Imuno curs 15 Hipersensibilitatea de tip

II

Hipersensibilitatea defineste defectele cantitative/calitate ale raspunsului imun de tip umoral

( immediate, I, II, III) sau de tip celular ( intarziate, tipul IV).

HS de tip 1= defect cantitativ, cantitate crescuta de anticorpi,clasa inadecvata, evolutia se termina cu

leziuni.

HS de tip 2= defect in ceea ce priveste RIU, cantitate crescuta de Ac, clasa este normala, vor
recunoaste epitopi atasati mb celulare ale celulelor somatice, altele decat APC-uri sau atasati pe
matricea extracelulara, evolutia terminandu-se cu distructie.

Mecanismul distrugerii poate fi facut

1) fie prin activarea de complement ( automat si inflamatie implicata)

2) fie prin citotoxicitata mediata de anticorpi.

HS 2 explica bolile autoimmune, precum miastenia gravis, unde avem receptori pentru ACH, iar Ac
recunosteau receptorul si modificau functionalitatea celulei.

Aceste antigene de care am spus ca sunt epitopi atasati sau exprimati pe membrana unor celule
somatice altele decat APC-uri sau atasati pe matricea extracelulara. Dpdv al originii pot fi antigene self
fie care au suferit modificari fie nu mai sunt recunoscute drept self, sau ele chiar nu sunt self in cazul
unui transplant.

Dpdv al bratului efector, medierea e produsa de anticorpi citotoxici. Mecanismele prin care se
producea citotoxicitatea sunt:

1) Activarea complementului cu formarea MAC => liza osmotica a celulei. Se produc si anafilatoxine
care mediaza o inflamatie.
2) Inflmatia
3) Citotoxicitatea mediata de anticorpi ( O voi numi ADCC) Toate celulele care poarta receptori FC
gama vor putea sa recunoasca fragmentul cristalizabil al Ig si pot fi activate. Aceste celule
include fagocite si NK-urile, mastocitele si bazofilele. Rezultatul va fi specific fiecarui tip de
celula( fagocitoza pt fagocite, NK-urile liza celulara, mastocitele vor amplifica inflamatia)

Mai vorbim de moleculele care sunt exprimate in mod normal pe o anumita celula vor fi
recunoscute de Ac, moleculele indeplinind functia de receptor prin urmare blocam/ stimulam
functionarea acelei celule, depinde ce rol are receptorul.
 Cum arata mecanismul in HS de tip 2? Avem 2 etape, prima fiind de sensibilizare. Avem un Ag care se
ataseaza la mb celulara, drept urmare se stimuleaza un RIU primar, se genereaza Ac, IgG cel mai
frecvent, ei sunt citotoxici, se ataseaza de celulara iar in a doua etapa vor produce in urma atasari
modificari conformationale la nivelul fragmentului cristalizabil al IgG, ceea ce va permite recunoasterea
acestora de receptorii FC gama, putand fi recunoscuti de celulele care au receptori FC gama sau de
complement prin activarea sa pe calea clasica.

In functie de localizarea celulelor tinta:

1) Localizare intracirculator nu vom avea proces inflamator

2) Localizare intratisulara avem atat activarea complementului cat si procesul inflamator.

Deci, procesul inflamator nu poate interveni ca mechanism in liza celulelor cu localizare

intracirculatorie.

Prin activarea complementului se distruge celula tinta iar prin inflamatia vorbim de distrugerile
consecutive (??? Nu suna logic, dar, who cares?)

Declansarea ADCC, vorbim de al treilea mecanism

Celulele efectorii din HS de tip 2, au receptorii FC gama. Acestea sunt

1) NK Cells, primele care intervin si cele mai importante. Mediatorii eliberati de ele prin mechanism
direct sunt perforine si granzime
2) Macrofage care au FC gama R de tip 1 sau 2
3) Neutrofile care au FC gama R de tip 1( =CD64). Mediatorii utilizati de neutrofile si macrofage
sunt enzime si specii reactive de azot si oxigen.

Etapele le stim, in urma recunoasterii se produce activarea metabolica => mobilizarea granulelor =>
endocitoza => descarcare de enzime => citoliza celulei tinta.

Localizarea intracirculatorie a HS de tip 2 implica mecanismul dependent de compliment si mecanismul

ADCC.

Celulele cele mai sensibile pentru actiunea de distrugerea a complementului sunt celulele anucleate
deoarece au rezistenta redusa intrucat nu sinteteaza proteine inhibitoare ale complementului. Acestea
sunt hematiile si trombocitele.

Expresia clinica a HS de tip 2 cu localizare intracirculatorie este reactie post transfuzie.

