I - de formare a activităţii funcţionale a pulpei (în

timpul formării rădăcinii dentare);

II - de maturitate funcţională (etapa de stabilizare
a rădăcinii formate);
III - de regresie a proprietăţilor funcţionale ale
pulpei (în perioada de resorbţie radiculară).
II. Perioada de maturitate funcţională
I - de formare a activităţii funcţionale a pulpei (în
perioada de formare a rădăcinii dintelui
permanent);
II - de maturitate funcţională (în perioada de
rădăcină formată);
III - de micşorare a activităţii funcţionale a pulpei
(în perioada de regresie dentară).
 cavitatea dintelui şi canalele radiculare sunt mai
largi;
 coarnele pulpare sunt mai pronunţate;
 orificiul apical este mai larg;
 mai frecvent sunt prezente canale radiculare
accesorii;
 canaliculele dentinei coronare
 şi radiculare sunt mai scurte, mai
 largi şi mai puţin sinuoase.
K.04. Maladii pulpare
K.04.0. Pulpite.
K.04.00. Hiperemia pulpei.
K.04.01. Acute.
K.04.02. Supurate (abces pulpar).
K.04.03. Cronice:
K.04.04. Cronice ulceroase.
K.04.05. Pulpite cronice hiperplazice (polip pulpar).
K.04.08. Alte pulpite precizate.
K.04.09. Pulpite neprecizate.
K.04.1. Necroza pulpară. Gangrena pulpară.
K.04.2. Degenerescenţe pulpare:
 Calcule pulpare (concremente);
 Denticuli;
 Pulpoliţi.
K.04.3. Formaţiuni anormale de ţesut dentinar dur în pulpă. Dentină
secundară iregulară.
 Factorii etiologici
1) Toxico-bacterieni. Caria netratată este cauza cea mai frecventă ce
duce la demineralizarea, iar apoi la evoluţia rapidă a proceselor
distructive în ţesuturile dure ale dinţilor temporari şi la infectarea
pulpei prin canaliculele dentinare largi.
2) Traumatici. Traumele acute, ca urmare a preparării cavităţii
carioase fără respectarea regulilor de preparare şi a zonelor de
securitate; drept consecinţă a fracturilor dentare frecvente la copiii
de 2-3 ani.
3) Chimici. Acţiunea toxică a cimenturilor silicate şi silico-fosfate, a
acrilatelor, a compozitelor sau a soluţiilor medicamentoase cu
efect iritant, într-o concentraţie excitabilă: apa oxigenată, alcoolul,
eterul, eugenolul etc.
4) Termici. Comparativ, apar mai frecvent ca la adulţi în urma
preparării cavităţilor carioase cu turbina sau frezarea continuă;
obturaţii din amalgam fără material de bază.
 Clasificarea clasică a lui Meyer
1. Pulpita acută purulentă totală.
2. Pulpita cronică deschisă:
a) ulceroasă;
b) polipoasă.
3. Pulpita cronică închisă.
4. Gangrena pulpară.
 Clasificarea modernă franco-anglo-saxonă
1. Sindromul de sept.
2. Pulpite (pasagere).
3. Necroza pulpară:
a) fără patologie parodontală;
b) cu patologie parodontală.
4. Patologia furcaţiei.
 Clasificarea pulpitelor dinţilor temporari
după Т.Винoградова:
1. Pulpita acută:
a) seroasă;
b) purulentă;
c) cu afectarea parodonţiului şi a ganglionilor limfatici.
2. Pulpita cronică:
a) simplă;
b) proliferativă;
c) gangrenoasă.
3. Exacerbarea pulpitelor cronice.
 Evoluare asimptomatică a proceselor inflamatorii.
 Mai frecvent se depistează formele cronice ale pulpitelor.
 Trecerea rapidă a unei forme clinice în alta (acută în cronică;
seroasă în purulentă.
 Tendinţa spre generalizare a procesului cu invadarea rapidă a
sectoarelor sănătoase şi lipsa delimitării periferice sub formă de
capsulă sau de barieră celulară.
 Dereglarea stării generale în cazurile avansate (febră, insomnie
etc.).
 Afectarea parodonţiului (edem), majorarea ganglionilor limfatici
regionali.
 Coexistenţa zonelor de inflamaţie şi a zonelor de microabcese şi
deci a necrozei ca urmare a pulpitelor, mai frecvent ca la adulţi, se
depistează necroza pulpei.
 Deseori evoluează fără simptomatologie caracteristică.
 Formele cronice pot apărea ca proces cronic primar.
 Cea mai frecventă este pulpita cronică simplă (închisă), apoi cea
gangrenoasă şi rareori - proliferativă (hipertrofică).
 Aproximativ la 44% din copii pot apărea dureri cauzate de agenţi termici
şi mecanici.
 În 57% din cazuri pulpitele cronice sunt urmate de schimbări distructive
ale ţesuturilor periapicale, care pot fi determinate radiologic.
 Cele mai dese complicaţii la nivelul parodonţiului, ganglionilor limfatici
şi al organismului copilului sunt provocate de pulpita cronică
gangrenoasă.
 Formele cronice de pulpită simplă şi gangrenoasă pot fi depistate în dinţi
atât cu cavitatea pulpară închisă, cât şi deschisă.
