Stom ortoped

COMPLIMENT SIMPLU

MORFOLOGIA FUNCŢIONALĂ A SISTEMULUI STOMATOGNAT

1. După sistema FDI de adnotare a dinţilor 46 corespunde:

A – primului premolar superior din dreapta
B – primului molar inferior din dreapta
C – primului premolar superior din stânga
D – primului premolar inferior din stânga
E – primului molar superior din stânga
N1, p52
2. După sistema FDI de adnotare a dinţilor 34 corespunde:
A – caninului superior din dreapta
B – primului premolar superior din dreapta
C – primului premolar inferior din stânga
D – caninului inferior din stânga
E – caninului inferior din dreapta
N2, p67

3. Pentru RC este caracteristic:

A – poziţia cea mai înaltă, posterioară şi neforţată a condililor articulari ai mandibulei în fosele
articulare
B – poziţia cea mai înaltă, anterioară şi neforţată a condililor articulari ai mandibulei în fosele
articulare
C – poziţia medie a condililor articulari ai mandibulei în fosele articulare
D – poziţia posterioară, forţată a condililor articulari ai mandibulei în fosele articulare
E – poziţia cea mai inferioară şi medie a condililor articulari ai mandibulei în fosele articulare
N2, p51

4. Pentru poziţia de OC este caracteristic:

A – condilii articulari ai mandibulei se deplasează din RC posterior în fosele articulare cu 0,1 – 1,5
mm
B – condilii articulari ai mandibulei se deplasează din RC inferior în fosele articulare cu 0,1 – 1,5
mm
C – condilii articulari ai mandibulei se deplasează din RC anterior în fosele articulare cu 0,1 – 1,5
mm instalându-se la baza pantelor tuberculilor articulari
D –condilii articulari ai mandibulei se deplasează din RC în poziţia medie a foselor articulare cu 0,1–
1,5mm
E – condilii articulari ai mandibulei se rotesc în fosele articulare făcând o mişcare de 0,1 – 1,5 mm
N2, p51-52

5. Spaţiul de inocluzie fiziologică în mediu este egal cu:

A – 0,5 – 1,0 mm
B – 1,0 – 1,5 mm
C – 2,0 – 3,0 mm
D – 3,5 – 4,0 mm
E – 4,5 – 5,0 mm
N2, p52

6. Elementele componente ale sistemului stomatognat (aparatului dento-maxilar) sînt:

A-nasul
B-urechele
C-muşchii orofaciali şi mobilizatori a mandibulei
D-craniul
E-ochii
N2, p9

7. Perioada de modelare a sistemului stomatognat (ADM) corespunde:

A-perioadei intrauterine
B-perioadei postnatale pînă la 3 ani
C-3-6 ani
D-de la 16 ani pînă la sfîrşitul vieţii
E-6-16 ani
N5

8. Factorii ce influenţează evoluţia sistemului stomatognat ( ADM):

A-climaterici
B-neuroendocrini
C-geografici
D-purtarea
E-fizionomici
N1, p9

9. Grosimea plăcilor corticale la mandibulă este în dependenţă de:

A- intensitatea respiraţiei
B- gradul de forţă pe care îl suportă mandibula în timpul funcţiei
C- stereotipul actului de masticaţie
D- funcţia glandelor salivare
E- funcţia analizatorică
N1, p11

10. Forţa absolută a muschilor ridicători ai mandibulei este:

A-290-300 kg
B-390-400 kg
C-490-500kg
D-590-600 kg
E-690-700 kg
N1, p20

11. Liniile de rezistenţă verticale (contrforsele) la maxilă sunt:

A-subnazale
B-nazo-frontale
C-palatinale
D-postero-anterioare
E-suborbitale
N1, p12

12. Muşchii masticatori cu inserţie pe mandibulă sunt:

A-transversali ai nasului
B-ridicători a buzei superioare
C-ridicători a aripelor nasale
D-orbiculari ai gurii
E-maseterici
N5

13. Muşchii mimici (oro-faciali) sunt:

2
A-a limbii
B-pteriogoidieni externi
C-orbiculari ai gurii
D-temporali
E-pterigoidieni interni
N5
14. Definiţie “presiune masticatorie” este:
A-forţa muşchilor ridicători, care se realizează pe un sector al arcadelor dentare în timpul funcţiei
B-forţa muşchilor ridicători, care se realizează pe întreaga arcadă dentară la maxilă
C-forţa muşcilor ridicători, care se realizează pe întreaga arcadă dentară la mandibulă
D-forţa muşchilor ridicători, care se realizează pe ambele arcade dentare în întregime
E-aşa forţă nu exzistă
N1, p20

15. Ungiul traectoriei articulare sagitale în mediu este:

A-250
B-330
C- 400
D- 600
E-500
N1, p15

16. Articulaţia temporo-mandibulară (ATM) este o articulaţie:

A-congruientă
B-incongruientă
C-convexă
D-concavă
E-convex-concavă
N1, p14-15

17. Spaţiul periodontal ca normă în regiunea apexului în mediu este egal cu:
A-2,5mm
B-0,25mm
C-0,17mm
D-0,09mm
E-0,35mm
N1, p30

18. Indicii medii a rezistenţei parodontului după Haber pentru incisivii centrali la bărbaţi sînt egale:
A-15 kg
B-20 kg
C-25 kg
D-30 kg
E-35 kg
N1, p21
19. Dinţii frontali au comun:
A-prezenţa 5 suprafeţe verticale
B-suprafeţele orale şînt convexe
C-suprafeţele verticale sunt concave
D-prezenţa ecuatorului în treimea cervicală
E-prezenţa a două şanţuri pe suprafeţele vestibulare
N5
20. Dinţii se diferenţiază după:
A-semnul fosetelor
B-numărul dinţilor
3
C-semnul coletului
D-culoarea cerii
E-forma coroanei şi cuspizi
N5
21. Suprafaţa vestibulară a incisivilor maxilari este:
A-dreptungiulară
B-romboiodală
C-alungită
D-conică
E-trunchi de con invers
N5
22. Suprafeţele proximale ale dinţilor laterali sînt:
A-trunchi de con invers
B-conice
C-trapezoidale
D-trunchi de con cu baza spre ocluzal
E-dreptungiulare cu laturile convexe
N5

23. Pe suprafaţa orală a dinţilor frontali este prezent:

A-nui nimic
B-cingulum
C-tuberculul Black
D-tuberculul Carabelli
E-tuberculul Zuckerkordl
N5

24. Cuspizii de sprijin a premolarilor şi molarilor formează suprafeţe de sprijin din:

A-cuspizii linguali ai premolarilor şi molarilor inferiori
B-cuspizii vestibulari ai premolarilor şi molarilor inferiori
C-cuspizii palatinali ai premolarilor şi molarilor superiori
D-cuspizii palatinali numai a premolarilor superiori
C-cuspizii palatinali numai a molarilor superiori
N5
25. Formele fiziologice ale arcadelor dentare:
A-forma de “V”
B-forma de omega
C-semicerc
D-forma de “M”
E-parabolă, elipsă
N1, p25

26. Curba de ocluzie sagitală Spee este:

A-linia convenţională care va trece în zona dinţilor laterali a mandibulei tangenţial vîrfurilir
cuspizilor vestibulari
B-dreaptă, trasată de la primul premolar pînă la ultimul molar mandibular
C-totalitatea dinţilor în arcadele dentare
D-linia care uneşte cuspizii vestibulari şi linguali ale dinţilor laterali maxilari
E-linia care uneşte numai cuspizii orali a dinţilor laterali maxilari
N5
27. Curba de ocluzie transversală Monson-Willson este:
A-linia de contact a arcadelor dentare antagoniste
B-dreaptă, trasată de la primul premolar pînă la ultimul molar maxilar
C-curba imaginară care uneşte cuspizii vestibulari şi linguali de pe o hemiarcada cu cei omogeni de
pe hemiarcada dentară opusă
4
D-linia care uneşte cuspizii orali a dinţilor laterali de pe o hemiarcadă
E-segmentul de cerc a cărui centru se află intraorbital
N1, p28

28. La semnele ocluziei centrice în ocluzia ortognată se referă:

A-fiecare dinte are numai un singur dinte antagonist
B-contact cu un antagonist au numai dinţii 4.1şi 3.1
C-cuspizii vestibulari al primului molar mandibular acoperă antagonistul
D-cheia ocluziei Angle nu este deriglată
E-lipsa contactului între dinţii frontali
N5

29. Spaţiul minim de inocluzie e prezent la:

A-pronunţarea fonemei “S”
B-pronunţarea fonemei “F”
C-pronunţarea vocalei “A”
D-pronunţarea cuvîntului “treizeci şi trei”
E-prezenţa contactelor numai între marginile incisivale a dinţilor frontali
N1, p34

30. Bonwill consideră că profunzimea curbei de ocluzie sagitale Spee depinde de:
A- contracţia simetrică a muşchilor mobilizatori ai mandibulei
B- contracţia asimetrică a muşchilor mobilizatori ai mandibulei
C- de gradul de supraacoperire a dinţilor frontali inferiori de cei superiori
D- stereotipul actului de masticaţie
E- caracterul produselor alimentare
N1, p27

31. Bonwill consideră că contactele dento-dentare dintre arcadele dentare în trei puncte la mişcarea
de propulsie a mandibulei se instalează datorită:
A- actului de deglutiţie
B- curburii de ocluzie sagitală Spee
C- planului de ocluzie
D- ariilor ocluzale
E- curburii de ocluzie transversale Monson-Willson
N1, p28

32. Fenomenul Cristhensen sagital se caracteriziază cu:

A- apariţia unui spaţiu de inocluzie completă în zonele laterale ale arcadelor dentare la mişcarea de
propulsie a mandibulei
B- contacte multiple dintre arcadele dentare în ocluzia centrică
C- contacte maximale dintre arcadele dentare în ocluzia centrică
D- contracţia maximală a muşchilor mobilizatori ai mandibulei
E- cu contracţia medie a muşchilor mobilizatori ai mandibulei
N1, p28

33. Din tipurile de ocluzie fiziologică fac parte:

A- dreaptă sau cap-la-cap
B- deschisă
C- încrucişată
D- închisă
E- adîncă
N1, p36

34. Fenomenul Cristhensen lateral se caracterizează prin:

5
A- apariţia spaţiului dintre arcadele dentare pe partea de balans la mişcarea de lateralitate a
mandibulei
B- apariţia spaţiului dintre arcadele dentare pe partea activă (lucrătoare) la mişcarea de lateralitate a
mandibulei
C- absenţa spaţiului dintre arcadele dentare la mişcarea de propulsie a mandibulei
D- contacte dento-dentare maximale dintre arcadele dentare
E- contracţie simertică, bilaterală maximă a muşchilor mobilizatori ai mandibulei
N1, p29

35. Segmentul frontal al planului de ocluzie este paralel:

A- liniei trago-nazale
B- planului Camper
C- liniei bipupilare
D- liniei mediane a feţei
E- liniei interincisivale
N1, p29

36. Planul orizontal Camper trece:

A- de la marginea inferioară a aripii nazale pînă la centrul tragusului
B- de la spina nazală posterioară pînă la marginea superioară a conductelor auditive externe
C- de la spina nazală posterioară pînă la marginea inferioară a conductelor auditize externe
D- pe marginea incisivală a dinţilor frontali inferiori
E- pe marginea incisivală a dinţilor frontali superiori
N1, p29

37. Semnele caracteristice ale ocluziei ortognate pentru toţi dinţii sînt:
A- fiecarea dinte este în contact cu doi dinţi antagonişti cu excepţia incisivilor centrali inferiori şi a
molarilor de minte de pe maxilă
B- fiecarea dinte este în contact numai cu dintele antagonist
C- fiecarea dinte este în contact numai la actul de deglutiţie
D- fiecare dinte este în contact numai la actul de fonaţie
E- dinţii între arcadele dentare nu contactează
N1, p33

38. Planul de ocluzie în zona frontală trece:

A- pe marginea incisivală a incisivilor centrali inferiori
B- pe marginea incisivală a incisivilor centrali superiori
C- pe marginea incisivală a incisivilor laterali superiori
D- în zona ecuatorului anatomic a dinţilor frontali superiori
E- în zona cervicală a incisivilor superiori
N1, p29

39. Aria de ocluzie este o suprafaţă:

A- formată din succesiunea suprafeţelor ocluzale ale fiecărui dinte în parte
B- imaginară
C- anterioară
D- posterioară
E- nereală
N1, p29

40. Datorită curburii sagitale de ocluzie Spee la închiderea arcadelor dentare în ocluzie centrică se v-
a observa că:
A- dinţii laterali superiori nu întretae planul de ocluzie
B- dinţii laterali superiori întretae planul de ocluzie
C- dinţii laterali iferiori întretae planul de ocluzie
6
D- dinţii laterali iferiori cu feţele ocluzale ating planul de ocluzie
E- dinţii laterali nu au nici un raport cu planul de ocluzie
N1, p29

BIOMATERIALE

41. Regimul de polimerizare a acrilatelor termo – polimerizabile este recomandat de firma

producătoare în instrucţiunea anexată, însă este necesară respectarea următorului regim, în
mediu:
A – încălzirea lentă a băii cu apă până la fierbere 30-45 min şi fierberea 30 – 45 min
B – încălzirea rapidă a băii cu apă până la fierbere şi fierberea 30 – 45 min
C – încălzirea în trepte a băii cu apă în timp de 3 ore până la fierbere şi fierberea 1 oră
D – încălzirea în trepte a băii cu apă timp de 3 ore până la fierbere
E – începerea polimerizării în apă la temperatura 500
N5

42. Tehnica clasică de aplicare a acrilatelor termopolimerizabile în chiuvetă prevede:

A – realizarea machetei din ceară, a tiparului şi introducerea acrilatului în tipar
B – realizarea machetei din compozite şi schimbul cu acrilat
C – modelarea acrilatului direct pe model
D – modelarea acrilatului pe bont mobilizabil
E – modelarea mixtă a machetei
N2, p100

43. Acrilatele autopolimerizabile se utilizează în scopul confecţionării protezelor:

A – permanente
B – provizorii
C – faciale
D – ultra dure
E – monolite
N2, p101

44. Compozitele moderne prevăd modelarea microprotezelor:

A – iniţial din ceară
B – iniţial din ghips
C – prin depuneri strat cu strat
D – prin depunerea unui strat integru
E – prin ambalarea machetei din ceară în chiuvetă
N2, p101

45. Acrilatele tip Carbodent se utilizează la confecţionarea:

A – protezelor dentare permanente
B – incrustaţiilor
C – protezelor maxilo - faciale
D – implanturilor
E – protezelor dentare - provizorii
N2, p101

46. Acrilatele tip Sinma – 74 se utilizează la confecţonarea protezelor:

A – mobilizabile
B – maxilo - faciale
7
C – totale
D – fixe
E – provizorii
N2, p100

47. Acrilatele fluide tip Valplast, SR – ivoclar se introduc în tipar prin:

A – presare
B – turnare
C – injectare
D – suflare
E – stratificare
N2, p103

48. Acrilatele de tip Ortosil se utilizează la confecţionarea protezelor dentare:

A – fixe
B – mobilizabile cu căptuşeală
C – mobilizabile fără căptuşeală
D – provizorii
E – într-o şedinţă
N2, p103

49. La prepararea acrilatelor raportul dintre monomer şi polimer este:

A – 1:1
B – 2:1
C – 1:2
D – 2:2
E – 1:3
N5

50. Ce ingredient al amestecurilor de ceară le redau plasticitate cerurilor dentare:

A – parafina
B – ozocherita
C – ceara de albine
D – ceara sintetică
E – ceara de Carnauba
N2, p96

51. Materialele ampretare Kromopan, Elastic şi Ypen fac parte din:

A – hidrocoloizi reversibili
B – hidrocoloizi ireversibili
C – materiale dure
D – materiale siliconice
E – materiale polisulfide
N2, p91
52. Materialele amprentare din grupul alginatilor se utilizează la amprentarea:
A – într-un timp
B – în doi timpi
C – dublă
D – în trei timpi
E – în trei timpi fără lingură amprentară
N5

53. Materialele amprentare Xantopren, Optosil şi Dentaflex fac parte din:

A – hidrocoloizi reversibili
B – hidrocoloizi ireversibili
8
C – materiale dure
D – materiale siliconice
E – materiale polisulfide
N2, p91

54. Din criteriile medico-tehnice ale materialelor amprentare fac parte:

A-să aibă o culoare plăcută
B-să fie solubile în apă potabilă
C-să nu acţioneze nociv asupra componentelor cîmpului protetic
D-să nu fie lipicioase la lingura amprentară
E-să fie lipicioase la lingura amprentară
N2, p89

55. Oxman clasifică materialele amprentare:

A-dure
B-elastice
C-precise
D-lichide
E-semilichide
N5

56. La baza clasificării materialelor amprentare Poctolachi şi Bîrsa au pus criteriile:

A-proprietăţile clinice ale materialelor
B-proprietăţile fizice ale materialelor
C-starea fizică a materialului la finala prizei
D-starea fizică după pregătirea materialului
E-durata timpului de priză
N2, p90

57. Hidrocoloizii reversibili au la bază:

A-agar-agarul
B-sulfatul de Ca
C-sărurile Ba
D-acidul alginic
E-fosfatul trisodic
N2, p90

58. Hidrocoloizii ireversibili sînt derivaţi a acidului:

A-clorhidric
B-sulfuric
C-alginic
D-acrilic
E-ascorbinic
N2, p90

59. Lingura amprentară cu materialul amprentar respectiv după întroducere în cavitatea orală se
presază pe cîmpul protetic:
A-strict vertical
B-iniţial pe zona posterioară
C-iniţial pe zona anterioară
D-iniţial pe zona laterală dreaptă
E-iniţial pe zona laterală stîngă
N5

9
60. Hidrocoloizii ireversibili (materialele alginate) la amestic cu apa după instrucţiune reprezintă
stări coloidale:
A-viscoase
B-fluide
C-dure
D-semidure
E-disperse
N2, p90

61. Pastele ZOE ca materiale amprentare fac parte din cele:

A-reversibile
B-ireversibile
C-elastice
D-termoplastice
E-termorezistente
N2, p93
62. Ceara dentară pentru modelarea bazei protezelor mobilizabile este fabricată în formă de:
A-bastonaşe
B-plăci
C-rulouri
D-ştifturi
E-arcuri
N2, p96

63. Pentru modelarea formei anatomice a dintelui la confecţionarea coroanelor ştanţate ceara dentară
furnizată în formă de bastonaşe de culoare albasră conţine:
A-ulei special
B-parafină
C-grăsimi
D-umplutori duri
E-umplutori plastici
N5
64. Aliajele aurului cu titlul 900 conţin:
A-aur –100%
B- argint –14,0%
C-aur –90,0%
D-cupru –16,0%
E-paladiu –14,0%
N2, p105
65. Ceara dentară incoloră sub formă de bastonaşe este utilizată la modelarea:
A-bazei protezelor mobilizabile
B-protezelor scheletate
C-corpului de punte
D-machetei coroanei acrilice
E-machetei incrustaţiei corono-radiculare
N2, p97

66. Materialul amprentar Gelin face parte din materiale amprentare:

A- cristalizabile
B- siliconice
C- autopolimerizabile
D- hidrocoloizi ireversibili
E- hidrocoloizi reversibili
N2, p90

10
67. Aliajele crom-cobalt se utilizează la confecţionarea protezelor dentare prin tehnica:
A- ştanţării
B- galvanoplastie
C- lipirii
D- turnării
E- sudării
N2, p109

68. Din grupul materialelor auxiliare utilizate în protetica dentară fac parte:
A- ceramica
B- melot-metalul
C- acrilatul
D- compozitele
E- aliajele metalelor nobile
N2, p118

69. La materiale diverse utilizate în laboratorul de tehnică dentară se referă:

A- materiale de ambalat, izolat, decapante
B- metale şi aliaje nobile
C- acrilatele pentru confecţionarea protezelor fixe
D- acrilatele pentru confecţionarea protezelor mobilizabile
E- ceramica
N2, p118

70. Acrilatele tip Eladent-100, Ortosil, Hidrocryl sînt utilizate la confecţionarea:

A- punţilor dentare
B- protezelor mobilizabile cu căptuşală
C- protezelor mobilizabile fără căptuşală
D- incrustaţiilor
E- coroanelor totale
N2, p103

LEZIUNILE ODONTALE CORONARE ŞI TEHNOLOGIA CONFECŢIONĂRII

MICROPROTEZELOR DENTARE

71. Coroanele de înveliş fizionomice din acrilat sînt indicate în terapia leziunilor odontale coronare
ale dinţilor frontali cînd coroanele lor:
A-au o înălţime mică
B-sînt abraziate pînă la colet
C-au o înălţime normală
D-sînt fracturate de la colet
E-sînt afectate de carie dentară
N1, p164

