UNIVERSITATEA ,,ALEXANDRU IOAN CUZA”

FACULTATEA DE DREPT

LIBERA CIRCULAȚIE A
MĂRFURILOR
DREPTUL MATERIAL AL UNIUNII EUROPENE

Student: Şurpănelu Costel-Cristian

Anul IV IFR

Iași
2020
 CUPRINS

1. INTRODUCERE..............................................................................1

2. UNIUNEA VAMALĂ.....................................................................3

A. ASPECTE INTERNE ALE UNIUNII VAMALE ÎNTRE

STATELE MEMBRE ALE UNIUNII EUROPENE .................................4
B. ASPECTE EXTERNE ALE UNIUNII VAMALE ÎNTRE
STATELE MEMBRE ALE UNIUNII EUROPENE..................................5

3. INTERZICEREA TAXELOR VAMALE ȘI A TUTUROR

TAXELOR CU EFECT ECHIVALENT TAXELOR
VAMALE.........................................................................................6

4. CONCLUZII....................................................................................9

5. BIBLIOGRAFIE............................................................................10
 ABREVIERI
alin.- alineatul
art. - articolul
CE- Comunitatea Europeană
CEE- Comunitatea Economică Europeană
CEJ- Curtea Europeană de Justiție
CJCE- Curtea de Justiție a Comunităților Europene
PE- Parlamentul European
TCE- Tratatul de instituire a Comunității Europene
TCEE- Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene
TUE- Tratatul privind Uniunea Europeană
UE- Uniunea Europeană
UEM- Uniunea economică și monetară
TFUE- Tratatul de funcționare a Uniunii Europene (fostul TCE)
TLisabona- Tratatul de la Lisabona
 INTRODUCERE

Pentru a putea înțelege conceptul de liberă circulație a mărfurilor, avem nevoie de un

scurt istoric al Uniunii Europene. Astfel, în septembrie 1946, primul ministru englez, Winston
Churchill a prezentat opțiunile sale privind viitorul Europei de după cel de-al Doilea Război
Mondial, afirmând necesitatea construirii statelor unite ale Europei. Ideea unei Europe unite
mai fusese vehiculată și cu alte împrejurări.
În plan economic, în anul 1948, se lansa de către SUA Planul Marshall de ajutorare a
statelor Europei aflate în dificultăți economice și sociale la sfârșitul războiului și care a dus la
înființarea OCDE ( Organizația pentru cooperare și dezvoltare economică).
Ulterior, la Roma în 1957 ia naștere Comunitatea Economică Europeană prin Tratatul
de instituire al CEE care prevedea și libertatea de circulație a mărfurilor.
În anul 1992, prin Tratatul de la Maastricht CEE devine CE și se instituie o Uniune
Europeană fondată pe comunitățile europene și completată prin formele de cooperare și
politicile prevăzute în Tratat.
Libertățile fundamentale ale UE au fost realizate, în cea mai mare parte a lor, în cursul
perioadei de tranziție, prin dispoziții de procedură și prin acțiuni de restricții sau interdicții. Se
urmarea crearea unei piețe interne, adică un spațiu fără frontiere interne care să funcționeze în
aceleași condiții ca o piață națională: mărfurile, persoanele, serviciile și capitalurile sa circule
fără niciun control la frontierele dintre statele membre, după exemplul absenței controlului la
frontierele dintre regiunile unui stat. Comerţul liber permite specializarea statelor participante
în activitatea în care au productivitatea maximă, ceea ce duce la creşterea producţiei totale a
acestor state. Obţinându-se o producţie mai mare, consumatorii din ţările implicate dispun de
produse mai ieftine, iar resursele sunt alocate în mod optim. Desigur, acesta este un model ideal
de piață, în care statul nu intervine din diferite rațiuni. Pe piața reală, însă, există producători
de nivel național care sunt neproductivi și pe care o astfel de piață internă pe plan european nu
îi avantajează, ba chiar îi amenință cu perspectiva încetării activității. Astfel, ei creează tensiuni
și presiune asupra factorilor politici rezultatul fiind că guvernele, chiar și numai din
considerente electorale, au tendința de a îngrădi accesul produselor mai ieftine provenite din
importul intra-comunitar în favoarea producătorilor naționali.

1
 Tocmai acest fenomen a dus la crearea Uniunii Vamale între statele membre ale
Comunității. Taxele vamale ce aveau rol de a nejustifica importul mărfurilor mai ieftine și
limitarea cantitativă ce avea rol de a îl limita s-au vrut a fi eliminate prin constituirea acestei
uniuni, care apare în art. 28 TFUE (fostul art. 23 TCE).

