AMENAJAREA TURISTICĂ

A SPAŢIULUI LITORAL

RADU SAGEATA, conf. dr.

CADRU CONCEPTUAL
Amenajarea turistică a spaţiului litoral este condiţionată de:
caracteristicile ţărmului, care influenţează lăţimea şi
continuitatea plajei,
panta şi caracteristicile topografice ale zonei litorale
submerse şi emerse,
granulometria nisipului plajei.
Structurile de cazare şi cele de agrement au o dispunere
limitrofă liniei de ţărm, unele dintre acestea având chiar
acces direct la plajă.
Spre exterior se află infrastructura de primire a turiştilor
(şosele, căi ferate) precum şi zonele rezervate extinderilor
ulterioare.
Latitudinea influenţează de asemenea dezvoltarea
staţiunilor turistice litorale prin durata sezonului turistic.
 CADRU CONCEPTUAL
Staţiunile turistice litorale s-au dezvoltat în cea mai mare parte a
cazurilor în prelungirea zonei rezidenţiale, întâlnindu-se însă şi
situaţii în care acestea au fost construite pe amplasamente noi
sau au fost integrate difuz în zona rezidenţială (în special în cazul
staţiunilor turistice mai vechi).
Mărimea staţiunilor litorale se stabileşte în funcţie de:
-capacitatea plajelor, care la rândul său depinde de:
- suprafaţa amenajabilă (exploatabilă),
- numărul de vizitatori de metru pătrat de plajă,
- lungimea ţărmului,
- simultaneitatea prezenţei pe plajă a potenţialilor vizitatori etc.
Presiunea antropică asupra plajei, reflectată prin numărul de
vizitatori care sosesc pe plajă este un indicator ce determină:
- stabilirea capacităţilor de primire a plajei,
- fixarea nivelului de confort în zona de plajă, a categoriei de
utilizare.
Gradul de ocupare al plajei este condiţionat de doi factori:
- suprafaţa plajei
- norma de spaţiu afectată unui vizitator.
Formule pentru evaluarea gradului de ocupare al plajei

capacitatea optimă a plajei, stabilită după formula: Co = S / N, unde: Co

= capacitatea optimă potenţială (vizitatori), S = suprafaţa plajei (m2),
iar N = norma de spaţiu afectat unui vizitator.
norma de spaţiu afectat unui vizitator: N = m2 plajă / vizitator
Se disting mai multe tipuri de ocupare a plajelor:
- ocupare intensivă: 4 – 6 m2 / vizitator, când plaja este ocupată
doar de turişti iubitori de cură heliomarină;
- ocupare medie: 6 – 8 m2 / vizitator, când pe plajă, alături de
turişti – vizitatori există şi unele amenajări;
- ocupare largă: 8 – 12 m2 / vizitator, în cazul plajelor cu lăţimi
de peste 80 – 100 m, unde sectorul depărtat de ţărm este amenajat
cu diverse dotări pentru agrement, sport, alimentaţie publică, plantaţii
de protecţie etc.
capacitatea zilnică a plajei, depinde de mărimea staţiunii asociate plajei,
dar mai ales de capacitatea dotărilor şi amenajărilor acesteia. Se
calculează după formula: Cz = Is x Co, unde: Cz este capacitatea
zilnică a plajei, Is este indicele de simultaneitate (1,25 -1,40 în raport
cu nivelul de dotare şi echipare al staţiunii), iar Co este capacitatea
optimă potenţială a plajei.
AMENAJAREA TURISTICĂ A LITORALULUI MEDITERANEEAN.

STUDII DE CAZ
SPANIA

Costa Brava - Costa Maresme, situată la nord de Barcelona, până

la frontiera cu Franţa : Palmos, Plaza de Aro, Tossa de Mar,
Lloret de Mar şi Blanes (pe Costa Brava) respectiv Malgrat de
Mar, Santa Susanna, Pineda de Mar, Callela, Sant Pol de Mar,
Arenys de Mar, Mataró (pe Costa Maresme)
Costa Dorada (la sud de Barcelona, până la graniţa Cataloniei cu
regiunea Valencia) are ca principal centru polarizator oraşul Tarragona,
ea însăşi importantă staţiune turistică estivală. Cele mai renumite
staţiuni din această porţiune litorală sunt Salou, situată la 100 km de
Barcelona; La Pineda şi Cambrils
Costa del Azahalar (Costa de Valencia), cu o lungime de circa 100
km, este situată în partea nordică a regiunii Valencia, în provincia
Castellon. Nucleul polarizator este dat de oraşul Valencia, ce constituie
centrul unei veritabile salbe de staţiuni turistice, dintre care cele mai
reprezentative sunt: Vinaròs, Benicarló, Peñiscola, Alcoceber, San
Jorge, Oropesa del Mar, Benicassim şi Castellón de la Plana
SPANIA

Costa Blanca, cuprinde peste 200 km de coastă aparţinând de

provincia spaniolă Alicante. Numele de „Costa Blanca” a apărut ca
nume promoţional folosit de compania aeriană BEA (British
European Airways) în 1957 cu prilejul lansării zborurilor între Londra
şi Valencia. Are o industrie turistică bine dezvoltată, fiind o
destinaţie populară printre turiştii britanici şi germani. Se întinde
între oraşele Denia în nord şi Torrevieja în sud, fiind polarizată de
oraşul Alicante şi staţiunea turistică Benidorm. Alte staţiuni
turistice estivale din acest perimetru: Altea, Jávea, Penó d’Ifac,
La Vila Joiosa, Calp.
Costa Calida, se extinde pe aproximativ 250 km în comunitatea
autonomă Murcia, fiind polarizată de oraşele-staţiuni Cartagena,
Aguilas şi Mararron. Principala zonă turistică se află în nord:
Mar Menor (Marea Mică), o lagună de circa 170 km2, separată de
Mediterana printr-un cordon litoral de 22 km lungime, ideală pentru
surfing şi alte sporturi nautice.
SPANIA

