ERIALĂ APROFUNDATĂ - Note de cursşi aplicaţii practice

CAPITOLUL 1
COSTUL ȘI DECIZIILE MANAGERIALE

1.1. Costurile, punct de referinţă în luarea deciziilor

1.2. Costurile ascunse ale firmei
1.3. Costul ciclului de viață
1.4. Costurile aferente procesului decizional
1.5. Alte costuri utilizate în procesul decizional

1.1. Costurile, punct de referință în luarea deciziilor

Costul pertinent, este acel cost util pentru o anumită decizie. Utilitatea este
dimensiunea
caracteristică a costului pertinent, provenind din adecvarea acelui tip de cost la o problem
ă pusă.
Cu alte cuvinte, există atâtea costuri pertinente câte probleme sunt de rezolvat.
Costul marginal reprezintă sporul de cheltuieli totale (ACT) antrenat de
creşterea
consumului de factori de producţie pentru a spori producţia cu (AQ).
Cmg = ACT
AO,
Costul marginal are o mare importanţă în luarea deciziilor privind mărirea ofertei de
bunuri; pentru maximizarea profitului trebuie ca fiecare unitate suplimentară de producţie
să
necesite un spor de cost cât mai mic.
Oprimul productivităţii este acel nivel de activitate care permite realizarea producţiei
la
costul mediu cel mai scăzut. Acesta se produce când costul mediu este egal cu costul
marginal.
Costul marginal este egal cu costul variabil mediu dacă evoluţia producţiei are loc în
cadrul
aceleiași capacităţi de producţie, iar costurile variabile au un comportament strict proporţional.
Optimul rentabilităţii. Rentabilitatea întreprinderii creşte când o unitate suplimentară
aduce mai mult decât costă (adică preţul de vânzare unitar este superior costului unitar).
Costurile relevante versus costurile nerelevante
Costurile, spre deosebire de alte instrumente ale controlului de gestiune au o funcţie
predominant informativă. O informaţie este oportună dacă este disponibilă în momentul deciziei.
Pentru ca utilizatorul să aibă încredere într-o informaţie, acesta trebuie să fie fiabilă. adică
să nu
conţină erori care au ca efect interpretări greşite.. Informaţia cost este relevantă dacă influenţe
ază
deciziile utilizatorilor, facilitând evaluarea evenimentelor trecute, prezente şi viitoare. Cu alte
cuvinte, un cost este relevant în măsura în care este aplicabil unei opţiuni a managerului în procesul
decizional.
Metodologia costurilor complete de a aloca întreaga masă a costurilor asupra produselor
include, în mod inevitabil, elemente nerelevante. Pentru fundamentarea unor decizii corecte,
aspectele nerelevante trebuie eliminate din raționamente decizionale.

1.2. Costurile ascunse ale firmei

Costurile ascunse sunt definite, de unii autori, în opoziţie cu „costurile vizibile”, care sunt
reprezentate de acele costuri ce prezintă trei caracteristici:
W au o denumire precisă, normalizată şi recunoscută;
% sunt măsurate după reguli precise şi cunoscute;
 „CONTABILITATE MANAGERIALĂ APROFUNDATĂ -— Note de curs şi aplicaţii practice

