N II

.1 7, A
r
ăN
t ic
a
m
Te
a i
aţ
ic
bl
Pu

COOPERATIVELE AGRICOLE -
CONDIȚIE FUNDAMENTALĂ PENTRU
DEZVOLTAREA MEDIULUI RURAL

Ministerul Agriculturii
și Dezvoltării Rurale
 CUPRINS
ABREVIERI .........................................................................................................................................................................2

PREZENTARE .....................................................................................................................................................................3

INTRODUCERE ..................................................................................................................................................................5

Cooperativele agricole, oportunități și provocări în dezvoltarea rurală ..............................................................................6

DE VORBĂ CU SPECIALIŞTII ............................................................................................................................................7

Dr. Claudiu Frânc, președintele Federației Crescătorilor de Bovine din România ...............................................................8
Dr. Victor Lăcătuș - Cooperativa Agricolă „Legume de Vidra” ............................................................................................11

COOPERATIVELE ASTĂZI ...............................................................................................................................................13

Forme de asociere în agricultură .......................................................................................................................................14

Bariere în asociere și soluții pentru depășirea lor ..............................................................................................................16
Avantajele asocierii: economice, sociale și politice ............................................................................................................18
Bune practici în asociere ...................................................................................................................................................20

COOPERAȚIA ÎN VIITOR .................................................................................................................................................25

Modelul CRPE: percepții privind asocierea în agricultură .................................................................................................26

Pilonul I - plăți directe .......................................................................................................................................................27
Camerele agricole, abordare legislativă .............................................................................................................................29
Cooperativele agricole, mijloc pentru transformarea exploatațiilor agricole mici în afaceri profitabile .............................31

COOPERAȚIA TRANSNAȚIONALĂ .................................................................................................................................33

Exemple de succes .............................................................................................................................................................34

Textul acestei publicaţii are doar scop informativ și nu implică răspundere juridică.

Informaţii suplimentare despre Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi USR pot fi accesate pe Internet: www.madr.ro; www.rndr.ro GLOSAR ............................................................................................................................................................................39
USR: Departamentul Publicaţii, 2015 BLIBLIOGRAFIE ..............................................................................................................................................................40
Copyright fotografii: © shutterstock.com, Cooperativa Agricolă Lunca Someșului Mic, Asociația Fructul Secuiesc, Cooperativa „Someș-Arieș”,

Biocoop

Fotografie copertă: © shutterstock.com

© RNDR, 2015

Reproducerea textelor este autorizată cu condiţia menţionării sursei.

 ABREVIERI PREZENTARE

APIA Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură

CAP Cooperativă Agricolă de Producție
CE Comisia Europeană
COGECA Comitetul General al Cooperativelor Agricole din Uniunea Europeană
COPA Comitetul Organizațiilor Profesionale din Agricultură
CRPE Centrul Român pentru Politici Europene
DG-AGRI Directoratul General pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală
FCBR Federația Crescătorilor de Bovine din România
FDSC Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile
FEADR Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală
FEGA Fondul European de Garantare Agricolă
GLT Grup de Lucru Tematic
INS Institutul Național de Statistică
ITRSV Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare
MADR Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale
OG Ordonanță de Guvern
ONG Organizație non-guvernamentală
PAC Politica Agricolă Comună
De ceva timp, producătorii agricoli români prin creșterea prețurilor. Rezultă astfel o
PNDR Programul Național de Dezvoltare Rurală nu mai sunt protejați de barierele vamale, astfel decapitalizare accentuată a acestora, în special în
RAF Romanian-American Foundation încât, din cauza ofertei deficitare de produse anii preponderent secetoși.
agricole din România, piața este invadată de
RNDR Rețeaua Națională de Dezvoltare Rurală oferta agroalimentară europeană, fapt care îi Pe de altă parte, nivelul scăzut al câștigurilor
UE Uniunea Europeană pune în imposibilitatea de a acoperi din pierderi agricultorilor îngreunează controlarea factorilor

2 3
 de influență de tipul condițiilor climatice și al
atacului provocat de boli și dăunători, ceea ce
determină oscilația producției agricole de la
un an la altul, rezultatul final fiind o producție
redusă destinată comercializării și venituri mai
mici și fluctuante pentru agricultori.

Prin urmare, productivitatea scăzută,

capacitatea redusă de investiții și accesul deficitar
la piețele de desfacere se dovedesc elemente
care arată că asocierea în domeniul agricol este
singura soluție de intervenție.

Bazele unei asocieri de succes trebuie să rezide

în dorința micilor fermieri de a-și îmbunătăți
viabilitatea și profitabilitatea exploatațiilor prin
înțelegerea reală a ideii „Unde-s mulți puterea
crește”.

Cu scopul de a-i pregăti pe beneficiari pentru

noua perioadă de programare, precum și pentru
a-i conștientiza cu privire la formele de asociere,
în cadrul acestei reviste sunt abordate subiecte
de interes, cum sunt avantajele asocierii și
barierele întâmpinate în dezvoltarea ei, și
sunt prezentate modele propuse de experții
Centrului Român pentru Politici Europene
și concluziile Grupurilor de Lucru Tematice
organizate de Rețeaua Națională de Dezvoltare
Rurală.

De asemenea, pentru încurajarea noilor forme

asociative și promovarea transferabilității,
revista „Cooperativele agricole – Condiție

INTRODUCERE
fundamentală pentru dezvoltarea mediului
rural” prezintă modele de bune practici din țară,
studii de caz de la nivel european și exemple
privind cooperarea regională, națională și
transnațională.