2
 UNIUNEA VAMALĂ

,,Articolul 28 TFUE ( echivalent 23 TCE) prevede că uniunea vamală acoperă libera

circulație față de toate mărfurile între Statele Membre.”1 CEJ definește <<mărfurile>> ca fiind
produsele care au o valoare monetară și care ar putea fi obiectul tranzacțiilor comerciale. 2 Tot
din jurisprudența CEJ observăm statutul materialelor de publicitate, biletelor de loterie ce sunt
vândute într-un stat membru pentru o loterie ce se desfășoară în alt stat și aprovizionarea cu
piese auto, uleiuri s.a.m.d ca nefiind parte din categoria mărfurilor, ci dintr-o categorie a
serviciilor, protejată de asemenea de TCE. Mai mult, acțiunile, obligațiunile și alte titluri de
valoare intra sub dreptul de liberă circulație a capitalului și nu a mărfurilor.3
,,Vorbim de uniune vamală atunci când un grup de țări decid să aplice aceleași taxe la
import pentru mărfurile provenind din restul lumii. Țările care fac parte din această uniune
convin, de asemenea, să nu aplice taxe între ele. În realitate, de îndată de mărfurile trec prin
vamă, pot circula liber între țările care formează uniunea vamală. cel din urmă doar elimină
taxele vamale dintre țările participante, fără să prevadă aplicarea acelorași taxe pentru mărfurile
importate din alte țări.”4 Uniunea vamală a UE protejează piața internă, permițând mărfurilor
să circule liber pe plan intern prin aplicarea de controale la importurile externe și la exporturile
de mărfuri. De fapt, piața internă, spațiul care le permite întreprinderilor să își vândă mărfurile
și să investească în orice stat membru al UE, ar fi de neconceput fără uniunea vamală.
Acest lucru face ca o importantă atribuție a Uniunii Vamale să fie asigurarea liberii
circulații a mărfurilor, ceea ce implică un aspect intern și unul extern. Acestea sunt surprinse
deopotrivă de articolul 28 TFUE (23 TCE) privind uniunea vamală.

1
Alina Kaczorowska, European Union Law, versiune electronică publicată în Taylor&Francis e-
Library, 2008, p. 482
2
Cauza C-97/98 Jägerskiöld (1999) I-7319, accesată pe http://curia.europa.eu/ în data de 25.05.2017
3
Cf. Alina Kaczorowska, op. cit. , p. 482. Vezi și cauzele C-275/92 Schindler (1994) I-1039 și C-6/01
Anomar (2003) I-8621, , accesate pe http://curia.europa.eu/ în data de 25.05.2017
4
Vamă, broșură de informare din seria ,,Să înțelegem politicile Uniunii Europene”, accesat pe
https://europa.eu/european-union/topics/customs_ro în data de 25.05.2017, p.4

3
 A. ASPECTE INTERNE ALE UNIUNII VAMALE ÎNTRE
STATELE MEMBRE ALE UNIUNII EUROPENE

Uniunea vamală a fost înființată la 1 iulie 1968, între cele șase state membre fondatoare,
cu 18 luni mai devreme decât fusese prevăzut. Au dispărut taxele vamale care încă mai existau
pentru comerțul intracomunitar și a fost introdus un tarif vamal comun pentru comerțul cu
restul lumii, în locul taxelor vamale naționale. În 1993 au fost eliminate controalele vamale la
frontierele interne, ceea ce a dus la dispariția cozilor lungi de vehicule comerciale de la punctele
de trecere a frontierei precum și noi provocări pentru oficialitățile din toate statele membre.
Acest lucru s-a observant mai ales odată cu aderarea a 10 noi state pe data de 1 Mai 2004.5
În 2003, a fost lansat un proces de modernizare a uniunii vamale, menit să introducă
proceduri electronice – administrațiile vamale din unele state membre sunt clasate periodic
printre cele mai bune din lume. Mai mult de 98 % din declarațiile vamale din UE au fost făcute
pe cale electronică. Sunt necesare eforturi constante pentru a face față provocărilor viitoare.
Serviciile vamale se confruntă cu un grad ridicat de globalizare în ceea ce privește comerțul,
modelele și logistica de întreprindere, precum și criminalitatea și terorismul. În acest context,
un rol central va avea programul „Vamă 2020”, care se bazează pe inițiative similare din
perioada 2007-2013. Programul a început în 2014 și se va derula pe o perioadă de 7 ani,
dispunând de un buget de peste 500 de milioane de euro. Acesta va sprijini cooperarea dintre
autoritățile vamale, facilitând crearea de rețele, inițierea de acțiuni comune și de cursuri de
formare pentru personalul vamal. De asemenea, va finanța sistemele informatice pentru a
sprijini crearea unui mediu vamal electronic paneuropean, care să permită schimbul de
informații în timp real. Astfel, se va implementa un cod vamal modernizat, se va spori
securitatea în transportul mondial și se va eficientiza schimbul de informații cu statele non-
membre, și în particular cu candidatele la aderare și cu vecinii teritoriali ai Comunității.
Fiind spuse cele de mai sus, prin statuarea din articolul 28 TFUE pe plan intern
înțelegem că bunurile circulă liber și se interzice practicarea oricăror taxe vamale sau taxe cu
efect echivalent între statele membre.