W fac obiectul unei supravegheri regulate, periodice, pentru a verifica evoluţia sau
abaterea lor în raport cu un obiectiv fixat.
Unii autori afirmă că orice element al costului căruia îi lipseşte una din cele trei proprietăţi
este prin definiţie un cost ascuns. Alţi autori afirmă că particularitatea costurilor ascunse este acea
că pot fi considerate ca angajamente clandestine, în sensul că acestea sunt costuri angajate în afara
oricărei proceduri oficiale şi care, totuşi ating, uneori, sume destul de ridicate.
Reteritor la costul social, acesta este o rezultantă a problemelor sociale din viaţa economică
a întreprinderii, care devin tot mai presante şi care efectuează nu numai performanțe, ci şi
dezechilibru financiar. Astfel că, în procesul decizional trebuie avută în vedere şi evaluarea
costului de oportunitate pentru măsurarea performanţelor sociale.
Costul social, care se include şi el în categoria generică a costurilor ascunse, deoarece nu
este identificat în activitatea practică de cei care se ocupă cu reflectarea costurilor în contabilitate,
permite determinarea „costului disfuncţionării”, reprezentat de abaterea sau suma abaterilor ce
rezultă dintr-o funcţionare reală a întreprinderii faţă de funcţionarea aşteptată. În acest scop,
contabilitatea de gestiune trebuie să definească norma de funcţionare așteptată care permite
realizarea obiectivelor întreprinderii ţinând cont de contradicţiile sociale: psihologice, fiziologice,,
individuale sau colective. Printre indicatorii de eficiență socială ai sistemului socio-economic pe
care întreprinderea ar trebui să-i cuantifice în termeni financiari menţionăm: absenteismul, grevele,
rotația personalului, accidentele de muncă, calitatea producţiei, etc.
Cele cinci tipuri de disfuncţiuni reprezintă originile costurilor ascunse, fiind generate de
şase domenii organizaționale: condiţiile de lucru, gestionarea timpului, organizarea muncii,
comunicarea, formarea integrată și aplicarea strategiei. Aceste disfuncţiuni au ca rezultat consumul
următoarelor cinci tipuri de resurse: salarii suplimentare, timp suplimentar, consumuri
suplimentare, reducerea producţiei, reducerea creării de potenţial. De exemplu: corectarea erorilor
de fabricaţie generează timp suplimentar, absenţele presupun personal suplimentar care trebuie
remunerat, subactivitatea cauzată de accidente de muncă, de defectarea maşinilor duce la
nonproducție.
Reducerea costurilor ascunse trebuie să vizeze disfuncţiile existente şi să analizeze
comportamentul angajaţilor firmei, care trebuie sensibilizaţi şi motivaţi să prevină consumul de
resurse şi energie. Managerul care doreşte să acţioneze şi să ia decizii în interesul întreprinderii
trebuie să fie preocupat, mai întâi de delimitarea clară a conceptului de cost contabil, în înţelesul
său clasic, în opoziţie cu conceptul de cost economic şi rolul acestuia din urmă în strategia unităţii
şi lărgirea sferei obiectivelor contabilităţii de gestiune.
Studiu de caz!
In fiecare mutare de birou sau transport de mobila pot sa apara costuri ascunse. Motivele
acestor costuri se pot regasi in contractul de prestari servicii sau pot fi ascunse cu buna stiinta. Este
important sa analizati bine contractul pe care il semnati si sa verificati in ce conditii veti avea de
platit mai mult si pentru ce servicii. Dumneavoastra decideti cu ce firma de mutari veti colabora
si este bine sa stiti de la inceput conditiile in care mutarea se va desfasura precum si serviciile de
mutari pe care le aveti incluse in pret. O firma de mutari mobila serioasa se va interesa de la bun
inceput de toate particularitatile implicate in procesul de mutare. Pentru a evita neplaceri in ziua
mutarii cel mai indicat este sa stabiliti o evaluare la fata locului cu cei pe care i-ati ales sa presteze
serviciile de mutari.
Mai jos gasiti o lista cu lucrurile care pot fi neclare si sub care se pot gasi costuri
suplimentare:
1. Impachetarea si materialele de protectie. Asigurati-va de la bun inceput ca in pretul oferit
de firma de mutari este inclusa impachetarea mobilei si lucrurilor personale. Cele mai multe si
mari costuri sunt ascunse aici. In oferta pe care o primiti poate fi scris protectia mobilei, insa
aceasta nu este suficienta, saltelele si canapelele se impacheteaza in folie stretch, televizoarele sau
PC-urile in folie cu bule, vesela in hartie pentru impachetat etc. Daca veti solicita aceste servicii