4 5
 Cooperativele agricole, oportunități și
provocări în dezvoltarea rurală
Agricultura este principala sursă de venit din
zonele rurale. Cooperativele agricole joacă un rol
important în sprijinirea producătorilor agricoli
și a grupurilor marginalizate, cum sunt tinerii și
femeile. Acestea dezvoltă zonele rurale într-un
mod durabil, prin crearea de locuri de muncă și
implementarea unor modele de afaceri rezistente
la fluctuațiile economice. Prin cooperare,
producătorii au acces la o gamă largă de servicii:
noi piețe, resurse naturale, informații, tehnologie,
forme de creditare, activități de instruire și
formare etc. De asemenea, aceasta facilitează
participarea producătorilor în procesul decizional
la toate nivelurile și îi sprijină din punct de vedere
juridic și în negocierea contractelor încheiate cu
furnizorii de materii prime și utilaje agricole.
Deși avantajele existenței formelor asociative
sunt incontestabile în întreaga lume, fermierii
români ezită atunci când vine vorba să se unească
într-o cooperativă agricolă. În prezent, sub 1%
dintre fermierii români fac parte dintr-o formă
asociativă. Comparativ, în Uniunea Europeană,
media de organizare este de 34%. Motivul
poate fi faptul că, în țara noastră, termenul de
„cooperativă” este, de regulă, privit cu suspiciune,
dat fiind că înființarea acelor „cooperative” din
comunism i-a desproprietărit pe țărani și, în loc să
se cultive spiritul de asociere și de încredere (adică
pilonii de bază ai unei întreprinderi cooperatiste),
s-au desființat comunitățile organice, alterându-se
complet relațiile dintre oameni, prin masificarea
și dezrădăcinarea rezultate în urma colectivizării.
6 7
În România, formele asociative sunt
binecunoscute din perioada comunistă, însă
au scăzut mult de atunci în zonele rurale. Țara
noastră are unele dintre perspectivele cele mai
favorabile pentru dezvoltarea de asociații agricole
productive, dar acestea nu sunt valorificate
suficient pentru a deveni un adevărat pilon în
susținerea economiei locale. În UE27, dintr-un
total de 13,7 milioane de ferme, 3,9 milioane sunt
situate în România, reprezentând circa 28,7%.
Dacă dimensiunea medie UE27 a unei ferme este
de 12,6 hectare, aceasta este de numai 3,5 hectare
în România, adică aproximativ de patru ori mai
mică. Diferențele sunt și mai vizibile când se
analizează dimensiunea exploatației: în UE27,
media este de 11,3 UDE, iar în România, 1 UDE.
Alegerea formei de asociere de către proprietarii
de terenuri, ca modalitate de desfășurare a
activității lor, este determinată de posibilitățile
individuale scăzute de capitalizare a gospodăriei
familiale proprii, care nu-i permit acesteia să-și
asigure toate mijloacele necesare desfășurării
activităților. Prin asociere, mai ales dacă membrii
dispun de mijloace materiale, se poate acționa
în sensul anihilării efectelor nedorite ale lipsei
de capital. Asocierea în agricultură trebuie să
reprezinte într-adevăr un fenomen organic, de DE VORBĂ CU
SPECIALIŞTII
jos în sus, iar pentru îndeplinirea acestui obiectiv
este nevoie de eforturi concertate de informare
și consultanță oferită fermierilor privind această
opțiune și, mai mult, de animare a comunităților
prin metode participative.
 Dr. Claudiu Frânc, președintele Federației
Crescătorilor de Bovine din România
Federația Crescătorilor de Bovine din
România (FCBR) este o organizație profesională
care are în componență 32 de asociații județene
de crescători de vaci, precum și asociația
fermierilor care distribuie lapte prin dozatoare.
Membrii federației dețin 67% din efectivul
total de bovine din România. Aceasta a apărut
ca o necesitate a crescătorilor de bovine de la
noi, pentru a se bucura de sprijin în obținerea
beneficiilor acordate de legislația europeană
stabilită prin Politica Agricolă Comună (PAC) și
pentru a face față concurenței de pe piață.
După preaderarea României la Uniunea
Europeană, deschiderea piețelor a dus la un
excedent de produse din lapte și carne. La acea
dată, fermierii români erau decapitalizați și
dezorganizați, nu aveau la dispoziție programe
de dezvoltare și nu beneficiau de forme de sprijin
financiar, ajungând în situația de a produce la
prețuri necompetitive.
Tot în acea vreme și profitând de golul existent
în organizarea fermierilor români, societățile de
procesare multinaționale nou apărute ofereau
prețuri foarte mici pentru produsele românești.
Acest fapt s-a suprapus și cu perioada în care,
ca urmare a sistemului de privatizare, aproape
toate fabricile de procesare din România erau
falimentare.
În condițiile date, mai multe asociații județene
au înțeles că singure nu pot reuși, astfel încât
8 9
au înființat FCBR. În urma acestui demers, au
constatat că împreună pot negocia mult mai
eficient cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării
Rurale (MADR) și cu alte instituții din domeniu
și așa au apărut și primele forme de susținere
financiară a sectorului creșterii bovinelor din
România. Dacă la început au fost înscrise în
federație numai opt organizații, în următorul
an s-a ajuns la 22 de asociații județene afiliate.
Acest fapt a dus la recunoașterea FCBR de către
toate instituțiile statului și de toți partenerii
sociali ca o organizație profesională solidă.
Federația are ca scop apărarea intereselor
fermierilor crescători de bovine în relația cu
instituțiile statului, cu organizații din domenii cu
influență în activitatea de creștere a bovinelor,
precum și cu alte structuri de organizare a
agricultorilor din țară și din străinătate. Aceasta
participă activ la elaborarea actelor normative
care privesc sectorul agricol din România și de la
nivelul Uniunii Europene, prin COPA-COGECA,
organizații în care este membră.
FCBR pune la dispoziția membrilor ei
consultanță agricolă și în domeniile conexe,
asigură negocierea prețurilor produselor
obținute în ferme, prestează servicii prin
programul de control al performanțelor la
specia bovină și organizează și promovează
schimburi de experiență cu fermierii crescători
de bovine din alte state, cum sunt Olanda,
Austria, Ungaria, Germania, Franța, Republica
Moldova, Bulgaria sau Cehia. Principala
activitate comercială desfășurată de FCBR
constă în comerțul diversificat, cu animale vii
(atât de reproducție, cât și pentru îngrășare),
lapte și produse din lapte, carne și produse din
carne, cereale și plante furajere, îngrășăminte,
fertilizanți, combustibili etc.
În ceea ce privește activitățile de informare și
transfer de cunoștințe, FCBR participă la târguri
și expoziții organizate în statele partenere,
la sesiuni de informare și documentare
privind identificarea problemelor comune ale
fermierilor și susținerea lor în fața instituțiilor
europene și naționale, la elaborarea de
proiecte transfrontaliere în acest domeniu de
activitate, este antrenată în grupul de experți
ai Rețelei Naționale de Dezvoltare Rurală,
pentru promovarea PAC 2014-2020, și este
responsabilă de buna desfășurare a grupului de
lucru tematic din cadrul rețelei.
De asemenea, FCBR a luat parte la elaborarea
PNDR 2014-2020 și la toate reuniunile și
grupurile de lucru ale MADR, fiind membră în
Comitetul de monitorizare al programului, este
membră a Consiliului Consultativ al Autorității
Naționale Sanitar-Veterinare și pentru Siguranța
Alimentelor și a Patronatului Român, singura
formă patronală care are reprezentativitate
în sectorul agricol. Prin intermediul acestei
structuri patronale, este membră cu drepturi
depline în comisiile de dialog social la MADR
și la alte șapte ministere, iar membrii FCBR au
mandate de reprezentare la nivelul județelor
în comisiile de dialog social de la prefecturi,
Inspectoratul Teritorial de Muncă, Agenția
Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă,
Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare
Rurală și alte instituții cu care agricultorii au
relație de colaborare în teritoriu. De asemenea,
federația este prezentă la televiziune, radio, în
presa scrisă națională și locală, informându-i în
mod constant pe fermieri despre drepturile și
obligațiile pe care le au.
Printre obiectivele viitoare ale federației
se numără încurajarea afilierii structurilor
asociative din județele în care aceasta nu are
reprezentare, convingerea asociațiilor județene
să constituie cooperative sau grupuri de
producători care să le permită vânzarea tuturor
produselor în mod organizat și la prețuri reale,
preluarea (prin cooperative) sau dezvoltarea
de fabrici de procesare care să facă posibilă
valorificarea superioară a laptelui din fermele
membrilor și participarea activă la elaborarea
de acte normative care să le reglementeze
activitatea și să îi apere de distorsiunile de pe
piață.
 Dr. Victor Lăcătuș - Cooperativa Agricolă
„Legume de Vidra”
Cooperativa Agricolă „Legume de Vidra”,
înființată în ianuarie 2013, a pornit la drum
cu 12 membri, cultivatori din comuna Vidra,
județul Ilfov. Acțiunea a fost realizată în cadrul
proiectului „Asocierea, o șansă pentru
agricultori”, programul „Dezvoltare rurală
prin antreprenoriat și asociere”. Proiectul
a fost inițiat și finanțat de Romanian-American
Foundation (RAF) și desfășurat în parteneriat
cu mai multe fundații, dintre care un rol decisiv
l-a avut Fundația pentru Dezvoltarea Societății
Civile (FDSC). Pentru început, FDSC a efectuat
un sondaj printre cultivatorii de legume din
comună, întrebarea principală fiind „V-ar
interesa să faceți parte dintr-o asociație de
legumicultori?”. Dintre respondenți, 57% au
spus „Da!”, 12% dintre aceștia punând anumite
condiții. Un răspuns categoric negativ l-au
dat 20%. Printre condițiile exprimate au fost
menționate următoarele: dacă este avantajos de
ambele părți, dacă se oferă piață de desfacere,
să nu fie păcăliți, să vină cineva care să fie în
stare să conducă, să vedem cine mai vrea. Deși
cei mai mulți au fost de acord cu ideea unei
asocieri, după circa șase luni de negocieri, abia
11 persoane s-au arătat hotărâte să semneze
actul de constituire, o ultimă condiție fiind ca și
subsemnatul să facă parte din cooperativă.
Iată că între sondaj și realitate a fost o mare
diferență. Oamenii încă se tem să lucreze
împreună. Din păcate, stăm prost la capitolul
mentalitate. Foarte puțini sunt cei care văd
10
lucrurile în perspectivă și realizează ce înseamnă
să fii mai puternic, să fii „mare!”. Deși cei mai
mulți sunt de acord că asocierea este o soluție,
neîncrederea îi ține pe loc. De asemenea, mulți
așteaptă ca atunci când intră într-o cooperativă
să primească ceva, nu să dea, iar în această
formă de organizare trebuie să și plătești
impozite, plus taxele de înființare și de intrare
în cooperativă. Pentru mulți, avantajele pe care
ți le oferă cooperativa par nesemnificative. Dar
nu este așa. Prin cooperativă am cumpărat
semințe, îngrășăminte, pesticide, la prețuri
de „angro”, economia fiind uneori și de 50%.
La aceasta se adaugă posibilitatea de a vinde
împreună, mai mult și la prețuri mai bune, către
beneficiari siguri, pe bază de contract. În felul
acesta, banii dați pe taxe (cum ar fi TVA-ul)
sunt recuperați. Nu mai spun de timpul pe care
nu-l mai pierzi vânzându-ți singur produsele,
de stresul provocat de lipsa unei piețe reale de
desfacere a legumelor, și nu numai.
În concluzie, ne-am propus următoarele:
• să valorificăm producția de legume a
membrilor prin contracte ferme de distribuție
și prin deschiderea de magazine proprii în