Mecanismele generarii de anticorpi citotoxici: acesti Ac sunt rezultatul unei imunizari, mediaza reactia
citotoxica ca actiune, ceea ce va duce in urma recunosterii moleculelor exprimate sau expuse pe
membrane celulelor tinta.
 Avem 2 situatii:

 Aloimunizare cand avem RIU declansat de Ag non-self

 Autoimunizare cand avem RIU declansat de Ag self

In cazul aloimunizarii, Ag se impart in:

 Ag alogene= apartin unor indivizi din aceeasi specie, drept urmare exemple: reactie post
transplant, reactie de respingere a grefei in faza supraacuta
 Ag xenogene = apartin unor indivizi din specii diferite.

Autoimunizarea se bazeaza pe un RIU autoreactiv, declansat de Ag self care fie au suferit transformari
fie nu mai sunt recunoscute ca fiind self in urma unui mechanism de toleranta. Se vor produce asadar
autoanticorpi. Aceasta situatie poate fi dobandita( realizata prin modificari ale moleculelor ca urmare a
expunerii la diversi factori fizici, chimici, infectiosi sau prin mimetism molecular) sau congenitala.

Patologii are HS de tip 2:

1) Reactie posttransfuzionala
2) Anemii hemolitice cu cele 2 categorii
 Eritroblastoza fetala
 Anemiile autoimmune
3) Reactii medicamentoase : reactii la medicamente
4) Reactia de respingere a grefei in stadiul supraacut
5) Reactii autoimmune, cu producere de Ac impotriva structurilor proprii, acestea putand fi:
 Receptori
 Alte structuri proprii

Aloimunizarea posttranfuzionala

Este o reactie citotoxica declansata de Ag de grup sanguin din sistemul AB0.

Structura Ag din sistemul AB0: toate hematiile au un precursor Ag care contine glucoza, galactoza si N-
acetil-glucozamina( structura complet non-imunogenica). In 98% se vor adauga alte resturi glicozidice
care vor modifica imunogenicitatea.

Pe crz IX se afla gena H care codifica fucozil transferaza, care asigura adaugarea unui reziduu de fucoza
la restul de galactoza. Aceasta structura formata se numeste Ag H si este caracteristica grupei 0, nefiind
imunogena. Pe aceasta structura prin adaugarea unor reziduri oligozaharidice imunodominante se obtin
structurile Ag de tip A si B.

Pentru Ag H ultimul reziduu e fucoza, nu avem Ag prezenti, dar avem Ac anti A si anti B.
 Pentru grupul A e avem Ag A care e format din adaugarea N-acetil-galactozamina de catre enzima N-
acetil-degalactozamil tranferaza ( codificata de gena A), ce permite adaugarea acestui reziduu peste
fucoza. Grupul A asadar: Ag A si anticorpi Anti B.

Pentru grupul B, avem Ag B datorat adaugarii galactozei la reziduul de fucoza de catre enzime
degalactozil transferaza( codificata de gena B). Au asadar Ag B si Ac anti A.

Grupul AB, au ambele gene, adauga rezidurii, au ambele tipuri de Ag( A si B) dar niciun tip de Ac.

Cel mai puternic immunogen al sistemului AB0 este Ag A. 40% din indivizi prezinta grupul A, aceasta
fiind cea mai imunogena.

Grupul 0 nu are Ag, dar are Ac anti A, anti B. In principiu exista o subpopulatie de donatori periculosi
care au cantitati crescute de Ac antiA, anti B, astfel incat in cazul unei transfuzii catre cei cu Ag A sau B
pot declansa reactii tranfuzionale severe.

Distributia Ag in sistemul AB0: prezente pe toate celule sanguine, pe toate celulele somatice cu
exceptia structurilor SNC si structurilor oculare, IMPORTANT pt realizarea transplanturilor si
transfuziilor.

Ac asigura toleranta fata de propriile hematii si non toleranta fata de Ag halogene.

In sistemul AB0 avem 2 categorii de Ac :

1) Ac naturali: LB embrionare sunt sursa acestora.

IgM sunt impotriva anti A sau anti B. IgG sunt si antiA si antiB. Acestia nu sunt declansati in urma
unui RIU. Sunt in cantitati scazute, dar persista toata viata. Produc reactii posttransfuzionale
prin hemaglutinarea
2) Ac imuni: LB conventionale sunt sursa acestora.
Sunt rezultatul unui RIU declansat de intalnirea cu Ag, altele decat cele proprii grupului. Se
produc in cantitati mari si persista insa un timp limitat. De felul lor sunt IgG ( subtip 2 si 3) si pot
fi anti A sau anti B. Actioneaza prin activarea complementului.