! https://volsped.ro/care-sunt-costurile-ascunse-ale-firmelor-de-mutari/
2
 _CONTABILITATE MANAGERIALĂ APROFUNDAT Ă Note
— de curs şi aplicaţii practice
de impachetare in ziua mutarii cu siguranta veti avea de achitat in plus.
Daca in oferta de pret se
precizeaza ca include impachetarea efectelor personale, asigurati-va ca
sunt incluse si materialele
necesare precum cutii sau saci si nu veti fi pusi intr-o situatie delicata
in care veti fi taxati
suplimentar.
2. Anularea comenzii de mutare. Daca ati semnat deja un contract cu o firma
de mutari si
ati stabilit si data la care va avea loc transportul, dar v-ati razgandit intre
timp din diverse motive,
verificati in contract care este termenul limita pana la care puteti anula comand
a fara sa fiti nevoiti
sa achitati o taxa de anulare. Daca ati achitat un avans pentru mutarea firmei
sau pentru o mutare
internationala si anulati comanda cu cateva zile inainte, firma de mutari are dreptul sa nu va
restituie banii platiti in avans.
3. Lipsa locului de parcare sau distanta mare pana la usa de acces. Este foarte
important sa
discutati cu firma de mutari pe care ati contractat-o pentru a verifica daca ocupare
a unui loc de
parcare atat la adresa de incarcare, cat si la cea de descarcare cade in sarcina
dumneavoastra. De
cele mai multe ori evaluarea se face la adresa de plecare, acolo unde se si gasesc
toate lucrurile si
in foarte putine cazuri se merge si la adresa de descarcare. Nu uitati sa precizat
i daca pana la
intrarea in imobil este o alee de 10-20 de metri, sau daca nu exista locuri de parcare
libere, ori pe
acea strada este interzisa parcarea. Pentru a evita costurile suplimentare ocupati-va
de rezervarea
unui loc de parcare sau obtinerea unui permis de parcare in zonele interzise.
4. Mutarea “fulger”. Daca va doriti sa terminati repede cu transportul de mobila si solicitat
i
resurse suplimentare (oameni, masini) asteptati-va la cresteri semnificative ale pretului.
Pretul unei
mutari nu tine cont numai de volumul pe care il aveti de mutat, ci si de numarul echipei
pentru
incarcarea si descarcarea mobilei dumneavoastra, precum si de numarul sau dimensi
unile
autoutilitarelor destinate operatiunii dumneavoastra.
5. Lifturile. Daca firma de mutari nu va intreaba inca de la inceput de la ce etaj se pleaca