72. Grosimea pereţilor coroanei de porţelan (ceramică) trebuie să fie minim de:
A-0,5mm
B-1,0mm
C-1,5mm
D-2,0mm
E-2,5mm
N1, p165
11
73. Pentru obţinerea unei retentivităţi satisfăcătoare a coroanei din porţelan (ceramică) bontul
preparat trebuie să alcătuiască din lungimea coroanei clinice:
A-2/3
B-1/3
C-1/2
D-1/4
E-1/5
N1, p165

74. La prepararea dintelui sub coroană de înveliş din porţelan (ceramică) în zona coletului se va
prepara un prag circular cu o lăţime de:
A- 0,2-0,3 mm
B- 0,4-0,5 mm
C- 0,6-0,7 mm
D- 0,8-1,2 mm
E- 2,0 mm
N1, p165

75. La prepararea dintelui sub coroana de înveliş din porţelan (ceramică) în zona coletului se va
prepara un prag circular sub un unghi de:
A-500
B-600
C-700
D-800
E-900
N1, p165

76. Metoda clasică de preparare sau şlefuire a dintelui sub coroane fizionomice din porţelan
(ceramică) începe cu suprafeţele:
A-vestibulare
B-proximale
C-orale
D-ocluzale
E-nu are importanţă
N1, p165

77. Metoda mecanică de retracţie gingivală la confecţionarea coroanelor fizionomice din porţelan
(ceramică) sau metalo-ceramică prevede utilizarea:
A-coroanelor de substituţie
B-capelor din acrilate
C-instrumentelor speciale
D-frezelor sferice
E-frezelor cilindrice
N1, p167

78. Metoda chimică de retracţie gingivală la confecţionarea coroanelor fizionomice din porţelan
(ceramică) sau metalo-ceramică prevede utilizarea:
A-firelor de bumbac îmbibate cu soluţie de efedrină 5%
B-firelor de bumbac îmbibate cu etanol 900
C-firelor de bumbac îmbibate cu apă distilată
D-firelor de bumbac uscate
E-firelor de matasă uscate
N1, p167

12
79. Modelul de lucru la confecţionarea coroanelor fizionomice din porţelan (ceramică) se va
confecţiona:
A-din ghips medical cu bonturi nemobilizabili din acelaşi material
B-din ghips medical cu bonturi mobilizabili din acelaşi material
C-din superghips cu bonturi nemobilizabili
D-din superghips cu bonturi mobilizabili
E-nu are importanţă materialul
N1, p168

80. Folia de platină la confecţionarea coroanei fizionomice din porţelan (ceramică) are o grosime de:
A-0,025mm
B-0,25mm
C-0,5mm
D-0,75mm
E-1,0mm
N1, p168
81. La prepararea dintelui pentru coroana tip Jacket din acrilat sau compozite pragul cervical se
va realiza:
A-subgingival
B- paralel festonului gingival
C-la dorinţa pacientului
D-la dorinţa medicului
E-la decizia consiliului
N1, p165
82. Macheta pentru componenta metalică a coroanei mixte metalo-ceramice se va modela din ceară
cu o grosime de:
A- 0,1-0,2mm
B- 0,3-0,4mm
C- 0,5-0,6mm
D- 0,7-0,8mm
E- 1,0mm
N1, p174

83. Componenta metalică a coroanei mixte metalo-ceramice se va confecţiona din:

A-aur pur
B-aur cu titlul 900
C-oţel inoxidabil
D-aliaj crom-cobalt
E-nu are importanţă
N5

84. Ceramica dentară se arde:

A-în cuptoare speciale cu vid
B-în cuptoare speciale fără vid
C-la flacăra sursei de căldură
D-cu aparatul de lipire
E-ceramica dentară se topeşte
N1, p168

85. La confecţionarea coroanei fizionomice Jacket din porţelan (ceramică) primul strat de ceramică
care se aplică pe căpăcelul din platină este:
A-dentina
B-smalţul
C-opacul
D-cuarţul
13
E-nu are importanţă
N1, p168

86. Componenţa metalică a coroanei mixte metalo-acrilice după I.Postolachi este confecţionată prin
tehnica:
A-turnării
B-ştanţării
C-mixtă
D-polimerizării
E-arderii
N1, p174

87. Placajul din acrilat aderă la componenţa metalică turnată a coroanei mixte metaloacrilice datorită:
A-lipirii
B-fenomenelor chimice
C-unei perfecte presări a placajului
D-prezenţei elementelor retentive
E-prezenţei micromagniţilor
N1, p175

88. Cercetările efectuate de Gh.Bîrsa şi I.Postolachi au demonstrat că o adaptare intimă a coroanei

metaloceramice la pragul cervical se obţine cînd el este preparat sub un unghi:
A-ascuţit
B-drept
C-optuz
D-concav
E-înalt
N1, p172

89. Sablarea componenţei metalice a coroanei mixte metaloceramice se efectuiază cu pulbere de

corund pe baza oxidului de:
A-siliciu
B-fier
C-aluminiu
D-titan
E-argint
N1, p174

90. Sablarea componenţei metalice a coroanei mixte metaloceramice se efectuiază în scopul:

A-asigurării aderării ceramicei la metal
B-degrasării componentei metalice
C-micşorării grosimei componentei metalice
D-creării microperforaţiilor necesare
E-controlului calităţii componentei metalice
N2, p241

91. Coroanele metalice turnate sînt indicate:

A – pe dinţii frontali
B – pe dinţii laterali
C – pe orice dinte
D – pe dinţi mobili de gr. III
E – pe dinţii fragili
N1, p160

14
92. La pregătirea dintelui pentru coroană fizionomică din ceramică din înălţimea coroanei se
şlefueşte:
A – 3/4
B – 1/3
C – 1/2
D – 1/4
E – 2/3
N1, p165

93. Tehnica modernă de confecţionare a coroanelor fizionomice din compozite (Isosit) prevede:
A – modelarea machetei din ceară incolor
B – modelarea machetei din ceară roz
C – modelarea machetei din acrilate autopolimerizabile
D – modelarea machetei din ceară calibrată
E – modelarea directă strat cu strat a pastei compozite de culori adecvate
N2, p101

94. Coroanele mixte metalo-ceramice şi metalo-acrilice cu componenta metalică turnată sînt indicate:
A – pe dinţi scurţi
B – pe dinţi cu distrucţii mari
C – pe dinţi mobili de gr. III
D – indiferent de vîrstă
E – ca microproteze unidentare şi ca element de agregare în punţile dentare
N1, p172

95. Grosimea componentei metalice în coroana M/C este de:

A – 1,5 – 2 mm
B – 1,0 – 1,2 mm
C – 0,5 – 0,8 mm
D – 0,3 – 0,4 mm
E – 0,1 – 0,2 mm
N1, p175

96. Grosimea componentei fizionomice în coroana M/C este de:

A – 0,8 – 2,0 mm
B – 2,5 – 2,8 mm
C – 3,0 – 3,5 mm
D – 3,6 – 3,8 mm
E – 3,8 – 4,0 mm
N1, p175

97. Coroana ecuatorială are limitele:

A – supraecuatorial
B – infraecuatorial
C – în limitele ecuatorului
D – în limitele zonei ocluzale
E – în limitele zonei cervicale
N1, p161

98. Coroana telescopată este indicată:

A – ca microproteză unidentară
B – ca element în diferite şini fixe
C – ca element de fixare în protezele parţiale mobilizabile
D – ca element de fixare în protezele totale
E – ca microproteză bidentară
15
 N1, p161

99. În coroana mixtă după USMM ca element de retenţie a placajului se utulizează:

A – butoni
B – şanţuri transversale
C – şanţuri verticale
D – găuri trunchiulare
E – găuri cilindrice
N1, p179

100. Pivotul coroanei de substituţie trabuie să aibă o grosime de:

A – 1- 1,2 mm
B – 2 – 2,5 mm
C – 2,5 – 3,0 mm
D – 0,3 – 0,5 mm
E – n-are importanţă
N1, p183

101. Coroana de substituţie tip Richmond este indicată cînd:

A – rădăcina este mobilă
B – rădăcina este la nivelul gingiei
C – rădăcina este supragingival şi are pereţii subţiri
D – canalul radicular nu este trecător
E – rădăcina nu este dreaptă
N1, p188

102. Coroana de substituţie după Ilina-Markosian este prezentată de:

A – coroană, pivot şi încrustaţie
B – coroană şi pivot
C – coroană şi încrustaţie
D – coroană cu şanţuri verticale
E – coroană cu şanţuri orizontale
N1, p189

103. Incrustaţiile (inlay-urile) prezintă proteze dentare:

A-bidentare fixe
B-bidentare mobilizabile
C-tridentare
D-unidentare fixe
E-unidentare mobilizabile
N1, p137

104. Incrustaţiile (inlay-urile) sînt indicate în tratamentul:

A-pulpitelor
B-prezenţei breşelor arcadelor dentare
C-leziunilor odontale coronare
D-anomaliilor dento-maxilare
E-afecţiunilor articulaţiei temporo-mandibulare
N1, p139

105. Incrustaţiile după materialele din care sînt confecţionate pot fi din:
A-ceară dentară
B-ceară de albine
C-cauciuc vulcanizat
D-cauciuc nevulcanizat
16
E-aliajele metalelor inobile
N1, p139

106. Inlay-ul prezintă o microproteză:

A-extratisulară
B-intratisulară
C-mixtă
D-totală
E-cervicală
N1, p139
107. Onlay-ul prezintă o microproteză:
A-utilizată numai pe dinţii temporari
B-intratisulară
C-extratisulară
D-punctiformă
C-fără extremităţi
N1, p139
108. Pinlay-ul prezintă o microproteză:
A-de acoperire coronară totală
B-intratisulară cu pivot
C-intratisulară fără pivot
D-extratisulară
E-intra-extratisulară
N1, p139
109. Conform destinaţiei incrustaţiile (inlay-urile) pot fi:
A-ca element de agregare a diferitor lucrări protetice
B-ca elemente provizorii de protecţie a pulpei
C-ca elemente provizorii de protecţie paradontală
D-ca elemente multidentare
E-ca elemente în protezele totale
N1, p139

110. Conform numărului suprafeţelor dintelui ce vin în contact cu incrustaţia extratisulară

deosebim incrustaţii:
A- suspendate
B- punctiforme
C- monofeţe
D- tangenţiale
E- oblice
N1, p139

111. Conform modului de modelare a machetei incrustaţiei deosebim tehnici:

A-directă
B-precisă
C-în doi timpi
D-provizorie
E-permanentă
N1, p139

112. Din aliajele aurului la confecţionarea incrustaţiilor (inlay-urilor) se utiliziază titlul:

A-1000
B-750 cu platină
C-750 fără platină
D-700
E-583
17
 N1, p139

113. Coroanele de înveliş trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:

A-să refacă funcţia glandelor salivare
B-uşor să se deplaseze din cavitatea orală de către pacient
C-să fie uşor înclinate oral
D-să reconstituie punctele de contact proximale
E-uşor să se supuie sterilizării
N1, p150

114. Coroanele de înveliş sînt indicate:

A-la dorinţa pacientului
B-ca elemente de agregare în punţile dentare
C-ca elemente de protecţie a acţiunii nocive a razelor UV
D-ca elemente de profilaxie a afecţiunilor paradontale
E-pe dinţi mobili de gradul III
N1, p149

115. După destinaţie coroanele de înveliş pot fi:

A-de protecţie sau provizorii
B-de refacere a lăţimii arcadei dentare
C-de refacere a funcţiei analizatorice a cavităţii orale
D-de lichidare a proceselor inflamatorii în periodonţiu
E-de lichidare a proceselor inflamatorii a fibromucoasei
N1, p149

116. Coroanele de înveliş pot fi confecţionate din următoarele metale:

A-Au
B-Cu
C-Ti
D-Ag
E-Cr
N1, p148

117. La confecţionarea coroanelor de înveliş din acrilate se utilizează:

A-sinma-74
B-acrel
C-ftorax
D-acronil
E-bacril
N2, p100

118. Tehnologia confecţionării coroanelor de inveliş prin tehnica ştanţării

prevede obţinerea modelului de lucru:
A-din aliaje uşor fuzibile
B-din supergips
C-din acrilate autopolimerizabile
D-din cementuri dentare
E-din ghips medical
N5

119. La confecţionarea coroanelor de înveliş metalice prin tehnica ştanţării modelajul bontului pe
modelul de lucru va începe:
A-imediat după realizarea modelului de lucru
18
B-după izolarea modelului
C-după trasarea liniei coletului clinic
D-după acoperirea bontului cu metal prin tehnica galvanoplastiei
E-nu are nici o importanţă cînd va începe
N2, p202
120. Patricele metalice la realizarea coroanelor metalice de înveliş se confecţionează din aliajele:
A-uşor fuzibile
B-Cr-Ni
C-Cr-Co
D-Cu
E-Al
N5
121. Temperatura de topire a aliagului uşor fuzibil “Melot” utilizat la confecţionarea coroanelor
metalice prin tehnica mixtă de ştanţare este de:
A-11000
B-10000
C-17500
D-1000
E-630
N2, p110

122. La ştanţarea coroanelor metalice prin metoda externă se utilizează:

A-galvanometrul
B-aparatul Parker
C-chiuveta de ştanţat
D-gnatodinamometrul
E-ampermetrul
N2, p210

123. Avantajele coroanelor confecţionate prin tehnica turnării şînt:

A-fizionomice
B-semifizionomice
C-redau cu o mare exactitate suprafeţele ocluzale
D-fiziologice
E-igienice
N2, p213

124. Coroanele întreg turnate cu grosimea dirijată au pereţii cu grosimea de:

A- 0,1-0,2 mm
B- 0,3-0,4 mm
C- 1-1,5 mm
D- 2,0 mm
E- 2,2 mm
N2, p213

125. Coroana de înveliş ecuatorială este indicată pe:

A-incisivi
B-canini
C-molari
D-dinţi timpurii
E-dinţi mobili de gradul III
N1, p161

126. Coroana metalică telescopată prezintă o lucrare protetică:

A-unitară
19
B-dublă
C-triplă
D-provizorie
E-transparentă
N1, p162

127. La confecţionarea coroanelor fizionomice din ceramică modelul se va realiza cu dinţi:

A-mobilizabili
B-nemobilizabili
C-din ghips medical
D-ceară dentară specială
E-ceară de albine
N2, p223

128. Tehnica clasică de confecţionare a coroanelor din acrilat prevede următoarele etape de
laborator:
A-prepararea dintelui stîlp şi amprentarea
B-modelarea machetei viitoarei coroanei din ceară specială
C-modelarea machetei viitoarei coroanei din acrilat autopolimerizabil
D- modelarea machetei viitoarei coroanei din ceară de albine
E- modelarea machetei viitoarei coroanei din ceară vegetală
N2, p229

129. Penrtu confecţionarea coroanei metalo- ceramice e necesar de un model de lucru confecţionat
din:
A- gips medical fără dinţi mobilizabili
B- gips medical cu dinţi mobilizabili
C- supergips cu dinţi mobilizabili
D- supergips fără dinţi mobilizabili
E- ceramică
N1, p174

130. Pentru confecţionarea coroanei Jacket din porţelan (ceramică) modelul de lucru se v-a
confecţiona din:
A- gips medical cu dinţi mobilizabili
B- supergips fără dinţi mobilizabili
C- gips medical fără dinţi mobilizabili
D- supergips cu dinţi mobilizabili
E- aliaje uşor fuzibile
N1, p168

EDENTAŢIA PARŢIALĂ ŞI TEHNOLOGIA CONFECŢIONĂRII PUNŢILOR DENTARE

131. Absenţa dinţilor 8 la mandibulă va corespunde următoarei clase a edentaţiei parţiale după
Kennedy:
A–I
B – II
C – III
D – IV
E – nu este edentaţie parţială
N5

20
132. Absenţa incisivilor centrali superiori v-a corespunde următoarei clase a edentaţiei parţiale
după Kennedy:
A – nu este edentaţie parţială
B–I
C – II
D – III
E – IV
N1, p196

133. Absenţa unilaterală a molarilor la maxilă v-a corespunde următoarei clase a edentaţiei parţiale
după Kennedy:
A–I
B – II
C – III
D – IV
E–V
N1, p196

134. Absenţa bilaterală a molarilor la mandibulă v-a corespunde următoarei clase a edentaţiei
parţiale după Kennedy:
A–I
B – II
C – III
D – IV
E–V
N1, p196

135. Absenţa primului molar din stînga la mandibulă v-a corespunde următoarei clase a edentaţiei
parţiale după Kennedy:
A–I
B – II
C – III
D – IV
E–V
N1, p196

136. Prezenţa molarului 3 la mandibula din stînga şi absenţa tuturor celorlalţi dinţi
v-a corespunde următoarei clase a edentaţiei parţiale după Kennedy:
A–I
B – II
C – III
D – IV
E–V
N1, p196

137. Absenţa bilaterală a primilor molari la maxilă v-a corespunde următoarei clase a edentaţiei
parţiale după Kennedy:
A–I
B – II
C – III
D – IV
E–V
N1, p196

21
138. La prezenţa numai a molarilor 3 la mandibulă edentaţia parţială v-a corespunde următoarei
clase după Kennedy:
A–I
B – II
C – III
D – IV
E–V
N2, p256

139. Corpul de punte suspendat este indicat la restabilirea integrităţii arcadelor dentare:
A – în zonele laterale
B – în zona frontală
C – în orice zonă
D – în zonele fronto-laterale
E – în zonele fără atrofia apofizei alveolare
N1, p205

140. Corpul de punte în formă de semişa este indicat în punţile dentare:

A – demontabile
B – din două bucăţi
C – mobilizabile
D – acrilice
E – metaloceramice
N1, p204

141. Forma corpului de punte depinde nu numai de topografia breşei dar şi de:
A – înălţimea dinţilor limitrofi breşei
B – starea coronară a dinţilor limitrofi breşei
C – lăţimea apofizei alveolare
D – gradul de atrofie a apofizei alveolare
E – tipul de ocluzie
N1, p205

142. Corpul de punte în semişa se recomandă la confecţionarea punţilor dentare:

A – mobilizabile
B – din 2 bucăţi
C – acrilice
D – din M/C
E – demontabile
N1, p35

143. Spaţiul fiziologic de inocluzie este individual şi variază de la:

A – 1,0 – 6,0 mm
B – 7,0– 8,0 mm
C – 9,0-10,0 mm
D – 11,0–12,0 mm
E – mai mult de 12,0 mm
N1, p225

144. Puntea dentară din două bucăţi poate fi confecţionată:

A – numai în zona frontală a arcadelor dentare
B – numai în zonele laterale ale arcadelor dentare
C – numai în zona frontală a arcadei dentare inferioare
D – numai în zona frontală a arcadei dentare superioare
E – în orice zonă a arcadelor dentare
22
 N1, p203

145. Element al punţii dentare este:

A- patricea elementului retentiv
B- porţiunea de lipire
C- corpul punţii
D- arcul protezei
E- cuspizii coroanei dintelui ancoră
N5

146. Cea mai rezistentă punte dentară va fi:

A- din fier
B- din Au titlul 916
C- din Cu
D- confecţionată galvanoplastic
E- din aliaj Cr-Co
N1, p204

147. După aspectul fizionomic punţile dentare pot fi:

A- suspendate
B- punctiforme
C- semifizionomice
D- lipite
E- întreg turnate
N2, p264

148. Corpul de punte are formă :

A- ovală
B- de semicasetă
C- semiovală
D- aplatizată
E- alungită
N5
149. Corpul punţii dentare mobilizabile are formă de:
A- cupă
B- şa
C- semioval
D- patrat
E- cub
N2, p265
150. După metoda confecţionării punţile dentare pot fi:
A- sculptate
B- frezate
C- polimerizate
D- ştanţate
E- electro-galvanice
N2, p258

151. Corpul de punte dintr-o bucată trebuie să fie:

A-din două aliaje
B- din trei aliaje
C- din acelaş material ca şi elementele de agregare
D- elastic
E- plastic
N5
23
152. Suprafaţa mucozală a corpului de punte trebuie să fie:
A- poroasă
B- ascuţită
C- groasă
D- subţire
E- netedă
N5

153. Corpul la puntea dentară m/a total fizionomică este:

A- faţetat vestibular
B- sub formă de cupă
C- sub formă de semicupă
D- sub formă de bară rotundă
E- cu elemente retentive pe toate suprafeţele
N2, p264

