale, maxilarul ocupă o poziŃie
anterioară mandibulei. La vârsta adultă,
zona alveolară apicală anterioară
superioară prezintă o poziŃie mai
posterioară decât cea inferioară, iar
incisivii superiori sunt mai înclinaŃi
vestibular decât incisivii inferiori.
În sens transversal, în timpul
perioadei prenatale, zona posterioară
mandibulară este mai deschisă decât cea
superioară. La vârsta adultă, apexurile
dinŃilor laterali inferiori sunt dispuse mai
lateral decât a celor superiori, iar
înclinarea vestibulo-orală a dinŃilor laterali
inferiori este mai accentuată decât a celor
superiori.
B. Mărimea dinŃilor. În timpul
permutărilor dentare, mărimea dinŃilor
temporari şi a celor permanenŃi este
diferită după zonele anterioare şi laterale,
superioare şi inferioare.
În zona anterioară maxilară,
incisivii temporari au o dimensiune mezio-
distală mai mică cu 75% decât a incisivilor
permanenŃi, care ocupă un spaŃiu pe
arcadele dentare cu 8 mm mai mare decât
spaŃiul ocupat de incisivii temporari. Deşi
germenii incisivilor superiori permanenŃi
sunt dispuşi palatinal faŃă de incisivii
superiori temporari, incisivii permanenŃi
erup vestibular faŃă de incisivii temporari,
iar erupŃia caninilor superiori permanenŃi
determină o deplasare mezială a incisivilor
laterali şi astfel închide diastema
interincisivă superioară tranzitorie.
 Morfogeneza postnatală
În zona posterioară maxilară,
caninii temporari au o dimensiune mezio-
distală mai mică cu 85% decât a caninilor
permanenŃi, molarii primi temporari au o
mărime egală cu cea a premolarilor primi,
iar molarii secunzi temporari sunt mai mari
decât premolarii secunzi.
Lee way space-ului maxilar este de
0,9 mm şi variază între +6,0 mm şi -5,8
mm, iar secvenŃa optimă de erupŃie a
grupului lateral este: premolar prim-
premolar secund-canin. Dimensiunea
normală a arcadei superioare la nivelul
grupului canin-premolar este de 21,5 ± 2
mm.
În zona anterioară mandibulară,
incisivii temporari au o dimensiune mezio-
distală mai mică cu 75% decât a incisivilor
permanenŃi, care ocupă un spaŃiu pe
arcadele dentare cu 6 mm mai mare decât
spaŃiul ocupat de incisivii temporari.
Germenii incisivilor inferiori permanenŃi
sunt dispuşi lingual faŃă de incisivii inferiori
temporari şi erup lingual sau rotaŃi faŃă de
incisivii temporari, apoi se deplasează
spre vestibular în timpul erupŃiei lor şi se
aliniază, cu condiŃia existenŃei spaŃiului
suficient pe arcadele dentare.
În zona posterioară mandibulară,
caninii temporari au o dimensiune mezio-
distală mai mică cu 85% decât a caninilor
permanenŃi, molarii primi temporari au o
mărime mai mare cu 115% decât a
premolarilor primi, iar molarii secunzi
temporari au o mărime mai mare cu 138%
decât premolarii secunzi.
Lee way space-ului mandibular
este de 1,7 mm şi variază între +3,8 mm şi
-5,6 mm, iar secvenŃa optimă de erupŃie a
grupului lateral este: canin-premolar prim-
remolar secund. Dimensiunea normală a
arcadei inferioare la nivelul grupului canin
- premolar este de 20,5 ± 2 mm.
C. Perimetrul arcadei dentare
(circumferinŃa) se stabileşte după linia
trasată de la faŃa distală a molarului
secund temporar sau a premolarului
secund de pe un cadran, până la faŃa
distală a molarului secund temporar sau a
premolarului secund de pe cadranul opus,
linie care trece prin şanŃurile transversale
ale molarilor şi premolarilor, cuspizii
caninilor şi muchiile incizale (figura 14).
66
La maxilar, perimetrul arcadei
dentare rămâne constant pe toată
perioada erupŃiei dinŃilor temporari.
În dentiŃia mixtă, are loc o reducere
a perimetrului arcadei dentare în
momentul erupŃiei molarilor primi superiori
permanenŃi, pentru că fac o mişcare de
mezializare, dar aceasta este compensată
în momentul erupŃiei incisivilor centrali
superiori permanenŃi. În momentul erupŃiei
incisivilor centrali superiori permanenŃi are
loc o creştere a perimetrului arcadei
dentare, pentru că diametrul vestibulo-oral
este mai mare decât a incisivilor centrali
superiori temporari şi pentru că au o
înclinaŃie mai mare spre vestibular decât
incisivii centrali superiori temporari.
Perimetrul arcadei dentare superioare
creşte la băieŃi cu 1,3 mm şi la fete cu 0,5
mm.
În dentiŃia permanentă, în mod
normal, perimetrul arcadei dentare
superioare nu se mai modifică după
erupŃia molarilor doi şi trei permanenŃi.
Dacă rapoartele ocluzale molar prim-
premolar nu sunt consolidate, perimetrul
arcadei dentare superioare scade în
momentul erupŃiei molarilor doi şi trei
superiori permanenŃi, datorită mişcării de
mezializare a grupului lateral.
La mandibulă, perimetrul arcadei
dentare rămâne constant pe toată
perioada erupŃiei dinŃilor temporari.
În dentiŃia mixtă, are loc o reducere
a perimetrului arcadei dentare, în
momentul erupŃiei incisivilor centrali
inferiori permanenŃi, pentru că erup lingual
faŃă de incisivii centrali inferiori temporari.
În momentul erupŃiei molarilor primi
inferiori permanenŃi are loc o reducere a
perimetrului arcadei dentare superioare,
datorită mişcării de mezializare a molarilor
primi inferiori permanenŃi şi a tendinŃei de
mezializare a dinŃilor inferiori. Perimetrul
arcadei dentare inferioare scade la băieŃi
cu 3 - 4 mm şi la fete cu 4 - 5 mm.
În dentiŃia permanentă, în mod
normal, perimetrul arcadei dentare
inferioare nu se modifică după erupŃia
molarilor doi şi trei permanenŃi. Dacă
rapoartele ocluzale molar prim-premolar
nu sunt consolidate, perimetrul arcadei
dentare inferioare scade în momentul
erupŃiei molarilor doi şi trei inferiori
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
permanenŃi, datorită mişcării de
D. Lungimea arcadei dentare se
stabileşte după linia trasată de la tangenta
dusă la faŃa vestibulară a incisivilor centrali
până la intersecŃia liniei mediene cu linia
ce trece prin faŃa mezială a molarilor primi
permanenŃi sau prin faŃa distală a molarilor
secunzi temporari (figura 14).
La maxilar, lungimea arcadei
dentare rămâne constantă pe toată
perioada erupŃiei dinŃilor temporari.
În dentiŃia mixtă, are loc o reducere
a lungimii arcadei dentare în momentul
erupŃiei molarilor primi superiori
permanenŃi, pentru că fac o mişcare de
mezializare. În momentul erupŃiei
incisivilor centrali superiori permanenŃi are
loc o creştere a lungimii arcadei dentare,
pentru că fac o mişcare de vestibularizare.
În momentul erupŃiei grupului canin-
premolar prim-premolar secund superior
67
mezializare a grupului lateral.
are loc o reducere a lungimii arcadei
dentare, pentru că ocupă lee way space-
ul.
În dentiŃia permanentă, în mod
normal, lungimea arcadei dentare
superioare nu se mai modifică după
erupŃia molarilor doi şi trei permanenŃi.
Odată cu vârsta, apare o uşoară
descreştere a lungimii arcadei dentare,
datorită mişcării de verticalizare a
incisivilor superiori permanenŃi.
La mandibulă, lungimea arcadei
dentare rămâne constantă pe toată
perioada erupŃiei dinŃilor temporari.
În dentiŃia mixtă, are loc o reducere
a lungimii arcadei dentare, în momentul
erupŃiei incisivilor centrali inferiori
permanenŃi, pentru că erup lingual faŃă de
incisivilor centrali inferiori temporari. În
momentul erupŃiei molarilor primi inferiori
 Morfogeneza postnatală
permanenŃi are loc o reducere a lungimii
arcadei dentare, pentru că fac o mişcare
de mezializare. În momentul erupŃiei
grupului canin-premolar prim-premolar
secund inferior are loc o reducere a
lungimii arcadei dentare, pentru că ocupă
lee way space-ul.
În dentiŃia permanentă, în mod
normal, lungimea arcadei dentare
inferioare nu se mai modifică după erupŃia
molarilor doi şi trei permanenŃi. Odată cu
vârsta, apare o uşoară descreştere a
lungimii arcadei dentare, datorită mişcării
de verticalizare a incisivilor inferiori
permanenŃi.
Pe ansamblu, lungimea arcadelor
dentare scade mai mult la arcada
mandibulă decât la cea maxilară, iar
arcadele dentare sunt mai scurte la 18 ani
decât la 3 ani.
E. LăŃimea arcadei dentare se
măsoară la nivel canin (distanŃă
intercanină) şi la nivel molar (distanŃă
intermolară) (figura 14).
DistanŃa intercanină se măsoară
între cuspizii caninilor permanenŃi.
La maxilar, în dentiŃia temporară,
distanŃa intercanină creşte în puseu la
vârsta de 3 - 4 ani, în contextul creşterii
scheletale.
În dentiŃia mixtă, are loc o creştere
a distanŃei intercanine cu 3,0 mm în
momentul erupŃiei incisivilor centrali
superiori permanenŃi, pentru că se
produce o distalizare a caninilor temporari.
De asemenea, distanŃa intercanină creşte
cu 2,0 mm în momentul erupŃiei caninilor
superiori permanenŃi, pentru că erup mai
vestibularizat decât caninii superiori
temporari.
Astfel, între 3 - 13 ani distanŃa
intercanină superioară creşte cu 6,0 mm şi
continuă să crească cu 1,7 mm până la
vârsta de 45 ani.
La mandibulă, în dentiŃia
temporară, distanŃa intercanină creşte în
puseu la vârsta de 3 - 4 ani, în contextul
creşterii scheletale.
În dentiŃia mixtă, are loc o creştere
a distanŃei intercanine cu 2 - 3 mm în
momentul erupŃiei incisivilor centrali
inferiori permanenŃi, pentru că se produce
o distalizare a caninilor temporari în spaŃiul
68
retrocanin. De asemenea, distanŃa
intercanină creşte în momentul erupŃiei
caninilor inferiori permanenŃi şi în
momentul erupŃiei grupului canin-premolar
prim-premolar secund inferior.
Astfel, între 3 - 13 ani distanŃa
intercanină inferioară creşte cu 3,7 mm,
apoi descreşte cu 1,0 mm până la vârsta
de 45 ani.
DistanŃa intermolară se măsoară
între fosetele centrale ale molarilor primi
permanenŃi.
La maxilar, distanŃa intermolară
creşte cu 2,0 mm în dentiŃia temporară,
între 3 - 5 ani, în contextul creşterii
scheletale.
În dentiŃia mixtă, are loc o creştere
a distanŃei intermolare cu 2,2 mm în
momentul erupŃiei molarilor primi superiori
permanenŃi.
După erupŃia molarilor secunzi
superiori permanenŃi, distanŃa intermolară
se reduce cu 1,0 mm până la vârsta de 45
ani.
La mandibulă, distanŃa intermolară
creşte cu 1,5 mm în dentiŃia temporară,
între 3 - 5 ani, în contextul creşterii
scheletale.
În dentiŃia mixtă, are loc o creştere
a distanŃei intermolare cu 1,0 mm în
momentul erupŃiei molarilor primi inferiori
permanenŃi.
După erupŃia molarilor secunzi
inferiori permanenŃi, distanŃa intermolară
se reduce cu 1,0 mm până la vârsta de 45
ani.
Modificările arcadelor dento-alveolare
după dentiŃii
A. Arcadele dento-alveolare
temporare prezintă anumite caracteristici
morfologice:
- au formă de semicerc;
- dinŃii au un relief ocluzal pronunŃat la
început;
- spre momentul permutării lor, dinŃii sunt
atriŃionaŃi;
- la maxilar baza coronară este mai mare
decât cea apicală;
- la mandibulă baza coronară este egală
cu cea apicală;
- faŃa distală a molarului secund superior
este la nivelul tuberozităŃii maxilare;
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
- faŃa distală a molarului secund inferior
este la nivelul ramului ascendent al
mandibulei.
Din punct de vedere al parametrilor
arcadelor dento-alveolare temporare
(perimetrul, lungimea, lăŃimea) se constată
existenŃa spaŃiilor suplimentare la:
• maxilar:
- +2,6 mm – în zona incisivă
- +0,5 mm – în zona canină
- +0,3 mm – în zona molară
• mandibulă:
- +21,1 mm – în zona incisivă
- +0,8 mm – în zona canină
- +0,2 mm – în zona molară
În mod normal, există două tipuri
de arcade temporare, care reprezintă
expresia caracterului constituŃional şi a
creşterii scheletale.
Tipul A cu arcade spaŃiate. SpaŃiile
fiziologice (spaŃii de creştere) sunt
reprezentate de diasteme interincisive
superioare şi inferioare şi treme (spaŃiul
primatelor, spaŃiul simian sau spaŃiul
antropoidelor), necesare pentru plasarea
cuspizilor caninilor în arcul dentar
antagonist. Trema precanină superioară
este situată între incisivul lateral şi caninul
temporar. Trema postcanină inferioară
este situată între caninul şi molarul prim
temporar. Acest tip de arcade temporare
cu spaŃii generalizate şi/sau localizate este
cel mai frecvent întâlnit.
Tipul B cu arcade nespaŃiate, fără
treme şi diasteme. Posibilitatea apariŃiei
anomaliilor dento-maxilare la dentiŃia
permanentă este egală pentru cele două
tipuri de arcade temporare.
Cu o frecvenŃă rară poate exista o
înghesuire dentară în arcadele temporare,
ca efect a unei discrepanŃe dintre
lungimea arcadei şi dimensiunea unui
dinte, care se poate rezolva de la sine,
prin creşterea spontană a lăŃimii arcadei
dentare temporare în zona anterioară.
PrezenŃa înghesuirii dentare din perioada
dentiŃiei temporare creşte posibilitatea
apariŃiei înghesuirii în perioada dentiŃiei
permanente, deoarece lungimea arcadei
dentare temporare din zona anterioară
rămâne constantă sau scade odată cu
vârsta.
69
B. Arcadele dento-alveolare din
prima etapă a dentiŃiei mixte prezintă
anumite caracteristici morfologice:
- au formă de semielipsă la maxilar şi de
parabolă la mandibulă;
- dinŃi permanenŃi tineri au un relief ocluzal
şi o morfologie coronară pronunŃată;
- între incisivii superiori există o diastemă
de 1 - 3 mm, care este normală pentru
această perioadă (diastemă tranzitorie)
şi se închide la erupŃia caninilor şi nu
necesită tratament ortodontic;
- dinŃii erupŃi prezintă rotaŃii sau înghesuiri
minore.
Din punct de vedere al parametrilor
arcadelor dento-alveolare (perimetrul,
lungimea, lăŃimea) după erupŃia incisivilor
centrali şi a molarilor primi permanenŃi se
constată la:
• maxilar:
- lăŃimea intercanină creşte prin
distalizarea caninilor temporari, dar
scade spaŃiul suplimentar din zona
canină prin această distalizare;
- lungimea molară creşte pentru că
incisivii centrali sunt mai laŃi vestibulo-
oral şi erup mai vestibular decât incisivii
centrali temporari; lungimea molară ar
trebui să crească mai mult, dar în
momentul erupŃiei molarilor primi are loc
o mezializare a dinŃilor laterali;
- spaŃiul suplimentar din zona incisivă
scade, pentru că incisivii centrali sunt
mai laŃi mezio-distal decât incisivii
centrali temporari, dar nu există
înghesuire.
• mandibulă:
- lăŃimea intercanină creşte prin
distalizarea caninilor temporari, dar
scade spaŃiul suplimentar din zona
canină prin această distalizare;
- lungimea molară rămâne constantă, deşi
în momentul erupŃiei molarilor primi are
loc o mezializare a dinŃilor laterali;
- spaŃiul suplimentar din zona incisivă
scade şi apare o înghesuire tranzitorie,
considerată normală, pentru că incisivii
centrali sunt mai laŃi mezio-distal decât
incisivii centrali temporari.
Din punct de vedere al parametrilor
arcadelor dento-alveolare (perimetrul,
lungimea, lăŃimea) după erupŃia incisivilor
laterali permanenŃi se constată la:
 Morfogeneza postnatală
• maxilar:
- lăŃimea intercanină creşte prin
distalizarea caninilor temporari;
- lungimea molară creşte uşor;
- în zona frontală nu există înghesuire, cel
mult stadiul de "ugly duckling", datorită
poziŃiei mugurilor caninilor permanenŃi
faŃă de rădăcinile incisivilor laterali
erupŃi.
• mandibulă:
- lăŃimea intercanină creşte prin
distalizarea caninilor temporari, dar
scade spaŃiul suplimentar din zona
canină prin această distalizare;
- lungimea molară rămâne constantă;
- în zona frontală există o înghesuire
tranzitorie, considerată normală, pentru
că incisivii laterali sunt mai laŃi mezio-
distal decât incisivii laterali temporari.
C. Arcadele dento-alveolare din
a doua etapă a dentiŃiei mixte prezintă
anumite caracteristici morfologice:
- dinŃi permanenŃi tineri au un relief ocluzal
şi o morfologie coronară pronunŃată;
- lee way space-ul este pozitiv;
- dinŃii erupŃi fac înclinări axiale vestibulo-
orale, mezio-distale şi au puncte de
contact interdentare strânse.
Din punct de vedere al parametrilor
arcadelor dento-alveolare (perimetrul,
lungimea, lăŃimea) după erupŃia caninilor
permanenŃi, a premolarilor primi şi secunzi
se constată la:
• maxilar:
- lăŃimea intercanină creşte prin erupŃia
mai vestibulară a caninilor permanenŃi;
- lungimea molară scade, datorită erupŃiei
dinŃilor permanenŃi din zona laterală, în
spaŃiul de derivă Nance.
• mandibulă:
- lungimea molară scade, datorită erupŃiei
dinŃilor permanenŃi din zona laterală, în
spaŃiul de derivă Nance;
- rezolvarea înghesuirii incisive tranzitorie.
D. Arcadele dento-alveolare
permanente prezintă anumite
caracteristici morfologice:
- dinŃii permanenŃi tineri au un relief
ocluzal pronunŃat;
- forma arcadelor este de semielipsă la
maxilar şi de parabolă la mandibulă;
70
- dinŃii sunt aliniaŃi şi au puncte de contact
interdentar;
- există dimensiuni măsurabile la nivelul
arcadelor (lăŃimea intercanină, lăŃimea
interpremolară, lăŃimea intermolară,
lungimea arcadelor);
- axele dinŃilor fac unghiuri diferite cu
planul de ocluzie în sens vestibulo-oral,
mezio-distal şi gingivo-ocluzal;
- axele dentare molare formează sistemul
helicoidal molar şi răspunde la
necesităŃile funcŃionale (al doilea con
dentar geometric De Coster);
- planul de ocluzie prezintă o curbă de
compensaŃie sagitală (curba Spee) şi o
curbă de compensaŃie transversală
(curba Monson);
- arcadele dentare sunt închise într-un
culoar al muşchilor antagonişti;
- există o tendinŃă de mezializare a dinŃilor
laterali, căruia i se opune muşchiul
orbicularis oris.
Dinamica dezvoltării ocluziei dentare
Ocluzia dentară este relaŃia
complexă maxilo-mandibulară coordonată
neuro-muscular, în care sunt implicaŃii
dinŃii, muşchii masticatori, articulaŃia
temporo-mandibulară şi structurile
scheletale. De la naştere şi până la
perioada de adult, în ocluzia dentară se
produc schimbări semnificative, în funcŃie
de tipurile de dentiŃie.
A. RelaŃii intermaxilare din
perioada prenatală. În timpul vieŃii
intrauterine, există o dinamică a relaŃiilor
intermaxilare sagitale, în funcŃie de
dezvoltarea structurilor maxilo-faciale.
În primele două luni de dezvoltare
are loc o creştere diferenŃiată a
maxilarelor, în care limba ocupă o cavitate
comună nazo-orală şi determină o
dezvoltare mai accentuată a maxilarului.
Astfel, relaŃia intermaxilară are un aspect
de prognatism maxilar embrionar.
În luna a treia de dezvoltare are loc
procesul de septare a cavităŃii nazo-orale,
în care limba coboară şi stimulează
dezvoltarea mandibulei. Astfel, relaŃia
intermaxilară are un aspect de prognatism
mandibular embrionar.
În ultimele luni de dezvoltare intră
în funcŃie sistemul endocrin, care dezvoltă
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
planum-ul bazei craniului şi implicit al
complexului naso-maxilarului, Astfel,
relaŃia intermaxilară are un aspect de
prognatism maxilar embrionar.
B. RelaŃii intermaxilare din
perioada predentară. Perioada
predentară sau stadiul de gingie ataşată
se întinde de la naştere şi până la erupŃia
primului dinte temporar.
La naştere, nou-născutului prezintă
un retrognatism mandibular fiziologic,
caracterizat prin poziŃia posterioară a
mandibulei faŃă de maxilar, poziŃie care
face posibilă naşterea naturală a nou-
născutului.
RelaŃiile intermaxilare ale arcadelor
gingivale superioare şi inferioare ale nou-
născutului pot prezenta mai multe
variante.
RelaŃia plană (orizontală) se
caracterizează prin contactul arcadei
gingivale inferioare cu mijlocul arcadei
gingivale superioare. În acest caz, arcada
gingivală superioară este suficient de lată.
RelaŃia în acoperiş abrupt se
caracterizează prin existenŃa unui grad de
acoperire verticală şi prin inocluzie
sagitală de 3 - 4 mm între arcadele
gingivale superioare şi inferioare. În acest
caz, arcadele gingivale superioare şi
inferioare sunt înguste. Această relaŃie
poate determina în perioada dentară o
malocluzie clasă II/1 Angle.
RelaŃia în treaptă înclinată (în
cutie) se caracterizează prin înclinarea
arcadei gingivale superioare şi
circumscrierea arcadei gingivale
inferioare. Această relaŃie poate determina
în perioada dentară o ocluzie adâncă
acoperită sau o malocluzie clasă II/2
Angle.
RelaŃia progenă se caracterizează
prin depăşirea anterioară a arcadei
gingivale inferioare faŃă de cea superioară.
Această relaŃie poate determina în
perioada dentară o ocluzie progenică sau
o malocluzie clasă a III-a Angle.
RelaŃia cap la cap se
caracterizează prin situarea în acelaşi plan
anterior a arcadelor gingivale superioare şi
inferioare. Această relaŃie poate determina
în perioada dentară o ocluzie progenică
sau o malocluzie clasă a III-a Angle.
71
Actul suptului la sânul mamei
favorizează propulsia ritmică a mandibulei,
atenuând decalajul intermaxilar prezent la
naştere. Astfel, până la 6 luni se
realizează reglarea relaŃiei centrice
mandibulo-craniene, care reprezintă
prima mezializare a mandibulei. În
momentul erupŃiei incisivilor temporari,
arcada gingivală superioară se va găsi
într-un raport cap la cap cu arcada
gingivală inferioară şi va genera un raport
ocluzal normal.
În cazul alimentaŃiei artificiale a
sugarului, cu biberonul, acesta poate
bloca avansarea mandibulei, fiind cauza
retrognaŃiei mandibulare şi a ocluziei
distalizate din dentiŃia temporară.
C. RelaŃii ocluzale din perioada
dentiŃiei temporare. Ocluzia dentară din
dentiŃia temporară prezintă unele
caracteristici:
• fiecare dinte temporar are doi
antagonişti (excepŃie - la nivelul
incisivilor centrali inferiori şi molarilor
secunzi);
• rapoartele sagitale molare şi canine
sunt neutrale;
• inocluzia sagitală variază între 0 - 2
mm;
• arcada dentară maxilară circumscrie
arcada dentară mandibulară cu un
cuspid;
• linia frenurilor labiale coincide;
• supraocluzia incisivă variază între 0 - 2
mm, stabilind un raport psalidodont
(muchia incisivilor inferiori este în
contact cu cingulum incisivilor superiori)
sau un raport cap la cap (muchia
incisivilor inferiori este în contact cu
muchia incisivilor superiori);
• supraocluzia incisivă variază după
vârstă:
- la 6 luni – raport 1/1;
- la 18 luni – raport ½ sau ⅔ ;
- la 30 luni – raport ½ sau cap la cap.
• axele dentare sunt aproape
perpendiculare pe planul palatinal,
formând un con cu ambele baze largi,
care vor răspunde la necesităŃile
funcŃionale (primul con dentar geometric
De Coster).
 Morfogeneza postnatală
RelaŃia antero-posterioară la nivel
molar este descrisă de planurile terminale.
Planul postlacteal sau planul
terminal este un plan imaginar dus prin
feŃele distale ale molarilor secunzi
temporari superiori şi inferiori.
Determinarea relaŃiei planului
terminal din perioada dentiŃiei temporare
este importantă, pentru că erupŃia
molarilor primi permanenŃi până în planul
de ocluzie, va fi ghidată de suprafeŃele
distale ale molarilor secunzi temporari.
Acest plan depinde de mărimea molarilor
secunzi temporari şi de reglarea relaŃiei
centrice (figura 15).
RelaŃia în linie dreaptă a planurilor
terminale maxilare şi madibulare este
reprezentată de linia verticală situată la
acelaşi nivel antero-posterior.
Repetarea unor obiceiuri vicioase
orale de sugere, tic de propulsie, etc.,
determină apariŃia inocluziei sagitale
pozitive (figura 16), laterodeviaŃiei
mandibulare, ocluziei laterale încrucişate,
ocluziei deschise etc.
Pierderea integrităŃii arcadei
dentare prin carie dentară, traumatism,
extracŃie dentară prematură, determină
mezializări ale dinŃilor laterali şi distalizări
ale dinŃilor frontali. Pierderea precoce a
molarului secund temporar determină
deplasarea sau înclinarea molarului prim
permanent în erupŃie, determinând un
raport fals mezializat sau distalizat (figura
16).
Între 3 - 6 ani apare o perioadă
relativ stabilă a relaŃiilor ocluzale ale
arcadelor dentare temporare, dar se
produc alte schimbări:
• atriŃia dinŃilor temporari;
• dezvoltarea arcadelor alveolare în
sens sagital şi transversal;
• resorbŃia radiculară a dinŃilor
temporari.
72
RelaŃia în treaptă mezializată a
planurilor terminale maxilare şi madibulare
este reprezentată de linia frântă a planului
terminal mandibular situat la 2 mm anterior
faŃă de planul terminal maxilar.
RelaŃia în treaptă distalizată a
planurilor terminale maxilare şi madibulare
este reprezentată de linia frântă a planului
terminal mandibular situat la 2 mm
posterior faŃă de planul terminal maxilar.
Această relaŃie este normală numai până
la vârsta de 3 - 4 ani, când încă nu s-a
realizat a doua mezializare a mandibulei.
Cele mai frecvente sunt planurile
terminale în linie dreaptă sau în treaptă
mezializată. Când nu s-a realizat prima
mezializare a mandibulei, planul
postlacteal este în treaptă distalizată cu
mai mult de 2 mm (patologic).
AtriŃia dinŃilor temporari
reprezintă reducerea volumetrică naturală
a dinŃilor, prin uzura suprafeŃelor incizale,
ocluzale şi interdentare. Este un proces
fiziologic de deretentivizare a dinŃilor, prin
care apare libertatea mişcărilor
mandibulare, dispărând forŃele orizontale.
AtriŃia dinŃilor temporari se
datorează alimentaŃiei cu alimente de
consistenŃă dură şi determină a doua
mezializare a mandibulei. Planul
postlacteal drept sau în treaptă distalizată,
se schimbă în treaptă mezializată,
realizând condiŃii pentru stabilirea unei
relaŃii ocluzale sagitale molare neutrale, în
momentul erupŃiei molarilor primi
permanenŃi. De asemenea, atriŃia dinŃilor
temporari determină reducea inocluziei
sagitale şi a supraocluziei incisive.
AbsenŃa atriŃiei (nonatriŃia) dinŃilor
temporari (figura 16) determină:
- blocarea mişcărilor mandibulei;
- instalarea ocluziei distalizate, pentru că
nu se produce a doua mezializare a
mandibulei;
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
- devieri ale mandibulei în traiectoria ei de
închidere pe pante de conducŃie, cu
producerea dezechilibrelor ocluzale
statice (ocluzie canină intercalată,
ocluzie inversă frontală, laterodeviaŃie
mandibulară, ocluzie laterală
încrucişată).
Dezvoltarea arcadelor alveolare
sagitală şi transversală este în
concordanŃă cu creşterea scheletală.
D. RelaŃii ocluzale din prima
perioadă a dentiŃiei mixte. Ocluzia
dentară din prima perioadă a dentiŃiei
mixte prezintă unele caracteristici.
În zona laterală se găsesc rapoarte
molare sagitale neutrale. Planurile
terminale ale molarilor secunzi temporari
influenŃează traiectoria de erupŃie a
molarilor primi permanenŃi (figura 17).
Planul terminal drept din dentiŃia
temporară stabileşte o relaŃie sagitală
molară cuspid la cuspid. Pentru obŃinerea
relaŃiei sagitale molare clasa I Angle,
molarii inferiori permanenŃi se
mezializează cu 3 - 5 mm, utilizând spaŃiile
fiziologice inferioare prin forŃele de erupŃie
meziale (schimbare timpurie) sau
folosesc lee way space-ului inferior, când
nu sunt spaŃii fiziologice (schimbare
târzie).
73
Dezvoltarea câmpului retromolar (distal de
molarii secunzi temporari) asigură spaŃiul
necesar pentru erupŃia molarilor primi
permanenŃi.
ResorbŃia radiculară a dinŃilor
temporari este un fenomen fiziologic de
rizaliză a rădăcinilor. Tiparul primar poate
fi accelerat de inflamaŃiile locale sau
traume ocluzale sau întârziat de absenŃa
succesorului său.
Planul terminal în treaptă
mezializată din dentiŃia temporară
stabileşte o relaŃie sagitală molară cuspid -
şanŃ. Molarii primi permanenŃi erup direct
în relaŃie sagitală molară clasa I Angle şi
produc o dezvoltare mezială timpurie a
mandibulei. Dacă dezvoltarea mezială a
mandibulei persistă, se poate schimba
această relaŃie, într-o relaŃie sagitală
molară clasa a III-a Angle. Dacă această
dezvoltare este minimă, se stabileşte o
relaŃie sagitală molară clasa I Angle.
Planul terminal în treaptă
distalizată din dentiŃia temporară stabileşte
o relaŃie sagitală molară distalizată
(patologică), conducând la o relaŃie
sagitală molară clasa a II-a Angle.
 Morfogeneza postnatală
Pierderea integrităŃii arcadei
dentare prin carie dentară, traumatism,
extracŃie dentară precoce, determină
distalizarea dinŃilor frontali şi ocuparea
locului dinŃilor vecini care vor erupe.
ResorbŃia caninului temporar şi
exfolierea lui timpurie, duce la ocuparea
spaŃiului pentru erupŃia caninului
permanent de către incisivul lateral,
instalându-se o relaŃie sagitală canină
clasa a II-a Angle. De obicei, în primul an,
după pierderea prematură a dintelui
temporar, se pierde mai mult spaŃiu decât
în anii care urmează (figura 18).
În zona frontală ar putea exista o
ocluzie deschisă tranzitorie, ca rezultat al
erupŃiei incomplete a incisivilor, care se va
închide ulterior, odată cu erupŃia completă
a incisivilor. Repetarea unor obiceiuri
vicioase orale de sugere a degetului poate
duce la persistenŃa ocluziei deschise şi
după încheierea procesului de erupŃie a
incisivilor (figura 18).
Când intervalul de timp dintre
erupŃia incisivilor inferiori şi cei superiori
este lung, se poate instala ocluzia inversă
frontală (figura 18) sau prin egresia
incisivilor inferiori poate apare
supraocluzia accentuată frontală, care
duce la apariŃia ocluziei adânci.
Practicarea obiceiurilor vicioase
(de sugere) sau a disfuncŃiilor (deglutiŃie
protruzivă, respiraŃie orală ce determină
hipotonia labială), determină apariŃia
proalveolo-donŃiei superioare, inocluziei
74
sagitale pozitive, supraocluziei frontale
accentuate (prin stimularea suturii incisivo-
canine) sau a ocluziei deschise frontale şi
a laterodeviaŃiei mandibulare.
E. RelaŃii ocluzale din a doua
perioadă a dentiŃiei mixte. Echilibrul
ocluziei dentare din a doua perioadă a
dentiŃiei mixte depinde de:
• secvenŃa de erupŃie a dinŃilor laterali;
• raportul dintre dimensiunea dinŃilor şi
spaŃiul disponibil;
• tiparul de creştere facială;
• activitatea matricelor musculare;
• integritatea dinŃilor temporari laterali.
Grupul canin-premolar face o serie
de migrări în timpul erupŃiei, pentru a se
angrena într-o ocluzie dentară corectă.
Premolarul prim superior face o
rotaŃie mezio-palatinală, încât cuspidul
palatinal să se angreneze cu foseta distală
a premolarului prim inferior. După erupŃia
caninilor şi a premolarilor secunzi
superiori, premolarii primi stabilesc cu
aceştia puncte de contact interdentare.
Premolarul secund superior face o
migrare verticală dirijată de pantele
cuspidiene distale, o migrare mezială
dirijată de premolarii secunzi inferiori şi de
pantele cuspidiene meziale ale molarilor
primi inferiori permanenŃi, ca şi o migrare
vestibulară. De asemenea, premolarul
secund superior face o rotaŃie mezio-
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
palatinală, încât cuspidul mezio-palatinal
se angrenează cu foseta distală a
premolarului secund inferior şi cu foseta
mezială a molarului prim permanent.
F. RelaŃii ocluzale din perioada
dentiŃiei permanente. RelaŃia de ocluzie
reprezintă contactul între arcadele dentare
la un moment dat, indiferent dacă acesta
se produce în faza statică sau dinamică.
Echilibrul ocluziei dentare din
dentiŃia permanentă este influenŃat de:
• echilibrul dento-alveolar şi maxilar;
• musculatura intraorală şi extraorală;
• poziŃia dinŃilor în cele trei sensuri ale
spaŃiului.
RelaŃia de ocluzie echilibrată se
numeşte ocluzie eugnată.
RelaŃia de ocluzie dezechilibrată se
numeşte ocluzie disgnată.
Criteriile morfologice de analiză a
ocluziei dentare permanente sunt
următoarele:
• ariile ocluzale;
• relieful ocluzal;
• morfologia feŃelor ocluzale;
• cuspizii de sprijin;
• cuspizii de ghidaj;
• punctele de contact;
75
Caninii superiori se angrenează cu
muchia distală a premolarului prim inferior
şi cu faŃa mezială a premolarului secund
inferior.
• poziŃia vestibulo-orală a dinŃilor;
• relaŃiile gingivo-ocluzale;
• înclinaŃiile dentare.
Aria ocluzală maxilară şi
mandibulară poate fi:
• normală – continuă sau discontinuă
(cu treme şi diasteme);
• anormală – întreruptă (prin edentaŃie,
anodonŃie), scurtată sau modificată prin
leziuni odontale, abrazie.
Relieful ocluzal este influenŃat de
existenŃa curbelor de ocluzie, care apar
după 12 ani: curba sagitală Spee, curba
transversală Monson şi Wilain şi sistemul
helicoidal al feŃelor ocluzale molare.

Curba sagitală Spee – se pune în
evidenŃă cu o riglă aşezată pe caninul
inferior şi pe ultimul molar, iar curbura
maximă de 1 - 3 mm adâncime se află la
nivelul molarului prim.
• în mod normal este:
- convexă la maxilar;
- concavă la mandibulă;
 Morfogeneza postnatală
- simetrică dreapta cu stânga.
• anormală poate fi:
- accentuată;
- asimetrică;
- aplatizată;
- inversată.

Curba transversală Monson şi Wilain -
se pune în evidenŃă prin unirea cuspizilor
vestibulari şi linguali ai molarilor primi
inferiori din dreapta şi stânga şi astfel se
formează un triunghi cu baza în sus,
care are adâncimea de 5 mm.
• în mod normal formează un triunghi cu
baza în sus şi cu adâncimea de 5 mm;
• anormală poate fi:
- inexistentă;
- aplatizată;
- inversată.

Sistemul helicoidal al feŃelor ocluzale
molare reprezintă orientarea molarilor în
direcŃia presiunilor maxime masticatorii.
Morfologia feŃelor ocluzale
maxilare şi mandibulare poate fi:
• normală – cuspizi accentuaŃi;
• anormală – cuspizi abrazaŃi sau
modificaŃi prin leziuni carioase sau
obturaŃii.
Cuspizii de sprijin asigură
stabilitatea ocluziei şi dimensiunea
verticală facială, datorită proprietăŃii
centrice a cuspizilor şi sunt trei grupe:

vârful cuspizilor vestibulari ai dinŃilor
laterali inferiori, care se articulează cu
crestele marginale şi cu fosetele centrale
ocluzale ale dinŃilor antagonişti;

marginea incizală a dinŃilor frontali
inferiori, care se sprijină pe faŃa
palatinală a incisivilor şi caninilor
superiori;

vârful cuspizilor palatinali ai dinŃilor
laterali superiori, care se articulează cu
fosetele centrale şi distale ocluzale şi cu
crestele marginale ale dinŃilor
antagonişti.
Ghidajul anterior şi posterior
asigură ghidajul mandibular în mişcarea
de lateralitate şi în masticaŃie, care depind
de:
- înălŃimea cuspizilor;
- pantele cuspidiene;
- curbura frontală;
76
- congruenŃa frontală;
- abrazia frontală.

ghidajul anterior este asigurat de faŃa
palatină a dinŃilor frontali superiori;

ghidajul posterior prin conducŃie canină
este asigurat de faŃa palatinală a
caninului superior (cuspid de ghidaj) şi
de cuspidul caninului inferior (cuspid fără
suport);

ghidajul posterior prin conducŃie de
grup este asigurat de panta palatinală a
cuspizilor vestibulari ai dinŃilor laterali
superiori (cuspizi fără suport) şi de panta
vestibulară a cuspizilor linguali ai dinŃilor
laterali (cuspizi de ghidaj).
Punctele de contact interdentare
trebuie să fie strânse.
PoziŃia vestibulo-orală a dinŃilor
permanenŃi se apreciază printr-o linie care
trece prin punctele de contact ale dinŃilor
laterali şi prin muchiile incizale ale dinŃilor
frontali. PoziŃiile dinŃilor permanenŃi obligă
plasarea îndoiturilor în sens vestibulo-oral
la nivelul arcurilor din terapia edge-wise.
• la maxilar:
- incisivii centrali – au o grosime vestibulo-
orală mare, astfel faŃa vestibulară
depăşeşte linia arcadei;
- incisivii laterali – nu depăşesc linia
arcadei (in-set între incisivii central şi
lateral);
- caninii – depăşesc linia arcadei, datorită
convexităŃii feŃei vestibulare (off-set între
incisivul lateral şi canin);
- premolarii prim şi secund – sunt la
acelaşi nivel cu caninii;
- molarii primi – sunt înafara grupului
canin-premolar (off-set între premolarul
secund şi molarul prim).
• la mandibulă:
- incisivii centrali şi laterali – sunt la
acelaşi nivel;
- caninii – depăşesc linia arcadei, datorită
convexităŃii feŃei vestibulare (off-set între
incisivul lateral şi canin);
- premolarii prim şi secund – sunt la
acelaşi nivel cu caninii;
- molarii primi – sunt înafara grupului
canin - premolar (off-set între premolarul
secund şi molarul prim).
RelaŃiile gingivo-ocluzale ale
dinŃilor permanenŃi se apreciază printr-o
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
linie orizontală de ocluzie, care trece prin
cuspizii dinŃilor laterali şi prin muchiile
incizale ale dinŃilor frontali.
• la maxilar:
- incisivii centrali – sunt la acelaşi nivel cu
planul de ocluzie;
- incisivii laterali – sunt cu 1 mm deasupra
planului de ocluzie (infraocluzie);
- caninii – sunt cu 1 mm sub planul de
ocluzie (supraocluzie);
- premolarii prim şi secund – sunt la
acelaşi nivel cu planul de ocluzie;
- molarii primi – cuspidul disto-vestibular
este cu 1 mm sub planul de ocluzie
(infraocluzie);
- molarii secunzi – sunt cu 1 mm deasupra
planului de ocluzie (infraocluzie).
• la mandibulă:
- incisivii centrali – sunt cu 1 mm
deasupra planului de ocluzie
(supraocluzie);
- incisivii laterali – sunt la acelaşi nivel cu
planul de ocluzie;
- caninii – sunt cu 1 mm deasupra planului
de ocluzie (supraocluzie);
- premolarii prim şi secund – sunt la
acelaşi nivel cu planul de ocluzie;
Ocluzia dentară din dentiŃia
permanentă prezintă unele caracteristici:
• fiecare dinte are doi antagonişti
(excepŃie - la nivelul incisivilor centrali
inferiori şi molarilor trei);
• rapoartele sagitale molare şi canine
sunt neutrale;
• inocluzia sagitală variază între 0 - 2
mm;
77
- molarii primi – cuspidul disto-vestibular
este cu 1 mm deasupra planului de
ocluzie (supraocluzie).
ÎnclinaŃiile dentare ale dinŃilor
permanenŃi se apreciază în două planuri
faŃă de planul de ocluzie (figura 19).

torgue-ul vestibulo-oral:
- se măsoară ca unghiul dintre o linie
perpendiculară pe planul de ocluzie şi o
linie tangentă la mijlocul feŃei vestibulare
a dintelui respectiv.
- în mod normal, feŃele vestibulare ale
dinŃilor realizează o înclinaŃie de diferite
grade (pozitivă, zero sau negativă) faŃă
de perpendiculara dusă pe planul de
ocluzie, datorită convexităŃii vestibulare
diferite a dinŃilor.

angulaŃia mezio-distală:
- se măsoară ca unghiul dintre axa
longitudinală a dintelui şi o linie
perpendiculară pe planul de ocluzie.
în mod normal, axele longitudinale ale
dinŃilor realizează o înclinaŃie distală de
diferite grade (pozitivă sau zero) faŃă de o
perpendiculara dusă pe planul de ocluzie.
• arcada dentară maxilară circumscrie
arcada dentară mandibulară cu un
cuspid;
• linia frenurilor labiale coincide cu linia
mediană maxilară;
• supraocluzia incisivă variază între 0 - 2
mm (raport psalidodont sau raport cap la
cap).
 Morfogeneza postnatală

Grade normale de înclinaŃii ale dinŃilor permanenŃi

DinŃi Torque AngulaŃie
incisivii centrali superiori + 22° + 3° - 5°
incisivii laterali superiori + 14° + 9° - 11°
caninii superiori + 7° + 5° - 10°
premolarii primi superiori 0° + 0° - 2°
premolarii secunzi superiori 0° 0°
molarii primi superiori 0° + 5°
molarii secunzi superiori 0° + 5°
incisivii centrali inferiori 0° 0°
incisivii laterali inferiori 0° + 2°
caninii inferiori + 7° + 5° - 10°
premolarii primi inferiori 0° la + 10° + 2° - 3°
premolarii secunzi inferiori - 14° 0°
molarii primi inferiori - 22° + 5°
molarii secunzi inferiori - 25° + 5°

Ocluzia dentară permanentă este 3. înclinaŃia coronară vestibulo-orală

caracterizată de cele 6 chei ale ocluziei
normale după Andrews:
1. relaŃia interarcadică molară:
• cuspidul mezio-vestibular al molarului
prim superior articulează cu şanŃul
vestibular dintre cuspidul mezial şi
cuspidul medio-vestibular al molarului
prim inferior;
• cuspidul mezio-lingual al molarului
prim superior articulează cu foseta
centrală a molarului prim inferior;
• axul coroanei molarului prim superior
trebuie să fie uşor înclinat spre înainte,
încât marginea distală a crestei
marginale ocluzale să articuleze cu
marginea mezială a molarului secund
inferior.
2. angulaŃia coronară mezio-distală
(tipping):
• axul lung al coroanelor clinice
predomină în partea centrală vestibulară;
• porŃiunea gingivală a axului lung al
coroanei clinice este înclinată spre distal
faŃă de partea ocluzală sau incizală.
(torque):
• înclinaŃia coroanei este pozitivă
(vestibulară), când aria gingivală este
spre oral decât aria ocluzală;
• înclinaŃia coroanei este negativă
(linguală), când aria gingivală este spre
vestibular decât aria ocluzală;
• incisivii superiori trebuie să aibă o
înclinaŃie pozitivă (vestibulară);
• incisivii inferiori trebuie să aibă o
înclinaŃie negativă (linguală);
• dinŃii posteriori superiori şi inferiori
trebuie să aibă o înclinaŃie negativă
(linguală).
4. absenŃa rotaŃiilor (cu excepŃia molarilor
superiori):
• dinŃii posteriori rotaŃi ocupă un spaŃiu mai
mare din arcadele dentare;
• dinŃii anteriori rotaŃi ocupă un spaŃiu mai
mic din arcadele dentare.
5. contacte interdentare strânse fără spaŃii
interdentare.
6. curba Spee trebuie să fie plană, cu o
adâncime până la 1,5 mm.

78
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

ANEXE

tematică curs Zone şi tipuri de creştere osoasă a aparatului dento-maxilar

obiective curs Cunoaşterea mecanismelor postnatale de creştere osoasă a
aparatului dento-maxilar.
Cunoaşterea sistemelor de creştere osoasă a elementelor aparatului
dento-maxilar.
cuvinte cheie resorbŃie osoasă, apoziŃie osoasă, dislocare corticală, relocare,
câmpuri de creştere osoasă, sincondroze, suturi maxilare, centrul
de creştere condilian.
schemă curs Mecanisme de creştere osoasă.
Creşterea osoasă cranio-facială.

tematică curs ErupŃia dentară

obiective curs Cunoaşterea etapelor de erupŃie dentară.
Cunoaşterea mecanismelor de erupŃie dentară.
Cunoaşterea tipurilor de erupŃie dentară.
Cunoaşterea secvenŃei şi cronologiei de erupŃie a dinŃilor temporari.
Cunoaşterea secvenŃei şi cronologiei de erupŃie a dinŃilor
permanenŃi.
Cunoaşterea tulburărilor de erupŃie dentară.
Cunoaşterea secvenŃelor nefavorabile ale erupŃiei dentare.
cuvinte cheie erupŃia dentară, dinŃi natali, dinŃi neonatali, lee way space, anomalie
dento-maxilară.
schemă curs Mecanismul erupŃiei dentare.
Formarea osului alveolar.
ErupŃia normală şi patologică a dinŃilor temporari.
Permutarea dentară.
ErupŃia normală şi patologică a dinŃilor permanenŃi.

tematică curs Dinamica creşterii şi dezvoltării postnatale cranio-faciale

obiective curs Cunoaşterea teoriilor şi concepŃiile creşterii cranio-faciale.
Cunoaşterea dinamicii creşterii structurilor cranio-faciale.
Cunoaşterea tipurilor de rotaŃie faciale.
Cunoaşterea tipurilor de rotaŃie maxilare.
Cunoaşterea tipurilor de rotaŃie mandibulare.
cuvinte cheie resorbŃie osoasă, apoziŃie osoasă, dislocare corticală, relocare,
câmpuri de creştere osoasă, sincondroze, suturi maxilare, centrul
de creştere condilian.
schemă curs Teorii şi concepŃii ale creşterii cranio-faciale.
Dinamica creşterii cranio-faciale.
RotaŃiile faciale.

tematică curs Vârsta cronologică şi parametrii vârstei biologice

obiective curs Cunoaşterea parametrilor vârstei osoase.
Cunoaşterea parametrilor vârstei dentare.
Cunoaşterea parametrilor vârstei sexuale.
cuvinte cheie radiografia pumnului, ortopantomografia, vârsta dentară, vârsta
osoasă, maturarea sexuală.
schemă curs Parametrii vârstei osoase.
Parametrii vârstei dentare.

79
 Morfogeneza postnatală

Parametrii vârstei sexuale.

tematică curs Dinamica dezvoltării arcadelor şi a ocluziei dentare

obiective curs Cunoaşterea schimbărilor dimensionale ale arcadelor dentare.
Cunoaşterea modificărilor arcadelor dento-alveolare după dentiŃii.
Cunoaşterea caracteristicilor ocluziei dentare după dentiŃii.
Cunoaşterea caracteristicilor morfologice ale ocluziei dentare
permanente.
cuvinte cheie lee way space, arcade dento-alveolare, ocluzia dentară, curba Spee,
curba Monson, con dentar geometric De Coster, anomalie dento-
maxilară, in-sett, off-sett, tipping, torque.
schemă curs Dinamica dezvoltării arcadelor dentare.
Modificările arcadelor dento-alveolare după dentiŃii.
Dinamica dezvoltării ocluziei dentare.

BIBLIOGRAFIE 21. Fratu AV. Creşterea şi dezvoltarea post-natală

1. Barbeliuc L, Neagu N. Embriologie umană. Ed.
Medicală, Bucureşti, 1977.
2. Bassigny F. Manuel dento-Facială. Ed.
Masson, Paris, 1991.
3. Bălan A, Maxim A. PedodonŃie. Traumatisme
dento-parodontale, Ed. Junimea, Iaşi, 2001.
4. Bhalajhi SI. Orthodontics. Arya Publish. Hause,
New Deli, 2000.
5. Bishara SE. Textbook of orthodontics. W.B.
Saunders Co., 2001.
6. Boboc Gh. Aparatul dento-maxilar. Formare şi
dezvoltare. Ed. Medicală, Bucureşti, 1996.
7. Boboc L. Tratamentul anomaliilor dento-
maxilare prin tehnica edgewise. Ed. Medicală,
Bucureşti, 1997.
8. Bratu E, Grivu O, Voinea C. ErupŃia normală şi
patologică. Ed. Helicon, Timişoara, 1996.
9. Bratu E, Glăvan F. Practică pedodontică. ed.a
II-a, Ed. Orizontiru universitare, TimiŃoara, 2005.
10. Burlui V, Morăraşu C. Gnatologie. Ed Apollonia,
Iaşi, 2000.
11. Chateau M. Orthopedie dento-Facială. Ed.
CdP., Paris, 1993.
12. Cocârlă E. Stomatologie pediatrică. Ed. Med.
Universitară "Iului HaŃeganu", Cluj-Napaca, 2000.
13. Chira I. Morfologia funcŃională a aparatului
dento-maxilar. Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1981.
14. Cocârlă E. Aparate ortodontice fixe. Ed.
Medicală a U.M.F. "Iuliu HaŃegani", Cluj Napoca,
2002.
15. Cocârlă E. OrtodonŃie. Ed. Medicală a U.M.F.
"Iuliu HaŃegani", Cluj Napoca, 1995.
16. Cura E. PedodonŃie. Ed. Terra Nostra, Iaşi,
2007.
17. DorobăŃ V, Stanciu D. OrtodonŃie şi ortopedie
dento-facială. Ed. Medicală, 2003.
18. Enlow DH, Poston WR. Facial Growth. Ed.
W.B. Saunders Co., Philadelphia, 1990.
19. Firu P. Introducere la studiul anomaliilor dento-
maxilare. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1981.
20. Firu P, Zarnea L. Stomatologie infantilă. Ed.
Medicala, Bucureşti, 1973.
a aparatului dento-maxilar. Ed. Vasiliana ‘98, Iaşi,
2001.
22. Glăvan F, Jianu R. OrtodonŃie. Ed. Mirton,
Timişoara, 1998.
23. Graber TM. Orthodontics: principles and
practice. Philadelphia, 2000.
24. Graber TM, Vanarsdall RL, Vig KWL.
Orthodontics. Current Principles and Techniques.
Fourth Edition, Mosby, Elsevier, 2005.
25. Grager MM, Swain BT. Orthodontics. Current
Principles and Techniques. C. V. Mosby Co.,
1985.
26. Grivu O, Cristoloveanu R, Mecher E.
Stomatologie pediatrică. Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1975.
27. Grivu O, Podariu A, Lianu R, Schiller E, Pop I,
Glăvan F. Terminologie ortodontică. Ed. Mirton,
Timişoara, 1994.
28. Grivu O, Podariu A, Băilă A, Pop I. PrevenŃie în
stomatologie. Ed. Mirton, Timişoara, 1995.
29. Hotz R. Orthodontic in der taglichen Praxis,
Huber. Bern, 1980.
30. Houston WJB, Stephens CD, Tulley WI. A
Textbook of Orthodontics. J. W. Sons Ltd, Bristol,
1986.
31. Ionescu E, Milicescu DI, Popescu M, Popovisiu
O, Milicescu V. OrtodonŃie şi ortopedie dento-
facială. Ed. Cerna, Bucureşti, 2001.
32. loniŃă S, Petre Al. Ocluzia dentară. Ed. Did.
Pedag., Bucureşti, 1996.
33. Jianu R, Bratu E, Glăvan F, Alfano F. Îndreptar
de ortodonŃie fixă. Litografia U.M.F. Timişoara
1999.
34. Langlade M. Diagnostic Orthodontique. Ed.
Maloine S.A., Paris, 1997.
35. Luca R. PedodonŃie. Ed. Cerna, Bucureşti,
2003.
36. Maxim A., Bălan A, Păsăreanu M, Nica M.
Stomatologe comportamentală pediatrică. Ed.
Contact InternaŃional, Iaşi, 1998.
37. Milicescu V. Milicescu DI. Creşterea generală şi
cranio-facială în perioada dentiŃiei mixte. Ed.
ViaŃa Medicală, România, Bucureşti, 2001.
38. Millet DT, Welbury R. Orthodontics and
paediatric dentistry. Elsevies, 2000.

80
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
39. Millet DT, Welbury R. Clinical problem solvingin
orthodontics and paediatric dentistry. Elsevies,
2005.
40. Mitchell L. An introdoction for orthodontics.
Oxford univ. Press, 2007.
41. Mills JRE. Principles and Practice of
Orthodontics. C. Livingstone, Edinborough, 1987.
42. Moyers RE. Handbook of Orthodontics. Year
Book Medical Publish. Inc., Chicago, 1988.
43. Nanda R, Kapila S. Current Therapy in
Orthodontics. Mosby-Elsevier, 2010.
44. Orthlieb JD, Brocard D, Schittly J, Maniere-
Ezvan A. Manuel d’occlusodontologie clinique.
Paris, Edition CdP, 2000.
45. Panaite Şt, MârŃu S, Tatarciuc M. Elemente de
morfologie clinică a sistemului stomatognat. Ed.
Apollonia, Iaşi, 2000.
46. Păsăreanu M, Maxim A. PedodonŃie. Distrofii
dentare. Ed. Junimea, Iaşi, 2001.
47. Proffit WR, Fields HW. Contemporary
Orthodontics. Mosby Year Book, St. Louis, 2007.
48. Proffit WR, White RPjr, Sarver DM.
Contemporary Treatment of Dentofacial
Deformity. Mosby, 2003.
81
49. Rakosi Th, Jonas I, Graber ThM. Orthodontic
Diagnosis. Verlag Munchen, 1985.
50. Rusu M, Scintei V, Fratu A. Socolovschi M.
OrtodonŃie. Litografia I.M.F. lasi, 1980.
51. Salzmann JA. Practice of Orthodontics.
Lipppincotl, Philadelphia Montreal, 1966.
52. Schapira M. NoŃiuni practice de stomatologie
infantilă. Ed. Medicală, Bucureşti, 1973.
53. Singh G. Textbook of Orthodontics. Jaypee
Med. Publish. Ltd., New Delhi, 2007.
54. Stanciu D. Sindromul de inocluzie verticală. Ed,
Medicală, Bucureşti, 1987.
55. Stanciu D, DorobăŃ V. OrtodonŃie. Ed.
Medicală, Bucureşti, 1991.
56. Vernescu Leheni V. Anomalia dento-maxilară.
Ed. Medicală, Bucureşti, 1979.
57. Zarnea L. PedodonŃie. Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1993.
58. Zegan G. OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială.
Ed. Tehnopress, Iaşi, 2005.
59. Zegan G. OrtodonŃie - ghid de lucrări practice.
Ed. Pim, Iaşi, 2011.
 Etiopatogenia anomaliilor dento-maxilare

CAPITOLUL 6

ETIOPATOGENIA ANOMALIILOR DENTO-MAXILARE

Anomaliile dento-maxilare malfuncŃii, displazii osoase sau combinaŃia

reprezintă variaŃiile clinice care apar ca o acestora.
deviaŃie de la rata normală a creşterii Două cauze stau la baza producerii
scheletale şi de la morfologia normală anomaliilor dento-maxilare:
dento-maxilo-facială. • factorul ereditar (genetic) care
Factorii etiologici ai anomaliilor provoacă anomalii dento-maxilare
dento-maxilare pot acŃiona la nivelul primare;
scheletului cranio-facial, al dinŃilor, al • factorii de mediu care provoacă
musculaturii oro-faciale şi al Ńesuturilor moi anomalii dento-maxilare secundare.
faciale. Factorii primari (genetici)
EcuaŃia ortodontică (Dockrell) acŃionează în perioada prenatală şi sunt
reprezintă o relaŃie care se stabileşte între reprezentaŃi de factorii ereditari, bolile
factorii cauzali iniŃiali, care acŃionează un congenitale şi anomaliile cromozomiale.
anumit timp, pe un anumit Ńesut şi Factorii secundari (dobândiŃi) acŃionează
determină un anumit efect. Foarte puŃine în perioada postnatală şi sunt reprezentaŃi
anomalii dento-maxilare sunt expresia de factorii endocrini, metabolici,
unui singur factor cauzal. IniŃial, factorul disfuncŃionali şi locali. Factorii micşti
cauzal afectează un singur tip de Ńesut. acŃionează cumulativ şi sunt reprezentaŃi
Ulterior, celelalte Ńesuturi sunt afectate de factorii primari şi secundari.
secundar, datorită diferenŃelor de răspuns Cunoaşterea factorilor etiologici şi
ale Ńesuturilor în cursul procesului de a mecanismelor acestora de produce a
dezvoltare. Efectul produs se manifestă anomaliilor dento-maxilare are o
clinică prin instalarea unei malocluzii, aplicabilitatea în stabilirea diagnosticului
ortodontic şi a planului terapeutic.

RelaŃia cauză - efect a etiopatogeniei anomaliilor dento-maxilare

cauze timp Ńesut efecte
ereditatea etapa prenatală cartilaginos displazie
anomalii cromozomiale osos malformaŃie
boli congenitale alveolar malpoziŃie
endocrinopatii etapa postnatală dentar malocluzie
disfuncŃii muscular malfuncŃie
factori locali o etapă a dezvoltării părŃi moi

FACTORII GENETICI şi evoluŃia unor anomaliile dento-maxilare

A. Factorii ereditari îşi pun
amprenta asupra variabilelor fenotipice şi
morfologice ale creşterii scheletale şi
faciale, a formei şi mărimii arcadelor
dentare şi a relaŃiei sagitale a molarilor
primi permanenŃi. Astfel, anumite
caractere moştenite pot influenŃa aspectul
dobândite în timpul vieŃii:
- forma, volumul dinŃilor şi a maxilarelor;
- dimensiunile arcadelor;
- anomaliile dentare de număr şi formă;
- tiparul erupŃiei dentare;
- tiparul de creştere a bazei craniului;
- tiparul de rotaŃie facială;
- configuraŃia bolŃii palatine;
- relaŃiile intermaxilare cu baza craniului;

82
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
- tiparul activităŃii neuromusculare;
- mărimea, poziŃia şi forma frenurilor.
Trăsăturile unui grup de populaŃie
sunt caracteristice unei rase, etnii sau unei
regiuni geografice. (biproalveolia
caracteristică rasei negre, compresiunea
de maxilar caracteristică populaŃiei
britanice).
Prin transmitere familială pot apare
unele anomalii dento-maxilare cum ar fi:
prognaŃia mandibulară, retrognaŃia
maxilară, macrogenia, ocluzia adâncă în
capac de cutie, ocluzia deschisă, inocluzia
sagitală pozitivă, hipodonŃia, macrodonŃia,
microdonŃia, diastema şi biproalveolo-
donŃia, disarmonia dento-maxilară cu
înghesuire, disarmonia dento-maxilară cu
spaŃiere, biproalveolia, proalveolo-donŃia
Sindromul Langdon-Down sau
trisomia 21 este numit şi mongoloism şi se
datorează cromozomului al treilea la
perechea 21 şi determină apariŃia unei
hipoplazii în dezvoltarea bazei craniului şi
a maxilarului.
Tabloul clinic dento-maxilo-facial
este caracterizat prin facies mongoloid -
faŃă rotundă, plată, fără relief, frunte
bombată, rădăcina nasului înfundată,
hipertelorism (ochi situaŃi la distanŃă),
epicantus (repliu cutanat la unghiul intern
al ochiului), microstomie şi profil turtit.
83
superioară, retroalveolo-donŃia inferioară,
limba geografică, macroglosia şi inserŃia
frenului labial.
B. Bolile congenitale includ
despicături labio-maxilo-palatine care
intervin în timpul creşterii fetale şi
afectează dezvoltarea structurilor cranio-
faciale şi dentare.
C. Sindroamele genetice apar ca
aberaŃii ale perechilor de cromozomi care
intră în alcătuirea ADN-ului (22XX sau
22XY) şi afectează dezvoltarea structurilor
generale şi cranio-faciale şi dento-
maxilare (trisomii, maladii gonosomiale,
disostoze, condrodistrofii, osteopatii
condensate).
La nivel scheletal apare o micro-
retrognaŃie maxilară şi o boltă palatină
ogivală.
La nivel ocluzal apare ocluzia
inversă frontală sau totală, angrenajele
inverse şi laterodeviaŃia mandibulară.
La nivel dentar apar anomalii
dentare de număr, formă şi volum,
întârzieri în erupŃia dentară, boala
periodontală şi cariile dentare prin igienă
deficitară.
La nivelul părŃilor moi apare
macroglosia şi limba scrotală sau
geografică (figura 20).
 Etiopatogenia anomaliilor dento-maxilare
Sindromul Edwards sau trisomia
18 se datorează cromozomului al treilea la
perechea 18 şi determină apariŃia unei
hipoplazii în dezvoltarea mandibulei.
Tabloul clinic dento-maxilo-facial
este caracterizat prin regiune frontală
foarte dezvoltată, rădăcina nasului
proeminentă şi prin hipertelorism (ochi
situaŃi la distanŃă).
La nivel scheletal apare o micro-
retrognaŃie mandibulară prin scurtarea
ramului ascendent al mandibulei, boltă
palatină ogivală şi despicătură palatină.
La nivel dentar apar gingivitele
acute şi cariile dentare printr-o igienă
deficitară.
Sindromul Patau sau trisomia 13 -
15 se datorează cromozomului al treilea la
perechea 13 - 15 şi determină apariŃia
unei hipoplazii în dezvoltarea regiunii
nazo-septo-etmoidală.
Tabloul clinic dento-maxilo-facial
este caracterizat prin frunte teşită,
rădăcina nasului turtită, anoftalmie,
colobomă şi ciclozie.
84
La nivel scheletal apare o micro-
retrognaŃie maxilară şi despicături labio-
palatine.
Sindromul Klinefelter sau
sindromul XXY, numit şi hipogonadism
hipergonadotrofic, se datorează unui
cromozom X în plus (prin supradozaj).
Este o disgenezie testiculară,
caracterizată printr-o creştere somatică în
exces (gigantism eunucoidal).
La nivel scheletal apare prognaŃia
mandibulară adevărată datorată creşterii
excesive a cartilajului condilian.
La nivel ocluzal apare ocluzia
inversă frontală sau totală, supraocluzia
frontală şi ocluzia mezializată.
Sindromul Turner sau sindromul
45X se datorează lipsei unui cromozom X
(prin deleŃiune). Este o disgenezie
ovariană, caracterizată printr-o hipoplazie
osoasă la nivelul clivus-ului bazei
craniului, a ramurilor mandibulare
(orizontale şi verticale).
Tabloul clinic dento-maxilo-facial
este caracterizat prin facies rotund,
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
hipertelorism (ochi situaŃi la distanŃă) şi
pterigium coli (gât palmat prin tulburări de
dezvoltare a fasciculelor musculare).
La nivel scheletal apare retrognaŃia
mandibulară.
La nivel ocluzal apare ocluzia
deschisă şi ocluzia distalizată.
La nivel dentar apar anomaliile
dentare de număr, formă şi poziŃie şi boala
periodontală.
Sindromul Apert-Crouzon este o
disostoză craniană şi se caracterizează
prin acrocefalie (craniu în turn), datorită
obliterării precoce a sistemului sutural
coronar, exoftalmie, strabism divergent,
nas de papagal şi sindactilie.
Tabloul clinic dento-maxilo-facial
este caracterizat prin facies aplatizat,
frunte bombată, treaptă labială inversată şi
hipertelorism.
La nivel scheletal apare o
retrognaŃie maxilară.
La nivel ocluzal apare ocluzia
inversă frontală sau totală şi un aspect de
falsă prognaŃie mandibulară.
La nivel dentar apar înghesuirile
dentare, erupŃie dentară întârziată şi
întârzieri în dezvoltarea germenilor
dentari.
Sindromul Godenhard-
Franceschetti numit şi disostoza
mandibulo-facială, se caracterizează prin
obliterare precoce a sistemului sutural
mandibular şi a elementelor primului arc
branhial, coloboma pleoapelor, malformaŃii
ale pavilionului urechii, oligodactilie,
sinostoze radio-cubitale şi vertebrale.
Tabloul clinic dento-maxilo-facial
este caracterizat prin facies asimetric,
macrostomie (bot de peşte), fantă labială
asimetrică, hipodezvoltarea oaselor
malare şi profil de pasăre (absenŃa
unghiului nazo-frontal).
La nivel scheletal apare o
laterognaŃie mandibulară prin deficit de
dezvoltare.
La nivel dentar apar malpoziŃiile
dentare şi incluziile dentare.
Disostoza cleido-craniană se
caracterizează prin brahicefalie, fiind
afectată dezvoltarea planum-ului bazei
craniului, iar clavicula este absentă.
85
La nivel scheletal apare o micro-
retrognaŃie maxilară.
La nivel ocluzal apare ocluzia
inversă frontală sau totală şi un aspect de
falsă prognaŃie mandibulară.
La nivel dentar apar dinŃii
supranumerari, erupŃia dentară întârziată
şi întârzieri în exfolierea dinŃilor temporari.
Sindromul Pierre-Robin se
caracterizează prin distrofie osteo-
musculară, microcefalie, defecte ale rahis-
ului, a degetelor, defecte cardiace, de ochi
şi de urechi.
Tabloul clinic dento-maxilo-facial
este caracterizat prin facies cu aspect de
gură de delfin şi profil de pasăre.
La nivel scheletal apare o micro-
retrognaŃie mandibulară şi despicături
palatine.
La nivel ocluzal apare inocluzia
sagitală.
La nivelul părŃilor moi apare
glosoptoză.
Acondroplazia Parrot este o
condrodistrofie care se caracterizează prin
hipoplazii la nivelul creşterii encondrală
(planum-ul bazei craniului).
La nivel scheletal apare o
micrognaŃie maxilară.
La nivel ocluzal apare ocluzia
inversă frontală sau totală şi un aspect de
falsă prognaŃie mandibulară cu inocluzie
verticală.
La nivel dentar apare erupŃia
dentară întârziată.
La nivelul părŃilor moi apare
macroglosia.
Sindromul Marquio numit şi
disostoza encondrală metafizară, este
caracterizată din punct de vedere dento-
maxilo-facial prin prognaŃie mandibulară
gravă.
Sindromul Ellis van Creveld este
o disostoză encondrală metafizară şi o
condroectodermodisplazie.
La nivel scheletal apare o
micrognaŃie maxilară.
La nivel ocluzal apare ocluzia
inversă frontală sau totală, un aspect de
falsă prognaŃie mandibulară şi inocluzia
verticală.
 Etiopatogenia anomaliilor dento-maxilare
La nivel dentar apar anomaliile
dentare de număr (anodonŃii), formă şi
poziŃie.
Sindromul Marfan este
caracterizat prin arahnodactilie, schelet
gracil, musculatura şi Ńesutul adipos slab
reprezentat.
La nivel scheletal apare o
îngustare cranio-facială puternică, boltă
palatină ogivală şi compresiunea de
maxilar.
La nivel dentar apare erupŃia
dentară întârziată.
Osteopetroza Albers-Schönberg
numită şi maladia oaselor de marmură, se
caracterizează prin osteoscleroză cu
deformarea gravă a membrelor.
A. Hormonul de creştere
hipofizar sau hormonul somatotrop (STH)
este secretat de adenohipofiză şi reglează
creşterea desmală şi encondrală.
HipersecreŃia de STH se
manifestă diferit, în funcŃie de vârsta la
care se produce tulburarea.
La copil apare gigantismul,
caracterizat printr-o creştere somatică
exagerată şi o pubertate precoce, cu
consecinŃe asupra dezvoltării aparatului
dento-maxilar. Facies-ul este mărit în
ansamblu, apare o hipertrofie nazală, o
dezvoltare a spinei nazale în sus, o
dezvoltare a sinusurilor cranio-faciale
(pneumatizare facială) şi un profil concav.
La nivel scheletal apare o dezvoltare a
osului incisiv şi o macrognaŃie
86
Tabloul clinic dento-maxilo-facial
este caracterizat prin prognaŃie
mandibulară.
FACTORII ENDOCRINI
Glandele endocrine influenŃează şi
modelează programul genetic de creştere
şi dezvoltare somatică, prin secreŃia
hormonilor săi, în funcŃie de condiŃiile
mediului extern şi sub coordonarea
sistemului nervos central. Glandele
endocrine acŃionează corelativ şi
antagonic între ele, având influenŃă şi
asupra creşterii şi dezvoltării aparatului
dento-maxilar, stimulând sau inhibând
sistemele componente. Tulburările
activităŃii endocrine se manifestă prin
hiperfuncŃie sau hipofuncŃie, producând
modificări la nivelul creşterii şi dezvoltării
oaselor, dinŃilor, mucoasei orale, etc.
mandibulară (prognaŃie mandibulară
adevărată, progenie). La nivel ocluzal
apare ocluzia inversă frontală sau totală şi
ocluzia mezializată. La nivel dentar apare
erupŃia dentară accelerată, spaŃieri
dentare (treme şi diasteme) şi proalveolo-
donŃia inferioară. La nivelul părŃilor moi
apare macroglosia (figura 21).
Postpubertar apare sindromul
Simonds care se caracterizează prin
tulburări circulatorii şi caşexie hipofizară,
cu consecinŃe asupra dezvoltării aparatului
dento-maxilar. Facies-ul este îmbătrânit,
cu pielea zbârcită datorită tulburărilor
circulatorii. La nivel scheletal apar
demineralizările osoase. La nivel dentar
apar periodontoze şi pierderea precoce a
dinŃilor.
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
La adult apare acromegalia cu
îngroşarea oaselor extremităŃilor şi ale
feŃei. ConsecinŃele asupra dezvoltării
HiposecreŃia de STH se manifestă
diferit, în funcŃie de vârsta la care se
produce tulburarea.
Prepubertar apare nanismul
hipofizar caracterizat prin hipotrofie
staturală, bine proporŃionat (piticism) şi cu
dezvoltare intelectuală normală. La nivel
scheletal apare o micro-retrognaŃie
maxilară şi mandibulară (cu fenomene de
scleroză) şi o hipodezvoltare sinuzală. La
nivel alveolar apare o înghesuire dento-
alveolară cu dinŃi de volum normal şi
arcade alveolare mici. La nivel dentar
apare erupŃia dentară întârziată, incluziile
dentare şi taurodonŃia (apexul rădăcinilor
dinŃilor temporari rămâne larg deschis)
(figura 22).
B. Hormonii tiroidieni (tiroxina,
triiodotironina) reglează procesele
oxidative celulare.
87
aparatului dento-maxilar se manifestă
identic ca la copil.
HipersecreŃia lor cauzată de
prezenŃa adenomului tiroidian, determină
tireotoxicoza cu consecinŃe asupra
dezvoltării aparatului dento-maxilar. La
nivel scheletal apare osteoporoza
alveolară şi este contraindicat tratamentul
ortodontic. La nivel dentar apare erupŃia
dentară accelerată prin tulburări de
resorbŃie osoasă a rădăcinii dinŃilor
temporari, rădăcinile dentare sunt scurte şi
în baionetă, apar cariile dentare în
explozie şi periodontopatia.
HiposecreŃia hormonilor tiroidieni
poate fi: primară (la copil), secundară sau
terŃiară (la adult).
La nou-născut apare mixedemul
congenital.
La copil şi adolescent apare
deficienŃa mintală endemică, retardare
psihomotorie, nanism dismorfic cu
 Etiopatogenia anomaliilor dento-maxilare

bradischelia segmentului inferior al mandibulară determinată de macroglosie

corpus-ului, iar întârzierea mintală variază
cu severe forme de cretinism
mixedematos. Facies-ul este inexpresiv,
stupid, cu aspect de lună plină
(mixedematos). La nivel scheletal apare o
hipodezvoltare a maxilarelor datorită
întârzierii depunerilor de calciu în oase şi
dinŃi şi o hipodezvoltare a sinusurilor
frontale. La nivel ocluzal apare o prognaŃie
şi ocluzie deschisă frontală. La nivel
dentar apare erupŃia dentară întârziată
datorită întârzierii formării germenilor
dentari, anomalii dentare de număr,
poziŃie, formă şi structură, resorbŃii
anormale ale rădăcinilor dinŃilor temporari
şi înghesuire dentară. La nivelul părŃilor
moi apare macroglosia.

C. Parathormonul (PTH) este mandibulară. La nivel ocluzal apare

secretat de glandele paratiroide şi are rol ocluzia deschisă. La nivel dentar apar
în menŃinerea echilibrului fosfo-calcic spaŃierile dentare şi mobilitatea dentară
plasmatic. prin pierderea corticalei osoase şi
HipersecreŃia lui cauzată de resorbŃia proceselor alveolare.
prezenŃa adenomului paratiroidian,
determină la copil maladia D. Hormonul timic are rol în
Recklinghausen (osteită fibro-chistică), depunerea calciului în os, influenŃând
manifestată prin decalcifiere chistică creşterea encondrală şi desmală a
generalizată cu consecinŃe asupra scheletului, în primii ani de viaŃă (0 - 6
dezvoltării aparatului dento-maxilar. La ani).
nivel scheletal, oasele maxilare sunt moi şi HipersecreŃia lui are efecte asupra
se deformează şi poate apare prognaŃia sistemului limfatic, manifestându-se prin

88
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

hiperplazii amigdaliene. Poate apare minerale asigură o creştere normală a

respiraŃia orală, retrognaŃia mandibulară, organismului şi a aparatului dento-maxilar.
proalveolia superioară, inocluzia sagitală AbsenŃa sau excesul aportului unuia dintre
şi gingivitele. aceste nutrimente pot determina dereglări
HipofuncŃia hormonului timic cu manifestări şi la nivelul aparatului
determină întârzieri în dezvoltarea dento-maxilar.
somatică, iar la nivelul dezvoltării Tipul de alimentaŃie a nou-
aparatului dento-maxilar apar întârzieri în născutului influenŃează dezvoltarea
erupŃia dentară. aparatului dento-maxilar. Astfel, suptul la
sânul mamei asigură:
E. Hormonii gonadelor sau - aportul cantitativ şi calitativ prin laptele
hormonii sexuali au rol în dezvoltarea matern;
caracterelor sexuale primare şi secundare. - oboseala sugarul şi asigurarea orelor de
somn;
HipersecreŃia hormonilor - propulsia mandibulei, realizându-se
androgeni se manifestă prin pubertate prima mezializare a mandibulei;
precoce, hipotrofie staturală (prin - vidul din cavitatea orală care
închiderea precoce a cartilagiilor de favorizează circulaŃia sanguină locală;
creştere), micrognaŃie maxilară, înghesuire - echilibrarea grupelor musculare;
dento-maxilară şi erupŃie dentară precoce. - stimularea creşterii suturii incisivo-
canine;
Hipogonadismul se datorează - protecŃia afectivă;
hiposecreŃiei hormonilor androgeni. Se - profilaxia obiceiurilor vicioase.
manifestă prepubertar prin gigantism AlimentaŃia artificială a nou-
eunucoidal (prin întârzierea închiderii născutului determină:
centrelor de creştere), hiperleptoprosopie, - un travaliu muscular scăzut;
maxilare proeminente, prognaŃie - secreŃie salivară scăzută;
mandibulară, înghesuire dento-maxilară - dezechilibre musculare oro-faciale;
tranzitorie, erupŃie dentară întârziată şi - retrognaŃia mandibulară;
anomalii dentare de poziŃie şi sediu. - hipodezvoltarea transversală şi sagitală
a arcadelor alveolare
HipersecreŃia hormonilor - predispoziŃie pentru practicarea
estrogeni se manifestă prin pubertate obiceiurilor vicioase.
precoce, iar la nivelul dezvoltării aparatului Modul în care se face alimentaŃia
dento-maxilar apare erupŃia dentară prin masticaŃie diferă la omul modern de
precoce. cel primitiv. Astfel, prin rafinarea
alimentelor, a fierberii, a pasteurizării, a
FACTORII METABOLICI apărut supraocluzia incisivo-canină care
determină:
AsimilaŃia şi dezasimilaŃia - înghesuirea dento-maxilară superioară
reprezintă un lanŃ de reacŃii biochimice produsă prin acŃiunea muşchiului
prin care se produce sinteza de proteine şi orbicularis oris asupra arcadei
energia necesară funcŃiilor organismului. superioare protrudate, cauzată de
ReacŃiile biochimice sunt coordonate de curbura mică a arcadei inferioare;
AND şi ARN, iar reglarea metabolismului - bruxism, cu abrazii dentare şi cu
este asigurată de sistemul endocrin. evoluŃie spre sindromul algo-
Prin alimentaŃie se asigură aportul disfuncŃional;
de nutrimente necesare organismului, care - absenŃa atriŃiei, care produce
variază cu vârsta, sexul, starea de distalizarea mandibulei, tulburări de
sănătate sau de boală, tipul regional sau dinamică mandibulară şi apariŃia
constituŃional. Tulburările de nutriŃie interferenŃelor ocluzale;
(masticaŃie, digestie, absorbŃie, transport) - deficitul de spaŃiu posterior (pentru
determină tulburări în dezvoltarea erupŃia molarilor doi şi trei permanenŃi),
generală şi dento-facială. Aportul de care produce înghesuirea frontală
proteine, glucide, lipide, vitamine şi săruri terŃiară.

89
 Etiopatogenia anomaliilor dento-maxilare
Bolile metabolice trebuie depistate
prin anamneză medicală la prima vizită a
pacientului în cabinetul de ortodonŃie,
pentru că unele reprezintă contraindicaŃii
ale tratamentului ortodontic. Rahitismul
copilului afectează grav dezvoltarea
scheletală, maxilară şi dento-alveolară şi
este responsabil de malocluzia clasa a II-a
Angle cu ocluzie deschisă scheletală.
FACTORII DISFUNCłIONALI
Factorii funcŃionali (musculari,
respiraŃia, deglutiŃia, masticaŃia, fonaŃia)
asigură o dezvoltare armonioasă a
aparatului dento-maxilar. DisfuncŃiile şi
obiceiurile vicioase determină dezechilibre
între activitatea musculară anormală şi
dezvoltarea scheletului sau a sistemului
dento-alveolar, determinând apariŃia
anomaliilor dento-maxilare.
A. FuncŃia respiratorie pe lângă
rolul vital pe care îl are, asigură
dezvoltarea normală a maxilarelor. La
naştere, primul Ńipăt reprezintă prima
inspiraŃie, care produce ruperea
mezenchimală pulmonară. RespiraŃia este
un reflex necondiŃionat. Reglarea funcŃiei
respiratorii se face prin centrul respirator
bulbar. RespiraŃia normală este cea
nazală. RespiraŃia orală este considerată
normală în perioada de nou-născut, sugar
sau în efortul fizic (la sportivi). În repaus,
respiraŃia orală este considerată obicei
vicios (fără cauze anatomice) sau
disfuncŃie (de cauze obstructive sau
restrictive).
Cauzele disfuncŃiei respiratorii
sunt:
- obstructive – la nivelul căilor aeriene
superioare (vegetaŃii adenoide, deviaŃie
de sept) sau inferioare (bronşita acută,
astmul bronşic);
- restrictive (cifoscolioza, obezitatea).
RespiraŃia orală are influenŃe
negative asupra dezvoltării aparatului
dento-maxilar, care se datorează
dezechilibrului dintre musculatura
intraorală şi extraorală (dispariŃia triplei
închideri orale).
Clinic, respiratorul oral (figura 23)
prezintă următoarele semne:
• facial:
90
- facies adenoidian;
- obrajii aplatizaŃi – presiune scăzută în
sinusuri;
- fantă labială deschisă;
- buză superioară hipotonă;
- buza inferioară situată în spatele
incisivilor superiori.
• oral:
- boltă palatină înaltă – prin acŃiunea
directă a aerului asupra ei;
- îngustarea maxilarelor – prin presiunea
scăzută din sinusurile maxilare,
presiunea grupelor musculare extraorale
- maseteri, buccinatori);
- prodonŃie superioară – cavitate orală
deschisă, ineficienŃa buzei superioare,
deglutiŃie protruzivă;
- meziopoziŃia dinŃilor laterali superiori;
- retrodonŃie inferioară – arcadă inferioară
în formă de trapez;
- extruzia incisivilor inferiori în contact cu
mucoasa bolŃii palatine – antagoniştii
sunt vestibularizaŃi sau orizontalizaŃi;
- distalizarea mandibulei – cavitate orală
deschisă, mandibulă coborâtă, extensia
capului;
- sindrom lingual protruziv anterior;
- accentuarea curbei Spee;
- ocluzie distalizată;
- inocluzie sagitală pozitivă;
- ocluzie deschisă frontală.
B. FuncŃia de deglutiŃie este o
funcŃie vitală şi un act funcŃional prin care
conŃinutul oral este propulsat spre faringe
şi stomac. În perioada de sugar, deglutiŃia
se face prin aspirare orală şi deglutiŃie
faringiană, iar după 10 luni deglutiŃia de
realizează prin mişcări complexe oro-
linguo-mandibulare. Fazele deglutiŃiei
umane sunt următoarele: faza orală,
faringiană, esofagiană şi cardică. Reglarea
deglutiŃiei involuntare se face la nivelul
nucleului fascicular solitar din bulbul
rahidian, iar reglarea deglutiŃiei voluntare
se face la nivelul centrilor corticali din
circumvoluŃia precentrală frontală. În
timpul deglutiŃiei orale are loc contracŃia
unor grupe musculare masticatorii, faciale
şi linguale prin care bolul alimentar este
trimis către faringe. Dacă deglutiŃia nu se
realizează corect, se produce un
dezechilibru antagonic muscular,
generator de anomalii dento-maxilare.
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
Cauzele deglutiŃiei atipice pot fi
determinate de:
- nematurizarea căilor senzitivo-motorii,
cu prelungirea etapei de deglutiŃie
infantilă;
- obiceiul vicios înscris ca reflex
condiŃionat (sugerea degetului);
- tulburările rino-faringiene (amigdalită
hipertrofică);
- macroglosie;
- anchiloglosie (fren lingual scurt);
- fenomenul de adaptare la o anomalie
dento-maxilară;
DeglutiŃia infantilă este normală
la nou-născut şi la sugar (0 - 6 luni). În
timpul actului suptului, limba este
interpusă între arcadele maxilare care sunt
depărtate. În zona laterală, musculatura
obrajilor şi mucoasa jugală este interpusă
între arcadele maxilare, iar buzele asigură
închiderea etanşă a cavităŃii orale.
DeglutiŃia are lor cu contracŃia puternică a
musculaturii feŃei (buzelor şi a obrajilor),
iar direcŃia forŃelor de acŃiune este în sens
antero-posterior.
DeglutiŃia de tranziŃie este
normală între 6 luni şi 2 ani, odată cu
91
- trecerea unui timp lung între permutarea
dinŃilor frontali temporari şi cei
permanenŃi.
DeglutiŃia poate fi normală
(deglutiŃie infantilă, deglutiŃie de tranziŃie,
deglutiŃie de tip adult) sau atipică
(deglutiŃie protruzivă anterioară incompletă
sau simplă, deglutiŃie protruzivă anterioară
completă sau complexă, deglutiŃie
sublinguală, deglutiŃie palatală, deglutiŃie
unilaterală şi deglutiŃie bilaterală).
apariŃia primilor dinŃi temporari şi cu
diversificarea alimentaŃiei. ErupŃia
incisivilor temporari determină retragerea
limbii dintre arcade în timpul deglutiŃiei,
fiind plasată în spatele dinŃilor. În zona
laterală, limba este interpusă între arcade
(nu există dinŃi) pentru a fixa mandibula în
timpul deglutiŃiei, prin contracŃia muşchilor
ridicători ai mandibulei. ErupŃia caninilor şi
molarilor temporari determină cuprinderea
limbii în interiorul arcadelor în timpul
deglutiŃiei.
DeglutiŃia de tip adult este
normală după vârsta de 2 - 3 ani şi pe tot
 Etiopatogenia anomaliilor dento-maxilare
parcursul vieŃii. Vârful limbii presează pe
¼ anterioară a bolŃii palatine şi în ⅓
gingivală a incisivilor superiori, mijlocul
limbii se găseşte în ⅓ anterioară a bolŃii
palatine. În zona laterală marginile limbii
sunt la nivelul coletului dinŃilor laterali
superiori, iar limba se deplasează
posterior, făcând un unghi de 45° cu bolta
palatină. Limba atinge limita dintre palatul
DeglutiŃia anterioară simplă
(sindromul lingual protruziv anterior
incomplet) este o deglutiŃie atipică,
întâlnită după vârsta de 2 ani. Vârful limbii
se plasează pe incisivii superiori. Limba
are efect de împingere a incisivilor
superiori, determinând prodonŃia
superioară. Astfel, apare dezechilibrul
grupelor musculare antagoniste: hipotonia
muşchilor maseteri, hipotonia orbicularului
buzei superioare şi hipotonia muşchiului
mentalis. Acest tip de deglutiŃie conduce
evolutiv spre o malocluzie clasa a II-a
Angle diviziunea 1 (figura 24).
DeglutiŃia anterioară complexă
(sindromul lingual protruziv anterior
complet) este o deglutiŃie atipică, întâlnită
după vârsta de 2 ani. Vârful limbii se
plasează între incisivii superiori şi inferiori.
Limba are efect de frânare asupra
frontalilor în erupŃie, determinând ocluzia
deschisă frontală. Astfel, apare
dezechilibru grupelor musculare
92
dur şi palatul moale, apoi se deplasează în
sus şi înapoi pentru separarea de
cavitatea nazală. PorŃiunea posterioară a
limbii este paralelă cu faringele, deglutiŃia
se realizează prin contracŃia muşchilor
masticatori şi ai limbii (fără contracŃia
muşchilor feŃei), iar direcŃia de acŃiune a
forŃelor este postero-anterioară.
antagoniste: hipotonia muşchilor maseteri,
hipotonia orbicularului buzei superioare şi
hipertonia muşchiului mentalis. Acest tip
de deglutiŃie conduce evolutiv spre o
ocluzie deschisă frontală prin infraalveolo-
donŃie frontală (figura 24).
DeglutiŃia sublinguală este o
deglutiŃie atipică, întâlnită după vârsta de 2
ani. Vârful limbii se plasează pe incisivii
inferiori. Limba are efect de împingere
asupra incisivilor inferiori, determinând
prodonŃia inferioară. Astfel apare
dezechilibru grupelor musculare
antagoniste: hipertonia orbicularului buzei
superioare şi hipertonia muşchilor
coborâtori. Acest tip de deglutiŃie conduce
evolutiv spre o malocluzie clasa a III-a
Angle (prognaŃie mandibulară adevărată)
(figura 24).
DeglutiŃia palatală este o
deglutiŃie atipică, întâlnită după vârsta de 2
ani. Vârful limbii ia contact numai cu ⅓
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
anterioară a bolŃii palatine. Limba nu mai
are nici un efect asupra incisivilor
superiori, determinând retrodonŃia
superioară. Astfel, apare dezechilibru
grupelor musculare antagoniste: hipertonia
orbicularului buzei superioare şi hipertonia
muşchilor temporari. Acest tip de deglutiŃie
conduce evolutiv spre o malocluzie clasa a
II- a Angle diviziunea 2 cu ocluzie adâncă
acoperită.
DeglutiŃia unilaterală este o
deglutiŃie atipică, întâlnită rar. Vârful limbii
se plasează între dinŃii laterali pe o singură
parte. Limba are efect de frânare asupra
dinŃilor în erupŃie, determinând ocluzia
deschisă laterală. Apare dezechilibru
grupelor musculare simetrice (hipotonia
muşchilor maseteri pe partea în care se
realizează deglutiŃia atipică). Acest tip de
deglutiŃie conduce evolutiv spre o ocluzie
deschisă laterală (figura 24).
DeglutiŃia bilaterală este o
deglutiŃie atipică, întâlnită rar. Marginile
limbii se plasează între dinŃii laterali pe
ambele părŃi. Limba are efect de frânare
asupra dinŃilor în erupŃie, determinând
ocluzia deschisă bilaterală. Apare
dezechilibru grupelor musculare (hipotonia
muşchilor maseteri). Acest tip de deglutiŃie
conduce evolutiv spre o ocluzie deschisă
bilaterală.
C. FuncŃia de masticaŃie este o
funcŃie vitală prin care alimentele
consistente introduse în cavitatea orală
suferă un proces de fărâmiŃare mecanică.
MasticaŃia se realizează prin mişcările
mandibulei, la care participă muşchii
ridicători ai mandibulei (muşchii temporali
şi maseteri), muşchii coborâtori ai
mandibulei (muşchii suprahioidieni şi
subhioidieni) şi muşchii propulsori şi
diductori ai mandibulei (muşchii
pterigoidieni interni şi externi). La procesul
masticator iau parte incisivii cu rol de
tăiere, caninii în sfâşiere, premolarii şi
molarii în măcinarea alimentelor. Limba
este responsabilă de formarea bolului
alimentar şi de împingerea acestuia spre
faza de deglutiŃie.
Procesul de masticaŃie este parŃial
un act reflex (reglat de nucleul masticator
93
din punte) şi parŃial un act voluntar (reglat
de circumvoluŃia precentrală frontală).
MasticaŃia are un rol important în
dezvoltarea aparatului dento-maxilar
asigurând o nutriŃie bună a părŃilor moi şi a
inserŃiilor musculare. MasticaŃia
stimulează centrii osteogenetici, sistemul
sutural perimaxilar, cartilagiile de creştere,
arhitectura alveolară şi maxilară, secreŃia
salivară, menŃine pH-ului alcalin al cavităŃii
orale, reface stratului bazal al mucoasei
gingivale, asigură atriŃia cuspidiană şi are
rol sedativ pentru copii. ForŃele
masticatorii prin componentele lor de
descompunere, au tendinŃa de a mezializa
dinŃii posteriori şi de a vestibulariza dinŃii
anteriori. Aceste forŃe sunt neutralizate de
grupele musculare periorale (muşchii
orbicularis oris, buccinatori, constrictorul
superior al faringelui, ligamentul pterigo-
mandibular).
MasticaŃia leneşă provoacă o
hipotonie a muşchilor masticatori, care
duce la o hipodezvoltare a mandibulei.
Hipotonia muşchilor pterigoidieni externi
este un factor cauzal al ocluziei distalizate.
Dacă atriŃia dinŃilor temporari nu are loc în
perioada 4 - 6 ani, mandibulara nu
realizează a doua mezializare. Astfel,
apare supraocluzia frontală a dinŃilor
temporari care este preluată de dinŃii
permanenŃi. Prin conducŃia excentrică a
mandibulei de către caninii temporari
neatriŃionaŃi apare pseudoprognaŃia
mandibulară sau laterodeviaŃia
mandibulară.
Bruxismul (scrâşnitul dinŃilor)
apare ca o consecinŃă a hiperexcitabilităŃii
centrilor corticali motori sau a căilor
descendente, determinate de supraocluzia
incisivă.
Lipsa de atriŃie cuspidiană
determină apariŃia interferenŃelor ocluzale,
care determină instabilitatea ocluzală.
Aceasta are efecte tardive asupra apariŃiei
periodontopatiei adultului şi a disfuncŃiei
articulaŃiei temporo-mandibulare.
O masticaŃie necorespunzătoare
determină înghesuirea incisivă printr-o
distanŃă intercanină care rămâne mică.
 Etiopatogenia anomaliilor dento-maxilare
MasticaŃia unilaterală determină o
asimetrie a contracŃiei muşchilor
masticatori, prin apariŃia oboselii
musculare a părŃii preferate, care apare
clinic sub forma unei asimetrii faciale.
D. FuncŃia de fonaŃie este o
funcŃie de relaŃie psiho-socială, care se
dezvoltă progresiv în timpul vieŃii
postnatale. Emiterea fonemelor (vocale şi
consoane) se realizează prin mai mulŃi
timpi: implozie (acumulare în plămâni de
aer inspirat), compresie (aerul expirat
trece prin laringe şi vibrează corzile vocale
superioare), explozie (vibrarea corzilor
vocale inferioare). Calitatea pronunŃiei
fonemelor este condiŃionată de integritatea
aparatului dento-maxilar, de echilibrul
antagonic al musculaturii labio-genio-
palato-laringiană şi de gradul de
dezvoltare psihică.
Tulburările de fonaŃie pot declanşa
într-un timp îndelungat anomalii dento-
maxilare sau prezenŃa anomaliilor dento-
maxilare pot produce tulburări de vorbire.
În general, tulburările de fonaŃie se
datorează unui comportament lingual
anormal în timpul vorbirii.
Dislalia este o tulburare de
articulaŃie, prin care nu se pot pronunŃa
anumite foneme (betacism, capacism,
deltacism, rotacism). Apare în ocluzia
deschisă frontală, prognaŃia mandibulară
sau retrognaŃia mandibulară gravă.
Paradislalia este o tulburare de
articulaŃie, prin care se pronunŃă foneme
în locul altora ("F" cu "V", "R" cu "L").
Apare în ocluzia adâncă.
Rinolalia este vorbirea nazonată.
Poate fi o rinolalie deschisă (există o
comunicare nas-gură prin despicătură
palatină) sau închisă (în sindromul
adenoidian).
Sigmatismul este o asociere a
fonemelor cu şuierături, care pot fi
interdentale, labio-dentare, adentale sau
stridens. Apare în prezenŃa diastemei
interincisive superioare, prognaŃiei
mandibulare sau a retrognaŃiei
mandibulare grave.
94
E. Obiceiurile vicioase sunt
gesturi însuşite spontan, practicate de
copii o perioadă lungă de timp. La nivelul
aparatului dento-maxilar obiceiurile
vicioase produc dezechilibre musculare. În
funcŃie de direcŃia forŃelor, se produc
deplasări ale dinŃilor, care duc la apariŃia
malocluziei. Ele devin reflexe condiŃionate
şi sunt considerate parafuncŃii.
Obiceiurile vicioase sunt stimuli
sau frâne pentru creşterea maxilarelor şi
acestea pot fi: obiceiuri vicioase de sugere
a degetului, a limbii, a buzei, a suzetei, de
interpoziŃie între dinŃi a obiectelor sau a
părŃilor moi, de muşcare a unghiilor, de
roadere a creionului sau a radierei, ticuri
faciale (de propulsie a mandibulei) sau
atitudini posturale anormale ale capului
(hiperflexie, hiperextensie).
Obiceiul vicios de sugere este
cel mai nociv pentru dezvoltarea normală
a aparatului dento-maxilar. Studiile
recente de specialitate afirmă că acest
obicei vicios de sugere este practicat
devreme, încă din viaŃa intrauterină.
Cauzele postnatale ale apariŃiei acestui
obicei vicios sunt diferite: alimentaŃia
artificială a sugarului, eliberarea de
tensiuni nervoase, fenomenul foamei,
satisfacŃia instinctului de sugere, neliniştea
şi frustrarea. În mod normal se acceptă
acest obicei până în jurul vârstei de 3 – 4
ani, timp în care nu apar modificări
structurale ale aparatului dento-maxilar.
Sugerea degetului poate provoca
anomalia dento-maxilară, iar gravitatea ei
depinde de intensitatea, frecvenŃa, durata
sugerii, degetul supt şi poziŃia degetului
supt.
Sugerea policelui produce
proalveolo-donŃie superioară, boltă
palatină adâncă, retroalveolo-donŃie
inferioară, intruzia incisivilor inferiori,
endoalveolie, inocluzie sagitală pozitivă şi
retrognaŃia mandibulară.
Sugerea index-ului şi a medius-ului
cu sprijin pe incisivii inferiori (acŃiune ca un
cârlig), produce prodonŃie inferioară,
retrodonŃie superioară, intruzia incisivilor
inferiori şi ocluzie deschisă frontală.
Sugerea index-ului sau a
auricularului în poziŃie laterală, produce
laterodeviaŃia mandibulară.
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
Obiceiul vicios de interpoziŃie
sau de muşcare a buzei superioare
produce prodonŃie inferioară şi retrodonŃie
superioară.
Obiceiul vicios de interpoziŃie,
muşcare sau de succiune a buzei
inferioare produce prodonŃie superioară,
retrodonŃie inferioară, supraocluzie în zona
frontală şi inocluzie sagitală pozitivă sau
ocluzie deschisă frontală.
Obiceiul vicios de interpoziŃie a
limbii produce intruzia grupului dentar,
ocluzie deschisă frontală sau laterală,
endoalveolie, boltă palatină adâncă şi
laterodeviaŃie mandibulară.
Obiceiul vicios de interpoziŃie a
obrajilor între părŃile laterale dentare,
produce ocluzie deschisă bilaterală,
modificări ale mucoasei jugale,
supraocluzie frontală accentuată şi ocluzii
inverse laterale.
Obiceiul vicios de roadere a
obiectelor este întâlnit mai ales la şcolari şi
poate determina în timpul erupŃiei dentare
anomalii de poziŃie, iar după erupŃia
dinŃilor poate determina deviaŃii
mandibulare.
Ticul de propulsie al mandibulei
poate duce la instalarea ocluziei inverse
frontale şi a prognatismului mandibular.
Atitudinile posturale anormale ale
capului din timpul somnului sau în stare de
veghe a copilului pot produce anomalii
dento-maxilare.
Dormitul în decubit dorsal, cu capul
în hiperflexie (cu perne mari sau mai
multe) determină apariŃia ocluziei
mezializate. Dormitul în decubit dorsal, cu
capul în hiperextensie (fără pernă) sau în
decubit ventral (pe burtă) determină
apariŃia ocluziei distalizate. Dormitul în
decubit lateral sau pe braŃul părinŃilor sau
cu pumnul sub obraz determină apariŃia
asimetriei faciale.
Sprijinirea capului în una din mâini
pe menton, determină apariŃia retropoziŃiei
mandibulare. Sprijinirea degetului pe
regiunea labială, determină apariŃia
biretroalveolo-donŃiei. Sprijinirea degetului
pe zona inferioară a feŃei, determină
apariŃia laterodeviaŃiei mandibulare.
95
Purtarea ghiozdanului într-o
singură mână, determină apariŃia scoliozei
cervicale şi a asimetriei faciale. Atitudinea
posturală cifotică poate determina apariŃia
prognaŃiei.
FACTORII LOCALI
Perturbările dinŃilor sau a
mucoaselor reprezintă un factor
semnificativ în producerea anomaliilor
dento-maxilare şi pot fi provocate de caria
dentară a dinŃilor temporari, de pierderea
prematură a dinŃilor temporari, de
traumatismele dinŃilor temporari, de
perturbarea timpului de exfoliere a dinŃilor
temporari cu prelungirea retenŃiei pe
arcade, de anchiloza dinŃilor temporari, de
modificări ale secvenŃei de erupŃie a
dinŃilor definitivi, de anomaliile dentare
izolate (număr, volum, formă), de
tulburările Ńesuturilor moi (fren, cicatrice,
tumori) şi de interferenŃele ocluzale (canini
temporari neatriŃionaŃi, restaurări dentare
incorecte).
A. Caria dentară poate produce
malocluzii localizate prin pierderea
prematură a dinŃilor temporari şi a
migrărilor dentare. Caria aproximală la
dinŃii laterali temporari determină scurtarea
arcadei dentare şi pierderea spaŃiului
necesar erupŃiei grupului canin-premolar.
Caria ocluzală la dinŃii laterali temporari
determină prăbuşirea ocluziei (ocluzie
adâncă) şi tulburări verticale ocluzale prin
egresia dinŃilor.
B. Pierderea prematură a dinŃilor
temporari prin extracŃie, înainte ca
succesorul său să fie dezvoltat suficient
pentru a-i lua locul, produce întârzierea
erupŃiei dintelui permanent, prin formarea
de os deasupra dintelui definitiv, scurtarea
arcadei dentare prin migrări meziale în
spaŃiile edentate, egresia dinŃilor
antagonişti, denivelarea planului de
ocluzie, pierderea spaŃiului necesar
erupŃiei dinŃilor permanenŃi, apariŃia
înghesuirii dento-alveolare precoce la dinŃii
permanenŃi, apariŃia malpoziŃiilor dentare,
apariŃia angrenajelor inverse şi apariŃia
interferenŃelor ocluzale.
 Etiopatogenia anomaliilor dento-maxilare

C. Traumatismele dinŃilor alveolare, incluzia dintelui permanent,

temporari determină devitalizări ale dinŃilor
temporari şi tulburări de resorbŃie osoasă
a rădăcinilor dinŃilor temporari, care
produc tulburări de erupŃie a dintelui
permanent prin afectarea germenului,
schimbarea drumului normal de erupŃie al
dintelui permanent subiacent, apariŃia
malpoziŃiei dentare şi pierderea
potenŃialului de erupŃie al dintelui
permanent subiacent.
D. Perturbarea timpului de
exfoliere a dinŃilor temporari se datorează
retenŃiei prelungite a dintelui temporar pe
arcadă, peste termenul normal de
exfoliere şi poate fi datorată unei anchiloze
dentare, resorbŃii anormale sau unor
tulburări endocrine. Această situaŃie
determină apariŃia înghesuirii dento-
malpoziŃii dentare sau întârzieri în reglarea
ocluzală. Pierderea timpurie a dintelui
temporar de pe arcadă, prin rizaliză,
înainte de termenul normal de exfoliere,
determină apariŃia înghesuirii dento-
alveolare, prin migrările dentare ulterioare.
E. SecvenŃa de erupŃie a dinŃilor
permanenŃi. SecvenŃa normală de erupŃie
a dinŃilor definitivi asigură dezvoltarea
normală a ocluziei dentare.
Modificările secvenŃei de erupŃie a
dinŃilor definitivi poate determina migrări
dentare, pierderea spaŃiului necesar de
erupŃie, apariŃia înghesuirii dento-
alveolare, apariŃia malpoziŃiilor dentare,
apariŃia angrenajelor inverse sau apariŃia
interferenŃelor ocluzale.

ANEXE

tematică curs Rolul eredităŃii în etiopatogenia anomaliilor dento-maxilare

obiective curs Cunoaşterea transmiterii genetice a caracterelor moştenite care
influenŃează dezvoltarea cranio-facială şi dento-maxilară.
Cunoaşterea bolilor congenitale care afectează dezvoltarea
structurilor cranio-faciale şi dentare.
Cunoaşterea sindroamelor malformative asociate cu anomaliile
dento-maxilare.
cuvinte cheie despicături palatine, trisomii, maladii gonosomiale, disostoze,
condrodistrofii, osteopatii condensate.
schemă curs Factorii etiologici ereditari.
Bolile congenitale.
Sindroame genetice.

tematică curs Rolul factorilor endocrini în etiopatogenia anomaliilor dento-

maxilare
obiective curs Cunoaşterea tulburărilor endocrine care produc modificări la nivelul
creşterii şi dezvoltării oaselor, dinŃilor, mucoasei orale.
cuvinte cheie hormonul somatotrop, tiroxina, triiodotironina, parathormonul, timusul,
hormonii androgeni, hormonii estrogeni.
schemă curs HipersecreŃia şi hiposecreŃia hormonului somatotrop.
HipersecreŃia şi hiposecreŃia hormonilor tiroidieni.
HipersecreŃia parathormonului.
HipersecreŃia şi hiposecreŃia hormonului timic.
HipersecreŃia şi hiposecreŃia hormonilor androgeni.
HipersecreŃia hormonilor estrogeni.

tematică curs Rolul factorilor metabolici în etiopatogenia anomaliilor dento-

maxilare
obiective curs Cunoaşterea tulburărilor de nutriŃie care determină tulburări în

96
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

dezvoltarea generală şi dento-facială.

Cunoaşterea bolilor metabolice care determină tulburări în dezvoltarea
generală şi dento-facială.
Cunoaşterea contraindicaŃiilor tratamentului ortodontic în anumite boli
metabolice.
cuvinte cheie nou-născut, metabolismul, diabetul zaharat, rahitismul,
contraindicaŃiile tratamentului ortodontic.
schemă curs Aportul normal de nutrimente.
AlimentaŃia nou-născutului.
AlimentaŃia modernă.
Bolile metabolice care influenŃează dezvoltarea generală şi dento-
facială.

tematică curs Rolul factorilor loco-regionali şi funcŃionali în etiopatogenia

anomaliilor dento-maxilare
obiective curs Cunoaşterea disfuncŃiilor respiratorii.
Cunoaşterea deglutiŃiilor normale şi atipice.
Cunoaşterea tulburărilor de masticaŃie.
Cunoaşterea obiceiurilor vicioase.
Cunoaşterea factorilor etiologici locali declanşatori ai anomaliilor dento-
maxilare.
cuvinte cheie obiceiuri vicioase, disfuncŃii, respiraŃie orală, deglutiŃii atipice,
dislalia, paradislalia, rinolalia, caria dentară, traumatisme dentare,
erupŃia dentară.
schemă curs DisfuncŃii respiratorii.
DeglutiŃiile normale şi atipice.
Tulburările de masticaŃie.
Tulburările de masticaŃie.
Obiceiuri vicioase.
Factori etiologici locali.

BIBLIOGRAFIE 12. Cocârlă E. OrtodonŃie. Ed. Medicală a U.M.F.

1. Anistoroaei D. OrtodonŃie practică. Intrebări şi
răspunsuri. Ed. "Gr. T. Popa" U. M. F. Iaşi, 2008.
2. Bălan A, Maxim A. PedodonŃie.Traumatisme
dento-parodontale. Ed. Junimea, Iaşi, 2001.
3. Bhalajhi SI. Orthodontics. Arya Publish. Hause,
New Deli, 2000.
4. Bishara SE. Textbook of orthodontic., W.B.
Saunders Co., 2001.
5. Boboc Gh. Aparatul dento-maxilar. Formare şi
dezvoltare. Ed. Medicală, Bucureşti, 1996.
6. Bramer W. Edelmetall Dentallegierungen,
DentalMagazin. 134-136, 1992.
7. Bratu E, Grivu O, Voinea C. ErupŃia normală şi
patologică. Ed. Helicon, Timişoara, 1996.
8. Bratu E, Grivu O, Dragomirescu D, Schiller E,.
OrtodonŃie interceptivă. Ed. Helicom, Timişoara,
1999.
9. Bratu E, Glăvan F. Practică pedodontică. ed.a
II-a, Ed. Orizontiru universitare, TimiŃoara, 2005.
10. Bucur A. Compendiu de chirurgie oro-maxilo-
facială. Ed. Q Med Publishing, 2009.
11. Burlui V, Morăraşu C. Gnatologie. Ed Apollonia,
Iaşi, 2000.
"Iuliu HaŃegani", Cluj Napoca, 1995.
13. Covic M. Biologie şi genetică umană. Didactică
şi Pedagogică, Bucureşti, 1981.
14. Cura E. PedodonŃie. Ed. Terra Nostra, Iaşi,
2007.
15. DorobăŃ V, Stanciu D. OrtodonŃie şi ortopedie
dento-facial., Ed. Medicală, 2003.
16. Dumitriu H, Dumitriu S. Parodontologie. Ed.
ViaŃa Medicală, Bucureşti, 1997.
17. Enlow DH, Poston WR. Facial Growth. Ed.
W.B. Saunders Co., Philadelphia, 1990.
18. Firu P. Introducere la studiul anomaliilor dento-
maxilare. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1981.
19. Firu P, Cojocaru C, IŃcou R. Prevenirea
disarmoniilor dento-alveolo-maxilare la copii. Ed.
Medicală, Bucureşti, 1991.
20. Firu P, Zarnea L. Stomatologie infantilă. Ed.
Medicala, Bucureşti, 1973.
21. Foia l, Toma V. Patologia porodontală în
diabetul juvenil. Ed. "Gr. T. Popa" U. M. F. Iaşi,
2008.
22. Foia l, Ungureanu D, Toma V, Zlei M, Indrei A,
Haba D, Brănişteanu D. Analysis of oral
expression of the diabetes-periodantal binomial

97
 Etiopatogenia anomaliilor dento-maxilare
relationships in a juvenile population. Rev. Rom.
Medicină de Laborator, 13(4): 39;48, 2008.
23. Fratu AV. Creşterea şi dezvoltarea post-natală
a aparatului dento-maxilar. Ed. Vasiliana ‘98, Iaşi,
2001.
24. Glăvan F, Jianu R. OrtodonŃie. Ed. Mirton,
Timişoara, 1998.
25. Graber TM. Orthodontics: principles and
practice. Philadelphia, 1972.
26. Graber TM. Orthodontics: principles and
practice. Philadelphia, 2000.
27. Graber TM, Vanarsdall RL, Vig KWL.
Orthodontics. Current Principles and Techniques.
Fourth Edition, Mosby, Elsevier, 2005.
28. Grager MM, Swain BT. Orthodontics. Current
Principles and Techniques. C. V. Mosby Co.,
1985.
29. Grivu O, Cristoloveanu R, Mecher E.
Stomatologie pediatrică. Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1975.
30. Grivu O, Podariu A, Băilă A, Pop I. PrevenŃie în
stomatologie. Ed. Mirton, Timişoara, 1995.
31. Ionescu E. Anomalii dentare de număr. Ed.
Cerna, Bucureşti, 2000.
32. Luca R. PedodonŃie. Ed. Cerna, Bucureşti,
2003.
33. Maxim A. Periodontologie Pediatrică. Ghid
clinico-terapeutic. Ed. Sedcom Libris, 2011.
34. MârŃu S, Mocanu C. Parodontologia clinică. Ed.
Appolonia, Iaşi, 2000.
35. MârŃu S, Potârnichie O. Essential of
periodontology. Diagnosis and treatment. Ed.
Appolonia, Iaşi, 2002.
36. MârŃu S, Mocanu C. Ghid de propedeutică
parodontală. Ed. Pim, Iaşi, 2010.
37. Milicescu V. Examenul clinic în ortodonŃie şi
ortopedia dento-facială. Ed. Cerma, Bucureşti,
1996.
38. Milicescu V. Milicescu DI. Creşterea generală şi
cranio-facială în perioada dentiŃiei mixte. Ed.
ViaŃa Medicală, România, Bucureşti, 2001.
39. Millet DT, Welbury R. Clinical problem solvingin
orthodontics and paediatric dentistry. Elsevies,
2005.
40. Moyers RE. Handbook of Orthodontics. Year
Book Medical Publish. Inc., Chicago, 1988.
41. Nanda R, Kapila S. Current Therapy in
Orthodontics. Mosby-Elsevier, 2010.
98
42. Pasnicu L. Elemente de genetică în ortodonŃie.
Ed. Corson, Iaşi, 2000.
43. Pasnicu L, Ungureanu O. Controlul genetic al
dezvoltării complexului cranio-facia., Ed. ALFA,
Iaşi, 2006.
44. Păsăreanu M, Maxim A. PedodonŃie. Distrofii
dentare, Ed. Junimea, Iaşi, 2001.
45. Proffit WR, Fields HW. Contemporary
Orthodontics. Mosby Year Book, St. Louis, 1986.
46. Proffit WR, Fields HW. Contemporary
Orthodontics. Mosby Year Book, St. Louis, 2007.
47. Proffit WR, White RPjr, Sarver DM.
Contemporary Treatment of Dentofacial
Deformity. Mosby, 2003.
48. Proffit WR, White RP. Surgical-Orthodontic
Tratment. Mosby Year Book, St. Louis, 1990.
49. Rakosi Th, Jonas I, Graber ThM. Orthodontic
Diagnosis. Verlag Munchen, 1985.
50. Rusu M, Scintei V, Fratu A. Socolovschi M.
OrtodonŃie. Litografia I.M.F. lasi, 1980.
51. Rusu V. Mic dicŃionar medical. Litografia I.M.F.
Iaşi, 1983.
52. Rusu M, Cârlan M, Foia I. Genetică
stomatologic., Ed. ALFA, Iaşi, 2008.
53. Stanciu D, DorobăŃ V. OrtodonŃie. Ed.
Medicală, Bucureşti, 1991.
54. Toma V, Maxim A, Bălan A, Gheba D, Rorarr
DC, Filip F, Foia L. Aspecte parodontale la copii şi
adolescenŃi cu sindrom Down. Rev. Med. Chir.
Soc. Med. Nat. Iaşi, 113:2, suppl., 598;604, 2009.
55. Voinea C, Băilă A, Grivu O. FuncŃia musculară
şi aparatul dento-maxilar. Ed. Mirton, Timişoara,
1996.
56. Zarnea L. PedodonŃie. Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1993.
57. Zegan G, Hamwi S, Georgescu G.
Electromiografia în anomaliile dento-maxilare.
Semiologie şi diagnostic. Ed. Tehnică, Chişinău,
1998.
58. Zegan G, łopa E. Studiul disfuncŃiilor
respiratorii şi al metodelor de recuperare
mioartrokinetice. Rev. OrtodonŃie şi Ortopedie
Dento-facială, I, 2:43;49, 2000.
59. Zegan G. OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială.
Ed. Tehnopress, Iaşi, 2005.
60. Zegan G. OrtodonŃie - ghid de lucrări practice.
Ed. Pim, Iaşi, 2011.
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

CAPITOLUL 7

DIAGNOSTICUL ORTODONTIC

Diagnosticul ortodontic tradiŃional, Examinarea clinică generală

aşa cum a fost preluat de la Angle, a Ńinut
cont în evaluarea acestuia de ocluzia Examinarea clinică generală
dentară, funcŃia şi estetica dento-facială. apreciază dezvoltarea generală a
Case, Hellman, Simon şi alŃi pacientului (statura, postura, mersul,
renumiŃi ortodonŃi, au criticat criteriul pubertatea), depistează unele boli
ocluzionist a lui Angle şi au introdus un generale (sindroame genetice, endocrine
nou concept privind diagnosticul sau boli cronice osoase, musculare,
ortodontic, care Ńine cont de cinci dismetabolice) şi apreciază dezvoltarea
dimensiuni: trei ale spaŃiului şi două ale psihică a pacientului şi gradul de
timpului. Din punct de vedere al spaŃiului, colaborare a acestuia cu ortodontul.
anomaliile dento-maxilare trebuie evaluate Instrumentarul şi materialele
în sens transversal, sagital şi vertical şi tot necesare examinării clinice generale sunt
în această ordine trebuie tratate. Din punct reprezentate de:
de vedere al complexul dento-facial, - talimetrul;
anomaliile dento-maxilare trebuie evaluate - cântarul;
din perspectiva evoluŃiei filogenetice şi - morfogramele;
ontogenetice şi din perspectiva creşterii şi - chestionarele adecvate.
dezvoltării individuale cronologice. Dezvoltarea generală se
apreciază după morfograme sau formule
EXAMENUL CLINIC matematice şi se stabilesc tipurile
somatice, constituŃionale şi antropologice.
Examinarea clinică constă în Dezvoltarea psihică a pacientului
examinarea generală, facială, funcŃională se apreciază prin conversaŃie sau
şi orală a pacientului, în vederea stabilirii chestionare adecvate şi se stabilesc
diagnosticului ortodontic prezumtiv. tipurile temperamentale şi gradul de
cooperarea cu ortodontul.

99
 Diagnosticul ortodontic
Examinarea clinică facială
Examinarea clinică facială se
realizează prin inspecŃie, palpaŃie şi
ascultaŃie, examinând faŃa şi profilul
pacientului, elementele morfologice
faciale, tegumentele, muşchii, conturile
osoase ale feŃei, sistemul ganglionar facial
şi articulaŃia temporo-mandibulară.
Tipul cranian poate fi normal sau
anormal - în cazul în care există deformaŃii
ale calotei craniene, datorită obliterării
precoce a sistemului sutural cranian,
cauzate de afecŃiuni ereditare:
• scaphocephalia – alungirea sagitală a
craniului (hiperdolicocephalie);
• acrocephalia – craniu în turn
(sindromului Appert-Crouson);
• oxicephalia – craniu ascuŃit în formă de
con;
• trigonocephalia – craniu în triunghi
ascuŃit.
Tipul cefalic se stabileşte prin
indicele cefalic (IC), raportând lungimea
maximă la lăŃimea maximă a capului:
• dolicocephal: IC = x – 75,9;
• mesocephal: IC = 76,0 – 80,9;
• brachycephal: IC = 81,0 – 85,4;
• hyperbrachycephal: IC = 85,5 – x.
Forma feŃei se stabileşte după
conturul facial şi poate fi pătrată, rotundă,
ovală, dreptunghiulară, pentagonală,
trapezoidă sau triunghiulară.
Tipul facial se stabileşte prin
indicele facial (IF), raportând înălŃimea
feŃei (Nasion cutaneon - Gnathion
cutaneon) la lăŃimea bizigomatică (Zygion
cutaneon - Zygion cutaneon), iar valoarea
100
Instrumentarul şi materialele
necesare examinării clinice faciale sunt
reprezentate de:
- trusa de antropologie facială;
- hârtia milimetrică;
- stetoscopul.
A. Examinarea feŃei se realizează
pentru a stabili tipul cranian, tipul cefalic,
forma feŃei, tipul facial, simetria facială şi
egalitatea etajelor feŃei.
normală variază după cele două sexe
(masculin = 88,5 ± 5,1; feminin = 86,2 ±
4,6):
• hypereuryprosop: IF = x – 78,9 (faŃă
joasă);
• euryprosop: IF = 79,0 – 83,9 (faŃă
joasă);
• mesoprosop: IF = 84,0 – 87,9 (faŃă
medie);
• leptoprosop: IF = 88,0 – 92,9 (faŃă
înaltă);
• hyperleptoprosop: IF = 93,0 – x (faŃă
înaltă).
Valorile standard stabilite prin
metoda biometrică sunt:

înălŃimea feŃei (N – Gn):
- masculin = 121 ± 6,8
- feminin = 112 ± 5,2

diametrul bizigomatic (Zy – Zy):
- masculin = 137 ± 4,3
- feminin = 130 ± 5,3
Simetria facială se stabileşte prin
compararea distanŃelor măsurate de la
Zygion cutaneon din ambele hemifeŃe la
planul medio-sagital al feŃei (Trichion -
Nasion cutaneon - Pogonion cutaneon) şi
de la Gonion cutaneon din ambele
hemifeŃe la planul medio-sagital al feŃei:
• simetrie – când distanŃele sunt egale;
• asimetrie globală – când ambele
distanŃe sunt inegale dreapta-stânga
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
(de la Zygion cutaneon şi de la Gonion
cutaneon);
• asimetrie parŃială – când distanŃele
sunt inegale (de la Gonion cutaneon).
Figura ideală robot stabilită prin
metoda estetică este:

Zy drept - (Tr – N – Pog) = Zy stâng -
(Tr – N – Pog)

Go drept - (Tr – N – Pog) = Go stâng -
(Tr – N – Pog)
Valorile standard stabilite prin
metoda biometrică sunt:

diametrul bizigomatic (Zy – Zy):
- masculin = 137 ± 4,3
- feminin = 130 ± 5,3

diametrul bigonial (Go – Go):
- masculin = 97 ± 5,8
- feminin = 91 ± 5,9
Egalitatea etajelor feŃei se
stabileşte prin indicele etajului mijlociu al
feŃei şi indicele feŃei inferioare - înălŃimii
feŃei, acestea putând fi egale sau inegale.
Indicele etajului mijlociu al feŃei se
stabileşte, raportând înălŃimea etajului
mijlociu al feŃei (Nasion cutaneon sau
Ophrion la copil - Stomion) la lăŃimea
bizigomatică (Zygion cutaneon - Zygion
cutaneon), iar valoarea normală variază
Tipul profilului se stabileşte după
poziŃia sagitală a punctelor Subnasale faŃă
de Gnathion cutaneon şi poate fi:
• drept – poziŃie normală Sn faŃă de Gn;
• convex – poziŃie anterioară Sn sau
posterioară Gn;
• concav – poziŃie posterioară Sn sau
anterioară Gn.
Postura capului faŃă de coloana
vertebrală cervicală se stabileşte după
linia verticală care coboară din Vertex şi
poate fi:
101
după cele două sexe (masculin = 54,0 ±
3,1; feminin = 52,4 ± 3,1).
Indicele feŃei inferioare - înălŃimii
feŃei se stabileşte, raportând înălŃimea
etajului inferiori al feŃei (Subnasale -
Gnathion cutaneon) la înălŃimea feŃei
(Nasion cutaneon sau Ophrion la copil -
Gnathion cutaneon), iar valoarea normală
variază după cele două sexe (masculin =
59,2 ± 2,7; feminin = 58,6 ± 2,9).
Figura ideală robot stabilită prin
metoda estetică este:

Tr – N (Oph) = N (Oph) – Sn + 8 – 10
mm = Sn – Gn
Valorile standard stabilite prin
metoda biometrică sunt:

înălŃimea feŃei (N – Gn):
- masculin = 121 ± 6,8
- feminin = 112 ± 5,2

înălŃimea etajului inferior al feŃei (Sn –
Gn):
- masculin = 72 ± 6,0
- feminin = 66 ± 4,5
B. Examinarea profilului facial se
realizează pentru a stabili tipul profilului,
postura capului faŃă de coloana cervicală,
integritatea pavilionului urechii, inserŃia
muşchilor gâtului, unghiul mandibular şi
tiparul creşterii faciale.
• normală – capul este situat deasupra
coloanei cervicale;
• înainte – capul este situat înainte faŃă
de coloana cervicală;
• înapoi – capul este situat înapoi faŃă
de coloana cervicală.
Integritatea pavilionului urechii
poate fi normală sau anormală - în cazul
în care există un sindrom al primului arc
branhial.
InserŃia muşchilor gâtului poate fi
normală sau anormală - în cazul
sindromului Turner (gât palmat).
 Diagnosticul ortodontic
Unghiul madibular se stabileşte
după unghiul Auriculare - Gonion
cutaneon - Gnathion cutaneon şi poate fi:
• normal – egal cu 110 - 120°;
• închis – unghi mai mic de 110 - 120°;
• deschis – unghi mai mare de 110 -
120°.
Tiparul creşterii faciale se
stabileşte după unghiul Nasion cutaneon
102
sau Ophrion la copil - Auriculare -
Gnathion cutaneon şi poate fi:
• normodivergent – faŃă normală;
• hipodivergent – faŃă joasă;
• hiperdivergent – faŃă înaltă.
C. Examinarea elementelor
morfologice faciale se realizează pentru
a stabili configuraŃiile frunŃii, ochilor,
nasului, buzelor, bărbiei şi mărimea
unghiurilor şi şanŃurilor feŃei.
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
Fruntea se examinează din punct
de vedere a înălŃimii, a configuraŃiei şi a
profilului acesteia.
ÎnălŃimea frunŃii se măsoară de la
Trichion la Glabella cutaneon, reprezintă
⅓ din înălŃimea feŃei (Trichion - Gnathion
cutaneon) şi poate fi normală, micşorată
sau mărită.
LăŃimea frunŃii este determinată
genetic şi etnic, variază după vârstă şi
sex, se raportează la lăŃimea bizigomatică
(Zygion cutaneon - Zygion cutaneon) şi
poate fi normală, îngustă sau lată.
Profilul frunŃii poate fi plat, bombat
sau oblic.
Ochii se examinează din punct de
vedere a simetriei globilor oculari, după
distanŃa bipupilară faŃă de mijlocului feŃei
(pupila dreaptă - perpendiculara din
Nasion cutaneon pe linia bipupilară -
pupila stângă) şi pot fi simetrici sau
asimetrici.
Valorile standard stabilite prin
metoda biometrică a distanŃei bipupilare -
mijlocul feŃei (N - pupilă) variază după cele
două sexe
- masculin = 33 ± 2,0
- feminin = 31 ± 1,8
Nasul se examinează din punct de
vedere al conturului, lăŃimii şi lungimii
nasului şi a lăŃimii narinare.
Conturul nasului poate fi drept,
convex sau deviat.
Diametrul rădăcinii nasului stabilit
prin metoda biometrică variază după cele
două sexe (masculin = 35 ± 2,6; feminin =
31 ± 1,9) şi poate fi normal, îngust sau lat.
Lungimea nasului se măsoară de
la Nasion cutaneon la Pronasale,
reprezintă ⅓ din înălŃimea feŃei (Trichion -
Gnathion cutaneon) şi poate fi:
• normală – ⅓ din înălŃimea feŃei;
• microrinic – rădăcină înaltă, piramidă
scurtă şi vârf ridicat;
• macrorinic – rădăcină adâncă,
piramidă scurtă şi vârf protrudat.
LăŃimea nasului se măsoară de la
Ala dreaptă la Ala stângă, reprezintă
aproximativ 70% din lungimea nasului
(Nasion cutaneon la Pronasale), variază
după cele două sexe (masculin = 33 ± 2,7;
103
feminin = 32 ± 2,4) şi poate fi normală,
îngustă sau lată.
Narinele pot avea un aspect
normal (ovale şi simetrice), aplatizate, largi
sau asimetrice.
Buzele se examinează din punct
de vedere a lungimii, lăŃimii, aspectului,
tonicităŃii, profilului labial, ocluzia labială,
planul labial şi relaŃia în zâmbet cu incisivii
superiori.
Lungimea buzei superioare se
măsoară de la Subnasale la Stomion,
reprezintă ⅓ din înălŃimea etajului inferior
al feŃei (Subnasale - Gnathion cutaneon) şi
poate fi normală, scurtată sau alungită.
Valorile standard stabilite prin
metoda biometrică sunt cuprinse între 19
şi 22 mm şi variază după cele două sexe
(masculin = 8,9 ± 1,5; feminin = 8,4 ± 1,3).
Lungimea buzei inferioare se
măsoară de la Stomion la Gnathion
cutaneon, reprezintă ⅔ din înălŃimea
etajului inferior al feŃei (Subnasale -
Gnathion cutaneon) şi poate fi normală,
scurtată sau alungită.
Valorile standard stabilite prin
metoda biometrică sunt cuprinse între 38 -
44 mm şi variază după cele două sexe
(masculin = 10,4 ± 1,9; feminin = 9,7 ±
1,6).
Lungimea elementul mucos al
buzei superioare se măsoară de la Labiale
superior la Stomion şi poate fi normal,
îngust sau eversat.
Lungimea elementul mucos al
buzei inferioare se măsoară de la Stomion
la Labiale inferior şi poate fi normal, îngust
sau eversat.
LăŃimea buzelor se stabileşte prin
indicele lăŃimea orificiului oral - lăŃimea
feŃei), raportând lăŃimea buzelor (Cheilion -
Cheilion) la lăŃimea bizigomatică (Zygion
cutaneon - Zygion cutaneon), valoarea
normală variază după cele două sexe
(masculin = 38,9 ± 2,5; feminin = 38,4 ±
2,5) şi poate fi normală, îngustă sau lată.
Valorile standard stabilite prin
metoda biometrică sunt:
- masculin = 53 ± 3,3
- feminin = 50 ± 3,2
Aspectul buzelor poate fi de
coloraŃie normală sau roşie, uscate sau
fisurate, cu amprente ale dinŃilor sau cu
 Diagnosticul ortodontic
cicatrice cheloidă (localizare, întindere,
formă, retractilitate).
Tonusul labial poate fi normal,
hiperton (buze subŃiri) sau hipoton (buze
groase).
Profilul labial poate fi:
• normal – buza superioară este în
uşoară protruzie faŃă de cea inferioară;
• în treaptă pozitivă – buza inferioară
este în marcată retruzie faŃă de buza
superioară;
• în treaptă negativă – buza inferioară
este în protruzie faŃă de buza
superioară.
Ocluzia labială în postură
realizează închiderea orală, iar buzele pot
fi în contact (închise) sau fără contact
(deschise).
Planul labial poate fi:
• normal – la nivelul planului de ocluzie;
• mai sus de planul de ocluzie – în
retruzie incisivă;
• mai jos de planul de ocluzie – în
protruzie incisivă.
RelaŃia în zâmbet a buzei
superioare cu incisivii superiori poate fi:
• normală – vizibilitate de 2 mm a
marginilor incizale superioare;
• anormală – vizibilitate mai mare de 2
mm a coroanelor frontalilor superiori;
• zâmbetul gingiei – vizibilitate a marginii
gingivale a frontalilor superiori.
Bărbia se examinează din punct
de vedere a înălŃimii, lăŃimii, liniei mediene
şi a profilului acesteia.
ÎnălŃimea bărbiei se stabileşte prin
indicele bărbie - înălŃimea feŃei inferioare,
raportând înălŃimea bărbiei (sulcus-ul
labial inferior - Gnathion cutaneon) la
înălŃimea feŃei inferioare (Subnasale -
Gnathion cutaneon), valoarea normală
variază după cele două sexe (masculin =
25,0 ± 2,2; feminin = 25,4 ± 1,9) şi poate fi
normală, scurtată sau alungită.
LăŃimea bărbiei este determinată
de relaŃia cu structura osoasă subiacentă
şi cu tonusul muşchiului mentalis şi poate
fi normală, îngustă sau lată.
Linia mediană a bărbiei poate fi
normală sau deviată spre stânga sau
dreapta, fiind asociată cu laterodeviaŃia
mandibulară.
104
Profilul bărbiei este în directă
relaŃie cu configuraŃia sulcus-ului labial
inferior şi cu buza inferioară şi poate fi
normal, protruziv sau retruziv.
Unghiurile faciale sunt
reprezentate de unghiul naso-frontal şi
unghiul naso-labial.
Unghiul naso-frontal este format de
intersecŃia liniei ce pleacă din Nasion
cutaneon în sus pe conturul superior cu
linia ce uneşte Nasion cutaneon cu
Pronasale, are valoarea normală între 85º
- 105º, variind după cele două sexe
(masculin = 131 ± 8,1; feminin = 134 ± 1,8)
şi poate fi normal, micşorat sau mărit.
Unghiul naso-labial este format de
intersecŃia liniei ce uneşte Subnasale cu
Pronasale cu linia ce uneşte Subnasale cu
Labiale superior, are valoarea normală
între 85º - 105º, variind după cele două
sexe (masculin = 99 ± 8,0; feminin = 99 ±
8,7) şi poate fi normal, micşorat sau mărit.
ŞanŃurile faciale sunt reprezentate
de sulcus-ul labial superior şi sulcus-ul
labial inferior.
Sulcus-ul labial superior poate fi
normal, aplatizat (în retruzie incisivă) sau
accentuat (în protruzie incisivă).
Sulcus-ul labial inferior poate fi
normal, aplatizat sau accentuat.
D. Examinarea superficială a
tegumentelor feŃei apreciază sensibilitatea,
căldura, umiditatea tegumentară (normală
sau anormală), Ńesutul celular subiacent
(normal, bine sau slab reprezentat),
puncte de emergenŃă trigeminală
(supraorbitar, suborbitar, mentonier).
E. Examinarea profundă se
realizează prin palpaŃia muşchilor
masticatori şi faciali (simetria, punctele de
inserŃie şi masa musculară) prin testele
Netter (normotonicitate, hipertonicitate,
hipotonicitate), a contururilor osoase
(integre, dureroase sau nedureroase), a
sistemul ganglionar (ganglionii pretragieni,
retroauriculari, genieni, submandibulari,
submentonieri, latero-cervicali, occipitali),
apreciind numărul, sensibilitatea,
mărimea, consistenŃa şi mobilitatea şi a
articulaŃiei temporo-mandibulare (subiectiv
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

şi obiectiv – coloraŃie, dureri, zgomote, mişcările condiliene şi mentoniere).

Examinarea clinică funcŃională
testul oglinzii apreciază simetria

contracŃiei narinare; se plasează oglinda
Examinarea funcŃională stabileşte sub baza narinară şi se urmăresc ariile
normalitatea sau anormalitatea funcŃiilor de aburire ca mărime şi simetrie; partea
aparatului dento-maxilar (respiraŃie, deficitară prezintă o obstrucŃie
deglutiŃie, masticaŃie, fonaŃie, fizionomică) anatomică nazală.
şi depistează parafuncŃiile (bruxismul sau
testul mustăŃii de vată apreciază
obiceiuri vicioase). simetria contracŃiei narinare; se plasează
un rulou de vată lax (cu sau fără talc)
A. FuncŃia respiratorie se sub baza narinară şi se urmăreşte
examinează pe tot parcursul examenului mişcarea acesteia provocată de expir.
clinic şi se stabileşte:
comandarea a 20 de inspiraŃii ritmice,
• tipul de respiraŃie: nazală, mixtă sau după care apare "setea de aer" la
orală. respiratorul oral şi mixt, acesta
• tonicitatea narinară: normală, scăzută deschizând gura pentru suplimentul de
sau absentă; aer.
• contracŃia narinară: simetrică sau Dacă se constată o disfuncŃie
asimetrică; respiratorie, pacientul este trimis la un
• controlul O.R.L.: prezenŃa vegetaŃiilor control O.R.L. La respiratorul oral nu se
adenoide. poate lua amprenta arcadele dento-
Testele funcŃionale de examinare alveolare, pentru că în timpul amprentării,
ale funcŃiei respiratorie sunt următoarele: pacientul trebuie să respire pe nas şi astfel

comandarea de inspir şi expir profund apare starea de vomă şi de sufocare.
pentru observarea tonicităŃii narinare:
B. FuncŃia de deglutiŃie se
- la respiratorul nazal – contracŃii ritmice
examinează pentru a stabili:
ale muşchilor narinari;
- la respiratorul mixt – tonicitatea narinară • tipul de deglutiŃie: normală sau
este scăzută; anormală.
- la respiratorul oral – contracŃiile narinelor • disfuncŃia linguală: deglutiŃie anterioară
sunt absente. simplă sau complexă, deglutiŃie palatală

pensarea narinelor apreciază sau sublinguală, deglutiŃie unilaterală
tonicitatea şi simetria contracŃiei sau bilaterală.
narinare; se presează narinele câteva Testele funcŃionale de examinare
secunde şi apoi se observă contracŃia ale funcŃiei de deglutiŃie sunt următoarele:
narinară în inspirul profund care
deglutiŃia conştientă de apă se
urmează. realizează invitând pacientul să aşeze o

105
 Diagnosticul ortodontic
cantitate de apă pe limbă şi să facă o
deglutiŃie comandată; medicul observă
mişcarea mandibulei din timpul
deglutiŃiei, închiderea labială, contracŃia
muşchilor ridicători şi coborâtori ai
mandibulei (normală) sau a muşchilor
faciali (anormală).

deglutiŃia conştientă de salivă se
realizează invitând pacientul să facă o
deglutiŃie comandată, timp în care
medicul depărtează uşor buza inferioară
şi observă dacă limba face o mişcare
protruzivă; totodată, medicul fixează
degetele pe muşchii care controlează
deglutiŃia (maseteri, temporali sau
milohioidieni), pentru a nu fi dus în
eroare de către pacient; într-o deglutiŃie
normală limba nu apare printre dinŃii
frontali; într-o deglutiŃie anormală limba
apare printre dinŃii frontali sau deglutiŃia
nu poate fi efectuată cu buzele
depărtate.

deglutiŃia inconştientă de salivă se
obŃine după efectuarea unei deglutiŃii
conştiente, după care medicul rămâne
cu degetele fixate pe muşchii care
controlează deglutiŃia (dând impresia că
nu este atent), până când pacientul
efectuează o nouă deglutiŃie; se observă
contracŃia muşchilor ridicători şi
coborâtori ai mandibulei (normală) sau a
muşchilor faciali (anormală).
Dacă se constată o disfuncŃie a
deglutiŃiei, pacientul este conştientizat şi
trebuie să înceapă un tratamentul
funcŃional prin exerciŃii de reeducare a
limbii.
C. FuncŃia masticatorie se
examinează pentru a stabili:
• tipul masticator: propulsor, diductor,
tocător sau mixt;
• tipul de masticaŃie: bilaterală,
unilaterală sau frontală.
• preferinŃa alimentelor tari sau păstoase
din alimentaŃie.
Dacă se constată o disfuncŃie
masticatorie, pacientul va prezenta pe
partea inactivă gingivită de inacŃiune,
depozite moi sau tartru şi lipsa atriŃiei, iar
pe partea activă va prezenta gingivită de
suprasolicitare şi atriŃie marcată. De
asemenea, la examinarea musculară se
va constata o asimetrie a contracŃiei
106
muşchilor perechi, provocată de instalarea
oboselii musculare de partea activă. La
examinarea articulaŃiei temporo-
mandibulare (la pacienŃii adolescenŃi, tineri
şi maturi) se va constata o disfuncŃie
articulară.
D. FuncŃia fonatorie se
examinează prin conversaŃia cu pacientul
sau prin testele fonetice, pentru a stabili:
• tipul de fonaŃie: normală sau anormală;
• disfuncŃia fonatorie: dislalie,
paradislalie, rinolalie sau sigmatism;
• sunetele anormale.
Dacă se constată o disfuncŃie
fonatorie, pacientul va fi trimis la logopedie
pentru corectarea poziŃiei limbii în timpul
pronunŃiei sunetelor anormale.
E. FuncŃia fizionomică se
examinează pentru a stabili:
• disarmonia facială: simetrie sau
asimetrie;
• elementul afectat;
• ticurile faciale.
F. ParafuncŃiile şi obiceiurile
vicioase se depistează prin anamneză şi
se stabileşte:
• tipul de parafuncŃie sau obicei vicios
(sugere, interpoziŃie, postură);
• frecvenŃa şi intensitatea practicării
parafuncŃiei sau a obiceiului vicios;
• practicarea diurnă sau nocturnă a
parafuncŃiei sau a obiceiului vicios.
Examinarea clinică orală
Examinarea clinică orală se
realizează prin inspecŃie şi palpaŃie,
examinând orificiul bucal, mucoasa labio-
jugală, vestibulul oral, arcadele dento-
alveolare, periodonŃiul, bolta palatină,
zona amigdaliană, limba, planşeul bucal,
ocluzia dentară şi relaŃiile mandibulo-
craniene.
Instrumentarul şi materialele
necesare examinării clinice orale sunt
reprezentate de:
- trusa de consultaŃie (pensă, oglindă şi
sonda dentară);
- depărtătorul buzelor şi ai obrajilor;
- apăsătorul de limbă;
- şublerul pentru măsurarea dinŃilor;
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
- hârtia şi ceara de articulaŃie;
- indicatorii de placă bacteriană.
Orificiul oral poate fi normal ca
amplitudine sau se poate întâlni o
microstomie sau o macrostomie.
Mucoasa labio-jugală poate fi
normală ca aspect, coloraŃie, integritate
sau poate prezenta formaŃiuni patologice
(stomatite, lichen plan, etc.).
Vestibulul oral poate fi liber sau
poate prezenta cicatrice postoperatorie
sau formaŃiuni patologice. Se examinează
inserŃia frenului buzei superioare şi
inferioare (normală, lată, înaltă, joasă sau
medie) şi plicele jugale (normale sau
patologice).
Arcadele dento-alveolare se
examinează pentru a stabili:
• igiena orală – prin inspecŃie (depozite
moi, tartru, halenă fetidă) sau prin
metoda colorimetrică, stabilind indicii de
placă bacteriană;
• tipul dentiŃiei – temporară, mixtă sau
permanentă;
• prezenŃa sau absenŃa dinŃilor pe
arcadele dentare;
• forma arcadelor dento-alveolare –
normale sau anormale ("U", omega, "V",
trapez, "M", "W" sau forme asociate);
• simetria arcadelor dento-alveolare –
simetrice sau asimetrice;
• anomaliile dentare izolate – de număr,
formă, volum, poziŃie, sediu sau
structură;
• vârsta dentară – normală, tardivă sau
precoce;
• secvenŃa de erupŃie maxilară şi
mandibulară – normală, inversată sau
atavică.
• suma incisivă superioară şi inferioară
(mm);
• atriŃia dinŃilor temporari – prezentă sau
absentă;
• abrazia dinŃilor permanenŃi – prezentă
sau absentă;
• spaŃierile dentare – prezente sau
absente;
• congruenŃa dentară – prezentă sau
absentă;
107
• punctele de contact interdentare –
prezente sau absente;
• mobilitatea dentară – prezentă sau
absentă;
• cariile dentare – prezente sau absente;
• distrofiile dentare – prezente sau
absente;
• obturaŃiile dentare – corecte sau
incorecte;
• direcŃia bazei apicale alveolare în sens
sagital şi transversal – normală, lată sau
îngustă.
PeriodonŃiul marginal al dinŃilor se
examinează pentru a aprecia textura,
coloraŃia, inflamaŃia, sângerarea,
recesiunea, hipertrofia, alveoliza sau
mobilitatea dentară.
Bolta palatină se examinează
pentru a aprecia mucoasa palatină
(normală, anormală – tumefacŃie,
amprenta dinŃilor), forma (normală sau
anormală – plată, "U", "V"), simetria,
prezenŃa torus-ului palatin, a cicatricelor şi
a direcŃiei vălului palatin.
Zona amigdaliană se examinează
pentru a aprecia inflamaŃia sau hipertrofia
amigdalelor şi a mucoasei faringiene.
Limba se examinează pentru a
aprecia aspectul (normală, geografică, sau
scrotală), lungimea (normală, lungă sau
scurtă), lăŃimea (normală, lată sau
îngustă), simetria, tonicitatea (normală,
hipotonă sau hipertonă), postura (normală,
retractilă sau protruzivă), mobilitatea
(normală sau anchilotică) şi inserŃia
frenului lingual (normal, scut, îngust sau
lung).
Planşeul oral se examinează
pentru a aprecia supleŃea şi sensibilitatea.
Ocluzia dentară se examinează
static (arii ocluzale, curbe de ocluzie,
morfologia cuspizilor, rapoarte în sens
sagital, transversal, vertical) (figura 25) şi
dinamic (mişcări test de lateralitate şi
protruzie).
RelaŃiile mandibulo-craniene se
examinează pentru a aprecia relaŃia
 Diagnosticul ortodontic

centrică, relaŃia de postură, ocluzia habituală, ocluzia terminală.

108
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
ANALIZA DE MODEL
Analiza modelelor din dentiŃia
permanentă sau dentiŃia mixtă este o
metodă odontometrică, care evaluează
arcadele maxilare şi mandibulare,
determinând simetria, adâncimea bolŃii
palatine, lungimea şi lăŃimea arcadelor în
funcŃie de mărimea dinŃilor, nevoia de
spaŃiu pentru alinierea dinŃilor permanenŃi
erupŃi sau neerupŃi şi dimensiunea dinŃilor.
Modelele din ghips au o valoare
ştiinŃifică (se reconstituie evoluŃia
tratamentului) şi o valoare medico-legală
(identificarea persoanei).
Instrumentarul necesar analizelor
modelelor din ghips este reprezentat de:
• ortometrul;
• simetroscopul;
• compasul comparator;
• compasul tridimensional.
Etapele analizei de model sunt
următoarele:
1. Datele generale:
• vârsta dentară – se apreciază după
grupul de dinŃi prezenŃi pe arcade, în
funcŃie de cronologia erupŃiei dentare;
• apelul dinŃilor temporari şi permanenŃi
prezenŃi pe arcade;
• aprecierea concordanŃei dintre vârsta
dentară şi vârsta civilă a pacientului.
2. Studiul anomaliilor dentare izolate
de:
• număr;
• formă;
• volum;
• poziŃie;
• sediu;
• structură.
3. Studiul arcadelor alveolo-dentare:
• forma arcadelor;
• simetria arcurilor dentare;
• adâncimea bolŃii palatine;
• prezenŃa torus-ului palatin;
• dezvoltarea arcadei alveolare.
4. Studiul dezvoltării ocluziei dentare:
• aprecierea ocluziei statice în sens
sagital, transversal şi vertical.
109
Analizele destinate modelelor din
ghips se selectează în funcŃie de vârsta
dentară şi cronologică a pacientului, de
tipul dentiŃiei şi de tipul anomaliei dento-
maxilare pe care o prezintă.
Analiza simetriei arcadelor
Pentru analiza simetriei
transversale şi sagitale a arcadelor dento-
alveolare (figura 26) se trasează pe
modelele din ghips planurile de referinŃă:
- planul medio-sagital maxilar – de la
intersecŃia celei de-a doua perechi de
rugi palatine cu rafeul median, până la
limita dintre palatul moale şi dur (punctul
median dintre cele două fovee palatine);
- planul medio-sagital mandibular – după
frenul lingual;
- planul tuberozitar – perpendicular pe
rafeul median, ce trece prin partea cea
mai distală a tuberozităŃilor.
Pentru măsurarea simetriei
arcadelor dento-maxilare se utilizează
simetroscopul (grilă din plastic
transparent), care se poziŃionează pe linia
medio-sagitală şi pe planul tuberozitar.
A. Analiza simetriei transversale
utilizează punctele de referinŃă Pont ale
arcadelor dentare drepte şi stângi:
- mijlocul şanŃului sagital al premolarului
prim superior;
- foseta centrală a molarului prim superior;
- punctul de contact vestibular
interpremolar inferior;
- vârful cuspidului centro-vestibular al
molarului prim inferior.
Asimetriile transversale se
depistează prin compararea valorilor
măsurate de la planul medio-sagital la
punctele de referinŃă Pont maxilare şi
mandibulare dreapta-stânga, iar
diferenŃele de ±2 mm sunt considerate
normale.
Asimetriile transversale ale
arcadelor dentare apar în ocluziile
unilaterale inverse, cap la cap,
vestibularizată sau lingualizată.
B. Analiza simetriei sagitale
utilizează aceleaşi puncte de referinŃă
Pont ale arcadelor dentare drepte şi
stângi.
 Diagnosticul ortodontic
Asimetriile sagitale se depistează
prin compararea valorilor măsurate de la
planul tuberozitar la punctele de referinŃă
Pont maxilare şi mandibulare dreapta -
stânga, iar diferenŃele de ±2 mm sunt
considerate normale.
Asimetriile sagitale ale arcadelor
dentare apar în migrările meziale ale
dinŃilor laterali, care produc pierderi de
spaŃiu în zonele laterale, înghesuiri
Adâncimea bolŃii palatine
Adâncimea bolŃii palatine se
măsoară cu compasul tridimensional
Korkhaus, ghearele compasului aplicându-
se la nivelul coletului mijlocului feŃei
palatinale ai molarilor primi permanenŃi
superiori. Tija culisabilă măsoară
adâncimea bolŃii palatine:
- boltă palatină plană = 4 - 6 mm;
- boltă palatină medie = 6 - 9 mm;
- boltă palatină adâncă = 9 - 11 mm;
- boltă palatină foarte adâncă = peste 11
mm.
Adâncimea bolŃii palatine se poate
aprecia şi la nivelul premolarilor, ghearele
110
dentare, înclinări meziale ale dinŃilor, rotaŃii
ale molarilor primi permanenŃi sau
devierea liniei mediene dentare.
Deplasarea liniei mediene dentare
se apreciază după linia mediană
scheletală, care corespunde planului
medio-sagital trasat pe modele. Analiza
simetriei la mandibulă este mai dificil de
realizat, din cauza impreciziei trasării liniei
mediene mandibulare.
compasului aplicându-se în mijlocului
marginii gingivale a coletului premolarilor
primi permanenŃi superiori.
Daumenge face clasificarea
înălŃimii bolŃii palatine după stabilirea
raportului dintre cele două înălŃimi
premolare şi molare:
- boltă palatină joasă = raport peste 1,8;
- boltă palatină înaltă = raport între 1,8 -
1,4;
- boltă palatină ogivală = raport sub 1,4.
Korkhaus calculează înălŃimea
bolŃii palatine după formula:
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
ÎnălŃimea bolŃii palatine
LăŃimea arcadei la nivelul molarilor primi permanenŃi superiori
Valorile mari arată o boltă palatină
adâncă consecutiv endoalveoliei maxilare.
Valorile mici arată o boltă palatină îngustă
consecutiv ocluziei încrucişate bilaterale.
Analiza lungimii şi lăŃimii arcadelor
A. Analiza Pont se bazează pe
corelaŃia dintre forma normală a arcadelor
dentare şi lăŃimea incisivilor superiori. Pont
calculează valorile normale ale lăŃimii
anterioare şi posterioare a arcadelor, în
funcŃie de suma incisivilor superiori.
Suma incisivilor superiori se
realizează prin măsurarea celor patru
incisivi superiori cu compasul, respectiv a
celei mai mari dimensiuni mezio-distale
coronare a fiecărui incisiv superior
permanent. Măsurarea se poate face pe
modelul de studiu sau, pentru o mai bună
precizie, direct în cavitatea orală a
pacientului, în timpul examenului clinic.
Valorile normale sunt cuprinse între 28
mm şi 35 mm (normodonŃie). Când valorile
sunt prea mici (sub 28 mm – microdonŃie)
sau prea mari (peste 35 mm –
macrodonŃie), corelaŃia analizelor nu este
adecvată. Când lipseşte unul sau mai
mulŃi incisivi (centrali sau laterali), suma
incisivilor superiori se calculează cu
formula Tonn:
4 SI. max. x
SI. max. = SI. mand. x + 0,5
3
Pont utilizează pentru dentiŃia
permanentă (figura 27) următoarele
puncte de referinŃă ale arcadelor dentare
drepte şi stângi:
- mijlocul şanŃului sagital al premolarului
prim superior;
- foseta centrală a molarului prim superior;
- punctul de contact vestibular
interpremolar inferior;
- vârful cuspidului centro-vestibular al
molarului prim inferior.
Aceste puncte de referinŃă nu se
pot folosi când dinŃii în cauză prezintă
anomalii marcate de poziŃie sau de sediu
sau sunt absenŃi. În cazul în care există
migrări dentare ale dinŃilor de reper, se ia
111
x 100 = 42%
ca referinŃă dintele de reper situat cel mai
distal.
LăŃimea anterioară maxilară
reprezintă distanŃa dintre punctele de
reper ai premolarilor primi superiori.
Valoarea măsurată se corelează cu
valoarea calculată prin formula lui Pont:
100
SI. max. x
80
sau formula lui Linder şi Harth:
100
SI. max. x
85
iar Mühlberg şi colaboratorii şi Weise oferă
valori tabelare pentru cele două sexe.
LăŃimea posterioară maxilară
reprezintă distanŃa dintre punctele de
reper ai molarilor primi superiori. Valoarea
măsurată se corelează cu valoarea
calculată prin formula lui Pont:
100
SI. max. x
64
sau formula lui Linder şi Harth:
100
65
iar Mühlberg şi colaboratorii şi Weise oferă
valori tabelare pentru cele două sexe.
LăŃimea anterioară mandibulară
reprezintă distanŃa dintre punctele de
reper ai premolarilor inferiori. Valoarea
măsurată se corelează cu valoarea
calculată, care este egală cu valoarea
lăŃimii anterioare maxilare calculată după
Pont, Linder şi Harth, Mühlberg şi
colaboratorii şi Weise.
LăŃimea posterioară mandibulară
reprezintă distanŃa dintre punctele de
reper ai molarilor primi inferiori. Valoarea
măsurată se corelează cu valoarea
calculată, care este egală cu valoarea
lăŃimii anterioare maxilare calculată după
 Diagnosticul ortodontic

Pont, Linder şi Harth, Mühlberg şi diferenŃelor. Valorile negative reprezintă

colaboratorii şi Weise. îngustarea arcadei, iar valorile pozitive
Valorile măsurate se compară cu reprezintă lărgirea arcadei. DiferenŃe de ±
valorile calculate şi se fac interpretările 2 mm sunt considerate normale.

Pont utilizează pentru dentiŃia 100

SI. max. x
mixtă (figura 27), când în zonele laterale 97
sunt prezenŃi pe arcade dinŃii temporari,
următoarele puncte de referinŃe ale iar Mühlberg şi colaboratorii şi Weise oferă
arcadelor dentare drepte şi stângi: valori tabelare pentru cele două sexe.
- foseta distală a şanŃului sagital al
molarului prim temporar superior; LăŃimea posterioară maxilară
- vârful cuspidului disto-vestibular al reprezintă distanŃa dintre punctele de
molarului prim temporar inferior. reper ai molarilor primi permanenŃi
superiori. Valoarea măsurată se corelează
LăŃimea anterioară maxilară cu valoarea calculată prin formula lui Pont:
reprezintă distanŃa dintre punctele de
reper ai molarilor primi temporari superiori. 100
SI. max. x
Valoarea măsurată se corelează cu 64
valoarea calculată prin formula lui Pont:
sau formula lui Linder şi Harth:
100
SI. max. x
80 100
SI. max. x
65
sau formula lui Linder şi Harth:
sau formula lui Dausch-Neumann şi
100 Stangenberg:
SI. max. x
85
100
sau formula lui Dausch-Neumann: SI. max. x
75

112
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

iar Mühlberg şi colaboratorii şi Weise oferă 100

SI. max. x
valori tabelare pentru cele două sexe. 90

LăŃimea anterioară mandibulară B. Analiza Korkhaus se

reprezintă distanŃa dintre punctele de
reper ai molarilor primi temporari inferiori.
Valoarea măsurată se corelează cu
valoarea calculată, care este egală cu
valoarea lăŃimii anterioare maxilare
calculată după Pont, Linder şi Harth,
Mühlberg şi colaboratorii şi Weise sau se
calculează cu formula lui Dausch-
Neumann şi Stangenberg:
100
SI. max. x
60
LăŃimea posterioară mandibulară
reprezintă distanŃa dintre punctele de
reper ai molarilor primi permanenŃi
inferiori. Valoarea măsurată se corelează
cu valoarea calculată, care este egală cu
valoarea lăŃimii anterioare maxilare
calculată după Pont, Linder şi Harth,
Mühlberg şi colaboratorii şi Weise sau se
calculează cu formula lui Dausch-
Neumann şi Stangenberg:
realizează pentru diagnosticul malpoziŃiilor
sagitale ale dinŃilor anteriori, utilizând
raportul dintre lungimea şi lăŃimea
anterioară maxilară şi mandibulară a
arcadelor.
Korkhaus utilizează pentru dentiŃia
permanentă (figura 28) următoarele
puncte de referinŃă Pont ale arcadelor
dentare drepte şi stângi:
- mijlocul şanŃului sagital al premolarului
prim superior;
- foseta centrală a molarului prim superior;
- punctul de contact vestibular
interpremolar inferior;
- vârful cuspidului centro-vestibular al
molarului prim inferior.
Aceste puncte de referinŃă nu se
pot folosi când dinŃii în cauză prezintă
anomalii marcate de poziŃie sau de sediu
sau sunt absenŃi. În cazul în care există
migrări dentare ale dinŃilor de reper, se ia
ca referinŃă dintele de reper situat cel mai
distal.