si la ce etaj se ajunge, precum si daca imobilele sunt prevazute cu lifturi functionale sau
nu, indicat
este sa le precizati dumneavoastra acest aspect. Este cel mai simplu sa vi se perceapa mai multi
bani pentru ca nu exista lift pentru etajul 4 de exemplu, chiar daca nu v-a intrebat nimeni despre
acest aspect.
6. Mai mult opriri presupun costuri mai mari. Precizati de la inceput daca doriti sa
descarcati anumite lucruri in drumul spre adresa de descarcare sau daca doriti sa opriti sa mai luati
un obiect din drum. In mod normal daca nu exista abateri de la traseu si daca este acelasi etaj
sau
unul inferior celui de la adresa de descarcare, firma de mutari nu are niciun motiv real sa va solicite
un pret mai mare. Dar nu riscati si indicati de la inceput opririle pe care intentionati sa le faceti.
7. Obiectele voluminoase sau foarte grele. Nu uitati sub nicio forma sa precizati din timp
daca aveti de mutat un seif, masa de biliard sau pianina. Acestea pot fi obiecte foarte grele care
trebuie manipulate de mai multi oameni, care pot sa nu intre in lift sau care nu pot fi scoase pe usi.
Fiti foarte atenti in descrierea obiectelor grele sau voluminoase. Daca lucrurile nu sunt clare, firma
de mutari poate impune un cost foarte mare pentru transportul unor astfel de obiecte.
8. Lifturi exterioare. Daca stiti de un anumit obiect pe care il aveti in casa sau in cadrul
biroului ca a fost urcat cu un lift exterior precizati acest lucru inca de la inceput. Costurile cu
inchirierea unui lift nu sunt deloc mici si puteti risca sa nu gasiti in aceeasi zi lift disponibil. Trebuie
sa fie ambele servicii programate in aceeasi zi astfel incat nimeni sa nu astepte (alt motiv pentru
care veti fi taxat in plus).
Dupa cum puteti vedea in cele descrise, este esential sa intelegeti ce servicii aveti incluse
in pret si in ce conditii pentru a nu avea surprize neplacute. Costurile ascunse ale firmelor de mutari
pot fi evitate sau controlate atunci cand stiti despre ele. In anumite conditii acestea nu pot fi evitate
(daca de exemplu se strica liftul in ziua mutarii si toata mobila va trebui urcata pe scari pana la
etajul 9), dar este bine sa va interesati asupra fiecarui aspect, astfel incat sa va faceti bugetul de
mutare.
 „CONTABILITATE MANAGERIALĂ APROFUNDA
— Note deTĂ
curs şi aplicaţii practice
1.3. Costul ciclului de viață