Costa del Sol, în sud, cuprinsă în întregime pe teritoriul regiunii

Andalucia, este cuprinsă între Capul Gata şi Strâmtoarea Gibraltar.
Cu o lungime de peste 300 km, este polarizată de oraşele Málaga
(situat relativ central) şi Almería (în est), unde se află şi
principalele aeroporturi. Dintre staţiunile turistice situate în acest
perimetru, se remarcă Torremolinos, Benalmádena, Fuengirola,
Marbella, Puerto Banus, Estepona, Manilva şi Sotogrande.
Costa de la Luz, între Gibraltar şi graniţa hispano-lusitană (gura de
vărsare a râului Guadiana). Datorită Parcului Natural Duana, ce
cuprinde o porţiune litorală de circa 60 km între gurile de vărsare
ale râurilor Pinar şi Tinto, staţiunile turistice înregistrează două
areale de maximă concentrare: între Gibraltar şi vărsarea râului
Huelva, fiind polarizate de oraşul Cadiz (Algésiras, Tarifa, Barbate
de Franco, Conil de la Frontera, Chiclana de la Frontera, San
Fernando, Puerto Real, El Puerto de Santa Marfa, Rota, Chipiona şi
Sanlúcar de Barrameda) şi între Huelva şi valea Guadiana (Punta
Umbría, Isla Cristina şi Ayamonte).
BARCELONA
nucleul activitatilor turistice de pe litoralul spaniol
 FRANŢA
COASTA DE AZUR
Nucleele polarizatoare ale Coastei de Azur sunt date de oraşele Nisa şi
Monaco-Monte Carlo, precum şi de numeroase alte staţiuni turistice
estivale, între care Cannes, Saint Tropez, Antibes, Fréjus, Saint-
Raphaël, Vence sau Menton.
Acestea s-au dezvoltat mai cu seamă în jurul golfurilor create de
întâlnirea Alpilor cu Marea Tireniană, parte a Mediteranei,
majoritatea staţiunilor şi localităţilor oferind astfel turiştilor imagini
unice, cu versanţi abrupţi pe de-o parte, pe care a fost construită
infrastructura turistică şi întinderi de ape de cealaltă parte.
FRANŢA
MARSLIA (1 349 772 loc, 241 km2),

Situată la vest de Coasta de

Azur
Este principalul port francez
la Marea Mediterană.
A fost fondată de greci în
secolul VII î.Chr. trecâd
ulterior sub dominaţia
romanilor în anul 49 î.Chr.
Principala poartă maritimă
franceză spre Africa şi
Orient, a fost puternic
influenţată de cultura
arabă (în Marsilia se află
cea mai mare comunitate
arabo-magrebiană din
Franţa)
FRANŢA
NISA (888 784 locuitori)

Este capitala departamentului

Alpes Maritimes unde se află
şi principalul aeroport din
zonă.
Oraşul este renumit pentru
numeroasele reşedinte ale
vedetelor, centrul său de
atracţie fiind renumita
Promenade des Anglais,
strada paralelă cu faleza,
având aliniate pe latura sa
nordică hoteluri faimoase:
Sheraton, Excelsior sau
Negresco.
Nisa nu este o staţiune exclusiv
pentru miliardari, hotelurile
de două stele, berăriile şi
terasele accesibile fiind
disponibile la tot pasul.
 MONACO
Principat independent, în uniune vamală
cu Franţa, este unul dintre cele mai
mici state din lume (1,95 km2 – locul
II după Vatican).
Totodată este unul dintre cele mai vechi
state din lume (independent la 8
ianuarie 1297) şi unul dintre cele
mai dens populate (16 329 loc/km2,
locul 2 după Macao).
Principatul este dispus în amfiteatru, pe
un versant al Alpilor Maritimi, fiind
organizat în patru zone rezidenţiale:
Monaco-Ville, oraşul vechi amplasat pe
un teren stâncos ce se extinde în
Marea Mediterană;
La Condamine, partea nord-vestică care
include şi zona portului subdivizată
în trei regiuni: Moneghetti-zona
portului, Les Revoires-cuprinzând
Gradinile exotice şi La Colle;
Monte Carlo, cuprinzând zona turistică
şi cazinoul aflate în centru, Larvotto-
plaja din estul principatului, Saint
Roman şi Tenao în NE, Saint Michel-
zona rezidenţială
Fontvieille, o nouă zonă rezidenţială.
ITALIA

Riviera Italiană pe coasta ligurică, ce constă dintr-un lanţ

de staţiuni balneo-maritime: San Remo, Diano Marina,
Alassio, Nervi, Portofino, Santa Margherita Ligure etc
San Remo (57 000 locuitori, 54 km2) este una dintre cele
mai renumite staţiuni turistice de pe riviera italiană.
Printre principalele sale obiective turistice se numără vila
Nobel, grădina Zirio (sec. XIX), muzeul orăşănesc,
catedrala San Siro (sec. XII), parcul şi vila Ormond (sec.
XIX); oraşul este locul desfăşurării Festivalului anual de
muzică italiană.
Riviera napoletană este situată la Golful Napoli cu
staţiunile Amalfi, Sorrento şi insulele Ischia şi Capri.
GRECIA