113
 Diagnosticul ortodontic
Lungimea anterioară maxilară se
măsoară ducând perpendiculara prin faŃa
vestibulară a celui mai proeminent incisiv
superior la punctele de reper premolare
ale lăŃimii anterioare maxilare. Valoarea
măsurată se corelează cu valoarea
calculată prin formula lui Korkhaus:
100
SI. max. x
160
iar Mühlberg şi colaboratorii şi Weise oferă
valori tabelare pentru cele două sexe.
Lungimea anterioară
mandibulară se măsoară ducând
perpendiculara prin faŃa vestibulară a celui
mai proeminent incisiv inferior la punctele
Korkhaus utilizează pentru dentiŃia
mixtă (figura 28), când în zonele laterale
sunt prezenŃi pe arcade dinŃii temporari,
următoarele puncte de referinŃe Pont ale
arcadelor dentare drepte şi stângi:
- foseta distală a şanŃului transversal al
molarului prim temporar superior;
- vârful cuspidului disto-vestibular al
molarului prim temporar inferior.
114
de reper premolare ale lăŃimii anterioare
mandibulare. Valoarea măsurată se
corelează cu valoarea calculată prin
formula lui Korkhaus:
Lungimea maxilară anterioară – 2 mm
iar Mühlberg şi colaboratorii şi Weise oferă
valori tabelare pentru cele două sexe.
Raportul dintre lungimea şi
lăŃimea anterioară are valoarea de 50%
atât pentru maxilar cât şi pentru mandibulă
şi se calculează cu formula:
Lungimea anterioară
x 100
LăŃimea anterioară
Lungimea anterioară maxilară se
măsoară ducând perpendiculara prin faŃa
vestibulară a celui mai proeminent incisiv
superior la punctele de reper ai molarilor
primi temporari superiori. Valoarea
măsurată se corelează cu valoarea
calculată prin formula lui Korkhaus:
100
SI. max. x
160
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

sau formula lui Dausch-Neumann şi D. Arcograma Herren specifică

Stangenberg: indicilor Pont. Această analiză
calculează valorile normale ale lăŃimii
100 anterioare şi posterioare şi lungimii
SI. max. x
160 posterioare ale arcadelor, după suma
lăŃimii mezio-distale a dinŃilor anteriori şi
iar Mühlberg şi colaboratorii şi Weise oferă premolari, până la faŃa mezială a molarilor
valori tabelare pentru cele două sexe. primi permanenŃi.

Lungimea anterioară Herren utilizează pentru măsurători

mandibulară se măsoară ducând
perpendiculara prin faŃa vestibulară a celui
mai proeminent incisiv inferior la punctele
de reper ai molarilor primi temporari
inferiori. Valoarea măsurată se corelează
cu valoarea calculată prin formula lui
Dausch-Neumann şi Stangenberg:
următoarele puncte de referinŃă pentru
arcadele dentare permanente drepte şi
stângi, maxilare şi mandibulare (figura 30):
- punctul de contact dintre canin şi
premolarul prim;
- punctul de contact dintre premolarul
secund şi molarul prim permanent.

100 În dentiŃia mixtă (figura 30), suma

SI. max. x
232 lăŃimii mezio-distale se face pentru dinŃii
anteriori şi molarii temporari, până la faŃa
C. Analiza Mühlberg şi mezială a molarilor primi permanenŃi.
colaboratorii se bazează pe calculul Herren utilizează pentru
valorilor normale ale lăŃimii anterioare şi măsurătorile arcadelor dentare mixte
posterioare şi a lungimii anterioare a drepte şi stângi, maxilare şi mandibulare
arcadelor dento-alveolare (figura 29), după următoarele puncte de referinŃe:
sexe. - punctul de contact dintre canin şi molarul
prim temporar;
- punctul de contact dintre molarul secund
temporar şi molarul prim permanent.

115
 Diagnosticul ortodontic
Analiza spaŃiului pe arcade
A. Analiza Lundström împarte
arcada dentară în şase segmente, formate
din doi dinŃi pe fiecare segment, inclusiv
molarul prim permanent. Se face diferenŃa
dintre spaŃiul disponibil (spaŃiul mezio-
distal înregistrat pe model) şi spaŃiul
necesar (lăŃimea maximă mezio-distală a
dinŃilor) pe fiecare segment. Se evaluează
bilanŃul de spaŃiu, făcând suma
diferenŃelor dintre lungimile reale şi cele
necesare pentru fiecare segment.
Segemetele arcadei dentare
maxilare:
- segmentul 1 – suma lăŃimii mezio-distale
a molarului prim şi a premolarului
secund drept superior;
- segmentul 2 – suma lăŃimii mezio-distale
a premolarului prim şi a caninului drept
superior;
- segmentul 3 – suma lăŃimii mezio-distale
a incisivului lateral şi central drept
superior;
- segmentul 4 – suma lăŃimii mezio-distale
a incisivului central şi lateral stâng
superior;
- segmentul 5 – suma lăŃimii mezio-distale
a caninului şi a premolarului prim stâng
superior;
- segmentul 6 – suma lăŃimii mezio-distale
a premolarului secund şi a molarului
prim stâng superior.
Segemetele arcadei dentare
madibulare:
- segmentul 1 – suma lăŃimii mezio-distale
a molarului prim şi a premolarului
secund stâng inferior;
- segmentul 2 – suma lăŃimii mezio-distale
a premolarului prin şi a caninului stâng
inferior;
- segmentul 3 – suma lăŃimii mezio-distale
a incisivului lateral şi central stâng
inferior,
- segmentul 4 – suma lăŃimii mezio-distale
a incisivului central şi lateral drept
inferior;
- segmentul 5 – suma lăŃimii mezio-distale
a caninului şi a premolarului prim drept
inferior;
- segmentul 6 – suma lăŃimii mezio-distale
a premolarului secund şi a molarului
prim drept inferior.
116
B. Analiza discrepanŃei totale.
Pentru realizarea unei analize complete a
spaŃiului, trebuie combinată analiza
modelelor cu analiza teleradiografiei de
profil, deoarece alinierea dinŃilor depinde
atât de gradul de înghesuire dentară, cât
şi de poziŃia sagitală a incisivilor în raport
cu scheletul facial.
Determinarea discrepanŃelor se
realizează astfel:
• DiscrepanŃa dentară (DD) – reprezintă
diferenŃa dintre lungimea reală şi cea
necesară a arcadei şi adâncimea curbei
Spee dreaptă şi stângă.
• DiscrepanŃa sagitală (DS) – reprezintă
distanŃa dintre muchiile incisivilor centrali
superiori (valoarea normală este între -2
la +4 mm) şi inferiori (valoarea normală
este între -2 la +2 mm) la linia Nasion -
Pogonion măsurată pe teleradiografia de
profil.
• DiscrepanŃa totală (DT) – reprezintă
suma discrepanŃelor dentare (DD) drepte
şi stângi şi a discrepanŃei sagitale (DS)
şi se calculează după formula:
DS + ½ DD
După calcularea discrepanŃei totale
se decide dacă sunt necesare extracŃiile în
scop ortodontic. Pentru nivelarea curbei lui
Spee cu 1 mm, este necesar 1 mm de
lungime a arcadei. Pentru 1 mm de
schimbare a poziŃiei incisivilor stabilită pe
teleradiografia de profil, este necesar 1
mm de lungime a arcadei. ProdonŃia
incisivă semnifică o nevoie de micşorare a
arcadei, iar retrodonŃia incisivă semnifică o
alungire a lungimii arcadei dentare.
Dacă discrepanŃa totală se
calculează în dentiŃia mixtă, trebuie să se
ia în calcul schimbările poziŃiei liniei
Nasion – Pogonion odată cu creşterea şi
cu tiparul rotaŃiei mandibulare.
C. Analiza lungimii arcadelor
dentare calculează pentru fiecare
hemiarcadă dreaptă şi stângă şi pe toată
arcada maxilară şi mandibulară, diferenŃa
dintre spaŃiul existent şi cel necesar,
măsurată de la feŃele meziale ale molarilor
primi permanenŃi (premolari, canini,
incisivi).
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

D. Analiza espectativei perioada dentiŃiei mixte. Analiza utilizează

necesarului de spaŃiu după Ballard- o formulă proprie de calcul, bazată pe
Wylie prevede nevoia de spaŃiu pe suma incisivilor permanenŃi inferiori, iar
arcadele dentare din zonele laterale Carey oferă valori tabelare:
mandibulare (zona canin-premolară), din

SpaŃiul necesar mandibular = 9,41 + 0,527 x SI. mand.

E. Analiza espectativei G. Analizele Huckaba şi Moyers

necesarului de spaŃiu după Berendonk
calculează valorile lăŃimii dinŃilor
permanenŃi din zonele laterale maxilare şi
mandibulare (zona canin-premolară), după
suma incisivilor superiori, din perioada
dentiŃiei mixte, oferind valori tabelare.
F. Analiza predicŃiei corelative
după Droschl utilizează valori tabelare
pentru cele două sexe, calculate în funcŃie
de suma incisivilor inferiori pentru zonele
laterale maxilare şi mandibulare (zona
canin-premolară), din perioada dentiŃiei
mixte.
sunt asemănătoare cu cele prezentate
pentru nevoia de spaŃiu din zonele
laterale, din dentiŃia mixtă.
H. Analiza espectativei
necesarului de spaŃiu după Tanaka
utilizează formule proprii de calcul, bazate
pe suma incisivilor permanenŃi superiori
sau inferiori, necesare pentru a prevedea
nevoia de spaŃiu pe arcade în zonele
laterale maxilare şi mandibulare (zona
canin-premolară), din perioada dentiŃiei
mixte:

SI. max.
SpaŃiul necesar maxilar = + 10 mm
2

SI. mand.
SpaŃiul necesar mandibular = + 10,5 mm
2

Analiza dimensiunii dinŃilor Dacă raportul depăşeşte valoarea

A. Analiza Tonn este destinată
pentru corectarea disarmoniilor dintre
mărimea dinŃilor şi a maxilarelor. Tonn
determină raportul dintre lăŃimea incisivilor
superiori şi cei inferiori, cu formula:
SI. mand.
x 100 = 74%
SI. max.
normală, dinŃii inferiori anteriori sunt mai
laŃi decât cei superiori; dacă raportul este
mai mic, dinŃii superiori anteriori sunt mai
laŃi decât cei inferiori. CorecŃia terapeutică
trebuie aplicată la dinŃii mai mici ca
dimensiuni. VariaŃii de ±2 mm sunt
normale. Această discrepanŃă are efecte
asupra poziŃiei dinŃilor şi a ocluziei
dentare.

B. Analiza Bolton determină Raportul global evaluează relaŃia

raportul dintre suma lăŃimii coronare dintre incisivii, caninii, premolarii şi molarii
mezio-distale a dinŃilor permanenŃi primi superiori şi inferiori, după formula:
superiori şi inferiori.
ST. mand.
x 100 = 91,3 ± 0,3%
Raportul anterior evaluează relaŃia ST. max.
dintre incisivii şi caninii superiori şi
inferiori, după formula: Dacă raportul depăşeşte valoarea
normală, dinŃii inferiori sunt mai laŃi decât
ST. mand. cei superiori; dacă raportul este mai mic,
x 100 = 77,2 ± 0,2%
ST. max. dinŃii superiori sunt mai laŃi decât cei
inferiori. Cauza principală a discrepanŃei
dentare poate fi o asimetrie a dimensiunii
dinŃilor superiori şi inferiori.

117
 Diagnosticul ortodontic
EXAMENUL RADIOLOGIC
Examinarea radiografică este
necesară pentru stabilirea diagnosticului
de certitudine a anomaliilor dento-
maxilare. Alegerea tipului de examinare
radiografică se face în funcŃie de
prezumŃia de diagnostic stabilită la
examinarea clinică. Examinările
radiologice nu se fac fără discernământ,
datorită riscurilor cumulative ale
investigaŃiei radiologice, aceasta fiind o
metodă invazivă.
Obiectivele examinării radiologice
sunt următoarele:
- stabilirea condiŃiei dentare;
- stabilirea condiŃiei periodonŃiului;
- stabilirea condiŃiei articulaŃiei temporo-
mandibulară;
- evidenŃierea structurii osoase;
- stabilirea raporturilor dinŃilor permanenŃi
cu succesorii săi;
- stabilirea gradului de mineralizare a
germenilor dentari;
- stabilirea raporturilor dintre rădăcinile
dentare;
- stabilirea înclinărilor sau rotaŃiilor
dentare;
- stabilirea înghesuirilor sau spaŃierilor
germenilor dentari;
- depistarea dinŃilor supranumerari sau
incluşi;
- depistarea anodonŃiilor;
- depistarea chisturilor sau tumorilor
maxilare;
- stabilirea raporturilor dentare cu
structurile anatomice maxilare.
Tipurile de radiografii utilizate în
ortodonŃie sunt radiografiile dentare
intraorale (periapicală, cu film muşcat
(ocluzale), cu aripioară (bite-wing) şi
ortopantomografia) şi radiografiile
extraorale (ale pumnului, articulaŃiei
temporo-mandibulare şi teleradiografiile).
Radiografii dentare intraorale
A. Radiografia simplă intraorală
retroalveolară (periapicală) utilizează
raza centrală cu direcŃie vestibulo-orală şi
filmul poziŃionat în spatele dintelui supus
explorării.
Această radiografie este indicată în
stabilirea status-ului dentar şi periodontal
(14 radiografii pe grupe de dinŃi),
118
aprecierea dimensiunii rădăcinilor, a
raporturilor dento-dentare şi cu structurile
anatomice.
Această radiografie are
dezavantajul că este o radiografie
segmentară şi din această cauză are o
utilizare restrânsă în ortodonŃie.
Tehnica bisectoarei (Cieszyinski-
Dieck) direcŃionează raza centrală pe
mijlocul dinŃilor supuşi explorării,
perpendicular pe bisectoarea unghiului
format de planul axului lung al dintelui cu
planul filmului. Imaginea radiografică este
izometrică (imaginea radiografică
corespunde dimensiunii reale a dintelui
explorat) şi ortoradială (centrarea pe
orizontală pentru fiecare grup de dinŃi
explorat se obŃine prin orientarea
fasciculului de radiaŃii în lungul razei de
cerc a dintelui examinat, considerând
hemiarcada dentară un semicerc).
Tehnica planurilor paralele
direcŃionează raza centrală perpendicular
pe film şi pe dinte, filmul fiind paralel cu
dintele, iar distorsionarea imaginii este mai
scăzută. Varianta modernă a acestei
tehnici foloseşte aparatul rontgen cu con
lung.
B. Radiografia simplă intraorală
cu film muşcat plasează filmul în plan
ocluzal. Această radiografie are utilizare
mai mare în ortodonŃie şi este indicată în
stabilirea poziŃiei reale a dinŃilor incluşi şi a
înclinaŃiilor vestibulo-orale a dinŃilor
ectopici.
Tehnica Belot direcŃionează raza
centrală pe bisectoarea unghiului format
de axul dintelui (din centrul zonei de
radiografiat) şi planul filmului (planul
ocluzal), iar înclinaŃiile diferă după grupele
de dinŃi examinate. Dezavantajul acestei
tehnici este efectul paralaxei.
Tehnica Simpson direcŃionează
raza centrală în axul lung al dintelui
examinat, cu centrare perpendiculară pe
film. Această tehnică este indicată pentru
aprecierea extinderii spaŃiale a unei
leziuni, pentru localizarea calculilor salivari
şi a leziunilor palatinale. În cazul incluziilor
dentare bilaterale sunt necesare două
clişee pentru fiecare hemiarcadă.
C. Radiografia simplă intraorală -
film cu aripioară (bite-wing)
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

direcŃionează raza centrală tangent la Această radiografie are utilizare

zonele de contact şi perpendicular pe
filmul poziŃionat orizontal sau vertical şi ar
trebui să prezinte o minimă suprapunere
orizontală a dinŃilor. Tehnica utilizată este
metoda Raper.
Această radiografie este indicată în
patologia periodontală, pentru evidenŃierea
suprapunerilor reperelor osoase maxilare
din regiunea apexurilor, a evidenŃierii
leziunilor interproximale şi a septurilor
osoase interdentare şi pentru examinarea
zonelor de contact dintre dinŃii adiacenŃi de
la nivelul unei arcade dentare.
D. Ortopantomografia este
proiecŃia unică, panoramică, a mai multor
structuri anatomice pe aceeaşi imagine
(maxilare, alveole, arcade dentare,
sinusuri maxilare, fose nazale, articulaŃia
temporo-mandibulară, ramurile
mandibulare şi canalul dentar).
mare în ortodonŃie şi este indicată în
stabilirea imaginii de ansamblu a arcadelor
dento-alveolare, a articulaŃiei temporo-
mandibulare, a structurilor osoase vecine,
a poziŃiei germenilor dentari, a secvenŃei
lor de erupŃie, a raporturilor cu dinŃii
temporari şi cu structurile învecinate.
Această radiografie are avantajul
că redă pe un singur film imaginea a 16
radiografii dentare simple seriate şi se
poate face bilanŃului dentar radiologic şi a
articulaŃiei temporo-mandibulare.
Dezavantajul acesteia constă în
fenomenul paralaxei, care deformează
dimensiunile structurilor osoase,
periodontale şi a suprafeŃelor radiculare.
Pe ortopantomografie (OPT) se
poate estima dimensiunea dinŃilor
succesionali înainte de erupŃia lor, cu
formulele:

lăŃimea reală a lăŃimea reală a

molarului prim temporar premolarului prim neerupt
=
lăŃimea molarului prim temporar lăŃimea germenului premolarului prim
pe OPT pe OPT

D2 real x D1 aparent
D1 real =
D2 aparent
D1 aparent - dintele care are imagine radiologică şi este neerupt;
D2 aparent este dintele care este erupt şi are imagine radiologică.

Pe ortopantomografie se poate H = dinte cu rădăcină complet formată şi

aprecia vârsta dentară a mugurilor dentari
după scorurile de dezvoltare a germenilor
dentari, clasificate de Demirjian şi de
Nolla.
Scorul lui Demirjian după care
standardizează gradul de mineralizare a
germenilor dentari este următorul:
0 = germene dentar fără semne de
mineralizare;
A = calcifierea punctelor ocluzale izolate,
fără ca ele să fuzioneze;
B = calcifierea suprafeŃelor ocluzale;
C = calcifierea coronară completă;
D = coroane mineralizate până la
joncŃiunea smalŃ - cement;
E = lungimea rădăcinii formate este mai
mică decât a coroanei;
F = lungimea rădăcinii formate este mai
mare decât a coroanei;
G = dinte cu rădăcină complet formată, dar
cu apexul deschis;
cu apexul închis.
Evaluarea vârstei dentare după
stadiile de dezvoltare prezentate se face
prin atribuirea unei valori fiecărui dinte
examinat, iar suma lor va determina vârsta
dentară a germenilor dentari, care va fi
corelată cu vârsta cronologică a
pacientului.
Scorul lui Nolla după care
standardizează gradul de mineralizare a
germenilor molarilor de minte este
următorul:
0 = absenŃa criptei, fără semne aparente
de dezvoltare a dintelui;
1 = prezenŃa formării criptei, dar absenŃa
începerii mineralizării;
2 = calcifiere iniŃială şi începerea
amelogenezei pe cuspizi;

119
 Diagnosticul ortodontic
3 = calcifiere coronară completă a unui
molar de minte;
4 = calcifiere coronară completă a doi
molari de minte;
5 = calcifiere coronară aproape completă a
molarilor de minte până la marginea
cervicală;
6 = calcifiere coronară completă a
molarilor de minte, dar formarea rădăcinii
nu este încă începută;
7 = un molar de minte cu rădăcina
formată;
8 = doi molari de minte cu rădăcinile
formate;
9 = rădăcinile molarilor de minte aproape
formate, dar cu apexurile deschise;
10 = rădăcinile molarilor de minte formate,
cu apexurile închise.
Radiografii dentare extraorale
A. Radiografia pumnului este
recomandată pentru stabilirea vârstei
osoase (biologice), corelată cu vârsta
cronologică şi cu vârsta dentară.
Radiografia pumnului este indicată:
• înaintea expansiunii rapide
maxilarului;
• în cazurile de clasa a III-a Angle, clasa
a II-a Angle sau în ocluziile deschise
scheletale;
• în cazurile în care apare o
neconcordanŃă între vârsta cronologică
şi vârsta dentară;
• la pacienŃii care necesită chirurgie
ortognatică înainte de 16 - 20 ani.
Această radiografie se poate indica
la orice vârstă, dar datele suficiente le
obŃineam la vârsta de 8,6 ani la fete şi 10
ani la băieŃi.
Pentru interpretarea radiografiei
pumnului este necesară stabilirea
punctelor de referinŃă (figura 31):
PP1 – phalanx proximalis a degetului
mare;
PP2 – phalanx proximalis a degetului
arătător;
PP3 – phalanx proximalis a degetului
mijlociu;
PM3 – phalanx media a degetului mijlociu;
PD3 – phalanx distalis a degetului mijlociu;
R – os radius;
H –os hamatum;
S – os sesamoidea a articulaŃiei
metacarpo- phalangiale a degetului mare;
Pi – os pisiforme.
Interpretarea radiografiei pumnului
se face prin stabilirea stadiilor de
maturaŃie ale oaselor pumnului:
1. Stadii de maturaŃie ale falangelor:
- stadiul 0 – epiphisis este mai tendinoasă
ca diaphisis.
- stadiu 1 – epiphisis este de aceeaşi
grosime ca diaphisis.
- stadiul 2 – epiphisis debordează
diaphisis, formând un mic.
- stadiul 3 – epiphisis este unită cu
diaphisis.
2. Stadii de maturaŃie a ossis hamatum:
- stadiul 0 – nu sunt semne de osificare.
- stadiu 1 – începutul calcificării.
- stadiul 2 – calcificare avansată.
3. Stadii de maturaŃie a ossis sesamoidea
şi pipsiforme:
- stadiul 0 – nu sunt semne de osificare.
- stadiu 1 – vizibile calcificări.
Interpretarea radiografiei pumnului
se realizează pentru stabilirea:
a • stadiului de creştere – prin osificarea
localizată la nivelul falangelor, a osului
carp şi a osului radius;
• vârstei osoase – după fiecare stadiu
de osificare şi după sex;
• dezvoltării scheletice;
• potenŃialului de creştere osoasă;
• mărimii finale aşteptate – calculată pe
pacient, după formula finală a înălŃimii
aşteptate;
• dezvoltării rămase – calculată după
potenŃialul curent de creştere.
B. Tomografia articulaŃiei
temporo-mandibulare redă o imagine
sectorială a articulaŃiei temporo-
mandibulare dreaptă şi stângă. Se indică
pentru diagnosticul de certitudine al
disfuncŃiilor articulare (malformaŃii, fracturi,
luxaŃii, artrite, artroze, disfuncŃii, etc.),
depistate clinic.
Din punct de vedere radiologic,
conturul versantului articular şi a condilului
mandibular sunt vizibile după vârsta de 10
ani.
Se pot executa două tipuri de
tomografii:
120
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
- biaxiale a articulaŃiei temporo-
mandibulare;
- bilaterale – gură închisă/gură deschisă.
Cea mai uzuală metodă de
interpretare a acestui tip de tomografie
C. Teleradiografia oferă informaŃii
asupra configuraŃiei scheletului cranio-
facial, a relaŃiei dintre bazele osoase
maxilare şi baza craniului, a relaŃiei dintre
bazele osoase maxilare, a relaŃiei dintre
arcadele alveolare şi dentare, a relaŃiei
interincisive, a relaŃiei dintre bazele
osoase şi Ńesuturilor moi, a tiparul de
creştere şi direcŃia de creştere facială, a
localizării anomaliilor, a posibilităŃilor şi
limitelor tratamentului ortodontic.
Teleradiografia de profil oferă
informaŃii despre dezvoltarea verticală şi
sagitală a structurilor cranio-faciale şi este
indicată în stabilirea diagnosticului
anomaliilor dento-maxilare în plan sagital
şi vertical. Există mai multe tehnici de
interpretare a teleradiografiei de profil:
Downs, Schwarz, Steiner, Tweed,
Sassouni, Ricketts, Jarabak, Harvold,
McNamara, Rakosi, Burstone, Epker şi
Fish, Legan şi Burstone şi Holdaway.
Teleradiografia de faŃă oferă
informaŃii despre dezvoltarea verticală şi
transversală a structurilor cranio-faciale şi
este indicată în stabilirea diagnosticului
asimetriilor cranio-faciale în plan
121
este metoda metrică şi unghiulară a lui
Ricketts. Se apreciază înălŃimea
condiliană, profunzimea cavităŃii glenoide
şi pantele de înclinare.
transversal. Există mai multe tehnici de
interpretare a teleradiografiei de faŃă:
Ricketts, Hewitt, Svanholt şi Solow,
Grayson şi Grummons.
Teleradiografia axială oferă
informaŃii despre dezvoltarea transversală
a ramului orizontal al mandibulei şi este
indicată în stabilirea diagnosticului
asimetriilor faciale inferioare în plan sagital
şi transversal. Există mai multe tehnici de
interpretare a teleradiografiei axiale:
Dahan, Delaire şi Vion.
Pentru interpretarea teleradiografiei
se trasează pe hârtie de calc contururile
părŃilor dure şi moi. Se marchiză punctele
antropometrice şi se stabilesc planurile de
referinŃă, care sunt diferite după metoda
de analiză aleasă (liniară, unghiulară sau
a proporŃiilor).
Analiza Steiner a teleradiografiei
de profil apreciază relaŃiile sagitale şi
verticale ale profilului scheletal, alveolo-
dentar şi ale părŃilor moi. Planul de
referinŃă (fix) este reprezentat de planum-
ul bazei craniului (figura 32).
 Diagnosticul ortodontic

Punctele antropometrice radiologice ale analizei Steiner

S Sella turcica este punctul situat în centrul geometric al şeii turceşti.
N Nasion este cel mai anterior şi superior punct al suturii naso-frontale.
Kdlp Condylion posterior este punctul cel mai posterior al processus condylaris.
E Punctul E este un punct construit de perpendiculara dusă prin punctul Kdlp la
planum bazei craniului S - N.
L Punctul L este un punct construit de perpendiculara dusă prin punctul Pog la
planum bazei craniului S - N.
A Punctul A Downs este punctul anterior cel mai înfundat de pe procesul alveolar
anterior maxilar.
B Punctul B Downs este punctul anterior cel mai înfundat de pe procesul alveolar
anterior mandibular.
D Punctul D este centrul simfizei mentoniere, care se deplasează odată cu
creşterea.
Go Gonion este punctul unghiului mandibular, determinat de bisectoarea unghiului
dintre linia ramus-ului şi a planului mandibular.
Gn Gnathion este punctul cel mai anterior şi inferior de pe marginea bazilară a
protuberantia mentalis.
Pog Pogonion este punctul cel mai anterior de pe protuberantia mentalis.
I Incisale superior este punctul aflat pe marginea incizală a celui mai proeminent
incisiv central superior.
i Incisale inferior este punctul aflat pe marginea incizală a celui mai proeminent
incisiv central inferior.
1/ Punctul cel mai vestibular al coroanei celui mai proeminent incisiv central
superior.
/1 Punctul cel mai vestibular al coroanei celui mai proeminent incisiv central inferior.
Oc Punctul anterior Downs este situat la jumătatea supraocluziei frontale, fiind
construit în mijlocul intersecŃiei contactului incizal a celui mai proeminent incisiv
central superior şi inferior. Reprezintă punctul anterior al planului de ocluzie.
Ocp Punctul posterior Downs este un punct construit la intersecŃia contactului molar
dintre vârful cuspizilor meziali ai molarilor primi superior şi inferior. Reprezintă
punctul posterior al planului de ocluzie.
Ls Labiale superior este punctul cel mai anterior al marginii roşului buzei superioare.
Li Labiale inferior este punctul cel mai anterior al marginii roşului buzei inferioare.
Pog' Pogonion cutanat este punctul cel mai anterior al bărbiei.
MS Punctul S a lui Steiner este situat la mijlocul bordurii nazale.

Planuri şi linii de referinŃă ale analizei Steiner

planul S – N planul anterior al bazei craniului
planul Go – Gn planul mandibular
planul Occ planul de ocluzie
linia N – A Nasion - A Downs
linia N – B Nasion - B Downs
linia N – D Nasion - D
linia 1/ axul incisivului central superior
linia /1 axul incisivului central inferior
linia S linia estetică S a lui Steiner

122
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

Analiza unghiulară Steiner

PoziŃia sagitală a Unghiul SNA este format de intersecŃia liniei ce uneşte punctele
maxilarului Nasion şi A Downs (N – A) cu planum bazei craniului (S – N) şi
are valoarea normală între 80 - 82º. Unghiul creşte în prognatism
maxilar şi scade în retrognatism maxilar, în funcŃie de variaŃia
poziŃiei punctului A.
PoziŃia sagitală a Unghiul SNB este format de intersecŃia liniei ce uneşte punctele
mandibulei Nasion şi B Downs (N – B) cu planum bazei craniului (S – N) şi
are valoarea normală între 78 - 80º. Unghiul creşte în prognatism
mandibular şi scade în retrognatism mandibular, în funcŃie de
variaŃia poziŃiei punctului B.
Clasa scheletală Unghiul ANB reprezintă diferenŃa dintre unghiul SNA şi unghiul
SNB şi are valoarea normală între 2 - 4º. În funcŃie de variaŃia
poziŃiei punctelor A şi B, unghiul creşte în clasa a II-a scheletală şi
scade în clasa a III-a scheletală.
PoziŃia sagitală a Unghiul SND este format de intersecŃia liniei ce uneşte punctele
symphysis Nasion şi D (N – D) cu planum bazei craniului (S – N) şi are
mentalis valoarea normală între 76 - 77º. Unghiul creşte în progenie şi
scade în retrogenie, în funcŃie de variaŃia poziŃiei punctului D.
Unghiul interincizal Unghiul 1/ – /1 este format de intersecŃia liniei axului incisivului
central superior (apex şi punctul Incisale superior) cu linia axului
incisivului central inferior (apex şi punctul Incisale inferior) şi are
valoarea normală între 130 - 131º. Unghiul creşte în biretrodonŃie
asociată cu ocluzie adâncă acoperită şi scade în biprodonŃie
asociată cu ocluzie adâncă în acoperiş.
Unghiul planului Unghiul SN – Occ este format de intersecŃia liniei ce uneşte
de ocluzie punctul anterior şi posterior al planului ocluzal (Occ) cu planum
bazei craniului (S – N) şi are valoarea normală între 14 - 16º.
Unghiul creşte odată cu înclinarea anterioară a planului de ocluzie
din clasa a II-a scheletală şi scade odată cu înclinarea posterioară
a planului de ocluzie din clasa a III-a scheletală.
Unghiul planului Unghiul SN – GoGn este format de intersecŃia liniei ce uneşte
mandibular punctele Gonion şi Gnathion (Go – Gn) cu planum bazei craniului
(S – N) şi are valoarea normală între 30 - 32º. Unghiul creşte
odată cu înclinarea planului mandibular din rotaŃia posterioară
mandibulară, creşterea verticală şi tendinŃa la ocluzie deschisă
scheletală. Unghiul scade odată cu orizontalizarea planului
mandibular din rotaŃia anterioară, creşterea orizontală şi tendinŃa
la ocluzie adâncă scheletală.
Unghiul incisivului Unghiul 1/ – NA este format de intersecŃia liniei axului incisivului
maxilar cu linia central superior (apex şi punctul Incisale superior) cu linia de
N-A referinŃă trasată între punctele Nasion şi A Downs (N – A) şi are
valoarea normală între 20 - 22º. Unghiul creşte în prodonŃie
superioară şi scade în retrodonŃie superioară.
Unghiul incisivului Unghiul 1/ – SN este format de intersecŃia liniei axului incisivului
maxilar cu planum central superior (apex şi punctul Incisale superior), cu planum
bazei craniului (S – N) şi are valoarea normală de 103º. Unghiul
creşte în prodonŃie superioară şi scade în retrodonŃie superioară.
Unghiul incisivului Unghiul /1 – NB este format de intersecŃia liniei axului incisivului
madibular cu linia central inferior (apex şi punctul Incisale inferior) cu linia de
N-B referinŃă trasată între punctele Nasion şi B Downs (N – B) şi are
valoarea normală între 25 - 27º. Unghiul creşte în prodonŃie
inferioară şi scade în retrodonŃie inferioară.

123
 Diagnosticul ortodontic

Analiza metrică Steiner

DistanŃa incisiv DistanŃa 1/ – NA are valoarea normală între 2 - 4 mm. Valorile
maxilar şi linia N-A crescute arată o prodonŃie superioară, iar valorile scăzute arată o
retrodonŃie superioară.
DistanŃa incisiv DistanŃa /1 – NB are valoarea normală între 4 – 4,5 mm. Valorile
mandibular şi linia crescute arată o prodonŃie inferioară, iar valorile scăzute arată o
N-B retrodonŃie inferioară.
DistanŃa Pog şi DistanŃa Pog – NB se schimbă odată cu creşterea (0,5 mm/an) şi
linia N-B are valoarea normală de 4 mm. Valorile crescute arată o
progenie, iar valorile scăzute arată o retrogenie.
Raportul Holdaway Raportul Holdaway reprezintă diferenŃa dintre valoarea distanŃei
/1 – NB minus valoarea distanŃei Pog – NB şi are valoarea
normală între 0 ± 2 mm după Holdaway.
Lungimea DistanŃa S – L este dependentă de direcŃia de creştere, se
anterioară a bazei corelează cu valoarea unghiului SN – GoGn şi are valoarea
craniului normală de 51 mm. Cu cât unghiul SN – GoGn este mai mare, cu
atât distanŃa S – L va fi mai scurtă şi tendinŃa este de creştere
verticală. Cu cât unghiul SN – GoGn este mai mic, cu atât
distanŃa S – L va fi mai lungă şi tendinŃa este de creştere
orizontală.
Lungimea DistanŃa S – E se corelează cu unghiul SN – GoGn şi are
posterioară a bazei valoarea normală de 22 mm. Valorile crescute arată o alungire a
craniului zonei posterioare a bazei craniului, iar valorile scăzute arată o
scurtare a zonei posterioare a bazei anterioare a craniului. Cu cât
unghiul SN – GoGn este mai mare, cu atât distanŃa S – E va fi
mai scurtă şi tendinŃa este de creştere verticală. Cu cât unghiul
SN – GoGn este mai mic, cu atât distanŃa S – E va fi mai lungă şi
tendinŃa este de creştere orizontală.
DistanŃa buză DistanŃa Ls – Pog' - MS are valoarea normală de 0 mm, buza
superioară şi linia superioară fiind tangentă la această linie. Valorile crescute arată o
S procheilie superioară, iar valorile scăzute arată o retrocheilie
superioară.
DistanŃa buză DistanŃa Li – Pog' - MS are valoarea normală de 0 mm, buza
inferioară şi linia S inferioară fiind tangentă cu această linie. Valorile crescute arată o
procheilie inferioară, iar valorile scăzute arată o retrocheilie
inferioară.

Analiza Tweed a teleradiografiei Tweed pleacă de la principiul după

de profil apreciază relaŃiile sagitale şi
verticale ale profilului scheletal, alveolo-
dentar şi ale părŃilor moi. Planurile de
referinŃă (fixe) sunt reprezentate de
planum-ul bazei craniului şi de orizontala
Frankfort (figura 32).
care un profil facial armonios este un profil
drept, cu incisivii inferiori situaŃi verticali pe
osul bazal mandibular. Astfel, Tweed
trasează un triunghi care-i poartă numele,
format din trei unghiuri: FMIA, FMA, IMPA.

Punctele antropometrice radiologice ale analizei Tweed

S Sella turcica este punctul situat în centrul geometric al şeii turceşti.
N Nasion este cel mai anterior şi superior punct al suturii naso-frontale (suturis
naso-frontalis).
Po Porion este punctul cel mai superior al conductului auditiv extern, situat la
intersecŃia orizontalei Frankfort cu marginea superioară a conductului auditiv
extern.

124
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

Or Orbitale este cel mai inferior punct de pe marginea inferioară a orbitei.

Ar Articulare este punctul situat la intersecŃia suprafeŃei inferioare a bazei craniului
cu marginea posterioară a processus condylaris.
Nsa Naso-spinalis anterior este punctul situat în vârful spinei nasalis anterior.
A Punctul A Downs este punctul anterior cel mai înfundat de pe procesul alveolar
anterior maxilar.
B Punctul B Downs este punctul anterior cel mai înfundat de pe procesul alveolar
anterior mandibular.
Go Gonion este punctul unghiului mandibular, determinat de bisectoarea unghiului
dintre linia ramus-ului şi a planului mandibular.
Me Menton este cel mai inferior punct de pe marginea inferioară a simfizei
mentoniere.
Pog Pogonion este punctul cel mai anterior de pe protuberantia mentalis.
I Incisale superior este punctul aflat pe marginea incizală a celui mai proeminent
incisiv central superior.
i Incisale inferior este punctul aflat pe marginea incizală a celui mai proeminent
incisiv central inferior.
1/ Punctul cel mai vestibular al coroanei celui mai proeminent incisiv central
superior.
/1 Punctul cel mai vestibular al coroanei celui mai proeminent incisiv central inferior.
Oc Punctul anterior Downs este situat la jumătatea supraocluzie frontală, fiind
construit în mijlocul intersecŃiei contactului incizal a celui mai proeminent incisiv
central superior şi inferior. Reprezintă punctul anterior al planului de ocluzie.
Ocp Punctul posterior Downs este un punct construit la intersecŃia contactului molar
dintre vârful cuspizilor meziali ai molarilor primi superior şi inferior. Reprezintă
punctul posterior al planului de ocluzie.
Ls Labiale superior este punctul cel mai anterior al marginii roşului buzei superioare.
Li Labiale inferior este punctul cel mai anterior al marginii roşului buzei inferioare.
Me' Menton cutaneon este cel mai inferior punct situat pe Ńesutul moale al bărbiei.
Pog' Pogonion cutanat este punctul cel mai anterior al bărbiei.

Planuri şi linii de referinŃă ale analizei Tweed

planul S – N planul anterior al bazei craniului
planul Po - Or orizontala Frankfort
planul Go – Me planul mandibular
planul Occ planul de ocluzie
linia N – A Nasion - A Downs
linia N – B Nasion - B Downs
linia 1/ axul incisivului central superior
linia /1 axul incisivului central inferior
linia Z linia Z a lui Merrifield

Triunghiul Tweed
Unghiul Unghiul FMIA este format de intersecŃia axului celui mai vestibular
incisivului incisiv inferior (apex - Incisale inferior) cu orizontala Frankfort (Po
inferior cu planul – Or) şi are valoarea normală de 66° dup ă Tweed şi între 65 - 71°
Frankfort după Stockfisch. Apreciază calitatea estetică şi impune corecŃiile
terapeutice asupra incisivilor inferiori. Unghiul creşte în retrodonŃie
inferioară şi scade în prodonŃie inferioară.

125
 Diagnosticul ortodontic

Unghiul planului Unghiul FMA este format de intersecŃia planului mandibular ce

mandibular cu uneşte punctele Gonion - Menton (Go – Me) cu orizontala
planul Frankfort Frankfort (Po – Or) şi are valoarea normală de 24° dup ă Tweed şi
între 16 - 35° dup ă Stockfisch. Apreciază direcŃia de creştere a
mandibulei. Unghiul creşte în rotaŃie posterioară mandibulară şi
scade în rotaŃie anterioară mandibulară.
Unghiul Unghiul IMPA este format de intersecŃia planului mandibular ce
incisivului uneşte punctele Gonion - Menton (Go – Me) cu axul celui mai
inferior cu planul vestibular incisiv inferior (apex - Incisale inferior) şi are valoarea
mandibular normală de 90° dup ă Tweed şi între 84 - 92° dup ă Stockfisch.
Unghiul creşte în prodonŃie inferioară şi scade în retrodonŃie
inferioară.
Analiza unghiulară Tweed
PoziŃia sagitală a Unghiul SNA este format de intersecŃia liniei ce uneşte punctele
maxilarului Nasion şi A Downs (N – A) cu planum bazei craniului (S – N) şi
are valoarea normală între 80 - 84° dup ă Tweed. Unghiul creşte în
prognatism maxilar şi scade în retrognatism maxilar, în funcŃie de
variaŃia poziŃiei punctului A.
PoziŃia sagitală a Unghiul SNB este format de intersecŃia liniei ce uneşte punctele
mandibulei Nasion şi B Downs (N – B) cu planum bazei craniului (S – N) şi
are valoarea normală între 78 - 82° dup ă Tweed. Unghiul creşte
în prognatism mandibular şi scade în retrognatism mandibular, în
funcŃie de variaŃia poziŃiei punctului B.
Clasa scheletală Unghiul ANB reprezintă diferenŃa dintre unghiul SNA şi unghiul
SNB şi are valoarea normală între 1 - 5 ° dup ă Tweed. În funcŃie
de variaŃia poziŃiei punctelor A şi B, unghiul creşte în clasa a II-a
scheletală şi scade în clasa a III-a scheletală.
Unghiul planului Unghiul F – Occ este format de intersecŃia orizontalei Frankfort
de ocluzie (Po – Or) cu linia ce uneşte punctul anterior şi posterior al planului
ocluzal a lui Downs (Occ) şi are valoarea normală între 8 -12°
după Tweed. Unghiul creşte odată cu înclinarea anterioară a
planului de ocluzie din clasa a II-a scheletală şi scade odată cu
orizontalizarea planului de ocluzie din clasa a III-a scheletală.
Unghiul Unghiul 1/ - /1 este format de intersecŃia liniei axului incisivului
interincizal central superior (apex şi punctul Incisale superior) cu linia axului
incisivului central inferior (apex şi punctul Incisale inferior) şi are
valoarea normală de 135° dup ă Tweed. Unghiul creşte în
biretrodonŃie asociată cu ocluzie adâncă acoperită şi scade în
biprodonŃie asociată cu ocluzie adâncă în acoperiş.
Unghiul Z Unghiul Z după Merrifield este format de intersecŃia orizontalei
Merrifield Frankfort (Po – Or) cu linia Z a profilului Ńesuturilor moi (Pog' – Li
sau Ls) şi are valoarea normală între 75 - 78° dup ă Merrifield.
Linia Z este tangentă la buza superioară în clasa a II-a scheletală
diviziunea 1 sau în biproalveolie şi tangentă la buza inferioară în
clasa I scheletală cu disarmonie dento-maxilară sau clasa a III-a
scheletală cu prognatism mandibular.
Analiza metrică Tweed
DistanŃa A-B la DistanŃa AB – Occ se corelează cu valorile unghiurilor SNA, SNB,
planul ocluzal ANB, înclinaŃia planului de ocluzie şi direcŃia de creştere şi are
valoarea normală între 0 - 4 mm, când punctul A se află înaintea
punctului B (clasă I scheletală). Valorile crescute pozitive arată că
punctul A este mult înaintea punctului B (clasă a II-a scheletală), iar
valorile scăzute negative arată că punctul B este înaintea punctului

126
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

A (clasă a III-a scheletală).

ÎnălŃimea DistanŃa Ar – Go are valoarea normală de 45 mm. Valorile crescute
scheletală arată mărirea înălŃimii scheletale posterioare, iar valorile scăzute
posterioară arată micşorarea înălŃimii scheletale posterioare.
ÎnălŃimea DistanŃa Nsa – Me are valoarea normală de 65 mm. Valorile
scheletală crescute arată mărirea înălŃimii scheletale anterioare, iar valorile
anterioară scăzute arată micşorarea înălŃimii scheletale anterioare.
Raportul înălŃimii Raportul Ar - Go : Nsa - Me are valoarea normală de 69% după
scheletale Tweed. ObŃinerea altor valori arată un dezechilibru vertical
anterioare şi scheletal.
posterioare
Grosimea DistanŃa Me' – NB variază cu creşterea Ńesuturilor moi ale bărbiei şi
mentonului cu direcŃia de creştere facială.
Grosimea buzei DistanŃa 1/ – Ls are o valoare egală cu grosimea mentonului.
superioare Valoarea variază cu poziŃia sagitală a incisivilor superiori.

Tehnici imagistice moderne cu o placă de fosfor fotostimulabilă. În

A. Radiografia dentară digitală
(RDD) a fost realizată de către Francis
Mouyen în 1982, ca o alternativă la
radiografia convenŃională.
Sistemul a preluat toate principiile
radiografiei convenŃionale dar, a înlocuit
filmul retroalveolar cu un senzor, care
capta radiaŃiile X din cavitatea orală.
În prezent există două tipuri de
sisteme pentru obŃinerea directă a
imaginilor digitale: sistemul SPS şi
sistemul CCD.
Sistemul SPS (Storage Phosphor
System) a înlocuit clasicul film radiologic,
urma acŃiunii radiaŃiilor expuse, placa
realizează o fosforescenŃă albastră,
diferenŃiată după gradul de absorbŃie al
fasciculului de raze X. Imaginea virtuală
stocată pe placă este redată ca imagine
digitală în urma expunerii la un scaner
laser.
În 1994 a apărut sistemul Digora,
care prezenta două placi de fosfor de
mărimi comparabile cu filmele radiologice,
numărul 0 şi 2. O singură placă putea fi
scanată în aproximativ 30 de secunde.
În 1997 a fost introdus sistemul
Den Optix cu cinci plăci diferite ca
dimensiuni şi cu un sistem de scanare prin

127
 Diagnosticul ortodontic
intermediul unui carusel, care foloseşte
până la 29 de plăci. Avantajele acestui
sistem sunt remarcabile: calitatea
imaginilor obŃinute (atât ale dinŃilor cât şi
ale spaŃiului periodontal), uşurinŃa
evidentă în obŃinerea imaginilor care
reduce timpul necesar pentru developare
cât şi alte inconveniente ale developării
manuale, rapiditatea cu care se pot
prelucra imaginile, dublată de
economicitatea metodei, deoarece plăcile
sunt refolosibile de mii de ori.
Sistemul CCD (Charged-Coupled
Device) utilizează un senzor pentru
absorbŃia radiaŃiilor expuse intraoral şi
este conectat la computer, prin conductori
de fibre optice cu rezistenŃă electrică
neglijabilă. Imaginea virtuală de pe senzor
este transformată în imagine radiologică
de un fotomultiplicator electronic şi un
computer şi este afişată pe monitorul
calculatorului aproape imediat după
expunere. În acest fel radiaŃiile sunt
reduse cu 80% iar timpul de expunere de
5 ori.
Radiografia dentară digitală
electronică obŃinută permite o prelucrare
adaptată la nevoia patologiei depistate:
mărirea unei regiuni din structura dentară,
inversarea culorii, realizând negativul
imaginii obŃinute, măsurători „punct cu
punct” ale distanŃelor şi structurilor curbe
(canale radiculare, rădăcini dentare),
colorarea structurilor care au aceeaşi
densitate, obŃinerea „efectului fosilă” care
reprezintă estomparea ariilor tisulare din
jurul unor structuri şi scoaterea în evidenŃă
a structurilor dentare.
B. Ortopatomografia digitală se
află într-un proces de schimbare, de la
tehnologia cu film, ce implică developarea
chimică, la tehnologia digitală, bazată pe
senzori electronici şi computere. FaŃă de
sistemele cu film, avantajul principal al
tehnologiei digitale este reprezentat de o
mai largă expunere, care semnifică mai
puŃine scanări repetate, reducerea
costurilor şi a expunerii pacientului la
radiaŃii. De asemenea, imaginile pot fi
vizualizate imediat şi îmbunătăŃită
claritatea lor, pot fi salvate digital şi trimise
128
clinicienilor. Nu mai este necesară camera
de developare şi substanŃele chimice.
Primele ortopantomografii digitale
apărute între 1985 - 1991 au fost
proiectate de McDavid şi colaboratorii la
UTHSCA. Primul sistem DXIS disponibil
pe piaŃă a fost introdus de Signet (FranŃa)
în 1995. În 1997 SIDEXIS - firma Siemens
(Sinora Dental Sistem, Germania) a oferit
opŃiunea digitală pentru unitatea
panoramică Orthophos Plus. DigiPan
(Trophy Radiology, FranŃa) a oferit
opŃiunea pentru OP100, realizat de
Instrumentarium (Finlanda).
Între 1998 - 2004, mai mulŃi
producători oferă propriile sisteme digitale.
În 2006, SCAN300FP de la Ajat (Finlanda)
oferă ultima inovaŃie, care achiziŃionează
sute de imagini de MB şi poate reconstrui
stratul panoramic prin post achiziŃie de
imagine computerizată.
Sistemul PSP (Phosphor System
Plate) utilizează placa de fosfor
fotostimulabilă, înlocuind filmul radiografic.
După expunere la radiaŃii X, placa este
plasată într-un scaner special, unde
imaginea laterală formată este reconstruită
punct cu punct şi digitalizată, folosind
scanarea cu laser. Imaginile digitalizate
sunt stocate şi afişate pe ecranul
computerului. Această tehnologie este
similară cu tehnologia bazată pe filmul
radiologic, dar developarea chimică este
înlocuită cu procesul de scanare.
Sistemul CCD (charged-coupled
device) utilizează senzori electronici, care
convertesc razele X în lumină, folosind un
strat de GdO2S sau de Csl, care apoi este
captată, folosind un senzor de imagine
CCD sau CMOS. PuŃine sisteme utilizează
hibridul analog-digital, care întâi
converteşte razele X în electricitate,
folosind un strat de CdTe şi apoi
electricitatea este transformată în imagine,
printr-o secŃiune citită cu tehnologia
CMOS. Cu ajutorul sistemelor digitale,
claritatea imaginii obŃinute este superioară
celei din sistemele convenŃionale (figura
33).
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
C. Tomografia computerizată
(CT) a fost dezvoltată de Sir Godfrey
Hounsfield în 1967 şi se cunosc mai multe
sisteme de scanere, după organizarea
părŃilor componente ale dispozitivului şi
după mişcarea efectuată de fascicul
pentru captarea imaginii.
Prima generaŃie de scanere
prezenta o singură sursă de radiaŃie şi un
singur detector. InformaŃia era obŃinută
secŃiune cu secŃiune.
A doua generaŃie a fost introdusă
când s-au încorporat detectori multipli în
planul scaner-ului.
A treia generaŃie a apărut odată cu
avansarea tehnologiei detectorilor şi a
captării de informaŃii. Detectorii mari
reduceau nevoia fasciculului de a efectua
o mişcare de translaŃie în jurul obiectului,
pentru a putea fi măsurat. Însă, pe imagini
se observau artefacte inelare, care
distorsionau imaginea 3D şi mascau
anumite planuri anatomice.
A patra generaŃie a fost dezvoltată
pentru a combate aceste probleme. S-a
introdus o sursă de radiaŃii mobilă şi un
receptor inelar fix, dar trebuiau luate în
considerare modificările unghiurilor sursei
de radiaŃii şi de dispersie.
A cincia şi a şasea generaŃie de
scanere au fost introduse pentru a reduce
dispersia artefactelor. Detectorul era fix,
iar fasciculul rotat electronic de-a lungul
unui anod, sub formă de bandă de
tungsten. RadiaŃia era produsă în punctul
în care fasciculul electronic întâlnea
anodul şi rezulta într-o sursă de radiaŃii X,
care se rotea în jurul pacientului, fără
componentă de translaŃie sau parŃi mobile.
ProiecŃia razelor X a fost atât de rapidă,
129
încât şi bătăile inimii puteau fi înregistrate.
Acest lucru a determinat pe unii clinicieni
să încadreze acest dispozitiv în 4D de
înregistrare a mişcării.
Tomografia computerizată este o
tehnicǎ imagisticǎ particularǎ, care
utilizeazǎ ca factor fizic radiaŃia X, ca
procedeu de explorare a mediului,
secŃiunea tomograficǎ în transversal axial,
iar ca mod de redare a informaŃiei,
imaginea digitalǎ. Principiul tomografiei
computerizate se bazeazǎ pe mǎsurarea
atenuǎrii unui fascicul îngust de radiaŃii X,
care parcurge, printr-o mişcare circularǎ,
un strat echivalent ca lǎrgime din corpul
examinat şi reconstrucŃia imaginii plecând
de la proiecŃiile sale diferite.
Scanarea prin tomografiere
computerizată axială (CAT) presupune
rotirea scaner-ului în jurul capului de sute
de ori pe secundă, trimiŃând un fascicul în
formă de evantai spre un tablou cu
detectori multipli, constând într-un gaz sau
un material scintiator (înveliş de Fosfor) -
cel mai frecvent iodura de Cesiu (CeI).
Pacientul este deplasat pe o distanŃă
cunoscută de scaner, de obicei în jur de 1
cm, 0,5 cm sau, în cazul celor cu rezoluŃie
înaltă, chiar 1 mm. În scanările CAT,
această distanŃă defineşte grosimea
secŃiunilor. Pentru secŃiuni mai subŃiri,
operatorul trebuie să selecteze o
secŃionare în interiorul secŃiunii iniŃiale,
pentru a reduce secŃiunea dorită la 0,5
mm. Deşi scanarea CAT are o acurateŃe
crescută, necesită utilizarea unei doze de
radiaŃii semnificativă pentru pacient. O
scanare CAT obişnuită pentru evaluarea
unui implant maxilar poate utiliza până la
 Diagnosticul ortodontic
2100 SV, doză echivalentă cu realizarea a
375 de radiografii panoramice sau imagini
digitale.
Tomografia computerizată cu
fascicul conic (CBCT) a fost dezvoltată în
anii 1990, ca proces evolutiv rezultat din
necesitatea informaŃiilor tridimensionale,
obŃinute prin scanări cu computer
tomograful. CBCT-ul cranio-facial a fost
destinat să rezolve unele limitări ale CT-
ului convenŃional. Obiectul care trebuie
evaluat este captat, în timp ce sursa de
radiaŃie cade pe un receptor
bidimensional. Această simplă diferenŃă
permite o singură rotaŃie a sursei de
radiaŃii să capteze o regiune întreagă de
interes, în comparaŃie cu CT-ul
convenŃional, unde multiple secŃiuni sunt
puse cap la cap pentru a obŃine o imagine
completă. De asemenea, fasciculul conic
produce un fascicul mai concentrat şi mai
puŃină dispersie a radiaŃiilor, comparativ cu
dispozitivele CT cu dispoziŃie în evantai.
Acest lucru creşte semnificativ utilizarea
razelor X şi reduce capacitatea tubului de
raze X necesară scanării volumetrice.
Totalitatea radiaŃiilor reprezintă
aproximativ 20% din totalul unui CT-ului
convenŃional şi echivalentul expunerii
pentru o ortopantomografie.
Componentele inovatoare sunt
semnificative şi permit CBCT-ului sǎ fie
mai puŃin costisitor şi sǎ scadǎ de 4 ori
nivelul de radiaŃii emise. Aparatele CBCT
realizează obŃinerea iniŃială a imaginii, la o
secŃiune cu grosimea medie de 0,15 mm
şi funcŃionează cu doze de radiaŃii mult
mai reduse, variind între 40 - 500 SV,
echivalând cu 4 - 6 radiografii panoramice.
În ultima decadă de ani, ortodonŃii
au început să aprecieze avantajele oferite
de dimensiunile 3D aplicate în diagnosticul
clinic, planul de tratament şi a educaŃiei
pacientului. Cu ajutorul computer
tomografiei cu fascicul conic, orice
radiografie poate fi executată în mai putin
de 1 minut. Ortodontul are posibilitatea să
vizualizeze la o calitate superioară
radiografii periapicale, panoramice,
ocluzale, seriate şi teleradiografii,
împreună cu imagini ce nu pot fi produse
de dispozitivele de radiografiere clasice.
Introducerea CBCT-ului în practica
ortodontică aduce numeroase avantaje
130
atât pacientului cât şi clinicianului. Metoda
măsurătorilor cefalometrice pe
teleradiografia de profil ar putea deveni
istorie, dacă CBCT-ul ar intra în practica
curentă a specialiştilor ortodonŃi. Acest
dispozitiv economiseşte timp preŃios,
deoarece nu mai este necesară
transpunerea contururilor şi punctelor
cefalometrice pe hârtia de calc şi apoi
calcularea lor. Imaginile 3D obŃinute cu
acest aparat sunt imprimate pe hârtie
fotografică, pe care se marchează
punctele şi se fac măsurătorile. De
asemenea, CBCT-ul permite înregistrarea
imaginilor pe ambele laterale ale
pacientului (stânga-dreapta), valorile
putând fi diferite pentru fiecare parte şi
astfel să influenteze diagnosticul. Acest
lucru nu este posibil în cazul
teleradiografiilor de profil şi acestea pot da
chiar un rezultat fals, prin suprapunerea
structurilor osoase dreapta-stânga, într-un
singur contur.
O invenŃie ce ar putea duce la un
alt nivel a diagnosticulului ortodontic este
softwere-ul care marchează singur
punctele de referinŃă în analizele
cefalometrice, calculează distanŃele între
ele şi măsoară unghiurile de interes. Acest
softwere ar putea duce la înlocuirea
completă a teleradiografiilor de profil din
practica curentă. Softwere-ul permite şi
intervenŃia medicului în marcarea corectă
a punctelor, pentru o acuratete crescută,
acestea fiind marcate în funcŃie de dinŃii
prezenŃi pe arcade şi de grosimea osului
la anumite nivele.
Cu ajutorul CBCT-ului şi a
reconstrucŃiilor 3D, clinicianul poate
observa amănunŃit rapoartele ocluzale,
atât frontal cât şi pe zonele laterale.
Practic, ce se observă pe un model de
studiu, se poate observa şi cu CBCT-ul,
scutind pacientul de neplăcerea
înregistrării amprentelor (în special la cei
cu reflex de voma exagerat) şi clinicianul
de drumul la laboratorul de tehnică
dentară.
Caninii ectopici se pot observa cu
CBCT-ul. Metoda schimbului de tuburi a
fost metoda tradiŃională de localizare a
acestor canini şi a oferit informaŃii despre
poziŃia arbitrară şi aproximarea nivelului
de dificultate pentru abordarea acestora.
CBCT-ul foloseşte două dispozitive de
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
radiografiere convenŃionale şi localizează
dintele prin mişcarea obiectelor, respectiv
din direcŃia din care a fost efectuată
radiografia.
Tehnologia CBCT oferă o panoramice, teleradiografii de profil şi
îmbunătăŃire majoră în analiza căilor
respiratorii, permitând analiza 3D şi
volumetrică. Analiza căilor respiratorii era
efectuată convenŃional cu ajutorul
teleradiografiilor de profil. Studiile recente
comparative, folosind teleradiografiile de
profil şi CBCT-ul au descoperit că
măsurătorile suprafeŃelor şi volumele
diferă în cele două analize.
ResorbŃia condililor apare la 5 -
10% din pacienŃii supuşi chirurgiei
ortognate. Studiile referitoare la tehnologia
3D au încercat să înŃeleagă cum se
remodelează condilul, iar datele
preliminare sugerează că mare parte din
rotaŃia condilului rezultată după
remodelare, este o consecinŃă directă a
procedurilor chirurgicale. ArticulaŃia
temporo-mandibulară se modifică în urma
absenŃei tratamentului de osteogeneză şi
ortopedia dento-facială încă are nevoie de
studiu.
În anii 1980, în Statele Unite au
apărut dispozitive care foloseau tehnica
fasciculului conic. Fasciculul conic este un
tip special de tomografie computerizată, în
care fasciculul de raze X generat, are o
formă specială (conic), spre deosebire de
cel convenŃional, cu fascicul în formă de
evantai. Tomografia obŃinută cu această
tehnologie este cunoscută ca şi computer
tomografie volumetrică (CTV). Imaginile
sunt obŃinute în trei dimensiuni şi este
posibil să se execute imagini 2D cu
ajutorul software-ului.
Computer tomografia volumetrică
(CTV) sau cea cu fascicul conic, a fost
introdusă în stomatologie în anul 2000, la
Universitatea Loma Linda (SUA) şi de
atunci aplicaŃiile sale clinice s-au
răspândit, dezvoltând tehnologii
semnificative şi odată cu ele, rezultate mai
rapide şi imagini cu rezoluŃie mai mare.
Această evoluŃie în imagistică a
îmbunătăŃit considerabil posibilitatea
identificării Ńesuturilor greu de identificat, a
creşterii acurateŃei şi utilitatea lor în
diagnosticul ortodontic şi planificarea
tratamentului. În comparaŃie cu radiografia
131
convenŃională, examinarea cu computer
tomograful poate furniza o gamă largă de
informaŃii adiŃionale. CBCT-ul permite
tuturor tipurilor de radiografii (radiografii
frontale, radiografii ocluzale, radiografii
retro-dento-alveolare şi radiografii bite-
wing) să fie reconstruite şi apoi
transformate în multiple planuri, respectiv
reconstrucŃii 3D. Măsurătorile efectuate pe
CTV au o raŃie de 1 : 17, spre deosebire de
teleradiografiile convenŃionale, a căror
amplificare poate varia de la 4,6% până la
7,2%.
Se observă tendinŃa de abandon a
analizelor pe imagini 2D în favoarea celor
3D, din moment ce imaginile 3D pot fi
transformate în 2D, asemănătoare unei
radiografii (figura 32). Conform
Halazonetis, noi puncte cefalometrice ar
putea fi introduse şi multe alte analize
cefalometrice, similare analizelor 2D, sunt
pe cale de a fi create.
CBCT-ul este excelent pentru
imagistica Ńesuturilor dure şi majoritatea
componentelor Ńesuturilor moi, dar nu are
capacitatea de a evidenŃia structurile
musculare şi ataşamentele lor. Aceste
structuri ar trebui să fie investigate cu
ajutorul RezonanŃei Magnetice Nucleare
(RMN), care nu predispune pacientul la
expunerea la radiaŃii.
D. Imagistica prin rezonanŃă
magnetică (IRM) sau rezonanŃă
magnetică nucleară (RMN) este o
metodă relativ nouă de diagnostic,
neinvazivă, care utilizează câmpul
magnetic pentru a diagnostica o
multitudine de boli, multe dintre ele
nediagnosticabile prin alte metode
imagistice - radiografii, ecografii şi chiar
tomografii.
Această tehnică nu foloseşte
radiaŃia X, ci proprietăŃile protonilor de
hidrogen (H+) din corpul uman, care este
format în proporŃie de peste 90% din apă.
RezonanŃa reprezintă schimbul de energie
dintre două sisteme ce oscilează cu
aceeaşi frecvenŃă. Undele utilizate sunt
unde de radiofrecvenŃă (RF), cu intensitate
cuprinsă între 1 - 100 MHz. Această
tehnică de imagistică secŃională
multiplanară prezintă capacitatea de a
achiziŃiona imagini 2D în oricare din cele
 Diagnosticul ortodontic
trei planuri fundamentale (axial, sagital,
coronal), oblice sau imagini
tridimensionale 3D, cu un contrast optim
intertisular (figura 34). Magnetul
superconductibil, trebuie răcit cu Heliu şi
Există şi dezavantaje, la câmpuri
de intensitate mai mare, tehnicile de
achiziŃie sunt puternic influenŃate de
artefacte, cele mai mici anomalii putând
duce la compromiterea totală a unei serii
achiziŃionate. Echilibrul dintre avantajele
unui câmp "mare" şi dezavantajele
acestuia, s-a stabilit la 1,5 Tesla. La
această intensitate se pot obŃine imagini
foarte bune, cu o rezoluŃie spaŃială ce
poate scădea sub 1mm, fără deteriorarea
imaginilor şi fără artefacte.
Pacientul este introdus într-un
câmp magnetic de intensitate crescută, ce
aliniază toŃi protonii din organism pe
aceeaşi direcŃie. Alinierea protonilor în
câmpul magnetic se face paralel cu
câmpul magnetic principal sau antiparalel
cu el. Alinierea paralelă corespunde unui
nivel minim energetic, iar cea antiparalelă
unui nivel maxim. Protonii aliniaŃi nu se vor
afla în repaus, ci într-o mişcare
permanentă de precizie, asimilată cu
mişcarea titirezului în jurul unui ax
imaginar. Pentru fiecare grup de secvenŃe,
caracteristicile tisulare ale diferitelor
structuri din organism se vor exprima
printr-un semnal mai intens sau mai puŃin
intens (mai alb - hipersemnal sau mai
negru - hiposemnal). Exista Ńesuturi foarte
bogate în protoni de hidrogen (apa) şi
Ńesuturi foarte sărace în protoni de
hidrogen (corticala osoasă).
132
este de mare intensitate, care variază între
0,5 - 3 Tesla. Pe măsură ce intensitatea
magnetului creşte, imaginile devin mai
bune, crescând rezoluŃia spaŃială, iar
secvenŃele devin mai scurte.
În cazul investigaŃiilor medicale
folosind RMN-ul sau IRMN-ul, corpul
pacientului este aşezat pe o masă
orizontală de-a lungul unui câmp magnetic
foarte puternic (Bo), iar cu ajutorul unor
bobine se aplică un alt câmp de
radiofrecvență (RF), care ulterior (imediat
după trecerea prin corp) este înregistrat.
Din analiza acestui semnal se obŃin
informaŃii despre structura chimică cât şi
anatomia corpului studiat.
Spre deosebire de tomografia
computerizată, unde achiziŃia imaginilor
este una singură, pentru a obŃine diferite
informaŃii sunt necesare mai multe
secvenŃe şi anume, de stimularea diferită
a protonilor de hidrogen din corpul uman
în câmpul magnetic, astfel încât să se
obŃină cât mai multe date, după care să se
reconstruiască imaginea Ńesuturilor din
diferite regiuni ale corpului. Uneori, este
necesară injectarea de substanŃă de
contrast intravenos, pentru a vizualiza
sistemul vascular sau pentru a putea
caracteriza leziunile vasculare.
Examenul RMN se face pentru
fiecare segment în parte, folosind "antene"
ce concentrează câmpul magnetic pe
zona de examinare - exemplu: RMN
coloană vertebrală, RMN cerebral, RMN
genunchi şi pot exista combinaŃii, mai ales
între regiunile alăturate. IndicaŃiile RMN-
ului sunt în special din patologia
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

neurologică şi neurochirurgicală, • punctele cutanate, alveolare, dentare

ortopedică, oftalmologică, dar şi şi scheletice (mediene şi paramediene);
ginecologică, gastroenterologică, • planurile şi liniile de referinŃă utilizate
endocrinologică şi oncologică. Important în măsurători;
pentru medicul imagist este să aibă o • unghiurile cutanate, alveolare, dentare
suspiciune de diagnostic, pentru că altfel, şi scheletale;
examinarea devine foarte lungă, fiind
necesare multe secvenŃe pentru a "căuta"
• indici antropometrici.
Interpretarea măsurătorilor
în diferite patologii.
antropometrice se face prin două metode:
În ortodonŃie, examenul RMN are
indicaŃii restrânse, fiind o alternativă de • metoda estetică – raportată la figuri
investigare a articulaŃiei temporo- ideale robot;
mandibulare, după ce s-au efectuat cele • metoda biometrică – raportată la valori
convenŃionale. standard.
Examenului antropologic este
EXAMENUL ANTROPOLOGIC ŞI important pentru depistarea fenomenele
ANTROPOMETRIC atavice sau proterogenetice, a bolilor
genetice şi a tipurilor constituŃionale.
Examenul antropologic cercetează
dezvoltarea generală şi dento-maxilară în EXAMENUL FOTOSTATIC
raport cu structura genetică populaŃională,
a alimentaŃiei, a factorilor psiho-sociali, Examinarea fotostatică evaluează
care influenŃează direct sau indirect estetica facială, care oferă date despre
individul în spaŃiu şi timp. proporŃiile faciale, simetria feŃei, tipul
profilului, conturul facial şi raporturile
Antropologia fizică studiază dintre elementele morfologice ale feŃei. În
variabilitatea dezvoltării somatice la om, în acest scop, sunt necesare fotografiile de
cadrul îmbinării factorilor genetici cu faŃă, în zâmbet şi de profil, efectuate
factorii de mediu, în timp şi în spaŃiu. înainte şi după tratament. Evaluarea
PopulaŃia este împărŃită în: modificărilor părŃilor moi se face în
• Rase: albă, galbenă, neagră, roşie. vederea stabilirii diagnosticului şi a
planului de tratament şi se compară cu
• Tipuri regionale: nordic, alpin, dinaric,
aspectul facial după încheierea
osteuripid, mediteranian.
tratamentului.
• Tipuri constituŃionale: ectomorf, În urma analizelor efectuate pe
mezomorf, endomorf. fotografiile de faŃă şi de profil, se poate
Examenul clinic antropologic face bilanŃul examinării faciale, pentru
înregistrează: stabilirea armoniei sau disarmoniei
• aspectul exterior al corpului; esteticii faciale. Analizele examenului
• statura; fotostatic se aleg în funcŃie de tulburarea
• dimensiunile; estetică vizibilă clinic, pentru confirmarea
• contururile; diagnosticului morfologic ortodontic.
• forma capului;
• tipurile de profil; Tehnici de fotografiere
• aparatul dento-maxilar. CondiŃiile standard din timpul
fotografierii sunt următoarele:
Antropometria în ortopedia dento-
- pacientul este aşezat în poziŃie verticală,
facială constă în măsurători ale extremităŃii
în ocluzie habituală, cu buzele şi cu
cefalice şi ale elementelor aparatului
mentonul relaxat, cu privirea drept
dento-maxilar, realizată pe pacient, craniu,
înainte, cu urechile descoperite;
modele de ghips, fotografii, teleradiografii.
- capul este orientat după orizontala
Antropometria în ortopedia dento-
Frankfort, fără înclinaŃii;
facială cuprinde:

133
 Diagnosticul ortodontic

- în timpul expunerii, camera fotografică Fotografia de faŃă

este aşezată paralel cu linia mediană a
feŃei. Fotografia de faŃă este utilizată
pentru depistarea disproporŃiilor şi a
Există mai multe tehnici de asimetriilor faciale în plan transversal şi
fotografiere: vertical. Există mai multe analize ale
- Metoda Simon realizează o singură fotografiei de faŃă.
imagine cu două poziŃii diferite din faŃă şi
din profil, utilizând un singur aparat A. Analiza proporŃiilor divine
fotografic. trasează linia medio-sagitală a feŃei, care
- Metoda Schwarz realizează o singură trece prin punctele antropometrice
imagine cu două poziŃii diferite din faŃă şi cutanate mediene: Trichion, Trichion
din profil, fotografiind imaginea frontal, Glabella cutaneon, Nasion
subiectului în oglindă, cu un singur cutaneon, Subnazale frontal, Stomion
aparat fotografic. frontal, Pogonion cutaneon frontal şi
- Metoda Dausch-Neumann realizează Menton cutaneon frontal.
fotografia de faŃă şi de profil simultan, Se măsoară lăŃimea nasului, a
utilizând două aparate fotografic. gurii, a ochilor, a obrajilor şi se compară
- Metoda recomandată realizează trei cu valorile normale calculate pentru
fotografii (de faŃă, de profil şi în zâmbet), fiecare pacient, după distanŃa bialară, cu
utilizând un singur aparat fotografic. următoarele formule:

distanŃa Cheilion drept - stâng = 1,618 x distanŃa Ala dreaptă - stângă

distanŃa Canthus cutaneon drept - stâng = 2,618 x distanŃa Ala dreaptă - stângă
distanŃa Zygion cutaneon drept - stâng = 4,236 x distanŃa Ala dreaptă - stângă

Se trasează liniile orizontale: bicomisural şi planul obrajilor. ProporŃiile

perpendiculara din Trichion frontal pe linia măsurate ale feŃei se comparară cu
medio-sagitală a feŃei, perpendiculara din valorile normale ale proporŃiilor ideale,
Menton cutaneon frontal pe linia medio- calculate cu următoarele formale:
sagitală a feŃei, planul bipupilar, bialar,

distanŃa Trichion frontal - planul bialar : distanŃa planul bialar - Menton cutaneon frontal = 1,618
distanŃa Canthus cutaneon - planul bicomisural : distanŃa planul bicomisural - Menton cutaneon frontal = 1,618
distanŃa Trichion - Menton cutaneon frontal : distanŃa Zygion cutaneon drept - stâng = 1,618

B. Analiza simetriei faciale C. Analiza fotografiei compuse

permite diagnosticarea asimetriilor faciale
şi a deviaŃiei bărbiei de la linia medio-
sagitală a feŃei. Se trasează planurile de
referinŃă reprezentate de planul medio-
sagital şi cel bipupilar.
Analiza simetriei faciale constă în
măsurarea şi compararea distanŃelor de la
punctele antropologice laterale faciale la
planul median al feŃei. În cazul simetriei,
valorile din dreapta sunt egale cu cele din
stânga. În mod normal, planul medio-
sagital este vertical şi perpendicular pe
planul bipupilar, iar planurile bizigomatic,
bialar, bicomisural sunt paralele cu planul
bipupilar.
este utilizată pentru depistarea asimetriilor
faciale. Se trasează planul medio-sagital
facial (Nasion cutaneon frontal -
Subnazale frontal) şi se secŃionează două
fotografii de faŃă. Fotografiile se compun
din două hemifeŃe drepte şi două hemifeŃe
stângi. Se compară imaginile celor două
fotografii compuse. Dacă acestea sunt
identice, faŃa este simetrică; dacă acestea
sunt diferite, faŃa este asimetrică.
D. Analiza Tübingen determină
anumite distanŃe şi raporturi faciale.
Raportul dintre faŃa mijlocie şi cea
inferioară (distanŃa Glabella cutaneon
frontal - Subnazale frontal : distanŃa
Subnazale frontal - Menton cutaneon

134
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
frontal) este de 1 : 1 după Legan şi
Burstone.
Lungimea buzei superioare
(Subnazale frontal - Stomion frontal) are
valoarea normală de 20 mm după Rakosi
sau de 22,5 mm la băieŃi şi 20 mm la fete
după Legan şi Burstone. Lungimea buzei
inferioare (Stomion frontal - Menton
cutaneon frontal) are valoarea normală de
48 mm după Rakosi sau de 45,5 mm la
băieŃi şi 40 mm la fete după Legan şi
Burstone. Raportul dintre lungimea buzei
superioare şi inferioare este de 1 : 2 după
Legan şi Burstone.
Unghiul bărbiei (Gonion cutaneon
stâng - Menton cutaneon frontal - Gonion
cutaneon drept) este larg când faŃa
inferioară este joasă şi mic când faŃa
inferioară este înaltă.
PoziŃia mandibulei (Menton
cutaneon frontal) faŃă de planul medio-
sagital facial indică simetria sau asimetria
feŃei sau poziŃia centrată sau deplasată a
mandibulei.
E. Analiza regulii de aur utilizează
punctele dentare vizibile în zâmbet, prin
suprapunerea fotografiei din zâmbet peste
fotografia de faŃă. În mod normal, în
zâmbet este vizibilă faŃa vestibulară a
incisivilor superiori până la feŃele
vestibulare ale premolarilor primi superiori,
ca şi festonul lor gingival, pe o înălŃime de
2 - 3 mm.
LăŃimea ochilor (Canthus cutaneon
- Epicanthus cutaneon) se calculează
după media lăŃimii ambilor ochi. LăŃimea
zâmbetului (feŃele vestibulare ale
premolarilor primi drept şi stâng vizibile în
zâmbet) se apreciază prin suprapunerea
fotografiilor din zâmbet şi de faŃă, iar
valoarea normală a lăŃimii zâmbetului este
1,618 x AB (distanŃa etalon în mm dintre
două puncte de pe riglă). Raportul dintre
lăŃimea ochilor şi a zâmbetului are
valoarea normală de 161,8%.
Aprecierea lungimii marginii
incizale din zâmbet se apreciază prin
suprapunerea fotografiilor din zâmbet şi de
faŃă. Raportul (distanŃa Subnazale frontal -
Marginea incisivilor centrali superiori
vizibilă în zâmbet : distanŃa Marginea
incisivilor centrali superiori vizibilă în
zâmbet - Pogonion cutaneon frontal) are
valoarea normală de 161,8%.
135
Fotografia de profil
Fotografia de profil este utilizată
pentru aprecierea proporŃiilor faciale
laterale, a tipurilor de profil şi a relaŃiilor
dintre structurile dentare şi Ńesuturile moi.
Există mai multe analize ale fotografiei de
profil.
A. Analiza Schwarz a profilului
face o clasificare a tipurilor faciale laterale
şi de profil. Se trasează planurile de
referinŃă: orizontala Frankfort (Auriculare -
Orbitale cutaneon), perpendiculara din
Nasion cutaneon pe planul Frankfort
(planul Dreyfuss sau planul naso-frontal) şi
perpendiculara din Orbitale cutaneon pe
planul Frankfort (planul Simon sau planul
orbito-frontal).
Cele două perpendiculare
delimitează câmpul facial de profil, care
are valoarea normală între 13 - 14 mm la
copil şi între 15 - 17 mm la adult. În cazul
unui profil drept, punctul Subnasale se află
situat pe perpendiculara din Nasion
cutaneon, punctul Pogonion cutaneon se
află situat în mijlocul câmpului facial, iar
punctul Gnathion cutaneon se află situat
pe perpendiculara din Orbitale cutaneon.
Tipurile faciale laterale sunt
clasificate după poziŃia punctului
Subnasale faŃă de planul Dreyfuss:
• faŃă medie – Subnasale situat pe
planul Dreyfuss;
• faŃă anterioară – Subnasale situat
înaintea planului Dreyfuss;
• faŃă posterioară – Subnasale situat
înapoia planului Dreyfuss.
Tipurile de profil sunt clasificate
după poziŃia punctului Pogonion cutaneon
faŃă de poziŃia punctului Subnasale, din
câmpul facial de profil. CombinaŃia dintre
tipurile faciale laterale şi tipurile de profil
dă nouă variate de profiluri faciale:
• profil drept – Pogonion cutaneon situat
în aceeaşi poziŃie verticală cu punctul
Subnasale:
- profil drept mediu – armonic, biometric
- profil drept anterior
- profil drept posterior
• profil oblic înainte – Pogonion
cutaneon situat înaintea punctului
Subnasale:
- profil oblic înainte mediu
 Diagnosticul ortodontic
- profil oblic înainte anterior – Subnasale
situat înaintea planului Dreyfuss
- profil oblic înainte posterior
• profil oblic înapoi – Pogonion cutaneon
situat înapoia punctului Subnasale:
- profil oblic înapoi mediu
- profil oblic înapoi anterior
- profil oblic înapoi posterior – Subnasale
situat înapoia planului Dreyfuss.
Curbura facială (unghiul Glabella
cutaneon - Labiale inferior - Pogonion
cutaneon) are valoarea normală de 180º şi
este influenŃată de fizionomie, dar nu
întotdeauna corespunde cu relaŃia
scheletală subiacentă:
• profil drept – unghi de 180º;
• profil convex – unghi mai mic de 180º,
care indică deplasarea bărbiei către
posterior şi sugerează o relaŃie
scheletală clasa a II-a;
• profil concav – unghi mai mare de
180º, care indică deplasarea bărbiei
către anterior şi sugerează o relaŃie
scheletală clasa a III-a.
Profilul buzelor (unghiul tangentei
gurii [Subnazale - Pogonion cutaneon] –
planul Dreyfuss) are valoarea normală de
10º. Tangenta gurii secŃionează vermilion-
ul buzei superioare şi vine în contact cu
marginea buzei inferioare. DistanŃa buzei
inferioare (Labiale inferior) faŃă de
tangenta gurii are valoarea de 0 mm.
B. Analiza Tübingen a profilului
utilizează ca linii de referinŃe
perpendiculara din Glabella cutaneon
(planul Izard sau planul fronto-glabelar),
perpendiculara din Orbitale cutaneon
(planul Simon sau planul orbito-frontal) şi
linia estetică Z (Pronasale - Pogonion
cutaneon).
Tipurile faciale laterale sunt
clasificate după distanŃa buzei superioare
(Labiale superior) faŃă de planul Izard:
• faŃă medie – distanŃa este de 0 mm;
• faŃă anterioară – distanŃa este mai
mică de 0 mm;
• faŃă posterioară – distanŃa este mai
mare de 0 mm.
DistanŃa buzei inferioare (Labiale
inferior) faŃă de linia estetică Z este între 0
- 4 mm după Rakosi.
Unghiul Z după Merrifield
(orizontala Frankfort - linia Ńesuturilor moi
136
[Labiale inferior - Pogonion cutaneon])
trece tangent la Pogonion cutaneon şi la
cel mai anterior punct al buzei inferioare şi
are valoarea normală de 80º pentru adult
şi 71,8º pentru copilul cu dentiŃie mixtă.
C. Analiza profilului buzelor se
realizează prin comparaŃie cu valorile
calculate, apreciind poziŃia şi structura
buzelor.
Lungimea buzei superioare
(Subnasale - Stomion) are valoarea
normală de 24 mm după Rakosi sau de
22,5 mm pentru băieŃi şi 20 mm pentru
fete după Legan şi Burstone. Lungimea
buzei inferioare (Stomion - Gnathion
cutaneon) are valoarea normală de 48 mm
după Rakosi sau de 45,5 mm pentru băieŃi
şi 40 mm pentru fete după Legan şi
Burstone. Raportul dintre lungimea buzei
superioare şi inferioare este de 1 : 2 după
Rakosi.
DistanŃa buzei superioare (Labiale
superior) faŃă de linia estetică Z
(Pronasale - Pogonion cutaneon) are
valoarea normală între 1 - 4 mm după
Rakosi. DistanŃa buzei inferioare (Labiale
inferior) faŃă de linia estetică Z are
valoarea normală între 0 - 2 mm după
Rakosi. Această distanŃă scade cu 0,2
mm/an, de la vârsta de 8,6 ani.
DistanŃa buzei inferioare (Labiale
inferior) faŃă de tangenta gurii (Subnazale
- Pogonion cutaneon) are valoarea
normală de 0 mm după Schwarz. DistanŃa
buzei inferioare faŃă de linia Ńesuturilor moi
(Labiale inferior - Pogonion cutaneon) are
valoarea normală de 0 mm (între -1mm
până la -2 mm) după Holdaway.
Unghiul nazo-labial (Tangenta
Columellei - Subnasale - Labiale superior)
are valoarea normală între 90º - 110º după
Rakosi.
Unghiul de profil al buzelor
(Subnazale - Pogonion cutaneon - planul
Dreyfuss) are valoarea normală de 10º
după Schwarz.
D. Analiza proporŃiilor faciale
laterale împarte faŃa în trei etaje, evaluând
relaŃiile verticale dintre acestea: treimea
superioară (frontală), treimea medie
(nazală) şi treimea inferioară (maxilară).
ÎnălŃimea facială inferioară are valoarea
normală de 55% după Legan şi Burstone.
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
E. Analiza proporŃiilor faciale
laterale după Legan şi Burstone
evaluează relaŃiile verticale faciale ale
profilului.
Convexitatea facială (unghiul
Glabella cutaneon - Subnazale - Pogonion
cutaneon) are valoarea normală între 120º
± 4º.
Raportul dintre înălŃimea facială
superioară şi inferioară (distanŃa Glabella
cutaneon - Subnazale : distanŃa
Subnasale - Menton cutaneon) este de 1 :
1.
Unghiul dintre faŃa inferioară şi gât
(Subnazale - Gnathion cutaneon - Punctul
cervical) are valoarea normală între 100º ±
7º.
Raportul dintre înălŃimea şi
adâncimea feŃei inferioare (distanŃa
Subnazale - Gnathion cutaneon : distanŃa
Punctul cervical - Gnathion cutaneon) are
valoarea de 120%.
Unghiul nazo-labial (Tangenta
Columellei - Subnasale - Labiale superior)
are valoarea normală între 102º ± 8º.
DistanŃa buzei superioare (Labiale
superior) faŃă de tangenta gurii (Subnazale
- Pogonion cutaneon) are valoarea
normală între 3 ± 1 mm. DistanŃa buzei
inferioare (Labiala inferior) faŃă de
tangenta gurii are valoarea normală între 3
± 1 mm.
Adâncimea şanŃului labio-
mentonier faŃă de linia Ńesuturilor moi
(Labiale inferior - Pogonion cutaneon) are
valoarea normală între -4 ± 2 mm.
Raportul dintre buza superioară şi
inferioară (distanŃa Subnazale - Stomion :
distanŃa Stomion - Menton cutaneon) este
de 1 : 2.
ProporŃiile feŃei inferioare (distanŃa
Subnazale - Labiale inferior : distanŃa
Labiale inferior - Menton cutaneon) este
de 1 : 1.
DistanŃa spaŃiului interlabial
(Stomion superior - Stomion inferior) are
valoarea normală între 2 ± 2 mm.
F. Analiza laterală a Ńesuturilor
moi după Epker şi Fish determină
valorile normale pentru relaŃiile verticale
laterale şi configuraŃia Ńesuturilor moi.
Raportul dintre înălŃimea facială
superioară şi inferioară (distanŃa Glabella
cutaneon - Subnasale : distanŃa
137
Subnasale - Menton cutaneon) are
valoarea normală de 100%.
Raportul dintre lungimea buzei
superioare şi inferioare (distanŃa
Subnasale - Stomion : distanŃa Stomion -
Menton cutaneon) are valoarea de 50%.
Raportul relaŃiilor verticale laterale
ale feŃei inferioare (distanŃa Subnasale -
Labiale inferior : distanŃa Labiale inferior -
Menton cutaneon) are valoarea de 100%.
G. Analiza laterală a Ńesuturilor
moi după Rakosi este reprezentată de
măsurători liniare şi angulare pentru
evaluarea profilului facial.
ÎnălŃimea facială superioară
(distanŃa de la perpendiculara din Canthus
- Glabella cutaneon-Subnazale) are
valoarea normală de 47,5 mm.
ÎnălŃimea facială inferioară
(Subnasale - Gnathion cutaneon) are
valoarea normală de 73,5 mm.
Raportul dintre înălŃimea facială
laterală superioară şi inferioară (distanŃa
de la perpendiculara din Canthus -
Glabella cutaneon-Subnazale : distanŃa
Subnasale - Gnathion cutaneon) are
valoarea normală de 2 : 3.
Lungimea buzei superioare
(Subnasale - Stomion) are valoarea
normală de 24 mm. Lungimea buzei
inferioare (Subnasale - Gnathion
cutaneon) are valoarea normală de 48
mm.
Raportul dintre lungimea buzei
superioare şi inferioare este de 1 : 2.
Lungimea părŃii orizontale a gâtului
(Punctul cervical - Gnathion cutaneon) are
valoarea între 56 ± 4 mm.
Unghiul conturului facial (Glabella
cutaneon - Subnazale - Pogonion
cutaneon) are valoarea normală între -3º şi
-11º.
Unghiul nazo-labial (Tangenta
Columellei - Subnasale - Labiale superior)
are valoarea normală între 90º - 110º.
Unghiul format de buza inferioară,
bărbie şi gât (Labiale inferior-Pogonion
cutaneon – Gnathion cutaneon-Punctul
cervical) are valoarea normală între 110º ±
8.
DistanŃa buzei superioare (Labiale
superior) faŃă de linia estetică Z
(Pronasale - Pogonion cutaneon) are
valoarea normală între 1 - 4 mm. DistanŃa
 Diagnosticul ortodontic

buzei inferioare (Labiale inferior) faŃă de Tipurile de creştere (rotaŃie)

linia estetică Z are valoarea normală între mandibulară după Björk sunt următoarele:
0 - 2 mm. • tipul deschis (rotaŃie posterioară)
caracterizat prin:
INVESTIGAłIA CU CARACTER - înclinarea capului condilului mandibular
PREVIZIONAL spre posterior;
- curbura canalului mandibular aproape
Evaluarea creşterii faciale este dreaptă;
importantă în planificarea tratamentului - unghiurile Gonion şi Condylion obtuze;
ortodontic, deoarece se poate constata o - marginea inferioară a mandibulei în linie
neconcordanŃă între vârsta cronologică dreaptă sau concavă;
(civilă) şi vârsta biologică (dentară – - corticala simfizei mentoniere subŃire, cu
erupŃia dentară şi osoasă – radiografia înclinaŃie anterioară;
pumnului) a pacientului. De asemenea, - unghi interincisiv scăzut, prin înclinarea
există o concordanŃă între creşterea în vestibulară a incisivilor;
înălŃime a pacientului şi ratele de creştere - axele molare cu tendinŃă de închidere
a diferitelor regiuni ale craniului (calculate mezială;
pe ani, sex, relaŃii liniare ale măsurătorilor - distanŃa Naso-spinalis anterior - Menton
efectuate pe teleradiografii). cu tendinŃă de creştere.
Pentru a face o prognoză a • tipul închis (rotaŃie anterioară)
creşterii faciale, este necesar să se caracterizat prin:
evalueze: - înclinarea capului condilului mandibular
• direcŃia de creştere facială; spre anterior;
• dimensiunile viitoare ale structurilor - curbura canalului mandibular
scheletale; accentuată;
• relaŃiile viitoare dintre structurile - unghiurile Gonion şi Condylion ascuŃite;
scheletale; - marginea inferioară a mandibulei
• momentele ratelor de creştere a convexă;
diferitelor regiuni ale craniului; - corticala simfizei mentoniere groasă, cu
înclinaŃie posterioară;
• viteza şi cantitatea ratelor de creştere - unghi interincisiv crescut, cu tendinŃă la
a diferitelor regiuni ale craniului; supraocluzie frontală;
• influenŃa tratamentului ortodontic - axele molare cu tendinŃă de închidere
asupra creşterii. distală;
- distanŃa Naso-spinalis anterior - Menton
Metode de predicŃie a creşterii faciale redusă.
• tipul mediu (rotaŃie neutrală)
Metodele de predicŃie a creşterii caracterizat prin:
faciale pot fi calitative (structurale) şi - înclinarea capului condilului mandibular
cantitative (longitudinale sau metrice). gradual spre posterior;
- curbura canalului mandibular gradual
A. Previziunea structurală a lui scăzută;
Björk stabileşte pe teleradiografia de - unghiurile Gonion şi Condylion normale;
profil, prin metoda implantelor, trei tipurile - marginea inferioară a mandibulei
de creştere mandibulară, în funcŃie de opt normală;
parametri: - corticala simfizei mentoniere medie, cu
- înclinarea condilului mandibular; înclinaŃie normală;
- curbura canalului mandibular; - axele molare medii;
- unghiul goniac; - distanŃa Naso-spinalis anterior - Menton
- forma rebordului bazilar al mandibulei; normală.
- înclinarea simfizei mentoniere; Această tehnică nu este metrică, ci
- forma simfizei mentoniere; este o previziune structurală, care
- axele primilor molari inferiori; evaluează tendinŃa de creştere
- înălŃimea facială anterioară inferioară. mandibulară, fără a lua în calcul ereditatea
şi are o valoare de prognostic. În 1979

138
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
această metodă a fost completată de
scorul Leiba-Charron, care a atribuit un
coeficient, în funcŃie de importanŃa clinică,
a semnelor structurale descrise de Björk şi
de Ricketts. Lavergene şi Gasson au
propus o schemă, sub forma unei
arborizaŃii, care reprezintă influenŃa
rotaŃiilor mandibulare asupra
morfogenezei malocluziilor, găsind 11
grupe de rotaŃii, pe un studiu al pacienŃilor
cu implante.
B. Previziunea metrică de la
Montréal a teleradiografiei de profil, este
inspirată din conceptele lui Burstone şi
Baril şi utilizează:
- comparaŃia creşterii generale cu curba
mijlocie a creşterii;
- analiza maturaŃiei oaselor după atlasul
lui Greulich şi Pyle;
- aprecierea tipologiei şi a gradelor de
dezvoltare după grila lui Wetzel.
Această analiză este foarte
detailată şi permite situarea pacientului în
curba de creştere, iar creşterea generală
este evaluată în unităŃi negative la
prepubertate şi în unităŃi pozitive la
postpubertate. Basée, după fiecare punct
cefalometric, construieşte profilul viitor al
pacientului. Metoda este lungă şi
complexă, dar nu completă privind toate
structurile cranio-faciale şi nu ia în calcul
ereditatea.
C. Previziunea simplificată a lui
Lysle E. Johnston a superpoziŃiei
teleradiografiilor de profil, după planum-ul
bazei craniului (Sella turcica - Nasion),
centrul superpoziŃiei fiind în Sella turcica
utilizează grile ale punctelor cefalonetrice
A şi B Downs. Se urmăresc mişcările
punctelor A şi B Downs în timpul creşterii,
după vârstă şi sex.
Această metodă face previziunea
creşterii după două puncte alveolare, care
sunt insuficiente pentru previziunea
creşterii şi nu ia în calcul ereditatea.
D. Previziunea metrică şi
structurală a lui Enlow şi Moyers din
1969, evaluează creşterea în limitele
echilibrului sau a dezechilibrului
proporŃiilor arhitecturale, fiind o analiză a
formei schemei generale, completate cu
analiza creşterii, dar nu se bazează pe o
139
construcŃie cefalometrică şi nu ia în calcul
ereditatea.
E. Analiza Rakosi (1993) a
superpoziŃiilor teleradiografiilor de profil
clasifică tipurile de rotaŃie faciale.
SuperpoziŃiile generale se fac după
planum-ul bazei craniului (Sella turcica -
Nasion).
SuperpoziŃiile locale analizează
poziŃiile şi dimensiunile maxilare,
mandibulare, symphysis mentalis şi axele
incisive.
SuperpoziŃiile maxilare se fac după
planum-ul bazei craniului după Schwarz
(Antrum sellae centralis - Nasion), planul
maxilar după Schwarz (Naso-spinalis
anterior - Naso-spinalis posterior) şi
perpendiculara din Nasion cutaneon pe
planul bazei craniului după Schwarz.
SuperpoziŃiile mandibulare se fac
după planum-ul bazei craniului (Sella
turcica - Nasion), planul facial Downs
(Nasion - Pogonion) şi axa Y (Sella turcica
- Gnathion).
Rakosi clasifică tipurile de rotaŃie
facială, cu ajutorul a cinci unghiuri.
Unghiul Sella (Sella turcica -
Nasion) apreciază poziŃia articulaŃiei
temporo-mandibulare şi a Fossae
Glenoide. Unghiul este scăzut în tiparul
orizontal de rotaŃie mandibulară şi crescut
în tiparul vertical de rotaŃie mandibulară.
Unghiul articular (Sella turcica -
Articulare - Gonion) apreciază poziŃia
mandibulei faŃă de baza craniului. Unghiul
este scăzut în tiparul orizontal de rotaŃie
mandibulară şi crescut în tiparul vertical de
rotaŃie mandibulară.
Unghiul goniac (Articulare - Gonion
- Menton) apreciază tiparul de creştere
condiliană. Unghiul este scăzut în tiparul
orizontal de rotaŃie mandibulară şi crescut
în tiparul vertical de rotaŃie mandibulară.
Unghiul bazelor scheletale dintre
planului maxilar după Schwarz (Naso-
spinalis anterior - Naso-spinalis posterior)
şi planul mandibular după Downs (Menton
- Gonion), apreciază tipul sindroamelor
faciale, după tiparul de rotaŃie facială.
Unghiul este scăzut în tiparul vertical de
rotaŃie schelatală şi crescut în tiparul
orizontal de rotaŃie maxilară.
Unghiul de înclinaŃie facială
(Nasion cutaneon - planum bazei craniului
 Diagnosticul ortodontic
- planului maxilar), apreciază înclinaŃia
facială a feŃei inferioare. Unghiul este
scăzut în tiparul vertical de rotaŃie maxilară
şi crescut în tiparul orizontal de rotaŃie
maxilară.
Vizualizarea obiectivelor de tratament
Vizualizarea obiectivelor de
tratament (VTO) reprezintă un ghid
necesar deciziei terapeutice din ortodonŃie
şi ortopedie dento-facială, care se
adresează modificărilor ocluzale, direcŃiei
şi calităŃii creşterii, profilului scheletal şi a
Ńesuturilor moi a pacientului. Acest ghid
permite ortodontului să găsească, dintre
multitudinea de opŃiuni, care decizie este
individualizată planului de tratament al
pacientului. VTO se poate realiza prin mai
multe metode:
- setarea dinŃilor (set-up–ul modelelor din
ghips în laboratorul de tehnică dentară
sau set-up–ul computerizat) oferă
posibilitatea de a vedea modul de
armonizare a arcadelor dentare (cu sau
fără extracŃie);
- superpoziŃiile cefalometrice care
previzionează creşterea facială prin
simulări computerizate cefalometrice bi
sau tridimensionale şi care apreciază
schimbările produse prin tratamentul
ortodontic care va fi instituit;
- fotocefalometria computerizată care
creează noul profil probabil al pacientului
după tratamentul ortodontic aplicat.
A. Analiza Downs (1948) a
superpoziŃiilor succesive ale
teleradiografiilor de profil compară tipurile
faciale de profil înainte şi după tratamentul
ortodontic.
SuperpoziŃiile cefalometrice laterale
se fac după planul Bolton - Nasion sau
planul Basion - Nasion. Centrul
superpoziŃiei se află în punctul R, care
este format de mijlocul perpendicularei din
Sella turcica pe unul din planurile de
referinŃă.
Downs descrie tipurile faciale de
profil, cu ajutorul a trei sau mai multor
unghiuri.
Unghiul facial (Porion-Orbitale –
Nasion-Pogonion) apreciază poziŃia
sagitală a mandibulei. Unghiul este scăzut
în profilul convex retrognatic (clasa a II-a
140
scheletală) şi crescut în profilul concav
prognatic (clasa a III-a scheletală). Unghiul
creşte cu +0,3º în fiecare an, începând cu
vârsta de 9 ani.
Unghiul de convexitate (Nasion - A
Downs - Pogonion) apreciază poziŃia
sagitală a maxilarului. Unghiul este negativ
în profilul concav prognatic (clasa a III-a
scheletală) şi pozitiv în profilul convex
retrognatic (clasa a II-a scheletală).
Unghiul axei Y (Porion-Orbitale –
Gnathion-Sella turcica) apreciază direcŃia
creşterii feŃei. Unghiul este scăzut în
profilul concav prognatic (clasa a III-a
scheletală) şi crescut în profilul convex
retrognatic (clasa a II-a scheletală).
Unghiul planului AB (A Downs-B
Downs – Nasion-Pogonion) apreciază
poziŃia dinŃilor faŃă de schelet. Unghiul
este negativ în profilul convex retrognatic
(clasa a II-a scheletală) şi pozitiv în profilul
concav prognatic (clasa a III-a scheletală).
Unghiul planului madibular (Porion-
Orbitale – Menton-Gonion) apreciază
relaŃia scheletală verticală a mandibulei
faŃă de planul Frankfort. Unghiul este
scăzut în profilul concav prognatic (clasa a
III-a scheletală) şi crescut în profilul
convex retrognatic (clasa a II-a
scheletală). Unghiul scade cu -0,3º în
fiecare an, începând cu vârsta de 9 ani.
Unghiul planului de ocluzie (Porion-
Orbitale – plan de ocluzie Downs)
apreciază înclinaŃia planului ocluzal faŃă
de planul Frankfort. Unghiul este scăzut în
profilul concav prognatic (clasa a III-a
scheletală) şi crescut în profilul convex
retrognatic (clasa a II-a scheletală).
Unghiul interincizal apreciază
dimensiunea verticală şi orizontală a
ocluziei incisive, după variaŃia angulaŃiei
axelor incisivilor superiori şi inferiori.
Unghiul este scăzut în profilul convex
retrognatic (clasa a II-a scheletală) şi
crescut în profilul concav prognatic (clasa
a III-a scheletală).
Unghiul axei incisivului inferior cu
planul ocluzal apreciază poziŃia sagitală a
incisivilor inferiori faŃă de planul de ocluzie.
Unghiul este scăzut în profilul convex
retrognatic (clasa a II-a scheletală) şi
crescut în profilul concav prognatic (clasa
a III-a scheletală).
Unghiul axei incisivului inferior cu
planul mandibular apreciază poziŃia
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
sagitală a incisivilor inferiori faŃă de planul
mandibular. Unghiul este scăzut în profilul
concav prognatic (clasa a III-a scheletală)
şi crescut în profilul convex retrognatic
(clasa a II-a scheletală).
DistanŃa incisivului superior la linia
A Downs - Pogonion apreciază poziŃia
sagitală a incisivului central superior.
Unghiul este scăzut în profilul concav
prognatic (clasa a III-a scheletală) şi
crescut în profilul convex retrognatic (clasa
a II-a scheletală).
Tipurile faciale de profil după
Downs sunt următoarele:
• profil convex retrognatic (clasa a II-a)
caracterizat prin:
- unghi facial micşorat;
- unghi de convexitate pozitiv;
- plan ocluzal înclinat.
• profil drept mesognatic caracterizat
prin valori unghiulare normale.
• profil concav prognatic (clasa a III-a)
caracterizat prin:
- unghi facial mărit;
- unghi de convexitate negativ;
- plan ocluzal orizontal;
- prodonŃie inferioară.
• profil biprotruziv prognatic caracterizat
prin:
- unghi facial micşorat;
- unghi de convexitate pozitiv.
B. Analiza Steiner (1953) a
superpoziŃiilor teleradiografiilor de profil
vizualizează obiectivele tratamentului
ortodontice după un bilanŃ scheletal şi
dento-scheletal raportat la o hartă de
valori ideale.
SuperpoziŃiile maxilare se fac după
planum-ul bazei craniului (Sella turcica -
Nasion), centrul superpoziŃiei fiind în
Nasion. Se urmăresc mişcările punctului A
Downs, a axelor incisive şi a axului
rădăcinii meziale a molarului prim
permanent superior.
SuperpoziŃiile mandibulare se fac
după planul mandibular (Gnathion -
Gonion), centrul superpoziŃiei fiind în
Gnathion. Se urmăresc mişcările punctului
D Steiner, a axelor incisive şi a axului
rădăcinii meziale a molarului prim
permanent inferior.
BilanŃul scheletal şi dento-scheletal
a hărŃii se face după unghiului ANB = 2°, a
141
distanŃei incisivului maxilar la linia NA = 4
mm, a distanŃei incisivului mandibular la
linia NB = 4 mm, a distanŃei Pogonion la
linia NB variabilă şi a raportului Holdaway
= 2 mm. Pe hartă sunt prezentate o serie
de diagrame cu formă de chevron,
schematizând valorile axelor incisivilor în
ocluzie, în funcŃie de corijarea unghiul
ANB. Posibilitatea creşterii la nivelul
Pogonion-ului poate fi estimată în timpul
duratei tratamentului. La o valoare
cunoscută a repoziŃionării incisive, se
determină planul de tratament, necesitatea
extracŃiilor ]n scop ortodontic şi valoarea
ancorajului necesar, evoluând spre o
armonie dento-maxilară.
C. Analiza Tweed (1954) a
superpoziŃiilor teleradiografiilor de profil
compară tipurile de creştere facială şi
apreciază mişcările obŃinute după
tratamentul ortodontic activ şi stabilitatea
rezultatelor după contenŃie.
SuperpoziŃiile generale se fac după
planum-ul bazei craniului (Sella turcica -
Nasion), centrul superpoziŃiei fiind în Sella
turcica. Analizează ameliorarea profilului şi
mişcările dentare şi nu evidenŃiază
efectele tratamentului ortodontic şi a
creşterii cranio-faciale.
SuperpoziŃiile locale analizează
mişcările dentare şi ale bazelor osoase
prin tratament ortodontic.
SuperpoziŃiile maxilare se fac după
planul maxilar (Naso-spinalis anterior -
Naso-spinalis posterior), centrul
superpoziŃiei fiind în Naso-spinalis
anterior. Se urmăresc mişcările axelor
incisive, a axului rădăcinii meziale a
molarului prim permanent superior şi
extruzia molară.
SuperpoziŃiile mandibulare se fac
după planul mandibular (Gnathion -
Gonion), centrul superpoziŃiei fiind în
Gnathion. Se urmăresc creşterile
mandibulare posterioare (înălŃimea şi
lungimea) şi mişcările axelor incisive.
Previziunea creşterii longitudinale a
lui Tweed utilizează superpoziŃiile
teleradiografiilor de profil cu 1 - 2 ani
înainte de debutul tratamentului, la
intervale de 6 - 12 luni, observând direcŃia
de creştere facială favorabilă sau
nefavorabilă.
 Diagnosticul ortodontic
Analiza Tweed a superpoziŃiilor
teleradiografiilor de profil vizualizează
obiectivele tratamentului ortodontic după
unghiul FMIA, cu valoarea minimă de 65°.
Unghiul FMIA apreciază calitatea estetică
şi impune corecŃiile terapeutice asupra
incisivilor inferiori şi arată necesitatea
extracŃiilor dentare în scop ortodontic şi a
tipului de ancoraj.
Tweed descrie clasele şi tipologiile
tendinŃelor particulare de creştere facială,
în funcŃie de unghiul ANB (A Downs -
Nasion - B Downs):
• creştere facială de tip A (25% din
subiecŃi) caracterizată prin:
- dezvoltare în jos şi înainte;
- deplasarea etajului mijlociu în acelaşi
sens cu a etajului inferior al feŃei;
- unghi ANB normal sau de 4º - 5º
(tratament ortodontic înaintea erupŃiei
canine);
- prognostic bun.
• creştere facială de tip B (15 % din
subiecŃi) caracterizată prin:
- dezvoltare în jos şi înainte;
- deplasarea etajului mijlociu spre anterior,
mai rapid decât a etajului inferior al feŃei;
- profil convex;
- unghi ANB crescut sau de 4º - 5º
(tratament ortodontic) sau de 6º - 7º
(tratament chirurgical-ortodontic);
- agravarea decalajului scheletal de clasa
a II-a.
• creştere facială de tip C (60% din
subiecŃi) caracterizată prin:
- dezvoltare în jos şi înainte;
- deplasarea etajului inferior spre anterior,
mai rapid decât a etajului mijlociu al
feŃei;
- unghi ANB scăzut;
- unghi FMA de 20º (creştere orizontală),
între 20º - 30º (creştere armonică) sau
de 30º (creştere verticală);
- recidive inferioare (contenŃie bimaxilară
de lungă durată);
- atenuarea decalajului scheletal de clasa
a II-a.
După Langlade, această metodă
este prea simplă pentru a fi aplicată tuturor
pacienŃilor şi necesită o mare experienŃă.
Metoda nu utilizează măsurătorile şi
valorile proporŃiilor, ci numai unghiul ANB
şi nu ia în calcul ereditatea.
142
D. Analiza Sassouni (1958) a
superpoziŃiilor cefalometrice apreciază
dimensiunile, poziŃiile şi evaluările în sens
vertical înainte şi după tratament.
SuperpoziŃiile cefalometrice
laterale se fac după planul suborbitar
(Clinoidale - Plafonul Orbital), centrul
superpoziŃiei fiind în Nasion. Se evaluează
lungimea planum-ului bazei craniului
(Sella turcica - Nasion), lungimea maxilară
(Naso-spinalis anterior - Naso-spinalis
posterior) şi lungimea mandibulei (Gonion
- Pogonion).
Se evaluează poziŃiile maxilare,
mandibulare, dentare superioare, planul
de referinŃă fiind planul macilar (Naso-
spinalis anterior - Naso-spinalis posterior),
iar punct de înregistrare fiind în A Downs.
Se evaluează poziŃiile dentare inferioare,
plan de referinŃă fiind planul mandibular
(Gonion – Pogonion), iar punct de
înregistrare în B Downs.
Se evaluează înălŃimea planului
maxilar, simetria incisivă şi molară şi
poziŃia punctului Go, plan de referinŃă fiind
planul suborbitar (Clinoidale - Plafonul
Orbital), iar punct de înregistrare anterior
în Nasion şi punct de înregistrare posterior
în Gonion.
Previziunea de creştere metrică,
structurală şi ereditară a lui Sassouni
realizează o analiză arhitecturală şi
frontală a creşterii, utilizând:
- analiza tipurile faciale ale pacientului, în
sens sagital (clasa I, a II-a şi a III-a) şi în
sens vertical (ocluzie normală, ocluzie
adâncă şi ocluzie deschisă);
- analiza ereditară heredo-colaterală a
feŃei, fotografică, antropometrică,
cefalometrică şi superpoziŃiile
teleradiografiilor de profil la nivelul bazei
craniului, a maxilarului şi a mandibulei;
- intensitatea şi rata de creştere a
pacientului comparativ cu standardele
creşterii şi stabilirea curbei de creştere a
vârstei dentare, osoase şi staturale.
Analiza Sassouni determină
poziŃiile şi relaŃiile sagitale şi verticale
dintre bazele scheletale şi structurile
dentare, raportate la arcurile de cerc care
converg într-un plan tangent la baza
craniului şi la planul mandibular. Analiza
utilizează cele patru planuri orizontale de
referinŃă: planum bazei craniului, planul
maxilar, planul ocluzal şi planul
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
mandibular, care converg posterior în
punctul 0. Din acest punct se trasează
arcuri de cerc cu compasul, prin mai multe
puncte (Nasion, Naso-spinalis anterior, A
Downs, Temporale, Dorsum Sella), care
se găsesc în anumite poziŃii şi relaŃii.
Analiza este utilizată pentru anomaliile
dento-maxilare scheletale sagitale şi
verticale, în studiile populaŃionale, în
medicina legală (determinarea paternităŃii)
şi în chirurgia ortognatică.
Sassouni descrie patru tipuri
scheletale:
- tipul I scheletal – planul bazei craniului
nu este convergent în punctul 0;
- tipul II scheletal – planul maxilar nu este
convergent în punctul 0;
- tipul III scheletal – planul ocluzal nu este
convergent în punctul 0,
- tipul VI scheletal – planul mandibular nu
este convergent în punctul 0.
Sassouni descrie trei tipuri de
profiluri scheletale:
- profil prearcial (convex) – pe arcul de
cerc care trece prin Nasion şi are centrul
în punctul 0, punctele Naso-spinalis
anterior, Incisale superior şi Pogonion se
află anterior arcului;
- profil arcial (drept) – pe arcul de cerc
care trece prin Nasion şi are centrul în
punctul 0, se află punctele Naso-spinalis
anterior, Incisale superior şi Pogonion;
- profil postarcial (concav) – pe arcul de
cerc care trece prin Nasion şi are centrul
în punctul 0, punctele Naso-spinalis
anterior, Incisale superior şi Pogonion se
află posterior arcului.
Analiza permite stabilirea
previziunii de creştere individuală a
profilului, a planurilor feŃei, a dentiŃiei şi a
tiparului facial al pacientului, în funcŃie de
ereditate, dar este o metodă dificilă de
abordat.
E. Analiza Ricketts (1960) a
superpoziŃiilor teleradiografiilor de profil,
compară tipurile de creştere facială înainte
şi după tratament.
SuperpoziŃiile cefalometrice laterale
se fac după două planuri de referinŃă:
planul Basion - Nasion şi planul dintre
punctul construit CC şi Gnathion după
Ricketts. Punctul CC reprezintă centrul
superpoziŃiei, fiind format de
perpendiculara dusă prin Pterygomaxillare
143
la orizontala Frankfort şi punctul Gnathion
după Rakosi cu planul Basion - Nasion. Se
evaluează baza craniului, evoluŃia
maxilarului, a mandibulei, a dentiŃiei şi a
Ńesuturilor moi.
SuperpoziŃiile generale se fac după
planul Basion - Nasion, centrul
superpoziŃiei fiind în punctul CC.
SuperpoziŃiile locale analizează
poziŃiile symphysis mentalis, a punctului A,
a axei incisive şi molare inferioare.
SuperpoziŃiile maxilare se fac după
planul maxilar (Naso-spinalis anterior -
Naso-spinalis posterior), centrul
superpoziŃiei fiind în Naso-spinalis
anterior.
SuperpoziŃiile mandibulare se fac
după planul punct Xi - Protuberantia menti,
centrul superpoziŃiei fiind în Protuberantia
menti.
Previziunea creşterii lui Ricketts a
superpoziŃiilor teleradiografiilor de profil,
este o analiză cantitativă şi compară
tipurile de creştere facială înaintea
tratamentului ortodontic, cu 2 - 3 ani, după
structura masivului facial.
Ricketts descrie trei tipuri de
creştere facială, cu ajutorul a cinci
unghiuri.
Axa facială (unghiul Nasion -
Basion - Pterygomaxillare) apreciază
direcŃia generală de creştere facială.
Unghiul este scăzut în tiparul vertical de
creştere facială (dolichofacial) cu faŃă
alungită vertical şi crescut în tiparul
orizontal de creştere facială (brachyfacial)
cu faŃă scurtată vertical.
Adâncimea facială (unghiul Nasion-
Pogonion – Porion-Orbitale) apreciază
poziŃia sagitală a mentonului. Unghiul este
scăzut în tiparul vertical de creştere facială
(dolichofacial) şi crescut în tiparul orizontal
de creştere facială (brachyfacial).
Începând cu vârsta de 9 ani, acest unghi
creşte cu +0,3º în fiecare an.
Planul mandibular (unghiul
Menton-Gonion – Porion-Orbitale)
apreciază forma mandibulei. Unghiul este
scăzut în tiparul orizontal de creştere
facială (brachyfacial) şi crescut în tiparul
vertical de creştere facială (dolichofacial).
Începând cu vârsta de 9 ani, acest unghi
scade cu -0,3º în fiecare an.
ÎnălŃimea facială inferioară (unghiul
Naso-spinalis anterior - Punctul Xi -
 Diagnosticul ortodontic

Pterygomaxillare) apreciază divergenŃa - tipul de rotaŃie facială – după raportul

maxilarelor. Unghiul este scăzut în tiparul dintre înălŃimea facială posterioară (Sella
orizontal de creştere facială (brachyfacial) turcica - Gonion) şi înălŃimea facială
şi crescut în tiparul vertical de creştere anterioară (Nasion - Gnathion) cu
facială (dolichofacial). valoarea normală între 62 - 65%;
Arcul mandibular (unghiul DC - Xi - - tipul de rotaŃie mandibulară – după
Protuberantia menti) apreciază morfologia raportul dintre planum-ul bazei craniului
mandibulară şi angulaŃia dintre ramus şi (Sella turcica - Nasion) şi planul
basis mandibular. Unghiul este scăzut în mandibular (Gonion - Gnathion) cu
tiparul vertical de creştere facială valoarea normală de 32º;
(dolichofacial) şi crescut în tiparul orizontal - tipul de rotaŃie facială – după suma
de creştere facială (brachyfacial). unghiurilor posterioare (unghiul sfenoidal
Începând cu vârsta de 8,5 ani, unghiul [Nasion - Sella turcica - Basion], unghiul
creşte cu +0,5º pe an. articular [Sella turcica - Articulare -
Tipurile de creştere facială după Gonion], unghiul goniac [Condylion -
Ricketts sunt următoarele: Gonion - Menton) cu valoarea normală
• brachyfacial – creştere orizontală, faŃă de 398º;
scurtă, caracterizat prin: - unghiul goniac anterior (Nasion - Gonion
- unghi crescut al axei faciale; - Gnathion) cu valoarea normală între
- unghi crescut al adâncimii faciale; 70º - 75º;
- unghi scăzut al planului mandibular; - unghiul axei faciale după Ricketts
- unghi scăzut al înălŃimii faciale (Nasion - Basion - Pterygomaxillare) cu
inferioare; valoarea normală de 90º;
- unghi crescut al arcului mandibular. - unghiul Schwarz (Naso-spinalis anterior-
• mesofacial – creştere neutră, faŃă Naso-spinalis posterior – Gnathion-
medie, caracterizat prin: Gonion) cu valoarea normală de 28º.
- unghi mediu al axei faciale; Pentru fiecare parametru există
- unghi mediu al adâncimii faciale; limite de variabilitate normală, iar pentru
- unghiul mediu al planului mandibular; abateri există 3 deviaŃii standard (±, ±±,
- unghiul mediu al înălŃimii faciale ±±±) care vor determina tipurile de rotaŃie
inferioare; faciale (normală, anterioară sau
- unghiul mediu al arcului mandibular. posterioară).
• dolichofacial – creştere verticală, faŃă
lungă, caracterizat prin: G. Analiza VTO (obiective de
- unghi scăzut al axei faciale; tratament vizualizate) constă în
- unghi scăzut al adâncimii faciale; vizualizarea grafică a obiectivelor
- unghiul crescut al planului mandibular; terapeutice, care include predicŃia de
- unghiul crescut al înălŃimii faciale creştere, cu ajutorul programelor
inferioare; computerizate ale analizelor
- unghiul scăzut al arcului mandibular. teleradiografiei de profil, care
AplicaŃia clinică a previziunii de interpretează valorile calculate şi
creştere a lui Ricketts este reprezentată simulează predicŃia de creştere pe baza
de vizualizarea obiectivelor de tratament. unor valori medii. ReconstrucŃia noului
VTO este o metodă ştiinŃifică care profil facial va cuprinde vârful nasului,
controlează realizarea obiectivele buza superioară, mentonul cutanat şi buza
terapeutice cu riscuri minime, în funcŃie de inferioară.
tiparul de creştere facială şi de tipul Planul de tratament trebuie să Ńină
malocluziei. cont de rezolvarea malocluziei, de
modificările scheletale şi de modificările
F. Analiza Stockfisch evaluează profilului din timpul tratamentului.
pe teleradiografia de profil prognosticului Prognozele se fac pe perioada
de creştere şi riscurile de recidivă, la tratamentului (2 - 3 ani) şi interesează:
sfârşitul tratamentului ortodontic. - baza craniului (Sella turcica - Nasion),
Prognosticul este apreciat pe baza care are o creştere medie pe an de 0,75
a şase parametri.

144
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
mm (0,88 mm/an la băieŃi şi de 0,6
mm/an la fete);
- axa de creştere (Sella turcica -
Gnathion), care are o creştere medie pe
an de 0,75 x 3 mm (2,98 mm/an la băieŃi
şi de 0,75 mm/an la fete).
Această tehnică preluată de la
Ricketts a fost folosită de către Dreskin,
Schullhof, Bagha şi Wertz pentru prima
analiză computerizată realizată în 1969 de
către Rocky-Mountain Data Systems, cu
care s-a stabilit diagnosticul şi planul de
tratament chirurgical-ortodontic în VTO.
CLASIFICAREA ANOMALIILOR DENTO-
MAXILARE
Clasificarea anomaliilor dento-
maxilare reprezintă încadrarea într-o
malocluzie tipică, care prezintă simptome
similare şi comune. Clasificarea nu
înlocuieşte diagnosticul ortodontic care
descrie anomalia completă (anomalii
asociate, factori etiologici, prognosticul
cazului şi diagnosticul diferenŃial).
Scopul clasificărilor anomaliilor
dento-maxilare este pentru:
• identificarea anomaliei şi stabilirea
diagnosticului;
• uşurarea investigaŃiilor paraclinice;
• prevenirea evoluŃiei anomaliei;
• prognosticul anomaliei;
• instituirea strategiei de tratament;
• comunicarea dintre specialişti.
Tipurile de malocluzii
următoarele:
- malpoziŃii individuale ale dinŃilor
(malocluzii intra-arcadice): de poziŃie,
rotaŃii, transpoziŃii, etc.
- malrelaŃii ale arcadelor dentare
(malocluzii inter-arcadice): în sens
sagital – mezializări sau distalizări; în
sens transversal – ocluzie încrucişată; în
sens vertical – ocluzie deschisă, ocluzie
adâncă.
- malocluzii scheletale (baze osoase),
defecte pe maxilar sau pe mandibulă ca
mărime, poziŃie, relaŃii între bazele
maxilare.
Sistemele de clasificare ale
anomaliilor dento-maxilare utilizează mai
multe criterii: morfologice, funcŃionale sau
etiopatogenice. Asemănările dintre
clasificări constau în semnele comune ale
anomaliilor. DiferenŃele dintre clasificări
constau în criteriile alese pentru
clasificare. Nici o clasificare nu este ideală
şi încă nu s-a ajuns la un sistem unitar.
Limitele sistemelor de clasificare se
datorează faptului că:
- nu sunt atotcuprinzătoare (de exemplu:
nu includ articulaŃia temporo-
mandibulară);
- sunt statice în concept (de exemplu: nu
iau în considerare evoluŃiile în funcŃie de
creştere);
- sunt simple şi criteriul este ales
unilateral.
Clasificarea Angle
Clasificare Angle este cea mai
veche clasificare (1899) şi cea mai
utilizată de specialişti pe plan internaŃional.
Criteriul de clasificare este cel
ocluzionist. Se bazează pe teoria fixităŃii
molarului prim permanent superior
(maxilarul este fix) faŃă de molarul de prim
permanent inferior (mandibula este
mobilă) în sens sagital. Angle consideră
aceşti dinŃi de reper ca puncte fixe
anatomice în cadrul maxilarelor.
Clasificarea lui Angle se bazează
pe relaŃia mezio-distală a dinŃilor, a
arcadelor, a maxilarelor, iar molarul prim
permanent superior este considerat cheia
ocluziei sau punctul fix anatomic în cadrul
sunt maxilarelor.
RelaŃia ocluzală a molarului prim
permanent inferior cu molarul prim
permanent ani superior clasifică anomaliile
dento-maxilare în trei clase.
Clasa I este caracterizată prin
ocluzie neutrală (cuspidul mezio-vestibular
al molarului prim permanent superior
angrenează cu şanŃul vestibular al
molarului prim permanent inferior) şi
relaŃie inter-arcadică molară normală.
Modificările sunt prezente în zona
frontală, iar relaŃiile scheletale şi funcŃia
musculară sunt normale. Din această
categorie fac parte:
• anomaliile dentare izolate (rotaŃia,
anodonŃia, ectopia, etc.);
145
 Diagnosticul ortodontic
• anomaliile de grup (înghesuirea şi
spaŃierea dentară);
• tulburările de erupŃie (precoce şi
tardivă);
• modificările de ocluzie din zona
frontală (ocluzia deschisă, ocluzie
adâncă, ocluzie inversă, angrenaj invers
frontal, laterodeviaŃie mandibulară).
Clasa a II-a este caracterizată prin
ocluzie distalizată la nivel molar (şanŃul
vestibular al molarului prim permanent
inferior este situat în spatele cuspidului
mezio-vestibular al molarului prim
permanent superior, cu mai mult de 2 mm)
şi poziŃie posterioară a mandibulei faŃă de
maxilar.
Această clasa prezintă două
diviziuni, în funcŃie de modificările din zona
frontală:
• diviziunea 1 – caracterizată prin:
- rapoarte molare distalizate bilateral;
- proclinarea incisivilor superiori
(vestibulo-versie);
- inocluzie sagitală pozitivă;
- ocluzie adâncă în acoperiş sau ocluzie
deschisă frontală;
- formă în "V" a maxilarului;
- activitate musculară anormală (buza
superioară hipotonă, scurtată; buza
inferioară situată în spatele incisivilor
superiori; postură joasă a limbii; muşchii
buccinatori hipertoni, responsabili de
compresiunea de maxilar, muşchiul
mentalis hiperton).
• diviziunea 2 – caracterizată prin:
- rapoarte molare distalizate bilateral;
- palato-versia incisivilor centrali superiori
şi vestibulo-mezio-versia incisivilor
laterali superiori (variantă - palato-versia
incisivilor centrali şi laterali superiori şi
vestibulo-versia caninilor superiori);
- înghesuire în zona frontală;
- ocluzie adâncă acoperită;
- formă în trapez a maxilarului;
- mucoasa gingivală inferioară
traumatizată de incisivii superiori
palatinizaŃi (ocluzie gingivală);
- activitate musculară normală.
Când disto-ocluzia se află pe o
singură parte a arcadei, iar pe partea
opusă a arcadei se află o relaŃie molară
normală, se foloseşte termenul de
146
subdiviziune a unei diviziuni (1 sau 2) şi a
clasei a II-a Angle.
Clasa a III-a este caracterizată prin
ocluzie mezializată la nivel molar (şanŃul
vestibular al molarului prim permanent
inferior este situat înaintea cuspidului
mezio-vestibular al molarului prim
permanent superior, cu mai mult de 2
mm), poziŃie anterioară a mandibulei faŃă
de maxilar şi ocluzie inversă frontală sau
totală.
Această clasa prezintă două forme
clinice, în funcŃie de sediul modificărilor
produse:
• prognaŃie mandibulară adevărată –
caracterizată prin:
- rapoarte molare mezializate bilateral;
- prognatism mandibular;
- linguo-versia incisivilor inferiori;
- origine genetică sau endocrină;
- poziŃie posturală inferioară a limbii.
• prognaŃie mandibulară falsă –
caracterizată prin:
- rapoarte molare mezializate bilateral;
- retrognatism maxilar;
- înghesuire dentară maxilară;
- origine ereditară, endocrină, congenitală
(despicătură labio-maxilo-palatină),
regională (adenoidiană) sau locală.
Când mezio-ocluzia se află pe o
singură parte a arcadei, iar pe partea
opusă a arcadei se află o relaŃie molară
normală, se pune diagnosticul de clasă a
III-a, după partea în care relaŃia ocluzală
este patologică.
Criticile aduse clasificării lui Angle
sunt următoarele:
• ignoră discrepanŃele din planurile
vertical şi transversal;
• cercetările cefalometrice nu susŃin
ipoteza fixităŃii molarului prim permanent
superior;
• nu poate fi aplicată când molarului
prim permanent este extras;
• nu se poate aplica în dentiŃia
temporară;
• relaŃiile molarului prim permanent se
schimbă în timpul diferitelor stadii de
dezvoltare a dentiŃiei;
• clasificarea se limitează numai la
poziŃia dinŃilor;
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
• ignoră scheletul facial;
• nu oferă relaŃii despre etiologia
anomaliei;
• malpoziŃiile dentare izolate sunt
ignorate.
Clasificarea lui Angle se utilizează
astăzi diferit faŃă de cum a fost ea
prezentată iniŃial (se specifică şi relaŃiile
bazelor scheletale), aşa cum a fost
prezentată mai sus.
Clasificarea şcolii germane
Clasificarea şcolii germane
utilizează şase sindroame pentru gruparea
anomaliilor dento-maxilare, după un
simptom comun patogenic (Kantorovits,
Korkhaus, Reichenbach).
Criteriul de clasificare este cel
etiopatogenic:
1. Sindromul compresiunii de maxilar, cu
două variante: protruzie şi înghesuire.
2. Sindromul ocluziei încrucişate.
3. Sindromul progenic, cu trei variante:
adevărat, fals, de conducŃie forŃată.
4. Sindromul ocluziei adânci.
5. Sindromul ocluziei deschise, cu două
variante: dentară şi scheletală.
6. Alte anomalii (dentare izolate,
pierderea precoce a dinŃilor temporari,
tulburări de erupŃie).
Clasificarea şcolii franceze
Clasificarea şcolii franceze se
bazează pe descrierea elementelor clinice
ale anomaliilor dento-maxilare cu ajutorul
unui radical, prefix sau sufix şi un
calificativ.
Criteriul de clasificare este cel al
planurilor de referinŃă (sagital, transversal
şi vertical).
radicalul – arată elementul structural
afectat:
• gnaŃie = bazele maxilare
• genie = menton
• alveolie = arcada alveolară
• donŃie = dinŃii
• ocluzie = intercuspidarea
• cheilie = buza
prefixul – arată sensul modificării:
• sagital
147
pro = spre anterior (pentru dinŃii frontali)
retro = spre posterior (pentru dinŃii frontali)
vestibulo = spre vestibulul oral
oro = spre interiorul cavităŃii orale
mezio, medio = spre anterior (pentru dinŃii
laterali)
disto = spre posterior (pentru dinŃii laterali)
• transversal
endo = mai aproape de planul medio-
sagital
exo = mai departe de planul medio-sagital
latero = lateral
mezio, medio = spre linia mediană (pentru
dinŃii frontali)
disto = spre zona laterală (pentru dinŃii
frontali)
• vertical
infra = nu atinge planul de ocluzie
supra = depăşeşte planul de ocluzie
calificativul – topografiază sediul
modificării:
• superior – inferior
• unilateral – bilateral
• anterior – posterior
• parŃial – total
• unimaxilar – bimaxilar
• maxilar - mandibular
• simetric – asimetric
• frontal – lateral
• coronar – radicular – apical
• incisiv – canin – premolar – molar
• dinŃi temporari – dinŃi permanenŃi
sufixul - arată deplasările dentare:
• poziŃie = situarea dintelui faŃă de
vecinii săi
• gresie = mişcarea corporală a dintelui
• versie = înclinarea dintelui
• rotaŃie = mişcarea dintelui în jurul
axului lung al său
Alte clasificări
A. Clasificarea funcŃională a lui
Katz împarte anomaliile dento-maxilare în
trei clase.
Clasa I se caracterizează prin
anomalii anterioare ale maxilarelor, ocluzii
blocate şi predominanŃa mişcărilor de
închidere şi deschidere a cavităŃii orale.
 Diagnosticul ortodontic
Clasa a II-a se caracterizează prin
distalizarea mandibulei prin hipotonicitatea
muşchiului pterigoidian extern.
Clasa a III-a se caracterizează prin
mezializarea mandibulei prin
hipotonicitatea fasciculului posterior al
muşchiului temporal.
B. Clasificarea etiologică a lui
Benett împarte anomaliile dento-maxilare
în trei clase.
Clasa I se caracterizează prin
anomalii produse de cauze locale.
Clasa a II-a se caracterizează prin
anomalii produse de dezvoltarea anormală
a unei regiuni a maxilarelor.
Clasa a III-a se caracterizează prin
anomalii produse de rapoarte anormale
dintre arcadele alveolare şi craniul
visceral.
C. Clasificarea clinică a lui
Cauhépé împarte anomaliile dento-
maxilare în trei clase.
Clasa I se caracterizează prin
anomalii ale bazelor osoase.
Clasa a II-a se caracterizează prin
anomalii ale modificării raportului dintre
dimensiunea arcadelor maxilare şi dinŃi.
Clasa a III-a se caracterizează prin
anomalii dentare izolate de număr, formă,
volum şi poziŃie.
D. Clasificarea antropologico-
clinică a lui Firu împarte anomaliile
dento-maxilare în cinci grupe.
Grupa I se caracterizează prin
anomalii sagitale.
Grupa a II-a se caracterizează prin
anomalii transversale.
Grupa a III-a se caracterizează prin
anomalii verticale.
Grupa a IV-a se caracterizează
prin anomalii dento-alveolare.
Grupa a V-a se caracterizează prin
anomalii dentare izolate.
E. Clasificarea lui Ballard împarte
anomaliile dento-maxilare în trei clase
scheletale.
Clasa I scheletală se
caracterizează prin rapoarte armonizate
ale maxilarelor, iar incisivii sunt plasaŃi
normal pe arcadele dentare.
148
Clasa a II-a scheletală se
caracterizează prin poziŃie foarte
posterioară a mandibulei, unghi ANB
crescut şi vestibulo-versia incisivilor.
Clasa a III-a scheletală se
caracterizează prin poziŃie foarte
anterioară a mandibulei, unghi ANB
scăzut, vestibulo-versia incisivilor superiori
şi linguo-versia incisivilor inferiori.
F. Clasificarea lui Lundström
împarte anomaliile dento-maxilare în patru
grupe.
Grupa anomaliilor intra-arcadice se
caracterizează prin anomalii dentare
izolate şi anomalii ale arcadelor dentare.
Grupa anomaliilor inter-arcadice se
caracterizează prin anomalii dentare
izolate şi rapoarte inter-arcadice anormale.
Grupa anomaliilor maxilare se
caracterizează prin anomalii la arcada
superioară.
Grupa anomaliilor funcŃionale se
caracterizează prin anomalii de cauze
funcŃionale.
DIAGNOSTICUL ORTODONTIC
Denumirea etimologică a
cuvântului diagnostic vine din limba
greacă, de la dia - prin, pentru şi gnosi -
cunoaştere. În sens larg, diagnosticul
reprezintă prezenŃa sau absenŃa
anormalului. În sens restrâns, diagnosticul
reprezintă sinteza datelor clinice şi
paraclinice culese de la pacient.
După efectuarea examinării clinice
se stabileşte diagnosticul prezumtiv
anatomo-clinic, topografic, funcŃional şi
eventual etiologic. Se încadrează
anomalia dento-maxilară în clasa Angle de
malocluzie. Se stabilesc consultaŃiile
interclinice pentru susŃinerea
diagnosticului etiologic şi se indică
efectuarea examinărilor paraclinice pentru
susŃinerea diagnosticului morfologic.
Sistemele de diagnostic bazate pe
anumite criterii au fost elaborate în scopul
stabilirii unui plan de tratament. De obicei,
există anumite surse de incertitudini în
planificarea tratamentului ortodontic, care
au originea în structura grilei de
diagnostic.
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
DificultăŃile majore în stabilirea
diagnosticului ortodontic sunt reprezentate
de:
- etiologia anomaliei dento-maxilare, care
este cunoscută numai în cazuri rare şi
de aceea răspunsul la tratament este
diferit de la pacient la pacient;
- prognosticul de creştere al pacientului.
Metoda diagnosticul terapeutic
este introdusă de mult în medicina umană
şi constă în instituirea anumitor procedee
terapeutice pentru testarea răspunsul la
tratament şi verificarea corectitudinii
diagnosticului preliminar. Diagnosticul
terapeutic pleacă de la o etiologie
necunoscută şi vine în sprijinul certitudinii
diagnosticului. În cazul în care răspunsul
la tratament este negativ, ipoteza
etiologică şi diagnosticul preliminar trebuie
schimbat, ca şi planul de tratament.
Diagnosticul terapeutic reprezintă
prima parte a diagnosticului final şi trebuie
instituit în primele 6 luni ale tratamentului
ortodontic. Evaluarea sistematică a
răspunsului la tratament este utilă în
cazurile limită sau dificile şi poate oricând
schimba strategia şi planul de tratament.
Diagnosticul ortodontic se face
după evaluarea a trei mari categorii de
elemente descriptive: generale,
funcŃionale şi structurale.
Evaluarea elementelor generale
Elementele generale se stabilesc
prin anamneza medicală, prin examinare
clinică şi interclinică a pacientului şi oferă
date despre comportamentul psiho-social
al pacientului, imaginea de sine,
autoaprecierea, reacŃia faŃă de anturaj,
istoricul medical şi familial, dezvoltarea
somatică şi creşterea facială.
A. Comportamentul psiho-social
al pacientului este dificil de stabilit la prima
consultaŃie, deoarece presupune o
apropiere emoŃională de acesta şi un timp
considerabil din partea ortodontului. Dacă
gradul de înŃelegerea şi reactivitatea
pacientului este discutabilă, dezvoltarea
psihică trebuie evaluată printr-un examen
psihiatric. În cazul pacienŃilor cu disabilităŃi
psihice majore, tratamentul ortodontic este
contraindicat.
149
B. Istoricul medical al pacientului
se stabileşte după o anumită logică,
pentru a obŃine toate datele patologiei
cazului. În acest sens, se pot utiliza
chestionare, care se completează după o
conversaŃie cu pacientul şi cu tutorii
acestuia sau se utilizează actele medicale
cu care se prezintă pacientul.
C. Istoricul familial al pacientului
se stabileşte după antecedentele heredo-
colaterale. Datele de importanŃă majoră
pentru ortodont sunt cele despre bolile
generale cronice familiale şi despre
malocluziile cu transmitere genetică
dominantă sau recesivă.
D. Dezvoltarea somatică a
pacientului se stabileşte prin măsurători
antropometrice şi trebuie să fie în
concordanŃă cu vârsta cronologică,
dentară şi osoasă. De asemenea, se
stabileşte prezenŃa pubertăŃii şi a
potenŃialului de creştere reziduală.
E. Creşterea facială a pacientului
este stabilită prin examinare clinică facială
şi teleradiografică şi se apreciază tipul de
creştere cranio-facială, rotaŃie facială şi
rotaŃie mandibulară, în vederea aprecierii
condiŃiilor favorabile şi nefavorabile
tratamentului ortodontic şi a previzionării
recidivelor după terminarea creşterii.
Evaluarea elementelor funcŃionale
Elementele funcŃionale se stabilesc
prin examinare clinică şi paraclinică a
pacientului şi oferă date despre
practicarea obiceiurilor vicioase, instalarea
disfuncŃiilor aparatului dento-maxilar, a
sindromului disfuncŃional temporo-
mandibular şi funcŃia ocluzală.
A. Practicarea obiceiurilor
vicioase în antecedente sau în prezent se
stabilesc prin anamneză (tipul, frecvenŃa,
intensitatea, durata), inspecŃia posturii
generale şi a capului (postură modificată,
ticurilor faciale), a degetelor mâinii
(sugător de deget) şi prin examinare
clinică facială şi orală (muşcător de buză,
interpoziŃia obrajilor, bruxismului).
 Diagnosticul ortodontic

B. Instalarea disfuncŃiilor D. RelaŃiile dento-maxilo-faciale

aparatului dento-maxilar de stabilesc prin dau o imagine de ansamblu a anomaliei
teste clinice funcŃionale sau examinări dento-maxilare privind toate structurile
paraclinice (electromiografică, anatomo-funcŃionale, pe baza cărora se
spirometrică, cineradiografică, foniatrică) stabilesc priorităŃile tratamentului
şi consultări interclinice (O.R.L., ortopedic, tipul tratamentului şi mijloacele
ftiziologică, oro-maxilo-facială, etc.). adecvate vârstei şi gravităŃii
discrepanŃelor.
C. Sindromul disfuncŃional
temporo-mandibular se depistează prin Parametrii de evaluare a malocluziilor
examinarea articulaŃiei temporo-
mandibulare şi a dinamicii mandibulare, Pentru evaluarea malocluziilor s-au
clinică şi paraclinică (tomografie, stabilit 11 parametri de diagnostic obŃinuŃi
tomografie computerizată - CT, rezonanŃă din dosarul ortodontic al pacientului. Aceşti
magnetică nucleară - RMN, parametri de diagnostic sunt utilizaŃi
radiocinematografică, kinesiografică). pentru a stabili factorii de necesitate a unui
tratament simplu (uşor) sau complicat
D. FuncŃia ocluzală se (complex).
examinează static şi dinamic, prin examen
clinic, paraclinic (analiza de model) şi Parametrul 1 constă în evaluarea
examene complementare (ocluzogramă, rapoartelor ocluzale bilaterale (dreapta şi
holografie laser). stânga) molare şi canine, cu ajutorul
modelelor de studiu şi a fotografiilor
Evaluarea elementelor structurale intraorale laterale:
• raport clasa I;
Elementele structurale se stabilesc • raport clasa a II-a;
prin examinare clinică şi paraclinică a • raport clasa a III-a;
pacientului şi oferă date despre
aliniamentul arcadelor dentare, simetria şi
• aceşti dinŃi nu sunt complet erupŃi.
În raporturile ocluzale molare şi
forma arcadelor dento-alveolare, estetica
canine de clasa I, tratamentul este uşor,
facială şi relaŃiile dento-maxilo-faciale.
iar rapoartele ocluzale de clasa a II-a sau
a III-a reprezintă factori de complicaŃie,
A. Aliniamentul arcadelor
care necesită un tratament ortodontic
dentare şi estimarea poziŃiilor germenilor
complex.
dentari permanenŃi se apreciază prin
examinare clinică orală, a modelelor din
Parametrul 2 constă în clasificarea
ghips şi a ortopantomografiei, prin set-up-
Angle a malocluziilor (unilaterală sau
ul modelelor sau computerizat, radiografii
bilaterală):
simple sau digitale, ocluzogramă,
digigrafie, tomografie computerizată şi • malocluzie clasa I;
holografie laser. • malocluzie clasa a II-a diviziunea 1;
• malocluzie clasa a II-a diviziunea 1,
B. Simetria arcadelor dento- subdiviziune;
alveolare se apreciază prin măsurători • malocluzie clasa a II-a diviziunea 2;
antropometrice pe modelele din ghips, • malocluzie clasa a II-a diviziunea 2,
teleradiografia axială sau tomografia subdiviziune;
computerizată. • malocluzie clasa a III-a;
• malocluzie clasa a III-a, subdiviziune.
C. Estetica facială se apreciază
În malocluziile clasa I, tratamentul
prin metodele clasice antropometrice
este simplu, iar celelalte malocluzii de
(clinice şi fotografice), metodele moderne
clasa a II-a sau a III-a reprezintă factori de
invazive (teleradiografie sau
complicaŃie, care necesită un tratament
fotocefalometrie) sau noninvazive
ortodontic complex.
(xeroradiografiei, digigrafiei şi holografiei
laser).

150
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
Parametrul 3 constă în evaluarea
overbite-ului (supraocluzia verticală
interincisivă), cu ajutorul modelelor de
studiu şi a fotografiei intraorale frontale:
• overbite normal (5 - 20%);
• overbite moderat (20 - 50%);
• overbite sever (peste 50%) – ocluzie
adâncă;
• ocluzie cap la cap;
• ocluzie deschisă frontală.
În overbite-ul normal şi moderat,
tratamentul este simplu, iar ocluzia adâncă
reprezintă un factor de complicaŃie, care
necesită un tratament ortodontic complex.
În ocluzia cap la cap şi ocluzia
deschisă frontală, pacientul trebuie evaluat
din punct de vedere al obiceiurilor vicioase
de sugere a degetului sau a limbii. Dacă
aceste obiceiuri sunt prezente, tratamentul
se adresează obiceiurilor vicioase. Dacă
aceste obiceiuri sunt absente, tratamentul
este complex.
Parametrul 4 constă în evaluarea
overjet-ului (inocluzia orizontală
interincisivă), cu ajutorul modelelor de
studiu şi a fotografiei intraorale laterale:
• overjet normal (1 - 3 mm);
• overjet excesiv (peste 3 mm);
• overjet cap la cap (0 mm);
• overjet negativ.
În overjet-ul normal, tratamentul
este simplu, iar overjet-ul excesiv şi
negativ reprezintă factori de complicaŃie,
care necesită un tratament ortodontic
complex. În overjet-ul cap la cap, tipping-ul
incisivilor poate fi realizat cu un aparat
biomecanic mobilizabil.
Parametrul 5 constă în evaluarea
etapei de dezvoltare a dentiŃiei, cu ajutorul
examinării clinice, a modelelor de studiu, a
fotografiilor intraorale ocluzale şi a
ortopantomografiei:
• dentiŃie temporară;
• dentiŃie mixtă timpurie – erupŃia
incisivilor;
• dentiŃie mixtă târzie – exfolierea
caninilor şi molarilor temporari;
• dentiŃie permanentă.
În general etapa de dezvoltare a
dentiŃiei nu este determinantă în evaluarea
151
malocluziilor, dar trebuie combinată cu
parametrul următor (ocluzia inversă).
Parametrul 6 constă în evaluarea
prezenŃei ocluziei inverse, cu ajutorul
examinării clinice, a modelelor de studiu şi
a fotografiilor intraorale:
• ocluzie inversă nu există;
• ocluzie inversă anterioară;
• ocluzie inversă posterioară;
• ocluzie inversă anterioară şi
posterioară.
În ocluzia inversă anterioară cu
existenŃa spaŃiului pe arcadă, tratamentul
este uşor şi se realizează prin tipping-ul
incisivilor. În ocluzia inversă anterioară, cu
înghesuire şi fără spaŃiu pe arcadă,
tratamentul este complex, pentru că în
prima etapă de tratament trebuie creat
spaŃiul necesar pe arcadă, iar în a doua
etapă se corectează angrenarea inversă.
Ocluzia inversă posterioară poate fi
cauzată de angulaŃia dentară anormală
sau de constricŃia scheletală maxilară. În
dentiŃia temporară şi dentiŃia mixtă
timpurie, corectarea ocluziei inverse
posterioare se face prin expansiune
maxilară, cu ajutorul unui aparat
biomecanic mobilizabil cu şurub
ortodontic. Această procedură de
tratament este limitată de închiderea
suturii medio-palatine. În dentiŃia mixtă
târzie şi în dentiŃia permanentă este
indicată expansiunea maxilară rapidă, iar
tratamentul este complex.
Parametrul 7 constă în evaluarea
prezenŃei spaŃierii sau a înghesuirii
dentare, prin analiza spaŃiului pe modelele
de studiu, privind discrepanŃa dintre
mărimea dinŃilor şi lungimea arcadelor
dentare:
• lungime adecvată a arcadei dentare
(+1 mm; -1 mm);
• înghesuire dentară uşoară (-2 mm; -3
mm);
• înghesuire dentară moderată (-4 mm; -
6 mm);
• înghesuire dentară severă (peste -6
mm);
• spaŃiere dentară uşoară (1 - 3 mm);
• spaŃiere dentară moderată (4 - 6 mm);
• spaŃiere dentară severă (peste 6 mm).
 Diagnosticul ortodontic
În dentiŃia mixtă, lungimea arcadei
dentare trebuie estimată pentru mărimea
dinŃilor permanenŃi. În dentiŃia
permanentă, spaŃierea sau înghesuirea
dentară trebuie evaluată prin însumarea
calculului spaŃiului pe arcade şi înclinarea
vestibulară a dinŃilor.
În cazul spaŃiului adecvat şi a
înghesuirii sau a spaŃierii dentare uşoare,
tratament este uşor. Înghesuirea sau
spaŃierea dentară moderată şi severă
reprezintă factori de complicaŃie şi un
tratament ortodontic complex. În cazul
înghesuirii dentare severe, tratamentul
este complex, pentru că se pune problema
extracŃiei dentare în scop ortodontic, iar
evaluarea teleradiografiei de profil este
obligatorie, înaintea oricărei extracŃii
dentare.
Parametrul 8 constă în
interpretarea ortopantomografiei, privind
erupŃia dentară şi a condiŃiilor patologice:
• erupŃie dentară normală;
• erupŃie dentară modificată;
• nu există ortopantomografie.
Ortopantomografia este utilizată
pentru previzionarea erupŃiei dentare
modificate (anodonŃie, dinŃi supranumerari,
ectopie dentară, incluzie dentară) sau a
condiŃiilor patologice. CondiŃiile normale
constau în erupŃia dinŃilor pe locurile
destinate şi la vârste apropiate. Când
există varianŃe ale acestor condiŃii, sunt
necesare evaluări mai extinse.
Parametrul 9 constă în
interpretarea teleradiografiei de profil:
• valori normale;
• valori modificate;
• nu există teleradiografie.
Teleradiografia de profil este
utilizată pentru a determina componenta
scheletală. Malocluziile de clasa a II-a şi a
III-a scheletală sunt evaluate după unghiul
ANB şi reprezintă factori de complicaŃie,
152
care necesită un tratament ortodontic
complex.
Parametrul 10 constă în decizia
tratamentului şi a evaluării tipului de caz
ortodontic:
• tratament uşor – limitat;
• tratament complex – complet.
În funcŃie de aprecierea
parametrilor, tratamentul instituit cazului
poate fi simplu sau complex, în funcŃie de
factorii normali sau agravanŃi găsiŃi.
Parametrul 11 constă în cazurile ce
necesită un tratament ortodontic limitat:
• înghesuirea uşoară;
• spaŃierea uşoară;
• închiderea diastemei;
• menŃinerea spaŃiului;
• câştigarea spaŃiului;
• angrenajul invers anterior;
• angrenajul invers posterior;
• obiceiurile vicioase;
• nu este aplicabil în cazuri cu
tratamente complexe.
Toate situaŃiile prezentate prin
aprecierea parametrilor, necesită
instituirea unui tratament ortodontic uşor.
Malocluziile de clasa a II-a şi a III-a Angle,
ocluzia adâncă, ocluzia deschisă fără
cauze funcŃionale, overjet-ul excesiv,
overjet-ul invers, înghesuirea sau
spaŃierea moderată şi gravă, ocluzia
inversă complexă, reprezintă factori
agravanŃi, care necesită un tratament
ortodontic complex.
Diagnosticul ortodontic are ca scop
depistarea listei de probleme a cazului
(igiena şi sănătatea orală, motivaŃia
estetică a pacientului, disfuncŃiile,
componentele scheletale, relaŃiile ocluzale
canine şi molare, condiŃiile de spaŃiu pe
arcade şi altele), care să conducă la
nevoia de tratament (obiective, abordare,
etape de tratament).
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

ANEXE

tematică curs Examenul clinic în ortodonŃie şi ortopedie dento-facială

obiective curs Cunoaşterea materialelor şi tehnicile examinării generale a pacientului.
Cunoaşterea materialelor şi tehnicile examinării faciale a pacientului.
Cunoaşterea materialelor şi tehnicile examinării funcŃionale a
pacientului.
Cunoaşterea materialelor şi tehnicile examinării orale a pacientului.
cuvinte cheie status general, status facial, status funcŃional, status oral.
schemă curs Examinarea clinică generală.
Examinarea clinică facială.
Examinarea clinică funcŃională.
Examinarea clinică orală.

tematică curs Analiza de model

obiective curs Cunoaşterea analizei simetriei arcadelor.
Cunoaşterea analizei bolŃii palatine.
Cunoaşterea analizei lungimii şi lăŃimii arcadelor.
Cunoaşterea analizei spaŃiului pe arcade.
Cunoaşterea analizei dimensiunii dinŃilor.
cuvinte cheie indici Pont, indici Korkhaus, analiza Herren, analiza Lundström,
discrepanŃa totală, analiza spaŃiului, analiza Tonn, analiza Bolton.
schemă curs Analiza simetriei arcadelor.
Adâncimea bolŃii palatine.
Analiza lungimii şi lăŃimii arcadelor.
Analiza spaŃiului pe arcade.
Analiza dimensiunii dinŃilor.

tematică curs Examenul radiologic

obiective curs Cunoaşterea tehnicilor radiologice dentare intraorale.
Cunoaşterea tehnicilor radiologice dentare extraorale.
Cunoaşterea tehnicilor radiologice dentare moderne.
cuvinte cheie radiografia dentară, ortopantomografia, radiografia pumnului,
teleradiografia, CT, analiza Steiner, analiza Tweed.
schemă curs Radiografii dentare intraorale.
Radiografii dentare extraorale.
Tehnici imagistice moderne.

tematică curs Examenul antropologic şi antropometric

obiective curs Cunoaşterea variabilităŃii dezvoltării somatice umane.
Cunoaşterea măsurătorilor extremităŃii cefalice şi a elementelor
aparatului dento-maxilar, realizată pe pacient, craniu, modele de ghips,
fotografii, teleradiografii.
cuvinte cheie antropologie, antropometrie, rase, tipuri constituŃionale, tipuri
regionale, puncte antropometrice cranio-faciale, planuri
antropometrice cranio-faciale.
schemă curs Antropologie fizică.
Antropometrie.

tematică curs Examenul fotostatic

obiective curs Cunoaşterea tehnicilor de fotografiere facială.

153
 Diagnosticul ortodontic

Cunoaşterea analizelor fotografiei de faŃă.

Cunoaşterea analizelor fotografiei de profil.
cuvinte cheie analiza proporŃiilor divine, analiza simetriei faciale, metoda fotografiei
compuse, analiza Tübingen, analiza regulii de aur, analiza Schwarz,
analiza facială Legan şi Burstone, analiza laterală Epker şi Fish, analiza
Rakosi.
schemă curs Tehnici de fotografiere.
Fotografia de faŃă.
Fotografia de profil.

tematică curs InvestigaŃia cu caracter previzional

obiective curs Cunoaşterea metodelor de predicŃie a creşterii faciale.
Cunoaşterea analizelor structurale prin superpoziŃia teleradiografiilor de
profil.
Cunoaşterea analizelor de prognostic după autori.
Cunoaşterea clasificării tipurilor de creştere facială după autori.
cuvinte cheie analiza Downs, analiza Steiner, analiza Ricketts, analiza Tweed, analiza
Stockfisch, analiza Bjork, analiza VTO.
schemă curs Metode de predicŃie a creşterii faciale.
Analize structurale prin superpoziŃia teleradiografiilor de profil.
Analize de prognostic după autori.

tematică curs Clasificarea anomaliilor dento-maxilare

obiective curs Cunoaşterea clasificărilor anomaliilor dento-maxilare.
cuvinte cheie clasele Angle, sindroamele şcolii germane, terminologia şcolii
franceze.
schemă curs Clasificarea Angle.
Clasificarea şcolii germane.
Clasificarea şcolii franceze.
Alte clasificări.

tematică curs Diagnosticul ortodontic

obiective curs Cunoaşterea listei de probleme pentru stabilirea diagnosticului
ortodontic.
Cunoaşterea metodelor de evaluare şi interpretare a elementelor
generale, funcŃionale şi structurale examinate.
Stabilirea factorilor agravanŃi ai malocluziilor.
cuvinte cheie diagnosticul ortodontic.
schemă curs Evaluarea elementelor generale.
Evaluarea elementelor funcŃionale.
Evaluarea elementelor structurale.
Parametrii de evaluare a malocluziilor.

BIBLIOGRAFIE 3. Bassigny F. Manuel dento-Facială. Ed.

1. Aboudara CA, Hatcher D, Nielsen IL, Miller A. A
threedimensional evaluation of the upper airway
în adolescents. Orthod Craniofac Res 2003;
6(Suppl 1):173-175.
2. Angle EH. Malocclusion of the Teeth and
Fractures of the Maxilae. ed.6, Philadelphia: S.S.
White Dental, 1900.
Masson, Paris, 1991.
4. Bailey LJ, Cevidanes LH, Proffit WR. Stability
and predictability of orthognathic surgery. Am J
Orthod Dentofac Orthop 2004; 126: 273-307.
5. Beason R, Brooks SL. TMJ imaging accuracy
using alpha prototype of DentoCAT cone-beam
CT [abstract]. J Dent Res 2004; 83: 1938.

