Alimentatia dietetica in maladiile cardiovasculare

Ca intre alimentatie si sanatate exista o strinsa legatura, ca tratamentul multor

boli este legat de sistemul de alimentatie este cunoscut inca de pe timpul lui Hipocrate.
Insa ramine neclar de ce la noi este asa de greu de acceptat faptul ca alimentatia
rationala nu numai poate preveni dar si vindeca, si in cel mai rau caz, ameliora evolutia
unei boli.
Dietoterapia devine o arma de lupta impotriva bolii,atit in miinele medicului cit
si a pacientilor. Astazi nici un program de tratament medicamentos nu se poate
bucura de succes fara aplicarea chibzuita a dietei.
Americanii si europenii care alcatuiesc 1/3 din populatia globului pamintesc
foloseau ¾ din produsele alimentare. Rasplata era tradusa in sporirea maladiilor
cardiovasculare. Insa gratie alimentatiei chibzuite , suprimarea fumatului si
scaderea T.A. mortalitatea cardiovasculara a scazut de la 800/100000 la
330/100000.
In acelasi timp in Japonia unde regimul alimentar cerialier inca nu a cedat
celui de grasimi si zaharuri mortalitatea este de 110 cazuri la 100000 populatie.
Alimentatia dietica in maladiile cardiovasculare poate juca un rol de
factor care intervine in etiopatogeneza bolii, tabelul 1.
Tabelul 1.
Dietoterapia în maladiile cardiace
 Intervine în Factor curativ
etiopatogeneză simptomatic
1. Ateroscleroza + Cardiopatie ischemică
2. Hipertensiune arterială
3. Cardiopatii dismetabolice (obezitate, diabet...)
4. Miocardite
5. Endocardite
6. Pericardite
7. Cardiomiopatii
8. Insuficientă cardiacă
9. Aritmii
 Ateroscleroza cu C.I., HTA esentiala , cardiopatii dismetabolice (obezitate,diabet) sau
rolul unui factor de tratament simptomatic in celelalte maladii ( miocardite, endocardite,
pericardite, cardiomiopatii, insuficienta cardiac si a.)
Dieta de baza in patologia cardiovasculara o prezinta dieta traditionala N=10.Ea
este alcatuita in scop de a interveni in mecanismele principale de instalare a afectiunilor
cardiace si corespunde necesitatilor tratamentului tuturor bolilor in vigoare.
În tabelul 2 e descrisa component chimica caracteristica si scopurile urmarite; sint
enumerate indicatiile principale.
Tabelul 2.

Dieta 10 - baza alimentaţiei în maladiile cardiovasculare

Proteine 90 g, 60% animale
Lipide 80 g, 30% vegetale
Glucide 350-400 g â
Valoarea energetică 2480-2680 Kcal
Sare de bucătărie 2-3 g în producte, după 7 zile 3-5 g la mână
Lichid 1,0-1,21
Regim alimentar 5 ori în zi
Indicaţii pentru administrare
1 .Hipertensiune arterială I-II 2.Insuficienţă
circulatorie st.I-II 3.Valvulopaţii + insuficienţă
cardiacă 4.Alte boli cardiace în faza de
compensare
Caracteristica:
1. limitarea considerabilă NaCl şi a lichidului, produselor bogate în colesterol, substanţelor
care există apar. cardiovascular şi nervos.
2. îmbogăţirea raţiei cu săruri de potasiu, substanţe lipotrope, vitamine.
Scopul prescrierii:
ameliorarea activităţii cardiace, cruţarea moderată a organelor digestive,
rinichilor;
sporirea diurezei şi descărcarea metabolismului intermediar.
Prelucrarea culinară: fără sare de bucătărie.

Alimentatia dietetica in Ateroscleroza.

Aterosclerora depinde de relatiile dintre colesterol si starea peretelui vascular

(disfunctia endoteliala si a.) rolul principal in acest proces tragic il joaca colesterolul.Si cei
mai periculosi factori de risc sunt: hipercolesterolemia, H.T.A., diabetul si fumatul (tab 2a).
Fara colesterol nu exista aterocleroza(Anicicov).
Alimentatia de tip occidental (cu aportul de grasimi peste 35-40% din totalul caloric)
bogata in hidrati de corbon si zahar se insoteste de prevalenta C.I. si dimpotriva: in tarile cu
alimentatie de tip “mediteran” bogata in vegetale, fructe si sarace in grasimi animaliere
ateroscleroza si C.I. este semnificativ scazuta.
Asa deci ateroscleroza este un proces multifactorial complex in care sunt implicate
atit peretele vascular (celule endoteliale , muscular netede fibroblasti) cit si celule provenite
din curentul sanguine (macrofagi,limfocite,plachete)-(tab.2 b)
Tabelul 2a.
Factorii contribuitori la formarea aterosclerozei

1. Hiper β şi hiper pre Sporirea permeabilităţii

- β – lipoproteinemia vaselor către lipoproteine
2. Micşorarea β lipoproteinelor,
fostolipidelor activităţii
lipazei lipoproteice

Interacţiunea lipoproteinelor şi celulelor vaselor

sanguine

ATEROSCEROZA Cei mai

periculoşi factori:
1. Hipercolesterolemia
2. HTAES
3. Fumatul
4. Diabetul

Alimentatia dietetica in Ateroscleroza.

Aterosclerora depinde de relatiile dintre colesterol si starea peretelui vascular
(disfunctia endoteliala si a.) rolul principal in acest proces tragic il joaca colesterolul.Si
cei mai periculosi factori de risc sunt: hipercolesterolemia, H.T.A., diabetul si fumatul
(tab 2 a).
 Fara colesterol nu exista aterocleroza(Anicicov).
Alimentatia de tip occidental (cu aportul de grasimi peste 35-40% din totalul
caloric) bogata in hidrati de corbon si zahar se insoteste de prevalenta C.I. si
dimpotriva: in tarile cu alimentatie de tip “mediteran” bogata in vegetale, fructe si
sarace in grasimi animaliere ateroscleroza si C.I. este semnificativ scazuta.
Asa deci ateroscleroza este un proces multifactorial complex in care sunt
implicate atit peretele vascular (celule endoteliale , muscular netede fibroblasti) cit si
celule provenite din curentul sanguine (macrofagi,limfocite,plachete)-(tab.2 b)
Tabelul 2b.

Factorii care contribuie la formarea hipercolesterolemiei

I. excesul colesterolului în raţia alimentară:
- grăsimile de origine animală, bogate în colesterol şi acizi graşi
saturaţi (palmitic, butiric, stearic)
II. sinteza endogenă sporită în ficat din acidul acetic
(acetilcoenzima A)
- activ - produs intermediar al metabolismului proteic, glucide,
lipide
(Raţia alimentară cu conţinut bogat de glucide uşor asimilabile şi transformabile în colesterol)
III. descompunerea nesatisfăcătoare în muşchi (efort fizic limitat)
IV. dereglările eliminării din organism:
1. prin bilă (sub formă de acizi biliari şi mai puţin - colesterina)
- în patologia căilor biliare
2. prin intestinul gros (sub formă de coprosterină şi colesterol -
formate sub acţiunea microflorei) în cazuri de constipaţii şi a.
V. în unele maladii: hipotireoza, lipsa lipazei lipoproteice (congenital) gută, s-m.
nefrotic.

Ateroscleroza provine de la doua cuvinte grecesti: Athero-terci si Sclerozis-induratie si

este characteristic pentru aspectul placii de aterom avansate Lipide plasmatice-colesterolul si
trigliceridele-hiperlipoproteinele constituie factorul major pentru ateroscleroza. Deoarece la
formarea hipercolesterolului pe linga factorii : ca surmenajul nervos descompunerea lui
nesatisfacatoare in muschi(efort fizic limitat) sinteza sporita in organism(№ 2-3g/h),
eliminarea nesatisfacatoare –exesul colesterolului in hrana ( N pina la 0.5-0.7g) are
insemnatate majora (predominatoare). Sinteza endogena a colesterolului are loc
preponderant in ficat din acidul acetic activ ( acetilcoenzima A)- care este produsul intermediar
al metabolismului lipidic, glucidic, proteic.
La aceasta contribuie ratia alimentara cu continutul glucidelor usor asimilabile- zahar
si a., colesterol se elimina cu bila (prepond. sub forma de acizi biliari , fermenti din
discompunerea colesterolului in ficat si intr-o masura mica in forma de colesterina) si in
mare masura se axcreta prin intestinal gros, unde sub actiunea microflorei partial se
restabileste in coprosterina si colestanol.
De aceea dereglarea eliminarii colesterolului poate fi legata de dereglarile secretiei bilei si
constipatiei.
Principiile de baza a dietoterapiei vor urmari (tab. 3) impiedicarea patrunderii
colesterolului exogen , apoi reducerea sintezei lui endogena . Stimularea eliminarii din
organism corespunde dietei N-10 (tab.3a).

Tabelul 3.
Principiile de bază a dietoterapiei în ateroscleroza urmăresc:
1. împiedicarea pătrunderii colesterolului exogen
2. reducerea sintezei colesterolului endogen
3. stimularea eliminării colesterolului din organism
4. reţinerea colesterolului în stare dizolvată (emulsoid)
însemnătate majoră are excesul colesterolului în hrană (N - 0,5 07gr/24h.)
Tabelul 3a.
Dieta 10 „s" şi indicaţiile ei ţinând cont de tipurile Hiperliproteinemiilor

Variantele Proteine Lipide Glucide Valoarea Tipul Particularităţi

dietei 10 s g g g energetică hiperlipoproteinemie
Kcal i
A 100-110 60-70 300-375 2140- II a - hiper β Reducerea
2620 lipoproteinemie grăsimilor
(animale) şi
moderată a
glucidelor
B 95-175 80-100 240-260 2060- IV - hiper-pre-β- Se limitează
2400 Hpoproteinemie considerabil
glucidele mai
ales uşor
asimilabile
C 90-120 65-80 240-260 1905- II b şi III hiper-p şi Se
2240 pre-B hiper l.p. micşorează
lipidele şi
Indicaţii de administrare:
 1. ateroscleroza coronariană, cerebrală, periferică etc.
2. Cardiopatie ischemică
3. Hipertensiune arterială esenţială gr. II-III
Producte cu conţinut maximal de acizi graşi saturaţi: icre negre şi roşii,
gălbenuş de ou, creier, ficat, rinichi, carne de porc, gâscă, oaie apoi untul.
4. Raţia trebuie îmbogăţită cu polizaharide (legume,
fructe) care inhibă absorbţia colesterolul în intestine.
100 g celuloză elimină 100 mg colesterol.

Desigur ca noi mai urmarim si intarirea peretelui vascular si retinerea colesterolului

in stare dizolvata sub forma de emulsoid.
In primul rind valoarea energetica a ratiei se limiteaza pe contul lipidelor (60-80g) si
glucidelor(300-400g).
In ratia alimentara se reduc grasimele de origene animala bogate in colesterol acizi
grasi saturati-palmitic, butiric, stearic si colesterol (porc, gisca, rata si oaie dar si organele cu
continut maximal: icre de peste rosii si negre si galbenus de oua ,ficat, rinichi, creier).
Locul lor il ocupa grasimele vegetale ( floarea soarelui, porumbul) bogate in acizi grasi
nesaturati (linolic, linolenic si fosfolipide , licitina); sunt mai folositoare uleiurile nerafinate
(la rafinare se inlatura lecitina care mentine colesterolul in stare suspendata imiedicind
depunerea lui in peretii vaselor).
Actiunea hipocolesterolica a grasimelor vegetale se realizeaza pe mai multe cai:
(tabelul 4).

Tabelul 4.
Mecanismele Hipocolesterolemice a acizilor graşi
polinesaturaţi
1. Formează (în ficat) esteri ai colesterolului şi contribuie la descompunerea lui până la acizi
biliari.
2. Măresc peristaltismul intestinal şi accelerează eliminarea colesterolului
3.Se unesc cu colesterolul şi-1 transformă în formă solubilă
4. Intensifică acţiunea lipotropă a colinei, contribuie la sinteza ei
5. Micşorează activitatea tromboplastinei
6. Au si o acţiune vasculară (contribuie la normalizarea metabolismului mucopolizaharidelor
acide din pereţii vaselor mărind elasticitatea lor)
7. Uleiurile vegetale - (principala sursă de acizi graşi nesaturaţi) conţin şi o cantitate
considerabilă de tocoferol (Vit E) care reglează gliconeogeneza, permeabilitatea vaselor, reduc
hipercolesterolemia.
1. Acizii grasi polinesaturati formeaza in ficat esteri a colesterolului si contribuie la
descompunerea pina la acizi biliari;
2. Acizii grasi nesaturati se unesc cu colesterolul transformindul in forma solubila.
3. Acizii grasi intensifica peristaltismul intestinal si accelereaza aliminarea lui din
organism;
4. Intensifica actiunea lipotropa a colinei , contribuie la sinteza ei;
5. Micsoreza activitatea tromboplastinei singelui;
6. Contribuie la normalizarea metabolismului mucopolizaharidelor acide din peretii
vaselor mari, maresc elasticitatea peretilor –adica au si o actiune vasculara .
Se limiteza si glucidele usor asimilabile( miere,zahar, dulceturile) usor transformabile
in colesterol.
Absorbtia colesterolului in intestine e inhibata de polizaharide care se contin in
legume . fructe bogate si in pectina. Celuloza poseda proprietati laxative , stimuleaza
peristaltismul intestinal si contribuie la eliminarea colesterolului .
Proteinele in cantitati satisfacatoare (100g/zi) bogate in aminoacizi esentiali
(metionina) trebuie sa constituie 60-70 g din totalul lor (carne, peste, brinza de vaci, albusul
de ou) proteinele sunt necesare deoarece colesterolul se cumuleaza in singe sub forma
lipoproteinelor.
Este arhiimportant ca ratia alimentara sa contina cantitatea necesara de colina
metionina (cu propritati lipotrope) care participa la sinteza fosfolipidelor (mai ales a
lecitinei) , care formeaza complexe hidrofile a lipoproteinelor cu colesterolul. Ele previn
steatoza , normalizeaza functia ficatului.
Producte bogate in colina :brinza de vaci, soia,mazarea, crupele de ovaz: metionina se
contine in peste, mazarea, fasolea, crupele de hrisca.