Distrugerea hematiilor prin mechanism imun se poate produce prin:

1) Anemie hemolitica aloimuna: reactie hemolitica transfuzionala sau boala hemolitica a nou
nascutului
2) Anemie hemolitica autoimuna: hemolizei autoimmune cu Ac la cald sau la rece
3) Anemie hemolitica medicamentoasa

Reactiile citotoxice posttransfuzionale in sistemul ABO : persoanele care au suferit hemoragii

masive si care primesc sange

 fie de grup incompatibil ( liza hematiilor donor)

 fie donator de grup 0 periculos ( cantitati crescute de Ac => liza hematiilor primitorului).
 Efectele in cazul distrugerii hematiilor donorului in caz de incompatibilitate de grup : ex donor
grupa A doneaza sange unui pacient grup B cu Ac anti A => activarea complementului => liza. O sa avem:

 hipotensiune + activare de mastocite prin anafilatoxine => eliberare de vasoaminobiogene

( histamina) => VD => hipotensiune.
 staza cu microcirculatie=> hipoxie => acidoza metabolica => alterari ale endoteliului vascular.
 CID
 Efecte tardive, datorate aglutinatelor formate, preluate de macrofage, distruse in splina si se va
mentine anemia posthemoragica.

Boala hemolitica a nou nascutului

Sistemul Rh = sistem antigenic complex. Exista mai multe variante de notare a proteinelor antigenice din
acest sistem. Cea mai complexa este cea care se refera la alelele D,d, C, c si E.. Exista alele dominante si
nedominante. Codifica 5 proteina => 5 antigene . Aleia d nu codifica proteine. Imunogene sunt cele deca
(?).

Gena D este predominanta. Cand vorbim de sistemul Rh, vorbim de gena D. Avem proteina D => Rh +.
Exista o varianta de Rh D weak: desi este absent factorul D, se produce aglutinare slaba cu Ac anti D.

D weak este produsa in 3 situatii:

 Este produsa doar o parte din proteina D

 Gena D translocata de pe o alela pe cealalta => 2 alele D
 Gena care nu functioneaza la capacitate maxima : polimorfisme in zona promotor a genei. Avem
D, dar nu apare ca fiind la testarea obisnuita.

Aloimunizarea fetomaterna : la prima sarcina, femeia nu produce Ac anti D, doar daca la nastere
vine in contact sange fetal cu sange matern => etapa de sensibilzare in care se produc Ac anti D. La a
doua sarcina, mama va avea Ac Ig anti D care sunt capabile sa treaca prin placenta => se ataseaza de
hematiile fetale => liza : eritroblastoza fetala.
Din cauza hemolizei intense, fatul are hepatosplenomegalie, bilirubinemie crescuta, icter, dar si
afectare trombocitara si petesii.
Consecinte anemie:
 Hipoxie tisulara => stimulare crestere de eritropoietina => stimulare excesiva a maduvei =>
productie crescuta si eliberare de reticulocite, dar ineficiente.
 Insuficienta cardiaca cu edeme
 Icter ( depunere de bilirubina, adica produsi de degradare a Hb pe structurile centrale =
kerniteus)
 Preventie : la prima sarcina, la mama se administreaza Ac anti D=> blocam declansarea RI. La
copil, facem exantinotransufie ( scoatem sangele si il curatam).

Aloimunizare maternofetala in sistemul ABO

Mama are grup 0 si copilul are grup A. Afectarea poate sa fie realizata de la prima sarcina.
Caracteristici : copilul va avea sferocitoza, reticulocitoza, cresterea bilirubinei indirecte in
primele 72 h, icter precoce in primele 24 h. Diagnosticul de certitudine il punem prin dozarea Ac din
cordonul ombilical.

Comparatie intre aloimunizari in sist Rh si ABO :

- in Rh nu avem la prima sarcina, in ABO da
- titrurile de Ac vor fi semnalate la mama, dar nu in sist ABO
- Ac vor fi Ig G ( anti A sau anti B, nu anti D)
- bilirubina crescuta in sist ABO
- in sist ABO este de ajuns fototerapia, in sist RH exo

Hemoliza de cauza medicamentoasa

Poate sa fie produsa prin toate cele 3 tipuri de hipersensibilitate imediata:

- mecanism haptenic : hipersensib tip 1 produsa de peniciline si cefalosporine. Metaboliti ai

medicamentelor se vor atasa de hematii => complex haptena-carrier => Ig E=> hipersensib tip 1

- mecanism autoimun: metildopa, levodopa, procainamida si ibupofren. Hematii cu metaboliti ai

penicilinei => complex carrier-haptena => Ig G ce vor recunoastea metabolitii penicilinei=>
hipersensibiltate tip 2: recunoastere, expunere fragment cristalizabil al Ig G si declansarea
complementului pe calea clasica => distrugerea hematiei.

Gata. A fost bine astazi, nu?

Ai dat din gura cum da chipciu in minge.