marile zone comerciale din București;
• să asigurăm cerințele membrilor cooperatori
privind aprovizionarea cu mijloacele
necesare producției agricole și să facilităm
dezvoltarea profesională a acestora;
• să dezvoltăm legumicultura pe baze
științifice, în acord cu principiile de agro-
11
 mediu, care protejează terenul agricol
(principalul mijloc de producție al
comunității locale), dar și consumatorul;
• să dezvoltăm comunitatea din care facem
parte.
Cooperativa Agricolă „Legume de Vidra” este
abia la început. Nu suntem mici, suntem chiar
foarte mici, dar optimiști. Nici în Occident nu
au fost de la început mari, deși în trecutul lor nu
a existat comunism. În primul an, în 2013, am
început timid să vindem legume on-line. Am avut
sprijinul RAF, care a pus la bătaie 100 000 de
dolari pe o perioadă de trei ani. Din acești bani, în
primele șase luni am plătit un director executiv,
care era și el membru în cooperativă și care a
răspuns și s-a ocupat direct de vânzările on-line,
folosindu-și propria mașină. Vânzările on-line
au constituit o adevărată încercare pentru noi.
Calitatea, promptitudinea și seriozitatea au fost
însă hotărâtoare. Pot să spun că nu ne-am făcut
de râs.
2014 a fost un an și mai greu din unele puncte
de vedere. Am reușit să realizăm contracte ferme
12
cu o rețea de supermarketuri din București, care
ne-a obligat foarte mult. Din păcate, doar șapte
membri au fost de acord să semneze contracte.
În final însă, contractele s-au desfășurat bine,
ambele părți fiind mulțumite. Practic, până la
finele lunii noiembrie am vândut legume de
480 000 de lei, ceea ce a însemnat 12 700 de euro
de persoană, cooperativa realizând un profit de
3 200 de euro. Legumele de bază pe care le-am
comercializat prin supermarket au fost: tomate,
salată, țelină, conopidă, gulii, varză albă, varză
roșie, pătlăgele vinete și verdețuri. În prezent,
suntem în faza de negociere a prelungirii
contractului, dar deja discutăm de pe alte poziții.
La sfârșitul lui 2014, numărul de membri
producători ajunsese la 19. Dintre aceștia, 16 vor
comercializa produsele prin supermarket.
Deja am făcut și o primă investiție: o mașină
de transport legume, cu frig, de 1 000 de
kilograme, second hand, cu 25 500 de lei. În
funcție de structura de culturi și de programul
de livrări, după un calcul economic, vom decide
dacă este necesară achiziția unei a doua mașini.
De asemenea, cu ajutorul financiar al RAF,
vom sprijini, pe rând, dezvoltarea membrilor
cooperativei, furnizându-le diverse materiale
necesare pentru modernizarea solariilor
existente sau construirea unora noi.
Nu în ultimul rând, suntem nerăbdători să
inițiem discuții cu specialiștii Rețelei Naționale
de Dezvoltare Rurală în realizarea de proiecte
prin care să putem accesa fonduri europene, pe COOPERATIVELE
Măsura 16 - „Cooperare”. Dorim ca într-un viitor
apropiat să avem un depozit de legume, dar mai
ales o seră pentru răsaduri. Faptul că suntem
ASTĂZI
asociați într-o cooperativă ne crește șansele de
a câștiga proiectele pe care le vom depune.
13
 Forme de asociere în agricultură
Relațiile de asociere și cooperare sunt
diversificate în funcție de varietatea legăturilor
care se stabilesc între agricultură și alte ramuri
ale economiei naționale, precum și în interiorul
agriculturii, între agenții economici și unitățile de
depozitare, prelucrare și desfacere a produselor
agricole.
Concentrarea producției în exploatații de
dimensiuni optime, precum și diversificarea
și specializarea producției agricole sunt strâns
legate de dezvoltarea relațiilor de asociere și
cooperare de-a lungul fluxurilor tehnologice de
producere a materiilor prime agricole, dar și de
prelucrare și valorificare a produselor.
Conform legislației în vigoare, în agricultură
există următoarele forme de asociere:
• societăți agricole și alte forme de asociere
în agricultură (Legea nr. 36/1991 privind
societățile agricole și alte forme de asociere
în agricultură, cu modificările și completările
ulterioare);
• asociații (OG nr. 26/2000 cu privire la asociații
și fundații, aprobată prin Legea nr. 246/2005,
cu modificările și completările ulterioare);
• cooperative agricole (Legea nr. 566/2004
privind cooperația agricolă, cu modificările și
completările ulterioare).
Având în vedere prevederile OG nr. 37/2005
privind recunoașterea și funcționarea grupurilor
și organizațiilor de producători pentru
14
comercializarea produselor agricole și silvice,
formele asociative menționate anterior pot fi
recunoscute ca grupuri de producători.
Grupurile de producători sunt persoane juridice
cu scop lucrativ și gestiune economică proprie
și asociații de fermieri care comercializează
la comun produsele obținute. Aceste grupuri
asigură producția planificată și adaptată cererii
pieței, conform condițiilor de calitate și cantitate.
De asemenea, promovează aprovizionarea și
plasarea pe piață a produselor obținute de
membrii lor. Grupului îi revine sarcina de a
optimiza costurile de producție, de a stabili
prețurile la producător și de a promova utilizarea
practicilor de cultivare, a tehnicilor de producție
și a practicilor de gestiune a deșeurilor care să nu
dăuneze mediului înconjurător.
Membru al unui grup de producători poate
fi oricine deține legal o bază de producție,
își declară în scris intenția de a comercializa
producția agricolă proprie și plătește cotizația,
în conformitate cu statutul grupului. Membrii
sunt obligați să aplice reglementările adoptate
de organizația de producători cu privire la
raportarea producției și protecția mediului
înconjurător. De asemenea, trebuie să facă parte
doar dintr-o organizație de producători pentru
comercializarea unuia sau mai multor produse
care fac obiectul organizării comune de piață,
conform legislației în vigoare, și să comercializeze
cea mai mare parte a producției.
Societatea agricolă, cea mai importantă formă
de asociere în agricultură, este o societate de tip
privat, cu capital variabil și un număr nelimitat
și schimbător de asociați, având ca obiect
exploatarea agricolă a pământului, animalelor
și altor mijloace aduse în societate, precum
și realizarea de investiții de interes agricol.
Obligațiile societății agricole sunt garantate cu
patrimoniul social, asociații fiind răspunzători
numai cu părțile lor sociale.
Asociația este subiectul de drept, constituit din
trei sau mai multe persoane care pun în comun
(pe baza unei înțelegeri) și fără drept de restituire
contribuția materială, cunoștințele sau aportul
lor în muncă, pentru realizarea unor activități
în interes general, comunitar sau, după caz, în
interes personal nepatrimonial.
Cooperativa agricolă reprezintă o asociație
autonomă de persoane fizice și/sau juridice, după
caz, persoană juridică de drept privat, constituită
pe baza consimțământului liber exprimat de
părți, în scopul promovării intereselor membrilor
cooperatori (în conformitate cu principiile
cooperatiste) și al implementării politicilor
agricole de stimulare a asocierii producătorilor
din domeniu, care se organizează și funcționează
potrivit prevederilor legii.
Cooperativa agricolă se constituie și
funcționează cu minimum cinci persoane și
exercită o activitate economică, tehnică și socială
destinată furnizării de bunuri, servicii și locuri
de muncă, exclusiv sau preponderent pentru
membrii ei.
Există două tipuri de cooperative agricole:
• cooperative de gradul I, constituite din
asociații de persoane fizice;
• cooperative de gradul II, formate din
persoane juridice constituite din cooperativele
de gradul I, în majoritate, sau persoane fizice
și juridice, după caz.
La intrarea în cooperativa agricolă, bunurile
mobile și imobile care se constituie ca aport
la capitalul social sunt evaluate pentru a se
determina valoarea părților sociale subscrise
în natură de membrii cooperatori. În cazul
cooperativelor pentru administrarea și
gestionarea terenurilor agricole, bunurile care
sunt aduse în folosință și terenurile de orice fel
rămân în proprietatea membrilor cooperatori,
cooperativa agricolă având dreptul de uzufruct.
Activitățile cooperativelor agricole sunt axate
îndeosebi pe furnizare de servicii, achiziții
și vânzări, procesare a produselor agricole,
manufacturiere și de mică industrie în agricultură,
exploatare și gestionare a terenurilor agricole,
silvice, piscicole și a efectivelor de animale,
finanțare, asistență mutuală și asigurare agricolă.
15
 Bariere în asociere și soluții pentru
depășirea lor
Lipsa formelor de asociere din România
se explică, în mare parte, prin reticența și
interesul scăzut al producătorilor agricoli față de
formele asociative, din cauza nivelului redus de
conștientizare și a absenței informațiilor cu privire
la avantajele rezultate prin asociere, a gradului
diferit de pregătire a persoanelor așteptate
să participe la formele asociative (înțelegerea
diferită a scopurilor și principiilor de funcționare
ale acestora) și a mentalității legate de asocierea
obligatorie (de exemplu, fostele CAP-uri).
Dificultățile cu care se confruntă micii
producători agricoli și care justifică necesitatea
asocierii sunt determinate de cooperarea dificilă cu
unitățile prestatoare de servicii, mai ales în cazul în
care suprafața pe exploatație este redusă, precum
și de lipsa sau slaba dezvoltare a structurilor de
marketing.
Insuficienta dezvoltare a formelor asociative în
agricultură se datorează mai degrabă capitalului
social scăzut, promovării insuficiente a inițiativelor
funcționale de acest gen și lipsei unei viziuni
legate de sprijinul de care asociațiile ar avea
nevoie (consultanță, dezvoltare organizațională,
planificarea afacerii).
Asocierea în agricultură este un fenomen în
creștere, însă există multe bariere care trebuie
depășite (Tabelul de la pagina 17). Cu toate că
asocierea se bazează pe relațiile interpersonale,
capitalul social pus la dispoziție de membrii
16
cooperației este scăzut. Comunicarea slabă între
agricultorii din aceeași comunitate, lipsa de
informații privind beneficiile asocierii și absența
sprijinului din partea autorităților locale sunt doar
trei dintre problemele care încetinesc procesul de
asociere și, după cum sugerează Centrul Român
pentru Politici Europene, ar trebui ca acestea să
aibă prioritate la rezolvare prin intermediul unor
politici publice în agricultură. Aceste inițiative
ar trebui să sprijine dezvoltarea capacităților
formelor asociative și cooperatiste prin acțiuni
de instruire și consultanță, să includă asociațiile
rurale în programele de susținere a economiei
sociale, să înființeze departamente specializate în
cadrul camerelor agricole, să finanțeze depozitele
și piețele de proximitate, să susțină lanțurile scurte
de producție și să asigurare facilități fiscale directe.
La începutul anului 2015, România se situează
mult în urma țărilor din Vestul Europei în privința
dezvoltării sectorului asociativ în domeniul
agriculturii, atât în ceea ce privește diversitatea, cât
și prezența pe piață.
BARIERE ÎN ASOCIERE SOLUȚII PENTRU DEPĂȘIREA LOR
Mentalitatea: lipsa de practică democratică, Sisteme de revizie, control și asigurare a transparenței, sarcini
neîncrederea, aversiunea față de fiscalitate foarte clare pentru membri, modele de bune practici, vizite de
(inclusiv plata cotizațiilor), dificultatea de a vedea studiu, educația de la vârste mici, mai multă informare
dincolo de interesul propriu, lipsa de viziune