5
Cf. Alina Kaczorowska, op. cit., p. 484

4
 B. ASPECTE EXTERNE ALE UNIUNII VAMALE ÎNTRE
STATELE MEMBRE ALE UNIUNII EUROPENE

Dimensiunea externă a circulației libere a mărfurilor se bazează pe două aspecte:

Tariful Vamal Comun (TVC) și Politica Comercială Comunitară (PCC). Primul pas important
în modelarea aspectului extern al Uniunii Vamale a fost făcut la 1 Iulie 1968 cu stabilirea unui
TVC pentru produsele industriale provenite din afara Comunității. Taxele prevăzute de Tariful
Vamal Comun se stabilesc de către Consiliu, care hotărăşte cu majoritate calificată, la
propunerea Comisiei.6
Sub PCC, statele membre fixează tarifele pentru taxele vamale datorate față de
mărfurile importate în Comunitate. Pentru a unifica regulile Comunității întru respect față de
comerțul cu statele non-membre, Consiliul a adoptat Regula 2913/92 pe 12 Octombrie 1992.
Aceasta a instaurat Codul Comunității Vamale care a consolidat legislația vamală întru-un
singur text și a stabilit un cadru pentru procedurile de import și export. Legea vamală a
Comunității este administrată și exercitată de către autoritățile vamale naționale. Ei sunt
protectorii UE. Ei colectează taxele vamale și le transferă Comunității Europene (exceptând o
fracție ce reprezintă cheltuielile administrative). 7
În acest sens, bunurile provenite din afara UE se bucură de aceeași libertate de circulație
numai dacă pentru ele au fost achitate taxele vamale și/sau taxele cu efect echivalent taxelor
vamale şi care nu au beneficiat de o restituire totală sau parţială a acestor taxe şi impuneri. În
sens invers, un bun originar din Uniune exportat într-un stat terţ devine, ca regulă generală,
bun originar din acel stat, dacă eventual este importat ulterior într-un stat membru.8

6
Art. 31 TFUE (ex-articolul 26 TCE)
7
Cf. Alina Kaczorowska, op. cit., p. 483
8
Art 29 TFUE

5
 INTERZICEREA TAXELOR VAMALE ȘI A TUTUROR
TAXELOR CU EFECT ECHIVALENT TAXELOR
VAMALE

,, Cea mai evidentă formă de protecționism în vederea obstrucționării circulației libere

a mărfurilor are loc prin intermediul taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent taxelor
vamale, cu scopul de a crește prețul mărfurilor străine față de cel al produselor interne
similare.” 9
Uniunea vamală reprezintă baza pieţei interne. Potrivit art. 28 (1) TFUE [fost 23 (1)
TCE, fost 9 (1) TCEE] :
Uniunea este alcătuită dintr-o uniune vamală care reglementează ansamblul schimburilor de
mărfuri şi care implică interzicerea, între statele membre, a taxelor vamale la import şi la
export şi a oricăror taxe cu efect echivalent, precum şi adoptarea unui tarif vamal comun în
relaţiile cu ţări terţe.
Eliminarea taxelor vamale şi a taxelor cu efect echivalent a fost progresivă. Într-o primă
etapă, prin vechiul art. 12 TCEE, statele s-au angajat să nu introducă taxe noi şi să nu le
mărească pe cele în vigoare la acea dată. Vechiul art. 13 TCEE impunea renunţarea treptată la
taxele la import existente, iar vechiul art. 16 TCEE se referea la eliminarea taxelor la export.
După ce faza tranzitorie s-a încheiat, art. 12-17 TCEE au fost abrogate.
Art. 30 TFUE (fost 25 TCE, care a înlocuit fostul art. 12 TCEE) prevede că:
Între statele membre sunt interzise taxele vamale la import şi la export sau taxele cu efect
echivalent. Această interdicţie se aplică de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal.
Încă de la începutul anilor 60 forul jurisdicţional comunitar atrăgea atenţia că aceste
interdicţii sunt atât de importante, încât – pentru a evita sustragerea de la ele printr-o varietate
de practici vamale sau fiscale, tratatul a încercat să prevină orice eventuală lacună în aplicarea
lor. Eliminarea taxelor vamale şi a celor cu efect echivalent între statele membre constituie un
principiu fundamental al pieţei comune, aplicabil ansamblului produselor şi mărfurilor, în aşa
fel încât orice excepţie, de altminteri de strictă interpretare, trebuie să fie expres prevăzută.
Astfel, ,,în cazul 26/62 Van Gend en Loos, CEJ a decis ca articolul 25 TCE (acum 30 TFUE)a
fost direct efectiv. Acest articol este intotdeauna interpretat de CEJ așa încât să se minimizeze