154
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
6. Bergensen EO. Enlargement and distortion în
cephalometric radiography: compensation tables
for linear measurements. Angle Orthod 1980 Jul;
50(3): 230-244.
7. Bhalajhi SI. Orthodontics. Arya Publish. Hause,
New Deli, 2000.
8. Bishara SE. Textbook of orthodontics. W.B.
Saunders Co., 2001.
9. Björk A. Prediction of mandibular growth
rotation. Am J Orthod 1969; 55: 585-599.
10. Björk A. Facial growth in man, studied with the
aid of metallic implants. Acta Odontol Scand
1955;13: 9-34.
11. Björk A. Sutural growth of the upper face
studied by the implant method. Acta Odontol
Scand 1966; 24:109-127.
12. Björk A. Variation in the growth pattern of the
human mandible: longitudinal cephalometric study
by the implant method. J Dent Res 1963; 42: 400-
411.
13. Boboc Gh. Aparatul dento-maxilar. Formare şi
dezvoltare. Ed. Medicală, Bucureşti, 1996.
14. Boboc L, Stanciu D. Caiet de lucrări practice,
Ed. Medicală. Bucureşti, 2000.
15. Boucays F, Madrid C, Borianne P, Casteigt J,
Jaeger M. Approche statistique de la
céphalométrie de Treil. Biom Hum Anthropol
1998; 16: 67-76.
16. Bratu E, Grivu O, Voinea C. ErupŃia normală şi
patologică. Ed. Helicon, Timişoara, 1996.
17. Bratu E, Grivu O, Dragomirescu D, Schiller E,.
OrtodonŃie interceptivă. Ed. Helicom, Timişoara,
1999.
18. Chateau M. Orthopedie dento-Facială. Ed.
CdP., Paris, 1993.
19. Cline HE. Two algorithms for the three
dimensional reconstruction of tomograms. Med
Phys 1988; 3: 320-327.
20. Cocârlă E. Aparate ortodontice fixe. Ed.
Medicală a U.M.F. "Iuliu HaŃegani", Cluj Napoca,
2002.
21. Cocârlă E. OrtodonŃie. Ed. Medicală a U.M.F.
"Iuliu HaŃegani", Cluj Napoca, 1995.
22. Couceiro CP, Vilella OV. 2D/3D Cone-Beam CT
images or conventional radiography: Which is
more reliable? Dental Press J Orthod 2010; 15:
(5) on line.
23. Danforth RA, Peck J, Hall P. Cone beam
volume tomography: an imaging option for
diagnosis of complex mandibular third molar
anatomical relationships. J Calif Dent Assoc
2003; 31: 847-852.
24. DorobăŃ V, Stanciu D. OrtodonŃie şi ortopedie
dento-facială. Ed. Medicală, 2003.
25. Fătu C, Puişor M, Fătu AM. Anatomia clinică a
extremităŃii cefalice. Ed. "Gr. T. Popa" U. M. F.
Iaşi, 2008.
26. Firu P. Introducere la studiul anomaliilor dento-
maxilare. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1981.
27. Firu P, Zarnea L. Stomatologie infantilă. Ed.
Medicala, Bucureşti, 1973.
28. Forsyth DH, Shaw WC, Richmond S, Roberts
CT. Digital imaging of cephalometric radiography,
part 2: image quality. Angle Orthod 1996; 66: 43-
50.
155
29. Fratu AV. OrtodonŃie, diagnostic clinică
tratament. Ed. Vasiliană '98, 2002.
30. Garib DG, Raymundo RJr, Raymundo MV,
Raymundo DV, Ferreira SN. Tomografia
computadorizada de feixe cônico (cone beam):
entendendo este novo método de diagnóstico por
imagem com promissora aplicabilidade na
ortodontia. Rev Dental Press Ortod Ortop Facial
2007; 12(2): 139-156.
31. Gebeck ThR, Merriefield LL. Orthodontic
diagnosis and treatment analysis - concepts and
values. Am J Orthod 1995; 107(4): 434-443.
32. Glăvan F, Jianu R. OrtodonŃie. Ed. Mirton,
Timişoara, 1998.
33. Golovcencu L, Scripcaru C, Zegan G. Third
molar development in relation to chronological
age in Romanian children and young adults.
Romanian Journal of Legal Medicine 2009; 4:
277-282.
34. Golovcencu L, Anistoroaei D, Zegan G.
OrtodonŃia între ştiinŃă şi artă – scurt istoric, din
Limbajul medical – istoric şi perspective. EdiŃia a
XI-a. Ed. ALFA, Iaşi, 185;192, 2011.
35. Graber TM. Orthodontics: principles and
practice. Philadelphia, 1972.
36. Graber TM. Orthodontics: principles and
practice. Philadelphia, 2000.
37. Graber TM, Vanarsdall RL, Vig KWL.
Orthodontics. Current Principles and Techniques.
Fourth Edition, Mosby, Elsevier, 2005.
38. Grivu O, Podariu A, Lianu R, Schiller E, Pop I,
Glăvan F. Terminologie ortodontică. Ed. Mirton,
Timişoara, 1994.
39. Halazonetis JD. Computer-assisted
cephalometric analysis. Am J Orthod 1994; 105:
517-521.
40. Halazonetis DJ. From 2-dimensional
cephalograms to 3-dimensional computed
tomography scans. Am J Orthod Dentofacial
Orthop. 2005; 127(5): 627-637.
41. Haba D. Imagistică dento-maxilo-facială. Ed.
"Gr. T. Popa" U. M. F. Iaşi, 2007.
42. Häupl K. Transformation of the
temporomandibular joint during orthodontic
treatment. Am J Orthod 1971; 47: 14-31.
43. Hilgers ML, Scarfe WC, Scheetz JP, Farman
AG. Accuracy of linear temporomandibular joint
measurements with cone beam computed
tomography and digital cephalometric
radiography. Am J Orthod Dentofacial Orthop
2005; 128(6): 803-811.
44. Hofrath H. Die bedeutung der rontgenfern-und
abstandsaufnahme fur die diagnostik der
kieferanomalien. Fortschr Orthod. 1931; 1: 232-
258.
45. Ionescu E. Anomalii dentare de număr, Ed.
Cerna. Bucureşti, 2000.
46. Ionescu E, Milicescu DI, Popescu M, Popovisiu
O, Milicescu V. OrtodonŃie şi ortopedie dento-
facială. Ed. Cerna, Bucureşti, 2001.
47. Jacobson A, Caufield P W. Introduction to
Radiographic Cephalometry. Ed Sc. Febiger,
Philadelphia, 1985.
48. Jianu R, Bratu E, Glăvan F, Alfano F. Îndreptar
de ortodonŃie fixă. Litografia U.M.F. Timişoara
1999.
 Diagnosticul ortodontic
49. Kobayashi K, Shimoda S, Nakagawa Y,
Yamamoto A. Accuracy în measurement of
distance using limited cone-beam computerized
tomography. Int J Oral Maxillofac Implants 2004;
19: 228-231.
50. Langlade M. Diagnostic Orthodontique. Ed.
Maloine S.A., Paris, 1997.
51. Lascala CA, Panella J, Marques MM. Analysis
of the accuracy of linear measurements obtained
by cone beam computed tomography (CBCT-
NewTom). Dentomaxillofac Radiol 2004; 33: 291-
304.
52. Lou L, Lagravere MO, Compton S, Major PW,
Flores-Mir C. Accuracy of measurements and
reliability of landmark identification with computed
tomography (CT) techniques în the maxillofacial
area: a systematic review. Oral Surg Oral Med
Oral Pathol Oral Radiol Endod 2007; 104: 402-
411.
53. Ludlow JB, Davies-Ludlow LE, Brooks SL,
Howerton WB. Dosimetry of 3 CBCT devices for
oral and maxillofacial radiology:CB Mercuray,
NewTom 3G and i-CAT. Dentomaxillofac Radio
2006; 35: 219-226.
54. Madrid C, Treil J, Casteigt J, Courtois B. Une
nouvelle analyse céphalométrique à partir de
reconstruction 3D: étude pilote à partir de 95
sujets. Cah Anthropol Biom Hum 1997; 15: 143-
150.
55. Mah JK, Danforth RA, Bumann A, Hatcher D.
Radiation absorbed în maxillofacial imaging with a
new dental computed tomography device. Oral
Surg Oral Med Oral Pathol Oral Radiol Endod
2003; 96: 508-513.
56. Maki K, Inou N, Takanishi A, Miller AJ.
Computer-assisted simulations în orthodontic
diagnosis and the application of a new conebeam
X-ray computed tomography. Orthod Craniofac
Res 2003; 6(suppl 1): 95-101.
57. Milicescu V. Examenul clinic în ortodonŃie şi
ortopedia dento-facială. Ed. Cerma, Bucureşti,
1996.
58. Milicescu V. Milicescu DI. Creşterea generală şi
cranio-facială în perioada dentiŃiei mixte. Ed.
ViaŃa Medicală, România, Bucureşti, 2001.
59. Mozzo P, Procacci C, Tacconi A, Martini PT,
Andreis IA. A new volumetric CT machine for
dental imaging based on the conebeam
technique: preliminary results. Eur Radiol 1998; 8:
558-564.
60. Moyers RE. Handbook of Orthodontics. Year
Book Medical Publish. Inc., Chicago, 1988.
61. Periagoa DR, Scarfeb WC, Moshiric M,
Scheetzd JP, Silveirae AM, Farmanf AG. Linear
accuracy and reliability of cone beam CT derived
3-dimensional images constructed using an
orthodontic volumetric rendering program. Angle
Orthod 2008; 78: 387-395.
62. Philippe J, Sueur S. La synthèse
céphalométrique ou prévision de croissance et de
traitement selon RM Ricketts. Rev Orthop
Dentofac 1972; 6: 21-44.
63. Proffit WR, Fields HW. Contemporary
Orthodontics. Mosby Year Book, St. Louis, 2007.
156
64. Proffit WR, White RP. Surgical-Orthodontic
Tratment. Mosby Year Book, St. Louis, 1990.
65. Rakosi Th, Jonas I, Graber ThM. Orthodontic
Diagnosis. Verlag Munchen, 1985.
66. Revista de Imagisticǎ Dentarǎ. Editatǎ de
Dental View Bucureşti, 2009.
67. Ricketts RM. Cephalometric synthesis. AmJ
Orthod Dentofacial 1960; 46: 647-673.
68. Ricketts RM. A principle of archial growth of the
mandible. Angle Orthod 1972; 42: 368-386.
69. Rusu M, Scintei V, Fratu A. Socolovschi M.
OrtodonŃie. Litografia I.M.F. lasi, 1980.
70. Saborido S, Cacho A. A different way of record
reproduction for use in computerized programs.
Am J Orthod 1996; 110: 562-565.
71. Stanciu D, DorobăŃ V. OrtodonŃie. Ed.
Medicală, Bucureşti, 1991.
72. Slavicek R. Les principes de l’occlusion. Rev
Orthop Dentofac 1983; 17: 449-490.
73. Sukovic P. Cone beam computed tomography
în craniofacial imaging. Orthod Craniofac Res
2003; 6 Suppl 1: 31-36; discussion: 179-182.
74. Şerbănescu A. PosibilităŃi de apreciere a
deficitului de spaŃiu în anomaliile dento-maxilare.
Ed. Risoprint, Cluj Napoca, 2001.
75. Treil J, Casteigt J, Jaeger M, Cavezian R. La
charpente maxillo-mandibulaire: nouvelle
approche cranio-faciométrique tridimensionnelle.
Actual Odontostomatol 1993; 188: 627-637.
76. Treil J, Casteigt J, Roch P, Puech CH,
Cavezian R. Imagerie 3D des dysmorphoses
maxillo-faciales. Orthod Fr 1994; 64: 295-308.
77. Treil J, Casteigt J, Madrid C, Borianne P. Une
nouvelle construction céphalométrique
tridimensionnelle. un nouveau paramétrage
d’analyse tridimensionnel: les axes d’inertie.
Unnouveauconceptdel’équilibre maxillo-facial.
Orthod Fr 1997; 68: 171-181.
78. Treil J, Casteigt J, Borianne PH, Madrid C,
Jaeger M, De Bonnecaze PH. L’équilibre
architectural de la face: un concept
céphalométrique 3D. Rev Stomatol Chir
Maxillofac 1999; 100: 111-122.
79. Treil J, Madrid C, Jaeger M,Casteigt J,Borianne
P. Biométrie tridimensionnelle maxillo-faciale.
Cah Anthropol Biom Hum 1997; 15: 65-73.
80. Tsiklakis K, Syriopoulos K, Stamatakis HC.
Radiographic examination of the
temporomandibular joint using cone beam
computed tomography. Dentomaxillofac Radiol
2004; 33: 196-201.
81. Tyszka JM, Fraser SE, Jacobs RE. en:
Magnetic Resonance Microscopy: Recent
Advances and Applications. Current Opinion in
Biotechnology 2005; 16 (1): 93-99.
82. Zegan G. Metode şi tehnici de diagnostic din
ortodonŃie şi ortopedie dento-facială. Ed.
Tehnopress, Iaşi, 2004.
83. Zegan G. OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială.
Ed. Tehnopress, Iaşi, 2005.
84. Zegan G. OrtodonŃie - ghid de lucrări practice.
Ed. Pim, Iaşi, 2011.
85. Zetu I, Pacurar M. OrtodonŃie. Introducere în
tehnica arcului drept. Analize necesare. vol. 1,
Ed. Lyra, Tg Mureş, 2002.
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

CAPITOLUL 8

MALOCLUZII CLASA I ANGLE

Malocluziile clasei I Angle se Anomalii dentare de număr

caracterizează prin relaŃia ocluzală
sagitală neutrală, bilaterală, molară şi
canină (cuspidul mezio-vestibular al
molarului prim permanent superior
angrenează cu şanŃul vestibular al
molarului prim permanent inferior), fără a
avea componente scheletale anormale,
fiind malocluzii intra-arcadice şi/sau inter-
arcadice:
• tulburări de ritm (erupŃie dentară
întârziată sau accelerată);
• anomalii ale sistemului dentar (număr,
formă, volum, poziŃie, sediu şi structură)
– malocluzii intra-arcadice;
• anomalii de grup (diastema
interincisivă şi înghesuirea dentară) –
malocluzii intra-arcadice;
• tulburări ocluzale (verticale - ocluzia
deschisă şi ocluzia adâncă; sagitale -
angrenaje inverse frontale şi ocluzia
inversă frontală) – malocluzii inter-
arcadice.
Cele mai frecvente cauze care
produc aceste malocluzii sunt
reprezentate de factorii locali dentari, dar
pot avea şi un caracter ereditar. Aceste
disarmonii pot apare ca entităŃi clinice sau
ca semne patognomonice asociate unei
alte clase Angle de malocluzie.
Formele uşoare ale acestor
disarmonii sunt relativ simplu de tratat, iar
formele moderate şi severe impun un
tratament complex, în funcŃie de factorii
agravanŃi.
ANOMALII ALE SISTEMULUI DENTAR
Anomaliile sistemului dentar sunt
anomaliile dentare izolate de număr, de
formă, de volum, de poziŃie, de sediu şi de
structură. Aceste anomalii produc tulburări
localizate la nivelul arcadei dentare şi în
planul ocluzal.
Anomaliile dentare de număr sunt
tulburări din perioada de formare şi
divizare a lamei dentare şi a evoluŃiei
germenilor dentari. Formele clinice sunt
hiperdonŃia şi anodonŃia.
A. HiperdonŃia este reprezentată
de existenŃa unui număr mai mare de dinŃi
faŃă de numărul normal al formulei dentare
temporare sau permanente, datorat
supraproducŃiei lamei dentare. DinŃii
supranumerari pot fi erupŃi sau situaŃi
intraosos.
Ca terminologie se utilizează
următorii termeni:
- dinŃi supranumerari;
- dinŃi suplimentari;
- pleiodonŃie;
- hiperdonŃie.
FrecvenŃa dinŃilor supranumerari
temporari este de 3%, iar a dinŃilor
permanenŃi de 1 - 2%.
Etiologia dinŃilor supranumerari
este necunoscută, dar există mai multe
teorii care explică creşterea şi divizarea
lamei dentare:
- teoria celei de-a treia dentiŃie – dinŃii
supranumerari aparŃin celei de-a treia
lame dentare accesorie;
- teoria atavică – dinŃii supranumerari
sunt expresia reîntoarcerii la formula
dentară ancestrală, cu 3 incisivi, 1
canin, 4 premolari şi 3 molari;
- teoria divizării germenului dentar –
dintele din seria normală s-a divizat şi a
rezultat dintele supranumerar;
- teoria germenilor adamantini multipli –
fiecare individ prezintă germeni dentari
suplimentari, dar în timp ei suferă o
atrofie;
- teoria evaginării epiteliului adamantin –
dinŃii supranumerari apar datorită
migrării acestui epiteliu.

157
 Malocluzii clasa I Angle
Formele clinice ale hiperdonŃiei
(figura 35) sunt următoarele:
După felul dentiŃiei:
• dinŃi temporari:
- paramolari – situaŃi vestibular faŃă de
molarii temporari;
- distomolari – situaŃi distal faŃă de molarii
temporari.
• dinŃi permanenŃi:
- meziodentes – mai mulŃi dinŃi situaŃi pe
linia mediană;
- meziodens – al treilea incisiv central
situat pe linia mediană;
- peridens – situat în zona laterală;
- dedublaŃi, dinŃi suplimentari – care au
aceeaşi morfologie ca a dinŃilor din seria
normală;
- dens in dente – situat în interiorul altui
dinte din seria normală.
După morfologia dentară:
- dinŃi dismorfi – atipici ca formă şi mărime
(meziodens);
- dinŃi eumorfi – normali configuraŃi, ca
dinŃi dedublaŃi (al treilea incisiv central);
- dinŃi bigeminaŃi – sudare (coronară
şi/sau radiculară) a doi dinŃi din serie
normală sau a unui dinte din seria
normală cu un dinte suplimentar (dentes
confusi, dentes geminaŃi);
- dinŃi anastrofici – incluşi, cu rădăcina
orientată ocluzal şi coroana spre baza
maxilară.
După topografia erupŃiei:
- în zona frontală (apar cel mai frecvent);
- în zona laterală (al treilea premolar
secund);
- în partea orală a arcadei dentare.
După raportul cu arcada dentară:
- erupŃi;
- incluşi;
- în curs de erupŃie.
Diagnosticul pozitiv clinic:
• facial – modificări fizionomice dacă
dinŃii supranumerari sunt situaŃi în zona
frontală.
• oral:
- prezenŃa pe arcadă a unui număr
suplimentar de dinŃi;
- pot fi aliniaŃi, ocupând spaŃiul dinŃilor
normali din serie;
- pot produce incluzia dinŃilor normali din
serie;
- pot produce malpoziŃii dentare şi
înghesuiri zonale;
158
- pot fi palatinizaŃi şi nu afectează dinŃii
vecini;
- produc dezechilibre ocluzale;
- pot fi incluşi şi produc o diastemă
patologică.
• funcŃional – tulburări masticatorii şi
fizionomice.
• tulburări la distanŃă:
- rizalize radiculare patologice ale dinŃilor
vecini;
- nevralgii, tulburări de vedere şi acustice;
- degenerescenŃe chistice.
Diagnosticul pozitiv paraclinic:
- modele de studiu – prezenŃa pe arcadă;
- ortopantomografic – poate fi o depistare
întâmplătoare şi se apreciază numărul
lor, forma, dimensiunea, localizarea,
sensul de erupŃie, gradul de dezvoltare,
raportul cu structurile vecine;
- teleradiografic – valori dentare
modificate.
Diagnosticul diferenŃial se face cu
dinŃii temporari restanŃi pe arcadă.
Obiectivele tratamentului urmăresc:
- îndepărtarea dintelui supranumerar
(extracŃie, germectomie, odontectomie);
- alinierea dinŃilor normali din serie;
- echilibrarea ocluziei dentare.
B. AnodonŃia este termenul
generic din vocabularul Medical Subject
Headings dezvoltat de USA National
Library of Medicine. AnodonŃia este
reprezentată de absenŃa unor dinŃi de pe
arcadele dentare, datorită lipsei de
formare şi divizare a lamei dentare sau a
distrucŃiei germenilor dentari în stadiile
incipiente de dezvoltare. Un dinte este
considerat absent congenital, când nu a
erupt în cavitatea orală şi nu este vizibil
radiografic. AnodonŃia poate apare la dinŃii
temporari sau permanenŃi.
Ca terminologie se utilizează
următorii termeni:
- anodonŃia – absenŃa totală a dinŃilor;
- agenezia – absenŃa germenilor dentari;
- oligodonŃia – lipsa congenitală a mai
mult de 6 dinŃi (exceptând molarii de
minte);
- hipodonŃia – lipsa congenitală a 1 - 6
dinŃi (exceptând molarii de minte).
AnodonŃia are o frecvenŃă în
populaŃie de 1,5 - 3% până la 4 - 5 %, din
totalul anomaliilor dento-maxilare.
PrevalenŃa variază între 0,4 - 0,9% la
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
populaŃia europeană, iar în Japonia este
de 2,4%.
AnodonŃia şi oligodonŃia poate fi
izolată (non-sindromică) sau asociată unui
sindrom (sindromică).
1. AnodonŃia reprezintă lipsa
congenitală a tuturor dinŃilor dintr-o dentiŃie
şi se întâlneşte foarte rar. AnodonŃia
dinŃilor temporari sau permanenŃi poate fi
totală sau subtotală (prezenŃa a 1 - 2 dinŃii
pe o arcadă dentară).
În etiopatogenia anodonŃiei sunt
încriminaŃi factorii primari ereditari şi
genetici (sindroamele Langdon-Down,
Marfan, Ellis van Creveld, Godenhard-
Franceschetti) sau factorii secundari: bolile
de sistem (displazia ectodermală,
mezodermodisplazia, anhidroza
hipotricotică), bolile infecŃioase cronice
(lues congenital) sau virotice,
disendocrinopatiile, tulburările metabolice
sau intoxicaŃiile cronice (alcoolism).
Diagnosticul pozitiv clinic:
• facial:
- modificări ca la edentatul total;
- etajul inferior micşorat;
- buze înfundate;
- şanŃul labio-mentonier accentuat.
• oral:
- micrognatism;
- creste alveolare reduse;
- lipsa dinŃilor pe arcade (totală);
- lipsa unui număr mare de dinŃi de pe
arcade (subtotală);
- dinŃii prezenŃi sunt aşezaŃi simetric;
- dinŃii au anomalii de formă, poziŃie şi
sunt reduşi de volum;
- tulburări de ocluzie.
• funcŃional – tulburări masticatorii,
fizionomice şi fonetice.
Diagnosticul pozitiv paraclinic:
- examen fotostatic – aspect facial de
edentat total;
- modele de studiu – absenŃa dinŃilor de
pe arcade;
- ortopantomografic – absenŃa germenilor
dentari;
- teleradiografic – valorii scheletale şi
alveolare modificate.
Diagnosticul diferenŃial de face cu:
- edentaŃia – extracŃie făcută în
antecedente;
159
- incluzia dentară – prezenŃa germenilor
dentari pe ortopantomografie.
Obiectivele tratamentului urmăresc:
• în anodonŃia totală:
- refacerea morfo-funcŃională a arcadelor;
- obŃinerea eficienŃei masticatorii;
- obŃinerea unei dimensiuni verticale
normale a etajului inferior al feŃei;
- obŃinerea unui profil fizionomic.
• în anodonŃia subtotală:
- stimularea dezvoltării maxilarelor;
- stabilirea unor rapoarte intermaxilare
normale;
- dirijarea erupŃiei dentare;
- asigurarea paralelismului dinŃilor
existenŃi;
- refacerea morfo-funcŃională a arcadelor.
Tratamentul ortodontic variază
după vârsta pacientului:
- în perioada copilăriei – se protezează
provizoriu;
- după pubertate – se protezează
definitiv.
Mijloacele de tratament utilizate:
- proteze totale din acrilat cu sprijin
mucozal, dinŃi artificiali montaŃi pe
mijlocul crestei alveolare, cu o înălŃare a
ocluziei de 2 - 3 mm, care să asigure
rapoarte normale alveolare;
- în perioada de creştere, protezele se
schimbă odată la 6 luni, pentru a
asigura dezvoltarea armonioasă a
arcadelor;
- după terminarea creşterii se fac proteze
totale definitive.
2. OligodonŃia este reprezentată
de lipsa congenitală a mai mult de 6 dinŃi
de pe arcada dentară şi este transmisă
autosomal dominant, datorită mutaŃiei în
transcripŃia genelor MSX1, AXN2 şi PAX9.
Genele MSX1 şi PAX9 sunt exprimate în
mezenchimul dentar după iniŃierea
dezvoltării dentare, ca răspuns la
semnalele epiteliale. Inactivarea acestor
două gene determină oprirea dezvoltării
dinŃilor în stadiul de germene şi apariŃia
despicăturilor palatine.
OligodonŃia are o frecvenŃă în
populaŃie între 0,08 - 0,16%. OligodonŃia
dinŃilor temporari sau permanenŃi poate fi
extinsă, întinsă sau redusă.
3. HipodonŃia unilaterală sau
bilaterală este reprezentată de lipsa a 1 - 6
 Malocluzii clasa I Angle
dinŃii de pe arcada dentară. Frecvent este
unidentară (hipodonŃia molarilor de minte,
a incisivilor laterali superiori, a premolarilor
secunzi şi a incisivilor centrali inferiori), dar
poate fi şi monodentară sau pluridentară
(figura 35).
Incisivii şi premolarii sunt dinŃii care
lipsesc congenital cel mai frecvent.
Studiile arată că prevalenŃa hipodonŃiei
este diferită în populaŃii, pe continente şi
între rase. Studii mai vechi arată valori de
2,8% în populaŃia SUA şi 3,4% în ElveŃia.
PrevalenŃa hipodonŃiei pare a fi mai
scăzută în America de Nord (3,5 - 3,7%)
decât în Ńările europene (6 - 8%). Totuşi,
într-un studiu canadian frecvenŃa
hipodonŃiei a fost de 7,4%. În Australia
(6,3%) şi Japonia (6,6%) frecvenŃa
hipodonŃiei corespunde cu valorile
europenilor. FrecvenŃa hipodonŃiei
molarului de minte este mai ridicată,
variind între 9% şi peste 30%.
HipodonŃia are o etiologie
plurifactorială ce include atât factori
genetici (reducerea filogenetică a dinŃilor
terminali din serie), cât şi de mediu
(distrugerea germenului dentar prin infecŃii
localizate). Deşi agenezia dentară este
cauzată ocazional de factori de mediu, în
marea majoritate a cazurilor hipodonŃia
are o bază genetică. În hipodonŃia
familială, transmiterea este autosomală
dominant sau recesiv. Incisivii laterali
maxilari în formă de cui sunt consideraŃi a
fi o manifestare modificată a aceloraşi
genotipuri ca şi hipodonŃia. Alte cauze
maternale incriminate în etiologia
hipodonŃiei sunt: infecŃiile virale (rubeola),
afecŃiunile infecŃioase (candida) şi
cancerul ovarian epitelial.
Diagnosticul pozitiv clinic:
• facial – modificări în raport cu
localizarea şi întinderea.
• oral:
- lipsa dintelui de pe arcadă;
- persistenŃa dintelui temporar pe arcadă,
peste termenul normal de exfoliere;
- sau apare spaŃiul restant pe arcadă;
- sau spaŃiul restant este ocupat de dinŃii
vecini;
- în hipodonŃia incisivilor laterali apare
diastema interincisivă;
- tulburări ocluzale.
160
• funcŃional – tulburări masticatorii,
fizionomice şi fonatorii.
Diagnosticul pozitiv paraclinic:
- examen fotostatic – aspect facial ca la
examinarea clinică;
- modele de studiu – absenŃa dintelui de
pe arcade;
- ortopantomografic – absenŃa germenului
dentar;
- teleradiografic – valori dentare
modificate.
Diagnosticul diferenŃial de face cu
- edentaŃia – extracŃie făcută în
antecedente;
- incluzia dentară – există germenul
dentar pe ortopantomografie.
Au fost raportate mai multe
anomalii dentare asociate cu lipsa
congenitală a dinŃilor:
• formarea şi erupŃia întârziată a dinŃilor;
• reducerea formei şi mărimii dintelui –
incisivul lateral maxilar în formă de cui;
• tulburări ale erupŃiei caninilor –
transpoziŃie canin-premolar prim
maxilar, entopia caninului maxilar sau
transpoziŃie incisiv lateral-canin
mandibular;
• erupŃia ectopică a dinŃilor;
• infrapoziŃia molarilor temporari – în
agenezia premolarilor;
• rădăcini dentare scurte – incisivi
centrali (în agenezia incisivilor laterali) şi
premolari primi (în agenezia premolarilor
secunzi);
• taurodonŃia – la molarii primi;
• rotaŃia dentară – agenezia unilaterală a
incisivului lateral superiori şi rotaŃia
incisivului lateral de pe cealaltă
hemiarcadă sau agenezia premolarului
secund şi rotaŃia premolarului de
cealaltă parte a arcadei dentare;
• hipoplazii ale smalŃului, hipocalcifieri.
Principiile de tratament variază
după tiparul hipodonŃiei, vârstă, dinte,
asocierea cu alte anomalii şi cu tulburările
fizionomice:
- depistare precoce – dirijarea erupŃiei
dinŃilor vecini şi închiderea spaŃiul;
- depistare tardivă şi prezenŃa dintelui
temporar – extracŃia dintelui temporar şi
protezare fixă sau implant;
- depistare tardivă, absenŃa dintelui
temporar şi pensarea spaŃiului –
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
recâştigarea spaŃiul şi protezare fixă sau
implant.
Decizia de a deschide sau închide
spaŃiul restant depinde de:
• dentiŃie:
- în dentiŃia mixtă cu înghesuire moderată
– închiderea spaŃiului restant prin
aliniere dentară;
- în dentiŃia permanentă cu pensarea
spaŃiului – închiderea spaŃiului sau
recâştigarea spaŃiului şi protezare fixă.
• severitatea hipodonŃiei:
- numărul de dinŃi implicaŃi;
- gradul de supraocluzie frontală.
• gradul înghesuirii dentare:
- fără înghesuire dentară – spaŃiul restant
restaurat protetic;
Anomalii dentare de formă
Anomaliile dentare de formă sunt
tulburări din perioada de morfodiferenŃiere
a germenilor dentari la nivelul centrilor
dentari de creştere, manifestată coronar
sau radicular.
În etiopatogenia anomaliilor
dentare de formă sunt încriminaŃi factorii
primari (ereditari, genetici) sau secundari
161
- înghesuire moderată sau severă –
spaŃiul restant se utilizează pentru
alinierea dentară.
Mijloacele de tratament utilizate:
- deschiderea sau închiderea spaŃiului cu
obŃinerea unui paralelism al axelor
dentare, se realizează cu aparate
biomecanice mobilizabile sau fixe;
- corectarea supraocluziei frontale se
realizează cu un platou retroincizal
acrilic la placa superioară sau metalic
(dispozitiv Dahl);
- restaurarea definitivă a spaŃiului restant
se realizează cu implant sau transplant,
care reprezintă o măsură de contenŃie
pentru recidiva migrărilor dentare.
(endocrinopatii, infecŃii, traumatisme,
iradieri).
La nivelul centrilor dentari de
creştere, apare o activitate intensă,
scăzută sau absentă, care modifică
morfologia dentară, prin apariŃia sau
dispariŃia unui centru dentar de creştere.
Formele clinice ale anomaliilor
dentare de formă sunt coronare (figura
36), tuberculare, radiculare sau
paradentare:
 Malocluzii clasa I Angle

• coronare: - paradentare – perle de smalŃ,

- mici – în formă de cui, bob de orez, dentinoame (extradentare, intradentare).
făraş, clapă de pian. Diagnosticul pozitiv clinic:
- mari – dinŃi giganŃi, geminaŃi, fuzionaŃi, - tulburări dento-dentare (înghesuire
baroc, Moser, Hutchinson, etc. dentară regională);
• tuberculare: - tulburări dento-alveolare;
- Zuckerkandl – pe faŃa mezio-palatinală - tulburări ocluzale;
a molarilor temporari; - modificări fizionomice.
- Carabelli – pe faŃa mezio-palatinală a Principiile de tratament sunt:
molarului prim permanent superior; • la dinŃii temporari – extracŃiei timpurie,
- Bolk – pe faŃa mezio-vestibulară a pentru că resorbŃia rădăcinii este
molarilor permanenŃi secunzii sau de îngreunată;
minte superiori; • la dinŃii permanenŃi:
- sixtum – la nivelul molarului prim - coroană mică – microproteză
permanent inferior. fizionomică;
- radiculare – rădăcini supranumerare, - coroană mare – extracŃie şi protezare.
anormale, anomalii canaliculare, etc.

Anomalii dentare de volum • generalizată:

Anomaliile dentare de volum sunt
tulburări din perioada de morfodiferenŃiere
a germenilor dentari.
Formele clinice ale anomaliilor
dentare de volum sunt:
• macrodonŃia – dinŃi mai mari de volum,
care produc înghesuirea dentară
primară.
• microdonŃia – dinŃi mai mici de volum,
care pot determina spaŃiere dentară.
Anomaliile dentare de volum sunt
cauzate de factorii primari (ereditari) sau
constituŃionali.
A. MacrodonŃia este reprezentată
de dinŃi cu dimensiuni mai mari decât dinŃii
normali. MacrodonŃia poate fi:
• izolată sau localizată la un dinte
(incisiv central, canin);
- absolută – suma incisivă este mai mare
de 35 mm;
- relativă – suma incisivă este în limite
normale, dar mai mare decât ⅓ din
distanŃa bizigomatică.
Diagnosticul pozitiv:
- suma dimensiunilor mezio-distale ale
celor patru incisivi superiori este mai
mare decât 35 mm (macrodonŃie
absolută) sau decât ⅓ din distanŃa
bizigomatică osoasă (macrodonŃie
relativă).
- ortopantomografic – în depistare
precoce, fiecare germen al incisivilor
superiori se proiectează pe doi dinŃi
temporari, iar germenii incisivilor laterali
sunt vecini cu cei ai premolarilor primi.
- înghesuirea dentară, malpoziŃii dentare,
tulburări ocluzale, fizionomice şi
fonatorii.

162
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
Obiectivele tratamentului urmăresc:
- depistare precoce – extracŃia seriată
după Hotz;
- depistare tardivă – extracŃii în scop
ortodontic şi alinarea dentară cu aparate
biomecanice mobilizabile sau fixe.
B. MicrodonŃia este reprezentată
de dinŃi cu dimensiuni mai mici decât dinŃii
normali. MicrodonŃia poate fi:
• izolată sau localizată la un dinte;
• generalizată:
- absolută – suma incisivă este mai mică
de 28 mm;
- relativă – suma incisivă este în limite
normale, dar mai mică decât ⅓ din
distanŃa bizigomatică.
Diagnosticul pozitiv:
- suma dimensiunilor mezio-distale ale
celor patru incisivi superiori este mai
mică decât 28 mm (microdonŃie
absolută) sau decât ⅓ din distanŃa
bizigomatică osoasă (microdonŃie
relativă).
- spaŃierea dentară cu treme şi diasteme,
ocluzie adâncă sau intercalată.
Obiectivele tratamentului urmăresc:
- fără tratament – când există echilibru
ocluzal şi funcŃional;
- restaurări coronare pe toŃi dinŃii.
Anomalii dentare de poziŃie
Anomaliile dentare de poziŃie sunt
reprezentate de deplasările orizontale sau
verticale ale dinŃilor.
Deplasarea orizontală a dinŃilor se
face prin următoarele mişcări:
• versie – înclinarea axului dintelui;
• gresie – mişcarea corporală a dintelui;
• rotaŃie – mişcarea dintelui în jurul
axului său (rotaŃie centrică) sau în jurul
unei muchii a dintelui (rotaŃie
excentrică).
Deplasarea verticală a dinŃilor se
face spre:
• planul de ocluzie – suprapoziŃie
osoasă;
• rădăcina dintelui – infrapoziŃie osoasă.
Etiopatogenia deplasărilor dentare
sunt cauzate de factorii primari ereditari şi
genetici (sindroamele Langdon-Down,
Turner, Godenhart-Franceschetti), de
bolile congenitale (despicături maxilo-
163
palatine) sau de factorii secundari locali
(din timpul formării germenului dentar) sau
mecanici (dinŃi supranumerari, persistenŃa
dintelui temporar, cicatrice cheloide, lipsa
spaŃiului pe arcade).
Diagnosticul pozitiv:
- facial – tulburări fizionomice când dinŃii
sunt în zona frontală;
- oral – înghesuiri dento-alveolare,
tulburări ocluzale;
- funcŃional – tulburări în dinamica
mandibulară;
- ortopantomografic – depistare precoce.
Diagnosticul diferenŃial se face cu
ectopia şi transpoziŃia dentară.
Obiectivele tratamentului urmăresc:
- crearea spaŃiului pierdut de pe arcadă;
- alinierea dentară;
- echilibrarea ocluziei dentare.
Cea mai dificilă mişcare de realizat
este cea de intruzie, pentru că dintele
opune o maximă rezistenŃă. Cea mai
instabilă redresare este derotaŃia dentară,
pentru că există riscul la recidivă, datorită
tensionării fibrelor periodontale.
Mijloacele de tratament utilizate:
- aparate biomecanice mobilizabile -
posibilităŃi limitate de redresare dentară
şi control incert al mişcării dentare;
- aparate biomecanice fixe - posibilităŃi de
redresări dentare în toate sensurile şi
control maxim al mişcării dentare.
Anomalii dentare de sediu
Anomaliile dentare de sediu sunt
tulburări de erupŃie ale dinŃilor şi sunt
reprezentate de ectopia, incluzia,
transpoziŃia şi heterotopia dentară.
A. Ectopia dentară este
reprezentată de erupŃia unui dinte înafara
perimetrului arcadei dentare, dar care
topografic păstrează proiecŃia normală a
locului pe arcada dentară.
Termenii generici utilizaŃi sunt de
distopie (rar folosit) şi de ectopie.
Termenul de ectopie se foloseşte pentru
poziŃia vestibulară a ectopiei, iar termenul
de entopie se foloseşte pentru poziŃia
orală a ectopiei (palatinală sau linguală).
De asemenea, se utilizează ca termeni
ectopia vestibulară, ectopia palatinală şi
ectopia linguală (figura 37).
 Malocluzii clasa I Angle
FrecvenŃa cea mai mare apare la
caninul superior, premolarul secund
inferior, caninul inferior, premolarul secund
superior, incisivul lateral şi la dinŃii
supranumerari. PrevalenŃa este diferită
după vârstă: 2,7% între 7 - 14 ani, 12,4%
între 12 - 14 ani. După localizarea
ectopiei, frecvenŃa este de 61% pentru
ectopia vestibulară maxilară, de 24%
pentru ectopia palatinală maxilară, de 9%
pentru ectopia bimaxilară, de 5% pentru
ectopia vestibulară mandibulară şi de 1%
pentru ectopia linguală mandibulară.
Etiopatogenia ectopiei dentare se
datorează factorilor primari (ereditari sau
genetici) şi factorilor secundari (endocrini,
metabolici, disfuncŃionali şi locali). Cauzele
locale sunt următoarele:
• cauze determinate de dintele ectopic:
- leziunea germenului dentar permanent;
- poziŃia prea înaltă a germenului;
- angulaŃia rădăcinii dentare;
- volumul exagerat al coroanei dentare;
- existenŃa unui incisiv lateral nanic sau
hipodonŃia acestuia.
• existenŃa unui obstacol în calea
erupŃiei dintelui:
- persistenŃa pe arcadă a dintelui
temporar, fără resorbŃie osoasă
radiculară;
- existenŃa unui capac fibromucos dens;
- existenŃa unui dinte supranumerar;
- existenŃa unei formaŃiuni previa.
• lipsa spaŃiului pe arcade:
- înghesuire dento-maxilară primară prin
macrodonŃie;
- înghesuire dento-maxilară secundară;
- meziopoziŃie generalizată a dinŃilor
laterali;
- secvenŃe nefavorabile ale erupŃiei
dentare;
- pierderea sau extracŃia precoce a
dintelui temporar.
Ectopia dentară se manifestă la
canin, molarul de minte, premolar şi
incisiv. PoziŃia dintelui poate fi joasă,
medie sau înaltă. Ectopia dentară apare
ca simptom în macrodonŃie, compresiunea
de maxilar, înghesuirea dento-alveolară,
retrognaŃia maxilară sau apare ca entitate
clinică.
Diagnosticul pozitiv clinic:
• facial:
164
- în ectopia vestibulară a caninului
superior – bombarea buzei superioare;
- în ectopia palatinală a caninului superior
– înfundarea buzei superioare.
• oral:
- în ectopia caninului superior apar mai
multe situaŃii:
1. caninul nu este erupt, dar apare o
bombare vestibulară sau orală;
2. caninul este în erupŃie incompletă
(mezio-infrapoziŃie osoasă);
3. caninul este erupt complet vestibular
sau palatinal.
- tulburări pe arcadă – discontinuitate,
înghesuire, migrări dentare;
- în ectopie palatinală apare angrenajul
invers.
• funcŃional – tulburări fizionomice şi
fonatorii (sigmatism).
Diagnosticul pozitiv paraclinic:
- examen fotostatic – aspect facial ca la
examenul clinic;
- modele de studiu – se apreciază
distanŃa faŃă de arcadă şi spaŃiul
necesar;
- radiografia cu film muşcat – se
apreciază poziŃia, rădăcina, zona de
implantare în alveolă;
- ortopantomografic – se apreciază
raporturile cu dinŃii vecini şi cauza
ectopiei.
Diagnosticul diferenŃial se face din
punct de vedere etiologic.
Principiile de tratament diferă dacă
ectopia de canin este:
- simptom în cadrul altei anomalii
(macrodonŃie, înghesuirea dento-
alveolară determinată de compresiunea
de maxilar, meziopoziŃia generalizate);
- entitate clinică aparte.
Etapele tratamentului ortodontic
sunt:
- descoperirea cauzei şi îndepărtarea
obstacolului existent – extracŃia dintelui
temporar restant pe arcadă,
îndepărtarea capacului fibromucos;
- recâştigarea spaŃiului pe arcadă, prin
mecanism invers de producere – în
macrodonŃie prin extracŃie de dinŃi
permanenŃi în scop ortodontic; în
înghesuirea dento-alveolară determinată
de compresiunea de maxilar prin
expansiunea arcadei; în meziopoziŃia
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
generalizate prin distalizarea grupului
premolar-molar;
- saltul articular – în ectopia orală;
- alinierea dinŃilor ectopici;
- contenŃie.
Tratamentul instituit poate fi:
• profilactic – asigurarea dezvoltării
normale dento-maxilare;
• interceptiv – înlăturarea cauzei;
• normal – terapie activă cu aparate
biomecanice mobilizabile sau fixe pentru
crearea spaŃiului şi alinierea dentară;
B. Incluzia dentară este
caracterizată prin rămânerea în interiorul
osului sau în părŃile moi a unui dinte cu
rădăcina complet formată şi cu apexul
închis, după termenul normal de erupŃie,
fără tendinŃă de a erupe.
165
• tardiv:
- chirurgical-ortodontic – extracŃie dentară
în scop ortodontic, redresare
chirurgicală intraalveolară, alinierea
dintelui, germectomie, transplantare;
- chirurgical – extracŃia caninului ectopic
când se găseşte la distanŃă mare de
arcada dentară, dinŃii sunt perfecŃi
aliniaŃi şi nu are spaŃiu, este deformat,
rotat şi rădăcina este acoperită de un
strat subŃire de os.
Ca terminologie se utilizează
următorii termeni:
- retenŃie primară dentară – incluzie
dentară;
- incluzie submucoasă – dintele a
străbătut osul dar a rămas în stratul
submucos;
 Malocluzii clasa I Angle
- incluzie parŃială (inclavare) – dintele a
perforat mucoasa, dar s-a oprit în
erupŃie, datorită lipsei de spaŃiu de pe
arcada dentară.
FrecvenŃă incluziei dentare este
între 2,7 - 28,3% din totalul anomaliilor
dento-maxilare. Cele mai frecvente sunt
incluziile de canini, molari de minte,
premolari secunzi, incisivi centrali
permanenŃi şi de dinŃi supranumerari. Cele
mai rare sunt incluziile de premolari primi,
incisivi laterali, molari primi şi secunzi
permanenŃi. La maxilar, ordinea frecvenŃei
dinŃilor incluşi este următoarea: canini,
molari de minte, incisivi centrali, premolari
secunzi şi dinŃi supranumerari. La
mandibulă, ordinea frecvenŃei dinŃilor
incluşi este următoarea: molari de minte,
premolari secunzi, canini şi dinŃi
supranumerari.
Etiopatogenia incluziei dentare se
datorează factorilor primari (ereditari sau
genetici - sindromul Langdon-Down,
displazia ectodermală, disostoza cleido-
craniană, osteoporoza şi despicături labio-
palatine) şi secundari (endocrini - nanism
hipofizar, hipotiroidism, metabolici -
rahitism, intoxicaŃii cronice
medicamentoase, disfuncŃionali şi locali).
Cauzele locale sunt următoarele:
• micşorarea spaŃiului pe arcadele
dentare:
- macrodonŃia;
- înghesuirea dento-alveolară;
- dezvoltarea insuficientă a maxilarelor;
- migrarea mezială a dinŃilor laterali;
- secvenŃe de erupŃie nefavorabile.
• obstacole în calea erupŃiei dintelui:
- persistenŃa dinŃilor temporari;
- existenŃa dinŃilor supranumerari pe
traseul de erupŃie al dinŃilor permanenŃi;
- Ńesuturi dense osoase sau
fibromucoase.
• caracteristici particulare ale dintelui
inclus:
- deformaŃii corono-radiculare (coroană
globuloasă, angulaŃie corono-radiculară,
curbură accentuată a rădăcinii);
- poziŃia intraosoasă foarte înaltă;
- modificarea axului dintelui inclus
(orizontal, oblic).
Formele clinice ale incluziei
dentare (figura 37) sunt următoarele:
166
După evoluŃia intraosoasă a
dintelui inclus (radiografie retrodentară):
- incluzie totală – completă (dintele inclus
se află în întregime intraosos);
- incluzie parŃială – incompletă (coroana
dintelui inclus nu a fost înconjurată în
totalitate de os, fiind separată de
cavitatea orală de sacul pericoronar şi
de fibromucoasă).
După severitatea incluziei
(ortopantomografie):
- uşoară – joasă, superficială (distanŃa
până la planul de ocluzie mai mică de
12 mm);
- medie – distanŃa până la planul de
ocluzie între 12 şi 15 mm;
- severă – înaltă, profundă (distanŃa până
la planul de ocluzie mai mare de 15
mm).
După direcŃia axului dintelui inclus
(ortopantomografie):
- verticală;
- orizontală;
- oblică mezial sau distal.
După raportul dintelui inclus cu
arcada dentară (radiografia ocluzală
anterioară):
- vestibulară – coroana situată vestibular
şi rădăcina orientată oral;
- orală – coroana situată oral şi rădăcina
orientată vestibular;
- medie.
După topografierea incluziei:
- unilaterală;
- bilaterală.
Diagnosticul pozitiv:
• oral:
- persistenŃa unui dinte temporar pe
arcadă, peste termenul normal de
exfoliere;
- absenŃa dintelui de pe arcadă;
- spaŃiul necesar pe arcadă poate fi
păstrat, micşorat sau închis;
- dinŃii vecini sunt înclinaŃi spre breşă;
- apare o bombare osoasă vestibulară
sau orală.
• funcŃional – tulburări fizionomice şi
fonatorii (sigmatism).
• tulburări reflexe:
- mecanice – resorbŃii radiculare ale
dinŃilor vecini;
- nervoase – dureri, parestezie;
- infecŃioase, tumorale.
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
• radiografiile retrodentară, cu film
muşcat şi ortopantomografia oferă date
despre:
- cauză – obstacolul în calea erupŃiei
dintelui;
- poziŃia – vestibulară, orală sau pe
mijlocul arcadei alveolare;
- axul dintelui – vertical, oblic sau
orizontal;
- morfologia şi volumul dintelui inclus;
- gradul de dezvoltare a rădăcinii;
- spaŃiul pe arcadă;
- raportul cu dinŃii vecini;
- Ńesuturile în care se găseşte – intraosos,
submucos;
- raportul dintelui inclus cu planul de
ocluzie – incluzie superficială, medie
sau profundă.
Diagnosticul diferenŃial de face cu:
- erupŃia întârziată – se manifestă la un
grup de dinŃi;
- hipodonŃia – absenŃa germenului dentar;
- edentaŃia – extracŃie făcută în
antecedente;
- reincluzia – reîntoarcerea dintelui erupt
în profunzimea osului.
Principiile de tratament diferă după
cauza incluziei, dintele inclus, poziŃia
dintelui, relaŃiile cu Ńesuturile învecinate,
momentul diagnosticului, vârsta
pacientului, asocierea cu alte anomalii
dento-maxilare.
Tratamentul instituit poate fi:
• chirurgical-ortodontic:
- crearea spaŃiului pe arcadă;
- îndepărtarea cauzelor etiologice;
- descoperirea chirurgicală a dintelui
inclus;
- ancorarea dintelui (peritisulară,
intratisulară sau transtisulară);
- tracŃiunea lui la arcada dentară.
• chirurgical:
- redresare chirurgicală intraalveolară;
- odontectomia dintelui inclus în poziŃii
nefavorabile;
- reimplantarea lui dacă există spaŃiu pe
arcadă.
C. Reincluzia dentară sau retenŃia
secundară este procesul de înfundare în
os prin forŃele de presiune regionale, a
unui dinte care a erupt complet pe arcada
dentară.
167
Cele mai frecvente reincluzii
dentare sunt a molarului secund temporar
sau a premolarului secund, datorită
migrării dinŃilor limitrofi.
În etiopatogenie reincluziei dentare
s-au formulat mai multe teorii:
- teoria cauzelor mecanice – erupŃia
molarului secund temporar este oprită
din cauze necunoscute, iar erupŃia
molarului prim permanent presează şi
reinclude molarul secund temporar.
- teoria anchilozei osteo-dentare –
molarul secund temporar face o
anchiloză osoasă, care îl blochează.
- teoria lipsei de dezvoltare osoasă sau a
opririi în dezvoltarea osoasă verticală –
molarul secund temporar atinge sau nu
atinge planul de ocluzie, dar nu produce
o reacŃie osoasă şi de aceea nu mai
poate înălŃa ocluzia.
- teoria celui de-al treilea itinerariu – în
formarea şi evoluŃia sa, dintele are două
itinerarii: de la periferia maxilarului spre
profunzimea lui, în timpul formării
germenului dentar; de la profunzimea
maxilarului spre periferia maxilarului, în
timpul erupŃiei dentare. Al treilea
itinerariu este de la suprafaŃa maxilarului
spre profunzimea lui, din timpul
reincluziei dentare.
Formele clinice ale reincluziei
dentare sunt:
- reincluzia totală – dintele nu este vizibil
în cavitatea orală, dar există un orificiu
de comunicare prin mucoasă;
- reincluzia parŃială – rămâne o parte
coronară vizibilă, dar dintele este în
infraocluzie;
- tendinŃă de reincluzie – prin lipsa de
spaŃiu pe arcadă.
Diagnosticul pozitiv:
• oral:
- existenŃa unui orificiu de comunicare în
mucoasă cu dintele reinclus total;
- dintele reinclus parŃial prezintă carie sau
obturaŃie coronară;
- există o supuraŃie la nivel local;
- rotaŃia de 90º a premolarului secund -
semnul premolarului Galippe.
- modele de studiu anterioare cu
existenŃa dintelui pe arcadă.
- ortopantomagrafie – prezenŃa
germenului premolarului secund
(reincluzia molarului secund temporar).
 Malocluzii clasa I Angle
Diagnosticul diferenŃial se face cu
incluzia dentară.
Principiile de tratament sunt:
• în reincluzia molarului secund
temporar:
- extracŃia lui şi menŃinerea spaŃiului pe
arcade pentru dintele permanent.
• în reincluzia premolarului secund:
- extracŃia lui şi închiderea breşei prin
deplasare dentară;
- extracŃia lui şi menŃinerea spaŃiului
pentru protezare;
- readucerea lui pe arcadă, când rădăcina
este bine dezvoltată.
D. TranspoziŃia dentară este
reprezentată de inversarea locului pe
arcadă a doi dinŃi învecinaŃi.
Cele mai frecvente forme de
transpoziŃii sunt cele între canin şi incisivul
lateral (la mandibulă) sau între canin şi
premolarul prim (la maxilar).
Etiopatogenia transpoziŃiei dentare
este provocată de factori locali:
- tulburări ale erupŃiei dentare – secvenŃe
inversate, întârzieri în erupŃie;
- tulburări în exfolierea dintelui temporar;
- tulburări în formarea germenilor dentari
(ca sediu şi profunzime).
Formele clinice ale transpoziŃiei
dentare (figura 37) sunt:
- transpoziŃie completă (totală) – ambii
dinŃi au schimbat locurile între ei şi sunt
aliniaŃi pe arcadă.
- transpoziŃie incompletă (parŃială) – ambii
dinŃi stau faŃă în faŃă şi linia arcadei
trece printre ei sau unul este aliniat şi
celălalt ectopic.
Diagnosticul pozitiv:
• facial – tulburări estetice.
• oral:
- cauza schimbării locului dintre dinŃi;
- scurtarea arcadei dentare;
- devierea liniei mediene interdentare;
- malpoziŃii dentare.
• funcŃional – interferenŃe ocluzale.
• modele de studiu – se apreciază
spaŃiul de pe arcade.
• ortopantomagrafie – rapoartele cu
structurile învecinate.
Diagnosticul diferenŃial se face
între cele două forme clinice.
168
Principiile de tratament sunt:
• în transpoziŃia completă:
- nu se intervine, dacă nu sunt tulburări
fizionomice şi de dinamică mandibulară;
- în transpoziŃia canin – incisiv lateral, se
şlefuieşte cuspidul caninului şi se pune
o microproteză fizionomică pe incisivul
lateral;
- în transpoziŃia canin – premolar prim, se
fac remodelări artificiale ale
premolarului.
• în transpoziŃia incompletă:
- depistare precoce – aducerea în poziŃie
corectă;
- depistare tardivă – aducerea în
transpoziŃie completă sau în poziŃie
corectă.
E. Heterotopia este reprezentată
de erupŃia unui dinte la distanŃă de arcada
dentară, în ramus-ul mandibulei, în fosele
nazale, în sinusul maxilar, în planşeul
orbitei, etc. Heterotopia este descoperită
accidental la un examen radiografic.
Cei mai frecvenŃi dinŃi heterotopici
sunt molarii de minte şi caninii.
Diagnosticul pozitiv se pune prin
lipsa dintelui de pe arcadă clinic şi
radiologic.
Diagnosticul diferenŃial de face cu:
- erupŃia dentară întârziată – radiografic
apar germenii dentari în diferite stadii de
dezvoltare;
- incluzia dentară – radiografic apare
dintele cu rădăcina complet formată;
- extracŃia dentară – din anamneză;
- hipodonŃia – radiografică apare
germenul dentar.
Când dintele este descoperit
întâmplător, trebuie îndepărtat, pentru că a
produs o serie de complicaŃii (fracturi
mandibulare, supuraŃii perimaxilare,
tulburări nervoase şi vegetative, etc.).
Anomalii dentare de structură
Anomaliile dentare de structură
sunt reprezentate de caria dentară şi
distrofiile de smalŃ sau de dentină
(displazii dentare congenitale sau
dobândite, amelogeneza imperfectă,
dentinogeneza imperfectă), prezente la
dinŃii temporari sau permanenŃi.
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

ANOMALII DE GRUP Diastema apare ca entitate clinică

(diastemă adevărată) sau ca simptom în
Anomaliile de grup sunt malocluzia clasa II diviziunea 1,
reprezentate de disarmoniile dento- meziodens inclus, canini incluşi în poziŃie
maxilare cu spaŃiere dentară (diastema orizontală, prodonŃie, microdonŃie,
interincisivă superioară sau inferioară) sau macroglosie, migrări dentare
cu înghesuire dentară (primară, secundară postextracŃionale sau din periodontopatie
sau terŃiară). (diastemă patologică).
Formele clinice ale diastemei sunt
Diastema interincisivă următoarele:
După etiologie:
Diastema interincisivă se • diastema fiziologică:
caracterizează prin prezenŃa unui spaŃiu - în dentiŃia temporară spaŃiată;
mai mare de 2 mm între incisivii centrali - fenomen filogenetic atavic, transmis da
superiori sau inferiori. Acest spaŃiu este la antropoide;
constant şi nu se închide spontan (figura - se autoreglează odată cu fenomenele
38). de dezvoltare a dentiŃiei.
Ca terminologie se utilizează
• diastema tranzitorie:
următorii termeni:
- diastemă patologică;
- în prima etapă a dentiŃiei mixte, la
erupŃia incisivilor superiori;
- diastema vera;
- strungăreaŃa; - în stadiul de “ugly duckling";
- malocluzie clasa I Angle cu spaŃiere – - se închide pe măsură ce caninii
după şcoala anglo-saxonă; superiori coboară spre periferia
- disarmonie dento-maxilară cu spaŃiere – maxilarului.
după şcoala franceză. • diastema adevărată:
FrecvenŃa diastemei scade între 9 - este transmisă ereditar, familiar.
- 11 ani până la 15 ani. Diastema • diastema patologică:
superioară prezintă o prevalenŃă de 50% - este o diastemă falsă;
din totalul diastemelor, iar pentru diastema - apare secundar altei anomalii.
inferioară nu există studii epidemiologice. După axul coroanelor:
PrevalenŃa diastemei variază după rasă şi • diastemă cu coroane paralele –
sex. La rasa neagră între 10 - 12 ani se determinată de:
raportează o prevalenŃă de 19%, iar la - fren lat sau cu inserŃie joasă;
rasa albă de 8%. Alte studii raportează o
- sept osos;
incidenŃă a diastemei de 12,59%, din care
- hipodonŃia incisivilor laterali;
33% sunt din cauza ataşamentul frenului
buzei. - ereditate;
În etiopatogenia diastemei sunt - microdonŃie.
încriminaŃi factorii primari (ereditari) sau • diastemă cu coroane convergente –
secundari (endocrini, disfuncŃionali şi determinată de:
locali): - meziodens inclus;
- ereditari – microdonŃia, fren labial - odontom;
hipertrofic cu implantare joasă, suturi - fren lat cu inserŃie înaltă;
largi interincisive; - rotaŃia congenitală a incisivilor centrali
- endocrini – acromegalia juvenilă, superiori.
hipotiroidism; • diastemă cu coroane divergente –
- disfuncŃionali – respiraŃie orală, sugerea determinată de:
degetului, deglutiŃie protruzivă; - fren cu inserŃie joasă;
- locali – hipodonŃie de incisivi laterali, - incluzie orizontală a caninului superior;
incluzia caninului superior, meziodens - lipsă de spaŃiu în baza osoasă apicală
inclus, fractură intermaxilară redusă maxilară;
defectuos, etapă de dezvoltare normală - rotaŃia congenitală a incisivilor centrali
a dentiŃiei mixte. superiori.

169
 Malocluzii clasa I Angle

După axul rădăcinilor • diastema patologică – este un simptom

(ortopantomografie):
• diastemă cu rădăcini paralele;
• diastemă cu rădăcini convergente;
• diastemă cu rădăcini divergente.
Diagnosticul pozitiv:
• oral:
- spaŃiu interincisiv superior sau inferior
de 2 - 10 mm;
- arcada dentară discontinuă la nivel
incisiv;
- poziŃia coroanelor incisivilor centrali
poate fi paralelă, convergentă sau
divergentă;
- formaŃiune patologică pe linia mediană
(fren lat şi jos inserat, meziodens);
- criză de spaŃiu pentru incisivii laterali (în
diastema falsă);
- exces de spaŃiu în hipodonŃia incisivilor
laterali;
- suma incisivă mai mică de 28 mm (în
microdonŃie).
• funcŃional:
- tulburări fizionomice şi fonatorii
(sigmatism);
- copilul scapă saliva în timpul vorbirii;
- obiceiuri vicioase sau disfuncŃii (în
diastema falsă).
• ortopantomografia oferă date despre:
- cauză – sept osos gros interincisiv,
hipodonŃia incisivilor laterali cu canini
incluşi în poziŃie orizontală sau oblică,
meziodens inclus, odontom sau chist
neodontogen;
- direcŃia rădăcinilor – paralelă,
convergentă sau divergentă;
- gradul de dezvoltare a rădăcinilor –
apex deschis sau închis.
Diagnosticul diferenŃial se face
între formele clinice ale diastemei.
Principiile de tratament diferă
după cauza, mărimea şi localizarea
diastemei, după dezvoltarea ocluziei şi a
rădăcinilor.
Obiectivele tratamentului
urmăresc:
• diastema fiziologică – nu necesită
tratament, se autoreglează odată cu
dezvoltarea dentiŃiei.
• diastema tranzitorie – se închide pe
măsură ce coboară caninii maxilari.
şi se tratează odată cu anomalia de
bază.
• diastema adevărată:
- depistare precoce – îndepărtarea cauzei
şi închidere ortodontică;
- depistare tardivă – tratament chirurgical-
ortodontic sau închidere protetică.
Etapele tratamentului sunt:
- îndepărtarea chirurgicală a cauzei
(septotomie, frenectonie, germectomia,
sau extracŃia meziodens-ului, ablaŃia
formaŃiunii patologice);
- închiderea diastemei înaintea închiderii
apexurilor incisivilor centrali;
- contenŃie pentru a preveni recidiva.
Abordarea terapeutică este în
funcŃie de etiopatogenie:
• hipodonŃia incisivilor laterali superiori –
extracŃia incisivii laterali temporari
pentru a permite mezializarea caninilor
permanenŃi.
• incluzie de canini – rezolvarea incluziei
pentru a nu presa rădăcinile incisivilor
centrali.
• dinŃi supranumerari – extracŃie.
• fren labial lat – frenectomie şi
închiderea diastemei.
• sept osos – rezecŃie şi închiderea
diastemei.
• disfuncŃii şi obiceiuri vicioase –
decondiŃionare şi exerciŃii de
miogimnastică.
Tratamentul instituit poate fi:
• profilactic:
- la orice vârstă, prin examen clinic şi
radiologic (dispensarizare);
- depistarea cauzei;
- supraveghere;
- măsuri împotriva obiceiurilor vicioase şi
a disfuncŃiilor.
• interceptiv:
- între 4 - 8 ani;
- îndepărtarea cauzei;
- supraveghere pentru a nu apare
recidiva.
• normal:
- îndepărtarea chirurgicală a cauzei;
- închiderea diastemei cu aparate
biomecanice mobilizabile sau fixe;
- contenŃie, pentru a preveni recidiva.
• tardiv:

170
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

- îndepărtarea chirurgicală a cauzei; - baza alveolară prea mică pentru

- închiderea diastemei cu aparate dimensiunea dinŃilor – după şcoala
biomecanice fixe; germană;
- contenŃie, pentru a preveni recidiva. - disarmonie dento-maxilară cu
Mijloacele de tratament sunt: incongruenŃă – după şcoala franceză.
- aparate biomecanice mobilizabile – cu În Ńara noastră, înghesuirea
arcuri diapazon (deplasarea ortodontică dentară are o frecvenŃă de peste 70% din
a dinŃilor pe principiul reciprocităŃii de totalul anomaliilor dento-maxilare. Alte
acŃiune) şi arc vestibular (pentru studii raportează o incidenŃă de 89% a
dirijarea mişcării); înghesuirii dentare în dentiŃia mixtă.
- arcuri segmentare cu tracŃiune În etiopatogenia înghesuirii
reciprocă; dentare sunt încriminaŃi factorii primari
- aparate biomecanice fixe poliagregate. (ereditari) sau secundari (endocrini,
- contenŃie provizorie (placă Hawley, disfuncŃionali şi locali):
ligaturi în "8") sau permanentă (sârmă - ereditari – ereditate încrucişată
torsadată). (maxilare mici şi dinŃi mari),
macrodonŃia, dinŃi supranumerari,
Înghesuirea dentară fenomene atavice (schimbarea
cronologiei erupŃiei dentare), fenomene
Înghesuirea dentară se proterogenetice (reducerea filogenetică
caracterizează prin lipsa de spaŃiu pe a maxilarelor în neconcordanŃă cu
arcade a dinŃilor, evidenŃiată prin diferenŃă numărul sau volumul dinŃilor);
negativă dintre spaŃiul necesar alinierii - endocrini – hipotiroidism, hipogonadism;
dinŃilor şi spaŃiul existent pe arcada - disfuncŃionali – respiraŃie orală, sugerea
dentară (figura 38). degetului, deglutiŃie protruzivă;
Ca terminologie se utilizează - locali – caria dentară şi extracŃia
următorii termeni, în funcŃie de şcoli: precoce a dinŃilor temporari, migrările
- malocluzie clasa I Angle cu înghesuire – dentare pierderea dinŃilor, dinŃi
după şcoala anglo-saxonă; supranumerari erupŃi, dinŃi temporari
persistenŃi pe arcadele dentare.

Formele clinice ale înghesuirii - endoalveolie;

dentare sunt următoarele: - anomaliilor dentare izolate – meziodens,
După etiologie: rotaŃii, ectopii;
• înghesuire primară (adevărată) – - extracŃiilor precoce ale dinŃilor
macrodonŃie. temporari.
• înghesuire secundară – determinată • înghesuire terŃiară – apărută după:
de: - erupŃia molarilor de minte;

171
 Malocluzii clasa I Angle
- tratamente ortodontice;
- încheierea creşterii reziduale.
• înghesuire tranzitorie – erupŃii dentare
precoce pe arcade insuficient
dezvoltate.
• înghesuire combinată – primară cu
secundară.
După severitate:
• înghesuire uşoară – lipsă de spaŃiu de
2 - 4 mm;
• înghesuire medie – lipsă de spaŃiu de 3
- 5 mm;
• înghesuire gravă – lipsă de spaŃiu
peste 5 mm.
După topografiere:
• înghesuire frontală – zona incisivă;
• înghesuire intermediară – zona canină;
• înghesuire laterală – zona premolare-
molară eruptă;
• înghesuire posterioară – zona molară
care va erupe.
Diagnosticul pozitiv:
• în dentiŃia temporară:
- înghesuirea dentară este rară;
- spaŃiul se creează odată cu erupŃia
incisivilor permanenŃi;
- cauze – dinŃi supranumerari, dinŃi cu
anomalii de formă (bigeminaŃi).
- ortopantomografic – depistare precoce a
macrodonŃiei.
• în dentiŃia mixtă:
- incisivii sunt înghesuiŃi, malpoziŃionaŃi
sau rotaŃi;
- tulburări ocluzale – angrenaje inverse;
- tulburări fizionomice în zâmbet;
- tulburări fonatorii – paradislalia.
• în dentiŃia permanentă:
- frontalii sunt aliniaŃi, dar odată cu erupŃia
molarilor secunzi şi de minte, se
înghesuie;
- zona frontală este aliniată, dar molarii
doi sau trei erup malpoziŃionaŃi;
- ortopantomografic – lipsă de spaŃiu în
zona posterioară molară.
În dentiŃia mixtă, înghesuirea
dentară îmbracă forme clinice diferite, în
funcŃie de gradul de severitate:
• înghesuire uşoară:
- deficitul de spaŃiu frontal este de 2 - 3
mm;
- zona dentară laterală este integră;
172
- există spaŃiu pentru canini şi molarii
secunzi permanenŃi;
- ortopantomografic – relaŃii dimensionale
favorabile între dinŃii temporari şi
permanenŃi.
• înghesuire medie:
- deficitul de spaŃiu frontal este de 3 - 5
mm;
- zona dentară laterală este integră;
- spaŃiu pentru canini şi molarii secunzi
permanenŃi este redus;
- ortopantomografic – spaŃiu pensat
pentru canini şi criză de spaŃiu pentru
molarii secunzi permanenŃi.
• înghesuire gravă:
- deficitul de spaŃiu frontal este de peste 5
mm;
- caninii temporari sunt absenŃi sau au
resorbŃii radiculare avansate;
- zona dentară laterală este afectată prin
carii complicate sau edentaŃie;
- spaŃiu pentru canini şi molarii secunzi
permanenŃi este absent;
- apar reacŃii periodontale, musculare,
articulare;
- ortopantomografic – relaŃii dimensionale
nefavorabile între dinŃii temporari şi
permanenŃi.
Diagnosticul diferenŃial se face
între formele clinice ale înghesuirii dento-
maxilare.
Principiile de tratament diferă
după cauza şi severitatea înghesuirii, după
vârsta pacientului şi tipul dentiŃiei.
Obiectivele tratamentului
urmăresc:
• înghesuirea tranzitorie:
- se autoreglează odată cu creşterea
maxilară;
- dacă nu se autoreglează, trebuie creat
spaŃiu pe arcadă.
• înghesuirea primară:
- depistare precoce la 6 - 7 ani – se
creează spaŃiu pe arcade prin extracŃii
dirijate după Hotz;
- depistare tardivă la 12 ani – se creează
spaŃiu pe arcade prin extracŃii în scop
ortodontic şi alinierea dinŃilor.
• înghesuirea secundară:
- crearea spaŃiului pe arcadă prin –
şlefuiri selective ale dinŃilor temporari,
expansiune în endoalveoliei, disjuncŃie
în endognaŃiei, distalizare în
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
mezializările laterale, extracŃii dentare în
scop ortodontic, a dinŃilor supranumerari
sau a dinŃilor temporari restanŃi.
- alinierea dinŃilor pe arcade – cu aparate
biomecanice mobilizabile sau fixe.
• înghesuirea terŃiară:
- crearea spaŃiului pe arcade – prin
extracŃii dentare în scop ortodontic;
- alinierea dinŃilor pe arcadele dentare.
• înghesuirea uşoară:
- supravegherea creşterii dento-maxilare;
- supravegherea funcŃiilor;
- supravegherea igienei orale.
• înghesuirea medie:
- analiza deficitul de spaŃiu de pe
arcadele dentare;
- analiza stării zonei dentare laterale;
- analiza gradul de supraocluzie incisivă;
- analiza tipului de creştere cranio-facială;
- analiza secvenŃei de erupŃie a dinŃilor
laterali.
• înghesuirea gravă:
- crearea spaŃiului pe arcade
expansiune maxilară sau disjuncŃie
maxilară, extracŃie dentară dirijată sau
în scop ortodontic;
- alinierea dinŃilor.
Etapele tratamentului sunt:
• creare de spaŃiu pe arcadele dentare
prin:
- lărgirea arcadelor dento-alveolare –
şurub ortodontic;
- extracŃie dirijată după Hotz;
- distalizarea dinŃilor laterali;
- vestibularizarea dinŃilor frontali;
- disjuncŃie maxilară;
- extracŃie dentară în scop ortodontic;
- stripping-ul dinŃilor permanenŃi.
• alinierea dentară.
Tratamentul instituit poate fi:
• profilactic:
- în dentiŃia temporară;
- depistare precoce;
- măsuri împotriva cauzelor posibile ale
înghesuirii dentare.
• interceptiv:
- în dentiŃia temporară;
- depistarea cauzei – factori generali,
funcŃionali, obiceiuri vicioase;
- terapie cauzală – bolilor genetice,
endocrine, O.R.L., metabolice;
- terapie funcŃională – decondiŃionarea
obiceiurilor vicioase;
- şlefuiri selective ale dinŃilor temporari (1
- 3 mm) pentru malpoziŃiile dentare ale
incisivilor erupŃi sau în erupŃie;
- menŃinerea spaŃiului pe arcade în cazul
extracŃiilor precoce ale dinŃilor
temporari.
• normal:
- în dentiŃia mixtă, până la 12 ani;
- depistarea cauzei;
- crearea spaŃiului pe arcade;
- alinierea dentară;
- terapie ortodontică, terapie chirurgicală
sau chirurgical-ortodontică;
- se utilizează toate tipurile de aparate
ortodontice.
• tardiv:
- în dentiŃia permanentă, după 12 ani;
- crearea spaŃiului pe arcadele dentare;
- alinierea dentară;
- terapie chirurgical-ortodontică
- se utilizează aparate biomecanice fixe.
– Mijloacele de tratament sunt:
- aparate pasive – menŃinătoare de
spaŃiu;
- aparate biomecanice mobilizabile sau
fixe;
- aparate funcŃionale simple sau
activatoare;
- aparate intra-extraorale.
- contenŃie provizorie sau permanentă.
TULBURĂRILE DE OCLUZIE
Tulburările de ocluzie din zona
frontală sau laterală, în sens sagital
(angrenajul invers, ocluzia inversă),
transversal (laterodeviaŃia mandibulară,
ocluzia încrucişată) şi vertical (ocluzia
deschisă, ocluzia adâncă), pot fi entităŃi
clinice care aparŃin clasei I Angle sau apar
ca anomalii asociate în cadrul altei clase
de anomalie dento-maxilară.
Ocluzia deschisă
Ocluzia deschisă se caracterizează
prin lipsa de contact vertical interdentar, în
zona frontală sau laterală. Ocluzia
deschisă apare ca entitate clinică sau
poate fi simptom asociat altei clase Angle
de malocluzie.
Ca terminologie se utilizează
următorii termeni:
- mordex apertus – descrisă de Carabelli;
173
 Malocluzii clasa I Angle
- sindromul ocluziei deschise – după
şcoala germană;
- inocluzie frontală sau laterală – după
şcoala franceză;
- open bite – după şcoala engleză;
- abstraction – după şcoala americană.
FrecvenŃă ocluziei deschise este
între 1,6 - 3,2% din totalul anomaliilor
dento-maxilare, cu o incidenŃă de 9,2% la
copiii cu disabilităŃi psihice.
În etiopatogenia ocluziei deschise
sunt incriminaŃi factorii primari şi
secundari:
Factori primari:
- ereditari – transmitere familială a
dimensiunii maxilarelor, a spaŃiului oral
al limbii, a tiparului de creştere maxilară
şi facială şi a tiparul erupŃiei dentare.
- genetice – acondroplazia.
Factori secundari:
• dismetabolici – rahitismul produce o
angulaŃie a basis mandibulei cu
deschiderea unghiului goniac.
• disfuncŃionali:
- obiceiul vicios de sugere (deget, buză
inferioare, obraji, suzetă) – inhibă
dezvoltarea verticală a arcadei şi
împiedică erupŃia incisivilor;
- interpoziŃia limbii în zona frontală sau
laterală a arcadelor dentare, în postură
sau în deglutiŃie;
- tulburările de fonaŃie.
• locali:
- timpul îndelungat de la pierderea dinŃilor
temporari frontali până la erupŃia
incisivilor permanenŃi – favorizează
interpoziŃia limbii, tulburările fonetice şi
de deglutiŃie;
- afecŃiunile articulaŃiei temporo-
mandibulare – mandibula ia poziŃii
antalgice cu interpoziŃia limbii;
- cicatricele cheloide retractile din
vestibulul cavităŃii orale – frânarea
erupŃiei dentare;
- înghesuirea primară sau secundară –
determină infrapoziŃia dentară;
- rotaŃia posterioară mandibulară –
determină deschiderea ocluziei incisive
când supraocluzia incisivă nu este
suficientă;
- erupŃia molarilor de minte – determina o
înălŃare ocluzală posterioară, cu
deschiderea ocluziei incisive, când
rapoartele ocluzale sunt cap la cap;
174
- iatrogeniile din cursul tratamentelor
ortodontice.
Formele clinice ale ocluziei
deschise (figura 39) sunt următoarele:
După etiologie:
- ocluzie deschisă dismetabolică –
scheletală;
- ocluzie deschisă prin interpoziŃie –
funcŃională.
După etiopatogenie:
- ocluzie deschisă scheletală (anatomică)
– infragnaŃie frontală şi/sau de
supragnaŃie laterală;
- ocluzie deschisă funcŃională – infra-
alveolo-donŃia.
După severitate:
- ocluzie deschisă medie – funcŃională.
- ocluzie deschisă gravă – scheletală.
După mărimea inocluziei verticale:
- până la 6 mm;
- peste 6 mm;
- peste 12 mm.
După topografiere:
- ocluzie deschisă frontală – zona
incisivă;
- ocluzie deschisă fronto-intermediară –
zona incisivo-canină;
- ocluzie deschisă fronto-laterală – din
zona incisivă până în zona molară;
- ocluzie deschisă laterală – zona
premolar-molară sau molară.
După vârstă:
- ocluzie deschisă redusă – 9 - 10 ani;
- ocluzie deschisă medie – 10 - 18 ani;
- ocluzie deschisă extremă – 16 - 35 ani.
Diagnosticul pozitiv:
• ocluzia deschisă frontală scheletală:
- facial – etajul inferior al feŃei mărit, fantă
labială deschisă, vizibilă marginea
incizală a incisivilor superiori, şanŃul
labio-mentonier şters, profilul convex,
poziŃie posterioară a mandibulei.
- oral – inocluzie verticală fronto-laterală,
anomalii de structură a incisivilor
superiori, arcade dentare nedezvoltate
transversal şi vertical, concavitate
superioară a planului de ocluzie frontală,
bolta palatină îngustă şi adâncă, cu
versanŃii abrupŃi, periodonŃiul marginal
hipertrofic.
- funcŃional – tulburări fizionomice, de
deglutiŃie, fonaŃie (sigmatism, dislalie),
masticaŃie, respiraŃie, spasme
musculare.
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

- teleradiografia de profil – unghiuri mărite - terapie funcŃională – decondiŃionarea

SNA, FMA, Go, Kdl, distanŃe mărite ale obiceiurilor vicioase;
planului maxilar şi mandibular, rotaŃie - supravegherea erupŃiei dentare;
posterioară a mandibulei. - menŃinerea spaŃiului pe arcade în
• ocluzia deschisă frontală extracŃiile precoce ale dinŃilor temporari.
funcŃională: • normal:
- facial – etajul inferior al feŃei normal, - în dentiŃia mixtă, până la 12 ani;
fanta labială deschisă, şanŃul labio- - depistarea şi îndepărtarea cauzei;
mentonier normal, profilul convex prin - închiderea inocluziei verticale – terapie
procheilie superioară, poziŃie normală a ortodontică sau ortopedică;
mandibulei. - contenŃie - până la terminarea creşterii
- oral – inocluzie verticală frontală, reziduale.
endoalveolie, infraalveolo-donŃie • tardiv:
superioară sau/şi inferioară. - în dentiŃia permanentă, după 12 ani;
- funcŃional – tulburări fizionomice, de - închiderea inocluziei verticale – terapie
deglutiŃie, fonaŃie, masticaŃie. ortodontică sau chirurgical –
• ocluzia deschisă laterală ortodontică;
funcŃională: - contenŃie – până la terminarea creşterii
- oral – inocluzie verticală laterală reziduale.
(unilaterală sau bilaterală), premolari în Mijloacele de tratament sunt:
infraalveolo-donŃie. - aparate funcŃionale simple (scut lingual,
- funcŃional – tulburări de deglutiŃie şi scut vestibular) sau activatoare;
masticaŃie. - aparate biomecanice mobilizabile sau
Diagnosticul diferenŃial se face fixe;
între formele clinice ale ocluziei deschise. - tracŃiuni elastice intermaxilare verticale;
Principiile de tratament diferă - aparate intra-extraorale.
după cauza, numărul de dinŃi implicaŃi
severitatea şi forma clinică a ocluziei Ocluzia adâncă
deschise, după vârsta şi profilul
pacientului. Ocluzia adâncă se caracterizează
Obiectivele tratamentului printr-o supraocluzie verticală interincisivă,
urmăresc: mai mult de 2 mm. Ocluzia adâncă apare
• ocluzia deschisă scheletală: ca entitate clinică sau poate fi simptom
- inhibarea creşterii verticale; asociat altei clase Angle de malocluzie.
- închiderea ocluziei deschise; Ca terminologie se utilizează
- contenŃie. următorii termeni:
• ocluzia deschisă funcŃională: - sindromul ocluziei adânci – după şcoala
- îndepărtarea factorilor disfuncŃionali; germană;
- stimularea erupŃiei dentare; - supraocluzie incisivă cu infraocluzie
- realizarea rapoartelor verticale de molară – după şcoala franceză;
acoperire minimă. - deep bite – după şcoala engleză;
Tratamentul instituit poate fi: - attraction – după şcoala americană.
FrecvenŃă ocluziei adânci este de
• profilactic:
6% din totalul anomaliilor dento-maxilare
- în dentiŃia temporară;
şi manifestă o tendinŃă de creştere,
- depistare precoce; datorită evoluŃiei filogenetice şi a
- măsuri împotriva cauzelor posibile –
alimentaŃiei ultrarafinate.
rahitism, obiceiuri vicioase, disfuncŃii.
Formele clinice ale ocluziei adânci
• interceptiv: sunt următoarele:
- în dentiŃia temporară; După etiologie:
- depistarea cauzei – factori generali, - ocluzie adâncă primară (genetică) – în
funcŃionali, obiceiuri vicioase; "capac de cutie";
- terapie cauzală – boli endocrine, O.R.L., - ocluzie adâncă dobândită (falsă) – în
metabolice; acoperiş, acoperită, prăbuşită.
După etiopatogenie:

175
 Malocluzii clasa I Angle
- ocluzie adâncă prin supraocluzie
incisivă;
- ocluzie adâncă prin infraocluzie molară.
După severitate:
- ocluzie adâncă medie – overbite 20 -
50%;
- ocluzie adâncă gravă – overbite peste
50%.
După mărimea supraocluziei
verticale:
- până la 5 mm;
- între 5 - 9 mm;
- peste 9 mm.
A. Ocluzia adâncă în acoperiş se
caracterizează prin supraocluzie
accentuată şi prodonŃie incisivă superioară
(figura 39). Se asociază de obicei cu
malocluzia clasei a II-a Angle diviziunea 1.
Etiopatogenia ocluziei adânci în
acoperiş se datorează factorilor secundari
disfuncŃionali: obiceiul vicios de sugere a
policelui, respiraŃia orală, sindromul lingual
anterior incomplet.
Diagnosticul pozitiv:
• facial:
- etajul inferior al feŃei micşorat;
- şanŃul labio-mentonier accentuat;
- buza superioară hipotonă;
- incisivii superiori stau pe buza inferioară
sau buza inferioară este în spatele
incisivilor superiori;
- profil convex.
• oral:
- prodonŃie superioară;
- supraocluzie incisivă inferioară;
- retroalveolo-donŃie inferioară;
- marginea incizală a incisivilor inferiori în
contact cu mucoasa palatină – forma
traumatizantă;
- ocluzie distalizată – clasa II/1;
- arcade dentare îngustate şi alungite;
- spaŃiere dentară superioară falsă;
- înghesuire dentară inferioară;
- boltă palatină adâncă;
- inocluzie sagitală pozitivă;
- curba Spee accentuată;
- curba de ocluzie denivelată în zona
frontală;
- în relaŃie de postură se păstrează
supraocluzie incisivă inferioară, iar
spaŃiul lateral de inocluzie fiziologică
este normal (2 - 4 mm).
• funcŃional:
176
- tulburări fizionomice;
- de dinamică mandibulară;
- de deglutiŃie – sindrom lingual protruziv
anterior incomplet;
- de fonaŃie – sigmatism, dislalie;
- de masticaŃie;
- de respiraŃie;
- spasme musculare.
• modele de studiu – arcade dentare
îngustate şi alungite, când este asociată
cu clasa II/1;
• teleradiografia de profil – unghiul FMA
micşorat, unghiurile alveolare, dentare,
scheletale modificate când este asociată
cu clasa II/1.
Diagnosticul diferenŃial se face
între formele clinice ale ocluziei adânci.
Principiile de tratament diferă după
cauza şi severitatea supraocluziei şi după
vârsta şi profilul pacientului şi se tratează
în cadrul malocluziei clasei II/1.
B. Ocluzia adâncă acoperită se
caracterizează prin supraocluzie
accentuată şi retrodonŃie incisivă (figura
39). Se asociază de obicei cu clasa a II-a
Angle diviziunea 2.
Etiopatogenia ocluziei adânci
acoperite se datorează factorilor primari
ereditari (transmitere familială şi în toate
dentiŃiile) şi secundari disfuncŃionali:
obiceiul vicios de muşcare a buzei
superioare, hipertonia buzei superioare
(determină palatinizarea incisivă) şi de
hipertonia muşchilor maseteri (determină
infraocluzie molară).
Formele clinice ale ocluziei adânci
acoperite sunt următoarele:
- deep bite cu overjet până la 2 mm –
ocluzie adâncă acoperită;
- deep bite cu overjet 0 mm şi
palatinizarea incisivă superioară -
ocluzie adâncă "în capac de cutie"
(genetică sau primară);
- deep bite şi ocluzie inversă frontală
cu/fără overjet negativ - ocluzie adâncă
(dobândită, falsă).
Diagnosticul pozitiv:
• ocluzia adâncă acoperită – deep bite
cu overjet până la 2 mm:
- facial – etajul inferior al feŃei normal sau
micşorat, şanŃul labio-mentonier
accentuat, tonusul buzei superioare
normal, buza inferioară îngroşată,
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
profilul convex, când este asociată cu
ocluzia distalizată (clasa II/2).
- oral – supraocluzie incisivă superioară,
poziŃie normală a incisivilor inferiori,
boltă palatină largă, ocluzie distalizată
(clasa II/2), curba Spee accentuată,
curba de ocluzie denivelată în zona
frontală, în relaŃie de postură se
păstrează supraocluzia incisivă
superioară, iar spaŃiul lateral de
inocluzie fiziologică este normal (2 - 4
mm).
- funcŃional – tulburări fizionomice, de
dinamică mandibulară, deglutiŃie, fonaŃie
(sigmatism, dislalie), masticaŃie, spasme
musculare.
- modele de studiu – arcade dentare
îngustate şi scurtate, când este asociată
cu clasa II/2.
- teleradiografia de profil – unghiul FMA
micşorat, unghiurile alveolare, dentare,
scheletale modificate când este asociată
cu clasa II/2.
• ocluzia adâncă "în capac de cutie":
- facial – etajul inferior al feŃei normal sau
micşorat, şanŃul labio-mentonier
accentuat, buza inferioară eversată, în
zâmbet gingia devine vizibilă ("surâs
gingival"), ocluzie labială înaltă, profil
concav, menton proeminent, tonus
crescut al muşchiului mentalis, unghiul
goniac închis, tip hipodivergent.
- oral – arcade dentare în formă de trapez
sau patrulater, supraocluzie incisivă
superioară, palatinizarea incisivilor
superiori sau forma de "M" cu incisivii
centrali palatinizaŃi şi cei laterali
vestibularizaŃi, uneori angulaŃie între
coroana şi rădăcina incisivilor superiori
(factor agravant), incisivii inferiori
lingualizaŃi, distanŃa intercanină
îngustată, incisivii superiori
traumatizează mucoasa gingivală
inferioară frontală (gingivită, recesiuni),
boltă palatină largă, amprente dentare
pe marginile mucoasei linguale, ocluzie
neutrală sau distalizată sagitală, ocluzie
lingualizată, curbă Spee accentuată,
curba de ocluzie denivelată în zona
frontală, în relaŃie de postură se
păstrează supraocluzia incisivă
superioară, iar spaŃiul lateral de
inocluzie fiziologică este mărit (4 - 9
mm).
177
- funcŃional – tulburări fizionomice, de
dinamică mandibulară, deglutiŃie
(deglutiŃie palatală), fonaŃie (sigmatism,
paradislalie), masticaŃie (tip tocător),
spasme musculare, articulare (condil
îngust şi alungit, pantă articulară
abruptă, cavitate glenoidă înaltă).
- modele de studiu – arcade dentare
alungite.
- teleradiografia de profil – unghiuri
micşorate FMA, Go, dentare, unghiul
alveolar superior mărit şi inferior
micşorat; în asociere cu clasa II/2
unghiurile scheletale sunt modificate.
• ocluzie adâncă cu ocluzie inversă
frontală cu/fără overjet negativ:
- facial – etajul inferior al feŃei micşorat,
şanŃul labio-mentonier şters, tonusul
buzei superioare normal, profil concav,
când este asociată cu ocluzie
mezializată (clasa a III-a), menton
proeminent, unghiul goniac închis, tip
hipodivergent.
- oral – poate fi asociată clasei a III-a
Angle cu ocluzie inversă frontală sau
totală, ocluzie neutrală sau mezializată,
schimbarea axelor dentare incisive,
abrazie pe faŃa vestibulară a incisivilor
superiori, afectare periodontală.
- funcŃional – tulburări fizionomice, de
dinamică mandibulară, deglutiŃie
(deglutiŃie sublinguală), fonaŃie
(sigmatism, dislalie), masticaŃie (tip
tocător), spasme musculare, articulare.
- modele de studiu – arcadă dentară
inferioară alungită.
- teleradiografia de profil – unghiuri
micşorate FMA, Go, unghiuri scheletale
modificate, când este asociată cu clasa
a III-a Angle.
Diagnosticul diferenŃial se face
între formele clinice ale ocluziei adânci.
Principiile de tratament diferă după
cauza, forma clinică şi severitatea
supraocluziei şi după vârsta şi profilul
pacientului şi se tratează în cadrul
malocluziei clasei II/1.
Obiectivele tratamentului urmăresc:
• ocluzia adâncă acoperită:
- ingresia dinŃilor superiori;
- nivelarea curbei Spee;
- contenŃie.
• ocluzia adâncă "în capac de cutie":
 Malocluzii clasa I Angle

- vestibularizarea incisivilor superiori şi • ocluzia adâncă cu ocluzie inversă

inferiori; frontală:
- ingresia dinŃilor superiori; - efectuarea saltului articular;
- extruzia dinŃilor laterali; - ocluzia adâncă nu se tratează şi este
- nivelarea curbei Spee; factorul de contenŃie naturală pentru
- contenŃie. ocluzia inversă frontală rezolvată.

Tratamentul instituit poate fi: - terapie cauzală şi funcŃională.

• profilactic: • normal:
- în dentiŃia temporară; - în dentiŃia mixtă, până la 12 ani;
- depistare precoce; - depistarea şi îndepărtarea cauzei;
- înlăturarea cauzelor – obiceiuri vicioase, - dirijarea erupŃiei dentare şi ocluziei
disfuncŃii, introducerea alimentelor de incisive - terapie ortodontică;
consistenŃă dură. - schimbarea tiparul scheletal – terapie
• interceptiv: ortopedică;
- în dentiŃia temporară; - corectarea supraocluziei frontale şi a
- depistarea cauzei; axelor dentare incisive;
- dirijarea erupŃiei dentare şi ocluziei - corectarea infraocluziei molare;
incisive;

178
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

- contenŃie – până la terminarea creşterii Etiopatogenia ocluziei adânci

reziduale.
• tardiv:
- în dentiŃia permanentă, după 12 ani;
- corectarea supraocluziei frontale şi a
axelor dentare incisive;
• ultratardiv:
- în dentiŃia permanentă – la adult;
- tratament ortodontic, protetic;
- tratament chirurgical-ortodontic – în
cazurile grave.
• contenŃie.
Mijloacele de tratament sunt:
- aparate biomecanice mobilizabile –
placă palatină cu platou retroincizal;
- aparate biomecanice fixe;
- activatoare;
- aparate intra-extraorale.
C. Ocluzia adâncă prăbuşită se
caracterizează prin supraocluzie
accentuată consecutiv distrucŃiei coronare
(prin carie sau abrazie) sau edentaŃiei din
zona de sprijin dentar lateral.
prăbuşite se datorează factorilor secundari
locali: pierderea precoce a dinŃilor
temporari din zona de sprijin lateral,
distrucŃia coronară prin carie sau distrofie
dentară a dinŃilor laterali sau extracŃia
dinŃilor laterali.
Diagnosticul pozitiv:
• facial – etajul inferior al feŃei micşorat.
• oral:
- distrucŃia sau lipsa zonei laterale
dentare;
- incisivii au axele normale.
Diagnosticul diferenŃial se face
între formele clinice ale ocluziei adânci.
Principiile de tratament vizează
refacerea zonei dentare laterale prin:
- terapie profilactică – menŃinătoare de
spaŃiu;
- terapie interceptivă – tratamentul cariei
dentare;
- terapie normală – corectarea ocluziei
adânci;
- terapie tardivă – refacerea protetică a
morfologiei arcadelor dentare.

ANEXE

tematică curs Malocluzii clasa I Angle. Anomaliile sistemului dentar

obiective curs Cunoaşterea terminologiei, etiopatogeniei, semnelor clinice,
investigaŃiilor, diagnosticului pozitiv şi diferenŃial şi a tratamentului
anomaliilor dentare de număr.
Cunoaşterea etiopatogeniei, formelor clinice, diagnosticului pozitiv şi a
principiilor de tratament ale anomaliilor dentare de formă.
Cunoaşterea formelor clinice, diagnosticului pozitiv şi a obiectivelor de
tratament ale anomaliilor dentare de volum.
Cunoaşterea etiopatogeniei, formelor clinice, diagnosticului pozitiv şi a
obiectivelor de tratament ale anomaliilor dentare de poziŃie.
Cunoaşterea terminologiei, etiopatogeniei, semnelor clinice,
investigaŃiilor, diagnosticului pozitiv şi diferenŃial şi a tratamentului
anomaliilor dentare de sediu.
Cunoaşterea etiopatogeniei, formelor clinice, diagnosticului pozitiv şi a
obiectivelor de tratament ale anomaliilor dentare de structură.
cuvinte cheie hiperdonŃia, mesiodens, anodonŃia, oligodonŃia, hipodonŃia,
macrodonŃia, microdonŃia, versia, gresia, rotaŃia, ectopia dentară,
transpoziŃia dentară, incluzia dentară.
schemă curs Anomalii dentare de număr.
Anomalii dentare de formă.
Anomali dentare de volum.
Anomalii dentare de poziŃie.
Anomalii dentare de sediu.
Anomalii dentare de structură.

179
 Malocluzii clasa I Angle

tematică curs Malocluzii clasa I Angle. Anomaliile de grup

obiective curs Cunoaşterea terminologiei, etiopatogeniei, semnelor clinice,
investigaŃiilor, diagnosticului pozitiv şi diferenŃial şi a tratamentului
diastemei interincisive.
Cunoaşterea terminologiei, etiopatogeniei, semnelor clinice,
investigaŃiilor, diagnosticului pozitiv şi diferenŃial şi a tratamentului
înghesuirii dentare.
cuvinte cheie diastema, înghesuirea primară, înghesuirea secundară, înghesuirea
terŃiară.
schemă curs Diastema interincisivă.
Înghesuire dentară.

tematică curs Malocluzii clasa I Angle. Tulburările de ocluzie

obiective curs Cunoaşterea terminologiei, etiopatogeniei, semnelor clinice,
investigaŃiilor, diagnosticului pozitiv şi diferenŃial şi a tratamentului
ocluziei deschise.
Cunoaşterea terminologiei, etiopatogeniei, semnelor clinice,
investigaŃiilor, diagnosticului pozitiv şi diferenŃial şi a tratamentului
ocluziei adânci.
cuvinte cheie ocluzia deschisă frontală, ocluzia deschisă laterală, ocluzia adâncă
în acoperiş, ocluzia adâncă acoperită, ocluzia adâncă în "capac de
cutie", ocluzia adâncă prăbuşită.
schemă curs Ocluzia deschisă.
Ocluzia adâncă.

BIBLIOGRAFIE patients with hypodontia and supernumerary

1. Arte S, Pirinen S. Hypodontia. Orphanet
encyclopedia, May 2004.
2. Arvistas M. Orthodontic Management of
Agenesis and Other Complexities – An
interdisciplinary approach to Functional Esthetics.
Martin Dunitz Ltd, 2003.
3. Becker A, Dunitz M. The Orthodontic Treatment
of impacted teeth. Jerusalem, Israel Ltd 1998, 5:
53-85, 6: 85-150.
4. Bernabé E, Major PW, Flores-Mir C. Tooth-
width ratio discrepancies in a sample of Peruvian
adolescents. Am J Orthod Dentofacial Orthop
2004; 125: 361-365.
5. Bernabé E, Flores-Mir C. Are the lower incisors
the best predictors for the unerupted canine and
premolars sums? An analysis of a Peruvian
sample. Angle Orthod 2005; 75: 198-203.
6. Bernabé E, Lagravère MO, Flores-Mir C.
Permanent dentition mesiodistal and buccolingual
crown diameters in a Peruvian sample. Int J Dent
Anthropol 2005; 6: 1-13.
7. Boboc Gh. Anomaliile dento-maxilar., Ed.
Medicală, Bucureşti. 1982.
8. Boboc Gh. Tratamentul anomaliilor dento-
maxilare.Principii şi metode. Ed. Medicală,
Bucureşti, 1982.
9. Bratu E, Grivu O, Voinea C. ErupŃia normală şi
patologică. Ed. Helicon, Timişoara, 1996.
10. Brook AH, Griffin RC, Townsend GC, Kaur G,
Davis GR, Fearne J. Tooth size patterns in
teeth. Archives of Oral Biology May 2008.
11. Brown LH, Berkman S, Cohen D, Kaplan AL,
Rosenberg M. A radiological study of the
frequency and distribution of impacted teeth. J
Dent Assoc S Afr 1982 Sep; 37(9): 627-630.
12. Burlui V, Silvaş SM. Clinica şi terapia edentiŃiei
total., vol I. Ed Apollonia, Iaşi, 2003.
13. Camilleri S, Scerri E. Transmigration of
mandibular canines - a review of the literature and
a report of five cases. Angle Orthod 2003; 73:
753-762.
14. Campbell PM, Moore JW, Mathews JL.
Orthodontically corrected midline diastemas: A
histological study and surgical procedure. Am J
Orthod 1975; 67:139-58.
15. Campbell A, Kindela J. Maxillary midline
diastema a case report involving a combined
orthodontic / maxillofacial approach. J Orthod
2006; 33: 22-27.
16. Cernochova P, Kanovska, Krupa P.
Morphology and position of the root apex in
impacted maxillary canines. Scripta Medica,
BRNO 2003; 76: 9-20.
17. Chalothorn LA, Beeman CS, Ebersole JL, et al.
Hypodontia as a risk marker for epithelial ovarian
cancer: a case-controlled study. Journal of the
American Dental Association February 2008;
139(2): 163-169.
18. Chang HF, Shiau YY, Chen KC. The
relationship of dental crowding to tooth size,
dental arch width, and arch depth. Proc Natl Sci
Counc Repub China B 1986; 10: 229-235.

180
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
19. Chay SH, Ho KK. Ann R Australas. Spaced
dentition - open, close or redistribute? Coll Dent
Surg 2000; 15: 83-86.
20. Chu FC, Li TK, Lui VK, Newsome PR, Chow
RL, Cheung LK. Prevalence of impacted teeth
and associated pathologies - a radiographic study
of the Hong Kong Chinese population. Hong Kong
Med J 2003; 9(3): 158-163.
21. Cocârlă E. Stomatologie pediatrică. Ed. Med.
Universitară "Iului HaŃeganu", Cluj-Napaca, 2000.
22. Craddock HL, Youngson CC. Eruptive tooth
movement - The current state of knowledge. Br
Dent J 2004; 7:385-391.
23. De Coster PJ, Marks LA, Martens LC,
Huysseune A. Dental agenesis: genetic and
clinical perspectives. Journal of Oral Pathology &
Medicine January 2009; 38(1): 1-17.
24. Doris JM, Bernard BW, Kuftinec MM, Stom D. A
biometric study of tooth size and dental crowding.
Am J Orthod 1981; 79: 326-336.
25. DorobăŃ V, Stanciu D. OrtodonŃie şi ortopedie
dento-facială. Ed. Medicală, Bucureşti, 2003.
26. Ericson S, Bjerklin K, Falahat B. Does the
canine follicle cause resorption of permanent
incisor roots? A computed tomographic study of
erupting maxillary canines. Angle Orthod 2002; 2:
95-104.
27. Ericson S, Bjerklin K. Dental follicle in normally
and ectopically erupting maxillary canines: A
computed tomography study. Angle Orthod 2001;
71: 333-342.
28. Fekonja A. Hypodontia in orthodontically
treated children. Eur J Orthod October 2005;
27(5): 457-460.
29. Firu P, Zarnea L. Stomatologie infantilă. Ed.
Medicala, Bucureşti, 1973.
30. Forna N. Oral rehabilitation between reality and
paradigm. Rev Med Chir Soc Med Nat Iaşi 2008;
112: 2-10.
31. Fratu AV. OrtodonŃie – Diagnostic, clinică,
tratament. Ed Vasiliana_’98, Iaşi, 2001.
32. Furuse AV, Herkrath FJ, Franco EJ, BenettiAR,
MondelliJ. Multidisciplinary management of
anterior diastema: A clinical procedure. Pract
Proced Aesthet Dent 2007; 19: 185-91.
33. Gass JR, Valiathan M, Tiwari HK, Hans MG,
Elston RC. Familial correlations and heritability of
maxillary midline diastema. Am J Orthod
Dentofacial Orthop 2003; 123: 35-39.
34. Gilmore CA, Little RM. Mandibular incisor
dimensions and crowding. Am J Orthod 1984; 86:
493-502.
35. Glăvan F, Jianu R. OrtodonŃie. Ed. Mirton,
Timişoara, 1998.
36. Goren S, Tsoizner R, Dinbar A, et al.
Prevalence of congenitally missing teeth in Israeli
recruits. Refuat Hapeh Vehashinayim 2005; 22:
49-53.
37. Grahnen H. Hypodontia in the permanent
dentition. A clinical and genetical investigation.
Odont Revy 1956; 7 (Suppl. 3): 1-100.
38. Haavikko K. Hypodontia of permanent teeth. An
orthopantomigraphic study. Suom Hammaslääk
Toim 1971; 67: 219-225.
39. Howe RP, McNamara JA Jr, O'Connor KA. An
examination of dental crowding and its
181
relationship to tooth size and arch dimension. Am
J Orthod 1983; 83: 363-373.
40. Ionescu E. Anomaliile dentare de număr. Ed.
Cerma, Bucureşti, 2000.
41. Ionescu E. Anomaliile dentare. Ed. Cartea
Universitară, Bucureşti, 2005.
42. Joshi MR. Transmigrant mandibular canines: A
record of 28 cases and a retrospective review of
the literature. Angle Orthod 2001; 71: 12-22.
43. Kamberos S, Fanourakis J, Martis C. The
frequency of impacted teeth as revealed by
radiographic investigation in 1644 patients. Hell
Period Stomat Gnathopathoprosopike Cheir 1988
Dec; 3(4): 125-131.
44. Kawakami M, Kuroda S, Yoshida CA,
Yamashita K, Takada K. Dental follicle cell
conditioned medium enhances the formation of
osteoclast-like multinucleated cells. Eur J IOrthod
2000; 22: 675-682.
45. Keene HJ. Distribution of diastemas in the
dentition of man. Am J Phys Anthropol 1963; 21:
437-441.
46. Kim KD, Ruprecht A, Jeon, Park C. Personal
computer - Based three dimensional computed
tomographic images of the teeth for evaluating
supranumerary or ectopically impacted teeth.
Angle Orthod 2003; 73(5): 614-621.
47. Kindelan JD, Rysiecki G, Childs WP.
Hypodontia: genotype or environment? A case
report of monozygotic twins. Br J Orthod 1998;
25(3): 175-178.
48. Kinirons MJ. Candidal invasion of dentine
complicating hypodontia. British Dental Journal
June 1983; 154(12): 400-401.
49. Kirkhama J, Kaurb R, Stillmana EC, Blackwella
PG, Elcockb C, Brookb AH. The patterning of
hypodontia in a group of young adults in Sheffield,
UK. Archives of Oral Biology 2005; 50: 287-291.
50. Kjær I. Can the location of tooth agenesis and
the location of initial bone loss seen in juvenile
periodontitis be explained by neural
developmental fields in the jaws? Acta Odontol
Scand 1997; 55(1): 70-72.
51. Kokich VG. Surgical and orthodontic
management of impacted maxillary canines. Am J
Orthod Dentfac Orthop 2004; 126: 278-283.
52. Kokten G, Balcioglu H, Buyukertan M.
Supernumerary Fourth and Fifth Molars: A Report
of Two Cases. Journal of Contemporary Dental
Practice 2003; 4(4): 67-76.
53. Korbendau JM, Patti A. Clinical success in
surgical and orthodontic treatment of impacted
teeth. Quintessence International 2006; 1: 10-24;
2: 26-49.
54. Korbendau JM, Korbendau X. L´extraction de la
dent de sagesse. Paris: Edition Quintessence
International, 2001.
55. Lavelle CLB. The distribution of diastemas in
different human ponpulation samples. Scand J
Dent Res; 1970: 78: 530-534.
56. Leonardi M, Armi P, Franchi L, Baccetti T. Two
interceptive approaches to palatally displaced
canines: A prospective longitudinal study. Angle
Orthod 2004; 74: 581-586.
57. Maxim A. AnodonŃia. Simptom şi entitate
clinică. Ed. Tehnică Chişinău, 1995.
 Malocluzii clasa I Angle
58. Melo L, Ono Y, Takagi Y. Indicators of
mandibular crowding in the mixed dentition.
Pediatr Dent 2001; 23: 118-122.
59. Mupparapu M. Patterns of intra osseous
transmigration and ectopic eruption of mandibular
canines: Review of literature and report of nine
additional cases. Dentomaxillofac Radiol 2002;
31: 355-360.
60. Oesterle LJ, Shellhart WC. Maxillary Midline
diastemas: a look at the causes. JADA 1999; 130:
85-93.
61. Oliver R. Orthodontic treatment of palatally
impacted maxillary canines. Aust Orthod J 2002;
18: 64-70.
62. Nainar SM, Gnanasundaram N. Incidence and
etiology of midline diastema in a population in
south India (Madras). Angle Orthod 1989; 59:
277-282.
63. Nieminen P, Arte S, Pirinen S, Peltonen L,
Thesleff I. Gene defect in hypodontia: exclusion of
MSX1 and MSX2 as candidate genes. Hum
Genet 1995; 96(3): 305-308.
64. Nieminen P. Genetic basis of tooth agenesis.
Journal of Experimental Zoology. Part B,
Molecular and Developmental Evolution June
2009; 312B(4): 320-342.
65. Niswander JD, Sujaku C. Congenital anomalies
of teeth in Japanese children. American Journal
of Physical Anthropology December 1963; 21(4):
569-574.
66. Pajoni D, Korbendau JM, Le Bras C. Inclusions
profondes des canines maxillaires: Un danger
pour le premolaires. Orthod Fr 2003; 74: 29-35.
67. Pannu K, Singh BD. Ectodermal dysplasia with
total anodontia: rehabilitation of a seven year old
child. J Indian Soc pedo Dent September 2002;
20(3): 114-117.
68. Patel MI. Prosthodontic rehabilitation of a
patient with partial anodontia: A clinical report.
The Journal of Prosthetic Dentistry August 2002;
88(2): 132-134.
69. Patti A, Perrier d Arc G. Les traitments
orthodontiques precoces. Paris: Editions
Quintessence International, 2003.
70. Prasad Rao VA, Reddy NV, Krishnakumar,
Sugumaran DK, Mohan G, Senthil Eagappan AR.
Primary double tooth with partial anodontia of
permanent dentition – a case report. J Clin Exp
Dent 2010; 2(2): 99-101.
71. Proffit WR, Fields HW, Ackerman JL, Bailey LJ,
Tulloch JFC. Contemporary Orthodontics. Third
Edition. Mosby, 2000.
72. Puneky PJ, Sadowsky C, BeGole EA. Tooth
morphology and lower incisor alignment many
years after orthodontic therapy. Am J Orthod
1984; 86: 299-305.
73. Raberin M. Inclusion des molaires: Inquietudes
et reponses therapeutques. Rev Orthop Dento
Faciale 2004; 38: 413-435.
74. Rajab LD, Hamdan MA. Supernumerary teeth:
Review of the literature and a survey of 152
cases. Int J Paediatr Dent 2002; 12: 244-254.
75. Radnzic D. Dental crowding and its relationship
to mesiodistal crown diameters and arch
182
dimensions. Am J Orthod Dentofacial Orthop
1988; 94:50-56.
76. Russell KA, Folwarczna MA. Mesiodens -
Diagnosis and management of a common
supernumerary tooth. J Can Dent Assoc 2003;
69: 362-366.
77. Shapira Y, Kuftinec MM. Unusual intraosseous
transmigration of a palatally impacted canine. Am
J Orthod Denofacial Orthop 2005; 127: 360-363.
78. Shaw W. The influence of children's dentofacial
appearance on their social attractiveness as
judged by peers and lay adults. Am J Orthod
1981; 79(4): 399-415.
79. Shibata Y, Asaumi J, Yanagi Y, Kawai N,
Hisatomi M, Matsuzaki H, Konouchi H, Nagatsuka
H, Kishi K. Radiographic examination of
dentigerous cyst in transitional dentition.
Dentomaxillofac Radiol 2004; 33: 17-20.
80. Smith RJ, Davidson WM, Gipe DP. Incisor
shape and incisor crowding: a re-evaluation of the
Peck and Peck ratio. Am J Orthod 1982; 82: 231-
235.
81. Stanciu D, DorobăŃ V. OrtodonŃie. Ed.
Medicală, Bucureşti, 1991.
82. Şerbănescu A. PosibilităŃi de apreciere a
deficitului de spaŃiu în anomaliile dento-maxilare.
Ed. Risoprint, Cluj Napoca, 2001.
83. Talmant J, Deniaud J, Nivet MH. La dimension
verticale. Mecanismes Posturaux. Orthod Fr
2003; 74: 227-283.
84. Thompson GW, Popovich F. Robability of
congenital missing teeth: results in 1919 children
in Burlington Growth Center in Toronto.
Community Dent Oral Epidemiol 1974; 2: 26-32.
85. Uslenghi S, Liversidge HM, Wong FSL. A
radiographic study of tooth development in
hypodontia. Archives of Oral Biology 2006; 51:
129-133.
86. van der Linden FP. Theoretical and practical
aspects of crowding in the human dentition. J Am
Dent Assoc 1974; 89: 139-153.
87. Vernescu Leheni V. Disarmonia dento-
maxilară. Ed. Medicală, Bucureşti, 1970.
88. Warren JJ, Bishara SE. Comparison of dental
arch measurements in the primary dentition
between contemporary and historic samples. Am
J Orthod Dentofacial Orthop 2001; 119: 211-215.
89. Wu CCL, Wong RWK, Hägg U. A review of
hypodontia: the possible etiologies and
orthodontic, surgical and restorative treatment
options - conventional and futuristic. Hong Kong
Dental Journal 2007; 4: 113-121.
90. Yoshihara T, Matsumoto Y, Suzuki J, Sato N,
Oguchi H. Effect of serial extraction alone on
crowding: relationships between tooth width, arch
length, and crowding. Am J Orthod Dentofacial
Orthop 1999; 116: 691-696.
91. Zegan G. OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială.
Ed Tehnopress, Iaşi, 2005.
92. Zegan G. Metode şi tehnici de diagnostic din
ortodonŃie şi ortopedie dento-facială. Ed.
Tehnopress, Iaşi, 2004.
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
CAPITOLUL 9
MALOCLUZII CLASA a II-a ANGLE
Malocluziile clasei a II-a Angle se
caracterizează prin relaŃie ocluzală
sagitală distalizată, bilaterală sau
unilaterală, molară (şanŃul vestibular al
molarului prim permanent inferior este
situat în spatele cuspidului mezio-
vestibular al molarului prim permanent
superior, cu cel puŃin 2 mm) şi canină şi
poziŃie posterioară a mandibulei faŃă de
maxilar (malocluzii scheletale).
Componentele scheletale se
caracterizează prin discrepanŃe sagitale
(retrognatism mandibular) şi transversale
(endognaŃie) ale bazelor osoase maxilare,
produse de tulburările de creştere la nivel
scheletal şi alveolar (endoalveolie), cu
efecte asupra poziŃiei dinŃilor şi a
rapoartelor ocluzale (overjet).
MALOCLUZIA CLASA II/1
Malocluzia clasei a II-a Angle
diviziunea 1 se caracterizează prin decalaj
scheletal sagital, rapoarte ocluzale
distalizate molare şi canine, vestibulo-
versia incisivilor superiori, care determină
o spaŃiere coronară frontală superioară
falsă, inocluzie sagitală pozitivă, ocluzie
183
Malocluziile clasei a II-a Angle
prezintă două forme clinice:
• diviziunea 1 (protruzie incisivă şi
overjet pozitiv);
• diviziunea 2 (înghesuire incisivă).
Formele clinice ale malocluziei
clasei a II-a sunt considerate sindroame,
caracterizate printr-un complex de semne
generale şi dento-maxilare clinice şi
paraclinice patognomonice (figura 40).
Cele mai frecvente cauze care
produc aceste malocluzii sunt
reprezentate de factorii primari şi
secundari şi pot avea caracter ereditar şi
impun un tratament complex, în funcŃie de
factorii agravanŃi.
adâncă în acoperiş sau ocluzie deschisă
frontală şi activitate musculară anormală.
Ca terminologie se utilizează
următorii termeni:
- Morsus contractus – după Hoffer;
- sindromul compresiunii de maxilar cu
protruzie – după şcoala germană;
- sindromul ocluziei încrucişate – după
şcoala germană;
 Malocluzii clasa a II-a Angle
- endoganŃie, endoalveolie – după şcoala
franceză;
- malocluzie clasa a II-a diviziunea 1 –
după şcoala engleză şi americană.
FrecvenŃa diviziunii 1 a clasei a II-
a este mare, situându-se între 55 - 70%, în
funcŃie de vârsta pacienŃilor.
În etiopatogenia diviziunii 1 a
clasei a II-a sunt încriminaŃi factorii primari
(ereditari şi genetici) sau secundari
(endocrini, disfuncŃionali şi locali):
Factori primari:
• ereditari:
- transmitere familială – forma,
dimensiunea maxilarelor şi configuraŃia
bolŃii palatine este vizibilă la naştere;
- la naştere – relaŃii intermaxilare în
acoperiş abrupt;
- rasa neagră – biproalveolie;
- populaŃia britanică – compresiunea de
maxilar.
• genetici – sindroamele Marfan, Pierre-
Robin.
Factori secundari:
• endocrini – nanismul hipofizar.
• dismetabolici – rahitismul
(compresiune de maxilar la acŃiunea
forŃelor funcŃionale), avitaminoza
vitaminei D.
• disfuncŃionali:
- respiraŃia orală – hipotonicitatea
muşchilor pterigoidieni externi produce
distalizarea mandibulei, iar
hipertonicitatea muşchilor maseteri şi
buccinatori produc compresiunea de
maxilar;
- obiceiul vicios de sugere (deget, limbă,
buză inferioară, suzetă) – inhibă
dezvoltarea transversală a maxilarelor;
- sindromul lingual protruziv anterior
incomplet – determină proalveolo-donŃie
superioară.
• locali:
- alimentaŃia artificială incorectă a
sugarului – inhibă prima mezializare a
mandibulei, se instalează ocluzia
distalizată în dentiŃia temporară şi se
transmite dentiŃiei permanente;
- întârzierea erupŃiei dinŃilor permanenŃi cu
retenŃia prelungită a dinŃilor temporari –
determină întârzieri în reglarea ocluzală;
- pierderea prematură a dinŃilor temporari
superiori laterali – determină migrări ale
184
molarilor primi permanenŃi şi instalarea
ocluziei distalizate.
Semiologie clinică – respiratorul
oral:
• examen general:
- dezvoltare îngreunată, datorită respiraŃiei
orale;
- tip constituŃional gracil, statură înaltă, cu
Ńesut adipos slab reprezentat;
- paloarea Ńesuturilor dermice, datorită
anemiei prin deficit de oxigenare;
- stare de anorexie;
- predispoziŃie pentru afecŃiuni pulmonare
şi limfatice.
• examen facial:
- sindromul de "faŃă lungă";
- tipar dolicocefal;
- conturul facial ovalar;
- tipar leptoprosop;
- scăderea diametrelor transversale –
distanŃa bizigomatică;
- etajul inferior al feŃei micşorat sau mărit,
în rotaŃie posterioară a mandibulei;
- ochi proeminenŃi;
- obraji şterşi;
- narine pensate;
- fanta labială deschisă şi se văd incisivii
superiori spaŃiaŃi şi vestibularizaŃi;
- buză superioară mult scurtată, palidă,
subŃire, tracŃionată spre pragul narinar
(falsă suspendare narinară), care
acoperă parŃial incisivii superiori;
- buză inferioară groasă, fisurată,
eversată, iar vizibilitatea mucoasei
bucale dă aspectul de buză
congestionată;
- incisivii superiori sunt proiectaŃi pe roşul
buzei inferioare şi se văd amprentele lor
sau incisivii superiori stau anterior de
buza inferioară care controlează poziŃia
incisivilor;
- ocluzia labială se stabileşte între buză şi
partea anterioară a limbii;
- în surâs, aspect inestetic al incisivilor
superiori proclinaŃi;
- şanŃ labio-mentonier accentuat;
- menton retras prin poziŃia posterioară
sau hipodezvoltarea mandibulei şi
muşchiul mentalis hiperactiv;
- tegumente palide;
- hipotonicitatea muşchilor pterigoidieni
externi şi ai buzei superioare;
- hipertonicitatea muşchilor mentalis,
buccinatori şi ai buzei inferioare;
- dureri, cracmente, crepitaŃii articulare;
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

- profil convex, retrognatic; • ocluzie dentară (figura 41):

- treapta labială pozitivă; - dinŃii frontali superiori în torgue pozitiv
- procheilie superioară şi retrocheilie corono-vestibular, pentru că baza
inferioară; maxilară este mai mică decât cea
- unghiul goniac deschis, în rotaŃie alveolară;
posterioară mandibulară; - dinŃii laterali inferiori în torgue negativ
- tipar hiperdivergent. corono-lingual, fiind posibilă o ocluzie
• examen oral (figura 41): lingualizată;
- apexurile dinŃilor se înscriu într-un spaŃiu - curba de compensaŃie transversală
redus, formând o delimitare netă cu accentuată;
aspect de strangulaŃie a arcadelor - curba Spee accentuată, prin egresia
alveolare; incisivilor inferiori şi infraocluzie molară;
- arcada dento-alveolare superioară - rapoarte distalizate sagitale accentuate
alungită, îngustată simetric sau molare şi canine;
asimetric; - ocluzie inversă unilaterală sau bilaterală;
- arcadă maxilară în ”V” (compresiune la - laterodeviaŃie mandibulară;
nivel canin), omega (compresiune la - ocluzie adâncă în acoperiş;
nivel premolar) sau în ”U” (compresiune - ocluzie deschisă frontală (în creştere
la nivel molar); hiperdivergentă);
- arcadă maxilară cu baza apicală mai - în mişcarea de lateralitate, protecŃie de
mică decât baza coronară; grup;
- prodonŃie superioară (înclinaŃie mai mult - în mişcarea de propulsie, ghidajul
de 15º faŃă de planul de ocluzie); anterior nu există;
- incisivi superiori spaŃiaŃi, proclinaŃi, în - în relaŃie de postură, spaŃiul liber de
forma de evantai japonez (compensarea inocluzie este normal şi se păstrează
endoalveoliei); proiecŃiile relaŃiilor ocluzale;
- incisivii superiori predispuşi la carie şi - relaŃia centrică nu coincide cu
traumatisme, datorită înclinaŃiei lor; intercuspidarea maximă;
- meziopoziŃie generalizată a dinŃilor - ocluzia terminală se face în doi timpi,
maxilari; pacientul face o mişcare distalizată, apoi
- boltă palatină adâncă sau foarte adâncă, avansează mandibula pentru a
cu şanŃuri paramediane şi torus palatin compensa inocluzia sagitală pozitivă.
proeminent; • examen funcŃional:
- traumatism direct al incisivilor inferiori pe - hiperactivitatea muşchiului mentalis –
mucoasa palatină, prin pierderea pentru compensarea buzei superioare
contactului ocluzal cu incisivii superiori; scurtate;
- arcada dento-alveolară inferioară - hipertonicitatea muşchilor buccinatori –
scurtată, îngustată simetric sau produce compresiune asupra
asimetric; maxilarelor;
- arcadă mandibulară în trapez combinată - hipotonicitatea muşchilor pterigoidieni
cu "M" sau "W"; externi;
- linguo-versia şi egresia incisivilor - hipotonicitatea buzei superioare;
inferiori; - chinga intra-extraorală dezechilibrată în
- zona laterală inferioară dentară în disto- favoarea muşchilor limbii – care
poziŃie generalizată şi infraocluzie; acŃionează spre anterior, producând
- afecŃiuni periodontale de inactivitate, prin mezializarea generalizată a dinŃilor
reducerea câmpului masticator, cu maxilari;
suprasolicitarea zonelor premolare; - respiraŃia orală – determină
- limba în poziŃie anterioară şi joasă în hipotonicitatea narinară şi fantă labială
repaus, datorită endoalveoliei, deschisă;
exercitând presiuni directe pe feŃele - deglutiŃia de tip protruziv anterior
palatinale ale incisivilor superiori, incomplet (produce proclinarea incisivilor
producând accentuarea vestibulo- superiori) sau de tip protruziv anterior
versiei;

185
 Malocluzii clasa a II-a Angle

complet (produce ocluzia deschisă - dislalia, sigmatismul şi vorbirea peltică;

frontală); - rinolalie închisă – în cazul prezenŃei
- masticaŃia deficitară, funcŃia de incizie vegetaŃiilor adenoide;
este absentă, realizându-se în zona - obiceiuri vicioase de sugere a degetelor
laterală; sau cu interpoziŃia buzei inferioare.

Semiologie paraclinică: - poziŃie cisfrontală a mentonului;

• fotostatic: - unghiul tangentei gurii mărit.
- etajul inferior al feŃei modificat – micşorat • modele de studiu:
în ocluzie adâncă, mărit în ocluzie - endoalveolie bimaxilară;
deschisă; - proalveolie superioară şi retroalveolie
- asimetrie în etajul inferior al feŃei – inferară.
asociere cu laterodeviaŃie mandibulară; • ortopantomografie:
- profil convex; - aspect de evantai japonez în zona
- poziŃie transfrontală a buzei superioare; frontală;

186
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

- aspect în buchet a germenilor dinŃilor - supravegherea creşterii şi a erupŃiei

laterali. dentare;
• teleradiografia de profil: - prevenirea cariei dentare şi a
- unghiuri scheletale de clasa a II-a: SNA complicaŃiilor sale;
mărit, ANB mărit, SNB scăzut; - prevenirea practicării obiceiurilor
- unghiuri mărite: PrAF, idB - plan vicioase şi a disfuncŃiilor;
mandibular, plan F - I, plan ocluzal - I; - profilaxia rahitismului.
- unghiuri micşorate: NSBa, plan Tratamentul interceptiv:
mandibular - i, plan ocluzal - i; • obiective:
- FMA variabil în funcŃie de ocluzia - depistarea şi înlăturarea cauzelor
frontală verticală; producerii malocluziei clasa II/1;
- lungimea mandibulei micşorată. - asigurarea creşterii armonioase
Diagnosticul pozitiv se pune scheletale cranio-faciale.
după dezvoltarea generală şi facială,
examenul clinic şi paraclinic.
• mijloace terapeutice generale:
Diagnosticul diferenŃial se face - depistarea sindroamelor genetice;
după testul de propulsie a mandibulei, cu: - depistarea şi tratarea sindroamelor
- prognaŃia maxilară – nu apar modificări endocrine şi a dezechilibrelor
scheletale transversale; metabolice.
- retrognaŃia mandibulară; • mijloace terapeutice funcŃionale:
- biproalveolia rasei negre sau - depistarea şi îndepărtarea obiceiurilor
determinată de macroglosie; vicioase (sugere, interpoziŃie) prin
- diviziunea 2 a clasei a II-a; utilizarea mijloacelor improvizate sau a
- macrodonŃia – suma incisivă peste 35 aparatelor funcŃionale simple (scutul
mm; vestibular);
- meziopoziŃia dinŃilor laterali superiori; - depistarea şi îndepărtarea factorilor
- ocluzia lingualizată; disfuncŃionali (respiraŃie orală, deglutiŃie
- ocluzia adâncă din clasa I Angle; protruzivă) prin utilizarea aparatelor
- ocluzia deschisă din clasa I Angle. funcŃionale simple (scutul vestibular,
Prognosticul depinde de scutul lingual) sau a activatoarelor,
predispoziŃia ereditară, aspectul clinic, asociate cu exerciŃii funcŃionale de
vârsta la care este depistată anomalia şi miogimnastică.
tiparul de creştere facială. • mijloace terapeutice odonto-
Tratamentul preortodontic constă periodontale:
în: - tratamentul cariilor dentare;
- educaŃie sanitară – însuşirea periajului - depistarea contactelor premature
dentar corect; (şlefuirea caninilor temporari
- asanarea cavităŃii orale – tratarea cariilor neatriŃionaŃi);
dentare şi a afecŃiunilor periodontale; - dispensarizarea pacientului.
- tratamentul afecŃiunilor generale. Tratamentul corectiv:
Tratamentul ortodontic instituit • principii:
poate fi profilactic, interceptiv şi corectiv - tratament etiologic al factorilor cauzali;
(precoce, normal şi tardiv). - tratament morfo-funcŃional;
Tratamentul profilactic: - tratament chirurgical-ortodontic.
• obiective: • obiective:
- eliminarea factorilor producerii - stabilirea relaŃiilor scheletale şi dentare
malocluziei clasa II/1. de clasa I;
• mijloace nespecifice: - crearea unei armonii faciale;
- asigurarea stării de sănătate a gravidei; - corectarea ocluziei frontale (reducerea
- asigurarea alimentaŃiei naturale a inocluziei sagitale pozitive şi a ocluziei
sugarului; adânci sau a ocluziei deschise);
- asigurarea alimentelor de consistenŃă - corectarea înghesuirilor dentare
dură pentru atriŃia dinŃilor temporari; inferioare;
- echilibrarea musculară;

187
 Malocluzii clasa a II-a Angle
- corectarea compresiunii de maxilar;
- corectare ocluziei încrucişate;
- nivelarea planului de ocluzie.
Tratamentul precoce – prima
etapă a dentiŃiei mixte:
• obiective:
- stimularea dezvoltării transversale a
arcadelor dento-alveolare cu
hipercorecŃie;
- corectarea ocluziei distalizate;
- corectarea ocluziei adânci sau ocluziei
deschise frontale.
• mijloace ortodontice şi ortopedice:
- placă palatină cu şurub ortodontic, arc
vestibular, plan înclinat şi gutiere
răscroite la nivel molar;
- scut lingual;
- platou retroincizal;
- activatoare, bionator Balters tip I sau II,
reglatoare Fränkel tip I sau II;
- exerciŃii funcŃionale de miogimnastică.
Tratamentul normal – a doua
etapă a dentiŃiei mixte:
• obiective:
- obŃinerea relaŃiilor scheletale şi dentare
de clasa I;
- echilibrarea musculară;
- realizarea armoniei faciale;
- restricŃionarea creşterii anterioare
maxilare;
- stimularea dezvoltării sagitale
mandibulei.
• mijloace ortodontice şi ortopedice:
- aparate biomecanice mobilizabile –
placă palatină cu şurub ortodontic, arc
vestibular, plan înclinat şi gutiere
răscroite la nivel molar;
- aparate biomecanice fixe – utility-arch,
quad-helix, poliagregate;
- aparate funcŃionale – scut lingual, platou
retroincizal, activatoare, bionator tip I
sau II, reglatoare tip I sau II;
- tracŃiuni elastice interarcadice de clasa a
II-a;
- aparate intra-extraorale – headgear
combinat cu activator.
Tratamentul tardiv – dentiŃia
permanentă tânără:
• obiective:
- compensări dentare pentru dezechilibrul
scheletal;
- rezolvarea deficitului de spaŃiu;
- corectarea relaŃiilor sagitale frontale;
- corectarea relaŃiilor verticale frontale;
- corectarea relaŃiilor distalizate dentare;
- echilibrarea musculară;
- realizarea armoniei faciale;
- ancoraj maxim.
• mijloace ortodontice:
- extracŃii dentare în scop ortodontic;
- aparate biomecanice fixe – disjuncŃie
maxilară, poliagregate;
- tracŃiuni elastice interarcadice de clasa a
II-a;
- aparate intra-extraorale – headgear.
Tratamentul ultratardiv – dentiŃia
permanentă a adultului.
• principii:
- tratament ortodontic;
- tratament chirurgical-ortodontic.
• obiectivele tratamentului ortodontic:
- compensări dentare pentru dezechilibrul
scheletal;
- rezolvarea deficitului de spaŃiu;
- corectarea planului de ocluzie;
- ancoraj maxim.
• mijloace ortodontice:
- extracŃii dentare în scop ortodontic;
- aparate biomecanice fixe – disjuncŃie
maxilară, poliagregate;
- tracŃiuni elastice interarcadice de clasa a
II-a;
- aparate intra-extraorale – headgear.
a • obiectivele tratamentului chirurgical-
ortodontic:
- tratamentul prechirurgical – alinierea
arcadelor dentare şi decompensări
dentare;
- intervenŃii chirurgicale ortognatice –
retracŃia maxilarului, avansarea
mandibulei sau chirurgie subapicală
pentru avansarea procesului dento-
alveolar;
- tratamentul postchirurgical – poziŃionări
dentare.
ContenŃia:
- se face până la terminarea creşterii;
- se utilizează placa Hawley cu platou
retroincizal.
MALOCLUZIA CLASA II/2
Malocluzia clasei a II-a Angle
diviziunea 2 se caracterizează prin decalaj
scheletal sagital, rapoarte ocluzale
distalizate molare şi canine, înghesuire
188
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
dento-maxilară, ocluzie adâncă acoperită
şi activitate musculară normală.
Ca terminologie se utilizează
următorii termeni:
- sindromul compresiunii de maxilar cu
înghesuire – după şcoala germană;
- endognaŃie, endoalveolie – după şcoala
franceză;
- malocluzie clasa a II-a diviziunea 2 –
după şcoala engleză şi americană.
Diviziunea 2 a clasei a II-a
înregistrează o prevalenŃă de 10% din
totalul populaŃiei. Forma genetică este
A. Clasa a II/2 - forma primară
este forma genetică, care apare prin
factori etiologici primari.
În etiopatogenia formei genetice a
clasei II/2 sunt încriminaŃi factorii primari
(ereditari), prin transmitere autusomală
dominantă, care se manifestă din dentiŃia
temporară la nivel:
- scheletal – la naştere relaŃie în treaptă
înclinată (creste alveolare în cutie);
- muscular – hipertonicitatea muşchilor
maseteri (infraocluzia molară şi unghi
goniac diminuat);
- dentar – poziŃia mezializată a germenilor
canini superiori şi malpoziŃia incisivilor
superiori.
189
relativ rară, atingând 2 - 3% din populaŃie.
FrecvenŃa variază în raport de sexe şi este
de 3 : 1, anomalia având o incidenŃă mai
mare la fete decât la băieŃi. Din punct de
vedere geografic, această anomalie este
mai frecventă în Ńările europene.
Formele clinice ale diviziunii 2 a
clasei a II-a sunt următoarele:
- forma genetică (primară) – cu ocluzie
adâncă acoperită în "capac de cutie";
- forma dobândită (secundară) – cu
înghesuire dentară şi cu/fără angrenaje
inverse frontale.
Semiologie clinică:
• examen general:
- tip constituŃional atletic, cu mase
musculare hipertone;
- statură echilibrată şi o talie medie sau
peste medie.
• examen facial (figura 42):
- subiecŃii prezintă o frumuseŃe plină de
caracter, dată de o musculatură facială
tonică;
- sindromul de "faŃă scurtă";
- tipar brahicefal;
- conturul facial pătrat;
- tipar euriprosop;
- creşterea diametrelor transversale -
distanŃa bizigomatică;
 Malocluzii clasa a II-a Angle

- etajul inferior al feŃei micşorat; - arcada dento-alveolare inferioară pătrată

- fanta labială închisă ferm; sau triunghiulară;
- buză superioară scurtă, subŃire, cu - arcada mandibulară cu înghesuire
filtrum scurt şi adânc; dentară frontală;
- buză inferioară tonică, eversată, - linguo-versia incisivilor inferiori;
presează periodonŃiul incisivilor inferiori; - abrazie pe marginea incizală a incisivilor
- stomion înalt situat, iar buza inferioară inferiori;
controlează poziŃia incisivilor superiori; - carie dentară determinată de
- creşterea distanŃei dintre fanta labială şi înghesuirea inferioară;
marginea incizală a incisivilor superiori - asocierea microdonŃiei relative localizată
centrali, datorită poziŃiei coborâte a la premolari, determină linguo-versia
incisivilor superiori; premolarilor inferiori şi vestibulo-versia
- surâs gingival cel mai frecvent, inestetic, premolarilor superiori;
pentru că buza superioară pare mai - severitatea leziunilor periodontale
scurtă; depinde de supraocluzia incisivă şi se
- şanŃ labio-mentonier accentuat; agravează odată cu vârsta;
- menton proeminent, cu muşchiul - traumatism direct al incisivilor superiori
mentalis rotund, bine reliefat şi cu fosetă pe periodonŃiul vestibular inferior;
pogonială; - limba în poziŃie distală şi înaltă în
- hipertonicitatea muşchilor maseteri; repaus, exercitând presiuni în partea
- dureri, cracmente, crepitaŃii articulare; anterioară a bolŃii palatine, fără a oferi
- profil concav – subnazal concav, iar sprijin palatinal coroanelor incisivilor
simfiza mentonieră şi nasul par mai superiori;
dezvoltate; - limba nu echilibrează acŃiunea tonică a
- treapta labială pozitivă; buzei inferioare, producând accentuarea
- retrocheilie inferioară; palato-versiei incisivilor superiori;
- unghiul goniac închis, proeminent, - frecvent, în funcŃii şi în repaus, limba se
mandibula având un aspect pătrat; interpune lateral între arcade, interferând
- tipar hipodivergent. cu erupŃia dinŃilor laterali, rămânând în
• examen oral: infraocluzie.
- vestibul anterior superior profund, • ocluzia dentară:
datorat palato-versiei şi egresiei - dinŃii laterali superiori în torgue negativ
incisivilor superiori; corono-palatinal, pentru că baza
- arcada dento-alveolară superioară maxilară este mai mare decât cea
scurtată, lărgită; alveolară, pentru a compensa forma
- arcadă maxilară pătrată sau în ”U”; dintre arcadele maxilare (în ”U”) şi
- arcadă maxilară cu înghesuire dentară mandibulare (triunghiulară);
frontală; - plan de ocluzie denivelat la nivel canin;
- arcadă maxilară cu baza apicală mai - curba de compensaŃie sagitală în
mare decât baza coronară; treaptă, distal de canini;
- marginea incizală a incisivilor superiori - curba de compensaŃie sagitală maxilară
situată mai jos de planul de ocluzie; inversată;
- malpoziŃiile incisivilor superiori prezintă - curba Spee accentuată, prin egresia
trei forme clinice: incisivilor superiori şi infraocluzia molară;
forma 1 – palato-versia incisivilor centrali - rapoarte distalizate sagitale moderate
cu vestibulo-versia incisivilor laterali şi molare şi canine, datorate palato-versiei
uneori în rotaŃie mezială peste coroana accentuale a incisivilor superiori, care
centralilor; trimit mandibula posterior;
forma 2 – palato-versia a 3 sau 4 incisivi
- ocluzie vestibularizată la nivel premolar
cu caninii în ectopie vestibulară sau
unilaterală sau bilaterală;
palatinală;
forma 3 – palato-versia grupului incisivo-
- ocluzie adâncă în "capac de cutie";
canin şi suprapoziŃia caninilor; - în mişcarea de lateralitate, protecŃia
- boltă palatină adâncă, datorită canină este împiedicată de malpoziŃiile
proceselor alveolare aproape verticale; dentare;

190
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
- în mişcarea de propulsie, ghidajul
anterior este grav perturbat, disocluzia
fiind foarte rapidă şi verticală;
- în relaŃie de postură, spaŃiul liber de
inocluzie este crescut până la 6 - 8 mm;
- relaŃia centrică nu coincide cu
intercuspidarea maximă.
• examen funcŃional:
- hiperactivitatea fasciculului posterior ai
muşchilor temporali;
- hipertonicitatea muşchilor maseteri;
- hipertonicitatea buzei inferioare;
- hipertonicitatea muşchiului mentalis;
- chinga pterigo-maseterină lată,
hipertonă, orientată vertical şi înserată
anterior de molari pe basis mandibular -
limitează dezvoltarea verticală anterioară
a feŃei, producând hipodivergenŃa
mandibulei şi infraocluzia molară;
- micşorarea dimensiunii verticale a feŃei,
determină o deglutiŃie fără contact între
dinŃii laterali, necesară măririi spaŃiului
oral, iar în deglutiŃie participă şi
musculatura buzei inferioare şi
mentoniere;
- deglutiŃia palatală – datorită retroclinării
incisivilor superiori;
- masticaŃia de tip tocător – prin contracŃii
puternice musculare maseterine, la care
participă şi orbicularul buzelor;
- paradislalia;
- bruxismul apare datorită spasmelor
musculare date de hiperactivitatea
muşchilor ridicători ai mandibulei.
Semiologie paraclinică:
• fotostatic:
- etajul inferior al feŃei micşorat;
- profil concav;
- unghiul tangentei gurii mărit.
• modele de studiu – biretroalveolie.
• ortopantomografie – morfologie
mandibulară şi articulară de tip
hipodivergent.
• teleradiografia de profil:
- unghiuri scheletale de clasa a II-a: SNA
uneori mărit, ANB mărit, SNB scăzut;
- unghiuri mărite: NSBa, NAPog,
interincisiv;
- unghiuri micşorate: FMA, Go, PrAF, plan
F - I, plan mandibular - i, IMPA;
- lungimea mandibulei micşorată, dar mai
mare decât la diviziunea 1.
191
Diagnosticul pozitiv se pune
după dezvoltarea generală şi facială,
examenul clinic şi paraclinic.
Diagnosticul diferenŃial se face
cu:
- retrognaŃia maxilară – nu apar modificări
scheletale transversale;
- diviziunea 1 a clasei a II-a;
- macrodonŃia – suma incisivă peste 35
mm;
- meziopoziŃia dinŃilor laterali superiori;
- ocluzia adâncă din clasa I Angle;
Prognosticul depinde de
transmiterea genetică, gradul de
înghesuire dentară, gradul de supraocluzie
frontală, de raportul marginii incizale a
incisivilor inferiori cu centroidul rădăcinii
incisivilor superiori, de aspectul clinic şi
vârsta la care este depistată anomalia.
Cu cât marginea incizală a
incisivilor inferiori este situată mai
posterior, cu atât incisivii superiori se vor
palatiniza, supraocluzia frontală se va
accentua, iar prognosticul va fi nefavorabil.
Când incisivii inferiori sunt retroclinaŃi faŃă
de baza mandibulară, supraocluzia
frontală se accentuează, iar prognosticul
este nefavorabil. Când incisivii inferiori
sunt proclinaŃi faŃă de baza mandibulară,
supraocluzia frontală se reduce, iar
prognosticul este favorabil. Când
coroanele incisivilor superiori fac o
angulaŃie cu rădăcinile lor, supraocluzia
frontală se accentuează, iar prognosticul
este nefavorabil.
Dacă în zonele laterale se vor
pierde dinŃi, mandibula va fi obligată să se
deplaseze mai distal, iar ocluzia frontală
se va prăbuşi, faŃa vestibulară a incisivilor
inferiori va aluneca pe faŃa palatinală a
incisivilor superiori, evoluând spre
sindromul algo-disfuncŃional.
B. Clasa a II/2 - forma secundară
este forma dobândită în timpul vieŃii, care
apare datorită factorilor etiologici
secundari.
În etiopatogenia formei secundare
clasei II/2 sunt încriminaŃi factorii
secundari (disfuncŃionali şi locali):
• disfuncŃionali:
- presiunea buzei inferioare asupra
marginilor incizale superioare – produce
înghesuirea frontală şi palato-versia
incisivilor superiori;
 Malocluzii clasa a II-a Angle

- presiunea muşchilor buzei inferioare şi a - corectarea retroclinării incisivilor

unghiului gurii – produce accentuarea
şanŃului labio-mentonier;
- presiunea limbii în regiunea incisivă
superioară apicală – determină torque-ul
vestibular al incisivilor superiori;
- interpoziŃia limbii în zonele laterale în
deglutiŃiei şi fonaŃiei – determină
infraocluzia molară şi accentuarea curbei
Spee.
• locali:
- palato-versia incisivilor superiori - obligă
mandibula să ia o poziŃie distalizată;
- mezializarea sectoarelor laterale
superioare - determină meziopoziŃia
caninilor superiori.
Semiologia clinică şi paraclinică a
formei dobândite a clasei II/2 este
asemănătoare cu forma primară, cu
următoarele diferenŃe (figura 42):
- profil convex;
- angrenaje inverse fronto-intermediare;
- ocluzie adâncă acoperită;
- în relaŃie de postură, spaŃiul liber de
inocluzie este normal;
- hiperactivitatea muşchilor ridicători ai
mandibulei;
- dezechilibru labio-lingual în favoarea
musculaturii labiale;
- endoalveolie bimaxilară cu
biretroalveolie.
Principiile de tratament a clasei
II/2 diferă după dentiŃie şi formele clinice:
- în dentiŃia temporară – nu se face
tratament;
- în prima etapă a dentiŃiei mixte –
tratament de elecŃie, prin egresia dinŃilor
laterali şi vestibularizarea incisivilor
superiori;
- în dentiŃia permanentă – nu se poate
face extruzia dinŃilor laterali, pentru că
apare recidiva;
- la adult – se face un tratament de
compromis, prin intruzia incisivilor
superiori;
- formele uşoare fără tulburări estetice
faciale - nu se tratează;
- forma genetică – răspunde greu la
tratament şi are tendinŃă la recidivă.
Obiectivele tratamentului clasei
II/2 urmăresc:
- crearea de spaŃiu pentru rezolvarea
înghesuirii dentare;
superiori;
- corectarea ocluziei adânci;
- corectarea relaŃiilor de clasa a II-a;
- obŃinerea relaŃiilor scheletale stabile;
- armonizarea profilului facial;
- echilibrarea musculară.
Tratamentul ortodontic a clasei
II/2 depinde de gravitatea ocluziei
adânci:
• ocluzie adâncă acceptabilă cu
supraocluzie minimă, fără afectare
estetică, funcŃională şi periodontală:
- obiective – rezolvarea înghesuirii
frontale.
- mijloace terapeutice – aparate
funcŃionale (activator, bionator tip II,
reglator tip II, lip-bumper), headgear,
aparate biomecanice mobilizabile (placă
palatină cu platou retroincizal, şurub
ortodontic) sau aparate fixe poliagregate.
• ocluzie adâncă accentuată cu
supraocluzie mare, afectare estetică,
funcŃională şi periodontală:
- obiective – egresia dinŃilor laterali şi
intruzia dinŃilor frontali.
- mijloace terapeutice – aparate
biomecanice mobilizabile (placă palatină
cu platou retroincizal şi arcuri
secundare) sau aparate fixe
poliagregate.
Tratamentul ortodontic a clasei II/2
depinde de necesarul de spaŃiu al
arcadelor dentare:
• necesar mic de spaŃiu:
- când dinŃii superiori şi inferiori sunt
aliniaŃi – se utilizează aparate
funcŃionale (activatoare) pentru egresia
molară şi propulsia mandibulei;
- când dinŃii inferiori sunt înghesuiŃi – se
utilizează aparate funcŃionale (lip-
bumper) şi headgear pentru distalizarea
dinŃilor laterali şi alinierea dinŃilor frontali;
- când dinŃii superiori sunt înghesuiŃi – se
utilizează aparate funcŃionale şi
headgear pentru distalizarea dinŃilor
laterali şi alinierea dinŃilor frontali.
• necesar mediu de spaŃiu:
- extracŃia celor patru premolari secunzi;
- reducerea supraocluziei incisive;
- intruzia incisivilor superiori – aparate fixe
poliagregate.
• necesar mare de spaŃiu:

192
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
- extracŃia celor patru premolari primi sau
secunzi;
- reducea supraocluziei incisive;
- intruzia incisivilor superiori – aparate fixe
poliagregate, heagdear high-pull pe zona
frontală.
Tratamentul chirurgical-
ortodontic a clasei II/2 este indicat în
cazurile scheletale severe:
- tratament prechirurgical – alinierea
dentară şi vestibularizarea incisivilor;
- intervenŃii chirurgicale ortognatice –
poziŃionarea mandibulei anterior şi în jos,
pentru corectarea deficitului scheletal şi
a ocluziei adânci;
- tratamentul postchirurgical – poziŃionări
dentare.
ContenŃia:
- în forma primară – dificilă şi îndelungată;
- permanentă – bare linguale;
- temporară – activator, placă Hawley cu
platou retroincizal.
SINDROMUL OCLUZIEI ÎNCRUCIŞATE
Sindromul ocluziei încrucişate se
caracterizează prin discrepanŃă
transversală, frontală sau laterală
(unilaterală sau bilaterală), cu componente
scheletale sau dentare (figura 43).
Sindromul ocluziei încrucişate
prezintă două forme clinice: ocluzia
încrucişată frontală (lateropoziŃie) şi
ocluzie încrucişată laterală (ocluzia
inversă).
A. Ocluzia încrucişată frontală se
caracterizează prin rapoarte ocluzale
anormale frontale (incisivi şi canini), cu
devierea liniei mediene interincisive
(lateropoziŃia incisivilor inferiori).
Etiologia ocluziei încrucişate
frontale este de origine locală, cauzată de
prezenŃa dinŃilor supranumerari erupŃi sau
a înghesuirii dentare primare prin
macrodonŃie.
Diagnosticul pozitiv se pune după
modificările dentare şi ocluzale clinice şi
ale modelelor de studiu.
Diagnosticul diferenŃial se face cu
ocluzia inversă frontală şi laterodeviaŃia
mandibulară.
Tratament ortodontic constă în
îndepărtarea cauzei locale şi migrarea
mezio-distală a dinŃilor pentru stabilirea
193
coincidenŃei liniei interincisive cu linia
frenului buzei (superioare sau inferioare).
B. Ocluzia încrucişată laterală se
caracterizează prin rapoarte anormale
transversale laterale (premolare şi
molare), arcada inferioară circumscrie
arcada superioară în zonele laterale
(ocluzie inversă posterioară), iar relaŃia
centrică nu coincide cu ocluzia centrică.
Etiologia ocluziei încrucişate
laterale este de origine anatomică sau
funcŃională, maxilară sau mandibulară.
Ocluzia încrucişată laterală poate fi
unilaterală (ocluzie inversă unilaterală) sau
bilaterală (ocluzie inversă bilaterală).
Ocluzia încrucişată unilaterală
prezintă următoarea etiologie:
• cauze scheletale:
- compresiune asimetrică maxilară;
- dezvoltare în exces a unei hemiarcade
mandibulare.
• cauze funcŃionale:
- laterodeviaŃie mandibulară;
- pante de conducŃie anormale.
Diagnosticul pozitiv se pune după
asimetria facială şi testul funcŃional al
ocluziei centrice, care face un diagnostic
diferenŃial dintre modificările de creştere
maxilară şi mandibulară, deplasarea
frenului lingual (cauză mandibulară) sau
deplasări dentare (cauză dentară).
Tratament ortodontic constă în
îndepărtarea cauzei funcŃionale şi se face
în funcŃie de dentiŃie:
• în dentiŃia temporară – expansiune
asimetrică maxilară;
• în dentiŃia mixtă:
- expansiune asimetrică maxilară – cauză
maxilară;
- repoziŃionare unilaterală a dinŃilor în
erupŃie – cauză dentară;
- expansiune asimetrică maxilară
compensatorie – cauză mandibulară.
• în dentiŃia permanentă – corecŃie
chirurgicală.
Ocluzia încrucişată bilaterală
prezintă următoarea etiologie:
• cauze scheletale:
- compresiune bilaterală maxilară;
- dezvoltare în exces a mandibulei.
• cauze funcŃionale:
 Malocluzii clasa a II-a Angle

- obiceiuri vicioase de sugere sau - expansiune simetrică maxilară – cauză

interpoziŃie laterală. maxilară;
Diagnosticul pozitiv se pune după - repoziŃionare laterală a dinŃilor în erupŃie
modificările ocluzale şi testul funcŃional – cauză dentară;
(blocarea mişcărilor de lateralitate a - expansiune simetrică maxilară
mandibulei). compensatorie – cauză mandibulară.
Tratament ortodontic constă în • în dentiŃia permanentă – corecŃie
îndepărtarea cauzei funcŃionale şi se face chirurgicală.
în funcŃie de dentiŃie: • disjuncŃie intermaxilară – cauză
• în dentiŃia temporară – expansiune maxilară;
simetrică maxilară; • tratament chirurgical-ortodontic –
• în dentiŃia mixtă: cauză mandibulară.