154. Ce elemente retentive în puntea dentară m/a cu componenta metalică întreg turnată pot fi:
A- butoni
B- magniţi
C- lacuri
D- clei cpecial
E- clei silicat
N2, p266

155. După aspectul fizionomic deosebim punţi dentare:

A- metalice
B- galvanoplastice
C- din aur
D- din argint
E- parţial fizionomice
N2, p258

156. După modul de fixare punţile dentare pot fi:

A-mobilizabile
B-fixate prin magneţi
C-sudate
D-lipite
E-solidarizate
N2, p258

157. Cerinţele către coroane ca elemente de ancorare a punţilor dentare fixe sunt:
A- să fie lucioase
B- să fie netede
C- să fie lipicioase
D- să repete forma dinţilor ancoră
E- să nu repete forma dinţilor ancoră
N2, p194

158. Pregătirea elementelor componente ale punţii dentare către lipire include:
A- prelucrarea termică, chimică a suprafeţelor de lipire
B- prelucrarea mecanică a suprafeţelor de lipire
C- suprafeţele de lipire se acoperă cu lac
D- galvano-plastia suprafeţelor de lipire
E- finisarea cu perii a suprafeţelor de lipire
24
 N2, p269
159. Punţile dentare fixe sînt piese protetice:
A- ce transmit forţele funcţionale asupra parodontului dinţilor stîlpi
B- ce transmit forţele funcţionale asupra substratului mucoosos
C- ce transmit forţele funcţionale pe cale mixtă
D- standarte
E- de o singură folosinţă la actul de masticaţie
N2, p254

160. Suprafaţa mucosală a corpului de punte se modelează în raport de:

A- înălţimea coronară a dinţilor vecini
B- dinţii antagonişti
C- tipul ocluziei
D- numărul dinţilor vecini
E- situaţia clinică
N2, p261

EDENTAŢIA PARŢIALĂ ŞI TEHNOLOGIA CONFECŢIONĂRII PROTEZELOR

PARŢIALE MOBILIZABILE

161. Fibromucoasa sănătoasă cu grosime şi rezilienţă moderată, conform clasificării Supple

corespunde clasei:
A–I
B – II
C – III
D – IV
E–V
N1, p237

162. Fibromucoasa hipertrofiată, mobilă, flotantă, conform clasificării Supple corespunde clasei:
A–I
B – II
C – III
D – IV
E–V
N1, p237

163. Fibromucoasa atrofiată, subţire cu un grad de rezilienţă redus conform clasificării Supple
corespunde clasei:
A–I
B – II
C – III
D – IV
E–V
N1, p237

164. Conform clasificării Liund zona glandulară a fibromucoasei cîmpului protetic la maxilă este
situată:
A – pe coama apofizei alveolare
B – în zona mediană a palatului dur
C – în zona rugilor palatine
D – în treimea posterioară a bolţii palatine
25
E – în zonele periferice ale proceselor alveolare
N1, p238

165. Fibromucoasa cîmpului protetic la maxilă subţire şi sensibilă la presiuni, conform clasificării
Liund corespunde:
A – zonei periferice a apofizelor alveolare
B – zonei rugilor palatine
C – zonei mediane
D – zonei glandulare
E – zonei apofizelor alveolare
N1, p238

166. Rezilienţa fibromucoasei cîmpului protetic după diferiţi autori în diferite zone variază între:
A – 10 –12 mm
B – 8,0 – 9,0 mm
C – 7,0 – 5,0 mm
D – 4,0 – 3,0 mm
E – 2,5 – 0,4 mm
N1, p241

167. Croşetele în protezele parţiale mobilizabile acrilice se confecţioanează din sîrmă de Wiplă cu
diametrul:
A – 2,0 – 2,5 mm
B – 1,5 – 2,0 mm
C – 0,6 – 0,8 mm
D – 0,2 – 0,4 mm
E – nu are importanţă
N2, p307

168. Limitele protezei parţiale mobilizabile acrilice la mandibulă în zona tuberculilor piriformi:
A – îi acoperă în totalitate
B – îi acoperă cu 1/2
C – îi acoperă cu 2/3
D – nu ajunge la limita lor mezială
E – îi acoperă în funcţie de valoarea lor protetică
N1, p245

169. Conectorul principal al protezei parţiale mobilizabile acrilice are o grosime de:
A – 0,5 mm
B – 1,0 mm
C – 1,5 mm
D – 2,0 mm
E – 3,0 mm
N5

170. Protezele parţiale mobilizabile pot fi confecţionate:

A – numai în edentaţiile terminale bilaterale
B – numai în edentaţiile terminale unilaterale
C – numai în edentaţiile frontale
D – numai în edentaţiile intercalate
E – în orice tip de edentaţie parţială
N1, p254

171. Destinaţia conectorului principal în protezele parţiale mobilizabile scheletate este:

A – fixarea dinţilor artificiali
26
B – unirea elementelor dentare cu şeile protezei
C – unirea şeilor protezei
D – fixarea elementelor de ancorare şi stabilizare
E – micşorarea dimensiunilor bazei protezei
N1, p254

172. Avantajele şeilor metalice incluse în acrilat în protezele parţiale mobilizabile scheletate:
A – nu traumează fibromucoasa
B – sunt fizionomice
C – sunt fiziologice
D – permit corecţia şi rebazarea
E – sunt igienice
N1, p254

173. Lăţimea conectorului principal în proteza parţială mobilizabilă scheletată prezentat de plăcuţă
la maxillă este de:
A – 3,0-4,0 mm
B – 5,0 mm
C – 6,0-8,0 mm
D – 9,0-10,0 mm
E – mai mult de 10 mm
N1, p254

174. Grosimea conectorului principal în proteza parţială mobilizabilă scheletată prezentat de

plăcuţă la maxilă este de:
A – 0,2 mm
B – 0,4-0,5 mm
C – 6,0-7,0 mm
D – 8,0-10,0 mm
E – 1,0-2,0 mm
N1, p254

175. Conectorul principal în proteza parţială mobilizabilă scheletată prezentat de plăcuţă la maxilă
este plasat:
A – în zona palatinală posterioară
B – pe versantele interne a apofizelor alveolare
C – în zona torusului palatinal
D – în zona liniei Ah
E – în orice zonă
N1, p255

176. Conectorul principal în proteza parţială mobilizabilă scheletată prezentat de bară la

mandibulă este plasat:
A – la 3-4 mm de festonul gingival şi cu 2 mm de la nivelul fundului de sac lingual
B – la 1-2 mm de festonul gingival şi la nivelul fundului de sac lingual
C – în zona coletului dinţilor restanţi
D – în zona ecuatorială a dinţilor laterali
E – nu are importanţă locul plasării
N5

177. Conectorul principal în proteza parţială mobilizabilă scheletată prezentat de bară la

mandibulă în sens antero-posterior va fi plasat în raport de:
A – implantarea dinţilor restanţi
B – înălţimea dinţilor restanţi
C – lăţimea procesului alveolar
27
D – orientarea versantului lingual al procesului alveolar
E – nu are importanţă nici un factor
N1, p254

178. În protezele parţiale mobilizabile scheletate cu sprijin preponderent dento-paradontal

conectorul principal la maxilă prezentat de plăcuţe are următorul raport cu mucoasa:
A – este distanţat cu 5,0 mm
B – este distanţat cu 8,0 mm
C – este distanţat cu 1,0 mm
D – este distanţat cu 1,2 mm
E – are contact intim cu mucoasa
N1, p254

179. Pentru prevenirea înfundării în fibromucoasa cîmpului protetic a conectorului principal

prezentat de bară în proteza parţială mobilizabilă scheletată la mandibulă el este distanţat de la ea
cu:
A – 2,0-3,0 mm
B – 4,0 mm
C – 0,5 mm
D – 0,6 mm
E – în raport de gradul de rezilienţă
N1, p256

180. Destinaţia conectorilor secundari în proteza parţială mobilizabilă scheletată este:

A – unirea şeilor protezei
B – unirea elementelor dentare cu porţiunile mucosale
C – unirea croşetelor în bloc
D – ocolirea formaţiunilor anatomice
E – ocolirea frenurilor buzelor şi a limbii
N5

181. Conectorii secundari în proteza parţială mobilizabilă scheletată se plasează:

A – pe suprafeţele ocluzale ale dinţilor
B – pe versantele interne ale proceselor alveolare
C – pe procesele alveolare
D – pe feţele proximale ale dinţilor ancoră
E – pe centrul apofizelor alveolare
N1, p256

182. Pintenul ocluzal în croşetul tip Ackers trebuie să aibă grosime de:
A – 5,0-8,0 mm
B – 1-1,5 mm
C – 2,0 mm
D – 2,5 mm
E – nu are importanţă
N1, p259
183. Croşetul Bonwill are următoarele braţe:
A – două retentive, două opozante, două ocluzale
B – două retentive, două opozante, unul ocluzal
C – două retentive, unul opozant, două ocluzale
D – două retentive, trei opozante, unul ocluzal
E – numai unul retentiv, unul opozant şi unul ocluzal
N2, p302

184. Croşetul inelar Jackson este indicat în următoarele clase ale edentaţiei parţiale după Kennedy:
28
A–I
B – II
C – VI
D – IV
E– V
N5

185. În edentaţia frontală de cl. IV Kennedy cînd breşa arcadei dentare este limitată de primii
premolari elementele de ancorare ale protezei parţiale mobilizabile scheletate vor fi plasate:
A – pe primii molari bilateral
B – pa primii premolari bilateral
C – pe ambii premolari şi primul molar unilaterali
D – pe toţi dinţii bilaterali prezenţi
E – nu are importanţă numărul dinţilor ancoră
N2, p343

186. Axul de inserţie şi dezinserţie a protezei parţiale mobilizabile scheletate este:

A – direcţia de aplicare şi înlăturare a protezei
B – întroducerea protezei în cavitatea bucală
C – aplicarea protezei pe model
D – studierea protezei în paralelograf
E – studierea protezei vizual
N2, p344

187. Ce prezintă axul de inserţie şi dezinserţie a protezei parţiale mobilizabile scheletate:

A – calea de aplicare şi înlăturare a protezei de pe cîmpul protetic fără obstacole
B – calea de aplicare şi înlăturare a protezei de pe cîmpul protetic cu obstacole
C – calea de aplicare şi înlăturare a protezei cu obstacole considerabile
D – calea relativă de aplicare a protezei în cavitatea orală
E – calea relativă de înlăturare a protezei din cavitatea orală
N2, p348

188. Destinaţia retentivometrelor la studiul modelelor în paralelograf este determinarea:

A – axului de inserţie a protezei
B – axului de dezinserţie a protezei
C – punctului extremităţii braţului retentiv al croşetei
D – lăcaşilor pentru pintenii ocluzali
E – poziţiei modelelor
N2, p348

189. Determinarea ecuatorului protetic în paralelograf se efectuază cu tija:

A – detectoare
B – răzuşă
C – retentivometrică
D – portcreion
E – suplimentară
N2, p330

190. Culisele ca sistem special de fixare a protezelor parţiale moblizabile scheletate sînt alcătuite
din:
A – numai matrice
B – numai patrice
C – matrice şi patrice
D – inele
E – benzi supracingulare
29
 N2, p328

191. Croşetul continuu utilizat în edentaţiile parţiale cl. I Kennedy este şi un element:
A – fiziologic
B – antibascular
C – antivibrator
D – antiinflamator
E – antialergic
N2, p328

192. Croşetul continuu în edentităţiile parţiale cl. I Kennedy este plasat în zona dinţilor frontali:
A – gingival
B – la colet
C – supracingular
D – în apropierea marginelor incisivale
E – supraocluzal
N2, p328

193. Croşetul continuu în edentităţiile parţiale mandibulare cl. IV Kennedy în zona dinţilor
laterali este plasat:
A – gingival
B – subecuatorial
C – în zona ecuatorului
D – supraecuatorial
E – supraocluzal
N2, p326

194. Croşetul în “T” cu conector secundar prelungit reduce influenţa negativă a forţelor
funcţionale în proteza parţială mobilizabilă scheletată:
A – asupra fibromucoasei
B – asupra substratului osos
C – asupra dinţilor stîlpi
D – asupra dinţilor antagonişti
E – bolţii palatine
N5

PROTEZE PARŢIAL MOBILIZABILE SCHELETIZATE

195. Pentru proteza parţială mobilizabilă scheletată e caracteristic:

A- că părţile componente sînt solidarizate într-o unitate comună
B- că şeile sînt situate în spaţiile edentate fără conexiune cu alte elemente
C- conectorul acrilic este armat cu metal
D- conectorul principal este din acrilat
E- transmiterea presiunii funcţionale numai suportului muco-osos
N2, p318

196. Componenta metalică a şeii protezei parţiale mobilizabile scheletate poate fi:
A- inclusă în acrilat
B- ovală
C- suspendată
D- punctiformă
E- tangenţială
30
 N2, p318

197. Componenta metalică a şeii protezei parţiale mobilizabile scheletate dacă nu este inclusă în
acrilat atunci ea:
A- are contact cu fibromucoasa
B- nu are contact cu fibromucoasa
C- este suspendată
D- uşor plată
E- uşor convexă
N2, p318

198. Elementul de legătură dintre şeile protezei parţiale mobilizabile scheletate (conectorul
principal) trebuie să posede:
A- elasticitate maximă
B- plasticitate
C- fragilitate
D- duritate
E- luciu
N2, p318

199. Conectorul principal al protezei parţiale mobilizabile scheletate în formă de bară la

mandibulă în secţiune are formă:
A- triunghiulară
B- patrată
C- pentagon
D- trapezoidală
E- ovală
N2, p318

200. La maxilă conectorul principal al protezei parţiale mobilizabile scheletate în formă de bară în
secţiune are formă:
A- semipatrată
B- semiovală
C- triunghiulară
D- patrată
E- asimetrică
N2, p318

201. Grosimea conectorului principal al protezei parţiale mobilizabile scheletate la mandibulă

prezentat de bară trebuie să fie:
A- 0,5-1,0 mm
B- 1,5-2,0 mm
C- 3,0 mm
D- 4,0 mm
E- 5,0 mm
N2, p319

202. Cerinţe către plăcuţe ca conector principal al protezei parţiale mobilizabile scheletate la
maxilă se referă:
A- grosimea 0,4-0,5 mm
B- lăţimea mai mică de 3,0 mm
C- este situată la distanţă de 0,5 mm de la suprafaţa mucoasei palatului moale
D- să fie elastică
E- să fie fragilă
N2, p319
31
203. Zonele de plasare a conectorului principal în formă de bară a protezei parţiale mobilizabile
scheletate la maxilă:
A- în zona frontală
B- în treimea anterioară a palatului dur
C- în treimea anterioară a zonei posterioare a palatului dur
D- în zona liniei “A”
E- în zona palatului moale
N2, p319

204. Lăţimea plăcuţelor ca conector principal în proteza parţială mobilizabilă scheletată la maxilă:
A- 5,0 mm
B- 6,0 mm
C- 7,0 mm
D- 8,0 mm
E- 10 mm şi mai mult
N2, p302

205. Care din croşetele mai jos numite pot fi confecţionate din sîrmă:
A- Kemeny
B- Jackson
C- Ackers
D- Bonwill
E- Ney
N2, p322

206. Croşetele turnate după Lejoyeux trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:

A- să cuprindă mai mult de 1800 din cercumferinţa dintelui
B- să cuprindă mai puţin de 1800 din cercumferinţa dintelui
C- să dezvolte o forţă continue orizontală asupra dintelui ancoră
D- toate părţile componente ale croşetei trebuie să se situieze în 1/3 ocluzală
E- se aplică pe dinţii ancoră cu starea paradontală nefavorabilă
N2, p302

207. Croşetul Adams se confecţionează prin:

A- turnare
B- îndoire
C-mixt
D-polimerizare
E-presare
N2, p334

208. Ce elemente de fixare, menţinere şi stabilizare a protezelor mobilizabile scheletate pot fi

utilizate din cele indicate:
A- capse
B- camere de vid
C- cameră fără vid
D- magneţi
E- balamale
N2, p328

209. Mijloacele care se opun deplasărilor protezei parţiale mobilizabile scheletate:

A- Elementele de menţinere, sprigin şi stabilizare
B- dinţii artificiali
32
C- şeile protezei
D- conectorul principal
E- conectorii secundari
N2, p263

210. Ce elemente de fixare a protezelor parţiale mobilizabile scheletate pot avea formă în “T”:
A- bara la sistem Dolder-Rumpel
B- capsa
C- telescoapele
D- disjunctorii de forţă
E- culisele
N2, p343

211. Şeile protezelor parţiale mobilizabile scheletate se confecţionează din:

A- ceară
B- acrilat elastic
C- compozite
D- acrilate termopolimerizabile
E- mase poliesterice
N2, p317

212. Pentru lustruirea protezelor parţiale mobilizabile scheletate se va folosi:

A- filţuri conice
B- carborundul
C- vazelina
D- uleiul vegetal
E- filţuri triunghiulare
N2, p351-353

213. Pentru dublarea modelului deretentivizat este necesar de:

A- vacum-malaxor
B- paralelograf
C- chiuvetă specială
D- chiuvetă obişnuită
E- gips
N2, p169
214. La confecţionarea scheletului metalic a protezei parţiale mobilizabile scheletate prin turnare
se foloseşte sursa de topire a aliajului:
A- electro-galvanică
B- aparatul de lipire
C- curentul de fregvenţă înaltă
D- aparatul de sudare
E- spirtiera
N2, p121

215. Ca antioxidant la lipirea elementelor scheletului metalic al protezei parţiale mobilizabile

scheletate se utilizează:
A- heliu
B- criptonul
C- argonul
D- xenonul
E- boraxul
N5

33
216. Conceperea defenitivă a construcţiei protezei parţiale mobilizabile scheletizate se efectuiază
la etapa:
A- examenului pacientului
B- examinarea modelului de studiu vizual
C- preconizarea planului de tratament
D- analiza modelului de lucru la paralelograf
E- la etapa dublării modelului
N2, p223

217. Croşetul Bonwill are:

A- un braţ elastic în formă de “L”
B- un braţ elastic în formă de “G”
C- două braţe retentive
D- un pinten ocluzal
E- un braţ opozant
N2, p341

218. Modelul de lucru a protezei parţiale mobilizabile scheletate se confecţionează după amprenta:
A- documentară
B- de diagnostic
C- funcţională
D- standart
E- parţială
N1, p193

219. Edentaţia parţială congenetală se caracteriziază prin:

A-absenţa mugurilor dentari a dinţilor de minte la un maxilar
B- absenţa mugurilor dentari a dinţilor de minte la ambele maxilare
C-extracţia a cîţiva dinţi la un maxilar
D-extracţia a cîţiva dinţi la ambele maxilare
E-absenţa mugurilor dentari a cîţiva dinţi pe un maxilar
N1, p193

220. Edentaţia parţială congenetală este considerată ca o edentaţie:

A-primară
B-secundară
C-unilaterală
D-bilaterală
E-totală
N1, p193

221. Edentaţia parţială congenitală clinic se manifestă ca:

A-anodonţie
B-hipodonţie
C-hiperdonţie
D-macrodonţie
E-microdonţie
N1, p193

222. Absenţa parţială a mugurilor dentari pe un maxilar este:

A-hipodonţie
B-hiperdonţie
C-anodonţie
D-microdonţie
E-macrodonţie
34
 N1, p193

223. Absenţa totală a mugurilor dentari pe un maxilar este:

A-hipodonţie
B-anodonţie
C-hiperdonţie
D-macrodonţie
E-microdonţie
N1, p193

224. Pentru edentaţia parţială primară este caracteristic absenţa dinţilor ca urmare a:
A-extracţiei
B-traumatismului
C-absenţei mugurilor dinţilor
D-abraziuni patologice a dinţilor
E-avitaminozei
N1, p193

225. Edentaţia parţială falsă se caracteriziază prin absenţa dinţilor ca urmare a:

A-retenţiei dinţilor în profunzimea osului
B-extracţiei
C-absenţei mugurilor dinţilor
D-traumatismului
E-fracturii coroanelor
N1, p193

226. Anodonţia se caracteriziază prin:

A-absenţa parţială a dinţilor extraşi pe una din arcadele dentare
B-absenţa parţială a dinţilor extraşi pe ambele arcade dentare
C-absenţa totală a mugurilor dinţilor
D-absenţa totală a coroanelor dinţilor ca urmare a abraziunii dinţilor
E-absenţa tuturor dinţilor de minte
N1, p193
227. Eedentaţia parţială produsă de factori postnatali este:
A-primară
B-secundară
C-terminală
D-intercalată
E-totală
N1, p193