Insuficiența cunoștințelor legate de asociere Structuri de suport care să ofere informație și facilitare pentru
asocierea în agricultură (de exemplu, proiectul finanțat de RAF,
Camerele agricole, RNDR, ONG-uri, instituții publice);
Folosirea mass-media;
Instruirea managerilor de cooperative (de exemplu, curs
susținut de COGECA);
Diseminarea de bune practici prin studii și publicații
Insuficiența cunoștințelor cu privire la Structuri de suport care să ofere consultanță cu privire la
managementul afacerii managementul afacerii;
Plată motivantă pentru angajații cooperativelor
Insuficiența fondurilor pentru formarea și Accesarea de finanțări și acordarea de facilități fiscale
finanțarea cooperativelor (stimulente)
Dubla impozitare (se impozitează mai întâi Redefinirea relației dintre membrul cooperator și cooperativă,
tranzacția între membrul cooperator și prin schimbarea legislației
cooperativă, apoi și vânzarea către terți)
Lipsa încurajărilor din partea autorităților Înființarea altor structuri de suport ale formelor asociative (de
exemplu, ONG-uri, finanțatori privați)
Afilierea redusă la organizații naționale și Subvenționarea de către stat a cotizațiilor pentru afiliere la
internaționale (taxele de afiliere la organizațiile rețelele europene (de exemplu, COPA- COGECA)
internaționale sunt foarte mari)
Dificultatea de a concura cu produsele din import Marketing comun cu celelalte cooperative;
(acestea vin la prețuri foarte scăzute, mai ales pe Crearea de lanțuri scurte de distribuție;
filiera multinaționalelor) Sprijin financiar (subvenții)
Distorsiunile provocate de fondurile europene (de Mai multe informații cu privire la finanțările europene și de alte
exemplu, terenuri trecute din circuitul pomicol în tipuri
circuitul agricol pentru a obține subvenții)
Insuficiența liderilor în agricultură Măsuri pentru a face din cooperative și alte forme asociative
adevărate pepiniere de lideri;
Sesiuni de instruire a liderilor privind managementul afacerii și
alte teme de interes
Nerespectarea înțelegerilor din cooperativă de Reguli stabilite de comun acord, penalități, sancțiuni
către membrii acesteia
Vârsta medie ridicată a fermierilor Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri, transferul
exploatației (integral)
17
 Avantajele asocierii:
economice, sociale și politice
Constituirea producătorilor agricoli în
forme asociative deschide noi oportunități de
dezvoltare economică, prin atragerea unor
avantaje locale, zonale sau regionale, și folosește
puterea colectivă în scopul creșterii prosperității
membrilor, a familiilor lor și a comunităților din
care fac parte. Indiferent de forma de organizare
de care aparțin (asociații, cooperative sau grupuri
de producători), membrii formelor asociative
au drepturi stabilite democratic, iar acesta
reprezintă unul dintre cele mai mari beneficii.
Avantajele grupurilor de producători:
• reducerea costurilor de producție (de
exemplu, prin achiziționarea de utilaje care
sunt folosite în comun de toți membrii);
• exploatarea unor suprafețe de teren care
permit aplicarea tehnologiilor moderne,
competitive de producție și de gestiune a
deșeurilor, în vederea conformării cu normele
de protecție a mediului și de conservare a
biodiversității de care suntem obligați să
ținem cont ca membri ai UE;
• posibilitatea planificării și modificării
producției conform cererii cantitative și
calitative de pe piață;
• accesul mai ușor la fondurile europene și la
contractarea creditelor bancare;
• facilitarea comunicării între fermieri, precum
și între reprezentanții lor și instituțiile
guvernamentale (asociația reprezintă un
for de discuții, de schimburi de opinii, de
soluționare a unor probleme dintre membri,
18
oferă posibilități de întrajutorare și accesare
de informații, iar reprezentanții asociațiilor
sunt un partener pertinent de dialog cu
MADR, în elaborarea deciziilor care privesc
producătorii agricoli și interesele acestora);
• creșterea capacității de negociere, în vederea
obținerii unor prețuri mai bune atât la
cumpărarea în comun a materiilor prime
necesare producției, cât și la valorificarea
produselor, prin ofertarea unor cantități mai
mari, în condiții de calitate ridicată;
• promovarea mai eficientă a producției, atât
pe piața internă, cât și pe cea externă.
În condițiile mediului puternic concurențial,
aceste aspecte, cărora le pot fi adăugate și altele,
pot duce la creșterea veniturilor producătorilor
agricoli și la conștientizarea de către ei a
responsabilităților pe care le au ca factori cu
drepturi și obligații pe piață.
Avantajele cooperativelor agricole:
• caracterul democratic al mecanismelor
de funcționare, care au la bază principiile
cooperatiste moderne;
• posibilitatea înființării lor și de către persoane
care dispun de un capital mic;
• facilitățile fiscale acordate de stat: scutirea
de la plata impozitului agricol pentru
primii cinci ani de la constituire, accesul la
subvenții, la fondurile publice și la fonduri
externe prevăzute în programul de susținere
a agriculturii României, scutirea de la
plata taxelor vamale pentru importurile de
tractoare, mașini și utilaje agricole sau
echipamente de irigat, recunoașterea și
asimilarea cooperativelor agricole de către
MADR ca grupuri de producători, pentru
a beneficia de toate drepturile prevăzute de
legislația în vigoare, contribuția la dezvoltarea
rurală, prin crearea de noi locuri de muncă, și
angajarea tinerilor într-o formă de activitate
organizată.
Avantajele asociațiilor:
ECONOMICE:
• posibilitatea de negociere a unui preț mai bun
al produselor;
• degrevarea producătorului de
responsabilitatea vânzării;
• un branding și un marketing mai bun al
produselor;
• posibilitatea de negociere a unui preț mai mic
al inputurilor (costuri mai reduse);
• extinderea producției și capitalizarea
membrilor;
• creșterea standardului de viață al membrilor;
• accesul membrilor la informație, inovație,
•
proiecte de colaborare și clustere;
oferirea de servicii diverse către membri
•
(servicii tehnice, de informare și consultanță);
posibilitatea investițiilor în infrastructuri de
depozitare sau procesare;
• trecerea de la vânzarea produselor agricole
neprocesate la cele cu valoare adăugată;
• punerea în valoare a resursele locale și crearea
de produse locale;
• apropierea de consumator (pot fi inițiate
lanțuri scurte de distribuție);
• îmbunătățirea accesului produselor locale la
consumator;
• vânzarea prin intermediul marilor retaileri,
târguri, magazine (asociația crește astfel
puterea de negociere a membrilor);
• accesarea mai ușoară a fondurilor europene;
• o gestiune mai bună a riscurilor în agricultură
(de exemplu, prin crearea unor fonduri
mutuale);
• realizarea parteneriatelor benefice pentru
membri (de exemplu, parteneriate cu institute
de învățământ, pentru transferul de inovație);
• crearea locurilor de muncă permanente și
sezoniere.
SOCIALE:
• creșterea capitalului social (se reface
sentimentul de comunitate);
• comunicarea și sprijinul între membri.
POLITICE:
• formarea liderilor în agricultură (aceștia
reprezintă interesele fermierilor);
• preluarea unei părți din atribuțiile statutului
(de exemplu, control-performanță),
reechilibrând balanța de putere dintre stat și
fermieri.
19
 Bune practici în asociere
Cooperativa Agricolă Lunca Someșului
Mic
Pentru a face față pieței agricole autohtone
tot mai dinamice, 16 legumicultori din
comunele Apahida și Jucu, din județul Cluj,
s-au unit, în anul 2013, cu sprijinul Fundației
Civitas pentru Societatea Civilă și al Fundației
Româno-Americane, constituind Cooperativa
Agricolă Lunca Someșului Mic.
Viziunea acesteia presupune dezvoltarea
durabilă a agriculturii locale prin promovarea
spiritului antreprenorial în rândul
producătorilor locali și adaptarea producției
din punct de vedere calitativ și cantitativ la
cerințele consumatorilor. Misiunea asumată
este de a valorifica potențialul agricol al spațiului
românesc, în special al celui transilvănean, prin
asocierea micilor producători și colaborarea cu
„actorii” relevanți ai pieței financiare, și de a
promova produsele locale.
Ca urmare a forței câștigate prin asociere,
fermierii din Cooperativa Agricolă Lunca
Someșului Mic au crescut suprafața cultivată,
de la circa 30 de hectare în 2013 la aproximativ
70 de hectare în 2014, ceea ce le permite să
livreze săptămânal 30 de tone de legume.
Totodată, ca asociați, ardelenii au pus mână
de la mână și au construit un centru de preluare
și depozitare a mărfii, cu o capacitate de 80 de
20
tone, unde legumele sunt ținute la rece înainte
de ambalare și vânzare.
Chiar președintele cooperativei explică
rețeta succesului: „Toată lumea vrea ca
dintr-o mână de varză să își ia Mercedes,
dar nu se poate. Trebuie să faci producție pe
suprafețe mari, mecanizat. Dacă ai clienți,
crești automat suprafața cultivată, dar ca
să ai clienți, toate produsele trebuie să fie
calitatea întâi, să arate bine, să nu fie lovite
și să fie curate, ambalate frumos și, mai ales,
proaspete”.
La nici un an de la înființarea cooperativei,
membrii acesteia au livrat peste 350 de tone
de legume (varză, țelină, ardei, morcovi, roșii
și castraveți) către un lanț de supermarketuri.
Pentru a-și completa portofoliul, au încheiat
un parteneriat cu o altă cooperativă din zonă,
astfel încât vor începe să furnizeze și cartofi.
Totodată, faptul că acționează concertat le
permite legumicultorilor ardeleni să aibă o
relație bună și cu furnizorii de inputuri.
De asemenea, Cooperativa Lunca Someșului
Mic și-a creat un brand, denumit „Lunca”,
sub care sunt realizate produse naturale, care
combină dulceața morcovului din Grădina
Clujului cu gustul acrișor al merelor devenite
parte a sucului natural marca „Lunca”. Fiecare
sticlă, atent aleasă, trece prin mâinile a cel puțin
patru membri ai cooperativei, de la spălare,
sterilizare, umplere cu licoarea magică, până la
etichetare și capișonare, fiind pregătită pentru
iarnă și pentru intrarea în „lumea bună” a
consumatorului exigent.
Cu toate acestea, fermierii încă se plâng
de lipsa forței de muncă și a tehnologiilor
moderne. Toți participanții au observat că
această cooperativă este o oportunitate care
trebuie fructificată și au început să cultive
mai mult, iar acest fapt dovedește că se simt
confortabil în asociație.
Asociația Fructul Secuiesc
Istvan Mar este cel care, în anul 2010,
a înființat Asociația Fructul Secuiesc,
pentru a genera venituri la nivelul comunității
rurale prin folosirea varietăților de fructe
din livezi tradiționale, a fructelor de pădure
și a ciupercilor din pădurile aflate sub tutela
comunității locale.
Experiența dobândită ca antreprenor social
în cadrul câtorva proiecte de dezvoltare
economică locală, implementate în Nepal,
Maroc și Peru, care au avut ca scop identificarea
resurselor naturale cu valoare sporită și
inițierea de activități economice în interesul
și prin participarea comunităților locale, l-a
determinat pe Istvan să revină în țară, unde
există numeroase comunități rurale care trebuie
ajutate. Așa a luat naștere Asociația Fructul
Secuiesc, cea care propune pentru prima dată
un model multiplicabil pentru dezvoltarea
satelor românești din întreaga țară. Este o
afacere socială, care oferă o modalitate de
generare de venit pentru aproximativ 1 000 de
familii din peste 25 de comunități defavorizate.
21
 Acestea folosesc facilitățile de procesare,
ambalare și distribuție puse la dispoziție de