Încadrată de trei mări

(Mediterană, Egee şi
Ionică), Grecia reprezintă o
îmbinare armonioasă de
mare, soare şi oraşe antice.
Are un litoral de 13.616 km,
practic nu există în Grecia
un loc situat la mai mult de
90 km de mare.
La aceasta se adaugă durata
mare de strălucire a
soarelui – 10 luni cu soare
pe an, ce favorizează
turismul estival.
 GRECIA
Turismul litoral are o răspândire difuză în
Grecia, plajele, hotelurile, pensiunile şi
celelalte dotări turistice specifice fiind
răspândite atât în Grecia continentală, cât
şi în cea peninsulară (Peloponez,
Halkidiki) sau în insule.
Denumirea de paralia (plajă) este un
indicator al funcţiunii turistice a
respectivelor aşezări. Se remarcă totuşi o
concentrare a dotărilor turistice în zona
Atena-Pireu, mai ales între Atena şi Cap
Sunion (Kalamaki, Glyfadas, Vula,
Vouliagmeni, Varkiza, Anayssos,
Thimari).
O altă concentrare de staţiuni turistice se află
în peninsula Halkidiki din partea nord-
estică a ţării, având ca nucleu polarizator
şi poartă de intrare a fluxurilor turistice
oraşul Salonic (Thessaloniki).
In nord, în Thesalia, la poalele Muntelui
Olimp se află staţiunea Paralia Katerini, în
care circa 70% din totalul turiştilor sunt
români.
TURCIA
La fel ca şi Grecia, Turcia este
încadrată de trei mări:
Neagră, Egee şi
Mediteraneeană. Se
evidenţiază două
importante zone turistice:
Litoralul egeean, polarizat de
oraşul Izmir, cu renumitele
staţiuni Kusadasi (90 km sud
de Izmir) şi Bodrum, situat pe
o peninsulă, în apropierea
insulei greceşti Kós.
Riviera Antalyei, în sud, la
Marea Mediterană, ce
beneficiază de circa 300 de zile
însorite pe an este un paradis
al băilor de soare, al sporturilor
nautice şi al înnotului.
Amenajarea turistică a litoralului sudic al
Mediteranei
Studiu de caz: TUNISIA
- Cel mai mic stat mediteraneean
din nordul Africii şi cel mai mic
stat magrebian (164 150 kmp)
- Cel mai nordic stat african (140
km de Sicilia)
- Situată la jumătatea distanţei
dintre Oceanul Atlantic şi Valea
Nilului
- Lungimea coastei = 1 300 km
- Populaţie: 10 milioane loc (62
loc/kmp)
- PIB: 7 400 USD/loc (România 8
744 USD/loc)
- Puternice constraste Nord-Sud
şi Est-Vest
Externalităţi
pozitive: Tunis, Sfax, Djerba,
Sousse (litoralul
mediteraneean)
negative: sud-vest (Sahara)
Turism litoral (1 300 km ţărm)
HAMMAMET – YASMINE HAMMAMET
- Oraş staţiune pe coasta Mării
Mediterane la 65 km de Tunis
şi 84 km de Sousse.
- Hammam = baie (în limba turcă)
- Staţiune turistică de la
începutul sec. XX

- Medină (sec. XV) cu fortăreaţă

(kasbah)
- Centrul Cultural Internaţional din
Hammamet (vilă în care a trăit un
român : George Sebastian)
- Muzeul Fortului din Hammamet
Turism litoral
(1 300 km ţărm)
HAMMAMET – YASMINE HAMMAMET
Turism litoral
SOUSSE – PORT EL KENTAOUI

MONASTIR – poarta de intrare spre zona turistică

Sousse (aeroportul internaţional Mohamed
Bourghiba
Turism litoral
SOUSSE
AMENAJAREA TURISTICA A LITORALULUI
ROMÂNESC
 AMENAJAREA TURISTICĂ A LITORALULUI ROMÂNESC
CONSIDERAŢII GENERALE

• Deşi activitatea turistică din această zonă se caracterizează

printr-o puternică sezonalitate, turismul de litoral este
considerat cea mai importantă formă de turism din România
• Ponderea acestuia din totalul infrastructurii turistice a României
(43,3%)
• Pe litoralul românesc al Marii Negre sunt amenajate 12 staţiuni
turistice (Năvodari, Mamaia, Eforie Nord, Eforie Sud,
Techirghiol, Costineşti, Neptun, Olimp, Jupiter, Cap Aurora,
Venus şi Saturn), cu o capacitate de cazare de 126 900 locuri,
situate în peste 260 hoteluri.
• O a 13-a staţiune se află în fază de proiect (Terra)
 ISTORIC

Primele stabilimente balneare

au fost amenajate pe litoralul
românesc al Mării Negre la
sfârşitul XIX la Techirghiol,
Eforie şi Mangalia, iar în
primii ani ai secolului XX la
Mamaia şi Constanţa

In anii ’60 - ’70 ai secolului

trecut, la baza dezvoltării
infrastructurii turistice de pe
litoralul românesc a stat un
plan general de
sistematizare

Eforie Sud (Băile Movilă, 1946)

CRITERII DE AMENAJARE TURISTICĂ A SPAŢIULUI
LITORAL

Amenajarea fiecărei staţiuni fiind condiţionată de:

• microrelieful specific, determinat de configuraţia ţărmului mării,
• dimensiunile plajelor naturale sau a celor nou create
• reţeaua de comunicaţie.