SINDROMUL BRODIE Sindromul Brodie prezintă două

Sindromul Brodie se
caracterizează prin discrepanŃă
transversală laterală, (unilaterală sau
bilaterală), cu componentă scheletală.
FeŃele vestibulare ale dinŃilor laterali
inferiori fac contact cu feŃele palatinale ale
dinŃilor laterali superiori, stabilind un raport
anormal ocluzal (ocluzie lingualizată).
Sindromul Brodie este o anomalie
foarte rară şi se produce prin creşterea
transversală în exces a maxilarului
(simetrică sau asimetrică) sau
hipodezvoltarea transversală a - exognaŃie maxilară – populaŃie negroidă;
mandibulei.
Ca terminologie se utilizează
următorii termeni:
- full bucal occlusin of maxillary teeth
(Renfroe – 1960);
- buccal occlusion (Renfroe – 1960);
- buccal cross bite (Saluman – 1962);
- scissors bite (Bell – 1980);
- morso a forcise (Moser – 1990);
- buccal cross bite – total inlocking cross
bite (Profitt – 1991);
- posterior buccal cross bite (Rakosi –
1993);
- ocluzie lingualizată – 1995.
forme clinice după clasificarea
etiopatogenice a lui Silvestri şi Ronchi:
sindromul Brodie şi pseudosindromul
Brodie.
A. Sindromul Brodie este forma
primară, congenitală, caracterizată prin
creşterea bilaterală în exces a maxilarului
sau în deficit a mandibulei (ocluzie
lingualizată bilaterală).
În etiopatogenia sindromului Brodie
sunt implicaŃi factorii primari (ereditari şi
genetici):
- hemihipertrofie maxilară – sindromul
Paget;
- endognaŃie mandibulară – sindromul
Franheschetti;
- micrognaŃie mandibulară – aglosii
parŃiale sau totale.
Formele clinice ale sindromului
Brodie sunt următoarele:
- ocluzie lingualizată cu protruzia dinŃilor
frontali;
- ocluzie lingualizată cu palatinizarea
dinŃilor frontali.
Diagnosticul pozitiv:

194
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

• facial: tratamentelor cu aparate fixe,

- etajul inferior al feŃei foarte micşorat; tratamentul incorect al clasei a III-a
- profil convex; (chirurgical şi ortodontic), purtare
- buze fisurate, întredeschise; neasistată a aparatelor occipito-
- eversarea buzei inferioare; mentoniere.
- şanŃ labio-mentonier accentuat; Diagnosticul pozitiv:
- poziŃia posterioară a mentonului; • facial:
- aspect de edentat în zâmbet. - asimetrie facială marcantă;
• oral: - aplatizarea unei hemifeŃe;
- discrepanŃă severă transversală între - devierea mentonului;
cele două arcade alveolo-dentare; - inegalitatea înălŃimii unghiurilor goniace;
- înghesuire dentară inferioară severă; - etajului inferior al feŃei foarte micşorat;
- boltă palatină adâncă. - profil convex;
• ocluzal: - buze fisurate întredeschise.
- ocluzie lingualizată bilaterală; • oral:
- inocluzie sagitală pozitivă - peste 5 mm - tulburări în secvenŃa de erupŃie dentară;
(forma cu protruzie incisivă); - înghesuire dentară superioară şi
- ocluzie adâncă în acoperiş; inferioară severă;
- ocluzie blocată în dinamică. - endoalveolie asimetrică mandibulară;
• funcŃional: - asimetrie sagitală şi transversală a
- tulburări ale articulaŃiei temporo- arcadei mandibulare.
mandibulare; • ocluzal:
- tulburări de masticaŃie; - ocluzie lingualizată unilaterală;
- disfuncŃie respiratorie; - laterodeviaŃie mandibulară;
- hipotonie generalizată a muşchilor - ocluzie distalizată;
masticatori. - ocluzie prăbuşită;
Obiectivele tratamentului ortodontic - ocluzie blocată în dinamică.
sunt următoarele: • funcŃional:
- deblocarea ocluziei dentare; - tulburări ale articulaŃiei temporo-
- dezvoltarea transversală a mandibulei; mandibulare;
- înălŃarea ocluziei denare. - tulburări de masticaŃie;
Mijloacele de tratament sunt - disfuncŃie respiratorie;
următoarele: - dezechilibre musculare.
- tratament ortodontic – activator; Obiectivele tratamentului ortodontic
- tratament chirurgical-ortodontic; sunt următoarele:
- contenŃie de lungă durată. - deblocarea şi simetrizarea ocluziei
dentare;
B. Pseudosindromul Brodie este - dezvoltarea transversală a mandibulei;
forma secundară, dobândită, caracterizată - înălŃarea ocluziei dentare.
prin creşterea unilaterală în exces a Mijloacele de tratament sunt
maxilarului (ocluzie lingualizată următoarele:
unilaterală). - tratament ortodontic – aparate
În etiopatogenia biomecanice cu şurub ortodontic,
pseudosindromului Brodie sunt incriminaŃi activator;
factorii generali, locali şi iatrogeni - tratament chirurgical-ortodontic;
ortodontici: - contenŃie de lungă durată.
- factori generali – alimentari.
- factori locali – musculari, obiceiuri ASIMETRIA FACIALĂ
vicioase, leziuni dentare, secvenŃă de
erupŃie dentară modificată, tulburări Simetriile dento-faciale perfecte
articulare. sunt destul de rare. Aparentele simetrii
- factori iatrogeni – expansiune maxilară dento-faciale se dovedesc a fi asimetrii,
necontrolată cu plăci palatine cu şurub prin practicarea tehnicilor speciale de
ortodontic, conducerea incorectă a analiză a poziŃiei mentonului, a liniei

195
 Malocluzii clasa a II-a Angle

frenurilor şi a liniei interincisive (cu - hemihipertrofia facială – boala Romberg;

sagitoscopul Leroux). - scolioza dorso-cervico- cranio-facială.
Asimetriile faciale sunt • fără deviaŃia mentonului:
laterodismorfoze caracterizate prin - sindromul Hanhart;
laterodeviaŃie sau laterognaŃie - sindromul Jussieu;
mandibulară.
- sindromul Robin.
FrecvenŃă asimetriilor dento-
faciale variază în funcŃie de segmentul
Sindromul Treacher-Collins sau
implicat: asimetriile bărbiei 26%,
disostoza mandibulo-facială este o
asimetriile nasului 6% şi asimetriile etajului
afecŃiune ereditară, produsă prin oprirea
inferior al feŃei 6%.
dezvoltării embrionare în săptămâna a 7-
În etiopatogenia asimetriilor
a, a arcului mandibular şi a primei fante
faciale sunt implicaŃi factorii primari
branhiale. Forma unilaterală este foarte
(ereditari şi genetici) şi secundari
rară. Se caracterizează prin oligodactilie,
(traumatici, disfuncŃionali şi locali):
sinostoze radio-cubitale, sinostoze
Factori primari:
vertebrale, coloboma pleoapelor (externă),
- ereditari – disostoza mandibulo-facială,
hipoplazia osului zigomatic, diastazie
hiperplazia hemimandibulei.
temporo-zigomatică, hipoplazia
- genetici – microsomia hemifacială,
mandibulei, absenŃa unghiului nazo-frontal
neurofibromatoza multiplă, plagiocefalia.
(profil de pasăre), ocluzie deschisă,
- boli congenitale – despicături labio-
malpoziŃii dentare, macrostomie (bot de
maxilo-palatine unilaterale.
peşte), fistule oarbe ale fantei labiale şi
Factori secundari:
anomalii de implantare a părului.
- traumatici – anchiloza temporo-
mandibulară unilaterală, consecutiv
Sindromul Goldenhar sau
fracturii netratate a condilului mandibular
microsomia hemifacială este transmisă
care determină hipoplazia
autosomal dominant sau recesiv şi
hemimandibulei;
prezintă şi o formă unilaterală. Se
- disfuncŃionali – obiceiul vicios de sugere
caracterizează prin urechi hipoplazice
a degetului, dormitul pe o singură parte,
asimetric, hipoplazia asimetrică a ramului
ghidajul cuspidian, masticaŃia unilaterală,
mandibular, micrognaŃie, uneori apar
activitate funcŃională asimetrică,
despicăturile palatine, dermoid epibulbar,
disfuncŃii ale articulaŃiei temporo-
anomalii vertebrale, cardiace şi renale.
mandibulare.
- locali – creştere scheletală asimetrică,
Boala Romberg sau hemihipertrofia
caria dentară interproximală,
facială progresivă sau sindromul Parry-
traumatismele dentare, extracŃiile
Romberg, este o afecŃiune rară, de
dentare, malocluziile clasa a II-a Angle,
etiologie necunoscută şi nu are tratament.
anomaliile dentare de poziŃii, tratamente
Se caracterizează prin aspect fecial format
ortodontice.
din două jumătăŃi care nu se potrivesc,
datorită hemiatrofiei faciale în planul
Clasificarea etiopatogenică a
Ńesuturilor moi şi osoase.
asimetriilor faciale: asimetrii cranio-facoale
şi asimetrii mandibulare.
2. Asimetrii mandibulare:
- hipercondilie unilaterală sau bilaterală
1. Asimetrii cranio-faciale:
asimetrică;
• cu deviaŃia mentonului: - displazie condiliană;
- disostoza mandibulo-facială – sindromul - anchiloză temporo-mandibulară;
Treacher-Collins; - laterogenie;
- microsomia hemifacială – sindromul - hipertrofie maseterină disimetrică;
Goldenhar; - laterognaŃie esenŃială.
- torticolis congenital;
- sindromul Klippel-Feil; Sindromul Cernea sau hipertrofia
- sindromul asimetriei cranio-faciale; monoepifizară este o tulburarea de

196
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

creştere în exces a unei hemimandibule inversă) şi sagital (subdiviziunea clasei a

care apare la adolescent şi este II-a şi a III-a Angle).
progresivă. Se caracterizează prin
prognaŃie mandibulară unilaterală, care Asimetriile scheletale se
determină coborârea unilaterală a manifestă unilateral la nivelul unui singur
mandibulei, a unghiului goniac şi a os, maxilar sau mandibular şi include
comisurii gurii. structurile musculare ale feŃei (microsomia
Anchiloza temporo-mandibulară facială). Se evaluează cu ajutorul analizei
unilaterală este o tulburarea de creştere în simetriei scheletale pe teleradiografia de
deficit a unei hemimandibule, care se faŃă (figurile 44 şi 45).
datorează unei fracturi condiliene vechi,
din perioada copilăriei. Se caracterizează Asimetriile musculare şi ale
prin hipoplazia unei hemimandibule, părŃilor moi se manifestă prin disproporŃie
retrognaŃie mandibulară unilaterală, care facială de origine neurogenă (atrofie
determină urcarea unilaterală a facială, paralizie cerebrală), dimensiune
mandibulei, a unghiului goniac şi a unilaterală disproporŃionată musculară de
comisurii gurii. origine miogenă (hipertrofie unilaterală de
maseter, cancere unilaterale,
Clasificarea asimetriilor faciale dermatomioză) şi asimetrii funcŃionale
după gravitatea asimetriilor: musculare intrinseci (activitate electrică
- asimetrii severe – cantitative; electromiografică asimetrică dreapta-
- asimetrii minore – calitative. stânga), de origine algică (suferinŃă dento-
periodontală), ocluzală (malocluzie),
Clasificarea asimetriilor faciale disfuncŃională (masticaŃia unilaterală) sau
după structura afectată: articulară (disfuncŃia articulaŃiei temporo-
- asimetrii dentare; mandibulare) şi se manifestă în muşchii
- asimetrii scheletale – adevărate; temporali (în ocluzie inversă fronto-
- asimetrii musculare; unilaterală), maseteri (în angrenajul invers
- asimetrii funcŃionale. unilateral, laterodeviaŃie mandibulară),
buccinatori (în ocluzie inversă unilaterală,
Asimetriile dentare se manifestă laterodeviaŃie mandibulară) sau
la nivelul formei arcadelor dentare şi a milohioidieni (în laterodeviaŃie
liniei interincisive (figura 46). Se evaluează mandibulară).
cu ajutorul analizei simetriei arcadelor pe
modelele de studiu. Asimetriile funcŃionale se
Etiopatogenia asimetriilor dentare manifestă prin devierea laterală
implică factorii secundari locali: (subluxaŃia articulaŃiei temporo-
- pierderea precoce a dinŃilor temporari; mandibulare) sau sagitală a mandibulei în
- lipsa congenitală a dinŃilor permanenŃi; dinamica ei.
- obiceiurile vicioase de sugere a
degetului; Diagnosticul pozitiv al asimetriei
- anomalii dentare izolate de formă a faciale se pune prin anamneză
coroanelor dinŃilor. (traumatisme, atriŃie), examen clinic şi
Asimetriile dentare intra-arcadice paraclinic.
se manifestă la nivel incisiv (lateropoziŃie Diagnosticul diferenŃial se face
frontală - linia interincisivă nu coincide cu între laterodeviaŃie şi laterognaŃia
linia frenului buzei), cel mai frecvent la mandibulară, prin examen clinic
nivel canin în sens transversal (ectopie (evaluarea liniei interincisive, a posturii
vestibulară sau palatinală, incluzie) şi capului şi a mandibulei, ocluziei dentare şi
sagital (mezializare sau distalizare), dar şi ocluziei terminale, a articulaŃiei temporo-
la nivelul celorlalŃi dinŃilor laterali. mandibulare, a planului ocluzal şi a
Asimetrii dentare inter-arcadice se simetriei faciale bilaterale) şi examen
manifestă cel mai frecvent la nivel molar în paraclinic (modele de studiu montate în
sens transversal (angrenaj invers, ocluzie articulator, utilizând arcul facial de
transfer, ortopantomografie, teleradiografie

197
 Malocluzii clasa a II-a Angle

de faŃă şi de profil, tomografia articulaŃiei - asimetrii funcŃionale – tratament

temporo-mandibulare convenŃională sau ortodontic pentru alinierea dentară,
computerizată, artroscopia, gutiere ocluzale, expansiune maxilară,
videofluoroscopia). chirurgie ortognată;
Tratamentul asimetriei faciale - asimetrii scheletale – tratament
diferă după cauză, localizarea şi gravitatea ortodontic, aparate ortopedice (în
asimetriei. perioada de creştere), chirurgie
- asimetrii dentare – tratament ortodontic; ortognată.

A. LaterognaŃia mandibulară - de partea subdezvoltată, dinŃii au o

înclinaŃie vestibulară;
Diagnosticul pozitiv clinic: - de partea normală, dinŃii au o înclinaŃie
• facial (figurile 44 şi 45): orală.
- facies asimetric, care se accentuează la • ocluzia dentară:
deschiderea gurii; - devierea liniei mediene interincisive în
- etajul inferior al feŃei este asimetric; relaŃie centrică şi ocluzie centrică;
- afectarea posturii capului; - plan ocluzal înclinat (prin muşcare pe
- fanta labială asimetrică; plăcuŃa Fox) faŃă de planul interpupilar;
- menton deviat de partea afectată; - devierea liniei frenurilor;
- spasticitatea şi tensiunea unilaterală a - ocluzie inversă unilaterală;
muşchilor masticatori şi faciale; - ocluzie adâncă;
- trasee asimetrice articulare, asinergice şi - în relaŃie de postură, proiecŃiile relaŃiilor
de amplitudine inegală, zgomote sau ocluzale nu se corectează;
anchiloză unilaterală cu limitarea - tulburări severe de dinamică
excursiilor condiliene; mandibulară.
- relieful feŃei extrene a mandibulei este • funcŃional:
turtit unilateral. - masticaŃie unilaterală;
• oral: - tulburări fizionomice, fonetice, de
deglutiŃie.

198
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

Diagnostic pozitiv paraclinic: buzelor, bigoniale faŃă de linia mediană a

• fotostatic: feŃei (figurile 44 şi 45).
- distanŃe bilaterale inegale Au – Go şi Go • tomografia articulaŃiei temporo-
– Gn; mandibulare – semne patognomonice
- liniile orizontale nu sunt paralele; morfologice articulare (traumatisme
- devierea laterală a punctelor Subnasale vechi, inflamaŃii).
sau Pogonion şi Gnathion. • electromiografie – activitatea electrică
• modele de studiu montate în articulator asimetrică a muşchilor masticatori şi
– rotaŃia maxilarului sau a mandibulei. faciali.
• ortopantomografie – morfologia Prognosticul laterognaŃiei
pieselor articulaŃiei temporo-mandibulare mandibulare este rezervat.
modificate (figura 45). Diagnosticul diferenŃial se face cu:
• teleradiografia de profil – nu există - laterodeviaŃia mandibulară – proiecŃiile
suprapunerea structurilor dreapta- relaŃiilor ocluzale din relaŃie de postură
stânga. se corectează (modificări calitative);
• teleradiografia de faŃă: - lateroalveolia – asimetrie transversală;
- asimetrii transversale scheletale – - lateropoziŃia dentară – prin migrări
distanŃele obrajilor, nasului, comisurii dentare.

199
 Malocluzii clasa a II-a Angle
Tratamentul laterognaŃiei
mandibulare este ortopedic şi ortodontic,
iar după terminarea creşterii tratamentul
este chirurgical:
• tratament ortopedic:
- stimularea creşterii părŃii mandibulare
hipoplazice;
- stimularea creşterii transversale;
- corecŃiile în plan vertical;
- ghidarea posturii mandibulare.
• tratament ortodontic:
- dirijarea erupŃiei dentare;
- alinierea dentară;
B. LaterodeviaŃia mandibulară
Diagnosticul pozitiv clinic:
• facial:
- facies moderat asimetric, care se
accentuează la închiderea gurii.
- menton deviat de partea afectată.
- spasticitatea şi tensiunea unilaterală a
muşchilor masticatori.
200
- ameliorarea relaŃiilor ocluzale.
• tratament chirurgical:
- remodelări condiliene;
- reconstrucŃia structurilor lipsă (os,
muşchi, Ńesut moale).
Mijloacele tratamentului ortodontic
sunt următoarele:
- aparate biomecanice mobilizabile sau
fixe – plăci de expansiune, tehnici fixe
poliagregate, tracŃiuni intermaxilare;
- aparate funcŃionale – activatoare, gutiera
cu plan înclinat.
- trasee asimetrice articulare, asinergice şi
de amplitudine inegală, zgomote
articulare.
• ocluzia dentară (figura 46):
- devierea liniei interincisive în relaŃie
centrică şi ocluzie centrică;
- în interferenŃe ocluzale devierea liniei
mediene de partea discrepanŃei dentare
sau în direcŃie opusă;
- devierea liniei frenurilor;
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

- ocluzie încrucişată unilaterală şi/sau - lateropoziŃia dentară – prin migrări

frontală; dentare.
- angrenaje inverse laterale; Tratamentul laterodeviaŃiei
- în relaŃie de postură, proiecŃiile relaŃiilor mandibulare este etiologic, interceptiv şi
ocluzale se corectează; tardiv:
- ocluzie terminală anormală, în doi timpi. • tratament etiologic:
• funcŃional – masticaŃie unilaterală. - stimularea creşterii transversale
Diagnostic pozitiv paraclinic: maxilare;
• fotostatic – devierea laterală a - rezolvarea meziopoziŃiei laterale;
punctelor Gnathion şi Pogonion. - corecŃiile dezechilibrelor musculare.
• ortopantomografie: • tratament interceptiv:
- subluxaŃie temporo-mandibulară; - şlefuirea contactelor premature;
- prezenŃa hipodonŃiei sau a dinŃilor - alinierea dentară;
supranumerari. - ameliorarea relaŃiilor ocluzale.
• eletromiografie – activitatea electrică • tratament tardiv – chirurgical-
asimetrică a muşchilor masticatori. ortodontic.
Prognosticul laterodeviaŃiei Mijloacele tratamentului ortodontic
mandibulare este favorabil în caz de sunt următoarele:
tratament. - aparate biomecanice mobilizabile cu
Diagnosticul diferenŃial se face cu: interceptori ocluzali – plăci de
- laterognaŃia mandibulară – proiecŃiile expansiune, gutiere cuspidate.
relaŃiilor ocluzale din relaŃie de postură - aparate funcŃionale – activatoare.
nu se corectează (modificări calitative);
- lateroalveolia – asimetrie transversală;

ANEXE

tematică curs Malocluziile clasei II/1Angle

obiective curs Cunoaşterea terminologiei şi a etiopatogeniei malocluziilor clasei II/1.
Cunoaşterea semiologiei clinice şi paraclinice a malocluziilor clasei
II/1.
Cunoaşterea diagnosticului pozitiv şi diferenŃial şi a prognosticului
malocluziilor clasei II/1.
Cunoaşterea tratamentului preortodontic şi ortodontic al malocluziilor
clasei II/1.
Cunoaşterea tratamentului ortodontic profilactic, interceptiv şi corectiv al
malocluziilor clasei II/1.
Cunoaşterea tratamentului ortodontic şi ortopedic pe dentiŃii a
malocluziilor clasei II/1.
Cunoaşterea obiectivelor şi mijloacelor terapeutice malocluziilor clasei
II/1.
cuvinte cheie clasa II/1, protruzie incisivă, overjet pozitiv, ocluzie distalizată,
sindromul de "faŃă lungă", profil convex, compresiune maxilară,
retrognaŃie mandibulară, ocluzie adâncă în acoperiş, ocluzie deschisă
frontală.
schemă curs Terminologie şi etiopatogenie.
Semiologie clinică şi paraclinică.
Diagnostic pozitiv şi diferenŃial.
Prognostic.
Tratament ortodontic şi ortopedic.

201
 Malocluzii clasa a II-a Angle

tematică curs Malocluziile clasei II/2Angle

obiective curs Cunoaşterea terminologiei şi a etiopatogeniei malocluziilor clasei II/2.
Cunoaşterea formelor clinice a malocluziilor clasei II/2.
Cunoaşterea semiologiei clinice şi paraclinice a malocluziilor clasei
II/2.
Cunoaşterea diagnosticului pozitiv şi diferenŃial şi a prognosticului
malocluziilor clasei II/2.
Cunoaşterea principiilor şi obiectivelor tratamentului ortodontic al
malocluziilor clasei II/2.
Cunoaşterea tratamentului ortodontic al malocluziilor clasei II/2 în
funcŃie de ocluzia adâncă şi necesarul de spaŃiu.
cuvinte cheie clasa II/2, înghesuire dentară, malocluziile incisive, sindromul de "faŃă
scurtă", profil concave, ocluzie adâncă acoperită, ocluzie adâncă "în
capac de cutie".
schemă curs Terminologie şi etiopatogenie.
Forme clinice.
Semiologie clinică şi paraclinică.
Diagnostic pozitiv şi diferenŃial.
Prognostic.
Tratament ortodontic şi ortopedic.

tematică curs Sindromul ocluziei încrucişate

obiective curs Cunoaşterea etiologiei, diagnosticului pozitiv şi diferenŃial şi a
tratamentului ortodontic a ocluziei încrucişate frontale.
Cunoaşterea etiologiei, diagnosticului pozitiv şi a tratamentului
ortodontic a ocluziei încrucişate unilaterale.
Cunoaşterea etiologiei, diagnosticului pozitiv şi a tratamentului
ortodontic a ocluziei încrucişate bilaterale.
cuvinte cheie sindromul ocluziei încrucişate, lateropoziŃia incisivilor inferiori, devierea
liniei interincisive, ocluzie inversă unilaterală, ocluzie inversă bilaterală
schemă curs Forme clinice.
Ocluzia încrucişată frontală.
Ocluzia încrucişată laterală.

tematică curs Sindromul Brodie

obiective curs Cunoaşterea terminologiei şi a formelor clinice a Sindromul Brodie.
Cunoaşterea etiopatogeniei, formelor clinice, diagnosticului pozitiv şi
diferenŃial şi a tratamentului sindromului Brodie forma primară.
Cunoaşterea etiopatogeniei, formelor clinice, diagnosticului pozitiv şi
a tratamentului sindromului Brodie forma secundară.
cuvinte cheie sindromul Brodie, ocluzie lingualizată unilaterală, pseudosindromul
Brodie, ocluzie lingualizată bilaterală.
schemă curs Forme clinice.
Sindromul Brodie.
Pseudosindromul Brodie.

tematică curs Asimetriile faciale

obiective curs Cunoaşterea frecvenŃei şi a etiopatogeniei asimetriilor faciale.
Cunoaşterea clasificării etiopatogenice şi a tipurilor de asimetrii faciale.
Cunoaşterea clasificării asimetriilor faciale după structura afectată şi a
tipurilor acestora.
Cunoaşterea diagnosticului pozitiv şi diferenŃial, a prognosticului şi

202
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

a tratamentului laterognaŃiei mandibulare.

Cunoaşterea diagnosticului pozitiv şi diferenŃial, a prognosticului şi
a tratamentului laterodeviaŃiei mandibulare.
cuvinte cheie sindromul Treacher-Collins, sindromul Goldenhar, boala Romberg,
sindromul Cernea, anchiloza temporo-mandibulară unilaterală,
laterognaŃia mandibulară, laterodeviaŃia mandibulară
schemă curs Asimetrii canio-faciale.
Asimetrii mandibulare.
Asimetrii dentare, scheletale, musculare şi funcŃionale.
LaterognaŃia mandibulară.
LaterodeviaŃia mnadibulară.

BIBLIOGRAFIE 16. Deffez JP, Fellus P, Gérard P. Rééducation de

1. Anistoroaei D. OrtodonŃie practică. Intrebări şi
răspunsuri. Ed. "Gr. T. Popa" U. M. F. Iaşi, 2008.
2. Anistoroaei D. Zegan G, Golovcencu L. Edward
Hartley Angle - The First Specialist In
Orthodontics, din Limbajul medical – istoric şi
perspective. EdiŃia a XI-a. Ed. ALFA, Iaşi, 2011,
255-259.
3. Aznar T, Galán AF, Marín I, Domínguez AT;
Galán AF; Marín I; Domínguez A. Dental Arch
Diameters and Relationships to Oral Habits.
Angle Orthod 2006; 76(3): 441-445.
4. Baud C. Harmonie du visage. Paris, Maloine,
1971.
5. Bennett J, Laughlin RP. Orthodontic Treatment
Mechanics and Preadjusted Apliance. Wolfe Publ.
England, 1993.
6. Björk A, Skieller V, Facial Development and
tooth emplion. Am J Orthod and Dentfac
Orthoped 1972; 62(3): 339-383.
7. Boboc Gh. Anomaliile dento-maxilare. Ed.
Medicală, Bucureşti, 1982.
8. Buschang PH, Stroud J, Alexander RG.
Differences in dental arch morphology among
adult females with untreated class I and class II
malocclusion. Eur J Orthod 1994; 16: 47-52.
9. Cernéa P, Château M, Fraudet J. Les latéro-
déviations par hypertrophie mandibulaire
unilatérale et leurs indications thérapeutiques.
Actual Odontostomatol 1950; 12: 385-408.
10. Chateau M. Orthopedie dento-Facială. Ed.
CdP., Paris, 1993.
11. Cocârlă E. Stomatologie pediatrică. Ed. Med.
Universitară "Iului HaŃeganu", Cluj-Napaca, 2000.
12. Dahan J. La croissance périmétrique du
maxillaire et sa sollicitation fonctionnelle ou du
bon usage du bioactivateur. Rev ODF 1992; 26:
27-38.
13. Danguy-Derot C, Delachapelle C, Thilloy G.
Propositions pour une analyse
architecturaletridimensionnelle du volume cranio-
facial. Orthod Fr 1988; 59: 429-439.
14. Deblock L, Groshens-Royer G, Counot-Nouqué
C. La déviation des médianes incisives et les
examens téléradiographiques. Rev ODF 1998;
32: 407-427.
15. Deblock L, Petitpas L. Les déviations des
médianes incisives. Rev ODF 1998; 32: 353-367.
la déglutition salivaire. Paris CDP; 1995.
17. Deniaud J, Talmant J, Nivet MH. Ventilation
nasale et dimension verticale : étude clinique et
fonctionnelle. Orthod Fr 2003; 74: 285-313.
18. Delaire J, Gaillard A, Tulasne JF. La place de la
condylectomie dans le traitement des
hypercondylies. Rev Stomatol Chir Maxillofac
1983; 84: 11-18.
19. Delaire J, Mercier J, Gordeef A, Bedhet N. Les
trois fibromuqueuses palatines. Leur rôle dans la
croissance du maxillaire. Déductions
thérapeutiques dans la chirurgie des divisions
palatines. Rev Stomatol Chir Maxillofac 1989; 90:
379-90.
20. Delaire J. Le rôle du condyle dans la
croissance de la mâchoire inférieure et dans
l’équilibre de la face. Rev Stomatol Chir
Maxillofac 1990; 91: 179-93.
21. Delaire J, Salagnac JM, Notari J. Diagnostic
des dysmorphoses dento-maxillo-faciales: intérêt
de l’analyse informatisée. Acta Odontostomatol
1994; 187: 477-511.
22. Duchateaux C, Vion P, Ferré JC, Choquin Y. Le
diagnostic des dissymétries faciales
squelettiques. Orthod Fr 1974; 45: 5-291.
23. Faure J. Le préjudice esthétique des grandes
dysmorphies antéro-postérieures et verticales:
son évolution après traitement orthodontique. Rev
Orthop Dentofac 1998; 32: 275-295.
24. Fratu AV. OrtodonŃie, diagnostic clinică
tratament. Ed. Vasiliană '98, 2002.
25. Frohlich FJ. A longitudinal study of untreated
Class II type malocclusion. Trans Eur Orthod Soc
1961; 137-151.
26. Glăvan F, Jianu R. OrtodonŃie. Ed. Mirton,
Timişoara, 1998.
27. Graber T, Vanarsdall LR, Vig Katherine.
Orthodontics: Current Principles and Techniques.
Elsevier Mosby, 2005.
28. Ionescu E, Milicescu DI, Popescu M, Popovisiu
O, Milicescu V. OrtodonŃie şi ortopedie dento-
facială. Ed. Cerna, Bucureşti, 2001.
29. Jacquemaire D, Delaire J. L’hypercondylie
mandibulaire. Rev Stomatol Chir Maxillofac 1983;
84: 5-10.
30. Kageyama T, Roddriguez DGC, Vigorito JW,
Deguchi T. A morphological study of the
relationship between arch dimensions and cranio-
facial structures in adolescents with class II

203
 Malocluzii clasa a II-a Angle
Division 1 malocclusion and various facial types.
Am J Orthod and Dentofac Orthop 2006; 129(3):
368-375.
31. Kanashiro LK, Vigorito JW. A study of the form
and dimensions of the superior and inferior dental
arches, in Brazilians, with Class II-division 1
malocclusion, and different facial types.
Ortodontia 2000; 33: 8-18.
32. Karlsen AT. Craniofacial morphology in
childrem with Angle class II division 1
malocclusion with and without deep bite. Angle
Orthod 1994; 64: 437-446.
33. Kolf J. Le syndrome hypertonique antérieur ou
propos sur la classe II division 2. Rev ODF 1976;
1: 149-161.
34. Kolf J. Le traitement fonctionnel des
rétromandibulies. Rev ODF 1991; 25: 401-16.
35. Limme M. Conséquences orthognatiques et
orthodontiques de la respiration buccale. Acta
Otorhinolaryngol Belg 1993; 47: 145-155.
36. Linder Aronson S, Holmberg H. Cephalometric
radiographs as means of diagnosing nasal
obstruction. Am J Orthod 1979; 76: 479-490.
37. Linder Aronson S, Woodside DG, Lundstrome
A. Mandibular growth direction following
adenoidectomy. Am J Orthod 1986; 89: 273-284.
38. Morrees CFA, Gron AM, Leboret LML, Yen
PKY, Frohlich FJ. Growth studies of the dentition:
a review. Am J Orthod 1969; 55: 600-616.
39. Moyers RE, Handbook of orthodontics.
Saunders Company, 1980.
40. Nanda R. Biomechanics in Clinical Ortodontics.
Saunders Company, 1996.
41. Nanda SK. Growth patterns in subjects with
long and short face. J Orthod Dentofac Orthop
1990; 98: 247-258.
42. Nie Q, Lin J. A comparison of dental arch forms
between class II Division 1 and normal occlusion
assessed by euclidion distance matrix. Am J
Orthod 2006; 129 (4): 528-535.
43. Pancherz H, Zieber K, Hoyer B. Cephalometric
characteristics of Class II division 1 and class II
division 2 malocclusion a comparative study in
children. Angle Orthod 1997; 67: 111-120.
44. Peck S, Peck L, Kataya M. Class II Division 2
malocclusion: a heritable pattern small teeth in
well developed jaws. Angle Orthod 1998; 68: 9-
20.
45. Petrovic A, Lavergne J, Stutzmann J.
Diagnostic et traitement en orthopédie dento-
faciale. Principes et diagrammes de decision.
Orthod Fr 1987; 58: 517-542.
46. Proffit WR, Fields HW. Contemporary
Orthodontics. Mosby Year Book, St. Louis, 2007.
47. Proffit WR, White RPjr, Sarver DM.
Contemporary Treatment of Dentofacial
Deformity. Mosby, 2003.
48. Romanec C, Zegan G, Sodor A. Filosofia şi
principiile de tratament ale tehnicii Begg, din
Limbajul medical – istoric şi perspective. EdiŃia a
XI-a. Ed. ALFA, Iaşi, 2011, 193-197.
49. Romanec C, DorobăŃ V, Zegan G. Dental-
alveolar compensatory phenomena of
204
malocclusion class II Angle. Lateral cephalometric
study. Romanian Journal of Oral Rehabilitation,
2011; 3(3), 67-74.
50. Stanciu D, DorobăŃ V. OrtodonŃie. Ed.
Medicală, Bucureşti, 1991.
51. Ricketts RM. Orthodontic diagnosis and
planning. vol.1, Philadelphia: Saunderes 1982;
107-125.
52. Ricketts RM. Application de la téléradiographie
de face. Rev ODF 1995; 29: 153-172.
53. Quinn GW. Airway interference syndrome.
Clinical identification and evaluation of nose
breathing capabilities. Angle Orthod 1983; 53:
311-319.
54. Salagnac JM. Classes II division 2.
Identification, classification des différentes
variétés cliniques à l’aide de l’analyse
archictecturale et structurale craniofaciale de J.
Delaire. Déductions thérapeutiques. Orthod Fr
1982; 53: 623-640.
55. Staley NR, Stuntz WR, Peterson LC. A
comparison of arch widths in adults with normal
occlusion and adults with class II division 1
malocclusion. Am J Orthod 1985; 88: 163-169.
56. Subtelny JD, Subtelny JD. Oral Habits - Studies
in Form, Function, and Therapy. Angle Orthod
1973; 43(4): 347-383.
57. Talmant J. Ventilation et mécanique des tissus
mous faciaux: en guise de préambule. Rev ODF
1995; 29: 175-188.
58. Treil J, Faure J, Braga J, Casteigt, Borianne P.
Imagerie et céphalométrie tridimensionnelles des
asymétries craniofaciales. Orthod Fr 2002; 73:
179-197.
59. Vanarsdall RL, Corn H. Soft-tissue
management of labially positioned unerupted
teeth. Am J Orthod 1977; 72: 53-64.
60. Vion P. Étude de la symétrie faciale en
céphalométrie tridimensionnelle à l’aide de la
croix de référence. Orthod Fr 1973; 44: 465-482.
61. Vion P. Sens transversal et téléradiographie.
Rev ODF 1995; 29: 191-229.
62. Wackenheim A. Essai de classification
morphologique des asymétries faciales. Sem Hôp
Paris, 1969; 160-169.
63. Walkow TM, Peck S. Dental Arch in class II
division 2 deep bite malocclusion. Am J Orthod
and Dentfac Orthop 2002; 122: 608-613.
64. Yamaguchi H, Sueishi KH; Sueishi K.
Malocclusion associated with abnormal posture.
Bull Tokyo Dent Coll 2003; 4(2): 43-54.
65. Zegan G, Hamwi S, Georgescu G.
Electromiografia în anomaliile dento-maxilare.
Semiologie şi diagnostic. Ed. Tehnică, Chişinău,
1998.
66. Zegan G, łopa E. Studiul disfuncŃiilor
respiratorii şi al metodelor de recuperare
mioartrokinetice. Rev. OrtodonŃie şi Ortopedie
Dento-facială, 2000; 2: 43-49.
67. Zegan G. OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială.
Ed. Tehnopress, Iaşi, 2005.
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
CAPITOLUL 10
MALOCLUZII CLASA a III-a ANGLE
Malocluziile clasei a III-a Angle se
caracterizează prin relaŃie ocluzală
sagitală mezializată, bilaterală sau
unilaterală, molară (şanŃul vestibular al
molarului prim permanent inferior este
situat înaintea cuspidului mezio-vestibular
al molarului prim permanent superior, cu
cel puŃin 2 mm) şi canină şi poziŃie
anterioară a mandibulei faŃă de maxilar
(malocluzii scheletale).
Componentele scheletale se
caracterizează prin discrepanŃe sagitale
(prognatism mandibular sau retrognatism
maxilar) şi transversale (exognaŃie
mandibulară sau endognaŃie maxilară) ale
bazelor osoase maxilare, produse de
tulburările de creştere la nivel scheletal şi
alveolar (exoalveolie mandibulară sau
endoalveolie maxilară), cu efecte asupra
poziŃiei dinŃilor şi a rapoartelor ocluzale
Clasificarea malocluziilor clasa a
III-a Angle:
După Angle:
- clasa a III-a prin exces de dezvoltare a
mandibulei – prognaŃie mandibulară;
- clasa a III-a prin deficit de dezvoltare a
maxilarului – retrognaŃie maxilară.
205
(ocluzie inversă frontală sau totală) şi profil
concav (figura 47).
Malocluziile clasei a III-a Angle
prezintă două forme clinice:
• prognaŃie mandibulară adevărată
(creşterea mandibulei în exces şi overjet
negativ);
• prognaŃie falsă (deficit de creştere
maxilară).
Formele clinice ale malocluziei
clasei a III-a sunt considerate sindroame,
caracterizate printr-un complex de semne
generale şi dento-maxilare clinice şi
paraclinice patognomonice.
Cele mai frecvente cauze care
produc aceste malocluzii sunt
reprezentate de factorii primari şi
secundari şi pot avea caracter ereditar şi
impun un tratament complex, în funcŃie de
factorii agravanŃi.
După şcoala anglo-saxonă:
• forme scheletale:
- prognatism mandibular (unghiul SNB
crescut);
- retrognatism maxilar (unghiul SNA
micşorat).
 Malocluzii clasa a III-a Angle

• forme dento-alveolare: Factori primari:

- proalveolo-donŃie inferioară (unghiul • ereditari:
alveolar şi incisiv crescut); - transmitere familială autosomală
- retroalveolo-donŃie superioară (unghiul dominantă (Habsbourg);
alveolar şi incisiv micşorat). - la naştere – relaŃie intermaxilară
După şcoala germană: progenă.
• adevărat – macrognaŃie mandibulară. • genetici – sindromul Klinefelter, boala
• fals – micrognaŃie maxilară. Marquio, osteopetroza Albers-
• de conducŃie forŃată: Schonberg.
- conducŃie condiliană – ocluzie inversă Factori secundari:
frontală articulară; • endocrini – gigantism, acromegalie,
- conducŃie cuspidiană – ocluzie inversă maladia RecKlinghausen, gigantismul
frontală forŃată. eunucoidal.
Pseudoprognatismul mandibular
PROGNAłIA MANDIBULARĂ (factori disfuncŃionali şi locali) netratat
ANATOMICĂ evoluează în decursul creşterii spre
prognaŃie mandibulară anatomică:
PrognaŃia mandibulară este o • disfuncŃionali:
tulburare de creştere a mandibulei în sens - dormitul copilului mic cu capul în
sagital, dar şi în sens transversal şi hiperflexie (pe multe perne) – conduce
vertical, datorită hiperdezvoltării acesteia mandibula în poziŃie anterioară şi
(macrognatism mandibular). Decalajul inferioară şi determină creşterea
produs de dezvoltarea în exces a tonicităŃii muşchilor coborâtori ai
mandibulei faŃă de maxilar şi baza mandibulei;
craniului conduce la stabilirea unei ocluzii - ticul de propulsie al mandibulei –
inverse frontale sau totale, cu/sau fără conduce mandibula în poziŃie anterioară;
overjet negativ. - masticaŃia leneşă cu alimente moi – nu
Ca terminologie se utilizează determină atriŃia dinŃilor temporari şi prin
următorii termeni: conducŃie canină conduce mandibula în
- Morsus inversus basalis – după Hoffer; ocluzie terminală mezializată;
- sindromul progenic adevărat – după - obiceiul vicios de muşcarea a buzei
şcoala germană; inferioare – produce angrenaje inverse
- prognaŃie mandibulară cu macrognaŃie – sau ocluzie inversă frontală;
după şcoala germană; - poziŃia anterioară şi joasă a limbii în
- prognatism mandibular (unghiul SNB postură – determina stimularea creşterii
crescut) – după şcoala anglo-saxonă; sagitale a mandibulei;
- prognaŃie mandibulară – după şcoala - deglutiŃia sublinguală – determina
franceză; stimularea creşterii sagitale a
- malocluzie clasa a III-a – după şcoala mandibulei.
engleză şi americană; • locali:
- prognatism ereditar; - despicăturile palatine operate –
- prognaŃie hipertrofică; determină hipodezvoltarea maxilară;
- antegnaŃie. - macroglosia (mixedem juvenil,
Indicele de prevalenŃă a mongoloism, oligofrenie) – determină
prognaŃiei mandibulare anatomice diferă stimularea creşterii mandibulei;
după zonele geografice: în Ńările - frenul lingual scurt – imprimă limbii o
europene este de până la 5%, iar în Ńările poziŃie joasă în postură şi determina
asiatice ajunge până la 25%. stimularea creşterii sagitale a
În etiopatogenia prognaŃiei mandibulei;
mandibulare anatomice sunt încriminaŃi - erupŃia palatinizată a incisivilor superiori
factorii primari (ereditari şi genetici) sau – conduce la instalarea angrenajelor
secundari (endocrini, disfuncŃionali şi inverse sau a ocluziei inverse frontale;
locali): - erupŃia vestibularizată a incisivilor
inferiori – conduce la instalarea

206
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
angrenajelor inverse sau a ocluziei
inverse frontale;
- hipodonŃia incisivilor laterali superiori –
conduce la instalarea ocluziei inverse
frontale;
- scurtarea arcadei dentare maxilare prin
migrări meziale consecutiv extracŃiilor
precoce ale dinŃilor temporari superiori.
Când se asociază factorii primari
cu cei secundari, prognaŃia mandibulară
anatomică este severă.
Semiologie clinică:
• examen facial:
- aspect dur, voluntar al feŃei;
- etajul inferior al feŃei mărit (în creştere
hiperdivergentă) sau normal (în creştere
hipodivergentă);
- obraji înfundaŃi, care dau aspectul de
faŃă aplatizată;
- fanta labială situată în ⅓ superioară a
etajului inferior al feŃei;
- buză superioară înfundată, situată în
spatele incisivilor inferiori, când decalajul
scheletal este mare;
- buză inferioară proeminentă;
- şanŃ labio-mentonier şters;
- menton proeminent - progenie;
- spasticitatea şi tensionarea muşchiului
orbicularis oris;
- spasme musculare articulare;
- profil concav, prognatic;
- treapta labială inversată;
- procheilie inferioară şi retrocheilie
superioară;
- mandibulă în formă de "galoş" sau "talpă
de sanie", cu ramul orizontal oblic în jos
şi înainte şi partea simfizară cu aspect
ascuŃit;
- unghiul goniac obtuz în rotaŃie
posterioară mandibulară.
• examen oral (figura 48):
- se manifestă din dentiŃia temporară şi se
agravează odată cu vârsta;
- arcada dento-alveolare superioară
normală, aliniată;
- vestibulo-versia incisivilor superiori
(compensare dentară) – în decalaj
sagital excesiv;
- erupŃie precoce a dinŃilor inferiori;
- arcada inferioară spaŃiată cu treme;
- arcada inferioară este mărită transversal
şi sagital;
- între baza mandibulară şi arcada
alveolară apare un şanŃ vestibular;
207
- afectarea periodonŃiului apare tardiv, la
nivelul incisivilor inferiori;
- limba în poziŃie anterioară şi joasă în
repaus, în interiorul arcului mandibular.
• ocluzia dentară:
- în compensaŃia dentară, dinŃii inferiori au
o înclinaŃie corono-linguală, pentru că
baza mandibulară este mai mare decât
cea maxilară;
- curba de compensaŃie transversală
accentuată;
- plan postlacteal în treaptă mezializată
mai mult de 2 mm;
- rapoarte mezializate sagitale accentuate
molare şi canine;
- ocluzie inversă frontală cu/fără inocluzie
sagitală negativă;
- ocluzie inversă bilaterală;
- ocluzie inversă totală;
- contacte interarcadice între suprafeŃele
ocluzale;
- ocluzia deschisă frontală (în creştere
hiperdivergentă);
- mişcarea de lateralitate anormală;
- în mişcarea de propulsie, ghidajul
anterior nu există;
- în relaŃie de postură, se păstrează
proiecŃiile relaŃiilor ocluzale;
- relaŃia centrică coincide cu
intercuspidarea maximă.
• examen funcŃional:
- hipertonicitatea muşchiului orbicularis
oris;
- cu cât etajul inferiori al feŃei este mai
mic, cu atât aspectul facial este mai dur;
- în surâs, aspect dizgraŃios;
- reducerea câmpului masticator datorită
decalajelor sagitale;
- ghidajul anterior absent;
- tip masticator tocător datorat blocajelor
ocluzale;
- deglutiŃie sublinguală sau sindrom
lingual protruziv anterior complet (în
asociere cu ocluzia deschisă frontală);
- dislalii dentare ("D", "T") şi sigmatism.
Semiologie paraclinică:
• fotostatic:
- profil concav;
- poziŃie transfrontală a punctelor
Pogonion şi Gnathion;
- poziŃie transfrontală a mentonului;
- unghiul tangentei gurii micşorat sau
negativ.
 Malocluzii clasa a III-a Angle
• modele de studiu – exoalveolie cu
proalveolie inferioară.
• ortopantomografie:
- distanŃe mari între germenii dinŃilor
permanenŃi inferiori;
- înclinări meziale ale dinŃilor laterali
permanenŃi inferiori.
• teleradiografia de profil (figura 49):
- unghiuri scheletale de clasa a III-a: SNB
mărit, ANB scăzut;
- unghiuri mărite: Go, FMA;
- unghiuri micşorate: NAPog, SGnF;
- valorile unghiurilor alveolare şi dentare
se modifică când apar modificărilor
compensatorii;
- lungimea mandibulei este mai mare ca
baza craniului şi planul maxilar.
Diagnosticul pozitiv se pune
după examenul clinic şi teleradiografiei de
profil.
Diagnosticul diferenŃial se face
după testul de retropulsie al mandibulei,
cu:
- progenia – exces de dezvoltare a
mentonului;
- retrognaŃia maxilară – deficit de
dezvoltare maxilară;
- prognaŃia mandibulară funcŃională –
poziŃie mezializată a mandibulei;
- prodonŃia inferioară;
208
- ocluzia inversă frontală din clasa I Angle.
Prognosticul depinde de
predispoziŃia ereditară, aspectul clinic,
vârsta la care este depistată anomalia,
tiparul de creştere facială, prezenŃa
factorilor agravanŃi şi a fenomenelor
compensatorii dento-alveolare.
Inocluzia sagitală negativă
reprezintă un factor agravant, semnalând
un decalaj mare între bazele scheletale
maxilare. Ocluzia deschisă frontală se
asociază cu tiparul hiperdivergent de
creştere facială şi reprezintă un factor
agravant.
Principiile de tratament sunt
următoarele:
- se instituie cât mai devreme;
- se face până la terminarea creşterii;
- se realizează un echilibru între
dezvoltarea maxilară şi mandibulară,
prin frânarea creşterii mandibulare şi
eliberarea creşterii maxilare;
- se realizează un câmp masticator, prin
stabilirea rapoartelor de ocluzie normale;
- contenŃia se face până la terminarea
creşterii reziduale.
Tratamentul ortodontic instituit
poate fi profilactic, interceptiv şi corectiv
(precoce, normal şi tardiv).
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
Tratamentul profilactic:
• obiective:
- înlăturarea cauzelor care pot genera
prognatismul mandibular.
• mijloace nespecifice:
- ancheta familială pentru investigarea
moştenirii genetice a viitorului copil;
- diagnosticarea la naştere a anomaliei
ereditare, după raportul crestelor
alveolare;
- asigurarea stării de sănătate generală a
copilului;
- asigurarea alimentaŃiei de consistenŃă
dură pentru atriŃia dinŃilor temporari;
- supravegherea creşterii şi a erupŃiei
dentare;
- prevenirea cariei dentare şi
complicaŃiilor sale;
- prevenirea practicării obiceiurilor
vicioase şi a disfuncŃiilor.
Tratamentul interceptiv:
• obiective:
- depistarea dezechilibrelor scheletale
minore;
- depistarea dezechilibrelor ocluzo-
articulare;
- depistarea dereglărilor din perioada
exfolierii dinŃilor temporari;
- tratamentul obiceiurilor vicioase şi
reechilibrarea funcŃiilor.
• mijloace terapeutice generale:
- depistarea sindroamelor genetice;
- depistarea şi tratarea sindroamelor
endocrine.
• mijloace funcŃionale:
- depistarea şi tratarea ticului de propulsie
a mandibulei – prin miogimnastică
funcŃională;
- şlefuirea pantelor de conducŃie canină
cuspidiene a dinŃilor temporari
neatriŃionaŃi;
- utilizarea presiunilor digitale sau linguale
pe dinŃii aflaŃi în erupŃie, cu axul deviat;
- exerciŃii cu spatula în cazul devierii
axului incisivilor superiori.
• mijloace ortodontice:
- corectarea angrenajelor inverse sau a
ocluziei inverse frontale – plan înclinat
inferior;
- frânarea creşterii mandibulare
(transmitere genetică) – bărbiŃa şi
a capelina;
- dispensarizarea pacientului.
Tratamentul corectiv:
• principii:
- tratament ortodontic;
- tratament ortopedic;
- tratament chirurgical-ortodontic.
Tratamentul precoce – dentiŃia
temporară şi prima etapă a dentiŃiei mixte:
• obiective:
- frânarea creşterii şi deplasarea
posterioară a mandibulei, închiderea
unghiului goniac;
- deblocarea creşterii maxilarului;
- efectuarea saltului articular;
- obŃinerea unei supraocluzii suficiente.
• mijloace ortodontice şi ortopedice:
- aparate extraorale – bărbiŃa şi capelina
pentru inhibarea creşterii mandibulare şi
închiderea unghiului gonic;
209
 Malocluzii clasa a III-a Angle
- aparate biomecanice mobilizabile –
placă palatină secŃionată în "Y" cu două
şuruburi ortodontice şi gutiere ocluzale
(anulează blocajul interarcadic şi
stimulează dezvoltarea maxilară
deficitară);
- aparate funcŃionale – aparatul Brückl-
Reichenbach, gutiera cu plan înclinat
(corectează ocluzia sau angrenajul
invers frontal), activatoare inversate
(acŃionează pe principiul planului înclinat
şi deplasează mandibula înapoi şi
maxilarul înainte).
Tratamentul normal – a doua
etapă a dentiŃiei mixte:
• obiective:
- obŃinerea relaŃiilor scheletale şi dentare
de clasa I;
- realizarea armoniei faciale;
- restricŃionarea creşterii anterioare
mandibulare;
- stimularea dezvoltării maxilare.
• mijloace ortodontice şi ortopedice:
- aparate extraorale – bărbiŃa şi capelina;
- aparate biomecanice mobilizabile –
placă palatină cu şurub ortodontic
(stimularea dezvoltării maxilare);
- aparate funcŃionale – aparatul Brückl-
Reichenbach, gutiera cu plan înclinat,
activatoare inversate;
- aparate biomecanice fixe – tehnici fixe
poliagregate, tracŃiuni intermaxilare de
clasa a III-a.
Tratamentul tardiv – dentiŃia
permanentă:
• obiective:
- tratament chirurgical-ortodontic după
terminarea creşterii, pentru dezechilibrul
scheletal;
- decompensări dentare;
- corectarea relaŃiilor sagitale şi verticale;
- realizarea armoniei faciale.
• mijloace ortodontice:
- extracŃii dentare în scop ortodontic pe
mandibulă (premolarii primi sau secunzi)
pentru decompensarea incisivilor
inferiori;
- aparate biomecanice fixe poliagregate,
tracŃiuni elastice interarcadice de clasa a
III-a.
• obiectivele tratamentului chirurgical-
ortodontic:
- tratamentul prechirurgical - realizarea
decompensărilor dentare;
210
- intervenŃii chirurgicale ortognatice –
repoziŃionarea bazelor scheletale
(osteotomii mandibulare, rezecŃii pe
ramul ascendent al mandibulei);
- tratamentul postchirurgical – restabilirea
ocluziei dentare.
ContenŃia:
- se face până la terminarea creşterii;
- se utilizează placa Hawley sau
activatorul.
RETROGNAłIA MAXILARĂ
RetrognaŃia maxilară este o
tulburare de creştere a maxilarului în sens
sagital, dar şi în sens transversal şi
vertical, datorită hipodezvoltării acestuia
(microretrognatism maxilar). Mandibula
are o dezvoltare normală. Decalajul sagital
al bazelor scheletale dă aspectul de falsă
prognaŃie mandibulară (pseudoprognaŃie
mandibulară). Decalajul produs de
dezvoltarea în deficit a maxilarului faŃă de
mandibulă şi baza craniului conduce la
stabilirea unei ocluzii inverse frontale sau
totale, cu/sau fără overjet negativ.
Ca terminologie se utilizează
următorii termeni:
- sindromul progenic fals – după şcoala
germană;
- pseudoprognatism mandibular cu
micrognaŃie maxilară – după şcoala
germană;
- retrognatism maxilar (unghiul SNA
micşorat) – după şcoala anglo-saxonă;
- retrognaŃie maxilară – după şcoala
franceză;
- malocluzie clasa a III-a – după şcoala
engleză şi americană;
- retrognatism superior total.
Indicele de prevalenŃă a
retrognaŃiei maxilare poate ajunge până
la 25% din grupa pseudoprognaŃiilor
mandibulare.
În etiopatogenia retrognaŃiei
maxilare sunt încriminaŃi factorii primari
(genetici şi bolile congenitale) sau
secundari (endocrini, disfuncŃionali şi
locali):
Factori primari:
• genetici – sindroame Down, Patau,
Apert-Crouzon, condrodistrofii
(acondroplazia, sindromul Ellis van
Creveld, disostoza cleido-craniană);
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

• boli congenitale – despicăturile • examen oral (figura 50):

palatine.
Factori secundari:
• endocrini – nanism hipofizar, mixedem
congenital, pubertate precoce
androgenă.
• disfuncŃionali – acŃionează prin lipsa
factorilor naturali de dezvoltare a
maxilarului sau prin acŃiunea factorilor
externi care împiedică dezvoltarea
maxilarului:
- respiraŃia orală – dezechilibru muscular
din tripla închidere orală, cu creşterea
tonusului musculaturii extraorale şi
nedezvoltarea sinusurilor maxilare;
- deglutiŃiile anormale – limba nu mai
stimulează dezvoltarea maxilarului;
- obiceiurile vicioase – sugerea sau
muşcarea buzei superioare, ticul de
propulsie al mandibulei, presiuni ale
degetului în zona subnazală din repaus,
purtarea copilului în spatele mamei (în
Ńările asiatice).
• locali:
- hipertonia buzei superioare – obstacol în
creşterea sagitală a maxilarului;
- bridele cicatriceale din vestibulul anterior
superior postoperatorii
posttraumatice;
- pierderea precoce a dinŃilor temporari
frontali;
- hipodonŃia incisivilor laterali superiori;
- traumatisme dentare cu pierderea
incisivilor superiori;
- caria şi distrofia dinŃilor frontali superiori;
- instalarea ocluziei inverse frontale
datorită trecerii unui timp îndelungat între
erupŃia incisivilor inferiori şi cei superiori;
- instalarea ocluziei inverse frontale
datorită axelor dentare anormale.
Semiologie clinică:
• examen facial:
- facies aplatizat prin nedezvoltarea
sagitală a maxilarului;
- etajul inferior al feŃei micşorat sau
normal;
- regiunea buzei superioare înfundată;
- menton proeminent;
- profil concav, prin prăbuşirea buzei
superioare şi a piramidei nazale;
- treapta labială inversată;
- retrocheilie superioară.
- arcada dento-alveolară superioară cu
înghesuire dentară;
- arcada superioară scurtată;
- anomalii dentare izolate de poziŃii şi
sediu;
- vestibulo-versia incisivilor superiori
(compensare dentară) – în decalaj
sagital excesiv;
- arcadă maxilară cu baza apicală mai
mică decât baza coronară, transversal şi
sagital;
- arcada dento-alveolară inferioară
normală, aliniată;
- retracŃii gingivale la nivelul incisivilor
inferiori.
• ocluzia dentară (figura 50):
- plan postlacteal în treaptă mezializată
mai mult de 2 mm;
- rapoarte mezializate sagitale accentuate
molare şi canine;
- ocluzie inversă frontală cu/fără inocluzie
sagitală negativă;
- ocluzie inversă totală;
- ocluzia deschisă frontală (în creştere
hiperdivergentă);
- mişcarea de lateralitatea anormală;
sau - în mişcarea de propulsie, ghidajul
anterior nu există;
- în relaŃie de postură, se păstrează
proiecŃiile relaŃiilor ocluzale;
- relaŃia centrică coincide cu
intercuspidarea maximă.
• examen funcŃional:
- hipertonicitatea muşchiului orbicularis
oris;
- aspectul facial se ameliorează când gura
este întredeschisă;
- reducerea câmpului masticator datorită
decalajelor sagitale;
- ghidajul anterior absent;
- tip masticator tocător datorat blocajelor
ocluzale;
- dislalii alveolare ("L", "R") şi dentare
("D", "T").
Semiologie paraclinică:
• fotostatic:
- profil concav;
- poziŃie ortofrontală a punctului Pogonion;
- poziŃie cisfrontală a punctului Subnasale;
- unghiul tangentei gurii micşorat.
• modele de studiu – endoalveolie cu
retroalveolie superioară.

211
 Malocluzii clasa a III-a Angle
• ortopantomografie – înghesuirea
gemenilor dinŃilor permanenŃi superiori.
• teleradiografia de profil (figura 50):
- unghiuri scheletale de clasa a III-a: SNA
scăzut, ANB scăzut;
- unghiuri micşorate: NAPog, PrAF, FMA;
- valorile unghiurilor alveolare şi dentare
se modifică când apar modificărilor
compensatorii;
- lungimea planul maxilar este mai mică
decât lungimea mandibulei şi a bazei
craniului.
Diagnosticul pozitiv se pune
după etiologice, examenul clinic şi
teleradiografiei de profil.
Principiile de tratament sunt
următoarele:
- realizarea echilibrului dintre dezvoltarea
maxilară şi mandibulară, prin stimularea
creşterii maxilare în cele trei sensuri ale
spaŃiului;
- nu se recomandă extracŃiile în scop
ortodontic pe maxilar, pentru că se
accentuează decalajul scheletal;
- contenŃia se face până la terminarea
creşterii reziduale.
212
Diagnosticul diferenŃial se face
după testul de retropulsie al mandibulei,
cu:
- prognaŃia mandibulară anatomică –
exces de dezvoltare mandibulară;
- prognaŃia mandibulară funcŃională –
poziŃie mezializată a mandibulei;
- prodonŃia inferioară;
- retrodonŃia superioară;
- retroalveolia superioară;
- ocluzia inversă frontală din clasa I Angle.
Prognosticul depinde de
predispoziŃia ereditară, etiologie, vârsta la
care este depistată anomalia şi de
prezenŃa fenomenelor compensatorii
dento-alveolare.
Tratamentul ortodontic instituit
poate fi profilactic, interceptiv şi corectiv
(precoce, normal şi tardiv).
Tratamentul profilactic:
• obiective:
- înlăturarea cauzelor care pot împiedica
dezvoltarea maxilară.
• mijloace nespecifice:
- ancheta familială pentru investigarea
moştenirii genetice a viitorului copil;
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
- diagnosticarea la naştere a sindroamelor
genetice;
- supravegherea creşterii şi a erupŃiei
dentare;
- evitarea traumatismelor din zona
frontală;
- prevenirea cariei dentare şi a
complicaŃiilor sale;
- prevenirea practicării obiceiurilor
vicioase şi a disfuncŃiilor.
Tratamentul interceptiv:
• obiective:
- depistarea dezechilibrelor scheletale
minore;
- depistarea dezechilibrelor ocluzo-
articulare;
- depistarea dereglărilor din perioada
exfolierii dinŃilor temporari;
- tratamentul obiceiurilor vicioase şi
reechilibrarea funcŃiilor.
• mijloace terapeutice generale:
- depistarea şi tratarea sindroamelor
genetice.
• mijloace funcŃionale:
- miogimnastica funcŃională pentru
grupele musculare cu funcŃionalitate
anormală;
- decondiŃionarea obiceiurilor vicioase şi a
disfuncŃiilor – aparate funcŃionale simple.
• mijloace ortodontice:
- evitarea înghesuirilor superioare, prin
migrări dentare consecutiv pierderii
precoce a dinŃilor temporari
menŃinătoare de spaŃiu;
- realizarea deplasărilor dentare precoce
în hipodonŃia incisivilor laterali superiori;
- corectarea malpoziŃiilor dentare frontale,
a angrenajelor inverse sau a ocluziei
inverse frontale – plan înclinat inferior;
- stimularea creşterii maxilare sagitale –
placă palatină secŃionată în trapez şi
şurub ortodontic;
- dispensarizarea pacientului.
Tratamentul corectiv:
• principii:
- tratament ortodontic;
- tratament ortopedic;
- tratament chirurgical-ortodontic.
Tratamentul precoce – dentiŃia
temporară şi prima etapă a dentiŃiei mixte:
• obiective:
- stimularea dezvoltării maxilarului în cele
trei direcŃii ale spaŃiului;
- efectuarea saltului articular;
- stabilirea unei relaŃii ocluzale de clasa I;
- corectarea înghesuirii dentare frontale
superioare.
• mijloace ortodontice şi ortopedice:
- aparate extraorale – masca facială
(stimularea creşterii sagitale a
maxilarului şi inhibarea creşterii
mandibulare);
- aparate biomecanice mobilizabile –
placă palatină secŃionată în trapez sau în
"Y" cu două şuruburi ortodontice şi
gutiere ocluzale (anulează blocajul
interarcadic şi stimulează dezvoltarea
maxilară);
- aparate funcŃionale – aparatul Brückl-
Reichenbach, gutiera cu plan înclinat
(corectează ocluzia sau angrenajul
invers frontal), activatoare inversate
(acŃionează pe principiul planului înclinat
şi deplasează mandibula înapoi şi
maxilarul înainte).
Tratamentul normal – a doua
etapă a dentiŃiei mixte:
• obiective:
- obŃinerea relaŃiilor scheletale şi dentare
de clasa I;
- realizarea armoniei faciale;
- stimularea creşterii maxilare;
- corectarea înghesuirii dentare
superioare;
- efectuarea saltului articular.
• mijloace ortodontice şi ortopedice:
–
- aparate extraorale – masca facială;
- aparate biomecanice mobilizabile –
placă palatină cu şurub ortodontic,
pentru stimularea dezvoltării maxilare;
- aparate funcŃionale – aparatul Brückl-
Reichenbach, gutiera cu plan înclinat,
activatoare inversate;
- aparate biomecanice fixe – quad-helix,
tehnici fixe poliagregate, tracŃiuni
intermaxilare de clasa a III-a.
Tratamentul tardiv – dentiŃia
permanentă:
• obiective:
- tratament chirurgical-ortodontic după
terminarea creşterii, pentru dezechilibrul
scheletal;
- decompensări dentare;
- corectarea relaŃiilor sagitale şi verticale;
- realizarea armoniei faciale.
• mijloace ortodontice:
213
 Malocluzii clasa a III-a Angle
- aparate biomecanice fixe poliagregate,
tracŃiuni elastice interarcadice de clasa a
III-a; disjunctor, arcuri fixe transpalatale.
• obiectivele tratamentului chirurgical-
ortodontic:
- tratamentul prechirurgical – realizarea
decompensărilor dentare;
- intervenŃii chirurgicale ortognatice –
avansarea maxilarului (intervenŃii tip Le
Fort I);
- tratamentul postchirurgical – restabilirea
ocluziei dentare.
ContenŃia:
- se face până la terminarea creşterii;
- se utilizează placa Hawley sau
activatorul.
PROGNAłIA MANDIBULARĂ
FUNCłIONALĂ
PrognaŃia mandibulară funcŃională
este o tulburare de dinamică mandibulară
prin conducŃie condiliană (articulară) sau
cuspidiană (forŃată), care determină
stabilirea unei ocluzii inverse frontale care
include şi caninii. În ocluzie terminală,
mandibula ia o poziŃie anterioară faŃă de
maxilar (proglisare), fără existenŃa
modificărilor dimensionale ale bazelor
scheletale.
Ca terminologie se utilizează
următorii termeni:
- sindromul progenic de conducŃie forŃată
– după şcoala germană;
- pseudoprognatism mandibular prin
conducŃie condiliană – după şcoala
germană;
- pseudoprognatism mandibular prin
conducŃie cuspidiană – după şcoala
germană
Ocluzia inversă frontală prin
conducŃie condiliană este foarte rară,
având un indice de prevalenŃă de 3% din
grupa prognaŃiilor mandibulare. Ocluzia
inversă frontală forŃată are un indice de
prevalenŃă de 13% din grupa prognaŃiilor
mandibulare.
În etiopatogenia prognaŃiei
mandibulare funcŃionale sunt încriminaŃi
factorii secundari (disfuncŃionali şi locali):
• disfuncŃionali:
- ticul de propulsie al mandibulei;
- dormitul copilului mic cu capul în
hiperflexie (pe multe perne);
214
- hipertrofia amigdaliană – declanşează
un reflex genioglos de propulsie al
mandibulei;
- parotidita epidemică – determină un
reflex de propulsie al mandibulei;
- poziŃia anterioară şi joasă a limbii în
postură – conduce mandibula în poziŃie
anterioară prin homeotropism linguo-
hioidian;
- deglutiŃia sublinguală.
• locali – dentari, care produc
interferenŃe ocluzale:
- lipsa atriŃiei caninilor temporari;
- obturaŃii ocluzale în exces;
- egresia dinŃilor laterali în spaŃiile
edentate;
- malpoziŃii dentare;
- lucrări gnato-protetice incorecte care
acŃionează prin microplanuri înclinate.
Semiologie clinică:
• examen facial:
- etajul inferior al feŃei uşor mărit;
- fanta labială situată în ⅓ medie a etajului
inferior al feŃei;
- şanŃ labio-mentonier şters;
- menton proeminent;
- tensionarea muşchiului orbicularis oris;
- zgomote articulare;
- profil uşor concav sau drept;
- treapta labială uşor inversată;
- uşoară procheilie inferioară şi
retrocheilie superioară;
- unghiul goniac normal.
• examen oral:
- în conducŃia articulară – nu sunt semne
orale;
- în conducŃia forŃată – este prezent
factorul cauzal al proglisării mandibulare.
• ocluzia dentară (figura 51):
- rapoarte mezializate sagitale molare şi
canine sau rapoarte cap la cap;
- în dentiŃia temporară – ocluzia inversă
frontală include şi molarii inferiori;
- în dentiŃia mixtă – ocluzia inversă
frontală duce la apariŃia unui spaŃiu între
canini şi premolari;
- în dentiŃia permanentă – ocluzia inversă
frontală include şi caninii inferiori;
- ocluzie inversă unilaterală;
- ocluzie inversă totală;
- ocluzie adâncă.
- mişcarea de lateralitatea anormală;
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

- în mişcarea de propulsie, ghidajul - unghiuri scheletale de clasa a III-a: SNB

anterior nu există şi se realizează pe mărit, ANB scăzut;
canini sau molari; - unghiuri micşorate: SGnF;
- afectarea periodonŃiului este redusă - lungimile bazelor maxilare normale.
când propulsia se realizează pe canini şi Diagnosticul pozitiv se pune
avansată când propulsia se realizează după examenul clinic şi teleradiografiei de
pe molari; profil.
- în relaŃie de postură, proiecŃiile relaŃiilor Diagnosticul diferenŃial se face
ocluzale se normalizează; după testul de retropulsie al mandibulei,
- în ocluzie terminală apar interferenŃele cu:
active. - prognaŃia mandibulară anatomică –
• examen funcŃional: exces de dezvoltare mandibulară;
- hipertonicitatea muşchiului orbicularis - retrognaŃia maxilară – deficit de
oris. dezvoltare maxilară;
- sindromul algo-disfuncŃional. - ocluzia inversă frontală din clasa I Angle.
Semiologie paraclinică: Prognosticul este favorabil, când
• fotostatic: este depistată şi îndepărtată cauza,
- profil concav; înaintea producerii tulburărilor
- poziŃie transfrontală a punctului dimensionale ale bazelor scheletale.
Pogonion; Prognosticul este nefavorabil, când s-au
- unghiul tangentei gurii micşorat sau produs tulburările dimensionale ale
negativ. bazelor scheletale şi evoluează spre
prognaŃia mandibulară anatomică.
• teleradiografia de profil:

Principiile de tratament sunt Mijloacele ortodontice sunt

următoarele: următoarele:
- se instituie cât mai devreme; - şlefuirea pantelor de conducŃie canine
- se îndepărtează factorii cauzali; cuspidiene a dinŃilor temporari
- se corectează ocluzia inversă frontală; neatriŃionaŃi;
- se face retropulsia mandibulei; - gutiera cu plan înclinat;
- se face până la terminarea creşterii. - activatoare.

215
 Malocluzii clasa a III-a Angle

OCLUZIA INVERSĂ ŞI ANGRENAJUL - modificările axelor dinŃilor frontali –

INVERS FRONTAL vertibulo-poziŃia incisivilor inferiori,
palato-poziŃia incisivilor superiori;
Ocluzia inversă frontală şi - trecerea unui timp îndelungat între
angrenajul invers frontal apar datorită erupŃia incisivilor inferiori (se
modificărilor de ax ale incisivilor şi pot fi vestibularizează) şi erupŃia incisivilor
entităŃi clinice sau simptome asociate unei superiori (erup palatinizaŃi);
clase Angle de malocluzie. - erupŃia palatinizată a incisivilor superiori
Angrenajul invers frontal se datorită crizei de spaŃiu pe arcada
caracterizează prin stabilirea a 1 - 3 dinŃi dentară prin persistenŃa dinŃilor
într-un raport ocluzal invers (faŃa temporari, erupŃia unui dinte
vestibulară a incisivilor superiori în raport supranumerar, macrodonŃie,
cu faŃa linguală a incisivilor inferiori). compresiune de maxilar sau diastemă;
Ocluzia inversă frontală se caracterizează - formarea palatinizată a germenilor
prin stabilirea unui raport ocluzal invers a incisivilor superiori.
4 sau mai mulŃi dinŃi. Semiologie clinică:
În mod normal, ocluzia inversă • examen facial:
frontală şi angrenajul invers frontal aparŃin
- etajul inferior al feŃei normal;
clasei I Angle, dar netratate, evoluează
spre clasa a III-a Angle, datorită
- şanŃ labio-mentonier şters;
tulburărilor de creştere scheletale - profil drept;
ulterioare. - treapta labială uşor inversată;
Ca terminologie se utilizează - uşoară procheilie inferioară şi
următorii termeni: retrocheilie superioară;
- prognatism mandibular fals – după - în surâs, aspect inestetic al malpoziŃiilor
şcoala germană; dentare frontale.
- pseudoprognatism mandibular prin • examen oral (figura 52):
modificările axelor incisivilor – după - aplatizarea arcului frontal superior la
şcoala germană; nivelul modificărilor de ax dentar;
- proalveolo-donŃie inferioară (unghiul - palatinizarea incisivilor superiori implicaŃi
alveolar şi incisiv crescut) cu în angrenaj invers;
retroalveolo-donŃie superioară (unghiul - vestibularizarea incisivilor inferiori
alveolar şi incisiv micşorat) – după implicaŃi în angrenaj invers;
şcoala anglo-saxonă; - malpoziŃii dentare frontale;
- sindromul de ocluzie inversă frontală – - uneori apare înghesuirea frontalilor
după şcoala franceză. superiori;
Indicele de prevalenŃă este de - gingivite, retracŃii gingivale la nivelul
50% din grupa prognaŃiilor mandibulare. incisivilor inferiori, prin traumă ocluzală;
În etiopatogenia ocluziei inverse şi
- poate exista macroglosia.
a angrenajului invers frontal sunt
încriminaŃi factorii secundari • ocluzia dentară:
(disfuncŃionali şi locali): - rapoarte neutrale sagitale molare şi
canine;
• disfuncŃionali:
- ocluzie inversă frontală (fără implicarea
- muşcarea buzei superioare; caninilor inferiori) sau angrenaj invers
- sugerea degetului ca un cârlig peste frontal;
incisivii inferiori; - lateropoziŃia dinŃilor, în migrări dentare;
- hipertonia buzei superioare - determină - factor de recidivă, în supraocluzie
o erupŃie palatinizată a incisivilor frontală minimă;
superiori; - factor de stabilitate a rezultatelor
- macroglosia - determină vestibularizarea terapeutice, în supraocluzie frontală
incisivilor inferiori; mare;
- deglutiŃia sublinguală. - mişcare de lateralitate blocată;
• locali: - în mişcarea de propulsie, ghidajul
anterior nu există;

216
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
- în relaŃie de postură, proiecŃiile relaŃiilor
ocluzale se normalizează;
- în ocluzie terminală apar interferenŃele
active.
• examen funcŃional – tip masticator
tocător, datorită blocajelor ocluzale.
Semiologie paraclinică:
• teleradiografia de profil – unghiuri
dentare şi alveolare mărite.
Diagnosticul pozitiv se pune
după examenul clinic şi teleradiografiei de
profil.
Diagnosticul diferenŃial se face
după testul de retropulsie al mandibulei,
cu:
- prognaŃia mandibulară anatomică –
exces de dezvoltare mandibulară;
- retrognaŃia maxilară – deficit de
dezvoltare maxilară;
- prognaŃia mandibulară funcŃională;
- compresiunea de maxilar, când apare ca
simptom;
- înghesuirea dento-maxilară, când apare
ca simptom.
Prognosticul este favorabil, când
anomalia este depistată precoce şi tratată
înaintea producerii tulburărilor
dimensionale ale bazelor scheletale.
Prognosticul este nefavorabil, când s-au
produs tulburările dimensionale ale
bazelor scheletale şi evoluează spre
prognaŃia mandibulară anatomică.
Prognosticul este nefavorabil, când nu
DESPICĂTURI LABIO-MAXILO-
PALATINE
Despicăturile labio-maxilo-palatine
sunt tulburări de coalescenŃă a mugurilor
faciali, care apar în timpul embriogenezei,
în săptămânile 5 - 8 de viaŃă intrauterină.
217
există un grad suficient de supraocluzie
incisivă.
Principiile de tratament sunt:
- se instituie cât mai devreme;
- constituie o urgenŃă în ortodonŃie, pentru
că blochează dezvoltarea sagitală a
maxilarului;
- corectarea trebuie să se facă înaintea
altor anomalii asociate;
- corectare se face într-un timp relativ
scurt (două săptămâni).
CondiŃiile pentru realizarea
saltului articular sunt următoarele:
- dinŃii implicaŃi trebuie să fie în poziŃie
favorabilă – să nu fie rotaŃi sau prea
palatinizaŃi;
- dinŃii implicaŃi să aibă spaŃiu pe arcada
dentară;
- arcadele dentare trebuie dezangrenate
în zonele laterale – prin gutiere ocluzale;
- pe dinŃii implicaŃi să acŃioneze o forŃă cu
direcŃie palato-vestibulară – arc
secundar, plan înclinat.
Mijloacele ortodontice sunt
următoarele:
- şlefuirea pantelor de conducŃie canine
cuspidiene a dinŃilor temporari
neatriŃionaŃi;
- gutiera cu plan înclinat;
- aparatul Brückl-Reichenbach;
- placă palatină cu arcuri secundare
palatinale şi gutiere ocluzale.
Despicăturile labio-maxilo-palatine
se manifestă la naştere (anomalii
congenitale ale feŃei), prin discontinuitatea
Ńesuturilor de la nivelul buzei, palatului sau
a vălului palatin. Despicăturile labio-
maxilo-palatine se manifestă în forme
izolate (95%) sau în cadrul unor
 Malocluzii clasa a III-a Angle
sindroame ale primului arc branhial sau a
anomaliilor cromozomiale (5%).
Despicăturile labio-maxilo-palatine
reprezintă una dintre cele mai frecvente
malformaŃii congenitale 2% (raportul este
de 1 : 450 de nou-născuŃi). FrecvenŃa
este mai crescută la sexul masculin şi la
despicăturile de partea stângă (70%). Din
punct de vedere al formelor clinice, pe
primul loc se situează despicăturile de
buză 42%, urmează cele de buză şi palat
33% şi apoi cele de palat 25%.
Despicăturile unilaterale au o frecvenŃă de
80%, iar cele bilaterale de 20%.
Un genitor cu despicătură labio-
maxilo-palatină, prezintă un risc de 4 - 5%
mai mare de a da naştere unui copil cu
aceeaşi afecŃiune. În cuplurile în care unul
dintre aceştia prezintă o despicătură labio-
maxilo-palatină şi au deja un copil cu
despicătură, riscul pentru apariŃia acestei
afecŃiuni la cel de-al doilea copil creşte
până la 13 - 14%. În cazul părinŃilor
sănătoşi, care au deja un copil cu
despicătură, riscul de a naşte al doilea
copil cu aceeaşi afecŃiune este de 4 - 5 %.
Patogenie. În săptămânile 3 - 4 de
viaŃă intrauterină, embrionul are o
dimensiune de 8 - 10 mm şi prezintă la
nivelul extremităŃii cefalice cinci muguri
faciali: un mugure frontal; doi muguri
maxilari; doi muguri mandibulari. Mugurele
frontal se divide în patru muguri faciali: doi
muguri nazali interni; doi muguri nazali
externi. Formarea palatului primar are loc
prin coalescenŃa tuberculului median cu
procesele globulare formate din mugurii
nazali interni. Palatul secundar se
formează prin unirea lamelor orizontale şi
anterioare ale mugurilor maxilari (care s-
au unit cu mugurii nazali externi) cu
procesele globulare ale din mugurilor
nazali interni.
AbsenŃa mezodermizării determină
apariŃia despicăturii totale sau parŃiale, cu
oprirea în dezvoltare a mugurilor faciali.
Cu cât factorul patogen acŃionează mai
timpuriu, cu atât despicătura palatină este
mai posterioară, deoarece
mezodermizarea se face dinspre posterior
spre anterior. Cu cât acŃiunea factorul
cauzal este mai prelungită, cu atât
despicătura este mai mare.
218
Factorii etiologici care acŃionează
în primele luni de viaŃă intrauterină sunt
multipli:
Factori primari:
- ereditari – transmitere dominantă sau
recesivă;
- anomalii cromozomiale autosomale de
număr – trisomia 18 (sindromul
Edwards), trisomia 13 (sindromul Patau);
- anomalii cromozomiale autosomale prin
mutaŃii genetice – sindromul Pierre-
Robin.
Factori secundari:
• teratogeni externi – acŃionează în
perioada de graviditate:
- infecŃii virale – rubeola, gripa, rujeola,
toxoplasmoza;
- boli cronice ale mamei - lues;
- intoxicaŃii cronice ale mamei – tabagism,
alcoolism;
- hipovitaminoze B1, B2, A, PP ale
mamei;
- medicamente administrate - neuroleptice
(valium), cortizon, tranchilizante
(thalidomida), antibiotice (tetraciclina),
sulfamide, anticonvulsivante, citostatice.
• teratogeni de mediu – radiaŃii ionizante,
poluarea atmosferică şi a apei de băut.
• fizici maternali – strangulări ombilicale,
bride amniotice, aderenŃe uterine.
Factori predispozanŃi:
- vârsta mamei peste 40 de ani;
- rasa mongoloidă este mai susceptibilă;
- aport insuficient de oxigen, prin
reducerea transportul de sânge din zona
naso-maxilară din timpul vieŃii
intrauterine.
Clasificările despicăturilor labio-
maxilo-palatine utilizează diferite criterii şi
principii. Clasificarea internaŃională
împarte despicăturile labio-maxilo-palatine
în trei grupe şi are la bază criteriul
anatomo-topografic, embriologic şi clinic:
Grupa 1 – despicături anterioare
(de buză superioară şi/sau palat primar):
• incomplete (labiale sau parŃiale),
numite cheiloschisis sau ”buză de
iepure” incompletă:
- unilaterale (dreaptă sau stângă);
- bilaterale.
• complete (labiale şi palatine sau
totale), numite cheilognatoschisis sau
”buză de iepure” completă:
- unilaterale (dreaptă sau stângă);
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

- bilaterale. - profil uşor concav;

Grupa 2 – despicături anterioare şi - treapta labială inversată;
posterioare (de buză, palat primar şi - retrocheilie superioară accentuată.
secundar), numite • examen oral:
cheilognatopalatoschisis: - arcada dento-alveolară superioară cu
- unilaterale (dreaptă sau stângă); înghesuire dentară;
- bilaterale sau ”gură de lup”. - arcada superioară scurtată şi aplatizată
Grupa 3 – despicături posterioare în partea despicăturii;
(de palat secundar, dur şi moale): - anomalii dentare izolate de partea
• incomplete (vălul şi palatul moale): despicăturii – de număr (hipodonŃii,
- despicături ale luetei; supranumerar), de formă (mai mică), de
- despicături velo-palatine. poziŃie (rotaŃii dentare), de sediu (ectopie
• complete (palatul moale şi dur), numite palatinală, incluzie) şi structură
palatoschisis: (hipomineralizarea smalŃului);
- despicături palatine; - cario-receptivitate crescută pe dinŃii
- despicături velo-palatine. maxilari;
În cazul despicăturilor labio-maxilo- - arcada dento-alveolară inferioară cu
palatine neoperate, dezvoltarea facială şi înghesuire dentară;
maxilară este aproape normală, existând - boltă palatină plată, cu cicatrice
tulburări funcŃionale (fizionomice, fonaŃie, cheloidă;
respiraŃie, deglutiŃie, audiŃie) şi de - văl palatin vertical.
integrare socială. • ocluzia dentară:
În cazul despicăturilor labio-maxilo- - rapoarte mezializate sagitale accentuate
palatine operate, dezvoltarea facială şi molare şi canine;
maxilară este deficitară în toate sensurile - ocluzie inversă frontală cu/fără inocluzie
(micrognatism maxilar), deoarece sagitală negativă;
cicatricele cheloide postoperatorii - ocluzie inversă unilaterală sau bilaterală
reprezintă o frână în dezvoltarea (despicătură unilaterală sau bilaterală);
maxilarului şi se instalează o hipoplazie - ocluzie inversă totală;
osoasă (endognaŃie cu retrognaŃie - ocluzie adâncă;
maxilară), care are consecinŃe secundare - mişcarea de lateralitatea anormală;
asupra ocluziei dentare şi asupra creşterii - în mişcarea de propulsie, ghidajul
maxilo-faciale. anterior nu există;
Semiologie clinică: - în relaŃie de postură, se păstrează
• examen general: proiecŃiile relaŃiilor ocluzale.
- creştere îngreunată – datorită actelor • examen funcŃional:
operatorii multiple şi a dificultăŃilor de - hipotonie musculară facială;
alimentare; - tulburări de respiraŃie, fonaŃie (rinolalie),
- tulburări psiho-sociale – datorată audiŃie;
deficienŃelor fizionomice, de vorbire şi - tipar de sugere şi de deglutiŃie modificat;
audiŃie. - masticaŃie deficitară.
• examen facial: Semiologie paraclinică:
- facies aplatizat, asimetric (despicătură • fotostatic:
unilaterală); - profil concav;
- etajul inferior al feŃei micşorat; - poziŃie ortofrontală a punctului Pogonion;
- narine afectate, aplatizate, simetric sau - poziŃie cisfrontală a punctului Subnasale;
asimetric (despicătură unilaterală sau - unghiul tangentei gurii micşorat.
bilaterală);
- buză superioară scurtată, retractilă, cu
• modele de studiu – endoalveolie cu
retroalveolie superioară.
cicatrice cheloidă simetrică sau
asimetrică (despicătură unilaterală sau • ortopantomografie – înghesuirea
bilaterală); gemenilor dinŃilor permanenŃi superiori şi
- microstomie; anomalii dentare izolate.
- menton proeminent; • teleradiografia de profil:

219
 Malocluzii clasa a III-a Angle
- unghiuri scheletale de clasa a III-a: SNA
scăzut, ANB scăzut;
- unghiuri micşorate: NAPog, PrAF, FMA;
- unghiul SNB este normal;
- lungimea planul maxilar este mai mică
decât lungimea mandibulei şi a bazei
craniului.
Diagnosticul pozitiv se pune la
naştere prin depistarea despicăturii labio-
maxilo-palatine.
Tratamentul despicăturilor labio-
maxilo-palatine este complex. Se instituie
încă de la naştere şi se termină în
perioada adultului tânăr. Principiile
generale ale tratamentului despicăturilor
labio-maxilo-palatine sunt următoarele:
- repoziŃionarea fragmentelor maxilare
deplasate;
- compensarea deficitului de creştere
osoasă maxilară;
- reducerea hiperdezvoltării mandibulei;
- ameliorarea formei arcadei maxilare şi
reconstituirea ocluziei dentare;
- normalizarea funcŃiilor oro-faciale;
- asigurarea unei contenŃii durabile.
Obiectivul general al tratamentului
este de reabilitare complexă a copilului cu
despicătură labio-maxilo-palatină, prin
220
Diagnosticul diferenŃial se face
între formele clinice ale despicăturilor
labio-maxilao-palatine.
Prognosticul depinde de forma
clinică a despicăturii, vârsta la se începe
terapia ortodontică şi de respectarea de
către pacient a schemei de tratament,
până la terminarea creşterii.
reducerea condiŃiilor responsabile de
disfuncŃia oro-facială şi redarea
raporturilor normale maxilare şi dentare.
Pentru satisfacerea obiectivelor
terapeutice se apelează la o echipă
multidisciplinară formată din pediatru,
chirurg oro-maxilo-facial, chirurg general,
chirurg plastician, pedodont, ortodont,
dentist, logoped, O.R.L.-ist psihoterapeut,
kinetoterapeut, protetician, genetician şi
medic de familie. Fiecare specialist
intervine într-o anumită etapă de vârstă cu
tratamentul adecvat:
• chirurgul plastician:
- la naştere: evaluarea despicăturii şi
sfatul parental;
- între 3 luni - 1 an: reparaŃia buzei şi a
palatului;
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

- între 5 - 12 ani: revizie minoră a buzei; • între 12 - 15 luni:

- între 15 - 18 ani: revizie nas. - intervenŃie chirurgicală pentru închiderea
• ortodontul: despicăturii palatului secundar dur şi
- la naştere: amprentare şi confecŃionare moale - uranostafilorafie (în despicăturile
aparat ortopedic pentru alimentaŃia totale unilaterale);
sugarului; - intervenŃie chirurgicală pentru închiderea
- între 5 - 12 ani: expansiune maxilară şi despicăturilor palatului primar, fără
corectarea incisivilor în angrenaj invers; transplant osos (în despicăturile totale
- între 12 - 14 ani: definitivarea bilaterale);
tratamentului ortodontic. - intervenŃie chirurgicală pentru închiderea
• dentistul: despicăturii palatului secundar dur şi
- la naştere: sfatul parental pentru igiena moale, fără plastie osoasă (în
dentară şi prevenirea cariilor dentare; despicăturile posterioare complete).
- între 3 luni - 1 an: control dentar şi • de la 2 ani:
dispensarizare până în perioada de - supravegherea erupŃiei dentare;
adult; - tratamentul conservator al dentiŃiei
- după 18 ani: aplicare lucrări protetice temporare;
fixe sau mobilizabile. - măsuri profilactice ortodontice
• O.R.L.-ist: (mioterapia buzei retractile);
- între 3 luni - 1 an: control auditiv şi - măsuri de igienă orală.
dispensarizare până în perioada de • de la 3 ani:
adult. - tratament logopedic.
• logopedul: • între 4 - 6 ani:
- după 1 an: observarea şi evaluarea - velo-faringo-plastie, când vălul palatin
vorbirii; este scurt (vorbire nazonată).
- între 5 - 12 ani: terapie fonetică. • între 5 - 6 ani:
• chirurgul maxilo-facial: - corecŃii chirurgicale la nivelul buzei,
- la 10 ani: grefă osoasă alveolară; narine, subcloazonului nazal, urechii
- după 18 ani: corectarea malrelaŃiei interne (cheilo-rino-plastie).
scheletale. • de la 8 ani:
Tratamentul de reabilitare a - tratament activ ortodontic şi ortopedic;
despicăturilor labio-maxilo-palatine este - tratament logopedic.
eşalonat pe mai multe etape: • între 8 - 12 ani:
• în primele două săptămâni de viaŃă: - intervenŃie chirurgicală pentru închiderea
- examen clinic şi elaborarea planului de despicăturii maxilare, cu transplant osos
tratament; autogen (plastia secundară a
- aplicarea plăcuŃei palatine pentru despicăturii maxilare);
alimentaŃie (biberon obturator Mac Neil) - supravegherea erupŃiei dinŃilor
şi pentru poziŃionarea fragmentelor permanenŃi.
(tratament ortopedic preoperator); • între 15 - 16 ani:
- profilaxia cariei dentare; - intervenŃii chirurgicale de corectare a
- examinarea auzului. componentelor cartilaginoase ale nasului
• între 3 - 6 luni: (rinoplastie).
- intervenŃie chirurgicală pentru închiderea • de la 18 ani:
despicăturii buzei (cheiloplastie); - intervenŃii chirurgicale de corectare a
- intervenŃie chirurgicală pentru închiderea poziŃiei maxilarului (chirurgie
despicăturii palatului primar şi a părŃilor ortognatică);
anterioare ale palatului secundar dur, - implanturi dentare.
fără plastie osoasă (în despicăturile • după terminarea creşterii:
totale unilaterale). - intervenŃii chirurgicale pentru corectarea
• între 9 - 12 luni: anomaliilor severe scheletale;
- intervenŃie chirurgicală pentru închiderea - reconstituirea protetică definitivă a
despicăturii parŃiale velare (veloplastie). arcadei dentare.

221
 Malocluzii clasa a III-a Angle

Tratamentul ortodontic al - aparate biomecanice mobilizabile

despicăturilor labio-maxilo-palatine
operate diferă după etapele dentiŃiei,
utilizând aparate ortodontice adecvate:
• etapa predentară:
- confecŃionarea unui obturator pasiv,
pentru a permite alimentaŃia sugarului;
- placă palatină cu două mustăŃi
extraorale ancorate la o capelină.
• etapa dentiŃiei temporare:
- mioterapia buzei retractile;
- supravegherea erupŃiei dinŃilor
temporari.
• etapa dentiŃiei mixte:
- corectarea rotaŃiilor incisivilor superiori;
- corectarea ocluziei inverse frontale;
- corectarea ocluziei încrucişate;
- corectarea retrognatismului maxilar;
- corectarea endoalveoliei maxilare;
superioare – placă palatină cu şurub
ortodontic şi cu arcuri secundare, quad
helix, mască facială, headgear inversat.
• etapa dentiŃiei permanente tinere:
- alinierea dinŃilor maxilari şi mandibulari;
- corectarea înghesuirii, spaŃierii,
inocluziei sagitale, supraocluziei;
- corectarea retrognaŃiei maxilare;
- corectarea endoalveoliei (endognaŃiei)
maxilare;
- terapie fixă poliagregată, disjunctor,
mască facială, headgear inversat.
• etapa dentiŃiei permanente a
adultului:
- contenŃie permanentă;
- prin aparate gnato-protetice fixe sau
mobile.

ANEXĂ

tematică curs Malocluziile clasei a III-a Angle

obiective curs Cunoaşterea clasificării formelor clinice ale malocluziilor clasei a III-a
Angle.
Cunoaşterea terminologiei, etiopatogeniei, semiologiei clinice şi
paraclinice, diagnosticului pozitiv şi diferenŃial, prognosticului şi a
tratamentului prognaŃiei mandibulare anatomice.
Cunoaşterea terminologiei, etiopatogeniei, semiologiei clinice şi
paraclinice, diagnosticului pozitiv şi diferenŃial, prognosticului şi a
tratamentului retrognaŃiei maxilare.
Cunoaşterea terminologiei, etiopatogeniei, semiologiei clinice şi
paraclinice, diagnosticului pozitiv şi diferenŃial, prognosticului şi a
tratamentului prognaŃiei mandibulare funcŃionale.
cuvinte cheie prognaŃia mandibulară anatomică, retrognaŃia maxilară, prognaŃia
mandibulară funcŃională.
schemă curs Clasificarea formelor clinice.
PrognaŃia mandibulară anatomică.
RetrognaŃia maxilară.
PrognaŃia mandibulară funcŃională.

tematică curs Ocluzia inversă şi angrenajul invers frontal

obiective curs Cunoaşterea terminologiei şi etiopatogeniei ocluziei inverse şi
angrenajului invers frontal.
Cunoaşterea semiologiei clinice şi paraclinice a ocluziei inverse şi
angrenajului invers frontal.
Cunoaşterea diagnosticului pozitiv şi diferenŃial şi a prognosticului
ocluziei inverse şi angrenajului invers frontal.
Cunoaşterea principiilor şi a mijloacelor de tratament a ocluziei inverse
şi angrenajului invers frontal.
cuvinte cheie ocluzia inversă frontală, angrenajul invers frontal, saltul articular.

222
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

schemă curs Terminologie şi etiopatogenie.

Semiologie clinică şi paraclinică.
Diagnostic pozitiv şi diferenŃial.
Prognostic şi tratament.

tematică curs Despicăturile labio-maxilo-palatine

obiective curs Cunoaşterea etiopatogeniei despicăturilor labio-maxilo-palatine.
Cunoaşterea clasificării despicăturilor labio-maxilo-palatine.
Cunoaşterea semiologiei clinice şi paraclinice a despicăturilor labio-
maxilo-palatine.
Cunoaşterea diagnosticului pozitiv şi diferenŃial şi a prognosticului
despicăturilor labio-maxilo-palatine.
Cunoaşterea principiilor şi a mijloacelor de tratament multidisciplinar a
despicăturilor labio-maxilo-palatine.
Cunoaşterea tratamentului ortodontic pe dentiŃii a despicăturilor labio-
maxilo-palatine.
cuvinte cheie despicături labio-maxilo-palatine, cheilognatoschisis,
cheilognatopalatoschisis, palatoschisis.
schemă curs Clasificare şi etiopatogenie.
Semiologie clinică şi paraclinică.
Diagnostic pozitiv şi diferenŃial.
Prognostic şi tratament multidisciplinar şi ortodontic.

BIBLIOGRAFIE 14. Delaire J, Dalagnac JM, Notari J. Diagnostic

1. Bassigny F. Manuel dento-Facială. Ed.
Masson, Paris, 1991.
2. Bassigny F, Bery A. L’approche préventive en
orthopédie dento-faciale. Rev Odontostomatol.
2001;30: 82-88.
3. Benauwt A, Lorette A. Manuel d’orthodontie.
Paris: SNPMD; 1990.
4. Benoist M. Chirurgie orthognathique. Paris,
Masson, 1988.
5. Bhalajhi SI. Orthodontics. Arya Publish. Hause,
New Deli, 2000.
6. Boboc Gh. Anomaliile dento-maxilare. Ed.
Medicală, Bucureşti, 1982.
7. Bucur A. Compendiu de chirurgie oro-maxilo-
facială. Ed. Q Med Publishing, 2009.
8. Chateau M. Orthopedie dento-Facială. Ed.
CdP., Paris, 1993.
9. Cocârlă E. Stomatologie pediatrică. Ed. Med.
Universitară "Iului HaŃeganu", Cluj-Napaca, 2000.
10. Dawson PE. Les problèmes de l’occlusion.
Paris, Julien Prélat; 1977.
11. Deffez JP. Prognathie mandibulaire
propositions thérapeutiques. Paris, Julien Prélat,
1997.
12. Delaire J, Chateau JP. Comment le septum
nasal influence-t-il la croissance prémaxillaire et
maxillaire? Déduction en chirurgie des fentes
labio-maxillaires. Rev Stomatol Chir Maxillofac
1977; 78: 241-254.
13. Delaire J. L’analyse architecturale et structurale
cranio-faciale (de profil). Principes théoriques.
Quelques exemples d’emploi en chirurgie
maxillofaciale. Rev Stomatol Chir Maxillofac 1978;
79: 1-33.
des dysmorphoses dentomaxillo-faciales. Apports
de l’analyse architecturale informatisée. Actual
Odontostomatol 1994; 187: 479-511.
15. Delaire J. Considérations sur la croissance
faciale (en particulier du maxillaire supérieur).
Déductions thérapeutiques. Rev Stomatol
ChirMaxillofac 1971; 72: 57-76.
16. Delaire J. Maxillary development revisited:
relevance to the orthopaedic treatment of class III
malocclusions. Eur J Orthod 1997; 19: 289-311.
17. Delaire J. Un exemple de chirurgie
physiologique : la réhabilitation « primaire » du
prémaxillaire dans les fentes labio-maxillaires.
Rev Orthop Dentofac 1991; 25: 453-475.
18. Delaire J. Le développement «adaptatif» de la
base du crâne. Justification du traitement précoce
des dysmorphoses de classe III. Rev Orthop
Dentofac 2003; 37: 243-265.
19. Delaire J. Un exemple de chirurgie
physiologique: la réhabilitation «primaire» du
prémaxillaire dans les fentes labio-maxillaires.
Rev Orthop Dentofac 1991; 25: 453-475.
: 20. Deshayes MJ. Croissance crânienne et
cinétiques osseuses interférant avec la
morphogenèse faciale. Bases conceptuelles de
réussite des traitements orthopédiques avant
l’âge de 6 ans. Orthod Fr 2006; 77: 63-78.
21. Dietrich UC. Morphological variability of skeletal
class III relationship as revealed by cephalometric
analysis. Trans Eur Orthod Soc 1970; 131-143.
22. Ellis E, McNamara Jr.JA. Components of adult
class III malocclusion. J Oral Maxillofac Surg
1984; 42: 295-305.
23. Fellus P. Orthodontie en denture temporaire.
Guides cliniques. Paris, CdP, 2003.