asociație, pentru a valorifica recolta proprie de
varietăți tradiționale de fructe de livadă și de
pădure, utilizând rețete și tehnici de procesare
tradiționale. Este un model de succes pentru
zona Odorhei, care va fi multiplicat în curând
în mai multe locuri din țară.
Asociația Fructul Secuiesc își desfășoară
activitatea pe 34 000 de hectare de livadă
tradițională și 27 339 de hectare de păduri.
Fructele colectate de pe aceste suprafețe sunt
procesate în două întreprinderi comunitare ale
asociației: Manufactura de Procesare Fructe de
Livadă (Lupeni) și Centrul de Procesare Fructe
de Pădure și Ciuperci (Zetea). Performanța
financiară este reflectată în primul rând de
numărul oamenilor care pot genera venituri
suplimentare din activitățile economice
implementate prin organizație. Astfel, în anul
2013, aproximativ 3 000 de persoane și-au
putut baza traiul pe oportunitățile economice
oferite de asociație. În ceea ce privește cererea,
Asociația Fructul Secuiesc își stabilizează
poziția de piață prin diversificarea continuă a
produselor, ajungând în momentul de față la
42 de sortimente, grupate pe șase categorii.
Activitatea majoritară a asociației se
concentra pe piața internă, dar în 2014 a
fost semnat un contract cu un partener din
Germania, iar acesta, pe lângă comercializarea
bunurilor materiale, dorește să transmită și
mesajul atașat produselor.
Modelul pus în aplicare de Istvan Mar este
considerat unul inovator prin faptul că a reușit
să combine tradiționalul cu contemporanul. În
22
acest sens, fructele colectate în mod tradițional
din flora spontană (fructe de pădure, ciuperci)
și fructele varietăților autohtone sunt procesate
și ambalate prin folosirea tehnologiilor
avansate din domeniul industriei alimentare.
Alături de acest model, valorile de bază ale
afacerii sociale (respectul față de munca
omului din comunitate și de resursele naturale,
transparența activităților implementate
și comunicarea permanentă a rezultatelor
acestora) au contribuit la câștigarea titlului
„Social Entrepreneur Of The Year 2014”.
Cooperativa „Someș-Arieș”
Vizita pe care mai mulți fermieri din Cluj au
efectuat-o la un moment dat în Franța a fost
punctul de plecare al inițiativei lor. Aceștia au
vizitat câteva ferme constituite în cooperativă și
au considerat că, pentru a avea profit și pentru
a-și vinde produsele mai bine, este necesar să Biocoop
se organizeze în acest tip de cooperativă de
aprovizionare și vânzare în comun. Așa a luat În urmă cu 10 ani a fost înființată prima
ființă prima cooperativă agricolă a crescătorilor cooperativă țărănească ecologică din România:
de bovine din județul Cluj: Cooperativa Biocoop (Sibiu). Unul dintre parteneri, Willy
„Someș-Arieș”. Aceasta a avut inițial șapte Schuster, povestește: „Treaba asta cu Biocoop
membri fondatori, fermieri care dețineau, a crescut organic, însă ideea de ne uni a fost a
însumat, 1 500 de vaci-matcă. Treptat, alți lui Wolfgang Radatz, care a venit cu un proiect
20 de fermieri dintre cei aproximativ 200 de de dezvoltare din Germania, s-a stabilit aici,
crescători de bovine din județ și-au exprimat în Sibiu, și prin intermediul său am început să
dorința să adere la această formă de organizare, ne cunoaștem între noi”. La acel moment, cei
ajungându-se în prezent la 53 de fermieri. șase gospodari bio din județele Sibiu și Mureș
s-au organizat pentru a le oferi localnicilor și
Mircea Ciurea, membru al cooperativei și vizitatorilor de pretutindeni produse sănătoase,
președintele Federației Crescătorilor de Bovine locale și certificate ecologic.
din România, declara: „Foarte important este
faptul că oamenii au înțeles că se dovedește
mai convenabil pentru fiecare să predăm
laptele împreună. Obținem toți un preț mai
bun”. Această afirmație este completată de
situația la zi, Cooperativa „Someș-Arieș”
adunând 350 000-400 000 de litri de lapte pe
lună. Această cantitate este livrată către unul sau
mai mulți procesatori cu renume din regiune și
chiar către procesatori din străinătate.
Cooperativa intenționează să se înscrie la
Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale ca
grup de producători, pentru a beneficia de cota
de 5% din cifra de afaceri, considerată sumă
nerambursabilă.
De asemenea, vor fi cumpărate și toate
inputurile: sămânță, erbicide, îngrășăminte,
furaje. Achiziționându-se cantități mari, vor
fi obținute prețuri mai mici sau discount-uri
semnificative. Tot ce se realizează în fermă va
fi vândut prin cooperativă, cu interesul de a
obține prețul cel mai bun.
23
 Astăzi, din acest „exemplu de antreprenoriat”
denumit Biocoop fac parte 10 familii, toate bio-
certificate, care produc legume, fructe, miere,
brânză, lapte, unt, smântână, ouă, cârnați
și alte produse tradiționale din porc, pâine,
plăcinte și prăjituri, ulei, dulcețuri, siropuri,
ceaiuri, zacuscă sau paste făinoase artizanale,
la cerere, fiecare membru fiind responsabil
pentru produsele lui.
Pentru membrii ei, cooperativa a reprezentat
oportunitatea de a-și promova și valorifica
produsele proprii ecologice, atât prin magazinul
Biocoop deschis în Sibiu, cât și la diverse
târguri din țară, prin internet sau chiar prin
intermediul ghidurilor turistice. Asemenea
fermierilor, care au nevoie de acces pe piață, și
consumatorii din România au nevoie să ajungă
ușor la produsele bio. Astfel, prin intermediul
clienților formați, membrii Biocoop au acces
la piață, oferind, în schimb, o hrană aleasă,
selectă și direct de la producători.
24
Exemplele de bune practici evidențiate la
nivelul celor patru asociații agricole cu scop
economic prezentate anterior constau în
identificarea oportunităților de dezvoltare
agricolă ale regiunii, determinarea potențialului
agricol, acțiuni de facilitare comunitară,
susținerea unui grup de inițiativă puternic,
colaborarea cu autoritățile locale, consultanță
tehnică și de afaceri, organizarea de târguri
și vizite de studiu și facilitarea accesului la
capital.
Motivațională pentru perioada imediat
următoare este declarația domnului Mihail
COOPERAȚIA
Dumitru, director general adjunct în cadrul
DG-AGRI al Comisiei Europene: „Producătorii
care se asociază în grupuri vor avea avantaje
net superioare celor care nu se asociază și
vor avea semnificativ mai multe șanse să ÎN VIITOR
acceseze fondurile structurale alocate prin
Politica Agricolă Comună în perioada 2014-
2020”.
25
 Modelul CRPE: percepții privind
asocierea în agricultură
Centrul Român pentru Politici Europene (CRPE)
are ca obiectiv sprijinirea rolului României în
Europa prin furnizarea de expertiză în domeniul
politicilor publice.
În ceea ce privește asocierea în agricultură, CRPE
a efectuat mai multe cercetări, iar în cadrul acestora,
experții au tras concluzia că, în prezent, micii fermieri
întâmpină dificultăți în a-și desfășura activitățile pe
piețele de desfacere. În același timp, comercializarea
producției agricultorilor se dovedește greoaie, în
situația în care marile lanțuri de magazine au exigențe
ridicate legate de cantitate, calitate ori modalitatea
de livrare. Din aceste motive, derivă și lipsa de
contractare, în ciuda faptului că numărul de lanțuri
de magazine, comercianți și procesatori crește. De
asemenea, dificultățile cu care se confruntă fermierii
mai sunt legate de lipsa de formare și informare și
de costurile ridicate pe care le presupun serviciile
de promovare și marketing, cele care le-ar facilita și
ridica standardele în relația cu lanțurile de retail.
De-a lungul timpului, CRPE a cercetat situația
asocierii în agricultură și a propus seturi de soluții,
în vederea rezolvării diferitelor probleme și pentru
ca instituțiile competente să elaboreze politici
publice care să răspundă nevoilor producătorilor,
dar și contextului actual al activităților economice
pe care le desfășoară retailerii.
În ceea ce privește Programul Național de
Dezvoltare Rurală (PNDR) 2014-2020, CRPE a
subliniat necesitatea adaptării acestuia la realitățile
26
cotidiene ale mediului agricol. Asupra subiectului
legat de valorificarea reformei Politicii Agricole
Comune în cazul României, CRPE a susținut
măsura de cooperare, care constituie o noutate
față de anteriorul PNDR. Cele două sub-măsuri
subsecvente măsurii de cooperare sunt crearea
de grupuri operaționale care să faciliteze accesul
fermelor la inovație și susținerea cooperării pe
orizontală și verticală între „actorii” din lanțul
de aprovizionare. Aceste sub-măsuri vor avea
efecte pozitive asupra gradului de asociere al
producătorilor și al lanțurilor de retailer-i.
Raportul CRPE „Asocierea în agricultură –
calea produselor românești spre marile lanțuri
de comercializare. Contractare și reglementare
în relația producător-supermarket” formula
recomandări precum „sprijin pentru a forma
structuri asociative și mai ales pentru ca acestea să
fie sustenabile pe termen mai îndelungat, necesitatea
unei măsuri dedicate dezvoltării structurilor
asociative în agricultură prin programe integrate,
care să susțină costurile de incubare ale acestor
asociații, de la consultanță pe constituire și dezvoltare
organizațională, planificarea afacerii și a desfacerii pe
piață, până la obținerea de finanțare.” Cu alte cuvinte,
percepția CRPE privind asocierea, rezultată din
diferite rapoarte și cercetări, trimite către necesitatea
unei promovări mai eficiente și clare a măsurilor
corelate cu asocierea în agricultură și a avantajelor
asocierii, cum sunt reducerea costurilor de producție
și obținerea mai ușoară de finanțări și subvenții, astfel
încât producătorii să capete mai multă încredere.
Pilonul I - plăți directe
Noul pachet privind Politica Agricolă
Comună în perioada 2014-2020 menține
cei doi piloni, Pilonul I - „Plăți directe” și
Pilonul II - „Dezvoltare rurală”, dar sporește
legăturile dintre ei, oferind astfel o abordare
mai cuprinzătoare și mai integrată a măsurilor
de sprijin specifice respectivei politici. Pachetul
introduce, în particular, o nouă arhitectură
pentru plățile directe, care este mai bine
orientată, mai echitabilă și mai ecologică,
precum și un mecanism de siguranță îmbunătățit
și o dezvoltare rurală consolidată.
Mecanismele de sprijin direct fac
trecerea de la „decuplarea completă” la
„orientare”
Sistemul din 2013, de decuplare a ajutoarelor
agricole și de acordare a unui sprijin general
pentru venit, se va transforma, în noua perioadă
de programare, într-un sistem în care fiecare
componentă este legată de obiective sau funcții
specifice. În acest fel, perioadele de referință
istorice nu vor mai juca un rol semnificativ.
Plățile unice vor fi înlocuite cu un
sistem de plăți multiple, constituit din
șapte componente:
1. o plată de bază pe hectar, al cărei nivel
urmează să fie armonizat în funcție de
criteriile economice sau administrative
naționale sau regionale și supus unui proces
de convergență;
2. o componentă „de ecologizare”, în calitate
de sprijin suplimentar, pentru a compensa
costurile furnizării de bunuri publice
ecologice neremunerate de piață;
3. o plată suplimentară timp de cinci ani către
tinerii fermieri;
4. o plată redistributivă, prin intermediul
căreia fermierilor li se poate acorda un
ajutor suplimentar pentru primele hectare;
5. un sprijin suplimentar pentru venit în zonele
care se confruntă cu anumite constrângeri
naturale;
6. un ajutor cuplat cu producția acordat
anumitor sectoare agricole sau tipuri de
activități agricole, din motive economice și/