Produsul reprezintă baza unei gestiuni a ciclului de viaţă, în cadrul

căruia se angajează
resurse şi se efectuează alegeri tehnice pe mai mulţi ani. Deci, optimiz
area performanţei se reduce
la optimizarea ciclului de viaţă care devine obiect de gestiune. Ciclul
de viaţă al unui produs sau
al unui proces generează o evoluţie a structurii costurilor pe care le consum
ă şi viziunea instantanee
riscă să fie superficială?.
Conceptul de cost pe ciclul de viaţă, este o disciplină de analiză a costuril
or, care dezvoltă
un model al tuturor costurilor ce ţin de dezvoltarea, operarea, întreţinerea
şi dezafectarea unui
produs de-a lungul întregii sale vieţi, ce este utilizat în studii comparative
de proiectare. „Costul
ciclului de viaţă este o metodă matematică utilizată pentru a forma sau sprijini
o decizie care este
angajată, de obicei, atunci când se deliberează asupra unei selecţii de opţiuni.
Este un sistem auditat
de ierarhizare, care poate fi utilizat pentru a promova soluţia dorită şi elimina
rea celei indezirabile
într-un mediu financiar”. În anul 1977, Departamentul de Industrie al Marii
Britanii a publicat
lucrarea Costul Ciclului de Viaţă în managementul proprietăţilor, care prezent
a una dintre cele mai
timpurii definiţii ale costului ciclului de viaţă sub forma urmatoare:
„Un concept al costului pe
ciclu de viata, reuneşte un ansamblu de tehnici — inginerie, contabilitate, matema
tică şi statistică —
pentru a lua în calcul toate cheltuielile nete pe toată durata de existenţă a unui activ.
Costurile pe
ciclul de viaţă privesc cuantificarea opţiunilor pentru a stabili calea optimă de configu
rare a
viitorului activ. Este permisă stabilirea costului total pe ciclu de viaţă precum şi
o balanţă între
elementele de cost în timpul etapelor de viaţă ale activului pentru a fi studiate şi pentru
o selecţie
optimă, folosire şi înlocuire.” Începând cu anul 1977. LCC - Lite Cyele Costs: Costuri
le pe Ciclul
de Viaţă au fost incorporate diferitelor modele şi tehnici utilizate. “Departament of
Education &
Early Development” in 1999 denumeste analiza costului pe ciclu de viata al unui produs
ca fiind
un instrument sau o tehnica avand ca scop realizarea de valori comparative referito
are la costurile
ce urmeaza sa fie efectuate, intr-o anumita perioada de timp, luand in considerare toti
factorii
economici relevanti, sub forma costurilor iniţiale de capital şi costurile operaţionale viitoare
”.
Ca urmare a promovării conceptului de dezvoltare durabilă la nivel european şi in ţara
noastră au existat preocupări privind acest aspect, care s-au concretizat prin elaborarea unei metode
de analiză economică a investiţiilor, denumită "Metoda costului global - CG”. Costul global
se
defineşte ca suma economică dintre eforturile iniţiale pentru realizarea unei investiţii
şi cele
ulterioare, legate de întreţinerea şi exploatarea acesteia. Aceasta metodă, fundamenteaz
a economic
decizia de a investi şi de a aloca raţional resursele, în raport cu destinaţia şi utilizarea lor. Metoda
costului pe ciclu de viata al unei investiţii urmareste imbunatatirea deciziei de investire prin
reducerea riscului de a investi azi mai putin si a suporta maine cheltuieli ulterioare mai mari.
Momentul luarii deciziei optime este in faza de proiectare. In acest sens, analiza costului pe ciclul
de viata reprezinta o componenta principala a stabilirii fezabilitatii unui proiect de investiţii.
Studiu de caz
De exemplu:, structura costului pe ciclul de viaţă al unei construcţii trateaza costul unui
obiect de constructie avand in vedere nu numai perioada de proiectare si executie pana la punerea
in functiune, dar si cuantificarea costurilor ulterioare de exploatare-utilizare si postutilizare. In
evaluarea costului pe ciclu de viata al unei constructii un rol important il are durata de viata a
constructiei, care este determinata de proprietatile materiale folosite, de gradul de fundamentare al
proiectarii, calitatea executiei, efectele si cerintele de mediu ale societatii, calitatea exploatarii si a
mentenantei si maniera de postutilizare a constructiei. In literatura de specialitate se abordeaza mai
multe modalitati de evaluare a costului pe ciclu de viata.
Seria ISO 15686 "Cladiri si bunuri construite - planificarea exploatarii pe viata" ne ofera
rapid noi instrumente pentru planificarea ciclului de viata al cladirilor si alte bunuri construite.