VITAMINELE
Din vitamine (Tabelul 5)in primul rind se are in vedere acidul ascorbic care
stimuleaza descompunerea colestererolului in ficat si functia lui de eliminare a
colesterolului micsorind continutul lui in singe : previne depunerea lui impreuna cu
completele hipoproteice in peretii vaselor (cantitati insemnate de acid ascorbic contin
fructele , legumele si sucurile lor,aceasi actiune o are vitamina P.
Tabelul 5.
Acţiunea unor vitamine şi lupta lor cu ateroscleroza
Acidul ascorbic şi vitamina ,,p":
1. stimulează descompunerea colesterolului (în ficat) şi eliminarea lui din
organism;
2. previne depunerea colesterolului în pereţii vaselor.
Piridoxina (B6):
1. reglează metabolismul acizilor graşi nesaturaţi (în ficat);
2. participă la transformarea acidului linoleic în a. arahidonic, Ia asimilarea
metioninei;
3. stimulează acţiunea lipotropă a colinei, prevenind depunerea grăsimilor în ficat;
4. majorează conţinutul lecitinei în sânge;
5. stimulează transformarea colesterolului în acizi biliari şi eliminarea lor.
Acidul nicotinic:
activează lipaza lipotropă şi intensifică sinteza heparinei, micşorând coagularea sângelui.
 Un rol important in lupta cu instalarea aterosclerozei il joaca si piridoxina (B 6) care:
1. regleaza metabolizmul acizilor grasi polinesaturati in ficat.
2. participa la transformarea acidului linolic in acid arahidonic la asimilarea
metioninei.
3. stimuleaza actiunea lipotropa a colinei , prevenind depunerea grasimilor in ficat.
4. majoreaza continutul lecitinei in singe si a coeficientului lecitino – colesterol.
5. stimuleaza transformarea colesterolului in acizi biliari si eliminarea lor cu bila.
Acidul nicotinic activeaza lipaza lipoproteica si prin intensificarea sintezei heparinei
incetineaza coagularea singelui. Se contine in bere,drojdii alimentare, piine neagra, ciuperci,
crupe de hrisca si ovas.
Ciancobalamina contribuie la utilizarea rationala a colinei si amelioreaza coieficientul
lecitin – colesterol.
Trebuie limitate sarurile: calciferolul (galbenusul de ou, ficat, rinichi, untul,untura
naturala de peste) care contribuie la hipercolesterolemie si dezvolta ateroscleroza.
Sarea de bucatarie (9-10 g zilnic) care inhiba activitatea lipazei hipotropice si
provoaca ateroscleroza ; se limiteaza ,,Ca” care inhiba lecitina care retine colesterolul in
stare coloidala , in schimb dieta trebuie imbogatita cu iod, magneziu, cabalt.
Magneziul micsoreaza colesterolul , intensifica peristaltismul , elimina colesterolul cu
masele fecale, mareste proprietatile lecitinei de a retine colesterolul in stare coloidala.
Iodul stimuleaza sinteza glandei tiroide , care contribuie la descompunerea
colesterolului si are proprietati antisclerozante.
Mai intensifica secretia heparinei , majoreaza activitatea lipolitica si fibrinolitica a
singelui.
Manganul si cobaltul contribuie la eliminarea sodiului din organism care inhiba
activitatea lipazei lipotropice in singe.
Deci se exclud produsele bogate in colesterol si calciferol (galbenusul de ou , creier,
ficat, carne grasa , salamuri, slanina, carne de rata , gisca, sunca,bucatele sarate, marinate,
cacao, cafeaua, bulionul concentrate, gustarile picante).
ALIMENTATIA DIETETICA IN CARDIOMIOPATIA ISCHEMICA
 Principiile de baza ale alimentatiei dietetic corespunde cu ale aterosclerozei (dieta
N=10) cu unele adoptari , corespunzatoare perioadei de evolutie a bolii si duratei , regimului
in privinta componentei chimice, valoarei energetic ,NaCl, lichidului. Se va asigura aportul
necesar de saruri de potasiu deoarece continutul lui in focarul necrozei este redus; mai tinem
cont si de propritatile lui antiaritmice si diuretice.
Dieta in infarctul miocardic
In primele 48 ore se va adminisra un regim hidric alcatuit numai din ceaiuri , apa,
sucuri( afara de cel de struguri, care provoaca balonari). Valoarea energetica 500-600kkal,
cantitatea de lichid 400-500 ml zilnic. Incepind cu ziua 3 si mai departe timp de 5-6 zile
valoarea energetica se mareste pina la proteine 50 g, lipide 30-40g, glucide 170-200g.
Bucatele se pregatesc fara sare (tabelul 6). Se permite 800 ml lichid, hrana se consuma calda,
6-7 mese pe zi.

Tabelul 6.
Dietoterapia in infarctul miocardic Dieta 10 “I”

Perioada Variant Proteine Lipide Glucide Valoarea NaCl Lichi

Infarctului a Gr gr gr Energetic gr d
a l
ccal
Primele Sucuri de fructe 500- 400-
48 ore I ¼ de pahar de 8 ori 600 500
in zi ml
3-9
Acuta

Sutca 50 30-40 170- 1150- 800

200 1360 ml

Subacuta 3 gr
II 60-70 60-70 230- 1700- la 1000
(2-3 sapt) 250 2110 mina ml

Cicatrizare 300- 2280- 5 gr

III 90 80 350 2480 la 1000
mina ml

E necesar de intrebuintat cautitati majore de saruri de Kaliu, pentru ca cantitatea de ioni de

Kaliu in focarul necrotic este considerabil micsorat.
La externarea pacientului se prescrie dieta 10 “I”, care se recomanda si in alte forme de
cardiopatie ischemica in dependenta de gradul insuficientei cardiace.
Se permite: terciuri pasate de hrisca si ovas, chefir, iaurt, brinza de vaci degrasata, omleta
de albusuri de ou ingerata la aburi , carne, peste slab bine tocat sau in forma de pireu sau copt,
morcov ras, conopida fiarta, pireu de svecla , sucuri de fructe , de legume , compoturi pasate,
pesmeti de piine de griu(50-60) unt 10-15 g, zahar 30-40 g.
Pe parcursul urmatoarelor 3-4 saptamini bolnavul va respecta dieta N-10, hrana se prepara
cu 3 g sare, se alimenteaza 5 ori pe zi. Dieta se extinde pe contul carnei , pestelui, supelor de
legumelor, crupelor, laptelui, fructelor, piine alba 150g, untul 20-25g, zaharul 40-50g.
Incepind cu saptamina 4 dieta devine mai nutritiva pe contul proteinelor, lipidelor,
glucidelor, sare 5 g, hrana se serveste 5 ori pe zi, in dieta se adauga fructe si legume crude tocate
carne slaba de pasare fiarta si putin prajita sau coapta, se mareste cantitatea de zahar(50g).
Pentru ameliorarea calitatilor gustative ale bucatelor pregatite fara sare se foloseste sucul
de lamie , sol. slabe de otet , mararul , patrungelul proaspat.
Se vor exclude bucatele care provoaca proces fermentative in intestin (dulciuri , lapte
integral , suc de struguri, produsele bogate in sare de bucatarie), acele care maresc coagularea
singelui (frisca, smintina, gelatin) si excita activitatea cordului (bulion de carne, peste, ceaiul tare,
cafeaua).

ALIMENTATIA DIETETICA IN HIPERTENSIUNEA ARTERIALA

H.T.A.E.-starea patologica de crestere a valorilor TA peste cifrele considerate normale in

lipsa unor cauze evidente de aparitie. In sens larg H.T.A.E. reprezinta o tulburare a mecanismelor
responsabile de reglarea T.A. Dereglarea oricaria din multiplele mecanizmul poate initia fie o
crestere a V.C. (volum circulant) fie a rezistentei vasculare , care depinde de echilibrul dintre
elementele vazoconstrictoare si vasodilatoare arteriale. In prezent se considera ca H.A. este o
consecinta a supraincarcarii S.N.C. ( a scoartei ) cu formarea focarelor de exitare stagnanta,
care se raspindeste la centrul vasomotor situat in subcortex si prin partea simpatica a sist.
nervos vegetativ provoaca cresterea generala a tonusului arterelor mici sustinuta de factorii
endocrine , hormonali (producerea sporita a aldosteronului reninei de catre rinichi).
In T.A. pot fi antrenati si ceilalti factori in evolutia si progresarea bolii. Schematic
scenariu patogenetic permite evedentierea a 4 factori majori(tab.7):neurogeni, sodiul,
genetic si reactivitatea vaselor de rezistenta.

Tabelul 7.
Schema globală a factorilor implicaţi
în patogenia H.T.A.E.
 4

2
1 Stres Aport de Na Predispoziţii
în exces genetice
Centrii nervoşi
superiori
Retentia 9

renală de
Centrii vasomotori Na şi apă
bulbari

Creşterea activităţii
S.N.S
Na şi apă
Deficienta vaso- în peretele Vp şi
depresorilor şi/sau arterial
niveluri crescute VLEC
de R-AG -II
DC
3 Reactivitate
Aldosteron vasculară şi Rezistenta
(creşte) vasoconstricţie periferică

presiunea
arterială
Vp - volumul plasmatic
VLEC - volumul de lichid extracelular
DC - Debitul cardiac
 Mai luam in consideratie ca H.T.A.E. ca regula este insotita de dereglarile
metabolismului colesterolului - ateroscleroza.
1. Deci alimentatia dietetic va fi alcatuita tinind cont de mecanismele principale
etiopatogenetice si in primul rind a Na-ca factor etiopatogenetic:
- limitarea sarii de bucatarie in acutizare se exclude complet in cazurile cu H.A.
persistent complicate cu insuficienta cardiaca(I.C.) , se va indica dieta fara sare (tab.8) ratia
hiposalina este legata de functia marita a suprarenalelor (hiperproductia aldosteronului)
care retine sodiului si lichidului.
Tabelul 8.
Dieta 10a
Proteine Lipide Glucide Valoarea NaCl Lichid Regim indicaţii
G G g energetică g litre alimentar

70 50 300 1680 0,6 5-6 ori/zi Insuficienţă

65% cardiacă III

Animale -IV
(NYHA)

Caracteristica :
1. reducerea valorii energetice pe contul p.L.g;
2. limitarea pronunţată a NaCl, lichidului celulozei, productelor bogate în
colesterol, substanţelor bogate în excitanţi;
3. îmbogăţirea raţiei cu potasiu, vitamine, substanţe lipotrope.
Periodic (1-2 zile / săptămână) se recomandă cure de descărcare.
 Regimul hiposalin diminuiaza excitabilitatea SNC, sporeste diureza si
micsoreaza volumul plazmei sanguine.
Mai mentionam ca limitarea sarii de bucatarie stimuleaza activitatea lipazei,
lipoproteice si duce la hipocolesterolemia, prevenind ateroscleroza.
2. Cantitatea de lichid in acutizarea bolii se limiteaza la 1-1,2 l lichid liber.
3.Imbogatirea dietei cu saruri de potasiu , magnesiu, iod. Potasiul e antagonistul
fiziologic al sodiului , mareste diureza si are proprietati depresorii asupra peretilor
vaselor. Mareste functia de contractie a miocardului . De mentionat ca K se elimina din
organism intr-o cantitate mai mare pe fondul dietei limitate in sare.
Alimentatia dietetic in insuficienta dardiaca cronica(IC)
IC este definite ca un sindrom clinic (sau stare patologica) determinat de
incapacitatea inimii de a asigura debitul circulator necesar activitatii matabolice tisulare.
Prin urmare IC se caracterizeaza prin staza (pulmonara sau si sistematica) si
debitul cardiac scazut aparut in cele mai multe cazuri in evolutia unei boli cardiace: factori
cauzali primari sau precipitanti (agravanti).
Debitul cardiac ca expresia a functiei pompei cardiace este dederminat de
interrelatia intre 4 parametri fiziologici: frecventa cardiaca, presarcina, postarcina si
contractilitatea.
Asa dar IC este expresia sumei scaderii eficientei parametrilor fiziologiei
determinate a DC care au in consecinta activarea intensa a unor mecanisme compensatorii
: vazocontrictie, crestere a presiunii nervoase (de umplere periferice) retentia hidrosalina.
Intelegerea acestor macanisme permit atit intelegerea clinicii IC cit si un abord logic
terapeutic, deoarece tratamentul vizeaza in mare masura corectarea mecanismelor
compensatorii excesive.
Mecanismele de compensare a scaderii D.C.
A.Mecanismele immediate (rapide)
1.Centrale (tahicardia)
2.Periferice (redistributia debit cardiac,cresterea desaturaii
hemaglobinei,metabolismului anaerob).
B. Mecanisme tardive (lente)
1. Centrale (hipertrofia)
2. Periferice (retentia hidrosalina).
In conformitate cu tema prelegerei de astazi ne oprim mai detaliat la mecanismul de
retentie de apa si sare.(tab. 9)
 Mecanismul retentiei de apa si sare in IC