228. Examenul clinic al pacientului cu edentaţie parţială începe cu:

A-radiografia dinţilor restanţi
B-percuţia dinţilor restanţi
C-determinarea gradului de mobilitate a dinţilor restanţi
D-palparea zonei ATM
E-clarificarea motivaţiei
N1, p47

229. Tabloul clinic al edentaţiei parţiale se va găsi în dependenţă de:

A-caracterul alimentelor
B-frecvenţa alimentaţiei
C-localizarea breşei arcadei dentare
D-particularităţile respiraţiei
E-igiena cavităţii orale
35
 N1, p193

230. La absenţa dinţilor frontali superiori simptomul facial va fi exprimat prin:

A-micşorarea DVO
B-majorarea DVO
C-prăbuşirea buzei inferioare
D-prăbuşirea buzei superioare
E-prăbuşirea ambelor buze
N1, p194

231. Gradul de pronunţare a apofizei alveolare edentate va depinde de:

A- topografia breşei
B-profesia pacientului
C-stajiul de muncă
D-cauzele care au determinat edentaţia
E-tipul de ocluzie
N1, p194

232. Dinţii frontali superiori în ocluzia ortognată au în mediu o înclinare vestibulară în zona
incizală de:
A-00
B- 5-100
C- 19-200
D- 250
E- mai mult de 250
N5

233. Dinţii frontali inferiori în ocluzia ortognată au o înclinare vestibulară în zona incizală de:
A- 00
B- 2-30
C- 3-100
D- 150
E- mai mult de 150
N5

234. Clasificarea edentaţiei parţiale Kennedy-Applegate la rînd cu criteriul topografic include:

A- numărul dinţilor absenţi
B- prezenţa dinţilor de minte
C- elemente defiziologie şi terapie protetică
D- gradul de extindere a breşei
E- numărul breşelor
N1, p196

235. Pentru clasa I subdiviziunea I a edentaţiei parţiale conform clasificării Kennedy este
caracteristic prezenţa:
A- unei breşe în zona dinţilor restanţi
B- a două breşe în zona dinţilor restanţi
C- a trei breşe în zona dinţilor restanţi
D- a patru breşe în zona dinţilor restanţi
E- în zona dinţilor restanţi nu sînt breşe
N1, p193

36
236. Fibromucoasa hipertrofiată, mobilă a procesului alveolar după clasuficarea Supple
corespunde clasei:
A-I
B-II
C-III
D-IV
E-V
N1, p237

237. Pentru clasa II a fibromucoasei cîmpului protetic după Supple este caracteristic:
A- fibromucoasă cu grosime şi rezilienţă moderată
B- fibromucoasă atrofiată, subţire cu grad de rezilienţă redusă
C- fibromucoasă groasă,friabilă cu un grad mare de rezilienţă
D- fibromucoasă hipertrofiată, mobilă, în creastă de cocoş
E- fibromucoasă cu grosime neuniformă pe toată întinderea
N1, p237

238. Zonele Schroder ale fibromucoasei după Liund sunt situate:

A- în treimea anterioară a bolţii palatine
B- în treimea medie a bolţii palatine
C- în treimea posterioară a bolţii palatine
D- în zona posterioară a palatului moale
E- în zona medie a palatului moale
N1, p238

239. Apofizele alveolare la maxilă cu valoare protetică negativă după Lejoyeux corespund clasei:
A- I
B- II
C- III
D- IV
E- V
N1, p342
240. Tuberculii piriformi ai mandibulei sînt situaţi:
A- în triunghiul retromolar
B- în triunghiul retropremolar
C- în triunghiul retroalveolar
D- pe centrul procesului alveolar în zona frontală
E- pe versantul vestibular a procesului alveolar
N1, p344
EDENTAŢIA TOTALĂ ŞI TEHNOLOGIA CONFECŢIONĂRII PROTEZELOR TOTALE

241. Cînd torusul palatinal se întinde de la gaura palatină anterioară pînă la limita distală a
palatului dur după Landa corespunde clasei:
A–I
B – II
C – III
D – IV
E–V
N1, p344

242. Fibromucoasa la maxilă fiind atrofiată, subţire, cu un grad de rezilienţă redus, inaptă să
suporte presiuni după Supple corespunde clasei:
A–I
B – II
C – III
37
D – IV
E–V
N1, p237

243. Fibromucoasa hypertrofiată, mobilă, flotantă, care cere o îndepărtare chirurgicală după
Supple corespunde clasei:
A–I
B – II
C – III
D – IV
E–V
N1, p237

244. După Sangiuolo cînd substratul osos la maxilă are un grad de atrofie medie corespunde
clasei:
A–I
B – II
C – III
D – IV
E–V
N1, p348

245. După Sangiuolo cînd substratul osos mandibular are un grad de atrofie avansat cu dispariţia
apofizei alveolare şi tuberculii piriformi atrofiaţi aproape complet corespunde clasei:
A–I
B – II
C – III
D – IV
E–V
N1, p348
246. Scopul amprentării preliminare în edentaţia totală este obţinerea unui model:
A – preliminar
B – fiziologic
C – cu dimensiuni dorite
D – din ghips dur
E – din acrilate
N1, p359
247. Lingura individuală este necesară pentru amprentarea:
A – anatomică
B – funcţională
C – fiziologică
D – parţială
E – mixtă
N1, p359

248. Marginea amprentei funcţionale de succiune se găseşte:

A – pînă la zona mucoasei pasiv mobile
B – în limetele zonei mucoasei pasiv mobile
C – în limitele mucoasei imobile
D – depăşeşte zona mucoasei pasiv mobile cu 1-2 mm
E – depăşeşte zona mucoasei pasiv mobile cu 3-4 mm
N1, p361

249. Marginea amprentei funcţionale propriu zis se găseşte:

A – în limitele mucoasei imobile
38
B – pînă la mucoasa pasiv mobilă
C – în limitele mucoasei pasiv mobile
D – depăşeşte mucoasa pasiv mobilă cu 3-4 mm
E – depăşeşte mucoasa pasiv mobilă cu 1-2 mm
N1, p361

250. Lingurile amprentare individuale se supun corectării din motivul că au mărgini:

A – subţiri
B – înalte
C – groase
D – ce nu corespund fundului de sac
E – denivelate
N1, p364

251. Dacă lingura individuală în timpul executării probei funcţionale Herbst se deplasează de pe
cîmpul protetic atunci:
A – nu se corectează
B – se alungeşte marginea
C – se perforează
D – se scurtează
E – se confecţionează altă lingură
N1, p365

252. Pentru o perfectă închidere marginală la amprentarea funcţională lingura individuală se

corectiază adaugind un rulou de material termoplastic de tip Subrofix pe marginile ei şi:
A – se modelează manual
B – nu se modelează
C – se utilizează din nou testele funcţionale
D – nu este necesar de această operaţiune
E – se poate utiliza orice material
N5

253. Segmentele laterale ale planului protetic sînt paralele:

A – între ele
B – planului Camper
C – planului vertical
D – planului frontal
E – planului sagital
N2, p372

254. Palnul protetic se determină în scopul:

A – alegerii dinţilor artificiali
B – montării dinţilor faţă de creasta alveolară
C – creării curbei vestibulare a arcadei dentare
D – creării curbelor ocluzale ale arcadelor dentare
E – creării unui contact intim între arcadele dentare
N2, p372

255. Crearea curbelor de ocluzie la construirea arcadelor dentare în protezele totale are scopul:
A – asigurării unui contact maximal dintre arcadele dentare în timpul funcţiei
B – asigurării unui contact numai în zona frontală
C – asigurării unui contact numai în zonele laterale
D – asigurării DVO
E – asigurării spaţiului de inocluzie fiziologică
N5
39
256. Cîmpul protetic al edentaţiei totale se subîmparte în:
A- zona sublinguală
B- zona retromolară
C- zona funcţională
D- zona palatului moale
E- zona suturii mediene
N5

257. În componenţa zonei de sprigin a cîmpului protetic edentat total la mandibulă este:
A- fibromucoasa activ mobilă
B- procesul alveolar al mandibulei
C- regiunea inserţiei muşchului buccinator
D- plica pterigo-mandibulară
E- spaţiul sublingual
N2, p365

258. Lingura amprentară individuală trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:

A- să balanseze
B- să fie plastică
C- să fie elastică
D- să fie rigidă
E- să fie perforată
N2, p362
259. Proteza totală se confecţionează din:
A- acrilat elastic
B- ceramică
C- aliajele Au titrul 900
D- acrilate autopolimerizabile
E- acrilate termopolimerizabile incolore
N5

260. Formaţiunile anatomice ce favorizează menţinerea protezei totale pe cîmpul protetic la maxilă
sunt:
A- plicile gingivo-bucale laterale
B- muşchiul ridicător al unghiului gurii
C- frenul limbii
D- frenul buzei superioare
E- tuberozităţile maxilare
N1, p352

261. Lingura amprentară individuală are destinaţia:

A- înregistrarea zonei de sprigin şi periferice a cîmpului protetic edentat total în funcţie
B- pentru obţinerea unui model preliminar
C- respectarea principiilor igienice
D- protecţia medicului
E- protecţia pacientului
N1, p361

262. Metoda de confecţionare a lingurilor individuale:

A- suflare
B- pe modelul preliminar
C- ardere
D- lipire
E- sculptare
40
 N1, p361

263. Pentru acrilatele termopolimerizabile e caracterictic:

A- devin plastice sub acţiunea temperaturii
B- nu-şi schimbă consistenţa sau proprietăţile
C- polimerizarea sub acţiunea undelor de o anumită frecvenţă
D- se micşoriază în volum de la 40%
E- trecerea din formă plactică în solidă prin polimerizare sub acţiunea temperaturii
N2, p102

264. În edentaţiile totale unghiurile mandibulei devin:

A- obtuze
B- drepte
C- ascuţite
D- întinse
E- undulare
N5

265. În edentaţiile totale condilii articulari ai mandibulei la înciderea gurii se deplasează:

A- în sus şi anterior
B- în sus şi posterior
C- numai în sus
D- numai anterior
E- numai posterior
N1, p335

266. Cîmpul protetic edentat total la maxilă este prezentat de:

A- Procesele alveolare, tuberozităţile maxilare, bolta palatină
B- formaţiunele anatomice ale fibromucoasei din zona anterioară
C- valul palatin
D- formaţiunele anatomice ale fibromucoasei din zona laterală
E- formaţiunele anatomice ale fibromucoasei din zona distală
N2, p364

267. Tipurile de atrofie ale maxilei în edentaţiile totale se clasifică după:

A- Agapov
B- Rîndaşu
C- Schoroder
D- Koller
E- Rubinov
N1, p339

268. În edentaţiile totale la maxilă atrofia are un caracter:

A- excentric (centifug)
B- concentric (centripet)
C- acentric
D- undular
E- redus
N5

269. Cîmpul protetic edentat total la mandibulă este prezentat de:

A- procesul alveolar şi tuberculii piriformi
B- planşeul bucal
C- frenul buzei inferioare
D- frenul limbii
41
E- muşchii periferici cîmpului protetic
N2, p365

270. Fibromucoasa pasiv mobilă (neutră) vestibulară în edentaţiile totale participă la formarea:
A- aspectului fizionomic al protezei totale
B- supapei vestibulare a protezei totale
C- supapei verticale a protezei totale
D- supapei sagitale a protezei totale
E- aspectului igienic a protezei totale
N1, p360-361

271. Prima etapă clinică la confecţionarea protezelor totale este:

A- amprentarea preliminară
B- amprentarea funcţională
C- amprentarea tradiţională
D- amprentarea tridimensională
E- amprentarea parţială
N1, p359

272. Gradul de rezilienţă al fibromucoasei cîmpului protetic edentat total individualizează:

A- utilizarea materialelor şi a tehnicilor de amprentare
B- alegerea lingurii amprentare
C- tehnica pregătirii lingurii amprentare
D- timpul amprentării
E- amprentarea preliminară
N5

273. Ce linii de orientare se trasează pe modelulu funcţional în edentaţia totală la maxilă:

A- linii ce indică zona cu rezilienţa minimă a fibromucoasei
B- linii ce indică zona cu rezilienţă mărită a fibromucoasei
C- linii ce încercuiesc zona cu cicatrice a fibromucoasei
D- liniile din zona cu rezilienţă minimă a fibromucoasei
E- linia ce marcează centrul apofizei alveolare
N2, p370

274. Regimul de polimerizare a acrilatului termopolimerizebil este:

A- 15-20min la temperatura camerei
B- 30-45min de la început de ferbere
C- 20 min la presiune 5-6 atmosfere
D- 1,5 ore la 600C
E- la 400C în mediu umed
N5

275. Marginile lingurii amprentare individuale trebuie să fie:

A- ascuţite
B- scurte
C- lungi
D- rotungite
E- perforate
N5

276. Primul molar superior în protezele totale se montează după Gysi în contact cu planul de
ocluzie:
A- numai cu vîrful cuspidului meziopalatinal
42
B- numai cu vîrful cuspidului distopalatinal
C- numai cu vîrful cuspidului meziovestibular
D- numai cu vîrful cuspidului distovestibular
E- cu toţi cuspizii
N2, p377

277. Scopul confecţionării şabloanelor cu bordurile de ocluzie.

A- determinarea şi inregistrarea rapoartelor intramaxilare centrice
B- de ai prezenta pacientului viitoarea culoare a protezei
C- de ai demonstra pacientului succiunea ce v-a avea proteza
D- de a înregistra relieful mucosal a cîmpului protetic
E- verificarea toleranţei pacientului faţă de ceara stomatologică
N1, p369

278. Cerinţe către şablonul cu bordură de ocluzie:

A- grosimea şablonului 1,5-2,0 mm
B- grosimea şablonului 3,0-4,0 mm
C- grosimea şablonului 0,5 mm
D- să balanseze
E- să fie umectate
N1, p368

279. Simulatoarele sunt aparate:

A- ce imită actul de masticaţie
B- ce imită cavitatea orală
C- provizorii
D- de o singură folosinţă
E- ce imită mişcările mandibulare
N2, p146

280. Chiuvetele sunt alcătuite din:

A- două inele ce se unesc printr-o balama:
B- trei inele ce se unesc cum doreşti
C- două inele şi două capace ce se fixează numai într-o singură poziţie
D- inele cu perforaţii la locul de injectare a acrilatului
E- vas confecţionat din celuloid ce uşor îşi schimbă forma, volumul
N2, p177

SIMPTOMATOLOGIA AFECŢIUNILOR STOMATOLOGICE DE BAZĂ CE NECISITĂ

UN TRATAMENT ORTOPEDO-PROTETIC ŞI METODELE DE EXAMINARE A
BOLNAVILOR ÎN CLINICA DE PROTETICĂ DENTARĂ

281. Examenul clinic al pacientului în clinica de protetică dentară include:

A-radiografia
B-motivaţia
C-electroodontometria
D-termometria
E-reografia
N1, p47

282. Examenul clinic subiectiv al pacientului în clinica de protetică dentară include:

43
A-percuţia dinţilor restanţi
B-palparea ATM
C-istoria actualei maladii
D-inspecţia zonei maxilo-faciale
E-auscultaţia ATM
N1, p147

283. Examenul clinic obiectiv al pacientului în clinica de protetică dentară include:

A-inspecţia zonei maxilo-faciale
B-istoria vieţii
C-istoria actualei maladii
D-gnatosonia
E-gnatofonia
N1, p49

284. Examenul paraclinic al pacientului în clinica de protetică dentară include:

A-palparea muşchilor oro-faciali
B-palparea ATM
C-inspecţia zonei maxilo-faciale
D-radiografia dento-paradontală
E-motivaţia
N1, p61

285. Examenul clinic obiectiv exobucal în clinica de protetică dentară se efectuiază prin:
A-inspecţia zonei maxilio-faciale
B-radiografia ATM
C-clarificarea motivaţiei
D-studiul anamnezei actualei maladii
E-completarea odontoparodontogramei
N1, p49

286. Kriştab recomandă de a începe examenul clinic al dinţilor:

A-cu incizivii centrali la mandibulă trecînd iniţial în stînga, apoi în dreapta
B-cu dinţii de minte la mandibulă din stînga
C-cu dinţii de minte la mandibulă din dreapta
D-cu dinţii de minte la maxilă din stînga
E-cu dinţii de minte la maxilă din dreapta
N1, p50

287. Kopeikin, Gavrilov, Şcerbacov consideră că examenul clinic a dinţilor este raţional de a
începe:
A-cu incizivii centrali la mandibulă, trecînd în stînga, apoi în dreapta
B-cu incizivii centrali la maxilă trecînd în stînga, apoi la dreapta
C-cu dintele de minte a unei hemiarcade, terminînd cu dintele de minte al celeilalte hemiarcade
D-cu caninii ca cei mai puternici dinţi, indiferent de maxilă
E-nu are importanţă ordinea examenului dinţilor
N1, p50

288. Paradontometria se efectuiază cu:

A-gnatodinamometrul
B-fagodinamometrul
C-miotonometrul
D-ajutorul sondei boante gradată în mm
E-sondei în baionetă gradată în cm
N1, p54
44
289. Examenul clinic obiectiv al arcadelor dentareîn clinica de protetică dentară se efectuiază:
A-prin inspecţie
B-radiografic
C-prin determinarea acuzelor pacientului
D- prin studiul modelelor de diagnostic
E-prin aplicarea gnatosoniei
N1, p49

290. Examenul clinic obiectiv a apofizelor alveolare edentate parţial se va efectua:

A-prin studiul modelelor de diagnostic
B-pe filmul radiologic
C-prin palparea digitală
D-prin sondare
E-prin percuţie
N1, p49

291. Înregistrarea contactelor dento-dentare la examenul relaţiei şi raportului de ocluzie centrică se

va efectua cu:
A-hirtie de articulaţie
B-hîrtie de şmirgel
C-ghipsul
D-pasta ZOE
E-vizual
N1, p310

292. Mucoasa pasiv mobilă este pezentată printr-o zonă cu o lăţime în mediu de:
A- 0,1-0,2mm
B- 0,3-0,4mm
C- 0,5-0,6mm
D- 1,0mm
E- 1,5-2,0mm
N1, p56

293. Gnatofonia este o metodă de studiul la examenul pacientului stomatologic:

A- a zgomotelor normale şi anormale produse de contactele dento-dentare
B- a funcţiei fonetice
C- a funcţiei de automenţinere
D- a actului de masticaţie
E- a respiraţiei orale
N1, p74

294. Gnatosonia este o metodă de studiul la examenul pacientului stomatologic:

A- a aranjării dinţilor pe arcadele alveolare
B- a zgomotelor normale şi anormale prodise de contactele dento –dentare
C- a tipului de ocluzie fiziologică
D- a tipului de ocluzie patologică
E- a DVO
N1, p74

295. Reodentografia este o metodă de examinare:

A- a stării bazei osoase a cîmpului protetic
B- a ocluziei
C- a circulaţiei sangvine a dintelui
D- a circulaţiei sangvine a glandelor salivare
45
E- a dinamicei mandibulare
N1, p73

296. Formele nozologice de bază ale afecţiunilor sistemului stomatognat ce necesită un tratament
ortopedo-protetic au fost sistematizate de:
A-Gavrilov
B-Şcerbacov
C-Burlui
D-Kopeikin
E-Hutu
N1, p77

297. Din formele nozologice de bază ale afecţiunilor sistemului stomatognat ce necesită un
tratament ortopedo-protetic fac parte:
A-pulpitele
B-abraziunea patologică a dinţilor
C-abraziunea fiziologică a dinţilor
D-periodontitele
E-stomatita aftoasă recidivantă
N1, p77

298. Din simptomele subiective ale afecţiunilor sistemului stomatognat ce necesită un tratament
ortopedo-protetic fac parte:
A-absenţa parţială a dinţilor
B-micşorarea DVO
C-durerea
D-dereglări de structură a ţesuturilor dentare
E-absenţa totală a dinţilor
N1, p47

299. Din simptomele obiective ale afecţiunilor sistemului stomatognat ce necesită un tratament
protetic fac parte:
A-dereglări de integritate coronară
B-dereglări de respiraţie
C-dureri acute
D-dureii surde
E-dereglări de masticaţie
N5

300. Din formele nozologice de bază ale afecţiunilor sistemului stomatognat ce necesită un
tratament ortopedo-protetic fac parte:
A-edentaţia totală
B-pulpita acută
C-pulpita cronică
D-periodontita acută
E-periodontita cronică
N1, p377