223
 Malocluzii clasa a III-a Angle
24. Fellus P. Dysfonctions linguales et
dysmorphies. Orthod Fr 2006; 77: 105-112.
25. Fenart R. Les prognathismes en orientation
vestibulaire. Bull Mém Soc Anthrop Paris 1985; 2:
39-52.
26. Fratu AV. OrtodonŃie, diagnostic clinică
tratamen., Ed. Vasiliană '98, 2002.
27. Glăvan F, Jianu R. OrtodonŃie. Ed. Mirton,
Timişoara, 1998.
28. Graber TM, Rakosi TH, Petrovic AG. Dento-
facial orthopedics with functionel appliances. St
Louis, CV Mosby, 1997.
29. Graber TM. Orthodontics: principles and
practice. Philadelphia, 2000.
30. Graber TM, Vanarsdall RL, Vig KWL.
Orthodontics. Current Principles and Techniques.
Fourth Edition, Mosby, Elsevier, 2005.
31. Ionescu E, Milicescu DI, Popescu M, Popovisiu
O, Milicescu V. OrtodonŃie şi ortopedie dento-
facială. Ed. Cerna, Bucureşti, 2001.
32. Jacobson A. Mandibular progathism. Am J
Orthod 1974; 66: 140-171.
33. Kiliçoglu H. Profile changes in patients with
class III malocclusions after Delaire mask
therapy. AmJ Orthod Dentofacial Orthop 1998;
113: 453-462.
34. Langlade M. Diagnostic Orthodontique. Ed.
Maloine S.A., Paris, 1997.
35. Limme M. L’interception en denture temporaire:
mastication et réhabilitation neuro-occlusale.
Orthod Fr 2006; 77: 113-135.
36. Macias Escalada E. Retentissement esthétique
du traitement des classes III squelettiques par
masque de Delaire. Orthod Fr 1995; 66: 705-706.
37. Macias Escalda E, De Carlos Villafranca F,
Cobo Plana J, Gonzales Garcia M. Intérêts des
tractions postéro-antérieures sur masque facial
orthopédique dans le traitement des séquelles
des fentes labio-maxillopalatines. À propos de
quatre cas. Rev Orthop Dentofac 2003; 37: 361-
76.
38. McNamara Jr. SA, Brudon W. In: Orthodontic
and orthopedic treatment in the mixed dentition.
Ann Arbor: Needham Press; 1993.
39. Moyers RE. Handbook of Orthodontics. Year
Book Medical Publish. Inc., Chicago, 1988.
40. Nanda R, Kapila S. Current Therapy in
Orthodontics. Mosby-Elsevier, 2010.
224
41. Paik CH, Nagasaka S, Hirashita A. Class III
nonextraction treatment with miniscrew
anchorage, J Clinical Orthod 2006; 40(8): 480-
484.
42. Petit HP, Chateau ME. Orthognathie :
principes, raisonnement, pratique. Paris, Masson,
1995.
43. Planas P. La réhabilitation neuro-occlusale.
Paris, Masson, 1992.
44. Proffit WR, Fields HW. Contemporary
Orthodontics. Mosby Year Book, St. Louis, 2007.
45. Proffit WR, White RPjr, Sarver DM.
Contemporary Treatment of Dentofacial
Deformity. Mosby, 2003.
46. Proffit WR, White RP. Surgical-Orthodontic
Tratment. Mosby Year Book, St. Louis, 1990.
47. Rakosi Th, Jonas I, Graber ThM. Orthodontic
Diagnosis. Verlag Munchen, 1985.
48. Raymond JL. Traitement orthopédique des
malocclusions de classe III: Réhabilitation
occlusale et fonctionnelle. Saint-Laurent-de-la-
Salanque, Tain-l’Hermitage, Empresa, 2002.
49. Sakamoto T. Effective timing for the application
of orthopedic force in the skeletal class III
malocclusion. Am J Orthod 1981; 80: 411-416.
50. Salagnac JM. Les effets des tractions du
masque orthopédique de J Delaire sur le
squelette facial : résultats, nouvelles orientations
thérapeutiques. Orthod Fr 1988; 59: 591-601.
51. Salagnac JM. Traitement des CL III. Orthod Fr
2006; 77: 187-206.
52. Sanborn RT. Différences between the facial
skeletal patterns of class III malocclusion and
normal occlusion. Angle Orthod 1955; 25: 208-
222.
53. Stanciu D, DorobăŃ V. OrtodonŃie. Ed.
Medicală, Bucureşti, 1991.
54. Sugawara JT, Asano N, Endo H. Mitani: long-
term effects of chincup therapy of skeletal profile
in mandibular prognathism. Am J Orthod
Dentofac Orthop 1990; 98: 127-133.
55. Vesse M. Bilan pré-thérapeutique des
dysmorphoses. Actual Odontostomatol 1989; 165:
15-50.
56. Zegan G. OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială.
Ed. Tehnopress, Iaşi, 2005.
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
CAPITOLUL 11
ASPECTE GENERALE ALE TRATAMENTULUI ORTODONTIC
Tratamentul ortodontic reprezintă o
necesitate când anomalia dento-maxilară
predispune la o stare patologică orală
(periodontală şi dentară), care se
accentuează odată cu creşterea generală
şi conduce la tulburări funcŃionale,
articulare şi faciale şi la probleme psiho-
sociale ale pacientului.
Tratamentul ortodontic este
solicitat de către pacient, în funcŃie de
percepŃia sa despre imaginea proprie, de
pătura socială din care provine, de
educaŃia acestuia, de mediul din care
provine (urban sau rural) şi de venitul
familiei.
Planului de tratament se stabileşte
după lista de priorităŃi a diagnosticului
pacientului. PriorităŃile tratamentului
constau în controlul problemelor
patologice dentare şi structurale ale
malocluziei. De obicei, priorităŃile
pacientului sunt cele estetice şi poate să
apară o neconcordanŃă între voinŃa
pacientului şi planul de tratament stabilit
de ortodont. Din aceste motive, planul de
tratament, prognosticul şi riscurile
potenŃiale ale malocluziei trebuie discutate
cu pacientul, în vederea obŃinerii
consimŃământului informat, voluntar şi în
deplină cunoştinŃă de cauză al acestuia (la
o vârstă majoră) sau a tutorii acestuia.
PRINCIPIILE TRATAMENTULUI
ORTODONTIC
Tratamentul ortodontic şi ortopedic
dento-facial vizează menŃinerea
echilibrului dintre forma şi funcŃia
aparatului dento-maxilar şi este condus
după anumite principii generale.
Principiul profilactic se referă la
toate intervenŃiile care conduc la
prevenirea instalării unei anomalii dento-
maxilare.
225
Principiul curativ se referă la
corectarea anomaliei dento-maxilare şi
conservarea relaŃiilor macrosistemice ale
organismului uman.
Principiul biologic se referă la
prevenirea apariŃiei altor îmbolnăviri şi la
conservarea Ńesuturilor vii.
Principiul biomecanic se referă la
utilizarea forŃelor ortodontice care nu
trebuie să producă efecte nedorite asupra
structurilor pe care acŃionează.
Principiul conservării homeostaziei
aparatului dento-maxilar se referă la
reabilitarea morfo-funcŃională a aparatului
dento-maxilar în concordanŃă cu creşterea
normală a acestuia.
Principiul etiologic se referă la
îndepărtarea factorilor cauzali ai
anomaliilor dento-maxilare.
Principiul interceptiv se referă la
suprimarea factorilor potenŃiali cauzali ai
anomaliilor dento-maxilare, într-o perioadă
timpurie a acŃiunii lor, care va duce la
echilibrarea spontană a aparatului dento-
maxilar.
Principiul funcŃional se referă la
obŃinerea unor rezultate terapeutice care
să redea funcŃionalitatea normală
ocluzală, articulară şi musculară a
aparatului dento-maxilar.
Principiul estetic se referă la
obŃinerea unei armonii între elementele
dentare, maxilare şi faciale ale aparatului
dento-maxilar.
Principiul stabilităŃii se referă la
asigurarea unui rezultat terapeutic
ortodontic fără recidive, stabil în timp.
Principiul individualizării se referă
la particularizarea măsurilor şi mijloacelor
terapeutice ortodontice fiecărei anomalii
dento-maxilare a pacientului.
Principiul durabilităŃii se referă la
rezultatele tratamentul ortodontic care
trebuie să dureze pe toată perioada vieŃii
pacientului.
 Aspecte generale ale tratamentului ortodontic
CLASIFICAREA TRATAMENTULUI
ORTODONTIC
Tratamentului ortodontic
clasifică după mai multe criterii:
După felul tratamentului:
- tratament profilactic – ansamblu de
măsuri şi mijloace prin care se
îndepărtează factorii cauzali ai abaterilor
de la dezvoltarea normală a aparatului
dento-maxilar;
- tratament interceptiv – ansamblu de
măsuri şi mijloace prin care se opreşte
factorul cauzal care a provocat abateri
de la dezvoltarea normală a aparatului
dento-maxilar;
- tratament curativ – ansamblu de măsuri
şi mijloace prin care se corectează
anomalia dento-maxilară instalată.
După obiectivele tratamentului:
- tratament etiologic – ansamblu de
măsuri şi mijloace prin care se
îndepărtează factorul cauzal care a
provocat anomalia dento-maxilară;
- tratament simptomatic – ansamblu de
măsuri şi mijloace prin care se
ameliorează efectele factorului cauzal
care a provocat anomalia dento-
maxilară.
După mijloacele utilizate:
- tratament biomecanic – utilizează
aparate ortodontice active mobilizabile
sau fixe;
- tratament funcŃional – utilizează aparate
ortodontice funcŃionale simple sau
activatoare;
- tratament chirurgical – utilizează
procedee chirurgicale orale sau
ortognatice.
După momentul instituirii:
- tratament precoce – în dentiŃia
temporară şi prima etapă a dentiŃiei
mixte;
- tratament normal – în a doua etapă a
dentiŃiei mixte şi în dentiŃia permanentă a
adolescentului;
- tratament tardiv – în dentiŃia permanentă
a adultului.
După vârsta pacientului:
- tratament ortodontic la copil;
- tratament ortodontic la adolescent;
- tratament ortodontic la adult.
După dentiŃia pacientului:
- tratament ortodontic în dentiŃia
temporară;
- tratament ortodontic în dentiŃia mixte;
- tratament ortodontic în dentiŃia
permanentă.
se După metoda abordată:
- tratament cauzal: precoce, normal,
tardiv;
- tratament funcŃional: precoce, normal,
tardiv;
- tratament mecanic-activ: precoce,
normal, tardiv;
- tratament extracŃional: tardiv.
După etapele tratamentului:
- tratament preortodontic – tratamente ale
afecŃiunilor generale, loco-regionale
(intervenŃii O.R.L.) şi locale (periodontale
şi dentare);
- tratament ortodontic – tratamentul
funcŃional, activ şi ortopedic;
- contenŃia – faza de consolidare a
rezultatelor terapeutice.
FACTORII DECIZIONALI AI
TRATAMENTULUI ORTODONTIC
Tratamentul ortodontic şi ortopedic
dento-facial este condiŃionat de parametrii
diagnosticului obŃinuŃi din dosarul
ortodontic al pacientului, pentru a stabili
factorii de necesitate a unui tratament
simplu (uşor) sau complicat (complex).
SoluŃiile posibile ale tratamentului sunt
individualizate şi elaborate în linii mari,
pentru a avea o sinteză finală a planului
de tratament. Ordinea priorităŃilor
terapeutice sunt în concordanŃă cu
cererea pacientului şi cu posibilităŃile
laboratorului de tehnică dentară.
A. SoluŃiile terapeutice ale
elementelor generale vor fi în funcŃie de
starea de sănătate generală şi orală a
pacientului, de gradul de igienă dentară şi
de motivaŃia pacientului. Scopul
tratamentului ortodontic este de a aduce
un beneficiu maxim pacientului, cu riscuri
de recidivă minime. Ortodontul trebuie să
economisească efort şi resurse, iar costul
tratamentului trebuie să fie minim. BalanŃa
dintre beneficiu - riscuri - costuri este în
echilibru, când există o disponibilitate în
modificarea planului terapeutic.
B. SoluŃiile terapeutice ale
elementelor funcŃionale vor fi în funcŃie
226
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
de vârsta pacientului şi de severitatea
efectelor produse de acestea.
Obiceiurile vicioase practicate în
trecut, pot fi factorul etiologic al unor
anomalii dento-maxilare, iar cele
practicate în prezent trebuie înlăturate.
DisfuncŃiile aparatului dento-
maxilar pot fi cauza deplasărilor dentare, a
discrepanŃelor scheletale şi care vor afecta
profilul pacientului.
Postura limbii poate influenŃa
direcŃia creşterii componentelor scheletale
şi poate determina forma anormală a
arcadelor dentare şi malpoziŃiile dentare.
DisfuncŃiile articulaŃiei temporo-
mandibulare pot fi factori etiologici ai:
- anchilozei funcŃionale temporo-
mandibulare – cu limitarea deschiderii
cavităŃii orale, deviaŃia laterală a
mentonului şi instalarea unei asimetrii
scheletale în timpul creşterii generale a
pacientului;
- spasmelor musculare – cu dureri faciale,
poziŃionarea excentrică a mandibulei şi
ocluzie dentară anormală;
- bruxismului – cu abrazii dentare,
afecŃiuni periodontale, malpoziŃii dentare
şi ocluzie dentară anormală;
- laterodeviaŃiei mandibulare – cu
afectarea elementelor morfologice ale
articulaŃiei temporo-mandibulare.
C. SoluŃiile terapeutice ale
elementelor structurale (dento-alveolare,
scheletale şi Ńesuturi moi) vor fi în funcŃie
de vârsta pacientului şi de severitatea
discrepanŃelor.
1. Elementele dento-alveolare:
Problemele legate de vârsta
dentară şi osoasă sunt un criteriu de
espectativă sau de acŃiune a terapiei
ortodontice. În erupŃia dentară întârziată,
ortodontul va aştepta reglarea erupŃiei
dinŃilor permanenŃi şi va recomanda
consultaŃia endocrinologică. Într-o vârstă
osoasă avansată, tratamentul ortopedic va
fi început imediat, dacă discrepanŃele
scheletale sunt evidente şi profilul
pacientului este afectat.
Problemele legate de alinierea
dinŃilor după analizele de spaŃiu sagitale,
transversale şi verticale ale modelelor de
studiu şi cefalometrice, vor pune în
227
discuŃie posibilităŃile de creare a spaŃiului
pe arcadele dentare, prin:
- mărirea diametrului arcadelor dento-
alveolare – numai în timpul activităŃii
osteogenetice a suturilor maxilare;
- distalizarea grupelor de dinŃi laterali –
dacă acest mecanism a produs
înghesuirea dento-maxilară şi dacă
există spaŃiu în zona posterioară
retrodentară;
- extracŃia în scop ortodontic – cu
consimŃământul pacientului şi după
criteriile de alegere a dinŃilor care vor fi
extraşi;
- disjuncŃia maxilară – indicată în
endognaŃia maxilară.
Problemele legate de rotaŃiile
dentare vor fi abordate în funcŃie de
mecanismul care le-a produs şi în funcŃie
de dinŃii rotaŃi. RotaŃiile molare produc o
micşorarea a spaŃiului pe arcade şi se
datorează migrărilor meziale. Derotarea
molarilor va crea spaŃiu pe arcadele dento-
maxilare. DinŃii frontali rotaŃi ocupă mai
puŃin spaŃiu pe arcade şi pentru derotarea
lor va fi necesară crearea de spaŃiu pe
arcadele dento-alveolare.
2. Elementele bazelor scheletale:
Problemele de creştere scheletală
trebuie abordate din perspectiva spaŃială
şi a factorilor cauzali naturali sau
patologici, ocluzia dentară fiind direct
influenŃată de relaŃiile bazelor osoase
maxilare.
În sens transversal, ocluzia
încrucişată poate fi determinată de
înclinările dentare pe suportul osos
(ocluzia încrucişată dentară), de un
maxilar îngust sau de o mandibulă largă
produse de tulburările de creştere (ocluzia
încrucişată scheletală).
În sens sagital, ocluzia distalizată
sau mezializată poate fi determinată de
deplasările dentare meziale sau distale
(clasa a II-a sau a III-a dentară) sau de
prognaŃia sau retrognaŃia maxilară sau
mandibulară (clasa a II-a sau a III-a
scheletală).
În sens vertical, adâncimea ocluziei
poate fi determinată de cauze scheletale
(rotaŃie mandibulară sau tip de creştere
facială) sau dentare (intruzia sau egresia
dinŃilor):
 Aspecte generale ale tratamentului ortodontic
- rotaŃia mandibulară – va indica tendinŃă
la deschiderea sau la închidere a
ocluziei dentare frontale;
- paralelismul planurilor mandibular,
ocluzal şi palatin – planurile convergente
înapoia feŃei, va indica o dimensiune
posterioară mai mică decât cea
anterioară (ocluzie deschisă scheletală);
- egresia dinŃilor frontali sau intruzia
dinŃilor laterali – produce ocluzia adâncă
anterioară dentară;
- intruzia dinŃilor frontali sau egresia
dinŃilor laterali – produce ocluzia
deschisă anterioară dentară;
- egresia dinŃilor laterali unilaterală sau
bilaterală – produce ocluzia deschisă
posterioară dentară;
- intruzia sau erupŃia insuficientă a dinŃilor
laterali, ca şi distrucŃia sau pierderea lor
prin carie dentară – produce ocluzia
adâncă posterioară dentară.
Se vor pune în discuŃie posibilităŃile
terapeutice ale discrepanŃelor scheletale,
prin:
- modificarea creşterii scheletale – numai
în timpul creşterii generale a pacientului
prin mijloace ortopedice dento-faciale;
- compensările dentare ortodontice
(camuflajul ortodontic) – după
terminarea creşterii generale a Alginatul se prezintă sub formă de
pacientului;
- repoziŃionarea scheletală chirurgicală –
după terminarea creşterii reziduale
condiliene.
Problemele legate de relaŃiile
maxilo-mandibulare faŃă de baza craniului
pot fi determinate de o creştere anormală
a planum-ului, produsă de unele
sindroame genetice.
3. Elementele Ńesuturilor moi
faciale:
Problemele legate de profilul facial
sunt determinate de divergenŃa anterioară
sau posterioară a feŃei, în raport de
configuraŃia frunŃii şi de discrepanŃele
scheletale subiacente.
Problemele legate de profilul labial
sunt determinate de relaŃia incisivilor faŃă
de osul alveolar şi de bazele scheletale şi
faŃă de configuraŃia bărbiei (grosimea
Ńesuturilor moi, poziŃia mandibulei).
228
MATERIALE ORTODONTICE
Practica ortodontică utilizează o
paletă largă de materiale cu compoziŃie,
structură şi proprietăŃi diferite. Materialele
utilizate în ortodonŃie se împart în trei
grupe mari: materiale pentru obŃinerea
modelelor de studiu şi de lucru, materiale
pentru confecŃionarea aparatelor mobile şi
materiale destinate tehnicilor ortodontice
fixe.
Materiale pentru obŃinerea modelelor
din ghips
Modelele de studiu şi de lucru se
obŃin în urma fazelor de amprentare a
cavităŃii orale (fază clinică) şi de turnare şi
soclare a modelelor din ghips (faze de
laborator).
A. Alginatul. Pentru amprentarea
cavităŃii orale se utilizează ca material de
elecŃie alginatul (hidrocoloizi reversibili).
Alginatul este un derivat al acidului alginic
(alginatul de sodiu sau potasiu), al
sulfatului de calciu şi al fosfatului trisodic.
Se extrage din alge marine bogate în acid
manuronic.
pulbere puternic hidrofilă, iar în amestec
cu apa, rezultă o soluŃie coloidală
vâscoasă.
Celelalte grupe de materiale de
amprentare cunoscute în medicina
dentară se utilizează extrem de rar sau nu
se utilizează: răşinile acrilice, pasta de
oxid de zinc (oxid de zinc şi eugenol),
stenŃul (material termoplastic), gutaperca
(gutapercă, răşini, coloranŃi), ceara (ceară,
parafină, colofoniu), siliconii de
condensare (polidimetilsilicon – hidrofugi)
sau de adiŃie (polivinilsilicon – hidrofobi).
B. Ghipsul. Pentru turnarea
modelele de studiu şi de lucru se
utilizează ghipsul (sulfatul de calciu
semihidratat). Ca acceleratori de priză se
utilizează sulfatul de potasiu, iar pentru
efectele estetice se pot adăuga coloranŃi.
Ghipsul tare de tip Moldano se
utilizează pentru turnarea modelelor de
studiu. Acesta prezintă duritate mare şi
fidelitate superioară ghipsului obişnuit şi
are o rezistenŃă crescută la presiune şi
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
rupere. Aceste calităŃi depind de granulaŃia
foarte fină a acestui tip de ghips, iar pasta
obŃinută este foarte fluidă, insinuându-se
în toate detaliile amprentei.
Materiale pentru confecŃionarea
aparatelor mobile
Aparatele mobile (active,
funcŃionale, mixte şi pasive) se
confecŃionează din anumite biomateriale
ortodontice care intră în componenŃa
acestora şi se obŃin prin mai multe faze de
laborator, care utilizează anumite
materiale de lucru.
A. În componenŃa aparatelor
mobile intră, de obicei, sârma de viplă şi
răşinile acrilice, dar şi şurubul ortodontic
(aparate active şi activatoare).
Sârma de viplă este cel mai
cunoscut aliaj din categoria oŃelurilor
inoxidabile, cu un conŃinut mare de fier
72%, crom 18%, nichel 8% şi carbon
0,7%. Nichelul îi conferă maleabilitate, iar
cromul pasivitate faŃă de agenŃii oxidanŃi
din cavitatea orală.
Aliajele din oŃel inoxidabil provin
din oŃelul carbon (fier şi foarte puŃin
carbon) şi există forma austenitică la
720ºC şi forma martensitică cu adaus de
nichel, la temperatura camerei. Prin
adausul de crom se creşte rigiditatea
sârmei.
Aliajele din oŃel inoxidabil se
prezintă în trei tipuri, în funcŃie de
elasticitate: moale – pentru ligaturi, tare –
pentru aparatele de contenŃie, foarte
elastică – pentru elementele componente
ale aparatelor mobile.
Gradele de elasticitate a sârmei
variază după compoziŃia aliajului: sârme
moi (weich), sârme de elasticitate medie,
sârme elastice (federhart), sârme
supraelastice (superfederhart) şi sârme
extraelastice.
Pentru confecŃionarea croşetelor şi
a arcurilor aparatelor ortodontice mobile
se utilizează sârma de viplă elastică
(federhart), cu secŃiune rotundă şi
diametru între 0,6 - 1,2 mm. Arcurile
aparatelor ortodontice mobile se
confecŃionează din sârme elastice,
229
superelastice şi extraelastice şi se
utilizează în forŃe ortodontice mai mari.
Plierea sârmei de viplă prezintă
unele particularităŃi, cu influenŃe asupra
proprietăŃilor elastice. Astfel, îndoirea
sârmei în unghiuri ascuŃite, pe muchiile
ascuŃite ale cleştilor, duce la modificarea
structurii cristaline a aliajului, cu pierderea
elasticităŃii şi cu scăderea rezistenŃei
metalului. Curburile mari se realizează cu
mâna, iar îndoiturile se fac prin tracŃiunea
sârmei pe conturul cleştelui, acesta
servind la rularea sârmei şi nu la îndoirea
sârmei. Încălzirea sârmei de viplă înaintea
îndoirii duce la pierderea elasticităŃii
materialului.
Răşinile acrilice (răşini
macromoleculare derivate din acidul
acrilic) au fost introduse în medicina
dentară în 1937. Aceste răşini au fost
obŃinute prin polimerizarea mai multor
substanŃe, derivate din acidul acrilic, acidul
metacrilic şi din esterii acestor acizi.
Polimerizarea constă în formarea unei
molecule foarte mari, care rezultă din
adiŃionarea treptată de molecule identice
de monomeri, având ca rezultat creşterea
masei moleculare.
Răşinile acrilice trebuie să
îndeplinească anumite proprietăŃi biologice
şi fizico-chimice şi să fie:
- tolerate de Ńesuturile orale;
- stabile în toate condiŃiile de utilizare;
- insolubile, insipide şi neutre chimic la
toate alimentele şi la enzimele salivei;
- fără fenomene de distorsiune, dilataŃie
sau contracŃie la temperatura cavităŃii
orale sau sub presiunile ocluzale;
- rezistente la abraziune;
- uşor de lustruit;
- netede şi fără porozităŃi;
- estetice şi stabile;
- netoxice şi neiritante;
- uşor de reparat;
- manipulare uşoară.
Răşinile acrilice se prezintă sub
formă de lichid şi pulbere. Lichidul este
reprezentat de monomer (metacrilatul de
metil), iar pulberea este reprezentată de
polimer (forma polimerizată a
metacrilatului de metil). ProporŃia în care
se face amestecul dintre polimer şi
monomer este specifică de fiecare
producător.
 Aspecte generale ale tratamentului ortodontic
Pentru realizarea aparatelor
ortodontice mobile se pot utiliza răşinile
acrilice autopolimerizabile,
termopolimerizabile sau fotopolimerizabile.
Răşinile acrilice autopolimerizabile
nu sunt indicate pentru confecŃionarea
aparatelor ortodontice, datorită toxicităŃii
crescute. Polimerizarea acestor acrilate nu
este completă, iar monomerul se degajă
continuu. De asemenea, polimerizarea
acestor acrilate nu necesită o aparatură
specială şi se face în scurt timp.
Răşinile acrilice autopolimerizabile
prezintă numeroase dezavantaje:
instabilitate cromatică, toxicitate crescută,
omogenizare incertă, înglobare a aerului
în timpul preparării, creştere continuu a
vâscozităŃii pastei în momentul preparării
şi timpul de lucru limitat. Aparatele
ortodontice confecŃionate din aceste
acrilate dau o senzaŃie de disconfort
pacientului sau provoacă manifestări
alergice ale mucoasei orale, ducând la
îndepărtarea aparatului.
Răşina acrilică autopolimerizabilă
de tip Premacryl-Plus este destinată în
special reparaŃiilor aparatelor ortodontice
mobile şi se prezintă în cinci nuanŃe de
culoare: R - roşu, GR - verde, G - galben,
B - albastru, O - incolor.
Răşinile acrilice
termopolimerizabile sunt cele mai indicate
pentru confecŃionarea aparatelor
ortodontice mobile, dar necesită mai mulŃi
timpi de lucru.
Polimerul se prezintă în mai multe
nuanŃe, care se aleg după o cheie de
culori, în funcŃie de culoarea dorită de
către pacient. De asemenea, există şi
polimeri incolori, care se utilizează la
pacienŃii ce prezintă reacŃii alergice la
colorantul polimerului.
Monomerul este incolor, cu un
miros iritant caracteristic, volatil şi
inflamabil, care fierbe la temperatura de
100,3°C. Acesta este p ăstrat în flacoane
ermetic închise, de culoare închisă,
deoarece polimerizează la lumină.
ProporŃia în care se face amestecul
dintre polimer şi monomer este precizată
de fiecare producător (3 : 1 sau 2 : 1
polimer-monomer). Produsele care se
prepară în amestec de 3 : 1 polimer-
230
monomer sunt de calitate superioară,
deoarece cantitatea redusă de monomer
creşte rezistenŃa şi reduce contracŃia
acrilatului.
Răşinile acrilice
termopolimerizabile prezintă următoarele
caracteristici:
- stabilitate volumetrică –,coeficientul de
contracŃie este între 1,5 - 2,8%, care se
menŃine în mediul umed;
- stabilitate coloristică – sunt mai puŃin
poroase, iar culoarea se poate modifica
prin expunerea la radiaŃii ultraviolete sau
în contact cu solvenŃii organici şi corpii
cetonici;
- rezistenŃă mecanică la presiune,
abraziune şi rupere superioară răşinilor
acrilice autopolimerizabile;
- efect citotoxic, alergic, fiind iritante
pentru gingie şi pulpa dentară, dacă nu
se respectă timpul de polimerizare;
- insolubilitate în apă, dar solubilitate în
solvenŃi organici.
Răşinile acrilice
termopolimerizabile prezintă proprietăŃi
mecanice şi biocompatibilitate superioară
răşinilor acrilice autopolimerizabile,
deoarece monomerul rezidual este scăzut,
iar polimerizarea se face în toată masa
materialului. Polimerizarea acestor acrilate
necesită mulŃi timpi de lucru, aparatură
auxiliară, iar costul este mai ridicat.
Răşina acrilică termopolimerizabilă
de tip Superacryl-Spofa (Cehia) destinată
confecŃionării aparatelor ortodontice
mobile, se prezintă în şase nuanŃe de
culoare (A, B, C, D, E, F) şi O - incolor.
Răşina acrilică termopolimerizabilă de tip
Romacril este un produs fabricat în
România. Răşina acrilică
termopolimerizabilă de tip Orthocryl este
un material cu calităŃi superioare, iar
polimerizarea se face la Polyclav.
Şurubul ortodontic este utilizat
pentru unirea fragmentelor aceleiaşi plăci
acrilice (expansiune maxilară), unirea
plăcii superioare cu cea inferioară
(activatoare) sau pentru generarea unei
forŃe ortodontice asupra unui dinte
malpoziŃionat (ectopie canină palatinată).
Şurubul ortodontic este alcătuit din
două rame laterale (semicadrane)
străbătute la mijloc de un tunel ghiventat
(piuliŃa). Axul ghiventat alcătuieşte partea
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
centrală, cea mai voluminoasă a şurubului
ortodontic şi prezintă două tuneluri
perpendiculare unul pe celălalt, unde se
introduce cheiŃa de activare. Axul
ghiventat prezintă un sistem de protecŃie
Ia livrarea producătorului, pentru ca
acrilatul să nu blocheze filetul şurubului în
timpul polimerizării. Dacă acest sistem de
protecŃie nu există, în timpul polimerizării
acrilatului, partea ghiventată trebuie
acoperită cu un strat de ceară. Fiecare
semicadran are montat la o extremitate o
tijă, iar la cealaltă un tunel, astfel încât
cele două rame laterale să se coopteze,
iar şurubul ortodontic să poată fi fixat în
acrilatul plăcii aparatului ortodontic. Cele
două tije intră în ramura corespunzătoare
în sens invers. Prin învârtirea axului
ghiventat, cele două părŃi (tija şi tunelul)
culisează una faŃă de cealaltă şi se
îndepărtează sau se apropie. Unele
şuruburi ortodontice prezintă o săgeată
sau un punct roşu, care indică sensul de
activare (deschidere) a şurubului. De
regulă, şurubul ortodontic se aşează în
placa acrilică cu sensul de activare spre
mezial.
Şurubul ortodontic are dimensiuni
mici şi este alcătuit dintr-un aliaj inoxidabil,
rezistent Ia uzură şi inalterabil în cavitatea
orală. Există mai multe variante de
şuruburi ortodontice, fabricate în funcŃie de
tipul de acŃiune: şuruburi monomaxilare
biactive (maxilare şi mandibulare), şurub
compus bimaxilar, şurub monodentar
unisens, şurub în "V", şurub disjunctor,
etc.
Şurubul ortodontic declanşează o
forŃă intermitentă, ritmică, de gradul III
(30g/cm2) pe o perioadă scurtă de timp.
ForŃa poate fi reglată prin stabilirea
amplitudinii cu care se fac rotaŃiile axului
ghiventat. Un şurub ortodontic biactiv
prezintă 10 rotaŃii de 360°, deschizând
cele două fragmente ale plăcii acrilice a
aparatului ortodontic cu 6,4 mm. În cazul
unui aparat ortodontic activ, şurubul
ortodontic se activează la 5 - 7 zile cu ¼
de tură sau cu 90°. În cazul unui activator,
şurubul ortodontic nu reprezintă un
element activ, pentru că nu transmite forŃe
ortodontice, ci are rolul de a adapta
activatorul la creşterile ulterioare ale
maxilarelor, deschizându-se la trei
săptămâni cu ⅛ de tură sau cu 45°.
231
B. Fazele de laborator destinate
obŃinerii aparatelor ortodontice mobile
finite necesită utilizarea anumitor materiale
de lucru.
Ceara utilizată pentru
confecŃionarea machetei plăcilor palatină
şi linguală este livrată sub forme şi culori
diferite şi poate fi de iarnă sau de vară.
Ceara trebuie să îndeplinească
următoarele calităŃi:
- să fie plastică pentru a putea fi
modelată;
- să fie rigidă sau semirigidă după răcire;
- să prezinte fidelitate;
- să nu se deformeze la 20°C;
- să nu coloreze sau să murdărească
modelul;
- să se elimine fără rezidiuri;
- să fie netoxică;
- să prezinte stabilitate volumetrică şi
chimică.
Masa de ambalat este, de obicei,
ghipsul obişnuit. Se mai poate utiliza
ghipsul dur tip Moldano sau amestecul de
ghips obişnuit cu ghips Moldano în părŃi
egale, care asigură obŃinerea unui tipar
precis şi rezistent.
SubstanŃele izolatoare servesc la
izolarea tiparului, împiedicând aderarea
pastei de acrilat de ghipsul acestuia.
SubstanŃele izolatoare trebuie să
îndeplinească următoarele condiŃii:
- să adere intim de ghipsul tiparului;
- să formeze o peliculă foarte fină, fără să
modifice relieful şi volumul tiparului;
- să fie inerte faŃă de acrilat;
- să fie insolubile în apă;
- să se manipuleze uşor.
Se pot folosi soluŃiile alginice de tip
Pectizol şi Izodent, care sunt soluŃii de
consistenŃă siropoasă, livrate în flacoane
bine închise. În contact cu ghipsul,
acestea precipită la suprafaŃă, formând
pelicula izolatoare. Se pensulează de 2 - 3
ori, când tiparul are aproximativ 40°C.
După fiecare pensulare se aşteaptă ca
soluŃia să impregneze tiparul, apoi se
aplică următorul strat. Aplicarea grăbită a
soluŃiei izolatoare formează grunjuri pe
suprafaŃa tiparului.
Se pot folosi şi soluŃiile de clorură
de calciu 30% şi silicatul de sodiu 86%,
 Aspecte generale ale tratamentului ortodontic
care se aplică diferit. Cu prima soluŃie se
fac 2 - 3 pensulări, iar cu a doua soluŃie o
singură pensulare, când tiparele au între
80 - 90°C, pentru c ă pelicula izolatoare se
formează în urma evaporării apei din
soluŃie.
Materiale pentru tehnicile ortodontice
fixe
Tehnicile ortodontice fixe parŃiale
(arcuri linguale, vestibulare şi
transpalatinale) şi poliagregate (Edgewise,
Begg, Straight wire şi tehnica linguală)
sunt alcătuite din anumite biomateriale
ortodontice (elemente pasive şi active)
care intră în componenŃa acestora, iar
pentru fixarea acestora se folosesc alte
materiale de lucru.
A. Biomaterialele ortodontice care
intră în componenŃa aparatelor fixe sunt
împărŃite în trei categorii, în funcŃie de
compoziŃia lor chimică: metalice, ceramice
şi polimerice.
1. Biomaterialele metalice
utilizate în tehnicile ortodontice fixe sunt
reprezentate de inelele ortodontice,
brackets metalici, arcuri ortodontice,
microimplante ortodontice, ligaturi
metalice, resorturile ortodontice şi
disjunctoare.
Inelul ortodontic este o centură
metalică care înconjoară coroana dentară.
Inelele ortodontice sunt utilizate în
agregarea aparatelor fixe, asigurând o
stabilitate foarte bună a aparatului
ortodontic şi o protecŃie satisfăcătoare a
Ńesuturilor dure dentare.
Inelele ortodontice se aplică pe
dinŃi neşlefuiŃi (de regulă pe molari),
lăsând faŃa ocluzală liberă. Astfel, se
permite un contact interarcadic direct şi un
control vizual al raporturilor dentare în
timpul tratamentului ortodontic. După
separaŃia interdentară, inelele ortodontice
se cimentează pe dinŃi, cu cimenturi
speciale.
După modul în care sunt obŃinute,
inelele ortodontice sunt împărŃite în trei
grupe:
- inele prefabricate – livrate în seturi, pe
numere după perimetre şi după dinŃii pe
232
care sunt aplicaŃi, fiind confecŃionate din
aliaje din oŃel inoxidabil;
- inele confecŃionate extemporaneu de
ortodont – direct în cavitatea orală, în
condiŃii acceptabile de timp, cu o
adaptare precisă şi la un preŃ de cost
redus;
- inele confecŃionate în laborator –
indirect, pe bază amprentei, de către
tehnicianul dentar, cu o exactitate
inferioară celor confecŃionate direct.
Există două modalităŃi de
confecŃionare a inelelor ortodontice. Prima
tehnică constă în separarea interdentară,
luarea perimetrului dintelui, direct cu tabla
de viplă şi cooptarea extremităŃilor prin
punctare electrică. A doua tehnică constă
în luarea perimetrului dentar şi
confecŃionarea inelului prin ştanŃare în
laboratorul de tehnică dentară. Această
tehnică nu este recomandată, pentru că
oferă inelele ortodontice foarte robuste, cu
adaptare greoaie şi cu stabilitate mai
redusă. Cele mai indicate sunt inelele
ortodontice prefabricate.
CalităŃile principale pe care trebuie
să le îndeplinească tabla de viplă (aliajul
crom-nichel) utilizată în confecŃionarea
inelelor ortodontice sunt:
- să aibă grosimea variabilă în funcŃie de
tipul inelului, între 0,05 - 0,15 mm;
- să aibă maleabilitate mare, ca să poată fi
adaptată uşor la conturul dentar;
- să aibă o rezistenŃă suficientă, pentru ca
inelul să nu fie distrus de forŃele
declanşate de elementele elastice sau
de forŃele masticatorii;
- să aibă un punct de topire ridicat, pentru
a permite sudarea accesoriilor;
- să fie inalterabilă în cavitatea orală şi să
nu fie toxică;
- să fie ieftină, pentru a fi accesibilă.
Pe inelele ortodontice sunt fixate
(prin punctare electrică) diferite accesorii:
tubuşoare, cârlige, butoni, clame linguale,
etc.
Tubuşoarele sunt elementele care
asigură inserŃia arcurilor ortodontice
(vestibulare sau orale). Dimensiunea şi
forma lumenului tubuşorului este în funcŃie
de tipurile de arcurile utilizate (rotunde,
rectangulare, extraorale).
Cârligele sunt utilizate pentru
tracŃiunile elastice monomaxilare sau inter-
arcadice.
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
Butonii sunt utilizaŃi pentru
tracŃiunile elastice sau rigide ale dinŃilor
sever malpoziŃionaŃi.
Clamele linguale sunt utilizate
pentru tracŃiunile elastice ale dinŃilor sever
malpoziŃionaŃi.
Brackets-i sunt elementele de
agregare ale aparatelor ortodontice fixe,
prin intermediul cărora forŃele ortodontice
sunt transmise dinŃilor.
Brackets-i prezintă un slot sau
lumen (orizontal sau vertical) care acceptă
arcul principal declanşator de forŃe
ortodontice necesare mişcării dentare,
aripioarele (două sau patru) necesare
fixării arcului de brackets (prin ligatură
metalică sau elastică) şi o talpă cu
microretentivităŃi necesară fixării brackets-
lor pe dinŃi (prin colare).
Există multe tipuri de brackets
produşi de diferiŃi producători:
- metalici, ceramici, sau din plastic
(PMMA, din policarbonaŃi, din răşini
diacrilice);
- simpli sau dubli şi minibrackets;
- fără sau cu informaŃii înglobate în slot;
- după tipurile de tehnici ortodontice fixe.
Primii brackets fabricaŃi în 1969 au
fost metalici, fiind cei mai rezistenŃi la
tracŃiune şi rupere. Capacitatea retentivă a
brackets-lor metalici depinde de suprafaŃa
tălpii brackets-lor şi de microretentivităŃile
de la nivelul acesteia. Mărirea suprafeŃei
tălpii bracket-ului poate duce la dificultăŃi
în adaptarea lor la relieful dentar.
Brackets-i metalici de tip Titanium
Orthos 2 (Ormodent) prezintă avantajul că
sunt rezistenŃi mecanici, prezintă rigiditate
adecvată şi absorb 50% din forŃa
declanşată de arcul ortodontic, sunt
nedeformabili, biocompatibili şi rezistenŃi
în mediul oral, dar au dezavantajul că sunt
nefizionomici.
Arcurile ortodontice sunt acele
elemente care generează forŃe care vor fi
transmise brackets-lor şi dinŃilor,
producând deplasarea dentară. Arcurile
ortodontice sunt alese pe parcursul
tratamentului, în funcŃie de intensitatea
forŃei ortodontice, de gradul de deformare,
de elasticitate şi de proprietăŃile de
fricŃiune ale materialului.
233
Arcurile ortodontice sunt
confecŃionate din aliaje cu calităŃi speciale
(elastice, superelastice, cu memoria
formei) şi pot fi prefabricate sau
conformate de către medicul ortodont.
Arcurile prefabricate prezintă forme diferite
pentru cele două arcade şi forme în funcŃie
de obiectivele terapeutice.
CalităŃile ideale ale aliajelor
utilizate pentru arcul ortodontic sunt
următoarele:
- să prezinte o deformare elastică şi să
revină la forma iniŃială;
- să prezinte rezistenŃă şi rigiditate
adecvată pentru a genera forŃe uşoare şi
constante;
- să fie biocompatibile, rezistente în
mediul oral; să prezinte o minimă
fricŃiune între arcul ortodontic şi
brackets.
În funcŃie de felul şi calităŃile
aliajelor, arcurile ortodontice sunt
clasificate după mai multe criterii:
După materialul de bază:
- arcuri din oŃet inoxidabil (SS);
- arcuri din aliaje de beta-titanium (TMA);
- arcuri din aliaje de cobalt-crom-nichel
(Elgiloy);
- arcuri din aliaje de nichel-titan (Nitinol)
cu memorie a formei.
După forma pe secŃiune:
- arcuri rotunde;
- arcuri rectangulare;
- arcuri multistrat.
După felul arcului:
- arcuri cu bucle – conformat de ortodont;
- arcuri fără bucle – prefabricat.
După acŃiune:
- arcuri principale;
- arcuri secundare (derotaŃie, uprighting,
torque).
Aliajul din oŃelul inoxidabil a fost
introdus în medicina dentară în 1919, de
către R. Hauptmeyer, dentistul companiei
Krupp’S Dental Policlinic în Germania.
Arcurile din oŃet inoxidabil au fost
introduce în ortodonŃie în 1950, datorită
proprietăŃilor mecanice şi capacităŃii de
conformare superioare, ca şi a preŃului de
cost redus.
Aliajele din oŃel inoxidabil utilizate
în ortodonŃie sunt de tip 18 - 8 austenitice,
conŃinând 18% crom, 8% nichel şi 0,2
carbon şi au numele comercial de
 Aspecte generale ale tratamentului ortodontic
Stainless Steel (SS). Cromul formează un
strat aderent, subŃire, de oxizi de pasivare,
care îi conferă aliajului rezistenŃă la
coroziune, blocând difuzia oxigenului în
straturile inferioare ale aliajului. Atomii de
carbon, crom şi nichel sunt încorporaŃi într-
o soluŃie solidă, formată din atomi de fier.
Atomii de nichel nu formează legături
interatomice puternice, existând
posibilitatea crescută de eliberare "in vivo"
a acestor atomi, afectând
biocompatibilitatea materialului.
Aliajele din oŃel inoxidabil sunt
supuse unui tratament termic între 400 -
500°C, pentru eliminarea tensiunilor
reziduale acumulate pe parcursul
prelucrării şi pentru creşterea rezistenŃei
materialului. Acest tratament termic nu
trebuie să se desfăşoare la temperaturi
mai mari de 650°C, deoarece determin ă o
recristalizare rapidă şi o reducere
considerabilă a proprietăŃilor acestui aliaj.
Arcurile ortodontice SS prezintă cel
mai mare modul de elasticitate (în
tracŃiune şi în flexiune de 200 GPa) şi o
limită de elasticitate crescută (în tracŃiune
între 1,30 - 1,89 GPa), ceea ce îi conferă o
rezistenŃă şi o rigiditate mare, favorabile
ancorajului şi controlului dinŃilor. Pe aceste
arcuri se pot suda alte dispozitive, cu un
plus de material, pentru a creşte rezistenŃa
la nivelul punctelor de sudură.
Arcurile ortodontice SS sunt
indicate în fazele tratamentului fix
poliagregat (tehnica Edgewise, tehnica
Straight wire, tehnica linguală) de
închidere sau de deschidere a spaŃiilor, de
retracŃie în grup, de tracŃiuni dentare
(permite îndoiturile pe arc) sau în faza de
finisare, datorită rezistenŃei şi rigidităŃii
crescute şi a stabilităŃii arcului în timpul
activării.
Aliajele de beta-titanium au fost
introduse în 1980 de către Burstone şi
Goldberg, pentru potenŃialul de generare a
forŃelor mici, comparativ cu aliajele din oŃel
inoxidabil şi cu aliajele de cobalt-crom-
nichel. Arcurile din aliaje de beta-titanuim
au fost introduse în ortodonŃie de către
compania Ormco (Glendora, CA, USA),
sub numele comercial de TMA (Titanium
Molibden Alloy).
Titanul este un metal uşor, cu
rezistenŃă mare la coroziune şi prezintă
234
două sisteme: α-titanium hexagonal
(882°C) şi β-titanium cubic (temperaturi
joase).
Sunt larg utilizate pentru
implanturile dentare, au o rezistenŃă
crescută la coroziune, sunt bine tolerate
de organismul uman, sunt aproape la fel
de rezistente ca aliajele din oŃel inoxidabil,
dar nu sunt la fel de rigide. Pentru
compensarea acestei deficienŃe,
dispozitivele din titan pur (99 - 99,5%)
trebuie să aibă dimensiuni mai mari.
Aspectul aliajului de titan nu este la
fel de estetic ca aliajul din oŃel inoxidabil,
iar pentru creşterea rezistenŃei există
metode de suprafaŃă şi de suflare.
Tratamentul termic al arcurilor aplicat de
ortodont este contraindicat, în schimb,
tratamentul termic realizat de către
producător la aproximativ 700 - 730°C
este favorabil. Arcurile ortodontice TMA
sunt compuse din titan 79%, molibden
11%, zirconium 6% şi etan 4%, iar
molibdenul este elementul care
stabilizează faza beta a aliajului la
temperatura camerei.
Arcurile ortodontice TMA (Beta
titanium - American Ortodontics, Bendaloy
– RMO, Resolve - GAC) prezintă un modul
de elasticitate mediu (în tracŃiune de 72
GPa şi în flexiune de 64,8 GPa) şi o limită
de elasticitate medie (în tracŃiune de 0,45
GPa şi în flexiune între 0,72 - 1,17 GPa),
ceea ce îi conferă o rezistenŃă şi o
rigiditate mai mică decât a arcurilor din
oŃel inoxidabil. Prezintă o rezistenŃă
crescută la coroziune şi este singurul aliaj
care permite sudura electrică a altor
dispozitive (arcuri compuse). Sunt
biocompatibile pentru că nu conŃin nichel
şi prezintă un strat subŃire aderent de
dioxid de titan în suprafaŃă. Au o excelentă
capacitate de conformare, datorată
structurii cubice (faza beta). Arcurile
ortodontice TMA au cel mai mare
coeficient de fricŃiune, obŃinut printr-o
procedură de expunere ionică de
suprafaŃă.
Arcurile ortodontice TMA sunt
indicate în toate fazele tratamentului fix
poliagregat (tehnica bioprogresivă
Ricketts, tehnica linguală) şi declanşează
forŃe mai mici decât arcurile din oŃel
inoxidabil. Sunt posibile îndoiturile pe arc
datorită flexibilităŃii superioare (flexiune
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
maximă de 25° înaintea deform ării),
rigidităŃii şi maleabilităŃii medie. Controlul
torque-ului din fazele intermediare se
realizează prin forŃe moderate.
Un dezavantaj al arcurilor
ortodontice din beta-titanium este acela că
sunt cele mai scumpe arcuri de pe piaŃă.
De asemenea, aceste arcuri se
degradează în prezenŃa soluŃiilor
fluorurate utilizate pentru igiena orală.
Arcurile din aliaje de cobalt-crom-
nichel au fost introduse în ortodonŃie în
1950 de către compania Elgiloy, companie
care iniŃial producea resorturi pentru
ceasuri. Aceste arcuri prezintă o
elasticitatea apropiată aliajelor din oŃel
inoxidabil, de aproximativ 20. Au fost
introduse patru tipurile de arcuri, după
culori, în funcŃie de rezilienŃă: albastru
(uşoare), galben (ductile), verde
(semireziliente) şi roşu (reziliente).
Producătorul susŃine că toate cele patru
tipuri de arcuri au aceeaşi compoziŃie
chimică, diferenŃele dintre proprietăŃi fiind
date de modalitatea diferită de procesare.
Arcurile ortodontice Elgiloy blues
sunt cele mai folosite în tratamentul fix
poliagregat a tehnicii Edgewise, permit
realizarea buclelor pe arc, iar după
aplicarea tratamentului termic, creşte
considerabil duritatea şi rezilienŃa. Acest
tratament termic se poate realiza cu un
aparat special livrat de producător sau
după introducerea acestuia într-un cuptor,
timp de 10 minute.
Aliajele de cobalt-crom-nichel sunt
folosite în confecŃionarea dispozitivelor
Quad-helix, utilizate pentru expansiunea
uşoară maxilară sau pentru rezolvarea
angrenajului invers în dentiŃia temporară
sau mixtă.
Arcurile din aliaj nichel-titan au fost
introduse în ortodonŃie în 1970, fiind
create de către Beuker şi colab., iar
primele arcuri numite Nitinol au fost
produse de Unitek Corporation (astăzi 3M
Unitec, Monrovia, CA, USA) şi de Naval
Ordnance Laboratory.
Aliajul de nichel-titan (55% nichel şi
45% titan) este rezultatul transformării ce
poarta numele metalurgistului german
Adolf Martens. Structura pe care o
prezintă aliajul de nichel-titan a fost
235
asociată cu cea a unui schelet de hering.
Aliajul de nichel-titan parcurge o
transformare martensitică, care se
bazează pe martensita termoelastică, care
apare în urma transformării austenitei, într-
o faza de temperatură înaltă. Faza
austenitică a aliajului de nichel-titan îi
conferă supraelasticitatea, iar faza
martensitică îi conferă memoria formei.
Prin această metodă, se obŃin arcurile
ortodontice.
Aliajele de nichel-titan cu memoria
formei se bazează pe calitatea acestora
de a trece din faza austenitică în faza
martensitică, sub influenŃa temperaturii.
Dacă aliajul rămâne sub temperatura de
transformare, sârmă martensitică permite
o deformare permanentă. Dacă
temperatura creşte, sârmă revine brusc la
forma iniŃială. Răcirea după această
temperatură nu mai produce deformarea
sârmei. Procesul este reversibil şi poate fi
reprodus de nenumărate ori. Efectul
memoriei formei a arcurilor de nichel-titan
durează cât are loc fenomenul de
maleabilizare. Când atomii reŃelei alunecă
unul peste celălalt, cu o unitate celulară
completă, se produce transformarea
ireversibilă. Dacă se lucrează la rece,
arcurile activate termic îşi pierd
capacitatea de a răspunde la temperatura
corpului, datorită elasticităŃii lor crescute.
Arcurile cu memoria formei pot fi
modelate corespunzător, ridicând
temperatura peste transformarea
permanentă, încălzind arcul într-o formă,
pentru o anumită perioadă de timp, la
500°F (260°C). Varia Ńiile de procedură au
produs arcuri care au proprietăŃi diferite pe
lungimea lor. Adăugând un al treilea metal
(cuprul sau cobaltul), temperatura poate
scădea până la -330°F (-200°C), se
reduce diferenŃa dintre răcire şi încălzire
(scăderea histerezei) şi se aduce
temperatura aproape de temperatura
cavităŃii orale.
Memoria formei arcurilor de nichel-
titan depinde foarte mult de temperaturile
practicate în timpul trecerii între cele două
faze şi este doar parŃial înŃeleasă. Se
presupune că ar fi determinată de
capacitatea arcului de a-şi modifica forŃele
de legături interatomice, în funcŃie de
temperatură. Acest fenomen de tranziŃie a
formei poate fi datorat tranziŃiei din
 Aspecte generale ale tratamentului ortodontic
structura cristalină, în momentul deformării
şi răcirii. În momentul încălzirii, structura
revine la starea iniŃială şi produce o
modificare masivă a proprietăŃilor arcului.
Adăugarea cuprului permite arcului
să declanşeze forŃe mai mari, iar a
carbonului permite controlul proprietăŃilor
de revenire (springback) a elementelor
interstiŃiale dizolvate (atomi mici ca O, N şi
C), care întrerup matricea. Oxigenul
formează oxidul de nichel-titan (Ti4Ni2Ox),,
care scade elasticitatea aliajului şi devine
susceptibil la coroziune şi fisuri. Azotul,
folosit pentru protejarea şi întărirea
aliajului, se comportă ca şi oxigenul.
Aliajele de nichel-titan prezintă
patru caracteristici importante:
- modul de elasticitate scăzut, de
aproximativ 35 – rigiditate mică şi
elasticitate mare;
- deformare elastică foarte mare – cu 20%
mai mare faŃă de aliajele din oŃel
inoxidabil;
- efect de memoria formei;
- supraelasticitate (pseudoelasticitate) –
modificări mari de formă, cu solicitare
mecanică mică.
Aliajele de nichel-titan au un
conŃinut mare de nichel şi pot elibera
suficient nichel în mediul oral pentru a
produce reacŃii alergice. Titanul este un
element biocompatibil. Cei mai frecvenŃi
alergeni din practica ortodontică sunt
reprezentaŃi de nichel, crom şi cobalt.
Caracterul biocompatibil al aliajelor de
nichel-titan a fost îmbunătăŃit, după
evoluŃia industriei aliajelor din ultimele
decenii. În ceea ce priveşte citotoxicitatea
aliajelor de nichel-titan, încă nu s-a ajuns
la o concluzie definitivă şi clară în acest
sens.
Firmele producătoare au propus
diferite metode de obŃinere şi prelucrare a
arcurilor nichel-titan, pentru limitarea
efectelor negative ale coroziunii. Astfel, au
apărut arcurile fizionomice de nichel-titan,
placate cu strat protector din teflon, răşini
compozite sau dioxid de zirconiu, care nu
afectează proprietăŃile mecanice ale
arcurilor, dar reduc coroziunea şi satisfac
cerinŃele fizionomice ale pacienŃilor.
Arcurile americane NiTi (52%
nichel, 45% titan şi 3% cobalt) prezintă un
modul de elasticitate scăzut (în tracŃiune
236
de 34,5 GPa şi în flexiune între 38 - 55
GPa) şi o limită de elasticitate scăzută (în
tracŃiune de 0,34 GPa şi în flexiune de
0,56GPa), ceea ce îi conferă o anumită
fragilitate faŃă de arcurile din oŃel
inoxidabil.
ProprietăŃile de elasticitate
crescută în flexiune şi torsiune şi memoria
formei permit arcurilor NiTi să fie indicate
în fazele tratamentului fix poliagregat
(tehnica Straight wire) de aliniere şi
nivelare (rotunde pe secŃiune), producând
forŃe lejere constante şi continue cât şi în
realizarea controlului precoce a torque-ului
(rectangulare pe secŃiune), producând
forŃe moderate. Arcurile NiTi nu se pot
utiliza în toate fazele tratamentului
ortodontic fix, pentru că nu sunt posibile
îndoiturile, curburile şi sudurile altor
elemente auxiliare pe arc, nici tracŃiunile
dinŃilor sau intermaxilare, datorită rigidităŃii
medii a arcului, care determină o
stabilitate insuficientă în timpul activării
arcului.
Pe lângă arcul NiTi american, la
începutul anilor `80 au fost introduse alte
două noi tipuri de arcuri din aliaj de nichel-
titan: Japanese NiTi (GAC) şi Chinese NiTi
(Ormco). După 1990, a fost introdus un alt
tip de aliaj (Neo Sentalloy), aliaj cu
memorie reală a formei la temperatura
mediului oral (GAC).
Arcurile Chinese NiTi sunt
superioare arcurilor NiTi americane,
datorită efectului de detenŃă (cantitatea de
revenire la poziŃia de repaus după
activare), a rigidităŃii şi a momentului
maxim de flexiune. Astfel, la o activare de
80°, deformarea arcului Chinese NiTi este
de 7°, fa Ńă de 28° a arcului NiTi american
şi de 64° a arcului SS, iar efectul de
detenŃă a arcului este de 73°, fa Ńă de 52° a
arcului NiTi american şi de 16° a arcului
SS, ceea ce îi permite revenirea la forma
iniŃială.
Rigiditatea medie a arcului Chinese
NiTi este de 73%, faŃă de 36% a arcului
NiTi american şi a arcului SS, fiind în
funcŃie de cantitatea de activare a arcului.
Momentului maxim de flexiune a arcului
Chinese NiTi este de 91%, faŃă de 65° a
arcului NiTi american şi de 20° a arcului
SS, ceea ce îi permite redresarea după
activare.
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
Arcurile Chinese NiTi sunt indicate
în fazele tratamentului fix poliagregat de
aliniere şi nivelare şi a controlului torque-
ului, datorită caracteristicilor mecanice
unice.
Arcurile Japanese NiTi (Miura) sunt
superioare arcurilor NiTi americane,
datorită calităŃii de superelasticitate, a
efectului excelent de detenŃă şi a efectului
de memoria formei.
ProprietăŃile mecanice ale arcurilor
Japanese NiTi depind de structura lor
cristalografică: modul de elasticitate de 80
GPa în faza austenitică şi de 30 GPa în
faza martensitică; limită de elasticitate de
600 MPa în faza austenitică şi de 100M
Pa în faza martensitică.
Arcurile Japanese NiTi produc forŃe
lejere şi constante, fiind indicate în fazele
tratamentului fix poliagregat de aliniere şi
nivelare, datorită flexiunii superioare a
arcului.
Arcurile NiTi bioforce dezvoltă forŃe
de rupere dintre părŃile anterioară şi
posterioare ale arcadei dentare.
Arcurile turbo wire TM (Ormodent)
rectangulare sunt superelastice, prezintă o
flexiune maximă de 88° înaintea deform ării
permanente şi o rigiditate relativă de 0,16.
Sunt utilizate în fazele tratamentului fix
poliagregat de control a torque-ului şi în
corecŃiile malpoziŃiilor dentare severe,
utilizându-se brackets metalici cu slot 18 x
25 inch sau 22 x 28 inch sau brackets
ceramici.
Arcurile Cooper NiTi® sunt
cunoscute pentru producerea nivelului de
forŃe distincte în deplasările dentare,
datorită proprietăŃilor de superelasticitate
şi de memoria formei (tehnica linguală).
Se prezintă în forme diferite, în
funcŃie de temperatura de transformare a
nivelului de forŃe distincte: 15° Copper
NiTi® superelastică tip 1; 27° Copper NiTi ®
superelastică tip 2; 35° Copper NiTi ®
termoactivă tip 3; 40° Copper NiTi ®
termoactivă tip 4 – Ormodent.
Arcurile Cooper NiTi® produc forŃe
constante la un nivel de minimă activare,
sunt foarte rezistente la deformare şi
acŃionează ca un resort. Arcurile Copper
237
NiTi® tip 1 şi tip 2 dezvoltă forŃe mari şi
sunt utilizate foarte rar şi numai la pacienŃii
cu periodonŃiu normal. Arcurile Copper
NiTi® tip 3 dezvoltă forŃe lejere şi sunt
utilizate la pacienŃii cu periodonŃiu local
anormal. Arcurile Copper NiTi® tip 3
dezvoltă forŃe intermediare şi sunt utilizate
la pacienŃii cu periodonŃiu compromis.
Arcurile Titan Niobium (NTA -
Ormodent) formate din aliaje de titan-
niobium (55% titan şi 45% niobium) sunt
solide, maleabile şi ductile la temperatură
ambientului. Densitatea aliajului este de
5,7g/cm3, modulul de elasticitate este de
62,05 GPa şi prezintă o mare rezistenŃă la
fracturare, rigiditate superioară, tendinŃă
moderată de deformare, menŃine forma
arcadei şi sunt biocompatibilitate (nu
conŃin nichel). Arcurile Titan Niobium sunt
utilizate în fazele finale ale tratamentului
fix poliagregat (faza de intercuspidare fără
elastice verticale), datorită controlului
mişcărilor dentare prin rigiditate suficientă
a arcului.
Dezavantajele tipurilor de arcuri din
aliaje de nichel-titan constau în faptul că la
nivelul lor nu se pot realiza îndoituri şi nu
se pot suda alte dispozitive auxiliare.
Microimplantele ortodontice au
fost introduse în ortodonŃie pentru a obŃine
controlul maxim al ancorajului ortodontic,
factor decisiv în succesul tratamentului.
Edward Angle (1900) utiliza pentru
controlul ancorajului forŃe egale sau
opuse. TradiŃional, ancorajul ortodontic a
fost întărit prin mărirea numărului de dinŃi
bilateral, prin utilizarea musculaturii, a
aparatelor extraorale sau prin utilizarea
osului alveolar. Ancorajul cu aparatele
extraorale a fost compromis, datorită
cooperării slabe cu pacientul, în vederea
purtării headgear-ului timp de 20 de ore pe
zi. Astfel, clinicienii au căutat o altă
modalitate de ancoraj. Ancorajul intraoral
reprezenta soluŃia ideală, dar era dificil de
obŃinut, deoarece împiedicarea mişcării
dinŃilor în ambele arcuri dentare nu era
posibilă. Astfel, clinicienii au căutat o
modalitate de utilizare a ancorajului
scheletal.
În 1945, Gainsforth şi Higley a
utilizat şurubul vitallium ca ancoraj în
ramul mandibular, pentru distalizarea
 Aspecte generale ale tratamentului ortodontic
dinŃilor superiori cu ajutorul elasticelor, iar
Brånemark în 1969 a introdus implantele
dentare osteointegrate pentru
repoziŃionarea dinŃilor. În ultima decadă, în
Europa şi Asia s-a utilizat un şurub mic de
titan, ca implant palatinal pentru ancorajul
absolut, uşor de plasat, cu cost redus şi cu
riscuri scăzute, care a reprezentat o
măsură mai puŃin invazivă, fiind utilizată şi
la copii.
În 1970, Linkow este primul care
propune ancorajul scheletal ortodontic, de
tipul implantului endosos lamă, plasat în
aria molară mandibulară, ca ancoraj
pentru elasticele de clasa a II-a. În 1983,
Creekmore şi Eklund utilizează şurubul
vitallium introdus în maxilar între incisivii
superiori, înaintea spinei nazale anteriore.
Roberts utilizează două implante de titan
în regiunea retromolară, pentru ancorajul
în închiderea spaŃiului de extracŃie a
molarului prim permanent inferior. Block
introduce implantul palatinal, iar Wehrbein
Orthosystem-ul cu interfaŃă
osteointegrativă, cu trei proceduri
chirurgicale palatinale. În 1997, Kanomi
utilizează minişurubul pentru ancorajul
scheletal, în cazurile cu intruzie a dinŃilor
anteriori. În 1998 apare opŃiunea
ancorajului scheletal zigomatic, iar în 1999
Umemori aduce în discuŃie minişurubul
pentru corectarea ocluziei adânci.
Birte Melsen (1999) a utilizat primul
şurub cu diametru de 2 mm, numindu-l
mini implant, iar Park şi Bae (2002) a
utilizat pentru prima dată şurubul cu
diametru de 1,2 mm, numindu-l
microimplant. Prefixul micro vine din limba
greacă, iar prefixul mini este din limba
engleză. Implantologii utilizează termenul
de mini implant, iar diametrul acestuia este
mai mare decât cel ortodontic. Pentru
ancorajul ortodontic convenŃional
(transpalatinal, lingual, etc.) clinicienii
utilizează termenul TAD. OrtodonŃii preferă
utilizarea termenului de microimplant
pentru şuruburile implantate ca ancoraj
scheletal.
Kyung în 2003 a dezvoltat
microimplantele Absoanchor, cu un design
specific a capului şurubului pentru
aplicarea sârmei de ligatură sau a
elasticilor. În 2005 apar pe piaŃa SUA 10 -
15 sisteme de microşuruburi pentru
ancorajul ortodontic (Absoanchor, Dentos
238
Inc., Daegu, Korea, etc.), utilizate pentru
mişcările dentare, retracŃia de grup,
distalizări sau mezializări molare, intruzie
sau extruzie, corectarea planului de
ocluzie, înghesuiri moderate, controlul
vertical.
Microimplantele sunt confecŃionate
oŃel 1.4441 (OMI) sau din aliaj de titan (Ti-
6AL-4V), prezintă rezistenŃă mecanică
superioară şi au proprietăŃi biocompatibile
(bioactive, bioinerte şi biotolerate).
Şurubul implant este o piesă
simplă care transformă mişcarea de rotaŃie
în mişcare de translaŃie. Şurubul este
format dintr-un miez, helix şi un cap, care
este componenta cea mai importantă a
funcŃionării şurubului. Capul este expus
intraoral, înafara dentiŃiei şi nu interferă cu
mişcarea dentară. Capul prezintă un cârlig
pentru ataşarea forŃelor ortodontice. Pe
capul şurubului se aplică forŃe directe
(elastice, arcuri spiralate) sau indirecte
(elemente colate) între 200 - 400g. Capul
şurubului este diferit ca formă, după tipul
de ligatură aplicată, direcŃia de tracŃiune,
controlul tridimensional şi are efect în
distribuŃia stresului. Gâtul şurubului este
componenta transmucosală, iar corpul
şurubului este componenta subperiostală.
Lungimea şurubului variază între 5
- 12 mm şi are efect în distribuŃia stresului.
Lungimea şurubului de tip regular este de
5 - 7 mm partea care intră în os şi de 1
mm interfaŃa implant-Ńesuturi moi (gâtul
cilindrului). Lungimea şurubului de tip lung
este de 5 - 6 mm partea care intră în os şi
de 2 - 4 mm interfaŃa implant-Ńesuturi moi
(gâtul cilindrului). Alegerea lungimii
şurubului se face, de obicei, după condiŃii
variabile locale ale Ńesuturilor moi
(măsurarea grosimii mucoasei orale fixe
sau mobile), locul plasării şi direcŃia
polasării faŃă de os (direcŃie diagonală sau
perpendiculară).
Diametrul şurubului variază de la
1,2 mm la 2,7 mm şi semnifică efectul
distribuŃiei stresului în os. Alegerea
diametrului şurubului se face, de obicei,
după distanŃa inter-radiculară, calitatea
osului şi după locul plasării. Diametrul
şurubului de tip microimplant este de 1,4
mm în centru şi de 1,6 mm în aria
cervicală, se plasează în zona anterioară
alveolară şi poate tolera 150g forŃe
ortodontice. Diametrul şurubului de tip
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
regular implant este de 1,6 mm în centru şi
de 2 mm în aria cervicală şi se plasează în
zona osului cu calitate adecvată.
Diametrul şurubului de tip lat implant este
de 1,8 mm în centru şi de 2,2 mm în aria
cervicală, se plasează în zona osului cu
calitate inadecvată şi poate tolera 350g
forŃe ortodontice.
Microimplantele ortodontice se
utilizează ca ancoraj în edentaŃii, când nu
sunt suficienŃi dinŃi pentru un ancoraj
convenŃional, pentru înlocuirea headgear-
ului cu ancorajul intraoral, în deplasarea
asimetrică a unui grup de dinŃi (distalizare
sau mezializare), în deplasarea dinŃilor în
spaŃiile edentate cu regenerarea osului
alveolar şi în închiderea spaŃiului de
extracŃie, în verticalizarea şi intruzia
molarilor inferiori, în intruzia molarilor
superiori, în extruzia caninilor incluşi, sau
ca alternativă a chirurgiei ortognatice.
Ligaturile metalice sunt
elementele prin care arcul ortodontic
principalul este angajat şi menŃinut în slot-
ul brackets-lor, au diametrul de 0.010 sau
0.011 şi permit glisarea dinŃilor pe direcŃia
arcului, existând o fricŃiune relativă între
arc şi brackets.
Resorturile ortodontice de
deschidere sau de închidere a spaŃiilor
dentare sunt confecŃionate din aliaje din
oŃel inoxidabil (rezistenŃă mecanică), din
aliaje de nichel-titan (mecanică de glisare
ameliorată) sau din aliaje de beta-titanium
(diminuarea traumatismului dentar).
Eficacitatea şi continuitatea forŃei
resorturilor este proporŃională cu lungimea
şi locul aplicării acestuia.
Disjunctoarele sunt acele
elemente care generează forŃe ortodontice
mari, necesare expansiunii suturii medio-
palatine. Sunt confecŃionate din aliaje din
oŃel inoxidabil sau din aliaje de nichel-titan.
2. Biomaterialele ceramice
utilizate în tehnicile ortodontice fixe sunt
reprezentate de brackets-i ceramici.
Brackets-i ceramici sunt produşi
din oxid de aluminiu de înaltă puritate
(alumina), fiind disponibili atât în forma
239
policristalină cât şi în forma monocristalină
(saphire).
Brackets-i din alumină policristalină
sunt produşi prin combinarea unui liant
corespunzător cu particulele de oxid de
aluminiu, astfel încât amestecul să poată fi
turnat în formă de brackets. Acest
amestec este supus unui tratament termic
la 1800°C pentru topirea liantului şi
sintetizarea materialului. Ulterior, slot-ul
este realizat cu ajutorul unor dispozitive de
secŃionare. Apoi, bracket-ul este din nou
supus unui tratament termic, pentru
eliminarea tensiunilor apărute în timpul
realizării slot-ului şi a imperfecŃiunilor de
suprafaŃă.
În urma procesului de sintetizare,
bracket-ul dobândeşte o anumită
transluciditate, ca urmare a scăderii
indicelui de refracŃie. ProprietăŃile optice şi
transluciditatea sunt invers proporŃionale.
Astfel, cu cât particulele din compoziŃie
sunt mai mari, cu atât este mai mare
transluciditatea. Cu cât mărimea
particulelor se apropie de 30µm, rezistenŃa
materialului scade considerabil.
Tratamentul termic aplicat după
confecŃionarea slot-ului trebuie realizat cu
atenŃie, pentru a nu permite creşterea
granulelor, care duc la o degradare
semnificativă a proprietăŃilor fizice.
Primul pas în confecŃionarea
brackets-lor saphire a fost răcirea uşoară
a oxidului de aluminiu de înaltă puritate,
topit la temperaturi mai mari de 2000°C.
Materialul rezultat, sub formă de bară sau
tijă este transformat în brackets prin
tăierea cu instrumente diamantate, laser
sau dispozitive ultrasonice. Apoi, brackets-
i sunt supuşi unui tratament termic, pentru
înlăturarea imperfecŃiunilor de suprafaŃă şi
a tensiunilor din timpul prelucrării. Aceşti
brackets conŃin mai puŃine impurităŃi
comparativ cu cei din alumină
policristalină. De asemenea, prezintă o
claritate optică excelentă, datorată
absenŃei limitelor interne dintre granule, au
un nivel mic de birefringenŃă, datorat
variaŃiei indicelui de refracŃie pe direcŃie
cristalografică.
3. Biomaterialele polimerice
utilizate în tehnicile ortodontice fixe sunt
reprezentate de brackets-i din materiale
plastice, module elastice, ligaturi
 Aspecte generale ale tratamentului ortodontic
elastomerice şi catene elastice. După
denumire, polimerii sunt formaŃi din
numeroase (poli) unităŃi (meri) şi aproape
toate materialele plastice şi elastomerice
utilizate actual sunt ranforsate cu
substanŃe solide anorganice.
Brackets-i din materiale plastice
au fost fabricaŃi din policarbonate şi au fost
introduşi în 1970. IniŃial, realizaŃi din răşini
acrilice, apoi din policarbonaŃi, au fost
acceptaŃi de către ortodonŃi ca alternativă
fizionomică la brackets-i metalici, dar de
scurtă durată, datorită inconvenienŃelor
multiple.
Materialele plastice sunt în general
realizate din copolimeri sintetici ai câtorva
polimeri de bază sau ca amestecuri în
care sunt combinaŃi câŃiva polimeri
sinterizaŃi separaŃi.
Brackets-i din policarbonate
prezintă multe inconvenienŃe, cum ar fi:
modificările de culoare, mirosurile
neplăcute, lipsa de rezistenŃă, rigiditatea
care determină probleme de adeziune,
ruperea aripioarelor şi deformarea
permanentă sub o forŃa constantă
fiziologică.
Brackets-i policarbonaŃi
autoligaturanŃi generează forŃe fricŃionare
statice şi cinetice mult mai mari decât cei
din aliaje din oŃel inoxidabil autoligaturanŃi.
În momentul exprimării torque-ului,
brackets-i suferă deformări.
Pentru a compensa lipsa de
rezistenŃă şi rigiditatea brackets-lor
policarbonaŃi au fost introduşi brackets-i
din poliuretan medical de nivel înalt şi
brackets-i din poliuretan ranforsaŃi cu
ceramică, fibre de sticlă sau loturi
metalice. Brackets-i din policarbonate cu
umplutură au fost introduşi ca urmare a
sesizării apariŃiei fracturilor de smalŃ
produse în urma folosirii brackets-lor
ceramici. Brackets-i din policarbonate cu
slot metalic sunt capabili să redea torque-
ul fără a se deforma, dar prezintă
probleme privind integritatea zonei
periferice a slot-ului. Aceşti brackets au un
modul de elasticitate redus, favorabil în
momentul decimentării brackets-lor,
efectul fiind asemănător cu cel al brackets-
lor metalici.
240
Modulele elastice au fost
introduse în urmă cu patru decenii şi au
fost repede acceptate de către ortodonŃi.
Modulele elastice prezintă un potenŃial
ridicat de acumulare a plăcii bacteriene şi
scădere a forŃelor pe care le exprimă,
motiv pentru care în ultimul deceniu a
crescut interesul pentru brackets-i
autoligaturanŃi.
Pentru minimalizarea capacităŃii de
acumulare a plăcii bacteriene, au fost
introduse ligaturi elastice care eliberează
fluor, pentru a preveni apariŃia cariei
dentare la nivelul marginilor de smalŃ.
Pentru eficacitatea forŃelor pe care le
degajă, modulele elastice se pot schimba
mai des, scurtându-se intervalul de purtare
al acestora. Modulele elastice trebuie
evitate în etapele de tratament în care
necesită o angajare totală a arcului în
brackets şi înlocuite cu ligaturi metalice din
aliaje din oŃel inoxidabil.
Ligaturile elastomerice reprezintă
principalul mijloc de angajare şi menŃinere
a arcului ortodontic în slot-ul brackets-lor.
Ligaturile elastomerice şi catenele
elastice sunt realizate din poliuretani.
IniŃial, se obŃine un compus intermediar
sub forma unui polimer cu greutate joasă
(poliester sau polieter). Acesta este pus în
reacŃie cu un diizocianat aromatic, pentru
a obŃine un prepolimer. Acesta este
vulcanizat la nivelul grupărilor izocianat,
prin reacŃie cu alcooli sau glicoli.
Polimerii prezintă o elasticitate
asemănătoare cauciucului şi au lanŃuri
lungi şi structuri încrucişate. ForŃa de
revenire, care stă la baza acestui
comportament elastic, provine din
scăderea entropiei asociată cu
distorsiunea lanŃurilor macromoleculare.
Mobilitatea locală a acestor polimeri
trebuie să fie redusă, pentru a permite
revenirea la forma iniŃială. Ligaturile
elastomerice şi catenele elastice sunt
obŃinute prin procedee diferite (prin injecŃie
şi turnarea în forme), iar compoziŃia
polimerică variază după firmele
producătoare.
Ligaturile elastomerice sunt
preferate de către ortodonŃi, pentru
aplicarea uşoară a acestora, producerea
de forŃe scăzute, precum şi pentru
aspectul atractiv şi confortul pentru
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
pacienŃi. Ligaturile elastomerice sunt
eficiente pe parcursul fazelor de aliniere şi
nivelare ale tratamentului ortodontic, dar
pierderea rapidă a forŃei exprimate şi
deformarea acestora periclitează fazele de
derotaŃie dentară şi exprimarea torque-
ului. Când diametrul ligaturilor
elastomerice este mic pentru o anumită
masă de elastomer, forŃa degajată creşte.
Catenele elastice au dezavantajul
de a nu fi inerte în cavitatea orală. Apa
acŃionează ca un plastifiant, slăbind forŃele
intermoleculare şi determinând o şi pentru sistemele adezive ortodontice.
degradare chimică. Acest efect poate fi
atribuit hidrolizei esterilor sau eterilor din
structura materialului.
Catenele elastice prezintă diferenŃe
semnificative ale forŃelor pe care le
produc, datorită tehnicilor diverse de
obŃinere, a aditivilor încorporaŃi în
poliuretani şi a caracteristicilor morfologice
sau dimensionale ale catenelor. Catenele
elastice produc forŃe discontinui, care
diminuă în timpul purtării lor şi pierd din
eficacitate. Ca urmare a acestor
inconvenienŃe, au fost introduse resorturile
magnetice sau din aliaje de nichel-titan,
care necesită o monitorizare mai redusă a
pacientului şi au un interval de acŃiune
mult mai mare.
B. Tehnicile ortodontice fixe
necesită fixarea temporară a elementelor
de agregare (inele ortodontice şi brackets)
pe dinŃi, pentru care se folosesc anumite
materiale de lucru.
Polimerii adezivi ortodontici sunt
utilizaŃi pentru colajul brackets-lor pe dinŃi,
care reprezintă una dintre cele mai
importante etape ale tratamentului
ortodontic.
AcurateŃea colării depinde de
calitatea izolării dinŃilor, a suportului unde
se efectuează colarea şi a materialului
utilizat. Colarea bracket-ului la nivelul
smalŃului este o problemă critică pentru
ortodonŃi, datorită necesităŃii obŃinerii unei
legături stabile între brackets şi smalŃ.
Principiul biomecanic se referă la
asigurarea unei interfeŃe relativ neelastică,
care va transfera dintelui forŃa aplicată
bracket-ului, prin încărcarea acestuia cu
arcul ortodontic, fără a-i depăşi
241
capacitatea adezivă. Un sistem adeziv-
brackets trebuie să fie capabil să suporte
o solicitare între 6 - 8 MPa. Pentru a
îmbunătăŃi retenŃia, este recomandabil să
se aleagă o bază de colare mai mare, un
brackets mai mare sau talpa bracket-ului
să fie în prealabil microcondiŃonată. Nu
există protocoale standardizate pentru
testarea clinică a adezivilor ortodontici sau
brackets-lor.
Introducerea în 1950 a sistemelor
compozite pentru tratamentul cariilor
dentare a reprezentat un punct de pornire
Primul adeziv utilizat a fost o răşină
epoxidică, apoi s-au folosit polimeriuretanii
şi răşinile acrilice.
Răşinile diacrilice compozite au
avut o largă utilizare la iniŃierea colării
brackets-lor în ortodonŃia modernă.
Acestea sunt alcătuite dintr-un monomer
de bază, la care variază componenta
organică. Răşina diacrilică compozită este
un polimer adeziv cu priză chimică, care
se prezintă sub formă de sistem
monocomponent sau bicomponent şi
prezintă o serie de proprietăŃi speciale:
- aderenŃă la bazele ataşelor (brackets,
butoni);
- timp de priză convenabil;
- îndepărtare facilă a excesului de
material;
- nu se produce fracturarea smalŃului la
decolarea ataşelor;
- insolubilitate în mediul oral.
Sistemul adeziv bicomponent a fost
primul sistem adeziv testat. Mixarea
componentelor (pasta şi lichidul) producea
porozitatea de suprafaŃă şi apariŃia
golurilor de aer în material, iar
manipularea era greoaie, fapt pentru care
au fost eliminate de către ortodonŃi. De
asemenea, compozitele fotopolimerizabile
amestecate după modelul celor cu priză
chimică nu s-au dovedit a fi mai bune,
deoarece prezentau aceleaşi
inconveniente, iar polimerizarea nu
depăşea nivelul de 55% al materialului.
Principiul adeziunii neomogene a
fost introdus în ortodonŃie odată cu apariŃia
sistemelor no-mix, create pentru a înlătura
inconvenientele sistemelor în două faze şi
de a reduce timpul necesar aplicării
brackets-lor. Sistemele adezive one-phase
stabilesc, printr-un sistem de difuziune, un
 Aspecte generale ale tratamentului ortodontic
gradient de catalizare între suprafaŃa
smalŃului tratată chimic şi talpa brackets-
lor. În aceste condiŃii, rezistenŃa răşinii
este scăzută, datorită stabilirii unei reŃele
încrucişate, care favorizează adeziunea.
Gradul de polimerizare al acestor sisteme
este asemănător celor cu două faze.
Sistemele monomer
fotopolimerizabil utilizează lumina pentru a
declanşa priza materialului, iar gradul de
polimerizare depinde de timpul de
expunere, concentraŃia de fotoiniŃiator,
intensitatea luminii emise de sursa de
polimerizare, de lungimea de undă, de
maxima absorbŃiei şi de mărimea
particulelor umpluturii.
DistribuŃia spectrală a sursei de
lumină afectează în mod semnificativ
gradul de polimerizare al materialului.
Intensitatea luminoasă la nivelul absorbŃiei
maxime a lungimii de undă a - rezistenŃă mecanică bună;
fotoiniŃiatorului, ca şi durata expunerii la
lumină, au un mare impact asupra gradului
de polimerizare al răşinii. Împrăştierea
luminii la nivelul suprafeŃei compozitului cu
umplutură, poate reduce intensitatea razei
incidente, determinând o diminuare
semnificativă a conversiei la specimenele
cu grosime mică. Mărimea particulelor de
umplutură reprezintă un factor critic în
gradul de împrăştiere a luminii. Prin
fotopolimerizarea marginilor brackets-lor,
direcŃia gradientului de radicali liberi şi a
shrinkage sunt modificate comparativ cu
materialele cu priză chimică, no-mix.
ReacŃia rapidă de priză pentru straturile
relativ subŃiri, reduce masiv timpul în care
oxigenul de suprafaŃă se poate infiltra şi
dezactiva radicalii liberi produşi de
fotoiniŃiator. Astfel, se obŃine o adeziune
cu proprietăŃi mecanice superioare celor
cu priză chimică şi o bună sigilare
periferică.
Sistemele cu priză dublă (chimică
şi fotopolimerizabilă) combină avantajele
iniŃierii rapide a polimerizării cu gradul
mare de conversie al compozitelor cu
priză chimică. În cazul acelor sisteme,
polimerizarea este iniŃiată prin expunerea
suprafeŃei la o sursă de lumină vizibilă, iar
polimerizarea în masa materialului este
realizată prin mecanism chimic.
242
Cimenturi sunt utilizate pentru
fixarea inelelor ortodontice, în special pe
molari.
IniŃial, pentru cimentarea inelelor
ortodontice a fost utilizat cimentul fosfat de
zinc, alcătuit din pulbere - zinc, lichid - acid
fosforic şi apă. Acesta a prezentat multe
dezavantaje cum ar fi: efectul nociv al
acidului fosforic, timpul crescut de lucru,
necesitatea controalelor repetate pentru
evaluarea apariŃiei cariilor sau
decalcifierilor dentare, efectul negativ
pronunŃat asupra sănătăŃii periodontale,
necesitatea unui spaŃiu suplimentar pe
arcadă pentru a permite aplicarea.
ProprietăŃile ideale care trebuie să
le îndeplinească cimenturile ortodontice
sunt:
- rezistenŃă bună în mediul oral;
- rezistenŃă foarte bună prin microgravaj;
- proprietăŃi cario-statice;
- riscuri limitate la manipulare.
Clasificarea cimenturile ortodontice
se realizează după mai multe criterii:
După felul acidului:
- ciment pe bază de acid fosforic;
- ciment pe bază de acid policarboxilic.
După felul prizei:
- ciment fosfat de zinc;
- ciment silico-fosfat;
- ciment policarbonat sau poliacrilar de
zinc;
- ciment ionomer.
Cele mai indicate materiale pentru
cimentarea inelelor ortodontice sunt
cimenturile ionomerice de sticlă
(glassionomeri), formate din pulbere de
sticlă - alumino-silicaŃi şi lichid - polimeri ai
acidului policarboxilici nesaturaŃi (acrilic,
maleic, itaconic). Aceste cimenturi pot fi
autopolimerizabile sau fotopolimerizabile.
BIOMECANICA ORTODONTICĂ
Biomecanica studiază mişcările
sistemelor biologice, care nu răspund
direct legilor mecanicii pure. Dintele nu
este un corp inert, ci prezintă o structură
particulară, fiind implantat în osul alveolar
prin intermediul fibrelor periodontale
Sharpey.
Mişcările dentare sunt produse de
forŃe sau cupluri de forŃe şi rezultă o
succesiune de stări de echilibru. Astfel,
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
tratamentul ortodontic cu ajutorul
aparatelor ortodontice se bazează, în
principal, pe utilizarea forŃei ortodontice
pentru deplasarea dinŃilor în osul alveolar.
ForŃa este reprezentată de o
sarcină aplicată pe un obiect care tinde
să-l mişte într-o poziŃie diferită în spaŃiu.
Este o mărime vectorială caracterizată
printr-o direcŃie de acŃiune, intensitate, un
punct de aplicare, un sens, o durată şi un
ritm de aplicare. ForŃa este exprimată în
grame.
Două forŃe cu aceeaşi direcŃie de
acŃiune şi sens se cumulează. Două forŃe
cu aceeaşi direcŃie de acŃiune şi de sens
contrar, se anulează. În ortodonŃie,
descompunerea forŃei realizată după
paralelogramul forŃelor, se face în două
componente: una orizontală, paralelă cu
planul de ocluzie, care determină
mişcarea dentară şi alta verticală,
perpendiculară pe planul de ocluzie, care
determină reacŃia periodontală a dintelui.
Centrul de rezistenŃă este
reprezentat de un punct care se opune
mişcării unui obiect. Centrul de rezistenŃă
al unui dinte nu este acelaşi cu cel a unui
corp liber în spaŃiu, care are centrul de
rezistenŃă în centrul lui de greutate
(gravitaŃie). Localizarea centrului de
rezistenŃă al dinŃilor este în funcŃie de felul
dintelui, morfologia şi numărul rădăcinilor,
elasticitatea periodontală, implantarea şi
lungimea rădăcinii şi de densitatea osului
alveolar.
Centrul de rezistenŃă al unui dinte
monoradicular se află situat pe lungimea
rădăcinii, la ½ distanŃei dintre creasta
alveolară şi apex şi coincide cu centrul
geometric al centroidului rădăcinii. Pentru
un dinte pluriradicular, centrul de
rezistenŃă se află la nivelul furcaŃiei
radiculare.
Aplicarea unei forŃe în centrul de
rezistenŃă a dintelui va produce o
translaŃie pură. Aplicarea unei forŃe în jurul
centrului de rezistenŃă a dintelui va
produce o rotaŃie pură.
Centrul de rezistenŃă a doi dinŃi, cu
o valoare de ancoraj identic este situat la
mijlocul segmentului realizat de centrele
individuale de rezistenŃă ale fiecărui dinte.
Dacă valoare de ancoraj a celor doi dinŃi
243
nu este identică, centrul de rezistenŃă este
deplasat spre segmentul dintelui cu
valoare mai mare de ancoraj.
Centrul de rezistenŃă a unui sistem
complicat este variabil. Astfel, centrul de
rezistenŃă al arcadei dentare maxilare cu
toŃi dinŃii solidarizaŃi de la 17 la 27, este
situat între rădăcinile celor doi premolari
(prim şi secund), în plan medio-sagital, iar
când sunt solidarizaŃi dinŃii de la 16 la 26,
centrul de rezistenŃă al arcadei dentare
maxilare este situat înaintea rădăcinii
primilor premolari, în plan medio-sagital.
Centrul de rezistenŃă al maxilarului este
situat la nivelul apofizelor malare (suturile
maxilo-zigomatice).
Momentul forŃei este o mărime
fizică care se caracterizează prin repartiŃia
spaŃială a unei forŃe şi este definit ca
produsul dintre forŃă şi distanŃa
perpendiculară din punctul de aplicare al
forŃei pe centrul de rezistenŃă al dintelui,
când forŃa are o acŃiune liniară. Momentul
forŃei apare în rotaŃia pură, care se obŃine
când forŃa nu acŃionează în centrul de
rezistenŃă al dintelui. Momentul forŃei este
exprimat în grame/milimetru.
O forŃă aplicată pe coroana
dintelui, la distanŃă de centrul de rezistenŃă
al dintelui produce o mişcare de rotaŃie-
translaŃie: o rotaŃie în jurul centrului de
rezistenŃă şi o translaŃie paralelă cu
direcŃia de acŃiune a forŃei. Momentele
dentare sunt produse de forŃe şi de cupluri
de forŃe.
BraŃul momentului forŃei este
reprezentat de distanŃa perpendiculară din
punctul de aplicare al forŃei pe centrul de
rezistenŃă al dintelui. Presiunea va fi mai
mare la nivelul crestei alveolare, exercitată
pe ligamentul periodontal, decât la nivelul
apexului radicular. Astfel, dintele va fi
deplasat pe direcŃia forŃei, rotat în jurul
centrului de rezistenŃă şi va avea ca
rezultantă înclinarea (bascularea).
Cuplul de forŃe este reprezentat
de o pereche de forŃe egale ca intensitate,
necoliniare şi opuse ca direcŃie, care
acŃionează pe acelaşi corp. Două forŃe
ortodontice aplicate pe dinte, în aceeaşi
direcŃie, dar de sens contrar, are ca
rezultat un moment pur, pentru că efectul
 Aspecte generale ale tratamentului ortodontic
de translaŃie a dintelui se anulează. Cuplul
de forŃe produce mişcarea de rotaŃie pură,
în jurul centrului de rezistenŃă.
Combinarea unei forŃe cu un cuplu
de forŃe schimbă direcŃia obiectului rotat,
în timpul deplasării lui. ForŃa aplicată are
ca efect deplasarea dintelui pe direcŃia
forŃei, iar cuplul de forŃe contrabalansează
momentul forŃei. Cu cât forŃa aplicată este
mai mare, cu atât momentul forŃei trebuie
contrabalansat, pentru a preveni înclinarea
dintelui.
Centrul de rotaŃie este
reprezentat de un punct arbitral în jurul
căruia dintele îşi schimbă poziŃia, sub
acŃiunea unei forŃe.
Localizarea centrului de rotaŃie al
dintelui depinde de direcŃia forŃei şi de
sistemul de forŃe aplicat pe dinte. Dacă
forŃa nu este aplicată în centrul de
rezistenŃă al dintelui, se distribuie uniform
între apex şi creasta alveolară. Când
centrul de rotaŃie este la infinit, forŃele trec
prin centrul de rezistenŃă al dintelui şi se
produce mişcarea de translaŃie pură. Când
centrul de rotaŃie este situat în centrul de
rezistenŃă al dintelui, forŃele pivotează în
jurul centrului de rezistenŃă al dintelui şi se
produce mişcarea de rotaŃie pură. Când
centrul de rotaŃie este situat între infinit şi
centrul de rezistenŃă al dintelui, se
produce o mişcare de rotaŃie-translaŃie, iar
dintele face o versie-gresie. În ortodonŃie,
aplicarea forŃei şi a cuplului de forŃe se
poate realiza numai pe coroana dentară.
Raportul momentul forŃei/forŃa
aplicată. DistanŃa dintre centrul de
rezistenŃă al dintelui şi direcŃia forŃei
aplicată este reprezentat de raportul dintre
momentul forŃei/forŃa aplicată. Cu cât
raportul momentul forŃei/forŃa aplicată se
apropie de infinit, cu atât centrul de rotaŃie
se apropie de centrul de rezistenŃă.
Raportul momentul forŃei/forŃa
localizează centrele de rotaŃie, în funcŃie
de lungimea rădăcinii: la apex, la
marginea incizală sau la creasta alveolară.
Modificările raportului momentul
forŃei/forŃă pot genera diferite mişcări
dentare. Când raportul moment/forŃa = 0,
dintele se roteşte în jurul centrului de
rezistenŃă şi produce rotaŃia pură. Când
raportul moment/forŃa = 1, dintele se
244
roteşte în faŃa centrului de rezistenŃă şi
produce înclinarea controlată, realizându-
se translaŃia pură. Când raportul
moment/forŃa = 1, centru de rotaŃie este
situat pe marginea incizală a dintelui şi
produce mişcarea de torque, apexul
deplasându-se mai mult decât coroana.
Când raportul moment/forŃa = 1, centru de
rotaŃie este situat în apexul dintelui şi
produce mişcarea de tipping, coroana
deplasându-se mai mult decât apexul.
Un element activ al aparatului
ortodontic trebuie să fie capabil să
producă momentul dorit şi forŃa dorită, iar
raportul moment/forŃa trebuie să fie
constant, în limitele reacŃiilor fiziologice
tisulare, cu obŃinerea deplasării dentare
dorite şi cu puŃine traume ale Ńesuturilor
dentare (forŃe lejere).
Conform teoriei elasticităŃii liniare
în cele trei dimensiuni a lui Noger, asupra
deplasării dentare, distanŃa dintre centrul
de rezistenŃă şi centrul de rotaŃie al dintelui
în orice plan, este o constantă = δ2, care
reprezintă distribuŃia forŃei de rezistenŃă în
ligamentul periodontal. Pentru verificarea
acestei teorii se foloseşte metoda
elementelor finite pe un model matematic
tridimensional alcătuit dintr-un dinte,
ligament periodontal şi alveolă. Valorile
sunt calculate matematic, dar din cauza
forŃelor secundare, nu se poate aprecia
corect raportul dintre forŃă şi deplasarea
dentară.
Sisteme echivalente. Pentru
evaluarea raportului moment/forŃa, trebuie
căutat centru de rezistenŃă. Deplasarea
unui dinte depinde de două componente
rezultante din centrul de rezistenŃă:
componenta forŃei rezultantă, care
deplasează dintele în direcŃia acŃiunii forŃei
şi componenta momentului rezultant, care
face rotaŃia dintelui în jurul centrului de
rezistenŃă, în sens orar sau anti-orar.
AcŃiune/reacŃiune. Un corp de află
în echilibru static, când toate forŃele
interne şi externe sunt nule. Conform legii
a doua a lui Newton, fiecare acŃiune
produce o reacŃie egală ca forŃa, cu linie
paralelă de acŃiune, dar de sens contrar:
acŃiune + reacŃiune = 0.
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
Amplitudinea mişcării zonei de
rezistenŃă din direcŃia opusă forŃei aplicate,
este inversă proporŃională cu rezistenŃa.
Conform trinomului lui Nevreze,
RM = rezistenŃa mobilă (rezistenŃa
elementelor care se deplasează), RS =
rezistenŃa stabilă (rezistenŃa ancorajului) şi
FM = forŃa motrice. RM şi RS sunt
singurele elemente în deplasare,
rezistenŃe limitate, de care depinde
debutul osteoclaziei şi pot avea
următoarele relaŃii:
• când RM < RS, rezistenŃele sunt
inegale, conform noŃiunii ancorajului:
FM < RM < RS, deplasarea nu se
produce;
RM < FM < RS, deplasarea se produce în
partea mobilă şi ancorajul rămâne fix;
RM < RS < FM, deplasarea se produce în
partea ancorajul.
• când RM = RS, rezistenŃele sunt
egale:
FM < RM şi RS, deplasarea nu se
produce;
FM > RM şi RS, deplasarea se produce de
partea mobilă şi fixă.
Momentul sarcină (încărcare).
Elementul activ al aparatului ortodontic
care produce forŃa necesară deplasării
dentare trebuie să aibă proprietatea de a
absorbi şi de a degaja o anumită energie,
rezultată din deformarea elastică a
materialului, dată de o forŃă sau de o
presiune. Deformarea elastică a activare.
elementului activ al aparatului ortodontic
reprezintă schimbarea formei şi
configuraŃiei, care sunt reversibile când
forŃa sau presiunea încetează. O forŃă
axială aplicată pe arcul ortodontic produce
compresiunea sau alungirea acesteia,
numită încărcătură axială.
Dacă momentul forŃei acŃionează
perpendicular pe axa structurii arcului
ortodontic, se produce torsiunea acestuia,
fiind rotit în jurul structurii axiale, cu cea
mai mare deformare elastică la periferia
arcului. Îndoirea sau curbarea firului
ortodontic se produce când structura
axială îşi schimbă configuraŃia
transversală sau în unghi drept faŃă de
structura axială iniŃială. În cadrul
aparatului, arcul ortodontic prezintă
modificări combinate, iar momentul
sarcină este compus.
245
Momentul (sarcina) elastic
maxim este cea mai mare forŃă sau
moment al forŃei, care poate fi aplicată pe
un element activ al aparatului ortodontic,
fără să producă deformarea lui
permanentă. Această forŃă este
reprezentată de forŃa optimală.
Comportamentul elastic reprezintă
proprietatea unei configuraŃii de a reveni la
forma iniŃială după îndepărtarea sarcinii.
Comportamentul plastic reprezintă
proprietatea unei configuraŃii de a se
deforma permanent în timpul sarcinii.
Limita elastică este reprezentată
de forŃa cea mai mare care poate fi
aplicată fără a produce deformarea
permanentă a arcului ortodontic. Este
analog cu sarcina elastică maximă şi
variază direct şi liniar cu limita elastică,
incluzând două caracteristici ale aliajelor
arcurilor ortodontice: maleabilitatea şi
extensibilitatea.
Modulul de elasticitate este
proprietatea mecanică a unui element
activ al aparatului ortodontic de a se
împotrivi deformării permanente, care
determină raportul sarcină/deformare.
Raportul sarcină
(încărcare)/deformare sau rata de
torsiune/răsucire este reprezentat de forŃa
produsă de arcul ortodontic pe unitatea de
Dacă raportul sarcină/deformare
este scăzut, forŃa va fi continuă, va
menŃine o presiune constantă asupra
ligamentelor periodontale, deformarea
arcului va fi scăzută şi intensitatea forŃei
va fi controlată. Elementul activ al
aparatului ortodontic trebuie să fie flexibil,
pentru a avea un raport sarcină/deformare
scăzut, iar elementul reactiv trebuie să fie
rigid, pentru a avea un raport
sarcină/deformare crescut, împiedicând
rotaŃia dinŃilor în jurul centrelor separate
de rotaŃie.
Conform legii lui Hooke, raportul
sarcină/deformare este o constantă = S şi
există o corelaŃie liniară între momentul
sarcină şi deformarea elastică, astfel dacă
forŃa creşte, deformarea creşte direct
proporŃional. În cursul deplasării dentare,
forŃa diminuă lent, de aceea este necesar
 Aspecte generale ale tratamentului ortodontic
ca elementul activ să fie elastic, cu
raportul sarcină/deformare scăzut.
ForŃe ortodontice
ForŃele ortodontice sunt forŃele pe
care aparatele ortodontice le exercită
asupra elementelor aparatului dento-
maxilar, în scopul corectării anomaliilor
dento-maxilare.
Clasificarea forŃelor ortodontice
se realizează după mai multe criterii:
După acŃiunea forŃelor:
- forŃe ortodontice – între 50 -100g;
- forŃe ortopedice – între 250 - 3000g.
După locul aplicării forŃelor:
- forŃe extraorale – postero-anterioare şi
antero-posterioare;
- forŃe intraorale – monomaxilare sau
intermaxilare.
După intensitatea forŃei:
- forŃe subliminale – mai mici decât
presiunea sanguină intracapilară (15 -
20g/cm²), care nu produc deplasări;
- forŃe uşoare – puŃin mai mari decât
presiunea sanguină intracapilară (20 -
30g/cm²), care produc fenomene de
resorbŃie şi apoziŃie în jurul dintelui, dacă
sunt aplicate o perioadă lungă de timp.
- forŃe medii – opresc circulaŃia sanguină
intracapilară (30 - 50g/cm²), se aplică
intermitent, cu durată scurtă, pentru a se
produce fenomenele de resorbŃie şi
apoziŃie în jurul dintelui, iar cele aplicate
continuu sunt nocive pentru Ńesuturile
dento-periodontale.
- forŃe mari – produc necroză osoasă
(peste 50g/cm²), sunt forŃe distructive şi
nu sunt recomandate pentru obŃinerea
efectelor ortodontice, ci pentru
producerea efectelor ortopedice.
După ritmul de aplicare a forŃei
(raport dintre acŃiunea forŃei şi durata de
repaus):
- forŃe intermitente – caracterizate prin
alternanŃă a perioadei de acŃiune (când
este purtat aparatul ortodontic) şi de
repaus (când aparatul ortodontic este
îndepărtat şi Ńesuturile îşi reiau circulaŃia
normală), fiind produse de aparatele
mobilizabile (şurubul ortodontic),
aparatele extraorale şi activatoare, care
sunt purtate 12 - 18 ore pe zi;
246
- forŃe discontinue – caracterizate prin
alternanŃă a perioadei de acŃiune (când
aparatul ortodontic este activat) şi de
repaus (când forŃa de activare a
aparatului ortodontic diminuă pe măsură
ce se produce mişcarea dintelui şi
Ńesuturile se reorganizează), fiind
produse de arcurile ortodontice ale
tehnicii fixe Edgewise clasic.
- forŃe continue – caracterizate prin
perioade de acŃiune cu intensitate
aproximativ constantă în timpul
deplasării dentare şi nu necesită activări
frecvente, fiind forŃele lejere, cele mai
indicate şi sunt produse de arcurile
ortodontice ale tehnicii fixe Begg, de
arcurile secundare cu acŃiune
îndelungată ale aparatelor mobilizabile şi
de tracŃiunile elastice intraorale.
ForŃa optimă pentru producerea
mişcării dentare este reprezentată de forŃa
care are o rată rapidă a deplasării dintelui,
fără pierderi importante tisulare şi cu
confort al pacientului.
ForŃa ortodontică optimă utilizată
pentru deplasarea dentară, trebuie să
îndeplinească anumite caracteristici: să fie
minimă, să producă mişcarea dintelui, să
fie confortabilă pacientului şi să nu
producă mobilitate dentară.
Valorile forŃei ortodontice optime
utilizată pentru deplasarea dentară este în
funcŃie de dintele pe care se aplică:
- canini superiori – F = 100 - 250cN;
- canini inferiori – F = 90cN;
- premolari superiori – F = 50 - 200cN;
- molari superiori – F = 250cN.
Valorile forŃei ortodontice optime
utilizată pentru deplasarea dentară este în
funcŃie de tipul de deplasare a dintelui:
- versie – F = 50 - 75g;
- gresie – F = 100 - 150g;
- redresare radiculară – F = 75 - 125g;
- rotaŃie – F = 50 - 75g;
- egresie – F = 50 - 75g;
- ingresie – F = 15 - 25g;
- ingresia celor patru incisivi inferiori – F =
50g;
- ingresia celor patru incisivi superiori – F
= 120 - 150g.
Din punct de vedere al intensităŃii şi
al ritmului de aplicare al forŃelor
ortodontice, cele mai indicate forŃe utilizate
în ortodonŃie sunt forŃele continue cu
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
intensitate redusă (forŃe lejere) sau forŃele
intermitente cu intensitate medie.
Amplitudinea forŃei este direct
proporŃională cu lungimea arcului
ortodontic şi invers proporŃională cu
diametrul arcului ortodontic şi depinde de
proprietatea şi structura aliajului
component. Intensitatea forŃei este direct
proporŃională cu grosimea arcului
ortodontic şi cu gradul de activare al
acestuia şi invers proporŃională cu
lungimea arcului ortodontic.
Un sistem de forŃe optimale este
acela care controlează centrul de rotaŃie al
dintelui în timpul deplasării dentare,
produce o presiune optimă în ligamentul
periodontal, iar forŃa este constantă în
timpul deplasării dentare.
Deplasarea dentară
La baza înŃelegerii deplasării
dentare stau trei discipline: fizica,
(mecanica forŃelor) matematica (regula
paralelogramului) şi ingineria (design-ul
aparatului ortodontic). Pe baza acestora,
Ńesuturile au răspunsuri specifice legilor
biologice ale celulelor vii.
Mişcarea dentară fiziologică este
reprezentată de uşoara înclinare a dintelui
în alveolă, secundar schimbărilor de
poziŃie ale dintelui în timpul şi după erupŃia
dintelui, la persoanele tinere. Se mai
numeşte şi migrarea dentară.
Deplasarea dentară fiziologică
este reprezentată de reacŃia Ńesuturilor în
timpul deplasării fiziologice a dintelui în
alveolă. Pentru remodelarea osoasă sunt
necesare 4 - 5 zile.
Deplasarea dentară ortodontică
este reprezentată de reacŃia Ńesuturilor în
timpul deplasării dintelui în alveolă, prin
exercitarea unei forŃe ortodontice. Pentru
remodelarea osoasă sunt necesare 8 - 10
zile. Deplasarea dentară ortodontică este
mai rapidă şi mai marcantă decât
deplasarea dentară fiziologică.
Fazele deplasării dentare
ortodontice sunt reprezentate de faza
iniŃială, faza de întârziere şi faza de
deplasare progresivă.
247
În faza iniŃială (efect imediat,
hidropneumatic) se observă o mişcare
rapidă şi normală a dintelui în direcŃia
forŃei aplicate, în spaŃiul periodontal,
datorită comprimării spaŃiilor vasculare şi a
fibrelor periodontale, cu apariŃia senzaŃiei
de durere la activarea arcului ortodontic. În
condiŃii fiziologice, dintele revine la poziŃia
iniŃială în 1 - 1,5 minute.
În faza de întârziere, dintele nu se
mai deplasează sau rata de deplasare a
dintelui este foarte redusă, datorită zonei
de hialinizare apărute la nivelul
ligamentelor periodontale, în zona de stres
mecanic determinat de compresiunea
Ńesuturilor. Dintele îşi reia mişcarea după
resorbŃia ariilor de Ńesut hialin.
În faza de deplasare progresivă
are loc creşterea ratei de deplasare a
dintelui, gradată sau bruscă.
Aplicarea unei forŃe ortodontice pe
un dinte produce un efect extern
(mişcarea dentară) şi un efect intern
(restructurarea tisulară). Pentru realizarea
mişcării dentare, forŃa ortodontice se
aplică numai pe coroana dintelui, datorită
limitelor cavităŃii orale şi acŃionează prin
centrul de rezistenŃă al dintelui.
Deplasarea dentară este o
rezultantă dintre intensitatea şi direcŃia
forŃei aplicate şi rezistenŃa pe care o opun
Ńesuturile dentare. Când forŃa este mai
mare decât rezistenŃa, are loc deplasarea
dintelui. Când forŃa este egală sau mai
mică decât rezistenŃa, deplasarea dintelui
nu are loc.
RezistenŃa pe care o opun
Ńesuturile dentare şi peridentare, nu
corespunde în totalitate legilor mecanicii a
lui Newton. Cavitatea orală împreună cu
toate Ńesuturile care o alcătuiesc (dinŃi în
diferite poziŃii, ligamente periodontale,
vase de sânge, os) are un centru de
rezistenŃă unic. Aceasta răspunde
individualizat la forŃele ortodontice, în
funcŃie de vârsta pacientului, reactivitatea
locală, starea de sănătate şi de tipul
malocluziei.
Pentru orice mişcare dorită există
un sistem de forŃe care o va produce.
DirecŃia rezultantei sistemului de forŃe va fi
direcŃia de deplasare a dintelui, iar tipul de
mişcare va fi după poziŃia vectorului forŃei
rezultat faŃă de centrul de rezistenŃă.
 Aspecte generale ale tratamentului ortodontic
Mişcarea dentară este o rezultantă
dintre mişcarea de rotaŃie pură şi de cea
de translaŃie pură a dintelui. Dacă forŃa se
aplică la nivel coronar, se produce o
înclinare a dintelui (compusă dintr-o
mişcare de translaŃie şi una de rotaŃie),
datorită aplicării forŃei la distanŃă de
centrul de rezistenŃă. Înclinarea dintelui se
va face în jurul centrului de rotaŃie.
Două forŃe ortodontice aplicate pe
dinte pot avea aceeaşi direcŃie şi acelaşi
Tipurile deplasării dentare sunt
descrise după centrul de rotaŃie şi centrul
de rezistenŃă al dinŃilor: versie
necontrolată, versie controlată (tipping),
redresarea rădăcinii după versie (torque),
ingresie-egresie, rotaŃie pură, translaŃie
(figura 54).
Versia dentară este o mişcare
necontrolată, de înclinare a dintelui, în
care coroana şi rădăcina se deplasează
simultan, dar în sens contrar.
ForŃa aplicată pe coroana dintelui
produce un moment al forŃei cu centrul de
rotaŃie apropiat de centrul de rezistenŃă al
dintelui şi produce bascularea dintelui.
Mişcarea dentară este realizată cu
ajutorul arcurilor ortodontice rotunde pe
248
sens (cumulative), aceeaşi direcŃie dar
sensuri contrare (se anulează) sau direcŃii
diferite şi acelaşi sens (rezultantă după
paralelogramul forŃelor). Legea compunerii
şi descompunerii cu ajutorul
paralelogramului explică acŃiunea mai
multor forŃe în acelaşi punct. ForŃa de
acŃiune va fi rezultanta forŃelor
descompuse după acest principiu.
secŃiune ale aparatelor ortodontice active
mobilizabile.
Înclinarea dentară sub acŃiune unei
forŃe ortodontice este cea mai fiziologică
mişcare şi produce o deplasare dentară
mult mai mare şi în timp scurt.
În faza iniŃială se formează un
punct de sprijin între rădăcină şi osul
alveolar, iar rădăcina se mişcă în direcŃia
opusă direcŃiei forŃei ortodontice.
În faza de întârziere, zona de
hialinizare se produce sub creasta
alveolară.
Înclinarea vestibulară sau orală a
dintelui produce frecvent recidive, iar la
adulŃi produce resorbŃia crestei alveolare
şi formare osoasă compensatorie redusă.
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
Tipping-ul este o mişcare
controlată, de înclinare a dintelui, în care
coroana şi rădăcina se deplasează
simultan, în acelaşi sens.
ForŃa aplicată pe coroana dintelui
produce un moment al forŃei cu centrul de
rotaŃie în apexul rădăcinii şi produce
bascularea coroanei dintelui în aceeaşi
direcŃie cu forŃa aplicata.
Mişcarea dentară este realizată cu
ajutorul arcurilor ortodontice rectangulare
pe secŃiune ale aparatelor ortodontice fixe
poliagregate de tip Edgewise (curburi de
ordinul I) sau cu ajutorul arcurilor
ortodontice rotunde pe secŃiune ale
aparatelor ortodontice fixe poliagregate de
tip Straight wire (tipping în slot-ul brackets-
lor).
Torque-ul este o mişcare a
rădăcinii dintelui în sens vestibulo-oral
(torque radicular palatinal) sau oro-
vestibular (torque radicular vestibular), iar
coroana este stabilă. Torque-ul radicular
vestibular sau oral produce o uşoară
reacŃie a coroanei dentare în sens contrar.
ForŃa aplicată pe coroana dintelui
produce un moment al forŃei cu centrul de
rotaŃie situat peste planul ocluzal şi
produce bascularea rădăcinii dintelui în
aceeaşi direcŃie cu forŃa aplicata.
Intensitatea forŃei este dată de grosimea şi
de proprietăŃile aliajului arcului ortodontic.
Mişcarea radiculară este realizată
cu ajutorul arcurilor rectangulare pe
secŃiune ale aparatelor ortodontice fixe
poliagregate de tip Edgewise (curburi de
ordinul III) sau de tip Straight wire (torque
în slot-ul brackets-lor).
Egresia dentară este o mişcare în
sens vertical, în care dintele se
deplasează în axul lung al său, către
planul de ocluzie, dacă forŃele ocluzale nu
se opun. Este cea mai uşoară mişcare
dentară de realizat, pentru că interferă cu
tendinŃa naturală a dintelui de a erupe
continuu, până întâlneşte un obstacol
(dintele antagonist, mucoasa labială,
palatală, etc.).
ForŃa aplicată pe coroana dintelui
produce un moment al forŃei cu centrul de
rotaŃie la infinit şi produce un tip de
translaŃie axială a dintelui în sensul de
erupŃie.
249
Mişcarea dentară se poate realiza
cu aparate ortodontice active mobilizabile
sau fixe poliagregate.
Extruzia dentară sub acŃiunea unei
forŃe ortodontice de tracŃiune verticală,
produce întinderea fibrelor supraalveolare
mai mult decât a fibrelor din ⅓ medie şi
apex şi apare formarea de os nou în zona
crestei alveolare.
ForŃa optimă ortodontică necesară
extruziei dentare este între 25 - 30g, o
forŃă minimală şi se realizează cu elastice
verticale, aparate extraorale, pe o
perioadă scurtă de timp.
Fibrele supraalveolare rămân
întinse şi sunt posibile recidivele, mai ales
la adult, de aceea egresia trebuie realizată
individual pe dinte şi nu în grup de dinŃi.
ContenŃia se realizează timp de 4 - 5 luni.
Intruzia dentară (ingresia) este o
mişcare în sens vertical, în care dintele se
deplasează în axul lung al său, către baza
maxilară.
ForŃa aplicată pe dinte trebuie să
fie oblică (verticală şi laterală) şi este cea
mai dificilă mişcare dentară de realizat,
deoarece întâmpină rezistenŃă maximă din
partea dintelui. ForŃa aplicată pe coroana
dintelui produce un moment al forŃei cu
centrul de rotaŃie la infinit şi produce un tip
de translaŃie axială a dintelui în sensul
reimplantării în alveolă.
Mişcarea dentară se poate realiza
cel mai bine cu aparate ortodontice fixe
poliagregate.
Intruzia dentară sub acŃiunea unei
forŃe ortodontice uşoare produce o uşoară
resorbŃie apicală radiculară, care depinde
de reacŃia tisulară individuală.
Poate apare recidiva la adulŃi. Se
poate realiza intruzia dinŃilor frontali
inferiori de 3 - 4 mm, intruzia incisivilor
centrali superiori de 1 - 2 mm şi intruzia
incisivilor laterali superiori de 2 - 4 mm. Cu
platoul retoincizal se poate realiza numai
intruzia incisivilor inferiori. De obicei,
platoul retoincizal este folosit numai pe
perioada de contenŃie a intruziei dentare,
timp de 2 - 3 luni.
RotaŃia dentară este o mişcare în
care dintele se deplasează în jurul axului
vertical al dintelui în sens orar sau anti-
orar, sub acŃiunea unui cuplu de forŃe.
 Aspecte generale ale tratamentului ortodontic
RotaŃia pură este o mişcare în
care dintele se deplasează în jurul
centrului de rezistenŃă, sub acŃiunea unui
cuplu de forŃe. Cuplu de forŃe aplicat pe
coroana dintelui produce un moment al
forŃei cu centrul de rotaŃie în axa verticală
a dintelui.
RotaŃia uşoară poate fi corectată
cu aparatele ortodontice active
mobilizabile. RotaŃia accentuată nu poate
fi corectată decât cu aparatele ortodontice
fixe poliagregate.
În faza iniŃială se formează două
zone de presiune şi resorbŃie. În faza de
întârziere, zona de hialinizare se produce
în zona de presiune, iar în direcŃia opusă
se produce resorbŃia osoasă directă. Cu
cât deplasarea este mai mare, cu atât
ligamentele periodontale sunt mai
tensionate. Fibrele periodontale (colagen
şi oxitalan) din ⅓ medie, orientate oblic se
întind şi produc formarea de cement nou
de-a lungul suprafeŃei radiculare. Câteva
fibre din ⅓ apicală, orientate radial se
întind şi formează puŃin os alveolar nou.
Riscul de recidivă este mare
datorită fibrelor transseptale din regiunea
supraalveolară a ⅓ cervicale, orientate
orizontal, care rămân întinse o mai lungă
perioadă de timp, de aceea se recomandă
contenŃia şi hipercorecŃia derotaŃiei
dentare.
TranslaŃia dentară (gresia) este o
mişcare în care coroana şi rădăcina se
deplasează paralel cu axa dintelui,
simultan, în acelaşi sens (mezial, distal,
vestibular sau oral).
ForŃa aplicată pe coroana dintelui
produce un moment al forŃei cu centrul de
rotaŃie la infinit şi produce deplasarea
dintelui în aceeaşi direcŃie cu forŃa
aplicată.
Mişcarea dentară poate fi realizată
de şurubului ortodontic unisens al
aparatelor ortodontice active mobilizabile
sau a arcurilor rectangulare pe secŃiune
ale tehnicilor ortodontice fixe poliagregate.
TranslaŃia dentară sub acŃiunea
unei forŃe ortodontice produce compresia
Ńesuturilor periodontale, apoi apar zone
mici de hialinizare, între creasta alveolară
şi ½ rădăcinii şi apare o uşoară înclinare a
dintelui.
250
ForŃa optimă ortodontică necesară
translaŃiei dentare este între 150 - 200g.
S-a constat că în mişcarea paralelă cu
osul alveolar se produce şi o extruzie a
dintelui.
Răspunsul tisular la forŃele ortodontice
Tratamentul biomecanic cu aparate
ortodontice biomecanice se bazează pe
mişcarea dinŃilor în osul alveolar, prin
intermediul ligamentul periodontal, la
aplicarea unei forŃe ortodontice.
Mişcarea dentară obŃinută prin
aplicarea forŃelor ortodontice este posibilă
datorită fenomenelor de resorbŃie şi
apoziŃie osoasă. Înainte de obŃinerea
mişcării dentare, în Ńesuturile peridentare
(periodonŃiu şi osul alveolar) se produc o
serie de modificări histologice şi apare
resorbŃia osoasă, iar după obŃinerea
mişcării dentare se produce apoziŃia
osoasă.
Remodelările tisulare din timpul
deplasării dentare sunt în funcŃie de
suprafaŃa radiculară, alveolară şi
ligamentară (S). Răspunsul tisular depinde
de presiunea (P) şi forŃa (F) exercitată pe
dinte: P = F/S.
Răspunsul histologic la presiunea
exercitată depinde de factorii individuali
(lungimea şi forma rădăcinii, metabolismul
local şi general, tipul de creştere facială şi
forŃa ocluzală), de condiŃiile fiziologice
(vârstă, sex) şi anatomice (poziŃia dintelui,
densitatea osoasă şi sănătatea
periodontală).
Când se aplică o forŃă ortodontică
pe dintele care trebuie să efectueze o
mişcare dentară, apare o arie de presiune
pe direcŃia mişcării dintelui, iar de partea
opusă apare o arie de tensiune. Ariile de
presiune şi tensiune nu apar de-a lungul
axului lung al dintelui, pentru că nu este un
corp liber, ci în jurul mişcării de rotaŃie a
dintelui faŃă de centrul lui de rezistenŃă,
prin intermediul ligamentului periodontal.
Presiunea determină întinderea
fibrelor periodontale şi are ca efect
resorbŃia osului alveolar.
Tensiunea produce comprimarea
fibrelor periodontale şi are ca efect
apoziŃia osului alveolar.
Procesul acesta durează cât timp
acŃionează forŃa ortodontică, dar se
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
continuă şi după încetarea ei, prin
restructurare tisulară. De aceea, cele mai
indicate forŃe sunt cele mici şi continue (20
- 30g/cm²) sau medii şi intermitente
(30g/cm²), pentru ca Ńesuturile să aibă
timpul necesar de remodelare şi
restructurare.
ForŃa optimă produce un nivel de
presiune în ligamentul periodontal care
alungesc fibrele de colagen şi se menŃine
vitalitatea Ńesuturilor periodontale. Dacă
forŃa de acŃiune este prea mare şi
continuă, Ńesuturile nu mai pot să se
refacă, resorbŃia este continuă, iar dintele
se mobilizează. Dacă forŃa de
compresiune asupra ligamentului
periodontal este prea mare, acesta are o
reacŃie de hialinizare a fibrelor şi dintele nu
mai poate fi deplasat până nu dispare
această zonă.
Remanierea tisulară terapeutică
din timpul mişcării dentare, depinde de
intensitatea, durata şi ritmul de aplicare al
forŃei ortodontice, ca şi de rezistenŃa
individuală a Ńesuturilor asupra cărora
acŃionează.
În faza iniŃială a mişcării dentare,
răspunsul imunologic determinat de
compresiunea Ńesuturilor periodontale se
produce datorită terminaŃiilor nervoase
libere, care eliberează neuropectinele,
responsabile de inflamaŃie şi de apariŃia
macrofagelor, prin producerea de
prostaglandine şi prin producerea
fenomenelor piezoelectrice în circulaŃia
intraosoasă.
Deplasarea imediată a dintelui
poate dura 5 - 6 zile după reacŃia
biologică, care are rolul de a restabili
echilibrul momentan perturbat. În această
fază, grosimea ligamentelor periodontale
este mai importantă decât intensitatea
forŃei ortodontice aplicate.
În faza de întârziere se produc
zone de hialinizare a fibrelor periodontale,
la forŃa de compresiune între 50 - 100g.
Faza de hialinizare debutează la
36 ore după aplicarea forŃei ortodontice şi
durează între 12 - 15 zile, timp în care
mişcarea dentară nu se mai produce. În
această nouă situaŃie, Ńesuturile încearcă
să restabilească un nou echilibru, osul
251
alveolar este resorbit (osteoclaste), spaŃiul
periodontal vecin se restaurează, se
elimină zona de hialinizare, care este
reocupată de capilare şi celule normale.
Numai după acest timp de
eliminare a ariei de hialinizare sa poate
relua mişcarea dentară. Pentru a nu apare
zona de hialinizare sunt necesare trei
condiŃii:
- condiŃii mecanice – aplicarea de forŃe
lejere care să permită resorbŃia osoasă;
- condiŃii anatomice – periodonŃiul trebuie
să fie sănătos şi complet;
- controlul inflamaŃiei.
În faza de deplasare progresivă
se observă o deplasare rapidă a dintelui şi
corespunde perioadei de resorbŃie a osului
alveolar, prin acŃiunea osteoclastelor din
matricea extracelulară osoasă.
ResorbŃia osului alveolar se face
direct, la nivelul suprafeŃei osului în
contact cu rădăcina dintelui şi indirect, la
nivelul spaŃiilor medulare, care se propagă
spre corticala osoasă.
În această fază, forŃa trebuie să
aibă un anumit prag de intensitate pentru
a produce mişcarea (bascularea) dintelui.
Modificarea iniŃială din structura
citoscheletică va fi responsabilă de
semnalul de transducŃie, care se va
propaga datorită diferenŃei conexiunilor
existente între matricea celulară şi
intracelulară. Modificarea transcriptazei
din citoplasma celulelor osoase reglează
mecanismul de transcripŃie interior –
exterior.
SecreŃia de osteopontine din fluidul
periodontal este proporŃională cu forŃa
mecanică şi are rol în transmiterea
semnalului transmembranal. Fenomenele
de tensiune intracelulare şi extracelulare
activează canalele membranale ionice şi
stimulează schimburile ionice de Ca++.
Semnalul mecanic dat de
compresiunea terminaŃiilor nervoase
eliberează neurotransmiŃătorii, care au rol
în migrarea extravasculară a
macrofagelor, monocitelor şi a
citochininelor, ca o reacŃie iniŃială
inflamatorie. ReacŃia inflamatorie este
caracterizată prin vasodilataŃie
periodontală, cu migrarea leucocitelor din
capilarele ligamentelor periodontale.
 Aspecte generale ale tratamentului ortodontic
Procesul de resorbŃie osoasă este
responsabil de eliberarea
prostaglandinelor şi a citochininelor.
Prostaglandinele produc secreŃia de
osteoblastele şi osteoclastele.
Citochininele produc secreŃia de
leucocitele, monocite, macrofage, limfocite
şi fibroblaste.
În timpul inflamaŃiei periodontale
iniŃiale, sunt eliberate enzime responsabile
de deplasarea dentară
(lactatdehidrogenaza, fosfataza alcalină,
catepsina B şi plasminogenul activ), care
au ca răspuns degradarea matricei
extracelulare, ca efect la stresul mecanic.
ApoziŃia osoasă urmează după
obŃinerea mişcării dentare, în zona de
tensiune, prin mitoza celulelor
nediferenŃiate în diferenŃiate (osteoblaste
şi fibroblaste). ApoziŃia osoasă durează o
anumită perioadă de timp, până se
formează osului nou şi corespunde
perioadei de contenŃie.
În această perioadă de timp, dinŃii
trebuie menŃinuŃi în noua poziŃie, iar
remanierea osoasă oferă dinŃilor o poziŃie
stabilă în timp. Dacă timpul necesar
acestui proces nu este respectat, dintele
face o recidivă a mişcării, într-un timp
relativ scurt.
Recidiva este reprezentată de
reactivitatea Ńesuturilor peridentare care
apare după aplicarea unui tratament
ortodontic activ. Modificarea structurii
osoase după tratamentul ortodontic,
variază după anatomia tisulară. Recidiva
apare datorită fibrelor periodontale
supraalveolare întinse.
În timpul tratamentului cu aparatele
mobile, osul nou este depus paralel cu
osul vechi şi fibrele periodontale sunt
relaxate.
În expansiunile excesive, fibrele
sunt întinse de partea tensiunii, timp de 2 -
3 luni.
În mişcarea rapidă de torque,
tendinŃa de recidivă este mai redusă în ⅓
apicală decât în ⅓ medie a rădăcinii.
În derotaŃia dentară, fibrele
transseptale (ligamentul circular) întinse
produc recidiva, dacă nu se respectă
perioada de contenŃie.
252
Estimarea forŃelor produse de aparatele
ortodontice
Un aparat ortodontic este alcătuit
din elemente active care sunt folosite
pentru obŃinerea deplasării dentare şi
elemente reactive care sunt folosite pentru
ancorarea aparatului şi care nu trebuie să
se deplaseze.
Raportul momentul forŃei/forŃa
aplicată este bine controlat de aparatura
fixă faŃă de cea mobilă. Când raportul
momentul forŃei/forŃă este egal cu distanŃa
dintre brackets şi centrul de rezistenŃă,
centrul de rotaŃie se află la infinit şi apare
o mişcare de translaŃie pură.
Când raportul momentul forŃei/forŃă
este zero, centrul de rotaŃie se află mai
apical decât centrul de rezistenŃă. Pentru
ca rotaŃia să se facă în jurul apexului sau
în jurul marginii incizale, trebuie să existe
raporturi specifice ale momentului
forŃei/forŃa aplicată.
În tehnica Edgewise forŃa este
aplicată în punctul coronar unde este
aplicat bracket-ul. Pentru mişcarea de
translaŃie, forŃa trebuie aplicată în centrul
de rezistenŃă al dintelui, dar nu este
posibil. Astfel, forŃa aplicată în punctul
coronar va genera un moment al forŃei şi
pe lângă mişcarea de translaŃie, dintele va
face şi o mişcare de rotaŃie nedorită.
Pentru a evita rotaŃia, se aplică un
moment al forŃei suplimentar pe brackets,
de mărime egală şi de sens opus cu cel
generat de forŃa iniŃială. Cele două
momente ale forŃei se vor anula reciproc,
iar rezultanta va fi o mişcare de translaŃie
pură.
Când forŃa se aplică la nivelul
bracket-ului, centrul de rotaŃie se află mai
apical decât centrul de rezistenŃă, iar
dintele face o înclinare necontrolată (o
parte din rădăcină se va mişca în sens
invers faŃă de coroană). Pe măsură ce
momentul forŃei creşte, centru de rotaŃie
se mişcă spre apical, iar când raportul
momentul forŃei/forŃa aplicată este egal cu
distanŃa brackets-centrul de rezistenŃă,
centrul de rotaŃie este la infinit, iar dintele
face o mişcare de translaŃie pură. Când
raportul momentul forŃei /forŃa aplicată
depăşeşte această valoare, momentul net
de la nivelul centrului de rezistenŃă îşi
schimbă sensul. Centrul de rotaŃie se va
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
afla incizal faŃă de centrului de rezistenŃă.
Creşterea mai departe al raportului
momentul forŃei/forŃa aplicată face ca
centrul de rotaŃie să se apropie iar de
centrul de rezistenŃă, însă spre apical.
Astfel, nu mărimea forŃei sau a momentul
forŃei determină tipul de mişcare dentară,
ci raportul dintre acestea două.
În timpul fazelor de tratament
ortodontic este necesar schimbarea
arcului principal sau a aparatului. Astfel,
dinŃii care au fost activaŃi vor deveni unităŃi
reactive.
ForŃele ortodontice produse de un
aparat ortodontic trebuie să fie lejere, cu
intensitate între 50 - 300g şi pot fi
determinate prin măsurători directe cu
ajutorul unor aparate sau pot fi calculate
matematic.
ForŃele ortodontice aplicate pe
dinŃii posteriori afectează local, tiparul de
apoziŃie şi resorbŃie şi la distanŃă, zonele
de creştere (suturile maxilare, articulaŃia
temporo-mandibulară).
Mişcarea dentară are la bază două
teorii, care sunt incompatibile şi nu se
exclud una pe alta. Teoria bioelectrică
leagă mişcarea dentară de modificările
metabolice ale organismului uman, care
sunt controlate de semnalele electrice
care se produc când osul alveolar se
flectează şi se îndoaie. Teoria presiune-
tensiune leagă mişcarea dentară de
modificările celulare produse de mesagerii
chimici eliberaŃi ca răspuns la modificările
de presiune din vasele sanguine. Teoria
presiune-tensiune presupune trei stadii ale
modificărilor celulare:
- modificările de presiune sanguină se
asociază cu presarea ligamentului
periodontal;
- eliberarea mesagerilor chimici
(prostaglandine, citokine, ciclul
adezinmonofosfat);
- activarea celulelor.
În timpul terapiei ortodontice,
mişcările dentare se datorează
elementelor active ale aparatelor aplicate.
După a treia lege a lui Newton, fiecărei
acŃiune îi corespunde o reacŃiune opusă.
Această lege trebuie respectată de
aparatele mobilizabile şi fixe, mai ales în
derotaŃia dentară. În timpul aplicării forŃei
ortodontice pe dinŃii care trebuie deplasaŃi,
în partea opusă a aparatului ortodontic
253
(zona de rezistenŃă corespunzătoare
ancorajului) se induce o forŃă egală şi
opusă, care tinde să desprindă aparatul.
În cazul în care ancorajul este
corespunzător, această tendinŃă este
anulată. În cazul în care ancorajul este
deficitar, se produce desprinderea
aparatului de pe dinŃi (în cazul aparatelor
mobilizabile) sau se produce deplasarea
dinŃilor şi de această parte (în cazul
aparatelor fixe).
Pentru a menŃine dinŃii pe poziŃiile
lor din zona ancorajului, suma suprafeŃelor
radiculare trebuie să fie mai mare decât
cea care trebuie deplasată. Când se
doreşte o mişcare reciprocă, cele două
zone trebuie să fie egale. Zona ancorajului
poate fi intraorală (dinŃii de partea opusă,
osul alveolar), extraorală (craniu, faŃă sau
gât) sau musculară. Planificarea
ancorajului este esenŃială în terapia
ortodontică şi se face individualizat, în
funcŃie de numărul şi tipul dinŃilor care
trebuie deplasaŃi şi de durata şi tipul
mişcării dentare.
Arcul vestibular la placa acrilică
superioară este utilizat pentru corectarea
vestibulo-versia incisivilor maxilari. ForŃa
aplicată pe coroana incisivilor produce o
rotaŃie a dintelui în jurul centrului de
rezistenŃă şi va produce mişcarea
coroanei în direcŃie palatinală şi mişcarea
apexului în direcŃie vestibulară. Al doilea
efect va fi de pseudo-egresie spre
marginea incizală a incisivilor şi va
produce o supraocluzie incisivă.
Mecanica deplasării dentare cu
forŃe lejere se realizează printr-un sistem
ortodontic alcătuit din brackets şi arcul
ortodontic. Brackets-i pot avea un slot
orizontal de tip Edgewise, vertical de tip
Begg sau slot cu informaŃii de tip Straight
wire. Arcul ortodontic principal va
transmite forŃa ortodontică brackets-lor
ataşaŃi şi ligaturaŃi de dinŃi şi va produce
deplasarea dentară prin deformarea
elastică a arcului faŃă de starea lui iniŃială.
ForŃele iatrogene (intensitatea sau
durată necontrolată) pot cauza daune
Ńesuturilor dento-periodontale şi orale.
Aceste forŃe sunt provocate de ortodont
(neexperimentat) sau de pacient (activare
exagerată de către pacient a aparatului
 Aspecte generale ale tratamentului ortodontic
ortodontic sau neprezentarea la şedinŃele
programate de activare).
Cele mai frecvente simptome
patologice ale forŃelor necontrolate sunt:
durerea dentară, hiperplazia periodontală,
mobilitatea dentară, necroza pulpară,
deplasare dentară exagerată, producerea
unei alte malocluzii decât cea tratată.
ReacŃia histologică a Ńesuturilor
este complexă şi pot apare: recesiunea
gingivală, fisurile gingivale, hialinizarea,
resorbŃia radiculară, resorbŃie alveolară
fără apoziŃie, rizaliză patologică radiculară,
etc.
ResorbŃia radiculară (radiologic)
periclitează stabilitatea şi funcŃia normală
a dintelui, se datorează presiunii în ⅓
apicală a ligamentului periodontal prin
forŃă crescută şi apare hialinizarea. În
timpul tratamentului ortodotontic,
hialinizarea apare la nivelul ligamentului
periodontal, când presiunea este
prelungită. ResorbŃia se produce în jurul
Ńesutului hialin, la marginea acestuia, care
se repară prin cement. Fibrele
periodontale sunt încorporate în stratul de
cement nou pe partea compresiunii şi
dintele rămâne cu funcŃia normală.
Repararea se face în 30 zile. Se
recomandă perioade de pauză.
ResorbŃia radiculară poate apare la
dinŃii în erupŃie (caninii în erupŃie resorb
rădăcina incisivilor laterali), în replantarea
dinŃilor (resorbŃia radiculară şi anchiloza
osoasă), în stres ocluzal excesiv, în
hipotiroidism, în resorbŃii idiopatice de
etiologie necunoscută, în tulburări
funcŃionale (sindromul lingual protruziv
anterior produce ocluzia deschisă) şi în
iatrogenia ortodontică datorită forŃei prea
mare.
Factorii care determină gradul de
resorbŃie radiculară sunt forŃa aplicată,
intensitatea forŃei, tipul de deplasare
dentară, durata şi direcŃia deplasării,
timpul în care acŃionează forŃa şi vârsta
pacientului.
Tipurile de mişcări dentare care
determină resorbŃia radiculară sunt:
înclinarea prelungită a frontalilor,
înclinarea distală a molarilor (resorbŃia
rădăcinii distale), translaŃia continuă a
dinŃilor cu rădăcini mici (incisivii laterali),
intruzia, torque-ul excesiv din tehnica
Edgewise.
254
Estimarea forŃelor produse de aparatele
ortopedice
ForŃele extraorale, forŃele
direcŃionale, tracŃiunile intermaxilare
utilizează dispozitive care produc
deplasări dentare sau modificări ale
creşterii maxilarului, etajului mijlociu al
feŃei sau ale mandibulei. ForŃele
ortopedice produse de un aparat ortopedic
trebuie să fie mai mari, discontinui, cu
intensitate peste 500g.
Efectele forŃelor ortopedice
asupra maxilarului şi a etajului mijlociu
al feŃei. Creşterea maxilarului se
realizează prin sutura zigomatico-
maxilară, sutura pterigo-maxilară, sutura
medio-palatină şi sutura palatină
transversă. Suturile maxilare se aseamănă
cu ligamentul periodontal, dar au o
structură mai complexă. Modificarea
creşterii suturale maxilare necesită o forŃă
ortodontică mare (250 - 500g), care se
opune forŃei naturale de separare a unei
suturi maxilare. ForŃele extraorale sunt
utilizate pentru stimularea maxilară (efecte
ortopedice), distalizarea molarilor,
corectarea ocluziei încrucişate şi alinierea
dinŃilor frontali (efecte ortodontice).
Headgear-ul este utilizat pentru
schimbări scheletale, dar şi dentare, fiind
indicat în blocarea creşterii maxilarului, cât
şi pentru distalizarea şi retruzia dinŃilor
maxilari, efectele obŃinându-se prin
direcŃionarea forŃei aplicate. Pentru ca
efectele ortopedice să se producă, sunt
necesare forŃe mari, care să acŃioneze la
nivelul suturilor maxilare, schimbând
intensitatea şi direcŃia creşterii. ForŃa
generată de headgear produce efectele
scheletale dorite, dar purtarea acestuia
timp de 24 ore, poate să ducă la efecte
dentare majore (hialinizare).
Pentru un efect scheletal, direcŃia
forŃei headgear-ului trebuie să fie plasată
deasupra planului ocluzal şi să treacă prin
centrul de rezistenŃă al molarilor. Există
mai multe tipuri de headgear, care se aleg
în funcŃie de obiectivele tratamentului.
Pentru schimbările ortopedice aparatul
trebuie purtat 8 - 14 ore pe zi, iar forŃa
trebuie să fie între 225 - 500g pe fiecare
dinte şi pentru schimbările ortodontice
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
forŃa trebuie să fie între 100 - 200g pe
fiecare dinte.
Biomecanica headgear-ului se
referă la relaŃia dintre direcŃia şi
intensitatea forŃei aplicate şi centru de
rezistenŃă al maxilarului sau a molarului
prim permanent superior. Dacă forŃa trece
prin centru de rezistenŃă, se produce o
translaŃie în direcŃia forŃei. Pentru analiza
sistemului de forŃe de la nivelul molarului
prim permanent superior, se trasează o
linie imaginară între inelul ortodontic şi
locul de aplicare al headgear-ului şi se
coboară o perpendiculară din centrul de
rezistenŃă al molarului pe linia de forŃă.
PoziŃia arcului intern nu poate fi
schimbată, dar se poate schimba poziŃia
arcului extern, schimbând direcŃia forŃei
dorite. Headgear-ul cervical, indicat în
corectarea malocluziei clasei a II-a Angle
cu ocluzie adâncă, aliniază arcul extern
pentru ca linia forŃei să treacă prin centrul
de rezistenŃă al molarilor, producând
translarea molarului pe direcŃia forŃei
distale. Astfel, apar forŃe de extruzie la
nivel molar, cu deschiderea ocluziei
frontale. Headgear occipital, indicat în
corectarea malocluziei clasei a II-a Angle
cu ocluzie deschisă, aliniază arcul extern
pentru ca linia forŃei să treacă vertical şi
posterior de centrul de rezistenŃă al
molarilor, producând intruzia şi distalizarea
molarilor.
Masca facială (headgear invers)
este utilizată pentru stimularea creşterii
maxilarului, care este mai greu de obŃinut,
decât frânarea creşterii maxilare. La vârsta
de 8 ani răspunsul scheletal este
corespunzător, dar la pacienŃii mai mari,
răspunsul este dentar. Pentru a preveni
deplasarea dentară, tracŃiunile trebuie
realizate pe dinŃi anchilotici sau pe
implante. ForŃa trebuie să fie suficient de
mare, între 1600 – 3000g, pentru a avea
efect asupra interdigitaŃiilor osoase ale
suturilor posterioare şi superioare
maxilare.
Headgear-ul invers cu efect
scheletal, indicat în corectarea malocluziei
clasei a III-a Angle, are rolul de a stimula
creşterea anterioară a maxilarului şi de a
inhiba dezvoltarea sagitală a mandibulei.
ForŃa de mezializarea a maxilarului trece
pe sub centrul lui de rezistenŃă şi se
asociază cu două forŃe egale şi opuse
255
pentru bărbie (produce schimbarea
posturii mandibulare cu efect asupra
direcŃiei de dezvoltare) şi frunte,
producând extruzia dinŃilor posteriori
superiori şi deschiderea ocluziei.
Efectele forŃelor ortopedice
asupra mandibulei se datorează acŃiunii
bărbiŃei şi capelinei şi a aparatelor
funcŃionale.
Limitarea creşterii anterioare a
mandibulei de realizează cu ajutorul
bărbiŃei şi capelinei (chin-cap). Lipsa de
cooperare a pacientului sau dificultatea de
a direcŃiona forŃa contrar creşterii
condiliene mandibulare, duce la eşecul
terapeutic. Purtarea de către pacient a
chin-cap-ului trebuie să fie de 24 ore. În
acest caz nu apar efectele dentare, pentru
că este aplicat pe bărbie, dar geometria
articulaŃiei temporo-mandibulare creează
unele probleme. Dacă forŃele se
direcŃionează asupra vârfului condilului
mandibular, creşterea mandibulei va avea
o direcŃie în jos.
Aparatele funcŃionale au un efect
de poziŃionare forŃată a mandibulei într-o
poziŃie centrică sau excentrică, corectând
malocluziile clasei a II-a sau a III-a Angle.
Activatoarele sunt dispozitive asamblate
într-un bloc, care schimbă poziŃiile celor
două arcade dentare. Dezangrenarea
arcadelor duce la plasarea relaŃiilor
maxilare în clasa I Angle şi previn
compensările dentare.
Activatoarele destinate corectării
malocluziilor clasei a II-a Angle,
propulsează mandibula şi retrudează
maxilarul.
Activatorul produce o remaniere la
nivelul articulaŃiei temporo-mandibulare, în
favoarea poziŃionării anterioare a
mandibulei. ForŃa aplicată pe dinŃii
inferiori, cu direcŃie postero-anterioară,
trece la distanŃă de centrul de rezistenŃă al
dinŃilor şi produce un moment, în sens
orar, provocând o vestibulo-versie dentară
(compensaŃie dento-alveolară). ForŃa
aplicată pe dinŃii superiori, cu direcŃie
antero-posterioară, trece la distanŃă de
centrul de rezistenŃă al dinŃilor şi produce
un moment, în sens orar, provocând o
disto-versie dentară (compensaŃie dento-
alveolară) şi o basculare anterioară a
 Aspecte generale ale tratamentului ortodontic

maxilarului, cu efect de corectare a unghiului goniac. ForŃa aplicată pe dinŃii

decalajelor scheletale.
Activatoarele destinate corectării
malocluziilor clasei a III-a Angle,
retropulsează mandibula şi stimulează
creşterea maxilarului. Activatorul produce
o glisare mezială a arcadei maxilare şi o
vestibulo-versie incisivă. ForŃa aplicată pe
dinŃii superiori, cu direcŃie postero-
anterioară, trece la distanŃă de centrul de
rezistenŃă al dinŃilor şi produce un
moment, în sens antiorar, provocând o
vestibulo-versie incisivă şi o mezio-versie
molară, ca şi o egresie a sectoarelor
laterale dentale. De asemenea, produce o
glisare distală a arcadei mandibulare şi o
linguo-versie incisivă, cu închiderea
inferiori, cu direcŃie antero-posterioară,
trece la distanŃă de centrul de rezistenŃă al
dinŃilor şi produce un moment, în sens
antiorar, provocând o linguo-versie incisivă
disto-versie molară.
Aparatul Fränkel are un efect
scheletal crescut şi un efect dentar scăzut.
Aparatul Herbst are un efect scheletal
scăzut şi un efect dentar crescut.
Asocierea forŃelor extraorale cu
activatoarele, limitează efectele parazitare
ale activatoarelor. Corectarea relaŃiilor
scheletale sagitale sau verticale se
realizează cu headgear sau activatoare,
care au acŃiuni diferite, dar acelaşi
rezultat.

ANEXE

tematică curs Aspecte generale ale tratamentului ortodontic

obiective curs Cunoaşterea principiilor tratamentului ortodontic.
Cunoaşterea clasificării tratamentului ortodontic.
Cunoaşterea momentului instituirii, obiectivele, metodele şi mijloacele
tratamentului ortodontic.
Cunoaşterea factorilor decizionali ai tratamentului ortodontic.
cuvinte cheie tratament ortodontic, parametrii diagnosticului ortodontic.
schemă curs Principiile tratamentului ortodontic.
Clasificarea tratamentului ortodontic.
Factorii decizionali ai tratamentului ortodontic.

tematică curs Materiale ortodontice

obiective curs Cunoaşterea materialelor pentru obŃinerea modelelor din ghips.
Cunoaşterea materialelor pentru confecŃionarea aparatelor mobile.
Cunoaşterea tehnologiei materialelor pentru tehnicile ortodontice fixe.
cuvinte cheie alginat, ghips, sârmă de viplă, răşini acrilice, şurub ortodontic, inel
ortodontic, brackets, arcuri ortodontice, aliaje NiTi, microimplante,
disjunctoare, biomateriale polimerice, polimeri adezivi,
glassionomeri.
schemă curs Materiale pentru obŃinerea modelelor din ghips.
Materiale pentru confecŃionarea aparatelor mobile.
Materiale pentru tehnicile ortodontice fixe.

tematică curs Biomecanica ortodontică

obiective curs Cunoaşterea noŃiunilor de biomecanică ortodontică.
Cunoaşterea clasificarea forŃelor ortodontice.
Cunoaşterea tipurilor de deplasări dentare.
Cunoaşterea fazelor răspunsului tisular la forŃele ortodontice.
Estimarea forŃelor produse de aparatele ortodontice.
Estimarea forŃelor produse de aparatele ortopedice.
cuvinte cheie biomecanică ortodontică, forŃe ortodontice, versie, tipping, torque,

256
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
intruzie, extruzie, rotaŃie, translaŃie, forŃe iatrogene,
ortodontice, efecte ortopedice.
schemă curs ForŃe ortodontice.
Deplasarea dentară.
Răspunsul tisular la forŃele ortodontice.
Estimarea forŃelor produse de aparatele ortodontice.
Estimarea forŃelor produse de aparatele ortopedice.
BIBLIOGRAFIE
1. Allemann C. Influence de la plaque de
spatulation sur l’épaisseur du film des ciments à
phosphate de zinc. J Biomat Dent 1985; 1: 167-
172.
2. Artun J, Brobakken BO. Prevalence of carious
white spots after orthodontic treatment with
multibonded appliances. Fur J Orthod 1986; 8:
229-234.
3. Baron R. Le remaniement de l’os alvéolaire au
cours du déplacement spontané et provoqué des
dents. Rev Orthop Dento Faciale 1975; 9: 309-
325.
4. Barry TI, Clinton JD, Wilson AD. The structure
of glassionomer cernent and its relationship to
setting process. J Dent Res 1979; 58: 1072-1079.
5. Bass JK, Fine H, Cisneros GJ. Nickel
hypersensitivity in the orthodontic patient. Am J
Orthod Dentofac Orthoped 1993; 103: 280-285.
6. Beaudouin E, Renaudin JM, Carolus S,
Flabbee J, Morisset M, Kanny G, Monneret DA.
Les allergies aux matériaux utilisés en
orthodontie. Rev Orthop Dentofac 2002; 36: 155-
168.
7. Block M. Orthodontic and orthopedic anchorage
using subperiosteal bine anchor. Applications of
Ossesintegrated implants. Ed. Higuchi KW,
Chicago: Quintessence, 2000, 110-116.
8. Boboc Gh. Tratamentul anomaliilor dento-
maxilare. Principii şi metode. Ed. Medicală,
Bucureşti, 1982.
9. Borem LM, Feigal RG. Reducing microleakage
of sealants under salivary contamination digital
image analysis evaluation. Quintessence Int
1994; 25: 283-289.
10. Brånemark PI, Adell R, Breine U, Hansson BO,
Lindstrom J, Ohisson A. Intra-osseous anchorage
of dental prosthesis. 1. Experiment studies.
Scand. J Plast Reconstr Surg 1969; 3: 81-100.
11. Brown CRL, Way DC. Enamel loss during
orthodontic bonding subsequent loss during
removal of filed and unfilled adhesives. Am J
Orthod 1978; 74: 663-671.
12. Bryant S, Retief DU, Russeli CNT, Dcnvs FR.
Tensil bond strength of orthodontic boncling
resins and attachments to etched enamel. Am J
Orthod Dentofac Orthop 1987; 92: 225-231.
13. Buonocore MG. A simple method of increasing
the adhesion of acrylic filling materials 10 enamel
surfaces. J Dent Res 1955; 34: 849-853.
14. Burdairon G. Abrégé de biomatériaux
dentaires. Masson et Cie éd. Paris, 1981.
257
efecte
15. Burstone CJ et al. Un nouvel alliage
orthodontique: le fil chinois en nickel-titane. Rev
Orthop Dentofac 1988; 22: 59-72.
16. Cai F, Yang Q, Huang X, Wei R. Microstructure
and corrosion behavior of CrN and CrSiCN
coatings. J Mat Eng Perform 2010; 19(5): 721-
727.
17. Cartensen V. Clinical effccts of reduction of
acid concentration on direct bonding of brackcts.
Anglc Orthod 1986; 63: 221-224.
18. Cazaux J. Recent developments and new
strategies in scanning electron microscopy. J
Microscop 2005; 217(Pt 1): 16-35.
19. Chaturvedi TP, Upadhayay SN. An overview of
orthodontic material degradation in oral cavity.
Indian J Dent Res 2010; 21(2): 275-284.
20. Chateau M. Orthopedie dento-Facială. Ed.
CdP, Paris, 1993.
21. Clark RJ, Phillip RW, Norman RD. An
evaluation of silicophosphate as an orthodontic
cement. Am J Orthod 1977; 71: 190-196.
22. Cocârlă E. Stomatologie pediatrică. Ed. Med.
Universitară "Iului HaŃeganu", Cluj-Napaca, 2000.
23. Craig RG. Restoration dental materials
(Seventh Edition). CV. Mosby Company ed. St
Louis, 1985.
24. Creekmore TD, Eklund MK. The possibility of
skeletal anchorage. J Clin Orthod 1983; 17: 266-
269.
25. Crisp S, O’neile JK, Prosser HJ, Stuart B,
Wilson AD. Infra-red spectroscopie studies on the
development of crystallinity in zincphosphate
cement. J Dent Res 57: 245-254, 1978.
26. Crisp S, Wilson, AD. Reactions in glass-
ionomer cements: the precipitation reaction. J
Dent Res 1974; 53: 1420-1424.
27. Cuinet M, Guivarch J, Huet AP, Morgon L.
Définitions et comportement thermomécanique
des alliages métalliques. Orthod Fr 2001; 72: 233-
244.
28. Cuinet M, Guivarch J, Huet AP, Morgon L. Les
paramètres mécaniques des fils lors du
déplacement dentaire. Orthod Fr 2001; 72: 245-
259.
29. Cuinet M, Guivarch J, Huet AP, Morgon L. Les
différents alliages utilisés en orthodontie. Orthod
Fr 2001; 72: 271-278.
30. Cuinet M, Guivarch J, Huet AP, Morgon L.
Choix du fil orthodontique en fonction des
nouveaux alliages et des différentes techniques.
Orthod Fr 2001; 72: 279-283.
31. Dale B. A clinical approach to techniques and
materials. Esthetic Dentistry, Leo & Febiger,
Philadelphia, 1993.
32. Deblock L, Lucht M. Contribution au choix du fil
orthodontique. Orthod Fr 1986; 57(1): 228-294.
 Aspecte generale ale tratamentului ortodontic
33. Diedrich P. Enamel alterations rom bracket
boncling and debonding: A study with the
scanning electron microscope. Ami Orthocl 1981;
79: 500-522.
34. DorobăŃ V, Stanciu D. OrtodonŃie şi ortopedie
dento-facială. Ed. Medicală, 2003.
35. Eliades T. Orthodontic materials research and
applications: part 2. Current status and projected
future developments in materials and
biocompatibility. Am J Orthod Dentofac Orthoped
2007; 131(2): 253-262.
36. Eliades T, Eliades G, Athoanasiou AE, Bradley
TG. Surface ccharacterization of retrieved NiTi
orthodontic archwires. Eur J Orthod 2000; 22:
317-326.
37. Eliades T, Pratsinis H, Kletsas D, Eliades G,
Makou M. Characterization and cytotoxicity of
ions released from stainless steel and nickel-
titanium orthodontic alloys. Am J Orthod Dentofac
Orthoped 2004; 125: 24-29.
38. Feigal RJ, Hitt J, Splieth C. Retaining sealant
on salivary contAminateci enamel. J Am Dent
Assoc 1993; 124: 89-96.
39. Firu P, ZAmea L. Stomatologie infantilă. Ed.
Medicala, Bucureşti, 1973.
40. Fiseher-Branclies H, Tragner-Borni. Les
ciments aux verres jonomères utilisés comme
matériaux de fixation en orthodontie. Orthod Fr
1989; 60: 827-834.
41. Finger W. Evaluation of glass ionomer luting
cements. Scand J Dent Res 91: 143-149, 1983.
42. Flageul F. L’utilisation orthodontique des
alliages dits «à mémoire de forme». Rev Orthop
Dentofac 1988; 22: 31-38.
43. Fontenelle A. Une conception parodontale du
déplacement provoqué: vers une application
clinique raisonnée. J Parodontol 1982; 1: 131-
154.
44. Fontenelle A. Une conception parodontale du
mouvement dentaire provoqué: évidences
cliniques. Rev Orthop Dentofac 1982; 16: 37-53.
45. Fontenelle A. Biomécanique orthodontique et
parodonte réduit. Situations complexes. J
Parodontol 1992; 11: 207-219.
46. Forsten I, Rytomaa I, Antrila A, Kleinonen J.
Fluoride uptake from restorative dental materials
by human enamel. Scand J Dent Res 1976; 84:
391-395.
47. Frankeroumberger R, Kramer N, Petschelt A.
Long term effeet of dentin primers on enamel
bond strength and marginal adaptation. Oper
Dent 2000; 25: 11-19.
48. Fujii B, Yoshida T, Shimizu T. Effeets of
humidity on bond strength of composite resins. J
Dent Res 1983; 62: 664.
49. Gainsforth Bl, Higley LB. A study of orthodontic
anchorage possibilities in basal bone. Am J
Orthod Oral Surg 1945; 31: 406-417.
50. Gasser O. Glasionomerzemente: Gegenwart
und Zukunft aus Werkstoffkundlicher Sicht.
Schweiz Mschr Zahnmed 1987; 97: 328-335.
51. Giovannoli JL. Que faut-il penser des
proximités radiculaires? Rev Orthop Dentofac
1981; 15: 387-414.
52. Glăvan F, Jianu R. OrtodonŃie. Ed. Mirton,
Timişoara, 1998.
258
53. Glăvan F, Popa I, Breban E. ForŃe ortodontice.
Ed. Waldpress, Timişoara, 1997.
54. Greppi AL, Smith DC, Woodside DG. Nickel
hypersensitivity reactions in orthodontic patients.
A literature review. Univ Tor Dent J 1989; 3: 11-
14.
55. Grimsdottir M, Hensten-Pettersen A, Kullmann
A. Cytotoxic effect of orthodontic appliances. Eur
J Orthod 1992; 14(1): 47-53.
56. Hansen EK, Munksgaard EC. Saliva
contamination vs efficacy of dentin bonding
agents. Dent Mater 1989; 5: 329-333.
57. Haikel Y, Frank RM, Voegel JC. Scanning
electron microscopy of the human enamel surface
layer of incipient carious lesions. Caries Res
1983; 17: 1-3.
58. Hensten-Pettersen A, Gjerdet NR, Kvam E,
Lyberg T. Nikkel allergi og kjeveortopedisk
behandling [Nickel allergy and orthodontics]. Nor
Tannlegeforen Tid [Nor Dent J] 1984; 94: 567-
572.
59. Hitmi E, Attal JP, Degrange M. Influence du
traitement de surface de l’émail sur les
caractéristiques énergéticlues de la surface. J
Eclg 2000; 41: 89-104.
60. Hitmi L, Muller C, Roussarie E, Atta lJP. Le
collage des brackets en orthodontie. Clinie 2001;
22: 165-179.
61. Hitmi L, Gonthier S, Besnault C. Comment un
laboratoire de recherche teste les lampes? Clinie
2000; 21: 102-105.
62. Hotz PR. Glasionomerzement-Verarbeitung,
Antikariogenitat. Schweiz Mschr Zahnmed 1987;
97: 336-339.
63. Ionescu E, Milicescu V. NoŃiuni de tehnică
ortodontică. Ed. Cerna, Bucureşti, 2000.
64. Ionescu E, Milicescu DI, Popescu M, Popovisiu
O, Milicescu V. OrtodonŃie şi ortopedie dento-
facială. Ed. Cerna, Bucureşti, 2001.
65. Iveit AB, Gjerdet NR. Fluoride release from a
fluoride containing amalgam, a glass jonomer
cernent and a silicate cernent in artificial saliva. J
Oral Rehab 1981; 8: 237-241.
66. lwami Y, Yamamoto H, Kawai K, Ebisu S.
Effect of enamel and dentin surface wetness on
shear bond strength of composites. J Prosthet
Dent 1998; 80: 20-26.
67. Jacobsen T, Sôderholm KJ. Some effeets of
water on dentin bonding. Dent Mat 1995; 11: 132-
136.
68. Jain P, Stewart GP. Effeet of clentin primer on
shearbond strength of composite resin to moisr
and dry enamel. Op Dent 2000; 25: 51-58.
69. Jemt T, Stalblad PA, Oilo G. Adhesion of
polycarboxylate-base dental cements to enamel:
an «in vivo» study. J Dent Res 1986; 65: 885-887.
70. Kanca J. Resin bocling to wet substrate. Il.
Bonding to enamel. Quintessence Int 1992; 23:
625-627.
71. Kanerva L, Estlander T, Jolanki R. Active
sensitization caused by 2-hydroxyethyl
methacrylate, 2-hydroxy-propyl methacrylate,
ethylene glycol dimethacrylate and N,N-
dimethylaminoethyl methacrylate. J Eur Acad
Dermatol Venerol 1992; 1: 165-169.
72. Kanomi R. Mini-implant for orthodontic
anchorage. J Clin Orthod 1997; 3: 763-767.
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
73. Krishnan V, Kumar JK. Weld characteristics of
orthodontic archwire materials. Angle Orthod
2004; 74: 533-538.
74. Lee JS, Kim JK, Park YC, Vanarsdall RL.
Applications of orthodontic mini-implants.
Quintessence Publish. Co, Inc., Chicago, 2007.
75. Le Gall M. Quel fil? A quelle phase? Pour
quelle action? En technique d’arc droit .022 x
.028. Le Journal de l’Edgewise 2001; 44: 125-
145.
76. Legrand M, Decarlini Ch, Cimasoni G. Fluoride
content and liberation from dental cements and
filling materials. Helv Odont Acta 1974; 18: 114-
118.
77. Linkow LI. Implant-orthodonrics. J Clin Orthod
1970; 4: 685-690.
78. Loreille JP. Le critère de choix d’un fil
orthodontique. Rev Orthop Dentofac 1988; 22:
41-57.
79. Maibach HI, Menne T (editors). Nickel and the
skin: Immunology and toxicology. Boca Raton,
FL, CRC Press; 1989.
80. Mailland M. Phénomènes biologiques résultant
de la suppression du contact occlusal. Intérêt
thérapeutique. Rev Orthop Dentofac 1981; 15:
61-81.
81. Marcotte MR. Biomechanics in Orthodontics. B.
C. Deker INC, Toronto, 1990.
82. Marolf R. Glasionomerzemente-
Materialeigenschaften und klinische Anwendung.
Eine Literaturubersicht. Schweiz Mschr Zahnrned
1984; 94: 117-133.
83. Mclean JW, Wilson AD, Prosser HJ.
Development and use of water-hardining glass-
ionomer luting cements. J Prosth Dent 1984; 52:
175-181.
84. McLanghlin RP, Bennett JC, Trevisi HJ.
Systemized orthodontic treatment mechanics. CV.
Mosby Co., 2001.
85. Melsen B, Verna C. A rational approach to
orthodontic anchorage. Progress in Orthodontics
1999; 1: 10-22.
86. Melsen B. Mini-Implants: Where Are We? Angle
Ortod 2005; 39(9): 539-547.
87. Michael R, Marcotte D. Biomechanics in
orthodontics. Decker Inc., Toronto, 1990.
88. Milicescu V. Milicescu DI. Creşterea generală şi
cranio-facială în perioada dentiŃiei mixte. Ed.
ViaŃa Medicală, România, Bucureşti, 2001.
89. Mitchen JC, Gronas DG. Clinical evaluation of
cernent solubility. J Prosth Dent 1978; 40: 453-
456.
90. Mockers O, Deroze D, Camps J. Cytotoxicity of
orthodontic bands, brackets and archwires in
vitro. Dent Mat 2002; 18(4): 311-317.
91. Mohri T, Hanada K, Ozawa H. Coupling of
resorption and formation on bone remodeling
sequence in orthodontic tooth movement: a
histological study. J Bone Miner Metab 1991; 9:
211-223.
92. Munksgaard EC. Permeability of protective
gloves to (di)-methacrylates in resinous dental
materials. Scand J Dent Res 1992; 100: 182-192.
93. Myers CL, Drake JT, Brantley A. A comparison
of properties for zinc phosphate cements mixed
on room temperature and frozen slabs. J Prosth
Dent 1978; 40: 409-412.
259
94. Nanda R. Biomecanics and esthetic strategies
in clinical orthodontics. Elsevies Saunders, 2005.
95. Neumann P, Bourauel C, Jäger A. Corrosion
and permanent fracture resistance of coated and
conventional orthodontic wires. J Mat Sci: Mat in
med 2002; 13(2): 141-147.
96. Nielsen NH, Menne T. Nickel sensitization and
ear piercing in an unselected Danish population.
Contact Dermatitis. 1993; 29: 16-21.
97. Norris DS, Mc Innes-Ledoux, P, Schwaniger B,
Weinberg R. Retention of orthodontic bands with
new fluoride-releasing cements. Am J Orthod
Dentofac Orthop 1986; 89: 209-211.
98. O`Brien KD, Reacl MJF, Sandison RJ, Robcrts
CT. A visible light-aciivatecl direct bonding
material: an in vivo comparative stud. Am J
Orthod Dentofac Orthop 1989; 95: 348-351.
99. O`Brien JA, Retief DLI, Braclley EL, Dcnys FR.
Effects of saliva contamination anci phosphoric
acid composition on bond strength. Dent N’later
1987; 3: 296-302.
100. Ohgoe Y, Hirakuri KK, Ozeki K, Fukui Y.
Investigation of diamond like Carbon Coating for
orthodontic Archwire. New Diamond Frontier
Carbon Technology 2007; 16(6): 281-288.
101. Park HS, Bae SM, Kyung HM, Sung JH.
Microimplant anchorage for treatment of skeletal
Class I bialveolar protrusion. J Clin Orthod 2001;
35: 417-422.
102. Phillips RW, Swartz ML. Effect of certain
restorative materials on solubility of enamel. J Am
Dent Assoc 1957; 54: 623-636.
103. Phillips RW. Skinners science of dental
materials (Eigth Edition). Saunders Company ed.
London, 1982.
104. Piel C, Albrecht A, Neubauer C, Klampfl CW,
Reussner J. Improved SEC-FTIR method for the
characterization of multimodal high-density
polyethylenes. Anal Bioanal Chem 2011; 400(8):
2607-2613.
105. Rahilly G, Price N. Current Products and
Practice Nichel allergy and orthodontics. J Orthod
2003; 30: 171-174.
106. Retief DLI. The use of 50 percent phosphorie
acid as an etching agent in orthoclontics: a
rational approach. Am J Orthon 1975; 68: 165-
178.
107. Roberts WE, Marshall KJ, Mozsary PG. Rigid
endosseous implant utilized as anchorage to
protract molars and close an atrophic extraction
site. Angle Orthod 1989; 60: 135-152.
108. Sadowskv PE, Retief DH, Cox PR,
Hernandez-Orsini R, Ripe VG, Bradlev EL. Effect
of etchant concentration and duration on the
retention of orthodontic brackets: an in vitro study.
Am J Orthod Dentofac Orthop 1990; 98: 417-421.
109. Sadowsky PL, Retief DH, Bradley EL.
Enamel fluoride uptake from orthodontic cements
and its effect on demineralisation. Am. J Orthod
1981; 79: 523-533.
110. Sadowsky PL, Retief DH, Bradley EL. Acid
resistance of enamel exposed to fluoride-
containing orthodontic cements. Am J Orthod
1983; 83: 33-37.
111. Santini A. Microlcakage of resin-based
composite restorations using different solvent-
 Aspecte generale ale tratamentului ortodontic
based bonding agents and methods of drying acid
erehed dentin. Am J Dent 1999; 12: 194-200.
112. Santos JFF. Steatgall L, Silviera IIM. Punch
shear strength of polycarboxylate cements. J
Prosth Dent 1978; 40: 420-423.
113. Saunders VP, Saunders ENI. Microleakage
of bonding agents with wet and dry bonding
techniques. Am J Dent 1996; 9: 34-36.
114. Seeholzer HW, DACH W. Befestigung von
Bandern mit einem Glassionomerzement. Eine
Praxisstudie mit statistichem Datenrnaterial. Inf
Orthod Kieferorthop 1986; 1: 89-96.
115. Servais GE, Cartz L. Structure of zinc
phosphate dental cernent. J Dent Res 1971; 50:
613-620.
116. Shannon IL. Comparison of orthodontic
cements containing sodium fluonde or stannous
fluoride. Am J Orthod 1980; 78: 640-645.
117. Silvermann E, Cohen NI, Gianellv AA, Dietz
VS. An universal direct bonding system for botb
metal and plastic brackcts. Am J Orthod 1972; 62:
236-244.
118. Silverstone LM. Variation in the pattern of
acid etching of human dental. Enamel examined
by scanning electron microscopy. Caries Res
1975; 9: 373-387.
119. Silverstone LM, Hicks MJ, Featherstone MJ.
Oral fluid contamination of etched enAmel
surfaces: an SEM study. J Amer Dent Assoc
1985; 110: 329-332.
120. Smith DC, Williams DF. Biocompatibiity
ofdenzalrnaterials. Vol. Il Biocornpatibility of
preventive dental materials and bonding agents.
Smith and Williams ed. CRC Press, mc. Boca
Raton, Florida. 1982.
121. Sodor VCA. Teză de doctorat - Studiul
interrelaŃiei clinico-tehnologice între biomaterialele
ortodontice şi reactivitatea mediului oral, Cap.1a -
Biomaterialele ortodontice. 2011.
122. Staehle HJ, Ludwig K. Vergleichende
werkstoffkundliche Untersuchungen von
Glasionomerzementen untcrschiedlicher
chemischer zusammensetzung unter
Berùcksichtigung klinischer Befunde. Dtsch Zahn
Zeit 1985; 40: 23-27.
123. Staehle HJ, Bossmann K. Experimentelle
Untersuchungen Uber die antikariogene Wirkung
von Glasionomerzement. Dtsch Zahn Zeit 1984;
39: 532-534.
124. Stanciu D, DorobăŃ V. OrtodonŃie. Ed.
Medicală, Bucureşti, 1991.
125. Stanciu D, Boboc L. OrtodonŃie practică. Ed.
Medicală, Bucureşti, 2000.
260
126. Swanson TD, Tinanof N. Antiplaque
properties of sustained release SnF2: pilot
studies. J Oral Rehabil 1984; 11: 53-63.
127. Swartz ML, Phillips RW, Clark HE. Long-term
F release frorn glass ionomer cements. J Dent
Res 1984; 63: 158-160.
128. Swift EJ, Pcrdigao J, Hcymann I, Ritter A.
Shear bond sirengths of one-bottie adbesivcs to
moist enamel. J Esthct Dent 1999; 11: 103-107.
129. Swift EJ, Triolo PT. Bond strengths of
Scotchbond multi purpose to moist dentin and
enamel. Am J Dent 1999; 53: 18-20.
130. Tuenge R, Sugel IA, Izutsu KT. Physical
properties of zinc phosphate cernent prepared on
a frozen slab. J Dent Res 1978; 57: 593-596.
131. Umemori M, Sugawara J, Mitani H,
Nagasaka H, Kawamura H. Skeletal anchorage
system for open-bite correction. Am J Orthod
1999; 115: 166-174.
132. Vargas NA, Swift EJ. Microleakage of resin
composites with wet vcrsus dry bonding. Am J
Dent 1994; 7: 187-189.
133. Wakefield CW, Sneed VD, Draughn RA,
Davis TN. Composite bonding to dentin and
enamel: effeet of humiditv. Gen Dent 1996; 44:
508-512.
134. Wei SHY, Sierk DL. Fluoride up take by
enamel from zinc phosphate cement containing
stannous fluoride. J Am Dent Ass 1971; 83: 621-
624.
135. Wehrbein H, Merz B, Diedrich P, Glatzmaier
J. The use of palatal implants for orthodontic
anchorage. Design and clinical applications of the
Orthosystem. Clin Oral Implants Res 1996; 7:
410-416.
136. Welker D. Aluminium-Siliko-Polyakrylat-
zement (ASPA) im verglei
chendwerkstoffkundlichem Test. Dtsch Zahn Zeit
1981; 36: 114-120.
137. Wilson AD, Kent BE. A new translucent
cernent for dentistry: the glass ionomer cement.
Br Dent J 1972; 132: 133-137.
138. Wilson AD, Abel G, Lewis BG. The solubility
and desintegration test for zinc phosphate dental
cements. Br Dent J 1974; 137: 313-318.
139. Wilson AD, Crisp S, Lewis BG, Melean JW.
Experirnental luting agents based on the glass
ionomer cements. Br Dent J 1979; 142: 117-122.
140. Wilson AD, Grofeman DM, Kuhn AT. The
release offluoride and other chemical species
from a glass-ionomer cernent. Biornaterials 1985;
6: 431-433.
141. Zegan G. Tehnici de realizare a aparatelor
ortodontice şi ortopedice dento-faciale, Ed.
Tehnopress, Iaşi, 2005.
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
CAPITOLUL 12
APARATE ORTODONTICE
Aparatele ortodontice sunt acele
dispozitive care se aplică pe dinŃi şi pe
suportul lor structural şi sunt utilizate
pentru efectuarea mişcărilor dentare şi
pentru schimbarea creşterii şi dezvoltării
complexului dento-maxilo-facial.
Aparatele ortodontice sunt
clasificate după mai multe criterii:
După zona de aplicare:
• aparate intraorale – aplicate în
interiorul cavităŃii orale (zona de acŃiune
şi de sprijin) şi pot fi:
- monomaxilare – aplicate pe maxilar sau
mandibulă, au acŃiune reciprocă şi
acŃionează în zone diferite ale aceleaşi
arcade dentare;
- intermaxilare – aplicate concomitent pe
maxilar şi pe mandibulă, au acŃiune pe
un maxilar şi sprijin pe celălalt maxilar;
- bimaxilare – aplicate concomitent pe
maxilar şi pe mandibulă, au acŃiune la
nivelul celor două maxilare.
• aparate extraorale – aplicate înafara
cavităŃii orale (zona de acŃiune şi de
sprijin), în regiuni învecinate (bărbie,
calota craniană, frunte, etc.);
• aparate intra-extraorale – aplicate în
interiorul cavităŃii orale (zona de acŃiune)
şi înafara cavităŃii orale (zona de sprijin).
După modul de agregare:
• aparate fixe – fixate pe suprafaŃa
dinŃilor (colate sau cimentate) şi
îndepărtate numai de către ortodont;
• aparate mobilizabile – prezintă
elemente de agregare (croşete sau
gutiere) şi sunt îndepărtate de către
ortodont sau pacient;
• aparate mobile – nu prezintă elemente
de agregare şi sunt menŃinute în
cavitatea orală prin contracŃie
musculară.
261
După natura forŃelor ortodontice:
• aparate mecanice – dezvoltă forŃe
ortodontice datorită calităŃii materialelor
componente (aparate active);
• aparate funcŃionale – transformă
forŃele musculare din timpul funcŃiilor
aparatului dento-maxilar în forŃe
ortodontice (aparate funcŃionale);
• aparate mixte – dezvoltă pe o zonă
forŃe ortodontice datorită calităŃii
materialelor componente, iar pe altă
zonă dezvoltă forŃe ortodontice prin
utilizarea forŃelor naturale musculare.
După modul de acŃiune:
• aparate active – generează forŃe
ortodontice şi produc mişcările dentare,
stimularea sau inhibarea creşterii
aparatului dento-maxilar (aparate
biomecanice, funcŃionale, mixte şi fixe);
• aparate pasive – nu generează forŃe
ortodontice şi menŃin poziŃia dinŃilor sau
a ocluziei dentare (aparate de contenŃie
şi menŃinătoare de spaŃiu).
Aparatele ortodontice trebuie să
îndeplinească anumite calităŃi:
- să fie simplu şi uşor de realizat;
- să fie ieftin;
- să fie igienic;
- să fie uşor de aplicat, activat şi
îndepărtat din cavitatea orală;
- să fie biocompatibil cu Ńesuturile cavităŃii
orale;
- să producă mişcarea dentară dorită,
tridimensional, rapid, cu forŃe lejere şi
continue;
- să asigure stabilitatea în cavitatea orală;
- să nu necesite multe şedinŃe de activare;
- să fie confortabil pacientului;
- să nu afecteze funcŃiile aparatului dento-
maxilare (masticaŃia, fonaŃia).
 Aparate ortodontice

APARATE BIOMECANICE - costul aparatului este acceptabil pentru

MOBILIZABILE pacient;
- forŃele ortodontice declanşate nu sunt
Aparatele biomecanice mobilizabile mari;
sunt aparate ortodontice intraorale - timpul afectat activării aparatului este
monomaxilare care dezvoltă forŃe scurt;
ortodontice capabile să producă mişcarea - permit activarea şi de către medicul
dentară şi expansiunea maxilarelor şi dentist;
prezintă elemente de agregare. - elementele componente ale aparatelor
sunt nelimitate.
Caracteristicile comune ale
aparatelor biomecanice mobilizabile sunt Dezavantajele aparatelor
următoarele: biomecanice mobilizabile sunt
- prezintă elemente de ancoraj – croşete următoarele:
sau gutiere; - fiind aparate mobilizabile, cooperarea
- prezintă elemente generatoare de forŃe pacientului devine esenŃială;
ortodontice – arcuri, şurub ortodontic; - deplasarea dentară se realizează numai
- prezintă o suprafaŃă mare de sprijin prin mişcări de înclinare, datorită calităŃii
dento-periodontală şi mucozală – reduce aliajelor;
pericolul de suprasolicitare a dinŃilor; - derotaŃiile dentare sunt dificil de realizat,
- sunt purtate intermitent (18 ore pe zi) – numai prin cuplu de forŃe;
dă posibilitatea de repaus a Ńesuturilor - tratamentul este lung în cazul anomaliilor
cu care vine în contact; dento-maxilare severe;
- sunt îndepărtate de către pacient – dă - spaŃiile de extracŃie sunt dificil de închis,
posibilitatea igienizării cavităŃii orale. numai prin înclinarea dinŃilor;
- trebuie schimbate la 6 luni, pentru a nu
IndicaŃiile clinice ale aparatelor împiedeca creşterea maxilarelor;
biomecanice mobilizabile sunt - instabilitatea precară a aparatului,
următoarele: determina inconfortul pacientului;
- în tratamentul interceptiv al anomaliilor - percepŃiile termice şi gustative sunt
dento-maxilare; diminuate;
- în tratamentul activ al anomaliilor dento- - provoacă uneori iritaŃii ale mucoasei
maxilare; orale;
- sunt eficiente până la vârsta de 12 - 14 - partea acrilică a aparatului se
ani, când se închide sutura medio- impregnează cu microorganisme şi
palatină; resturi alimentare;
- la pacienŃii cu igienă dentară - reduce mult din spaŃiul oral;
corespunzătoare. - provoacă uneori senzaŃii puternice de
vomă;
Avantajele aparatelor biomecanice - provoacă uneori manifestări psihice ale
mobilizabile sunt următoarele: pacientului.
- au tehnologie simplă şi relativ uşoară;
- permit adăugarea de noi elemente Clasificarea aparatelor
componente; mobilizabile se realizează după mai multe
- permit adăugarea elementelor criterii:
funcŃionale; După natura forŃelor ortodontice:
- permit adăugarea elementelor - aparate biomecanice – dezvoltă forŃe
menŃinătorul de spaŃiu; ortodontice datorită calităŃii materialelor;
- permit o igienizare orală - aparate mixte – dezvoltă forŃe
corespunzătoare în timpul tratamentului; ortodontice datorită calităŃii materialelor
- permit tratarea de anomalii dento- şi prin transformarea forŃelor naturale
maxilare uşoare şi medii; musculare.
- timpul de confecŃionare în laboratorul de După modul de agregare:
tehnică ortodontică este relativ scurt; - aparate ancorate cu croşete;
- reparaŃia este uşor de realizat; - aparate ancorate cu gutiere.

262
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
După zona de aplicare:
- aparate maxilare (superioare);
- aparate mandibulare (inferioare).
Elemente componente
Principalele elementele
componente ale aparatelor biomecanice
mobilizabile sunt reprezentate de baza
aparatului, care încorporează elementele
de ancoraj şi elementele active. La
acestea se pot adăuga elemente
funcŃionale sau de menŃinere a spaŃiului
pe arcade, în funcŃie de cerinŃele
terapeutice.
A. Baza aparatului biomecanic
mobilizabil asigură sprijinul pe suprafaŃa
dento-alveolară şi mucozală a cavităŃii
orale, transmite forŃele ortodontice la
nivelul dinŃilor şi Ńesuturilor subiacente pe
care se sprijină şi fixează celelalte
elemente componente ale aparatului. Se
confecŃionează din răşini acrilice, pe
modelele de ghips, în laboratorul de
tehnică ortodontică.
În funcŃie de locul de aplicare, baza
aparatului este reprezentată de placa
palatină (maxilară) şi placa linguală
(mandibulară) (figura 55). Plăcile palatină
şi linguală prezintă două suprafeŃe: una
mucozală, care vine în contact intim cu
mucoasa cavităŃii orale pe care se sprijină;
şi alta lucioasă, netedă şi plată, care nu
trebuie să jeneze mişcările limbii în timpul
funcŃiilor aparatului dento-maxilar. Zonele
papilelor interdentare trebuie despovărate
prin folierea modelelor, pentru a preveni
iritaŃiile mecanice.
Placa palatină prezintă anumite
particularităŃile şi caracteristici
corespunzătoare morfologiei şi zonelor
reflexogene ale bolŃii palatine, ca şi a
obiectivelor terapeutice:
- zona posterioară este răscroită sub
forma unei curbe, care are punctul cel
mai anterior la intersecŃia liniei mediene
cu linia ce uneşte feŃele meziale ale
molarilor primi permanenŃi sau ale
molarilor secunzi temporari şi punctul cel
mai posterior la intersecŃia liniei mediene
cu linia ce uneşte feŃele distale ale
molarilor primi permanenŃi sau ale
molarilor secunzi temporari;
263
- în unele situaŃii clinice, placa se
răscroieşte mai mult, reducându-se la
două pelote palatine;
- în alte cazuri, placa poate fi prelungită
până la ultimul dinte erupt pe arcada
dentară;
- zona frontală se întinde până la coletul
dinŃilor sau până la cingulum dinŃilor;
- zona laterală se întinde până la
ecuatorul dinŃilor sau până la suprafaŃa
ocluzală a dinŃilor;
- grosimea plăcii este de aproximativ 2
mm.
Placa linguală prezintă anumite
particularităŃile şi caracteristici
corespunzătoare morfologiei şi a zonelor
reflexogene ale planşeului oral, ca şi a
obiectivelor terapeutice:
- zona posterioară se întinde până la
feŃele meziale ale molarilor primi
permanenŃi sau ale molarilor secunzi
temporari;
- în unele cazuri, placa poate fi prelungită
până la ultimul dinte erupt pe arcada
dentară;
- zona frontală se întinde până la coletul
dinŃilor sau până la cingulum dinŃilor;
- zona laterală se întinde până la
ecuatorul dinŃilor sau până la suprafaŃa
ocluzală a dinŃilor;
- zona inferioară se întinde până în fundul
de sac paralingual, pentru a avea
acŃiune pe faŃa internă a mandibulei, dar
rămâne la distanŃă de 3 - 4 mm faŃă de
planşeul oral;
- se răscroieşte la nivelul frenului lingual,
pentru a nu produce leziuni de decubit;
- grosimea plăcii este de aproximativ 2 - 3
mm.
B. Elementele de ancoraj ale
aparatelor biomecanice mobilizabile
asigura menŃinerea şi stabilitatea
aparatului în cavitatea orală. Se
confecŃionează din sârmă de viplă elastică
(federhart), cu secŃiune rotundă (croşete)
sau din răşini acrilice (gutiere), pe
modelele de ghips, în laboratorul de
tehnică ortodontică.
Croşetele utilizează pentru inserŃia
lor retentivităŃile naturale ale feŃelor
vestibulare sau orale, meziale sau distale
ale dinŃilor. Pot fi confecŃionate în
 Aparate ortodontice
laboratorul de tehnică ortodontică sau pot
fi prefabricate. Croşetele se
confecŃionează din sârmă de viplă
elastică, cu secŃiune rotundă şi diametrul
de 0,6 mm pentru dinŃii temporari şi de 0,7
mm pentru dinŃii permanenŃi, pe modelele
de ghips, cu ajutorul cleştilor crampon, cu
fălci plate, cu fălci rotunde, cu o falcă
rotundă şi una convexă, cu cleştele
Schwarz sau Adams.
Un croşet este alcătuit din trei
porŃiuni distincte: ansa este porŃiunea
croşetului care vine în contact cu zona
retentivă a dintelui, bucla este porŃiunea
elastică a croşetului care permite
posibilitatea ansei de a depăşi zona
retentivă, cu scopul de a insera sau
îndepărta aparatul de pe dinŃi şi zona de
retenŃie care este porŃiunea croşetului prin
care se fixează în baza plăcii, prezentând
2 - 3 cuduri în cel puŃin două planuri şi nu
trebuie să depăşească linia mediană a
modelului.
Cele mai utilizate croşete din
practica ortodontică sunt croşetul Stahl, în
"delta", simplu, Schwarz, Adams şi
Jackson (figura 55).
Croşetul Stahl sau "în picătură"
este un croşet ocluzo-interdentar.
Este indicat pe dinŃii permanenŃi
sau temporari, în arcade integre cu puncte
de contact şi în zonele laterale. Se
confecŃionează cu ajutorul cramponului
sau a cleştelui special. Este alcătuit din:
- ansa circulară – de dimensiunea
spaŃiului interdentar în care se aplică şi
reprezintă zona de retenŃie dentară;
- bucla – încalecă arcada dentară prin
nişa masticatorie;
- zona retentivă – intră în placa acrilică.
Croşetul Stahl prezintă unele
avantaje: este foarte des folosit, oferă o
bună stabilitate a aparatului, este uşor de
confecŃionat, se deformează greu, se
fracturează greu, poate fi reparat în
cabinet şi blochează egresia dinŃilor.
Croşetul Stahl prezintă unele
dezavantaje: incorect confecŃionat poate
înălŃa ocluzia dentară, foarte strâns
adaptat pe dinte are efect de pană,
desfăcând punctul de contact interdentar,
poate leza papila interdentară, când este
prea lung sau incorect poziŃionat, poate să
producă contacte premature şi mişcări
264
excentrice ale mandibulei, când înalŃă
ocluzia dentară, prin porŃiunea care trece
prin nişa masticatorie.
Adaptarea croşetului Stahl se
realizează prin coborârea ansei într-o
zonă mai retentivă, mai aproape de baza
spaŃiul interdentar.
Croşetul "în delta" sau
triunghiular, este un croşet ocluzo-
interdentar şi utilizează aceeaşi zonă de
retenŃie ca şi croşetul Stahl.
Este indicat în dentiŃia mixtă sau
temporară, pe dinŃii temporari cu puncte
de contact, mai ales la dinŃii mandibulari,
pentru că este mai retentiv decât croşetul
Stahl şi oferă o stabilitate mai bună. Se
confecŃionează cu ajutorul cramponului
sau a cleştelui special. Este alcătuit din:
- ansa (pelota) în formă de triunghi isoscel
– plasată cu vârful în spaŃiul interdentar,
unde are o angajare mai profundă şi cu
baza spre mucoasa gingivală, iar cu cele
două laturi ale sale se sprijină pe feŃele
proximale ale dinŃilor vecini, care
reprezintă zona de retenŃie dentară;
- bucla de dimensiuni mai mari – încalecă
arcada dentară prin nişa masticatorie;
- zona de retenŃie – întră în placa acrilică.
Croşetul triunghiular prezintă unele
avantaje: este des folosit, se deformează
greu, se fracturează greu, poate fi reparat
în cabinet, nu este foarte elastic, prezintă
o retentivitate crescută, iar bucla elastica
nu lezează mucoasa jugală.
Croşetul triunghiular prezintă unele
dezavantaje: poate duce la înălŃarea
ocluziei când este incorect realizat, poate
avea efect de pană, prin desfacerea
punctului de contact şi poate leza papila
interdentară când este poziŃionat incorect.
Adaptarea croşetului triunghiular se
realizează prin coborârea ansei într-o
zonă mai retentivă, mai aproape de baza
spaŃiul interdentar.
Croşetul simplu sau direct este
croşetul cervico-alveolar deschis dental
din protetica dentară.
Este indicat în arcade întrerupte
prin edentaŃii, spaŃieri sau treme, în
prevenirea migrării dinŃilor în breşele
edentate şi se aplică mezial sau distal de
un dinte sau un sector de arcadă dentară,
pe care se exercită forŃe de mezializare
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
sau distalizare. Se confecŃionează cu
ajutorul cramponului. Este alcătuit din:
- ansa subecuatorială – porŃiune rectilinie
paralelă cu mucoasa gingivală,
înconjoară ⅔ din faŃa vestibulară a
dintelui, situată în ⅓ vestibulară dinspre
colet, prelungită anterior cu o gheruŃă,
utilizând zona de retenŃie dentară
vestibulară şi se îndreaptă spre placa
acrilică;
- zona de retenŃie – întră în placa acrilică.
Croşetul simplu prezintă unele
avantaje: este uşor de confecŃionat, are o
activare discretă şi împiedică înfundarea
plăcii acrilice.
Croşetul simplu prezintă unele
dezavantaje: eficienŃa ancorării este
redusă, prea strâns activat pe dinte, poate
determina separaŃia lui de dinŃii vecini şi
nu se poate aplica pe dinŃii parŃiali erupŃi,
pentru că nu oferă o retentivitate crescută
a feŃei vestibulare.
Adaptarea croşetului simplu se
realizează prin închiderea ansei.
Croşetul Schwarz sau în săgeată,
în treflă sau “lancelat”, este un croşet
pluridentar, aplicat pe 2 - 4 dinŃi laterali.
Este indicat pe grupe de dinŃi
laterali permanenŃi, pe arcade integre cu
puncte de contact interdentare, pe dinŃi
permanenŃi pentru înălŃarea definitivă a
ocluziei dentare şi pentru egresia dinŃilor
laterali. Se confecŃionează cu ajutorul
cramponului sau a cleştelui special. Este
alcătuit din:
- mai multe anse romboidale – situate în
dreptul fiecărui spaŃiu interdentar, în
formă de treflă sau săgeată, unite printr-
o porŃiune orizontală paralelă cu
mucoasa fixă, situată la 0,5 - 1 mm
distanŃă de aceasta (conexiunile
interdentare dintre săgeŃi);
- două bucle meziale şi distilă – încalecă
arcada dentară prin nişele masticatorii;
- două zone de retenŃie – meziale (intră în
placa acrilică prin nişa masticatorie
dintre canin şi premolarul prim) şi distale
(intră din placa acrilică la 1 - 2 mm de
ultimul molar prezent pe arcada
dentară).
Croşetul Schwarz prezintă unele
avantaje: este un croşet pluridentar, cu
acŃiune blândă, favorizează egresia dinŃilor
265
şi are un mare grad de elasticitate, datorită
lungimii lui.
Croşetul Schwarz prezintă unele
dezavantaje: este dificil de confecŃionat,
se fracturează uşor, deoarece prezintă
multe îndoituri ale sârmei, reparaŃia se
face numai în laboratorul de tehnică
dentară, ocupă din spaŃiul vestibulului
bucal, creează multe zone retentive pentru
alimente şi impune o igienă dentară
riguroasă, limitează purtarea aparatului în
timpul masticaŃiei şi poate leza papila
gingivală.
Adaptarea croşetului Schwarz se
realizează cu mâna, prin coborârea şi
înfundarea anselor în spaŃiul interdentar,
mai aproape de papila gingivală.
Croşetul Adams sau "în săniuŃă"
sau croşetul universal sau Liverpool este
indicat pe dinŃi izolaŃi, în zona laterală
(premolari, molari) - croşet unidentar sau
pe arcade integre - croşet pluridentar, pe
dinŃi parŃial sau total erupŃi, pe dinŃi frontali
(incisivi) şi pe dinŃi permanenŃi sau
temporari. Se confecŃionează cu ajutorul
cramponului, cleştelui cu fălci late şi
subŃiri, cleştelui cu fălci înguste sau cleşte
special (Adams). Este alcătuit din:
- două anse – ovale, meziale şi distale
sau în buclă, cârlig, helix, J-hook,
tubuşor, în contact cu feŃele proximale
ale dintelui, utilizând ca zonă de retenŃie
dentară divergenŃa feŃelor proximale ale
dintelui, unite vestibular cu o porŃiune
rectilinie, la distanŃă de faŃa vestibulară a
dintelui;
- două bucle – mezială şi distală, cu o
porŃiune verticală şi o porŃiune deschisă
spre placă, care încalecă arcada dentară
prin nişele masticatorii;
- două zone de retenŃie – mezială şi
distală, care întră în placa acrilică.
Croşetul Adams prezintă unele
avantaje: oferă maximă retenŃie, se
deformează greu, forma porŃiunii rectilinie
poate fi modificată în funcŃie de cerinŃele
clinice şi terapeutice, este rigid şi precis,
este rezistent, dar dificil de realizat,
blochează egresia dintelui şi ocupă un
minim de spaŃiu pe arcada dentară.
Croşetul Adams prezintă unele
dezavantaje: se fracturează uşor,
reparaŃia se face numai în laboratorul de
tehnică dentară şi poate determina
 Aparate ortodontice
înghesuirea dinŃilor frontali pe care se
aplică.
Adaptarea croşetului Adams se
realizează prin coborârea anselor spre
coletul dentar, într-o zonă mezio-distală
mai îngustă a dintelui.
Croşetul Jackson sau croşetul
inelar sau în "U", se aseamănă cu croşetul
Adams, dar nu prezintă ansele proximale
şi este un croşet vestibulo-cervical.
Este indicat pe dinŃi izolaŃi în zona
laterală - croşet unidentar sau pe dinŃii
permanenŃi. Se confecŃionează cu ajutorul
cramponului. Este alcătuit din:
- ansa în porŃiunea centrală
subecuatorial, adaptată intim pe
suprafaŃa dintelui, care poate fi rectilinie
sau poate prezenta mai multe forme
(buclă, cârlig, etc.), utilizând ca zonă de
retenŃie dentară faŃa vestibulară în ⅓
coletului dintelui;
- două bucle mezială şi distală – întră în
placa acrilică.
Croşetul Jackson prezintă unele
avantaje: oferă o adecvată retenŃie, se
deformează greu, se fracturează greu,
forma ansei poate fi modificată în funcŃie
de cerinŃele clinice şi terapeutice, este
rigid şi precis, blochează egresia dintelui,
blochează deplasările în sens mezio-distal
a dintelui, şi este uşor de confecŃionat.
Croşetul Jackson prezintă unele
dezavantaje: reparaŃia se face numai în
laboratorul de tehnică dentară, poate
produce înclinarea orală a dintelui pe care
se aplică, reducându-i-se retentivitatea şi
nu se poate aplica pe dinŃii parŃiali erupŃi.
Adaptarea croşetului Jackson se
realizează prin coborârea ansei spre
coletul dentar, într-o zonă mezio-distală
mai îngustă a dintelui.
Gutiera ca mijloc de ancoraj este
un element acrilic care iese din placă în
regiunile laterale ale arcadelor dentare.
Este indicată pe dinŃi neşlefuiŃi,
când nu se pot utiliza croşetele şi când
este necesară o înălŃarea a ocluziei
dentare, o dezangrenare a arcadelor
dentare, efectuarea saltului articular,
utilizarea forŃelor ortodontice medii (şurub
ortodontic), în laterodeviaŃie mandibulară,
în decondiŃionarea ticului de propulsie a
mandibulei, în bruxismul nocturn şi în
sindromul algo-disfuncŃional a articulaŃiei
temporo-mandibulare.
Gutiera ca mijloc de ancoraj face
corp comun cu placa acrilică, îmbracă faŃa
orală, ocluzală şi vestibulară a grupului de
dinŃi laterali, dar rămâne la distanŃă de 2 -
3 mm de festonul gingival vestibular,
pentru a nu provoca iritaŃii periodontale şi
pentru a asigura igiena orală şi vine în
contact intim cu suprafaŃa dentară.
SuprafaŃa ocluzală a gutierei poate fi plană
(dezangrenare interarcadică, relaxare
musculară) sau cuspidată în formă de
microplanuri înclinate (conducere
mandibulară), în funcŃie de cerinŃele clinice
– şi terapeutice. PereŃii gutierei trebuie să
aibă o grosime uniformă, pentru a evita
fracturarea şi pentru a conferi elasticitatea
adecvată. În sens vertical, gutiera trebuie
să fie suficient de înaltă pentru a
dezangrena arcadele dentare, dar să nu
depăşească spaŃiul de inocluzie fiziologică
de 2 - 4 mm.
Gutiera ca mijloc de ancoraj
prezintă unele avantaje: oferă o maximă
retenŃie a aparatului, placa se poate
răscroi posterior foarte mult, oferă bază
largă de retenŃie a elementelor active ale
aparatului, are efect de solidarizare a unui
grup de dinŃi, forŃele ortodontice fiind
uniform repartizate, blochează mişcarea
nedorită a dinŃilor, se poate fixa orice
element accesoriu (cârlig, tubuşor, etc.),
favorizează ingresia dinŃilor laterali,
blochează extruzia dinŃilor laterali şi este
uşor de confecŃionat.
Gutiera ca mijloc de ancoraj
prezintă unele dezavantaje: favorizează
apariŃia cariei dentare într-o igienă orală
deficitară ("caria de gutieră" care apare pe
vârfurile cuspidiene), poate produce
abrazia smalŃului dinŃilor cuprinşi în
gutieră, datorită frecării dinte - acrilat, prin
introducerea şi scoaterea aparatului din
cavitatea orală, se poate fractura la
presiunile masticatorii, prin purtare,
contactul adaptării intime a dinŃilor se
pierde şi gutiera necesită o căptuşire,
înclinarea vestibulară sau linguală a
dinŃilor determină o pierdere a contactul cu
gutiera, sunt solicitaŃi atât dinŃii cuprinşi în
gutieră, cât şi ceilalŃi dinŃi, producând o
ingresie dentară şi o rotaŃie anterioară a
mandibulei, are rezistenŃă scăzută la
abrazie, necesitând adăugare de acrilat pe
266
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
suprafaŃa ei ocluzală şi blochează erupŃia
dinŃilor care-i acoperă.
Adaptarea gutierei ca mijloc de
ancoraj se realizează prin adăugarea sau
şlefuirea suprafeŃei ocluzale, până la
obŃinerea spaŃiului de inocluzie fiziologică
dintre feŃele incizale ale dinŃilor frontali.
C. Elementele active ale
aparatelor biomecanice mobilizabile
declanşează forŃele ortodontice care
asigură deplasarea dentară şi stimularea
creşterii maxilarelor.
Arcurile aparatelor biomecanice
mobilizabile pot fi confecŃionate în
laboratorul de tehnică ortodontică sau pot
fi prefabricate. Arcurile se confecŃionează
din sârme de viplă elastică (federhart), cu
secŃiune rotundă şi diametru între 1 - 1,2
mm (arcul Coffin), de 0,8 mm (arcul
vestibular) sau de 0,7 mm (arcuri
secundare), pe modelele de ghips, cu
ajutorul cleştilor crampon, cu fălci plate, cu
fălci rotunde, cu o falcă rotundă şi una
convexă.
Un arc este alcătuit din trei porŃiuni
distincte: porŃiunea activă, care vine în
contact cu dintele pe care se exercită o
forŃă ortodontică, porŃiunea intermediară
este porŃiunea elastică a arcului, care are
o lungime variabilă în funcŃie de distanŃa
faŃă de dinte şi de poziŃia arcului faŃă de
arcada dentară (vestibulară sau orală) şi
necesită o activare de către ortodont şi
zona de retenŃie care este porŃiunea
arcului prin care se fixează în baza plăcii,
prezentând 2 –3 cuduri în cel puŃin două
planuri şi nu trebuie să depăşească linia
mediană a modelului.
Elementele active ale aparatelor
biomecanice mobilizabile sunt clasificate
în:
• elemente principale – şurubul
ortodontic, arcul Coffin;
• elemente secundare – arcurile
vestibulare sau orale.
1. Elementele active principale
ale aparatelor biomecanice mobilizabile
dezvoltă forŃe ortodontice medii.
Arcul Coffin sau "în liră" are o
acŃiune de expansiune radială a arcadei
maxilare şi a fost înlocuit de şurubul
ortodontic, după apariŃia acestuia.
267
Este indicat în compresiunea
simetrică a maxilarului, în dentiŃia
temporară şi prima etapă a dentiŃiei mixte.
Se confecŃionează pe modelul de ghips
din sârmă de viplă elastică cu ajutorul
cramponului. Plasarea arcului Coffin în
placa acrilică diferă după situaŃia clinică şi
obiectivele terapeutice. Este alcătuit din:
- porŃiunea activă – curbura principală,
activă, posterioară, care vine înafara
plăcii acrilice;
- zona de retenŃie – două extremităŃi
recurbate, anteriore, care retenŃionează
în placa acrilică.
Arcul Coffin prezintă unele
avantaje: forŃa aplicată pe arcadă este
continuă şi nu se fracturează uşor.
Arcul Coffin prezintă unele
dezavantaje: nu are eficienŃă în dentiŃia
permanentă, în momentul activării lui, cele
două jumătăŃi ale plăcii acrilice se pot
deplasa atât în sens transversal, cât şi în
sens vertical, ducând la instabilitatea
aparatului, ceea ce necesită o ancorare
foarte puternică (gutiere ca mijloc de
ancoraj).
Activarea arcului Coffin se
realizează prin prinderea buclei circulare
libere şi turtirea acesteia, perpendicular pe
planul curburii, cu ajutorul cleştelui cu fălci
late, pe o distanŃă de 1 mm, la 10 - 14 zile.
Şurubul ortodontic este un
element activ mecanic prefabricat, care
transformă forŃa de rotaŃie prin activarea
sa, într-o mişcare de translaŃie şi produce
forŃe ortodontice medii şi intermitente, care
sunt transmise prin intermediul plăcii
acrilice Ńesuturilor subiacente sau sunt
transmise dinŃilor.
Este indicat în expansiunea
maxilară simetrică sau asimetrică, în
deplasarea unui grup de dinŃi vestibular
sau distal şi în deplasarea unui singur
dinte vestibular sau distal.
Şurubul ortodontic se înglobează
în placa acrilică, care apoi este secŃionată
în funcŃie de poziŃia şurubului. Plasarea
şurubului ortodontic în placa acrilică se
face în funcŃie de obiectivele terapeutice
(figura 55):
• şurubul biactiv median – se plasează
pe linia mediană, în dreptul premolarilor
sau molarilor temporari, placa se
secŃionează pe linia mediană şi produce
 Aparate ortodontice
un efect de expansiune simetrică
maxilară;
• şurubul în "V" median – se plasează
pe linia mediană, în dreptul premolarilor
sau molarilor temporari, placa se
secŃionează pe linia mediană şi produce
un efect de expansiune radiară maxilară;
• şurubul unisens – se plasează pe linia
mediană, în dreptul dinŃilor anteriori,
placa se secŃionează în trapez şi
produce un efect de alungire anterioară
a arcadei maxilare;
• şurubul unisens – se plasează
paramedian, paralel cu linia mediană, în
dreptul sectorului de arcadă pe care va
acŃiona, placa se secŃionează
paramedian, în "L" şi produce un efect
de distalizare a arcadei dentare;
268
• şurubul unisens – se plasează
paramedian, perpendicular pe linia
mediană, în dreptul sectorului de arcadă
pe care va acŃiona, placa se secŃionează
paramedian în "L" şi produce un efect de
expansiune asimetrică maxilară;
• şurubul unisens – se plasează
paramedian, în dreptul unui dinte pe
care va acŃiona, placa se secŃionează în
"U" şi produce un efect de
vestibularizare a dintelui;
• două şuruburi biactive – se plasează
paramedian şi oblic, pe sutura incisivo-
canină, şuruburile trebuie să fie
perpendiculare unul pe celălalt şi să aibă
ca bisectoare linia mediană, placa se
secŃionează în "Y" şi produce un efect
de expansiune radiară maxilară.
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
Şurubul ortodontic prezintă unele
avantaje: dezvoltă o forŃă ortodontică
controlabilă, se fracturează greu, este rigid
şi precis, este uşor de montat în placa
acrilică şi este uşor de activat. Şurubul
ortodontic prezintă unele dezavantaje:
activarea excesivă duce la instabilitatea
aparatului, iar reparaŃia se face numai în
laboratorul de tehnică dentară, după o
nouă amprentare.
Activarea şurubului ortodontic se
realizează prin deschiderea şurubului în
sensul săgeŃii, cu ajutorul cheiŃei de
activare. Şurubul biactiv se activează cu
90º la 5 - 7 zile, iar şurubul unisens se
activează cu 180º la 5 - 7 zile
2. Elementele active secundare
ale aparatelor biomecanice mobilizabile
dezvoltă forŃe ortodontice uşoare şi
continue şi acŃionează pe un număr limitat
de dinŃi.
Mărimea forŃei depinde de numărul
de dinŃi pe care se aplică, de suprafaŃa lor
radiculară şi este exprimată prin confortul
pacientului. ForŃa optimă produsă de un
arc secundar, trebuie să fie de 20 g/cm²
pe suprafaŃa radiculară. Intensitatea forŃei
exercitată pe dinŃi, depinde de
dimensiunea şi de lungimea arcului. Cu
cât dimensiunea arcului este mai mică cu
atât forŃa exercitată este mai mică, dar
elasticitatea arcului este mai mare. Cu cât
lungimea arcului este mai mare cu atât
forŃa exercitată este mai mare şi
elasticitatea arcului este mai mare.
Arcurile secundare ale aparatelor
biomecanice mobilizabile se clasifică în
arcuri simple (cu bucle şi fără helix-uri) şi
arcuri compuse (cu bucle şi cu helix-uri).
DirecŃia de mişcare a dintelui,
produsă de forŃa arcurilor secundare,
depinde de felul contactului cu dintele.
Arcurile vestibulare produc o mişcare de
oralizare şi de mezializare sau distalizare
a dintelui, iar arcurile orale produc o
mişcare de vestibularizare şi de
mezializare sau distalizare a dintelui, în
funcŃie de construcŃia lor (figura 55).
Arcul vestibular este plasat pe
faŃa vestibulară a dinŃilor frontali. Este
indicat în:
- inocluzia sagitală pozitivă redusă,
realizând retrudarea grupului frontal prin
269
palato-versie, când arcul este poziŃionat
la ½ feŃei vestibulare incisive;
- înghesuirea dentară frontală cu spaŃiul
pe arcadă, realizând alinierea dinŃilor
prin cuplu de forŃe, împreună cu un arc
oral (buclă dublă, seceră, etc.);
- stimularea erupŃiei dinŃilor, realizând
egresia dentară, când arcul este
poziŃionat în ⅓ cervicală a feŃelor
vestibulare incisive;
- supraocluzia frontală uşoară, realizând
ingresia dinŃilor, când arcul este
poziŃionat în ⅓ incizală a feŃelor
vestibulare incisive;
- presiuni anormale ale buzei asupra
incisivilor, realizând menŃinerea buzei la
distanŃă, când arcul se află la distanŃă de
dinŃii frontală şi în contact cu buza,
eventual prin intermediul unei pelote
acrilice;
- ectopia vestibulară de canini, în asociere
cu arcul de distalizare canină, realizând
palato-versia caninilor.
Arcul vestibular se confecŃionează
pe modelul de ghips din sârmă de viplă
elastică cu diametrul de 0,7 - 0,8 mm, cu
ajutorul cramponului. Este alcătuit din:
- porŃiunea activă – curbura
principală,care se sprijină pe dinŃii
frontali;
- zonele de activare – două bucle, cu
forme diferite (rotunjite, pătrate,
triunghiulare, în deget de mănuşă, etc.),
situate la ⅔ distale ale feŃelor vestibulare
ale caninilor;
- două zone care încalecă arcada dentară
prin nişele masticatorii – între canini şi
premolarii primi;
- două zone de retenŃie – intră în placa
acrilică.
Arcul vestibular prezintă unele
avantaje: controlează arcada dentară
fronto-intermediară, în sens sagital,
porŃiunea rectilinie permite înglobarea
unor elemente accesorii, în funcŃie de
necesităŃile clinice şi terapeutice, este
foarte stabil şi se deformează greu.
Arcul vestibular prezintă unele
dezavantaje: reparaŃia se face numai în
laboratorul de tehnică dentară, prin
înlocuirea arcului, iar în dentiŃia mixtă
poate împiedica creşterea sagitală dento-
maxilară.
Activarea arcului vestibular se
realizează prin strângerea buclele de
 Aparate ortodontice
activare şi şlefuirea plăcii acrilice
aproximativ 1 mm în dreptul incisivilor şi
caninilor, la 10 - 14 zile.
Arcul de distalizare canină sau
arcul în "ac de siguranŃă" este plasat pe
faŃa vestibulară a caninului şi prezintă mai
multe variante de design.
Este indicat în ectopia vestibulară
de canin, aflat în mezio-vestibulo-infra-
poziŃie, realizând distalizarea şi egresia
caninului şi se asociază cu arcul vestibular
pentru oralizarea caninului. Se
confecŃionează cu ajutorul cramponului
sau cu cleşte cu fălci rotunde. Este alcătuit
din:
- porŃiunea activă şi zona de activare –
ansa circulară de 4 - 6 mm adaptată la
circumferinŃa caninului, prelungită
anterior cu o gheruŃă, înconjurând ⅓ din
faŃa mezio-orală şi faŃa vestibulară a
caninului;
- porŃiunea rectilinie paralelă cu mucoasa
fixă, la distanŃă de 0,5 mm;
- bucla de elasticitate în dreptul molarului
prim permanent;
- porŃiune care încalecă arcada dentară
prin nişa masticatorie – între molarii prim
şi secund permanenŃi;
- zona de retenŃie – intră în placa acrilică.
Arcul de distalizare canină prezintă
unele avantaje: controlează poziŃia
caninului erupt parŃial sau total, în sens
sagital, nu se fracturează uşor şi se
deformează greu.
Arcul de distalizare canină prezintă
unele dezavantaje: activarea excesivă sau
plasarea bilaterală a arcului, desprinde
anterior placa acrilică, de aceea trebuie
asociat cu arcul vestibular, care are rolul şi
de menŃinere a plăcii, iar reparaŃia se face
numai în laboratorul de tehnică dentară.
Activarea arcului de distalizare
canină se realizează prin scurtarea ansei
cu aproximativ 1 mm, la 10 - 14 zile.
Arcul în ciupercă este plasat pe
faŃa orală a incisivilor şi are mai multe
variante de design.
Este indicat în palato-versia
incisivilor şi alinierea curburii incisive, în
rotaŃia incisivilor prin cuplu de forŃe cu
arcul vestibular. Se confecŃionează cu
ajutorul cramponului. Este alcătuit din:
270
- porŃiunea activă – zona centrală în
contact cu ⅓ medie a feŃelor orale ale
incisivilor;
- zona de activare – două bucle situate de
o parte şi alta a porŃiunii elastice, în
formă de "S";
- zona de retenŃie – intră în placa acrilică.
Arcul în ciupercă prezintă unele
avantaje: controlează curbura dinŃilor
frontali, în sens sagital, nu se fracturează
uşor şi se deformează greu.
Arcul în ciupercă prezintă unele
dezavantaje: activarea excesivă desprinde
anterior placa acrilică sau derapează pe
dinŃi frontali, dar plasat superior, în ocluzie
adâncă în acoperiş, poate interfera cu
marginea incizală a incisivilor inferiori, iar
reparaŃia se face numai în laboratorul de
tehnică dentară.
Activarea arcului în ciupercă se
realizează prin deschiderea buclelor în
forma de "S", la 7 - 14 zile.
Arcul în buclă dublă sau în buclă
simplă este plasat pe faŃa orală a unui
incisiv.
Este indicat în palato-versia
incisivului, în rotaŃia incisivului prin cuplu
de forŃe cu arcul vestibular, arcul în buclă
dublă fiind indicat la incisivii maxilari, iar
arcul în buclă simplă la incisivii
mandibulari, în funcŃie de mărimea
spaŃiului dintre placa acrilică şi dinte. Se
confecŃionează cu ajutorul cramponului.
Este alcătuit din:
- zona activă – în contact cu faŃa orală a
incisivului;
- zona de retenŃie – intră în placa acrilică.
Arcul în buclă dublă sau în buclă
simplă prezintă unele avantaje:
controlează incisivul, în sens sagital, bucla
dublă nu se fracturează uşor şi este uşor
de confecŃionat.
Arcul în buclă dublă sau în buclă
simplă prezintă unele dezavantaje:
activarea excesivă duce la deraparea pe
dinte, iar plasat superior, în ocluzie
adâncă în acoperiş, poate interfera cu
marginea incizală a incisivilor inferiori,
bucla simplă are elasticitate redusă şi se
poate rupe uşor şi reparaŃia se face numai
în laboratorul de tehnică dentară.
Activarea arcului în buclă dublă se
realizează prin deschiderea celei de-a
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
doua bucle, iar a arcului în buclă simplă
prin strângerea buclei, la 7 - 14 zile.
Arcul în seceră simplă sau în
seceră dublă sau în “S” este plasat pe
faŃa orală a unui incisiv.
Este indicat în rotaŃia incisivă prin
cuplu de forŃe cu arcul vestibular, partea
activă a secerii vine în contact cu muchia
orală a dintelui rotat, în palato-versia unui
incisiv (mai ales inferior), în deplasarea
mezială sau distală combinată cu palato-
versia unui incisiv, capătul arcului
încadrând dintele pe faŃa opusă direcŃiei
de deplasare. Se confecŃionează cu
ajutorul cramponului. Este alcătuit din:
- zona activă – bucla în formă de "S"
(secera dubla);
- zona de retenŃie – intră în placa acrilică.
Arcul în seceră simplă sau în
seceră dublă prezintă unele avantaje:
controlează incisivul, în sens sagital şi
mezio-distal şi este uşor de confecŃionat.
Arcul în seceră simplă sau în
seceră dublă prezintă unele dezavantaje:
activarea excesivă duce la deraparea pe
dinte, secera simplă are elasticitate redusă
şi se poate rupe uşor; şi reparaŃia se face
numai în laboratorul de tehnică dentară.
Activarea arcului în seceră dublă,
se realizează prin deschiderea selectivă a
buclei în “S”, iar a arcului în seceră simplă
prin deschiderea părŃii active, la 7 - 14 zile.
Arcul diapazon sau în “ac de păr”
este plasat pe faŃa mezială sau distală a
unui incisiv. Este indicat în deplasarea
mezială sau distală a unui incisiv şi în
închiderea diastemei interincisive. Se
confecŃionează cu ajutorul cramponului.
Este alcătuit din:
- zona activă – porŃiunea rectilinie,
prelungită anterior cu o gheruŃă;
- zona de retenŃie – intră în placa acrilică.
Arcul diapazon prezintă unele
avantaje: controlează incisivul mezio-distal
şi este uşor de confecŃionat.
Arcul diapazon prezintă unele
dezavantaje: activarea excesivă duce la
transformarea lui în croşet simplu şi
produce rotaŃia incisivului, are elasticitate
redusă şi se poate rupe uşor. iar reparaŃia
se face numai în laboratorul de tehnică
dentară.
271
Activarea arcului diapazon se
realizează prin aducerea capătului arcului,
de la ieşirea lui din placa acrilică, în sensul
deplasării incisivului, la 7 - 14 zile.
D. Elementele funcŃionale
(opŃionale) ale aparatelor mobilizabile
mixte transformă forŃele musculare din
timpul funcŃiilor aparatului dento-maxilar în
forŃe ortodontice şi sunt reprezentate de
planul înclinat, platoul retroincizal, scutul
lingual şi gutiera ocluzală.
1. Planul înclinat este un element
acrilic sau metalic care iese din placa
acrilică în regiunea anterioară sau laterală.
Planul înclinat se plasează la placa
palatină sau linguală, în funcŃie de
obiectivele terapeutice (figura 56).
Planul înclinat acrilic la placa
superioară, în regiunea anterioară
utilizează forŃa muşchilor propulsori ai
mandibulei. Este indicat în corectarea
retropoziŃiei mandibulare funcŃionale prin
ghidarea mişcărilor mandibulare şi în
corectarea ocluziei distalizate.
Planul înclinat face corp comun cu
placa palatină, în sens transversal, se
întinde de la canin la canin, în sens
vertical porneşte de la coletul incisivilor
superiori şi are o direcŃie oblică, în jos şi
înapoi şi o înclinaŃie de 45 - 65º. Planul
înclinat trebuie să fie suficient de înalt,
pentru a putea dirija mandibula în
propulsie, când aceasta realizează drumul
de închidere a cavităŃii orale. DinŃii inferiori
trebuie să se situeze înaintea planului
înclinat. DinŃii laterali trebuie să realizeze o
ocluzie neutrală, în cazul în care disto-
ocluzia nu este mai mare de 5 mm.
Planul înclinat la placa superioară
corectează retropoziŃia mandibulei prin
următorul mecanism de acŃiune:
- tonifică muşchii propulsori ai mandibulei;
- stimulează creşterea mandibulei în sens
sagital prin întinderea muşchilor
pterigoidieni interni;
- remodelează elementele articulaŃiei
temporo-mandibulare;
- corectează poziŃia distalizată a
mandibulei, realizând rapoartele ocluzale
neutrale.
 Aparate ortodontice
Planul înclinat acrilic la placa
inferioară, în regiunea anterioară
utilizează forŃa muşchilor ridicători şi
retropulsori ai mandibulei. Este indicat în:
- corectarea angrenajelor inverse sau a
ocluziei inverse frontale determinate de
modificările de ax ale frontalilor superiori,
când dinŃii superiori au spaŃiu pe arcada
dentară şi prezintă o poziŃie favorabilă
vestibularizării lor (frontalii nu sunt
rotaŃi);
- corectarea conducŃiei forŃate terminale
de mezializare a mandibulei;
- ghidarea erupŃiei dentare, când frontalii
superiori sunt parŃial erupŃi sau frontalii
inferiori sunt malpoziŃionaŃi.
Planul înclinat face corp comun cu
placa linguală, în sens transversal se
întinde de la canin la canin, în sens
vertical, porneşte de la marginea incizală a
incisivilor inferiori şi are o direcŃie oblică, în
sus şi înapoi şi o înclinaŃie de 45 - 65º.
ÎnălŃimea planului înclinat nu trebuie să
depăşească spaŃiul de inocluzie fiziologică
de 2 - 4 mm. Numai dinŃii superiori
angrenaŃi invers trebuie să realizeze
contacte cu planul înclinat, în timp ce dinŃii
laterali nu trebuie să realizeze contacte
dentare, ci să rămână la distanŃă de 2 - 4
mm.
Planul înclinat la placa inferioară
corectează angrenajul invers frontal prin
următorul mecanism de acŃiune: forŃele
verticale din timpul masticaŃiei se
descompun pe planul înclinat, după
principiul paralelogramului forŃelor, într-o
forŃă verticală şi una orizontală, care are
ca rezultat vestibularizarea dinŃilor
angrenaŃi invers.
Planul înclinat la placa inferioară
nu se poartă mai mult de două săptămâni,
chiar dacă nu s-a realizat corectarea,
pentru că există pericolul egresiei dinŃilor
laterali, cu apariŃia ocluziei deschise
frontale.
2. Platoul retroincizal este un
element acrilic care iese din placa acrilică
superioară, în regiunea anterioară şi
utilizează forŃa muşchilor ridicători ai
mandibulei.
Este indicat în corectarea ocluziei
adânci, produsă prin supra-alveolo-poziŃia
frontalilor inferiori sau prin infra-alveolo-
poziŃia dinŃilor laterali.
272
Platoul retroincizal este ca o
modelare particulară (îngroşare) a plăcii în
zona retroincizală, care face corp comun
cu placa palatină, în sens transversal se
întinde de la canin la canin şi în sens
vertical trebuie să fie suficient de înalt, dar
nu trebuie să depăşească spaŃiul de
inocluzie fiziologică de 2 - 4 mm. Trecerea
de la platou la restul plăcii se face treptat,
astfel încât numai frontalii inferiori să
realizeze contacte cu platoul retroincizal,
în timp ce dinŃii laterali nu trebuie să facă
contacte dentare, ci să rămână la distanŃă
de 2 - 4 mm.
Platoul retroincizal corectează
ocluzia adâncă prin următorul mecanism
de acŃiune:
- se produce intruzia incisivilor inferiori,
pentru că toate forŃele masticatorii sunt
preluate de aceşti dinŃi, prin stabilirea
contactelor cu platoul retroincizal;
- în zona laterală, se produce fenomenul
de căutare a antagoniştilor, care
determină egresia dinŃilor laterali.
Pentru eficienŃa platoului
retroincizal, pacientul trebuie să poarte
aparatul în timpul masticaŃiei şi să facă
exerciŃii de strângerea dinŃilor.
3. Scutul lingual este un element
metalic care iese din placa acrilică
superioară în regiunea anterioară (figura
56).
Este indicat în deglutiŃia atipică de
tip protruziv anterior complet, împiedicând
pătrunderea limbii printre dinŃi în timpul
deglutiŃiei şi fonaŃiei (în dentiŃia temporară
şi dentiŃia mixtă), în obiceiurile vicioase de
sugere a degetului, împiedicând
practicarea obiceiului şi în ocluzia
deschisă frontală funcŃională.
Scutul lingual este un grilaj din
sârmă, cu ondulaŃii verticale, care iese
vertical din placa acrilică în zona
retroincizală, având o înclinaŃie uşor oblică
către posterior. În sens transversal se
întinde de la canin la canin, urmărind
curbura arcadei dento-alveolare inferioare.
În sens vertical, trebuie să fie suficient de
înalt, pentru a împiedica pătrunderea limbii
sau a degetului pe sub scut, dar să nu
depăşească ½ feŃei linguale a incisivilor
inferiori.
Se confecŃionează din sârmă de
viplă elastică, rotundă pe secŃiune, cu
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
diametru între 0,6 - 0,8 mm, cu ajutorul
cramponului.
Scutul lingual este un obstacol
pentru pătrunderea limbii sau a degetului
printre dinŃi şi nu corectează disfuncŃia
linguală.
4. Gutiera ocluzală sau masa
acrilică interocluzală este un element
acrilic care iese din placă în regiunile
laterale ale arcadelor dentare.
Este indicată când este necesară o
dezangrenare a arcadelor dentare, când
este necesar efectuarea saltului articular,
când este necesară o înălŃarea a ocluziei
dentare, când se utilizează forŃe
ortodontice medii (şurub ortodontic), în
laterodeviaŃie mandibulară,
decondiŃionarea ticului de propulsie a
mandibulei, bruxism noctum şi în
sindromul algo-disfuncŃional a articulaŃiei
temporo-mandibulare.
Gutiera ocluzală este o prelungire
a bazei plăcii acrilice peste feŃele ocluzale
ale dinŃilor laterali, care face corp comun
cu placa acrilică, îmbracă faŃa orală şi
ocluzală a grupului de dinŃi laterali, se
termină la nivelul feŃei vestibulare (fără să
o acopere) a dinŃilor laterali şi vine în
contact intim cu suprafaŃa dentară. În
funcŃie de cerinŃele clinice şi terapeutice,
suprafaŃa ocluzală a gutierei poate fi plană
(dezangrenarea interarcadică,
împiedicarea egresiei dinŃilor laterali,
relaxare musculară) sau cuspidată în
formă de microplanuri înclinate (conducere
mandibulară). PereŃii gutierei trebuie să
aibă o grosime uniformă, pentru a evita
fracturarea ei. În sens vertical, gutiera
trebuie să fie suficient de înaltă pentru a
dezangrena arcadele dentare, dar nu
trebuie să depăşească spaŃiul de inocluzie
fiziologică de 2 - 4 mm.
Gutiera ocluzală produce o înălŃare
de ocluzie, provizorie, care facilitează
acŃiunea şurubului ortodontic
(dezangrenarea interarcadică şi
alunecarea maxilarului pe mandibulă în
sens transversal) sau efectuarea saltului
articular. Aparatul trebuie să cuprindă în
alcătuirea lui croşete pentru ancorare,
deoarece gutiera ocluzală nu este un
element de ancoraj.
Gutiera ocluzală prezintă unele
avantaje: dezangrenează arcadele
273
dentare, blochează extruzia dinŃilor
laterali, nu favorizează apariŃia "cariei de
gutieră", dinŃii cuprinşi în gutieră nu sunt
solicitaŃi, nu produce abrazia smalŃului
dinŃilor şi este uşor de confecŃionat.
Gutiera ocluzală prezintă unele
dezavantaje: se poate fractura la
presiunile masticatorii, are rezistenŃă
scăzută la abrazie, necesitând adăugare
de acrilat pe suprafaŃa ei ocluzală.
Adaptarea gutierei ocluzale se
realizează prin adăugarea sau şlefuirea
suprafeŃei ocluzale, până la obŃinerea
spaŃiului de inocluzie fiziologică dintre
feŃele incizale ale dinŃilor frontali.
Tipuri de aparate mobilizabile
Cele mai cunoscute şi uzuale
aparate mobilizabile mixte sunt plăcuŃa
Schwarz, aparatul Brückl-Reichenbach
aparatul de decondiŃionare a deglutiŃiei
protruzive.
A. PlăcuŃa Schwarz este un
aparat mobilizabil mixt, indicat în
compresiunea simetrică de maxilar cu
retropoziŃia mandibulară funcŃională (clasa
II/1 Angle), din dentiŃia mixtă.
PlăcuŃa Schwarz este formată din
placă palatină cu şurub biactiv median,
secŃionată pe linia mediană, ancorată cu
croşete Schwarz, cu arc vestibular
superior şi plan înclinat anterior.
PlăcuŃa Schwarz produce
expansiunea arcadei maxilare, retrudarea
grupului frontal superior, egresia dinŃilor
laterali şi mezializarea mandibulei. Şurubul
ortodontic realizează expansiunea
simetrică a suturii medio-palatine, iar arcul
vestibular superior este activat pasiv în
timpul activării şurubului ortodontic,
realizându-se turtirea curburii principale a
arcului vestibular, care produce retrudarea
grupului frontal superior, aflat în vestibulo-
versie. Croşetele Schwarz favorizează
egresia dinŃilor laterali, corectând ocluzia
adâncă asociată clasei II/1 Angle.
ÎnălŃimea corespunzătoare a planului
înclinat obligă pacientul să închidă
cavitatea orală înaintea planului înclinat,
astfel se realizează propulsia mandibulei
şi corectarea ocluziei distalizate, iar
ulterior se produce creşterea sagitală a
 Aparate ortodontice
mandibulei, prin activitatea intensă a
muşchilor pterigoidieni externi.
Pentru eficienŃa planului înclinat la
placa superioară, pacientul trebuie să
poarte aparatul în timpul masticaŃiei, să
aibă o alimentaŃie cu alimente de
consistenŃă tare şi să facă exerciŃii de
propulsie a mandibulei.
Verificarea rezultatelor terapeutice
se fac după 6 luni, prin testul de
retropulsie mandibulară, care trebuie să fie
negativ.
B. Aparatul Brückl-Reichenbach
este un aparat mobilizabil funcŃional,
indicat în corectarea angrenajelor inverse
frontale sau a ocluziei inverse frontale
datorită modificărilor de ax ale dinŃilor
frontali, din dentiŃia mixtă.
Aparatul Brückl-Reichenbach este
format din placă linguală ancorată cu
croşete Schwarz, cu arc vestibular inferior
şi plan înclinat anterior.
Aparatul Brückl-Reichenbach
realizează saltului articular,
vestibularizarea frontalilor superiori
angrenaŃi invers şi retrudarea frontalilor
inferiori. ForŃa muşchilor ridicători ai
mandibulei transmisă dinŃilor în timpul
masticaŃiei, se descompune pe planul
înclinat, într-o forŃă orizontală care
realizează vestibularea dinŃilor frontali
superiori angrenaŃi invers şi una verticală
care este anihilată de periodonŃiul dinŃilor.
Saltul articular al dinŃilor frontali superiori
angrenaŃi invers se realizează prin
dezangrenarea arcadelor laterale, datorită
înălŃimii planului înclinat. Arcul vestibular
inferior realizează retrudarea grupului
frontal inferior, aflat în vestibulo-versie.
Pentru eficienŃa planului înclinat la
placa inferioară, pacientul trebuie să
poarte aparatul în timpul masticaŃiei, să
aibă o alimentaŃie cu alimente de
consistenŃă tare şi să facă exerciŃii de
strângerea dinŃilor.
Verificarea rezultatelor terapeutice
se fac după:
- o săptămână – se verifică dacă planul
înclinat nu prezintă un şanŃ în dreptul
incisivului pe care a acŃionat şi se
adaugă acrilat autopolimerizabil, pentru
ca planul înclinat să devină neted;
- după două săptămâni – dintele în
angrenaj invers trebuie să fie corectat,
274
dacă pacientul a respectat toate
indicaŃiile.
C. Aparat de decondiŃionare a
deglutiŃiei protruzive este un aparat
mobilizabil funcŃional sau mixt (cu şurub
ortodontic), indicat în corectarea ocluziei
deschise frontale funcŃionale, din dentiŃia
mixtă (figura 56).
Aparatul este format din placă
palatină ancorată cu croşete, cu scut
lingual şi bobiŃă Walkhoff (şurub ortodontic
opŃional). Dacă placa palatină prezintă
şurub ortodontic median, scutul lingual se
realizează din două bucăŃi de sârmă
separate, pentru a nu fi secŃionat odată cu
placa acrilică şi a nu contracara acŃiunea
şurubului ortodontic. BobiŃa Walkhoff este
realizată din acrilat, la limita mediană
posterioară a plăcii palatine, sub forma
unei mici ridicături sferice, care poate ieşi
direct din placă sau poate prezenta un mic
arc spiralat, care leagă bobiŃa de placă
(figura 56).
Aparatul opreşte protruzia limbii şi
decondiŃionează deglutiŃia atipică. Scutul
lingual interceptează acŃiunea limbii de
pătrundere între arcadele dentare, oferind
dinŃilor frontali opriŃi în erupŃie, să îşi reia
erupŃia şi să se închidă ocluzia frontală.
Prin efectuarea exerciŃiilor miofuncŃionale
linguale, cu ajutorul bobiŃei Walkhoff, se
decondiŃionează reflexul deglutiŃiei
protruzive.
Aparatul prezintă unele
dezavantaje:
- dacă pacientul nu execută exerciŃiile
miofuncŃionale linguale cu ajutorul
bobiŃei Walkhoff, deglutiŃia atipică nu se
decondiŃionează;
- dacă scutul lingual este prea lung,
împiedică mobilizarea limbii şi produce
leziuni de decubit la nivelul mucoasei
gingivale retroincizale inferioare sau
cavitatea orală nu poate fi închisă;
- dacă scutul lingual este prea scurt, limba
pătrunde pe sub el şi poate produce
leziuni de decubit la nivelul mucoasei
linguale;
- dacă scutul lingual nu respectă curbura
arcadei frontale, se reduce spaŃiul oral
necesar mişcărilor limbii şi produce
senzaŃia de sufocare;
- când se asociază cu compresiunea de
maxilar, spaŃiul oral este deja redus, iar
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

tratamentul trebuie efectuat în etape ortodontic) şi apoi disfuncŃia linguală

succesive: întâi se corectează (scut lingual).
compresiunea de maxilar (şurub

Algoritmul clinico-tehnologic 3. Faza de laborator are ca scop

realizarea modelului din ghips (de studiu şi
ConfecŃionarea unui aparat de lucru).
mobilizabil biomecanic sau mixt se 4. Faza clinică are ca scop
realizează prin parcurgerea mai multor efectuarea studiului de model, în urma
etape clinice şi de laborator, abordând căruia se elaborează schiŃa aparatului
metoda clasică sau modernă. ortodontic, care se trimite la laboratorul de
tehnică ortodontică. În cazul terapiei
A. Metoda clasică de ortodontice cu un aparat funcŃional sau
confecŃionare a aparatelor ortodontice mixt, modelele de lucru sunt trimise în
acrilice prezintă mai multe faze clinice şi laborator în ocluzie construită, în vederea
de laborator: montării modelelor în ocluzor.
1. Faza clinică are ca scop 5. Faza de laborator are ca scop
examinarea clinică şi paraclinică a realizarea machetei în ceară a aparatului,
pacientului, stabilirea diagnosticului ambalarea machetei şi realizarea tiparului.
ortodontic şi a planului de tratament. Apoi, urmează prepararea acrilatului,
2. Faza clinică are ca scop îndesarea pastei de acrilat în tipar şi
amprentarea bimaxilară a cavităŃii orale şi termopolimerizarea acrilatului. Apoi,
înregistrarea ocluziei dentare habituale. urmează dezambalarea şi prelucrarea