Tabelul 9.
Scaderea volemiei (DC)eficace

Redistribuirea Scaderea Ischemie

Circul filtratiei intraglomerulara
intrarenal glomerulare

Irigare preferenti Renina

nefroni juxtament

Angiotenzina

Concentrarea urinei Aldosteron

Rezorbtia Na

Retentia Na Retentia apei Hipersom.serica

ADN

Scaderea Debitul Cardiac este preceputa de organism intr-un mod similar cu scaderea
volemiei care declanseaza o cascada de macanisme care determina retentia renala de H2O si Na
Scaderea Debitului Cardiac si redistributia duc la o reducere a debitului renal, cu
scaderea filtratului renal. Redistributia sanguina intrarenala face sa fie irigati preferentiali
nefronii juxtraglomerulari cu capacitate de concentratie mare (anse Henle lungi).
Rinichiul tinde sa formeze un volum redus de urina concentrata, deci sa retina apa si Na
insa scaderea Debitului renal (si prezenta unei concentratii mai mare de sodiu la macula densa),
duc la cresterea eliberarii de renina cu cresterea formarii de angiotezina si stimularea secretiei
suprarenale de aldosteron cu retinerea sodiului, retentia Na duc la stimularea secretiei de
hormon antidiuretic cu retentia de apa.
 In aceste conditii de staza si hipoxie circulatorie a organelor interne se acumuleaza
produsele oxidarii incomplete ale metabolismului glucidic (acid lactic, piruvic) si lipidic (corpi
cetonici) echilibrul acido-bazic deviaza in directia acida si micsoreaza rezervele alcaline ale
singelui.
Alimentatia dietetica se prescrie luind in consideratie mecanismele patogenetice de baza,
gradul decompensarii cardiace starea organelor digestive si urmareste: lichidarea dereglerii
metabolismului si deshidratarea lui ceia ce usureaza activitatea sist. cardiovascular, mareste
contractilitatea miocardului si reduce insuficienta circulatiei, mareste actiunea medicamentelor
in special a diureticilor si glicozidelor cardiace.
Dieta de baza ramine № 10. In insuficinta cardiaca gr. I-II (N.I.H.A.) –(tab.10) dupa cum
am aratat mai sus valoarea energetica 2480-2680 Kcal si limitarea considerabila a (Na 3-5 g la
mina) si a lichidului 1 – 1,2 <24 ore; odata in 7 zile (timp de 1-2 zile) se include dieta № 10 sau
a curelor de descarcare . In IC II – IV se prescrie.
Tabelul 10.
Alimentaţia dietetică în insuficienţa cardiacă

ST. MI (NYHA) DIO (valoarea energetică 2680 Kal, Nacl - 3-5 gr

la mîna lichid - 1,2 1)
Odată în 7 zile se include Dieta 10a (timp 1-2 zile) sau cure de
descărcare.

St III-IV D - 10 pînă la dispariţia manifestarilor de stază , apoi trecem la

DIO pe sistem de zigzag: de la inceput pe 1-2 zile apoi pe mai mult timp în aşa
fel ca DIO să devină cea de bază dar 10a să fie folosită periodic (o dată în 7-10
zile)

Dieta № 10. Valoarea energetica se limiteaza considerabil (1680 kcal timp de 6- 10 zile)
pe contul lipidelor si mai putin a glucidelor si proteinelor.
Mai tirziu (dupa 6-10 zile) valoarea energetica a ratiei creste treptat : cantitatea grasimilor
– din contul celor vegetale , proteinelor bogate in colina, metionina (brinza de vaci, lapte, albus
de ou,terci de ovas) si a glucidelor usor asimilabile (dulceata, miere,zahar).
Sarea de bucatarie merita o atentie deosebita, toate bucatele se pregatesc fara sa se
adauge sare (1,5 g se contine in producte ).
Insa s-a dovedit ca limitarea sarii (dieta desodata) timp indelungat poate deregla functia
rinichilor cu dezvoltarea azotemiei cloropenice, hiperaldosteronismului (se activeaza sistemul
renin-angiotenzima aldosteron), edemelor, care nu se supun tratamentului cu diuretice.
 Din aceste considerente odata in saptamina bolnavului i se permite 2-4 g sare ; dupa
disparitia edemelor zilnic 3-5 g pentru sararea unor bucate.
Dieta trebuie imbogatita cu saruri de potasiu din cauza ca:
Continutului lui este redus (se perde cu urina).
Hipocalcemia se poate agrava dupa utilizarea diureticilor (furasemid,brinaldex).
Trebuie de avut in vedere ca potasiu intra in componenta actomiozinei, deaceia deficitul
intracelular de K micsoreaza functiile de contractie a miocardului potasiul mai poseda si de
functie antagonist a Na contribuind la eliminarea lui din organism ; sporeste actiunea
tiazidelor.
Sunt bogate in K legumele, fructele ascate. Paralel cu limitarea Na se micsoreaza si
cantitatea de lichid (nu mai mult de 1 litru / 24 ore).
Dupa ameliorarea considerabila a starii generale , disparitia manifestarilor de staza se
trece la dieta № 10, care se introduce dupa sistemul de “zigzag”:de la inceput dieta № 10 pe
fonul № 10 (1-2 zile), pe urma dieta № 10 pe mai multe zile micsorind termenul dietei № 10; si
in dieta №10 se foloseste pe timp scurt 1-3 zile pina se trece definitiv la №10.
Ratia trebuie sa contina cantitatea necesara de magneziu, fosfor – factori stimulanti a
multor fermenti - participind in metabolismul proteic, lipidic, glucidic si calciu (satisface
eficitabilitatea neuromusculara ).
Corelatia Ca magneziu este, cea mai favorabila in castraveti, salata , usturoi, fasole, pere,
mere, struguri, ciuperci albe; a Ca si fosforului in - brinza, usturoi, struguri.
Riboflavina, piridoxina si acidul ascorbic contribuie la resinteza proteinelor.
Bioflavinoizii (vit.P) si acidul scorbic intaresc peretii vaselor si micsoreaza
permiabilitatea lor – prezinta importanta in patogeneza edemelor. Necesitatea aportului de
retinol este lagata de dereglarea sintezei lui in ficat din carotina.
Pacientilor cu IC III – IV anasarca, edeme masive, ascita, hidrotorax, i se prescrie ratia
de Kaliu care include producte cu continut inalt de K si redus de Na in raport 8:1 – 14:1 caise
uscate, stafide, nuci, cartofi, varza, macies, mandarine, cerne fara grasimi, coacaza neagra, crupe
de ovas, griu, orz pe un termen de 2 – 3 zile
Mai jos urmeaza exemplu unei diete de potasiu.
Dejunul Cartofi copti 200 g
Cafea cu lapte 200 ml

Dejunul 2 Casa din crupe de griu 150 g

Suc din varza 100 ml
 Prinzul Supa pireu din varza si cartofi 200 g
Pirjoale din cartofi 200 g
Jelantin din suc de fructe 100 ml

Gustare Decoct din macies 100 g

Cina Plov din orez cu fructe 120

Decoct din macies 100 ml

Inainte de somn Sol. Glucosae 20% cu suc de lamiie 100 ml

Kcal – 1237
Proteine – 23
Grasimi - 29
Glucide – 228
Pacientilor cu IC se indica cure de descarcare (dieta de contrast) (N 11).
Tabelul 11.
Diete de contrast (cure de descărcare)

Denumirea Prescriere Indicaţii

I Preponderent proteice de lapte, brânză, carne legume
100mlx6 ori/zi. Alte alimente: insuficienţă cardiacă
1. de lapte
pesmeţi 25g. 2ori zi II-III
150 g 4 ori Se permite 2 ph
2. de brânză (vaci) ateroscleroza obezitate
de ceai de măcieş fără zahăr
60 gr carne fiartă +100-150
3. de carne şi legume gr^garnitură de legume 6 ori; obezitate
2 ph de ceai de măcieş
HAE
Zahăr, mere, cartofi, pepene, Ateroscleroza,
II preponderent glucide
castraveţi, dovleac, orez. glomerulonefrită
cronică
300 gr de 5 ori pe zi (merele
1. de mere
se dau prin râzătoare)
300 gr cartofi copţi sau fierţi
2. de cartofi Insuficienţă cardiacă
fără sare 5 ori pe zi
2 kg castraveţi proaspeţi se Hipertensiune
3. castraveţi
consumă pe parcursul zilei arterială, obezitate

Dietele de contrast se prescriu odată în 7-10 zile. Valoarea lor energetică redusă.
 Ele contribuie la normalizarea metabolismului intermediar, la eliminarea produselor
metabolice, surplusului de Na şi lichid.
 DIABETUL ZAHARAT

