Un recent studiu al Martei Petreu, intitulat Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu

- Mihail Sebastian, e susceptibil să modifice percepția asupra figurii morale a lui

Sebastian în epocă.[7]

Sumarizat, cartea afirmă existența unui Sebastian până astăzi necunoscut, care, în
prima sa tinerețe, mai exact în vremea colaborării la Cuvântul lui Nae Ionescu, ar
fi avut clare simpatii de extremă dreapta și o orientare radical contrară celei
cunoscute până acum de public din Jurnalul său.

Alături de mentorul său Nae Ionescu, afirmă autoarea, Sebastian a început prin a
fi, în anii 1927-33, antidemocrat, antieuropean, împotriva parlamentarismului,
adept al dictaturii, susținător al Anschluss-ului, profascist și admirator declarat
al lui Mussolini. Citatele - masive - din numeroase articole semnate de Sebastian
în presa vremii par să confirme afirmațiile. Dacă nu e foarte explicit că
atitudinea „antiliberală” a lui Sebastian privea sistemul democrației liberale ca
atare sau doar partidele omonime ale vremii, ori că admirația pentru „primul”
Mussolini, pe atunci personaj mai degrabă de stânga, ar putea fi considerată
„fascistă” în sensul pe care-l cuprinde astăzi cuvântul, cartea Martei Petreu
repune totuși în discuție, cu sobrietate, argumente și documentație densă, rolul și
raportarea lui Mihail Sebastian la epocă, într-o perioadă din trecutul acestuia
care rămăsese în general necunoscută.

Studiul a provocat o surpriză redutabilă, reacțiile de uimire și dezamăgire în

legătură cu Sebastian alternând cu protestele împotriva autoarei. Până acum,
articolele polemice care au urmat în presa culturală (Dilema, Observator cultural,
România literară, Cultura etc.) nu par a viza foarte limpede fondul sau teza
centrală a cărții, ele reproșând totuși concluziile prea aspre, unele erori de
apreciere și tonul general părtinitor.

Astfel, comparând unele pasaje citate de Marta Petreu și textul publicistic semnat
de Mihail Sebastian, criticul literar Daniel Cristea-Enache observă că autoarea „a
sărit peste pasajele, numeroase, care îi infirmă net teza «extremismului»; le-a
rezumat pe altele într-un mod convenabil; și-a reluat cu insistență aceleași câteva
fraze bine decupate de restul, pentru a obține un efect reprobator extins asupra
întregii gazetării politice a lui Sebastian„, trăgând concluzia: „Cartea ei, cu
premise false, analize improprii, rezumate tendențioase și răstălmăciri în toată
regula, intră în speța malpraxisului critic” (vezi Idei în dialog, nr. 9/septembrie
2009, nr. 10/octombrie 2009[8]). În pasaje numeroase apărute în revista Tribuna
(nr. 171/octombrie - 175/decembrie 2009), se reface cercetarea asupra textelor
publicate de Mihail Sebastian în perioada interbelică și e subliniată orientarea
democratică, antitotalitară a tânărului evreu. În concluzia sa, Laszlo Alexandru
susține că „monografia Martei Petreu despre activitatea interbelică de ziarist a
lui Mihail Sebastian reprezintă unul dintre cele mai scandaloase abuzuri din
cercetarea literară română contemporană. Un gest descalificant profesional și
incalificabil moral”.[9]

Alte luări de poziție critice au apreciat volumul, insistând asupra seriozității

cercetării. Textele, consultabile, există și ele au fost scrise de Mihail
Sebastian, dificultatea trecerii peste textele autorului însuși fiind de la sine
evidentă. Ca distincție formală, reacțiile contra cărții au aparținut în general
criticilor literari, iar cele pro, unor gânditori, eseiști, filozofi și antropologi
familiarizați cu istoria ideilor politice (V. Tismăneanu, Andrei Cornea ș.a.).

Volumul a fost distins cu premiul „Cartea Anului 2009”, acordat de Asociația

Revistelor, Imprimeriilor și Editurilor Literare (ARIEL) în 27 ianuarie 2010.

Opere publicate