275
 Aparate ortodontice
mecanică a aparatului finit (netezire,
finisare şi lustruire).
6. Faza clinică are ca scop
aplicarea, adaptarea în cavitatea orală şi
activarea aparatului ortodontic şi indicaŃiile
pentru pacient privind purtarea şi
igienizarea aparatului ortodontic.
B. Metoda modernă de
confecŃionare a aparatelor ortodontice
acrilice prin polimerizare acrilică în căldură
umedă, uscată sau sub presiune, nu mai
necesită toate fazele intermediare ale
metodei clasice (confecŃionarea machetei
şi a tiparului), reducându-se timpul de
realizarea a aparatului finit. Metoda
modernă de laborator constă
confecŃionarea elementelor din sârmă şi
poziŃionarea şurubului ortodontic, iar apoi
inserarea şi polimerizarea acrilatului.
Tehnici de reparare ale aparatelor
ortodontice acrilice.
ReparaŃia plăcilor acrilice.
Stabilitatea precară a plăcilor acrilice
apare datorită producerii recidivelor
anomaliilor dento-maxilare, a deformării
croşetelor, a pierderii dinŃilor temporari sau
a hiperactivării şurubului ortodontic. În
aceste caz, este necesară căptuşirea
plăcii acrilice direct în cavitatea orală cu
acrilat autopolimerizabil sau cu ajutorul
unei amprente, căptuşirea aparatului pe
modelul de lucru cu acrilat
termopolimerizabil în laboratorul de
tehnică ortodontică. Dacă aparatul nu mai
este fidel cavităŃii orale şi a fost purtat 6
luni, se face un aparat ortodontic nou.
Fracturarea plăcilor acrilice
necesită amprentarea şi repararea plăcii
pe modelul de lucru cu acrilat
autopolimerizabil sau termopolimerizabil,
în laboratorul de tehnică ortodontică. Dacă
fragmentul fracturat este mare, se face un
aparat ortodontic nou.
ReparaŃia gutierelor. Fracturarea
gutierelor necesită refacerea acestora
direct în cavitatea orală cu acrilat
autopolimerizabil sau amprentare şi
repararea gutierei pe modelul de lucru cu
acrilat autopolimerizabil sau
termopolimerizabil, în laboratorul de
276
tehnică ortodontică sau se face un aparat
ortodontic nou.
ReparaŃia croşetelor, a arcurilor
sau înlocuirea şurubului ortodontic
necesită amprentarea şi înlocuirea
acestuia pe modelul de lucru, în
laboratorul de tehnică ortodontică sau se
face un aparat ortodontic nou.
APARATE FUNCłIONALE
Aparatele funcŃionale
(miofuncŃionale) sunt dispozitive intraorale
monomaxilare sau bimaxilare, cu acŃiune
ortopedică şi/sau ortodontică, care
dezvoltă forŃe ortodontice prin ghidarea
forŃelor naturale musculare din timpul
funcŃiilor aparatului dento-maxilar, pentru
modificarea creşterii cranio-faciale, a
rapoartelor scheletale maxilare sau a
poziŃiei dinŃilor.
Obiectivul tratamentului cu
aparatele funcŃionale este de a îndepărta
cauza funcŃională a anomaliei dento-
maxilare şi de a restabili un nou echilibru
muscular, capabil să remodeleze
structurile morfologice ale aparatului
dento-maxilar (procese dento-alveolare,
bazele maxilare, articulaŃia temporo-
mandibulare), cu îmbunătăŃirea profilul
pacientului.
Teoria echilibrului oro-facial se
bazează pe ipoteza că forma arcadelor
dento-alveolare este dată de antagonismul
grupele musculare extraorale (muşchii
masticatori şi oro-faciali) şi intraorale
(limba), care formează un culoar de forŃe
naturale musculare. Deşi grupele
musculare acŃionează cu forŃe diferite ca
direcŃie, intensitate şi durată, poziŃia
dinŃilor rămâne stabilă, deoarece forŃele se
află într-un echilibru constant.
ForŃele naturale funcŃionale apar
datorită activităŃii normale musculare din
timpul funcŃiilor aparatului dento-maxilar
(deglutiŃie, fonaŃie, masticaŃie) şi a dinŃilor
(postură, ocluzie dentară, erupŃie dentară).
ForŃele anormale funcŃionale apar
datorită activităŃii anormale musculare din
timpul funcŃiilor aparatului dento-maxilar
(respiraŃie orală, deglutiŃii atipice,
masticaŃie leneşă), a obiceiurilor vicioase
(sugere, interpoziŃie, muşcare), a
bruxismului şi a disfuncŃiei ocluzale
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

(interferenŃe ocluzale, ocluzie - elimină disfuncŃiile aparatului dento-

traumatogenă). maxilar (decondiŃionare şi reeducare
ForŃele terapeutice funcŃionale sunt funcŃională);
rezultante ale direcŃionării şi condiŃionării - tratează anomalii dento-maxilare, de
neuro-musculare a anumitor forŃe cauze funcŃionale;
musculare naturale, în vederea stimulării - se aplică timpuriu, în prima etapă a
creşterii, a modificării poziŃiei şi a dentiŃiei mixte;
morfologiei bazelor maxilare. - se asociază cu exerciŃii de
Tratamentul funcŃional se instituie miogimnastică;
înaintea tratamentului biomecanic, - au o tehnologie simplă şi se pot repara
îndepărtând factorul cauzal al anomaliei uşor;
dento-maxilare. Obiectivele tratamentului - pot fi confecŃionate direct în cavitatea
funcŃional sunt de restabilire a tonusului orală de către ortodont (gutiera cu plan
muscular oro-facial, de combatere a înclinat);
obiceiurilor vicioase şi de reeducare a - permit adăugarea elementelor menŃinerii
funcŃiilor aparatului dento-maxilar. Scopul spaŃiului (activatoare situate intraoral);
tratamentului funcŃional instituit după - permit o igienizare orală
tratamentul biomecanic este de a menŃine corespunzătoare în timpul tratamentului;
rezultatele terapeutice, de echilibrare - timpul de confecŃionare în laboratorul de
musculară finală şi de prevenire a tehnică ortodontică este relativ scurt;
recidivelor datorate neadaptării - costul aparatului este acceptabil pentru
musculaturii la noua condiŃie scheletală pacient;
sau dentară. - timpul cel mai lung de purtare a
aparatului este noaptea;
Caracteristicile comune ale - vizitele pacientului la consultaŃii sunt
aparatelor funcŃionale sunt următoarele: rare.
- utilizează forŃele musculare funcŃionale;
- stimulează sau inhibă forŃele naturale Dezavantajele aparatelor
musculare; funcŃionale sunt următoarele:
- redistribuie forŃele naturale – cantitatea, - nu au eficienŃă la adultul tânăr;
direcŃia şi durata; - nu produc mişcări dentare
- elimină forŃele musculare anormale; individualizate;
- dezangrenează arcadele dentare; - eficienŃa tratamentului depinde de
- stabileşte o nouă poziŃie a mandibulei cooperarea pacientului;
faŃă de maxilar; - se aplică înaintea tratamentului
- obligă închiderea cavităŃii orale în timpul biomecanic;
funcŃiilor şi în postură; - se aplică după tratamentul biomecanic,
- schimbă selectiv sensurile de erupŃie ale în perioada de echilibrare finală;
dinŃilor sau ale bazelor scheletale; - nu pot fi purtate în masticaŃie;
- determină modificări scheletale - provoacă uneori iritaŃii ale mucoasei
dimensionale. orale;
- partea acrilică a aparatului se
IndicaŃiile clinice ale aparatelor impregnează cu microorganisme şi
funcŃionale sunt următoarele: resturi alimentare;
- în tratamentul etiologic; - reduce mult din spaŃiul oral (activatoare
- în tratamentul interceptiv al anomaliilor intraorale);
dento-maxilare, de cauze funcŃionale; - provoacă uneori senzaŃii puternice de
- în tratamentul activ al anomaliilor dento- vomă;
maxilare, de cauze funcŃionale; - provoacă uneori manifestări psihice ale
- în perioada de creştere; pacientului.
- la pacienŃii cu igienă dentară
corespunzătoare. Clasificarea aparatelor funcŃionale
se realizează după mai multe criterii:
Avantajele aparatelor funcŃionale După modul de acŃiune:
sunt următoarele:

277
 Aparate ortodontice
- aparate funcŃionale active – produc forŃe
intrinsece pentru activarea elementelor
componente ale aparatului;
- aparate funcŃionale pasive – nu produc
forŃe pentru activarea elementelor
componente ale aparatului.
După efectele produse asupra
grupelor musculare:
- aparate funcŃionale miotonice – corectarea
acŃionează prin masa musculară;
- aparate funcŃionale miodinamice –
acŃionează prin activitatea musculară din
timpul funcŃiilor.
După modul de agregare:
- aparate funcŃionale mobile – nu conŃin
elemente de agregare;
- aparate funcŃionale fixe – sunt fixate pe
dinŃi (cimentare).
După zona de aplicare:
- aparate funcŃionale monomaxilare –
superioare sau inferioare;
- aparate funcŃionale bimaxilare – determinate de modificările de ax ale
superioare şi inferioare solidarizate într-
un bloc.
După sediu:
- aparate funcŃionale orale – ocupă spaŃiul
oral;
- aparate funcŃionale vestibulare – ocupă
vestibulul cavităŃii orale.
După transmiterea forŃelor:
- aparate funcŃionale de grupa I – transmit
forŃele musculare direct dinŃilor, pentru a
corecta malocluzia (pelote, planul
înclinat);
- aparate funcŃionale de grupa II – produc
repoziŃionarea mandibulei şi forŃele
rezultante sunt transmise celorlalte
structuri (activatoarele);
- aparate funcŃionale de grupa III – produc
repoziŃionarea mandibulei, acŃionând din
vestibulul bucal sau dinafara arcadei
dentare (scutul vestibular, aparatul
Fränkel).
Tipuri de aparate funcŃionale
După modul de agregare,
aparatele funcŃionale pot fi fixe, cimentate
pe dinŃi sau mobile, care stau în cavitatea
orală datorită contracŃiilor musculare.
A. Aparatele funcŃionale fixe sunt
dispozitivele ortodontice active,
momomaxilare, care utilizează principiul
planului înclinat şi sunt cimentate pe dinŃi.
278
Planul înclinat poate fi situat
anterior sau posterior şi acŃionează pe un
singur dinte sau pe mai mulŃi dinŃi. Astfel
de aparate funcŃionale fixe sunt gutiera cu
plan înclinat, coroana ortodontică cu plan
înclinat şi inelul ortodontic cu plan înclinat.
Ultimele două aparate nu sunt utilizate
decât în rare cazuri, fiind indicate în
angrenajului invers
monodentar. Elementele componente ale
aparatelor funcŃionale fixe sunt elemente
de ancorare (cimentate pe dinŃi) şi planul
înclinat.
Gutiera cu plan înclinat este un
aparat acrilic, monomaxilar şi utilizează
forŃa muşchilor ridicători ai mandibulei
pentru a corecta malocluzia.
Este indicată în corectarea
angrenajelor inverse sau a ocluziei inverse
frontale, fără inocluzie sagitală pozitivă,
frontalilor superiori, când dinŃii superiori au
spaŃiu pe arcada dentară şi prezintă o
poziŃie favorabilă vestibularizării lor (nu
sunt rotaŃi), iar dinŃii inferiori sunt erupŃi
complet şi există o supraocluzie frontală
negativă.
Gutiera cu plan înclinat este
alcătuită dintr-o gutieră inferioară (element
de ancoraj) şi un plan înclinat anterior
acrilic (element funcŃional). Gutiera este
poziŃionată pe dinŃii inferiori, de la canin la
canin (pentru un dinte în angrenaj invers,
intră în gutieră doi dinŃi inferiori), îmbracă
faŃa linguală, marginea incizală şi faŃa
vestibulară a dinŃilor inferiori, dar se
opreşte la 1 - 2 mm de festonul gingival şi
se bizotează. Planul înclinat anterior face
corp comun cu gutiera, în sens
transversal, se întinde de la canin la canin,
în sens vertical, porneşte de la marginea
incizală a incisivilor inferiori şi are o
direcŃie oblică, în sus şi înapoi şi o
înclinaŃie de 45 - 65º. ÎnălŃimea planului
înclinat nu trebuie să depăşească spaŃiul
de inocluzie fiziologică de 2 - 4 mm.
Numai dinŃii superiori angrenaŃi invers
trebuie să realizeze contacte cu planul
înclinat, în timp ce dinŃii laterali nu trebuie
să realizeze contacte dentare, ci să
rămână la distanŃă de 2 - 4 mm.
Gutiera cu plan înclinat prezintă
acelaşi mecanism de acŃiune şi indicaŃii
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
pentru pacient ca al planului înclinat
anterior la placa acrilică inferioară.
B. Aparatele funcŃionale mobile
sunt dispozitivele ortodontice active sau
pasive, bimaxilare, care stau libere în
cavitatea orală, datorită contracŃiei
musculare. Pot ocupă spaŃiul oral sau
vestibular şi sunt alcătuite din elemente
acrilice şi metalice.
Aparatele funcŃionale mobile orale
prezintă numeroase avantaje, dar au şi
unele dezavantaje: sunt voluminoase şi
rigide, ocupând din spaŃiul limbii, jenează
funcŃiile aparatului dento-maxilar, posibilă
fiind numai deglutiŃia, iar din aceste motive
pacienŃii nu le agreează.
Aparate funcŃionale mobile
vestibulare prezintă avantajul că spaŃiul
oral este liber şi se pot desfăşura funcŃiile
aparatului dento-maxilar (fonaŃie,
deglutiŃie) şi din acest motiv sunt
acceptate de către pacienŃi. Dezavantajele
acestor aparate funcŃionale constă în
elasticitatea excesivă şi a deformării
rapide, ceea ce determină pacienŃii să nu
le mai poarte, ele neputând fi reparate.
Scutul vestibular (scutul labial,
plăcuŃa vestibulară a lui Hotz sau
fluturaşul) este un aparat funcŃional mobil,
rigid, de decondiŃionare a obiceiurilor
vicioase şi a disfuncŃiilor şi de stimulare
musculară, situat în vestibulului oral.
Principiul de acŃiune al acestui
aparat se bazează pe utilizarea forŃelor
musculaturii periorale care contracarează
forŃa de acŃiune a limbii şi corectează
poziŃia dinŃilor anteriori.
Este indicat în intercepŃia
obiceiurilor vicioase (sugerea degetelor) şi
a disfuncŃiilor (respiraŃie orală), care au
provocat o malocluzie clasa a II-a Angle,
în dentiŃia temporară şi prima etapă a
dentiŃiei mixte. De asemenea, este utilizat
ca adjuvant în miogimnastica funcŃională
orală, fiind indicat în hipotonicitatea
muşchiului orbicularis oris şi a muşchiului
mentalis pentru executarea exerciŃiilor de
tonifiere.
Este contraindicat în dentiŃia
permanentă, în blocajul nazal prin
vegetaŃii adenoide şi nu se utilizează
pentru corectarea malocluziei clasei a II-a
Angle.
279
Scutul vestibular este o construcŃie
acrilică care se întinde de la nivelul
fundului de sac vestibular superior la cel
inferior şi se extinde până la faŃa mezială a
molarilor primi temporari. Aparatul vine în
contact cu arcada dento-alveolară
superioară şi este la distanŃă de arcada
dento-alveolară inferioară. În timpul
confecŃionării, modelul inferior se foliază la
nivelul arcadei alveolare şi a feŃelor
vestibulare ale incisivilor inferiori, până la
feŃele distale ale caninilor, iar modelele din
ghips sunt montate în ocluzor după ceara
de ocluzie construită. Pe linia mediană, la
nivelul stomion-ului prezintă un inel din
sârmă, pentru exerciŃiile de miogimnastică
a muşchiului orbicularis oris.
Mecanismul de acŃiune al scutul
vestibular este multiplu:
- decondiŃionează obiceiurile vicioase
(sugere a degetului, muşcarea buzelor,
interpoziŃia sau roaderea de obiecte),
pentru că aparatul este ca un ecran şi nu
permite practicarea acestora;
- decondiŃionează respiraŃia orală, prin
închiderea treptată a orificiilor care se
fac la nivelul scutului vestibular (pentru a
nu apare senzaŃia de sufocare) şi prin
contactul bilabial care anulează
disfuncŃia;
- stimulează creşterea sagitală a
mandibulei, pentru că pacientul este
obligat să propulseze mandibula pentru
a realiza contactul dintre arcada dento-
alveolară inferioară şi scutul vestibular;
- propulsia mandibulei, produce creşterea
tonicităŃii muşchilor pterigoidieni externi,
creând un nou echilibru între muşchii
propulsori şi retropulsori;
- stimulează contracŃia muşchiului
orbicularis oris, pentru că altfel aparatul
nu se menŃine în cavitatea orală;
- retrudează grupul incisiv superior prin
forŃa de contracŃie a muşchiului
orbicularis oris, care este transmisă
direct incisivilor;
- este un adjuvant pentru exerciŃiile de
miogimnastică a muşchiului orbicularis
oris, datorită inelului de care se ataşează
un elastic dublu, lung de 25 cm, cu care
se fac exerciŃii de întindere şi revenire a
elasticului;
- corectează deglutiŃia protruzivă când se
asociază cu scutul lingual.
 Aparate ortodontice
Scutul vestibular este purtat de
către pacient în perioada de somn.
Scutul vestibular prezintă unele
avantaje: stimulează musculatura
periorală, decondiŃionează şi împiedică
practicarea obiceiurilor vicioase şi a
disfuncŃiilor, repoziŃionează mandibula
după ceara de ocluzie construită, permite
executarea exerciŃiilor de miogimnastică
pentru tonifierea muşchiului orbicularis oris
şi este uşor de confecŃionat.
Scutul vestibular prezintă unele
dezavantaje: corectează malocluziile
uşoare de cauză funcŃională, este eficient
numai la vârste mici, iar purtarea
aparatului este la latitudinea pacientului.
Scutul vestibular prezintă mai
multe variante de design, în funcŃie de
obiectivele şi indicaŃiile terapeutice.
Scutul vestibular perforat, indicat
în intercepŃia respiraŃiei orale, prezintă
orificii mici, care se obturează treptat, pe
măsură ce respiraŃia nazală este reluată.
Scutul vestibular extins, indicat
în corectarea endoalveoliei maxilare de
cauze funcŃionale, este extins până la
nivelul feŃelor meziale ale molarilor primi
permanenŃi, cu rol de îndepărtare a
obrajilor şi de inhibare a presiunilor
muşchilor buccinatori asupra arcadelor
dento-alveolare laterale.
Scutul vestibular parŃial, indicat
în intercepŃia obiceiului vicios de muşcare
a buzei inferioare, are o formă
triunghiulară pe secŃiune, cu vârful situat
în şanŃul vestibular inferior şi baza la
nivelul marginilor incizale ale dinŃilor
frontali superiori, cu rol în menŃinerea la
distanŃă a buzei inferioare şi anulare a
obiceiul vicios de muşcare.
Scutul vestibular asociat cu
scutul lingual, indicat în intercepŃia
deglutiŃiei protruzive, este format din scutul
vestibular care retenŃionează scutul lingual
poziŃionat în regiunea retroincisivă.
Monoblocul lui Robin a fost
primul aparat de acest tip, fiind inventat în
1902 şi poartă acest nume deoarece sunt
unite mai multe aparate (placa palatină,
placa linguală) într-un singur bloc (gutiere
ocluzale). Este un aparat funcŃional mobil,
rigid, bimaxilar, pasiv, care ocupă spaŃiul
oral.
280
Principiul de acŃiune al acestui
aparat funcŃional se bazează pe
importanŃa funcŃiei musculare în
dezvoltarea armonioasă a aparatului
dento-maxilar, cu crearea de noi reflexe
neuro-musculare care să stimuleze
dezvoltarea bazelor scheletale.
Este indicat în tratamentul
malocluziei clasa a II-a Angle de cauze
funcŃionale, ocluzia deschisă frontală
funcŃională, ocluzia adâncă, laterodeviaŃia
mandibulară din dentiŃia mixtă. Este
contraindicat în dentiŃia permanentă, în
anomaliile dentare izolate şi de grup şi în
creşterea facială hiperdivergentă.
Monoblocul lui Robin este alcătuit
din placa palatină şi placa linguală unite
prin masa acrilică interocluzală, arcul
vestibular şi arcul Coffin situaŃi la nivelul
plăcii palatine. Pentru confecŃionare este
necesară montarea modelelor din ghips în
ocluzor, după ocluzia construită.
Mecanismul de acŃiune al
monoblocului lui Robin este multiplu:
- este menŃinut în cavitatea orală prin
contracŃia muşchilor, creând un nou
echilibru între musculatura intraorală şi
extraorală;
- înălŃimea masei interocluzală între 2 - 5
mm, realizează o întindere a inserŃiilor
musculare, care determina creşterea
tonusului muscular, creşterea afluxului
de sânge în muşchi şi periost şi
stimulează dezvoltarea bazelor
scheletale;
- stimulează secreŃia salivară, având o
acŃiune profilactică pentru caria dentara;
- îndepărtează factorii disfuncŃionali şi
obiceiurile vicioase prin rolul său de
ecran;
- forŃa muşchilor ridicători ai mandibulei
presează aparatul în formă de două
trunchiuri de con unite la baza mare
(cele două placi acrilice), generând forŃe
orizontale cu acŃiune excentrică asupra
maxilarelor, care produc lărgirea
arcadele alveolo-dentare;
- acŃiunea limbii din timpul deglutiŃiei
asupra arcului Coffin determină
stimularea suturii medio-palatine,
producând expansiunea lentă a
maxilarului;
- arcul Coffin nu reprezintă un element
activ, ci este activat la 3 săptămâni,
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
pentru ca aparatul să fie adaptat la
creşterile ulterioare;
- retrudarea grupului frontal se produce
prin desfacerea celor două jumătăŃi ale
plăcilor, care pune în tensiune arcul
vestibular, iar pe faŃa orală a incisivilor,
placa palatină trebuie şlefuită progresiv;
- mandibula este propulsată prin ocluzia
corectată, ceea ce determină creşterea
sagitală a mandibulei, ca şi modificări şi
restructurări ale articulaŃiei temporo-
mandibulare;
- prin masele interocluzale se desfiinŃează
angrenajul interarcadic, iar prin şlefuiri
selective se produce egresia dinŃilor
laterali sau deplasările dentare dorite.
Aparatul este purtat de către
pacient noaptea, iar ziua va purta un
aparat biomecanic mobilizabil. La acest
aparat se pot asocia tracŃiunile extraorale.
Monoblocul lui Robin prezintă mai
multe dezavantaje: este un aparat
voluminos şi incomod de purtat, nu
permite exercitarea funcŃiilor de bază
(masticaŃie, fonaŃie), fapt care îi reduce
durata de purtare de către pacient, nu dă
rezultate scontate decât în anomaliile
dento-maxilare uşoare, stânjeneşte
activitatea limbii şi o obligă să ia o poziŃie
posterioară, în timp ce mandibula este
deplasată anterior, dereglând sinergismul
homeotropiei linguo-mandibulare, este
purtat mai mult noaptea şi câteva ore ziua,
prelungind durata tratamentului, iar arcul
Coffin, poate determina o stare de
instabilitate în timpul purtării aparatului.
Pornind de la monoblocul lui Robin
mulŃi autori au modificat şi au îmbunătăŃit
acest aparat (Andresen, Häupl, Escheler,
Bimler, Stockfisch, Klammt, Schwartz,
Björk, Korkhaus, Balters, Fränkel, Ahlgren,
Chateau, Herbst, Fontenelle, Chabre,
etc.), dezvoltându-se metoda tratamentului
anomaliilor dento-maxilare prin activator şi
apărând noi concepte, noi tipuri de
activatoare şi noi şcoli.
În 1953 apare şcoala nordică
(Ahlgren), care utilizează un aparat de
tipul monoblocului Andresen, numit
bionator, cu acŃiune verticală şi orizontală
de propulsie a mandibulei (7 mm).
ConcepŃia lui Ahlgren se bazează pe
studiile electromiografice ale răspunsurilor
miotatice, activatorul având rolul de a
281
repoziŃiona mandibula în postură, care
este limitată şi de a tonifia activitatea
muşchilor ridicători şi propulsori ai
mandibulei.
Şcoala germană (Herren) utilizează
un aparat de tipul monoblocului Andresen,
numit splint appliance, cu acŃiune verticală
şi orizontală de hiperpropulsie maximă a
mandibulei (8 mm până la 10 - 13 mm).
ConcepŃia lui Herren este complet diferită,
astfel hiperpropulsia mandibulei produce
un răspuns pasiv, vâsco-elastic a
musculaturii masticatorie.
Şcoala nord-americană (Harrvold şi
Woodoiden) se bazează pe două principii:
crearea unei matrice musculare de
contenŃie şi asigurarea ghidajului erupŃiei
dentare. Astfel, activatorul face
hiperpropulsia maximă a mandibulei şi se
bazează pe ideea că nu poate modifica
creşterea mandibulei, dar se poate bloca
creşterea maxilarului şi ghida erupŃia
dentară, pentru a realiza relaŃii de clasa I
Angle. ConcepŃia lui Harrvold şi
Woodoiden se bazează pe faptul că
postura oro-facială şi creşterea este fixată
de distanŃa dintre bazele osoase şi de un
sistem de forŃe care controlează cantitatea
şi direcŃia de extruzie dento-alveolară.
Activatorul are rolul de a tonifia muşchii şi
de a ghida creşterea dento-alveolară.
Şcoala modernă Petrovic utilizează
activatorul cu hiperpropulsia maximă a
mandibulei şi se bazează pe ideea că se
poate modifica forma şi cantitatea de
creştere a mandibulei, iar muşchii şi
articulaŃia temporo-mandibulară se
adaptează la creşterea ulterioară.
Activatoarele au fost clasificate
după mai multe criterii:
Activatoare de stimularea creşterii:
- activatoare rigide – derivate din
monoblocul Robin: bionatorul Balters,
activatorul deschis Klammt, activatorul
închis Andresen, activatorul deschis
Benawt.
- activatoare elastice – derivate din
activatorul Bimler: placa dublă Murillo,
kinetorul Stockfisch, aparatul Bass,
reglatorul funcŃional Fränkel.
- activatoare propulsoare – derivate din
aparatul Herbst: activatoare Pancherz,
Wieslander, Tavernier, Martine, placa
dublă Schwartz, Twin block Clark,
 Aparate ortodontice
propulsorul Bassigny, patru activatoare
Chateau.
După modul de acŃiune:
- activatoare cu determinant scheletal;
- activatoare cu determinant muscular –
pe grupe musculare (pterigoidieni,
maseteri);
- activatoare cu determinant articular –
ocluzal, sau temporo-mandibulare sau a
mucoasei orale.
Activatorul Andresen – Häupl
este un activator rigid, cu aceleaşi indicaŃii
ca şi monoblocul, dar arcul Coffin a fost
înlocuit cu şurubul ortodontic (figura 57).
Andresen a făcut această
modificare, iar Häupl i-a descoperit
acŃiunea miodinamice. Activatorul are o
acŃiune scheletală, normalizând relaŃiile
sagitale scheletale de clasa a II-a, frânând
creşterea maxilară şi stimulând creşterea
mandibulară şi mărind etajul inferior al
feŃei. De asemenea, activatorul are o
acŃiune estetică, diminuând procheilia
superioară şi corectând retogenia şi o
acŃiune dentară, corectând relaŃia ocluzală
sagitală de clasa a II-a şi realizând palato-
versia incisivilor superiori şi linguo-versia
incisivilor inferiori.
Activatorul se poartă 12 - 14 ore pe
zi, timp de 8 - 10 luni, pentru efectele
ortopedice.
Este indicat în tratamentul
malocluziei clasa a II-a Angle cu
retropoziŃie mandibulară, ocluzie adâncă şi
tip de creştere normodivergent.
Este contraindicat în ocluzia
deschisă, malocluzie clasa a III-a Angle şi
la respiratorii orali.
Activatorul PetricK are aceleaşi
indicaŃii ca monoblocul, dar masa acrilică
interocluzală prezintă prelungiri vestibulare
frontale, şurubul ortodontic de tip Fisher
este aşezat între cele două plăci şi
prezintă arcuri secundare.
Activatorul Schwarz indicat în
tratamentul malocluziei clasa a III-a Angle
de cauze funcŃionale, prezintă ca
modificare arcul vestibular situat inferior şi
are ca scop corectarea ocluziei
mezializate, retrudarea grupul frontal
inferior, împiedicând mandibula să
282
propulseze datorită presiunilor antero-
posterioare ale arcului vestibular.
Activatorul Metzelder prezintă ca
modificare placa palatină sub forma a
două pelote, şurubul ortodontic este
aşezat la placa linguală şi sunt concepute
patru variante de activatoare.
Activatorul Bimler prezintă ca
modificare înlocuirea masei acrilice
interocluzale cu arcuri secundare, care îi
conferă elasticitate şi sunt concepute trei
variante de activatoare, indicate în
tratamentul malocluziilor clasei II/1, II/2 şi
a III-a Angle.
Activatorul Klammt prezintă ca
modificare răscroirea părŃii anterioare a
plăcilor acrilice pentru limbă şi sunt
concepute două variante de activatoare.
Bionatorul Balters deriva din
monobloc, dar este o construcŃie mai puŃin
voluminoasă, prin reducerea cantităŃii de
acrilat şi modificarea arcurilor vestibular şi
palatinal. Este un activator rigid, care
trebuie însoŃit de psihoterapie, gimnastică
generală şi respiratorie pentru dezvoltarea
toracelui, corectarea posturii capului şi
masajul regiunii cervicale şi scapulo-
humerale, deoarece se bazează pe
conceptul unităŃii întregului organism şi
Balters a denumit-o terapia psiho-
somatică (figura 57).
Principiul de acŃiune al acestui
activator se bazează pe noua schemă
funcŃională neuro-musculară impusă de
aparat, care conduce la o nouă schemă
morfologică a spaŃiului oral. Forma
arcadelor dento-alveolare şi relaŃiile
intermaxilare sunt determinate de acŃiunea
grupelor musculare antagoniste. Rolului
activ este dat de acŃiunea excentrică a
limbii, iar muşchii buzelor şi ai obrajilor au
un rol pasiv. PoziŃiile anormale ale limbii
din postură şi din exercitarea funcŃiilor
aparatului dento-maxilar determină
modificarea arcadelor şi a ocluziei
dentare. Bionatorul schimbă
comportamentul lingual, dirijând acŃiunea
limbii spre zonele mai puŃin dezvoltate,
protejând zonele unde a avut o acŃiune
prea puternică şi îndepărtând forŃele
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
concentrice extraorale ale grupului
muscular labio-jugal.
Bionatorul Balters este conceput în
trei variante de aparate, care au ca
obiectiv repoziŃionarea limbii şi a
mandibulei, cu efecte diferite asupra
dimensiunii verticale faciale.
Bionatorul Balters tipul I este
aparatul standard, care are ca scop
corectarea poziŃiei anormale a limbii
(sindromul lingual protruziv anterior
incomplet) şi implicit a mandibulei
(homeotropism linguo-mandibular) care a
provocat o malocluzie clasa II/1 Angle.
Aparatul este alcătuit din placa
palatină redusă la două pelote palatine cu
grosime diferită, pe care este plasat arcul
palatinal superior asemănător arcului
Coffin, dar mai mare şi cu convexitatea
spre posterior, cu rol în poziŃionarea
corectă a limbii şi stimularea dezvoltării
maxilarului, ca şi a mezializării mandibulei.
Arcul vestibular superior fixat pe placa
palatină, are curbura principală situată în
⅓ incizală a incisivii superiori, dar la
distanŃă de aceştia. De asemenea, zona
buclelor "buccinatorii" sunt prelungite în
zonele arcadelor dentare laterale, fiind
situate la distanŃă de acestea, cu rol în
îndepărtarea obrajilor de arcadele dentare,
pentru a inhiba acŃiunea centripetă a
muşchilor buccinatori şi de a stimula
închiderea fantei labiale, asigurând
acŃiunea de expansiune a limbii asupra
maxilarului. De asemenea, zona care
trece prin nişa masticatorie se află la
nivelul feŃelor distale ale caninilor
superiori, iar zona de retenŃie pătrunde în
placa palatină. Placa linguală este
adaptată la faŃa linguală a dinŃilor inferiori,
fiind întinsă până în şanŃurile paralinguale
şi este unită cu placa palatină prin masa
acrilică interocluzală, la nivelul dinŃilor
laterali. Componenta acrilică şi arcurile
permit mişcarea verticală a dinŃilor din
zonele laterale prin şlefuiri selective ale
maselor acrilice interocluzale şi menŃin
poziŃia dinŃilor anteriori.
Mecanismul de acŃiune al
bionatorul Balters tipul I este multiplu:
- aparatul recuperează funcŃia obturatore
a buzelor, restabilind competenŃa labială;
- arcul palatinal obligă poziŃionarea
corectă a limbii, care a avut ca efecte
283
vestibularizarea grupului frontal superior,
îngustarea maxilară şi distalizarea
mandibulei;
- restabilirea poziŃiei normale a limbii,
produce avansarea mandibulei şi
corectarea endoalveolei cu proalveolo-
donŃiei maxilare.
Bionatorul Balters tipul II, derivat
din tipul I, are ca scop corectarea poziŃiei
anormale a limbii (sindromul lingual
protruziv anterior complet) care a provocat
ocluzia deschisă frontală.
Aparatul are aceeaşi conformaŃie,
exceptând regiunea frontală, unde plăcile
acrilice sunt unite, formând un ecran de
protecŃie în regiunea incisivă, pentru a
împiedica pătrunderea limbii între arcadele
dentare, în timp ce în zonele laterale
poziŃia dinŃilor este conservată. Corectarea
ocluziei deschise frontale este posibilă
datorită ecranului de protecŃia a grupului
frontal, care îşi poate relua erupŃia.
Bionatorul Balters tipul III este
varianta inversată a tipului I şi are ca scop
corectarea poziŃiei anormale a limbii
(sindrom sublingual) şi implicit a
mandibulei (homeotropism linguo-
mandibular) care a provocat o malocluzie
clasa a III-a Angle.
Aparatul are aceeaşi conformaŃie,
cu mici deosebire de construcŃie. Arcul
palatinal are convexitatea spre anterior, cu
rol în aplatizarea bazei limbii şi împingerea
vârfului în sus şi înainte, pentru a stimula
dezvoltarea maxilarului şi a favoriza
retropulsia mandibulei. Arcul vestibular
este plasat inferior, cu rol de a deplasa
obrajii, pentru a permite dezvoltarea
sagitală şi transversală a maxilarului. În
timpul confecŃionării aparatului, modelul
inferior se foliază la nivelul feŃelor linguale
ale incisivilor inferiori, pentru ca placa
linguală să fie la distanŃă de aceştia, iar
arcul vestibular inferior să aibă efectul de
retrudare a acestora.
Bionatorul Balters este purtat de
către pacient ziua şi noaptea şi se
asociază exerciŃiile de gimnastică
generală.
Bionatorul Balters prezintă unele
avantaje: este comod de purtat, pentru că
placa palatină este redusă ca mărime,
 Aparate ortodontice
repoziŃionează poziŃia limbii oferă rezultate
terapeutice scontate în dentiŃia mixtă şi
este uşor de confecŃionat.
Bionatorul Balters prezintă unele
dezavantaje: este un aparat rigid şi
voluminos pentru exercitarea funcŃiilor
Reglatorul Fränkel este un
activator elastic, miodinamic, cu
componentele acrilice situate la nivelul
vestibulului oral şi cu dublă acŃiune
(ortopedică şi ortodontică), producând
modificări scheletale spaŃiale şi mişcări
dentare prin dirijarea selectivă a
musculaturii aparatului dento-maxilar
(figura 57).
Principiul de acŃiune al acestui
activator se bazează pe conceptul
recuperării spaŃiului oral funcŃional.
Aparatul prezintă componentele acrilice în
vestibul, care îndepărtează obrajii şi
eliberează spaŃiul oral, pentru acŃiunea
284
aparatului dento-maxilar (masticaŃie,
fonaŃie), din aceste motive nu poate fi
purtat decât noaptea şi nu are eficienŃă în
terapia malocluziilor clasa a II-a cu profil
convex şi creştere facială hiperdivergentă.
limbii asupra dezvoltării transversale a
maxilarul şi modifică efectele unei
funcŃionalităŃi anormale a buzelor.
Reglatorul Fränkel este conceput
în cinci variante de aparate, care au ca
obiectiv corectarea relaŃiilor bazelor
scheletale.
Reglatorul Fränkel tipul I este
aparatul standard, care are ca scop
corectarea malocluziei clasei II/1 Angle cu
compresiune de maxilar, prodonŃie şi
ocluzie distalizată, de cauze funcŃionale,
din dentiŃia mixtă.
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
Aparatul este alcătuit din două
pelote acrilice, subŃiri, situate la nivelul
vestibulelor laterale, care se întind de la
fundul de sac vestibular superior la cel
inferior; cu rol în menŃinerea la distanŃă a
obrajilor, pentru ca arcada dento-alveolară
să se dezvolte transversal, sub acŃiunea
excentrică a limbii. De asemenea, pelotele
acrilice inhibă efectul presiunii musculaturii
extraorale asupra arcadelor dento-
alveolare, iar limba stimulează dezvoltarea
proceselor alveolare, determinând
osteoformarea bazelor scheletale. Din
aceste pelote pornesc toate elementele
din sârmă spre partea anterioară a
aparatului. Arcul vestibular superior
prezintă două bucle în dreptul caninilor şi
presează uşor pe feŃele vestibulare ale
incisivilor superiori, cu rol în închiderea
fantei labiale şi retrudarea grupul frontal
superior. Arcul vestibular inferior situat la
distanŃă de grupul frontal inferior, prezintă
două bucle cu înălŃime redusă la nivelul
caninilor şi una mai înaltă la nivelul
frenului buzei inferioare. Cele două
segmente de sârmă dintre bucle sunt
îmbrăcate în două pelote acrilice, cu rol în
contracararea răsfrângerii buzei inferioare
şi inhibitor al contracŃiei muşchiului
mentalis, stimulează închiderea labială şi
favorizează deplasarea anterioară a
mandibulei. Aparatul mai prezintă două
arcuri care înconjoară caninii superiori şi
se sprijină pe premolarii primi superiori
sau molarii primi temporari, cu rol în
poziŃionarea aparatului în cavitatea orală
şi în distalizarea caninilor superiori. Arcul
lingual traversează arcada între cei doi
premolari inferiori şi prezintă două bucle în
dreptul premolarilor primi inferiori, care se
continuă pe feŃele linguale ale incisivilor
inferiori, fără să-i atingă. Partea inferioară
a buclelor arcului lingual vine în contact cu
rebordul alveolar lingual, cu rol în dirijarea
mezială a mandibulei şi în corectarea axul
proceselor dento-alveolare inferioare.
Arcul transpalatinal iese din pelote la
nivelul feŃelor meziale ale molarilor primi
permanenŃi superiori şi prezintă o buclă
mediană, cu rol în transmiterea impulsurile
limbii asupra bolŃii palatine, producând
expansionarea maxilarului. La nivelul
molarilor primi permanenŃi superiori se
găsesc două stopuri ocluzale din sârmă,
285
necesare pentru poziŃionarea aparatului în
cavitatea orală.
Reglatorul Fränkel tipul I prezintă
trei variante. Tipul Ia este indicat în
malocluziile clasa I Angle cu retruzia
frontalilor inferiori şi protruzia frontalilor
superiori şi în malocluzia clasa II/1 Angle
cu ocluzie adâncă în acoperiş şi inocluzie
sagitală de cel mult 5 mm. Tipul Ib este
indicat în malocluzia clasa II/1 Angle cu
ocluzie adâncă în acoperiş şi inocluzie
sagitală de cel mult 7 mm. Tipul Ic este
indicat în malocluzia clasa II/1 Angle cu
ocluzie adâncă în acoperiş şi inocluzie
sagitală mai mult de 7 mm.
Reglatorul Fränkel tipul II are ca
scop corectarea malocluziei clasei a II/2
Angle cu compresiune de maxilar, ocluzie
adâncă acoperită şi înghesuire dento-
alveolară, de cauze funcŃionale, din
dentiŃia mixtă.
Aparatul derivă din tipul I şi
prezintă câteva modificări. Cele două
pelotele laterale prezintă două prelungiri
orizontale interocluzale la nivelul molarilor
temporari, cu rol în egresia molarilor primi
permanenŃi. Arcul de protruzie incisivă
traversează arcada între canini şi molarii
primi temporari şi prezintă două bucle în
formă de liră la nivelul feŃelor palatinale ale
caninilor, care vin în contact cu feŃele
palatinale ale incisivilor superiori, cu rol în
vestibularizarea grupului frontal superior.
Arcul vestibular superior este la distanŃă
de grupul frontal superior.
Reglatorul Fränkel tipul III are ca
scop corectarea malocluziei clasei a III-a
Angle cu tulburări de dezvoltare maxilară
şi mandibulară şi ocluzie inversă frontală,
de cauze funcŃionale, din dentiŃia mixtă.
Aparatul este imaginea răsturnată
a tipului I. Cele două pelotele acrilice sunt
la distanŃă de procesele alveolare
maxilare, favorizând dezvoltarea
transversală a maxilarului, sub acŃiunea
limbii şi sunt în contact cu procesele
alveolare mandibulare, blocând
dezvoltarea transversală a mandibulei.
Arcul vestibular superior este la distanŃă
de grupul frontal superior şi prezintă două
pelote acrilice care ajung în fundurile de
sac vestibulare superioare, cu rol în
menŃinerea la distanŃă a buzei superioară,
 Aparate ortodontice
asigurând creşterea sagitală a maxilarului.
Arcul vestibular inferior vine în contact cu
feŃele vestibulare ale incisivilor inferiori, cu
rol în lingualizearea incisivilor inferiori.
Arcul de protruzie incisivă are rol în
dezvoltarea proceselor alveolare
superioare. Masa acrilică interocluzală, cu
rol în efectuarea saltului articular, este
cuspidată pe faŃa ocluzală a dinŃilor laterali
inferiori, cu rol în inhibarea dezvoltării
mandibulei, iar pe faŃa ocluzală a dinŃilor
laterali superiori este netedă, cu rol în
favorizarea expansiunii maxilare.
Reglatorul Fränkel tipul IV are ca
scop corectarea ocluziei deschise frontale
funcŃionale din dentiŃia mixtă, ca şi
corectarea prognatismului bimaxilar şi
reprezintă combinaŃia primelor tipuri de
aparate.
Reglatorul Fränkel tipul V are ca
scop corectarea creşterii faciale
hiperdivergente, cu deschiderea unghiului
mandibular şi exces vertical maxilar.
Aparatul are încorporat tubuşoare pentru
headgear la nivelul masei acrilice
interocluzale.
Reglatorul Fränkel prezintă unele
avantaje:
- stimulează dezvoltarea armonioasă a
elementelor aparatului dento-maxilar;
- echilibrează rapoartele miodinamice ale
musculaturii labio-geniene şi linguale;
- acŃionează asupra dinŃilor prin
intermediul arcurilor secundare;
- acŃionează asupra muşchilor prin
intermediul pelotelor acrilice, favorizând
apoziŃia osoasă;
- permite expansiunea arcadelor dento-
maxilare prin acŃiunea centrifugă a limbii
şi tracŃiune pe inserŃiile musculare ale
muşchilor labio-genieni;
- interceptează stereotipia musculară
anormală, reeducând musculatura
periorală şi adaptează permanent
tonusul muscular la dimensiunea
arcadelor;
- restabileşte poziŃia normală a limbii din
postură;
- elimină obiceiurile vicioase (interpunerea
obrajilor, a buzei) şi a disfuncŃiilor
(deglutiŃia atipică);
286
- efectuează gimnastica labială, prin
mărirea tonusului muşchiului orbicularis
oris;
- limba îşi poate exercita acŃiunea ei
formatoare asupra maxilarelor;
- poate fi purtat ziua şi noaptea;
- nu provoacă reflexele de vomă ca alte
aparate;
- este puŃin vizibil în fonaŃie;
- asigură desfăşurarea funcŃiilor aparatului
dento-maxilar, mai puŃin masticaŃia;
- are o componentă psihică pozitivă
asupra pacientului.
Reglatorul Fränkel prezintă unele
dezavantaje: este greu de confecŃionat şi
necesită o manualitate deosebită a
tehnicianului dentar, se deformează uşor,
iar elasticitatea excesivă poate să producă
instabilitatea aparatului în cavitatea orală.
C. Aparatele funcŃionale
improvizate sunt adesea utilizate la
vârste mici, ca adjuvante în corectarea
direcŃiei anormale a dinŃilor în erupŃie sau
în timpul exerciŃiilor de miogimnastică
orală şi sunt reprezentate de spatula,
năsturelul, ansa de sârmă, etc.
Miogimnastica funcŃională
ExerciŃiile de miogimnastică
funcŃională au fost sugerate de către A. P.
Rogers (1906) ca adjuvante în corectarea
malocluziilor, pe care le-a numit
"dispozitive ortodontice vii".
Miogimnastica funcŃională constă
în executarea unor exerciŃii voluntare,
conştiente, gradate, ritmice pentru fiecare
grupă musculară (orbicularis oris,
buccinatori, limbă, propulsori, retropulsori,
ridicători şi coborâtori ai mandibulei) sau
funcŃie a aparatului dento-maxilar
(respiraŃie, deglutiŃie). Aceste exerciŃii au
ca scop normalizarea funcŃiilor musculare
oro-faciale şi crearea unui nou echilibrul al
forŃelor musculare antagonice pentru
culoarului dentar.
Reeducarea funcŃională se face
prin conştientizarea copilului asupra
disfuncŃiei pe care o are şi decondiŃionare
conştientă, prin exerciŃii de miogimnastică
generală şi locală şi cu ajutorul aparatelor
ortodontice funcŃionale simple sau
activatoare. DecondiŃionarea obiceiurilor
vicioase se face prin terapie psiho-
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
medicală, metoda convingerii, prin exerciŃii
de miogimnastică şi cu ajutorul aparatelor
ortodontice funcŃionale simple.
Există mai multe categorii de
exerciŃii cu destinaŃie precisă, care au ca
obiective creşterea tonusului muscular
oro-facial, formarea de deprinderi noi,
reeducarea şi stingerea reflexelor
condiŃionate musculare anormale din
disfuncŃii şi obiceiuri vicioase. Aceste
exerciŃii se execută sub îndrumarea
kinetoterapeutului, la recomandarea
medicului ortodont.
ExerciŃiile funcŃionale se clasifică
în gimnastică generală şi miogimnastică
locală pentru anumite grupe de muşchi:
Gimnastica generală şi
respiratorie pentru:
- dirijarea aerului la nivelul căilor
respiratorii superioare;
- reeducarea respiraŃiei costale;
- reeducarea respiraŃiei diafragmatice;
- controlul şi coordonarea respiraŃiei;
- corectarea Heckscher a posturii capului,
umerilor, scapulei, coloanei dorsale şi
lombare, a poziŃiei bazinului şi a
membrelor inferioare.
Miogimnastica locală Ńintită pe
anumite grupe de muşchi:
• muşchiul orbicularis oris:
- tracŃiuni ale comisurilor buzelor;
- exerciŃii de muşcare a buzei superioare;
- exerciŃii de suflat în instrumente
muzicale, baloane, etc.;
- exerciŃii cu năsturelul sau cu plăcuŃa
vestibulară.
• muşchii buccinatori:
- exerciŃii de umflare sau sugere a
obrajilor;
- exerciŃii de suflat în instrumente
muzicale.
• muşchii limbii:
- exerciŃii de plescăit;
- exerciŃii de imitare a mersului calului.
• muşchii propulsori ai mandibulei:
- exerciŃii de avansare lentă a mandibulei;
- exerciŃii de propulsie a mandibulei, cu
aplicarea buzei inferioare peste cea
superioară.
• muşchii retropulsori ai mandibulei:
287
- exerciŃii de retropulsie lentă a
mandibulei.
• muşchii ridicători ai mandibulei:
- exerciŃii de strângere a molarilor.
• muşchii coborâtori ai mandibulei:
- exerciŃii de opunere a deschiderii
cavităŃii orale cu pumnul sub menton.
APARATE FIXE PARłIALE
Aparatele fixe parŃiale sunt
construcŃii ortodontice cimentate sau
colate pe dinŃi, monomaxilare, unice sau
asociate tehnicilor fixe poliagregate, cu rol
activ sau pasiv, fiind reprezentate de arcul
lingual, arcul vestibular şi arcul
transpalatinal, de la care s-au dezvoltat
mai multe varietăŃi de design.
A. Arcul lingual este un element
activ, metalic, indicat în îngustarea şi
scurtarea arcadei inferioare şi
contraindicat în infra-alveolo-donŃia
inferioară. Are rol în mărirea perimetrului şi
alinierea dentară inferioară. Arcul lingual
este confecŃionat din sârmă de viplă
elastică, rotundă pe secŃiune, cu diametrul
de 0,7 mm (figura 58).
Arcul lingual este ancorat în
tubuşoarele linguale orizontale ale celor
două inele ortodontice cimentate pe
molarii primi permanenŃi şi prezintă un
sistem de ancorare de tip culisă-opritor-
zăvor sau culisă-opritor, în cazul
retrodonŃiei frontale accentuate. Arcul este
alcătuit din mai multe porŃiuni:
- porŃiunea centrală – curbura principală în
contact cu faŃa orală supraciungulară a
dinŃilor frontali inferiori;
- porŃiunile intermediare – prezintă câte
două bucle de activare în formă de
omega;
- porŃiunile laterale – prezintă câte două
terminaŃii rectilinii, paralele cu feŃele
orale ale dinŃilor laterali inferiori, la
unirea dintre ⅓ coletului cu ⅓ medie.
Arcul lingual are o acŃiune
selectivă, după modul de aşezare şi
activare a buclelor:
- la nivel molar – produce vestibularea
incisivilor inferiori şi distalizarea
molarilor;
- la nivel canin – produce expansiunea
radiară a arcadei inferioare;
 Aparate ortodontice
- la nivelul premolar – produce
expansiunea molară.
Dezavantajul arcului lingual constă
în efectul secundar de intruzie a dinŃilor
frontali inferiori.
Arcul lingual prezintă şi varianta
superioară, arcul oral, cu condiŃia ca
gradul de supraocluzie incisivă să permită
plasarea arcului pe faŃa orală a dinŃilor
superiori. De asemenea, arcul oral poate
prezentă două braŃe laterale libere, în
formă de arcuri diapazon pentru dirijarea
expansiunii arcadei superioare, arcuri care
pleacă de la nivelul zăvorului spre anterior,
fiind în contact cu feŃele palatinale ale
premolarilor.
B. Arcul transpalatinal
asemănător arcului Coffin, este un
element activ, metalic, indicat în
îngustarea şi scurtarea arcadei
superioare. Are rol în lărgirea arcadei
dentare anterioare şi posterioare. Arcul
transpalatin este confecŃionat din sârmă
de viplă elastică, rotundă pe secŃiune, cu
diametrul de 0,8 mm şi prezintă o
elasticitate crescută.
Arcul transpalatinal este ancorat în
tubuşoarele palatinale orizontale ale celor
două inele ortodontice cimentate pe
molarii primi permanenŃi sau pe gutiere
laterale.
Arcul este alcătuit din trei bucle la
distanŃă de 2 - 3 mm de mucoasa palatină,
una centrală în formă de omega şi două
laterale.
Arcul transpalatinal are o acŃiune
selectivă, după modul de activare a
buclelor:
- deschiderea buclei centrale – produce
lărgirea anterioară a arcadei superioare;
- deschiderea buclelor laterale – produce
lărgirea posterioară a arcadei
superioare.
Dezavantajul arcului transpalatinal
constă în lezarea mucoasei palatine, în
cazul unei configuraŃii anormale a bolŃii
palatine (despicătură palatină operată) sau
datorită unei conformări
necorespunzătoare a arcului.
Arcul vestibular prezintă mai multe
variante de design, în funcŃie de condiŃiile
clinice şi terapeutice: arcul transpalatinal
288
Goshgarian, arcul Quad-helix, dispozitivul
Nance, Distal-jet-ul şi Pendulum-ul.
Arcul transpalatinal Goshgarian
metalic, este indicat în întărirea ancorajului
molar (element pasiv) sau pentru corecŃiile
poziŃiilor molare superioare (rotaŃie) şi
expansiune molară (element activ), fiind
asociat tehnicilor fixe poliagregate.
Arcul transpalatin în formă de
omega, centrat pe sutura medio-palatină,
este confecŃionat din sârmă de viplă moale
(weich) sau elastică (federhart), cu
diametru de 0,9 mm şi se găseşte
prefabricat, pe dimensiuni, după distanŃa
intermolară (figura 58).
Arcul este ancorat în tubuşoarele
palatinale orizontale ale celor două inele
ortodontice cimentate pe molarii
permanenŃi, prezentând un sistem de
ancorare de tip opritor-zăvor. Forma
arcului urmăreşte traseul bolŃii palatine,
fiind paralel şi la distanŃă de 0,5 - 1 mm de
mucoasa palatină şi se întinde de la molar
dreapta la molar stânga, iar în zona
centrală, la nivelul rafeului median prezintă
o buclă în formă de "U" cu convexitatea
spre distal sau mezial.
Centrul de rezistenŃă al sistemului
este situat între cei doi molari superiori
omologi.
Ca element pasiv, arcul
transpalatinal Goshgarian cu bucla
centrală orientată mezial, are o acŃiune de
mezio-versie molară, iar cu bucla centrală
orientată distal, are o acŃiune de disto-
versie molară, cu micşorarea diametrului
vertical.
Ca element activ, are o acŃiune
selectivă tridimensională, după modul de
activare a sistemului de culisare sau/şi a
buclei centrale:
- înclinarea culisei spre interior – produce
disto-palato-rotaŃia molară;
- înclinarea culisei spre exterior – produce
mezio-vestibulo-rotaŃia molară;
- înclinarea unilaterală a culisei, spre
interior sau exterior – produce rotaŃia
unilaterală molară şi deplasări orizontale
de-a lungul arcadei;
- înclinarea unilaterală sau bilaterală a
culisei, în sus sau în jos – produce
versie mezio-distală molară (tip-back sau
foreward);
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
- lărgirea buclei centrale – produce
vestibulo-versie molară;
- activarea sistemului de culisare şi
lărgirea buclei centrale – produce
vestibulo-versie coronară cu torque
radiculo-vestibular molar;
Arcul Quad-helix este un element
activ, metalic, în formă de "M" inversat, cu
mai multe bucle în helix, care îi conferă o
elasticitate crescută. Are rol în lărgirea
289
- activarea sistemului de culisare şi a
micşorarea buclei centrale – produce
vestibulo-versie molară coronară cu
torque radiculo-palatinal molar.
arcadei dentare superioare din dentiŃia
mixtă sau permanentă (figura 58).
Arcul este ancorat în tubuşoarele
palatinale orizontale ale celor două inele
 Aparate ortodontice
ortodontice cimentate pe molarii primi
permanenŃi.
Arcul este alcătuit din două braŃe
laterale libere, care pleacă de la nivelul
culisei spre anterior, până la nivelul
caninilor, fiind în contact cu feŃele
palatinale ale dinŃilor laterali, prezentând
posterior două bucle în helix. Arcul se
continuă cu porŃiunea centrală în formă de
trapez, cu baza mică spre mezial,
prezentând bucle helix la fiecare unghi.
Arcul urmăreşte morfologia bolŃii palatine,
fiind la distanŃă de mucoasa palatină.
Arcul Quad-helix are o acŃiune
selectivă, după modul de activare a
buclelor:
- deschiderea buclelor anterioare –
produce lărgirea anterioară a arcadei
superioare;
- deschiderea buclelor posterioară –
produce lărgirea posterioară a arcadei
superioare.
Dezavantajul arcului Quad-helix
constă în diminuarea rezultatului
terapeutic, datorită elasticităŃii şi lungimii
crescute a acestuia.
Dispozitivul Nance este un
element pasiv, indicat în întărirea
ancorajului molar, fiind asociat tehnicilor
fixe poliagregate. Are rol în blocarea
mişcării de mezializare molară în timpul
tracŃiunilor monomaxilare (figura 58).
Arcul metalic este sudat pe feŃele
palatinale ale celor două inele ortodontice
cimentate pe molarii primi permanenŃi şi
uneori, ancorat la nivelul premolarilor primi
sau a molarilor secunzi permanenŃi, când
trebuie crescut ancorajul. Arcul are forma
de "U" şi un traiect adaptat morfologiei
bolŃii palatine, fiind la distanŃă de mucoasa
palatină. În porŃiunea centrală, pe arcul
metalic este fixat un scut acrilic la nivelul
rugilor palatine, în contact cu acestea.
Dezavantajul dispozitivul Nance
constă în resorbŃii osoase ale palatului şi a
procesului alveolar frontal, în cazul
exercitării presiunilor crescute de
dispozitiv.
Distal-jet-ul este un element activ,
asemănător dispozitivului Nance, indicat în
corectarea malocluziei clasei a II-a Angle
cu mezializarea generalizată a arcadei
290
superioare. Are rol în distalizarea molarilor
primi şi/sau secunzi permanenŃi.
Principiul de acŃiune a Distal-jet-
ului se bazează pe obŃinerea unui sprijin
anterior, la nivelul rugilor palatine şi o
acŃiune în zona distală, prin intermediul
unui sistem de resorturi metalice
secundare.
Arcul metalic este ancorat în
tubuşoarele palatinale orizontale ale celor
patru inele ortodontice cimentate pe
premolarii şi molarii primi permanenŃi.
Arcul are forma de "U" şi un traiect adaptat
morfologiei bolŃii palatine, fiind la distanŃă
de mucoasa palatină. În porŃiunea
centrală, pe arcul metalic este fixat o
pelotă acrilică, la nivelul rugilor palatine şi
în contact cu acestea.
Distal-jet-ul prezintă două variante
de design, în funcŃie de cerinŃele
terapeutice.
Primul tip prezintă două bare în
formă de baionetă, paralel cu zonele
premolare-molare, pe care sunt inserate
două resorturi din aliaj de nichel-titan,
prevăzute cu limitator mezial culisabil, cu
rol în distalizarea molarilor. Activarea se
poate face din interiorul cavităŃii orale sau
din afara ei.
Al doilea tip prezintă două arcuri de
distalizare, din aliaj de oŃel inoxidabil de
0.019 x 0.025 inch (înlocuiesc barele de la
primul tip şi permit introducerea torque-ului
sau tip-back-ului), fixate distal în
tubuşoarele palatinale verticale cu
secŃiune rectangulară a celor două inele
ortodontice cimentate pe molarii primi
permanenŃi şi fixate mezial în tubuşoarele
palatinale orizontale cu secŃiune
rectangulară a celor două inele ortodontice
cimentate pe premolarii primi permanenŃi.
În partea mezială, cele două arcuri
prezintă o îndoitură în formă de "V" sau o
buclă "loop" şi un sistem de culisă-opritor-
zăvor, iar activarea se realizează prin
deschiderea buclei, la 15 - 20 zile.
Activarea se face numai din afara cavităŃii
orale.
Activarea Distal-jet-ului produce
distalizarea molară, dar şi unele efecte
secundare: tip-back-ul molar şi înălŃarea
ocluziei.
Dezavantajele acestui aparat
constă în: dificultatea igienei orale, motiv
pentru care pacienŃii nu doresc acest
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
dispozitiv, extracŃia molarilor de minte
pentru realizarea spaŃiul posterior necesar
distalizării molare şi problemele legate de
contenŃie.
Pendulum-ul este indicat în
corectarea malocluziei clasei a II-a Angle
cu/fără mezializarea generalizată a
arcadei superioare (element activ) şi în
întărirea ancorajului molar (element pasiv),
fiind asociat tehnicilor fixe poliagregate,
dar contraindicat la pacienŃii cu igienă
orală deficitară. Are rol în distalizarea
molarilor permanenŃi.
Principiul de acŃiune al Pendulum-
ul se bazează pe obŃinerea unui sprijin
anterior, la nivelul rugilor palatine şi o
acŃiune în zona distală, prin intermediul
arcurilor diapazon.
Pendulum-ul este ancorat în
tubuşoarele palatinale orizontale ale celor
două inele ortodontice cimentate pe
molarii primi permanenŃi. Pendulum-ul
este alcătuit din două arcuri în diapazon
fixate în tubuşoarele molare, din aliaj de
titanium-molibden (TMA), prelungite în
partea centrală cu o buclă circulară de
care este fixată o pastilă acrilică, la nivelul
rugilor palatine. Din această pastilă acrilică
pleacă câte doi pinteni de fiecare parte,
din sârmă de viplă cu diametru de 0,8 mm,
pe feŃele ocluzale ale premolarilor,
bilateral, cu rol de stabilizare a pastilei
acrilice. Pintenii de stabilizare premolară
sunt fixaŃi de feŃele ocluzale ale
premolarilor, cu răşină compozită sau cu
ciment glassionomer.
Activarea Pendulum-ului se face
numai din afara cavităŃii orale, prin
modificarea arcurilor diapazon şi produce
distalizarea molară, dar şi unele efecte
secundare: rotaŃia molară în jurul rădăcinii
palatinale şi lărgirea posterioară a arcadei
superioare.
C. Ortoimplantul reprezintă o
alternativă modernă a întăririi ancorajului
molar necesar corectării malocluziei clasei
a II-a Angle şi înlocuirea ancorajului
extraoral cu headgear, cu ancorajul
intraoral scheletal.
Şurubul-implant este aplicat în
regiunea mediană a palatului dur, la 6 - 9
mm de gaura incisivă şi la 3 - 6 mm
291
paramedian, fiind indicat la adolescent şi
la adult.
Şurubul-implant trebuie să aibă o
lungime maximă de 6 mm. Sistemul de
forŃe este reprezentat de braŃele lungi de
20 - 30 mm situate între ortoimplant şi
tubuşoarele palatinale orizontale ale celor
două inele ortodontice cimentate pe
molarii primi permanenŃi.
D. Arcul vestibular este un
element activ, metalic, plasat la arcada
dentară superioară sau inferioară, dar
contraindicat în ocluzia adâncă. Arcul
vestibular este confecŃionat din sârmă de
viplă extraelastică, rotundă pe secŃiune, cu
diametrul între 0,6 - 0,8 mm.
Arcul vestibular este ancorat în
tubuşoarele vestibulare orizontale sau
verticale ale celor două inele ortodontice
cimentate pe molarii primi permanenŃi,
prezentând un sistem de ancorare de tip
culisă-opritor-zăvor şi de brackets colaŃi pe
premolari. Arcul este alcătuit din mai multe
porŃiuni:
- porŃiunea centrală – curbura principală
situată în ⅓ medie a coroanelor
incisivilor;
- porŃiunile intermediare – prezintă câte
două bucle de activare, care ocolesc
coletul caninilor la 1 - 1,5 mm distanŃă;
- porŃiunile laterale – prezintă câte două
terminaŃii rectilinii, paralele cu planul de
ocluzie, în ⅓ medie a dinŃilor laterali.
Arcul vestibular are o acŃiune
selectivă, după modul de activare a
buclelor:
- activare la nivelul curburii principale –
produce expansiunea (mărirea curburii)
sau îngustarea (micşorarea curburii)
arcadei;
- micşorarea buclelor de activare –
produce palatinizarea dinŃilor frontali;
- contactul arcului cu dinŃii frontali şi
micşorarea buclelor de activare –
produce mezializarea molarilor primi
permanenŃi;
- activarea buclelor şi cimentare de inele
cu brackets pe dinŃii frontali – produce
vestibularizare, intruzie sau extruzie
incisivă.
Dezavantajul arcului vestibular
constă în deteriorarea arcului vestibular
inferior, în cazul supraocluziei frontale
accentuate, recomandându-se ancorarea
 Aparate ortodontice
arcului pe gutiere, pentru a înălŃa ocluzia
dentară.
Arcul vestibular prezintă variante
de design dictate de condiŃiile clinice: arc
vestibular ancorat pe gutiere, în ocluzie
adâncă, arcul vestibular ancorat cu inele
prevăzute cu tubuşoare verticale,
cimentate pe premolari.
E. Lip bumper-ul sau scutul labial
este un dispozitiv funcŃional, indicat la
arcada inferioară şi are rol în alungirea
arcadelor dentare sau în întărirea
ancorajului molar inferior, fiind asociat
tehnicilor fixe poliagregate. Lip bumper-ul
poate fi confecŃionat sau este prefabricat.
Lip bumper-ul este ancorat în
tubuşoarele vestibulare orizontale ale
celor două inele ortodontice cimentate pe
molarii primi permanenŃi.
Arcul este alcătuit dintr-un arc
vestibular care prezintă mezial de
tubuşoarele molare stopuri în formă de
treaptă gingivală sau de in-set şi în zonele
bilaterale câte o buclă de activare în formă
de "U". În porŃiunea centrală, se află o
pelotă acrilică fixată de arc, care vine până
în fundul de sac vestibular, dar la distanŃă
de acesta, pentru a nu leza mucoasa
vestibulului, cu rol în distalizarea molară
sau tip-back-ul molar şi în îndepărtarea
buzei inferioare de dinŃii frontali. Când nu
este asociat cu tehnicile fixe poliagregate,
molarii trebuie solidarizaŃi pe faŃa linguală
cu un arc lingual.
Mecanismul de acŃiune a lip
bumper-ului constă în contactul lui cu buza
inferioară în zona anterioară, care produce
un efect ortodontic în zona molară, prin
mărirea deschiderii arcului.
Activarea musculară a arcului
(contracŃia muşchiului orbicularis oris)
produce distalizarea molară inferioară, dar
şi un efect secundar de mezio-vestibulo-
rotaŃie molară, datorită divergenŃei arcului
în timpul activării. Acest efect poate fi
anulat prin realizarea de îndoituri toe-in,
mezial de tubuşoarele molare. Lip
bumper-ul este la distanŃă de 3 mm faŃă
de buză şi de arcada dentară inferioară,
iar presiunile limbii asupra feŃelor linguale
ale dinŃilor, produce o uşoară expansiune
a arcadei anterioare cu vestibularizarea
incisivilor.
292
DISJUNCłIA INTERMAXILARĂ
DisjuncŃia intermaxilară este un
procedeu prin care se realizează
separarea celor două hemimaxilare, prin
deschiderea suturii medio-palatine.
DisjuncŃia intermaxilară rapidă este
indicată în endoganŃie maxilară cu stenoză
nazală şi respiraŃie orală, cu ocluzie
inversă bilaterală şi în despicăturile
palatine operate. DisjuncŃia ortopedică
este posibilă până la 16 - 20 ani, după
această vârstă se face disjuncŃie
chirurgicală, pentru că sutura este
sinostozată.
DisjuncŃia intermaxilară este
contraindicată în ocluzie deschisă frontală
şi în sinostoza prematură a suturii medio-
palatine.
Clasificarea disjuncŃiei intermaxilare
După viteza cu care se desface
sutura medio-palatină, disjuncŃia
intermaxilară poate fi lentă, rapidă,
ultrarapidă şi ultrarapidă fracŃionată.
DisjuncŃia intermaxilară lentă se
realizează în 6 luni, iar ritmul de activare
este de 0,5 - 1 mm pe zi, şurubul se
desface cu 2 - 4 ¼ de tură pe zi, timp de
10 - 12 săptămâni.
ContenŃia durează 3 - 4 luni, pentru
formarea calus-ului la nivelul suturii medio-
palatine.
DisjuncŃia lentă se realizează cu
gutiere acrilice de la canin la molarii primi
permanenŃi şi şurub ortodontic sau arc
transpalatinal.
DisjuncŃia intermaxilară rapidă
se realizează în 3 - 4 săptămâni (8 - 20
zile), iar ritmul de activare este de 0,5 - 1
mm pe zi, şurubul se desface cu 2 - 4 ¼
de tură pe zi. În primele două zile, şurubul
se desface cu 2 - 3 ¼ de tură la 5 - 6 ore,
până apare senzaŃia de tensiune la nivelul
suturii medio-palatine, nu şi la nas. După 4
zile, apare o rezistenŃă a suturii la
activarea şurubului, iar şurubul se desface
cu 3 - 4 ¼ de tură pe zi. Expansiunea
necesară se obŃine în 8 zile.
ContenŃia durează 3 luni (90 zile),
pentru formarea calus-ului la nivelul suturii
medio-palatine.
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
DisjuncŃia rapidă se realizează cu
disjunctor Haas, disjunctor Hyrax,
disjunctor tip Derichsweiler, disjunctor
presecŃionat sau disjunctor cu piese
detaşabile şi interşanjabile.
DisjuncŃia intermaxilară
ultrarapidă se realizează într-o oră, iar
şurubul se desface în primele 5 minute cu
3 ¼ de tură, până se rupe sutura, apoi
şurubul se activează cu ¼ sau ½ de tură
la 2 minute. DisjuncŃia ultrarapidă se
realizează sub anestezie locală şi
tronculară (la spina nazală anterioară,
retrotuberozitară şi pe linia mediană a
bolŃii palatine).
ContenŃia durează 5 - 6 luni, pentru
formarea calus-ului la nivelul suturii medio-
palatine. DisjuncŃia ultrarapidă se face
după 12 ani şi se realizează cu disjunctor
Haas sau disjunctor Hyrax.
DisjuncŃia intermaxilară
ultrarapidă fracŃionată se realizează în
trei şedinŃe, timp în 8 zile. În prima
şedinŃă, şurubul se desface în primele 15
minute cu 3 - 4 ¼ de tură pe minut, în total
12 - 14 sferturi de tură. În a doua şedinŃă,
după 1 - 3 zile, şurubul se desface cu 9 -
16 sferturi de tură. În treia şedinŃă, după 2
- 8 zile, se continuă activarea şurubului,
atât cât este nevoie.
ContenŃia durează 5 - 6 luni (90 zile),
pentru formarea calus-ului la nivelul suturii
medio-palatine. DisjuncŃia ultrarapidă
fracŃionată se face după 12 ani şi se
realizează cu disjunctor Haas sau
disjunctor Hyrax.
Etapele disjuncŃiei intermaxilare
În prima etapă se realizează
decompensarea mandibulară, timp de 3 -
5 luni.
Apoi, se desface sutura medio-
palatină prin realizarea disjuncŃiei
intermaxilare.
ContenŃia maxilară se realizează
cu ajutorul disjunctorului, apoi cu placă
Hawley, timp de 3 - 5 luni.
ContenŃia mandibulară se
realizează prin intermediul aparatului activ
utilizat, care nu se mai activează.
Apoi, se face tratamentul ortodontic
consecutiv acestui procedeu.
293
Efectele disjuncŃiei intermaxilare
DisjuncŃia intermaxilară are ca
efect mărirea dimensiunii transversale a
maxilarului, produs prin expansiune
dentară şi scheletală.
Dacă centrul de rezistenŃă al
fiecărui molar superior este cât mai
aproape de zona de aplicare a forŃei de
expansiune, se produce rotaŃia spre
vestibular a celor două jumătăŃi osoase ale
bolŃii palatine (expansiune scheletală).
Centrul de rezistenŃă al bolŃii palatine nu a
fost determinat cu precizie, dar se
presupune că se află deasupra zonei de
forŃă. Asupra dinŃilor se produce rotaŃia
vestibulară, cu centrul de rotaŃie mai jos
de centru de rezistenŃă al bolŃii palatine
(expansiune dentară). Apare un moment
al forŃei, care produce rotaŃia vestibulară a
molarilor, cuspizii palatinali coborând şi
accentuând curba Monson. Expansiunea
finală este suma celor două expansiuni,
scheletale şi dentare.
În disjuncŃia intermaxilară rapidă,
iniŃial, sub acŃiunea forŃei de expansiune,
apare o mişcare dentară minimă, prin
vestibulo-versia molară, apoi dinŃii nu se
mai deplasează şi începe deschiderea
suturii medio-palatine. Clinic, deschiderea
suturii medio-palatine apare prin diastemă
interincisivă, iar radiologic ca o fantă
paralelă în sens transversal, mai largă
anterior decât posterior în sens sagital şi
ca un spaŃiu triunghiular în sens vertical,
cu baza inferioară spre sutura medio-
palatină.
După disjuncŃie, pacienŃii prezintă o
ameliorare a respiraŃiei nazale, pentru că
apare o lărgire de 2 - 4,5 mm a cavităŃii
nazale. Apoi, sutura se umple cu fluide
tisulare şi cu sânge. După acest moment,
disjunctorul se menŃine pasiv 3 - 5 luni,
timp în care se formează osul nou (90 de
zile), care va umple sutura medio-palatină.
După disjuncŃie, diastema
interincisivă se reduce, pe măsură ce
incisivii se aliniază spontan. După
disjuncŃie, apare o recuperare funcŃională
a trompei lui Eustachio şi o ameliorare a
astigmatismului, prin compensarea
verticală a globilor oculari. Cefalografic,
punctul Nasion este deplasat mai sus, iar
vârful spinei nazale, punctul A Downs este
deplasat înainte şi în jos. La nivelul
 Aparate ortodontice

mandibulei, se produce o autorotaŃie perioada de contenŃie (după 2 - 3 ani de la

posterioară de 2°, dar în perioada de
contenŃie, apare o recidivă de 50%
(angulaŃie de 1°). La adult, deplasarea
maxilară se face prin vestibulo-versia
dinŃilor laterali.
În faza de contenŃie, disjunctorul se
blochează şi se menŃine pentru
stabilizarea dinŃilor în noua poziŃie. După
disjuncŃie, molarii sunt în vestibulo-versie.
Limba ocupă o poziŃie mai joasă în
cavitatea orală şi transmite presiuni
asupra proceselor alveolare mandibulare,
conjugate cu acŃiunea lejeră a muşchilor
buccinatori tracŃionaŃi lateral prin
expansiunea maxilară, efecte cumulate
care permit redresarea poziŃiei linguale a
molarilor inferiori.
HipercorecŃia este necesară pentru
că intervine recidiva, independentă de
tratament). Perioada de contenŃie este în
medie de 6 luni.
În disjuncŃia intermaxilară rapidă,
faza activă se termină după 3 săptămâni.
La o expansiune de 10 mm, expansiunea
scheletală este de 9 mm, iar cea dentară
de 1 mm. După 10 săptămâni,
expansiunea scheletală este de 5 mm, iar
cea dentară de 5 mm.
În disjuncŃia intermaxilară
ultrarapidă recidiva este de 40%.
În disjuncŃia intermaxilară lentă,
faza activă se termină după 10 săptămâni.
La o expansiune de 10 mm, expansiunea
scheletală este de 5 mm, iar cea dentară
de 5 mm. Răspunsul este acelaşi ca şi la
disjuncŃia rapidă, dar stabilitatea este mult
mai bună.

DecompensaŃia mandibulară. aceea, decompensarea mandibulară

După realizarea disjuncŃiei intermaxilare, trebuie realizată înainte de efectuarea
intervine problema decompensaŃiei disjuncŃiei maxilare, cu placa Schwarz sau
mandibulare. În ocluziile inverse bilaterale, lip-bumper-ul.
dinŃii laterali inferiori au o înclinaŃie
linguală. Dacă se încearcă realizarea Rezolvarea spontană a relaŃiei
decompensaŃiei mandibulare după sagitale de clasa II-a. După realizarea
efectuarea disjuncŃiei intermaxilare, disjuncŃiei intermaxilare, în dentiŃia mixtă
expansiunea maxilară obŃinută va recidiva, cu malocluzie uşoară clasa a II-a Angle,
până la realizarea contactului cu dinŃii apare rezolvarea spontană a relaŃiei
inferiori şi nu până la o poziŃie normală. De sagitale, pentru că mandibula va căuta să

294
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
intre în relaŃie de intercuspidare prin
intermediul arcadelor dentare cu maxilarul,
executând o mişcare de propulsie a
mandibulei.
AutocorecŃia relaŃiei sagitale
clasa III-a Angle. După disjuncŃia
intermaxilară rapidă, se obŃine corecŃia
unei malocluzii uşoare clasa a III-a Angle,
care se produce odată cu lărgirea arcadei
maxilare.
Disjunctoare
A. Elemente componente. Un
disjunctor clasic este alcătuit din
elementele de agregare, elementul activ şi
elementele de unire dintre aceştia.
Elementele de agregare sunt
reprezentate de gutiere cimentate de la
canini la molarii primi permanenŃi superiori
sau de patru inele ortodontice, cimentate
pe premolarii primi şi pe molarii primi
permanenŃi superiori.
Elementul activ este reprezentat de
un şurub disjunctor cu patru tije metalice
(disjuncŃie rapidă) sau de un arc
transpalatinal (disjuncŃie lentă), care se
fixează la elementele de agregare.
Elementele de unire ale pieselor
este reprezentat de un cadru metalic sau
cadrul acrilic (placă palatină, pelote).
B. Tipurile disjunctoarelor diferă
după construcŃia lor şi se aleg după tipul
dentiŃiei (figura 59).
Disjunctorul Haas este
dispozitivul de bază, alcătuit dintr-un şurub
disjunctor cu patru tije metalice, care se
fixează la două gutiere acrilice, cimentate
pe dinŃii laterali.
Disjunctorul Derichsweiler este
alcătuit din patru inele ortodontice
cimentate pe premolarii primi şi molarii
primi permanenŃi şi două pelote acrilice
(cu acŃiune asupra osului) unite prin
şurubul ortodontic montat invers, pentru ca
să permită activarea în cavitatea orală.
Activarea disjunctorului se începe a
doua zi după cimentare, şurubul se
desface cu 0,5 - 1 mm pe zi, câte 2 - 4 ¼
de tură pe zi şi se continuă activarea până
pacientul are o senzaŃie de tensiune la
295
nivelul nasului. În prima fază forŃa este
suportată de periodonŃiul celor patru dinŃi,
iar în a doua fază forŃa este distribuită
suturii medio-palatine, care se desface de
la anterior spre posterior.
Conducerea tratamentului se
realizează prin examinarea cavităŃii orale,
apariŃia diastemei interincisive, realizarea
unei radiografii cu film muşcat şi spălare
cu antiseptice sub presiune, sub pelote.
Pot apare efecte nedorite ca:
congestii, ulceraŃii sau hiperplazii ale
mucoasei palatine, pătrunderea şi
fermentarea resturilor alimentare sub
pelote, pătrunderea surplusului de ciment
sub pelote, deplasarea marginilor pelotelor
de şurub, presiuni diferite ale pelotelor
asupra mucoasei palatine, datorită
rezilienŃei deferite a acesteia.
Disjunctorul presecŃionat este
alcătuit din patru inele ortodontice
cimentate pe premolarii primi şi molarii
primi permanenŃi, gutiere acrilice pe dinŃii
frontali, placă palatină acrilică
presecŃionată pe linia mediană, care
uneşte gutierele şi inelele şi un şurub
ortodontic montat invers, pentru ca să
permită activarea în cavitatea orală. Placa
palatină se întinde pe toată bolta palatină
şi vine în contact cu dinŃii situaŃi distal de
molarii primi permanenŃi.
Disjunctorul cu piese detaşabile
şi interşanjabile este alcătuit din patru
inele ortodontice cimentate pe premolarii
primi şi molarii primi permanenŃi, unite
printr-o bară în formă de "L", gutiere
acrilice pe dinŃii frontali, două pelote
acrilice unite prin şurubul ortodontic
montat invers, pentru ca să permită
activarea în cavitatea orală.
Disjunctorul Hyrax este alcătuit
din patru inele ortodontice cimentate pe
premolarii primi şi molarii primi
permanenŃi, un şurub disjunctor pe linia
mediană şi un cadru metalic care uneşte
elementele componente şi asigură
rigiditatea dispozitivului.
În funcŃie de vârstă, disjuncŃia
intermaxilară se realizează cu diferite tipuri
de disjunctoare.
 Aparate ortodontice
În dentiŃia temporară se utilizează
pentru disjuncŃia intermaxilară arcul
transpalatinal (Quad-helix sau arcul în
"W") şi se realizează o disjuncŃie lentă,
folosind o forŃă sub 2 pounds.
În dentiŃia mixtă se utilizează
pentru disjuncŃia intermaxilară un aparat
acrilic cu şurub ortodontic şi cu o matrice
din sârmă şi se realizează o disjuncŃie
lentă, folosind o forŃă de 2 pounds, timp de
10 - 12 săptămâni sau realizează o
disjuncŃie rapidă, folosind o forŃă de 5
pounds, timp de 2 - 3 săptămâni.
În dentiŃia permanentă tânără se
utilizează pentru disjuncŃia intermaxilară
un aparat metalic cu şurub disjunctor şi
schelet din sârmă, ancorat pe patru inele
fixate pe premolarii primi şi pe molarii primi
permanenŃi şi se realizează o disjuncŃie
lentă, folosind o forŃă de 4 pounds sau
realizează o disjuncŃie rapidă, folosind cu
o forŃă de 7 pounds.
APARATE FIXE POLIAGREGATE
Aparatele fixe poliagregate sunt
dispozitive intraorale monomaxilare,
biomecanice, active, cimentate şi colate
pe dinŃi, care prezintă elemente de
agregare şi elemente active care
generează forŃe ortodontice pentru
producerea mişcărilor dentare.
Caracteristicile comune ale
aparatelor fixe poliagregate sunt
următoarele:
- prezintă elemente de ancoraj – inele
ortodontice şi brackets;
- prezintă elemente generatoare de forŃe
ortodontice – arcuri principale şi
secundare;
- prezintă o bună stabilitate;
- sunt purtate permanent de către pacient;
- au acŃiune energică, perioada de
tratament fiind mai scurtă;
- nu pot fi îndepărtate de către pacient, ci
numai de către ortodont;
- necesită materiale, instrumentar şi
aparatură specială;
- necesită o instruire de specialitate
ortodontică pentru echipa de lucru
(medic, asistent medical, tehnician
dentar);
296
- necesită tehnici speciale şi etape de
tratament specifice.
IndicaŃiile clinice ale aparatelor
fixe poliagregate sunt următoarele:
- în tratamentul activ al anomaliilor dento-
maxilare;
- când nu sunt indicate aparatele
biomecanice mobilizabile;
- sunt eficiente după vârsta de 12 - 14 ani;
- la pacienŃii cu igienă dentară foarte
bună;
- în discrepanŃe scheletale moderate;
- în corectarea mişcărilor dentare
verticale;
- în corectarea rotaŃiilor dentare;
- în corectarea ocluziei adânci;
- în corectarea malpoziŃiilor dentare;
- în închiderea spaŃiilor dentare.
Avantajele aparatelor fixe
poliagregate sunt următoarele:
- permit tratarea multor anomalii dento-
maxilare;
- permit tratarea anomaliilor dento-
maxilare ale adultului;
- purtarea aparatului nu este la latitudinea
pacientului;
- forŃa ortodontică este aplicată pe o
suprafaŃă mare a coroanei dentare;
- permit efectuarea tuturor tipurilor de
mişcări dentare;
- permit efectuarea mişcărilor dentare de
fineŃe;
- permit efectuarea mişcărilor dentare
simultan pe mai mulŃi dinŃi;
- permit efectuarea mişcărilor dentare
precise şi controlate;
- oferă un control bun al ancorajului;
- oferă o bună retenŃie şi stabilitate;
- nu sunt voluminoase;
- elementele componente sunt
prefabricate.
Dezavantajele aparatelor fixe
poliagregate sunt următoarele:
- igiena dentară este dificil de realizat;
- nu se aplică la pacienŃii cu receptivitate
crescută la carie dentară;
- aparatul este vizibil şi uneori inestetic;
- pacientul trebuie să consulte numai
ortodontul;
- pacientul trebuie să vină la consultaŃii la
intervale regulate de timp (lunar);
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
- direcŃia forŃelor ortodontice produse de
arcuri sunt controlate numai de ortodont;
- timpul afectat activării şi ajustării
aparatului ortodontic este mai lung;
- sunt mai scumpe decât aparatele
biomecanice mobilizabile;
- pot determina mişcări dentare nedorite
pentru un medic neexperimentat;
- au o tehnologie mai complicată şi
necesită o experienŃă adecvată;
- nu se pot repara, elementele deteriorate
trebuie schimbate;
- trebuie controlată consistenŃa
alimentaŃiei şi a hidrocarbonaŃilor;
- uneori trebuie asociate arcurile parŃiale,
aparatele extraorale şi tracŃiunile
elastice.
Biomecanica deplasării dentare
Deplasarea dentară este realizată
cu ajutorul unui sistem ortodontic fix
poliagregat format din brackets ataşaŃi pe
dinŃi, care reprezintă elementele de
agregare şi un arc ortodontic principal,
care constituie sistemul mecanic generator
de forŃe ortodontice. Arcul ortodontic este
fixat în slot-ul brackets-lor prin intermediul
unor ligaturi (metalice sau elastice). Acest
sistem are rolul de a producere forŃele
optime care permit deplasările dentare
dorite. Deplasările dentare ortodontice
necesită intensităŃi diferite ale forŃelor,
pentru crearea unor momente ale forŃei.
Mişcările radiculare produse de
aparatele ortodontice fixe poliagregate
sunt de patru tipuri: tipping, torque,
intruzie-extruzie şi rotaŃie. Deplasarea
dentară optimă trebuie realizată cu forŃe
lejere (50 - 150cN), continue şi constante,
care să producă o mecanică de glisare a
dintelui pe arcul principal, fiind
individualizate în funcŃie de obiectivele
tratamentului şi de factorii fiziologici.
A. Brackets. Dimensiunile
brackets-lor influenŃează mişcarea
dentară. LăŃimea ideală a brackets-lor este
reprezentată de cea mai mare lăŃime care
este capabilă să obŃină forŃa mecanică
necesară unui arc ortodontic, încât
momentul forŃei să fie transmis dintelui.
LăŃimea ideală a bracket-ului este ½ din
lăŃimea coroanei dentare. Alegerea
brackets-lor mai laŃi, micşorează fricŃiunea
297
dintre arcul principal şi brackets şi măreşte
controlul mişcării mezio-distale a rădăcinii.
Cu cât bracket-ului este mai lat, cu atât
distanŃa dintre brackets este mai mică.
Lungimea bracket-ului determină
momentul forŃei.
În cazul unui aparat poliagregat,
sistemul de forŃe produs între segmentul
arcului principal dintre doi dinŃi este
determinat de unghiul dintre bracket-arc şi
de distanŃa dintre cei doi brackets, astfel
sunt descrise şase clase de forŃe. Cu cât
bracket-ului este mai lat, cu atât unghiul
de contact dintre brackets şi arcul principal
este mai mic. Cu cât bracket-ului este mai
lat, cu atât distanŃa dintre brackets este
mai mică. Momentele forŃei dintre cei doi
brackets este constant pentru fiecare
clasă de forŃe. ForŃele şi momentele forŃei,
ca şi raportul momentul forŃei/forŃa aplicată
trebuie să fie identice pentru cei doi dinŃi,
pentru a produce deplasările dentare
dorite.
Pentru a realiza un sistem de forŃe
optime, intensitatea forŃei trebuie să fie
constantă şi raportul momentul forŃei/forŃa
aplicată trebuie să controleze centrul de
rotaŃie al dinŃilor. Dacă acest raport se
schimbă în timpul deplasării dentare pe un
arc rectiliniu, dintele nu va mai avea un
centru de rotaŃie constant. Pentru
menŃinerea unui raport constant al
momentului forŃei/forŃa aplicată, trebuie
folosit un moment de activare cât mai
mare şi un moment rezidual cât mai mic,
activând arcul înspre dintele care necesită
cea mai mare constanŃă a raportul
momentul forŃei/forŃa aplicată şi astfel se
va reduce raportul sarcină/deformare a
arcului principal.
Reducerea mărimii slot-ului în
tehnica Edgewise, de la 0.022 x 0.028
inch la 0.018 x 0.025 inch este benefică,
pentru că reduce forŃa ortodontică, reduce
fricŃiunea dintre brackets şi arcul principal,
dar reduce şi controlul torque-ului.
B. Arcuri. Aliajul arcului ortodontic
ideal este cel care oferă un moment
(sarcină) elastic maxim superior şi un
raport sarcină/deformare scăzut. Raportul
dintre limita elastică şi modulul de
elasticitate determină cerinŃa aliajului. Cu
cât raportul este mai mare, cu atât de
bune vor fi proprietăŃile arcului ortodontic.
 Aparate ortodontice
Aliajul arcului ortodontic ideal trebuie sa
aibă limita elastică crescută şi modulul de
elasticitate scăzut.
ProprietăŃile firului ortodontic
(elasticitate, plasticitate şi rezilienŃa)
produc acŃiuni complexe ale arcului:
compresiune, tracŃiune, flexiune şi
torsiune.
Elasticitatea este capacitatea
aliajului arcului ortodontic de a se deforma
la acŃiunea unei forŃe exterioare şi de a
reveni la forma lui iniŃială. În tratamentul
ortodontic poliagregat, forŃele ortodontice
produc o deformare elastică a arcului în
timpul plasării lui în brackets şi emană o
energie care este contrabalansată de
periodonŃiul dinŃilor.
Plasticitatea este capacitatea
aliajului arcului ortodontic de a se deforma
la acŃiunea unei forŃe exterioare şi de a
conserva o anumită deformare a arcului,
după încetarea forŃei.
Aceste două proprietăŃi sunt
responsabile de valoarea modulului de
elasticitate în flexiune, iar curba de
deformare, simbolizată prin unghiul α, este
proprietatea nedeformabilă a aliajului,
tradusă prin rigiditatea materialului.
Valoarea unghiului α prezintă o limită de
elasticitate în flexiune, după care curba
este inflexibilă, deformarea elastică
antrenează o deformarea permanentă a
arcului şi nu mai revine la forma iniŃială.
Capacitatea plastică a arcului
ortodontic se exercită până la rezistenŃa lui
la rupere. Cu cât curba de deformare este
mai redusă, cu atât flexibilitatea arcului
este mai mare. Cu cât elasticitatea arcului
este mai mare, cu atât deformarea plastică
este mai mare. Punctul de maximă
tensiune este punctul în care arcul
cedează, se rupe şi corespunde punctului
în care curba începe să coboare. Zona
dintre cele două puncte reprezintă zona de
plasticitate a arcului. Cu cât arcul principal
are plasticitate mai mare, cu atât este mai
maleabil şi rezistent la rupere, fiind
permise îndoiturile pe arc. Cu cât modulul
de elasticitate este mai mic, cu atât
deformarea elastică va permite stocarea
energiei necesare pentru deplasarea
dentară. Raportul sarcină/deformare este
scăzut în cazul arcurilor flexibile sau a
298
arcurilor cu lungime suplimentară (cu
bucle).
Activarea arcului ortodontic până la
obŃinerea unei intensităŃi optime a forŃei
necesare deplasării dentare se diminuă pe
măsură ce dintele se deplasează, până la
atingerea intensităŃii liminare a forŃei, care
nu mai este eficace pentru producerea
fenomenelor osteoclastice. Cantitatea de
energie emanată de arcul ortodontic
trebuie să fie mai mare decât rezistenŃa
Ńesuturilor dentare, pentru ca mişcarea
dentară să se realizeze. Când trebuie
deplasaŃi mai mulŃi dinŃi, este necesar un
sistem mecanic cu control riguros al
ancorajului, care să contrabalanseze forŃa
de deplasare a dinŃilor.
Aceste proprietăŃi ale arcului
ortodontic sunt necesare în faza de
aliniere şi nivelare a tratamentului
ortodontic. Pentru deplasări dentare mici,
se utilizează arcuri cu plasticitate crescută.
Pentru deplasări dentare cu forŃe
constante, se utilizează arcuri cu
plasticitate redusă. Pentru modificarea
raportului sarcină/deformare şi
influenŃarea gradului de maleabilitate a
arcului, se pot utiliza arcuri cu dimensiuni
mai mici, arcuri cu lungime suplimentară
sau se schimbă tipul de arc după
proprietăŃile aliajului de bază.
RezilienŃa este cantitatea de
energie emanată de arcul ortodontic,
necesară deformării, până la limita de
elasticitate.
Efectul de memoria formei este
proprietatea aliajului arcului ortodontic de
a se reîntoarce la forma lui iniŃială, după
deformarea plastică la o anumită
temperatură, care depinde de structura
cristalografică a materialului.
În proiecŃia unui aparat ortodontic
fix poliagregat, secŃiunea transversală a
arcului este importantă, ca şi lungimea
arcului şi cantitatea de material.
SecŃiunea transversală a arcului.
Schimbările mici în secŃiunea transversală
a arcului modifică momentul elastic maxim
şi raportul sarcină/deformare. Momentul
elastic maxim se modifică direct
proporŃional cu diametrul arcului la puterea
3, iar raportul sarcină/deformare se
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
modifică direct proporŃional cu diametrul
arcului la puterea 4.
Cel mai indicat este un arc
ortodontic cu diametru mic, pentru ca
deformarea permanentă să nu apară.
Alegerea diametrului corespunzător al
arcului ortodontic este în funcŃie de
raportul sarcină/deformare şi nu de
momentul elastic maxim. Diametrul arcului
ortodontic trebuie să fie mai mare decât
momentul elastic maxim, pentru a asigura
rigiditatea corespunzătoare a arcului. Arcul
cu secŃiune transversală rotundă nu
rezolvă toate mişcările dentare. Arcul cu
secŃiune transversală rectangulară este
precis ancorat în tubuşoare şi brackets şi
nu se roteşte în timpul dezactivării.
Alegerea arcului ortodontic
corespunzător se face în funcŃie de
raportul sarcină/deformare, de intensitatea
forŃei, de momentul forŃei, de fricŃiunea
dintre arc şi brackets şi de deformarea
elastică. Cu cât arcul va fi mai subŃire, cu
atât deformarea elastică va fi mai mare.
Rigiditatea arcului ortodontic
(raportul sarcină/deformare) este
determinată de secŃiunea transversală şi
de proprietăŃile aliajului arcului folosit.
Astfel, arcurile torsadate au un diametru
mic, un momentul elastic maxim superior,
dar o rigiditate scăzută. Cu cât arcul va
avea o dimensiune transversală mai mică,
cu atât va scădea rezistenŃa la deformarea
permanentă.
Lungimea arcului ortodontic
influenŃează momentul elastic maxim şi
raportul sarcină/deformare. Momentul
elastic maxim se modifică invers
proporŃional cu lungimea arcului, iar
raportul sarcină/deformare se modifică
invers proporŃional cu lungimea arcului la
puterea 3. Cu cât arcul ortodontic este mai
lung, cu atât momentul elastic maxim este
mai scăzut. Cu cât arcul ortodontic este
mai lung, cu atât raportul
sarcină/deformare este mai scăzut şi se
poate reduce dimensiunea transversală a
arcului.
Cantitatea de material reprezintă
lungimea suplimentară a arcului obŃinută
prin bucle, care scade raportul
sarcină/deformare, iar momentul elastic
maxim nu este afectat.
299
Nu este importantă cantitatea de
material folosit, ci locul de plasare a
lungimii suplimentare şi de forma buclelor,
care trebuie proiectate cu îndoituri
gradate, fără îndoituri ascuŃite. În zonele
arcului unde presiunile sunt maxime apare
deformarea permanentă, iar acestea sunt
numite secŃiuni critice. Toate elementele
care măresc presiunea trebuie eliminate,
astfel, o modalitate este mărirea
dimensiunii transversale a arcului.
DirecŃia de acŃiune a arcului
influenŃează proprietatea de elasticitate a
arcului ortodontic. ForŃele reziduale care
rămân după realizarea unei îndoituri pe
arc, măresc rezistenŃa la deformarea
permanentă. Un arc flexibil nu este uşor
de deformat când este activat în aceeaşi
direcŃie cu îndoiturile iniŃiale.
În tehnica Edgewise, absenŃa
informaŃiilor din brackets obligă
deformarea arcului ortodontic, de aceea
trebuie utilizat un arc maleabil (Elgiloy sau
oŃel inoxidabil). Pentru a obŃine forŃe lejere
şi continue, trebuie modificat raportul
sarcină/deformare, lungimea şi secŃiunea
transversală a arcului.
În tehnica Straight wire, prezenŃa
informaŃiilor din brackets sunt variabile
după tipul de brackets. Brackets-i Ricketts
prezintă informaŃia de torque a incisivilor
superiori mai importantă ca în alte tehnici,
pentru că arcurile sunt subdimensionate.
Avantajele tehnicii Straight wire sunt date
de forma prefabricată a arcurilor, după
forma arcadelor dentare. Arcurile NiTi
rotunde pe secŃiune, din primele etape de
tratament prezintă un raport
sarcină/deformare scăzut, care produc o
forŃă lejeră şi continuă pentru toŃi dinŃii, iar
absenŃa buclelor facilitează igiena orală şi
confortul pacientului. ProprietăŃile aliajelor
din nichel-titan, ca memoria formei şi
superelasticitatea, permit utilizarea
arcurilor mai groase în primele faze de
tratament şi asigură controlul dinŃilor, prin
glisarea lor pe arc.
C. Controlul ancorajului.
Ancorajul poate fi conservat (nu se
deplasează) sau pierdut (se deplasează
mezial).
Ancorajul natural poate fi asigurat
de suprafaŃa radiculară a dinŃilor sau de
 Aparate ortodontice
musculatura de tip hipodivergent sau
hiperdivergent. Mişcările dentare sunt
clasificate în funcŃie de energia necesară
pentru realizarea lor şi de pierderea
ancorajului astfel: egresie < rotaŃie <
versie < translaŃie < ingresie. Astfel, dacă
pe doi dinŃi cu aceeaşi valoare de ancoraj,
se aplică pe unul o mecanică de versie, iar
pe celălalt o mecanică de translaŃie, cea
mai mare deplasare se va obŃine la dintele
care face versie. Ancorajul ranforsat este
asigurat de grupe de dinŃi solidarizaŃi, de
corticala osoasă, de dispozitive mecanice
(arcuri parŃiale) şi de structurile extraorale
(aparate extraorale).
Intensitatea forŃei care deplasează
dinŃii de-a lungul arcului ortodontic trebuie
să învingă rezistenŃa la fricŃiune şi să
producă remodelarea osoasă, dar să
reducă reacŃiunea dinŃilor prinşi în ancoraj
(rezistenŃă stabilă). ForŃa fricŃionară este
dependentă de forŃa de presare a
suprafeŃelor de contact dintre arc şi
brackets, fiind influenŃată de felul
suprafeŃei (netedă, rugoasă) şi este
independentă de aria aparentă de contact.
AsperităŃile suprafeŃelor preiau sarcina
dintre cele două suprafeŃe. Cele două
suprafeŃe pot fi identice sau diferite. Când
forŃa este tangenŃială, alunecarea dintre
suprafeŃe produce o forfecare. Coeficientul
de forfecare este direct proporŃional cu
rezistenŃa la forfecare dintre suprafeŃe şi
invers proporŃional cu gradul de deformare
plastică la asperităŃi.
FricŃiunea reprezintă factorul de
control al ancorajului. InfluenŃarea fricŃiunii
se face prin calitatea suprafeŃei brackets-
lor, calitatea suprafeŃei arcului ortodontic,
cantitatea forŃei de contact dintre brackets
şi arc şi amploarea fricŃiunii. Brackets-i
metalici din oŃet inoxidabil au suprafaŃa
mai netedă, iar cei din titan au suprafaŃa
rugoasă. Brackets-i ceramici policristalini
au suprafaŃa mai rugoasă, cei ceramici
saphire au suprafaŃa rugoasă, iar cei
ceramici cu slot metalic au suprafaŃa mai
netedă. Ligatura plasează arcul în slot-ul
brackets-lor şi produce o forŃă secundară
de fricŃiune. Brackets-i autoligaturaŃi reduc
fricŃiunea cu arcul. Arcul din oŃet inoxidabil
are suprafaŃa mai netedă, arcul NiTi are
suprafaŃa mai rugoasă, iar arcul TMA are
suprafaŃa rugoasă şi are cel mai mare
coeficient de fricŃiune.
300
În deplasarea dinŃilor de-a lungul
arcului, când unghiul de contact dintre
brackets şi arc este mare şi fricŃiunea este
mare, aceasta fiind variabilă cu
dimensiunea brackets-lor şi flexibilitatea
aliajului arcului. Amploarea fricŃiunii se
poate reduce prin conformarea buclelor pe
arcul principal.
Metodele de întărire a ancorajului
se pot realiza prin includerea mai multor
dinŃi în ancoraj, prin aparate extraorale şi
prin solidarizarea grupelor de dinŃi.
D. ForŃa optimă este forŃa care
realizează o anumită mişcare dentară.
Pentru a determina forŃa optimă, trebuie
stabilit tipul de mişcare dentară dorită şi
evaluarea particularităŃilor reacŃiilor
biologice. Cu cât se măreşte intensitatea
forŃei (care trebuie să respecte anumite
limite), cu atât creşte rata deplasării
dentare reciproce. Intensitatea forŃei
resimŃită de dinte este mai mică decât cea
aplicată, datorită rezistenŃei fricŃionare a
bracket-ului.
Rata deplasării dentare se
defineşte prin mişcarea unui dinte pe
unitatea de timp (zi, săptămână, lună),
exprimată în milimetri. Scăderea
amplitudinii mişcării se realizează prin
aplicarea forŃei cât mai aproape de centrul
de rezistenŃă a dintelui.
Aplicarea unei forŃe direct pe
rădăcina dintelui se realizează în practica
ortodontică printr-un ataşament rigid,
proiectat deasupra coroanei dentare,
astfel încât forŃa aplicată să aibă linia de
acŃiune prin centrul de rezistenŃă al dintelui
(cârlig ataşat bracket-ului canin). Efectul
produs este versia dintelui şi eliminarea
braŃului forŃei. Controlul înclinării dintelui
se face prin mărirea lungimii cârligului, dar
este dificil de realizat, datorită îngreunării
igienei dentare a pacientului.
O altă modalitatea de realizare a
controlului înclinării dintelui este aceea de
a crea un al doilea moment al forŃei, opus
ca direcŃie primului moment, prin aplicarea
unei forŃe la distanŃă de prima (prima forŃă
aplicată pe faŃa vestibulară şi a doua forŃă
aplicată pe faŃa orală a dintelui) De
asemenea, realizarea controlului înclinării
dintelui în Tehnica Begg se face cu
arcurile secundare.
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
Zonele de acŃiune şi reacŃiune se
găsesc la nivelul aceluiaşi maxilar, în
cazul aparaturii fixe poliagregate. Pentru
ca zonele de acŃiune şi reacŃiune să
stabilească un echilibrului static, trebuie
îndeplinite anumite condiŃii.
1. Suma tuturor forŃelor verticale să
fie întotdeauna nulă. Dacă facem intruzia
unui segment, partea de sprijin va face
extruzie.
2. Suma tuturor forŃelor orizontale
să fie întotdeauna nulă. Ocluzia inversă
unilaterală nu poate fi corectată doar cu
acŃiunea forŃei numai pe acel segment.
3. Suma tuturor momentelor forŃei
în jurul oricărui punct trebuie să fie nulă.
Dacă forŃele care acŃionează pe
două zone sunt egale şi de sens contrar,
momentele forŃei diferă numai datorită
diferenŃei punctului de localizare a forŃei
faŃă de centrul de rezistenŃă. Echilibrul
static se va instala prin dezvoltarea unei
forŃe verticale, care va rota întreaga
unitate, modificând planul de ocluzie prin
accentuarea sau atenuarea pantei.
Echilibrul static poate exista în
trei situaŃii: în "V" asimetric, în "V" simetric
şi în "scară".
În situaŃia echilibrului static în "V"-
ului asimetric, segmentul arcului principal
introdus pe doi brackets face o curbă
descentrată, cu un braŃ mai lung şi un braŃ
mai scurt, astfel se produc două momente
inegale în centrul de rezistenŃă al
sistemului celor doi dinŃi, se dezvoltă două
forŃe paralele, de aceeaşi intensitate, dar
de sens opus, una mezială şi alta distală a
fiecărui brackets (cuplu de forŃe) şi au
efecte dentare diferite (intruzie-extruzie),
iar sistemul este în echilibru.
În situaŃia echilibrului static în "V"-
ului simetric, segmentul arcului principal
introdus pe doi brackets face o curbă
centrată, cu braŃe egale, astfel se produc
două momente egale în centrul de
rezistenŃă al sistemului celor doi dinŃi, se
dezvoltă două forŃe paralele, de aceeaşi
intensitate, dar de sens opus, una mezială
şi alta distală a fiecărui brackets (cuplu de
forŃe) şi au aceleaşi efecte dentare
(intruzie sau extruzie), iar sistemul este în
echilibru.
În situaŃia echilibrului static în
"scară", segmentul arcului principal
301
introdus pe doi brackets face două curburi
identice dar opuse (două cupluri de forŃe),
astfel se produc două momente în centrul
de rezistenŃă al sistemului celor doi dinŃi,
un moment acŃionar şi unul reacŃional,
dublu ca intensitate (în funcŃie de
înălŃimea scării), de sens contrar. Se
dezvoltă două forŃe paralele, de intensităŃi
inegale (în funcŃie de angulaŃia arcului) şi
de sens opus, una mezială şi alta distală a
fiecărui brackets şi au efecte dentare
diferite (intruzie-extruzie, nu deplasare
mezio-distală), iar sistemul este în
echilibru.
Echilibrul a două sisteme de forŃe
se creează între segmentul de arc dintre
doi brackets, care în momentul activării
arcului duce la formarea unui cuplu de
forŃe la nivelul fiecărui brackets, care
crează un echilibru şi se formează două
sisteme de forŃe care acŃionează
împreună. TendinŃa de rotaŃie a unui cuplu
de forŃe nu afectează celălalt cuplu de
forŃe la nivel molar, ci reprezintă suma
forŃelor individuale. Folosirea step bend
îndoit în "V-bend" schimbă modul de
acŃiune al brackets-lor. Dacă "V-bend"
este făcut la ½ distanŃei dintre doi dinŃi,
sistemul este în echilibru, pentru că forŃele
sunt egale şi îşi anulează acŃiunea. Dacă
"V-bend" este făcut mai aproape de un
dinte, forŃele de echilibru produc intruzia
sau extruzia, în funcŃie de poziŃia
unghiului.
În cazul tehnicii Straight wire,
pentru corectarea rotaŃiei premolare
există două modalităŃi: printr-un bracket cu
informaŃii sau prin aplicarea a două forŃe
pe dinte, orală şi vestibulară şi arcul
principal.
În primul caz, segmentul arcului
principal care trece prin bracket, dezvoltă
două forŃe liniare, paralele, cu aceeaşi
intensitate, dar de sensuri opuse, una
mezială şi alta distală de bracket, F1 şi F2.
Descompunerea forŃelor prin centrul de
rezistenŃă al dintelui, face ca F1 să
determine un moment reacŃional M1, în
sens antiorar, iar F2 să determine un alt
moment reacŃional M2, în sens orar.
Intensitatea M1 este mai mare decât M2,
pentru că distanŃa de la F1 la centrul de
rezistenŃă al dintelui este mai mare decât
distanŃa de la F2 la centrul de rezistenŃă al
 Aparate ortodontice
dintelui: d1 > d2. Astfel, apare un moment
rezidual în sens antiorar la fel cu M1 şi
intensitatea dintre cele două momente vor
fi egale M1 = M2.
În al doilea caz, când se aplică
două forŃe pe dinte, orală şi vestibulară,
segmentul arcului principal care trece prin
bracket, dezvoltă două forŃe liniare,
paralele, cu aceeaşi intensitate, dar de
sensuri opuse, una mezială şi alta distală
de bracket, F1 şi F2. Aceste forŃe, F1 şi F2,
raportate la centrul de rezistenŃă al
dintelui, se anulează. Descompunerea
forŃelor prin centrul de rezistenŃă al
dintelui, face ca F1 să determine un
moment reacŃional M1 în sens antiorar, iar
F2 să determine un alt moment reacŃional
M2, în sens antiorar. Cele două momente,
M1 şi M2, se cumulează şi formează un
moment de intensitate mai mare. Astfel,
pentru derotarea premolară, acest sistem
este mai eficace decât primul.
În cazul redresării a doi premolari
vecini cu axe divergente, segmentul
arcului principal ligaturat de brackets,
dezvoltă două cupluri de forŃe, liniare,
paralele, cu aceeaşi intensitate, dar de
sensuri opuse, una mezială şi alta distală
de fiecare bracket, F1 şi F1` / F2 şi F2`, care
sunt transmise dinŃilor. Descompunerea
forŃelor prin centrele de rezistenŃă ale celor
doi dinŃi, face ca aceste forŃe, să se
anuleze, dar fiecare cuplu de forŃe
determină câte două momente reacŃionale
(antiorar şi orar), pentru fiecare dinte,
diferite ca intensitate, pentru că distanŃele
de la forŃe la centrele de rezistenŃă a celor
doi dinŃi sunt diferite. Cele două momente
reacŃionale, în sens antiorar şi de
intensitate egală vor redresa premolarii, cu
axe paralele, prin versie coronară, care va
deschide spaŃiul dintre cei doi dinŃi. Pentru
a redresa premolarii, cu axe paralele, fără
a deschide spaŃiul dintre cei doi dinŃi,
trebuie aplicat o ligatură în "8" pe
coroanele celor doi dinŃi, care va apropia
rădăcinile.
Torque-ul poate fi în plan sagital,
pentru dinŃii anteriori sau în plan
transversal, pentru dinŃii posteriori. În
tehnica Edgewise, torque-ul se realizează
prin curburile de ordinul III efectuate prin
torsiunea arcului principal rectangular. În
302
tehnica Straight wire, torque-ul se
realizează prin informaŃia plasată în slot-ul
bracket-ului şi în tubuşorul molar şi cu un
arc principal rectangular.
În tehnica Edgewise, torque-ul
anterior efectuat pentru incisivi, poate fi
radiculo-vestibular sau radiculo-oral şi
produce un cuplu de forŃe şi un moment
de rotaŃie al dintelui, când este plasat în
bracket. TendinŃa naturală este de
revenire la poziŃia iniŃială a arcului
rectangular torsionat, care produce o
rotaŃie a dintelui prin centrul său de
rezistenŃă (versie necontrolată). Pentru a
controla această mişcare, trebuie blocată
coroana dintelui şi deplasată numai
rădăcina în sens sagital, prin sprijinirea
posterioară a arcului (întărirea
ancorajului). În acest caz, segmentul
arcului principal care trece prin bracket,
dezvoltă două forŃe liniare, paralele, cu
aceeaşi intensitate, dar de sensuri opuse,
una mezială şi alta distală de bracket, F1 şi
F2. Descompunerea forŃelor prin centrul de
rezistenŃă al dintelui, face ca F1 să
determine un moment reacŃional M1, în
sens antiorar, iar F2 să determine un alt
moment reacŃional M2, în sens orar.
Intensitatea M1 este mai mare decât M2,
pentru că distanŃa de la F1 la centrul de
rezistenŃă al dintelui este mai mare decât
distanŃa de la F2 la centrul de rezistenŃă al
dintelui: d1 > d2. Astfel, când poziŃia
coroanei dentare este fixată, centrul de
rotaŃie a sistemului se deplasează la
nivelul arcului şi produce mişcarea
radiculară în sens antiorar. Rata de
deplasare a rădăcinii depinde de valoarea
cuplului de forŃe, care este determinat de
secŃiunea transversală a arcului şi de
profunzimea slot-ului bracket-ului.
Corectarea supraocluziei
incisive prin intruzie incisivă se poate
realiza prin metode diferite, dar toate
necesită întărirea ancorajului. În funcŃie de
axa incisivilor, forŃa aplicată pe coroana
dentară poate produce diferite mişcări ale
dinŃilor.
În cazul axelor incisive normale,
aplicarea forŃei de intruzie pe faŃa
vestibulară a dintelui, produce un moment
de antirotaŃie, care deplasează rădăcina în
direcŃie palatinală şi coroana în direcŃie
vestibulară.
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
În cazul vestibulo-versiei incisivilor,
aplicarea forŃei de intruzie pe faŃa
vestibulară a dintelui, produce un moment
de antirotaŃie, care deplasează rădăcina în
direcŃie palatinală şi coroana în direcŃie
vestibulară, cu o intensitate mai mare
decât în cazul axelor incisive normale.
În cazul palato-versiei incisivilor,
aplicarea forŃei de intruzie pe faŃa
vestibulară a dintelui, nu va produce nici
un moment, pentru că linia de acŃiune a
forŃei trece prin centrul de rezistenŃă al
dintelui, care va deplasa dintele în sens
alveolar.
Există trei posibilităŃi de aplicare a
forŃei de intruzie selective antero-
posterioare pe incisivi: înaintea centrului
de rezistenŃă al dintelui şi produce un
moment reacŃional de vestibulo-versie; în
centrul de rezistenŃă al dintelui şi produce
o intruzie pură, fără moment reacŃional;
înapoia centrului de rezistenŃă al dintelui şi
produce un moment reacŃional de palato-
versie.
E. Efecte secundare. Faza de
nivelare este prima fază de tratament,
care aliniază toate slot-urile brackets-lor,
corectând axele dentare, rotaŃiile,
malpoziŃiile dentare şi atenuând curba
Spee. Se folosesc forŃe lejere pentru
producerea fenomenelor histologice
responsabile cu deplasarea dentară şi
pentru evitarea fenomenelor de hialinizare.
Efectele parazitare apar datorită
forŃelor reactive opozante, care produc
mişcări de dute-vino ale dinŃilor, cu
prejudiciu periodontal.
Pentru mişcarea de intruzie a unui
grup de dinŃi trebuie ranforsat ancorajul,
pentru că este cea mai dificilă mişcare de
realizat şi care consumă ancorajul.
RetracŃia canină în spaŃiul de
extracŃie trebuie realizată prin glisare
(translaŃie mezio-distală) şi nu prin versie
sau disto-rotaŃie.
RetracŃia "en masse" a incisivilor şi
caninilor necesită extracŃia premolarilor
primi şi o forŃă importantă, iar ancorajul
este solicitat, fiind necesar ranforsarea lui.
Tehnica Begg, care realizează deplasarea
dentară în doi timpi nu necesită un ancoraj
ranforsat, pentru că nu apar forŃele
parazitare.
303
RetracŃia în grup a incisivilor
superiori necesită bucle activate periodic,
situate pe arcul rectangular, între incisivii
laterali şi canini, iar mişcarea trebuie
realizată prin torque radiculo-palatinal,
care solicită ancorajul şi trebuie ranforsat.
Rezultatele terapeutice trebuie să
fie stabile. Mişcările dentare sunt realizate
în tehnica Edgewise prin angulaŃiile de
ordinul I, II şi II ale arcului principal, iar în
tehnica Straight wire prin înglobarea
tuturor mişcărilor intruzie/extruzie, torque
şi antirotaŃie în ataşe. Astfel, ocluzia
dentară echilibrată se realizează prin
poziŃionarea corectă a dinŃilor, în funcŃie
de situaŃiile clinice particulare.
ForŃele meziale molare apar când
axele longitudinale ale molarilor
antagonişti nu sunt în prelungire,
determinând instabilitatea ocluziei,
interferenŃe pe partea de balans şi recidiva
înghesuirilor dentare. Pentru a preveni
acest efect, axele longitudinale ale
molarilor superiori şi inferiori trebuie să fie
în prelungire. Pentru prevenirea
interferenŃelor pe partea de balans, în
mişcarea de lateralitate, se aplică un uşor
torque radiculo-vestibular al molarilor primi
superiori, care produce vestibulo-mezio-
rotaŃia acestora.
În cazul pierderii molarilor secunzi
superiori, molarii primi superiori fac o
rotaŃie spre mezial, ocupând mai mult
spaŃiu pe arcadă şi astfel apar
interferenŃele pe partea de balans, în
mişcarea de lateralitate. În acest caz,
molarii primi superiori trebuie derotaŃi,
pentru a ocupa un minim de spaŃiu în sens
mezio-distal. În mod normal, poziŃia
molarilor primi superiori se verifică pe
modelele din ghips astfel: se trasează
două linii în diagonală, care trebuie să
treacă prin cuspizii vestibulo-distali,
palato-meziali ai molarilor primi superiori şi
prin zona distală a caninilor opuşi.
PoziŃia molarului prin inferior
trebuie corelată cu poziŃia molarului prin
superior, încât feŃele distale ale celor doi
molari să fie în prelungire.
Pentru realizarea unei articulării
premolare optime, brackets-i trebuie
colaŃi pe premolarii superiori uşor spre
 Aparate ortodontice
mezial, iar pe premolarii inferiori uşor spre
distal.
În cazul incisivilor laterali
superiori nanici, apare diastema
interincisivă superioară şi înghesuirea
dentară inferioară. DistanŃa dintre incisivii
superiori nu trebuie schimbată, pentru că
se micşorează distanŃa intercanină
inferioară şi apare recidiva şi din această
cauză trebuie aplicată o contenŃie
permanentă. În acest caz, trebuie
schimbat axul longitudinal al dinŃilor
frontali superiori, astfel încât să
stabilească contracte interdentare, cu
rabat de la paralelism, realizat prin
poziŃionarea artistică incisivă.
În cazul unei curbe Spee
accentuate, nivelarea şi înălŃarea ocluziei
se realizează cu o curbă Spee inversată
pe arcul rectangular.
Ghidajul anterior trebuie să fie
corectat prin asigurarea unui overjet şi a
unui overbite de 2 mm, astfel axele
longitudinale ale incisivilor să aibă unghiul
interincisiv de 130°, unghiul dintre axul
incisivului superior cu baza craniului de
120° şi unghiul dintre axul incisivului
inferior cu baza mandibulară de 90°.
Elemente componente
Elementele componente ale
aparatelor fixe poliagregate sunt
reprezentate de elementele pasive
(elementele de ancorare) şi elementele
active (generatoare de forŃe).
A. Elementele pasive (elementele
de ancorare) ale aparatelor fixe
poliagregate sunt reprezentate de inelele
ortodontice, brackets şi ligaturile.
Inelele ortodontice se
cimentează, de regulă, pe molarii primi
permanenŃi după separaŃia interdentară,
cu cimenturi speciale şi cleşti speciali
(band pusher, bite stick) (figura 60).
Pe inelele ortodontice sunt fixate,
prin punctare electrică, diferite accesorii:
tubuşoare, cârlige, clame linguale, etc.
Tubuşoarele au o lungime de 3 - 4
mm şi pot fi verticale sau orizontale,
304
vestibulare sau orale, unice, duble sau
triple şi cu formă diferită a lumenului
(dreptunghiulară, ovalară sau circulară).
Cel mai important accesoriu al inelului
ortodontic este tubuşorul (oral sau
vestibular), care asigură inserŃia arcului
ortodontic.
Inelele ortodontice pentru molarii
primi permanenŃi superiori prezintă 2 - 3
tubuşoare: tubuşorul rotund pe secŃiune cu
dimensiune mai mare este destinat
inserŃiei arcului extraoral, iar tubuşorul
rectangular pe secŃiune cu dimensiune
mai mică este destinat inserŃiei arcului
intraoral. Inelele ortodontice pentru molarii
primi permanenŃi inferiori prezintă 1 - 2
tubuşoare: tubuşorul rotund pe secŃiune cu
dimensiune mai mare pentru inserŃia
arcului extraoral şi tubuşorul rectangular
pe secŃiune cu dimensiune mai mică
pentru inserŃia arcului intraoral.
Tubuşoarele sunt plasate paralel
cu marginea ocluzală molară.
Partea mezială a tubuşorului
inelului molarului prim permanent superior
este plasată la nivelul mijlocului cuspidului
mezio-vestibular.
Partea mezială a tubuşorului
inelului molarului prim inferior este plasată
la nivelul şanŃului vestibular, cu 1 mm mai
mezial de acesta. Tubuşorul rectangular
pe secŃiune pentru inserŃia arcului intraoral
se află la 4 mm de marginea ocluzală
molară.
Cârligele sunt utilizate pentru
tracŃiunile elastice monomaxilare sau
interarcadice şi sunt plasate pe faŃa
vestibulară a inelelor ortodontice, spre
partea cervicală a inelelor.
Clamele linguale sunt utilizate
pentru tracŃiunile elastice ale dinŃilor sever
malpoziŃionaŃi şi sunt plasate pe faŃa orală
a inelelor ortodontice.
Etapele cimentării inelelor
ortodontice sunt următoarele: se face
periajul profesional, se izolează, se
degresează şi se usucă molarul, apoi se
aşează o bandă de leucoplast peste
partea ocluzală a inelului (ca un capac), se
protejează cu ceară specială intrările
tubuşoarelor, se prepară cimentul şi se
aşează pe marginile interne ale inelului,
apoi se inseră inelul pe molar, se aşteaptă
priza cimentului şi se curăŃă cimentul în
exces.
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
Brackets-i sunt aplicaŃi prin colare,
după anumite reguli, pe incisivi, canini şi
premolari, cu adezivi polimerici şi
instrumentar special (tweezer, guage)
(figura 61). Brackets-i pot fi fizionomici sau
nefizionomici, metalici, ceramici sau din
plastic, cu sau fără informaŃii înglobate în
slot, ligaturaŃi sau autoligaturaŃi şi brackets
specifici diferitelor tehnici fixe
poliagregate.
Colarea brackets-lor pe dinŃi se
realizează direct în cavitatea orală sau
indirect pe modelele din ghips.
Tehnica colajului direct în cavitatea
orală se realizează astfel: se face periajul
profesional, se izolează, se degresează şi
se usucă dintele, se realizează gravajul
acid al dintelui, timp de 30 de secunde, se
îndepărtează urmele de acid cu jet de apă,
se usucă şi se degresează dintele, apoi se
usucă talpa bracket-ului şi se pensulează
lichidul materialului de colaj, se aplică
pasta materialului de colaj pe faŃa dintelui,
se poziŃionează bracket-ul pe dinte şi se
realizează polimerizarea materialului de
colaj (autopolimerizabil sau
fotopolimerizabil).
305
PoziŃionarea brackets-lor
reprezintă un mijloc de atingere a
obiectivelor tratamentului ortodontic şi se
realizează în funcŃie de dimensiunea şi
forma dinŃilor, tipul de malocluzie, forma
arcadei dentare, factorii funcŃionali, poziŃia
arcului principal în tubuşoarele molare şi
tipul de deplasare dentară. De regulă,
brackets-i se plasează în sens mezio-
distal pe mijlocul feŃei coroanei dintelui, în
axul lung al dintelui şi cu slot-ul paralel cu
planul de ocluzie. Există două metode de
plasare a brackets-lor pe dinŃi: metoda
standard şi metoda punctului LA
(Andrews).
După metoda standard, plasarea
brackets-lor în plan vertical, se face în
funcŃie de distanŃa de la marginea liberă a
dinŃilor (incizală sau ocluzală) la slot-ul
brackets-lor, diferit pentru cele două
arcade dentare, cu guage:
La arcada superioară:
- incisivii centrali la distanŃă de 4 mm;
- incisivii laterali la distanŃă de 3,5 mm;
- caninii la distanŃă de 4,5 mm sau de 4
mm, dacă caninul prezintă un
periodonŃiu fragil, pentru realizarea
funcŃiei de grup);
 Aparate ortodontice
- premolarii la distanŃă de 4 mm;
- molarii primi la distanŃă de 4 mm (de la
cuspidul mezial);
- molarii secunzi la distanŃă de 3,5 mm.
La arcada inferioară:
- incisivii la distanŃă de 4 mm (în funcŃie
de supraocluzia incisivă);
- caninii la distanŃă de 4 sau 4,5 mm;
- premolarii la distanŃă de 4 mm.
După metoda Andrews, plasarea
brackets-lor se face după stabilirea
punctului LA (centrul feŃei vestibulare a
dintelui), iar în plan vertical, în funcŃie de
distanŃa de la marginea liberă a dinŃilor
(incizală sau ocluzală) la slot-ul brackets-
lor, diferit pentru cele două arcade
dentare, cu guage:
La arcada superioară:
- incisivii centrali la distanŃă de X mm;
- incisivii laterali la distanŃă de X - 0,5 mm;
- caninii la distanŃă de X + 0,5 mm;
- premolarii la distanŃă de X mm;
- molarii primi la distanŃă de X - 0,5 mm;
- molarii secunzi la distanŃă de X - 1,0
mm.
La arcada inferioară:
- incisivii la distanŃă de X - 0,5 mm;
- caninii la distanŃă de X + 0,5 mm;
- premolarii la distanŃă de X mm.
- molarii primi la distanŃă de X - 0,5 mm.
În cazul dinŃilor rotaŃi, brackets-i se
plasează excentric (spre mezial sau distal)
şi după derotaŃia dentară se recolează în
poziŃie corectă.
În cazul în care se doreşte
deschiderea ocluziei dentare, brackets-i se
plasează mai spre incizal, iar în cazul în
care se doreşte închiderea ocluziei
dentare, brackets-i se plasează mai spre
gingival.
În cazul tratamentului ortodontic cu
extracŃie de premolari se utilizează
brackets Andrews.
În cazul arcadelor îngustate şi
coroanele caninilor superiori în palato-
poziŃie, iar rădăcinile în vestibulo-poziŃie şi
în contact cu corticala osoasă, se
utilizează brackets Root cu torque canin
de 0°.
În cazul hipodonŃiei de incisivi
laterali şi închiderea spaŃiilor prin tipping
canin, se utilizează brackets cu torque
canin de -7° sau se plaseaz ă un bracket
răsturnat, cu torque canin de 7°.
306
În cazul incisivilor laterali
palatinizaŃi se utilizează brackets cu
torque -10°, prin r ăsturnarea bracket-ului.
În cazul incisivilor laterali nanici se
utilizează minibrackets sau brackets
Attract cu o singură aripioară.
Tehnica colajului indirect în
cavitatea orală se realizează cu Concise,
astfel: se trasează axele dentare, se
separă dinŃii pe modelul din ghips, se
poziŃionează brackets-i şi se lipesc cu
ceară, se realizează o gutieră (cheie)
vestibulară şi ocluzală din Optosil, apoi,
după priză, se desprind brackets-i
poziŃionaŃi în cheie, cu jet de apă călduŃă,
se decupează gutiera la coletul dintelui în
"V" sau în "L", apoi se pregătesc dinŃii
(periaj profesional, izolare, degresare,
uscare, gravaj acid, îndepărtare acid,
aplicare pasta pe feŃele dinŃilor), se aplică
lichid pe talpa brackets-lor, se
poziŃionează gutiera pe dinŃi şi se
presează pe feŃele vestibulare, se
aşteaptă priza materialului (2 minute), se
îndepărtează cheia şi surplusul de
material de colaj.
Brackets-i tehnicii Edgewise au
slot-uri orizontale, cu formă rectangulară,
de dimensiuni 0.018 x 0.025 inch sau
0.022 x 0.028 inch, care permit angajarea
arcului ortodontic rotund sau rectangular
pe secŃiune.
Brackets-i tehnicii Begg au slot-uri
verticale, cu formă rotundă, care permit
angajarea arcului ortodontic rotund pe
secŃiune şi un sistem de lock-pin pentru
fixarea arcului în brackets.
Brackets-i tehnicii Straight wire au
slot-uri orizontale, rotunde, de dimensiuni
de 0.018 inch sau 0.022 inch, sunt
preangulaŃi şi pretorque-aŃi, având
incorporate toate tipurile de mişcări
dentare.
Brackets-i tehnicii linguale au slot-
uri verticale (zona anterioară) şi orizontale
(zona posterioară) sunt preangulaŃi şi
pretoque-aŃi, având incorporate toate
tipurile de mişcări dentare. Tipurile de
brackets-i pot fi Ribbonwise sau
Edgewise, dar datorită anatomiei diferite a
feŃei linguale şi dificultăŃilor de acces,
necesită realizarea lor în laborator.
Decolarea accidentală a brackets-
lor se datorează cedării interfeŃei adeziv-
talpa bracket-ului, nerespectării regulilor
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
de alimentaŃie de către pacienŃi, a utilizării
forŃelor ortodontice prea mari sau a
plasării de brackets mai puŃin rezistenŃi la
tracŃiune, reprezentând, una dintre cele
mai mari probleme pentru ortodonŃi, cu
consecinŃe asupra pulpei dentare.
Decolarea brackets-lor după
terminarea tratamentului ortodontic activ
se realizează cu un instrument special şi
trebuie să se facă cu precauŃie, pentru a
nu fractura coroana dentară. După
decolarea brackets-lor, dintele poate să
prezinte retenŃie de material de colaj,
penetrarea în smalŃ a materialului de colaj
până la 80 microni, coloraŃii anormale ale
coroanei, suprafaŃă rugoasă a smalŃului
datorită demineralizării şi a unui conŃinut
B. Elementele active (generatoare
de forŃe) ale aparatelor fixe poliagregate
sunt reprezentate de arcurile principale şi
secundare, resorturi metalice şi inele
elasticele.
Arcurile principale sunt
confecŃionate din diferite aliaje (oŃel
inoxidabil, beta-titanium, cobalt-crom-
307
scăzut de fluor. Pentru prevenirea acestor
neajunsuri, se poate utiliza mai puŃin acid
de gravaj, un alt adeziv mai puŃin toxic, o
igienă dentară riguroasă cu pastă de dinŃi
cu fluor şi periaj profesional cu paste
fluorurate. După decolarea brackets-lor se
face periajul profesional, se şlefuiesc
urmele de material cu discuri de hârtie cu
granulaŃie diferită, se finisează suprafeŃele
dentare cu pietre moi din gumă şi se
fluorizează dinŃii.
Ligaturile sunt utilizate pentru
prinderea arcului principal de brackets şi
pot fi rigide (metalice din oŃel inoxidabil de
0.010 inch) sau elastice (ligaturi
elastomerice sau module elastice).
nichel, nichel-titan, etc.), cu calităŃi
speciale (elasticitate, plasticitate,
rezilienŃă, memoria formei, etc.) şi pot fi
conformate de către ortodont sau se
găsesc prefabricate. Arcul principal poate
fi cu bucle (Edgewise, Begg) sau fără
bucle (Straight wire).
Aliajul arcului ortodontic trebuie să
îndeplinească anumite proprietăŃi:
 Aparate ortodontice
- rezistenŃă la coroziunea fluidelor din
cavitatea orală;
- ductibilitate suficienŃă, pentru a nu se
fractura la presiunile masticatorii;
- să fie iniŃial moale şi la temperaturi
crescute rigid;
- să permită ataşarea la brackets.
Arcul din oŃel inoxidabil (18% crom,
8% nichel şi 0,2 carbon) este rigid şi
asigură cel mai bun control al ancorajului.
Plasticitatea îi permite deformarea, iar
supleŃea obŃinută prin reducerea
dimensiunii arcului îi permite îndoiturile şi
buclele pe arc. Aceste arcuri se prezintă în
diferite forme: torsadate, rotunde sau
rectangulare pe secŃiune.
Arcul australian (71% fier, 18,21%
crom, 8,9% nichel, 1,17% magneziu,
0,21% molibden, 48% siliciu şi carbon)
este utilizat în tehnica Begg, se prezintă în
două forme, Regular sau Special+ şi
prezintă o rezilienŃă fragilă, elasticitate
superioară şi flexibilitate scăzută.
Arcul Elgiloy (40% cobalt, 20%
crom, 15% nichel, 16% fier, 7% molibden,
15% carbon şi 0,04% beriliu) este utilizat
în tehnica Edgewise, se prezintă în patru
culori, cea mai utilizată fiind cea blue, care
permite buclele pe arc şi are cea mai mare
limită de elasticitate.
Arcul TMA, utilizat în tehnica
bioprogresivă Ricketts, este superelastic,
rigid şi maleabil, ceea ce îi permite buclele
pe arc şi are cel mai mare coeficient de
fricŃiune.
Arcul NiTi este utilizat în tehnica
Straight wire, este supraelastic, prezintă
memoria formei, are raportul
sarcină/deformare scăzut, dar este fragil şi
nu permite îndoiturile pe arc.
Arcul principal al tehnicii Edgewise
prezintă îndoituri şi bucle, care reprezintă
informaŃiile pentru diferite mişcări dentare.
Arcul principal al tehnicii Begg prezintă
îndoituri şi bucle, care reprezintă
informaŃiile pentru diferite mişcări dentare,
iar arcurile secundare sunt specifice
mişcărilor de redresare, rotaŃie şi torque.
Arcul principal al tehnicii Straight wire este
rectiliniu, având forma preformată a
arcadei dentare superioare şi inferioare.
Arcurile secundare pot fi utilizate
pentru anumite mişcări ale dinŃilor şi pot fi
arcuri pentru derotaŃie, uprighting, torque
308
şi resorturi metalice pentru deschiderea
sau închiderea spaŃiilor.
Inelele elasticele sunt utilizate
pentru tracŃiunile monomaxilare,
interarcadice sau cranio-maxilare, în
biomecanica ancorajului şi în mişcările
dentare provocate.
TracŃiunile monomaxilare sunt
indicate pentru deplasarea reciprocă a
dinŃilor (închiderea spaŃiilor, recului canin
în spaŃiul de extracŃie, retracŃia incisivă în
grup). TracŃiunile intermaxilare pot fi:
verticale (clasa I), oblice (cross bite, criss
cross) sau compuse (clasa I cu clasa a II-a
sau clasa I cu clasa a III-a). TracŃiunile
intermaxilare de clasa I, verticale în formă
de "U" sau dreptunghi, din zona frontală
produc închiderea ocluziei dentare.
TracŃiunile intermaxilare, oblice, de clasa a
II-a corectează ocluzia distalizată, iar cele
de clasa a III-a corectează ocluzia
mezializată.
Tipuri de aparate fixe poliagregate
Cronologic, aparatele ortodontice
fixe active au fost utilizate înaintea
aparatelor active mobilizabile. Ele au avut
o pondere variabilă în diverse perioade de
timp.
În evoluŃia metodelor de tratament
cu aparatură fixă au existat mai multe
tendinŃe, la baza lor fiind două tehnici
clasice Edgewise şi Begg. Aceste tehnici
ortodontice, deşi sunt asemănătoare prin
componentele utilizate (brackets şi arcuri)
sunt diferite, atât prin filosofie, cât şi prin
tehnică şi etapele de tratament.
Plecând de la aceste tehnici
clasice, pe parcursul timpului, diverşi
autori au îmbunătăŃit, ameliorat sau au
modificat aceste tehnici, derivând alte noi
tehnici fixe poliagregate.
Tehnica Edgewise a fost
introdusă în 1928 de către Edward H.
Angle, părintele ortodonŃiei moderne, care
a inventat un aparat ortodontic fix
poliagregat, bazat pe un sistem mecanic
de control al deplasării dentare
tridimensionale şi pe conceptul restabilirii
ocluziei ideale a pacientului. Termenul
vine de la inserŃia pe cant a arcului
rectangular, introdus pentru prima dată în
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
ortodonŃie, utilizând principiul torsiunii
arcului.
Edgewise-ul Tweed reprezintă
modificarea ulterioară a acestei tehnicii de
către Charles H. Tweed, care a aplicat
tehnica în cazurile cu extracŃia celor patru
premolari primi şi a înfiinŃat în 1946 la
Tucson, cea mai mare şcoală din lume,
care există şi la ora actuală. Tweed a
introdus conceptul redresării incisivilor
mandibulari după triunghiul său celebru,
conceptul preparării ancorajului molar,
ancorajul cu elastice de clasa a III-a şi
biomecanica de clasa a II-a cu reculul în
grup a incisivilor maxilari.
În 1970, după moartea lui Tweed,
Levem Merrifield şi-a impus filozofia,
introducând conceptul forŃelor direcŃionale
şi secvenŃiale ale deplasării dentare, pe
arcuri continue şi a devenit tehnica
Tweed-Merrifield. De asemenea, Merrifield
a ameliorat şi simplificat tehnica
Edgewise, reducând numărul de arcuri de
la 15 la 3 - 4. Mişcarea dentară se
realizează progresiv şi individual, spre o
arcadă şi o ocluzie ideală a pacientului.
Din tehnica Edgewise s-au
dezvoltat aparatele tehnicii arcului
continuu şi a arcurilor segmentate.
Tehnica arcului drept (Jarabak, Ricketts,
Burstone, Andrews, Root, Skinasi, Attia,
Bonnefomt, Planche) utilizează analiza
teleradiografiei de profil după Tweed şi
Steiner şi transferă informaŃia din arc în
brackets, care conŃin în talpa brackets-lor
curburile de ordinul I (in-on) şi în slot-ul
brackets-lor curburile de ordinul II
(angulaŃii), ca şi curburile de ordinul III
(torque).
Astăzi există două feluri de
Edgewise: clasic (care nu mai există din
1980), californian şi modern, care respectă
principiile de bază ale tehnicii, dar diferă
mecanica deplasărilor dentare.
Edgewise-ul californian descris de
Tweed, Steiner şi Broussard, acceptă
compromisurile repoziŃionării incisivilor
mandibulari după analiza teleradiografiei
de profil după Steiner, utilizează forŃele
extraorale pentru controlul ancorajului
molar maxilar, minimalizează ancorajul
molar mandibular, pentru a obŃine relaŃia
molară de clasa I Angle, înaintea
tratamentului propriu-zis. Edgewise-ul
californian a evoluat în Edgewise-ul
309
preinformat (Straight wire) şi spre
Edgewise-ul modern.
Aparatul fix poliagregat al tehnicii
Edgewise (figura 62) prezintă următoarele
elemente componente:
- inele ortodontice cu tubuşoare
vestibulare, dreptunghiulare, cu
dimensiuni de 0.018 x 0.025 inch sau
0.022 x 0.028 inch şi cârlige pe molari
(confecŃionate sau prefabricate);
- brackets cu slot orizontal, perpendicular
pe talpă, rectangular, cu dimensiuni de
0.022 x 0.028 inch sau 0.018 x 0.025
inch (prefabricaŃi), cu talpa adaptată la
anatomia feŃei vestibulare a dintelui şi
fără informaŃii (Edgewise Tweed –
brackets simpli, medii sau largi,
Edgewise standard – brackets dubli
siamezi);
- arcuri principale cu formă ideală a
arcadei, din sârmă cu secŃiuni
transversale rotundă (0.014, 0.016,
0.018 şi 0.020 inch) sau rectangulare
(0.017 x 0.022 inch, 0.018 x 0.025 inch,
0.019 x 0.025 inch, 0.020 x 0.025 inch
sau 0.0215 x 0.0275 inch), Elgiloy sau
din oŃel inoxidabil, care au incorporate
toate tipurile de mişcări dentare, prin
angulaŃii de ordinul I (în plan orizontal –
in-set, off-set), de ordinul II (în plan
vertical – tip back bend, tip forward,
gable bend, sweep) şi de ordinul III
(torque activ, pasiv, continuu sau
progresiv);
- arcuri auxiliare (Jigs) pentru aplicarea
forŃelor intermaxilare;
- resorturi auxiliare;
- suduri pe arc a croşetelor, pentru
aplicarea forŃelor direcŃionale şi a
elasticelor;
- elastice intermaxilare de clasa a II-a sau
a III-a (forŃe sagitale), elastice criss cross
(forŃe transversale) şi elastice verticale
(forŃe verticale);
- aparate extraorale: arcul facial (Kloehn
headgear) pentru ancorajul molar, arcul
cu croşet în "J" (Hickham sau Lee)
pentru forŃele direcŃionale.
La baza tratamentului ortodontic al
tehnicii Edgewise stau trei principii
specifice, după stabilirea unui diagnostic
complet şi a obiectivelor tratamentului de
restabilire a unei ocluzii ideale: controlul
 Aparate ortodontice
tridimensional al mişcărilor dentare,
menŃinerea zonei de ancoraj şi conceptul
arcadei ideale.
A. Controlul tridimensional al
mişcărilor dentare se realizează cu arcuri
cu secŃiuni transversale rotunde şi
rectangulare, forŃe auxiliare, forŃe
extraorale şi forŃe monomaxilare sau
intermaxilare.
Arcurile rotunde, inspirate din
tehnica forŃelor lejere (Begg), se folosesc
în primele etape de tratament, cu
dimensiuni de 0.016, 0.018 şi 0.020 inch
pentru brackets de 0.022 x 0.028 inch şi
au rol în alinierea verticală a dinŃilor,
aplatizarea curbei Spee, corectarea
rotaŃiilor şi a axelor dentare. Arcurile
rotunde, bazate pe proprietatea de
elasticitate, satisfac principiul ancorajului
reciproc dintre dinŃi şi produc forŃe
continue. Arcurile sunt pregătite termic,
după forma ideală a arcadei şi pot avea
incorporate bucle pentru diferite mişcări
dentare:
- bucle duble verticale – pentru mişcări
oro-vestibulare;
- bucle verticale – pentru închiderea sau
deschiderea spaŃiilor;
- bucle orizontale – pentru intruzia sau
extruzia dinŃilor;
- bucle coplanare – pe sectoare;
- bucle omega spiralate, box loop – pentru
redresarea axelor dentare.
Arcurile cu bucle măresc lungimea
arcului, a elasticităŃii arcului şi a duratei de
acŃiune a arcului. În funcŃie de obiectivele
de tratament, se pot utiliza forŃe extraorale
aplicate pe partea anterioară a arcului
principal.
Arcurile rectangulare sunt specifice
tehnicii Edgewise, se folosesc în etapele
succesive ale tratamentului, cu dimensiuni
de 0.017 x 0.022 inch, 0.018 x 0.025 inch,
0.019 x 0.025 inch, 0.020 x 0.025 inch sau
0.0215 x 0.0275 inch pentru brackets de
0.022 x 0.028 inch. Arcurile rectangulare,
bazate pe proprietatea de elasticitate,
produc forŃe continue, care diminuă în
intensitate odată cu producerea mişcării
dentare şi necesită activări la 3 - 4
săptămâni. Arcurile sunt pregătite după
forma ideală a arcadei şi pot fi continue
sau cu diferite curburi.
310
Curburile de ordinul I, în plan
orizontal, sunt îndoituri în baionetă, care
nu afectează planeitatea arcului, efectuate
cu cleşte special Tweed nr. 422, aplicat pe
cantul mic al arcului rectangular, cu rol
principal în realizarea armoniei şi
coordinării arcadelor dentare maxilare şi
mandibulare, după morfologia coronară.
AcŃiunea curbelor se face prin intermediul
ligaturilor metalice dintre arc şi brackets şi
au rol în corecŃiile dentare efectuate cu
primul arc rectangular, pentru realizarea
arcadelor ideale.
Curburile de ordinul I pentru arcada
maxilară sunt: in-set pentru incisivii
laterali, off-set dublu şi rotunjit pentru
canini, off-set pentru molarii primi şi toe-in
pentru molarii secunzi.
Curburile de ordinul I pentru arcada
mandibulară sunt: off-set pentru incisivii
laterali, off-set pentru premolari, off-set
pentru molarii primi şi in-set pentru molarii
secunzi.
Curburile de ordinul II, în plan
vertical (curburi şi bucle), care afectează
planeitatea arcului, sunt efectuate cu
pensa nr. 442, aplicată pe cantul mare al
arcului rectangular, realizate prin presiuni
digitale şi au rol în controlul axelor dentare
în direcŃie mezio-distală. În porŃiunea
distală a arcului şi a pensei se realizează
o curbă în direcŃie gingivală, numită tip
back bend, care introdusă în slot-ul
bracket-ului, paralel cu planul de ocluzie,
produce o disto-versie a dintelui. În
porŃiunea mezială a arcului şi a pensei se
realizează o curbă în direcŃie gingivală,
numită tip forward, care introdusă în slot-ul
bracket-ului, paralel cu planul de ocluzie,
produce o mezio-versie a dintelui.
Curbele tip back sunt utilizate
sistematic în faza de preparare a
ancorajului molar şi sunt situate la nivelul
ultimilor molari sau la nivelul premolarilor.
Curbele tip forward sunt utilizate
pentru contrabalansarea forŃelor
parazitare. Asocierea curbelor tip back
bend cu tip forward pe doi dinŃi apropiaŃi
se numesc gable bend şi au rol în
deplasarea paralelă a dinŃilor vecini în
spaŃiul de extracŃie terapeutică
ortodontică. În cazul utilizării brackets-lor
simpli, distanŃa mare dintre brackets este
favorabilă braŃului forŃei, iar raportul
sarcină/flexiune este scăzut.
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
Modificarea curbelor Spee,
accentuate la arcada maxilară sau
inversate la arcada mandibulară sunt
numite sweep. Curburile tip back, tip
forward şi sweep au rol în hipercorecŃiile
anomaliilor verticale (supraocluzie).
Curbele introduse în ultimul arc, de
finisare, sunt numite artistic bends şi
interesează sectorul incisiv, fiind destinate
direcŃiei lejere a divergenŃelor apicale ale
axelor incisive maxilare.
În tehnica Edgewise se folosesc
patru tipuri principale de bucle: omega, de
închidere, helix şi shoe-hom.
Bucla omega asigură controlul
lungimii arcadei şi este plasată în raport cu
Curburile de ordinul III sunt
efectuate cu două pense nr. 422 aplicate
perpendicular pe cantul mare al arcului
rectangular, o pensă servind pentru
fixarea părŃii imobile şi altă pensă, la
distanŃă de 1,5 mm de prima, pentru
efectuarea momentului de torsiune, numit
torque (răsucire vestibulo-orală a arcului
rectangular). Se utilizează o placă care
reprezintă planul arcului şi se realizează
toate orientările oro-vestibulare ale dinŃilor,
311
tubuşorul molar şi redresează poziŃia
molarilor.
Bucla de închidere (bull loop) între
5 - 6 mm, asigură închiderea spaŃiilor prin
retracŃia sectorului incisiv şi mezializarea
molară.
Bucla helix asigură redresarea
molară înaintea mezializării şi poate fi
incorporată în bucla omega de închidere,
pentru a forma bucla de distalizare molară
(bulbous loop).
Bucla shoe-hom asigură controlul
mezializării molare şi este o buclă de
închidere, combinată cu o buclă omega.
Bucla în cutie, utilizată excepŃional, este
plasată pe dinte şi asigură controlul axului
dentar.
corespunzătoare poziŃiilor funcŃionale faŃă
de planul ocluzal, cu rol în obŃinerea
arcadelor ideale.
Introducerea torque-ului pe arc
poate prezenta două forme diferenŃiate:
torque-ul continuu şi torque-ul progresiv.
Torque-ul continuu este
reprezentat de torsiunea uniformă care
interesează, în general, zona incisivă. Se
marchează pe arcul rectangular, punctul
de contact interdentar dintre incisivii
 Aparate ortodontice
laterali şi canini, dreapta - stânga. Pensa
distală, pasivă, fixează orizontal arcul în
punctul de contact din partea dreaptă, iar
pensa mezială, la distanŃă de 1,5 mm de
prima, activă, efectuează torsiunea spre
baza pensei. Se realizează aceeaşi
torsiune, cu aceeaşi amplitudine de partea
opusă, în punctul de contact din partea
stângă, în sens invers. Apoi, se aplică
arcul pe placă, pentru verificare, iar
sectorul anterior al arcului trebuie să aibă
o curbă depărtată de placă, în formă de
val oceanic, iar sectoarele posterioare
trebuie să fie plane. Verificarea
amplitudinii torque-ului se face cu pensa
nr. 442, care face un unghi între planul
arcului şi braŃele pensei.
Torque-ul progresiv este
reprezentat de torsiunea neuniformă care
interesează, în general, zonele laterale
(premolare - molare). Se marchează pe
arcul rectangular, punctul de contact
interdentar dintre canini şi premolarii primi,
dreapta - stânga. Pensa distală, pasivă,
fixează orizontal arcul în punctul de
contact din partea dreaptă, iar pensa
mezială, la distanŃă de 1,5 mm de prima,
activă, efectuează torsiunea spre baza
pensei. Se realizează aceeaşi torsiune, cu
aceeaşi amplitudine de partea opusă, în
punctul de contact din partea stângă. Apoi,
se aplică arcul pe placă, pentru verificare,
iar extremităŃile arcului trebuie să aibă un
unghi de depărtare egală de placă.
Verificarea amplitudinii torque-ului se face
cu pensa nr. 442, care face un unghi între
planul arcului şi braŃele pensei.
Torque-ul este în direcŃie radiculo-
orală sau radiculo-vestibulară. Arcului
rectangular maxilar prezintă torque incisiv
radiculo-palatinal de 25° (unghiul α) şi
inserat cu efort în brackets, face o mişcare
de torque a incisivilor mai mică, în funcŃie
de torque-ul iniŃial al dinŃilor (unghiul X).
Când unghiul α = 0, torque-ul este nul
(torque pasiv), când unghiul α > 0, torque-
ul este radiculo-palatinal de unghiul X° al
dintelui (torque activ) şi când unghiul α <
0, torque-ul este radiculo-vestibular de
unghiul X° al dintelui (torque activ).
Curburile de ordinul III pentru
arcada maxilară sunt: torque radiculo-
palatinal pentru sectorul incisiv, torque
variabil pentru canini, în funcŃie de
morfologie şi funcŃia de conducŃie şi torque
312
progresiv radiculo-vestibular pentru
sectoarele laterale premolare - molare.
Curburile de ordinul III pentru arcada
mandibulară sunt: fără torque în sectorul
incisiv, cu puŃin sau fără torque în zona
canină şi torque progresiv radiculo-
vestibular pentru sectoarele laterale
premolare - molare.
Curburile de ordinul II şi III
combinate, asigură controlul altor mişcări
dentare.
Mişcarea de gresie poate fi
necesară migrării sectoarelor laterale
dentare în spaŃiile de extracŃie terapeutică
ortodontică. Reculul caninului în spaŃiul de
extracŃie se realizează prin asocierea unei
tracŃiuni monomaxilare sau intermaxilare
cu un tip forward pe arc la nivelul
caninului, care previne rotaŃia caninului în
deplasarea sa şi are ca rezultat translarea
distală a caninului.
Deplasarea în grup poate fi
necesară retracŃiei grupului incisiv. Reculul
paralel al incisivilor se realizează prin
asocierea unei tracŃiuni monomaxilare sau
intermaxilare şi un torque continuu şi are
ca rezultat o rotaŃie vestibulo-orală în
centru de rezistenŃă al incisivilor, numită
rabbiting.
B. Zona de ancoraj este
reprezentată de zona de rezistenŃă a
deplasărilor dentare, fără efecte ale
forŃelor ortodontice. Nivelul de rezistenŃă a
zonei de ancoraj este variabil, pentru că,
pentru deplasarea dentară a unui grup de
dinŃi, se utilizează forŃele ortodontice
reciproce. În funcŃie de obiectivele de
tratament, zona de ancoraj poate fi de trei
categorii:
- ancoraj maxim – zona de ancoraj nu se
deplasează;
- ancoraj moderat – este permisă o
pierderea uşoară a zonei de ancoraj;
- ancoraj minim – zona de ancoraj se
deplasează mezial.
Se disting trei tipuri de ancoraj:
natural, ranforsat şi preparat.
Ancorajul natural este reprezentat
de rezistenŃa dinŃilor care se opune unei
forŃe de deplasare şi depinde de suprafaŃa
radiculară, dar şi de tipul forŃei,
intensitatea, repartiŃia forŃei pe rădăcini şi
interferenŃa ocluzală. Ancorajul natural
poate fi:
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
- simplu – rezistenŃa unui dinte la forŃa de
deplasare (molarul prim permanent);
- compus – rezistenŃa unui grup de dinŃi
solidarizaŃi la forŃa de deplasare (grupul
premolar secund – molar prin
permanent).
Dacă forŃa ortodontică este aplicată
între doi dinŃi cu aceeaşi suprafaŃă
radiculară, ambii dinŃi se deplasează
reciproc, obŃinându-se o deplasare
echivalentă. Ancorajul natural este utilizat
în cazul ancorajului minim.
Ancorajul ranforsat este
reprezentat de suplimentarea rezistenŃei
naturale a dinŃilor la forŃele de deplasare,
utilizând alte mijloace de întărire a
ancorajului: arcuri transpalatinale (tip
Goshgarian, Nance), arcuri linguale (lip
bumper) sau forŃe extraorale.
Ancorajul preparat este inventat de
Charles Tweed şi reprezintă rezistenŃa la
deplasare a dinŃilor ancoraŃi. Ancorajul
preparat este utilizat în cazul ancorajului
maxim şi se realizează prin tracŃiuni
elastice intermaxilare pentru distalizarea
zonei ancorajului (elastice de clasa a II-a
sau de clasa a III-a, forŃe extraorale tip
Kloenn, tip back bends, ancorarea
molarului secund, utilizarea forŃelor
direcŃionale tip J-hooks, utilizarea sistemul
Tweed 10-2).
C. Conceptul arcului ideal este
original tehnicii Edgewise şi se realizează
în ultimele etape de tratament, prin
controlul deplasării dentare. Arcul ideal se
realizează cu ajutorul set-up şi are rolul de
a determina forma optimă a arcadelor
dentare, poziŃionarea funcŃională şi
morfologică a dinŃilor (mezio-distală şi
vestibulo-orală) şi concordanŃa dintre cele
două arcade dentare maxilare şi
mandibulare, pentru obŃinerea unor relaŃii
ocluzale normale.
Au existat divergenŃe între
concepŃia lui Angle şi succesorii săi. Angle
considera că un tratament conservator
este realizat întotdeauna prin expansiunea
arcadei, iar eşecul deplasării dentare prin
versie şi perturbarea ocluziei dentare este
determinat de această expansiune. Rolul
echilibrului culoarului muscular asupra
formei arcadei dentare are o recunoaştere
universală şi indică principiile tratamentului
conservator, fără extracŃii terapeutice
313
ortodontice şi conservarea distanŃelor
intercanine şi intermolare. În realizarea
arcadei ideale se utilizează mai multe
variante de hărŃi (Tweed, Bonwill-Hawley,
Brader, Boone) care sunt nişte construcŃii
geometrice, care reprezintă forma arcadei
ideală şi cu ajutorul căreia se prepară
toate curburile arcului ideal.
Coordinarea arcadelor dentare
este necesară pentru realizarea ocluziei
dentare şi se realizează în ultima fază de
tratament, cu ajutorul hărŃii individuale,
prin controlul estetic şi funcŃional optim al
rapoartelor dintre arcadele dentare
maxilare şi mandibulare, care au fost
preparate conform arcadei ideale, cu
ajutorul curburilor.
Punctele incisive superioare şi
inferioare trebuie să se afle pe linia
mediană verticală a hărŃii, arcada maxilară
trebuie să circumscrie arcada mandibulară
până la nivelul primilor molari permanenŃi,
cu maxim de contact. Între sectorul incisiv
maxilar şi mandibular trebuie să existe un
spaŃiu de 1 - 1,5 mm. Primul contact ale
celor două arcuri principale (superior şi
inferior) se realizează distal de incisivul
lateral maxilar şi mezial de caninul
mandibular. Apare o formă crescută a
bosei canine maxilare şi apoi se stabileşte
contact la nivelul off-set–ului molarului
prim mandibular, care este mai anterior de
off-set-ul molarului prim maxilar. Arcadele
dentare ideale sunt sudate în direcŃie
gingivală de aceste repere, prin ancoraj
elastic vertical, sagital şi transversal, cu rol
în perfectarea rapoartelor tridimensionale
ale arcadelor.
Punctele de control al buclelor
arcadelor ideale sunt: coordonarea de
mijloc, relaŃia de clasa I Angle,
continuitatea punctelor de contact,
coordonarea poziŃiei mandibulei în relaŃie
centrică şi în ocluzie terminală, ghidajul
anterior în propulsie şi disto-ocluzie
posterioară, ghidajul canin în lateralitate şi
absenŃa interferenŃelor în lateralitate.
Aceste criterii pot fi îndeplinite prin ultimele
corecŃii ale tracŃiunilor elastice sau ale
accentuării curburilor de ordinul III.
Etapele tratamentului tehnicii
Edgewise sunt următoarele: faza iniŃială
(faza de prenivelare), faza de nivelare,
faza de preparare a ancorajului, faza de
 Aparate ortodontice
deplasare dentară în grup, faza de
contracŃie, faza de ajustare şi faza de
retenŃie.
Faza de prenivelare este
complementară, în cazurile cu extracŃii
terapeutice ortodontice, necesară pentru
crearea spaŃiului, prepararea ancorajului,
distalizarea caninilor şi închiderea
spaŃiilor.
În primele faze se prepară arcadele
dentare prin aliniere şi nivelarea dinŃilor în
plan vertical şi orizontal, prin corectarea
malpoziŃiilor dentare individuale, inclusiv al
rotaŃiilor dentare, retrudarea caninilor în
spaŃiile de extracŃie (în cazurile cu
extracŃie de premolari primi) cu J-hooks
sau high-pull headgear, realizarea
punctelor de contact interdentare,
prepararea ancorajului în zona posterioară
şi plasarea molarilor în tip back.
În faza de contracŃie se corectează
arcadele dentare prin închiderea spaŃiilor
cu bucle "în picătură", cârlige sudate pe
arc şi high-pull headgear.
În faza de ajustare se finisează
poziŃiile dinŃilor în cele trei dimensiuni
(îndoituri de ordinul I, II şi III), cu tracŃiuni
elastice, high-pull headgear, pentru a se
obŃine o hipercorecŃie a ocluziei dentare,
se fac îndoiturile artistice în zona frontală
(foreward). Se utilizează arcuri succesive,
cu secŃiuni transversale rotunde şi
rectangulare.
Avantajele tratamentului tehnicii
Edgewise sunt următoarele:
- permite deplasarea dentară în cele trei
dimensiuni;
- permite un control riguros al mişcărilor
dentare;
- permite finisări precise ale poziŃiei
dinŃilor şi a ocluziei dentare.
Dezavantajele tratamentului
tehnicii Edgewise sunt următoarele:
- necesită aplicarea forŃelor ortodontice
grele;
- necesită modelări complexe ale arcurilor;
- scade fricŃiunea dintre bracket şi arcul
principal;
- necesită utilizarea forŃelor extraorale;
- dificultate în corectarea ocluziei adânci;
- produc mişcări de dute-vino ale dinŃilor,
care pot fi nocive Ńesuturilor
periodontale.
314
Tehnica Begg a fost introdusă
între anii 1940 - 1950 de către Percy
Reymond Begg, elev al lui E. H. Angle,
care a descris o nouă tehnică ortodontică
pentru deplasările dentare, înlocuind
forŃele mecanice grele cu forŃe uşoare,
lejere, produse de arcurile din oŃel
inoxidabil. Apoi, prin colaborarea cu Arthur
Wilcock, un metalurgist din Victoria, a
găsit cel mai potrivit aliaj pentru această
tehnică.
Principiile de bază folosite de Begg
în tehnica lui, sunt reprezentate de
conceptul ocluziei atriŃionale, a forŃele
diferenŃiale şi a tehnicii forŃelor uşoare.
Studiind ocluzia aborigenilor din
Australia, Begg defineşte şi dezvoltă
termenul de ocluzie atriŃională, ocluzie
care se modifică continuu şi individual. De-
a lungul vieŃii, dinŃii sunt într-o continuă
mişcare de mezialiare, datorită atriŃiei
interproximale şi a aplatizării reliefului
ocluzal. În studiul dentiŃiei aborigenilor,
Begg nu a constatat frecvenŃe crescute ale
înghesuirilor dentare, ale cariilor dentare
sau ale retracŃiilor periodontale. Astfel,
Begg afirmă că "producerea şi menŃinerea
unei ocluzii corecte, funcŃionale,
sănătoasă şi acceptabil estetic, trebuie să
fie scopul tuturor dentiştilor, nu numai al
ortodonŃilor".
AlimentaŃia rafinată a omului
modern face ca supraocluzia grupului
incisivo-canin din dentiŃia temporară să se
menŃină şi în cea permanentă. Astfel,
distanŃa intercanină mandibulară rămâne
micşorată. Ca urmare a acŃiunii celor trei
factori – supraocluzia frontală, curbura
mică a arcadei mandibulare şi acŃiunea
muşchiului orbicularis oris – apare
înghesuirea dentară inferioară. Această
înghesuire apare şi la arcada maxilară,
prin forŃa pe care o transmite grupul frontal
inferior, într-un ax diferit de cel normal, la
care se cumulează şi acŃiunea muşchiului
orbicularis oris. AbsenŃa atriŃiei
interproximale, tendinŃa de mezializare
continuă a dinŃilor şi supraocluzia frontală,
determină deficitul de spaŃiu pentru erupŃia
dinŃilor terminali de serie (molarii secunzi
şi în special, a molarilor trei) şi apare
înghesuirea dentară terŃiară.
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
Begg a aplicat principiul forŃelor
diferenŃiale încă din anul 1938. Storey şi
Smith au cercetat efectele forŃelor de
diferite valori asupra dinŃilor. Astfel, o forŃă
mai mică de 150g aplicată pe canin şi mai
mică de 300g aplicată pe molar, nu vor
produce nici o mişcare apreciabilă. Dacă
forŃa este cuprinsă între 150 - 200g se va
produce o mişcare distală a caninului.
Dacă forŃa este cuprinsă între 300 - 500g
caninul va rămâne pe loc, în schimb se va
produce o mişcare mezială apreciabilă a
molarului. Astfel, se demonstrează că,
paradoxal, dacă se exercită o forŃă mai
mare de 300g între canin şi molar, pentru
a închide spaŃiul obŃinut prin extracŃia
premolarului prim, caninul poate fi făcut să
acŃioneze ca un dinte de ancorare.
Caninul se mişcă încet înspre distal pentru
că rezistă forŃei excesive, în timp ce
molarul se mişcă rapid spre mezial,
datorită valorii normale a forŃei exercitate
pe el.
Conceptul forŃelor diferenŃiate
pentru fiecare dinte, permite deplasarea
dentară selectivă, bazându-se pe
contactul punctiform al dintelui cu arcul
principal, prin brackets cu slot vertical şi
toate mişcările radiculare ale dinŃilor se
realizează progresiv, cu arcuri auxiliare.
Deplasarea dintelui se face în doi timpi:
întâi se face înclinarea coroanei şi apoi se
realizează redresarea axului dintelui, prin
deplasare apicală, oferind un control
riguros al deplasării radiculare. Acest
concept are originalul avantaj că nu
produce forŃe parazitare.
Avantajul acestei tehnici a arcurilor
subŃiri, rotunde pe secŃiune constă în
deplasarea relativ uşoară a dinŃilor cu
suprafaŃă radiculară mică, folosind arcuri
uşoare, continue, forŃe de ligaturi elastice
şi brackets care permit bascularea dinŃilor
cu minim de afectare a Ńesuturilor
periodontale şi disconfort minim pentru
pacient.
Tehnica descrisă de Begg înlătură
necesitatea purtării headgear-ului şi
permite o mişcare mai eficientă a dinŃilor,
cu mai puŃin disconfort şi cu mai puŃine
vizite la ortodont. Este posibilă asocierea
metodelor chirurgicale de tratament şi a
aparatelor biomecanice mobilizabile. O
preocupare importantă a constat în
315
îmbunătăŃirea aspectului facial al
pacientului, prin operaŃii faciale de
evidenŃiere a mentonului (prin deplasarea
spre înainte a punctului cutanat
Pogonion). Această tehnică este mai
simplă şi mai puŃin costisitoare decât
tehnica Edgewise.
De-a lungul a două decenii, Begg a
inventat şi a dezvoltat o tehnică simplă
care nu foloseşte formule complicate
pentru calculul presiunilor exercitate pe
fiecare dinte. Begg consideră că "singura
confuzie ar putea rezulta din încercarea de
a aplica formule complicate Ńesuturilor vii,
întrucât Ńesuturile umane diferă în prea
multe privinŃe pentru ca să reacŃioneze la
fel ca maşinile mecanice anorganice"
Tehnica Begg se defineşte ca o
metodă de tratament în plină evoluŃie, prin
contribuŃiile celor care au adoptat şi
dezvoltă în continuare sistemul (H. D.
Kesling, R. T. Wiliams şi J. Cleveland).
Begg-ul modern reprezintă dezvoltarea
permanentă a Begg-ului clasic. EvoluŃia a
însemnat perfecŃionarea continuă a
sistemului de brackets, a arcurilor, precum
şi a aliajelor din care este confecŃionat
arcul principal.
Pentru un tratament ortodontic
corect prin tehnica Begg este necesară
stabilirea unui diagnostic corect şi complet
al cazului clinic. Stabilirea protocolului de
tratament prin tehnica Begg se face
individualizat, pentru fiecare caz clinic.
Aparatul fix poliagregat al tehnicii
Begg (figura 63) prezintă următoarele
elemente componente:
- inele ortodontice cu tubuşoare
vestibulare, cilindrice şi ovalare şi cârlige
pe molari (confecŃionate sau
prefabricate);
- brackets cu slot vertical, rotund, fără
informaŃii şi cu pin-uri pentru fixarea
arcului în brackets (prefabricaŃi);
- arcuri principale cu sau fără bucle,
conformate de ortodont pentru fiecare
arcadă a pacientului, din sârmă
australiană, rotundă pe secŃiune, de
două tipuri (Regular şi Special+);
- arcuri secundare pentru toate tipurile de
mişcări radiculare (confecŃionate sau
prefabricate), plasate în slot-ul bracket-
ului şi fixate de arcul principal (arcuri
pentru derotaŃie şi uprighting);
 Aparate ortodontice
- elastice de clasa I, a II-a sau a III-a.
Arcurile rotunde, din sârmă de
Australia, de tip Regular cu dimensiune de
0,4 mm, produc forŃe lejere, continue, fiind
cu bucle conformate de ortodont, se
folosesc în primele două etape de
tratament şi au rol în alinierea coronară a
dinŃilor. Arcul prezintă o îndoitură în plan
vertical, în unghi obtuz, deschis spre baza
maxilară, plasată terminal, mezial de
tubuşorul molarului prim permanent,
bilateral, cu rol în prevenirea înclinaŃiei
meziale molare şi în ingresia dinŃilor
anteriori. De asemenea, arcul poate avea
bucle incorporate pentru diferite mişcări
dentare:
- bucle în "L" sau cerc, cu rol de cârlige;
Etapele tratamentului tehnicii
Begg sunt următoarele: faza aliniere a
dinŃilor, faza de închidere a spaŃiilor, faza
de uprighthing şi torque şi faza de
contenŃie.
În prima fază de tratament se
urmăreşte ingresia şi retrudarea incisivilor
superiori, deschiderea ocluziei dentare
până la un raport vertical cap la cap şi
disto-versia caninului.
În a doua fază de tratament se
conservă rezultatele obŃinute în prima
316
- bucle de poziŃionare;
- bucle opritor de culisare a arcului în
tubuşoare;
- bucle de activare, verticale în spaŃiile
interdentare frontale.
Arcurile rotunde, din sârmă de
Australia, de tip Special+ cu dimensiune de
0,5 - 0,6 mm, asociate cu arcurile
secundare, se folosesc în ultima etapă de
tratament şi au rol în alinierea radiculară a
dinŃilor.
În tratamentul tehnicii Begg se fac
extracŃii de patru premolari primi, apoi se
aplică sistemul după trei săptămâni şi se
utilizează tracŃiunile elastice de clasa I, a
II-a şi a III-a. Tratamentul prezintă trei
etape active şi perioada de contenŃie.
etapă de tratament, se închid spaŃiile de
extracŃie şi se înclină caninii şi premolarii
secunzi, utilizând tracŃiunile monomaxilare
şi intermaxilare.
În a treia fază de tratament se fac
deplasările apicale ale dinŃilor, utilizând
arcurile secundare pentru deplasările
radiculare şi coronare în sens invers.
În etapa de contenŃie se utilizează
plăcile de contenŃie, iar hipercorecŃiile din
etapele premergătoare previn recidivele.
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
Avantajele tratamentului tehnicii
Begg sunt următoarele:
- utilizează forŃe ortodontice uşoare;
- prezintă fricŃiune minimă între brackets şi
arcul principal;
- permite alinierea rapidă a dinŃilor şi a
deschiderii ocluziei dentare;
- nu necesită un ancoraj maxim;
- nu necesită utilizarea forŃelor extraorale
pentru menŃinerea ancorajului;
- are un preŃ de cost scăzut şi accesibil
pacienŃilor.
Dezavantajele tratamentului
tehnicii Begg sunt următoarele:
- necesită modelări complexe ale arcurilor;
- poziŃionarea arcurilor secundare este
dificilă şi nu oferă un control
tridimensional;
- nu se pot utiliza arcurile rectangulare;
- şedinŃele de activare sunt lunare.
Această tehnică este în continuă
dezvoltare, vizând ameliorarea
dezavantajelor. Tehnica Tip-Edge propusă
de Kesling în 1988, reprezintă o formă de
evoluŃie a tehnicii Begg, care ameliorează
construcŃia brackets-lor şi permite
utilizarea arcului ortodontic rectangular pe
secŃiune.
Tehnica arcului drept a fost
introdusă de Lawrence F. Andrews în
1970, a reprezentat o evoluŃie a tehnicii
Edgewise, prin simplificarea procedurilor,
utilizării forŃelor lejere, calitatea rezultatelor
terapeutice şi este într-un continuu
progres privind mecanica deplasării
dentare, fiind adoptată de diferite şcoli
ortodontice. Particularitatea acestei tehnici
evoluate constă în informaŃiile încorporate
în brackets pentru toate deplasările
dentare şi în utilizarea arcurilor continue,
de aici şi denumirea de tehnica arcului
drept (Straight wire).
Conceptul lui Andrews pleacă de la
observaŃia că dinŃii prezintă o înclinare a
reliefului vestibular, o angulaŃie şi o
înclinaŃie diferită faŃă de planul ocluzal.
Angle a conceput un sistem fix poliagregat
bazat pe un bracket simplu, uniplot, fără
angulaŃii şi înclinaŃii necesare adaptării la
morfologia particulară a dinŃilor şi arcuri cu
curburi de ordinul I, II şi III, care a avut
majorul dezavantaj, imprecizia îndoiturilor,
317
a mişcărilor de dute-vino ale dinŃilor,
nocive pentru Ńesuturile periodontale.
Andrews a conceput un aparat fix
poliagregat mai puŃin obositor pentru
ortodont, care a eliminat dezavantajul
aparatului lui Angle şi a simplificat
procedurile tratamentului, reprezentând o
revoluŃie privind construcŃia şi colajului
brackets-lor, utilizarea arcurilor cu
memoria formei, ca şi a conceptului său
privind cele şase chei de ocluzie optimă.
FaŃă de aparatul lui Angle, aportul
lui Andrews prezintă numeroase avantaje
datorită construcŃiei elementelor
componente. Primul aparat Straight wire a
lui Andrews prezenta şi unele
dezavantaje: dificultatea plasării precise a
brackets-lor pentru obŃinerea mişcărilor
dentare dorite, utilizarea criteriilor ocluziei
lui Andrews, fără criterii de vârstă,
tipologie facială, etc. şi ancorajul deficitar
în etapa de deschidere sau de închidere a
spaŃiilor, fără sistem de antirotaŃie molară.
EvoluŃia sistemelor de
preprogramare au permis unele modificări
ale aparatului lui Andrews. În 1974,
Ronald Roth propune un sistem de ataşe
programate anterior, adaptate obiectivelor
terapeutice şi prevenirii recidivelor,
modificând valorile angulaŃiilor şi
înclinaŃiilor brackets-lor şi a tubuşoarelor
molare, pentru fiecare tip de mecanică de
tratament (cu sau fără extracŃii de
premolari primi). Creekmore introduce
individualizarea informaŃiei în ataşe după
tiparele morfologice cranio-faciale
(hiperdivergent şi hipodivergent), aducând
în atenŃie analiza Steiner a teleradiografiei
de profil pentru clasificarea lor, ocluzia
optimă instalându-se în cadrul creşterii
scheletale şi funcŃionale. Tehnologia
informatică actuală oferă posibilitatea
realizării virtuale a set-up-urilor modelelor
şi a reconstrucŃiilor scheletale şi faciale
3D, pe baza teleradiografiilor
computerizate (VTO).
Tehnica Straight wire actuală
utilizează conceptul aparatului preangulat,
bazat pe stabilirea ocluziei gnatologice
ideale, în funcŃie de tipologiile faciale.
Talpa bracket-ului trebuie să se adapteze
precis pe fiecare faŃă vestibulară a dintelui,
într-un punct predeterminat (punctul LA),
definit ca centrul dintelui, slot-ul bracket-
ului trebuie să accepte pasiv arcul
 Aparate ortodontice

