PRINCIPII ȘI STANDARDE PRIVIND

PROTECȚIA VICTIMELOR

1. Descrieți pilonii centrali ai asistenței acordate victimelor (4 elemente).

2. Descrieți categoriile principale ale victimelor în funcție de gradul de

implicare și de responsabilitate ale acestora în comiterea infracțiunii.

1. În declarația de principii fundamentale de justiție referitoare la victimimele

criminalității și victimele abuzului de putere , adoptată de Adunarea Generală a ONU prin
Rezoluția 40/30 din 29 decembrie 1985, se identifică patru puncte esențiale în capitolul care
tratează în mod expres asistența acordată victimelor.

A. Victimele trebuie să primească sprijin material, asistență medicală, psihologică și

socială necesară, prin mijloacele guvernamentale, voluntare sau comunitare.

Fondurile necesare pentru acordarea compensației financiare pentru victimele

infracțiunilor se asigură de la bugetul de stat , prin bugetul Ministerul Justiției.
Asistența medicală este gratuită și garantată victimelor
Victimele au dreptul la asistență socială și psihologică în mod gratuit și poate fi
asigurată atât din partea personalului specializat al Centrelor de asistență și protecție a
victimilor, cât și de către organizațiile neguvernamentale, independent sau în colaborare cu
autoritățile publice (cf. Legii 678/2001)
Asistența juridică se acordă la cerere ( dacă victima a împlinit vârsta de 18 ani), cu
condiția probării calității de victimă, dacă venitul lunar al victimei pe membru de familie este
cel mult sau egal cu salariul de bază minim brut pe țară.
Conform legii 678/2001 asistența juridică este obligatorie în cazul victimelor traficului
de persoane, fără nici o apreciere din partea organelor judiciare.

B. Victimele trebuie să fie informate cu privire la serviciile sociale, și de sănătate ce le

au la dispozitie și despre alte forme de asistență la care au acces imediat.

Asistența medicală este garantată victimelor în cadrul Centrelor de asistență și protecție a

victimelor conform legii 678/2001.
Victimele au dreptul la informații incă de la primul contact cu autoritățile competente (
cum ar fi autoritățile publice locale care prestează servicii sociale, poliție, instanțe judiciare).

1
 Cu privire la drepturile procesuale ale persoanei vătămate, părtii vătămate și părții
civile, precum și a serviciilor de care pot beneficia se face de către judecătorul, procurorul,
ofițerul sau agentul de poliție la care se prezintă victima.

C. Poliția, Justiția, serviciile de sănătate și alte instituții interesate trebuie să fie

pregătite pentru a-și oferi sprijinul sau asistența promptă și eficientă victimelor.

Victimele dar în special victimele traficului de ființe umane pot beneficia, la cerere, de
protecție din partea Ministerului Internelor și reformei Administrative dacă sunt părți în
procesul penal intentat împotriva traficanților.
Centrele de asistență și protecție a victimelor traficului de persoane pot oferi si ele
servicii de protecție a victimelor.

D. În acordarea de servicii și asistență victimelor, atenția trebuie îndreptată spre cei

care au nevoi speciale din cauza vătămărilor sau a unor factori de tipul celor
mentionați anterior.

În categoria victimelor cu nevoie speciale pe langa persoanele care au anumite

dizabilități fac parte femeile abuzate sau copiii victimă a diferitelor atrocități. Aceștia
beneficiază de aceleași drepturi, în plus o protecție sporită față de infractor.

2. După gradul de implicare și de responsabilitate al victimelor în comiterea

infractiunii s-au făcut mai multe clasificări de către mai mulți criminologi, Mendelshon, E. A.
Fattah în 1967, L. Lambon în 1968, J.Sheley în 1979, S. Schafer.

În doctrina de specialitate se apreciază ca una din clasificările cele mai valoroase din
punct de vedere științific este cea realizată de criminologul american Stephen Schafer în anul
1977 în volumul „Victimology„ diferențiind șapte criterii de victime:

 Victime care anterior faptei penale nu au avut nici o legătură cu infractorul.

Întâlnirea dintre victimă și infractor la locul infracțiunii este întâmplătoare- ex.
Angajat bancar vs infractor;
 Victime provocatoare sunt cele care anterior victimizării lor au comis ceva față de
infractor. Ex. Viitoarea victimă se comportă arogant cu infractorul
 Victime care precipită declanșarea acțiunii infractorului. Este cazul persoanelor
care, prin conduita lor, influențează infractorii în a comite fapte penale, deși între ei nu
a existat niciodată vreo legătură. Ex: Femeia care circulă în zone puțin frecventate,
îmbrăcată sumar;
 Victime slabe sub aspect biologic. Este cazul persoanelor care prezintă slabiciuni din
punc de vedere fizic sau psihic și, din această cauză, sunt victimizate.
 Victime slabe sub aspect social. Sunt acele persoane care aparțin unor grupuri
minoritare etnice sau care aparțin unor religii neagreate de comunitate;
 Victime autovictimizate. Sunt acele persoane care orientează agresiunea către propria
persoană. În general, actele deviante sau chiar infracționale sunt cele în care cel lezat
are rolul de infractor, cât și pe cel de victimă.
 Victime politice. Sunt apersoanele care au suferit din cauza convingerilor politice,
convingeri care nu trebuie să se materializeze neapărat în acțiuni.

2
 Criminalistul cu dublă cetățenie, română și israeliteană, Benjamin Mendelsohn
diferențiază următoarele categorii:

 Victimă total nevinovată (pruncuciderea);

 Victimă mai putin vinovată decăt infractorul ( imprudentă);
 Victimă tot atât de vinovată ca și infractorul (provocatoare);
 Victimă mai vinovată decât infractorul;
 Victimă care poartă responsabilitatea totală (provocatoare);
 Victimă înnăscută simulatoare, imaginară.

O interesantă clasificare la această categorie o realizează J. Seley :

 Infractor activ- victimă

 Infractor activ – victimă semiactivă
 Infractor activ – victimă activă
 Infractor semipasiv – victimă activă
 Infractor pasiv – victimă activă.

Această clasificare scoate în evidență foarte clar care este rolul pe care îl joacă victima
în comiterea infracțiunii.