Acţiunea de amenajare complexă a litoralului fost demarată în anul

1966 şi a avut în vedere:
• organizarea şi dotarea corespunzătoare a plajelor şi zonei
litorale,
• utilizarea raţională a plajelor şi a zonei litorale prin realizarea
unor ansambluri arhitecturale moderne, armonios integrate în
spaţiu,
• Evitarea sentimentului de „sufocare” urbană prin aplicarea
principiului alternanţei între unităţile turistice şi largi spaţii
libere.
TIPURI DE STAŢIUNI:
Din punct de vedere al dispunerii fondului construit:
- MONONUCLEARE
- BINUCLEARE (Mamaia)

Din punct de vedere al tramei stradale:

- LINEARE (Mamaia, Neptun)
- RECTANGULARĂ (Eforie Sud, Eforie Nord, Costineşti, Saturn)
- RADIAR-CONCENTRICĂ (Venus)

Problema circulaţiei a fost rezolvată prin dirijarea marelui trafic prin

exteriorul staţiunilor, existând în general două axe majore de
circulaţie:
- una limitrofă staţiunilor, utilizată în general de autoturisme,
- alta exterioară (şoseaua Constanţa - Mangalia), pe unde este dirijat
traficul greu
- la acestea se adaugă o a treia axă, litorală, de mic trafic şi trafic
pietonal, în lungul căreia sunt dispuse dotările turistice.
TIPURI DE STAŢIUNI:
lineare: Mamaia, Neptun
TIPURI DE STAŢIUNI:
radiar-concentrica: Venus
rectangulare: Eforie Sud, Costinesti
Nivelul macroteritorial

La nivel macroteritorial, amenajarea turistică a litoralului a

pornit de la nucleele urbane preexistente (Constanţa, Eforie
– Techirghiol şi Mangalia), individualizându-se trei nuclee
de concentrare a dotărilor turistice:
• Constanţa – Mamaia,
• Eforie,
• Mangalia Nord,
cu evidente tendinţe de a se unifica prin noile proiecte
rezidenţiale aflate în derulare:
• Agigea, între Eforie şi Constanţa;
• Costineşti între Eforie şi Mangalia-Nord.
 Zona turistică Constanţa – Mamaia
Se interpune pe litoralul maritim între zona portuară a Constanţei şi
cea cu profil petrochimc din oraşul Năvodari.

Cuprinde trei concentrări turistice:

• zona sudică, de veche tradiţie, dezvoltată în jurul Cazinoului din

Constanţa construit între anii 1907 şi 1910, a portului turistic
Tomis, acvariului, Marii Moschei şi a Muzeului de Artă, îşi va
completa dotările turistice prin construirea unui mare hotel de
cinci stele (Constanţa-Sea);
• zona centrală, reprezentată de nucleul staţiunii Mamaia
(Mamaia-Sud), de vârstă centenară, dezvoltat cu precădere
între anii 1959 şi 1965, ce a făcut obiectul turismului litoral de
masă din anii ’70 - ’80 fapt ce a determinat un grad accentuat
de uzură a infrastructurii hoteliere. După 1990 această zonă a
fost prelungită către sud, dincolo de intrarea în staţiunea
Mamaia, prin construirea unei salbe de hoteluri de categorie
superioară - 3 şi 4 stele: Scala, Bulevard, Turist, Cora, Elco (3
stele); Royal, Millenium, Dali (4 stele) etc.
• zona nordică, la nord de vechiul Club Mediteraneean din Mamaia
(actualul Thalassa), construită între 1982 şi 1985, cuprinde în
general din dotări de categorie superioară (3, 4 şi 5 stele).
 MAMAIA
Situare: la nord de Constanţa, de-a lungul
cordonului litoral ce separă Marea Neagră de
Lacul Siutghiol
Acces: pe două direcţii: dinspre sud şi dinspre
sud-vest

Configuraţia alungită a staţiunii datorată

particularităţilor topografice a impus
separarea a două axe de circulaţie
longitudinală:
- o şosea între lac şi staţiune de-a lungul
căreia este dirijată circulaţia
autoturismelor şi autobuzelor şi
- o şosea paralelă cu ţărmul, predominant
pietonală cu funcţii de promenadă.
MAMAIA

Din punct de vedere urbanistic,

staţiunea este alcătuită din
mari ansambluri hoteliere, ce
alcătuiesc adesea grupuri de
hoteluri legate între ele prin
alei şi spaţii verzi, intercalate
cu dotări comerciale şi de
agrement.

Hotelurile Alcor-Vega (sus) şi

Ambasador-Savoy-Lido (jos)
 MAMAIA
ISTORIC
Inceputurile staţiunii se situează în primii ani ai secolului trecut:
In 1905 au fost realizate primele proiecte de amplasare la
Mamaia a unor băi de mare,
In 1906 au fost construite primele cabane din lemn, reunite sub
două Pavilioane terminate cu câte un foişor şi o punte sprijinită pe
piloni, care înainta în mare, acestea constituind primele dotări
turistice ale staţiunii Mamaia.
La 22 august 1906, a avut loc inaugurarea oficială a staţiunii.
Un tren realiza legătura între gara de atunci a Constanţei şi
staţiune (clădirea Cazinoului din Mamaia) oprind în mai multe staţii şi
străbătând actualul bulevard Mamaia.
Primele dotări turistice din staţiune care se păstrează şi astăzi au
fost construite în 1919 (rezidenţa de vară a familiei regale),
In 1925 s-a construit Cazinoul, In 1934 primul hotel (Albatros),
iniţial o vilă.
În 1936 a fost realizat hotelul Internaţional (azi Rex)
In 1934, hotelul Bucureşti (azi Bucureşti-Iaki).
Acestea au fost renovate şi modernizate după 1990, fiind în
prezent unele dintre cele mai selecte hotele din staţiune.
MAMAIA