Diabetul zaharat este o maladie heterogenică, trăsătura orincipală a căruia este

modificarea patologică a metabolismului, cu perpetuarea de bază a metabolismului
glucozei, determinat de dereglarea secreţiei şi mecanismului de acţiune asuora
ţesuturilor şi hormonului pancreatic – insulina.
Dintre factorii importanţi ce cauzează dezvoltarea DZ îi aparţine alimentării
incorecte (supraalimentarea, consumarea excesivă a glucidelor uşor asimilabile) ce
este legată şi cu obezitatea. Dintre factorii etiologici un rol importanz îl au:
insuficienţa înnăscută totală sau parţială a celulelor – β de formare a insulinei,
emoţiile negative, suprasolicitarea psihică, traumele cranio-cerebrale, infecţiile şi
intoxicaţiile, patologiile pancreasului, dereglările discirculatorii a insulelor
Langherhans (ateroscleroza).
Insuficienţa insulinei în organism duce la dereglarea trecerii glucozei în
ţesuturi şi micşorării depunerii ei sub formă de glicogen în ficat. Mai mult ca atât,
nealimentarea ţesutului contribuie la mărirea transformări glicogenului din ficat în
glucoză (disproteinemie). În rezultat se formează hiperglicemie şi glucozurie.
Pentru menţinerea glicemiei şi glucozuriei se produce sinteza glucozei din
aminoacizi (neoglicogeneză), în rezultatul căreia se produce dereglarea formării
proteinei (dispoteinemie). În legătură cu micşorarea glicogenului în ficat se
produce infiltrarea lui cu lipide mobilizate din ţesutul adipos. Infiltrarea ficatului
cu lipide duce la micşorarea formării lipoxigenezei de pancreas (în insuficienţă
pancretică totală) care activează metabolismul lipidelor în ficat (sinteza
fosfolipidelor, oxidrea acizilor lipidici, formarea complexelor lipoproteice) şi
evacuarea lor din acest organ. În rezultatul mobilizării lipidelor din ţesutul adipos
şi dereglarea formării lui din glucide, duce la slăbirea organismului. Menţinerea
ridicată de lungă durată a lipidelor în sânge din ţesutul adipos şi formarea mărită a
colesterolului (din acid acetic) în ficat duce la hiperproducţia β-lipoproteinelor,
care duce la formare aterosclerozei. Din alt punct de vedere infiltraţia ficatului
duce la acumularea în sânge a corpilor cetonici (cetonemia) – oxidarea incompletă
a produşilor lipidici pentru metabolism (acid acetic, acetonă, β-oxiolinic), duce la
micşorarea rezervei alcaline în sânge şi formarea acidozei, ce contribuie la
micşorarea aminoacizilor tisulari tisulari, proteinelor. Producerea glucidelor din
aminoacizi duc la acumularea în sânge a produşilor azotici (hiperazotemie),
eliberarea cărora din organism se poate deregla în rezultatul afectării rinichilor
(nefropatie diabetică) în persistenţa patologiei de lungă durată. Dereglările
reabsorbţiei glucozei în rinichi şi eliberarea corpilor cetonici cu urina (cetonuria)
măresc presiunea osmotică în canale ce contribuie la dezvoltarea poliuriei ce duce
la deshidratarea organismului. Formând săruri şi corpi cetonici cu urina se pierd
ionii de Na, K, Mg, P, Ca. În rezultatul dereglărilor prelungite şi schimburilor de
substanţe se dezvoltă macroangiopatia (aterosclerotică) şi microangiopatia
(nefropatia diabetică, retinopatia, neiropatia). Se dereglează funcţiile organelor
digestive.
1
 Dietoterapia joacă un rol important şi poate chiar unicul din factorii de
tratament în cazurile uşoare sau partea principală a tratamentului complex (în
gravitatea medie şi gravă a patologiei).
Dietoterapia este direcţionată în protecţia aparatului insulinic şi înlăturarea
alimentării incorecte, ce pot duce la dezvoltarea maladiei, corijarea schimburilor de
substanţe, ridicarea imunităţi, forţelor organismului şi profilaxia bolii. Dietoterapia
trebuie efectuată diferenţiat corespunzător gravităţii maladiei, complicaţiilor
apărute şi existenţei patologiei concomitente, gradul de activitate a pacientului şi a
stării ponderale.
Dieta trebuie să fie maximal apropiată de normele fiziologice după caloraj şi
după conţinutul necesar de lipide, proteine, glucide şi vitamine.
Conţinutul caloric se calculează din masa corporală ideală, vârstă, sex şi
caracterul activităţii. În cazurile asocierii DZ cu tuberculoza, graviditatea,
consumul caloric trebuie să fie mărit cu 10-20 %. În obezitate în dependenţă de
grad, conţinutul caloric necesită micşorare sau limitare.
Conţinutul glucidelor din dietă necesită micşorare în formele uşoare de DZ,
deoarece sensibilitatea la insulină este crescută, în formele insulinorezistente şi în
unle maladii concomitente (obezitate, dispepsie de fermentaţie).
Trebuie să dăm o importanţă deosebită glucidelor greu asimilabile (painea
neagră din tărâţe, legumelor, fuctelor, pomuşoarelor şi altele). Conţinutul de
glucide din dietă în DZ forma medie şi gravă, poate fi adus la nivelul normal în
unele condiţii dacă asimilarea lor este asigurată de insulină. Din aceste
considerente este important de limitat produsele dulci (mierea, zahărul, magiunul,
ciocolatele etc.), pentru că aceste produse repede se absorb în sânge şi pot să ducă
la mărirea bruscă a glucozei în sânge după mâncare.
Din contul total de glucide la bolnavii, care folosesc preparatele de insulină, li
se permite să introducă în dietă o mică cantitate de zahăr (20-25 gr), folosită pe
parcursul zilei devizată. În aşa fel se asigură oprotecţia celulelor-β. Împreună cu
condiţiile asigurării necesităţii asimilării (introducere insulinei), este demonstrat că
creşte necesitatea de glucoză cu slăbirea organismului, graviditatea, diabetul
juvenil, existenţa intercurentă a infecţiilor şi intoxicaţiilor în bolile concomitente şi
complicaţii (tuberculoză, necesitatea intervenţiei chirurgicale etc.) şi îndeosebi în
dezvolzarea cetoacidozei. În ultimul caz este necesar de mărit raţionamentul cu
excluderea produselor zaharoase, cantitatea de glucide (nu mai puţin de 300 gr
pâine albă, produse făinoase, cartofi etc.).
Utilizarea lor cu ajutorul insulinei duce la formarea unei cantităţi mari de acid
oxalacetic cu care reacţionează corpii cetonici şi se ard repede (ciclul Krebs). În
aşa fel „lipidele se ard în flacăra glucidelor”. Insulina activează resinteza acidului
acetic în acizii graşi cu masă moleculară mare. În acelaşi timp are loc mărirea
necesităţii de glicogen în ficat ce reţine primirea acizilor graşi din ţesutul adipos şi
oxidarea lor în ficat. Toate acestea duc la micşorarea conţinutului în organism a
produşilor neoxidaţi a metebolismuli lipidic ca: acetona, acid acetic, β-acid
hidroxibutiric.
În caz de necesitate tebuie de micşorat întrebuinţarea dulciurilor (zahăr, miere
2
 dulceaţă). În calitate de înlociutori ai zahărului pot fi folosiţi ksilit, sorbit,
zaharină.
Ksilitul – are acelaşi gust ca şi zahărul, se dizolvă bine în apă. Întrebuinţarea
1 gr de Ksilit este echivalent cu 4 ccal. Sub influienţa Ksilitului cantitatea de
glucoză în sânge e de 2-2,5 ori mai joasă în comparaţie cu folosirea (zahărului)
glucozei.
El preîntâmpină infiltraţia grasă a ficatului şi are proprietăţi anticetogene pe
contul micşorării de mobilizare a acizilor graşi cu masă moleculară mare (sursa de
formare acorpilor cetonici) din ţesutul celuloadipos. Ksilitul ajută la eliminarea
bilei şi poate fi întrebuinţat câte 0,5 gr la 1 kg masă corp / 24 ore. Nu este
recomandat de folosit Ksilitul pe noapte, deoarece poate să provoace nicturie.
Saharina – produs de gudron de huilă sau naftă este de 500 ori mai dulce
decât zahăril, organismul nu îl asimilează şi-l elimină sub formă neschimbată cu
urina. Cantitatea de saharină în produsele gătite nu trbuie să se ridice mai mult de
0,015%, folosire ei în cantităţi mari poate să provoace gust metalic în gură,
dereglări a tractului gastr-intestinal şi a rinichilor. La fierberea saharinei, ea dă un
gust amărui. De aceia saharina se adaugă la produsele deja gata pregătite. Ea are
efect diuretic.
Sorbitul – spirt 6 atomar de 2 ori mai puţin dulce decât zahărul, nu
influenţează la cantitatea de glucoză în sânge.
Deoarece în DZ avem insuficienţa de insulină, aceasta duce la micşorarea
sintezei aminoacizilor, ca urmare aceasta micşoreză funcţia glandei tiroide şi a
suprarenalelor, deaceia trebuie de folosit proteine în limitele 100-200 gr.
Pentru profilaxia ei, înlăturarea infiltrării grăsoase trebuie de dat o mare
importanţă folosirii proteinelor, ce conţin factori lipotropi (brânză de vaci,
scrumbie spălată, carne de vită slabă etc.).
Mărirea cantităţii de proteină în dietă (pînă la 150 gr.) are importanţă la
apariţia leicopeniei (câteodată apare după întrebuinţarea preparatelor de
sulfanilamide). Cantitatea proteinelor în raţionament urmează de micşorat în
precomă şi comă, în insuficienţa rinichilor (glomeruloscleroza diabetică) cu resturi
azotice în organism.
Lipidele ajută la protecţia aparatului insulinic. De aceia ele nu trebuie
micşorate (90-100 gr.), cu excepţia cazurilor grave cu apariţia cetoacidozei, când
cantitatea de lipide în dietă este necesar de micşorat, aceasta este legat cu aceia că
sursa principală de corpi cetonici sunt lipidele. Necesitatea limitării lipidelor în
dietă se ia în consideraţie după gradul de infiltrare grasă a ficatului.
Cu ţel de profilaxie a aterosclerozei, pentru dezvoltarea căreia are condiţii
favirabile în DZ, necesită limitarea întrebuinţării produselor bogate în colesterol
(creier, gălbenuş de ou, ficat, rinichi), şi de dat o importanţă uleiurilor vegetale
(ulei din floarea soarelui, porumb, măsline). Uleiurile acestea sunt bogate în acizi
lipidici nesaturaţi şi fosfolipide (lecitină), care au proprietate antisclerotică. Acizii
lipidici nesaturaţi măresc acţiunea lipotropă a colinei şi contribuie la formarea ei.
Îmbogăţirea raţiei alimentare cu factorii lipotropi este necesa pentru
3
preîntâmpinarea infiltraţiei grăsoase a ficatului ce are importanţă majoră în
formarea acetonei. Lupta cu acidoza se realizează prin înlăturarea infiltraţiei
grăsoase a ficatului (S.L.Leites).
Este demonstrată necesitatea de a introduce cantităţi sporite de vitamine
(retinol, riboflavină, piridoxină, cianocobalamină, acid ascorbic, acid nicotinic). În
dereglarea funcţiei ficatului suferă tansformarea carotinei care ridică imunitatea
organismului faţă de infecţii.
Tiamina – ajută la normalizarea dereglată a schimbului de glucide şi este
necesar pentru preîntâmpinarea nefropatiei.
Riboflavina, piridoxina, acidul nicotinic – ajută la metaboliazarea
glucidelor, întrebuinţarea glucozei de organism şi micşorarea hiperglicemiei.
Acidul ascorbic – îmbunătăţeşte procesele oxidative, sporesc acumularea
glicogenului în ficat, micşoreză hiperglicemia, măresc rezistenţa organismului
contra infecţiilor şi se împotrivesc în dezvoltarea aterosclerozei.
Cianocobalamina şi acidul folic – sunt necesari pentru preîntâmpinarea
infiltraţiei grăsoase a ficatului. Este necesar de a introduce cantitatea de săruri,
calciu, Mg, P. Important de a întreţine nivelul ridicat în raţionament de Cu, Zn,
permanganate. În particular Mg are proprietatea hipocolesterenemică, împiedică
dezvoltarea aterosclerozei.
Permanganatul – ajută la micşorarea hiperglicemiei şi utilizării lipidelor.
Cupru – potenţează proprietatea hipoglicemiantă a insulinei şi întrbuinţării
glucozei de muşchi, contribuie la acumularea glicogenului în ficat.
Zincul – se include în componenţa insulinei şi potenţează prelungirea funcţiei
hipoglicemiantă.
Pentru profilaxia supravieţuirii organismului cantitatea de lichide nu se
limitează (necesar de a compensa cantitatea de lichide pierdute din organism).
Dietoterapia se pote folosi ca metodă sinestătătoare în DZ forma uşoară. În
DZ, formele grave e necesar de întrebuinţat preparate hipoglicemiante (insulin etc.)
şi totuşi dietoterapia are însemnătate majoră şi este forma principală – obligatorie.

Tratament doar cu dietă se poate de început, dacă nu este scădere ponderală a

organismului, cetonemie, complicaţii şi boli concomitente, care se asociază cu DZ
(boli supurative, afectarea ficatului, TBC, pneumonie, schimbări trofice în
dereglările de circulaţie a membrelor inferioare). În acest caz e necesar de indicat
dietă orientativă (de probă). După indicaţiile metodice a lui V. G. Baranov, se
recomandă dieta de probă cu media calorică 2260 ccal, conţinând 116 g proteine,
136 g grăsimi şi 130g glucide. Componenţa orientativă sus indicată a dietei de
probă este următoarea:

4
 Componenţa dietei Cantitatea produselor
Gr.
Peşte şi carne 250
Brânză 300
Caşcaval 25
Lapte, chefir 500
Pâine neagră (împărţită la 4 mese) 100
Ulei (vegetal, animal) 60
Fructe (în afară de banane şi poamă) 300
Legume (în afară de cartofi şi boboase) Până la 1000

Dacă cu această dietă timp de 5-7 zile, hiperglicemia şi glucozuria scad, mai
departe în lipsa hiperglicemiei şi glucozuriei în raţionamentul sus numit timp de
10-14 zile у necesar de a trece la controlul glicemiei, glucozuriei cu trecerea la
adăugare în dietă fiecare 3-7 zile câte 25 g de pâine neagră sau a altor glucide, ce
conţin zahăr în cantităţi echivalente (de exemplu 15 g crupe, sau 50 g cartofi).
Fiacare următoare corecţie a glucidelor se poate de efectuat doar în lipsa
hiperglicemiei şi glucozuriei de la corecţia precedentă. În prezenţa glucozuriei
stabile şi normoglicemiei e necesar de mărit caloriile raţionului până la obţinerea
masei stabile a bolnavului. În acest caz şi mai ales la majorarea masei bolnavului
mai mare de normă sunt obiective unele micşorări a cantităţii de grăsimi în raţion.
În aşa mod media calorică atinge normele fiziologice.
La bolnavii cu exces de masă corporală, din start se recomandă de folosit o
dietă de probă mai puţin calorică din contul micşorării cantităţii de grăsimi (30-40
%), ce asigură micşorarea continuă a masei bolnavului până la nivel fiziologic. De
regulă, în obezitate ce depăşeşte masa normală a corpului cu 40 %, se recomandă
dieta de probă, ce conţine 1800 kcal pe contul a 11,3 g proteine, 92 g grăsimi şi
120 g glucide. Componenţa orientativă na acestei diete este următoarea:

Componenţa dietei Cantitatea produselor

Gr.
Peşte şi carne 250
Brânză cu conţinut lipidic mediu 300
Lapte 500
Unt 5
Pâine neagră 100
Legume (în afară de cartofi şi boboase) 700
Fructe (în afară de banane şi poamă) 300

5
 La micşorarea bruscă a masei în condiţiile normoglicemiei şi aglucozuriei
după 2-4 săptămâni de la începutul folosirii acestei diete se permite mărirea
treptată a cantităţii de grăsimi şi glucide prin adăugarea în fiedare lună a câte 50 g
pâine şi 5 g unt. Dacă bolnavul continuă să slăbească se permite 2 corectări. Pe
viitor se permite păstrarea componenţei ultimei diete, până masa bolnavului nu va
atinge cifrele normale cu corectare calorică a dietei până la normele fiziologice.
La bolnavii cu DZ cu exces de masă corporală se indică folosirea zilelor de
descărcare (brânză, mere, carne,etc.).
Important este de atrece bolnavii ocupaţi cu lucru fizic greu şi mediu, la lucru
uşor în prima perioadă de tratament cu dietă de probă. Dieta dată se poate de
folosit pe viitor ca o metodă de sinestătătoare în ttratament cu condiţiile
compensării stabile a schimbărilor sau chiar scăderii masei corporale.
În legătură cu aceasta după determinarea finală a dietei e necesar de urmărit
apariţia glucozei în urină. Tratamentul cu doar dieta nu esta destul pentru bolnav:
1. fără maxima hiperglicemiei şi glucozuriei după 5-7 zile de dietă de probă;
2. la care sub influenţa dietei de probă, necătând la micşorarea, în primul rând
a conţinutului gluzei în sânge şi urină, pe viitor se observă stabilirea
hiperglicemiei şi glucozuriei;
3. la care mărirea conţinutului de glucide în dietă duce la hiperglicemie şi
glucozurie pe nemâncate şi în timpul zilei;
4. fără obezitate şi cu pierderea progresivă a masei ponderale, necătând la
mărirea calorică a dietei.