9
P. Craig, G. De Burca, Dreptul Uniunii Europene, Ed. Hamangiu, 2009, p. 795

6
orice încercare de a se deroga de la acesta de către statele membre. În cauzele comune 52 și
55/65 Germania c. Comisiei, CEJ a reținut că interzicerea taxelor vamale și a taxelor cu efect
echivalent constituie <<un complement logic și necesar>> pentru crearea uniunii vamale între
statele membre și implicit pentru piața internă și ar trebui considerată <<o normă de bază, și
orice excepție trebuie să fie clară și neambiguă legată de această normă>>.”10 Această idee se
observă și în cauzele 7/69 Comisia c. Iatalia și cauzele 2 și 3/69 Sociaal Fonds voor de
Diamantarbeiders c. SA Ch. Brachfeld & Sons [1969] ECR 21111 unde se evidențiază că
primează efectul taxelor și nu al scopului lor. Și astfel, ne introducem în următoarea problemă,
cea a taxelor cu efect echivalent.
Noţiunea nu e clarificată de tratat, iar în prezent Curtea o interpretează foarte larg,
pentrua elimina toate sarcinile pecuniare posibile ce ar putea greva bunurile din comerţul
intracomunitar. Prima definiţie reţinută de Curte în speţa cunoscută sub denumirea de Turtă
dulce (Cauzele conexe 2 şi 3/62) era mai limitată. Curtea a considerat că noţiunea de taxă cu
efect echivalent priveşte o taxă, oricare i-ar fi denumirea sau modul de aplicare şi care, impusă
unilateral – fie în momentul importului, fie ulterior – în mod special asupra unui produs
importat dintr-o ţară membră, cu excluderea produsului naţional similar, are ca rezultat, prin
modificarea preţului acestuia, aceeaşi incidenţă asupra liberei circulaţii a produselor ca şi o
taxă vamală. Erau vizate toate taxele ce ar ajunge la „aceleaşi rezultate discriminatorii sau
protectoare ca taxele vamale”. Într-o altă cauză, Curtea a dat o definiție mai largă: ,, Orice taxă,
fie ea şi minimă, oricare i-ar fi denumirea sau modul de aplicare, impusă unilateral asupra
mărfurilor naţionale sau străine în virtutea faptului că trec frontiera şi care nu este o taxă vamală
propriu-zisă constituie o taxă cu efect echivalent, chiar şi atunci când nu este percepută în
folosul statului, când nu are efecte discriminatorii sau protectoare sau când produsul căruia îi
este aplicată nu se află în concurenţă cu niciun produs naţional.”12
1. Această definiție implică mai multe caracte Trebuie să fie o taxă
pecuniară. Altfel de obstacole sunt de natura non-tarifară a barierelor în
calea circulației libere a mărfurilor.
ristici:13

10
Cf. Alina Kaczorowska, op. cit., p. 487
11
apud. P. Craig, G. De Burca, op. cit., p. 799
12
Cauza 24/68 Comisia c. Italia [1968] ECR 193 și Cauzele conexe 2 și 3/69 Sociaal Fonds
voor de Diamantarbeiders c. SA Ch. Brachfeld & Sons [1969] ECR 211 apud P. Craig, G. De
Burca, op. cit., pp. 800-801
13
Alina Kaczorowska, op. cit., pp. 487-490

7
 2. Valoarea taxei este irelevantă.
3. Ea poate și să nu provină dintr-o măsură impusă de un stat
membru, ci și de către individuali terți.
4. Modul de aplicare și scopul sunt irelevant, atat timp cât produce
efectul interzis.
5. Beneficiarii sau destinația taxei sunt irelevante.
6. Taxa trebuie impusă cu ocazia sau motivul tranzitării frontierelor
de către marfă, dar locul și timpul tranzitării sunt irelevante.
7. Taxele compensatorii sunt de asemenea Taxe cu efect
echivalent.