Dezvoltarea staţiunii Mamaia a

început în anii ’60 ai secolului
trecut prin construirea
infrastructurii hoteliere din partea
de sud a staţiunii, sub formă de
blocuri turn după standardele
arhitecturale ale perioadei
respective. Nucleul de polarizare
al fluxurilor turistice îl constituie
zona cuprinsă între Teatrul de
vară, Centrul comercial şi Parcul
de distracţii, aflată la intrările
dinspre Constanţa. Recent,
dotările turistice din această zonă
au fost completate prin
amenajarea unui parc de distracţii
nautice (Aqua Magic - 2003) şi a
unei telegondole (2004).
MAMAIA
 MAMAIA
• Parcul de distacţii nautice, primul
de acest fel din România are o
suprafaţă totală de 27 200 m2
dintre care 4 000 m2 căderi de
apă. Este dotat cu instalaţii
moderne de iluminat, tobogane,
piscine putând primi zilnic 2 500
vizitatori.
• Telegondola este de asemenea o
instalaţie unicat în România
destinată turiştilor ce vor să
admire panorama staţiunii
Mamaia. Capacitatea de transport
este de circa 1 500 persoane pe
oră, iar lungimea totală a
traseului este circa de 2 000 m,
între zona hotelului Perla şi zona
Cazino. Plimbările durează circa 7
minute, iar înălţimea în punctul
maxim este de 50 de metri.
 MAMAIA
In deceniul al şaptelea al secolului
trecut, staţiunea s-a extins către
nord prin construirea unor mari
ansambluri hoteliere de 2-3 unităţi,
cu o arhitectură modernă,
frecventate la început cu precădere
de turişti străini (Alcor-Vega, cu 512
locuri de cazare; Amiral-Comandor-
Orfeu, cu 699 locuri de cazare şi
Ambasador-Lido-Savoy, cu 820
locuri de cazare).
După 1990, noile dotări s-au concentrat
pe îmbogăţirea infrastructurii de
agrement şi alimentaţie publică prin
mici unităţi de alimentaţie publică cu
capital privat, în dauna
restaurantelor integrate hotelurilor,
o parte dintre acestea fiind închise
sau schimbându-şi domeniul de
activitate.
MAMAIA
Mamaia Nord
(stânga)
Mamaia Sud
(dreapta)
 MAMAIA

Evoluţia şi structura hotelieră în staţiunea Mamaia

Locaţia Evoluţia Structura (2004)

(1984-2004)
1984 2004 1 stea 2 stele 3 stele 4 stele 5 stele

Mamaia 28 33 1 13 12 5 2
Nord

Mamaia 27 31 4 21 4 1 1
Sud

MAMAIA 55 64 5 34 16 6 3
 Zona turistică Eforie – Techirghiol

Este dominată de trei centre turistice:

• Eforie Nord,
• Eforie Sud şi
• Techirghiol.

Factorii terapeutici sunt legaţi aici atât de

• litoralul marin
• lacul Techirghiol.

Elementul de discontinuitate în raport de Constanţa este dat de

zona portuară Constanţa Sud – Agigea.
 EFORIE NORD
• Situată la 14 km sud de Constanţa
• Concentrează în prezent 54 de dotări
turistice de cazare (hoteluri şi vile),
numeroase hoteluri fiind extinse şi
modernizate.
Dintre acestea, 13 sunt construcţii noi, în general de trei
stele, construite după anul 1990.
ISTORIC
Activitatea turistică în staţiune a început
în anul 1894 când Eforia Spitalelor
Civile din Bucureşti a construit aici
un sanatoriu pentru tratarea
bolnavilor de reumatism
Dezvoltarea oraşului şi implicit a
staţiunii este legată însă de
construirea căii ferate Constanţa –
Eforie Sud (1927).

Eforie Nord – 1963 (sus), anii 1970 (jos)

 EFORIE NORD

Funcţia staţiunii este de tip

balneoclimateric, existând
două baze de tratament:

• una cu funcţionare
permanentă, legată de clinica
„Grand”,
• alta aferentă complexului
hotelier Delfinul-Meduza-
Steaua de Mare, în nordul
staţiunii.
(Fig. 1, 2)
EFORIE SUD
Situată la 19 km sud de Constanţa
Işi leagă funcţia balneoclimaterică de
sanatoriul de copii cu profil
reumatologic (cu funcţionare
permanentă) şi de cel cu profil de
debilitate şi rahitism, cu
funcţionare sezonieră, pe timpul
verii.
Primele amenajări au fost realizate în
perioada 1892-1894 când un om
de afaceri, Ion Movilă a construit
pe malul lacului Techirghiol un
stabiliment balnear, iar în parcul
din apropierea litoralului un mic
hotel.
Staţiunea, declarată ca atare în 1928
s-a numit la început Băile Movilă
iar ulterior Carmen Sylva (până în
1950) şi Vasile Roaită (între 1950
şi 1962).

Carmen Sylva, 1946 (sus), Vasile Roaită, 1955 (jos)

EFORIE SUD
 EFORIE
În perioada interbelică, cele două
staţiuni s-au dezvoltat tot mai mult
sub aspect edilitar-urbanistic, fiind
construit un cazinou în 1925,
numeroase hoteluri şi vile (Neptun –
1930, Belona - 1934 etc.),
stabilimente balneare, tot mai mulţi
turişti români şi străini sosesc în cele
două staţiuni.

Perioada anilor 1960 – 1970 a însemnat

refacerea parţială a vilelor şi a
stabilimentelor vechi, amenajarea şi
consolidarea falezei, precum şi
construirea a numeroase hoteluri pe
faleză (complexele Delfinul–Meduza-
Steaua de Mare şi Bran-Brad-Bega în
Eforie Nord sau complexele Ancora–
Gloria, cu 5 hoteluri şi Flamingo în
Eforie Sud etc.).

Vilă din perioada interbelică (Eforie Sud – fig sus, Plaja Eforie
Sud în 1960)
EFORIE
Eforie Nord: Belona, 1934 (stânga)
Eforie Sud: Capitol-Excelsior; Flamingo (dreapta)
 EFORIE
Tendinţe ale evoluţiei spaţiale

• Evoluţia urbanistică actuală tinde să

ocupe spaţiile libere dintre cele
două staţiuni, prin localizarea de
investiţii cu capital privat în
proximitatea taberei şcolare. O altă
direcţie de extindere este axa
nordică, spre Agigea, unde se
construieşte un nou cartier de vile,
cu funcţie rezidenţială şi turistică.