În rezenţa contraindicaţiilor şi lipsei efectului la tratamentul cu doar dieta, e

necesar de indicat dietă cu preparate ce micşoreză glicemia. Pentru alcătuirea dietei
individuale ca bază se ia dieta nr. 9 pe scurt timp pentru determinare toleranţei la
glucoză cu scop de alegere a dozei individuale a preparatelor ce micşoreză
glicemia, în forma uşoară şi medie a DZ cu masa normală şi obezitate de gradul I,
nr. 9a (forma uşoară şi mai rar cea medie a DZ cu obezitate gr II-III la bolnavi, ce
nu primesc insulină); nr. 9b (la bolnavii cu formă gravă mai rar medie, ce primesc
insulină, cu regimul I şi efort fizic ). Frecvenţa, timpul întrbuinţării mesei cu
glucide şi cantitatea ei trebuie să fie în corespundere cu acţiunea hipoglicemiantă a
preparatelor. Cantitatea maximă de glucide trebuie să revină în perioada de acţiune
maximă a preparatelot. Proteinele şi lipidele se pot redistribui între mesele luate
aparte.
La folosirea sulfanilamidelor produsele bogate în glucide, este important ca
egal de le împărţit în ntimpul zilei. Prima folosire a acestor produse se recomandă
după 1-2 ore de la primirea sulganilamidelor, iar pe viitor, fiecare 4-5 ore.
După administrarea subcutanat a insulinei micşorarea cantităţii glucozei în
sânge începe de obicei după 40-60 min, atinge maxima după 2-3 ore şi revine la
nivelul iniţial după 8 ore. În baza acestor date cu scop de prevenire a hipoglicemiei
şi asigurarea întrebuinţării cantităţii de glucide prevăzute de către dietă, e necesar
întrebuinţarea hrănii peste 30-40 min şi după 3-3,5 ore după administrarea
insulinei.
6
 De fapt, depinde de particularităţile individuale a efectului hipoglicemianta
insulinei poate surveni necesitatea în unele corecţii a cantităţii de glucide şi a
timpului de întrbuinţare a lor cu aşa o socoteală, ca să obţinem maxima de
întrebuinţare a glucidelor la minimul de oscilare a conţinutului de glucoză în
sânge. În aşa mod, la administrarea unică a insulinei bolnavul trebuie să primească
hrana nu mai puţin de 4 ori/zi, la administrarea dublă – nu mai puţin de 5 ori şi la
cea triplă nu mai puţin de 6 ori.
Acţiunea potamin-zinc-insulinei începe după 4-6 ore şi dureză -24 ore cu efect
maxim hipoglicemiant după 12-16 ore. Iată de ce întrebuinţarea produselor bogate
în glucide, trebuie să se petreacă dimineaţa (imediat după trezire), apoi la 6 ore
după injectarea preparatului, apoi pe fon de acţiune a preparatului după fiecare 4-5
ore şi obligator înainte de somn.
La folosire protamin-zinc-insulinei în combinare cu insulina simplă e necesar
de primit produse bogate în glucide după 30-40 min şi 3,5 ore după administrare,
apoi după fiecare 4-5 ore şi tot aşa după trezire şi înainte de somn.
Suspensia zinc-insulină-amorfă începe începutul hipoglicemiant după 1-1,5
ore după administrare, timpul efectului maxim îl atinge la 5-8 ore, preparatul
acţionează timp de 10-12 ore. Prima folosire a produselor bogate în glucide, e
necesar după 2-3 ore după injectarea preparatului, apoi pe fonul acţiunii
preparatului fiecare 4-5 ore.
Suspensia zinc-insulin cristalizat (ultralent), are efectul după 6-8 ore, care
atinge maxima la 12-18 ore şi dureză 30 ore. Reieşind din aceasta, dacă preparatul
se adminisrează în orele dimineţii, cantitatea maximă de întrebuinţare a glucidelor
revine la cină.
Insulin-zinc-suspenia (lente) amestec 30% zinc-insulin-amorfă şi 70%
suspensia zinc-insulin-cristalin. Efectul hipoglicemiant apare după 1 oră, moderat
se măreşte la 5-7 ore, atingemaximum după 12-18 ore şi dureză aproximativ 30
ore. Folosirea insulin-zinc-suspensie (lente) determină necesitatea întrebuinţării
produselor bogate în glucide dimineaţa (imediat după trezire), după 2-3 ore după
injectare, apoi fiecare 4-5 ore şi numaidecât pe noapte.
În legătură cu probabilele particularităţi individuale a efectului hipoglicemiant
a preparatelor insulinei cu efect prolongat şi a diferitor bolnavi, e necesar ca la
fiecare caz concret de concretizat cele mai optimale rapoarte de conţinut de
glucoză în sânge timp de 24 ore, şi cantitatea glucidelor întrbuinţate cu aşa o
socoteală, ca să obţinem maxima de întrebuinţare a glucidelor la minimul de
oscilare a conţinutului de glucoză în sânge. În aşa mod dieta fiecărui bolnav trebuie
să fie strict individuală cu întrebuinţarea strict fracţionată a hranei în timpul zilei.
La pregătirea meniului se foloseşte tabelul chimic alcătuind valoarea nutritivă
a produselor alimentare, înlocuind unicul produs bogat în glucide cu altele. E uşor
de folosit tabelul echivalentelor în care e prezentat conţinutul comparative a
glucidelor în diferite produse unde echivalentul primit 25 g pâine albă de grâu
conţine 12 g glucide (unitate de pâine).

7
 Echivalentele glucidelor

Produsul Cantitatea Produsul Cantitatea

alimentar Gr. alimentar Gr.
Pâine albă 25 Zahăr 12
Pâine neagră 30 Sfeclă 110
Pesmeţi din făină 17 Morcov 143
albă
Făină de grâu 16 Roşii 300
Făină de porumb 16 Ridiche 300
Făină de orz 16 Gulie 100
Făină de soie 42 Prune 130
Făină de hrişcă 17 Pere 110
Făină de cartofi 15 Mer 110
Făină de ovăz 18 Căpşune 125
Crupe de griş 16 Coacăză roşie şi 150
neagră
Crupe de ovăz 19 Vişine 106
Crupe de arpacaş 16 Zmeură 125
Crupe de hrişcă 18 Pomuşoare 120
Crupe de grâu 17 Harbuz 150
Orez, macaroane 16 Zămos (pepene 130
galben)
Mazăre, linte 22 Caise 110
Mazăre verde 100 Cireşe 170
Cartofi de iarnă 60 Portocale 120
Cartofi de vară 670 Mandarine 120
Dovleac 330 Lapte de vacă 250-275
Suc de mere 100 Lapte acru 300
Suc de zmeură 100 Prune 300
Suc de frag 150 Chefir 300
Suc de coacăză 100 Varză 220
Suc de vişină 100

Pentru a îndeplini corect recomandările ditetice în condiţii casnice bolnavii

diabetici trebuia să dispună de cântar pentru a cântări produsele folosite.
În caz contrar se pot comite greşeli ce firesc conduc la încălcarea
recomandărilor dietetice. Industria alimentară din ţara noastră pregăteşte produse
speciale pentru bolnavii diabetici: bomboane şi ciocolate cu zaharină, zefire cu
sorbit, pâine pentru diabetici (proteine de grâu, de tărâţe), pesmeţi (proteine de
grâu, de tărâţe)ş.a.
În pericol de comă diabetică (în stare precomatoasă) se limiteză folosirea

8
lipidelor până la 30 g şi proteine până la 50g. Odată cu ridicarea dozei de insulină e
necesar de ridicat cantitatea (nu mai puţin de 300g )glucidelor uşor asimilabile
(ceai dulce, compot, fructe dulci, pomuşoare, cremă mucilagenoasă ş,a.), e
demonstrate şi folosirea apelor minerale „Borjomi, Poiana Cvasova, Esentuki nr.
4”ş.a.
În comă diabetică împreună cu insulina (50-100U)se administrează i/v
glucoză 40%, picurători cu sol. Fiziologică şi glucoză 5% (până la 3000-4000 ml)
şi efectuarea clismei cu soluţie 20-30 g Na hidrocarbonat.
După ieşirea bolnavului din coma diabetică sub acţiunea insulinei se iau
următoarele produse(compot, fructe dulci, pomuşoare, cremă mucilagenoasă, terci,
cartofi, pâine ş,a). Pe măsura înlăturării cetoacidozei încet se măreşte cantitatea de
proteine şi lipide. Îndeosebi e important a consuma produse care conţin proteine şi
posedă acţiune lipotropă (brânza de vaci, caşcaval, crupe de ovăs ş.a.).
Până la dispariţia acetonei din urină şi normalizarea corpilor cetonici din
sânge în dietă nu trebuie să deăşească 40-50 g.
Coma hipoglicemică se cupează administrând oral sol de zahăr (1-2 linguri de
bucătărie la jumătate de păhar de apă) sau i/v introducem 15-20ml – 40% sol de
glucoză (dacă bolnavul nu poate să bea). Ridicarea conţinutului de glucoză în
sânge favoreză introducerea adrenalinei subcutan 0,1% - 1 ml.
Dieta nr. 9
Indicaţii de utilizare. Stabilită pentru DZ în calitate de dietă de probă, cu scop
de tratament a bolnavilor, care nu au nevoie de administrarea insulinei sau
administrarea ei în cantitate mică (20-30U) pentru forma uşoară şi medie de diabet.
Dieta se foloseşte şi în stările alergice (reumatism, poiartrită infecţioasă
nespecifică, astm bronşic, edem Quinke, urticarie ş.a.).
Scopul utilizării. Lămureşte toleranţa bolnavilor diabetici la supradozarea
alimentelor, pentru alegerea dozei individuale de insulină şi altor preparate ce
micşoreză nivelul glucozei, crează condiţii pentru normalizarea schimbului de
glucide, parţial lipide, de proteine şi minerale, desensibilizarea organismului.
Caracteristica generală. Limitarea caloriilor în baza calculării glucidelor uşor
asimilabile. Limitarea colesterolului, ridicarea conţinutului de subştanţe lipotrope
şi vitamine.
Caloraj. 2300 kcal
Componenţa chimică:
- proteine – 100g
- lipide – 70g
- glucide – 300g
- sare de bucătărie – până la 12 g.
Vitamine: - tiamină şi riboflavină -4-6 g
- retinol – 3-4 g
- acid ascorbic – până la150 mg
- acid nicotinic – până la 60 mg.
Prepararea obişnuită
9
 Regim alimentar. Alimentarea de 5-6 ori în zi cu repartizarea corectă a
glucidelor (la utilizarea dietei în calitate de probă a glucidelor se repartizează egal
între alimentaţii, la primirea insulinei – evidenţa dozei şi timpul administrării).
Se permite: supă de legume, ciorbă, carne şi peşte slab, lapte şi produse
lactate, brânză de vaci fără grăsime, caşcaval, ouă, crupe de hrişcă, varză, vânătă,
castraveţi, salată, ridiche, măcriş, fructe şi pomuşoare ce conţin puţină zaharoză
(agriş), pâine neagră, ulei vegetal, ksilit, sorbit, zaharină.
Se interzice: produse bogate în glucide uşor asimilabile (zahăr, dulceaţă, mere,
prăjituri ş.a.), volum mic de fructe şi legume (struguri, stafide, harbuz, pere, caise
ş.a.).
Dieta nr. 9a
Indicaţii de utilizare. DZ forma uşoară, uneori medie fără primirea insulinei la
surplus de masă corporală (gr. I, II de obezitate).
Scopul. Normalizarea surplusului de glucoză, lipide, substanţe saline,
proteine.
Caracteristica generală. Analogic dietei nr. 9 numai că se limitează caloriile
în mai mare măsură.
Caloraj. 1700 kcal
Componenţa chimică:
- proteine – 100g
- lipide – 50g
- glucide – 200g
Prepararea, regimul alimentar, lipsa produselor se poate de utilizat limitat ca
în dieta nr. 9.
Dieta nr. 9b
Indicaţii de utilizare. DZ forma medie şi gravă în condiţiile insulinoterapiei şi
mărirea efortului fizic.
Scopul. Analogic dietei nr. 9a
Caracteristica generală. Valoarea dietei conţine proteine, lipide, glucide,
minerale şi vitamine.
Caloraj. 3000-3300 kcal
Componenţa chimică:
- proteine – 120g
- lipide – 80-100g
- glucide – 400-450g
- sare de bucătărie – 15 g.
Prepararea şi regimul alimentar asemănător ca în dieta nr.15. Alegerea
produselor alimentare în dieta nr. 9b este asemănătoare ca în dieta nr.15 cu
deosebirea că se limitează glucidele uşor asimilabile (zahăr, dulceaţă, mere,
prăjituri ş.a.), se foloseşte zahăr până la 30 g/ 24 ore.