Categoriile de taxe cu efect echivalent taxelor vamale se împart în 3. Astfel, fiecare

categorie trebuie examinată în lumina lui 30 TFUE (25 TCE). Se identifică taxele impuse doar
mărfurilor importate și nu corespund cu excepțiile (despre care vom vorbi imediat) de la
interzicerile articolului 30 TFUE, este clar că încalcă prevederile acelui articol. Nu există
justificări pentru el. În a doua categorie, se identifică taxe impuse atât pe bunurile domestice
cât și pe cele importate. Este important de a stabili dacă o astfel de taxă este impusă în același
mod pe bunurile importate cât și pe cela domestice și să i se stabilească scopul. În acest sens,
o astfel de taxă este în contradicție cu art. 30 TFUE dacă, deși aplicată în mod egal, de pe urma
ei are de beneficiat produsul domestic exclusiv. Iar a treia categorie se referă la taxele destinate
produselor domestice. Deși pare neobișnuit ca un stat să discrimineze produsele proprii, dar un
astfel de caz a fost examinat de CEJ în cauza 222/82 Consiliul dezvoltării merelor și perelor
c. K J Lewis14 .
Excepții de la reglementările Articolului 30 TFUE constituie tot 3 categorii de taxe.
Astfel, cand taxa reprezintă o remuneraţie pentru un serviciu prestat comerciantului , când taxa
este aferentă controalelor efectuate pentru a satisface obligaţiile trasate de dreptul comunitar și
când taxa aparţine unui sistem general de taxe şi impozite, aplicabil atât bunurilor importate,
cât şi celor naţionale.

14
Ibidem , p. 492

8
 CONCLUZII

Uniunea Europeană este și își propune să rămână în continuare una dintre cele mai
deschise economii din lume. În perioada 1999-2010 schimburile comerciale cu restul lumii s-
au dublat, UE devenind principalul partener comercial pentru 80 de țări, număr de patru ori
mai mare decât cel al partenerilor SUA. Fiind o piață majoră, UE importă mai multe produse
agricole din țările în curs de dezvoltare decât Australia, Canada, Japonia, Noua Zeelandă și
SUA laolaltă. Uniunea vamală a UE trebuie să țină pasul.
Diferențele în materie de istorie, geografie și rute comerciale fac ca unele state membre
să suporte povara în mod disproporționat, însă niciunul nu poate răspunde în mod eficient
provocărilor globalizării acționând pe cont propriu. În 2013, Comisia a prezentat planuri pentru
stabilirea unui serviciu mai robust și mai unificat până în 2020 prin realizarea procesului de
modernizare, soluționând lacunele și reformând structurile de guvernanță și management ale
uniunii vamale.
Conținutul referatului până acum s-a referit la aspect juridice legate de dreptul
comunitar în cee ace privește libera circulație a mărfurilor. Însă, dupa cum am văzut și în opinia
autorilor P. Craig și G. De Burca ,, importanța materială a dreptului vamal este mult mai mare
de atât. Consecința eliminării barierelor vamale între statele membre este aceea că odată intrate
în CE, mărfurile pot circula liber. Corolarul este că lanțul protector din jurul pieței este la fel
de puternic precum cea mai slabă verigă a sa și că nu există o a doua șansă pentru a impune
limite mărfurilor care provin dintr-o țară terță. Menținerea unui control vamal mai eficient
pentru mărfurile care provin din afara Comunității este important din mai multe motive. Faptul
că nu există decât o singură barieră vamală pentru bunurile care pătrund în CE are implicații și
asupra luptei împotriva crimei organizate, a produselor contrafăcute și altele asemenea. În plus,
este clar că Vama are un rol de jucat în lupta împotriva terorismului.”15

15
P. Craig, G. De Burca, op. cit., p. 807

9
 BIBLIOGRAFIE

1) Craig, P., G. De Burca, Dreptul Uniunii Europene, Ed. Hamangiu, 2009

2) Kaczorowska, Alina, European Union Law, versiune electronică publicată

în Taylor&Francis e-Library, 2008

3) http://curia.europa.eu/ în data de 25.05.2017

4) Vamă, broșură de informare din seria ,,Să înțelegem politicile Uniunii

Europene”, accesat pe https://europa.eu/european-
union/topics/customs_ro în data de 25.05.2017,

10