Formicide

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la navigareSari la căutare
Furnică

Iridomyrmex purpureus
Clasificare științifică
Supradomeniu[*] Biota
Supraregn[*] Eukaryota
Regn Animalia
Subregn Bilateria
Infraregn[*] Protostomia
Superîncrengătură
Ecdysozoa
[*]
Încrengătură Arthropoda
Subîncrengătură Hexapoda
Clasă Insecta
Subclasă[*] Dicondylia
Infraclasă[*] Neoptera
Supraordin[*] Endopterygo
ta
Ordin Hymenopter
 a
Subordin[*] Apocrita
Infraordin[*] Aculeata
Suprafamilie Formicoidea
Familie
Formicidae[1][2]
Latreille, 1809
Modifică date / text 

Furnicile sunt insecte sociale(en) din familia Formicidae care
constituie, împreună cu viespile și albinele înrudite,
ordinul Hymenoptera. Furnicile au evoluat din strămoși similari
viespilor pe la mijlocul cretacicului acum 110–130 milioane de ani și
s-au diversificat după creșterea numărului de plante cu flori. Au fost
clasificate peste 12.500 dintr-un număr total estimat de 22.000 de
specii.[3][4] Ele se identifică cu ușurință după antenele lor cotite și
după structura distinctivă în formă de noduri, cu talie îngustă.
Furnicile formează colonii ale căror dimensiuni variază de la câteva
zeci de indivizi prădători ce trăiesc în mici cavități naturale până la
colonii extrem de bine organizate ce ocupă teritorii largi și sunt
formate din milioane de indivizi. Coloniile mai mari constau mai ales
din femele sterile și fără aripi ce alcătuiesc caste de „lucrătoare”,
„soldați” sau alte grupuri specializate. Aproape toate coloniile de
furnici au și câțiva masculi fertili denumiți „trântori” și una sau mai
multe femele fertile denumite „mătci” sau „regine”. Coloniile sunt
descrise uneori ca superorganisme(en) deoarece furnicile par a opera
ca o entitate unificată, lucrând împreună pentru a susține colonia.[5]
Furnicile au colonizat aproape toate porțiunile de uscat de
pe Pământ. Singurele locuri în care lipsesc furnici indigene
sunt Antarctica și câteva insule îndepărtate și neprielnice. Furnicile
trăiesc bine în majoritatea ecosistemelor și pot forma 15–25 %
din biomasa animalelor terestre.[6] Succesul lor în atât de multe
 medii a fost atribuit organizării lor sociale și abilității de a modifica
habitatul, de a se conecta la resurse și de a se apăra. Îndelungata
lor coevoluție cu alte specii a dus la relații
de mimetism, comensalism, parazitism și mutualism(en).[7]
Societățile furnicilor prezintă diviziunea muncii, comunicație între
indivizi și o abilitate de a rezolva probleme complexe.[8] Aceste
paralele cu societățile umane au constituit de multă vreme o sursă
de inspirație și un subiect de studiu. Multe culturi umane utilizează
furnicile în bucătărie, farmacie și în ritualuri. Unele specii sunt
prețuite pentru rolul lor de agenți de control al paraziților.[9] Abilitatea
lor de a exploata resursele poate aduce însă furnicile și în conflict
cu oamenii, întrucât ele pot să deterioreze recoltele sau să invadeze
clădiri. Unele specii, cum ar fi Solenopsis invicta, sunt
considerate specii invazive(en), acomodându-se ușor în zone unde
au fost introduse accidental.[10]

Cuprins

 1Subdiviziuni
 2Note
 3Bibliografie
 4Lectură suplimentară
 5Legături externe
Subdiviziuni[modificare | modificare sursă]
Există mai multe subfamilii:

 Aenictogitoninae
 Agroecomyrmecinae
 Amblyoponinae
 Aneuretinae
 Brachymyrmex
 Cerapachyinae
 Dolichoderinae
 Ecitoninae
 Ectatomminae
 Formicinae
 Heteroponerinae
 Leptanillinae
 Leptanilloidinae
 Martialinae
 Myrmeciinae
 Myrmicinae
 Paraponerinae
 Ponerinae
 Proceratiinae
 Pseudomyrmecinae
Note[modificare | modificare sursă]

1. ^ Integrated Taxonomic Information System, 2006,

accesat în 22 octombrie 2013
2. ^ Order Hymenoptera (PDF)
3. ^ „Hymenoptera name server. Formicidae species
count”. Ohio State University.
4. ^ Agosti D; Johnson, N F (2003). La nueva taxonomía de
hormigas. Pages 45–48 in Fernández, F. Introducción a las
hormigas de la región neotropical (PDF). Instituto Humboldt,
Bogotá.
5. ^ Oster GF, Wilson EO (1978). Caste and ecology in the
social insects. Princeton University Press, Princeton. pp. 21–
22. ISBN 0-691-02361-1.
6. ^ Schultz TR (2000). „In search of ant
ancestors”. Proceedings of the National Academy of
Sciences. 97 (26): 14028–
14029. Bibcode:2000PNAS...9714028S. doi:10.1073/pnas.01
1513798. PMC 34089  . PMID 11106367.
7. ^ Hölldobler & Wilson (1990), p. 471
 8. ^ Dicke E, Byde A, Cliff D, Layzell P (2004). A. J. Ispeert,
M. Murata & N. Wakamiya, ed. „Proceedings of Biologically
Inspired Approaches to Advanced Information Technology:
First International Workshop, BioADIT 2004 LNCS 3141”:
364–379.
9. ^ Hölldobler & Wilson (1990), pp. 619–629
10. ^ „Pest Notes: Ants (Publication 7411)”. University of
California Agriculture and Natural
Resources. 2007. Arhivat din originalul de la 5 iulie 2008.
Accesat în 5 iunie 2008.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]

 Collingwood, C. A., 1979, The Formicidae (Hymenoptera) of

Fennoscandia and Denmark., Fauna Entomologica Scandinavica
8, pp. 1-174: 36-40
 Hölldobler B, Wilson EO (1990). The Ants. Harvard University
Press. ISBN 0-674-04075-9.
Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

 Bolton, Barry (1995). A New General Catalogue of the Ants of

the World. Harvard University Press. ISBN 978-0-674-61514-4.
 Hölldobler B, Wilson EO (1998). Journey to the Ants: A Story
of Scientific Exploration. Belknap Press. ISBN 978-0-674-48526-
6.
 Hölldobler B, Wilson EO (2009). The Superorganism: The
Beauty, Elegance and Strangeness of Insect Societies. Norton &
Co. ISBN 978-0-393-06704-0.
Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate

de furnică
 Wikispecies conține informații legate de Formicide

 Cercetări privind furnicile de pădure din R.S. România și

folosirea lor în combaterea dăunătorilor
forestieri, editurasilvica.ro
 https://www.shtiu.ro/furnicile-dorm-se-odihnesc-ele-vreodata-
1717.html?
utm_source=website&utm_medium=widget&utm_campaign=mior
itice&utm_content=titlu
 AntWeb from The California Academy of Sciences
 AntBase – a taxonomic database with literature sources
 AntWiki – Bringing Ants to the World
 Ant Species Fact Sheets from the National Pest Management
Association on Argentine, Carpenter, Pharaoh, Odorous, and
other ant species
 Ant Genera of the World – distribution maps
 The super-nettles. A dermatologist's guide to ants-in-the-plants