10
 Exemplu de meniu în dieta nr. 9 ( 2290 kcal)

Produsul Cantitatea Proteine Lipide Glucide

alimentar Gr. Gr. Gr. Gr.
I dejun
Terci de hrişcă 150 7,5 9,5 45,1
brânză de vaci 150 15,0 2,3 5,7
degresată cu
lapte
ceai 100 - - -
II dejun
Băutură din 200 6,2 0,2 4,15
drojdii fără
zahăr
Prânzul
Supă de 250 2,25 6,7 17,0
legume cu
smântână (1-2
porţii)
Carne fiartă 75 13,6 8,9 -
Cartofi fierţi 100 1,8 - 20
Geleu din 100 0,08 - 20,02
lămâie cu
vişină
II prânz
Mere 100 0,3 - 11,5
proaspete
Cina
Pârjoale din 110 17,2 14,0 10,9
carne în aburi
Morcov fiert 150 4,2 11,9 16,4
Varză 200 8,9 21,4 27,6
Chefir 1 păhar 180 5,0 6,3 8,1
Pe toată ziua
Pâine de 150 8,4 1,65 69,9
secară
Pâine de grâu 100 8,3 1,3 48,1
TOTAL 98,7 84,1 304,8

Bolnavilor cu DZ se recomandă de a întrebuinţa sucuri proaspete, îndeosebi

de vişină, roşii. Căpşuni, coacăză, caise, portocale, mandarine, mere, morcov,
prune, gutui, zmeură, bostan, lămâie ş.a.

11
 Însă trebuie de remarcat că în fiecare zi bolnavul cu DZ poate întrebuinţa
cantitatea necesară de glucide (nu mai mult de 40-50 g/ 24 ore),care se conţin în
sucuri sub formă de monozaharide (fructoză şi glucoză). Ştiind cantitatea de
glucide în produsele alimentare de calculat nu este complicat.
Un rol deosebit în alimentaţie în DZ îl are sucul de mesteacăn.
Cerinţa de bază a alimentaţiei raţionale – este corespunderea calităţii şi
cantităţii alimentaţiei necesităţilor organismului. Neîndeplinirea acestei necesităţi
duce la diverse maladii a alimentaţiei neadeadecvate, de exemplu obezitate şi
podagră.

12
 OBEZITATEA
Obezitatea este o stare a omului la care masa corporală reală, este mai mare
decât cea ideală cu 15 % şi mai mult. Mărirea masei corporale ideale cu 15 % se
numeşte surplus de masă sau surplus de alimentaţie. Această stare induce
acumularea ţesutului adipos în organism în exces. Se caracterizează printr-o
dereglare considerabilă a metabolismului, îndeosebi cel lipidic, glucidic, salin.
Factorii principali favorizanţi: Obezitatea ca sindrom se poate dezvolt în urma
dereglării glandelor endocrine, afecţiunilor SNC şi alţi factori. Savanţii au
delimitat 6 tipuri de obezitate, dar cea mai răspândită formă, mai mult de 70 %
cazuri, este obezitatea alimentară primară.
Cauzele principale – folosirea în exces a produselor cu o cantitate mare de
calorii şi de micşorarea activităţii fizice, micşorarea cheltuielilor energetice în
comparaţie cu energia primită cu alimentele. O importanţă mare o are predispoziţia
ereditară.
Obezitate constituţional exogenă poate apărea la copilul de orice vârstă, chiar
şi la sugari numindu-se paratrofie. Cel mai des obezitatea constituţională, marcat
progresează după vârsta de 6 ani, îndeosebi în perioada maturizării sexuale.
Acţiunea negativă externă (supraalimentaţie, folosirea cantităţilor excesive de
glucide, dereglarea regimului alimentar – alimentarea în orele de seară,
hipokinezia) contribuie la apariţia predispoziţiei geneticela obezitate, care poate fi
legată ca dereglarea mecanismelor centrale şi periferice. Rolul factorului alimentar
rămâne principal şi în alte tipuri de obezitate.
Simptomele de bază şi manifestările:
Obezitatea în ţările economic dezvoltate este foarte răepândită. Ea prezintă o
problemă importantă nu numai că contribuie la dezvoltarea altor maladii
(ateroscleroză, infarct miocardic, boală hipertonică, DZ, litiză biliară), aceste
maladii duc la scăderea capacităţii de muncă în vârstă tânără. Nu se poate să nu
considerăm , că aceste maladii contribuie la o predispoziţie ereditară prin urmaşi
(copii, nepoţi), contribuie la scurtarea vieţii. Durata medie de viaţă în obezitate se
micşoreză cu 12-15 ani.
Obezităţii în mare măsură sunt supuse femeile. Din 100 persoane de obezitate
suferă 32 bărbaţi şi 68 femei. De exemplu, II grad de obezitate se întâlneşte la
bărbaţi şi femei în raport de 1:2, în acelaşi timp la persoanele cu o stare social-
economică înaltă obezitatea se întâlneşte de 2-6 ori mai rar decât la persoanele cu
stare social-economică mai joasă.

Obezitatea
 13

Masa ideală pentru femeile cu vârsta mai mare de 25 ani

Înălţimea, cm Greutatea (în dependenţă de constituţie), kg

Astenici Normostenici Hiperstenici
1 2 3 4
150 47,5 50,0 52,5
152 48,0 50,5 53,0
154 48,6 51,2 53,8
156 49,6 52,2 54,8
158 50,6 53,3 56,0
160 51,8 54,5 57,2
162 53,0 55,8 58,6
164 54,1 57,0 59,9
166 55,3 58,2 61,1
168 56,5 59,5 62,5
170 57,9 61,0 64,1
172 59,3 62,4 65,5
174 60,5 63,7 66,9
176 61,7 65,0 68,3
178 63,1 66,4 69,9
180 64,1 67,5 70,9
182 65,3 68,7 72,1
184 66,2 69,7 73,2
186 67,1 70,6 74,1
188 67,7 71,3 74,9
190 68,8 72,4 76,0
 14

Masa ideală pentru bărbaţi cu vârsta mai mare de 25 ani

Înălţimea, cm Greutatea (în dependenţă de constituţie), kg

Astenici Normostenici Hiperstenici
1 2 3 4
150 52,8 55,6 58,4
152 53,6 56,4 59,2
154 54,3 57,2 60,1
156 55,2 58,1 61,0
158 56,2 59,2 62,2
160 57,4 60,4 63,4
162 58,5 61,6 64,7
164 59,6 62,7 65,8
166 60,8 64,0 67,1
168 62,2 65,5 68,8
170 63,6 67,0 70,4
172 65,2 68,6 72,0
174 66,5 70,0 73,5
176 67,9 71,5 75,1
178 69,3 73,0 76,7
180 70,8 74,5 78,2
182 72,2 76,0 79,9
184 73,9 77,8 81,7
186 75,1 79,1 83,1
188 76,3 80,3 84,3
190 77,5 81,7 85,9

Obezitate exogenă (alimentară) se caracterizează prin răsoândirea uniformă a

ţesutului adipos subcutanat. La progresarea obezităţii ţesutul adipos se depune
preponderent în peretele abdominal şi în regiunea centurii pelviene.
Maladia survine ca rezultat al abuzului alimentar şi limitarea muncii fizice.
Obezitatea endogenă (constituţional-erditară) predispunerea genetică
contribuie la apariţia timpurie a obezităţii.
Obezitate cerebrală – afectarea centrelor hipotalamice vegetative, ce
controlează schimbul de lipide, poate apărea în rezultatul traumelor cranio-
cerebrale, neuroinfecţii, tulburări vasculare.
Depunerea ţesutului adipos în regiunea abdomenului, pieptului, centurii
pelviene. Se poate dezvolta bulemia pofta de mâncare exagarată, somnolenţă
pronunţată).
Obezitate hipotiroidiană – hipofuncţia glandei tiroide conduce spre hidrofilie,
pastozitatea ţesuturilor, ce se asociază cu dezvoltarea excesivă a ţesutului adipos
subcutanat.
 15
Bolnavii sunt lenţi, apatici. Sunt diminuate metabolismul de bază şi de
temperatură.
Obezitatea hipogenitală – funcţia glandelor sexuale e diminuată. Este
observată în perioada de adolescenţă şi tinereţe, la femeile tinere după procesele
inflamatorii, care au ca consecinţă hipofuncţia ovarelor, la femeile în vârstă, în
perioada climacterică, la bărbaţi de 50 ani în perioada de involuţie a vârstei.
Ţesutul adipos se depune preponderent în regiunea bazinului, burţii, pieptului.

Obezitatea în boala şi sindromul Iţenco- Cuşing – obezitate a feţei, a pieptului,

abdomenului. Membrele rămân subţiri.

OBEZITATEA
Regimul alimentar în obezitate este îndreptat spre limitarea depunerilor de
grăsimi în organism. Dieta are ca scop scăderea cantităţii de calorii în raţia
alimentară, inhibarea centrului alimentar şi funcţia secretorie a stomacului,
limitarea digestiei şi absorbţiei în intestin, încetinirea lipogenezei şi accelerarea
lipolizei în depoul de ţesut adipos, stimularea proceselor acide în organism.
Alimentaţia trebuie să fie diferenţiată în dependenţă de nivelul obezităţii,
cheltuielilor energetice ale organismului, caracterul bolilor concomitente şi a
complicaţiilor lor. E necesar de a limita caloriile în aşa măsură, ca să asigure
micşorarea greutăţii bolnavului (cu 3-5% pe lună). Nu se recomandă de a forţa
diminuarea masei corporale. Caloriile raţiei alimentare e necesar de micşorat din
contul glucidelor şi într-o măsura mai mică din contul lipidelor.
Glucidele posedă o acţiune specifică- dinamică neânsemnată. Ele sunt sursa de
bază în lipogeneză. Excesul de glucide se depune în depou sub formă de grăsimi.
Nu e permis limitarea bruscă a glucidelor, deoarece poate să mărească
neoglucogeneza din proteine ceea ce poate duce la cetozei.
Este important de limitat utilizarea glucidelor uşor asimilabile ( mierea, zahăr,
magiun, produse de patiserie, produse din orez, griş ). Prin includerea în raţia
alimentară a glucidelor este necesar de a da prioritate produselor bogate în celuloză
vegetală (legume, fructe nedulci, pomuşoare ). Celuloza împiedică absorbţia
glucidelor şi datorită schimbului mare în prezenţa puţinelor calorii permite să
asigure senzaţia de saţietate. Celuloza previne constipaţiile. Se recomandă :
castraveţi, roşii, dovleaci, ridiche, varză, vinite, mazăre, fasole, soia. Se limitează
legumele, fructele, pomuşoarele bogate în glucoză (zămos, harbuz, poamă, sfeclă,
morcov, stfide, banane, cartofi ).
În loc de zahăr se recomandă de utilizat înlocuitori ca : sorbit, xilit, zaharină.
Chiar dacă grăsimile au o acţiune specific- dinamică diminuată şi multe calorii
(1g = 9,3 kcal ), nu se recomandă de limitat brusc, cum se proceda mai înainte.
Lipidele se reţin în stomac mai îndelungat ca glucidele şi proteinele şi mai uşor
survine senzaşia de saţietate. Ele inhibă activitatea funcţională a aparatului insular
şi încetinesc liponeogeneza din glucide. S-a demonstrat că excesul de lipide din
raţia alimentară activează sistemele lipolitice ale organismului şi stimulează
mobilizarea lipidelor din depou. Este necesar de a acorda o atenţie deosebită
uleiurilor vegetale (de floarea soarelui, porumb, măsline), deoarece sunt bogate în
acizi graşi saturaţi, care au o acţiune lipotropă. Grăsimile animale sunt bogate în
16
colesterol. Ele vor fi utilizate pentru a preveni ateroscleroza. Cu acelaşi scop se vor
limita – ficatul, rinichii, creierul, gălbenuşul de ou.
Din grăsimile animale se va utiliza în cantităţi moderate untul de vacă.
Proteinele este necesar de introdus în cantităţi suficiente, deoarece măresc
schimbul de substanţe (posedă o acţiune specifică- dinamică accentuată), sunt
necesare pentru funcţionarea obişnuită a organismului şi cu scop plastic.
Substanţele azotice reţin depunerea de grăsimi în organism. Este necesar ca
jumătate din cantitatea de proteine să fie de origine animală. Astfel se asigură
introducerea substanţelor lipotrope (metionina). Se recomandă brânză degresată,
caşcaval, chefir, chişleac degresat, lapte degresat, albuş, boboase, peşte şi carne
negrasă.
Este necesar de a asigura raţia alimentară cu norma fiziologică de vitamine.
Excesul de vitamine – tiamina, piridoxina şi vit. D contribuie la formarea grăsimii
din glucide şi proteine ( lipogeneza).
Este necesar de limitat cantitatea de apă şi sare ( până la 3-5g ), se micşorează
hidrofilia ţesuturilor şi ameliorează activitatea sistemului cardio-vascular. Limitarea
apei contribuie la arderea grăsimilor cu eliberarea de apă endogenă. Limitarea apei
mai puţin de 800 – 1000 ml nu este raţional, deoarece poate tulbura procesul de
eliminare a deşeurilor din organism şi depunerea sărurilor în căile uroexcretorii :
sărurile de kaliu din fructe, legume, pomuşoare facitilitează eliminarea apei din
organism. Regimul alimentar în 24 ore va fi repartizat în 5-6 mese. Necesitatea
măririi numărului de mese se bazează pe date experimentale, conform cărora prin
divizarea proporţională a raţiei alimentare în 24 ore se observă o diminuare a
trecerii glucidelor în lipide. Mesele frecvente inhibă centrul alimentar şi scad
apetitul. Intervalul mare dintre mese creşte pofta de mâncare. În afară de dejun,
prânz, cină este raţional de a mai adăuga şi alte mese între ele sub formă de dejunul
2. Suplimentar se permite de a mânca cu 2-3 ore înainte de somn. Mesele trebuie să
fie frecvente, dar în cantităţi mici. Raţia alimentară constă din produse sărace în
calorii, ceea ce permite de a mânca cât e necesar până la senzaşia de saţietate. Se
recomandă de a ingera hrana încet, fără de grabă. Prin ingerarea lentă senzaţia de
saţietate survine mai rapid. Nu se recomandă de a organiza alimentarea pacienţilor
la masă în comun cu ceilalţi făra problemele obezităţii, deoarece acest fapt poate
stimula apetitul şi trezi centrul foamei.
După prânz nu se recomandă de asta culcat, se recomandă plimbări uşoare.
Raţia alimentară trebuie să conţină pâine neagră, supe vegetariene, borş, varză de
mare, terci din hrişcă. Se vor exclude produsele care stimulează secreţia stomacală
şi cresc pofta de mâncare: bulion din carne şi peşte, concentrate din legume,
afumăturile, murăturile, marinatele, scrumbia, alcoolul.
Băuturile alcoolice au un nivel caloric înalt.
 Trezesc pofta de mâncare fructele consumate pe stomacul gol ( cu 1 – 2 ore
până la masă).
Nu se recomandă smântâna, aluatul dospit, carne grasă, produse din făină,
dulciurile.
17
Toate acestea permit obţinerea senzaţiei de saţietate prin limitarea caloriilor ce
contribuie la micşorarea masei corporale. Coincide cu dieta nr. 8 după Pevzner, care
poate fi utilizată ca bază la formarea regimului alimentar cu scop curativ la obezi.
Se permite de utilizat dietele de cruţare cu : glucide, lipide, proteine.
Zilele de descărcare cu glucide (de mere, castraveţi, harbuz, salată etc.) bogate
în celuloză, săruri de kaliu, sărace în proteine, sare şi nu conţin grăsimi. Din contul
unei raţii alimentare de volum se obţine senzaţia de saţietate. Din această cauză
aceste zile se suportă uşor. Cantitatea scăzută de calorii contribuie la mobilizarea
grăsimilor din depouri. Se măreşte diureza şi excreţia intestinului.
Zilele de descărcare cu grăsimi (smântână, frişcă, etc.) dau o saţietate bună.
Ele inhibă funcţia aparatului insular şi âmpiedică formarea lipidelor din
glucide.
Zilele de descărcare cu proteine (de brânză, chefir, cu lapte et.) nu au efect
stimulant asupra aparatului insular. Ele contribuie la mobilizarea lipidelor din
depou din contul conţinutului crescut de substanţe lipotrope şi a funcţiei specifice-
dinamice accentuate ce acţionează pozitiv asupra metabolismului.
Foamea definitivă, doar cu ape minerale timp de 1 -2 săptămâni, este o metodă
nefiziologică de a slăbi. Slăbirea bruscă se soldează cu dereglarea metabolismului :
se dereglează bilanţul azotic, funcţia ficatului etc. În plus metoda foamei definitive
este mai puţin efectivă, pierderea în masă nu întrece alte diete mai puţin radicale, şi-
n perioada ieşirii din dietă, creştera în greutate este vădită.
Ar fi binevenit de combinat o alimentaţie sănătoasă cu careva preparate
medicamentoase : anorexigene, diuretice, hidrpterapie, exerciţii fizice. În caz de
complicaţii urmează de indicat medicaţia corespunzătoare.