COMPLIMENT MULTIPLU

46
 MORFOLOGIA FUNCŢIONALĂ A SITEMULUI STOMATOGNAT

301. Funcţiile principale ale sistemului stomatognat sunt:

A-respiraţia
B-fonaţia
C-umectarea bolului alimentar
D-deschiderea gurii
E-fizionomia
N2, p9
302. În evoluţia ontogenetică de dezvoltare a sistemului stomatognat deosebim următoarele
perioade:
A- de dezvoltare parţială
B-postnatală
C-de dezvoltare în salturi
D-prenatală
E-de formare a cavităţii orale
N5

303. Arhitectura şi morfologia componentelor sistemului stomatognat sînt influienţate de:

A-funcţia fizionomică
B-caracterul alimentelor
C-stereotipul actului de masticaţie
D-condiţiile mediului înconjurător
E-funcţia masticatorie
N1, p9

304. Dimensiunile medii ale înălţimei coroanelor incisivilor la maxilă după Marseillier sînt:
A- incisivii centrali- 15,0 mm
B- incisivii centrali- 10,0 mm
C- incisivii centrali- 8,0 mm
D- incisivii laterali- 8,8 mm
C- incisivii laterali- 7,8 mm
N5

305. Dimensiunele medii ale înălţimei coroanelor caninilor la maxilă şi mandibulă după
Marseillier sînt:
A- caninii la maxilă- 9,5 mm
B- caninii la maxilă- 9,0 mm
C- caninii la maxilă- 8,5 mm
D- caninii la mandibulă- 9,5 mm
E- caninii la mandibulă- 9,3 mm
N5

306. Liniile (traveele) de rezistenţă la mandibulă sunt:

A-alveolare
B-marginale
C-radiale
D-coronoidale
E-bazilare
N1, p12

307. La muşchii mobilizatori ai mandibulei se referă:

A-muşchii limbii
47
B-muşchii orbiculari ai buzelor
C-muşchii coborîtori
D-muşchii valului palatin
E-muşchii propulsori
N5

308. Articulaţia temporo-mandibulară este compusă din:

A-condilii articulari ai mandibulei
B-aripele osului sfenoidal
C-muşchiul pterigoidian intern
D-capsula articulară
E-meniscul articular
N5

309. Care ligamente ale articulaţiei temporo-mandibulare limitează mişcările de lateralitate a

condililor articulari:
A- stilo-mandibular
B- pterigomandibular
C- disco-temporal
D- sfeno-mandibular
E- disco-mandibular
N1, p16

310. La propulsia mandibulei participă muşchii

A-geniohioidian
B-pterigoidian extern dreapta
C-pterigoidian intern dreapta
D-pterigoidian extern stînga
E-fascicolul profund al muşchiului maseter
N1, p19

311. La mişcarea mandibulei de lateralitate spre dreapta participă muşchii:

A-pterigoidian extern dreapta
B-pterogoidian extern stînga
C-ridicător al ungiului gurii
D-temporal stînga
E-milohioidieni stînga
N5

312. Formele fiziologice ale arcadelor dentare sunt:

A-asimetrică
B-semieliptică
C-trapezoidală
D-hiperbolică
E-ovală
N5

313. La ligamentele alveolo-dentare se referă cele:

A-gingivale
B-verticale
C-mucosale
D-apicale
E-oblice
N5

48
314. Dimensiunele medii ale înălţimei coroanelor primilor molari la maxilă şi mandibulă după
Marseillier sînt:
A-primul molar la maxilă- 7,5 mm
B-primul molar la maxilă- 7,0 mm
C-primul molar la mandibulă- 7,7 mm
D-primul molar la mandibulă- 7,0 mm
E-primul molar la mandibulă- 6,9 mm
N5
315. Dinţii frontali de pe hemiarcada stînga au comun:
A-prezenţa ecuatorului în trimea medie a suprafetei vestibulare
B-prezenta ecuatorului la unirea treimei cervicale cu treimea medie a suprafeţei vestibulare
C-forma concavă a suprafeţei vestibulare
D-prezenţa a două şanţuri pe suprafaţa vestibulară
E-prezenţa a trei şanţuri pe suprafaţa vestibulară
N5
316. Suprafaţa vestibulară a dintelui 3.4 este delimitată de:
A-suprafaţă linguală
B-suprafaţă proximală mediană
C-suprafaţă proximală distală
D-suprafaţă cervicală
E-suprafaţă ocluzală
N5

317. Semnele de diferenţiere a incisivului superior central din dreapta de cel din stînga sînt:
A-unghiul mezial e egal cu 900 la dintele 1.1
B-unghiul mezial e egal cu 900 la dintele 2.1
C-unghiurile distale la ambii incisivi sînt obtuze
D-unghiurile meziale la ambii incisivi sînt obtuze
D- unghiurile meziale şi distale sînt egale
N5

318. Pe suprafaţa orală a incisivilor superiori avem următoarele elemente:

A- şanţuri transversale
B- creste marginale
C- trei lobi egali
D- doi lobi egali
E- tuberculul dentar
N5

319. Molarul doi superior are pe suprafaţa ocluzală:

A-cinci cuspizi
B-trei cuspizi
C-doi cuspizi vestibulari
D-doi cuspizi palatinali
E-doi cuspizi supranumerari
N5

320. Dimensiunele medii ale înălţimei coroanelor primilor premolari la maxilă şi mandibulă după
Marseillier sînt:
A- primii premolari la maxilă- 8,0 mm
B- primii premolari la maxilă- 7,5 mm
C- primii premolari la mandibulă- 8,0 mm
D- primii premolari la mandibulă- 7,5 mm
E-primii premolari la mandibulă- 7,0 mm
N5
49
321. Pe suprafaţa ocluzală a molarilor inferiori permanenţi sînt următoarele elemente:
A-cîte trei cuspizi
B-cîte doi cuspizi
C-cîte două creste marginale
D-cîte două margini incicivale
E-fosete centrale şi fosete marginale
N5

322. Ce ocluzii sînt considerate fiziologice:

A-adîncă
B-încrucişată
C-deschisă
D-dreaptă
E-ortognată
N1, p36

323. Semnele ocluziei centrice sunt:

A-paradontale
B-musculare
C-dentare
D-linguale
E-articulare
N1, p32

324. Ocluzii fiziologice sînt:

A-progenia
B-descisă
C-prognatia
D-biprognată
E-opistognată
N1, p36

325. Ocluzii patologice sînt:

A-progenia
B-prognatia
C-adîncă
D-ortognatică
E-biprognatică
N1, p36

326. Ce relaţii sănt prezente între arcadele dentare în mişcarea de lateralitate:

A-prezenţa contactelor cuspizilor omogeni pe partea lucrătoare
B-prezenţa contactelor cuspizilor omogeni pe partea de balans
C-prezenţa contactelor cuspizilor neomogeni pe partea de balans
D-spaţiul de inocluzie pe partea lucrătoare
E-relaţii de ocluzie centrice
N1, p44

327. Consecutivitatea fazelor actului de masticaţie după Gysi sînt:

A-închiderea gurii
B-deschiderea gurii
C-propulsia mandibulei pînă la contactul dintre arcadele dentare “cap la cap”
D-mişcarea mandibulei de lateralitate
E-respiraţia
50
 N1, p45

328. În evoluţia postnatală a sistemului stomatognat deosebim următoarele perioade:

A – de morfogeneză de până la 1 an
B – de morfogeneză de până la 3 ani
C – de morfogeneză de până la 7 ani
D – de morfogeneză de până la 16 ani
E – de modelare de la 16 ani până la vârste înaintate
N5

329. Sistemul stomatognat se dezvoltă şi se formează sub influenţa de dirijare a următorilor

factori:
A – fiziologici
B – biologici
C – genetici
D – neuroendocrini
E – funcţionali
N1, p9

330. La maxilă stâlpii de rezistenţă sînt sistematizaţi în:

A – verticali
B – oblici
C – tangenţiali
D – orizontali
E – cu un caracter mixt
N2, p9

331. La nivelul palatului dur Benninghoff împarte stîlpii de rezistenţă în:

A – transversali
B – verticali
C – oblici
D – posterio - anteriori
E – laterali
N5

332. Comparând corticala maxilei şi a mandibulei ne convingem:

A – corticala la ambele maxilare este de aceeaşi grosime
B – corticala la maxilă este mai groasă
C – corticala la mandibulă este mai groasă
D – corticala la mandibulă este mai subţire
E – corticala la maxilă este mai subţire
N5

333. În morfologia funcţională a mandibulei după verticala interincisivă deosebim următoarele

forme de menton:
A – menton neutru
B – menton ondulat
C – menton pozitiv
D – menton negativ
E – menton triunghiular
N5

334. La mandibulă presiunile venite de la nivelul paradonţiului se transmit pe următoarele căi:

A – liniile de rezistenţă transversale
B – liniile de rezistenţă anterioare
51
C – liniile de rezistenţă posterioară
D – liniile de rezistenţă verticale
E – procesele mastoidiene
N5

335. Meniscul articulaţiei temporo-mandibulare împarte spaţiul articular în:

A – cavitatea menisco – temporală (anterior-superioară)
B – cavitatea menisco – tuberculară
C – cavitatea menisco – condeliană (inferior-posterioară)
D – cavitatea menisco – posterioară
E – cavitatea menisco - mediană
N5

336. Formele frecvente ale tuberculului articulat a articulaţiei temporo-mandibulare sunt:

A – rotungită
B – plată
C – mediu pronunţat
D – ovală
E – abruptă
N5

337. Predominarea funcţională a muşchiului maseter conduce la instalarea steriotipului actului

masticator:
A – tocător
B – frecător
C – unilateral
D – bilateral
E – mixt
N5

338. Muşchii pterigoidiani interni participă la formarea steriotipului actului masticator:

A – tocător
B – frecător
C – unilateral
D – bilateral
E – mixt
N5

339. Cele mai armonioase forme ale arcadelor dentare la maxilă şi mandibulă sînt:
A – trapezoidală la mandibulă
B – patrată la maxilă
C – semielipsă la maxilă
D –elipsoidă la mandibulă
E – parabolică la mandibulă
N5

340. Unitatea de sistem a arcadelor dentare este asigurată de:

A – punctele de contact interdentare
B – dinamica mandibulară
C – apofizele alveolare
D –ligamentele interdentare
E – articulaţia teomporo-mandibulară
N5

52
 BIOMATERIALE

341. Indicaţi criteriile medico-tehnice ale materialelor amprentare:

A-să redee fidel caracterul funcţiei muşchilor ridicători ai mandibulei
B-să redee fidel conturile planşeului bucal
C-să nu acţioneze toxic asupra ţesuturilor cîmpului protetic
D-să nu se deformeze la îndepărtarea de pe cîmpul protetic
E-să fie de culoarea fibromucoasei cavităţii orale
N2, p89

342. Conform clasificării Oxman materialele amprentare pot fi:

A-foarte precise
B-puţin precise
C-termoplastice
D-semilichide
E-cristalizabile
N5

343. Conform clasificării Gherner şi Napadov materialele amprentare pot fi:

A-dure
B-semidure
C-elastice
D-semielastice
E-termoplastice
N2, p90

344. Postolachi şi Bîrsa clasifică materialele amprentare în:

A-elastice
B-primare
C-secundare
D-dure
E-mixte
N2, p90

345. Materialele amprentare elastice sînt prezentate de:

A-hidrocoloizi reversibili
B-hidrocoloizi ireversibili
C-acrilate autopolimerizabile
D-elastomeri de sinteză
E-materiale cristalizabile
N2, p90

346. Din materialele alginate fac parte:

A-cromopan
B-gelin
C-elastic
D-хantopren
E-Repin
N2, p91

347. Materialele amprentare siliconice ca reprezentanţi a elastomerilor de sinteză în dependenţă de

consistenţă sînt divizate în:
A-pastă vîscoasă dură
B-pastă vîscoasă normală
C-pastă chitoasă densă
53
D-pastă chitoasă rarificată
E-pastă chitoasă în formă de aluat
N2, p91

348. Reprezentanţi a siliconilor în formă de pastă viscoasă normală sînt:

A-Repin
B-Dentol
C-Sielast 0,3; 0,5
D-Хantopren
E-Dentaflex
N2, p91

349. Reprezentanţi a siliconilor în formă de pastă chitoasă densă sînt:

A-Optosil
B-Zeta Plus
C-Exaflex
D-Kromopan
E-Ypen
N2, p91

350. Din materialele amprentare dure ireversibile fac parte:

A-Dentol
B-Repin
C-Stens
D-Termomasa Kerr
E-Ortocor
N2, p92

351. Ceara de origine animalieră poate fi:

A-de albine
B-de lînă
C-sintetică
D-japoneză
E-de munte
N2, p95

352. După provinienţă ceara naturală poate fi:

A-animalieră
B-de munte
C-vegetală
D-minerală
E-de colină
N2, p95

353. Ceara stomatologică conţine:

A-ceară de albine
B-parafină
C-ceara Carnauba
D-ceară dură
E-ceară moale
N5

354. Ceara de origine vegetală poate fi:

A-Japoneză
B-Carnauba
54
C-de lînă
D-Candelil
E-dură
N2, p96

355. Ceara de origine minerală poate fi:

A-de Montana
B-parafină
C-originală
D-ozocherita
E-aşa varietăţi de ceară nu există
N2, p96

356. Pentru lustruirea protezelor dentare din acrilate se utilizează pulbere fină din:
A-peatră ponce
B-peatră granit
C-cuarţ
D-feldspat
E-cretă
N2, p116

357. Ceara stomatologică pentru modelarea bazelor protezelor mobilizabile conţine:

A-cerazit
B-parafină
C-grăsimi
D-coloranţi
E-umpluturi dure
N2, p96

358. Ceara stomatologică pentru modelarea scheletului protezelor scheletezate se comercializiază

în formă de:
A-bastonaşe
B-plăci
C-discuri
D-sfere
E-dinţi naturali
N2, p97

359. Abrazivele pentru şlefuire după destinaţie se împart în materiale pentru:

A-prepararea ţesuturilor dure dentare
B-şlefuirea aliajelor
C-şlefuirea acrilatelor
D-şlefuirea caucucului
E-şlefuirea ceramicei
N2, p114

360. La confecţionarea modelelor se utilizează următoarele materiale:

A-ceară stomatologică
B-ghipsul medical
C-superghipsul
D-cimenturile dentare
E-aliajele Co-Cr
N2, p93

361. Protezele dentare pot fi confecţionate din:

55
A – aur
B – titan
C – argint
D – ceramică
E – aramă
N2, p103

362. Şcoala naţională împarte aliajele metalelor în:

A – nobile
B – inobile
C – semidure
D – seminobile
E – dure
N2, p105

363. Aliajele metalelor nobile pot fi pe bază de:

A – aur
B – paladiu
C – cupru
D – titan
E – platină
N2, p105

364. La confecţionarea microprotezelor unidentare întreg turnate se utilizează aliajele metalelor

nobile:
A – Au 916, 900
B – aur platinat
C – aur cu titan
D – platină cu circoniu
E – argint - paladiu
N2, p106

365. Aliajele Ni - Cr tip 18/8 + Mo se utilizează la confecţionarea:

A – protezelor dentare turnate
B – croşetelor prin îndoire
C – croşetelor prin turnare
D – protezelor dentare ştanţate
E – protezelor dentare prin galvanoplastie
N2, p108

366. Aliajele Ni – Cr moderne se utilizează la confecţionarea:

A – protezelor dentare turnate
B – croşetelor prin îndoire
C – croşetelor prin turnare
D – protezelor dentare ştanţate
E – protezelor dentare prin galvanoplastie
N2, p108

367. La confecţionarea lucrărilor protetice din metaloceramică se utilizează aliagele:

A – vitaliu
B – Wipla
C – KHS
D – Degudent
E – Gaudent
N2, p106
56
368. Ceramica dentară se utilizează la confecţionarea:
A – bazei protezei mobilizabile
B – protezelor unidentare
C – placarea suprafeţelor metalice
D – implanturilor
E – protezelor faciale
N2, p110

369. Răşinele acrilice Vita K+В se polimerizează sub acţiunea:

A – temperaturii medii
B – razelor foto
C – presuinei
D – vidului
E – aburilor
N2, p101

370. Acrilatele tip Etacril se utilizează la confecţionarea protezelor:

A – fixe
B – mobilizabile parţiale
C – direct în cavitatea orală
D – mobile totale
E – fără participarea tehnicianului dentar
N2, p102

LEZIUNILE ODONTALE-CORONARE ŞI TEHNOLOGIA CONFECŢIONĂRII

MICROPROTEZELOR DENTARE

371. Etiologia leziunilor odontale coronare poate fi:

A – traumatică
B – fiziologică
C – de acţiuni chimice
D – congenitală
E – artificială
N1, p131

372. Leziunile odontale coronare pot fi produse de factori:

A – endogeni
B – fiziologici
C – exogeni
D – dificili
E – artificiali
N1, p131

373. Simptomatologia leziunilor odontale coronare:

A – alterare gustativă
B – defecte morfologice
C – alterarea oaselor maxilare
D – alterarea masticaţiei şi (s-au) fonaţiei
E – alterarea fizionomiei
N1, p132
57
374. Simptomele exobucale în caz de leziuni odontale coronare depind de:
A – modul examinări
B – tehnica palpării
C – topografia dinţilor lezaţi
D – numărul dinţilor lezaţi
E – examenul subiectiv
N1, p132

375. Pentru a testa vitalitatea pulpară se utilizaeză:

A – palparea
B – teste termice
C – teste funcţionale
D – teste electrice
E – endoscopia bucală
N1, p135

376. După raportul incrustaţiei cu dintele de suport deosebim incrusaţii:

A – intratisulare
B – extratisulare
C – bidentare
D – biologice
E – intra-extratisulare
N1, p139

377. Incrustaţiile sunt indicate:

A – pe dinţii temporari
B – pe dinţii permanenţi
C – până la 18 ani
D – după 18 ani
E – ca element de agregare
N1, p137

378. Etapele pregătirii unei cavităţi pentru incrustaţii intratisulare:

A – deschiderea cavităţii
B – sondarea cavităţii
C – crearea formei de contur
D – radiografie
E – extensia preventivă
N1, p140

379. Bizotarea marginilor cavităţii pentru incrustaţie urmăreşte scopul:

A – închiderii marginale perfecte
B – protecţia prismelor de smalţ
C – protecţia pulpei
D – protecţia festonului gingival
E – protecţia dinţilor adiacenţi
N1, p141

380. Cavităţile preparate pentru incrustaţii (inlay-uri) intratisulare pot fi grupate în:
A – simple
B – duble
C – triple
D – atipice
E – multilaterale
58
 N1, p139

381. După tehnologia de relizare coroanele de înveliş pot fi:

A – prin ştanţare sau turnare
B – prin polimerizare
C – prin îndoire
D – prin şlefuire
E – prin sculptură
N1, p149

382. Coroanele de înveliş sînt indicate:

A – pe dinţi cu afecţiuni coronare însă tratate
B – pe dinţi mobili de gr. III
C – pe dinţi integri ca elemente de agregare
D – pe dinţi sănătoşi ca element fizionomic
E – pe dinţi trataţi incorect
N1, p149

383. Avantajele coroanelor de înveliş metalice ştanţate:

A – sacrficiu minim de ţesuturi dure
B – o închidere cervicală perfectă
C – o redare perfectă ocluzală
D – subţiri şi ieftine
E – nu traumează parodontul marginal
N5

384. Obeictivele urmărite la prepararea dintelui pentru coroană de înveliş:

A – prepararea în limitele smalţului
B – deretantivizarea coroanei
C – realizarea spaţiului interocluzal necesar
D – prepararea cu dezgolirea insuliţelor de dentină
E – prepararea cu dezgolirea totală a dentinei
N1, p153
385. Coroanele provizorii pot fi:
A – prefabricate(standarte)
B – confecţionate individual
C – confecţionate din ceramică
D – confecţionate din cimenturi
E – confecţionate din cauciuc
N5
386. Tehnica Scutan de confecţionare a coroanelor provizorii prevede:
A – amprentarea dintelui după preparare
B – amprentarea dintelui pînă la preparare
C – adaptarea capei standard
D – adaptarea coroanei prefabricate
E – prepararea acrilatului autopolimerizabil, aplicarea în amprentă şi întroducerea în cavitatea bucală
N5
387. Cele mai favorabile tipuri de praguri la colet:
A – în unghi ascuţit
B – excavat
C – în unghi drept
D – convex
E – undular
N5

59
388. Coroanele fizionomice ceramice şi acrilice sînt contraindicate:
A – pe dinţii frontali
B – pe dinţii laterali
C – pe dinţi cu coroane înalte
D – pe dinţi cu coroane scurte
E – pe dinţi frontali
N1, p164