 Pulpita cronică proliferativă (hipertrofică) se depistează numai în dinţii
cu cavitatea pulpară deschisă.
Evoluţia pulpitelor (acută sau cronică) este în
funcţie de gradul de activitate a cariei dentare
şi de starea sănătăţii copilului:
- formele acute se determină mai frecvent la
copiii sănătoşi şi cu carie de gradul I de
activitate (forma compensată);
- formele primar-cronice se întâlnesc la copiii
bolnăvicioşi, cu o rezistenţă scăzută a
organismului, sau cu carie de gradele II şi III de
activitate (forma sub- şi decompensată).
 predomină formele primar-cronice ale pulpitelor şi
exacerbarea lor,
 mai frecvent sunt afectaţi incisivii superiori şi molarii
inferiori temporari,
 sunt lezaţi dinţii cu distrofii ereditare;
 rădăcinile dinţilor pot fi în stadiul de formare, canalul
radicular este larg, cavitatea pulpară este mare;
 ţesutul pulpar morfologic şi funcţional este imatur şi
deci, incapabil de o reacţie inflamatorie acută.
 predomină pulpitele acute, apoi pulpitele acute cu
afectarea parodonţiului şi a ganglionilor limfatici, mai
puţin frecvente sunt pulpitele cronice şi exacerbarea
lor.
 Localizarea tipică a cavităţilor carioase.
 Ţesutul pulpar morfologic şi funcţional este maturizat.
 Rădăcinile sunt formate.
 Distanţa între rădăcinile molarilor temporari şi
mugurii celor permanenţi este maximă.
 Predomină formele cronice şi exacerbarea lor.
 Localizarea tipică a cavităţilor cariate.
 Ţesutul pulpar se găseşte într-o etapă involutivă.
 Rădăcinile sunt supuse resorbţiei.
 Mugurii dinţilor permanenţi sunt maximal
apropiaţi de rădăcinile celor temporari.
- Complicaţiile pulpitei dinţilor temporari influenţează
asupra formării rădăcinii dintelui temporar, asupra
proceselor de resorbţie radiculară, asupra dezvoltării
normale a mugurelui dintelui permanent şi a poziţiei lui
în arcada dentară.
- Complicaţiile inflamatorii pot duce la formarea
chisturilor foliculare, la apariţia focarelor odontogene de
infecţie a organismului copilului etc.
- Posibilitatea folosirii dintelui în procesul masticaţiei,
adică reluarea funcţiei.
- Asigurarea menţinerii spaţiului în arcada dentară până
la înlocuirea fiziologică.
- asigurarea anesteziei, mai ales la copii mici, la
aplicarea metodelor vitale de tratament;
- folosirea instrumentelor endodontice;
- păstrarea unui câmp de izolare pe parcursul
manipulaţiilor;
- lipsa materialului de obturaţie a canalelor,
perfect adaptat la procesele fiziologice de
formare şi de resorbţie a rădăcinii dintelui
temporar.
I. Conservative:
- metoda biologică (coafajul pulpar indirect şi
direct).
II. Chirurgicale
A. Vitale:
- amputaţia (pulpotomia);
- extirparea (pulpectomia).
B. Devitale:
- amputaţia (pulpotomia);
- extirpaţia (pulpectomia).
Principiul: tratamentul conservator (medicamentos) al
procesului inflamator, stimularea proceselor de
recuperare şi de dentinogeneză în pulpă şi restabilirea
funcţiei dintelui.
Indicaţiile:
- pulpita seroasă (reversibilă)
- pulpita cronică simplă.
Se practică numai la copiii:
- sănătoşi (grupurile I şi II de sănătate),
- copiii cu gradul I de activitate a cariei,
- cu rădăcinile în stadiul de formare (I) sau formate (II), în localizare
centrală a cavităţii cariate.
 Tehnica. Vizita I:
- izolarea (aplicarea rubber-damului etc.);
- înlăturarea ţesuturilor superficiale afectate cu ajutorul
excavatorului, fără anestezie, până la obţinerea semnelor de
sensibilitate;
- în unele cazuri poate fi practicată anestezia, cu prepararea îngrijită
a cavităţii: înlăturarea dentinei ramolite şi păstrarea dentinei din
apropierea pulpei (fără presiune, cu răcire, schimbând frecvent freza
sterilă);
- prelucrarea medicamentoasă a cavităţii cu soluţii neiritante (calde):
fermenţi proteolitici, antiseptice slabe, ser fiziologic;
- uscarea uşoară a cavităţii cu aer sau bulete sterile;
- aplicarea unei paste pregătite extempore, care conţine o combinaţie
din antibiotice, sulfanilamide, corticosteroizi, anestetice sub
pansament pe 4-5 zile.
 Vizita II:
- controlul vitalităţii pulpei;
- izolarea;
- înlăturarea pansamentului provizoriu şi a pastei curative;
- aplicarea pe planşeul cavităţii carioase a preparatelor odontotrope;
- obturarea permanentă a cavităţii carioase; în unele cazuri poate fi aplicat
un pansament provizoriu, care se înlocuieşte prin obturaţie permanentă
peste 15-20 de zile, dacă nu apar complicaţii.