• Principala problemă cu care se

confruntă infrastructura tehnico-
edilitară din cele două staţiuni o
constituie procesul de tasare a
falezei, ca urmare a abraziunii
marine şi a scurgerii pluviale. Astfel,
la sfârşitul lunii august 2004 o
porţiune de peste 500 de metri din
faleza staţiunii Eforie Nord s-a
prăbuşit în mare ca urmare a ploilor
şi alunecărilor de teren. Fenomenul
de abraziune marină este deosebit
de puternic şi în zona litorală de la
intrarea în Eforie Sud, în dreptul
complexului hotelier Ancora-Gloria,
precum în zona sanatoriului osteo-
articular
TECHIRGHIOL

Oraş situat exclusiv pe malul lacului cu acelaşi nume

(7 034 loc, 2005), la 2,5 km vest de Eforie Nord şi
17 km sud de Constanţa
Işi datorează funcţia balneoclimaterică factorilor
terapeutici reprezentaţi de nămolul şi apa
(clorurato-sodică) din lacul Techirghiol şi
bioclimatului stimulent, de stepă, cu influenţe
marine.
Inaugurarea în 1973 a sanatoriului balnear cu
caracter permanent (850 locuri) a dat un puternic
impuls dezvoltării funcţiei turistice a oraşului.
 COSTINEŞTI
Situare: La 8 km sud de staţiunea Eforie
Sud şi 28 km sud de Constanţa
In prelungirea sudică a satului cu acelaşi
nume, între mare şi calea ferată
Constanţa-Mangalia
Dispune de o infrastructură de cazare şi
agrement adecvată vârstei tinere, în
cadrul căreia se detaşează un mare
complex turistic pentru tineret
(Forum), amplasat în în extremitatea
sa sudică, construit într-o concepţie
modernă, în care funcţionează o tabără
studenţească internaţională de vară.
La acesta se adaugă ale două hoteluri,
numeroase vile, căsuţe, campinguri
Infrastructura de agrement este bine
reprezentată, staţiunea fiind gazda
unor renumite discoteci, a unui teatru
de vară, precum şi a numeroase
cluburi, restaurante şi terase. Aici se
organizează anual numeroase even
imente culturale de importanţă naţională:
Gala tinerilor actori, Festivalul naíonal
de jazz, Salonul naíonal de grafică
satirică pentru tineret, Festivalul
naţional „Mediafest”, Serbările Mării.
 TERRA
Infrastructura turistică va fi completată între Costineşti şi Olimp prin
construcţia unei noi staţiuni turistice, în dreptul localităţii Tatlageac
(Unirea, 23 August), pe ţărm, între Costineşti şi Olimp.
Ministaţiunea care se va numi Terra, se va întinde pe 10 hectare, între
drumul naţional, lacul Tatlageac şi Marea Neagră şi va dispune de două
hoteluri de câte 10 etaje, care vor fi deschise tot timpul anului şi câteva
zeci de vile cu maximum un etaj, amplasate pe loturi de circa 600 metri
pătraţi. Gradul de ocupare al terenului în staţiune va fi de maximum 26%.

Terra se doreşte a fi prima staţiune de tip all-inclusive de pe litoralul

românesc.
Situată într-o zonă de discontinutate a fondului construit, această staţiune va
contribui la unificarea centrului turistic Costineşti cu zona turistică din
nordul Mangaliei, respectiv cu staţiunea Olimp.
Zona turistică Mangalia Nord

Situare: în partea de sud a litoralului, pe circa 9 km

lungime,
între oraşul Mangalia şi staţiunea Olimp.
A fost amenajată între anii 1966 şi 1972 începând dinspre
sud

Cuprinde 6 staţiuni turistice de importanţă naţională:

Saturn, Venus, Cap Aurora, Jupiter, Neptun şi Olimp.
 Criterii avute in vedere în amenajare a zonei litorale
Mangalia Nord
(Erdeli, Istrate, 1996)

Legat de plaje:
• utilizarea raţională şi integrală,
• organizarea şi dotarea corespunzătoare,
• crearea unor noi plaje, cum este cazul plajei din Saturn,
• protejarea plajelor existente (la Olimp),

Legat de fondul construit:

• asigurarea unei densităţi juste în staţiuni şi utilizarea raţională a
terenului,
• realizarea unui raport armonios între construcţiile înalte şi cele joase,
• construirea unor hoteluri uşor accesibile, bine integrate în natură,
confortabile, igienice, dotate în unele cazuri cu curţi interioare
(ex. hotelul Raluca din Venus, Tismana în Jupiter) sau galerii deschise,
• crearea de spaţii verzi,
• centralizarea anumitor funcţiuni de servire pentru a se asigura o
aprovizionare mai uşoară etc.
OLIMP
Este cea mai nordică şi cea mai recentă
staţiune din zona turistică Mangalia Nord

Cuprinde trei sectoare distincte, care

se evidenţiază prin:
• valorificare superioară a
teritoriului şi
• aplicarea unor tehnologii moderne
de construcţie, care şi-au spus
cuvântul atât în soluţiile
arhitecturale ale fiecărei clădiri în
parte, cât şi în plastica
ansamblului:

- Sectorul sudic
- Sectorul central
- Sectorul nordic
 OLIMP
Sectorul sudic este constituit dintr-un
ansamblu de cinci hoteluri de
dimensiuni relativ mici, cu puţine
nivele şi restaurante separate, dar
care se evidenţiază prin armonia
construcţiilor şi printr-o atmosferă
generală de destindere. După 1990, în
acesată zonă au fost construite noi
dotări comerciale şi de agrement:
Estival Mall, Club Onix etc, iar în
proximitatea hotelului Cocorul se află
în construcţie o sală multifuncţională.
Sectorul central ocupă un tronson de
faleză lung de circa 300 de metri şi
înalt de 20 metri, alcătuit din trei
hoteluri cu arhitectură modernă,
piramidală: Amfiteatru, Panoramic şi
Belvedere, realizate în 1972.
Sectorul nordic este alcătuit din şapte
hoteluri-turn, ce poartă denumirea
unor provincii ale ţării, într-un
ansamblu arhitectural unitar. Unele
dintre acestea au fost renovate în
direcţia sporirii confortului.
OLIMP
NEPTUN
Amenajarea staţiunii Neptun s-a realizat
pornind de la cele două incinte lacustre
(Neptun I şi Neptun II), care se interpun
între plajă principala axă longitudinală a
staţiunii, cu funcţiuni de promenadă.
Dotările turistice se înşiră de-a lungul
acestei axe, de o parte şi de alta a sa,
unită cu plaja prin două axe transversale.
La fel ca în cazul staţiunii Mamaia, există
şi o a doua axă longitudinală, periferică
staţiunii, destinată circulaţiei de mare
viteză.
Staţiunea dispunde de 23 de unităţi
hoteliere, în majoritate de două stele,
numeroase restaurante, terase, parc de
distracţii şi camping la intrarea dinspre
Jupiter, unităţi comerciale şi de servicii.
Arhitectura hotelurilor se bazează in general
pe construcţii individuale cu restaurante
integrate, în general cu formă alungită şi
regim redus de înălţime.
NEPTUN
JUPITER
• Este situată la sud de Neptun, limitrof acesteia,
• Este o staţiune de dimensiuni relativ reduse (14 hoteluri),
• Est construită pe două axe:
- spre mare pe de o parte, pentru utilizarea falezei,
- Limitrof Pădurii Comorova, pe de altă parte
JUPITER
Din punct de vedere arhitectural
prezintă o mare diversitate,
îmbinând stiluri diferite:
- hoteluri de mari dimensiuni,
construite în imediata vecinătate a
plajei, perpendicular pe linia
ţărmului, cu asigurarea vizibilităţii
mării din toate direcţiile (Capitol,
Olimpic, Meteor, Cometa),
- hoteluri extinse în suprafaţă cu
regim redus de înălţime şi largi
spaţii interioare (ansamblul Cozia –
Tismana),
- minihoteluri în general joase, cu
largi spaţii verzi,
- hoteluri monumentale, de mare
capacitate şi cu arhitectură
deosebită (Scoica).
Centrul staţiunii este dat de intersecţia
celor două axe prioritare de
circulaţie, unde sunt concentrate şi
principalele dotări comerciale şi de
agrement.
CAP AURORA
In prelungurea sudică a staţiunii se află cel mai mare complex turistic de
pe litoralul românesc, alcătuit din 10 hoteluri integrate cu arhitectură
piramidală şi cu denumiri de pietre preţioase, 8 restaurante, numeroase
piscine, terenuri de sport, minigolf etc., ce alcătuiesc o staţiune turistică
distinctă: Cap Aurora.
 CAP AURORA
Terenul pe care a fost amenajat
complexul este un platou
terminat în o faleză abruptă, cu
înălţime cuprinsă între 8 şi 12 m,
delimitat pe partea opusă mării
de axa de legătură dintre
staţiunile Venus şi Jupiter.
Deşi la inaugurare (1 iulie 1973) era
considerat ca fiind din punct de
vedere arhitectural unul dintre
cele mai frumoase complexe
turistice din Europa, în prezent
se află într-un stadiu destul de
avansat de degradare,
majoritatea hotelurilor fiind
clasate la două stele.
Doar un singur hotel a fost renovat
şi ridicat la trei stele (California).
 CAP AURORA
Capacitatea totală a complexului turistic
este de circa 3 000 de turişti pe
serie, cele mai mari fiind cele două
hoteluri simetrice situate la intrările
dinspre Venus şi Jupiter (Onix
respectiv Opal).
Cele zece hoteluri sunt distribuite în trei
grupuri, având restaurantele
articulate la capete. În acest fel,
corepunzător cu o descreştere
volumetrică către terminaţiile
aripilor, parterele acestora îşi găsesc
o poziţie firească, ajutând tranziţia
către sol.
De asemenea, construirea ansamblului
hotelier a determinat importante
amenajări şi la nivelul falezei şi
plajei, prin mărirea suprafeţei plajei
şi realizarea unui ansamblu
arhitectural armonios integrat în
peisaj.
VENUS

Se particularizează la nivelul litoralului românesc ca fiind singura staţiune cu

dispunere radiar-concentrică a tramei stradale.
Acest fapt se datorează condiţiilor topografice locale, staţiunea fiind dispusă pe un
mic promontoriu sub formă de amfiteatru, situat la limita de nord a coridorului
plajei.
VENUS
Structura urbanistică a staţiunii a
fost astfel concepută încât să
amplifice senzaţia produsă de
pantă.
Astfel, cele mai înalte clădiri au fost
amplasate în centrul staţiunii:
complexul hotelier Vulturul-
Cocorul-Pajura, în vreme ce
hotelurile ce se înşiră de-a lungul
bretelei circulare paralelă cu
plaja au un regim mic de
înălţime, în general de 4 etaje.
Aici se află principalele hoteluri de
categorie superioară (Orlando –
5 stele, Carmen, Afrodita – 4
stele), în imediata apropiere a
plajei şi cu vedere spre mare.
Tot de-a lungul acestei axe circulare
sunt concentrate şi principalele
dotări comerciale şi de
agrement.
VENUS Construcţiile înalte au fost amplasate
acolo unde s-a considerat că
punctează favorabil masa
volumelor joase.
In acest scop, în jurul lacului din
centru staţiunii, în proximitatea
celor mai înalte construcţii, au fost
amplasate construcţii cu un singur
nivel, căsuţe din piatră, grupate în
mici ansambluri denivelate.
Staţiunea se reamarcă şi prin câteva
construcţii cu arhitectură
deosebită: hotelul Raluca, cu
formă circulată în jurul unei curţi
interioare sau hotelul Adriana, la
intrarea dinspre sud în staţiune, în
formă de spirală, în prezent
părăsit şi aflat într-o avansată
stare de degradare.
In imediata sa vecinătate au fost
construite după 1990 noi hoteluri
de categorie superioară (Palace,
Spa de 4 stele), legate şi de
exploatarea unor resurse de ape
termale.
VENUS
 SATURN
(este staţiunea care face legătura cu Mangalia)