389. La confecţionarea coroanelor fizionomice din acrilate s-au compozite dintele la colet se
prepară:
A – fără prag, tangenţial
B – cu prag subgingival
C – cu prag juxta gingival
D – cu prag subgingival superficial
E – cu prag ecuatorial
N1, p169

390. Etapele clinico-tehnice la confecţionarea coroanelor metalice turnate:

A – radiografia
B – prepararea dintelui, amprentarea, protecţia
C – realizarea modelului cu dinţi mobilizabili
D – realizarea modelului obişnuit
E – electroodontometria
N1, p153

391. Consolidarea dintre componenta metalică şi ceramică în lucrările metaloceramice se efctuiază

prin legături:
A – fizice
B – fiziologice
C – chimice
D – mecanice
E – dure
N1, p144

392. În lucrările metaloceramice componenta metalică turnată pentru retenţia acrilatului se

utilizează cu diferite elemente mecanice:
A – aplicarea oxizilor metalelor
B – anse
C – găuri
D – solzi de peşte
E – butoni
N1, p175

393. Raportul marginei coroanei ştanţate cu parodontul marginal poate fi:

A – să pătrundă în sulcusul dentogingival cu 0,2 – 0,3 mm
B – să pătrundă în sulcusul dentogingival cu 3,0 –3,5 mm
C – să nu ajungă la marginea gingivală
D – să ajungă la marginea gingivală
E – să pătrundă în sulcusul dentogingival cu4,0 – 4,5 mm
N1, p159

394. Ceramica dentară clasică este compusă din:

A – feldspat
B – cuarţ
C – material sintetic
60
D – caolin
E – corund
N2, p111
395. Dezavantajele coroanei mixte tip Belkin:
A – poate avea loc desprinderea placajului
B – transparenţa componentei metalice
C – este fizionomică
D – placajul îşi schimbă culoarea
E – placajul nu-şi schimbă culoarea
N5

396. Coroanele de substituţie sînt indicate în:

A – leziuni odontale coronare parţiale
B – leziuni odontale coronare subtotale
C – anomalii de volum ale coroanei
D – anomalii de sediu ale dintelui
E – leziuni odontale coronare totale
N1, p181

397. Coroanele de substituţie sînt indicate:

A – cînd restul coronar este la nivelul gingiei
B – cînd rădăcina este mobilă de gr. III
C – cînd restul coronar se plasează supragingival cu 1 – 2 mm
D – cînd lungimea rădăcinii este mai mare decît înălţimea coronară
E – cînd lungimea rădăcinii este mai mică de 3 ori decît înălţimea coronară
N1, p181

398. Coroanele de substituţie sînt contraindicate cînd:

A – rădăcina este în profunzimea osului alveolar
B – rădăcina nu este dreaptă
C – canalul radicular este obturat
D – la mandibulă a rămas numai rădăcina unui dinte
E – în zona apexului este proces patologic netratat
N1, p182
399. Prepararea suprafeţei radicualre la confecţionarea coroanelor de substituţie poate fi:
A – oblică
B – orizontală
C – triunghiulară
D – trapezoidală
E – concavă
N1, p184

400. După modul de consolidare a dispozitivului radicular cu cel coronar coroanele de substituţie
pot fi:
A – monolite
B – labile
C – semilabile
D – integrante
E – elastice
N5

401. Segmentul intradicular al pivotului coroanei de substituţie trbuie să aibă lungime:

A – mai mică decît înălţimea coroanei
B – egală cu înălţimea coroanei
C – mai mare decît înălţimea coroanei
61
D – egală cu jumătatea înălţimii coroanei
E – nu are importanţă
N1, p182

402. Coroanele de substituţie trebuie să corespundă următoarelor cerinţi:

A – să fie elastice
B – să nu traumeze paradontul marginal
C – să închidă ermetic canalul radicular
D – să fie dure
E – să fie retentive
N1, p182

403. Dispozitivul radicular în coroanele de substituţie trebuie să fie:

A – rigid
B – elastic
C – retentiv
D – mobilizabil
E – cît mai scurt
N1, p182

404. Consecutivitatea etapelor clinice la confecţionarea coroanei de substituţie Ilina-Markosian:

A- prepararea intraradiculară şi supraradiculară a rădăcinii
B –amprentarea canalului şi bontului radicular
C –poziţionarea modelelor în simulator
D – modelarea machetei dispozitivului corono-radicular
E – prepararea acrilatului autopolimerizabil
N1, p189

405. Conform tehnicilor de modelare a machetei incrustaţiei intratisulare (inlay-ului) deosebim:

A-directă
B-indirectă
C-mixtă
D-în doi timpi
E-în trei timpi
N1, p139

406. Conform destinaţiei deosebim incrustaţii intratisulare (inlay-uri):

A-de refacere morfologică şi funcţională a dintelui
B-de refacere provizorie
C-ca element de agregare a diferitor lucrări protetice
D-cu destinaţie mixtă
E-cu destinaţie pe dinţi temporari
N1, p139

407. Ţitrin după localizare deosebeşte următoarele clase a leziunilor odontale coronare referitoare la
tratamentul cu incrustaţii (inlay-uri):
A-pe suprafeţele orizontale ale dinţilor
B-pe suprafeţele verticale ale dinţilor
C-leziunele dinţilor devitalizaţi
D-leziunile dinţilor vitali
E-leziuni mixte-situate pe suprafeţele orizontale şi verticale ale dinţilor
N1, p138

408. Cavitatea pregătită pentru o incrustaţie (inlay) intratisulară trebuie să corespundă

următoarelor cerinţe:
62
A-să fie preparată numai în limitele smalţului
B-să fie preparată nu numai în limitele smalţului, dar şi în limitele dentinei
C-pereţii verticali să fie paraleli sau uşor să divieze
D-pereţii verticali să fie în convergenţă
E-pereţii verticali să fie ondulaţi
N1, p140

409. Conform materialelor din care se confecţioniază incrustaţiile (inlay-urile) pot fi:
A-acrilice
B-metalice
C-ceramice
D-siliconice
E-din cimenturi
N1, p139

410. La modelarea machetei incrustaţiei (inlay-ului) se utiliziază:

A-gipsul
B-acrilatele autopolimerizabile
C-acrilatele termopolimerizabile
D-ceara stomatologică specială
E-ceară stomatologică lipicioasă
N5

411. Etapele clinice de confecţionare a incrustaţiilor metalice (inlay-urilor) după metoda directă de
modelare a machetei:
A-prepararea cavităţii pentru incrustaţie:
B-modelarea machetei incrustaţiei din ceară specială
C-amprentarea
D-realizarea modelului de lucru
E-ambalarea machetei din ceară pentru turnare
N5

412. Etapele de laborator la confecţionarea incrustaţiilor (inlay-urilor) metalice prin metoda

directă:
A-modelarea machetei incrustaţiei din acrilat autopolimerizabil
B-ambalarea machetei incrustaţiei pentru turnare
C-turnarea incrustaţiei
D-proba incrustaţiei în cavitatea orală
E-cimentarea incrustaţiei
N1, p144

413. Onlay-urile sau coroanele parţiale pot fi:

A-1/4
B-2/4
C-2/2
D-2/3
E-1/3
N2, p199

414. Confecţionarea incrustaţiilor (inlay-urilor) din acrilate moderne fotopolimerizabile prin

tehnica indirectă prevede:
A-realizarea modelului de lucru din supergips
B-realizarea modelului de lucru din ghips medical
C-modelarea machetei incrustaţiei din ceară
D-modelarea incrustaţiei din acrilat fotopolimerizabil strat cu strat direct pe model
63
E-schimbul machetei din ceară a incrustaţiei în acrilat
N2, p198

415. Din cerinţele către coroanele de înveliş fac parte:

A-uşor să se supuie cimentării
B-să nu aibă miros neplăcut
C-marginea cervicală să aibă contact intim cu toată suprafaţa bontului dentar s-au cu pragul cervical
D-să restabiliască funcţia gustativă
E-să refacă aspectul morfo-funcţional a dintelui pe care se aplică
N1, p150

416. Coroanele de înveliş sint indicate:

A-la prezenţa unor obturaţii mari, întinse în suprafaţă ce nu asigură o suficientă retenţie a lor
B-la prezenţa unor obturaţii mici în suprafaţă
C-în caz de prezenţa anomaliilor dentare de formă, volum
D-în caz de prezenţa anomaliilor de formă a proceselor alveolare
E-la prezenţa procesului patologic în zona apex-ului radicular
N1, p149

417. După destinaţie deosebim următoarele varietăţi de coroane de înveliş:

A-de reconstituire
B-de agregare
C-de autoreglare
D-de automenţinere
E-de autocurăţire
N1, p149

418. Coroanele de înveliş metalice pot fi realizate din:

A-aliajele metalelor uşor fuzibile
B-aliajele Al
C-aliajele Au
D-aliajele Cr-Co
E-aliajele Si
N5

419. Coroanele fizionomice Jacket pot fi confecţionate din următoarele acrilate:

A-Ftorax
B-Superacril-Spofa
C-Redont-03
D-Sinma-74
E-Etacril
N2, p100

420. Prepararea ţesuturilor dure în vederea aplicării coroanelor de înveliş

se realizează în scopul:
A-asigurării durităţii coroanei de înveliş
B-asigurării elasticităţii coroanei naturale a dintelui
C-creării spaţiului necesar pentru coroana de înveliş
D-creării spaţiului minim de vorbire
E-lichidării convexităţilor coroanei naturale a dintelui
N1, p151

421. Realizarea coroanelor metalice se poate obţine prin următoarele tehnici:

A-ştanţare
B-ardere
64
C-turnare
D-polimerizare
E-lipire
N1, p149

422. Realizarea matricei din ghips la confecţionarea coroanelor de înveliş prin tehnica mixtă de
ştanţare se efectuiază cu ajutorul patricei din ghips prin următoarele metode:
A-cu ajutorul conformatarului în formă de cilindru
B-cu ajutorul ocluzorului
C-cu ajutorul conformatorului în formă de dreptunghi
D-cu ajutorul articulatorului
E-realizarea matricei nu este obligatorie
N2, p204

423. Temperatura de topire a aliajelor uşor fuzibule utilizate la confecţionarea patricelor metalice
necesare în tehnica mixtă de ştanţare a coroanelor metalice va fi de:
A-200
B-300
C-400
D-470
E-950
N5

424. Etapele clinico-tehnice la confecţionarea coroanelor metalice prin tehnica ştanţării:

A-determinarea indexului igienii cavităţii arale
B-prepararea dintelui stîlp, amprentarea şi protecţia plăgii dentinare
C-confecţionarea modelelor şi poziţionarea lor în simulatoare
D-confecţionarea lingurii amprentare individuale
E-confecţionarea şablonului cu borduri de ocluzie
N2, p203

425. Aparatele de tras discuri la confecţionarea coroanelor metalice prin tehnica ştanţării sînt:
A-Şarp
B-Parker
C-Samson
D-chiuvetă de ştanţat
E-chiuvetă de ambalat
N2, p207

426. Coroanele de înveliş metalice confecţionate prin tehnica turnării pot fi:
A-cu grosimea pereţilor dirijată
B-cu grosimea pereţilor nedirijată
C-transparente
D-uşor ştanţate
E-uşor fuzibile
N5

427. Coroanele fizionomice pot fi confecţionate din:

A-ceramică
B-aliajele aurului
C-acrilate
D-aliajele argintului
E-platină
N5

65
428. La confecţionarea coroanelor fizionomice Jacket din acrilat dintele stîlp la colet se prepară:
A-cu prag
B-ondular
C-fără prag
D-în trepte
E-în zig-zag
N1, p164

429. Coroanele fizionomice din acrilate şi ceramică sînt indicate pe:

A-incisivi
B-canini
C-premolari
D-molari maxilari
E-molari mandibulari
N1, p163

430. Coroana metalică telescopată prezintă o lucrare protetică alcătuită din:

A-două căpăcele ce glisează
B-un căpăcel confecţionat pe bontul preparat
C-o coroană ce glisează pe căpăcelul fixat pe bontul dentar
D-două coroane ce glisează
E-o coroană ce glisează pe bontul preparat
N1, p162

EDENTAŢIA PARŢIALĂ ŞI TEHNOLOGIA CONFECŢIONĂRII PUNŢILOR DENTARE

431. După modul de agregare punţile dentare pot fi:

A- mobilizabile
B- pe magniţi
C- fixe
D- demontabile
E- cu succiune
N1, p206

432. Punţile dentare se confecţionează din:

A- acrilate
B- ceramică
C- cauciucuri
D- aliajele metalelor nobile
E- materiale termoplastice
N1, p206

433. Puntea dentară este destinată la:

A- restaurarea integrităţii arcadei dentare
B- restabilirea funcţiei gustative
C- restabilirea masticaţiei
D- îmbunătăţire igienei cavităţii orale
E- îmbunătăţirea respiraţiei orale
N1, p207

434. După tehnica confecţionării punţile dentare pot fi:

A- din două bucăţi
B- întreg turnate
66
C- ştanţate
D- prin frezare
E- prin ardere
N1, p206

435. După materialul din care sînt confecţionate punţile dentare deosebim:
A-mixte
B-metalice
C- diamantate
D-nemetalice
E-din carborund
N1, p206

436. Elementele de agregare utilizate în punţile dentare:

A- onlay
B- inlay
C- croşet Kemeny
D- coroane de înveliş
E- magniţi
N1, p258

437. Cerinţe către corpul de punte:

A- dimensiunea vestibulo-orală trebuie să fie egală cu a dinţilor naturali
B- să restabilească curbura de ocluzie sagitală a arcadei dentare
C- să prezinte o linie ondulată dintre elementele de agregare
D- să restabilească curbura frontală a arcadei dentare
E- relieful ocluzal să aibă cuspizi exprimaţi
N1, p209

438. Cerinţe către corpul de punte (partea intermediară):

A- să fie fizionomic
B- să restabilească funcţia fonetică
C- pantele cuspizilor dinţilor laterali să fie nu mai mari de 20-250
D- să aibă supracontacte
E- să fie în inocluzie
N1, p210

439. Corpul la puntea dentară din două bucăţi trebuie să:

A- prezinte contacte punctiforme cu elementele de agregare
B- prezinte contacte în suprafaţă cu elementele de agregare
C- să aibă prelungiri plasate în 1/3 cervicală a suprafeţei orale a elementelor de agregare
D- să fie cu prelungiri în apropierea suprafeţei ocluzale a elementelor de agregare
E- să fie moale
N2, p263

440. Ca elemente de agregare în punţile dentare pot fi utilizate:

A- magneţi
B- coroane Jacket
C- capse
D- coroane de substituţie
E- inlay-uri
N2, p258

441. După tehnica confecţionării deosebim punţi dentare:

67
A- din două bucăţi
B- sculptate
C- perforate
D- polimerizate
E- confecţionate prin ardere
N2, p258

442. După particularităţile de construcţie deosebim punţi dentare:

A- monolite
B- suspendate
C- întinse
D- atipice
E- reduse
N2, p258

443. După zonele topografice alearcadelor dentare deosebim punţi dentare:

A- intercalată unilaterală
B- intercalată bilaterală
C- intercalată frontală
D- maxilară
E- mandibulară
N2, p258
444. Tehnici de modelare a machetei corpului de punte metalic:
A- picurare
B- adiţia cerii la blocul de dinţi modelaţi pentru redarea reliefului ocluzal
C- sculptare din bloc de ceară
D- cu baia cu ceară topită
E- cu ceară calibrată
N2, p262
445. Cerinţele către elementele de agregare ale punţii dentare:
A- să fie rezistente
B- să transmită presiunile masticatorii asupra parodontului dinţilor stîlpi
C- dinţii să fie devitalizaţi
D- să nu influenţeze asupra morfologiei dintelui
E- dinţii să fie vitali
N5

446. Tabloul clinic al edentaţiei parţiale se găseşte în dependenţă de:

A – numărul şi topografia dinţilor absenţi
B – examenul radiografic
C – atenţia medicului
D – timpul ce s-a scurs după extracţiile dentare
E – starea familiară a pacientului
N1, p194

447. După dimensiunile spaţiilor edentate deosebim:

A – edentaţii mici (1-3 dinţi)
B – edentaţii congenetale
C – edentaţii medii (4-6 dinţi)
D – edentaţii întinse(mai mult de 6 dinţi)
E – edentaţii dobîndite
N1, p195

448. După forma apofizei alveolare edentate în edentaţia parţială deosebim apofize:
A – înguste (pînă la 5 mm)
68
B – foarte înguste
C – de o lăţime medie (5-8mm)
D – de o lăţime satisfăcătoare
E – late (mai mult de 8 mm)
N1, p195

449. După modul de agregare pe dinţii stîlpi puntea dentară poate fi:
A – mobilă
B – fixă
C – mixtă
D – gingivală
E – semigingivală
N1, p206

450. După raportul corpului de punte cu apofiza alveolară deosebim punţi dentare:
A – în şa
B – în formă ovală
C – în formă semiovală
D – în semişa
E – suspendat
N1, p204

451. După rapotrul corpului de punte cu apofiza alveolară deosebim punţi dentare:
A – fixe
B – punctiforme
C – tangent liniare
D – semiovale
E – ovale
N1, p204

452. Puntea dentară cu corpul de punte tangent liniar este indicat în punţile dentare:
A – din metaloceramică
B – mobilizabile
C – din 2 bucăţi
D – acrilice
E – ceramice
N1, p204

453. Particularităţile preparării dinţilor stâlpi în punţile dentare sunt:

A – prepararea atentă
B – prepararea cu răcire
C – obţinerea paralelismului între dinţii stâlpi
D – obţinerea formei corecte a bontului în raport de elementele de agregare
E – nu sunt particularităţi
N1, p215

454. Elementele fundamentale ale ocluziei centrice sunt:

A – dimensiunea verticală de ocluzie
B – poziţia neutră a mandibulei faţă de maxilă
C – poziţia de repaus fiziologic relativ a mandibulei
D – spaţiul fiziologic de inocluzie
E – dimensiunea verticală a poziţiei de postură mandibulară
N1, p32

455. Avantajele punţilor dentare din două bucăţi:

69
A- transmisia forţelor ocluzale asupra parodontului dinţilor stîlpi
B- transmisia forţelor ocluzale pe cale mixtă
C- necesită o uşoară şlefuire a dinţilor stîlpi
D- restabilirea funcţiilor dereglate
E- nu este obligatorie anestezia la prepararea dinţilor stîlpi
N5

456. Dezavantajele punţilor dentare din 2 bucăţi:

A – transmit forţele ocluzale asupra parodontului dinţilor stîlpi
B – poate avea loc dezlipirea corpului de punte
C – restabilesc parţial funcţia fizionomică
D – pot conduce la apariţia galvanozei în cavitatea bucală
E – necesită o uşoară şlefuire a dinţilor stîlpi
N5

457. Puntea dentară metalică întreg turnată este indicată:

A – în zona frontală a arcadelor dentare la absenţa 1 dinte
B – în zona frontală a arcadelor dentare la absenţa a 2 dinţi
C – în zonele laterale ale arcadelor dentare la absenţa 1 dinte şi prezenţa breşelor intercalate
D – în zonele laterale ale arcadelor dentare la absenţa a 2 dinţi şi prezenţa breşelor intercalate
E – în zonele laterale ale arcadelor dentare la prezenţa breşelor terminale de 1 –2 dinţi
N1, p225

458. Avantajele puntei dentare metalice întreg turnate:

A – numărul etapelor de confecţionare
B – este realizată dintru-n aliaj
C – este fizionomică
D – impune prezenţa dinţilor cu coroane înalte
E – nu are loc fracturarea corpului de punte
N1, p225

459. Dinţii stîlpi în punţile dentare metalice întreg turnate sînt supuşi preparării la colet:
A – cu prag circular în unghi drept
B – cu prag circular în unghi ascuţit
C – fără prag
D – mixt
E – cu prag circular convex
N2, p273

460. Consecutivitatea etapelor clinice la confecţionarea punţilor dentare din metaloceramică:

A – amprentarea preliminară pentru confecţionarea coroanelor provizorii
B – prepararea dinţilor stîlpi
C – devitalizarea dinţilor stîlpi
D – amprentarea finală
E – realizarea modelelor
N2, p317

EDENTAŢIA PARŢIALĂ ŞI TEHNOLOGIA CONFECŢIONĂRII PROTEZELOR

PARŢIALE MOBILIZABILE

461. Proteza parţial mobilizabilă scheletată este o piesă protetică la care conectorul principal este:
70
A- acrilic
B- din acrilat armat
C- metalică în formă de arc
D- din ceramică
E- prezentat de o plăcuţă metalică
N2, p317