? Bouquin, H., Comprabilite de gestion, 3e &dition, Paris, Editura Economica, 2004, pag. 193
* http:/Awww.sinuc.utilajuteb.ro/SI11.11.pdf, Toma Mihai loan, Abordarea conceptului de ,, cost pe ciclu
de viata” al unui produs constructie
4
 _CONTABILITATE MANAGERIALĂ APROFUNDATĂ -— Note de cursşi aplicaţii practice

Abordarea propusa de seria de standarde ISO 15686 apreciază „costul pe ciclu de viata al unei
construcții” ca fiind: „Costurile totale actualizate aferente executiei, exploatarii intretinerii,
demolarii/reconversiei unei cladiri, a unui sistem construit pe o perioada de timp”.
ISO 15686 consideră Life cyele costing — ca fiind o tehnica de evaluare economica
sistematica a costurilor pe o perioada de analiza definita cu un anumit scop. In privinta structurii
costului total pe ciclu de viata se prezinta urmatoarea structura a costului:
v. Costuri de proiectare ( conceptie si realizarea proiectului de executie),
v Costuri de construire (asigurarea executiei si darea in exploatare),
v. Costuri de utilizare (asigurare, energie, utilitati, gestionarea deseurilor)
Y Costuri de intretinere (reparatii minore, inlocuiri, reinoiri, redecorari)
Y Costuri privind dezafectarea constructiei,
Y. Costuri de mediu.
Abordarea Comisiei Europene considera urmatoarele categoriile de costuri relevante pe
parcursul duratei de viata a unei constructii :
v Costuri de achizitie (achizitie teren, costuri de proiectare si de executie)
v. Costuri de utilizare (asigurare, energie, utilitati, gestionarea deseurilor)
Y Costuri de intretinere (reparatii minore, inlocuiri, reinoiri, redecorari)
Y Costuri planificate cu reparatii majore, renovari.
Y Costuri privind demolarea, dezafectarea constructiei.
Costurile preutilizarii se considera costuri initiale sau investitionale fiind puse in evidenta
prin documentatia de „Deviz General” conform HG 28/2008 care stabileste valoarea totala
estimativa a cheltuielilor necesare realizarii obiectivelor de ivestitii.
Costurile de exploatare se raporteaza la ansamblul cheltuielilor aferente utilizarii
constructiei intr-un sistem predominat de om ca individ sau colectivitate. Utilizarea produsului
constructie trebuie sa se faca printr-o exploatare normala cu mentinerea calitatii in timp si prin
intretinerea si repararea adecvata, corespunzatoare documentatiei de exploatare emisa de
proiectant.
Postutilizarea unei constructii cuprinde activitatile de dezafectare, demontare si demolare.
precum si activitatile de recuperare, reconditionare si refolosire a elementelor si produselor
recuperate, dar si reciclarea deseurilor si reintegrarea in mediu natural cu o deplina protectie a
acestora. Postutilizarea este ultima faza a ciclului de viata al produsului constructie, care incheie
prin destructurare si reintegrare in ecosistemul natural traiectoria fizica a produsului.
Analiza costului pe ciclul de viaţă trebuie să reflecte interesele tuturor participanţilor la
realizarea unui proiect de construcţii, precum şi la exploatarea sa: investitori, proiectanți,
beneficiari, constructori, utilizatori pe durata vieţii tehnico - economice estimate. De asemenea
analiza în contextul dezvoltării durabile să urmărească interesele societăţii în ansamblul său si
cerintele de mediu.
În acest sens metodologia costului pe ciclul de viaţă al construcțiilor trebuie să ia în
considerare o serie de principii si proceduri care să cuprinda o selectie a datelor si informatiilor,
dar si a modului de interpretare si folosire a rezultaelor obtinute.
Analiza costurilor pe ciclu de viata (LCC) al unui produs constructie va necesita o
interpretare a rezultatelor, inaintea de prezentare catre beneficiar. Raportul rezultatelor trebuie sa
contina recomandari adecvate referitoare la utilizarea datelor de catre beneficiar.
Metodologia costurilor pe ciclu de viata al constructiilor este utilizata pentru compararea
alternativelor ce indeplinesc cerinte functionale asemanatoare sau pentru a evalua ponderea si
impactul preutilizarii, utilizarii si postutilizarii constructiei din punct de vedere financiar si
economic.
Metodologia vizeaza in primul rand deciziile de investitie care au la baza optiunile ce ofera
un nivel de performanta si de cost cat mai atractiv.
 _CONTABILITATE MANAGERIALĂ APROFUNDATĂ -— Note de cursși aplicaţii practice

1.4. Costurile aferente procesului decizional

Evidenţierea şi cunoaşterea costurilor este strâns legată de performanţa conducerii, iar