sau sociale;
7. o schemă simplificată destinată micilor
fermieri, cu plăți de până la 1 250 de euro.
Primele trei componente sunt obligatorii
pentru statele membre, iar ultimele patru,
opționale.
Statele membre urmează să aloce 30 % din
pachetul lor financiar național de plăți directe
componentei „de ecologizare”. Celelalte 70 de
procente vor fi alocate componentei „plată de
bază”, după deducerea tuturor sumelor alocate
rezervelor naționale de drepturi (obligatorii
până la 3% din pachetele naționale), plăților
complementare redistributive (până la 30%),
plăților în favoarea tinerilor fermieri (obligatorii
până la 2%), zonelor defavorizate (până la 5%)
sau plăților cuplate cu producția (până la 15%).
27
 Noile plăți de bază pe hectar sunt rezervate
exclusiv fermierilor activi, pe baza unei „liste
negative”, care urmează să fie stabilită de fiecare
stat.
Opțiunile României privind aplicarea
Pilonului I - „Plăți directe”:
1. Plata directă pe suprafață (SAPS) va continua
până în 2020, inclusiv;
2. Plățile directe nu vor fi reduse, deoarece
România propune acordarea de plăți
redistributive prin utilizarea a peste 5%
din plafoanele naționale anuale din Fondul
European de Garantare Agricolă (FEGA);
3. Vor fi acordate plăți redistributive în valoare
de 5 euro pe hectar pentru primele 5 hectare
și circa 45 de euro pe hectar pentru restul
de 25 de hectare. Pentru plata redistributivă
se utilizează circa 5,3-5,7% din plafonul
național anual 2015-2020 (FEGA);
4. În 2015-2017 vor fi transferate 112 333 536 de
euro de la Pilonul I - „Plăți directe” la Pilonul
II - „Dezvoltare rurală”, sumă considerată
ca fiind suficientă pentru finanțarea schemei
mici fermieri din PNDR, astfel încât să nu
fie afectate alocările PNDR prevăzute pentru
celelalte măsuri;
5. Pentru a primi plata pentru culturi verzi
(din FEGA), reprezentând 30% din plafonul
național anual, beneficiarii trebuie să
respecte anumite condiții: diversificarea
culturilor, menținerea pășunilor permanente
și prezența de zone de interes ecologic (ZIE)
pe suprafața agricolă. În cazul în care o
exploatație are mai mult de 15 hectare de
teren arabil, începând cu anul 2015, cel
puțin 5% (apoi 7%) din acesta trebuie să
reprezinte ZIE. În cadrul ZIE au fost incluse
terase, elemente de peisaj (garduri vii, arbori
28
izolați, în aliniament, grup de arbori/pâlcuri
arbustive din zona de câmpie, margini de
câmp, iazuri, rigole etc), zone-tampon,
hectare de teren agro-forestier, zone cu
specii forestiere cu ciclu scurt de producție,
zone de culturi secundare sau strat vegetal și
zone având culturi fixatoare de azot;
6. Plata pentru tinerii fermieri va avea alocat
2% din plafonul național anual FEGA,
reprezentând o plată suplimentară de circa
23 de euro pe hectar pentru exploatații de
maximum 60 de hectare. Tinerii din actualul
PNDR urmează să beneficieze de această
primă pentru perioada rămasă până la cinci
ani.
7. Va fi aplicată schema simplificată destinată
tinerilor fermieri, urmând să fie acordați cel
mult 1 250 de euro per fermă.
8. În privința sprijinului cumulat, urmează să
fie stabilite procentul alocat din plafonul
național anual FEGA și culturile/sectoarele
care primesc acest sprijin, cu justificarea
necesității lui, descrierea condițiilor de
eligibilitate, a duratei schemei, a cuantumului
per unitate și a limitelor cantitative, dacă
este cazul;
9. La capitolul fermier activ, cuantumul plății
directe (primite în anul anterior) sub care
toți beneficiarii sunt considerați fermieri
activi este de 5 000 de euro, pentru a nu
crește excesiv costurile administrative
(acest cuantum ar însemna maximum 39 de
hectare per exploatație), fiind necesară și
realizarea unei liste a entităților excluse
de la plățile directe: companii, societăți,
agenți economici etc. care prin natura lor
nu practică agricultura ca activitate de bază,
dar care pot deține/gestiona suprafețe de
teren agricol.
Camerele agricole, abordare
legislativă
Rețeaua Națională de Dezvoltare Rurală
(RNDR) face parte dintre organismele care
doresc să stimuleze dialogul între „actorii”
participanți la procesul de dezvoltare rurală,
printre competențele ei numărându-se și
organizarea de evenimente menite să-i pună față
în față pe cei în cauză.
Unul dintre acestea a fost și seminarul de
consultare organizat în 27-28 noiembrie 2014,
cu privire la situația camerelor agricole private,
care a reunit camere agricole deja constituite,
asociații reprezentative ale fermierilor, patronate
și sindicate din domeniul agriculturii și grupuri
de acțiune locală.
Concluziile acestui eveniment au fost
necesitatea modificării Legii camerelor agricole
și începerea imediată a proceselor de inițiere,
constituire și formare a acestor instituții, cât și
abrogarea Ordonanței 58/2013 și revenirea la
Legea 122/2012.
Actuala Lege 122/2012 privind camerele pentru
agricultură, industrie alimentară, piscicultură,
silvicultură și dezvoltare rurală reglementează
„modalitatea de înființare, organizare și
funcționare” a acestor instituții private, de
interes public, nonprofit, care au personalitate
juridică.
Potrivit Art. 2, alin. (1), camerele agricole
au rolul de a reprezenta și promova interesele
fermierilor, ale persoanelor fizice și juridice
din sfera agriculturii și din domenii conexe,
cum sunt industria alimentară, silvicultura,
piscicultura, turismul rural sau agroturismul,
propagând totodată politicile agricole comune,
programele naționale de dezvoltare rurală
și politicile publice de susținere financiară a
agriculturii, pe care instituțiile României le
elaborează.
În aceeași măsură, Legea camerelor agricole
stabilește misiunea acestora de a intensifica
absorbția fondurilor europene și de a fi un
adevărat consultant în domeniile agriculturii
și conexe, având competența de a ține legătura
permanentă cu autoritățile publice, cu instituții
ale administrației publice centrale și locale și de
a colabora cu acestea în domeniile de competență
anterior menționate.
Prin intermediul evenimentului organizat,
RNDR, entitate prezentă constant la stimularea
dialogului dintre „actorii” din domeniul
agriculturii și sectoarelor conexe, a răspuns la
nevoia de formare a unui sistem de consiliere
și consultanță în România și a contribuit la
accelerarea procesului de formare a camerelor
agricole la nivel județean.
Chiar dacă până la sfârșitul anului 2014 se
constituiseră numai 15 camere agricole, se
dorește organizarea alegerilor pentru înființarea
camerelor agricole în județele care nu dispun încă
29
 de această instituție. În acest sens, nu numai că
se lucrează la o legislație care să evite politizarea
camerelor, dar aceasta va reflecta și consensul
dintre principalele asociații profesionale și
camerele agricole existente.
S-a discutat despre sistemul electiv și au fost
dezbătute două variante de constituire a listelor
electorale specifice, prima fiind cea în care
electorii se înscriu automat din listele Agenției
de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și ale
Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de
Vânătoare, iar cea de-a doua, în care electorii
sunt membri ai camerei, plătitori de cotizații.
Un alt punct important al dezbaterilor a fost
decizia unanimă ca vârsta maximă pentru tânărul
fermier să fie de 40 de ani, România punându-se
astfel în acord cu regulamentele europene, având
în vedere că în Ordonanța de Urgență nr. 58/2013
se precizează faptul că fermierii tineri cu vârsta
până în 35 de ani pot fi înscriși pe listele electorale.
În continuare, RNDR va reveni cu recomandări,
în calitate de instituție, care pune în comun
ministerele responsabile, agenții guvernamentale
naționale, sectoare economice secundare și
terțiare, ferme mici, grupuri și minorități
etnice, grupuri de acțiune locală și parteneriate
similare, universități, institute de cercetare,
autorități publice și asociațiile lor, proprietari,
ferme comerciale, proprietari și administratori
de păduri, precum și sectoare civile și non-profit
și organizații ale acestora.
În aceeași măsură, RNDR va rămâne un
promotor al dezbaterilor în ceea ce privește
subiectele pe care le abordează agricultura și
domeniile conexe.
30
Cooperativele agricole, mijloc pentru
transformarea exploatațiilor agricole
mici în afaceri profitabile
În România, agricultura este principala
sursă de venit în mediul rural. Potrivit datelor
statistice prezentate de INSSE*, în 2010
erau peste 3 800 000 de exploatații agricole,
totalizând 15 600 000 de hectare. Dintre acestea,
peste 3 500 000, acoperind 4 245 000 de hectare,
sunt exploatații agricole mici, cu o suprafață de
până la 5 hectare.
Exploatațiile agricole de mici dimensiuni sunt
păstrătoarele tradițiilor economice, gastronomice,
culturale și ale patrimoniului, acestea fiind
atribute care definesc identitatea națională, locală,
regională și a ruralului românesc. De asemenea,
ele consolidează agricultura în privința stabilității
și contribuie la asigurarea securității alimentare la
nivel general și la reducerea sărăciei.
Fermele mici și cele de familie pot aduce
diversitate producției și pot face față mai ușor
crizelor și schimbărilor de pe piață, deoarece au
o capacitate mai mare de adaptare față de alți
operatori. Datorită acestei adaptabilități, produsele
oferite de fermele de familie răspund mai bine
cerințelor consumatorilor. Aproximativ 85% dintre
produsele agroalimentare românești ating un
standard ridicat de calitate, care poate fi comparat
cu cel din statele cu o agricultură dezvoltată, însă
povara cea mai mare a fermelor de familie constă
în faptul că acționează pe o piață concurențială
care nu acoperă integral costurile de producție. În
*Recensământul General Agricol 2010
plus, ele nu dispun de mijloacele tehnice necesare
efectuării lucrărilor agricole, astfel încât apelarea la
servicii specializate este o necesitate. Investițiile în
mașini costisitoare (combine, mașini de semănat,
de erbicidat etc.) nu se justifică economic pentru
exploatațiile mici sau pentru cele de câteva zeci
de hectare. Având în vedere structura culturilor,
în funcție de nevoile fermierului, chiar și pentru
exploatațiile de 200-300 de hectare este rentabilă
numai investiția în utilaje de uz general: tractor,
plug, combinator-cultivator, remorcă etc.
Practicarea agriculturii presupune costuri
considerabile, influențate și de condițiile
climatice. Variațiile mari ale acestora au
consecințe directe asupra nivelului producțiilor.
Prin urmare, în viitor, fermierii vor plăti mai mult
pentru motorină, electricitate, îngrășăminte,
pesticide etc. Efectele costurilor în continuă
creștere, nivelul solicitat de producție și prețurile
pieței reprezintă tot atâtea motive pentru care
este necesară asocierea fermierilor.
Cooperativele agricole sunt o piesă
importantă în puzzle-ul dezvoltării rurale
Cooperativele agricole contribuie la
îmbunătățirea productivității exploatațiilor
agricole de mici dimensiuni și fac posibil accesul
la marketingul produselor, la economii, creditare,
asigurări și tehnologie. Cooperativele agricole
31
 servesc drept punți între fermieri și piețe, prin
agregarea produselor, facilitarea adoptării de noi
tehnologii și input de materie primă. De asemenea,
ele contribuie la creșterea producției de alimente,
la diversificarea culturilor și le oferă micilor
producători o platformă de comunicare pentru
luarea deciziilor care le influențează activitățile.

