În prima perioadă - perioada precriticistă, este preocupat de cercetarea filosofiei

naturii. În a doua perioadă (1770-1795), numită perioada criticistă.

După Kant, înainte de a aborda aşa probleme filosofice, ca problema existenţei, a
moralei şi a religiei, este necesar de a cerceta problemele cunoaşterii pentru a dezvălui
natura şi legile ei. Prin concepţiile sale filosofice, Kant a înfăptuit o cotitură radicală în
evoluţia gândirii filosofice, considerând cunoaşterea ca activitate de sine stătătoare, care-şi
are legile sale propria.
Kant este gânditorul care pentru prima dată a abordat una dintre cele mai principale
probleme ale teoriei cunoaşterii, şi anume problema raportului dintre subiectul
cunoaşterii şi obiectul cunoaşterii în procesul cunoaşterii ştiinţifice.
Kant demonstrează că cunoaşterea este un proces care este alcătuit din mai multe
niveluri: sensorial, intelectual, reational. Sursele principale ale cunoasterii: inteligenta si
sensibilitatea.
___________________________________________________________________________
Kant cercetează natura cunoştinţelor pentru că, spune el, cunoştinţele sunt diferite :
adevărate şi neadevărate, absolute şi relative, etc. În cercetarea sa, Kant la concluzia că
cunoştinţele sunt judecăţi. Analitice, sintetice, apriori, aposteori.
Kant spune că cunoştinţele se alcătuiesc din 2 părţi : din conţinut şi formă.
Formele a priori ale gândirii există şi la nivelul sensibilităţii şi la nivelul inteligenţei.
La nivelul sensibilităţii formele gândirii a priori sunt : spaţiul şi timpul. care exista
inainte de experienta, sunt intuitii si nu notiuni abstracte.
În argumentarea noii teorii a cunoaşterii, Kant se foloseşte de aşa noţiuni filosofice
ca : „transcendent”(cee ace exista inainte si independent de experienta) şi
„transcendental”(independent si insasi experientei).
Deci, pentru Kant există două lumi : una este lumea „noumenelor”(care actioneaza
asupra noastra) şi a doua este lumea „fenomenelor”(care exte create de gindirea noastra).
___________________________________________________________________________
Un alt aspect al filosofiei lui Kant este analiza vieţii morale a omului, înfăptuită cu
ajutorul conceptului „raţiune practică”.
Prin „raţiunea practică” sunt soluţionate acelea probleme cosmologice, care nu pot
fi rezolvate cu ajutorul „raţiunii pure”.
Dupa Kant, exista 3 idei principale: ideea despre integritatea lumii, ideea despre
existenţa sufletului, ideea despre existenţa lui Dumnezeu.
Deci, Kant delimitează ştiinţa de religie. Ştiinţei îi aparţine lumea experienţei, iar
religiei – lumea ideilor, lumea „noumenelor”.