462. Scheletul metalic al protezei parţiale mobilizabile scheletate se confecţionează:

A- din elemente prefabricate
B- modelate separat, apoi turnate şi lipite între ele
C- prin turnare
D- polimerizare
E- presare
N2, p317

463. Şeile protezei parţiale mobilizabile scheletezete sînt situate:

A- în spaţiile edentate
B- pe mijlocul apofizei alveolare
C- vestibular de la centrul apofizei alveolare
D- oral de centrul apofizei alveolare
E- nici una din variantele susnumite nu sînt corecte
N2, p318

464. Şaua scheletului metalic a protezei parţial mobilizabile scheletate pe suprafaţa externă se
realizează cu elemente retentive ca:
A- bonturi
B- grile sau anse
C- ciupercuţe
D- solzi de peşte
E- suprafaţă haşurată
N2, p318

465. Conectorul principal în proteza parţial mobilizabilă scheletată trebuie să posede:

A- duritate
B- fragilitate
C- rezistenţă
D- plasticitate
E- rigiditate
N1, p254

466. Conectorul principal în proteza parţial mobilizabilă scheletată, poate fi reprezentat de:
A- bară, arc
B- pivot
C- plăcuţe
D- bandă (plăcuţă dento-mucoasă)
E- nici una din cele enumerate nu pot fi aplicate
N1, p254

467. La mandibulă bara în proteza parţial mobilizabilă scheletată, ca conector principal poate avea
formă:
A- rotundă
B- semirotundă
C- ovală
D- patrată
E- nici una din cele enumerate anterior
71
 N1, p254

468. Lăţimea şi grosimea barei în proteza parţial mobilizabilă scheletată, la mandibulă este:
A- grosimea 0,5mm
B- lăţime nu mai mică de 3,0 mm
C- grosime1,0 mm
D- grosime 1,5-2,0 mm
E- lăţime 1,5-2,0 mm
N1, p254

469. Cerinţele către bară în proteza parţială mobilizabilă scheletată la mandibulă:

A- să fie distanţate cu 0,5-1.0mm de la mucoasă
B- marginile barei să fie atraumatizante
C- să fie la nivelul gingiei marginale
D- să se înfunde în mucoasa cîmpului protetic
E- să fie plasată în zona planşeului bucal
N1, p254

470. Cerinţe către plăcuţe în proteza parţial mobilizabilă scheletată la maxilă:

A- să aibă grosimea 0,4-0,5mm
B- să aibă lăţimea de 10mm şi mai mult
C- să aibă contact intim cu mucoasa
D- să posede plasticitate
E- suprafaţa mucozală a plăcuţei să fie rugoasă pentru majorarea retentivităţii, adeziunii, succiunii
N1, p254

471. După contactul plăcuţelor cu conectorii principali în protezele parţiale mobilizabile scheletate
cu elementele cîmpului protetic deosebim plăcuţe:
A- ocluzale
B- mucosale
C- dento-mucosale
D- laterale
E- posterioare
N1, p255

472. Benzele ca conector principal în protezele parţial mobilizabile scheletizate îndeplinesc mai
multe funcţii:
A- refac ocluzia centrică
B- realizează blocuri de dinţi rezistente la forţele nocive declanşate de proteză
C- îndeplinesc funcţia antibasculantă
D- contribuie la stabilizarea protezelor situate pe maxilarul opus
E- nici una din susnumitele funcţii benzile nu îndeplinesc
N5

473. Elemente a protezei parţial mobilizabile scheletate cu indirectă antibasculantă sînt:

A- croşetul continuu
B- croşetul Ackers
C- croşetul mucozal
D- croşetul Ney N2
E- benzele dentare
N5

474. Prin ce metodă se pot confecţiona croşetele:

A- turnare
B- îndoire
72
C- mixtă
D- galvanoplastie
E- ardere
N5

475. Prin turnare se confecţionează croşetele:

A- Kemeny
B- Ney
C- Ackers
D- Roach
E- Kennedy
N2, p321
476. Din sistemele speciale de fixare a protezei parţiale mobilizabile scheletate fac parte:
A- sistemul telescopic
B- sistemul Rumpel-Dolder
C- sistemul adeziv
D- sistemul cu succiune
E- sistemul antibascular
N2, p329
477. Factorii care se opun desprinderii protezei mobilizabile sînt:
A- adeziunea
B- retentivităţile anatomice ale cîmpului protetic
C- lustrul perfect al protezei
D- elementele de fixare şi stabilizare
E- fonaţia
N1, p248

478. Aparatele necesare pentru turnarea modelului:

A- chiuvetă
B- măsuţă vibratorie
C- ocluzorul
D- vacuum-malaxorul
E- articulatorul
N2, p127

479. Netezirea protezei parţiale mobilizabile se efectuiază cu:

A- pietre de carborund de diferite forme
B- freze metalice pentru acrilat
C- lac special
D- hîrtie de şmirgel
E- sablatorul
N5

480. Etapele clinico-tehnice de confecţionare a protezei parţial mobilizabile scheletate:

A- radiografia
B- amprenta preliminară
C- modelul preliminar
D- amprenta funcţională
E- degrasarea protezei
N2, p341

481. Scheletul metalic a protezei parţiale mobilizabile scheletate se confecţionează din

următoarele aliaje:
A- Cr-Co
B- Au 750, Pt 12%
73
C- Cu
D- Ni-Cr moderne
E- uşor fuzibile
N2, p108

482. Croşetul Ackers este format din:

A- două braţe retentive
B- un braţ vestibular retentiv
C- doi pinteni ocluzali
D- un braţ opozant
E- un pintene ocluzal
N2, p322

483. Croşetele turnate după Lejoyeux trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:

A- să contribuie la retenţia şi stabilizarea protezei
B- să încercuiască mai mult de jumătate a cercumferinţei dintelui ancoră
C- să fie plasate pe dinte comod
D- să nu fie plasate comod pe dinte
E- fiecărui dinte –ancoră să-i revină cîte două croşete
N2, p322

484. Reglarea transmiterii presiunilor funcţionale asupra suportului dento-paradontal în PPMS are
loc prin:
A- conectorii secundari elastici
B- disjunctori de forţă
C- cape
D- succiunea funcţională
E- adeziunea
N2, p334

485. Cîmpul protetic în edentaţia parţială întinsă este prezentat de:

A – vălul palatin
B – dinţii restanţi
C – muşchii mobilizatori
D – fibromucoasa inmobilă
E – crestele alveolare şi bolta palatină
N1, p235

486. Conform clasificării bazei osoase la maxilă Lejoyeux deosebeşte apofize alveolare:
A – înalte, retentive cu versante extinse, paralele
B – înalte, neretentive cu versante periforme
C – cu valoare protetică slabă
D – cu valoare protetică negativă
E – ascuţite
N1, p238

487. Varietăţile tuberozităţilor maxilare în edentaţia parţială pot fi:

A – retentive
B – cu valoare protetică medie
C – ondulate
D – trapezoidale
E – cu valoare protetică negativă
N1, p238

488. Tuberculii piriformi sînt împărţiţi în:

74
A – favorabili stabilizării şi menţinerii protezelor mobilizabile
B – cu valoare protetică negativă
C – triunghiulari
D – cuboidali
E – piramidali
N1, p239

489. Pietrokovski după profil împarte apofizele alveolare în:

A – piramidale
B – parabolice
C – plate
D – triunghiulare
E – trapezoidale
N1, p240

490. Varietăţile bolţii palatine:

A – extinsă, fără torus palatin
B – ovoidală
C – patrată
D – cu valoare protetică medie
E – alungită
N1, p239

491. Elementele componente ale protezei parţiale mobilizabile:

A – şeile protezei
B – dinţii artificiali
C – corpul protezei
D – elementele de ancorare, fixare şi stabilizare
E – elementele antideformante
N1, p240

492. Baza protezei parţiale mobilizabile este prezentată de:

A – elementele de ancorare, menţinere şi stabilizare
B – dinţii artificiali
C – conectorul principal
D – conectorii secundari
E – şeile protezei
N1, p244

493. Dinţii artificiali în proteza parţială mobilizabilă pot fi din:

A – oasele animalelor
B – acrilate
C – lemn special
D – aliajele metalelor
E – ceramică
N1, p240

494. Croşetele din sîrmă sînt alcătuite din următoarele segemente:

A – dentar
B – mandibular
C – maxilar
D – elastic
E – de fixare
N1, p241

75
495. Limitele protezei parţiale mobilizabile acrilice la maxilă:
A – vestibular – fundul de sac în limitele mucoasei pasiv - mobile
B – vestibular – fundul de sac depăşind limitele mucoasei pasiv - mobile
C – vestibular – nu ajunge cu 1- 2 mm la mucoasa pasiv - mobilă
D – în zona dinţilor frontali restanţi – la colet
E – în zona dinţilor frontali restanţi - supracingular
N1, p244

496. Limitele protezei parţiale mobilizabile acrilice la maxilă:

A – în zona dinţilor laterali restanţi pînă în zona supraecuatorială
B – în zona dinţilor laterali restanţi pînă în zona subecuatorială – la colet
C – în zona dinţilor frontali restanţi - supracingular
D – în zona dinţilor frontali restanţi – la colet
E- În zona dinţilor frontali restanţi- pînă la marginea incisală
N1, p244

497. Dimensiunele bazei protezei parţiale mobilizabile acrilice depind de:

A – numărul dinţilor restanţi
B – starea arcadei dentare antagoniste
C – topografia breşelor arcadei dentare
D – funcţia glandelor salivare
E – tipul de ocluzie
N1, p244

498. Limitele bazei protezei parţiale mobilizabile acrilice la maxilă în zona distală depind de:
A – înălţimea caronară a dinţilor restanţi
B – caracterul breşei – terminală s-au limitată distal
C – mărimea breşelor arcadei dentare
D – gradul de înclinare a dinţilor restanţi
E – tipul de ocluzie
N5

499. Limita distală în proteza parţială mobilizabilă acrilică la maxilă va fi în zona liniei Ah în
următoarele situaţii clinice:
A – în edentaţiile întinse bilaterale terminale
B – în edentaţiile întinse unilaterale terminale
C – în edentaţiile medii bilaterale terminale la prezenţa tuberozităţilor maxilare retentive
D – în edentaţiile medii bilaterale terminale la prezenţa tuberozităţilor maxilare protetic negative
E – în edentaţiile laterale medii intercalate
N1, p244

500. Limitele bazei protezei parţiale mobilizabile acrilice la mandibulă în zona dinţilor restanţi:
A – la coletul dinţilor frontali
B – supracingular în zona dinţilor frontali
C – subecuatorial în zona dinţilor laterali
D – la coletul dinţilor laterali
E – supraecuatorial în zona dinţilor laterali
N1, p245

501. Baza protezei parţiale mobilizabile acrilice poate fi confecţionată din:

A – acrilate termopolimerizabile dure
B – acrilate termopolimerizabile elastice
C – mixt
D – aliajele Cr-Co
E – ceramică
76
 N1, p245

502. Protezele parţiale mobilizabile acrilice sînt indicate:

A – cînd sînt contraindicate punţile dentare
B – în ocluzia adîncă şi alergii
C – cînd sînt contraindicate protezele parţiale mobilizabile scheletate
D – în edentaţiile subtotale
E – la absenţa totală a dinţilor
N5

503. Dezavantajele protezelor parţiale mobilizabile acrilice:

A – nu sînt fizionomice
B – au un suport muco-osos
C – micşorează volumul cavităţii orale
D – nu restabilesc întocmai DVO
E – provoacă apariţia galvanozei în cavitatea orală
N5

504. La fixarea şi stabilizarea protezelor parţiale mobilizabile acrilice cele mai favorabile linii
croşetare sînt:
A – sagitală
B – diagonală
C – transversală
D – punctiformă
E – dreaptă
N1, p248

505. La fixarea protezei parţiale mobilizabile acrilice la maxilă cele mai favorabile linii croşetare
sînt:
A – diagonală
B – sagitală
C – dreaptă
D – în suprafaţă
E – transversală
N1, p248

506. La fixarea protezei parţiale mobilizabile acrilice la mandibulă cele mai favorabile linii
croşetare sînt:
A – tangenţială
B – diagonală
C – dreaptă
D – transversală
E – în suprafaţă
N1, p248

507. La confecţionarea croşetelor din sîrmă prin tehnica de îndoire se utilizează cleşte:
A – crampon
B – în cioc
C – cu fălci rotunde
D – cu fălci piramidale
E – de tăiat sîrmă
N2, p299

508. Conectorul principal în protezele parţiale moblizabile scheletezate este prezentat de:
A – bare
77
B – capse
C – plăcuţe
D – dejunctoare de forţă
E – benzi
N2, p318

509. În proteza parţial moblizabilă scheletezată şeile protezei pot fi:

A – întreg metalice
B – parţial metalice incluse în acrilat
C – suspendate
D – elastice
E – tangenţiale
N2, p318

510. Lăţimea şi grosimea barei – ca conector principal al protezei parţial mobilizabile scheletate la
mandibulă este de:
A – lăţimea de 3,0 mm
B – lăţimea de 8,0 mm
C – lăţimea de 0,5 mm
D – grosimea de 0,5 – 1,0 mm
E – grosimea de 1,5 – 2,0 mm
N2, p320

511. Formele de bare linguale în proteza parţială mobilizabilă scheletată:

A – rotundă
B – în şa
C – semirotundă
D – ovoidală
E – în semişa
N1, p254

512. Conectorul principal în protezele parţiale mobilizabile scheletezate la mandibulă prezentat de

plăcuţe dento-mucosole se realizează:
A – în contact cu suprafaţa orală a dinţilor supracingular sau supraecuatorial
B – la o distanţă de 0,2-0,3 mm de la mucoasă
C – la o distanţă de 0,4 mm de la mucoasă
D – la o distanţă de 3-4 mm de la fundul sacului planşelului bucal
E – se realizează la dorinţă
N2, p321

513. În funcţie de starea parodontului dinţilor de suport şi gradul de rezilienţă a fibromucoasei

conectorii secundari în proteza parţial mobilizabilă scheletezată pot fi:
A – rigizi
B – semilabili
C – labili
D – subţiri
E – groşi
N2, p336

514. În protezele parţiale mobilizabile scheletate elementele de ancorare, fixare şi stabilizare sunt
prezentate de:
A – diferite tipuri de croşete
B – arcuri intermaxilare
C – magniţi
D – implante
78
E – sisteme speciale
N2, p321

515. Croşetele utilizate în protezele parţiale mobilizabile scheletezate pot fi confecţionate prin:
A – presare
B – îndoire
C – turnare
D – coacere
E – galvanoplastie
N5

516. După numărul dinţilor pe care se aplică, Rîndaşu deosebeşte croşete:

A – monodentare
B – bidentare
C – multidentare
D – dento-alveolare
E – tridentare
N2, p321

517. În protezele parţiale mobilizabile scheletezate se utilizează următoarele tipuri de croşete:

A – Ackers
B – Kemeny
C – Ney
D – Roach
E – Dolder
N2, p321

518. În protezele parţiale mobilizabile scheletezate se utilizează următoarele sisteme speciale de

fixare şi stabilizare:
A – culisele
B – capsele
C – croşetele Ney
D – sistemul Dolder-Rumpel
E – croşetele Kemeny
N2, p329

519. Protezele parţiale mobilizabile scheletezate sînt indicate cînd pe cîmpul protetic avem
următorul număr de dinţi restanţi cu parodontul sănătos:
A – 1 dinte
B – 2 dinţi situaţi alături
C – 3 dinţi situaţi alături
D – 4 dinţi situaţi în zona frontală limitaţi de primii premolari
E – 5-6 dinţi situaţi în zona frontală
N5
520. Axul de inserţie şi dezinserţie a protezei parţiale mobilizabile scheletezate de pe cîmpul
protetic poate fi:
A – strict vertical
B – liber
C – cu eforturi
D – vertical spre dreapta
E – vertical spre stînga
N2, p344
521. Axul de inserţie şi dezinserţie a protezei parţiale mobilizabile scheletezate de pe cîmpul
protetic poate fi:
A – pe toţi dinţii
79
B – pe cîţiva dinţi
C – vertical posterior
D – pînă la colet
E – vertical anterior
N2, p344

522. Metodele de determinare a axului de inserţie se dezinserţie a protezei parţiale mobilizabile

scheletezate:
A – fiziologică
B – liberă
C – de alegere
D – de autodeterminare
E – de determinare a înclinării medii a axelor dinţilor stîlpi
N2, p344

523. Tijele retentivometre sînt piese anexe la paralelograf cu dimensiuni:

A – 0,25 mm
B – 0,5 mm
C – 0,75 mm
D – 1,0 mm
E – 1,5 mm
N2, p348

524. Sistemul Dolder-Rumpel de fixare a protezelor parţiale mobilizabile acrilice poate fi:
A – rigid
B – rezelient
C – fizico-chimic
D – fizic
E – chimic
N2, p305

525. Croşetul în “T” cu conector secundar prelungit este indicat în edentaţiile Kennedy:
A – cl. I
B – cl. II
C – cl. III
D – cl. IV
E – cl. V
N2, p326

526. Sistemul croşetar Roach include croşetele în formă de litere:

A – C, L
B – U, S
C – T, I, R
D – A, K
E – E, Z
N2, p324

527. Tabloul clinic al edentaţiei parţiale se va găsi în dependenţă de:

A- caracterul respiraţiei
B- numărul dinţilor absenţi
C- respectarea igienii cavităţii arale
D- factorul etiologic
E- starea dinţilor restanţi
N2, p235

80
528. Din simptomele endobucale ale edentaţiei parţiale fac parte:
A- dereglări de integritate a unei sau ambelor arcade dentare
B- migrări dentare a dinţilor restanţi
C- dereglări gustative
D- dereglări de respiraţie
E- abraziunea patologică a dinţilor din grupa funcţională
N5

529. Tabloul clinic al edentaţiei parţiale în caz de pierdere a dimensiunei verticale de ocluzie se v-
a manifesta prin:
A- păstrarea dimensiunei treimei inferioare a feţii
B- micşorarea dimensiunei treimei inferioare a feţii
C- majorarea dimensiunei treimei inferioare a feţii
D- pronunţarea plicelor nazo-labiale şi mentonieră
E- coborîrea comisurilor gurii
N5

530. Tabloul clinic al edentaţiei parţiale se va găsi în dependenţă de:

A- caracterul alimentelor
B- frecvenţa alimentaţiei
C- timpul ce s-a scurs de la extracţia dinţilor
D- starea ţesuturilor dure a dinţilor restanţi
E- starea generală a organismului
N1, p236

531. La examenul endobucal al pacienţilor cu edentaţii parţiale se determină starea:

A- dinţilor restanţi
B- articulaţiei temporo-mandibulare
C- a apofizelor alveolare edentate
D- a unghurilor mandibulare
E- a mucoasei cavităţii arale
N5

532. Apofiza alveolară în spaţiile edentate este examinată din punct de vedere a:
A- dimensiunii
B- formei
C- mobilităţii
D- stabilităţii
E- nu se examinează
N1, p238

533. Conform topografiei breşelor arcadelor dentare edentaţia parţială poate fi localizată:
A- circular
B- frontal
C- lateral
D- mixt
E- segmentar
N1, p198
534. La examenul endobucal în caz de edentaţie parţială se v-or utiliza următoarele instrumente:
A- oglinda stomatologică
B- pensa stomatologică
C- pensa anatomică
D- pensa chirurgicală
E- elevatorul
N1, p50
81
535. Examenul clinic a apofizei alveolare edentate în edentaţiile parţiale se v-a efectua prin:
A-radiografie
B- inspecţie
C- palpare
D- sondare
E- percuţie
N5

536. Fibromucoasa cavităţii arale se împarte în:

A- transparentă
B- activ mobilă
C- pasiv mobilă
D- imobilă
E- netransparentă
N1, p55

537. Fibromucoasa imobilă a cavităţii orale acoperă:

A- procesele alveolare
B- palatul moale
C- palatul dur
D- planşeul bucal
E- limba
N1, p55

538. Din formaţiunile anatomice ale fibromucoasei la maxilă fac parte:

A- palatul moale
B- papila incizivală
C- ruge palatine
D- frenul buzei superioare
E- palatul dur
N5

539. Din formaţiunile anatomice ale fibromucoasei la mandibulă fac parte:

A- tuberculii piriformi
B- frenul buzei inferioare
C- planşeul bucal
D- torusul mandibular
E- frenul limbii
N5

540. Materialele din siliconi utilizate la modelarea machetei scheletului protezei parţiale
mobilizabile scheletate are imprimări ale componentelor scheletului:
A- bare
B- benzi
C- plăcuţe
D- braţe de croşete
E- croşete mucosale
N2, p354