aceasta se regăseşte în performanţa întreprinderii. În practica, modul de formare a costurilor
permite conducerii întreprinderii sa studieze procesul de comercializare, să stabileasca nivelul
preturilor, să evalueze stocurile din punct de vedere valoric, să elaboreze previziuni necesare
bugetelor, tablourilor de bord, stabilirii obiectivelor, etc. Un cost reprezintă de regulă suma de bani
ce trebuie plătită pentru a achiziţiona anumite bunuri sau servicii. Pentru a-şi fundamenta deciziile,
managerii trebuie să ştie cât costă un anumit produs, utilaj, serviciu, proces de producţie, etc.,
trebuie sa prelucreze aceste informaţii pentru a putea avea o imagine mai elocventa a
performantelor realizate si a etapelor parcurse pentru atingerea acestora. Tehnologia de obţinere
a unui produs influenţează direct organizarea întreprinderii, costurile de producţie, modul de
valorificare a investiţiilor si resurselor, modul de utilizare a forţei de munca, iar probleme ca
reducerea consumurilor, creșterea rentabilității si productivităţii etc. este importantă mai ales în
condiţiile unei economii concurenţiale.
Ca urmare, principalele motive pentru care un manager trebuie sa cunoască costurile pe
care le presupune activitatea sa sunt:
+ posibilitatea stabilirii unor preturi corecte pentru produsele sale, ajutându-l sa estimeze
profitul ce-l realizează pe fiecare produs;
+ cunoaşterea fiecărui cost implicat de afacerea pe care o conduce, a mărimii acestor
costuri, putând lua decizii în cunoştinţa de cauza privind reducerea acestora:
+ posibilitatea evaluării efectelor, masurilor luate/preconizate de manager asupra
costurilor;
* nevoia de informaţii relevante privind căile de creştere a eficientei firmei.
Un sistem de evidenţă şi calculaţie a costurilor prelucrează informaţiile legate de costuri în
două etape de bază: acumulare şi afectare. Acumularea costurilor constă în colectarea datelor
referitoare la costuri întrun mod organizat prin intermediul unui sistem contabil. Afectarea
costurilor se referă atât la atribuirea directă a costurilor accumulate care au o legătură directă cu
un obiect de cost, cât şi la repartizarea în baza unei cote a costurilor acumulate care au o legătură
indirectă cu un obiect de cost. De exemplu, o tipografie care cumpără topuri de hârtie de tipar
pentru a imprima cărţi, colectează costul fiecărui top cumpărat în cursul unei luni pentru a obţine
costul lunar total al hârtiei de tipar. După colectare, managerii afectează costurile pe obiecte de
cost predeterminate (de exemplu diferitele cărţi imprimate de tipografie) pentru a sprijini procesul
de luare a deciziilor (de exemplu fixarea preţului unitar/carte). Costurile afectate pe departamente
facilitează deciziile legate de eficiența departamentelor; costurile afectate pe produse ajută la
luarea deciziilor privind prețurile şi la analiza profitabilităţii diferitelor produse şi costurile afectate
pe clienţi îi ajută pe manageri să înţeleagă profitabilitatea diferiților clienţi şi să ia decizii privind
modul de alocare a resurselor pentru a consolida relaţia cu aceştia.
Există trei funcţii ale contabilităţii costurilor care îi sprijină pe manageri în luarea
diferitelor decizii şi anume:
* calcularea costului produselor, serviciilor şi al altor obiecte de cost;
+ obţinerea informaţiilor necesare pentru planificare, control şi evaluarea performanţelor;
* analizarea informaţiilor relevante pentru luarea deciziilor.

1.5. Alte costuri utilizate în procesul decizional

Costurile calităţii
Calitatea este un proces relativ care nu are sens decât prin raportarea la satisfacția obţinută
de client în relaţia sa cu întreprinzătorul, cu produsul oferit de acesta. Non-calitatea reprezintă
abaterea globală de la calitatea propusă faţă de calitatea efectiv obţinută. Necesitatea determinării
costului de calitate apare din observaţia că aceste costuri sunt o sursă potenţială de maximizare a