principal, adaptat formei arcadei - tracŃiuni extraorale (headgear);

pacientului, trebuie să prezinte angulări, - arcuri parŃiale (transpalatinale, lip
torque-uri şi in/on-uri, controlul rotaŃiei bumper);
molare, nefiind necesare îndoiturile de - resorturi auxiliare (coil spring, torque
ordinul I, II şi III pe arcul principal, făcând localizat).
economie de timp. Brackets-i tehnicii Straight wire
Pentru un tratament cu tehnica prezintă toate informaŃiile mişcărilor
Straight wire este necesară stabilirea unui dentare. Baza brackets-lor este plasată la
diagnostic corect şi complet al cazului o anumită distanŃă de slot (off-in set):
clinic. Obiectivul principal al tratamentului
ortodontic este obŃinerea unui rezultat
stabil, fiind în funcŃie de trei factori: 0.7 1.2 0.5 0.5 0.5 0.3 0.5 mm
1 2 3 4 5 6 7
tendinŃa anormală a creşterii faciale, --------------------------------------------------------------
factorii disfuncŃionali şi ocluzia anormală. 1 2 3 4 5 6 7
În tiparul de creştere facială hiperdivergent 1.2 1.2 0.6 0.4 0.4 0.3 0.3 mm
există riscul recidivei, prin creşterea
etajului inferior al feŃei şi deschiderea
ocluziei frontale, iar în tiparul de creştere Slot-ul brackets-lor prezintă diferite
facială hipodivergent există riscul recidivei, grade de angulaŃii mezio-distale (tipping):
prin închiderea ocluziei frontale şi apariŃia
înghesuirii inferioare, astfel împiedicarea 0° 8° 5° 0° 0° 0° 0°
apariŃiei recidivelor se realizează prin 1 2 3 4 5 6 7
contenŃie permanentă. În disfuncŃiile ----------------------------------------------------------
linguale există riscul recidivei, prin 1 2 3 4 5 6 7
deschiderea ocluziei frontale şi apariŃia 0° 0° 5° 0° 0° 5° 5°
overjet-ului pozitiv. Pentru a obŃine o
ocluzie dentară echilibrată, poziŃia fiecărui
Slot-ul brackets-lor prezintă diferite
dinte trebuie să îndeplinească obiectivele
grade de angulaŃii vestibulo-orale (torque):
terapeutice şi să prevină apariŃia forŃelor
meziale molare şi interferenŃele pe părŃile
de balans, acestea fiind realizate prin 22° 14° 7° 0° 0° 0° 0°
înglobarea tuturor mişcărilor intruzie- 1 2 3 4 5 6 7
extruzie, tipping, torque şi antirotaŃie în -------------------------------------------------------------
1 2 3 4 5 6 7
ataşe. 0° 0° 7° 14° 14° 22° 22°

Aparatul fix poliagregat al tehnicii

Straight wire (figura 64) prezintă
următoarele elemente componente:
- inele ortodontice cu tubuşoare şi cârlige
pe molari;
- brackets cu slot orizontal, rotund, cu
dimensiuni de 0.018 inch sau de 0.022
inch, care conŃin toate informaŃiile
mişcărilor dentare, fiind preangulaŃi şi
pretorque-aŃi;
- arc preformat din sârmă torsadată cu
dimensiunea de 0.015 inch;
- arcuri NiTi, rotunde pe secŃiune, cu
dimensiunea de 0.012 inch, 0.014 inch şi
0.016 inch;
- arcuri NiTi, rectangulare pe secŃiune, cu
dimensiunea 0.016 x 0.022 inch şi 0.017
x 0.025 inch;
- elastice de clasa I, de clasa a II-a sau de
clasa a III-a;
Există mai multe tipuri de brackets,
care se aleg după obiectivele
tratamentului şi care prezintă diferenŃe ale
informaŃiei torque-ului:
- brackets Andrews – torque al incisivilor
centrali de 7°, al incisivilor laterali de 3°,
al caninilor de -7° şi al premolarilor de -
7°;
- brackets Ricketts – torque al incisivilor
centrali de 22°, al incisivilor laterali de
14°, al caninilor de 7°;
- brackets Root – torque al incisivilor
centrali de 14°, al incisivilor laterali de
7°, al caninilor de 0°, şi al premolarilor
de -7°;
- brackets Root – torque al centrali de 12°;
al incisivilor laterali de 8°, al caninilor de
-2°, şi al premolarilor de -7°.

318
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
Arcul preformat din sârmă
torsadată cu dimensiunea de 0.015 inch
se foloseşte în primele etape de
tratamente şi are rolul de aliniere şi
nivelare a dinŃilor, datorită proprietăŃii de
elasticitate, dar fricŃiunea cu ataşele este
mare.
Arcurile preformate NiTi, rotunde
pe secŃiune, cu dimensiunea de 0.012
inch, 0.014 inch şi 0.016 inch, se folosesc
în primele etape de tratament şi au rolul
de aliniere şi nivelare a dinŃilor, iar
fricŃiunea cu ataşele este mică.
Arcurile NiTi, rectangulare pe
secŃiune, cu dimensiunea 0.016 x 0.022
inch şi 0.017 x 0.025 inch, se folosesc în
etapele de finisare, iar fricŃiunea cu
ataşele este minimă.
Arcurile NiTi, cu memoria formei,
prezintă o fricŃiune minimă cu ataşele,
care permit închiderea spaŃiilor cu catene
elastice.
De asemenea, sunt rezistente la
deformări şi la forŃele ocluzale, dar nu
permit îndoiturile pe arc, pentru că scad
rezistenŃa mecanică şi controlul
tridimensional al dinŃilor.
Singurele angulaŃii permise sunt
cele de ordinul II, pentru a închide ocluzia
deschisă şi angulări de ordinul I de
închidere a zonei distale, pentru
vestibularizarea molară.
De regulă, se preferă
repoziŃionarea brackets-lor, decât
îndoiturile pe arc.
În cazul în care sunt necesare
îndoiturile sau buclele pe arc, se utilizează
arcuri din oŃel inoxidabil, dar, astfel, se
prelungeşte tratamentul.
Inelele elastice cu dimensiuni mai
mari (power chain) se fixează pe bucle,
brackets, butoni, cârlige (boll hook),
pinteni (power pin) sau ligaturi din oŃel
inoxidabil (Kobayashi hook). Se realizează
tracŃiunilor elastice de clasa I, clasa a II-a,
clasa a III-a sau combinate.
Pentru scurtarea timpului de
tratament cu aparat fix poliagregat de tip
Straight wire, malocluziile de clasa a II-a şi
a III-a scheletală trebuie transformate în
malocluzii clasa I scheletală, cu ajutorul
aparatelor funcŃionale.
După faza funcŃională a Avantajele tratamentului tehnicii
tratamentului ortodontic, se fac extracŃiile
terapeutice ortodontice, dacă sunt
319
necesare şi la scurt timp, se aplică
sistemul fix poliagregat, pentru a preveni
formarea barierelor prin proliferarea
Ńesuturilor moi şi a creşterii rezistenŃei
corticalei osoase prin micşorarea alveolei.
Etapele tratamentului tehnicii
Straight wire sunt următoarele: faza de
nivelare, faza de aliniere, faza de
închidere, faza de finisare, faza de
extrafinisare şi faza de contenŃie.
În faza de nivelare a dinŃilor, toate
marginile incizale şi suprafeŃele ocluzale
sunt aduse la acelaşi nivel şi se realizează
distalizarea caninilor în spaŃiile de
extracŃie, cu ajutorul arcurilor NiTi subŃiri,
rotunde pe secŃiune, cu dimensiunea de
0.012 inch, 0.014 inch sau cu arcuri din
sârmă torsadată cu dimensiunea de 0.015
inch.
În faza de aliniere a dinŃilor se
corectează toate rotaŃiile şi înclinările
dentare, cu ajutorul arcurilor NiTi rotunde
pe secŃiune cu dimensiunea de 0.016 inch.
Primele două faze se realizează
simultan, datorită sistemului informaŃiilor
ataşelor.
În faza de închidere, se nivelează
curba Spee şi se închid toate spaŃiile,
inclusiv diastema interincisivă, cu ajutorul
arcurilor NiTi rectangulare pe secŃiune cu
dimensiunea de 0.016 x 0.022 inch şi
catene elastice sau resorturi auxiliare.
În faza de finisare se obŃine o
articulare optimă a dinŃilor în ocluzie, cu
ajutorul arcurilor NiTi rectangulare pe
secŃiune cu dimensiunea de 0.017 x 0.025
inch. În faza de extrafinisare, necesară
numai în cazurile speciale, se fac ultimele
finisări ale ocluziei dentare, cu ajutorul
arcurilor NiTi rectangulare pe secŃiune cu
dimensiunea de 0.017 x 0.025 inch şi cu
arcuri auxiliare (de redresare, de rotaŃie
sau torque) sau cu arcuri de dimensiuni
mai mari, pentru a reduce fricŃiunea dintre
brackets şi arc şi pentru a opri mişcările
dentare.
În tehnica Straight wire toate fazele
tratamentului ortodontic încep simultan, cu
minim de efort şi timp. ContenŃia poate fi
temporară sau permanentă.
Straight wire sunt următoarele:
 Aparate ortodontice
- brackets-i prezintă toate informaŃiile
încorporate pentru deplasarea dentară;
- brackets-i canini prezintă şi un slot
vertical, care permite ataşarea de
auxiliare (Kobayashi-hook, power-pin);
- permite utilizarea şi altor tipuri de
brackets (Andrews, Ricketts, Root);
- arcul principal prezintă proprietăŃi
speciale (memoria formei,
superelasticitatea);
- arcul principal prezintă forma arcadei
dentare;
320
- arcul principal prezintă un raportul
sarcină/flexiune scăzut şi confort pentru
pacientul, pentru că nu conŃine bucle;
- prezintă o fricŃiune minimă între brackets
şi arcul principal;
- realizează controlul tridimensional al
mişcării dinŃilor şi a forŃelor parazitare.
Dezavantajele tratamentului
tehnicii Straight wire sunt următoarele:
- preŃul de cost al brackets-lor este mai
ridicat;
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
- standardizarea informaŃiilor mişcării
dentare;
- tratamentul trebuie individualizat în
cadrul fazelor de tratament;
- prezenŃa forŃelor parazitare (torque
vestibulo-coronar incisiv, migrarea
mezială molară, intruzia molară
superioară, extruzia incisivă superioară).
- arcul principal cu memoria formei nu
permite îndoiturile pe arc (singurele
permise sunt îndoiturile de ordinul I
pentru închiderea spaŃiului de extracŃie şi
de ordinul II pentru închiderea ocluziei
dentare).
Tehnica linguală a fost introdusă
de Craven Kurtz în 1973 şi utilizează
brackets plasaŃi pe feŃele palatinale şi
linguale ale dinŃilor.
La început, Kurtz a folosit brackets
destinaŃi feŃei vestibulare, care au
prezentat numeroase dificultăŃi în colaj,
pentru că nu erau adaptaŃi feŃelor orale ale
dinŃilor, aveau accesibilitate redusă, iar
inserŃia arcului era dificilă.
În 1984, firma Ormco, cu ajutorul
unui aparat numit Targ, a permis
optimizarea brackets-lor, mai puŃin
voluminoşi, care reduceau depunerea de
tartru dentar şi decolările frecvente.
Ulterior, s-a observat dificultatea realizării
îndoiturilor pe arc pentru alinierea
punctelor de contact ale dinŃilor.
În 1999, Dirk Wiechmann a utilizat
un robot pentru conformarea arcurilor
tehnicii linguale şi a propus ataşe mai
confortabile pentru pacient şi mai
rezistente la decolare.
În 2002, Dirk Wiechmann şi firma
Top System au fabricat un alt ataş mai mic
şi mult mai precis pentru morfologia feŃelor
orale ale dinŃilor, fiind denumită tehnica
Incognito®.
Tehnica linguală adoptă principiile
de tratament ale tehnicilor Edgewise şi
Begg şi prezintă principalul avantaj că
oferă o estetică naturală a dinŃilor.
Aparatul fix poliagregat al tehnicii
linguale (figura 65) prezintă următoarele
elemente componente:
- ataş Ribbonwise (Ribon VH) cu slot
vertical, în sectorul anterior al arcadei
dentare, pentru corectarea rotaŃiilor şi
321
ameliorarea controlului torque-ului, fiind
utilizaŃi în 90% din cazuri;
- ataş Ribbonwise (Ribon VH) cu slot
orizontal, în sectoarele posterioare ale
arcadei dentare, pentru controlul tipping-
ului, mai ales în cazurile cu extracŃie
terapeutică ortodontică;
- ataş Edgewise (Edge), cu formă clasică,
utilizaŃi numai în trei tipuri de malocluzii:
la mandibulă – în expansiune sagitală a
arcadei mandibulare, la mandibulă – cu
extracŃia unui incisiv mandibular sau la
maxilar – în clasa II/1 severă;
• în expansiunea sagitală a arcadei
mandibulare – ataşe Edgewise şi arcuri
de tip Edgewise, cu stopuri de avansare,
deflectaŃi în direcŃia planşeului oral, lungi
cât faŃa orală a dinŃilor;
• în expansiunea sagitală a arcadei
mandibulare – ataşe Edgewise şi arcuri
de tip Ribbonwise, cu stopuri de
avansare, cu curburi orizontale spre
limbă, neconfortabile pentru pacient;
• în extracŃia unui incisiv mandibular –
ataşe Edgewise şi arcuri de tip
Edgewise, pentru controlul tipping-ului şi
al torque-ului, destinate închiderii
spaŃiului la mandibulă;
• la maxilar, în clasa II/1 severă, cu
overjet accentuat – ataşe Edgewise cu
platouri pentru canini, pentru controlul
ocluzal, până la faza de retracŃie;
- ataş în formă de onlay, pentru cazurile
speciale de molari puŃin evoluaŃi sau
mezio-versaŃi;
- primele arcuri de nivelare în cazurile fără
extracŃie – arc Copper-NiTi®, rotund pe
secŃiune, cu dimensiuni de 0.016 inch,
apoi arc rectangular pe secŃiune, cu
dimensiuni de 0.016 x 0.022 inch;
- al treilea arc în cazurile fără extracŃie –
arc din oŃel inoxidabil, rectangular pe
secŃiune, cu dimensiuni de 0.016 x 0.022
inch sau 0.016 x 0.024 inch, pentru
mecanica de glisare, arcul având stopuri
de avansare;
- primul arc de nivelare în cazurile cu
extracŃie – arc Copper-NiTi®, rectangular
pe secŃiune, cu dimensiuni de 0.016 x
0.022 inch, pentru alinierea incisivă prin
distalizarea canină;
- al doilea arc în cazurile cu extracŃie – arc
TMA, rectangular pe secŃiune, cu
dimensiuni de 0.016 x 0.022 inch sau
 Aparate ortodontice
0.016 x 0.024 inch, pentru mecanica de
glisare şi corecŃii de ordinul I, arcul fiind
drept în sectoarele laterale;
- al treilea (patrulea) arc de finisare de
TMA, rectangular pe secŃiune, cu
dimensiuni de 0.0175 x 0.175 inch,
pentru corecŃiile de ordinul I şi ordinul II
şi cu dimensiuni de 0.0182 x 0.0182 inch
pentru corecŃiile torque-ului;
Fazele de lucru necesare fabricării
elementelor componente ale tehnicii
linguale constau în: alegerea ataşelor şi a
arcurilor în funcŃie de malocluzie, alegerea
gutierei de transfer, realizarea set-up-ului,
realizarea bazei şi a corpului ataşelor,
precolarea ataşelor, colarea indirectă a
ataşelor, realizarea şi inserŃia arcurilor.
După efectuarea detartrajului, se
realizează amprenta bimaxilară cu silicon
şi folie de plastic, poziŃionată peste
materialul de amprentă. Se mai poate
utiliza tehnica wash, care contă în
322
- elastice intermaxilare antero-posterioare,
elastice verticale şi elastice criss cross.
Fazele tehnicii linguale constau în:
realizarea extracŃiilor, dacă sunt necesare,
stripping, repoziŃionarea incisivilor,
mecanica de clasa a II-a, etc.
realizarea unei portamprente individuale
cu silicon, în doi timpi.
Pe modelele din ghips se
confecŃionează gutiera de transfer din
silicon dur din Lutesil, care are o precizie
şi o utilizare uşoară, opacitatea sa fiind
contraindică în colajul fotopolimerizabil. Se
mai poate utiliza asocierea unei gutiere
moale din Biplast de 1,5 mm, care permite
inserŃia uşoară datorită supleŃei
materialului şi a unei gutiere rigide din
Duran de 0,75 mm şi ulterior, colajul
fotopolimerizabil al ataşelor. Gutiera de
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
transfer este necesară pentru colajul
indirect al ataşelor pe feŃele orale ale
dinŃilor.
Alt doilea rând de modelele din
ghips sunt montate în articulator, după
ceara de ocluzie şi se realizează set-up-ul
în laborator, respectând cele şase chei a
lui Andrews.
Există trei sisteme pentru
procedurile de laborator: Class System
(customized lingual appliance set-up
service), care nu se mai utilizează, Best
System (Fillion) cu ansamblul Targ 2 şi
Top System (Wiechmann).
Set-up-ul este scanat 3D şi devine
set-up virtual, pe care se determină planul
orizontal al slot-urilor ataşelor. Apoi, pe
set-up-ul virtual, se concepe baza fiecărui
ataş, de 0,5 mm grosime, adaptată şi
finisată la margini, pentru a limita
depunerea de placă bacteriană şi fără să
producă interferenŃe cu arcada
antagonistă. Baza ataşelor se mai poate
realiza şi sub forma unei atele pentru trei
dinŃi, care conŃine un singur corp de ataş
pe un dinte. Apoi, pe set-up-ul virtual, se
concepe corpul fiecărui ataş, care prezintă
o inserŃie verticală sau orizontală, fină, cu
dimensiunea de 0.018 x 0.025 inch.
Corpurile ataşelor sunt plasate pe bazele
ataşelor după planul orizontal
predeterminat pe set-up şi prezintă
informaŃii de ordinul I. De asemenea,
corpurile ataşelor pot conŃine platouri în
sectorul anterior, croşete pe tubuşoarele
molarilor secunzi, tubuşoare pentru
inserŃie facilă sau tubuşoare lungi.
Ataşele virtuale devin ataşe reale,
cu ajutorul unei maşini, Rapid Prototyping,
apoi, sunt sablate cu oxid de aluminiu şi
sunt precolate pe dinŃi, cu compozite de tip
două faze, pentru perfectarea adaptării lor
pe dinŃi. Apoi, ataşele sunt colate indirect
pe dinŃi, cu ajutorul gutierei de transfer.
SuprafaŃa dentară este pregătită ca
în orice colaj de ataş (izolare, uscare,
aspirare de salivă, gravaj acid) şi se
utilizează materiale chemopolimerizabile,
în cazul folosirii gutierei opace sau
materiale fotopolimerizabile, în cazul
folosirii gutierei duble transparente.
Arcurile sunt conformate cu ajutorul
unui robot (Orthomate System), care
deŃine informaŃiile poziŃiilor ataşelor de pe
set-up. Se realizează îndoiturile arcurilor
323
Cooper-NiTi®, oŃel inoxidabil şi TMA şi se
incorporează corecŃiile de ordinul II şi III.
În cazurile fără extracŃie, toate
arcurile prezintă corecŃii de ordinul I.
Primul arc Copper-NiTi®, rotund pe
secŃiune, cu dimensiuni de 0.016 inch este
inserat în ataşe şi ligaturat dublu, over-tie
sau German over-tie, în sectorul anterior şi
ligaturat simplu în sectoarele posterioare.
Al doilea arc Copper-NiTi®,
rectangular pe secŃiune, cu dimensiuni de
0.016 x 0.022 inch este inserat în ataşe şi
ligaturat la fel.
Al treilea arc din oŃel inoxidabil,
rectangular pe secŃiune, cu dimensiuni de
0.016 x 0.022 inch este inserat în ataşe,
ligaturat cu ligaturi metalice numai pe dinŃii
pe care se aplică elasticele intermaxilare.
Ultimul arc TMA, rectangular pe
secŃiune, cu dimensiuni de 0.0175 x
0.0175 inch pentru finisarea corecŃiilor de
ordinul II şi de 0.0182 x 0.0182 inch pentru
finisarea corecŃiilor de ordinul III, este
inserat în ataşe şi ligaturat cu ligaturi
elastomerice, duble în sectorul anterior şi
simple în sectoarele posterioare.
În cazurile cu extracŃie de
premolari primi, primul arc Copper-NiTi®,
rectangular pe secŃiune, cu dimensiuni de
0.016 x 0.022 inch este inserat în ataşe şi
ligaturat dublu, over-tie sau German over-
tie, în sectorul anterior şi ligaturat simplu
în sectoarele posterioare. Arcul este drept
şi nu prezintă îndoituri de ordinul I, pentru
a putea realiza decompensaŃia canină,
care facilitează alinierea incisivă.
Al doilea arc din oŃel inoxidabil,
rectangular pe secŃiune, cu dimensiuni de
0.016 x 0.022 inch pentru mandibulă şi de
0.016 x 0.024 inch pentru maxilar, prezintă
un extra-torque de 10° la caninii maxilari şi
este drept în sectoarele laterale, pentru a
permite retracŃia canină prin glisare pe arc.
La arcada maxilară, se face o ligatură în
"8" plasată pe sub arc, de la canin la
canin, iar pentru incisivii centrali ligaturile
metalice sunt simple, pentru incisivii
laterali ligaturile elastomerice sunt duble,
pentru canini ligaturile metalice sunt duble,
iar pentru molarii primi ligaturile metalice
sunt simple. La arcada mandibulară, se
face o ligatură în "8" plasată în sectorul
anterior, iar pentru canini ligaturile
 Aparate ortodontice
metalice sunt duble şi pentru molarii primi
ligaturile metalice sunt simple.
Al treilea arc TMA, rectangular pe
secŃiune, cu dimensiuni de 0.0175 x
0.0175 inch pentru finisarea corecŃiilor de
ordinul II şi de 0.0182 x 0.0182 inch pentru
finisarea corecŃiilor de ordinul III este
inserat în ataşe, prezintă îndoituri de
ordinul I şi ligaturi elastomerice duble, în
sectorul anterior şi ligaturi simple în
sectoarele posterioare.
Elasticele intermaxilare sunt
utilizate pe arcul din oŃel inoxidabil,
aplicate pe faŃa orală a dinŃilor sau pe faŃa
vestibulară a dinŃilor, printr-un buton
transparent, pentru confortul lingual:
- elastice antero-posterioare – de la canin
la molarul secund, de 3/16 inch şi 3,5 oz;
- elastice verticale de ⅛ inch şi 3,5 oz;
- elastice criss cross de 3/16 inch şi de 3,5
oz.
Avantajele tratamentului tehnicii
linguale sunt următoarele:
- redă estetica naturală a dinŃilor;
- permite vizualizarea obiectivelor
tratamentului ortodontic prin utilizarea
set-up-ului;
- conceperea şi fabricarea elementelor
componente ale aparatului se realizează
prin asistare pe calculator;
- fabricarea ataşelor se face după
anatomia dinŃilor;
- conformarea precisă a arcurilor este
adaptată fiecărei situaŃii clinice;
- permite mecanica glisării dinŃilor pe arc;
- are un control riguros al mişcărilor
dentare;
- permite fabricarea ataşelor individualizat
pentru fiecare pacient;
- construcŃia aparatului se realizează după
fiecare tip de malocluzie;
- este agreată de adulŃi;
- nu necesită un ancoraj maxim;
- nu se utilizează forŃe extraorale pentru
menŃinerea ancorajului.
Dezavantajele tratamentului
tehnicii linguale sunt următoarele:
- ataşele ocupă din spaŃiul limbii şi sunt
inconfortabile pentru pacient;
- ataşele produc iritaŃii linguale, dificultăŃi
în masticaŃie şi în fonaŃie;
324
- ataşele se decolează frecvent, iar
recolarea este dificilă;
- are un preŃ de cost crescut;
- necesită adaptări complexe ale ataşelor
şi modelări complexe ale arcurilor;
- necesită instrumentar special;
- utilizează software superioare;
- finisarea este dificilă de obŃinut.
APARALE EXTRAORALE
Aparatele extraorale numite şi
aparate ortopedice sunt dispozitive active,
care prezintă sisteme de ancorare şi
elemente care generează forŃe ortopedice
necesare schimbării creşterii maxilarelor şi
forŃe ortodontice necesare mişcării
dentare.
Caracteristicile comune ale
aparatelor extraorale sunt următoarele:
- produc efecte ortopedice şi ortodontice;
- produc schimbări maxime scheletale
cranio-faciale;
- produc mişcări dentare minime;
- utilizează forŃe puternice între 400 -
3000g;
- forŃele acŃionează 12 - 14 ore pe zi;
- forŃele declanşate sunt intermitente;
- au efect maxim în perioada de creştere
(la începutul puseului de pubertate);
- utilizează ca zonă de sprijin regiunea
extraorală;
- sunt prefabricate.
IndicaŃiile clinice ale aparatelor
extraorale sunt următoarele:
- suplimentează ancorajul în tratamentului
ortodontic prin tehnici fixe poliagregate;
- în tratamentul activ al anomaliile dento-
maxilare scheletale;
- inhibă sau stimulează creşterea
maxilarelor;
- înclină planul de ocluzie;
- modifică direcŃia de creştere facială;
- modifică tiparul de rotaŃie mandibulară;
- corectează poziŃiile molarilor primi
superiori;
- în ingresia sau extruzia molarilor primi
superiori;
- în distalizări sau mezializări dentare;
- previne migrările dentare.
Dezavantajele aparatelor
extraorale sunt următoarele:
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
- produc riscuri pentru implantarea dinŃilor;
- intensitatea forŃelor este mare;
- apar forŃe secundare nedorite;
- sunt inestetice;
- pot apare recidivele.
Clasificarea aparatelor extraorale
se realizează după mai multe criterii:
După felul tracŃiunilor:
- postero-anterioare;
- antero-posterioare.
După construcŃia aparatelor:
- headgear;
- masca facială;
- bărbiŃa şi capelina.
Elemente componente
Principalele elementele
componente ale aparatelor extraorale sunt
reprezentate de sistemul de ancoraj (zona
de sprijin) din regiunea cranio-facială,
elementul declanşator al forŃei realizat prin
benzi elastice sau inele elastice şi sistemul
de aplicare al forŃei la nivelul arcadei
dentare (arcul facial). În funcŃie de tipul
aparatului, elementele componente
prezintă particularităŃi, în funcŃie de
construcŃia lor.
Tipuri de aparate extraorale
Aparatele extraorale clasice sunt
reprezentate de headgear, masca facială
şi bărbiŃa şi capelina, care se deosebesc
prin locul aplicării elementul declanşator al
forŃei, sistemul de ancoraj şi direcŃia
tracŃiunilor.
Headgear-ul este un aparat
extraoral cu tracŃiune antero-posterioară,
fiind asociat la un aparat intraoral mobil
sau fix. Se utilizează în timpul perioadei de
creştere, pentru intercepŃia sau corectarea
malocluziilor scheletale, distalizarea
maxilarului sau a dinŃilor maxilari, ca şi
pentru controlul ancorajului din tehnicile
fixe poliagregate.
Elementele componente ale
headgear-ului sunt reprezentate de
sistemul de ancoraj, sistemul de aplicare
al forŃei (arcul facial sau J-hooks) şi
elementul declanşator al forŃe.
325
Sistemul de ancoraj poate fi
cervical, cranian sau combinat şi poate fi
realizat printr-o capelină formată din două
benzi textile pericraniene sau o bandă
cervicală.
Sistemul de aplicare al forŃei este
format din arcul facial format dintr-un un
arc extern, un arc intern şi o joncŃiune
dintre cele două arcuri. Arcul facial este
metalic şi transmite forŃele extraorale la
nivelul dinŃilor posteriori.
Arcul facial extern este realizat din
sârmă rotundă pe secŃiune, cu diametrul
între 1,5 - 1,8 mm şi se întinde orizontal,
paralel cu tegumentele feŃei, păstrând o
anumită distanŃă faŃă de acestea. Arcul
facial extern prezintă două prelungiri
extraorale (braŃe), care pot fi scurte (mai
scurte decât braŃele arcul intern), medii
(egale cu braŃele arcul intern) şi lungi (mai
lungi decât braŃele arcul intern).
ExtremităŃile braŃelor sunt îndoite sub
formă de cârlige, de care se prind
elasticele de tracŃiune sau arcurile
spiralate, făcându-se legătura cu capelina.
BraŃele arcului facial extern prezintă
diferite angulaŃii faŃă de arcul intern, fiind
la acelaşi nivel orizontal cu arcul intern,
sub nivelul orizontal al arcului intern sau
deasupra nivelului orizontal al arcului
intern.
Arcul facial intern este realizat din
sârmă din oŃel inoxidabil, cu diametrul
între 1,25 - 1,5 mm şi se întinde orizontal,
paralel cu arcada dentară laterală,
păstrând o anumită distanŃă faŃă de
acestea (3 - 4 mm faŃă de dinŃii laterali; 5 -
8 mm faŃă de dinŃii frontali). Arcul facial
intern este fixat în tubuşoarele orizontale
speciale forŃelor extraorale ale inelelor
molarilor primi permanenŃi. Arcul este
prevăzut cu stopuri meziale la nivelul
tubuşoarelor, pentru a preveni alunecarea
în tubuşoare. Pentru a preveni tendinŃa de
ocluzie inversă bilaterală (prin blocarea
creşterii maxilare), arcul intern trebuie să
fie în expansiune cu 2 mm de fiecare parte
şi introdus în tubuşoare cu o uşoară
presiune (se va obŃine o uşoară
expansiune maxilară). Când se aplică forŃe
elastice pe arcul facial intern, acesta face
o deformare elastică şi poate determina
iritaŃia buzei prin contactul direct cu arcului
intern. Astfel, trebuie modificată poziŃia
 Aparate ortodontice
arcului intern, în funcŃie de intensitatea
forŃei elastice aplicate.
JoncŃiunea dintre cele două arcuri
este rigidă şi plasată median, solidarizând
arcul exterior de cel interior.
Sistemul declanşator al forŃei este
reprezentat din arcuri, benzi elastice, inele
sau alte materiale elastice. Acestea se
aplică bilateral şi leagă arcul facial de
sistemul de ancoraj.
Biomecanica forŃelor. Efectele
diferite ale headgear-ului depind de mai
mulŃi parametri:
- lungimea braŃelor arcului facial extern –
lungi, medii şi scurte;
- poziŃia braŃelor arcului facial extern –
înaltă, medie şi joasă;
- direcŃia de tracŃiune – înaltă sau
occipitală, joasă sau cervicală şi medie
sau orizontală.
DirecŃionarea forŃelor se referă la
direcŃia liniei forŃei aplicate între cârligele
arcului facial extern şi dispozitivul de
sprijin extraoral. Această direcŃie va
determina diferite efecte asupra molarilor
primi permanenŃi superiori pe care se
aplică arcul facial intern, fiind în funcŃie de
înclinarea şi de distanŃa liniei forŃei faŃă de
centrul de rezistenŃă al molarilor primi
permanenŃi superiori.
Tipul de mişcare dentară se obŃine
prin modificarea punctului posterior (tipul
de tracŃiune – cervicală, occipitală sau
combinată) şi a punctului anterior
(lungimea şi unghiul braŃului extern), care
vor determina direcŃia forŃei.
DirecŃia forŃei se analizează după
descompunerea forŃei prin centrul de
rezistenŃă al molarilor primi permanenŃi
superiori, în sens sagital, vertical şi
transversal.
Mecanica mişcărilor molare în sens
sagital depinde de distanŃa dintre direcŃia
forŃei şi centrul de rezistenŃă molară
(lungimea braŃelor arcului facial extern) şi
de înclinarea direcŃiei forŃei (angulaŃia
braŃelor arcului facial extern faŃă de arcul
facial intern).
DirecŃia forŃei se află prin unirea
punctului de aplicare al tracŃiunii extraorale
craniene cu punctul de aplicare a tracŃiunii
pe arcului facial extern. Dacă forŃa aplicată
se descompune după un paralelogram, se
află cantitatea componentei orizontale şi
326
verticale, care depinde direct de înclinarea
tracŃiunii. Dacă direcŃia forŃei nu trece prin
centrul de rezistenŃă molară, apare o
componentă de rotaŃie corono-mezială sau
corono-distală molară.
Mecanica mişcărilor molare în sens
vertical va produce intruzia sau extruzia
molară.
ForŃa extraorală cu tracŃiune înaltă
(occipitală) şi cu braŃe lungi şi înalte ale
arcului facial extern se descompune prin
centrul de rezistenŃă al molarului prim
permanent superior, determinând un
moment reacŃional, în sens antiorar şi
produce disto-versia şi ingresia molară,
disto-versia fiind mai marcantă.
ForŃa extraorală cu tracŃiune înaltă
(occipitală) şi cu braŃe lungi şi joase ale
arcului facial extern se descompune prin
centrul de rezistenŃă al molarului prim
permanent superior, determinând un
moment reacŃional, în sens orar şi produce
disto-versia şi ingresia molară, ingresia
fiind mai marcantă.
ForŃa extraorală cu tracŃiune înaltă
(occipitală) şi cu braŃe scurte şi înalte ale
arcului facial extern se descompune prin
centrul de rezistenŃă al molarului prim
permanent superior, determinând un
moment reacŃional, în sens antiorar şi
produce disto-versia şi ingresia molară,
disto-versia fiind mai marcantă.
ForŃa extraorală cu tracŃiune înaltă
(occipitală) şi cu braŃe scurte şi joase ale
arcului facial extern se descompune prin
centrul de rezistenŃă al molarului prim
permanent superior, determinând un
moment reacŃional, în sens orar şi produce
în egală măsură, disto-versia şi ingresia
molară.
ForŃa extraorală cu tracŃiune joasă
(cervicală) şi cu braŃe lungi şi înalte ale
arcului facial extern se descompune prin
centrul de rezistenŃă al molarului prim
permanent superior, determinând un
moment reacŃional, în sens antiorar şi
produce disto-versia şi egresia molară,
disto-versia fiind mai marcantă.
ForŃa extraorală cu tracŃiune joasă
(cervicală) şi cu braŃe lungi şi joase ale
arcului facial extern se descompune prin
centrul de rezistenŃă al molarului prim
permanent superior, determinând un
moment reacŃional, în sens orar şi produce
disto-versia şi o moderată egresie molară.
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
ForŃa extraorală cu tracŃiune joasă
(cervicală) şi cu braŃe scurte şi înalte ale
arcului facial extern se descompune prin
centrul de rezistenŃă al molarului prim
permanent superior, şi produce disto-
versia şi ingresia molară, disto-versia fiind
mai marcantă, fără moment reacŃional.
ForŃa extraorală cu tracŃiune joasă
(cervicală) şi cu braŃe scurte şi joase ale
arcului facial extern se descompune prin
centrul de rezistenŃă al molarului prim
permanent superior, determinând un
moment reacŃional, în sens orar şi produce
disto-versia şi o moderată ingresie molară.
Mecanica mişcărilor molare în sens
transversal va produce expansiunea sau
contracŃia arcului facial intern.
Punctul de aplicare al arcului facial
intern se află în tubuşoarele molare
rotunde, destinate forŃelor extraorale.
Astfel, va apare fie un torque molar
corono-vestibular (în cazul expansiunii
arcului facial intern), fie un torque molar
corono-palatinal (în cazul contracŃie
arcului facial intern). Anihilarea acestei
reacŃii nedorite se face prin arcul principal
rectangular (efect parŃial obŃinut). DirecŃia
forŃei reprezintă distanŃa faŃă de centrul de
rezistenŃă molară şi ½ din grosimea
coroanei molare. Astfel, va apare o
tendinŃă de înclinare molară (torque
corono-vestibular) pentru mişcarea de
intruzie molară, iar pentru mişcarea de
extruzie molară, o altă tendinŃă de
înclinare molară (torque corono-palatinal).
Cel mai eficient mijloc de anihilare al
acestor mişcări nedorite este aplicarea
unui arc transpalatinal de tip Goshgarian.
ForŃa extraorală cu tracŃiune înaltă
(occipitală) se descompune prin centrul de
rezistenŃă al molarului prim permanent
superior, determinând un moment
reacŃional şi produce o forŃă de ingresie, la
distanŃă de centrul de rezistenŃă molară şi
provoacă o basculare radiculo-palatinală
molară, care trebuie controlată pentru a
evita apariŃia interferenŃelor ocluzale.
ForŃa extraorală cu tracŃiune joasă
(cervicală) se descompune prin centrul de
rezistenŃă al molarului prim permanent
superior, determinând un moment
reacŃional şi produce o forŃă de egresie, la
distanŃă de centrul de rezistenŃă molară şi
provoacă o basculare radiculo-vestibulară
molară, care poate fi contrabalansată de
327
un arc segmentar (arc transpalatinal) sau
de arcul principal rectangular cu torque
radiculo-palatinal.
Controlul forŃei declanşatoare.
Sistemul Compliance Science este format
dintr-un instrument de citire al datelor,
conectat la un computer, dotat cu
programe speciale de procesare şi un
dispozitiv adaptat la sistemul headgear,
asemănător cu un cronometru, pentru
citirea datelor de către un senzor.
Legătura dintre instrumentul de citire şi
calculator se realizează prin radiaŃii
infraroşii, prin sisteme asemănătoare celei
dintr-o telecomandă TV. Cu ajutorul
acestui sistem, se evaluează durata şi
frecvenŃa sesiunilor de lucru de la nivelul
forŃelor aplicate, într-un interval de timp.
Astfel, se poate stabili gradul de cooperare
al pacientului şi eficienŃa terapeutică a
headgear-ului.
Clasificare. După localizarea
sistemului de ancoraj, headgear-ul poate fi
cervical, occipital sau combinat (figura 66).
A. Headgear-ul cervical este
indicat în tratamentul malocluziei clasei a
II-a Angle cu ocluzie adâncă, tipar de
creştere facială orizontală, mezio-versie
molară (angulaŃie caudală) sau disto-
versie molară (angulaŃie cranială) şi este
contraindicat în ocluzia deschisă, tipar de
creştere facială verticală şi supraocluzie
frontală minimă.
Sistemul de ancoraj este situat la
nivel cervical (bandă), iar arcul facial
prezintă braŃe lungi şi înalte (straight-pull
headgear) sau braŃe lungi şi joase (low-
pull headgear). ForŃele extraorale sunt
direcŃionate sub planului de ocluzie – braŃe
cu angulaŃie caudală de 15º (low-pull
headgear) sau deasupra planului de
ocluzie – braŃe cu angulaŃie craniană între
15 - 20º (straight-pull headgear).
Headgear-ul cervical prezintă
următoarele acŃiuni ortopedice şi
ortodontice: blochează creşterea sagitală
a maxilarului, stimulează creşterea
verticală a maxilarului (low-pull headgear),
generează disto-versia, egresia molară şi
rotaŃie posterioară a mandibulei (braŃe
lungi) şi generează disto-versia şi intruzia
molarilor superiori (braŃe scurte).
 Aparate ortodontice
Centrul de rezistenŃă maxilară este
fix, punctul de sprijin cranian este fix, dar
arcul facial extern poate fi modificat prin
lungimea braŃelor şi valoarea unghiului
dintre arcul extern şi intern, pentru a
obŃine efecte ortodontice diferite asupra
molarilor primi permanenŃi superiori.
Când linia de acŃiune a forŃei trece
sub centrul de rezistenŃă al molarului prim
permanent superior, produce un efect de
distalizare, prin disto-versie coronară
molară.
Când linia de acŃiune a forŃei trece
prin centrul de rezistenŃă al molarului prim
permanent superior, produce un efect de
translaŃie distală molară.
Când linia de acŃiune a forŃei trece
deasupra centrul de rezistenŃă al molarului
prim permanent superior, produce un efect
de distalizare, prin disto-versie radiculară
molară.
B. Headgear-ul occipital este
indicat în tratamentul malocluziei clasei a
II-a Angle cu ocluzie deschisă, tipar de
creştere facială verticală, supraocluzie
frontală minimă şi este contraindicat în
ocluzia adâncă şi tipar de creştere facială
orizontală.
Sistemul de ancoraj este situat la
nivel cranian (benzi sau capelină), iar arcul
facial prezintă braŃe lungi şi înalte sau
joase (vertical-pull headgear) sau braŃe
scurte şi înalte sau joase (high-pull
headgear). ForŃele extraorale sunt
direcŃionate deasupra planului de ocluzie –
braŃe cu angulaŃie de 35º sau prin centrul
de rezistenŃă maxilară.
Headgear-ul occipital prezintă
următoarele acŃiuni ortopedice şi
ortodontice: blochează creşterea sagitală
şi verticală a maxilarului, generează
distalizarea prin translaŃie şi intruzia
molarilor superiori.
Centrul de rezistenŃă al maxilarului
se află deasupra rădăcinilor premolarilor
superiori, iar teoretic, stimularea verticală
a maxilarului necesită o forŃă care să
treacă sub centrul de rezistenŃă al
maxilarului, iar blocarea dezvoltării
verticale a maxilarului necesită o forŃă care
să treacă deasupra centrului de rezistenŃă
al maxilarului. Practic, pentru blocarea
dezvoltării verticale a maxilarului, forŃa
antero-posterioară trebuie să fie
328
direcŃionată deasupra dinŃilor superiori şi
să treacă prin centrul de rezistenŃă al
molarilor primi permanenŃi superiori.
Centrul de rezistenŃă maxilară este
fix, punctul de sprijin cranian este fix, dar
arcul facial extern poate fi modificat prin
lungimea braŃelor şi valoarea unghiului
dintre arcul extern şi intern, pentru ca linia
de acŃiune a forŃei să treacă prin centrul de
rezistenŃă al molarilor primi permanenŃi
superiori şi pentru a obŃine un efect de
distalizare molară prin translaŃie. Acest
efect de obŃine prin utilizarea unui arc
extern cu braŃe scurte şi joase (high-pull
headgear), arc extern cu braŃe lungi şi
poziŃie medie sau arc extern cu braŃe mai
lungi şi înalte (vertical-pull headgear).
Când linia de acŃiune a forŃei trece
sub centrul de rezistenŃă al molarului prim
permanent superior, produce un efect de
distalizare, prin disto-versie coronară
molară.
Când linia de acŃiune a forŃei trece
prin centrul de rezistenŃă al molarului prim
permanent superior, produce un efect de
translaŃie distală molară.
Când linia de acŃiune a forŃei trece
deasupra centrul de rezistenŃă al molarului
prim permanent superior, produce un efect
de distalizare, prin disto-versie radiculară
molară.
C. Headgear-ul combinat este
indicat în tratamentul malocluziei clasei a
II-a Angle cu tipar de creştere facială
verticală moderată sau pentru întărirea
ancorajului şi este contraindicat în ocluzia
foarte adâncă şi tipar de creştere facială
orizontală.
Sistemul de ancoraj este combinat,
cervical cu cranian (bandă şi capelină), iar
arcul facial prezintă braŃe scurte, uşor
angulate cranian, realizând o tracŃiune
orizontală (combee-headgear) sau braŃe
inegale, în cazul în care se doreşte o
distalizare unilaterală (headgear
asimetric).
Headgear-ul combinat are numai
efecte ortodontice, fără efecte scheletale,
generând distalizarea molarilor primi
permanenŃi superiori, prin disto-versie
radiculară.
Dacă cele două forŃe extraorale
sunt egale (cervical şi cranian), forŃele vor
fi direcŃionate la nivelul planului ocluzal.
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
Efectul vertical molar poate fi schimbat
prin modificarea raportului dintre forŃele
extraorale. Dacă forŃa cervicală creşte,
apare efectul de egresie molară. Dacă
forŃa craniană creşte, apare efectul de
intruzie molară. Linia forŃei care va da tipul
de mişcare molară este în raport cu
centrul de rezistenŃă maxilar, extremitatea
1. Headgear-ul cu efect scheletal
pentru blocarea creşterii sagitale maxilare
este indicat în creşterea sagitală maxilară
excesivă cu/fără creştere verticală, cu
protruzie dento-alveolară maxilară,
mandibulă normală şi înainte de puseul de
creştere pubertală al pacientul.
Creşterea fiziologică a maxilarului
se datorează, în prima fază, tracŃiunii în
jos şi înainte a Ńesuturilor moi învecinate,
iar în a doua fază, suturile posterioare şi
superioare maxilare reacŃionează prin
depunere de os nou. Headgear-ul
împiedică prima fază de tracŃiune antero-
inferioară, iar a doua fază nu se mai
produce.
Efectul scheletal este obŃinut prin
aplicarea unei forŃe cu direcŃie antero-
posterioară aplicată pe molarii primi
permanenŃi superiorii (apare şi efectul
dentar). Efectul scheletal maxim se obŃine
329
arcului facial extern şi punctul de
intersecŃie dintre rezultanta forŃelor
extraorale şi conturul cranian.
Efectele headgear-ul sunt
predominant scheletale (ortopedice) şi cu
o uşoară mişcare dentară sau sunt numai
efecte dentare (ortodontice).
prin aplicarea unei forŃe mari pe molarii
primi permanenŃi superiori, care produce
hialinizarea osului alveolar, distal de
molari, aceştia fiind blocaŃi şi astfel, toată
forŃa se transmite asupra bazei maxilare.
DirecŃia forŃei headgear-ului determină
efectul vertical maxilar.
Efectele dentare molare sunt
inevitabile. În sens vertical, se obŃine o
uşoară egresie, iar intruzia este greu de
realizat. În sens sagital, se obŃine o
translaŃie, disto-versie coronară sau
radiculară, în funcŃie de sprijinul cranian,
lungimea şi valoarea unghiului braŃelor
arcului facial extern. În sens transversal,
se obŃine vestibulo-versie coronară (cu arc
de expansiune), palato-versie coronară
(cu arc de contracŃie) sau rotaŃie disto-
palatinală (cu toe-in în arcul facial intern).
Dacă efectul de vestibulo-versie
coronară trebuie să fie mai mare, zona de
 Aparate ortodontice
sudură dintre arcuri trebuie să fie mai lată
sau arcul facial intern trebuie să fie mai
subŃire. Dacă efectul de vestibulo-versie
coronară trebuie să fie mai mic, zona de
sudură dintre arcuri trebuie să fie mai
îngustă sau arcul facial intern trebuie să
fie mai gros. Dacă efectul de vestibulo-
versie coronară nu trebuie să se producă,
se utilizează un arc transpalatinal sau a
arcul facial intern trebuie să fie în uşoară
contracŃie.
Tipurile de headgear utilizate
pentru blocarea creşterii sagitale maxilare
sunt:
• headgear cervical (low-pull headgear)
– blochează creşterea sagitală a
maxilarului şi stimulează creşterea
verticală a maxilarului;
• headgear occipital (high-pull headgear)
– blochează creşterea sagitală şi
verticală a maxilarului;
• headgear combinat (combee-
headgear) – blochează creşterea
verticală a maxilarului.
Mărimea forŃei declanşatoare
oscilează între 350 - 450g, durata forŃei
este între 12 - 14 ore pe zi, timp de 12 - 18
luni în prima fază, apoi numai noaptea,
până la terminarea creşterii.
2. Headgear-ul cu efect scheletal
pentru exces vertical scheletal este indicat
în ocluzia deschisă scheletală.
Tipurile de headgear utilizate
pentru exces vertical scheletal sunt:
• headgear occipital (high-pull headgear)
– toŃi dinŃii superiori sunt cuprinşi într-un
arc vestibular fix poliagregat, pentru ca
forŃa să se transmită întregului maxilar,
se aplică o forŃă de 12 unci de fiecare
parte şi se poartă 14 ore pe zi.
• headgear Cervera – headgear clasic
asociat cu un platou acrilic solidarizat la
arcul facial intern, pentru ca forŃa să se
distribuie pe toŃi dinŃii superiori.
Headgear-ul cu efect scheletal
prezintă unele dezavantaje: trebuie purtat
o lungă perioadă de timp, până la
terminarea creşterii verticale (18 - 20 ani),
nu blochează egresia dinŃilor laterali
inferiori şi determină o rotaŃie posterioară
a mandibulei, cu creşterea înălŃimii etajului
inferior al feŃei. De aceea, sunt mai
indicate aparatele funcŃionale cu masă
330
acrilică interocluzală, care blochează
egresia dinŃilor laterali inferiori.
3. Headgear-ul ca aparat de
contenŃie este indicat în tratamentul
malocluziei clasei a II-a Angle cu
prognatism maxilar (purtat numai noaptea)
şi în ocluzia deschisă scheletală
anterioară.
4. Headgear-ul asociat cu
activatorul este indicat în tratamentul
malocluziei clasei a II-a Angle, headgear-
ul producând un efect de distalizare
maxilară, iar activatorul producând un
efect de mezializare a mandibulei.
5. Headgear-ul cu efect dentar
pentru distalizarea molarilor primi
permanenŃi superiori este indicat în
mezializarea bilaterală molară superioară,
consecutiv extracŃiilor premature bilaterale
ale molarilor secunzi temporari superiori şi
în tratamentul malocluziei clasei a II-a
Angle şi este contraindicat în mezializarea
unilaterală molară superioară (aparat
mobilizabil cu şurub unisens).
Headgear-ul produce un efect de
distalizare molară maxilară de 3 mm, de
fiecare parte. În cazul în care se extrag
molarii secunzi sau molarii de minte
superiori, efectul de distalizare este mai
mare de 3 mm.
Mărimea forŃei declanşatoare
oscilează între 100 - 250g, durata forŃei
este între 14 - 18 ore pe zi, până la
obŃinerea efectului, apoi numai noaptea,
până la formarea osului nou.
DirecŃionarea forŃelor se face în
funcŃie de tipul distalizării. Pentru translaŃie
distală, forŃa trece prin centrul de
rezistenŃă al molarilor primi permanenŃi
superiori. Pentru disto-versie coronară,
forŃa se află sub centrul de rezistenŃă al
molarilor primi permanenŃi superiori.
Pentru disto-versie radiculară, forŃa se află
deasupra centrului de rezistenŃă al
molarilor primi permanenŃi superiori.
Tipurile de headgear pentru
distalizarea molarilor primi permanenŃi
superiori sunt:
• headgear cervical (low-pull headgear)
– produce disto-versie coronară şi risc
de extruzie molară; dacă variază
lungimea şi angulaŃia braŃelor arcului
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
facial extern, se produc cele trei tipuri de
distalizări;
• headgear cervical (straight-pull
headgear) – produce disto-versie
radiculară şi risc de intruzie molară;
• headgear occipital (high-pull headgear)
– produce disto-versie radiculară şi risc
de intruzie molară; dacă variază
lungimea şi angulaŃia braŃelor arcului
facial extern, se produc cele trei tipuri de
distalizări;
• headgear combinat (combee-
headgear) – produce translaŃie distală
molară; dacă variază raportul forŃelor
extraorale, se produc cele trei tipuri de
distalizări.
6. Headgear-ul cu efect dentar
pentru întărirea ancorajului este indicat în
menŃinerea bilaterală a poziŃiei molarilor
primi permanenŃi superiori sau inferiori,
după extracŃii de premolari în scop
ortodontic.
Mărimea forŃei declanşatoare este
de 300g, durata forŃei este de10 ore pe zi,
până la închiderea spaŃiilor extracŃionale,
apoi numai noaptea, până la formarea
osului nou.
Headgear-ul utilizat pentru întărirea
ancorajului superior, prezintă arcul facial
intern aplicat în tubuşoarele molarilor primi
permanenŃi superiori. Headgear-ul utilizat
pentru întărirea ancorajului inferior,
prezintă arcul facial intern aplicat în
tubuşoarele molarilor primi permanenŃi
superiori şi elastice intermaxilare de clasa
a III-a.
7. Headgear-ul cu efect dentar
pentru retrudarea incisivilor superiori este
indicat în tratamentul malocluziei clasei I
Angle cu vestibularizarea incisivilor
superiorii.
Mărimea forŃei declanşatoare este
de 200g de fiecare parte, iar durata forŃei
este de 24 ore pe zi.
Tipul de headgear pentru
retrudarea incisivilor superiori este
straight-pull headgear asociat cu arcul
principal rectangular de 0.019 x 0.025
inch. ForŃa extraorală este transmisă la
arcada dentară prin cârlige sudate (J-
hooks) pe arcul principal, cu direcŃie în jos,
situate la nivel mezial de caninii superiori.
331
Nu apare pericolul de pierdere a
ancorajului, însă forŃa variază foarte mult
(este 0 când dispozitivul este îndepărtat),
apar forŃe mari de frecare în interiorul
headgear-ului şi la alunecarea incisivilor
pe arcul principal, iar mărimea forŃei este
greu de controlat.
8. Headgear-ul cu efect dentar
pentru retrudarea tuturor dinŃilor superiori
este indicat în mezializarea procesului
dento-alveolar superior pe baza scheletală
maxilară.
Tipul de headgear pentru
retrudarea tuturor dinŃilor superiori este
straight-pull headgear asociat cu arcul
principal rectangular de 0.019 x 0.025
inch. ForŃa extraorală se transmite la
arcada dentară prin cârlige sudate (J-
hooks) pe arcul principal, situate la nivel
mezial de caninii superiori, pentru
distalizare "en masse".
9. Headgear-ul cu efect dentar
pentru intruzia incisivilor superiori este
indicat în extruzia incisivilor superiori,
torque radiculo-palatinal al incisivilor
superiori şi în ridicarea planului ocluzal
antero-posterior.
Tipul de headgear pentru intruzia
incisivilor superiori este straight-pull
headgear asociat cu arcul principal
rectangular de 0.019 x 0.025 inch. În
tehnica Schudy, forŃa extraorală se
transmite la arcada dentară prin cârlige
sudate (J-hooks) pe arcul principal, cu
direcŃie verticală, situate între incisivii
centrali şi laterali superiori.
10. Headgear-ul cu efect dentar
pentru distalizarea arcadei superioare în
masă este indicat în mezializarea
procesului dento-alveolar superior pe baza
scheletală maxilară.
Mărimea forŃei declanşatoare este
de 400g de fiecare parte.
Tipul de headgear pentru
distalizarea arcadei superioare "en masse"
este straight-pull headgear asociat cu
placa palatină. ForŃa extraorală se
transmite la arcada dentară prin
tubuşoarele îngropate în acrilat sau
tubuşoarele sunt sudate pe croşete
Adams, situate la nivelul molarilor primi
permanenŃi superiori.
 Aparate ortodontice
Masca facială (headgear invers)
este un aparat extraoral cu tracŃiune
postero-anterioară (figura 66), fiind asociat
la un aparat intraoral mobil sau fix. Se
utilizează în timpul perioadei de creştere,
pentru intercepŃia sau corectarea
malocluziei clasei a III-a Angle cu
dezvoltare sagitală insuficientă a produce o tracŃiune anterioară a
maxilarului şi în sechelele postoperatorii
ale despicăturilor labio-maxilo-palatine.
Elementele componente ale
măştii faciale sunt reprezentate de
sistemul de ancoraj la nivelul frunŃii şi
mentonului, sistemul de aplicare al forŃelor
pe un aparat fix poliagregat prevăzut cu
cârlige la nivelul premolarilor şi molarilor
superiori şi elementele declanşatoare de
forŃă prin elastice aplicate pe arcada
maxilară la nivelul tubuşoarelor molare
sau a cârligelor.
ForŃele extraorale sunt direcŃionate
sub planului de ocluzie la 15 - 20º. ForŃa
de aplicare poate fi uşoară, de 250g, timp
de 13 luni sau mare între 1600 - 3000g,
timp de 4 - 21 zile şi se poartă 12 - 14 ore
pe zi.
Masca facială stimulează
dezvoltarea maxilarului şi inhibă
dezvoltarea sagitală a mandibulei şi este
indicată în tratamentul clasei a III-a Angle
cu retrognaŃie maxilară, cu prognaŃie
mandibulară şi creştere verticală, în
despicături labio-maxilo palatine, după
corectarea postchirurgicală prin
osteotomie, în laterodeviaŃia mandibulară
asociată cu probleme morfologice nazale
şi în hipodonŃie sau extracŃii ale dinŃilor
frontali superiori cu ocluzie inversă
frontală. Masca facială este contraindicat
în tipar de creştere facială orizontală.
Biomecanica forŃelor. ForŃa
extraorală cu tracŃiune postero-anterioară
este produsă de elasticele simetrice şi cu
acŃiune egală dreapta-stânga, fixate pe un
arc intern dublu, plasat la nivelul molarilor
maxilari sau fixate pe o gutieră. ForŃa
declanşatoare are rolul de a stimula
creşterea anterioară a maxilarului şi de a
inhiba dezvoltarea sagitală a mandibulei.
ForŃa dezvoltată de elasticele de la
nivelul arcadei maxilare, cu tracŃiune
postero-anterioară determină două forŃe
reacŃionale, la nivelul frunŃii şi mentonului,
332
paralele, egale, dar de sensuri opuse, care
se cumulează ca intensitate. ForŃa
dezvoltată de elasticele de la nivelul
arcadei maxilare, cu tracŃiune postero-
anterioară se descompune prin centrul de
rezistenŃă al maxilarului, determinând un
moment reacŃional, în sens antiorar şi
maxilarului, prin basculare verticală şi în
sens orar, a maxilarului.
Clasificare. După construcŃie,
masca facială sau headgear-ul invers
prezintă mai multe variante.
A. Headgear de protracŃie după
Hickham prezintă sistemul de ancoraj la
nivelul bărbiei şi capului, forŃa fiind
distribuită în proporŃie de 15% de cap şi de
85% de bărbie. Prezintă două braŃe
scurte, în dreptul cavităŃii orale, la 1 - 2 cm
distanŃă, de care sunt angajate elasticele
de protracŃie maxilară sau două braŃe
lungi, care sunt paralele cu marginea
inferioară a mandibulei şi care urcă pe la
nivelul unghiurilor mandibulare, până în
spatele urechilor.
Prezintă avantajul că este mai
estetic şi dezavantajul că este un aparat
static, iar deschiderea cavităŃii orale
determină alunecarea piesei frontale pe
tegumente şi poate genera iritaŃii cutanate.
B. Masca facială a lui Delaire
prezintă sistemul de ancoraj la nivelul
frunŃii şi bărbiei, fixat pe un cadran rigid
metalic situat la nivelul feŃei, care le
solidarizează, forŃa fiind distribuită prin
inele elastice, arcuri spiralate, fiind între
400 - 600 g. Prezintă o bară orizontală
curbă, cu convexitatea înainte, în dreptul
cavităŃii orale, la 1 - 2 cm distanŃă, care
are două cârlige pentru elastice, situate
sub planul comisural. În cavitatea orală se
aplică un aparat fix poliagregat, activator
sau placă palatină cu gutiere laterale şi
cârlige.
Prezintă dezavantajul că este un
aparat static, iar deschiderea cavităŃii orale
determină alunecarea piesei frontale pe
piele şi poate genera iritaŃii cutanate.
C. Modelul Tubinger este o
modificare a măştii faciale a lui Delaire,
prezintă sistemul de ancoraj la nivelul
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
frunŃii şi bărbiei, fixat pe două tije metalice
paranazale, forŃa fiind distribuită prin inele
elastice, prin intermediul tijei mediene
orizontale, iar benzile elastice sunt
conectate la nişte arcuri (cross bow).
D. Masca facială Petit este o
modificare a măştii faciale a lui Delaire,
prezintă sistemul de ancoraj la nivelul
frunŃii şi al bărbiei, fixat pe o singură tijă
metalică pe linia mediană, reglabilă prin
intermediul unor şuruburi, fiind
confecŃionată din mase acrilice şi tapetată
cu o spumă siliconică neabsorbabilă. ForŃa
este distribuită prin inele elastice de 8 oz
şi 3/8 inch, fiind de mare intensitate în
primele două săptămâni, apoi se utilizează
elastice de 14 oz şi 5/16 inch. Benzile
elastice sunt conectate la arcuri reglabile
(cross bow) şi se poartă 4 - 6 luni.
E. Mască dinamică cu glisare
frontală prezintă piesa mentonieră legată
de cadrul măştii şi de croşetele de
tracŃiune prin tija cadrului. Tija cadrului
poate glisa prin intermediul unui orificiu
aflat pe piesa frontală şi se pot aplica
tracŃiuni cu direcŃie postero-anterioare şi în
jos.
F. Mască dinamică cu glisare
mentonieră prezintă piesa frontală legată
de cadrul măştii şi de croşetele de
tracŃiune prin tija cadrului. Tija cadrului
poate glisa prin intermediul unui orificiu
aflat pe piesa mentonieră şi se pot aplica
tracŃiuni cu direcŃie postero-anterioare, dar
nu orientate foarte mult în jos.
G. Mască dinamică cu sprijin
fronto-genian prezintă sistemul de
ancoraj la nivelul frunŃii şi a regiunilor
geniene, prin intermediul a două piese
geniene, care se aplică la nivelul oaselor
malare. Cadru metalic dreptunghiular
conŃine croşetele de tracŃiune.
Prezintă avantajul că elimină
presiunile aplicate pe articulaŃia temporo-
mandibulară, prin intermediul piesei
mentoniere.
Este indicată în mezializarea
procesului dento-alveolar superior (piesele
geniene împiedică mezializarea bazei
scheletale maxilare) şi are efect dentar.
333
Efectele headgear-ului invers
sunt predominant scheletale (ortopedice)
şi cu o uşoară mişcare dentară sau sunt
numai efecte dentare (ortodontice).
1. Headgear-ul invers cu efect
scheletal este indicat în tratamentul
malocluziei clasei a III-a Angle cu
retrognaŃie maxilară, cu prongnaŃie
mandibulară funcŃională, cu înălŃime
normală sau micşorată a etajului inferior al
feŃei.
Vârsta ideală este între 6 - 8 ani,
cu condiŃia ca incisivii şi molarii primi
permanenŃi să fie erupŃi.
Efectele ortopedice şi ortodontice
ale măştii faciale sunt următoarele:
produce protracŃia maxilară scheletală,
protruzia dentară maxilară, linguo-versia
incisivilor inferiori şi redirecŃionarea în jos
a creşterii mandibulare.
Masca facială prezintă mai multe
efectele secundare care trebuie corectate.
Astfel, mişcarea spre anterior a dinŃilor
maxilari pe baza scheletală este remediată
prin unirea într-un bloc a tuturor dinŃilor
maxilari, cu ajutorul unei plăci palatine cu
gutiere, cu mai multe croşete sau cu un
disjunctor ancorat pe gutiere, prevăzut cu
cârlige de tracŃiune pe faŃa vestibulară a
gutierelor, poziŃionate diferit, în funcŃie de
dentiŃie.
În dentiŃia temporară, gutierele se
întinde până la caninii temporari, iar
cârligele sunt în dreptul molarilor primi
temporari. În dentiŃia mixtă, gutierele se
întind până la molarilor primi temporari, iar
cârligele sunt în dreptul molarilor primi
temporari.
În dentiŃia permanentă precoce,
gutierele se întind până la molarilor primi
permanenŃi, iar cârligele sunt în dreptul
molarilor primi permanenŃi. De asemenea,
masca facială produce ca efect secundar
de rotaŃie posterioară a mandibulei şi
creştere a înălŃimii etajului inferior al feŃei.
Mărimea forŃei declanşatoare este
de 350g de fiecare parte, iar durata forŃei
este de 14 ore pe zi. ForŃa extraorală cu
tracŃiune în sertar are direcŃie orizontală
sau direcŃie uşor în jos şi înainte, când
există şi un deficit vertical de dezvoltare.
Conducerea tratamentului se face
diferit. Cu două săptămâni înainte de
aplicarea dispozitivului se cimentează
 Aparate ortodontice
disjunctorul şi se activează o dată pe zi,
până la rezolvarea deficitului transversal.
Când nu există deficit transversal, se
cimentează disjunctorul şi se activează
timp de 8 - 10 zile, înainte de aplicarea
dispozitivului. Apoi, se aplică masca
facială şi elastice de 8 uncii de fiecare
parte, timp de două săptămâni, apoi se
schimbă cu elastice de 14 uncii de fiecare
parte. Dacă apar iritaŃii ale tegumentelor,
se scade forŃa sau numărul de ore de
purtare pe zi. Se face controlul la 3 - 5
săptămâni şi se poartă 20 - 24 de ore/zi,
până se obŃine un overjet de 2 - 5 mm,
apoi, se poartă încă 3 - 6 luni, numai
noaptea. ContenŃia se face cu placă
Hawley, cu reglatorul Fränkel când sunt
dezechilibre neuro-musculare sau cu
headgear, când apare un prognatism
mandibular rezidual.
2. Headgear-ul invers cu efect
dentar este indicat în tratamentul
hipodonŃie sau extracŃilor dinŃilor frontali
superiori cu ocluzie inversă frontală,
determinând protracŃia dinŃilor laterali
superiori. Mărimea forŃei declanşatoare
este mai mică, dar constantă, cu durata
forŃei de 24 de ore pe zi.
BărbiŃa şi capelina (chin-cup) este
un aparat extraoral cu acŃiune antero-
posterioară (figura 66), utilizat în timpul
perioada de creştere, fiind indicat în
intercepŃia sau corectarea malocluziei
clasei a III-a Angle, pentru inhibarea
creşterii verticale a mandibulei şi
închiderea unghiului goniac şi pentru
corectarea laterognaŃiei mandibulare.
Elementele componente ale
bărbiŃei şi capelinei sunt reprezentate de
sistemul de sprijin pericranian – capelină
din material textil, sistemul de sprijin
mentonier – din material textil (fetru) sau
acrilic şi elementele declanşatoare de forŃă
reprezentate de inele de cauciuc sau
elastice.
ForŃa de aplicare este între 150 -
700g, timp de 12 - 14 ore pe zi.
Clasificare. După construcŃie,
capelina poate fi occipitală (chin-cup oblic)
sau parietală (chin-cup vertical).
334
A. BărbiŃa şi capelina occipitală
(chin-cup oblic) este indicată în
tratamentul malocluziei clasei a III-a Angle
cu prognaŃie mandibulară moderată, cu
test de retropulsie pozitiv, cu ocluzie
frontală cap la cap, cu micşorarea înălŃimii
etajului inferior al feŃei şi cu poziŃie
normală a incisivilor inferiori sau în
vestibulo-versie, în dentiŃia temporară sau
în prima etapă a dentiŃiei mixte (3 - 8 ani).
Este contraindicată în ocluzia deschisă
scheletală şi în mărirea înălŃimii etajului
inferior al feŃei.
Sistemul de ancoraj este situat la
nivel occipital şi al bărbiei, iar elementele
declanşatoare de forŃă sunt situate lateral
de Pogonion cutanat, în orificiile pentru
elastice.
Creşterea fiziologică a mandibulei
se datorează condililor mandibulari şi
tracŃiunii spre anterior a Ńesuturilor moi
vecine. BărbiŃa şi capelina occipitală
blochează tracŃiunea spre anterior a
mandibulei.
Efectul scheletal este obŃinut prin
aplicarea unei forŃe cu direcŃie spre condilii
mandibulari şi blochează creşterea
mandibulei, fără obŃinerea rotaŃiei
posterioare a mandibulei (rezultate slabe)
sau se poate obŃine rotaŃia posterioară a
mandibulei, cu o forŃă mai mică. ForŃa de
aplicare este variabilă în timpul
tratamentului. În primele două luni forŃa
aplicată este de 150 - 300g de fiecare
parte, apoi este de 450 - 700g de fiecare
parte, pentru direcŃionarea forŃei spre
condilii mandibulari, apoi se utilizează
forŃe mai mici, pentru direcŃionarea forŃei
uşor sub condilii mandibulari. Aparatul se
poartă 10 - 16 ore pe zi (media de 14 ore
pe zi), iar după rezolvarea ocluziei inverse,
aparatul se aplică numai noaptea.
Când bărbiŃa este din material
textil, se poate accentua linguo-versia
incisivilor inferiori. Când bărbiŃa este
plasată mai sus de şanŃul labio-mentonier,
se poate accentua linguo-versia incisivilor
inferiori. Când forŃa trece pe sub condilii
mandibulari, apare rotaŃia posterioară a
mandibulei, coborârea şi retrudarea
mentonului, extruzia dinŃilor laterali şi
creşterea înălŃimii etajului inferior al feŃei.
B. BărbiŃa şi capelina parietală
(chin-cup vertical) este indicată în
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
tratamentul malocluziei clasei a III-a Angle
cu tendinŃă la ocluzie deschisă şi tipar de
creştere facială verticală şi în malocluziile
clasei I sau a II-a Angle cu mărirea
înălŃimii etajului inferior al feŃei. Este
contraindicată în micşorarea etajului
inferior al feŃei.
Sistemul de ancoraj este situat
este la nivel parietal şi al bărbiei, iar
elementele declanşatoare de forŃă sunt
situate lateral de simfiza mentonieră, în
orificiile pentru elastice.
BărbiŃa şi capelina parietală
produce rotaŃia anterioară a mandibulei,
determinând urcarea şi retropulsia
mentonului. Pentru mezializarea dinŃilor
laterali superiori şi/sau inferiori se pot
adăuga elastice la nivelul bărbiŃei (clasa a
II-a sau a III-a).
MENłINĂTOARE DE SPAłIU
MenŃinătoarele de spaŃiu sunt
dispozitive ortodontice pasive, destinate
prevenirii unor deplasări dentare
anormale, care pot apare după pierderea
prematură a dinŃilor temporari.
MenŃinătoarelor de spaŃiu sunt
indicate în prevenirea:
- instalării unei anomalii dento-maxilare,
prin pierderea prematură a dinŃilor
temporari;
- închiderii spaŃiului edentat necesar
erupŃiei dinŃilor permanenŃi, când spaŃiul
este insuficient;
- apariŃiei complicaŃiilor unei malocluzii
instalate, prin pierderea spaŃiului pe
arcadele dentare.
MenŃinătoarelor de spaŃiu sunt
contraindicate când:
- coroana dintelui care va erupe a depăşit
osul alveolar şi este submucos;
- există spaŃiu suficient pentru erupŃia
dintelui permanent;
- spaŃiul este în exces faŃă de spaŃiul
necesar erupŃiei dintelui permanent;
- există discrepanŃe mari dento-maxilare,
care vor necesita extracŃii ortodontice;
- există hipodonŃia dintelui permanent şi
se doreşte închiderea spaŃiului restant.
MenŃinătoarelor de spaŃiu trebuie
să îndeplinească următoarele obiective:
335
- refacerea integrităŃii morfo-funcŃionale a
arcadei dentare;
- împiedicarea migrărilor dentare;
- restabilirea ocluziei dentare;
- asigurarea funcŃiilor aparatului dento-
maxilar;
- să nu împiedice dezvoltarea arcadei
alveolare;
- să nu irite periodonŃiul;
- să favorizeze erupŃia dinŃilor permanenŃi;
- să fie comod pentru pacient.
PosibilităŃile şi limitele aplicării
menŃinătoarelor de spaŃiu sunt în funcŃie
de condiŃii clinice.
Pierderea unui incisiv temporar nu
necesită aplicarea unui menŃinător de
spaŃiu, pentru că există treme, iar
pierderea de spaŃiu nu este mare. Dacă
pierderea este foarte timpurie şi apar
efecte estetice şi fonatorii, se aplică un
menŃinător de spaŃiu cu dinŃi.
Pierderea unui canin temporar
necesită aplicarea unui menŃinător de
spaŃiu, pentru că există tendinŃa de
migrare a dinŃilor frontali permanenŃi în
spaŃiu edentat şi apare asimetria arcadei,
prin devierea liniei mediene interincisive.
Pierderea unui molar prim
temporar necesită aplicarea unui
menŃinător de spaŃiu, pentru că există
tendinŃa de migrare a dinŃilor frontali
permanenŃi în spaŃiu edentat şi apare
asimetria arcadei, prin devierea liniei
mediene interincisive.
Pierderea unui molar secund
temporar necesită aplicarea unui
menŃinător de spaŃiu, pentru ghidarea
erupŃiei molarilor primi permanenŃi şi
prevenirea migrării molarului prim
temporar.
Clasificarea menŃinătoarelor de
spaŃiu se realizează după mai multe
criterii:
După modul de agregare:
- menŃinătoare de spaŃiu mobilizabile – în
edentaŃii pluridentare;
- menŃinătoare de spaŃiu fixe – în edentaŃii
unidentare.
După caracteristicile lor generale:
- menŃinătoare de spaŃiu independente;
- menŃinătoare de spaŃiu asociate altor
aparate ortodontice.
După aspectul lor:
 Aparate ortodontice
- menŃinătoare de spaŃiu fizionomice;
- menŃinătoare de spaŃiu nefizionomice.
ConsecinŃele pierderii premature a
dinŃilor temporari
DinŃii temporari au rol în
dezvoltarea bazelor osoase maxilare, a
arcadelor alveolare, a ocluziei dentare, a
desfăşurării normale a erupŃiei dinŃilor
permanenŃi şi a funcŃiilor aparatului dento-
maxilar şi rol fizionomic.
Pierderea prematură a unui dinte
temporar are loc cu cel puŃin 1 - 2 ani
înainte de schimbarea lui fiziologică şi
produce migrarea dinŃilor în spaŃiul
edentat, fiind un potenŃial de înghesuire a
dinŃilor permanenŃi care vor erupe pe
arcadele dentare. Cauzele pierderii
premature a dinŃilor temporari sunt
reprezentate de caria dentară şi
complicaŃiile ei, osteite, tumori,
traumatisme sau fracturi dentare cu
expulsia dintelui temporar.
ConsecinŃele pierderii premature
a dinŃilor temporari sunt complexe,
funcŃionale şi morfologice, iar tabloul clinic
variază de la individ la individ, depinzând
de numărul şi topografia dinŃilor pierduŃi,
de ritmul pierderilor unităŃilor dentare, de
intervalul de timp dintre momentul pierderii
premature a dinŃilor temporari şi înlocuirea
lui cu dintele permanent, de poziŃia şi
raporturile dinŃilor succesionali, de
particularităŃile echilibrului forŃelor faciale,
de existenŃa altor tulburări de dezvoltare a
aparatului dento-maxilar şi de cauza
pierderii dinŃilor temporari.
Pierderea prematură a unui dinte
temporar produce unele efecte
nefavorabile: migrări mezio-distale,
vestibulo-orale şi verticale ale dinŃilor
vecini şi antagonişti, deficit de dezvoltare
zonală a arcadelor alveolo-dentare,
tulburări de ritm ale erupŃiei dinŃilor
permanenŃi, dezechilibre ocluzo-articulare,
tulburări funcŃionale, fizionomice şi psiho-
sociale.
Pierderea prematură a molarului
secund temporar, înaintea erupŃiei
molarului prim permanent, determină
erupŃia mezializată a molarului prim
permanent, pierderea lee way space-ului,
iar premolarul secund care va erupe, nu
336
va mai avea loc suficient pe arcadă
(ectopie sau incluzie premolară).
Pierderea prematură a molarului secund
temporar, după erupŃia molarului prim
permanent, determină rotaŃia mezială a
molarului prim permanent superior,
bascularea mezială şi/sau linguală a
molarului prim permanent inferior, dinŃii
meziali spaŃiului edentat se vor deplasa
distal şi/sau oral, dinŃii antagonişti vor
egresia şi vor angrena invers, blocând
mişcările mandibulare, cu apariŃia
retrognaŃiei mandibulare, prin inhibarea
dezvoltării mandibulare.
Pierderea prematură a molarului
prim temporar produce efecte nefavorabile
mai mici, deoarece cuspizii molarilor primi
permanenŃi sunt foarte înalŃi şi permit o
angrenare strânsă între ei. Totuşi, pot
apare înclinări ale dinŃilor limitrofi, mezio-
orale (molarul secund temporar, molarul
prim permanent) şi disto-orale (canin
temporar), cu pierderea spaŃiului pentru
erupŃia premolarului prim (erupŃie mezială
în locul caninului permanent, ectopie,
incluzie premolară sau canină), egresia
dinŃilor antagonişti, blocarea mişcărilor
mandibulare, dezvoltare deficitară zonală
alveolo-dentară (endoalveolie asimetrică),
ocluzie inversă unilaterală, laterodeviaŃie
sau laterognaŃie mandibulară, produsă
prin contactele premature şi prăbuşirea
ocluziei dentare.
Pierderea prematură a molarilor
prim şi secund temporari superiori produce
palato-versia incisivilor superiori şi
instalarea ocluziei inverse frontale.
Pierderea prematură a molarilor prim şi
secund temporari inferiori produce linguo-
versia incisivilor inferiori şi proglisarea
mandibulei, cu instalarea prognaŃiei
mandibulare funcŃionale. Dacă pierderea
prematură este bilaterală şi bimaxilară, se
produce mezializarea molarilor primi
permanenŃi, distalizarea incisivilor
permanenŃi, cu apariŃia endoalveoliei cu
retroalveoliei superioară şi proglisarea
mandibulei (prognaŃie mandibulară
funcŃională).
Pierderea prematură a caninului
temporar unilateral produce migrarea
dinŃilor frontali în breşa edentată şi
devierea liniei mediene interincisive.
Pierderea prematură a caninilor temporari
bilateral produce oralizarea incisivilor
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
permanenŃi sub acŃiunea buzei, creşterea
supraocluziei frontale, mezializarea dinŃilor
laterali şi micşorarea spaŃiului pentru
erupŃia caninilor permanenŃi (ectopie,
incluzie canină).
Pierderea prematură a incisivilor
temporari superiori produce tulburări
fizionomice, fonatorii şi masticatorii
(funcŃia de incizie) şi migrarea mezială a
caninilor superiori. Apoi, în timpul
permutării dinŃilor, apare egresia incisivilor
inferiori permanenŃi, retrodonŃia incisivilor
superiori permanenŃi, prin deficit sagital
alveolar, cu instalarea ocluziei inverse
frontale.
Deficitul de dezvoltare zonală
alveolo-dentare se produce prin pierderea
centrilor osteogenetice de creştere
reprezentaŃi de ligamentele periodontale
ale dintelui pierdut, iar în consecinŃă apare
incongruenŃa dento-alveolară cu
înghesuire dentară, erupŃii ectopice şi
ocluzia inversă frontală sau totală (în
deficit de dezvoltare maxilară mai mare).
Tulburările de ritm ale erupŃiei
dinŃilor permanenŃi constau în erupŃii
precoce, cu mineralizări insuficiente ale
rădăcinii dintelui permanent, care
determină mobilitatea acestuia, sau erupŃii
întârziate datorită capacului dens fibros,
care este o piedică în erupŃia dintelui
permanent (incluzie).
Reglările modificărilor produse
de pierderea prematură a dinŃilor
temporari sunt în funcŃie de anumiŃi factori:
evoluŃia relaŃiilor ocluzale, existenŃa
tremelor şi diastemelor, atriŃia dinŃilor
temporari, raportul dintre mărimea dinŃilor
temporari şi permanenŃi, raportul dintre
mărimea arcadei alveolare şi a arcadei
dentare, secvenŃa de erupŃie dentară şi
prezenŃa unei anomalii dento-maxilare
instalate.
EvoluŃia relaŃiilor ocluzale. Planul
postlacteal (normal sau anormal) dirijează
erupŃia molarilor primi permanenŃi şi
produce reglarea cheii de ocluzie a lui
Angle. ExistenŃa cuspizilor înalŃi ai
molarilor primi permanenŃi, poate atenua
deplasările sagitale molare. Contactul
cuspidului mezio-distal al molarului prim
permanent inferior cu creasta de smalŃ a
molarului prim permanent superior,
favorizează deplasarea molarilor primi
337
permanenŃi în direcŃii nedorite, mai ales în
timpul erupŃiei grupului premolar.
Molarii primi permanenŃi produc a
doua înălŃare de ocluzie şi pot redresa
ocluzia prăbuşită secundară pierderii
premature a dinŃilor temporari laterali.
Ocluzia frontală cap la cap poate
determina instabilităŃi ocluzale, facilitând
alunecarea mandibulei în direcŃii
nefavorabile.
ExistenŃa tremelor şi diastemelor
reprezintă un factor favorizant în
atenuarea înghesuirilor dentare a dinŃilor
permanenŃi. Arcadele nespaŃiate pot
reprezenta un factor agravant al
înghesuirii dentare, în condiŃiile migrărilor
dentare consecutiv pierderii premature a
dinŃilor temporari.
AtriŃia dinŃilor temporari reprezintă
un factor favorizant în prevenirea glisării
anormale a mandibulei. Lipsa atriŃiei
dinŃilor temporari poate reprezenta un
factor agravant al glisării mandibulei în
poziŃii excentrice, cu apariŃia angrenajelor
inverse, ocluziilor inverse frontale sau a
laterodeviaŃiei mandibulare.
Raportul dintre mărimea dinŃilor
temporari şi permanenŃi este într-o
corelaŃie directă cu lee way space-ul, care
asigură spaŃiul necesar alinierii dinŃilor
permanenŃi care vor erupe. În condiŃiile
migrărilor dentare consecutiv pierderii
premature a dinŃilor temporari, lee way
space-ul se micşorează şi reprezintă un
factor agravant al înghesuirii dentare a
dinŃilor permanenŃi.
MacrodonŃia generalizată sau
localizată la un grup de dinŃi, asociată cu
micşorarea lee way space-ului conduce la
instalarea unei înghesuiri dentare severe a
dinŃilor permanenŃi.
Raportul dintre mărimea arcadei
alveolare şi a arcadei dentare este într-o
corelaŃie directă, dacă sunt prezenŃi toŃi
dinŃii unei dentiŃii şi axele lor sunt normale.
Când baza apicală a dinŃilor este mai mare
decât baza coronară reprezintă un factor
favorizant pentru dezvoltarea dentiŃiei şi a
ocluziei dentare. Când baza apicală a
dinŃilor este mai mică decât baza coronară
reprezintă un factor defavorizant pentru
dezvoltarea dentiŃiei şi a ocluziei dentare.
Modificările dimensionale ale arcadelor
dento-alveolare din timpul creşterii, pot
 Aparate ortodontice
ameliora lipsa de spaŃiu prin pierderea
prematură a dinŃilor temporari.
SecvenŃa de erupŃie a dinŃilor
permanenŃi poate fi favorabilă sau
nevaforabilă modificărilor consecutive a
pierderii premature a dinŃilor temporari.
ForŃele de erupŃie a dinŃilor permanenŃi pot
redresa spontan spaŃiile micşorate ale
arcadelor dentare, prin pierderea
prematură a dinŃilor temporari. ErupŃia
premolarului secund poate determina
înclinarea spre distal a molarului prim
permanent mezializat. ErupŃia
premolarului prim poate determina
înclinarea spre mezial a caninului
temporar distalizat după pierderea
prematură a molarului prim temporar.
În cazul pierderii premature a
caninului temporar, erupŃia premolarului
prim poate ocupa spaŃiul caninului
permanent (ectopie, incluzie canină).
ErupŃia precoce a premolarului prim,
consecutiv pierderii premature a molarului
prim temporar, determină închiderea
spaŃiului pentru premolarul secund, prin
distalizarea premolarului prim şi
mezializarea molarului prim permanent.
ErupŃia precoce a molarului secund
permanent înaintea premolarului prim sau
secund, accentuează mezializarea
molarului prim permanent, consecutiv
pierderii premature a molarilor primi sau
secunzi temporari.
PrezenŃa unei anomalii dento-
maxilare instalate se poate agrava prin
pierderea prematură a dinŃilor temporari.
Tipuri de menŃinătoare de spaŃiu
Tipurile menŃinătoarele de spaŃiu
diferă după construcŃia lor şi se aleg după
tipul dentiŃiei (figura 67).
A. MenŃinătoarele de spaŃiu
mobilizabile independente sunt aparate
pasive, caracterizate prin existenŃa unor
valuri acrilice ocluzale la nivelul breşelor
edentate, susŃinute şi unite (dacă sunt mai
multe breşe) printr-o bază (placă palatină
sau linguală).
Sunt indicate în pierderile
premature ale dinŃilor temporari multipli, pe
arcada superioară sau inferioară.
MenŃinătoarele de spaŃiu
mobilizabile independente sunt alcătuite
338
dintr-o placă palatină sau linguală,
ancorate cu croşete simple deschise
spaŃiului edentat şi un val de acrilat în
spaŃiul edentat cu/fără dinŃi acrilici. Valul
de ocluzie este ca o prelungire a plăcii
acrilice în spaŃiul edentat, nu este prelungit
la nivelul şanŃului vestibular, ci se opreşte
pe creasta alveolară, pentru a nu
împiedica creşterea transversală şi
sagitală a arcadei. Valul de ocluzie se
realizează până la nivelul planului de
ocluzie pentru a împiedica extruzia dinŃilor
antagonişti sau poate prezenta dinŃi acrilici
(mai ales în zona frontală, pentru
restabilirea funcŃiei fizionomice).
MenŃinătoarele de spaŃiu
mobilizabile independente prezintă unele
avantaje:
- împiedică egresia dinŃilor antagonişti;
- restabileşte morfologia şi funcŃia
arcadelor dentare;
- transmite presiunile masticatorii asupra
suportului muco-osos, stimulând
creşterea;
- previne instalarea tulburărilor de ocluzie;
- se poate adapta permanent la situaŃia
clinică;
- permite şlefuiri pentru dirijarea erupŃiei
dinŃilor permanenŃi din spaŃiul edentat;
- redă fizionomia şi funcŃia fonetică;
- este uşor de realizat;
- permite o igienă dentară foarte bună.
MenŃinătoarele de spaŃiu
mobilizabile independente prezintă unele
dezavantaje:
- sunt incomode datorită volumului mare,
ocupând din spaŃiul limbii, în acest sens
s-au creat menŃinătoarele de spaŃiu
scheletate;
- sunt purtate la latitudinea copilului,
putând apare migrările dentare, dacă nu
este purtat un timp suficient;
- trebuie schimbate din 6 în 6 luni, pentru
a nu împiedica creşterea aparatului
dento-maxilar.
MenŃinătoarele de spaŃiu
mobilizabile independente prezintă mai
multe variante de design, în funcŃie de
condiŃiile clinice şi terapeutice:
menŃinătoarele de spaŃiu scheletate şi
proteza Kemeny.
MenŃinătorul de spaŃiu scheletat
este indicat în pierderile premature ale
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
dinŃilor temporari multiple sau unidentare
pe arcada superioară.
Este alcătuit dintr-o placă palatină
răscroită distal, ancorată cu croşete simple
deschise spaŃiului edentat şi un val de
acrilat în spaŃiul edentat cu dinŃi acrilici.
B. MenŃinătoarele de spaŃiu
asociate aparatelor mobilizabile mecanice
sau mixte se caracterizează prin existenŃa
unor valuri acrilice ocluzale la nivelul
breşelor edentate, în plus faŃă de
elementele componente active şi/sau
funcŃionale, care intră în alcătuirea lui.
Sunt indicate în orice anomalie
dento-maxilară care prezintă pierderi
premature ale dinŃilor temporari pe arcada
superioară sau inferioară.
Sunt alcătuite dintr-o placă palatină
sau linguală, elemente de ancoraj,
elemente active, elemente funcŃionale şi
339
Proteza Kemeny este indicată în
pierderile premature ale dinŃilor temporari
unidentare sau bidentare.
Este alcătuită dintr-un val de acrilat
în spaŃiul edentat cu dinŃi acrilici şi două
aripioare acrilice aplicate pe feŃele orale
ale dinŃilor limitrofi breşei edentate.
val de acrilat în spaŃiul edentat cu/fără dinŃi
acrilici.
MenŃinătoarele de spaŃiu asociate
aparatelor mobilizabile mecanice sau
mixte prezintă unele avantaje:
- împiedică egresia dinŃilor antagonişti;
- rezolvă simultan două situaŃii clinice:
păstrează spaŃiului pe arcade, necesar
erupŃiei dinŃilor permanenŃi şi corectează
anomalia dento-maxilară;
- permite utilizarea presiunilor elective în
anumite puncte ale coroanelor dentare
în erupŃie, cu scopul de a restabili axele
dentare.
 Aparate ortodontice
C. MenŃinătoarele de spaŃiu fixe
pot fi fixate la extremitatea distală sau
mezială sau la ambele extremităŃi ale
spaŃiului edentat.
MenŃinătorul de spaŃiu fixat la
extremitatea distală (Escoe) este indicat
în pierderea prematură unidentară,
laterală a unui dinte temporar (molarul
prim sau secund temporar).
MenŃinătorul de spaŃiu fixat la
extremitatea distală este alcătuit dintr-un
inel sau coroană ortodontică cimentată pe
dintele distal, limitrof breşei edentate
(molarul secund temporar sau pe molarul
prim permanent), o ansă din sârmă în
formă de "U" în zona mezială, la nivelul
breşei edentate, care se sprijină pe faŃa
distală a dintelui mezial limitrof breşei
edentate (canin sau molarul prim
temporar), prin intermediul unui pinten pe
faŃa ocluzală (pentru a preveni
înfundarea).
MenŃinătorul de spaŃiu fixat la
extremitatea distală prezintă avantajul că
păstrează spaŃiului pe arcade, necesar
erupŃiei dintelui permanent (premolarului
prim sau secund), dar prezintă mai multe
dezavantaje: nu împiedică egresia dinŃilor
antagonişti, nu reface funcŃiile aparatului
dento-maxilar, este dificil de realizat, dinŃii
stâlpi sunt suprasolicitaŃi (resorbŃii
radiculare), există pericol de apariŃie a
cariei dentare pe molarii inelaŃi şi
împiedică creşterea scheletală (schimbare
la 6 - 12 luni sau utilizare de piese
intermediare glisante sau cu şurub).
MenŃinătorul de spaŃiu fixat la
extremitatea mezială (Hoge boom) este
indicat în pierderea prematură unidentară,
terminală a molarului secund temporar,
când molarul prim permanent este în
erupŃie. Este contraindicat la pacienŃii
imuno-compromişi sau cu endocardită
bacteriană subacută.
MenŃinătorul de spaŃiu fixat la
extremitatea mezială este alcătuit dintr-un
inel sau coroană ortodontică cimentată pe
dintele mezial, limitrof breşei edentate
(molarul prim temporar), o ansă din sârmă
în formă de "L" (sau o pelotă acrilică) în
zona distală, la nivelul breşei edentate,
care se întinde până la 1 mm sub creasta
marginală a feŃei meziale a molarului prim
340
permanent în erupŃie, cu care vine în
contact.
MenŃinătorul de spaŃiu fixat la
extremitatea mezială prezintă avantajul că
păstrează spaŃiului pe arcade, necesar
erupŃiei premolarului secund şi ghidează
erupŃia molarului prim permanent, dar, pe
lângă celelalte dezavantaje ale
menŃinătorului fix, acesta nu este flexibil şi
igienic.
MenŃinătorul de spaŃiu fixat la
ambele extremităŃi este indicat în
pierderea prematură unidentară, laterală a
unui dinte temporar (molarul prim sau
secund temporar).
MenŃinătorul de spaŃiu fixat la
ambele extremităŃi este alcătuit din două
inele sau coroane ortodontice cimentate
pe dinŃii limitrofi breşei edentate, o ansă
intermediară dublă din sârmă ondulată sau
ansă în formă de "X" cu val de acrilat sau
cu un sistem de culisare turnat (matrice şi
patrice).
Prezintă aceleaşi avantaje şi
dezavantaje ca celelalte menŃinătoare fixe.
MenŃinătorul de spaŃiu fix
fizionomic este indicat în pierderea
prematură dinŃilor temporari frontali
superiori.
Este alcătuit din două inele
răscroite vestibular, cimentate pe dinŃii
limitrofi breşei edentate şi un intermediar
acrilic cu dinŃi, susŃinut de un schelet
metalic.
Prezintă avantajul că păstrează
spaŃiului pe arcade, necesar erupŃiei
dinŃilor permanenŃi şi împiedică egresia
dinŃilor antagonişti şi prezintă aceleaşi
dezavantaje ca celelalte menŃinătoare fixe.
Arcul lingual ca menŃinător de
spaŃiu fix este indicat în pierderea
bilaterală a molarilor primi temporari, după
erupŃia incisivilor permanenŃi şi
contraindicat la pacienŃii cu ocluzie
adâncă.
Este alcătuit din două inele
cimentate pe molarii primi permanenŃi,
arcul lingual sudat la inele sau ancorat în
tubuşoarele inelelor, care se sprijină pe
cingulum-ul incisivilor permanenŃi (la 1 -
1,5 mm distal de Ńesuturile moi). Arcul
lingual prezintă o treaptă spre lingual în
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

regiunea canină (pentru a rămâne la În funcŃie de situaŃia clinică,

distanŃă de molarii temporari sau de menŃinătoarele de spaŃiu utilizate sunt
premolarii neerupŃi) şi două bucle în formă diferite.
de "U" în dreptul molarilor secunzi Pentru pierderea prematură
temporari. unilaterală a molarului prim temporar se
Prezintă avantajul că păstrează utilizează:
spaŃiului pe arcade, necesar erupŃiei - menŃinătorul de spaŃiu fixat la
premolarilor primi, dar, pe lângă celelalte extremitatea distală;
dezavantaje ale menŃinătorului fix, acesta - menŃinătorul de spaŃiu fixat la ambele
prezintă riscul de apariŃie a cariei dentare extremităŃi.
a molarilor primi permanenŃi, dacă este Pentru pierderea prematură
menŃinut mai mult timp, de interferenŃă bilaterală a molarilor primi temporari se
incisivă în dinamica mandibulară, dacă utilizează:
ocluzia este adâncă, sau arcul se poate - arcul lingual ca menŃinător de spaŃiu fix;
deteriora prin rupere. - menŃinătorul de spaŃiu fixat la
extremitatea distală;
Arcul palatinal Nance ca - menŃinător de spaŃiu mobilizabil.
menŃinător de spaŃiu fix este indicat în Pentru pierderea prematură
pierderea bilaterală a molarilor secunzi unilaterală a molarului secund temporar se
temporari, la pacienŃii cu ocluzie adâncă. utilizează:
Este alcătuit din două inele - menŃinătorul de spaŃiu fixat la
cimentate pe molarii primi permanenŃi, extremitatea mezială;
două segmente de sârmă sudate la faŃa - menŃinător de spaŃiu fixat la extremitatea
orală a inelelor molare şi mezial îngropate distală.
într-un buton acrilic Nance, care se sprijină Pentru pierderea prematură
pe mucoasa palatină, în jumătatea bilaterală a molarilor secunzi temporari se
anterioară a palatului (rol de a împiedica utilizează:
mezializarea molară). - menŃinătorul de spaŃiu fixat la
Prezintă avantajul că păstrează extremitatea mezială bilateral;
spaŃiului pe arcade, necesar erupŃiei - menŃinător de spaŃiu fixat la extremitatea
premolarilor secunzi, dar, prezintă toate distală bilateral;
celelalte dezavantaje ale menŃinătorului - menŃinător de spaŃiu mobilizabil;
fix. - arcul lingual ca menŃinător de spaŃiu fix;
- arcul palatinal Nance ca menŃinător de
Arcul transpalatinal ca spaŃiu fix.
menŃinător de spaŃiu fix este indicat în Pentru pierderea prematură
pierderea unilaterală a molarilor primi şi unilaterală a molarilor primi şi secunzi
secunzi temporari. temporari se utilizează:
Este alcătuit din două inele - menŃinătorul de spaŃiu fixat la
cimentate pe molarii primi permanenŃi, extremitatea mezială;
arcul transpalatin sudat la inele, - menŃinător de spaŃiu mobilizabil;
traversează bolta palatină de la un inel la - arcul transpalatinal ca menŃinător de
altul şi prezintă o buclă în formă de "U", spaŃiu fix.
deschisă anterior în dreptul molarilor primi Pentru pierderea prematură
permanenŃi. bilaterală a molarilor primi şi secunzi
Prezintă avantajul că păstrează temporari se utilizează:
spaŃiului pe arcade, necesar erupŃiei - arcul palatinal Nance ca menŃinător de
premolarilor primi şi secunzi, dar, pe lângă spaŃiu fix;
celelalte dezavantaje ale menŃinătorului - arcul lingual ca menŃinător de spaŃiu fix.
fix, acesta nu împiedică mezializarea Pentru pierderea prematură a
molarilor şi apare tendinŃa de rotaŃie caninului temporar se utilizează arcul
mezio-orală molară în jurul rădăcinii lingual ca menŃinător de spaŃiu fix.
palatinale, pe partea edentată. Pentru pierderea prematură a
incisivilor temporari se utilizează
menŃinător de spaŃiu mobilizabil.

341
 Aparate ortodontice

ANEXE

tematică curs Aparate biomecanice mobilizabile

obiective curs Cunoaşterea caracteristicilor comune, a indicaŃiilor, a avantajelor şi
a dezavantajelor aparatelor biomecanice mobilizabile.
Cunoaşterea clasificării aparatelor mobilizabile.
Cunoaşterea elementelor componente ale unui aparat mobilizabil.
Cunoaşterea tipurilor de aparate mobilizabile.
Cunoaşterea algoritmului clinico-tehnologic al aparatelor
mobilizabile.
cuvinte cheie croşetul Stahl, croşetul în "delta", croşetul simplu, croşetul Schwarz,
croşetul Adams, croşetul Jackson, gutiera, şurubul ortodontic, arcul
Coffin, arcul vestibular, arc de distalizare canină, arcul în ciupercă,
arcul în buclă, arcul în seceră, arcul diapazon, planul înclinat, platoul
retroincizal, scutul lingual, Schwarz, aparatul Reichenbach şi Brückl.
schemă curs Aspecte generale ale aparatelor biomecanice mobilizabile.
Elemente componente.
Tipuri de aparate mobilizabile.
Algoritmul clinico-tehnologic.

tematică curs Aparate funcŃionale

obiective curs Cunoaşterea caracteristicilor comune, a indicaŃiilor, a avantajelor şi
a dezavantajelor aparatelor funcŃionale.
Cunoaşterea clasificării aparatelor funcŃionale.
Cunoaşterea tipurilor de aparate funcŃionale.
Cunoaşterea clasificării şi a tipurilor de activatoare.
Cunoaşterea indicaŃiilor exerciŃiilor de miogimnastica funcŃională.
cuvinte cheie gutiera cu plan înclinat, scutul vestibular, monoblocul lui Robin,
activatorul Andresen, bionatorul Balters, reglatorul funcŃional Fränkel.
schemă curs Aspecte generale ale aparatelor funcŃionale.
Tipuri de aparate funcŃionale.
Miogimnastica funcŃională.

tematică curs Aparate fixe parŃiale

obiective curs Elemente constructive, indicaŃiile, aplicarea şi varietăŃile arcului lingual.
Elemente constructive, indicaŃiile, aplicarea şi varietăŃile arcului
transpalatinal.
Elemente constructive, indicaŃiile, aplicarea şi varietăŃile arcului
vestibular.
Elemente constructive, indicaŃiile, aplicarea Lip bumper-ului.
cuvinte cheie arcul lingual, arcul transpalatinal, arcul transpalatinal Goshgarian,
arcul Quad-helix, dispozitivul Nance, Distal-jet-ul, Pendulum-ul,
ortoimplantul, arcul vestibular, Lip bumper-ul.
schemă curs Arcul lingual.
Arcul transpalatinal.
Arcul vestibular.

tematică curs Disjunctoare

obiective curs Cunoaşterea indicaŃiilor, contraindicaŃiilor şi a efectelor disjuncŃiei
intermaxilare.
Cunoaşterea etapelor de tratament şi a tipurilor de disjuncŃie
intermaxilară.

342
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

Cunoaşterea elementelor componente a unui disjunctor.

Cunoaşterea tipurilor de disjunctoare şi indicaŃiile lor.
cuvinte cheie disjuncŃia intermaxilară, disjunctorul Haas, disjunctorul Derichsweiler,
disjunctorul presecŃionat, disjunctorul cu piese detaşabile şi
interşanjabile, disjunctorul Hyrax.
schemă curs DisjuncŃia intermaxilară.
Clasificarea disjuncŃiei intermaxilare.
Efectele disjuncŃiei intermaxilare.
Etapele disjuncŃiei intermaxilare.
Elementele componente a disjunctorului.
Tipuri de disjunctoare.

tematică curs Aparate fixe poliagregate

obiective curs Cunoaşterea caracteristicilor comune, a indicaŃiilor, a avantajelor şi
a dezavantajelor aparatelor fixe poliagregate.
Cunoaşterea biomecanicii deplasărilor dentare cu aparatele fixe
poliagregate.
Cunoaşterea elementelor componente ale aparatelor fixe poliagregate.
Cunoaşterea tipurilor de aparate fixe poliagregate, a principiilor de
bază, a elementelor componente, fazelor de tratament, a avantajelor şi a
dezavantajelor.
cuvinte cheie brackets, arcuri ortodontice, inele ortodontice, biomecanica
ortodontică, tehnica Edgewise, tehnica Begg, tehnica Straight wire,
tehnica linguală.
schemă curs Aspecte generale ale aparatelor fixe poliagregate.
Biomecanica deplasării dentare.
Elemente componente.
Tipuri de aparate fixe poliagregate.

tematică curs Aparate extraorale

obiective curs Cunoaşterea caracteristicilor comune, a indicaŃiilor, a avantajelor şi
a dezavantajelor aparatelor extraorale.
Cunoaşterea clasificării aparatelor extraorale.
Cunoaşterea elementelor componente ale aparatelor extraorale.
Cunoaşterea tipurilor de aparate extraorale, a elementelor
componente, a biomecanicii forŃelor, a indicaŃiilor, a contraindicaŃiilor şi a
acŃiunii ortopedice şi ortodontice.
cuvinte cheie headgear, masca facială, bărbiŃa şi capelina.
schemă curs Aspecte generale ale aparatelor extraorale.
Elemente componente.
Tipuri de aparate extraorale.

tematică curs MenŃinătoare de spaŃiu

obiective curs Cunoaşterea cauzelor şi consecinŃelor pierderii premature a dinŃilor
temporari.
Cunoaşterea factorilor favorizanŃi şi defavorizanŃi ai reglărilor
modificărilor produse de pierderea prematură a dinŃilor temporari.
Cunoaşterea a indicaŃiilor, a contraindicaŃiilor, a obiectivelor, a
posibilităŃilor şi limitelor menŃinătoarelor de spaŃiu.
Cunoaşterea clasificării menŃinătoarelor de spaŃiu.
Cunoaşterea tipurilor de menŃinătoarelor de spaŃiu, a elementelor
componente, a indicaŃiilor, a contraindicaŃiilor, a avantajelor şi a

343
 Aparate ortodontice

dezavantajelor.
cuvinte cheie menŃinătoare de spaŃiu acrilice, menŃinătoare de spaŃiu fixe.
schemă curs ConsecinŃele pierderii premature a dinŃilor temporari.
Reglările modificărilor produse de pierderea prematură a dinŃilor
temporari.
Aspecte generale ale menŃinătoarelor de spaŃiu.
Tipuri de menŃinătoare de spaŃiu.