În termeni simpli, conceptul modern al acestei

asocieri nu înseamnă că proprietarul își dă pământul
și animalele la cooperativă și muncește normat la
CAP, ci că are ferma lui, societatea lui agricolă și
producția proprie, dar pentru obținerea unui preț
mai bun, comercializarea se face alături de ceilalți
membri ai cooperativei. În acest fel, fermierii se pot
gândi la o etapă ulterioară, respectiv la procesare.
În Europa de Vest există și cooperative pentru
servicii. Acestea sprijină fermierii în executarea
unor lucrări agricole specializate, întreținerea și
repararea utilajelor, a instalațiilor din zootehnie,
transportul specializat etc.

În perioada 2010-2012, numărul cooperativelor

agricole a crescut cu 180%, activele au sporit
cu 153% și veniturile cu 164%, iar numărul de
angajați s-a mărit cu 10%. În plus, la nivelul
agricultorilor, în special tineri, există o percepție
pozitivă privind asocierea. Un studiu realizat în
ianuarie 2014 de Centrul Român pentru Politici
Europene arată că dintre cei 100 de tineri
chestionați, 64% intenționează să se asocieze în

COOPERAȚIA
următorii doi ani.

Pe de altă parte, pentru a-i sprijini pe micii

fermieri, în noul Program Național de Dezvoltare
Rurală au fost introduse măsuri și forme de TRANSNAȚIONALĂ
sprijin suplimentare dedicate, având în centru
ferma de familie, toate acestea cu scopul de a
susține dezvoltarea micilor producători.

32 33
 Exemple de succes
EXEMPLUL 1. Rolul cooperativelor
transnaționale olandeze în dezvoltarea
cooperativelor
Dezechilibrele identificate la nivelul
negocierii între părțile contractante din
cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente
au atras atenția Comisiei Europene, care s-a
angajat să faciliteze restructurarea sectorului
prin încurajarea creării de cooperative de
producători agricoli.
Directoratul General pentru Agricultură și
Dezvoltare Rurală a lansat un studiu denumit
„Sprijin pentru Cooperativele agricultorilor”,
care furnizează informațiile de fond menite să-i
ajute pe fermieri să se organizeze în cooperative,
ca un instrument pentru consolidarea
orientării lor pe piață și generarea unui venit
solid. Acest raport oferă informații relevante
extrase din patru studii de caz aferente unor
cooperative transnaționale. Alegerea acestora
a avut la bază sectoarele în care activează.
Astfel, au fost selectate The Greenery, CRV,
FrieslandCampina și Agrifirm.
The Greenery este o companie
internațională înființată în 1996, axată pe
comercializarea produselor vegetale proaspete
(fructe și legume), ale cărei acțiuni sunt
deținute integral de cooperativa Coforta, cu
aproximativ 900 de fermieri afiliați. Coforta
este una dintre cele mai mari cooperative
34
din lume, care activează în sectorul cultivării
fructelor, legumelor și cartofilor, cu operațiuni
în peste 40 de țări.
Are peste 1 500 de angajați și nouă filiale,
înființate pentru a se asigura că fiecare piață
căreia i se adresează este optim servită. Membrii
Coforta au o relație strânsă cu instituția proprie,
a cărei strategie este de a dezvolta, deschide
și stabiliza canale de piață în care produsele
fermierilor din cadrul cooperativei să poată fi
comercializate.
CRV este o întreprindere internațională
activă în domeniul creșterii și îmbunătățirii
reproducției și geneticii bovinelor, care și-a
luat angajamentul să aducă o valoare adăugată
fermierilor. Acționarii sunt cooperativa
olandeză CR Delta și cooperativa flamandă
VRV.
Unitățile înființate de acționari încă din
2009 sunt active în țările vecine, pentru
a răspunde optim cerințelor clienților.
Cooperativa olandeză CR Delta are în prezent
22 750 de membri (80% din CRV), în timp ce
Asociația de îmbunătățire a situației bovinelor
flamande VRV are 6 500 de membri (20% din
CRV). Activitățile desfășurate de cooperativă
sunt cercetarea, creșterea și comercializarea de
material genetic (material seminal, embrioni),
colectarea și prelucrarea de date cu privire
la bovine, servicii desfășurate în cadrul
fermei (transplant de embrioni, inseminare
artificială), produse de management și
publicarea de reviste.
FrieslandCampina este o cooperativă de
produse lactate, cu 19 850 de fermieri-membri
din Olanda, Germania și Belgia.
Produsele cooperativei sunt reprezentate
de băuturi pe bază de lapte (pentru sugari și
nutriția copilului), brânză, unt, smântână și
deserturi. Ambiția FrieslandCampina este
dublu orientată: în primul rând să fie mai
atractivă pentru membrii agricultori, apoi să
pună în circulație și să crească notorietatea
substanțelor nutritive esențiale ale produselor
lactate naturale în întreaga lume. Pentru a
realiza această strategie, FrieslandCampina
pune accent pe creșterea economică și pe
crearea de valoare. Relația dintre cooperativă
și membrii ei este foarte puternică, ceea ce
înseamnă că membrii au obligația de a livra, în
timp ce FrieslandCampina are datoria de a le
cumpăra produsele.
În 1 iunie 2010, Cooperativa Agrifirm,
din Meppel, și Cehave Landbouwbelang,
din Veghel, au fuzionat pentru a forma
Coöperatie Agrifirm UA, cu sediul în
Apeldoorn, Olanda.
În calitate de cooperativă de fermieri și
grădinari de piață, Agrifirm și-a asumat
misiunea de a crea valoare pentru membrii
ei. Este activă în Țările de Jos, în sectoarele
de creștere a animalelor, agricultură și
horticultură. Membrii nu au obligația de a
vinde cooperativei, însă Agrifirm se angajează
să cumpere toată producția lor. Strategia
Agrifirm este să fie o legătură în lanțul de
succes al clienților și partenerilor și să genereze
valoare pentru membrii ei.
Studiile de caz prezentate arată că
internaționalizarea are un rol bine stabilit
în strategia tuturor celor patru cooperative.
Aceasta le permite să-și depășească limitele
creșterii interne, să intre pe noi piețe, pentru
a obține avantaje de cumpărare sau să reducă
riscurile asociate.
Totodată, membrii cooperativelor au o
influență puternică în procesul de luare a
deciziilor. Trei dintre cele patru cooperative
(CRV, FrieslandCampina și Coforta) încă mai
au unii dintre furnizorii externi sau clienți ca
membri ai cooperativei. Agrifirm a avut membri
străini în urmă cu câțiva ani și a decis să pună
capăt parteneriatului, din cauza efortului și
cheltuielilor pe care le presupunea menținerea
acestora.
Studiul a mai relevat că managerii
reprezentanțelor din străinătate sunt mai bine
informați cu privire la mediul concurențial
al cooperativelor și simt când este nevoie de
consolidarea poziției competitive a firmei în
străinătate.
În ceea ce privește strategia pe termen
lung, două dintre cele patru cooperative
intenționează să fuzioneze cu altele. În
acest sens, există următoarele argumente:
concurența (dacă nu le poți învinge, alătură-
te lor), existența unui echilibru între membri
și mărimea companiei.
35
 EXEMPLUL 2. Cooperativa de
procesare lapte Valio, dezvoltare
structurală
Directoratul General pentru Agricultură
și Dezvoltare Rurală al Comisiei Europene
a lansat un studiu denumit „Sprijin pentru
cooperative”, pentru a aduce la cunoștința
agricultorilor din întreaga lume informațiile
necesare organizării în cooperative și a
consolida astfel orientarea lor pe piață și
obținerea unui venit stabil. Obiectivul a fost de
a facilita restructurarea sectorului agricol prin
încurajarea creării de organizații voluntare de
producători.
Prezentul studiu de caz oferă informații
despre dezvoltarea cooperativei Valio, o
companie finlandeză de prelucrare a laptelui în
produse lactate.
Finlanda este cea mai nordică țară din lume
angajată în practicarea agriculturii în formă
tradițională și deține aproximativ 63 000 de
ferme, cu o suprafață agricolă medie de 36 de
hectare.
Persoanele fizice, preponderent familii
de fermieri, dețin 90% din totalul fermelor
agricole.
În ceea ce privește producția lactată, în
Finlanda sunt înregistrate 10 200 de ferme,
cu o medie de 29 de vaci de lapte. Suprafața și
numărul efectiv de ferme de lapte au crescut
semnificativ în ultima perioadă.
Interesul scandinavilor față de organizarea
în cooperative a început la sfârșitul secolului
36
al XIX-lea, ca urmare a problemelor întâlnite
la nivelul deținătorilor de ferme mici și a lipsei
terenului agricol. Cooperativele au fost văzute
ca metode sigure de generare a schimbărilor
necesare în zonele rurale.
Valio, una dintre cele mai mari și importante
companii finlandeze, este considerată un lider
pe piață locală, ca principal producător de
produse lactate.
Pentru consumatorii finlandezi, Valio este
asociată cu produse naturale de calitate,
compania fiind axată pe fabricarea unei
game variate de brânză, unt și iaurt. A fost
înființată în anul 1905, în orașul Hanko, pe
coasta de Sud a Finlandei. Numele original a
fost „Voivienti-osuusliike Valio r.l” sau „Butter
Export Cooperative Valio”, principala piață de
desfacere fiind Anglia. În 1909, și-a extins gama
de la unt la alte produse lactate, apoi, până
în 1920, activitatea comercială pe teritoriul
Finlandei a devenit mult mai avantajoasă decât
în străinătate. Primul laborator și l-a înființat în
1916, pentru a îmbunătăți procesul tehnologic
de procesare a laptelui și pentru a susține piața
produselor lactate obținute în cadrul fermelor
de familie.
Valio Ltd este deținută de 18 cooperative de
prelucrare a laptelui din care fac parte 7 900 de
membri. La ora actuală, sub marca Valio sunt
fabricate în jur de 1 100 de produse lactate. Valio
Ltd deține 15 unități de producție în Finlanda,
două în Estonia, una în Belgia și o unitate de
procesare brânzeturi și un centru administrativ
în Moscova. Filiale ale cooperativei operează
în Rusia, Suedia, Statele Unite ale Americii,
statele baltice și China.
În 2001, Valio a lansat pe piață laptele fără
lactoză, un produs inovator, obținut printr-o
metodă brevetată de cooperativă, denumită
separare cromatografică (Zero Lactose™).
Departamentul de cercetare și inovare,
responsabil pentru crearea de noi produse,
are aproximativ 120 de angajați. În urma
cercetărilor efectuate asupra bacteriilor
benefice din lapte și cu ajutorul unor tehnologii
licențiate au fost produse mai multe tipuri
de alimente funcționale: Evolus®, pentru
scăderea tensiunii arteriale, produse din gama
Gefilus (LGG®), cu efecte pozitive asupra
copiilor cu diverse alergii, infecții și risc
crescut de diabet, și LGG® Extra, produse
lactate probiotice cu ingrediente axate pe buna
funcționare a sistemului digestiv.
În 2011, cooperativa a înregistrat 78 de
produse noi în Finlanda, plus altele în Rusia,
Suedia și Estonia.
În 2012, Valio a avut o cifră de afaceri netă de
două miliarde de euro, din care o treime a fost
obținută pe baza operațiunilor internaționale.
De-a lungul unui secol de dezvoltare și după
o varietate de proiecte la nivel global, Valio
a rămas fidelă originilor ei. Compania este
concentrată pe inovarea produselor lactate și
pe dezvoltare durabilă, fiind încă de la început o
cooperativă formată din ferme agricole de mici
dimensiuni, axate pe îmbunătățirea condițiilor
de creștere a animalelor și obținerea unui lapte
pur, de calitate.
Ca lider pe piață în domeniul industriei
lactatelor, Valio este în măsură să dovedească
eficacitatea utilizării noilor tehnologii brevetate
și premiate. Obiectivele ei de dezvoltare au
fost axate încă din start pe scăderea costurilor
de prelucrare a laptelui, creșterea puterii pe
piață, divizarea bine definită a sarcinilor între
cooperativă și membri și recunoașterea rolului
organizației centrale.
EXEMPLUL 3. Internaționalizarea
cooperativelor de zahăr Cosun,
Südzucker/Agrana și Tereos
Studiul privind internaționalizarea
cooperativelor de zahăr s-a concentrat, în
primul rând, pe analiza poziției de cooperare
și a strategiei internaționale a trei cooperative
care activează în domeniu: Cosun, Südzucker/
Agrana și Tereos.
Poziția și strategia de internaționalizare
contribuie semnificativ la dezvoltarea
beneficiilor economice pentru membrii
cooperativelor, la nivelul lanțului de
aprovizionare cu zahăr. Prin urmare, în cadrul
acestui studiu au fost evidențiate diferențele de
la nivelul strategiei de internaționalizare, cele
instituționale și cele privind relațiile dintre
membrii cooperativelor.
În industria zahărului, cooperativele joacă
un rol important nu numai în aprovizionarea
pieței cu sfeclă de zahăr, dar și în ceea ce
privește managementul firmelor din industria
zahărului și poziționarea strategică a acestora.
Cosun și Tereos sunt două cooperative
tradiționale deținute de producătorii de
sfeclă de zahăr. Cosun este o cooperativă cu
aproximativ 10 000 de membri, iar Tereos are
12 000 de membri. Ambele funcționează pe
37
 bază de contract și sunt conduse de o singură
entitate, dar în procesul decizional se ține cont
și de părerea majorității.
Comparativ cu aceste două cooperative,
Südzucker/Agrana este o companie listată
public la bursă, cu un model de afaceri
oarecum diferit, putând fi caracterizată ca o
firmă patronată de cooperativa Süddeutsche
Zuckerrübenverwertungs-Genossenschaft
SZVG, care deține majoritatea acțiunilor.
În toate cele trei cazuri, membrii au o
influență directă asupra politicii și strategiei
cooperativei, prin intermediul reprezentanților
aleși. Din studiul realizat de DG-AGRI reiese
faptul că există o relație reciproc avantajoasă
între producătorii de zahăr, în calitate de
membri sau investitori, și firmele de zahăr.
În ciuda tuturor schimbărilor survenite
la nivelul pieței (regimul legislativ al UE în
domeniul zahărului, înlocuitorii de zahăr
competitivi sau creșterea importurilor
de zahăr), toate companiile au continuat
să investească în producția de zahăr și în
îmbunătățirea tehnologiei utilizate în acest
sector.
Reformele din industria zahărului au avut
un impact major în restructurarea acesteia și
asupra strategiei companiilor. În ultimii ani,
Cosun și-a redefinit poziția concentrându-
se pe producția de zahăr și prelucrare la
scară mare. În consecință, a vândut spațiile
comerciale care erau prea departe în lanțul
de aprovizionare. Südzucker și Tereos au
luat decizii strategice diferite, investind în
sectoare de activitate diversificate și intrând
38
cu succes pe alte piețe (de exemplu, produse
alimentare procesate, ingrediente alimentare,
bio-energie), reușind astfel să coordoneze
întreg procesul de producție. Südzucker și
grupul Tereos au crescut prin diversificare
și integrare pe orizontală și pe verticală.
Tereos combină strategii de integrare și
de diversificare pe verticală, insistând pe
implementarea acestora încă de la punerea în
aplicare a reformei regimului zahărului în UE.
Logistica de dezvoltare la locul de muncă se
bazează pe controlul întregului proces, de la A
la Z, pentru sfeclă de zahăr, trestie de zahăr,
grâu, porumb, cartofi și manioc. De asemenea,
grupul și-a diversificat produsele pe bază de
amidon, prin achiziționarea a cinci fabrici din
grupul britanic Tate & Lyle.
Südzucker și Tereos au o strategie
internațională, privind fiecare piață ca pe o
platformă care le ajută să capete noi abilități
și tehnici pe care mai apoi le vor aplica pe
alte piețe. La nivel internațional, Cosun,
Südzucker/Agrana și Tereos nu aplică modelul
lor de afaceri de cooperare sau semi-cooperare
pentru producătorii de sfeclă de zahăr din noile
state, considerând societățile nou achiziționate
ca unități comerciale suplimentare, cu care au
o relație pur contractuală.
Rezumând informațiile pe care le-a furnizat
această analiză reținem că, în conformitate cu
sprijinul oferit de reglementările pieței, astfel
de cooperative pot contribui la o producție,
prelucrare, distribuție și comercializare
continuă și stabilă a produselor și serviciilor
alimentare și nealimentare, în vederea obținerii
de profit și a unor venituri stabile pentru
fermieri.
GLOSAR
Asociație – constituire de trei sau mai multe
persoane care (pe baza unei înțelegeri) pun în
comun și fără drept de restituire contribuția
materială, cunoștințele sau aportul lor în muncă
pentru realizarea unor activități în interes general,
comunitar sau, după caz, în interes personal
nepatrimonial.
Cooperativă agricolă – asociație autonomă
de persoane fizice și/sau juridice, după caz,
persoană juridică de drept privat, constituită pe
baza consimțământului liber exprimat de părți,
în scopul promovării intereselor membrilor
cooperatori (în conformitate cu principiile
cooperatiste) și implementării politicilor agricole
de stimulare a asocierii producătorilor din
domeniu, care se organizează și funcționează
potrivit prevederilor legii. Cooperativa agricolă
se constituie și funcționează cu minimum cinci
persoane și exercită o activitate economică, tehnică
și socială destinată furnizării de bunuri, servicii și
locuri de muncă exclusiv sau preponderent pentru
membrii ei.
Grup de producători – persoane juridice
cu scop lucrativ și gestiune economică proprie
și asociații de fermieri care comercializează la
comun produsele obținute. Aceste grupuri asigură
producția planificată și adaptată în conformitate
cu cererea pieței, potrivit condițiilor de calitate și
cantitate.
Integrare pe orizontală – lărgirea ariei
de activitate, fie înainte, fie înapoi, în raport
cu afacerile curente, pe lanțul producție-
vânzare.
Integrare pe verticală – adăugarea unor
produse asemănătoare care pot fi vândute prin
rețeaua curentă de distribuție și realizarea
unor elemente de produs sau serviciu necesare
produselor sau serviciilor finale ale altei firme,
și reciproc (integrarea pe orizontală determină
apariția unor rețele extrem de importante).
Membru al unui grup de producători –
orice persoană care deține legal o bază de producție,
își declară în scris intenția de a comercializa
producția agricolă proprie și plătește cotizația,
în conformitate cu statutul grupului. Membrii
sunt obligați să aplice reglementările adoptate de
organizația de producători cu privire la raportarea
producției și protecția mediului înconjurător.
Plată redistributivă – ajutor financiar
suplimentar față de plata de bază, acordat
fermierilor care dețin între 5 și 30 de hectare de
teren.
Societate agricolă – societate de tip privat,
cu capital variabil și cu un număr nelimitat și
schimbător de asociați, având ca obiect exploatarea
agricolă a pământului, animalelor și altor
mijloace aduse în societate, precum și realizarea
de investiții de interes agricol, neavând caracter
comercial. Societatea agricolă reprezintă cea mai
importantă formă de asociere în agricultură.
Strategie de internaționalizare – strategie
aplicată de unele întreprinderi în scopul de a
face față provocărilor lansate de globalizarea
afacerilor, prin formarea de alianțe sau fuziunea
cu alte întreprinderi, chiar concurente.
39
 BIBLIOGRAFIE