6
 CONTABILITATE MANAGERIALĂ APROFUNDATĂ - Note de curs şi aplicaţii practice
profitului. Costurile calităţii reprezintă totalitatea consumurilor de resurse efectuate pentru
realizarea nivelului calitativ al produselor şi serviciilor.
Costul calităţii este format din patru categorii de costuri:
% costurile prevenirii defectelor şi asigurării calităţii, privesc cheltuielile efectuate de
activitatea de cercetare, proiectare şi orice alte acţiuni întreprinse în scopul prevenirii sau reducerii
riscului de apariţie a defectelor:
- cheltuieli cu studiul şi conceperea produsului sau serviciului:
- cheltuieli cu instruirea personalului de execuţie și control;
cheltuieli cu ameliorarea materialelor achiziţionate;
- cheltuieli cu studiul și dezvoltarea metodelor de fabricaţie;
- cheltuieli cu aprovizionarea de medicamente, aparate pentru măsurarea calităţii.
W costurile identificării defectelor (costurile controlului calităţii), reprezintă cheltuielile
efectuate în cadrul activităţii de control al calităţii pentru a depista produsele non-conforme cu
prescripţiile de calitate:
- cheltuieli privind recepţia materiilor prime;
- cheltuieli cu controlul produselor finite;
- cheltuieli cu eşantioanele verificate şi distruse în timpul controlului.
% costurile pierderii datorate noncalităţii interne:
- cheltuieli cu rebuturile;
- cheltuieli cu produsele remaniate;
- cheltuieli datorate întârzierilor în producţie.
W costurile pierderii datorate noncalităţii externe:
- cheltuieli pentru stingerea reclamaţiilor din partea beneficiarilor;
- cheltuieli cu înlocuirile şi reparaţiile produselor defecte.
Acestea sunt costurile vizibile, măsurabile ale calităţii. O calitatea necorespunzătoare
generează costuri de oportunitate cauzate de vânzările pierdute, de o deteriorare a imaginii de
piață, etc.
Metodele utilizate în determinarea calităţii sunt:
% diagrama de control, este un instrument de control statistic care evidenţiază seria
cronologică a valorilor unui fenomen supus observaţiei în intervale de timp regulate. În practică,
valorile exterioare intervalului care caracterizează distribuţia prevăzută sunt considerate
semnificative şi trebuie investigate. Cei doi parametrii statistici ai distribuţiei defectelor sunt media
aritmetică şi abaterea de la medie. Se consideră că procentul admis al valorilor situate în afara
acestui interval nu trebuie să depăşească 5%;
W% diagrama Pareto, este un instrument de control şi gestiune a calității, permiţând
controlul calităţii în fiecare etapă a procesului de producţie, pe fiecare produs. Diagrama Pareto
este un grafic care redă defectele existente în afara intervalului de siguranță prin frecvenţa acestora.
& diagrama relaţiilor cauzale, analizează detecţiunile de calitate puse în evidenţă de
diagrama Pareto prin prisma cauzelor acestora. Există patru categorii principale de cauze:
v factorii umani: formarea insuficientă, încadrarea neadecvată, personal novice;
v factorii legaţi de studii şi metode: modelul cunoscut imperfect. Procesul de
fabricaţie incorect;
v factorii privind echipamentele: întreţinerea insuficientă, piese prost fabricate,
instrumente de măsură neadecvate;
v factorii privind materiile prime şi componentele lor: diversitatea furnizorilor,
schimbări în achiziţiile de componente, specificaţii incorecte despre elementele componente.
Indicatorii non-financiari ai calităţii ajută să se prevadă nevoile şi preferinţele clienţilor
pentru a localiza domeniile care trebuie ameliorate. Faţă de indicatorii financiari care reflectă
calitatea imediată, indicatorii nonfinanciară exprimă calitatea pe termen lung. Printre indicatorii
nonfinanciari externi privind satisfacția clientului, enumerăm:
% ponderea produselor defecte livrate clienţilor;

7
CONTABILITATE MANAGERIALĂ APROFUNDATĂ — Note de curs și aplicaţii practice

% numărul de reclamaţii din partea clienților;

% ponderea produselor cu defecte majore;
% întârzierile în livrare;
% ponderea livrărilor la timp.
Indicatorii nonfinanciari trebuie observați pe mai multe perioade pentru a se compara şi a
se desprinde tendinţa de evoluţie a acestora.
Calculul costurilor calităţi prezintă următoarele avantaje:
W permite compararea programelor de ameliorare a calităţii, dându-se prioritate celui care
realizează cea mai mare reducere a costului;
atrage atenţia asupra caracterului costisitor al noncalităţii;
& formează o unitate omogenă de măsură pentru a arbitra între costul de prevenire a
defectelor şi costurile noncalităţii.