Dieta nr. 8
Componenţa chimică :
- proteine – 120-130g;
- lipide - 80g;
- glucide - 120g;
- calorii - 1800-1900kcal.

În dieta nr. 8a :
- proteine – 100g;
- lipide – 70g;
- glucide – 100g;
- calorii – 1500kcal.
 Aceste norme ar fi pentru indivizii cu talie medie, pentru cei înalţi norma se
măreşte cu 10% , pentru cei cu statură mică norma se micşorează cu 10%.
Dieta nr. 8 (esenţială) este binevenită pentru obezitatea de gradul I-II (cu
creşterea masei corporale cu 50-99% ). Se recomandă în staţionar.
18
Pe fonul acestor diete se recomandă ca 1-2 zile în săptămână să fie zile de
descărcare. În zilele de odihnă se recomandă doar unele fructe, dacă se lucrează
fizic se recomandă legume, fructe şi carne.
În zilele de descărcare bolnavul primeşte 1,5-2 l de apă minerală în zi şi
polivitamine.
După întreruperea dietei nr. 8a, bolnavul se trece la dieta nr.8 zero, cu
minimalizarea conţinutului de proteine care se respectă timp de 2-3 săptămâni, nu
mai mult.
În caz de afecţiuni a tractului digestiv (gastrită, duodenită, colită), legumele pot
fi folosite doar fierte.
Carnea şi peştele se fierb sau se fac pârjoale pe aburi. Pâinea sură se
înlocuieşte cu cea albă de o zi. Se recomandă sucuri.
Masa se pregăteşte fără sare, sarea se primeşte după indicaţia medicului.
Masa pentru o zi nu va depăşi 3-3,5 kg, lichide – 1l, temperatura bucatelor va
fi obişnuită, regimul alimentar – 5-6 ori pe zi.

Produsele recomandate şi excluse

Pâine şi produse făinoase – se recomandă : pâine sură şi albă -100-150g în
zi.
Se exclud : produsele făinoase din făină de grâu de calitate superioară.
Supe : se recomandă până la 250-300ml, din diferite legume, cu adaos de
cartofi ori crupe. Supele se recomandă de 2-3 ori pe săptămână cu bulion de carne
fără grăsimi sau peşte. Se exclud : produsele lactate, din cartofi, boboase,
macaroane.
Carnea: se recomandă pînă la 150g pe zi, carne slbă de vită, iepure, găină,
curcan; în cantităţi limitate – de porc şi oaie – fierte sau înăbuşite. Se exclud :
carnea grasă, de raţă, gâscă, crenvuşti, salam, conserve.
Peştele : se recomandă : peşte slab 150-200g; fiert, copt, prăjit. Se exclud :
peştele gras, afumat, sărat, conservele în ulei, icre.
Grăsimile : se recomandă – unt şi ulei în mâncare. Se exclud grăsimile de
origine animală.
Lactatele – se recomandă lapte şi băuturi acido- lactice degresate. Smântână -
în mâncare . Brânza – degresată, sau cu 9% grăsime, caşcaval în cantităţi limitate.
Se exclud : brânza grasă, laptele condensat, iaurtul dulce, caşcavalul gras.
Ouăle : - se recomandă 1-2 pe zi; fierte tari, omletedin albuş, omletă cu
legume. Se exclud : ouă prăjite.
Crupele – se recomandă în cantităţi limitate, se adaugă în supe de legume.
Terciurile de crupe se dau pe contul micşorării cantităţii de pâine.
 Legumele – se recomandă de utilizat pe larg, parţial crude. De dorit – varză,
chipăruşi, bostănei, roşii, bucate din cartofi, sfeclă, mazăre verde, morcov (până la
200g pe zi), salate din legume fierte, produse de mare. Se exclud : mîncăruri grase
şi pipărate.
19
Dulciurile – se recomandă fructe şi pomuşoare acre- dulci, crude şi fierte,
jeleurile se fac pe sorbit şi xilit. Se exclud – poama, stafidele, dulceaţa, mierea,
îngheţata. Sosurile - se recomandă – sosuri cu legume, de ciuperci, cu oţet. Se
exclud – sosurile grase şi pipărate, maioneza.

Exemplu de bucate la dieta nr. 8 pe zi

Micul dejun : brânză calcinată – 100g, morcov înăbuşit -200g, cafea cu lapte
fără zahăr -200g.
Al II-lea dejun: salată de varză fără de sare şi cu smântână.
Prânzul – ciorbă vegetală-200g, carne fiartă- 90g , mazăre verde fără grăsime-
50g, mere- 100g.
Chindii – brânză calcinată – 100g, ceai de măcieş – 180 ml.
Cina – peşte fiert -100g, tocană de legume – 125g.
Pe seară – 180g, pâine – 150g.

Exemplu de bucate la dieta nr. 8a pe zi

Micul dejun – carne fiartă – 90g, salată de legume cu ulei de floarea soarelui –
150g, cafea cu lapte fără zahăr – 200g.
Al II- lea dejun – mere – 100g.
Prânzul : ciorba vegetariană – 250g, peşte fiert – 100g, varză înăbuşită cu ulei
vegetal – 150, compot de mere fără zahăr – 200g.
Chindii : lapte – 180g.
Cina : ruladă de carne, tocătură de ouă – 90g.
Noapte : chefir – 180g.

Exemplu de meniu cu dieta nr. 8a pe zi

Micul dejun – salată de legume cu ulei vegetal – 150g. Cafea neagră fără
zahăr.
Al II- lea dejun – mere – 100g.
Prânz : supă vegetariană – 250g, găină fiartă – 100g.
Chindii : fiertură de măcieş – 180g.
Cina : salată de legume – 125g, chefir – 180g.

Cîteva exemple de bucate

 Supă vegetariană – (1/2 porţii): - varza – 50g, sfecla – 40g, morcov – 10g,
ceapă – 10g, smântână – 10g.
Bulion de legume – (1/2 porţii): bulion – 250g, varză – 50g, morcov – 25g,
mazăre verde – 25g, ceapă – 10g.
20
Pârjoale din carne cu varză înăbuşită – tocătură de carne – 150g, pâine –
30g, făină – 15g, ulei – 10g, varză – 150g, pastă din tomate – 10g, ceapă – 10g.

Guta

Guta : este o maladie cronică, care se caracterizeează prin dereglarea

metabolismului purinic şi decurge cu mărirea nivelului de acid uric în sânge, cu
depunerea de săruri de uraţi în membranele sinoviale, cartilaje, vase şi alte ţesuturi
ceea ce duce la dezvoltarea proceselor inflamatorii şi distructiv- sclerotice. Mai des
sunt afectate articulaţiile.
Cauzele principale de apariţie a gutei : guta afectează mai des oamenii în etate,
se remarcă afectarea ambelor sexe, însă bărbaţii se îmbolnăvesc mai des decât
femeile. În etiologia bolii o mare importanţă o are supraalimentarea, mai ales cu
produse bogate în baze purinice (carne, peşte), abuzul de grăsimi, alcool,
deasemenea sedentarismul şi factorii genetici au o importanţă mare în dezvoltarea
patologiei.
Principala sursă de acid uric în organism sunt bazele purinice care se conţin în
alimente. Împreună cu acidul uric poate să se depună în caz de alterare a ţesuturilor
şi sintetizarea acidului uric în organism. O deosebită importanţă o are în dezvoltarea
bolii utilizarea sistematică a unor cantităţi mari de produse bogate în baze purinice
mai ales la persoanele cu predispoziţie genetică şi dereglări a metabolismului
bazelor purinice.
Careva cercetători (V. G. Baranov şi alţii) au demonstrat rolulfactorilor alergici
în dezvoltarea crizelor de gută, deoarece acesti bolnavi sunt predispuşi şi la alte
stări alergice (urticarie, astm bronşic, eczemă).
Dezvoltarea gutei poate fi indusă deasemenea prin tratamentul cu preparatele
ficatului, ciancobalamina, glucocorticoizi şi radioterapie.
Guta deseori decurge împreună cu nefrolitiaza (15-30% din cazuri).
Principalele simptoame sunt : guta mai des apare la vârsta de 30-50 ani.
Maladia începe cu un acces acut de artrită gutică. Apar nişte dureri tăietoare,
caracterizate prin edeme şi hiperemia pielii mai des articulaţiei plantare, dar poate
afecta şi alte articulaţii. Accesul este însoţit de febră, slăbiciuni, VSH mărit. Peste
5-8 zile toate aceste manifestări clinice dispar. Frecvent apar însă recidive. Cu
timpul se dezvoltă o deformare stabilă a articulaţiei (artroză), apar tofuri în
pavilioanele urechilor şi în ţesuturile paraarticulare (mai ales în egiunea articulaţiei
cotului, unde ele pot atinge dimensiunile unei prune sau mai mari). În sânge se
depistează creşterea concentraţiei de Ac. Uric (N= 45mg/l ).
Guta des se combină cu diabetul zaharat, boala hipertonică,
ateroscleroza,nefroscleroza. La persoanele care suferă de gută deseori se observă
maladii nespecifice ale căilor resiratorii (astm bronşic, bronşite, pneumonii). Din
partea aparatului digestiv se remarcă dereglări dispeptice, constipaţii, colici
intestinale, des se observă hepatomegalie. La pacienţii cu guta deseori se observă
cefalee, neuralgii, nevrite, deasemenea afecţiuni ale ochiului : conjunctivite,
episclerite, iridociclite. 21