Alboiu Cornelia, Toderiță Alexandra. Asocierea în agricultură – calea produselor românești spre marile lanțuri de
comercializare. Contractare și reglementare în relația producător-supermarket. Policy Memo nr. 37, Centrul Român de
Politici Europene.

Filippi, M., Kühl, R., and Smit, B., 2012. Support for Farmers’ Cooperatives; Case Study Report; Internationalisation of
Sugar Cooperatives: Cosun, Südzucker/Agrana, Tereos. Wageningen: Wageningen UR.

Ganea Oana, Toderiță Alexandra, Ghinea Cristian. Raport de cercetare. Percepțiile a 100 mici producători agricoli în
legătură cu asocierea. Centrul Român de Politici Europene.

Toderiță Alexandra, Ghinea Cristian, Luca Lucian. Cum valorifică România reforma PAC – Comentariile CRPE asupra
Proiectului Național de Dezvoltare Rurală 2014-2020 și a interacțiunii acestuia cu Pilonul I (plăți directe). Centrul Român
de Politici Europene.

Turek Rahoveanu, M.M., Turek Rahoveanu, A., 2014. Agricultural cooperative structures in the perspective the new CAP Contact:
in Romania 2014-2020, p. 98-114, capitol în cadrul monografiei „Contemporary Issues of Sustainable Rural Development:
International Approaches and Experiences of Eastern Europe and Russia”. Sediul Naţional al Unităţii de Sprijin a Reţelei (USR)

Str. Nicolae Filipescu, nr. 39-41, et. 6, sector 2, Bucureşti, cod poştal 020961
Zaalmink, W., and Lakner, D., 2012. Support for Farmers’ Cooperatives; Case Study Report; The Role of Dutch
Transnational Cooperatives in Cooperative Development. Wageningen: Wageningen UR. Tel.: 031 690 0214, Fax.: 031 690 0215

E-mail: info@rndr.ro
***Institutul Național de Statistică, Recensământul General Agricol 2010, 2011.
Internet: www.rndr.ro
***Legea nr. 121 din 6 iulie 2012 pentru modificarea și completarea Legii nr. 283/2010 privind camerele pentru agricultură,
silvicultură și dezvoltare rurală, publicată în Monitorul Oficial nr. 472, din 11 iulie 2012. Această publicaţie a fost realizată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale din România în cadrul proiectului „Înfiinţarea şi sprijinirea

Reţelei Naţionale de Dezvoltare Rurală”. Proiect cofinanţat prin FEADR prin Măsura 511 din cadrul PNDR 2007 - 2013.
***OUG 58/2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 283/2010 privind camerele pentru agricultură, industrie
alimentară, piscicultură, silvicultură și dezvoltare rurală și pentru abrogarea Art. II din Legea nr. 122/2012 pentru 2015
modificarea și completarea Legii nr. 283/2010 privind camerele pentru agricultură, silvicultură și dezvoltare rurală,
Conţinutul acestei publicaţii nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Uniunii Europene.
publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 347, din 12 iunie 2013.
Se distribuie gratuit.
*** Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014-2020, disponibil la: http://www.madr.ro/docs/dezvoltare-rurala/
programare-2014-2020/PNDR_2014_-_2020_01.07.2014.pdf

Departamentul Publicaţii USR

40


Ministerul Agriculturii
și Dezvoltării Rurale