Supravegherea clinică şi radiologică după 2 săptămâni, 3, 6 şi 12 luni.

 Materiale de coafaj
Paste pe bază de hidroxid de calciu:
 Calmecina, Calcina (Rusia);
 Dycal (De Trey),
 Life (Kerr); Reocap (Vivadent);
 Calcicur, Calcimol LC (Voco);
 Calxyl (Otto) etc.
Paste pe bază de zinc-oxid-eugenol:
 pasta preparată extempore

sau comerciale:
 Cavitec (Kerr);
 Kalsogen Plus (De Trey) etc.
 Indicaţiile:
 deschiderea accidentală a camerei pulpare de origine
traumatică (incisivii)
 deschiderea accidentală la prepararea (cu condiţia unei
bune izolări de salivă) cavităţilor carioase ale dinţilor
în special în stadiul de formare a rădăcinilor.
 Tehnica:
- izolarea dintelui;
- prepararea cavităţii carioase;
- prelucrarea cavităţii cu soluţii neiritante (sol. NaCl 0,8%);
- după hemostază se aplică preparate pe bază de hidroxid de
calciu şi obturaţia provizorie pe termen de 3-6 săptămâni.
- Obturaţia definitivă se aplică după termenul stabilit, dacă
nu sunt acuze şi dintele este vital.

Supravegherea clinică şi radiologică după 2 săptămâni,

3, 6 şi 12 luni.
Principiul: îndepărtarea sub anestezie locală sau
generală a pulpei coronare, urmată de aplicarea
la nivelul deschiderii canalelor a unui material,
care are două scopuri:
- favorizează cicatrizarea la nivelul amputaţiei, cu
conservarea vitalităţii pulpei radiculare;
- fixează ţesuturile subiacente la nivelul amputaţiei, cu
împiedicarea propagării inflamaţiei în pulpa
radiculară.
Indicaţii:
 deschiderea accidentală a camerei pulpare (în
primele două zile după traumă, când deschiderea
este mai mare sau a pătruns salivă);
 pulpită cronică simplă.

Se aplică la dinţii temporari în I şi II etapă de

formare a rădăcinilor.
Fractura coroanei 53 cu deschiderea largă a camerei pulpare.
 Tehnica:
- anestezie locală sau generală;
- izolarea dintelui (rulouri de vată,
digă etc.);

- prepararea cavităţii carioase şi tratare

medicamentoasă;
- deschiderea camerei pulpare, amputarea pulpei
coronare cu un excavator sau o freză rotundă
sterilă;
- hemostaza;

 Sol. adrenalină,
 Anestetic cu vasoconstrictor,
 ViscoStat sau Astringedent (Ultradent),
 Sol.0,5-1% apă oxigenată,
 Sol. 5% acid aminocapronic,
 Burete sau peliculă de fibrină sau colagen.
- coafajul bonturilor radiculare
cu preparate
medicamentoase;
Materialele folosite pentru coafajul amputaţiei
pulpei dinţilor temporari :
a) pe bază de zinc-eugenol,
b) pe bază de hidroxid de calciu,
c) pe bază de formocrezol (formula lui Buckley: 19% formaldehidă,
35% cresol şi 15% glicerină).
Formocresolul se aplică pe
o buletă în camera pulpară
timp de 5 min, iar apoi se
aplică pasta zinc-eugenol.
Dacă nu se asigură
hemostaza, pansamentul
poate fi lăsat timp de 24
ore.
- aplicarea bazei din ciment şi a
obturaţiei definitive.