BIBLIOGRAFIE complétée par une plaque de surélévation

antérieure (1re partie). Orthod Fr 2001; 72: 375-
1. Adams CP, Kerr WJ. The design, construction 386.
22. Bratu E, Grivu O, Dragomirescu D, Schiller E,.
and use of removable orthodontic appliances.
OrtodonŃie interceptivă. Ed. Helicom, Timişoara,
Varghese Publish, Dadar, 1993.
2. Andrews LF. The six keys to normal occlusion. 1999.
23. Burstone CJ. Rationale of the segmented arch.
Am J Orthod 1972; 62: 296-309.
Am J Orthod 1962; 48: 805-822.
3. Andrews LF. The Straight-wire appliance:
24. Calvalho RS, Bumann A, Schwarzer C, Scott E,
syllabus of philosophy and techniques. Los
Yen EH. A molecular mechanism of integrin
Angeles, Wells Co, 1975.
regulation from bone cells stimulation by
4. Andrews LF. The Straight-wire appliance
orthodontic forces. Eur J Orthod 1996; 18: 227-
explained and compared. J Clin Orthod 1976; 10:
235.
174-195.
25. Campbell PM. Enamel surface after orthodontic
5. Andrews LF. Straight-wire, the concept and
bracket debonding. Angle Orthod 1995; 65: 103-
appliance. Los Angeles, Wells Co, 1989.
6. Angle EH. The latest and the best in 110.
26. Canal P. La philosophie bioprogressive:
orthodontics mechanisms. Dent Cosmos 1928;
application clinique. Rev Orthop Dentofac 1991;
70: 1143-1158.
7. Angle EH. Malocclusion of the teeth. 25: 299-317.
27. Chabre C. Traitement d’une classe II par
Philadelphia, SS White Dental Mfg Co, 1907.
association orthopédieorthodontie (traitement
8. Bailleul J. Technique du set up, application au
orthopédicoorthodontique). Rev Orthop Dentofac
toothpositioner. Orthod Franç 1976; 47: 503-539.
9. Bassigny F. Manuel d’orthopédie dento-faciale. 1991; 25: 109-115.
28. Chateau M. Orthopédie dentofaciale. Julien
Paris, Masson, 1991.
Prélat édit, Paris, 1975.
10. Bolender CJ. Tip-Edge: une technique d’arc
29. Chateau M. Orthopédie dento-faciale 1 (bases
droit à friction variable. Orthod Fr 1993; 64: 441-
fondamentales) et 2 (clinique). Paris, CDP édit,
462.
11. Begg PR. Stone Age man's dentition. Am J 1993.
30. CreekmoreTD. The treatment mechanics. J Clin
Orthod 1954; 40: 527.
12. Begg PR. Differential force in orthodontic Orthod 1996; 30: 631-638.
treatment. Am J Orthod 1956; 42: 481-510. 31. Creekmore TD, Kunik RL. Straight-wire: the
13. Begg PR. Begg orthodontic theory and next generation. Am J Orthod Dentofacial Orthop
1993; 104: 8-20.
technique. Philadelphia, W. B. Saunders Co,
32. Cocârlă E. Stomatologie pediatrică. Ed. Med.
1965.
14. Begg PR, Kesling PC, DeCoster G. Théorie et Universitară "Iului HaŃeganu", Cluj-Napaca, 2000.
33. Cocârlă E. Aparate ortodontice fixe. Ed.
technique orthodontiques de Begg. Paris, Julien
Medicală a U.M.F. "Iuliu HaŃegani", Cluj Napoca,
Prélat, 1972.
2002.
15. Bennett JC, MacLaughlin RP. Orthodontic
34. Cureton SL, Regennitter FJ, Yancey JM. The
treatment mechanics and the pre-adjusted
role of the headgear calendar in headgear
appliance. St Louis, Mosby-Wolfe, 1993.
compliance. Am J Orthod Dentofac Orthop 1993;
16. Bimler HP. Die elastischen Gebissformer,
104: 387-394.
Zahnaerzil Welt, 1949.
17. Boboc Gh. Tratamentul anomaliilor dento- 35. Davidovitch Z, Nicolay O, Ngan P, Shanfeld J.
Neurotransmitters, cytokines and the control of
maxilare. Principii şi metode. Ed. Medicală,
alveolar bone remodeling in orthodontics. Dent
Bucureşti, 1982.
Clin North Am 1988; 32: 411-434.
18. Boboc L. Tratamentul anomaliilor dento-
36. Dickson GC, Wheatly A. An atlas of removable
maxilare prin tehnica edgewise. Ed. Medicală,
orthodontic appliances. Turkish Power, 2005.
Bucureşti, 1997.
37. Diedrich P. Enamel alterations from bracket
19. Boboc L, Stanciu D. Caiet de lucrări practice.
bonding and debonding: a study with the
Ed. Medicală, Bucureşti, 2000
scanning electron microscope. Am J Orthod 1981;
20. Bolender CJ. Le torque progressif, une
innovation gratifiante de la technique Tip-Edge. 79: 500-522.
38. Fauquet-Roure C, Simon JS, Wiechmann D,
Orthod Fr 1995; 66: 901-916.
Garcia R. Vers une orthodontie linguale
21. Bolender CJ. Traitement orthodontique de la
supraclusion, par la technique Tip-Edge

344
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
individualisée. Rev Orthop Dento Faciale 2005;
39: 237-255.
39. Fillion D. À la recherche de la précision en
technique à attaches linguales. Rev Orthop Dento
Faciale 1986; 20: 401-413.
40. Fontenelle A. Une exception parodontale du
mouvement dentaire provoqué: évidences
cliniques. Rev Orthop Dentofac 1982; 16: 37-53.
41. Galletti-Schweitz C, Garcia R. Orthodontie
linguale: une technique d’avenir. Inf Dent 2004;
86: 2043-2050.
42. Germane N, Bentley BE Jr, Isaacson RJ. Three
biologic variables modifying faciolingual tooth
angulation by straightwire appliance. Am J Orthod
Dentofacial Orthop 1989; 96: 312-319.
43. Glăvan F, Jianu R. OrtodonŃie. Ed. Mirton,
Timişoara, 1998.
44. Graber TM, Rakosi TH, Petrovic AG. Dento-
facial orthopedics with fonctionnel appliances. St
Louis, CV Mosby, 1997.
45. Grivu O, Podariu A, Băilă A, Pop I. PrevenŃie în
stomatologie. Ed. Mirton, Timişoara, 1995.
46. Groenman EM, De Jager T. The Begg
Technique a survey. 1985, curs lito, 12-14.
47. Gugino CF. An orthodontic philosophy. EDCO
Associates Subsidiary of Rocky Mountain Dental
Product Company, 1998.
48. Gugino CF, Dus I. Les concepts du
déverrouillage: l’interaction entre forme et
fonction. Rev Orthop Dentofac 2000; 34: 83-108.
49. Hickham JH. Directional Edgewise orthodontic
approach J Clin Orthod 1975; 9(5): 297-304.
50. Hitmi L, Attal JP, Degrange M. Influence du
traitement de surface de l’émail sur les
caractéristiques énergétiques de la surface. J Edg
2000; 41: 89-104.
51. Hotz R. Orthodontics in daily practice. Hans
Huber Publ. Viena, 1974.
52. Ionescu E, Milicescu V. NoŃiuni de tehnică
ortodontică. Ed. Cerna, Bucureşti, 2000.
53. Ionescu E, Milicescu DI, Popescu M, Popovisiu
O, Milicescu V. OrtodonŃie şi ortopedie dento-
facială. Ed. Cerna, Bucureşti, 2001.
54. Isaacson KG. An introduction to fixed
aplliances. John Wrigh & Sons Ltd Bristol 1968.
55. Isaacson KG, Reed RT, Muir JD. Removable
orthodontic appliancea. Vol. I, Elsevies Science,
2002.
56. Izard G. Orthodontie. Masson et Cie, édit,
Paris, 1950.
57. Jacob E. Le torque. In dix questions
d'orthodontie. S.E.O. édit, Paris, 1968.
58. Jacobson A. A key to the understanding of
extraoral forces. Am J Orthod 1979; 75(4): 361-
386.
59. Jianu R, Bratu E, Glăvan F, Alfano F. Îndreptar
de ortodonŃie fixă. Litografia U.M.F. Timişoara,
1999.
60. Kesling CK. L’outrigger, réponse peu gênante à
l’indocilité. Tip-Edge today-été, 1999.
61. Kesling PC. Expanding the horizons of the
edgwise arch wire slot. Am J Orthod 1988; 94: 26-
37.
62. Kesling PC. Tip-Edge Guide and the differential
straight-arch technique. Laporte, 2-Swain Advert
Agency, 1990.
345
63. Kido J, Nakamura T, Asahara Y, Sawa T, Kohri
K, Nagata T. Osteopontin in gingival crevicular
fluid. J Periodontal Res 2001; 36: 328-333.
64. Krell KV, Courey JM, Bishara SE. Orthodontic
bracket removal using conventional and ultrasonic
debonding techniques, enamel loss, and time
requirements. Am J Orthod Dentofacial Orthop
1993; 103: 258-266.
65. Langlade M. Diagnostic orthodontique. Paris,
Maloine, 1981.
66. Lauritzen A. Atlas of occlusal analysis. Boulder,
Johnson Publish, 1974.
67. Lautrou A. Les appareils fonctionnels de
l’orthopédie dento-faciale. Rev Orthop Dentofac
1993; 27: 495-499.
68. Lejoyeux E. Une philosophie orthodontique.
Entretien avec Carl F Gugino. Rev Orthop
Dentofac 1991; 25: 137-146.
69. Lejoyeux E, Flageul F. Orthopédie dento-
faciale. Une approche bioprogressive. Paris
Quintessence Internationale, 1999.
70. Liu D, Vandahl BB, Birkelund S, Nielsen LB,
Melsen B. Secretion of osteopontin from MG-63
cells under a physiological level of mechanical
strain in vitro-[35S] incorporation approach. Eur J
Orthod 2004; 26: 143-149.
71. Loreille JP, Flageul F. Choix raisonné d’un fil
orthodontique. In: Orthopédie dento-faciale. Une
approche bioprogressive. Paris, Quintessence
Internationale 1999: 177-188.
72. McLanghlin RP, Bennett JC, Trevisi HJ.
Systemized orthodontic treatment mechanics. C.
V. Mosby Co, 2001.
73. Médina E, Garcia R. Brackets et arcs destinés
à l’orthodontie linguale. Inf Dent 2004; 86: 1875-
1880.
74. Mitsui N, Suzuki N, Maeno M, Mayahara
K,Yanagisawa M, Otsuka K, et al. Optimal
compressive force induces bone formation via
increasing bone sialoprotein and prostaglandin E2
production appropriately. Life Sci 2005; 77: 3168-
3182.
75. Mujagic M, Fauquet C, Galletti C, Palot C,
Wiechmann D, Mah J. Digital design and
manufacturing of the lingualcare bracket system.
J Clin Orthod 2005; 39: 375-382.
76. Orion M. Functional Appliances in Orthodontic
Treatment. Quintessence Publish Co, London,
1990.
77. Philippe J. Orthodontie: des principes et une
technique. Paris Julien Prélat, 1972.
78. Philippe J. De la position des incisives. Rev
Orthop Dentofac 1973; 7: 449-466.
79. Planas P. La réhabilitation neuro-occlusale.
Paris, Masson, 1992.
80. Posselt U. Physiology of occlusion and
rehabilitation. Oxford, Blackwell, 1968.
81. Retief DH. The mechanical bond. Int Dent J
1978; 28: 18-27.
82. Ricketts RM. The Wisdom of the
Bioprogressive Philosophy. Seminars in
Orthodontics 1998; 4(4): 201-209.
83. Ricketts RM, Bench RW, Gugino C, Hilgers JJ,
Schulhof R. Bioprogressive therapy. Denver:
Rocky Mountain; 1980.
84. Ricketts RM. JCO Interview. J Clin Orthod
1970; 4: 153-163.
 Aparate ortodontice
85. Rollet D, Graindorge JC, Guezennec P. Un
concept nouveau: l’élastodontie. Rev Orthop
Dentofac 1991; 25: 149-167.
86. Root TL. The level anchorage system for
correction of orthodontic malocclusions. Am J
Orthod 1981; 80: 395-410.
87. Ross VA, Isaacson RJ, Germane N, Rubinstein
LK. Influence of vertical growth pattem on
faciolingual inclinations and treatment mechanics.
Am J Orthod Dentofacial Orthop 1990; 98: 422-
429.
88. Roth RH. Concepts gnathologiques et but du
traitement orthodontique. Rev ODF 1973; 7: 557-
584.
89. Roth RH. The Straight-wire appliance 17 years
later. J Clin Orthod 1987; 21: 632-642.
90. Samoto H, Shimizu E, Matsuda-Honjyo Y, Saito
R, Nakao S, YamazakiM,et al. Prostaglandin E2
stimulates bone sialoprotein (BSP) expression
through cAMP and fibroblast growth factor 2
response elements in the proximal promoter of
the rat BSP gene. J Biol Chem 2003; 278: 28659-
28667.
91. Schwarz AM, Gratzinger M. Removable
Orthodontic Appliances. Sounders, Philadelphia,
1966.
92. Simon JS, Joseph G. Die Anwendung einer
gegossenenVerankerung in der Lingualtechnik.
Inf Orthod 2003; 35: 281-288.
93. Simon JS, Muller C. L’orthodontie moderne.
Appareillages esthétiques. Inf Dent 2006; 88:
1043-1050.
94. Sorel O, Joseph G. Ancorage et technique
linguale. Rev Orthop Dento Faciale 2006; 40:
135-352.
95. Stanciu D, DorobăŃ V. OrtodonŃie. Ed.
Medicală, Bucureşti, 1991.
96. Stanciu D, Boboc L. OrtodonŃie practică. Ed.
Medicală, Bucureşti, 2000.
97. Stockfisch H. The Principles and Practice of
Dentofacial Orthopaedics, Quintessence Publish.
Co, London, 1995.
98. Subtelny J. Early Orthodontic treatment,
Quintessence Publish. Co, Chicago, 2000.
99. Sueur S. Déplacer les dents: une grande
aventure. Rev ODF 1972; 6(1): 5-19.
100. SuzawaT, Miyaura C, Inada M, MaruyamaT,
SugimotoY, Ushikubo F, et al. The role of
prostaglandinEreceptor subtypes (EP1, EP2,
EP3, and EP4) in bone resorption: an analysis
using specific agonists for the respective Eps.
Endocrinology 2000; 141: 1554-1559.
101. Swartz ML. Ceramic brackets. J Clin Orthod
1988; 22: 82-88.
102. Tang L, Lin Z, Li YM. Effects of different
magnitudes of mechanical strain on Osteoblasts
in vitro. Biochem Biophys Res Commun 2006;
344: 122-128.
103. Tenti FV. Atlas of Orthodonric appliances
fixed and removable. Genova, 1985.
104. Thurow R. Edgewise orthodontics. 2 edit.
C.V. Mosby Co, edit, Saint Louis, 1966.
105. Thurow RC. Atlas Of Orthodontics Principles
Ed. 2, Julien Prelat, Paris 1977.
346
106. Tweed C. Clinical orthodontics. C.V. Mosby
Co, Saint-Louis, 1966.
107. Tweed CH. Clinical orthodontics. St Louis,
CV Mosby, 1966.
108. Vardimon AD, Lambertz W. Statistical
evaluation of torque angles in reference to
Straight-wire appliance (SWA) theories. Am J
Orthod 1986; 89: 56-66.
109. Viazis AD. Atlas Of Orthodontics Principles
an Clinical Application. W. B. Saunders Company,
1993.
110. Vion PE. Biomécanique: Les fascicules de
l’orthodontie. Paris, edit. SID, 2000.
111. Wiechmann D. Lingual orthodontics (Part 1):
laboratory procedure. J Orofac Orthop 1999; 60:
371-379.
112. Wiechmann D. Lingual orthodontics (Part 2):
archwire fabrication. J Orofac Orthop 1999; 60:
416-26.
113. Wiechmann D. Lingual orthodontics (Part 3):
intraoral sandblasting and indirect bonding. J
Orofac Orthop 2000; 61: 280-291.
114. Wiechmann D. Lingual orthodontics (Part 4):
economic lingual treatment (ECO-Lingual
Therapy). J Orofac Orthop 2000; 61: 359-370.
115. Wiechmann D. La thérapeutique ECO
linguale. Première partie: une théorie pour un
concept moderne de traitement lingual. J Edge
2000; 42: 53-69.
116. Wiechmann D. A new bracket system for
lingual orthodontic treatment (Part 1). J Orofac
Orthop 2002; 63: 234-245.
117. Wiechmann D. A new bracket system for
lingual orthodontic treatment (Part 2): first clinical
experiences and further development. J Orofac
Orthop 2003; 64: 372-388.
118. Wiechmann D, Rummel V, Thalheim A,
Simon JS, Wiechmann L. Customized brackets
and archwires for lingual orthodontic treatment.
Am J Orthod Dentofacial Orthop 2003; 124: 593-
599.
119. Wiechmann D, Wiechmann L. Les finitions
occlusales assistées par ordinateur. Orthod Fr
2003; 74: 15-28.
120. Wright G. An introduction to fixed appliances.
oct. 1994, curs lito, 30-35.
121. www.orthoorganizers.com
122. www.hu-friedy.com
123. Zachrisson BU, Skogan O, Hoymyhr S.
Enamel cracks in debonded, debanded, and
orthodontically untreated teeth. Am J Orthod
1980; 77: 307-319.
124. Zegan G. Tehnici de realizare a aparatelor
ortodontice şi ortopedice dento-faciale. Ed.
Tehnopress, Iaşi, 2005.
125. Zegan G. OrtodonŃie şi ortopedie dento-
facială. Ed. Tehnopress, Iaşi, 2005.
126. Zegan G. OrtodonŃie – ghid de lucrări
practice. Ed. Pim, Iaşi, 2011.
127. Zetu I, Pacurar M. OrtodonŃie. Tehnica
arcului drept, vol II, Ed. Lyra, Tg Mureş, 2003.
128. Zetu I. OrtodonŃie. Tehnica arcului drept, Ed.
Tehnopress, Iaşi 2010.
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

CAPITOLUL 13

TIPURILE TRATAMENTULUI ORTODONTIC

TRATAMENTUL PROFILACTIC Măsurile preventive dau

Tratamentul profilactic al
anomaliilor dento-maxilare include
procedee care evită şi anticipează apariŃia
unei anomalii dento-maxilare, înaintea
apariŃiei semnelor clinice ale malocluziei.
Responsabilitatea tratamentului preventiv
îi revine medicului dentist şi a celui şcolar,
prin dispensarizarea copiilor preşcolari şi
şcolari o dată la 6 luni.
Tratamentul profilactic al
anomaliilor dento-maxilare prezintă
următoarele obiective: conservarea stării
de sănătate a complexului dento-maxilar
la o anumită vârstă şi înlăturarea cauzelor
posibile care ar genera o anomalie dento-
maxilară.
Măsurile necesare pentru
prevenirea apariŃiei anomaliilor dento-
maxilare constau în educaŃia părinŃilor,
urmărirea creşterii structurilor cranio-
faciale, a dezvoltării dentiŃiei şi a ocluziei
dentare, stabilirea unui diagnostic
terapeutic pentru predicŃia apariŃiei
malocluziei şi utilizarea unor procedee
terapeutice pentru prevenirea dezvoltării
unei anomalii dento-maxilare.
Procedeele tratamentul ortodontic
preventiv se adresează educaŃiei
părinŃilor, îngrijirii dinŃilor temporari,
controlului cariei dentare, managementului
inserŃiei anormale a frenurilor, echilibrării
ocluzale, controlului erupŃiei dinŃilor
permanenŃi, extracŃiei dinŃilor
supranumerari, managementului pierderii
dinŃilor, depistării obiceiurilor vicioase şi a
disfuncŃiilor şi controlului poziŃiei molarilor
de primi permanenŃi.
EducaŃia părinŃilor este necesară
pentru asigurarea dezvoltării echilibrate a
embrionului şi a fătului, a creşterii şi a
dezvoltării generale normale a copilului şi
a stării de sănătate orală a copilului.
posibilitatea efectuării profilaxiilor bolilor
genetice, a malformaŃiilor congenitale, a
bolilor generale, a bolilor nutriŃionale, a
cariei dentare, a disfuncŃiilor şi a
obiceiurilor vicioase generatoare de
anomalii dento-maxilare.
Genitorii viitorului copil sunt sfătuiŃi
să meargă la un cabinet de planificare
familială pentru a li se face ancheta
familială, testele genetice şi alte
investigaŃii în scopul depistării unor boli cu
caracter ereditar sau boli cu risc crescut în
producerea malformaŃiilor congenitale.
Femeia gravidă, trebuie să aibă un
regim echilibrat de viaŃă şi de muncă, fără
stres, fără traume fizice sau psihice,
înafara factorilor toxici sau poluanŃi, o
alimentaŃie corespunzătoare, o stare de
sănătate generală bună, evitând factorii
teratogeni (medicamente, boli infecto-
contagioase, droguri, radiaŃii ionizante,
alcoolul, fumatul, etc.). De asemenea,
femeia gravidă trebuie să facă controale
medicale specializate periodic (analize de
laborator, ecografii, etc.) în scopul
depistării apariŃiei unor embriopatii,
fetopatii sau a unor afecŃiuni generale care
ar periclita naşterea.
Testul sreening este utilizat pentru
depistarea anomaliilor genetice şi constă
în dozarea alfa-fetoproteinei din serul
matern (valorile crescute indică defectele
tubului neural, valorile scăzute indică un
risc crescut pentru trisomii, în special
trisomia 21 sau sindromul Down).
Markerii ecografici sunt folosiŃi
pentru depistarea prenatală a anomaliilor
cromozomiale şi a celor faciale
(despicătura palatină, micrognaŃia,
macroglosia, etc.).
Testul Fish este o metodă
modernă, prin care se pot depista
anomaliile cromozomiale din perioada
prenatală, prin amniocenteză, în

347
 Tipurile tratamentului ortodontic
săptămânile 14 - 15 de viaŃă intrauterină,
cu recoltarea a 10 - 15 ml de lichid
amniotic, care se supune testului genetic.
Metoda este indicată mai ales la gravidele
peste 35 de ani, care prezintă un risc
crescut de a da naştere unui copil cu
anomalie cromozomială.
Momentul naşterii trebuie să nu fie
traumatizant, atât pentru mamă (anestezie
peridurală) cât şi pentru copil (evitarea
tracŃiunilor sau presiunilor puternice
asupra centrilor de creştere condilieni,
care pot fi distruşi şi să apară laterognaŃia
mandibulară). La naştere, se pot depista
unele anomalii dento-maxilare cu
transmitere genetică, după raportul stabilit
dintre arcadele alveolare a nou-născutului
(ocluzia adâncă genetică, prognaŃia
mandibulară).
În perioada de sugar, mama
trebuie să asigure suptul la sân al nou-
născutului timp de 6 luni, pentru a preveni
instalarea retrognaŃiei mandibulare, a
hipodezvoltării transversale şi sagitale a
arcadelor alveolare, cât şi a obiceiurilor
vicioase de sugere. În cazul în care nu
este posibilă alăptarea la sânul mamei, se
vor utiliza biberoane cu tetine adaptate
(tetine Nuk, Grasse, dispozitiv Davis şi
Dunn), care oferă condiŃiile suptului
natural, practicat cel puŃin până la vârsta
de 8 săptămâni. De asemenea, mama
trebuie să asigure igiena orală a sugarului,
efectuând după mese, badijonări ale
cavităŃii orale cu ceai de muşeŃel, pentru a
preveni stomatitele şi gingivo-stomatitele.
Copilul va căpăta deprinderile
periajului dentar (tehnica Fones) la vârsta
de 2 ani şi jumătate de la părinŃi şi
educatori. Pe tot parcursul creşterii
copilului, părinŃii îi vor asigura o
alimentaŃie echilibrată cantitativă, calitativă
şi cario-profilactică, pentru a atinge
obiectivele profilaxiei nutriŃionale
(profilaxia rahitismului, tulburărilor de
absorbŃie). De asemenea, vor predomina
în alimentaŃie alimentele de consistenŃă
tare (legume, fructe crude) pentru
asigurarea unei masticaŃii viguroase, care
să producă atriŃia fiziologică a dinŃilor
temporari.
PărinŃii vor colabora cu medicul de
familie pentru menŃinerea stării de
sănătate generală şi cu medicul dentist
pentru menŃinerea stării de sănătate orală.
348
Îngrijirea dinŃilor temporari
reprezintă o necesitate pentru menŃinerea
stării de sănătate orală şi prevenirea
apariŃiei cariei dentare şi a anomaliilor
dento-maxilare. DinŃii temporari au
importanŃă în asigurarea desfăşurării
funcŃiilor aparatului dento-maxilar, a
creşterii dimensionale a arcadelor dento-
alveolare temporare, sunt menŃinători de
spaŃiu naturali şi permit dezvoltarea şi
erupŃia normală a dinŃilor permanenŃi în
cavitatea orală.
Măsurile preventive ale îngrijirii
dinŃilor temporari sunt reprezentate de
aplicaŃiile topice cu fluor, sigilări ale
şanŃurilor şi gropiŃelor molarilor temporari,
restaurări coronare în cazul distrucŃiei prin
carie dentară şi menŃinerea dinŃilor
temporari pe arcade până la erupŃia
dinŃilor permanenŃi.
Controlul cariei dentare se face
de câtre medicul dentist sau şcolar, pentru
a interveni prin tratament specific. Caria
dentară a dinŃilor temporari produce
malocluzii localizate.
Caria aproximală a dinŃilor
temporari determină pierderea punctelor
de contact interdentare, scurtarea arcadei
dentare prin migrări ale dinŃilor în spaŃiile
rezultate prin distrucŃie carioasă şi
pierderea spaŃiului necesar erupŃiei dinŃilor
permanenŃi.
Caria ocluzală a dinŃilor temporari
determină prăbuşirea ocluziei dentare,
tulburări verticale ocluzale prin egresia
dinŃilor antagonişti şi tulburări de dinamică
mandibulară, prin blocaje ocluzale.
Detectarea cariei dentare se
realizează prin examen clinic, prin
inspecŃie sau palpare cu sonda dentară şi
examen radiologic (radiografii retrodentare
sau cu film muşcat).
Obiectivele restaurării coronare
sunt reprezentate de refacerea corectă a
punctelor de contact, fără afectarea dinŃilor
vecini şi refacerea corectă a ocluziei, fără
interferenŃe ocluzale.
InserŃia anormală a frenurilor
labial şi lingual trebuie corectată timpuriu,
la vârste mici, înainte de a se produce o
anomalie dento-maxilară.
InserŃia joasă a frenului buzei
determina apariŃia diastemei interincisive.
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
Frenul lingual scurt produce
anchiloglosia şi determină poziŃionarea
anormală a limbii în postură, deglutiŃie,
fonaŃie şi poate stimula dezvoltarea
mandibulei în exces, generând o
malocluzie clasa a III-a Angle.
Măsurile terapeutice care trebuie
întreprinse sunt cele ale unui tratament
chirurgical (frenectomie, frenotomia,
frenoplastie).
Echilibrarea ocluzală trebuie
realizată timpuriu, în cazul depistării
interferenŃelor ocluzale, care apar cel mai
frecvent între 4 - 6 ani, când nu are loc
atriŃia dinŃilor temporari, iar cuspizii
caninilor temporari deviază mandibula în
mişcarea de închidere în laterodeviaŃie,
ocluzie inversă frontală sau unilaterală. De
asemenea, pot apare bruxismul sau
afectarea articulaŃiei temporo-
mandibulare.
Depistarea interferenŃelor ocluzale
se realizează cu hârtie de articulaŃie, cu
ceară de ocluzie sau pe modele de studiu.
Echilibrarea ocluzală se poate
realiza prin următoarele procedee:
introducerea în alimentaŃia copilului
alimentele de consistenŃă dură,
recomandarea unei masticaŃii eficiente şi
viguroase şi şlefuirea cuspizilor caninilor
temporari.
Controlul erupŃiei dinŃilor
permanenŃi este necesar pentru
supravegherea creşterii scheletale şi
dentare a complexului dento-maxilar,
pentru urmărirea exfolierii dinŃilor
temporari şi a tiparului şi simetriei erupŃiei
dinŃilor permanenŃi. De asemenea, se
apreciază rezerva de spaŃiu pentru
încadrarea normală a dinŃilor permanenŃi
se supraveghează ocluzia dentară şi
dezvoltarea echilibrată a musculaturii.
Măsurile preventive vizează
depistarea prezenŃei unor situaŃii care pot
genera anomalii dento-maxilare.
PrezenŃa concomitentă pe arcadă
a dintelui temporar sau a rădăcinii lui şi a
înlocuitorului permanent, vor conduce la
malpoziŃia sau incluzia dintelui permanent
şi se recomandă extracŃia imediată a
dintelui temporar.
În cazul depistării chisturilor de
erupŃie ale dinŃilor permanenŃi se
349
recomandă îndepărtarea chirurgicală a
chistului pentru erupŃia dintelui permanent.
PrezenŃa fibrozei gingivale
împiedică erupŃia dintelui permanent, cu
rămânerea lui în incluzie submucoasă şi
se recomandă excizia mucoasei gingivale.
Depistarea anchilozei dintelui
temporar, datorită absenŃei membranei
periodontale, cu absenŃa rizalizei,
determină malpoziŃia sau incluzia dintelui
permanent şi se recomandă extracŃia
imediată a dintelui temporar.
PrezenŃa dinŃilor supranumerari
determină, cel mai adesea, erupŃia
malpoziŃionată a dinŃilor permanenŃi şi
interferenŃe ocluzale. Depistarea timpurie
a dinŃilor supranumerari se poate realiza
prin examinarea ortopantomografică şi se
recomandă îndepărtarea chirurgicală,
înainte de a produce o malocluzie.
Pierderea prematură a dinŃilor
temporari determină migrări dentare,
pierderea spaŃiului pe arcadă pentru
dintele permanent, înclinări axiale ale
dinŃilor vecini, devierea liniei mediene,
tulburări estetice, fonatorii şi disfuncŃii ale
limbii. Ca măsură preventivă se aplică
menŃinătorul de spaŃiu până la erupŃia
dintelui permanent.
Obiceiurile vicioase şi
disfuncŃiile aparatului dento-maxilar pot
interfera cu fenomenele creşterii cranio-
faciale şi sunt cauza multor anomalii
dento-maxilare. Depistarea şi înlăturarea
acestora încă din perioada dentiŃiei
temporare, previne apariŃia unei
malocluzii. În acest scop, copiii trebuie
supravegheaŃi de către părinŃi şi educatori,
atât în timpul stării de veghe, cât şi în
timpul somnului.
Măsurile preventive care trebuie
întreprinse sunt cele de creare a unui
climat psiho-protectiv al copilului şi de
utilizare a mijloacelor improvizate pentru
decondiŃionarea obiceiurilor vicioase
(pentru sugerea degetelor – bandaj pe
deget, cotiere, mănuşi oarbe, etc.) şi a
disfuncŃiilor (pentru respiraŃia mixtă –
control O.R.L., gimnastică generală, înot,
etc.).
Un obiectiv important al
tratamentului profilactic este concentrat
 Tipurile tratamentului ortodontic

asupra poziŃiei molarilor primi temporari, a dezechilibrelor ocluzale şi a

permanenŃi, care au rol decisiv în dezechilibrelor minore scheletale.
stabilirea cheii lui Angle şi a rapoartelor Avantajele tratamentului interceptiv
ocluzale. De asemenea, molarii primi al anomaliilor dento-maxilare sunt
permanenŃi produc a doua înălŃare de următoarele: evită extracŃiile în scop
ocluzie, alungirea arcadei dentare, ortodontic, evită incluziile dentare,
modificarea formei arcadelor din semicerc utilizează aparate ortopedice, recuperează
în semielipsă şi parabolă. În cazul pierderii funcŃiile aparatului dento-maxilar şi
precoce a molarilor secunzi temporari se reprezintă perioada favorabilă reeducării
produce o translaŃie a molarilor primi neuro-musculare. Tratamentul interceptiv
permanenŃi în erupŃie şi se stabilesc al anomaliilor dento-maxilare prezintă
rapoarte ocluzale molare mezializate sau unele dificultăŃi, care constau în predicŃia
distalizate. creşterii şi duratei prelungite a
Măsurile preventive vizează tratamentului.
depistarea prezenŃei unor situaŃii care pot Procedeele terapeutice necesare
genera anomalii dento-maxilare În cazul intercepŃiei anomaliilor dento-maxilare se
afectării prin carie simplă a molarilor adresează suprimării obiceiului vicios sau
secunzi temporari, se recomandă a disfuncŃiei, reechilibrării grupelor
refacerea morfologiei coronare. În cazul musculare oro-faciale, ghidării erupŃiei
complicaŃiei cariei dentare a molarii dinŃilor permanenŃi, îndepărtării barierelor
secunzi temporari, se recomandă care împiedică erupŃia dinŃilor permanenŃi,
prepararea în formă de pâlnie a restului recâştigării spaŃiului pe arcadele dentare,
radicular pentru un drenaj larg şi corectării angrenajului invers şi a ocluziei
menŃinerea pe arcadă, ca menŃinător de încrucişate şi intercepŃiei malocluziilor
spaŃiu natural. scheletale minore.
În cazul pierderii precoce a
molarilor secunzi temporari, se aplică un Obiceiurile vicioase şi
menŃinător de spaŃiu pentru ghidarea disfuncŃiile aparatului dento-maxilar
erupŃiei molarilor primi permanenŃi sau produc un dezechilibru între musculatura
după erupŃia molarilor primi permanenŃi, intra şi extraorală a aparatului dento-
se recomandă supravegherea reglării maxilar, care determină modificări ale
ulterioare a relaŃiilor ocluzale molare. formei arcadelor dento-maxilare,
dezechilibre ocluzale şi ulterior
TRATAMENTUL INTERCEPTIV discrepanŃe scheletale.
IntercepŃia obiceiurilor vicioase şi a
Tratamentul interceptiv al disfuncŃiilor se realizează cu aparate
anomaliilor dento-maxilare include funcŃionale simple (scut vestibular, scut
procedee ortodontice şi ortopedice, care lingual) sau cu activatoare (Andresen-
elimină acŃiunea factorilor care determină Häupl, Balters, Fränkel, etc.). Acestea
schimbarea evoluŃiei normale a aparatului suprimă obiceiul vicios prin acŃiunea lor de
dento-maxilar, la primele semne şi ecran, redau tonicitatea normală a
simptome ale apariŃiei malocluziei. grupelor musculare dezechilibrate, prin
Responsabilitatea tratamentului interceptiv redistribuŃia forŃelor musculare şi
îi revine medicului dentist, prin depistarea adaptarea tonusului muscular la
malocluziei şi trimitere către ortodont, dimensiunea arcadelor dento-alveolare.
pentru confirmarea diagnosticului şi a
recomandărilor terapeutice. Reechilibrarea grupelor
Tratamentul interceptiv al musculare intra şi extraorale se
anomaliilor dento-maxilare este un realizează prin exerciŃii de miogimnastică
tratament etiologic, care înlătură cauzele generală şi orală efectuate de către
producerii malocluziilor, în faza lor de pacient, la recomandarea medicului
debut, redând normalitatea aparatului ortodont, sub directa îndrumare a
dento-maxilar, prin suprimarea obiceiurilor kinetoterapeutului.
vicioase şi a disfuncŃiilor, a depistării
dereglărilor de exfoliere ale dinŃilor

350
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
La erupŃia dinŃilor permanenŃi din
prima etapă a dentiŃiei mixte, se poate
intercepta o macrodonŃie, când incisivii
centrali superiori prezintă un diametru
mezio-distal mai mare de 9 mm fiecare. În
acest caz, este indicată extracŃia dirijată a
dinŃilor temporari, care are scopul de a
predetermina ghidarea erupŃiei dinŃilor
permanenŃi în poziŃii favorabile, după
secvenŃa lor de erupŃie, previzionată prin
examen ortopantomografic.
Obstacolele care sunt adevărate
bariere în calea erupŃiei dinŃilor
permanenŃi sunt reprezentate de
persistenŃa dinŃilor temporari pe arcadele
dentare, datorită anchilozei dentare şi
prezenŃei dinŃilor supranumerari erupŃi,
care trebuie extraşi.
În cazul lipsei de spaŃiu pe
arcadele dentare datorită migrării dentare
în spaŃiile edentate, se recomandă crearea
de spaŃiu pentru erupŃia dinŃilor.
În cazul depistării unui capac
fibromucos dens care acoperă dintele
permanent subiacent sau a unui Ńesut
osos dens care nu permite migrarea
verticală a germenului dintelui permanent
cu vârsta normală de erupŃie, se
recomandă excizia Ńesutului fibromucos şi
îndepărtarea chirurgicală a Ńesutului osos
şi moale, descoperirea coroanei dintelui
permanent şi tracŃiunea orală a dintelui
fără potenŃial de erupŃie.
În cazul înclinării axelor dinŃilor
permanenŃi care s-au oprit în erupŃie, se
recomandă redresarea dentară
chirurgicală a dintelui permanent şi
imobilizarea cu ligaturi dentare sau
gutiere.
În cazul cicatricelor cheloide
postoperatorie în imediata vecinătate a
locului de erupŃie a unui dinte permanent,
se recomandă plastia vestibulului oral.
Pierderea spaŃiului pe arcadele
dentare se datorează cariei aproximale a
dinŃilor temporari, inserŃiei anormale a
frenului labial superior sau inferior,
persistenŃa dinŃilor temporari pe arcade,
peste termenul normal de exfoliere,
erupŃia unui dinte supranumerar, pierderea
prematură a dinŃilor temporari, fără să fie
urmată de purtarea menŃinătorului de
spaŃiu şi se recomandă recâştigarea
351
spaŃiului pe arcadele dentare prin
procedee adecvate situaŃiei clinice.
Angrenajul invers şi ocluzia
încrucişată reprezintă relaŃiile ocluzale
anormale, care se stabilesc între feŃele
vestibulare ale dinŃilor superiori cu feŃele
linguale ale dinŃilor antagonişti. Acestea
reprezintă urgenŃe ale practicii ortodontice.
Această relaŃie trebuie interceptată şi
tratată foarte timpuriu, chiar în timpul
erupŃiei palatinale a dintelui permanent,
când se prevede tendinŃa lui de a stabili un
angrenaj invers cu dintele antagonist.
Angrenajul invers şi ocluzia încrucişată se
va transmite dentiŃiei permanente, va
produce tulburări în creşterea scheletală
cranio-facială, va complica tratamentul
ortodontic corectiv şi va fi necesar un
tratament chirurgical-ortodontic.
Procedeele terapeutice sunt relativ
simple în această etapă interceptivă. În
tendinŃa unui dinte la angrenajul invers
frontal, se recomandă presiuni linguale
sau digitale asupra dintelui în erupŃie
palatinală sau exerciŃii cu spatula bucală.
În angrenajul invers frontal, se
recomandă terapie funcŃională cu aparatul
Brückl-Reichenbach sau cu gutiera cu
plan înclinat.
În angrenajul invers lateral, se
recomandă crearea de spaŃiu pe arcade,
saltul articular şi alinierea dintelui.
În ocluzia inversă frontală, se
recomandă corectarea cu ajutorul
aparatelor funcŃionale (aparat Brückl-
Reichenbach sau gutiera cu plan înclinat)
sau cu aparatele biomecanice prevăzute
cu arcuri buclă dublă sau în ciupercă şi
gutiere ocluzale pentru realizarea saltului
articular. Dacă în ocluzia inversă frontală
sunt angajaŃi şi caninii inferiori neatriŃionaŃi
(tendinŃă spre malocluzie clasa a III-a
Angle), se face şlefuirea lor ocluzală,
înainte de terapia activă cu aparate
ortodontice.
În ocluzia inversă laterală produsă
prin conducŃie canină, se recomandă
şlefuirea ocluzală a caninilor inferiori
neatriŃionaŃi, urmată de terapia interceptivă
cu aparate ortodontice prevăzute cu
gutiere ocluzale.
Malocluziile scheletale minore
stabilite prin examinarea teleradiografiei
 Tipurile tratamentului ortodontic
de profil se corectează prin tratament
ortopedic.
În malocluzia clasei a II-a
scheletală, cu prognaŃie maxilară, se
recomandă aplicarea unui activator de
clasa a II-a, asociat cu tracŃiuni extraorale
(headgear). În malocluzia clasei a II-a
scheletală, cu retrognaŃie mandibulară, se
recomandă aplicarea unui activator de
clasa a II-a, cu/fără tracŃiuni extraorale.
În malocluzia clasei a III-a
scheletală, cu prognaŃie mandibulară, se
recomandă aplicarea reglatorului Fränkel
tip III şi/sau tracŃiuni extraorale (bărbiŃă şi
capelină). În malocluzia clasei a III-a
scheletală, cu retrognaŃia maxilară, se
recomandă aplicarea unui activator de
clasa a III-a, asociat tracŃiuni extraorale
(mască facială).
TRATAMENTUL CORECTIV
Tratamentul corectiv al anomaliilor
dento-maxilare este instituit când
simptomatologia este bogată. Se
utilizează toate procedeele terapeutice
cunoscute în ortodonŃie şi ortopedia dento-
facială.
Tratamentul ortodontic şi ortopedic
dento-facial se aplică diferit, în funcŃie de
mai mulŃi factori: vârsta pacientului, tipul
anomaliei dento-maxilare, gravitatea
anomaliei dento-maxilare, identitatea
factorilor etiologici, tiparul de creştere
facială şi de prezenŃa fenomenelor
compensatorii.
În funcŃie de tipul de dentiŃie,
tratamentul ortodontic şi ortopedic dento-
facial poate fi:
• precoce – se aplică în dentiŃia
temporară şi în prima etapă a dentiŃiei
mixte;
• normal – se aplică în a doua etapă a
dentiŃiei mixte;
• tardiv – se aplică în dentiŃia
permanentă.
Tratamentul ortodontic şi ortopedic
are ca obiective: restabilirea stării de
sănătate orală, corectarea anomaliei
dento-maxilare, restabilirea creşterii
normale a aparatului dento-maxilar, a
funcŃiei ocluzale şi a funcŃionalităŃii
aparatului dento-maxilar şi restabilirea
esteticii orale şi faciale.
352
A. Tratamentul precoce se
adresează perioadei dentiŃiei temporare şi
primei etape a dentiŃiei mixte şi constă în
măsuri profilactice, procedee interceptive
sau corective.
Tratamentul precoce prezintă unele
avantaje: creşterea cranio-facială este
activă, procedeele terapeutice sunt simple,
malocluziile severe sunt prevenite sau
interceptate, alternativele terapeutice sunt
multiple, terapia ortopedică se foloseşte
de creşterea naturală, iar rezultatele sunt
favorabile pentru că elimină factorii
etiologici, dezechilibrele ocluzale şi
disfuncŃiile scheletale.
Unele limite ale tratamentului
precoce se datorează neelucidării
factorilor etiologici sau a tiparului de
creştere scheletală nefavorabil.
Tratamentul ortodontic precoce din
dentiŃia temporară este instituit destul de
rar şi vizează mai multe aspecte
profilactice şi interceptive.
PotenŃialul alinierii dentare a
dinŃilor permanenŃi se apreciază prin
examenul ortopantomografic, care dă
previziunea înghesuirii dinŃilor permanenŃi
şi clinic, prin supravegherea şi
surprinderea erupŃiei dinŃilor permanenŃi
malpoziŃionaŃi pe cele patru cadrane ale
arcadelor dentare.
În urma pierderii premature a
dinŃilor temporari, menŃinerea spaŃiului pe
arcadele dentare, pentru erupŃia dinŃilor
permanenŃi se realizează prin aplicarea
menŃinătorului de spaŃiu.
În cazul depistării obiceiurilor
vicioase şi a disfuncŃiilor aparatului dento-
maxilar se realizează suprimarea,
decondiŃionarea şi reeducarea cu ajutorul
aparatelor funcŃionale.
În depistarea decalajelor scheletale
minore se aplică tracŃiuni extraorale
cu/fără aparat funcŃional.
Tratamentul ortodontic precoce din
prima etapă a dentiŃiei mixte vizează
mai multe aspecte interceptive şi corective
legate de erupŃia dinŃilor permanenŃi.
Înghesuirea dentară uşoară şi
moderată din zona incisivă impune
crearea spaŃiului pe arcade (şlefuiri
aproximale ale caninilor temporari;
expansiune cu şurub ortodontic,
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
frenectomia frenului labial) şi utilizarea
unui aparat biomecanic mobilizabil cu
arcuri secundare pentru alinierea dinŃilor
malpoziŃionaŃi.
În cazul erupŃiei dinŃilor
supranumerari în zona frontală se impune
extracŃia dintelui supranumerar şi alinierea
dinŃilor malpoziŃionaŃi din serie normală.
Înghesuirea dentară severă din
zona frontală, consecutiv macrodonŃiei,
impune crearea spaŃiului pe arcade prin
extracŃia dirijată a dinŃilor temporari şi
alinierea dinŃilor malpoziŃionaŃi.
Stadiul de "ugly duckling" al
frontalilor superiori impune supravegherea
erupŃiei dinŃilor frontali şi eliminarea
posibilităŃii altor cauze de apariŃie a
diastemei interincisive şi a tremelor
frontale (fren labial anormal implantat,
dinte supranumerar inclus, hipodonŃie).
În cazul apariŃiei protruziei dinŃilor
frontali se impune retrudarea dinŃilor
frontali cu un aparat biomecanic (arc
vestibular, utility-arch) sau cu aparate
funcŃionale (reglator Fränkel tip II, bionator
Balters, lip bumper).
Primele semne ale ocluziei adânci
genetice în "capac de cutie" impun
aplicarea aparatelor biomecanice sau
mixte mobilizabile, pentru ingresia
incisivilor superiori (platou retroincizal),
extruzia dinŃilor laterali (gutiere ocluzale
răscroite la nivel molar) şi alinierea dinŃilor
frontali.
ApariŃia angrenajelor inverse
frontale sau a ocluziei inverse frontale
impune aplicarea de urgenŃă a aparatului
Brückl-Reichenbach sau a gutierei cu plan
înclinat, pentru realizarea saltului articular
şi prevenirea scurtării sagitale a arcadelor
dento-alveolare.
Aspectele profilactice şi
interceptive ale tratamentul ortodontic
precoce vizează menŃinerea spaŃiului în
zona de sprijin lateral şi reglarea relaŃiei
molare normale, depistarea şi suprimarea
obiceiurilor vicioase şi a disfuncŃiilor
aparatului dento-maxilar şi depistarea şi
interceptarea decalajelor scheletale
minore.
B. Tratamentul normal se
adresează perioadei din a doua etapă a
dentiŃiei mixte şi constă în procedee
interceptive şi corective ortodontice şi
353
ortopedice dento-faciale, utilizându-se tot
arsenalul de aparate intraorale
(mobilizabile, mobile, fixe) şi extraorale.
Tratamentul normal este specific
tipului de anomalie dento-maxilară şi se
continuă cu faza de contenŃie, până la
terminarea creşterii reziduale, pentru a
evita producerea recidivelor.
C. Tratamentul tardiv se aplică în
dentiŃia permanentă, la adolescent sau la
adult şi constă în procedee corective
ortodontice şi chirurgical-ortodontic
(extracŃii în scop ortodontic, chirurgie
ortognatică).
Tratamentul tardiv este specific
tipului de anomalie dento-maxilară, fiind
limitat numai la realizarea unei ocluzii
dentare funcŃionale şi la alinierea dinŃilor
malpoziŃionaŃi, fără a avea acŃiune
ortopedică şi se aplică aparate fixe
poliagregate (Edgewise, Begg, Straigth
wire, etc.) cu/fără tracŃiuni extraorale,
arcuri parŃiale, microimplante, iar în faza
de echilibrare finală se aplică activatoare.
Chirurgia ortognatică este indicată în
malocluzile clasa a II-a şi a III-a de origine
ereditară, ocluzia deschisă scheletală şi
asimetria severă facială.
Pacientul adolescent posedă un
potenŃial minim de creştere, datorat
creşterii reziduale condiliene şi a erupŃiei
molarilor de minte.
Avantajele tratamentului tardiv al
adolescentului sunt următoarele: există
control asupra tuturor dinŃilor permanenŃi
(cu excepŃia molarilor de minte),
dimensiunile oaselor maxilare sunt stabile,
motivaŃia pacientului este de ordin estetic
şi nu mai este necesară etapa
diagnosticului terapeutic.
DificultăŃile tratamentului tardiv al
adolescentului se datorează imposibilităŃii
utilizării creşterii naturale în terapie,
implicării sociale a adolescentului, care
concurează cu planul de tratament, a
duratei mai lungi a tratamentului, în
cazurile severe sau de compromis, iar
repoziŃionarea dinŃilor este mai dificilă,
datorită apex-urilor dentare închise.
Tratamentul tardiv al
adolescentului cu aparate fixe
poliagregate se desfăşoară în trei etape.
Prima etapă constă în alinierea şi
nivelarea tridimensională a dinŃilor,
 Tipurile tratamentului ortodontic
nivelarea curbei Spee, controlul poziŃiei
sagitale a dinŃilor frontali, uşoara
expansiune posterioară a arcadelor
dentare, corectarea rotaŃiilor dentare şi
controlul ancorajului. A doua etapă constă
în corecŃia relaŃiei molare şi închiderea
spaŃiilor, care se poate realiza prin mai
multe posibilităŃi:
- creşterea diferenŃiată a maxilarelor cu
ajutorul tracŃiunilor extraorale cu/fără
aparate funcŃionale;
- deplasări dentare diferenŃiate la maxilar
faŃă de mandibulă, în sens sagital, prin
închiderea spaŃiilor de extracŃie;
- deplasări dentare diferenŃiate la maxilar
faŃă de mandibulă, în sens sagital, prin
tracŃiuni elastice de clasa a II-a sau a III-
a;
- combinarea celor trei posibilităŃi.
- închiderea spaŃiilor postextracŃionale prin
oralizarea dinŃilor frontali şi mezializarea
dinŃilor laterali.
A treia etapă constă în finisarea
poziŃiilor dentare prin corectarea relaŃiei
verticale a incisivilor, paralelizarea
rădăcinilor, realizarea torque-ului
incisivilor, concordanŃa liniilor mediene
dentare şi consolidarea poziŃiei tuturor
dinŃilor prin contenŃie.
TRATAMENTUL LA ADULT
Tratamentul ortodontic la adult este
diferit de cel al adolescentului prin
particularităŃile psihologice, diagnostice,
biologice şi terapeutice, fiind un tratament
pluridisciplinar (periodontal, ortodontic,
chirurgical şi protetic).
A. ParticularităŃile psihologice.
Pacientul adult preferă discreŃie şi
intimitate, iar prezentarea planului de
tratament necesită informaŃii suplimentare,
privind aparatul ortodontic, durata,
contraindicaŃiile şi riscurile tratamentului.
Adresarea adultului la un serviciu
de ortodonŃie, are ca motivaŃie aspectul
inestetic al dinŃilor, redresarea dinŃilor
limitrofi spaŃiului edentat, în scopul
protezării acestuia sau efectuarea
tratamentului ortodontic, pe care nu l-a
urmat în adolescenŃă. Adultul preferă un
aparat ortodontic puŃin vizibil, nu acceptă
forŃele extraorale şi doreşte ca tratamentul
să dureze cât mai puŃin timp. De
354
asemenea, există o bună colaborare
privind igiena dentară şi dieta alimentară.
Adultul prezintă o toleranŃă scăzută
la durere, o sensibilitatea crescută la
iritaŃiile mucoasei orale, iar adaptarea
funcŃională este lentă.
B. ParticularităŃile diagnostice.
Anamneza respectă întrebările prin care
se obŃin informaŃii asupra eredităŃii
familiale privind bolile generale, dentare şi
periodontale. Starea generală a adultului,
tratamentul medicamentos, problemele
hormonale, cardiace şi metabolice,
influenŃează sănătatea periodontală şi
articulară a pacientului. De asemenea,
modul de viaŃă, comportamentul social şi
profesional influenŃează diagnosticul şi
cooperarea cu pacientul.
Prin examinarea facială se poate
depista o asimetrie, iar examinarea
funcŃională poate depista o disfuncŃie
ventilatorie sau linguală, care trebuie
corectată înaintea tratamentului ortodontic.
Examenul oral permite stabilirea
stării dentare şi periodontale, tratamentele
endodontice, extracŃiile dentare şi
restaurările protetice, fiind completat de
examinarea ortopantomografică. BilanŃul
dentar şi ocluzal realizat pe modelele de
studiu permite evidenŃierea dezechilibrelor
dento-ocluzale şi a spaŃiului pe arcade. În
dinamica mandibulară se depistează
interferenŃele active şi pasive şi spasmele
musculare determinate de stresul ocluzal.
Examinarea clinică a articulaŃiei
temporo-mandibulare poate depista o
disfuncŃie articulară şi trebuie completată
cu examinarea axiografică sau
tomografică a articulaŃiei.
BilanŃul periodontal complet este
indispensabil şi trebuie eliminate toate
bolile periodontale înaintea tratamentului
ortodontic. De asemenea se examinează
pe ortopantomografie status-ul alveolar:
resorbŃiile osoase sau radiculare, leziunile
apicale sau proximale. Controlul plăcii
dentare se face permanent, pentru a
preciza evoluŃia periodontală din cursul
tratamentului.
Teleradiografia de profil sau de
faŃă permite stabilirea cadrului scheletal şi
rapoartele incisive cu cele ale părŃilor moi.
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

C. ParticularităŃile biologice. (migrări dentare în plan orizontal şi

AbsenŃa creşterii la adult modifică planul vertical).
de tratament, care se adresează numai Igiena orală trebuie să fie
mişcărilor dentare în procesele alveolare. respectată pentru prevenirea inflamaŃiilor
Creşterea scheletală a adultului nu poate fi periodontale, iar tratamentul periodontal
schimbată, iar rapoartele scheletale se este preortodontic.
modifică numai prin chirurgie ortognatică Obiectivele tratamentului tardiv al
sau prin compensări alveolo-dentare. adultului sunt stabilite în funcŃie de vârsta
Morfologia Ńesuturilor moi faciale poate fi pacientului, starea dinŃilor, starea
modificată prin tratament ortodontic. periodontală şi motivaŃia pacientului.
Fiziologia periodonŃiului se Tratamentul ortodontic reprezintă o
modifică odată cu vârsta şi poate apare reabilitare generală şi orală, pentru
boala periodontală (inflamaŃii gingivale obŃinerea unei ocluzii funcŃionale optime,
episodice, retracŃii gingivale, recesiuni ameliorarea esteticii faciale şi dentare, cu
epitelio-conjunctive, pierderi de os repoziŃionarea dinŃilor migraŃi după
alveolar, expunerea cementului, migrări extracŃii sau boală periodontală,
dentare, deschiderea diastemei corectarea ocluziei patologice, alinierea
interincisive) şi modificările histologice dinŃilor frontali, stabilirea punctelor de
(dezintegrări tisulare progresive, structuri contact interproximale, facilitarea
neregulate periodontale, dereglări tratamentului restaurativ gnato-protetic şi
vasculare şi metabolice osoase, atrofii, îmbunătăŃirea stării de sănătate
calcificări). periodontală, cu crearea unui raport
În timpul deplasării dentare coroană-rădăcină favorabil.
ortodontice, periodonŃiul şi osul alveolar se Principiile biomecanice ale
remeniază lent, datorită vascularizaŃiei tratamentului ortodontic la adult constau în
diminuate, a reducerii metabolismului utilizarea forŃelor ortodontice lejere şi
calcic şi a numărului mai mic de continue, datorită prezenŃei bolii
osteoclaste, iar hialinizarea este mult mai periodontale, cu evitarea pierderilor
intensă. Astfel, răspunsul tisular la forŃele suplimentare de os, cement şi rădăcină.
ortodontice este mai lent, resorbŃia osoasă ForŃele ortodontice vor fi aplicate pe
este mai importantă şi necontrolată, iar coroanele dinŃilor, cât mai aproape de
mineralizarea diminuată. ReconstrucŃia centrul lor de rezistenŃă, pentru ca
osoasă este mai lentă şi contenŃia trebuie momentul înclinării să fie cât mai mic, iar
să fie mai lungă. InterferenŃa Ńesuturilor raportul momentul forŃei/forŃa aplicată
orale cu forŃele ortodontice poate provoca trebuie să fie mic şi constant.
durere şi mobilitate dentară patologică, iar Ancorajul va fi bine controlat şi
mişcările de dute-vino ale dinŃilor aduce întărit (arcuri parŃiale transpalatinale,
prejudicii radiculare şi periodontale. linguale, plăci mobilizabile, gutiere
InterferenŃele ocluzale apărute în ocluzale, solidarizare grup de dinŃi,
cursul tratamentului poate produce deviaŃii ortoimplante), deoarece ancorajul natural
mandibulare şi disfuncŃii ale articulaŃiei este diminuat, datorită densităŃii osoase,
temporo-mandibulare. Muşchii orbicularis prezenŃei bolii periodontale şi a pierderii
oris şi ai limbii pot provoca recidive. dinŃilor.
Procedeele terapeutice utilizate
D. ParticularităŃile terapeutice. sunt cele ale tehnicilor fixe poliagregate
Planul de tratament este pluridisciplinar şi cu/fără tracŃiuni extraorale, arcuri parŃiale,
există o comunicare între ortodont şi microimplante şi tracŃiuni elastice
periodontolog, chirurg oral, protetician şi intraorale. AdulŃii preferă pentru
dentist. tratamentul ortodontic corectiv aparate fixe
DificultăŃile tratamentului tardiv al poliagregate fizionomice (brackets
adultului se datorează atriŃiei dentare ceramici sau tehnica linguală).
excesive, disfuncŃiilor articulaŃiei temporo- Tratamentul ortodontic este
mandibulare, modificărilor pulpare ale precedat de tratamentul periodontal, de
dinŃilor, afecŃiunilor periodontale şi a intervenŃii chirurgicale minore
spaŃiilor edentate cu implicaŃiile acestora (germectomii, extracŃii, redresări dentare)

355
 Tipurile tratamentului ortodontic
sau majore (disjuncŃie, corticotomie,
osteotomie) şi urmat, în unele cazuri, de
tratamentele restaurative gnato-protetice.
ContenŃia depinde de tipul de
malocluzie, mişcările dentare şi starea de
sănătate a Ńesuturilor dentare. ContenŃia
provizorie se realizează cu aparate
mobilizabile (gutiere termoformate, placă
Hawley, spring retainer sau tooth
positioner). ContenŃia definitivă se
realizează cu fir torsadat, din oŃel
inoxidabil, atele din fibre compozite,
adaptate direct pe faŃa linguală a dinŃilor şi
colate fotopolimerizabil. Avantajul
contenŃiei fixe constă în aplicarea
imediată, după îndepărtarea aparatului
activ fix, rezistenŃa la funcŃiile orale şi
permiterea controlului plăcii bacteriene.
ContenŃia definitivă este ideală pentru
pacientul adult, pentru că remanierea
histo-fiziologică şi cicatrizările Ńesuturilor
sunt relative, iar durata medie a unei
contenŃii fixe este de 10 ani.
TRATAMENTUL CHIRURGICAL
ORTODONTIC
Chirurgia ortodontică cuprinde
intervenŃiile chirurgicale orale minore
asupra dinŃilor, a părŃilor moi şi a
Ńesuturilor osoase, în cadrul terapiei
anomaliilor dento-maxilare.
IntervenŃii chirurgicale asupra dinŃilor
A. ExtracŃia dinŃilor temporari.
DinŃii temporari persistenŃi pe arcada
dentară după termenul normal de exfoliere
reprezintă o piedică în erupŃia dinŃilor
permanenŃi, provocând devierea axul de
erupŃie sau incluzia dentară şi se
recomandă extracŃia lor şi corectarea
poziŃiei dintelui permanent subiacent.
DinŃii temporari nu se extrag
înainte de termenul normal de exfoliere, cu
excepŃia cazurilor de:
- traumatisme dentare – fracturi coronare
cu deschiderea camerei pulpare, luxaŃii
cu mobilitate accentuată, intruzii totale
fără tendinŃă de reluare a erupŃiei;
- complicaŃii ale cariei dentare, care
constituie boală de focar;
- dinŃi temporari supranumerari;
356
- dinŃi temporari fuzionaŃi sau bigeminaŃi,
care prezintă întârzieri în rizaliza
rădăcinilor;
- dinŃi temporari reincluşi;
- hipodonŃia incisivilor laterali permanenŃi
superiori sau a incisivilor centrali inferiori,
când se doreşte închiderea spaŃiilor.
B. ExtracŃia seriată (dirijată sau
programată) a dinŃilor temporari este
indicată în disarmonia dento-maxilară cu
înghesuire primară (macrodonŃie absolută
sau relativă) diagnosticată precoce şi
reprezintă o metodă ortodontică
interceptivă.
Principiul constă în extracŃia
secvenŃială a dinŃilor temporari, înainte de
avulsia lor normală, pentru a crea spaŃiul
necesar pentru dinŃii permanenŃi, în scopul
alinierii dentare. Acest procedeu se aplică
în diagnosticul precoce al macrodonŃiei,
stabilit pe baza examinării clinice şi
ortopantomografice, din dentiŃia temporară
sau din prima etapă a dentiŃiei mixte, în
scopul evitării instalării unei malocluzii cu
înghesuire severă.
Momentul extracŃiilor dinŃilor
temporari se stabileşte individual, după
stadiul de mineralizare a rădăcinilor
germenilor dinŃilor permanenŃi şi după
secvenŃa lor de erupŃie.
ExtracŃia dirijată după Kjellgren
se desfăşoară în trei etape:
- la vârsta de 9 ani se extrag caninii
temporari, pentru a crea spaŃiul necesar
erupŃiei incisivilor permanenŃi;
- la vârsta de 10 - 11 ani se extrag molarii
primi temporari, pentru a crea spaŃiul
necesar erupŃiei premolarilor primi
permanenŃi;
- când trebuie să erupă caninii permanenŃi,
se extrag premolarii primi permanenŃi.
ExtracŃia dirijată (pilotată) după
Hotz se desfăşoară în trei etape:
- la vârsta de 8,5 ani se extrag caninii
temporari, pentru a crea spaŃiul necesar
erupŃiei incisivilor laterali permanenŃi;
- la vârsta de 9,5 ani se extrag molarii
primi temporari, pentru a crea spaŃiul
necesar erupŃiei premolarilor primi
permanenŃi;
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
- la vârsta de 10 ani se extrag premolarii
primi permanenŃi, pentru a crea spaŃiul
necesar erupŃiei caninilor permanenŃi.
Hotz face două specificaŃii. Când
premolarii secunzi erup înaintea caninilor
permanenŃi, se conservă premolarii primi,
până la erupŃia completă a premolarilor
secunzi. Când caninii permanenŃi erup
înaintea premolarilor secunzi sau caninii
permanenŃi erup în mezio-versie, se
extrag cei patru premolari primi cât mai
repede posibil.
ExtracŃia dirijată după Tweed se
desfăşoară în două etape:
- la vârsta de 8 ani se extrag molarii primi
temporari ;
- la vârsta de 8,5 ani se extrag caninii
temporari şi se face germectomia
premolarilor primi.
Tweed face câteva specificaŃii.
Diagnosticul de disarmonie dento-maxilară
trebuie stabilit înainte cu un an de la debut
tratamentului. Dacă apare avulsia precoce
a caninilor temporari, caninii permanenŃi
vor erupe înaintea premolarilor primi şi se
recomandă germectomia premolarilor
primi. MenŃinerea caninilor temporari
reprezintă un obstacol pentru caninii
permanenŃi şi trebuie extraşi. ExtracŃia
molarilor primi temporari accelerează
erupŃia premolarilor primi şi va permite
evoluŃia distalizată a caninilor permanenŃi.
Molarii secunzi temporari menŃin poziŃia
molarilor primi permanenŃi.
Metoda terapeutică a extracŃiei
seriate are scopul de a preveni
înghesuirea dentară severă şi de aliniere a
dinŃilor permanenŃi, pentru a crea echilibrul
funcŃional, de a transforma o malocluzie în
normo-ocluzie şi de a elimina factorul
etiopatogenic şi recesiunea gingivală.
Metoda are dezavantajul că
extracŃia dentară este un act ireversibil şi
prezintă un impact important asupra
pacientului.
C. ExtracŃia dinŃilor
supranumerari. DinŃii supranumerari
erupŃi pe arcadele dentare se extrag
imediat, pentru că provoacă dezechilibre
grave locale dentare şi ocluzale (malpoziŃii
dentare, incluzie, angrenaje inverse).
357
D. ExtracŃia dinŃilor permanenŃi
în scop ortodontic (terapeutică) este o
metodă asociată cu terapia aparatelor
ortodontice.
Scopul acestui procedeu este de a
crea spaŃiul necesar alinierii dentare, în
dentiŃia permanentă cu înghesuire dento-
maxilară severă, depistată tardiv. Această
soluŃie terapeutică se aplică după analiza
bilanŃului de spaŃiu al arcadele dentare.
IndicaŃiile extracŃiei terapeutice
ortodontice a dinŃilor permanenŃi sunt în
funcŃie de anomalia dento-maxilară. În
clasa I Angle cu înghesuire dento-maxilară
se recomandă extracŃii simetrice, în cele
patru cadrane ale arcadelor dentare. În
clasa a II-a Angle cu meziopoziŃie
generalizată a dinŃilor superiori se
recomandă extracŃii simetrice pe arcada
superioară. În clasa a II-a Angle cu
înghesuire dento-maxilară inferioară se
recomandă extracŃii pe cele două arcade
dentare. În clasa a III-a Angle se
recomandă extracŃii simetrice pe arcada
inferioară.
Dezavantajele extracŃiei dinŃilor
permanenŃi în scop ortodontic sunt
următoare: agresare psihică a pacientului,
lingualizarea incisivilor inferiori, creşterea
gradului de supraocluzie incisivă,
scurtarea arcului dentar, apariŃia
diastemelor şi tremelor când bilanŃul de
spaŃiu este incorect, scăderea cantităŃii de
os alveolar şi scăderea unităŃilor
masticatorii.
DinŃii permanenŃi care vor fi extraşi
în scop ortodontic, se aleg după anumite
criterii:
- valoarea funcŃională şi estetică a dinŃilor;
- tipul de profil al pacientului;
- focarul de înghesuire dento-maxilară;
- deficitul de spaŃiu de pe arcadele
dentare;
- amplitudinea deplasării dinŃilor
malpoziŃionaŃi;
- relaŃiile ocluzale;
- cario-rezistenŃă;
- orientarea apexului dintelui
malpoziŃionat;
- existenŃa altor dinŃi extraşi în cadranele
arcadelor dentare;
- existenŃa unei hipodonŃii unidentare sau
monodentare.
 Tipurile tratamentului ortodontic
ExtracŃia terapeutică ortodontică a
incisivilor centrali superiori este indicată
foarte rar, în cazul unei anomali grave de
formă (geminaŃii, monstruozităŃi), a unei
distanŃe mari faŃă de arcada dentară şi
imposibilitatea alinierii acestuia, a unui
traumatism coronar grav sau a distrucŃiei
coronare grave.
ExtracŃia terapeutică ortodontică a
incisivilor centrali superiori este
contraindicată în morfologie coronară
normală şi malpoziŃii minore, pentru
valoarea lor estetică importantă.
ExtracŃia terapeutică ortodontică a
incisivilor laterali superiori este indicată
rar, în cazul unei distanŃe mari faŃă de
arcada dentară şi imposibilitatea alinierii
acestuia, a unui contact interproximal între
incisivul central şi canin, a hipodonŃiei
unidentare de incisiv lateral care produce
asimetria arcadei dentare, a distrucŃiei
coronare grave, dilaceraŃie sau traumatism
dentar.
ExtracŃia terapeutică ortodontică a
incisivilor laterali superiori este
contraindicată la sexul feminin, pentru
valoarea estetică şi în morfologie coronară
normală şi malpoziŃii minore.
ExtracŃia terapeutică ortodontică a
incisivilor centrali inferiori este indicată
rar, în cazul ieşirii din perimetrul arcadei şi
aliniere perfectă a celorlalŃi dinŃi, în clasa a
III-a Angle cu înghesuire incisivă inferioară
şi rapoarte ocluzale frontale normale, în
distrucŃie coronară gravă, traumatism
dentar grav sau a unei recesiuni gingivale
progresive.
ExtracŃia terapeutică ortodontică a
incisivilor centrali inferiori este
contraindicată în morfologie coronară
normală şi malpoziŃii minore.
ExtracŃia terapeutică ortodontică a
caninilor este indicată foarte rar, în cazul
ectopiei înalte, a distanŃei mari faŃă de
arcada dentară şi imposibilitatea alinierii
acestuia şi în contact interproximal între
incisivul central şi premolarul prim.
ExtracŃia terapeutică ortodontică a
caninilor este contraindicată la dinŃi cu
morfologie normală şi în malpoziŃii minore.
358
ExtracŃia terapeutică ortodontică a
premolarilor primi este indicată foarte
frecvent, datorită cario-rezistenŃei scăzute,
în crearea de spaŃiu pe arcadele dentare
pentru zona anterioară sau laterală, în
clasa I Angle cu înghesuire dento-maxilară
anterioară moderată sau severă, în clasa I
Angle cu biprodonŃie moderată sau
severă, în clasa a II/1 Angle cu prodonŃie
superioară moderată sau severă şi în
contact interproximal între canin şi
premolarul secund.
În clasa a I sau a II-a Angle, se
recomandă extracŃii de patru premolari
primi în cazurile cu biprodonŃie sau de doi
premolari primi superiori în cazurile de
prodonŃie superioară.
În clasa a III-a Angle cu înghesuire
dentară maxilară, se recomandă extracŃii
de patru premolari primi.
ExtracŃia terapeutică ortodontică a
premolarilor primi este contraindicată în
ocluzia adâncă, cu Ńesuturi faciale subŃiri,
pentru că produce retracŃia buzei
superioare şi proeminenŃa nasului şi la
dinŃi cu malpoziŃii minore.
ExtracŃia terapeutică ortodontică a
premolarilor secunzi este indicată
frecvent, în crearea de spaŃiu pe arcadele
dentare pentru zona anterioară sau
laterală, când relaŃia ocluzală frontală
prezintă o formă clinică a ocluziei adânci
sau când se doreşte o mezializare a
molarilor primi permanenŃi, în malpoziŃii
grave (ectopie dentară) sau în distrucŃie
coronară gravă.
În clasa a I sau a II-a Angle, se
recomandă extracŃii de patru premolari
secunzi sau de doi premolari secunzi
superiori, în cazurile cu înghesuire dentară
moderată şi profil normal.
Asocierea extracŃiei de doi
premolari primi superiori şi doi premolari
secunzi inferiori se recomandă în clasa a
II-a Angle, pentru obŃinerea relaŃiilor
ocluzale de clasa I molară şi canină.
În clasa a III-a Angle se recomandă
extracŃii ale premolarilor secunzi superiori
şi extracŃiile premolarilor primi inferiori,
pentru obŃinerea relaŃiilor ocluzale de
clasa I molară şi canină.
ExtracŃia terapeutică ortodontică a
premolarilor secunzi este contraindicată la
dinŃi cu malpoziŃii minore.
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
ExtracŃia terapeutică ortodontică a
molarilor primi este indicată rar, în
distrucŃie coronară gravă, existenŃa altor
molari primi extraşi, ocluzie deschisă
frontală şi în înghesuire dento-maxilară
anterioară sau posterioară.
În clasa a III-a Angle se recomandă
extracŃii ale molarilor primi inferiori şi
extracŃiile molarilor trei superiori, pentru
obŃinerea relaŃiilor ocluzale de clasa I
molară şi canină.
ExtracŃia terapeutică ortodontică a
molarilor primi este contraindicată la dinŃi
indemni la carie şi în ocluzie adâncă.
ExtracŃia terapeutică ortodontică a
molarilor secunzi este indicată foarte rar,
în înghesuire dento-maxilară posterioară
severă, laterală moderată, anterioară
uşoară, când există germenele molarului
trei şi este în poziŃie de erupŃie favorabilă
sau când molarul prim trebuie distalizat.
ExtracŃia terapeutică ortodontică a
molarilor secunzi este contraindicată în
ocluzie adâncă sau în hipodonŃia molarului
trei.
ExtracŃia terapeutică ortodontică a
molarilor trei este indicată frecvent, în
dereglarea ocluziei dentare prin erupŃia
acestuia (ocluzie deschisă frontală),
hipodonŃie unidentară sau monodentară a
molarului trei, în înghesuire dento-maxilară
posterioară severă sau în cazurile de
înghesuire dento-maxilară
nonextracŃională de premolari.
E. Redresarea dentară forŃată
chirurgicală este indicată pentru
rezolvarea unei malpoziŃii dentare (rotaŃie
dentară) la vârste adulte, a unui dinte
monoradicular (incisivi sau canini), cu
rădăcini drepte şi când există spaŃiu pe
arcadele dentare.
Tehnica este următoare: se
decolează un lambou muco-periostic, se
face o osteotomie alveolară liniară, apoi
dintele este redresat cu cleştele şi este
imobilizat prin ligaturi dentare sau gutiere
ocluzale.
F. Germectomia constă în
îndepărtarea germenilor dinŃilor
permanenŃi incomplet formaŃi intraosos, ca
metodă terapeutică în înghesuirile dento-
359
maxilare sau profilactică, pentru
prevenirea recidivelor după erupŃia
molarilor de minte.
Germectomia este indicată, cel mai
frecvent, pentru molarii trei care prezintă
criză de spaŃiu posterior, pentru premolarii
primi în scopul facilitării erupŃiei caninilor
în poziŃie corectă şi pentru premolarii
secunzi blocaŃi prin lipsă de spaŃiu pe
arcada dentară.
G. Odontectomia constă în
îndepărtarea unui dinte permanent
complet format intraosos, ca metodă
terapeutică din anomaliile dento-maxilare.
Odontectomia este indicată, cel
mai frecvent, pentru dinŃii supranumerari şi
pentru caninii incluşi în poziŃii nefavorabile
erupŃiei.
H. Premolarizarea molarului prim
inferior constă în secŃionarea verticală a
coroanei şi extracŃia rădăcinii meziale,
după obturarea canalelor radiculare.
Premolarizarea molarului prim
inferior este indicată, cel mai frecvent,
pentru ectopia sau incluzia premolarilor
secunzi inferiori, când molarul prim
permanent inferior este afectat prin carie
dentară.
I. Separarea dinŃilor permanenŃi
bigeminaŃi este indicată când rădăcinile
sunt separate şi constă în: secŃionarea
verticală a coroanei, extracŃie, obturarea
canalului radicular a celuilalt dinte care
rămâne pe arcada dentară şi acoperirea
lui cu o coroană fizionomică. Acest
procedeu este indicat în cazul unui dinte
cu rol fizionomic important.
J. Descoperirea dinŃilor incluşi
cu poziŃii favorabile constă în: crearea de
spaŃiu pe arcada dentară, descoperirea
chirurgicală a coroanei dentare,
asigurarea unui tunel de erupŃie prin
rezecŃie osoasă, ancorarea coronară a
dintelui (peritisulară, intratisulară,
transtisulară) şi tracŃiunea lentă a dintelui
spre arcada dentară, la o gutieră ocluzală
sau la un arc vestibular.
K. Transplantarea dinŃilor incluşi
este indicată în cazul caninilor incluşi în
poziŃie orizontală, când prezintă spaŃiu pe
 Tipurile tratamentului ortodontic
arcadele dentare şi constă în:
odontectomia dintelui inclus, prepararea
neoalveolară, obturarea retrogradă a
dintelui, iar în transplantul vital nu se face
devitalizarea dintelui şi se controlează
periodic vitalitatea acestuia, poziŃionarea
dintelui în neoalveolă şi imobilizarea
dintelui cu ligaturi dentare sau gutieră.
L. Reimplantarea dinŃilor are o
indicaŃie rară şi se practică în cazul
expulzării dinŃilor frontali permanenŃi, în
maxim 6 ore de la producerea
traumatismului, dacă dintele a fost Ńinut în
tot acest timp într-un mediu umed.
IntervenŃii chirurgicale asupra părŃilor
moi
Decapuşonarea muco-periostică
este indicată în cazul incisivilor, caninilor şi
molarilor şi constă în îndepărtarea
capacului fibromucos care acoperă un
dinte care prezintă întârzieri în erupŃie faŃă
de omologul său.
IntervenŃii asupra frenurilor
(frenotomie, frenectomie, frenoplastie)
sunt indicate în cazul diastemei
interincisive, consecutiv inserŃiei joase a
frenului buzei şi în cazul anchiloglosiei,
datorată frenului scurt al limbii.
IntervenŃii asupra limbii.
RezecŃiile parŃiale ale limbii sunt indicate
în macroglosie, care a determinat
prognaŃia mandibulară sau ocluzia
deschisă, cu scopul de a preveni
recidivele.
IntervenŃii plastice sunt indicate
în cazul existenŃei cicatricelor cheloide la
nivelul buzelor, vestibulului oral, care
împiedică creşterea maxilară sau erupŃia
dentară.
IntervenŃii chirurgicale asupra osului
alveolar
Frezajul alveolar este indicat în
proalveolo-donŃii, infra-alveolo-donŃii,
ectopii dentare şi în malpoziŃii meziale sau
distale accentuate. Acest procedeu constă
în permiabilizarea osului alveolar în
360
vederea reducerii rezistenŃei osoase,
pentru deplasarea dinŃilor malpoziŃionaŃi.
Corticotomia alveolară este
indicată în retrodonŃia superioară şi în
linguo-poziŃia molarilor inferiori. Acest
procedeu constă în frezarea corticalei la
nivelul spaŃiilor interdentare, pentru a grăbi
deplasarea dentară.
Septotomia constă în îndepărtarea
septului interdentar interincisiv, indicat în
diastema interincisivă.
Tunelizarea constă în perforări
vestibulo-orale şi este indicată în
retrodonŃia superioară şi în linguo-poziŃia
molarilor inferiori.
Deschiderea suturii
mediopalatine (disjuncŃia intermaxilară)
este indicată în dentiŃia permanentă, în
endognaŃia maxilară cu ocluzie inversă
bilaterală.
TRATAMENTUL CHIRURGICAL
ORTOGNATIC
Chirurgia ortognatică cuprinde
intervenŃiile chirurgicale maxilo-faciale
asupra Ńesuturilor osoase, pentru
corectarea tridimensională a decalajelor
scheletale severe. Se efectuează după
vârsta de 18 ani şi au scopul de a crea o
armonie scheletală, facială, ocluzală şi
articulară.
Chirurgia ortognatică este indicată
în anomalii dento-maxilare grave, care nu
pot fi rezolvate prin tratament ortodontic,
în malformaŃii congenitale, prognaŃie
maxilară, retrognaŃie maxilară, endognaŃie
maxilară, prognaŃie mandibulară,
retrognaŃie mandibulară, laterognaŃie
mandibulară, asimetrie facială, ocluzie
deschisă cu infragnaŃie şi în progenie
severă.
Chirurgia ortognatică este
contraindicată în afecŃiuni generale care
periclitează viaŃa pacientului, afecŃiuni
psihice, vârsta pacientului (sub 18 ani) şi
de condiŃiile locale (estetice – Ńesuturi moi,
stabilitate – limite musculare, posturale,
funcŃionale şi articulare).
Procedeele chirurgicale constau în
osteotomii maxilare Le Fort, osteotomii
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
sagitale şi laterale ale ramus-ului
mandibulei, osteotomii verticale oblice ale
ramus-ului mandibulei şi genioplastii cu
alunecări orizontale.
Gradele diferite de stabilitate
pentru fiecare dintre aceste metode
chirurgicale sunt următoarele:
- avansarea mandibulei – osteotomie
sagitală de 2 mm;
- retrudarea mandibulei – osteotomie
sagitală şi verticală;
- intruzia maxilară – osteotomie Le Fort
(foarte stabilă);
- retruzia maxilară – osteotomie Le Fort
(foarte stabilă);
- protruzia maxilară – osteotomie Le Fort
(stabilă);
- coborârea maxilară – osteotomie Le Fort
(foarte instabilă).
Momentul intervenŃiei chirurgicale
este programat după terminarea creşterii
pacientului sau sunt efectuate în copilărie
(cranio-disostoze, microsomie hemifacială
şi anchiloze mandibulare).
Echipa de intervenŃii este alcătuită
din chirurgul maxilo-facial, chirurgul
O.R.L.-ist, ortodont, periodontolog,
protetician, specialist în articulaŃia
temporo-mandibulară şi psiholog.
A. Rolul ortodontului în
tratamentul chirurgical ortognatic este de a
interveni în stabilirea diagnosticului şi în
actul terapeutic:
- înainte de chirurgie – în tratamentul
prechirurgical;
- în timpul chirurgiei – în tratamentul
perchirurgical;
- după chirurgie – în tratamentul
postchirurgical.
La prima consultaŃie, ortodontul
indică tratamentul chirurgical, iar chirurgul
îşi dă acordul pentru începerea
tratamentului. La a doua consultaŃie, cu 6
luni înainte de intervenŃie, se face bilanŃul
teleradiografic şi al modelelor din ghips. La
a treia consultaŃie, cu două luni înainte de
intervenŃie se face set-up–ul cefalografic,
fotografii şi modele. În perioada
chirurgicală, pacientul este spitalizat şi se
realizează blocajul intermaxilar. După 3 - 4
săptămâni pacientul revine la controlul
postchirurgical.
În prima etapă se stabileşte
diagnosticul general, dentar şi scheletal şi
361
se realizează evaluarea preoperatorie
medicală generală, psiho-socială, clinică
dentară, periodontală, funcŃională şi
ocluzală, fotografică (Ńesuturi moi) şi a
modelelor de studiu, radiografică şi
teleradiografică (scheletală) şi a articulaŃiei
temporo-mandibulare.
Derularea protocolului chirurgical
se face în patru faze:
- faza de pregătire ortodontică – 1 - 1,5
ani;
- faza chirurgicală – 2 luni;
- faza de finisare ortodontică – 3 - 5 luni;
- faza de contenŃie.
B. Tratamentul ortodontic
prechirurgical constă în pregătirea
arcadei dentare pentru intervenŃie:
pregătirea neuro-musculară (suprimarea
disfuncŃiilor şi parafuncŃiilor), suprimarea
compensărilor dentare pentru a evidenŃia
decalajul scheletal (accentuarea
malocluziei), alinierea arcadelor şi
corectarea axelor dentare, închiderea
spaŃiilor, coordinarea şi armonizarea
arcadelor, intruzia incisivă, corecŃia
ocluziei inverse severe, pregătirea
psihologică şi realizarea gutierei de
transfer.
Simularea procedeului chirurgical
se realizează pe modelele din ghips
montate în articulator, set-up-ul
computerizat al arcadelor dentare şi
fotocefalografic, confecŃionarea arcurilor
de stabilizare, prepararea interceptorului
ocluzal postchirurgical şi confecŃionarea
auxiliarelor din sârmă pentru unirea celor
două fragmente osoase după osteotomie.
Arcurile de stabilizare pot fi din oŃel
inoxidabil cu diametrul transversal de
0.017 x 0.025 inch şi slot de 0.18 inch sau
de 0.021 x 0.025 inch şi slot de 0.22, inch,
pe care se sudează cârligele necesare
pentru imobilizarea postchirurgicală.
Interceptorului ocluzal postchirurgical este
o gutieră acrilică cu două croşete
superioare necesară imobilizării precoce.
De asemenea, se fac extracŃiile
necesare în scop chirurgical. În clasa a II-
a scheletală se recomandă extracŃii ale
premolarilor secunzi superiori şi extracŃiile
premolarilor primi inferiori. În clasa a III-a
scheletală se recomandă extracŃii ale
 Tipurile tratamentului ortodontic
premolarilor primi superiori şi extracŃiile
premolarilor secunzi inferiori.
C. IntervenŃia operatorie
chirurgicală poate fi uni sau bimaxilare,
osteotomie totală (mobilizarea ansamblului
unei arcade dentare) sau segmentară
(mobilizarea unui grup de dinŃi de pe o
arcadă dentară), iar tehnica poate fi
singulară sau asociată.
Osteotomia este o rezecŃie osoasă
care permite deplasarea structurilor
scheletale ale unei dismorfoze cranio-
maxilo-faciale grave, cu restabilirea
rapoartelor normale între arcadele
dentare.
Osteotomia totală se face frecvent
la mandibulă în prognaŃie şi retrognaŃie
mandibulară (Obwergeser-Dal Pont) sau
la maxilar în clasa a III-a cu retrognaŃie
maxilară (Le Fort I cu/fără disjuncŃie).
Osteotomia segmentară se face la
maxilar în clasa II/1 (Wassmund) şi în
În timpul peroperator, ortodontul
demontează sau montează arcurile pentru
realizarea blocajului intermaxilar din timpul
intervenŃiei. Imobilizarea intermaxilară
rigidă se efectuează prin intermediul
interceptorului ocluzal, prin care arcadele
sunt fixate în ocluzie. Brackets-i şi arcurile
servesc pentru fixarea intermaxilară, care
se menŃine 6 - 8 săptămâni.
D. Tratamentul ortodontic
postchirurgical constă în îndepărtarea
imobilizării intermaxilare după formarea
calus-ului osos şi aplicarea interceptorului
ocluzal postchirurgical la un maxilar,
pentru a ghida ocluzia şi aplicarea
elasticelor uşoare pentru a ghida funcŃia
maxilarelor, până se obŃine o marjă de
mişcare şi stabilitate acceptabilă. Apoi, se
362
clasa I cu ocluzie adâncă sau exognaŃie
(Schuchardt) sau la mandibulă în
proalveolie (Koele cu/fără ingresie).
Osteotomia este specifică tipului de
anomalie scheletală:
- în prognaŃia maxilară: osteotomie
subapicală şi osteotomie Le Fort I;
- în retrognaŃie maxilară: osteotomie Le
Fort I, II sau III;
- endognaŃie maxilară: osteotomie palatală
şi disjuncŃie maxilară ultrarapidă;
- prognaŃie mandibulară: osteotomie
verticală extraorală şi genioplastie;
- retrognaŃie mandibulară: osteotomie
verticală intraorală şi genioplastie;
- laterognaŃie mandibulară: osteotomie
verticală extraorală şi plastie
- de adiŃie;
- ocluzie deschisă cu infragnaŃie:
osteotomie subapicală şi osteotomie Le
Fort I.
îndepărtează interceptorul ocluzal şi
arcurile de stabilizare şi se aplică arcurile
ortodontice active de NiTi 0.016 inch, din
oŃel inoxidabil şi box elastice pentru
mişcările mici dentare şi arc torsadat
rectangular pentru mişcări moderate, care
asigură controlul torque-ului. Se realizează
finisarea relaŃiilor ocluzale, paralelizarea
axelor dentare, închiderea spaŃiilor
reziduale, controlul torque-ului,
coordinarea arcadelor dentare şi
contenŃia.
După intervenŃia chirurgicală se pot
utiliza şi aparatele mobilizabile
biomecanice cu şurub ortodontic şi arcuri
secundare, care prezintă suprafaŃa
mucozală a bazei acrilice cu neregulariŃăŃi
ale operaŃiei, dar fragmentele plăcii
acrilice, unite prin şurubul ortodontic, dau
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
senzaŃii dureroase pacientului. Ancorajul
cu croşete al aparatelor dau o stabilitate
precară, iar forŃele de dislocare ale plăcii
sunt mai intense, iar dinŃii asigură o
retenŃie mai redusă, motiv pentru care se
preferă gutierele ca mijloc de ancoraj.
Tipurile de aparate mobilizabile
biomecanice utilizate pot fi: placă palatină
cu val acrilic şi placa palatină cu depăşire
reciprocă a fragmentelor.
Placă palatină cu val acrilic (cu
pelotă vestibulară) este alcătuită dintr-un
val acrilic în vestibulul anterior şi arc
vestibular ondulat în regiunea centrală şi
este indicată când protruzia incisivilor
superiori este rezultatul unei cicatrice.
Placă palatină cu depăşire
reciprocă a fragmentelor este alcătuită
dintr-o bază acrilică cu două fragmente, un
val acrilic în vestibulul anterior şi arc
vestibular ondulat în regiunea centrală şi
este indicată în despicăturile labio-maxilo-
palatine şi cicatrice labială.
Aparatele mobile folosesc forŃa
generatoare dată de buza superioară
cicatricială, sunt alcătuite dintr-o bază
acrilică cu două fragmente, arc Coffin,
gutieră ca mijloc de ancoraj cu tubuşoare
verticale vestibulare în partea anterioară,
arc dublu anterior fixat în tubuşoare şi o
pelotă acrilică şi sunt indicate în
despicăturile labio-maxilo-palatine şi
cicatrice labială.
Dintre toate aparate ortodontice
corective utilizate după intervenŃia
chirurgicală, cele mai eficiente sunt
aparatele fixe poliagregate cu arcuri
vestibulare bifilare şi arcuri palatinale.
TRATAMENTUL PERIODONTAL
OrtodonŃia şi periodontologia au în
comun periodonŃiul. OrtodonŃia permite
deplasarea dentară împreună cu Ńesuturile
peridentare, iar periodontologia asigură
asanarea, controlând inflamaŃia şi
prevenind reinfecŃia. Tratamentul
periodontal se instituie în etapa
preortodontică, ca mijloc profilactic de
menŃinere a stării de sănătate periodontală
sau se realizează în paralel cu
tratamentului ortodontic, ca terapie
complementară.
363
A. Terapia periodontală
complementară tratamentului
ortodontic.
Înainte de debutul tratamentului
ortodontic, starea periodonŃiului şi a osului
alveolar trebuie evaluate clinic şi
radiologic, pentru a preveni, a minimaliza
şi a nu agrava condiŃia periodontală
existentă.
Periodontologul stabileşte
diagnosticul gingival loco-regional şi indicii
periodontali şi dentari. Indicii periodontali
se stabilesc după nivelul recesiunii
ataşamentului epitelio-conjunctiv şi
alveolar, iar periodontologul notează
pacienŃii cu risc, în funcŃie de ereditate şi
de tipologia periodontală. Indicii dentari se
stabilesc după migrările dentare
secundare bolii periodontale în direcŃie
ocluzală, după mezio-versia cuspidiană şi
deschiderea diastemei interincisive.
Gingivitele apar datorită
acumulării plăcii bacteriene în jurul dinŃilor
şi produc eritem gingival, sângerare şi
edem, schimbări în morfologia gingivală,
pungi false, etc. Gingivitele se transformă
în periodontite, care distrug progresiv
Ńesuturile de susŃinere (ataşamentul
gingival şi alveolar), cu pierderea dinŃilor,
fiind o boală cu origine infecŃioasă.
Periodontita este faza evolutivă a
gingivitei netratate şi se manifestă prin
pierderea ataşamentului gingival.
Periodontita se declanşează datorită
acumulării de placă bacteriană, a igienei
orale deficitare sau a factorilor ocluzali.
Periodontitele sunt clasificate în
periodontita cronică a adultului,
periodontita progresivă rapidă de tip A sau
B, periodontita juvenilă şi periodontita
ulcero-necrotică.
Recesiunea gingivală se
caracterizează prin retracŃia gingiei
ataşate pe o faŃă a dintelui şi aduce
prejudicii estetice şi igienei orale,
producând sensibilitate radiculară şi
susceptibilitate la caria dentară.
Tratamentul periodontal instituit în
etapa preortodontică are ca scop
controlul plăcii bacteriene, eliminarea
inflamaŃiilor gingivale, îndepărtarea
 Tipurile tratamentului ortodontic
tartrului dentar, eliminarea Ńesuturilor de
granulaŃie (detartraj cu/fără chiuretaj
periodontal, periaj profesional,
gingivoplastii, gingivectomii, grefe), pentru
ca Ńesuturile periodontale să prezinte
condiŃii optimale pentru deplasarea
dentară ortodontică. În unele cazuri,
tratamentul periodontal include şi terapia
medicamentoasă generală sau locală cu
antibiotice, antiinflamatorii şi antiseptice.
PrezenŃa gingiei vestibulare
keratinizate contraindică vestibulo-versia
dinŃilor şi se recomandă grefa epitelio-
conjunctivă, pentru a preveni riscul
dehiscenŃei gingivale cu descoperire
radiculară.
DehiscenŃa gingivală poate apare
în cazul ocluziei adânci accentuate şi se
recomandă grefa epitelio-conjunctivă.
În liza osoasă angulară,
ataşamentul gingiei este deficitar, iar
egresia ortodontică a dintelui poate
ameliora această deficienŃă.
În cazul dinŃilor cu vizibilitatea
furcaŃiei radiculare, egresia dentară poate
agrava această deficienŃă, iar intruzia
dentară poate atenua această deficienŃă şi
permite creşterea ataşamentului gingival.
În cazul deficienŃelor osoase se
recomandă grefa osoasă autogenă.
Tratamentul periodontal se instituie
şi în timpul tratamentului ortodontic, în
cazurile în care apar răspunsuri
periodontale, consecutiv unei igiene orale
precare sau a unor factori de risc.
Boala periodontală se poate
agrava în timpul tratamentului ortodontic şi
pot apare gingivitele, periodontitele sau
recesiunea gingivală.
În timpul tratamentului ortodontic,
răspunsul periodonŃiului este evident în
unele tipuri de deplasări dentare sau în
cazul utilizării forŃelor ortodontice de
intensităŃi crescute (expansiunea maxilară,
intruzia şi extruzia dentară asociată cu
tipping, gresia dentară).
În rotaŃia accentuată a unui dinte
monoradicular, corecŃia impune şi
fibrotomia supracrestală a periodonŃiului,
urmată de contenŃie fixă, pentru a preveni
recidiva.
364
B. Terapia ortodontică
complementară tratamentului
periodontal.
Tratamentul ortodontic poate
aduce un aport important în terapia
periodontală, ca terapie complementară,
prin tratamentul corectiv al malocluziei,
eliminând factorii de stres dento-
periodontali (înghesuirea, incluzia dentară)
şi ocluzali (ocluzia adâncă accentuată,
interferenŃe active sau pasive).
IndicaŃiile periodontale ale
tratamentului ortodontic sunt următoarele:
corectarea migrării dentare secundare bolii
periodontale, intruzia dinŃilor cu dehiscenŃă
radiculară, erupŃia coronară ortodontică în
fracturile coronare, gresia dentară,
închiderea diastemei secundare bolii
periodontale şi ameliorarea igienei
dentare.
Tratamentul ortodontic din terapia
periodontală se finalizează prin
reechilibrări ocluzale şi contenŃie fixă,
pentru că recidiva la adult apare după 2
ore de la îndepărtarea aparatului
ortodontic.
TRATAMENTUL RESTAURATIV
Tratamentul restaurativ dentar are
ca scop realizarea integrităŃii arcadelor
dentare şi consolidarea rezultatelor
terapeutice ortodontice prin procedee
odontologice şi gnato-protetice.
Tratamentul restaurativ se instituie
în etapa preortodontică, ca mijloc
profilactic de menŃinere a stării de
sănătate dentară existentă sau în etapa
postortodontică, ca mijloc de contenŃie
permanentă.
A. Terapia restaurativă
complementară tratamentului
ortodontic.
Tratamentul restaurativ dentar
preortodontic este indicat în distrucŃia
coronară şi afectarea pulpară prin caria
dentară şi complicaŃiile ei, în distrucŃia
coronară prin distrofii progresive şi în
traumatismele coronare.
Tratamentul restaurativ dentar
postortodontic este indicat în edentaŃii, în
hipodonŃii şi în diastema interincisivă.
Leziunile carioase simple şi
complicate trebuie tratate conservator de o
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
echipă multidisciplinară, înainte de
mişcarea dentară ortodontică.
Tratamentul restaurativ dentar se
efectuează în timpul dentiŃiei temporare, a
dentiŃiei mixte sau a dentiŃiei permanente,
în funcŃie de necesităŃile impuse de cazul
clinic.
În dentiŃia temporară, când zona
frontală superioară este edentată în urma
unui traumatism dentar, se recomandă un
menŃinător de spaŃiu cu dinŃi, care are rolul
de a evita egresia excesivă a dinŃilor
inferiori, menŃinerea spaŃiului pentru
erupŃia dinŃilor frontali permanenŃi
superiori, echilibrarea neuro-musculară cu
prevenirea protruziei limbii sau a sugerii
buzelor.
În dentiŃia mixtă protezarea
reprezintă o frână în dezvoltarea
tridimensională a arcadelor dentare şi este
contraindicată.
În dentiŃia permanentă a adultului
protezarea spaŃiilor edentate se
efectuează postortodontic. EdentaŃia
anterioară produce o traumă psihică a
pacientului. Protezarea fixă poate fi şi un
mijloc de contenŃie definitivă. După
închiderea diastemei interincisive se aplică
o proteză fixă, pentru a preveni
supraocluzia incisivă. În hipodonŃie,
decizia terapeutică ortodontică frecvenŃă
este de deschiderea a spaŃiului şi refacere
protetică prin implant a spaŃiului restant.
Procedeele restaurative aplicate
pot fi cu caracter provizoriu, până la
terminarea creşterii sau cu caracter
definitiv, respectându-se principiile bio-
funcŃionale.
Procedeele restaurative nu se
utilizează în locul celor ortodontice, pentru
corectarea anomaliilor dento-maxilare, ci
sunt procedee complementare. Cele mai
utilizate procedee ale tratamentul
restaurativ sunt tratamentele
conservatoare coronare şi radiculare,
protezele unidentare (incrustaŃii, coroane
de înveliş, coroane de substituŃie, faŃete
acrilice sau compozite), protezele parŃiale
fixe sau moblie, protezele totale şi
implanturile dentare.
B. Terapia ortodontică
complementară tratamentului protetic.
Tratamentul ortodontic preprotetic
poate aduce un aport important în terapia
365
protetică, ca terapie complementară, prin
tratamentul corectiv al malocluziei
(ortodontic sau chirurgical ortognatic).
Tratamentul ortodontic proprotetic
are ca scop facilitarea optimizării
aparatului protetic pentru redarea esteticii
şi funcŃionalităŃii aparatului dento-maxilar,
prin redresarea axelor dentare, repartiŃia
dinŃilor stâlpi, deschiderea spaŃiului restant
pentru implant, egresia şi intruzia dentară
ortodontică şi dezvoltarea profilului osos
perimplantar.
Redresarea axelor dentare cu
realizarea paralelismului axelor radiculare,
permite inserŃia corectă a aparatului
protetic şi transmiterea uniformă a forŃelor
ocluzale structurilor subiacente.
SpaŃiile de extracŃie pot fi închise
sau deschise, în funcŃie de tipul de
malocluzie asociat edentaŃiei şi de
repercusiunile estetice şi funcŃionale.
RepartiŃia dinŃilor stâlpi pentru
reconstrucŃia protetică în spaŃiile de
extracŃie, prin deplasare dentară
ortodontică, depinde de tipul protezei şi de
dimensiunea spaŃiului restant.
Egresia ortodontică a dinŃilor
pentru corectarea coroanei clinice, prin
tracŃiune spre planul de ocluzie, este o
alternativă terapeutică conservatoare în
comparaŃie cu alungirea chirurgicală a
coroanei (coronoplastie cu osteotomie) şi
permite restabilirea spaŃiului fiziologic,
adaptarea protetică cervicală şi raportul
optim coroană-rădăcină a dinŃilor stâlpi.
Intruzia dentară ortodontică pentru
nivelarea planului de ocluzie şi
desfiinŃarea interferenŃelor ocluzale
permite realizarea unei protezări
funcŃionale. Normalizarea rapoartelor
incisive are ca scop restabilirea ghidajului
anterior. Normalizarea mezio-versiei
molare are ca scop restabilirea dimensiunii
verticale a ocluziei.
Dezvoltarea profilului osos
perimplantar prin extracŃie ortodontică
prechirurgicală, se realizează prin extruzie
ortodontică 4 - 6 săptămâni cu forŃe lejere
şi reprezintă o alternativă terapeutică
netraumatizantă în comparaŃie cu extracŃia
tradiŃională urmată de grefă osoasă.
 Tipurile tratamentului ortodontic
DISFUNCłIA CRANIO-MANDIBULARĂ
ArticulaŃia temporo-mandibulară
este singura articulaŃie mobilă a capului,
fiind o diartroză bicondiliană. Cunoaşterea
structurii anatomice, a funcŃiei, posibilele
dezordini şi disfuncŃii ale articulaŃiei
temporo-mandibulare sunt necesare
pentru depistarea problemelor articulare
înainte de începerea oricărei terapii
ortodontice.
Filogeneza. ArticulaŃia temporo-
mandibulară apare pentru prima data la
reptile (condilul mandibular, cavitatea
glenoidă la baza craniului, fibrocartilajul
condilului temporal şi cartilajul condilian).
În timpul evoluŃiei filogenetice, articulaŃia
temporo-mandibulară se adaptează
continuu şi se reduce ca mărime.
Pe măsură ce apar dinŃii la
mamifere, funcŃiile articulaŃiei temporo-
mandibulare se diversifică.
La erbivore predomină funcŃia de
rumegare (mişcarea de lateralitate) şi se
dezvoltă muşchii pterigoidieni interni, iar
condilii mandibulari au o formă alungită
transversală.
La rozătoare predomină funcŃia de
roadere (mişcări de coborâre şi ridicare) şi
se dezvoltă muşchii pterigoidieni externi,
iar condilii mandibulari au o formă alungită
transversală.
La carnivore predomină funcŃia de
sfărâmare (mişcări de lateralitate,
coborâre şi ridicare) şi se dezvoltă muşchii
masticatori, iar condilii mandibulari au o
formă de con.
La primate apare funcŃia de
masticaŃie şi se dezvoltă muşchii
masticatori, iar condilii mandibulari au o
formă alungită transversală şi oblică
(dinăuntru-înafara).
La om, pe lângă funcŃiile
anterioare, apare funcŃia de protruzie şi se
dezvoltă muşchii intra şi extraorali, iar
funcŃionalitatea articulaŃiei temporo-
mandibulare este influenŃată şi de alŃi
factori (psihologici, etc.).
Structura. Din punct de vedere
anatomic, articulaŃia temporo-mandibulară
este alcătuită din suprafeŃe articulare
(cavitatea glenoidă, condilul temporal,
condilul mandibular), menisc interarticular,
366
mijloace de unire (capsulă şi ligamente) şi
sinoviala.
Cavitatea glenoidă se află pe
suprafaŃa părŃii timpanice a osului
temporal şi are axul dirijat de condilul
mandibular. Cavitatea glenoidă este
împărŃită prin scizura Glasser în două
segmente:
- anterior – preglasserian, care nu are
fibrocartilaj, ci prezintă un strat de
periost;
- posterior – retroglasserian, extraarticular,
care formează peretele conductului
auditiv extern.
Condilul temporal este reprezentat
de rădăcina transversă zigomatică şi
prezintă fibrocartilaj.
Condilul mandibular este o
proeminenŃă osoasă elipsoidă, care
prezintă o creastă tranversală (cu
fibrocartilaj) care separă doi versanŃi:
- anterior – acoperit de fibrocartilaj;
- posterior – fără fibrocartilaj.
PărŃile articulare ale condilului
mandibular sunt reprezentate de creasta
transversală şi versantul anterior,
acoperite de fibrocartilaj.
Meniscul interarticular are o formă
de lentilă biconvexă, este mai gros la
periferie şi mai subŃire în centru şi prezintă
două segmente:
- menisco-mandibular;
- menisco-temporal.
Capsula articulară conŃine un lichid
sinovial, iar faŃa internă aderă de
circumferinŃa meniscului şi împarte
articulaŃia în două compartimente:
- suprameniscală;
- submeniscală.
Fibrele longitudinale meniscale
sunt scurte sau lungi şi dau inserŃii pentru
muşchiul pterigoidian extern la partea
anterioară, iar la partea posterioară
formează frâul meniscal posterior.
Ligamentele articulaŃiei temporo-
mandibulare sunt următoarele:
- intrinseci – ligamentele laterale extern şi
intern, proprii articulaŃiei;
- extrinseci – ligamentele sfeno-
mandibular, stilo-mandibular şi pterigo-
mandibular, la distanŃă de articulaŃie.
Sinovială căptuşeşte cele două
cavităŃi, menisco-mandibulară şi menisco-
temporală.
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

ArticulaŃia temporo-mandibulară contraceptive orale), a factorilor psihologici

este irigată de ramuri din artera carotidă (anxietate, depresie), a factorilor sociali
externă (auricular posterior, faringiană (stres, sexuali, culturali), a factorilor
ascendentă, temporală superficială, ocluzali (long centric, interferenŃe
maxilară internă) şi inervată de ramuri ale ocluzale), a parafuncŃiilor orale (bruxismul
nervului trigemen (temporo-maseterină, nocturn), în tulburările de somn, în unele
auriculo-temporală). boli generale şi prin factori idiopatici.
Dezordinile articulaŃiei temporo-
Cinematica. ArticulaŃia temporo- mandibulare ale copilului apar datorită
mandibulară efectuează mişcări de factorilor psiho-sociali (divorŃul părinŃilor,
translaŃie şi rotaŃie ale condililor motive şcolare, integrare mai dificilă în
mandibulari în fosele glenoide. Mişcările societate), a obiceiurilor vicioase (sugere,
mandibulei pot fi funcŃionale (masticaŃie, muşcare, etc.) a factorilor ocluzali (ocluzia
incizie, deglutiŃie şi fonaŃie) şi limitate adâncă, ocluzie încrucişată unilaterală,
(diagrama Posselt). lipsa atriŃiei anterioare, overjet pozitiv,
ArticulaŃia temporo-mandibulară prodonŃie superioară, clasa a III-a Angle) a
împreună cu grupele antagonice ale factorilor periodontali, a factorilor
muşchilor masticatori realizează mişcări funcŃionali (tulburări de vorbire şi de
mandibulare de ridicare-coborâre, masticaŃie) şi a factorilor de dinamică
propulsie-retropulsie şi lateralitate, prin mandibulară (interferenŃe ocluzale).
contracŃie bilaterală şi simetrică sau prin
contracŃie unilaterală şi alternativă. În cazul apariŃiei dezordinilor
PoziŃiile fundamentale ale articulaŃiei temporo-mandibulare, adultul
mandibulei faŃă de baza craniului sunt: se adresează de obicei medicului de
poziŃia de postură, intercuspidarea familie şi medicului dentist. Copilul care
maximă şi relaŃia centrică. prezintă dezordini ale articulaŃiei temporo-
mandibulare este adus la medicul de
A. Dezordini ale articulaŃiei familie, medicul dentist sau la ortodont.
temporo-mandibulare. Dezordinile
articulaŃiei temporo-mandibulare se Motivele prezentării adultului la
caracterizează prin anumite semne medic sunt durerile articulare sau ale feŃei,
articulare, care anunŃă debutul unei dificultăŃile în deschiderea cavităŃii orale,
suferinŃe articulare. Dezordinile articulaŃiei blocarea maxilarului sau durerile de cap.
temporo-mandibulare se deosebesc de Copilul se adresează medicului pentru
disfuncŃiile cranio-mandibulare, care se dureri articulare sau dureri musculare.
caracterizează printr-un complex de
semne patognomonice care constituie Din antecedentele personale ale
sindromul algo-disfuncŃional. adultului sunt relevante durerile din aria
Dezordinile articulaŃiei temporo- capului, stresul, bruxismul, traumatismele
mandibulare ale adultului sunt diferite faŃă faciale anterioare sau tratamentele
de cele ale copilului, din mai multe puncte ortodontice anterioare sau ale articulaŃiei
de vedere. temporo-mandibulare. Din antecedente
personale ale copilului se constată
Din punct de vedere al practicarea obiceiurilor vicioase şi sunt
epidemiologiei, dezordinile articulaŃiei posibili diferiŃi factori psiho-sociali.
temporo-mandibulare ale adultului pot
apare la orice vârstă şi au o frecvenŃă mai Evaluarea dezordinilor articulaŃia
mare la femei. Dezordinile articulaŃiei temporo-mandibulară se face prin examen
temporo-mandibulare ale copilului apar în clinic, radiologic şi electomiografic.
jurul vârstei de 10 ani.
Examenul subiectiv. Acuzele
Din punct de vedere al etiologiei, pacientului adult sunt de obicei dureroase
dezordinile articulaŃiei temporo- (cefalee, articulare), zgomotele articulare,
mandibulare ale adultului se produc oboseala musculară, dificultăŃile în
datorită factorilor biologici (estrogeni, deschiderea cavităŃii orale, dureri sau

367
 Tipurile tratamentului ortodontic
oboseală maxilară sau facială în
masticaŃie (frecvent sau ocazional). Din
examenul subiectiv al articulaŃiei temporo-
mandibulare la copil, bazat pe un
chestionar, se remarcă acuze privind
durerile articulare şi musculare.
Screening-ul examenului obiectiv
al articulaŃiei temporo-mandibulare se
bazează pe măsurarea deschiderii cavităŃii
orale, examinarea funcŃională a articulaŃiei
(mobilitatea articulară, ascultarea
zgomotelor articulare, palparea
comparativă dreapta-stânga a articulaŃiei),
examinarea muşchilor (palparea
comparativă dreapta-stânga a muşchilor
maseteri, temporali), examinarea ocluziei
dentare şi a părŃilor moi (mucoase, limbă).
Examenul obiectiv implică o serie de teste
de evaluare a musculaturii, a ligamentelor,
a suprafeŃelor articulare şi ale zgomotelor
articulare.
Examinarea clinică a muşchilor se
face prin contracŃie izometrică şi prin
palpare. Muşchii care pot fi palpaŃi total
sau parŃial sunt maseterii, temporalii,
digastricul anterior, milohioidianul şi
pterigoidianul intern.
Pentru testul izometric al muşchilor
ridicători ai mandibulei se invită pacientul
să muşte strâns în relaŃie centrică, pentru
cel puŃin 17 - 20 de secunde, pe un rulou
din bumbac umezit, pus la nivelul
molarilor. Dacă unul dintre muşchi este
sensibil, atunci va trebui palpat uşor, în
direcŃia fibrelor, verificând şi existenŃa unor
noduli. Pentru muşchii pterigoidieni externi
stâng sau drept, testul poate fi făcut prin
forŃarea bărbiei în direcŃia opusă mişcării
de lateralitate.
Pentru testul izometric al muşchilor
coborâtori ai mandibulei se invită pacientul
să deschidă gura pentru 5 - 10 secunde,
menŃinând mandibula, apoi să o deschidă
şi mai mult, pentru încă 20 de secunde.
Valoarea testului: sensibilitate mare,
specificitate medie.
Testarea ligamentelor articulare se
realizează prin tracŃiune şi prin
compresiune. Se prinde mandibula ferm în
regiunea molară şi în zona unghiului
goniac şi se întind ligamentele pe direcŃia
lor, ferm, Ńinând cont de vârsta pacientului.
Valoarea testului: sensibilitate şi
specificitate bune.
368
Testarea suprafeŃelor articulare se
realizează prin observarea deplasărilor
mandibulare, prin ascultaŃie şi palparea
articulaŃiei temporo-mandibulare.
În timpul cinematicii meniscului
interarticular, discul nu realizează
întotdeauna aceleaşi deplasări ca şi
condilul mandibular. Condilul poate
aluneca de pe disc, determinând
producerea unui zgomot. Discul se poate
disloca în diferite direcŃii, mai des spre
anterior şi intern, celelalte deplasări fiind
foarte rare. Când discul deplasat este mult
împins spre înainte de către condil,
ligamentul retromenical este întins, până
când tensiunea îi permite condilului să
facă saltul înapoi pe disc, producând
zgomotul de deschidere. Meniscul şi
condilul avansează împreună până la
finalizarea mişcării de deschidere a
cavităŃii orale.
La închiderea cavităŃii orale,
meniscul se deplasează împreună cu
condilul mandibular, până când condilul
alunecă de pe disc, provocând un alt
zgomot articular, zgomotul de închidere.
Acest zgomot se produce posterior faŃă de
zgomotul de deschidere şi depinde de
forma meniscului articular (sticlă de ceas
sau felie de portocală).
Alte zgomote articulare
determinate de meniscul articular se
produc prin plierea acestuia în interiorul
articulaŃiei temporo-mandibulare, când
există aderenŃe sau când meniscul este
desprins.
Zgomotele structurale se produc în
acelaşi loc, în mişcarea de deschidere şi
de închidere a cavităŃii orale şi pot fi
cauzate de un obstacol pe panta
tuberculului articular.
Zgomotele ligamentului lateral apar
când polul lateral al condilului este
proeminent şi atinge ligamentul lateral şi
este asemănător ciupirii unei corzi a unei
chitare. Pentru testare, se apasă condilul
din partea controlaterală, simultan cu
apăsarea digitală la nivelul ligamentului.
Zgomotele condilului mandibular
apar când mobilitatea condilului este
excesivă şi poate lovi proeminenŃa
tuberculului articular.
Când ligamentul este slăbit
posterior progresiv, acesta îşi pierde
capacitatea elastică de a retracta
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
meniscul, care rămâne cronic într-o poziŃie
antero-internă. Această poziŃie a fost
numita de Farrar „closed lock”. Dacă
această poziŃie apare recent, ligamentul
retromeniscal nu este tensionat suficient
pentru a permite o deschidere a cavităŃii
orale mai mare de 25 - 30 de mm, ducând
la apariŃia durerii. Deplasarea internă a
condilului este împiedicată, determinând
mici laterodeviaŃii mandibulare.
Când condilul este susŃinut doar de
ligamentul retromeniscal, acesta îşi pierde
vascularizaŃia şi inervaŃia. Acesta preia
funcŃia meniscului, fapt ce depinde de
capacitatea de adaptare a pacientului. În
cazurile mai puŃin favorabile, poate
determina apariŃia durerii sau a edemului.
CrepitaŃiile se produc când
meniscul se perforează, determinând
apariŃia artrozei şi/sau artritei. În acest
caz, suprafeŃele articulare sunt dureroase
la palpare.
Reducerea mişcărilor articulare
(mandibula nu poate realiza o mişcare de
deschidere mai mare de 35 - 40 mm) se
datorează musculaturii, ligamentelor
articulaŃiei temporo-mandibulare, a blocării
meniscului sau a aderenŃelor. Dacă se
obŃine prin forŃare o deschidere mai mare
a cavităŃii orale, cauza este datorată
musculaturii masticatorii, pacientul evitând
o zonă dureroasă la deschiderea cavităŃii
orale sau este determinată de
personalitatea lui. Dacă mişcarea este
dificilă de realizat, dar este totuşi elastică,
cauza poate fi reprezentată de ligamente,
de blocarea meniscului sau de aderenŃe.
Dacă aderenŃele apar în cavitatea
superioară a articulaŃiei temporo-
mandibulare, se poate reduce mişcarea de
translaŃie condiliană, dar nu şi cea de
rotaŃie, iar meniscul se poate disloca în
regiunea posterioară. Dacă mişcarea este
rigidă, poate fi cauzată de o proeminenŃă
osoasă anormală sau de un proces
coronoid hipertrofic.
La examenul obiectiv, dezordinile
articulaŃiei temporo-mandibulare a Evaluarea electromiografică a
adultului îmbracă o triadă simptomatică:
dureri musculare şi articulare, zgomote în
articulaŃia temporo-mandibulară, limitarea
şi disfuncŃia mandibulară. Există cinci
parametri care stabilesc indicele clinic
după Helkimo: dinamica mandibulară,
funcŃia articulaŃiei temporo-mandibulare,
369
dureri la mişcarea mandibulei, dureri
articulare sau dureri musculare la palpare.
La copil, diagnostic diferenŃial se
realizează prin examinare clinică şi se
interpretează durerea. La adult, pentru a
efectua un diagnostic diferenŃial în cazul
asocierii cu dureri dentare şi musculare,
dureri cronice musculo-scheletale,
fibromialgia, nevralgia de trigemen, se
face anestezie locală.
Screening radiografic. În practica
ortodontică uzuală, examenele
complementare utilizate frecvent sunt
ortopantomografia şi teleradiografia de
profil. Deşi din punct de vedere articular,
valoarea acestora este redusă, dar
întotdeauna trebuie analizată articulaŃia
temporo-mandibulară pe aceste filme.
Ortopantomografia, radiografia
transcranială, transorbitală sau axială
prezintă aspectul general al schimbărilor
osteoartritice ale articulaŃiei temporo-
mandibulare. Pentru a obŃine un
diagnostic specializat, trebuie realizate şi
alte investigaŃii, iar pacientul trebuie să se
adreseze unui specialist.
Tomografia articulaŃiei temporo-
mandibulare realizează un screening
relevant al posibilelor anormalităŃi ale
structurii oaselor articulaŃiei temporo-
mandibulare.
Artrografia articulaŃiei temporo-
mandibulare stabileşte un diagnostic
specializat al unui debut existent al poziŃiei
anormale a meniscului interarticular.
Computer tomografia articulaŃiei
temporo-mandibulare este relevantă
pentru informaŃiile suplimentare ale
diagnosticului structurilor osoase.
Imaginea articulaŃiei temporo-
mandibulare în rezonanŃă magnetică este
relevantă pentru informaŃiile suplimentare
ale diagnosticului structurii meniscului
interarticular şi a Ńesuturilor moi.
muşchilor temporali şi maseteri este
indicată în dezordinile articulaŃia temporo-
mandibulară. Deplasarea anterioară a
meniscului interarticular produce o
activitate spastică în muşchii temporali şi
maseteri de partea afectată de osteoartrita
articulaŃia temporo-mandibulară.
 Tipurile tratamentului ortodontic
Tratament. Dezordinile articulaŃiei
temporo-mandibulare se tratează etiologic.
Managementul unui tratament
simplu la adult constă în consiliere, terapie
farmacologică, exerciŃii de mobilizare a
mandibulei, aparate ortodontice, şlefuiri
selective şi alte metode de tratament
(dentar, fizic, psihic, chirurgical). Aparatele
ortodontice sunt indicate la adult în funcŃie
de etiologia dezordinilor articulaŃiei
temporo-mandibular:
- gutiere interocluzale purtate noaptea –
bruxism;
- gutiere ocluzale – stabilizarea ocluziei;
- platou retroincizal – relaxare musculară.
La copil tratamentul etiologic se
realizează prin consilierea părinŃilor,
gutiere ocluzale pentru dezvoltarea
normală a dentiŃiei şi prin tratament
ortodontic pentru crearea unei ocluzii
funcŃionale.
ImportanŃa tratamentului
ortodontic. Studiile clinice arată că
tratamentul ortodontic are un rol minim în
apariŃia dezordinilor articulaŃiei temporo-
mandibulare, iar alte studii pe termen lung
arată că tratamentul ortodontic individual
reduce semnele dezordinilor articulaŃia
temporo-mandibulară.
Cele mai multe studii comparative
au găsit numai minore diferenŃe
semnificative între grupele cu dezordini ale
articulaŃiei temporo-mandibulare tratate
ortodontic sau netratate ortodontic, iar alte
studii raportează o scădere a prevalenŃei
dezordinilor articulaŃiei temporo-
mandibulare în cazul tratamentului
ortodontic.
Tratamentele ortodontice nu
conduc la o evoluŃie a dezordinilor
articulaŃiei temporo-mandibulare. Tipul
particular de mecanică ortodontică nu
reprezintă un risc ridicat pentru apariŃia
dezordinilor articulaŃiei temporo-
mandibulare, iar extracŃia dentară în scop
ortodontic nu creşte riscul apariŃiei
dezordinilor articulaŃiei temporo-
mandibulare.
Pentru involuŃia dezordinilor
articulaŃiei temporo-mandibulare, nu există
o evidenŃă statistică clară prin care să se
demonstreze necesitatea obŃinerii unei
ocluzii dentare funcŃionale, ideale sau
gnatologice după tratamentul ortodontic,
370
dar este prudent ca tratamentul ortodontic
să realizeze o ocluzie dentară fiziologică.
B. DisfuncŃia cranio-mandibulară
este o entitate patologică în care cel puŃin
una dintre componentele aparatului dento-
maxilar nu este adaptată structural sau
funcŃional la propria activitate. DisfuncŃia
cranio-mandibulară poate fi depistată
înainte, în timpul sau după tratamentul
ortodontic.
DisfuncŃia cranio-mandibulară are
o frecvenŃă mare în populaŃie,
înregistrând o prevalenŃă între 75 - 80 %,
fiind mai frecvenŃă la femeile tinere.
În etiopatogenia disfuncŃiei
cranio-mandibulare sunt încriminaŃi factorii
generali, determinanŃi sau favorizanŃi:
Factori generali:
- disarmonia ocluzală;
- patologia articulară;
- suferinŃele primare neuro-musculare;
- suferinŃele generale cu influenŃă asupra
aparatului dento-maxilar;
- asocieri etiologice complexe.
Factori determinanŃi:
- carii netratate care produc migrări
dentare orizontale sau verticale,
basculări dentare, pierderea punctelor de
contact interdentar;
- edentaŃia neprotezată care produce
migrări dentare, masticaŃie unilaterală,
osteoartoză articulară, modificări neuro-
musculare;
- anomalii dento-maxilare: angrenajul
invers, ocluzia inversă, înghesuirea
dentară, ectopia de canin, dinŃii incluşi,
malocluzia clasei a II-a Angle;
- obstacole ocluzale: contacte premature,
interferenŃe ocluzale;
- traumatisme dentare;
- tulburări de dezvoltare;
- cauze articulare: osteoartroză articulară,
artrită reumatoidă sau posttraumatică,
alte afecŃiuni;
- parafuncŃii nocturne: bruxism;
- obiceiuri vicioase de muşcare a limbii, a
obrajilor sau a buzelor;
- poziŃia posturală mandibulară
nefiziologică;
- iatrogenia: obturaŃii, microproteze, punŃi
dentare incorecte, tratamente ortodontice
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

incorecte, fracturi maxilare incorect Anamneză permite evocarea

consolidate. istoricului disfuncŃiei, depistarea factorilor
Factori favorizanŃi: predispozanŃi, a antecedentelor familiare
- stres-ul emoŃional; şi personale, a evoluŃiei patologiei
- mişcări brutale ale mandibulei; articulare şi tratamentele prescrise.
- laxitate ligamentară.
Examinarea clinică a muşchilor
Formele clinice ale disfuncŃiei se face prin palparea zonelor dureroase
cranio-mandibulare se împart în două musculare static şi în mişcările test
mari tipuri de patologii: musculare şi mandibulare.
articulare.
Patologia algo-disfuncŃională Examinarea clinică a articulaŃiei
musculară se caracterizează prin dureri temporo-mandibulare se realizează prin
articulare cu/fără modificarea cinematicii palpare periauriculară şi intraauriculară şi
mandibulare, iar dinamica meniscală este ascultaŃie cu stetoscopul a zgomotelor
normală (mialgii, miozite, hipertrofie articulare.
maseterină, diskinezie facială).
Patologia algo-disfuncŃională Examinarea clinică a cinematicii
articulară se caracterizează prin sinovite, mandibulare se realizează prin mişcările
capsulite, hiperlaxitate ligamentară, test ale mandibulei, care măsoară
luxaŃie meniscală, anomalii structurale amplitudinea lor, stabilind indicele lui
articulare (aderenŃe, degenerescenŃe, Royencweig a diskineziei:
perforaŃii, artroze).

deschidere
R=
propulsie + lateralitate dreapta + lateralitate stânga
R ≤ 1,9 normal
R≤2 diskinezie debutantă
R ≤ 2,1 diskinezie moderată
R > 2,1 diskinezie severă

De asemenea, diagrama Farrar Semiologia clinică a disfuncŃiei

permite sinteza diagramei amplitudinii
mişcărilor şi traiectoria de închidere a
mandibulei. Dacă traiectoria de închidere
este rectilinie, lateralitatea este de 2 mm şi
deschiderea între 1 - 4 mm.
Examinarea clinică ocluzală se
realizează prin bilanŃul dentar (malpoziŃii,
edentaŃii, abrazii, mobilităŃii dentare), prin
bilanŃul alveolar, prin bilanŃul ocluzal
(instabilitate mandibulară, curba Spee,
contacte premature, interferenŃe ocluzale,
parafuncŃii) şi prin bilanŃul poziŃiilor cranio-
mandibulare (intercuspidare maximă,
relaŃie centrică).
Examinarea complementară se
realizează prin examene radiologice
(ortopantomografie, teleradiografie,
tomografie, artrografie,
tomodensitometrie), rezonanŃă magnetică
nucleară, pantografie şi axiografie.
cranio-mandibulare însumează o serie de
semne dentare, periodontale, musculare,
articulare şi modificări ale părŃilor moi
(mialgia, artralgia, zgomote, limitarea
mişcărilor mandibulare).
• semne dentare:
- odontalgii;
- fisuri sau fracturi coronare care nu sunt
cauza traumatismelor;
- milolize – leziune cuneiformă cu pierdere
de substanŃă dentară, fără dentină
cariată, localizată pe faŃa vestibulară în
zona coletului coronar;
- abrazii patologice;
- pulpopatii, necroză pulpară, sonoritate
modificată la percuŃie;
- masticaŃie unilaterală;
- radiologic: fisuri sau fracturi coronare,
resorbŃii radiculare patologice, dezvoltare
incompletă a rădăcinilor,
hipercementoză, calcificări intrapulpare.
• semne periodontale:

371
 Tipurile tratamentului ortodontic

- mobilitate dentară; 1. În pregătirea iniŃială, profilaxia

- fisuri Stillman; se realizează prin consiliere asupra
- migrări dentare; alimentaŃiei, comportamentului şi a
- recesiuni periodontale; posturii, prin exerciŃii musculare de
- radiologic: lărgirea spaŃiului periodontal, recoordonare a mişcărilor mandibulare şi
resorbŃia limbus-ului dentar, îngroşarea kinesioterapia.
laminei dure, rarefierea osoasă Tratamentul medicamentos se
periapicală. adresează simptomaticii dureroase
• semne musculare: (anestezie, antiinflamatorie, miorelaxante)
- limitarea mişcărilor mandibulare prin şi a schimbărilor psihice (tranchilizante,
spasm muscular; hipnotice, antidepresive, anxiolitice).
- hipertrofii musculare; Anestezia şi analgezia locală se
- mialgie localizată sau iradiantă (durere realizează prin refrigeraŃie, infiltraŃie,
trigger); stimulare electrică transcutanată,
- electromiografic: per muta EMG, lipsă de ultrasonică, ionoforeză, căldură locală
corelaŃie între amplitudinea stimulului şi (ultrasunete, infraroşii, diatermie) şi
forŃa de contracŃie. acupunctură.
• semne articulare:
- artralgii; 2. Terapia ocluzală reversibilă
- redoare articulară; este o terapie simptomatică şi se
realizează cu ajutorul gutierelor ocluzale şi
- hipokinezie;
a aparatelor amovibile sau fixe.
- zgomote articulare; Gutiera ocluzală este un dispozitiv
- fenomene inflamatorii asociate; din acrilat, întins între dinŃii celor două
- tomografic: spaŃiu articular pensat, arcade dentare, cu scopul de a stabiliza
neregularitate osoasă, deformarea funcŃional articulaŃia temporo-mandibulară,
condililor, atrofia tuberculilor articulari, de a echilibra activitatea muşchilor
discordanŃe între cavitatea glenoidă şi mobilizatori ai mandibulei şi de a proteja
capul condilian, subluxaŃii condiliene, dinŃii împotriva abraziei dentare. Gutiera
osteoliză, osteofite. ocluzală se utilizează în scop terapeutic
• modificările părŃilor moi: sau diagnostic. Gutiera ocluzală poate fi:
- muşcarea obrajilor; - de deprogramare musculară;
- interpoziŃia obrajilor sau a limbii. - de repoziŃionare articulară (de reducŃie
sau de decompensare).
Tratamentul disfuncŃiei cranio- Gutiera ocluzală de deprogramare
mandibulare poate fi profilactic sau musculară se confecŃionează din acrilat
normal. Tratamentul este necesar pentru dur, cu înălŃime minimală şi este indicată
acuzele pacientului şi afectările estetice, în disfuncŃia musculară şi în bruxism. Are
fonetice şi masticatorii, cât şi pentru scopul de a pierde memoria ocluzală, de
ocluzia instabilă, suferinŃele odontale, suprimare a interferenŃelor, de
periodontale, articulare şi neuro- decondiŃionare neuro-musculară, de
musculare. relaxare musculară şi de redare a unei
Tratamentul profilactic constă în anvelope funcŃionale normale şi se poartă
prevenirea apariŃiei disfuncŃiei cranio- numai noaptea.
mandibulare prin suprimarea factorilor Gutiera ocluzală de repoziŃionare
favorizanŃi (parafuncŃii, postură, stres articulară poate fi de reducŃie sau de
ocluzal şi psihologic). decompensare şi este indicată în patologia
Tratamentul normal constă în articulară.
pregătirea iniŃială (profilaxie, tratament Gutiera ocluzală de reducŃie
medicamentos şi psihic), terapie ocluzală prezintă indentaŃii de ghidaj a mandibulei
reversibilă (gutiere ocluzale) sau terapie într-o nouă poziŃie de referinŃă şi este
ocluzală ireversibilă (echilibrări ocluzale, indicată în luxaŃia meniscală reductibilă.
terapie protetică, ortodontică şi Are scopul de a plasa condilul mandibular
chirurgicală). sub meniscul interarticular şi de menŃinere

372
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
în această poziŃie şi se poartă 24 de ore,
timp de 6 - 8 luni.
Gutiera ocluzală de decompensaŃie
realizează o interpoziŃie acrilică între
arcadele dentare şi produce alunecarea
condililor, cu decompensarea articulară,
iar înălŃarea progresivă a gutierei reduce
fenomenele algice articulare. Se poartă 24
de ore, timp de 6 - 8 luni, apoi se
realizează terapia protetică.
3. Terapie ocluzală ireversibilă
se realizează în doi timpi: reechilibrarea
ocluzală şi terapii protetice, ortodontice
sau chirurgicale.
Şlefuirea selectivă este o metodă
prin care se îndepărtează diferenŃiat multe
zone de smalŃ dentar, cu scopul de a
obŃine relaŃii ocluzale funcŃionale în poziŃie
centrică şi în mişcările de lateralitate şi
propulsie ale mandibulei şi stabilitatea
articulaŃiei temporo-mandibulară.
În mişcările de lateralitate, şlefuirea
selectivă are scopul de a elimina
obstacolele nelucrătoare (şlefuiri BULL) şi
lucrătoare (şlefuiri LUBL).
În mişcarea de propulsie, şlefuirea
selectivă are scopul de a elimina
interferenŃele nelucrătoare (şlefuiri DUML).
În timpul alunecării mandibulei din
relaŃie centrică în intercuspidarea maximă,
devierea mandibulei în aceeaşi parte cu
obstaculul impune şlefuirile BULL, iar
devierea mandibulei în partea opusă
obstaculului impune şlefuirile DUML.
Terapia protetică se realizează prin
protezare fixă sau amovibilă, pentru a
stabiliza definitiv poziŃia mandibulei.
Terapia ortodontică se realizează
pentru restabilirea rapoartelor dento-
dentare, ocluzale funcŃionale, a nervoasă transcutanată, acupunctură,
intercuspidării maxime şi a funcŃiei
musculare şi prin suprimarea obiceiurilor
vicioase şi a disfuncŃiilor. Tratamentul
ortodontic poate fi combinat cu tratamentul
chirurgical ortognatic.
Terapia chirurgicală se realizează
prin terapia clasică curantă (disectomie,
repoziŃie sau reparaŃie meniscală,
chirurgie capsulo-ligamentară, plastie de
suprafeŃe osoase condiliene sau
temporale).
C. Categoriile diagnostice ale
articulaŃiei temporo-mandibulare sunt
373
clasificate de American Academy of
Orofacial Pain (Mc Neill, 1993) astfel:
DisfuncŃii ale oaselor craniene:
• congenitale şi de creştere – aplazie,
hipoplazie, hiperplazie, displazie;
• dobândite – neoplasm, fracturi.
DisfuncŃii ale articulaŃiei temporo-
mandibulare:
• abateri de formă;
• deplasare meniscală – deplasare
cu/fără reducere, luxaŃie, afecŃiuni
inflamatorii (sinovite, capsulite),
artropatii (artroze, artrite), anchiloze
(fibroase, osoase).
DisfuncŃii ale muşchilor masticatori:
• mialgii – dureri musculare sau a
fasciilor;
• miozite – inflamaŃie musculară;
• spasme musculare;
• reflexe şi contracturi musculare;
• neoplasm.
Categoriile diagnostice se stabilesc
clinic şi paraclinic, după postura cefalică,
sensibilitatea şi motricitatea oro-facială,
funcŃionalitatea articulară şi musculară.
DisfuncŃiile muşchilor masticatori
pot fi de origine traumatică, neoplazică,
infecŃioasă sau parafuncŃională. Se
caracterizează prin mialgii, dureri ale mio-
fasciilor, miozite, contracturi musculare,
trismus şi limitarea amplitudinii mişcărilor
mandibulare.
Tratamentul este simptomatic şi
etiologic. Tratamentul simptomatic este
medicamentos (anestezic, antiinflamator şi
miorelaxant), funcŃional prin exerciŃii
musculare de tonifiere şi recoordonare a
mişcărilor mandibulare, stimulare electrică
termoterapie, ultrasunete şi psihoterapie.
Tratamentul etiologic se realizează cu
gutiere ocluzale de relaxare musculară.
Hipermobilitatea mandibulară
poate fi de origine ligamentară şi se
caracterizează prin necoordonarea
condilo-meniscală şi zgomote articulare.
Tratamentul este simptomatic
(exerciŃii musculare de recoordonare a
mişcărilor mandibulare) şi etiologic
(kinesiterapia, mecanoterapia).
AfecŃiunile inflamatorii (sinovite,
capsulite) se tratează simptomatic
(antiinflamatorie) şi etiologic
 Tipurile tratamentului ortodontic

(pluridisciplinar, echilibrare ocluzală prin Depistarea disfuncŃiei cranio-

şlefuiri selective, reconstrucŃie ocluzală). mandibulare înainte de tratamentul
AderenŃele disco-temporale se ortodontic se face sistematic, pentru a
caracterizează prin limitarea deschiderii depista pacienŃii cu risc (hiperlaxitate
orale, limitarea amplitudinii mişcărilor ligamentară, hipermobilitate mandibulară),
mandibulei în lateralitate şi propulsie, parafuncŃie (bruxism), disfuncŃii ocluzale,
durere şi zgomote articulare. musculare şi articulare, mişcările
Tratamentul este simptomatic mandibulare în poziŃii test (protruzie,
(exerciŃii musculare de recoordonare a lateralitate).
mişcărilor mandibular) şi etiologic Depistarea disfuncŃiei cranio-
(pluridisciplinar, echilibrare ocluzală prin mandibulare în timpul tratamentul
şlefuiri selective, gutieră ocluzală, ortodontic se poate datora forŃelor
mecanoterapia). ortodontice, ancorajului articular, mecanicii
LuxaŃia discală reductibilă se ortodontice, a corecŃiilor scheletale
caracterizează prin cracment la (ortognatice sau chirurgicale) şi a forŃelor
deschiderea şi la închiderea cavităŃii orale extraorale aplicate pe mandibulă.
şi deviaŃia mentonului în baionetă. Depistarea disfuncŃiei cranio-
Tratamentul este simptomatic mandibulare după tratamentul ortodontic
(gutieră ocluzală de repoziŃionare a se poate datora interferenŃelor ocluzale
mandibulei) şi etiologic (pluridisciplinar, sau a dezechilibrelor musculare şi se
meniscopexie, artrotomie, corecŃie remediază în perioada de contenŃie prin
ortodontică a malocluziei). reechilibrări ocluzale cu şlefuiri selective şi
LuxaŃia discală ireductibilă poate fi gutieră de eliberarea sau placă Hawley.
de origine traumatică din antecedente şi
se caracterizează prin durere localizată în CONTENłIA ŞI RECIDIVA
articulaŃia bolnavă, limitarea mişcărilor
mandibulare, crepitaŃii la deschiderea După terminarea tratamentului
cavităŃii orale. activ ortodontic, urmează etapa
Tratamentul este simptomatic echilibrărilor finale şi etapa de contenŃie,
(reducerea ortopedică a luxaŃiei, tratament cu scopul de a preveni recidivele şi de a
antiinflamator, gutiere de decompensare) oferi stabilitate rezultatelor terapeutice.
şi etiologic (pluridisciplinar, meniscopexie,
artrotomie, corecŃie ortodontică a A. Echilibrarea finală este o etapă
malocluziei, protezare, mecanoterapie). necesară încheierii tratamentului
Perforarea disco-ligamentară ortodontic şi ortopedic dento-facial.
asociată cu artroză articulară se Această etapă este destinată echilibrării
caracterizează prin crepitaŃii la activităŃii musculare, a ocluziei dentare şi a
deschiderea cavităŃii orale, limitarea micilor redresări dentare.
mişcărilor mandibulare, instabilitate Procedeele prin care se realizează
ocluzală şi ocluzie deschisă frontală. echilibrarea finală sunt:
Tratamentul este chirurgical pentru - şlefuiri selective ale cuspizilor, în scopul
restabilirea fibro-cartilaginoasă, înlăturării contactelor premature şi a
suprimarea durerii şi regăsirea amplitudinii interferenŃelor active şi pasive;
mişcării mandibulare. - şlefuiri proximale (stripping-ul), în scopul
LuxaŃiile condiliene se realizează echilibrării spaŃiului disponibil pe
prin reducere cu manevra Nélaton. arcadele dentare;
Sindromul dureros cronic este de - deplasări mici dentare forŃate, în scopul
origine psiho-patologică. Tratamentul este redresărilor dentare de fineŃe.
simptomatic (gutiere ocluzale) şi etiologic În această fază, cele mai indicate
(psihoterapie). aparate sunt activatoarele, care, pe lângă
DisfuncŃia cranio-mandibulară micile corecŃii pe care le pot realiza asupra
poate fi simptomatică sau asimptomatică, arcadelor dentare şi a ocluziei, stabilesc
depistată înainte, în timpul sau după un echilibru muscular stabil.
tratamentul ortodontic.

374
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
B. Recidiva este tendinŃa de
revenire a dinŃilor la poziŃia lor iniŃială, cu
reapariŃia parŃială sau totală a de contenŃie de 3 - 4 luni cu placă Hawley
caracteristicilor dentare şi ocluzale
precedente tratamentului ortodontic.
Riscul de recidivă este de 90% din cazuri.
Cauzele recidivei sunt
multifactoriale: creşterea osoasă, echilibrul
muscular oro-facial, ocluzia dentară,
fenomenele dentiŃiei şi Ńesuturile
periodontale.
Cauzele generale ale recidive:
• tipul constituŃional al pacientului:
- fluoro-calcic – recidive frecvente;
- fosfo-calcic – recidive posibile;
- carbo-calcic – recidive rare.
• tulburările endocrine ale pacientului:
- acromegalia – recidive după corectarea
malocluziei clasei a III-a.
• tipul facial al pacientului:
- leptoprosop – recidive frecvente după
lărgirea maxilară;
- euriprosop – recidive frecvente după
corectarea supraocluziei incisive.
• tipul de creştere facială al pacientului:
- hiperdivergent – recidive frecvente după
corectarea malocluziei clasei a III-a şi a
ocluziei deschise;
- hipodivergent – recidive frecvente după
corectarea ocluziei adânci.
Cauzele locale ale recidivei sunt
reprezentate de factorii scheletali,
musculari, dentari şi disfuncŃionali.
PersistenŃa factorilor etiologici ai
malocluziei determină apariŃia recidivei
după îndepărtarea aparatelor ortodontice.
Malocluziile cu transmitere
ereditară fac frecvent recidive, dacă
severitatea acestora nu este redusă.
Creşterea condiliană posttratament
ortodontic poate determina recidiva
ocluziei deschise şi a ocluziei adânci.
ErupŃia molarilor de minte
posttratament ortodontic ca urmare a
dezvoltării dentiŃiei, poate determina
înghesuirea dentară anterioară
mandibulară şi apariŃia recidivei.
Ligamentul periodontal care nu
este încă restructurat, prin proprietatea
elastică a fibrelor de colagen poate
produce recidiva rotaŃiilor şi a malpoziŃiilor
dentare accentuate. După tratamentele
375
prin tehnici fixe poliagregate, această
reorganizare tisulară survine la o perioadă
sau positioner.
Adaptarea osoasă la noua poziŃie a
dinŃilor necesită un anumit timp, pentru ca
sistemul trabecular să devină
perpendicular pe axul lung al dinŃilor,
paralel cu direcŃia forŃei. Formarea osului
nou survine după 40 de zile (formarea
calusului), iar după 6 luni osul este
mineralizat.
Culoarul forŃelor musculare trebuie
să fie într-un nou echilibru după
corectarea malocluziei, pentru ca poziŃiile
dinŃilor să rămână stabile.
Lipsa de coincidenŃă a relaŃiei
centrice cu intercuspidarea maximă (point
centric) şi crearea unui long centric mai
mare de 1,5 - 2 mm, determină apariŃia
recidivei.
Înclinarea planului de ocluzie
trebuie să fie de 14º şi să nu crească în
timpul terapiei ortodontice, pentru că
apare recidiva.
Modificarea distanŃei intercanine
prin distalizarea dinŃilor sau lărgirea
maxilară, poate fi un factor de recidivă a
înghesuirii incisive, dacă contenŃia nu este
definitivă. Indicele Bolton oferă soluŃii
pentru echilibrarea disarmoniei dento-
dentare (stripping sau extracŃii echilibrate).
În cazul corecŃiei macrodonŃiei şi a
microdonŃiei poate apare frecvent recidiva.
În cazul anomaliilor dentare de
formă, indicele Peck-Peck oferă soluŃii
pentru prevenirea recidivei (stripping sau
extracŃii echilibrate).
PoziŃionarea dinŃilor înafara bazei
osoase, poate fi un factor de recidivă.
Analiza Bolton stabileşte angulaŃia
interincisivă de 180° fa Ńă de tangenta la
faŃa lor vestibulară, pentru a evita recidiva.
HipocorecŃia malocluziei poate fi
factor de recidivă. În ocluziile adânci,
raportul vertical incisiv trebuie să fie cap la
cap. Distalizarea mandibulei trebuie făcută
până la stabilirea unui raport sagital incisiv
cap la cap. Trebuie asigurat paralelismul
rădăcinilor.
Diagnosticul incomplet al
malocluziei, cu tratarea simptomelor şi nu
a cauzelor determinante, produce recidiva.
Vârsta înaintată a pacientului,
poate determina apariŃia recidivei, dacă
 Tipurile tratamentului ortodontic
contenŃia nu este de lungă durată, pentru
a permite reorganizarea tisulară, care
durează mai mult la adult.
Viteza mare cu care se obŃine
corectarea malocluziei este un factor de
recidivă, dacă contenŃia nu este de lungă
durată.
Sexul este un factor de care
trebuie Ńinut cont în maturizarea tiparului
scheletal şi dentar (13 ani la sexul feminin
şi 15 ani la sexul masculin).
Pentru a evita posibilitatea recidivei
posttratament ortodontic sunt necesare
luarea următoarelor măsuri preventive:
- eliminarea factorilor etiologici ai
malocluziei;
- corectarea malocluziei cu supracorecŃie;
- corectarea relaŃiilor ocluzale;
- asigurarea echilibrului neuro-muscular;
- rezolvarea anomaliei în plin puseu de
creştere;
- stabilitatea formei arcului dentar
mandibular;
- respectarea perioadei de contenŃie,
pentru reorganizarea tisulară.
Tratamentul recidivei este în
funcŃie de tipul recidivei. Dacă recidiva
interesează aliniamentul dinŃilor se
recomandă realinierea dentară cu un arc
segmentar fix, positioner, spring retainer
sau stripping interproximal. Dacă recidiva
interesează rapoartele arcadelor se
recomandă aplicarea unui aparat
funcŃional şi reeducarea funcŃiei
dezechilibrate.
C. ContenŃia reprezintă faza de
tratament urmată perioadei active, în care
sunt luate o serie de măsuri, pentru a
stabiliza rezultatele terapeutice şi a
preveni recidiva.
Obiectivele care stau la baza
perioadei de contenŃie sunt următoarele:
- obŃinerea stabilităŃii poziŃiei dinŃilor, care
se realizează prin reorganizarea
structurală a periodonŃiului din zona
medie şi apicală (după 3 luni de
contenŃie) şi din zona supraalveolară
(după 3 - 6 luni de contenŃie);
- obŃinerea echilibrului ocluzal permanent,
care se realizează prin menŃinerea
echilibrului dintre bazele scheletale şi
matricele funcŃionale;
376
- prevenirea recidivei posttratament, prin
măsuri previzionare privind terminarea
creşterii reziduale condiliene, a
dezvoltării dentiŃiei (erupŃia molarilor de
minte) şi a tiparului de creştere facială.
Perioada de contenŃie urmează
imediat perioadei active a tratamentului
ortodontic şi durata depinde de mai mulŃi
factori:
- tipul constituŃional al pacientului;
- tipul de creştere facială;
- vârsta la care s-a tratat malocluzia;
- tipul de tratament utilizat;
- morfologia structurilor dure şi moi ale
pacientului;
- calitatea rezultatelor terapeutice;
- durata tratamentului activ ortodontic.
Există mai multe tipuri de
contenŃie:
- naturală, care nu necesită utilizarea
aparatelor ortodontice;
- artificială, care se realizează cu ajutorul
dispozitivelor provizorii sau definitive;
- gnatologică, care se realizează prin
echilibrare ocluzală şi stripping;
- chirurgicală, care se realizează prin
germectomia dinŃilor posteriori,
frenectomie, glosectomie, fibrotomie
supracrestală, cortocalectomie.
ContenŃia naturală apare în
următoarele cazuri:
- tratamentul ocluziei inverse frontale,
când gradul de supraocluzie frontală este
suficient;
- tratamentul ocluziei inverse laterale,
când lărgirea maxilară s-a realizat prin
disjuncŃie sau înclinare vestibulară;
- cazurile tratate prin extracŃie seriată sau
extracŃii în scop ortodontic;
- cazul dinŃilor deplasaŃi care sunt
imobilizaŃi prin lucrări gnato-protetice.
ContenŃia artificială limitată ca
durată de timp între 3 - 6 luni, pentru
reorganizarea tisulară periodontală, se
aplică în următoarele cazuri:
- tratamentul malocluziei clasei I Angle,
fără extracŃii în scop ortodontic;
- tratamente ortodontice cu extracŃii în
scop ortodontic, efectuate pentru
alinierea dentară, care se realizează cu
stabilirea punctelor de contact
interproximal şi cu adaptare musculară
linguală şi labială;
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

- tratamentul ocluziei adânci efectuat prin - tratamentul spaŃierilor dentare

intruzie incisivă şi extruzie molară până
la terminarea creşterii reziduale;
- tratamentul rotaŃiilor dentare înainte de
închiderea apexului;
- tratamentul diastemei false consecutiv
dinŃilor supranumerar;
- tratamentul malocluziei clasei I Angle cu
proalveolo-donŃie şi spaŃiere tratată fără
extracŃii în scop ortodontic;
- tratamentul malocluziei clasei I sau a II-a
Angle tratate cu extracŃii în scop
ortodontic;
- tratamentul malocluziei clasei II/2 Angle,
când există adaptarea musculară.
ContenŃia artificială de lungă
durată până la terminarea creşterii
reziduale, se aplică în următoarele cazuri:
- tratamente ortodontice efectuate cu
lărgire maxilară cu şurub ortodontic;
- tratamentul malocluziei clasei a II-a
Angle;
- tratamentul ocluziei inverse laterale,
când nu este asigurat gradul de
supraocluzie;
- tratamentul ocluziei adânci cu tipar de
rotaŃie anterioară a mandibulei;
- tratamentul meziopoziŃiei generalizate
tratată cu extracŃii în scop ortodontic.
ContenŃia artificială definitivă
realizată prin aplicarea aparatelor gnato-
protetice fixe, se aplică în următoarele
cazuri:
generalizate;
- tratamentul rotaŃiilor şi malpoziŃiilor
dentare severe;
- tratamentul diastemei interincisive
superioare a adultului;
- tratamentul malocluziei adultului cu
afecŃiuni periodontale;
- tratamentul despicăturilor labio-maxilo-
palatine;
- tratamentul înghesuirii dentare fără
extracŃii în scop ortodontic;
- tratamentul malocluziei clasei a II-a şi a
III-a Angle prin tracŃiuni intermaxilare.
Tipurile aparatelor de contenŃie
care pot fi utilizate sunt mobilizabile, fixe
sau mobile.
Aparatele mobilizabile pot fi: orice
aparat ortodontic care nu mai este activat,
placa Hawley, placa Sved, retainer-ul
Begg, retainer-ul gutieră (tooth positioner
Kesling sau invizibil), wraparound-ul total
sau frontal, gutiera de contenŃie
termoformată, positioner prefabricat sau
individual, anvelopa linguală nocturnă
Bonnet.
Aparatele fixe pot fi: retainer-ul
bară, lucrări ganto-protetice, inele cu
segmente de arc, ligaturi de sârmă,
contenŃie permanentă colată, butoni
retroincisivi, spring retainer.
Aparatele mobile pot fi
activatoarele (Andresen).

ANEXE

tematică curs Tipurile tratamentului ortodontic

obiective curs Cunoaşterea tipurilor tratamentului ortodontic.
Cunoaşterea obiectivelor, măsurilor, procedeelor tratamentului
profilactic al anomaliilor dento-maxilare.
Cunoaşterea obiectivelor, măsurilor, procedeelor tratamentului
interceptiv al anomaliilor dento-maxilare.
Cunoaşterea obiectivelor, măsurilor, procedeelor tratamentului
corectiv al anomaliilor dento-maxilare.
cuvinte cheie educaŃie sanitară orală, tratament ortodontic, ortopedic, chirurgical-
ortodontic, ortognatic, tratament precoce, tratament normal,
tratament tardiv.
schemă curs Tratamentul profilactic.
Tratamentul interceptive.
Tratamentul corectiv.

377
 Tipurile tratamentului ortodontic

tematică curs Tratamentul la adult

obiective curs Cunoaşterea particularităŃilor psihologice ale adultului.
Cunoaşterea particularităŃilor diagnostice ale adultului.
Cunoaşterea particularităŃilor biologice ale adultului.
Cunoaşterea particularităŃilor terapeutice ale adultului.
cuvinte cheie periodontopatia, hialinizarea, interferenŃe ocluzale, recidive, atriŃie
dentară excesivă, edentaŃii, ancoraj, contenŃie
schemă curs ParticularităŃi psihologice ale adultului.
ParticularităŃi diagnostice ale adultului.
ParticularităŃi biologice ale adultului.
ParticularităŃi terapeutice ale adultului.

tematică curs Tratamentul chirurgical ortodontic

obiective curs Cunoaşterea intervenŃiilor chirurgicale asupra dinŃilor.
Cunoaşterea intervenŃiilor chirurgicale asupra părŃilor moi.
Cunoaşterea intervenŃiilor chirurgicale asupra osului alveolar.
cuvinte cheie extracŃia dentară, extracŃia seriată, decapuşonarea muco-periostică,
frenotomie, frenectomie, frenoplastie, frezajul alveolar, septotomia.
schemă curs IntervenŃii chirurgicale asupra dinŃilor.
IntervenŃii chirurgicale asupra părŃilor moi.
IntervenŃii chirurgicale asupra osului alveolar.

tematică curs Tratamentul chirurgical ortognatic

obiective curs Cunoaşterea indicaŃiilor, contraindicaŃiilor, procedeelor şi a echipei
tratamentului chirurgical ortognatic.
Rolul ortodontului în tratamentul chirurgical ortognatic.
Cunoaşterea tratamentului ortodontic prechirurgical.
Cunoaşterea fazei operatorii chirurgicale.
Cunoaşterea tratamentului ortodontic postchirurgical.
cuvinte cheie osteotomie, genioplastie, set-up, interceptor ocluzal, gutieră de
imobilizare, blocaj intermaxilar.
schemă curs Aspecte generale ale tratamentului chirurgical ortognatic.
Rolul ortodontului în tratamentul chirurgical ortognatic.
Fazele protocolului chirurgical.

tematică curs Tratamentul periodontal

obiective curs Cunoaşterea scopului şi a situaŃiilor particulare ale tratamentului
periodontal preortodontic.
Cunoaşterea situaŃiilor particulare ale tratamentului periodontal
perortodontic.
Cunoaşterea indicaŃiilor şi a procedeelor terapeutice ortodontice
complementare tratamentului periodontal.
cuvinte cheie gingivite, periodontite, recesiune periodontală, dehiscenŃa gingivală,
rotaŃia dentară, reechilibrarea ocluzală, contenŃia fixă.
schemă curs Terapia periodontală complementară tratamentului ortodontic.
Terapia ortodontică complementară tratamentului periodontal.

tematică curs Tratamentul restaurativ

obiective curs Cunoaşterea indicaŃiilor şi a procedeelor terapeutice restaurative
complementare tratamentului ortodontic.
Cunoaşterea scopului şi a situaŃiilor particulare ale tratamentului

378
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

ortodontic preprotetic.
cuvinte cheie caria dentară, traumatisme coronare, edentaŃia, hipodonŃia,
diastema interincisivă, redresarea axelor dentare, repartiŃia dinŃilor
stâlpi, deschiderea spaŃiului restant, egresia dentară ortodontică,
intruzia dentară ortodontică, extracŃie ortodontică prechirurgicală.
schemă curs Terapia restaurativă complementară tratamentului ortodontic.
Terapia ortodontică complementară tratamentului protetic.

tematică curs DisfuncŃia cranio-mandibulară

obiective curs Cunoaşterea filogenezei, structurii şi cinematicii articulaŃiei temporo-
mandibulare.
Cunoaşterea etiologiei, semnelor patognomonice clinice şi radiologice
şi a tratamentului dezordinilor articulaŃiei temporo-mandibulare la copil
şi la adult.
ImportanŃa tratamentului ortodontic în dezordinile articulaŃiei temporo-
mandibulare.
Cunoaşterea etiologiei, formelor clinice, semiologiei clinice şi a
tratamentului disfuncŃiei cranio-mandibulare.
Cunoaşterea categoriilor diagnostice etiologice ale articulaŃiei
temporo-mandibulare, a semnelor patognomonice şi a tratamentului.
cuvinte cheie cavitatea glenoidă, condilul temporal, condilul mandibular, meniscul
interarticular, capsula articulară, ligamentele articulare, sinoviala,
poziŃia de postură, intercuspidarea maximă, relaŃia centrică, mialgii,
artralgii, crepitaŃii, cracmente, artroză, artrită, bruxism, miozite,
hipertrofie maseterină, diskinezie facială, sinovite, capsulite,
hiperlaxitate ligamentară, luxaŃie meniscală.
schemă curs Filogeneza articulaŃiei temporo-mandibulare.
Structura articulaŃiei temporo-mandibulare.
Cinematica articulaŃiei temporo-mandibulare.
Dezordini ale articulaŃiei temporo-mandibulare.
DisfuncŃia cranio-mandibulară.
Categoriilor diagnostice ale articulaŃiei temporo-mandibulare.

tematică curs ContenŃia şi recidiva

obiective curs Cunoaşterea scopului şi a procedeelor reechilibrării finale.
Cunoaşterea cauzelor, măsurilor preventive şi a tratamentului
recidivelor.
Cunoaşterea obiectivelor, duratei şi a tipurilor de contenŃie şi a
aparatelor ortodontice de contenŃie.
cuvinte cheie şlefuiri selective, stripping, placa Hawley, placa Sved, retainer Begg,
retainer gutieră, tooth positioner Kesling, tooth positioner invizibil,
wraparound, gutiera de contenŃie termoformată, positioner prefabricat,
positioner individual, anvelopa linguală nocturnă Bonnet, retainer bară,
butoni retroincisivi, spring retainer.
schemă curs Echilibrarea finală.
Recidiva.
ContenŃia.

379
 Tipurile tratamentului ortodontic

BIBLIOGRAFIE 25. Cocârlă E. Stomatologie pediatrică. Ed. Med.

Universitară "Iului HaŃeganu", Cluj-Napaca, 2000.
1. Altglass SL. Conservation de l’esthétique du 26. Cretot M. Position des incisives et
secteur incisivo-canin. Apport de l’éruption forcée. vieillissement facial. Orthod Fr 1994; 65: 487-505.
Actual Odontostomatol 1988; 164: 767-779. 27. Cretot M. Vieillissement du profil facial chez
2. Altounian G. La thérapeutique à attaches l’adulte resté denté et équilibré. Orthod Fr 1991;
linguales: une autre approche de l’orthodontie. 62: 633-651.
Rev Orthop Dento Faciale 1986; 20: 319-362. 28. Danan M, Fontanel F, Brion M. Parodontites
3. Amoric M. Gouttières orthodontiques et sévères et orthodontie. Paris, Editions CdP, 2004.
orthopédiques thermoformées. Paris, SID. 2002. 29. De Echave Krutwig M, Argote Ilardia I. Le
4. Attia Y, Ortial JP. L’orthodontie chez l’adulte. traitement orthodontique chez les patients adultes.
Orthod Fr 1974; 45: 613-623. Àpropos d’un cas. Rev Orthop Dentofac 2002; 36:
5. Bade H. The function of discomuscular 467-480.
relationships in the human temporomandibular 30. Deffez JP. Prognathie mandibulaire:
joint. Acta Anat, 1994, 151: 258-267. propositions thérapeutiques. Paris, Julien Prélat,
6. Baron R. Les bases cellulaires du 1997.
remaniement osseux adulte. Orthod Fr 1986; 57: 31. Planas P. La réhabilitation neuro-occlusale.
371-377. Paris, Masson, 1992.
7. Barthelemi S, Moreau A. Séquences 32. Delaire J. L’équilibre architectural en
orthodontiques préprothétiques, applications chirurgie maxillofaciale et en chirurgie
cliniques. Cah Prothese 2002; 120: 37-51. orthognathique. Orthod Fr 1985; 56: 353-364.
8. Barrer HG. The adult orthodontic patient. Am J 33. Delaire J. Le développement «adaptatif» de
Orthod 1977; 72: 617-640. la base du crâne. Justification du traitement
9. Bassigny F. Manuel d’orthopédie dento-faciale. précoce des dysmorphoses de classe III. Rev
Paris, Masson, 1991. Orthop Dentofac 2003; 37: 243-265.
10. Bassigny F. Bery A. L’approche préventive 34. De Massiac G, Gueguen P, Blanc JL,
en orthopédie dento-faciale. Rev Odontostomatol Mercier J. Préparation orthodontique à la chirurgie
2001; 30: 82-88. orthognathique. Rev Stomatol Chir Maxillofac
11. Behrents R. On adult craniofacial growth. J 1998; 99: 11-19.
Clin Orthod 1986; 20: 842-847. 35. Dersot JM, Giovannoli JL. L’effondrement
12. Benauwt A, Lorette A. Manuel d’orthodontie. occlusal postérieur. 1re partie: Étiologie et
Paris, SNPMD, 1990. Benauwt A. À propos des diagnostic. J Parodontol 1989; 8: 187-194.
objectifs parodontaux en orthodontie. Rev Orthop 36. Diedrich PR. Orthodontic procedures
Dentofac 1981; 5: 83-90. improving periodontal prognosis. Dent Clin North
13. Benchekroun S. Prise en charge Am 1996; 40: 875-887.
pluridisciplinaire des traitements orthodontiques 37. Dumitriu H, Dumitriu S. Parodontologie, Ed.
de l’adulte: à propos de quelques cas cliniques. ViaŃa Medicală, Bucureşti, 1997.
Orthod Fr 2000; 71: 373-374. 38. Dupas PH. Diagnostic et traitement des
14. Benenati FW, Simon JH. Orthodontic root dysfonctions cranio- mandibulaires. Paris, Ed
extrusion: its rationale and uses. Gen Dent 1986; CdP, 1992.
34: 285-289. 39. Edwards JG. The diastema, the frenum, and
15. Benoist M. Chirurgie orthognathique. Paris, the frenectomy. AJO 1997; 71: 489-500.
Masson, 1988. 40. Egelberg J. Periodontics. The scientific way.
16. Berhends RG. L’orthodontie chez l’adulte. J Copenhagen, Munksgaard, 2000.
Edgewise 1992; 26: 45-71. 41. Fauquet-Roure C, Simon JS, Wiechmann D,
17. Boboc Gh. Tratamentul anomaliilor dento- Garcia R. Vers une orthodontie individualisée. Rev
maxilare. Principii şi metode. Ed. Medicală, Orthop Dentofac 2005; 39: 237-255.
Bucureşti, 1982. 42. Faure J. Limite chirurgicale en classe II
18. Boboc Gh. Anomaliile dento-maxilare, Ed. hyperdivergente. J Edg 1994; 29: 47-57.
Medicală, Bucureşti, 1982. 43. Faure J, Baron P, Casteigt J. Préparation
19. Bucur A. Compendiu de chirurgie oro-maxilo- chirurgicale: décompensation ou
facială, Ed. Q Med Publishing, 2009. surdécompensation? J Edg 1995; 32: 57-70.
20. Burlui V, Morăraşu C. Gnatologie, Ed 44. Faure J, Baron P, Treil J. Analyse
Apollonia, Iaşi, 2000. céphalométrique tridimensionnelle: diagnostic des
21. Bounoure GM, Salvadori A. L’orthodontie de dysmorphies antéro-postérieures et verticales.
l’adulte. Orthodontie à attaches linguales - Orthod Fr 2005; 76: 91-110.
prothèse. Orthod Fr 1986; 57: 51-72. 45. Fellus P. Orthodontie en denture temporaire.
22. Boyer S, Fontanel F. Migrations secondaires Guides cliniques. Paris, CdP, 2003.
des incisives en parodonte réduit: que faire? Int 46. Fellus P. Dysfonctions linguales et dysmorphies.
Orthod 2005; 3: 209-220. Orthod Fr 2006; 77: 105-112.
23. Canal P. Vifane B, Garrec P. Le traitement 47. Fillion D. Apport de la sculpture amélaire
des classes II, division 2, chez l’adulte. Rev interproximale à l’orthodontie de l’adulte. 2e partie.
Orthop Dentofac 1999; 33: 581-594. Rev Orthop Dentofac 1993; 27: 189-214.
24. Claffey N, Egelberg J. Clinical indicators of 48. Fillion D. La réduction amélaire proximale
probing attachment loss following initial (stripping). Table ronde. Réduction amélaire
periodontal treatment in advancedperiodontis interproximale chez l’adulte. Orthod Fr 1995; 66:
patients. J Clin Periodontol1995; 22: 690-696. 653-656.

380
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
49. Fillion D. Orthodontie linguale de l’adulte et
traitements multidisciplinaires. Cah Prothese
1999; 108: 83-95.
50. Firu P, Zarnea L. Stomatologie infantilă, Ed.
Medicala, Bucureşti, 1973.
51. Fontenelle A. Biomécanique orthodontique et
parodonte réduit: situations complexes. J
Parodontol 1992; 11: 207-219.
52. Forna N. Protetică dentară. Ed. Enciclopedică,
Bucureşti, 2011.
53. Galetti-Schweitz C, Garcia R. Orthodontie
linguale, une technique d’avenir. Inf Dent 2004;
86: 2043-2051.
54. Garcia R, Canal P. L’orthodontie
préprothétique. Inf Dent 1989; 71: 2317-2324.
55. Garcia R. Le rôle de l’orthodontiste dans les
traitements chirurgico-orthodontiques. Rev Orthop
Dentofac 1989; 23: 81-111.
56. Garcia R. Le point sur les protocoles
chirurgico-orthodontiques. Actual Odontostomatol
1994; 187: 447-474.
57. Genon P. Traitement orthodontique au cours
de la maladie parodontale chez l’adulte. Rev
Orthop Dentofac 1986; 20: 29-37.
58. Giovannoli JL. Utilisation de l’orthodontie dans
les traitements parodontaux de l’adulte. J
Parodontol Implantol Orale 2000; 19: 291-301.
59. Glăvan F, Jianu R. OrtodonŃie. Ed. Mirton,
Timişoara, 1998.
60. Gola R, Chossegros C, Orthlieb D. Syndrome
algo-dysfonctionnel de l’appareil manducateur.
Paris, Masson, 1995.
61. Gottlieb EL, Cozzani M, De Harfin JF,
Helmholdt RD, Logan LR, Warren DW. Stability of
orthodontic treatment, part 1. J Clin Orthod 2006;
40: 27-38.
62. Graber TM, Vanarsdall RL, Vig KWL.
Orthodontics. Current Principles and Techniques,
Fourth Edition, Mosby, Elsevier, 2005.
63. Grollemund B, Mathis R. Économie tissulaire
et orthodontie. Cah Prothese 2005; 129: 29-37.
64. Gudin RG. Les anomalies de comportement
musculaire dans la première enfance. Leurs
répercussions au niveau des sphères orofaciales
et facio-cervicales. Actual Odontostomatol 1979;
128: 697-727.
65. Ionescu E, Milicescu DI, Popescu M, Popovisiu
O, Milicescu V. OrtodonŃie şi ortopedie dento-
facială. Ed. Cerna, Bucureşti, 2001.
66. Kaldahl W, Kalkwarf K, Patil K, Dyer J, Bates
R. Evaluation of four modalities of periodontal
therapy. Mean probing depht, probing attachment
level and recession changes. J Periodontol 1988;
59: 783-793.
67. Kalkwarf K, Kaldahl W, Patil K. Evaluation of
furcation region response to periodontal therapy. J
Periodontol 1988; 59: 794-804.
68. Keim RG. The problem in orthodontics. J Clin
Orthod 2004; 38: 529-530.
69. Lautrou A. Orthopédie, stabilité, récidive.
Orthod Fr 2000; 71: 117-125.
70. Lautrou A. Argumentation du rapport «de la
récidive». Orthod Fr 2000; 71: 109-112.
71. Leclerc JF. Le maillon orthodontique dans le
traitement pluridisciplinaire chez l’adulte. Actual
Odontostomatol 1994; 187: 411-434.
381
72. Lejoyeux E, Flageul F. Orthopédie dento-
faciale, une approche bioprogressive. Paris,
Quintessence International, 1999.
73. Limme M. L’interception en denture
temporaire: mastication et réhabilitation neuro-
occlusale. Orthod Fr 2006; 77: 113-35.
74. Lindhe J. Textbook of clinical periodontology.
Copenhague, Munksgaard; 1990.
75. Loreille JP. L’orthodontie préprothétique:
indications et classification. Rev Orthop Dentofac
1980; 14: 399-410.
76. Littlewood SJ, Millett DT, Doubleday B, Bearn
DR, Worthington HV. Orthodontic retention: a
systematic review. J Orthod 2006; 33: 205-212.
77. Mareul P, Denes L. Pour une approche des
relations entre orthodontie et implantologie. Rev
Orthop Dentofac 1992; 26: 465-490.
78. Marks MH, Corn H. Atlas de Ortodoncia del
adulto, Masson-Salvat, 1992.
79. Mauchamp J, Labarge G, Pelisson M,
Mathouret L. L’orthodontiste face à la chirurgie,
prévisions thérapeutiques. Orthod Fr 1981; 52: 7-
336.
80. MârŃu S, Mocanu C. Parodontologia clinică,
Ed. Appolonia, Iaşi, 2000.
81. MârŃu S, Potârnichie O. Essential of
periodontology. Diagnosis and treatment, Ed.
Appolonia, Iaşi, 2002.
82. MârŃu S, Mocanu C. Ghid de propedeutică
parodontală, Ed. Pim, Iaşi, 2010.
83. McNamara JA. Brudon WL. Orthodontic and
Orthopedic Treatment in the Mixed Dentition,
Needham Press, Michigan, 1993.
84. Melsen B, Melsen F. Biologie de l’os en
relation avec le traitement orthodontique chez
l’adulte. Orthod Fr 1986; 57: 403-419.
85. Melsen B, Agerbaek N, Eriksen J, Terp S. New
attachment through periodontal treatment and
orthodontic intrusion. Am J Orthod 1988 ; 94: 104-
116.
86. Melsen B. La réponse du parodonte au
traitement orthodontique. J Parodontol 1989; 8:
207-213.
87. Melsen B, Agerbaek N, Markenstam G.
Intrusion of incisors in adult patients with marginal
bone loss. Am J Orthod 1989 ;96: 232-241.
88. Melsen B. Limitations in adult orthodontics. In:
Controversies in orthodontics. Chicago,
Quintessence publishing, 1991. 147-180.
89. Melsen B, Fiorelli G, Bergamini A. Uprighting
of lower molars. J Clin Orthod 1996; 30: 640-645.
90. Melsen B. Indications d’ancrage squelettique
en orthodontie. Rev Orthop Dentofac 2006; 40:
41-61.
91. Meyer K. Relationships of the muscle of
mastocation to the articular disc of the
temporomandibular joint. Heb Odont Acta, 1986;
30(1): 96-815.
92. Nodiot H. Le traitement orthodontique chez
l’adulte. Rev Orthop Dento Faciale 1989; 23: 441-
456.
93. Ormiston JP, Huang GJ, Little RM, Decker JD,
Seuk GD. Retrospective analysis of long-term
stable and unstable orthodontic treatment
outcomes. Am J Orthod Dentofacial Orthop 2005;
128: 568-574.
 Tipurile tratamentului ortodontic
94. Orthlieb JD, Brocard D, Schittly J, Maniere
Ezvan A. Occlusodontie pratique. Paris, Ed CdP,
2000.
95. Philippart F, Philippart-Rochaix M. «Les mini-
vis»: un concept d’ancrage orthodontique. Int
Orthod 2004; 2: 319-330.
96. Philippe J. L’orthodontie de l’adulte. La
bibliothèque orthodontique. Paris, Edition S.I.D,
1989.
97. Philippe J. La contention. Rev Orthop Dento
Faciale 1993; 27: 317-321.
98. Philippe J. Existe-t-il une technique pour
l’adulte? Aspect mécanique, esthétique et
psychologique. Orthod Fr 1996; 68: 237-241.
99. Philippe J. 50 ans de récidive. Orthod Fr 2000;
71: 87-93.
100. Philippe J. Les multiples causes de la récidive.
Orthod Fr 2005; 76: 183-186.
101. Proffit WR, Fields HW. Contemporary
Orthodontics, Mosby Year Book, St. Louis, 1986.
102. Proffit WR, Fields HW. Contemporary
Orthodontics, Mosby Year Book, St. Louis, 2007.
103. Proffit WR, White RPjr, Sarver DM.
Contemporary Treatment of Dentofacial Deformity,
Mosby, 2003.
104. Proffit WR, White RP. Surgical-Orthodontic
Tratment, Mosby Year Book, St. Louis, 1990.
105. Ramjford SP. Orthodontics and periodontal
prophylaxis. In: Orthodontics and periodontics.
Chicago, Quintessence publish, 1985.
106. Rateischak KH. Orthodontics and
periodontology. Int Dent J 1968; 18: 108-120.
107. Rozencweig D. Algies et dysfonctionnements
de l'appareil manducateur. Editions CdP, 1994.
108. Sabri R. L’allongement coronaire par
l’égression orthodontique. Principes et techniques.
J Parodontol 1989; 8: 197-204.
109. Salvadori A, Fontenelle A. Orthodontie de
l’adulte. Quest Odontol Stomatol 1987; 12: 199-
220.
110. Shellhart WC, Oesterle LJ. Uprighting molars
without extrusion. J Am Dent Assoc 1999; 130:
381-385.
111. Sheridan JJ. Air rotor stripping update. J Clin
Orthod 1987; 21: 781-787.
112. Shiraishi Y. A new reticular ligament and vein
of the human temporomandibular joint. Clinical
Anatomy, 1995; 8: 208;213.
113. Stanciu D, DorobăŃ V. OrtodonŃie, Ed.
Medicală, Bucureşti, 1991.
114. Stutzman J, Petrovic A. La vitesse de
renouvellement de l’os alvéolaire chez l’adulte
382
avant, pendant le traitement orthodontique. Rev
Orthop Dentofac 1980; 14: 437-56.
115. Şerbănescu A. PosibilităŃi de apreciere a
deficitului de spaŃiu în anomaliile dento-maxilare,
Ed. Risoprint, Cluj Napoca, 2001.
116. Theuveny E, Bassigny F. La contention collée
en orthodontie. Rev Orthop Dento Faciale 1988;
22: 249-263.
117. Thilander B. Biological basis for orthodontic
relapse. Semin Orthod 2000; 6: 195-205.
118. Treil J, Casteigt J, Escude B. Intérêt de
l’imagerie 3D dans le bilan pré-chirurgical des
dysmorphoses maxillo-faciales. Radiol J Cepur
1992; 12: 20-25.
119. Vaden JL, Harris EF, Gardner LR. Relapse
revisited. Am J Orthod Dentofacial Orthop 1997;
111: 543-553.
120. Vanarsdall RL. Periodontal problems
associated with orthodontic treatment. In: Barrer
H, editor. Orthodontics. The state of the art.
University of Pennsylvania Press, 1981.
121. Vanarsdall RL. Correction of periodontal
problems through orthodontics treatment. In:
Orthodontics and periodontics. Chicago,
Quintessence publish, 1985.
122. Vanarsdall RL. La réaction des tissus
parodontaux aux mouvements orthodontiques.
Orthod Fr 1986; 57: 421-433.
123. Vannier MW, Marsh JL, Warren JO. Three
dimensional CT reconstruction images for cranio-
facial surgical planning and evaluation. Radiology
1984; 150: 179-184.
124. Vernescu Leheni V. Disarmonia dento-
maxilară, Ed. Medicală, Bucureşti, 1970.
125. Vesse M. Aquel âge commencer un traitement
orthodontique? Approche d’un consensus. Rev
Odontostomatol 2001; 30: 131-41.
126. Wagenberg BD. The role of orthodontics and
restorative dentistry. Compend Contin Educ Dent
1993; 9: 1180-1188.
127. WeinachterA, Miller N, Deblock L.
Déplacement provoqué des molaires chez l’adulte:
incidences parodontales. J Parodontol Implantol
Oral 2002; 21: 325-335.
128. Wiechmann D, Rummel V, Thalheim A, Simon
JS, Wiechmann L. Customized brackets and
archwires for lingual orthodontic treatment. Am J
Orthod Dentofacial Orthop 2003; 124: 593-599.
129. Zegan G. OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială.
Ed. Tehnopress, Iaşi, 2005.
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

SUMMARY

The book entitled „Orthodontics and dento-facial orthopedics – Contemporary

techniques –” addresses mandatory approaches and develops themes for orthodontics and
dental facial orthopedics necessary for the competence of an orthopedics specialist.
Concepts are presented at a higher level of knowledge presenting current concepts and
technologies of orthodontic and orthopedic treatment in line with international literature.

The book contains 13 chapters with notions required for etiological diagnosis
methods, morphological, functional, evolutional and differential of malocclusions, the decision
makers of orthodontic treatment, of biomechanics, indications and contraindications of
orthodontic and orthopedic appliances and the need of orthodontic therapy and the types and
particularities of approaching current treatments and techniques.

The first chapters are intended to the phylogenetic evolution of the cephalic extremity,
neonatal and the postnatal organogenesis and morphogenesis and the etiopathogeny of
malocclusions. In the chapter destined to orthodontic diagnosis are shown the steps followed
in the clinical examination, photographical and radiological of study models, leading to a
complex diagnosis of malocclusions and presenting several diagnosis techniques.

The chapters destined to the class of malocclusions are structured according to Angle
classification, but include all orthodontic pathology, presenting frequency, etiology, clinical
forms, clinical and paraclinical semiology, principles, stages and means of orthodontic,
orthopedic and surgical-orthodontic therapy.

In the chapters intended to orthodontic therapy are given orthodontic biomaterials,

biomechanics of tooth movement, orthodontic and orthopedic appliances, types of
orthodontic (prophylactic interceptive and corrective) and multidisciplinary (surgical,
periodontal and restorative) treatment.

Each chapter is structured on a direction of extensive topics from orthodontics and

dental-facial orthopedics, emphasizing and developing issues to current knowledge, which is
found in the bibliographic index. Also, each chapter presents subchapters for directions of
postgraduate courses, which are submitted in annexes at the end of each chapter.

This book is a treatise of orthodontics and dental-facial orthopedics because

addresses and brings out all the domain issues, presenting notions, concepts and actual
technologies in consensus with those adopted by the recognized European and worldwide
schools.

383
 Tipar digital realizat la:
R

EDITURA ŞI TIPOGRAFIA PIM

Şoseaua Ştefan cel Mare şi Sfânt nr. 4, Iaşi – 700497
Tel.:0730.086.676; Fax: 0332.440.730
E-mail: editura@pimcopy.ro
www.pimcopy.ro