Prezintă o pantă generală către cordonul litoral şi faleza joasă de la

marginea mării.
Staţiunea, construită în anul 1972, are aspectul unei zone dens construite
către faleză şi plajă, acestea fiind amenajate prin importante lucrări de
terasament.
 SATURN

Intre Saturn şi Venus, amenajarea

litoralului prezintă un areal de
discontinuitate determinat de
existenţa unei zone mlăştinoase,
neamenajată (mlaştina
Hergheliei), între aceasta şi
şoseaua de legătură între
staţiuni fiind amenajat un
camping.
SATURN
Construcţiile înalte au fost amplasate la
capetele staţiunii:
- la capătul nordic, la ieşirea spre
Venus se află complexul hotelier
Hora-Balada-Sirena (fig. sus),
hoteluri renovate şi aduse la confort
de trei stele
- la capătul sudic la ieşirea spre
Mangalia, complexul hotelier Diana-
Atena (fig. dr. jos), două construcţii
monumentale cu câte 14 etaje.
Hotelurile din zona centrală au în
general un regim redus de înălţime
(4 etaje), cu formă alungită, unele
dintre ele fiind renovate (Cupidon
fig st. jos),
în vreme ce altele,
degradate la
categoria de o
stea aşteaptă
să intre în renovare.
 Hoteluri închise pe litoralul românesc (2007)
Inchiderea unor hoteluri este o caracteristică pentru întreg litoralul românesc,
hotelurile închise fiind în general situate în zonele periferice ale staţiunilor.
Hoteluri închise pe litoralul românesc:
Eforie Nord: Minerva şi Venus, situate în zona nordică a staţiunii, în zona unui areal
de discuntinuitate ce face trecerea către complexul Delfinul-Meduza-Steaua de
Mare); Belona, situat în extremitatea sudică a falezei la limita cu Eforie Sud
Eforie Sud: Cosmos, situat în extremitatea sudică a falezei, spre Costineşti
Neptun: Covasna, situat în partea sudică a staţiunii, relativ depărtat de axa
centrală de promenadă
Venus: Adriana, situat în extremitatea sudică a staţiunii, la ieşire spre Saturn (fig.)
Saturn: Alfa-Beta-Gama, situat în partea vestică a staţiunii, relativ depărtat de
plajă şi de axa principală de circulaţie a staţiunii.
MANGALIA
Populaţie: 40 470 loc, 2005
Situare: la 45 km sud de Constanţa şi 14 km de graniţa cu Bulgaria
Funcţiuni porturare şi turistice dispune de o zonă turistică bine conturată în
lungul falezei. Aici sunt concentrate principalele dotări turistice:
complexul hotelier Astra-Corsa-Zenit, precum şi complexul Mangalia, la
limita nordică a falezei, la ieşirea dinspre Saturn cu hotel şi sanatoriu
balnear cu funcţionare permanentă.

Centrul turistic Mangalia are o funcţionalitate complexă: turism litoral,

estival; turism balneoclimateric, legat de izvoarele minerale descoperite
şi folosite aici încă de pe vremea romanilor; turism istoric-cultural, legat
de ruinele cetăţii antice Callatis, de muzeul de arheologie ce găzduieşte
exponate unice în ţară, sau de una dintre cele mai vechi moschei din
România (1590) sau turism de afaceri, în acest sens existând un centru
de afaceri integrat hotelului President (4 stele).
Plaja oraşului are o formă uşor circulară întinzându-se între digul de nord al
portului comercial Mangalia şi plaja Saturn cu care comunică printr-o
scurtă porţiune neamenajată, în partea de nord a oraşului. In partea
centrală, plaja are circa 120 m lăţime şi este limitată de o faleză înaltă
folosită ca loc de promenadă. Accesul pe plajă se face de regulă pe
scările care coboară pe plajă chiar din zona centrală a oraşului.
VAMA VECHE şi 2 MAI
Statut administrativ: sate ale comunei Limanu
Localizare: sunt cele mai sudice localităţi ale litoralului românesc.

Vama Veche:
- Situare: la 12 km sud de Mangalia şi la 7 km de 2 Mai
- Localitate de frontieră cu Bulgaria, a devenit în ultimii ani un loc
foarte căutat mai ales de către tineri, datorită atmosferei de
nonconformism şi a preţurilor reduse la cazare şi masă
- Cazarea: se face în casele locuitorilor şi într-o mulţime de vile recent
construite
- Plaja: este relativ bună, cu lăţimi care depăşesc 200 m pe alocuri şi,
la fel ca la Costineşti, un reper care dă o notă de originalitate
orizontului nautic îl reprezintă o veche epavă situată la câteva sute de
metri de mal.
- Intre Vama Veche şi 2 Mai: zonă de discontinuitate, determinată de
existenţa unui areal natural protejat (rezervaţie submarină)