Supravegherea clinică şi radiologică după 2 săptămâni, 3, 6 şi 12 luni.

Pulpotomia în tratamentul dinților permanenți
cu rădăcinile incomplet formate

Deschiderea cavității dintelui.

La prepararea cavității carioase a fost deschisă
pulpa. A fost realizată pulpotomia.

După formarea rădăcinilor de recomandă

tratament endodontic al canalelor radiculare.
 Pulpotomia în tratamentul dinților permanenți cu
rădăcinile incomplet formate

Hemostaza

Aplicarea materialului de coafaj pe pulpa

radiculară și fundul cavității dintelui.
Se aplică un strat de 1-2 mm de hidroxid
de calciu, iar apoi cavitatea este obturată.
Materialele folosite pentru coafajul amputaţiei
pulpei dinţilor temporari și permanenți:

 pe bază de hidroxid de calciu,

 pe bază de zinc-eugenol,
 pe bază de formocrezol (formula lui Buckley: 19% formaldehidă, 35%
cresol şi 15% glicerină).
 Sulfat feric (15-20%): ViscoStat или Astringedent (Ultradent) – în
cavitatea dintelui după amputația pulpei timp de 5 min, apoi se aplică
pasta zinc-eugenol și obturația.
 Sol. Pulpotec pe 5 min în cavitatea dintelui в полость зуба, apoi se
aplică pasta Pulpotec pe pulpa radiculară, pe fundul cavității dintelui și
obturația.
 Amputarea profundă a pulpei

Indicații: numai în dinții cu rădăcini incomplet formate în

cazul când procesul inflamator sa extins din pulpa coronară
în cea radiculară:
la pulpita cronică gangrenoasă sau la exacerbarea
pulpitelor cu extinderea în țesuturile periodonțiului;
Fracturi extinse coronare cu infectarea profundă a pulpei,
dacă din momentul traumei a trecut mai mult de 48 ore.
 Amputarea profundă a pulpei
Tehnica:
 Anestezie locală sau generală;
 Izolarea dintelui (rulouri de vată, digă etc.);
 Prepararea cavităţii carioase şi tratare medicamentoasă;
 Deschiderea camerei pulpare, amputarea pulpei coronare cu un excavator
sau o freză rotundă sterilă;
 Amputarea pulpei coronare (la 1/3, 1/2, 2/3 lungimii canalului – în
funcție de gradul de formare a rădăcinii, 1-2 мм până la zona de creștere) сu
freze sferice sau cu cîteva pupoextractoare sau cu file de dimensiuni mari,
atent, evitînd traumarea exagerată a pulpei;
 Hemostaza și prelucrarea medicamentoasă a canalelor sol. Fiziologică,
sol. Hipochlorid de sodiu, suspensie de hidroxid de calciu;
 Uscarea cu conuri de hîrtie;
 Aplicarea fără presiune a pastei de hidroxid de calciu în canale;
 Aplicarea materialului izolant și a obturației.

Supravegherea clinică şi radiologică după 2 săptămâni, 3, 6 şi 12 luni.

Principiu: extirparea completă a pulpei sub anestezie locală
sau generală.
Indicaţii: Toate formele de pulpită a dinţilor permanenţi cu
rădăcini formate.