Dietologia în gută : sunt indicate diete care au ca scop limitarea utilizării

produselor bogate în baze purinice, care măresc eliminarea acidului uric de către
rinichi prin mărirea diurezei, produse care potenţează diluarea urinei, care
micşorează excitabilitatea sistemului nervos vegetativ şi au efct desensibilizant.
Este indicat de limitat valoarea calorică pe contul produselor bogate în baze
purinicce. În caz de micşorare a valorii calorice trebuie de luat în consideraţie masa
pacientului. Acţiunea specifică marcată a proteinelor facilitează formarea acidului
uric endogen. Deaceea cantitatea lor tebuie de limitat (până la 0,8-1,0g/kgcorp).
Tactică analogică trebuie de urmat în relaţie de a introduce în raţion lipide şi
hidrocarburi. Măsurile de limitare a lipidelor este dictată de acţiunea negativă
asupra eliminării uraţilor din organism. Deaceea se recomandă de inclus lipide în
dietă din calculul de 1-1.1g, apoi de micşorat la 0,7-0,8g/kgcorp.
Hidrocarburile organice în raţion au un efect desensibilizant asupra
organismului, deoarece în patogenia gutei se presupune o posibilă importanţă a
factorului alergic. O mare importanţă are micşorarea hidrocarburilor care se
asimilează uşor şi facilitează obezitatea.
Îmbogăţirea dietei cu vitamine (acid ascorbic, nicotinic, riboflavinic).
În caz când nu sunt contraindicaţii din partea sistemului cardio- vascular şi
renal, cu scopul de a elimina compuşii care conţin uraţi din organism este indicat de
a folosi o cantitate mare de lichide (2,0-2,5 l), sucuri de fructe, legume, infuzii din
măcieş, fructe uscate, ceai din mentă şi flori de tei, lapte. Se recomandă ape
minerale carbogazoase cu gaze care ajută la schimbarea pH-ului urinei. Ultima
măreşte dizolvarea acidului uric, astfel preântâmpinăapariţia sau progresarea
nefrolitiazei urice. Fructele, legumele, pomuşoarele au un efect pozitiv din cauza că
conţin kaliu, care are un efect diuretic şiastfel facilitează eliminarea compuşilor
care conţin uraţi din organism. Măsura de limitare a sării de bucătărie se face
deoarece ea reţine lichidul în organism şi ţesuturi şi astfel încurcă eliminarea prin
rinichi a compuşilor care conţin uraţi. Folosirea în exces a sării de bucătărie
facilitează formarea uraţilor şi depunerea lor în ţesuturi.
Produsele alimentare bogate în baze purinice trebuiesc limitate, la ele se
referă :
Boboasele (mazărea,bobul,fasole), peştele (sardine, şalăul, ştiuca), viscerele
animalelor (rinichi, ficat,creier, plămâni), ciupercile albe, bulioanele din carne şi
peşte, unele legume (spanac, ridiche,conopidă), carnea (de porc,viţel, gâscă, găină),
mezeluri, drojdii, crupe de ovăs, orez, sousuri (din carne, peşte, ciuperci). Carnea e
mai bine de folosit în stare fiartă deoarece circa 50% din purine trec în fiertură.
Deasemenea trebuie de limitat produsele care excită sistemul nervos (cafeaua,
cacao, ceai tare, alcool, produse picante). Abuzul de băuturi alcoolice poate provoca
accese gutice, deoarece ele împiedică eliminarea prin rinichi a acidului uric.
 În legătură cu oxalemia des întălnită în raţionul bolnavilor de gută nu se
recomandă de folosit produse bogate în acidul oxalic (spanac, salată, ridiche,
vânătă). Se recomandă de folosit produse sărace în baze purinice : lapte şi produse
22
lactate, ouă, legume (varză, cartofi, castraveţi, morcov, ceapă, tomate,zămos),fructe
(mure, mere, poamă, prune, caise, vişine), făinoase, zahăr, magiun, mezeluri, nuci,
unt, pâine albă.
Se permite de 2-3 ori pe săptămână de folosit carne şi peşte în formă fiartă. Din
mirodenii care sunt permise fac parte : oţet, frunze de dafin.
Acestor cerinţe corespunde dieta nr. 6 M.I. Pevzner care trebuieşte luată ca
bază pentru pacienţii cu guta.
Efect benefic are prescrierea unei zile pe săptămână de descărcare alimentară.
În caz de accese acute gută trebuieşte de indicat 1-2 zile de descărcare, cînd se
permite utilizat o cantitate mai mare de lichide (ceai cu zahăr, infuzie de măcieş,
apă cu lămâie, sucuri din legume şi fructe, ape minerale).
Pe urmă este indicat de trecut la dieta de legume şi lactate.

Dieta nr. 6

Componentele chimice :
- proteine – 70-80g (50% animaliere).
- Grăsimi – 80-90g (30% vegetale).
- Hidrocarburi – 400g (80g zahăr).
- Valoarea calorică – 2700-2800 kcal.
- NaCl – 10g.
- Lichid liber – 1,5-2,0l şi mai mult.

Caracteristica dietei . sunt excluse produsele care conţin multe baze purinice,
acizii oxalici, este limitată sarea de bucătărie, mărirea cantităţii de acizi oxalici în
sânge (lactate, legume şi lichidul liber(în caz de contraindicaţii din partea
sistemului cardio-vascular şi renal) micşorarea neânsemnată în dietă a proteinelor şi
lipidelor.
Prelucrarea culinară : de obicei trebuie de fiert carnea de pasăre şi peşte.
Temperatura hrănii obişnuită.
Regimul meselor : de 4 ori în zi, între mese pe stomacul gol se consumă apă.
Recomandări :
Pâine şi produse făinoase. Se recomandă pâine albă şi neagră, diferite copturi
inclusiv şi produse ce conţin tărâţe măcinate. Se limitează : produsele din aluat
dospit.
Supe : se recomandă : vegetariene – de legume, ciorbe cu cartofi, crupe,
lactate. Se exclud : produsele de carne, peşte, bulion din ciuperci, spanac, boboase.
Carnea. Pasăre, peşte. Se recomandă : feluri negrase, până la 3 ori în
săptămână câte 150g sau până la 200g peşte fiert. După fierbere se utilizează pentru
diferite feluri de mâncăruri înăbuşite, coapte, prăjite. Este posibil de combinat
carnea şi peştele în cantităţi egale. Se exclud : ficatul, rinichii, limba,carne fragedă
de animal şi pasăre, cârnaţ, afumături, peşte sărat, consserve din carne şi peşte, icre.
Produse lactate : se recomandă : lapte, produse acidulate, brânză, smântână.
23
Se exclud : caşcaval sărat.
Grăsimi : se recomandă : unt de vacă, ulei, ulei topit. Se limitează : grăsimea
de vită, oaie, porc.
Ouă : se recomandă : un ou pe zi în orice fel de mâncare.
Crupe : se recomandă : în cantităţi moderate diferite feluri de mâncare.Se
exclud boboasele.
Legumele : se recomandă :în cantităţi mari sub formă crudă sau în diferite
tipuri de mâncare. Se exclud : ciuperci, păstări, boboase, spanac, leuştean, varză de
salată. Se limitează . legumele sărate şi marinate.
Gustări : se recomandă : salate din legume proaspete şi înăbuşite din fructe,
icre, dovlecei. Se exclud : gustări sărate,afumat, conserve, icre de peşte.
Fructe, produse dulci : se recomandă în cantităţi mari fructe şi pomuşoare,
proaspete şi sub orice formă culinară.Fructe uscate, creme şi produse lactate dulci,
marmeladă, magiun, miere, bomboane fără de ciocolată. Se exclud : ciocolata,
zmeura, pomuşoarele, smochinele.
Sosuri : se recomandă : pe bază de fiertură de legume, smântână, roşii, lapte,
sare de lămâie,vanilină. Se exclud : sosuri în bază de bulion de carne, peşte,
ciuperci, ardei, hrean, muştar.
Băuturi : se recomandă : ceai cu lămâie, lapte, cafea slabă, sucuri de fructe,
pomuşoare şi legume, apă cu suc, fiertură din măcieş. Se exclud : cafea tare, cacao,
ceai tare.

Meniul pe o zi dieta nr.6

Primul dejun : salată din legume cu ulei de floarea soarelui; ou bătut,

budincă din morcov cu mere şi grâu, ceai.
Ai II-lea dejun : fiertură din măcieş.
Prânz : lapte cu fedea, pârjoale din cartofi prăjite, cremă mucilaginoasă
(chiseli).
Chindii : mere proaspete.
Cina : sarmale, papanaş, ceai.
Pe noapte : fiertură din boabe de grâu.

Meniul de o zi pentru bolnavi de podagră

Pe stomacul gol : apă minerală încălzită sau fiertură de măcieş – 100ml.

Primul dejun : caşă lichidă din ovăs cu lapte – 150g, lapte – 200ml.
Al II-lea dejun : suc de poamă – 200ml.
Prânz : supă de legume – 150g, cremă mucilaginoasă din lapte – 180g.
Gustare : suc de morcov – 200 ml-
 Cină : terci din orez – 150g, compot din fructe prospete – 180g
21:00 – chefir – 200g
Pe noapte : ceai fără zahăr – 180 ml
24

Valorile normale ale unor produse alimentare

(conţinutul în 100g de produs în procente %)
Denumirea Proteine Lipide Glucide Valoarea
produsului calorică
1 2 3 4 5
Carne, produsele din carne şi ouă
Carne de berbec, 19,9 9,2 - 167
categoria 2
Carne de vită 19,0 3,9 114 -
categoria 2
Cârnaţ fiert 10,6 14,2 1,1 180
Carne de găină, 19,1 3,0 106 -
categoria 2
Ficat de vită 14,7 2,9 - 87
Carne de porc 14,4 21,0 - 234
Crenvursti 10,5 18,2 0,4 204
Carne de viţel 16,1 7,0 - 131
Carne de iepure 18,2 7,5 - 144
Carne de pui 18,8 4,1 115 -
Limbă de vită 10,5 11,4 - 153
Ou de găină 13,1 11,5 0,9 164
Albuş de ou 11,5 0,2 0,8 52
Gălbenuş de ou 16,7 31,6 1,2 375

Peşte şi produse din peşte

Belugă 14,3 6,6 - 120
Icre de balenă 26,7 13,0 - 230
Icre negre 23,7 16,4 - 250
Carp proaspăt 13,5 3,4 - 284
Sudac proaspăt 16,0 0,7 - 72
Scrumbie 16,0 17,3 - 232
Ştiucă proaspătă 15,9 0,6 - 71

Lapte şi produse lactate

Chefir gras 2,8 3,5 4,5 62
Unt 0,4 78,5 0,5 734
Unt topit - 93,5 - 869
Lapte de vacă 2,8 3,5 4,5 62
Lapte cu zahăr 6,8 8,3 53,5 324
Smântână 2,1 28,2 3,1 284
Caşcaval 5 % 21,2 26,9 2,0 342
Caşcaval 10 % 21,0 29,9 2,7 374
Brânză 11,1 18,8 3,0 233
proaspătă
Brânză 13,6 0,5 3,5 75
proaspătă
degresată
Făinoase, crupe,pâine şi boboase
Chiflă 7,9 1,9 52,7 266
orăşănească din
făină calitatea I
Mazăre 19,8 2,2 5 310
Hrişcă 10,6 2,3 0,8 329
Hriş 9,5 0,7 64,4 333
Crupe de ovăs 11,0 6,1 62,0 356
Crupe de orz 7,6 1,1 70,5 330
Fidea 9,3 0,8 70,9 336
Făină de grâu 9,3 1,0 69,7 317
calitatea I
Făină de grâu 9,7 1,3 68,2 331
calitatea II
Făină de cartofi 0,8 - 81,0 335
Orez 6,4 0,9 72,5 332
Crupe de grâu 10,1 2,3 66,5 335
Pesmeţi 10,4 1,2 68,2 334
Pâine din grâu 6,7 0,7 50,3 240
calitatea I
Pâine din făină 7,1 1,1 46,4 229
de grâu
categorie II
Pâine neagră 5,0 1,0 42,5 204

Fructe şi pomuşoare
Abricoase 0,8 - 12,0 49
Struguri 0,3 - 16,7 70
Pere 0,3 - 10,5 44
Stafide 1,5 - 69,0 289
Compot din 1,2 - 51,2 215
fructe uscate
Lămâie 0,8 - 9,2 41
Mandarine 0,7 - 9,2 40
Mere 0,3 - 11,5 48
Prune 0,7 - 10,7 47

Legume şi ciuperci
Harbuz 0,4 - 8,8 38
Mazăre verde 5,5 - 10,5 66
Ciupreci 30,7 3,8 22,5 252
Zămos 0,5 - 8,6 37
Dovlecei 0,5 - 3,5 16
Varză 1,5 - 5,2 27
Cartofi 1,7 - 20,0 89
Ceapă 2,5 - 9,2 48
Morcov 1,3 - 7,6 36
Castraveţi 0,7 - 2,9 15
Tomate 0,5 - 4,0 18
Bostan 0,4 - 5,9 26
27