Această metodă este folosită mai rar în dinţii temporari deoarece:

- aplicarea metodei necesită timp îndelungat, este inaccesibilă pentru copiii mici;
- complicaţiile provocate de comportamentul copiilor: mişcări bruşte,
necontrolate etc.
- limitarea vizibilităţii câmpului operator;
- obturarea până la apex a canalelor radiculare influenţiază procesul de rizaliză
radiculară;
- pericolul infectării, traumării spaţiului periapical (inclusiv şi a mugurilor
dinţilor permanenţi) cu instrumente endodontice.
 Tehnica:
- anestezie locală sau generală;
- izolarea dintelui (rulouri de vată,
rubber-dam etc.);
- prepararea cavităţii şi prelucrarea
medicamentoasă;
- deschiderea camerei pulpare;
- ablaţia pulpei coronare;
- hemostaza;
- extirparea pulpei radiculare;
- prelucrarea medicamentoasă şi
instrumentală a canalelor;
- uscarea canalului radicular;
- obturarea canalului;
- aplicarea bazei de cement şi a
obturaţiei definitive.
 pasta zinc-oxid-eugenol,
 paste pe bază de hidroxid de calciu,
 pasta Walkoff (oxid de zinc şi soluţie Walkoff:
Chlorfenol crist. 2,0; Camphorae tritae 4,0; Thimoli 0,1;
Mentholi 0,1; Iodoformii farinosi q.s.),
 pasta rezorcin-formalină.

Sunt contraindicate pentru obturarea rădăcinilor dinţilor

temporari materialele neresorbabile, inclusiv conurile din
gutapercă, mase plastice, argint şi din aliaje metalice.
Principiu: îndepărtarea pulpei coronare devitalizate
în prealabil, urmată de mumificarea pulpei
radiculare.

Este foarte larg folosită în dinţii temporari. Metoda este

simplă, în şedinţe mici, care sunt uşor suportate de copii.

Indicaţii: - deschideri accidentale;

- toate formele de pulpită la toate etapele de
dezvoltare a dinţilor temporari, în afară de
pulpitele acute şi seroase, complicate cu reacţia
ţesuturilor periapicale şi limfadenită regională.
Tehnica. Vizita I:
- prepararea cavităţii carioase şi prelucrarea medicamentoasă;
- deschiderea cornului pulpar;
- aplicarea pe pulpa descoperită a pastei devitalizante;
- obturaţie provizorie pe 24 de ore - la incisivi, pe 48 de ore la molari.
Vizita II:
- izolarea dintelui;
- îndepărtarea obturaţiei provizorii şi verificarea efectului;
- prepararea definitivă a cavităţii carioase;
- înlăturarea plafonului cavităţii pulpare cu o freza rotundă şi a pulpei
coronare (cu excavatorul sau cu freza globulară);
- prelucrarea medicamentoasă;
- aplicarea în cavitatea pulpară a unei bulete cu soluţie pentru
mumificarea pulpei radiculare: rezorcin-formalină pe 2-3 zile sub
pansament provizoriu.
 Vizita III:
- izolarea dintelui;
- înlăturarea pansamentului provizoriu şi a buletei de vată;
- aplicarea pastei de impregnare: rezorcin-formalină;
- obturarea cu material de bază şi obturaţie definitivă.

Pentru devitalizarea pulpei se folosesc paste pe baza de arsen şi

paraformaldehidă pregătite extempore sau comercializate: Depulpin
(Voco), Toxavit Paste (Lege Artis), Caustinerf.
În dependenţă de mecanismul acţiunii asupra
pulpei radiculare deosebesc 4 grupe de paste
curative cu efect de:
1. mumifiere: Buckley (crezol 35%, formalină 10%, glicerină
pe apă q.s.); pe bază de formaldehidă;
2. impregnare: rezorcin-formalină (impregnează pulpa
radiculară, apoi polimerizând-o, o conservează);
3. metaplazie: pe bază de trioximetilenă, pasta Gysy
(conţine paraformaldehidă);
4. odontotrope: Kunzel (oxid de zinc-eugenol (5.0) şi timol
(1,0)); Ray (oxid-zinc-eugenol şi iodoform).
Principiu: constă în înlăturarea pulpei dentare, în
prealabil devitalizată şi obturarea ulterioară a
tuturor canalelor.
Indicaţii: toate felurile de pulpite a dinţilor
temporari cu rădăcinile formate.
Tehnica. Vizita I:
- Prepararea cavităţii carioase, cu înlăturarea dentinei alterate;
- deschiderea camerei pulpare;
- aplicarea pastei devitalizante;
- pansament provizoriu pe 24-36 ore.
Vizita II:
- înlăturarea pansamentului provizoriu şi verificarea efectului;
- prepararea definitivă a cavităţii carioase;
- înlăturarea planşeului camerei pulpare şi a pulpei coronare (cu
excavatorul sau o freză globulară);
- înlăturarea pulpei radiculare;
- prelucrarea medicamentoasă şi instrumentală a canalelor;
- obturarea canalului cu paste resorbabile;
- obturarea cavităţii carioase.