EDENTAŢIA TOTALĂ ŞI TEHNOLOGIA CONFECŢIONĂRII PROTEZELOR TOTALE

82
541. Cîmpul protetic în edentaţia totală se subîmparte în:
A- spaţiul Ney
B- zona funcţională
C- zona glandulară
D- zona de sprigin
E- zona papilei incisivale
N5

542. Zona de spriginîn în edentaţia totală la maxilă include:

A- regiunea inserţiei muşchiului buccinator
B- tuberozităţile maxilare
C- regiunea liniei “Ah”
D- palatul dur
E- procesele alveolare
N1, p356

543. Componentele protezei totale:

A- elemente de menţinere şi stabilizare
B- şeile protezei
C- dinţi artificiali
D- conectorul principal
E- conectorii secundarii
N1, p356

544. Proteza totală poate fi confecţionată din:

A- acrilate termopolimerizabile de culoare roză
B- aliajele argintului
C- acrilate autopolimerizabile
D- acrilate termopolimerizabile fără coloranţi
E- acrilate elastice
N1, p356

545. Baza protezei totale este prezentată de:

A- şeile protezei
B- dinţii artificiali
C- conectorul principal
D- conectorii secundari
E- conectorii parţiali
N2, p363

546. Gravarea liniei americane pe modelul definitiv în edentaţia totală prevede crearea:
A- Unei făşii cu lăţimea de 1,0 mm
B- Unei făşii cu lăţimea de 2,0 mm
C- Unei făşii cu lăţimea de 3,0 mm
D- Unei făşii cu adîncimea de 1,0 mm
E- Unei făşii cu adîncimea de 1,5 mm
N2, p371

547. Lingurile amprentare individuale se confecţionează din:

A- acrilate termopolimerizabile
B- ceară de bază
C- materiale amprentare siliconice
D- ghips
E- acrilate autopolimerizabile
83
 N1, p361

548. Deosebim următoarele varietăţi de amprente funcţionale:

A- pasive la mandibulă
B- pasive la maxilă
C- diferenţiate
D- compresive
E- decompresive
N1, p361

549. La absenţa totală a dinţilor au loc următoarele modificări în sistemul stomatognat:

A- agravarea actului de respiraţie
B- activarea procesului de reducţie a scheletului cranio-facial
C- activarea procesului de reducţie a ţesuturilor moi ce acoperă scheletul cranio-facial
D- activarea funcţiei muşchilor oro-faciali
E- activarea funcţiei muşchilor mobilizatori ai mandibulei
N1, p334

550. Reducţia pronunţată a scheletului facial în edentaţiile totale are loc în următoarele zone:
A- în etajul superior al feţei
B- în etajul mediu al feţei
C- în etajul inferior al feţei
D- în zona laterală stînga
E- în zona laterală dreapta
N1, p335

551. Cîmpul protetic în edentaţia totală la maxilă este prezentat de:

A- procesele alveolare
B- valul palatin
C- bolta palatină
D- tuberozităţile maxilare
E- tuberculii piriformi
N1, p343

552. Tipurile de atrofie ale maxilei şi mandibulei în edentaţiile totale se clasifică:

A- la maxilă după Schroder
B- la maxilă după Agapov
C- la mandibulă după Koller
D- la mandibulă după Rubinov
E- la maxilă şi mandibulă după Ghelman
N1, p339

553. Metode de fixare a protezelor totale:

A- mecanice
B- biomecanice
C- trainice
D- fizice
E- provizorie
N1, p 351

554. Williams după corelaţia dintre forma feţii şi forma dinţilor deosebeşte:
A- dinţi fără formă geometrică
B- dinţi triunghiulari
C- dinţi patraţi
D- dinţi în baionetă
84
E- dinţi ovoidali
N1, p357

555. Baza protezei totale este prezentată de:

A- şeile protezei
B- conectorul principal
C- conectorul secundar
D- conectorul intermediar
E- proteza totală şei nu are
N2, p363

556. Sangiuolo grupează toate varietăţile cîmpului protetic edentat total în următoarele clase
pentru ambele maxilare:
A- substratul osos este bine exprimat
B- substratul osos are un grad de exprimare mediu
C- substratul osos are un grad de atrofie mărit (avansat)
D- substratul osos are o formă ovoidală
E- substratul osos are o formă triunghiulară
N1, p348

557. Rîndaşu clasifică procesele alveolare edentate total în:

A- late
B- înguste
C- retentive
D- neretentive
E- neutre
N1, p343

558. Liniile de orientare ce se trasează pe modelul definitiv la maxilă în edentaţia totală:

A- linia mijlocului procesului alveolar
B- linia mediană
C- linia rugiilor palatine
D- linia retromolară
E- linia ce marchează fibromucoasa activ mobilă
N2, p369

559. Aparatele necesare pentru realizarea modelului:

A- şlif motor
B- vacum-malaxor
C- masă vibratorie
D- micromotor
E- chiuvetă
N2, p127

560. Materiale din care pot fi confecţionate modelele funcţionale în edentaţiile totale:
A- ceară de bază
B- ceară de modelare
C- materiale siliconice
D- masă termorezistentă (refractară)
E- ghips medical
N2, p93

561. Pentru prelucrarea mecanică a lingurii individuale acrilice e necesar de instrumente abrazive:
A- perii de puf
B- petre de carborund
85
C- freze metalice
D- discuri de carborund
E- perii aspre
N2, p115

562. Bordurile de ocluzie în edentaţiile totale trebuie să corespundă cerinţelor:

A- înălţimea de 10-12mm în regiunea frontală
B- înălţimea de 10-12mm în regiunea laterală
C- lăţimea de 6-8mm în regiunea frontală
D- lăţimea de 5-6mm în regiunea frontală
E- înălţimea în regiunea laterală de 6-8mm
N2, p145

563. Indicaţi materialele din care se confecţionează protezele totale:

A- acrilate termopolimerizabile
B- acrilate autopolimerizabile
C- aliaje crom-cobalt
D- acrilate fluide (prin injectare)
E- compozite
N1, p356

564. Pentru montarea dinţilor după metoda Gysi, Vasiliev, Katz e necesar ca relaţiile intermaxilare
centrice să fie apreciate cu:
A- borduri de ocluzie acrilice
B- borduri de ocluzie de ceară
C- borduri de ocluzie din material amprentar termoplastic
D- borduri de ocluzie din ghips
E- toate variantele susnumite posibile de utilizat
N5
565. Schimbul cerii pe acrilat la confecţionarea protezei totale se efectuiază prin:
A- aplicarea valului pregătit din acrilat în tipar
B- aplicarea plăcii pregătite din acrilat în tipar
C- metoda injectării
D- aplicarea pulberii din acrilat
E- metodele susnumite nu se utilizează la proteza totală
N1, p356

566. Metodele moderne de confecţionare a bazei protezei totale:

A- Metoda manuală
B- aplicarea strat cu strat a acrilatului fotopolimerizabil
C- aplicarea acrilatului termopolimerizabil la stadia de nisip umectat
D- metoda injectării acrilatului special
E- aplicarea pe straturi a acrilatului autopolimerizabil
N2, p102;185

567. La realizarea arcadelor dentare în protezele totale se folosesc dinţii:

A- diatorici (molari şi premolari) din porţelan
B- cu butoane sau crampoane (frontali) din porţelan
C- acrilici (frontali şi laterali)
D- speciali
E- din compozite semiprefabricaţi
N1, p357

568. Parametrii articulatorului universal sînt:

A- prezenţa a două articulaţii
86
B- unghiul de înclinare sagitală a pantei tuberculilor articulari 170
C- unghiul de înclinare sagitală a pantei tuberculilor articulari 330
D- prezenţa triunghiului Bonwill
E- posibilitatea efectuării mişcărilor mandibulare numai în plan sagital
N2, p148

569. Particularităţile articulatorului individual sînt:

A- efectuarea mişcărilor numai în plan vertical
B- posibilitatea fixării modelului maxilei în raport cu particularităţile articulaţiei temporo-
mandibulare şi planul Frankfurt
C- unirea ramei superioare şi inferioare are loc printr-o balama
D- se fixează în articulator întîi modelul mandibulei apoi a maxilei
E- posibilitatea reglării unghiului de înclinare a tuberculilor articulari
N2, p148

570. Cîmpul protetic edentat total este împărţit în:

A – zona de tracţiune
B – zona torusului palatin
C – zona planşeului bucal
D – zona de sprijin
E – zona de succiune
N5

571. Zona de sprijin a cîmpului protetic edentat total la maxilă este prezentată de:
A – crestele alveolare edentate total şi tuberozităţile maxilare
B – proeminenţile zigomatice
C – torusul palatinal
D – bolta palatină
E – valul palatin
N5

572. Zonele funcţionale ale cîmpului protetic mandibular în edentaţiile totale sînt:
A – zonele tuberculilor piriformi
B – zonele linguale şi vestibulare laterale
C – zonele centrale şi laterale ale crestelor alveolare
D – zona centrală a crestei alveolare
E – zonele centrale- linguală şi labială
N5

573. Menţinerea protezei totale pe cîmpul protetic la maxilă se realizează datorită:

A – succiunei
B – greutăţii protezei
C – deglutiţiei
D – adeziunei
E – respiraţiei corecte
N5

574. Din regulile generale de montare a dinţilor în edentaţiile totale după Gysi fac parte:
A – dinţii laterali superiori se montează cu zona cervicală pe centrul procesului alveolar
B – dinţii laterali inferiori se montează în zona cervicală pe centrul apofizei alveolare
C – dinţii frontali superiori se montează în afara centrului procesului alveolar
D – dinţii frontali inferiori se montează pe centrul procesului alveolar
E – dinţii frontali la ambele maxilare se montează strict vertical
N2, p374

87
575. Din liniile de orientare trasate pe modelul definitiv al mandibulei în edentaţia totală fac parte:
A – linia mediană
B – liniile ce împart în două jumătăţi tuberculii piriformi
C – linia transversală trasată pe centrul procesului alveolar din zona frontală
D – marcarea limetelor tuberculilor piriformi
E – marcarea contururilor proceselor alveolare
N2, p369

576. După înălţimea marginelor deosebim amprente funcţionale:

A – de succiune
B – fiziologice
C – anatomice
D – propriu zise
E – parţiale
N1, p361

577. După gradul de compresie a mucoasei amprentele funcţionale pot fi:

A – de compresie
B – de dispovărare
C – de tracţiune
D – diferenţiate
E – de succiune
N1, p361

578. La corectarea lingurilor amprentare individuale se utilizează teste funcţionale:

A – după Herbst
B – cu amplitudă mică
C – cu amplitudă medie
D – cu amplitudă mare
E – intensive
N1, p364

579. Adaptarea lingurii amprentare individuale prevede:

A – aducerea marginilor pînă la un contact intim cu mucoasa pasiv mobilă
B – aducerea marginilor pînă la fundul de sac
C – realizarea grosimei marginilor conform volumului fundului de sac
D – grosimea marginilor nu are importanţă
E – eliberarea frenurilor şi a plicelor
N1, p362

580. Modelarea funcţională a marginilor amprentei funcţionale în edentaţia totală se efectuează

prin tehnici:
A – modelări efectuate manual de medic
B – modelări efectuate de pacient la comanda medicului
C – modelări efectuate sinestătător de pacient
D – modelări mixte
E – modelări instrumentale
N1, p366

88
 SIMPTOMATOLOGIA AFECŢIUNILOR STOMATOLOGICE DE BAZĂ CE NECISITĂ
UN TRATAMENT ORTOPEDO-PROTETIC ŞI METODELE DE EXAMINARE A
BOLNAVILOR ÎN CLINICA DE PROTETICĂ DENTARĂ

581. Examenul clinic subiectiv al pacientului în clinica de protetică dentară include:

A-motivaţia
B-gnatodinamometria
C-istoria actualei maladii
D-istoria vieţii
E-inspecţia
N1, p47

582. Examenul clinic obiectiv al pacientului în clinica de protetică dentară include:

A-motivaţia
B-inspecţia
C-palparea
D-radiografia
E-miotonometria
N1, p49

583. Examenul clinic al apofizelor alveolare edentate se va efectua prin:

A-radiografia panoramică
B-palpare
C-inspecţie
D-studiul pe modelul diagnostic
E-aprecierea densităţii ţesutului osos
N1, p49

584. La examenul clinic al mucoasei bucale se va studia mucoasa:

A-activ mobilă
B-pasiv mobilă
C-dură
D-elastică
E-imobilă
N1, p347

585. Mucoasa activ mobilă a cavităţii orale acoperă:

A-palatul dur
B-palatul moale
C-planşeul bucal
D-procesele alveolare
E-buzele
N1, p347
586. Mucoasa imobilă a cavităţii orale acoperă:
A-limba
B-palatul dur
C-procesele alveolare
D-obrajii
E-buzele
N1, p347
587. Din metodele paraclinice de examinare a musculaturii zonei maxilo-faciale fac parte:
A-inspecţia
B-palparea
C-miotonometria
D-electromiografia
89
E-gnatosonia
N1, p64;71;74
588. Din metodele radiografice de studiu a articulaţiei temporo-mandibulară fac parte:
A-tomografia
B-artrografia
C-cineradiografia
D-electroradiografia
E-teleradiografia
N1, p63

589. Deosebim următoarele grade de mobilitate patologică a dinţilor:

A-I
B-II
C-III
D-IV
E-V
N5

590. La investigarea microcurenţilor electrici în cavitatea bucală se utilizează:

A-microampermetrul
B-potenţiometrul
C-miotonometrul
D-gnatodinamometrul
E-fagodinamometrul
N1, p74

591. Din metodele dinamice (funcţionale) de determinare a eficienţii masticatorii fac parte
metodele elaborate de:
A-Agapov
B-Rubinov
C-Oxman
D-Ghelman
E-Mamlok
N1, p69-70

592. Înregistrarea contactelor dento-dentare la examenul relaţiilor ocluzale statice între arcadele
dentare se efectuiază:
A-vizual
B-cu hîrtie de articulare
C-cu plăcuţe de ceară ramolită
D-cu creionul simplu
E-cu creionul chimic
N1, p57

593. Din metodele statice de determinare a eficienţii masticatorii fac parte metodele elaborate de.
A-Agapov
B-Oxman
C-Mamlok
D-Rubinov
E-Ghelman
N1, p66

594. Principiul profilactic de tratament protetic prevede:

A- profilaxia locală
B- profilaxia respiraţiei nazale
90
C- profilaxia generală
D- profilaxia obiceiurilor vicioase
E- profolaxia tabacismului
N1, p84

595. Edentaţia parţială ca formă nozologică a afecţiunelor sistemului stomatognat poate fi:
A-fără micşorarea dimensiunei verticale de ocluzie
B-cu micşorarea dimensiunei verticale de ocluzie
C-cronică
D-acută
E-exagerată
N5

596. Din formele nozologice ale sistemului stomatognat ce necesită un tratament ortopedo-protetic
fac parte:
A-edentaţia totală
B-edentaţia parţială
C-abraziunea fiziologică a dinţilor
D-abraziunea patologică a dinţilor
E-pulpitele
N1, p76

597. Din simptomele subiective ale afecţiunilor sistemului stomatognat ce necesită un tratament
ortopedo-protetic fac parte:
A-durerea
B-deriglări fizionomice
C-absenţa parţială a dinţilor
D-absenţa totală a dinţilor
E-deriglări de masticaţie
N1, p335

598. Din simptoamele obiective ale afecţiunilor sistemului stomatognat ce necesită un tratament
ortopedo-protetic fac parte:
A-prăbuşirea buzei superioare
B-durerea
C-prezenţa breşelor arcadelor dentare
D-discromiile dentare
E-respiraţia orală
N5

599. Simptoamele exobucale ale afecţiunilor sistemului stomatognat ce necesită un tratament

ortopedo-protetic se v-or manifesta prin:
A-asimitrii faciale
B-deriglări de formă a nasului
C-prăbuşirea buzelor
D-modificarea unghiurilor mandibulei
E-modificări de culoare a feţii
N5

600. Exobucal la examenul pacientului în clinica de protetică dentară prin palpare se pot examina:
A- starea muşchiului digastricus
B- starea muşchilor pterigoidieni interni
C- starea muşchilor limbii
D- ganglionii limfatici cervicali superficiali
E- inserţia inferioară a muşchilor temporali
91
 N1, p59-60

Bibliografie
1. Postolachi I. şi colaboratorii – Protetica dentară. – Chişinău, “Ştiinţa” 1993
2. Bîrsa Gn., Postolachi I. – Tehnici de confecţionare a protezelor dentare. – Chişinău, “Ştiinţa”
1993
3. Гаврилов Е.И., Щербаков А.С., - Ортопедическая стоматология. Москва. Изд.
»Медицина». 1984
4. Копейкин В.Н., Демнер Л.М. – Зубопротезная техника. Москва. Изд. »Медицина» 1985

92
 GRILA
răspunsurilor la teste pentru examenul de promovare la Stomatologia Ortopedică pentru studenţii
anului II în anul universitar
2002-2003

1. B
2. C 48. B 94. E 140. E
3. A 49. C 95. D 141. C
4. C 50. C 96. A 142. D
5. C 51. B 97. C 143. A
6. C 52. A 98. C 144. E
7. D 53. D 99. D 145. C
8. B 54. C 100. A 146. E
9. B 55. B 101. C 147. C
10. B 56. C 102. A 148. B
11. B 57. A 103. D 149. B
12. E 58. C 104. C 150. C
13. C 59. B 105. E 151. C
14. A 60. A 106. B 152. E
15. B 61. B 107. C 153. E
16. B 62. B 108. B 154. A
17. B 63. B 109. A 155. E
18. C 64. C 110. C 156. A
19. E 65. D 111. A 157. D
20. E 66. E 112. B 158. B
21. A 67. D 113. D 159. A
22. C 68. B 114. B 160. E
23. B 69. A 115. A 161. A
24. B 70. B 116. C 162. D
25. E 71. C 117. A 163. B
26. A 72. C 118. E 164. D
27. C 73. A 119. C 165. C
28. D 74. D 120. A 166. E
29. A 75. E 121. E 167. C
30. C 76. B 122. B 168. E
31. B 77. B 123. C 169. D
32. A 78. A 124. B 170. E
33. A 79. D 125. C 171. C
34. A 80. A 126. B 172. D
35. C 81. B 127. A 173. E
36. A 82. B 128. B 174. B
37. A 83. D 129. C 175. A
38. B 84. A 130. D 176. A
39. A 85. C 131. E 177. D
40. B 86. B 132. E 178. E
41. A 87. D 133. B 179. E
42. A 88. B 134. A 180. B
43. B 89. C 135. E 181. D
44. C 90. A 136. B 182. B
45. E 91. B 137. C 183. A
46. D 92. B 138. C 184. B
47. C 93. E 139. A 185. D
93
186. A 241. E 296. D 351. A;B
187. A 242. B 297. B 352. A;C;D
188. C 243. D 298. C 353. A;B;C
189. D 244. B 299. A 354. A;B;D
190. C 245. C 300. A 355. A;B;D
191. B 246. A 301. B;E 356. A;C;D;E
192. C 247. B 302. B;D 357. A;B;D
193. D 248. D 303. B;C;E 358. B;C
194. C 249. C 304. B;D 359. A;B;C;E
195. A 250. D 305. A;E 360. B;C;D
196. A 251. D 306. B;C;E 361. B;D
197. A 252. C 307. C;E 362. A;B;D
198. D 253. B 308. A;D;E 363. A;E
199. E 254. D 309. C;E 364. A;B
200. B 255. A 310. B;D 365. B;D
201. B 256. C 311. B;E 366. A;C
202. A 257. B 312. B;D 367. A;C;D
203. C 258. D 313. D;E 368. B;C;D
204. E 259. E 314. A;C 369. C;E
205. B 260. E 315. B;D 370. B;D
206. A 261. A 316. B;C;E 371. A;C;D
207. B 262. B 317. A;B;C 372. A;C
208. A 263. E 318. B;E 373. B;D;E
209. A 264. A 319. C;D 374. C;D
210. E 265. B 320. A;C 375. B;D
211. D 266. A 321. C;E 376. A;B;E
212. A 267. C 322. D;E 377. B;D;E
213. C 268. B 323. B;C;E 378. A;C;E
214. C 269. A 324. D;E 379. A;B
215. E 270. B 325. A;B;C 380. A;B;C;D
216. D 271. A 326. A;C 381. A;B
217. C 272. A 327. B;C;D 382. A;C
218. C 273. E 328. D;E 383. A;D
219. E 274. B 329. B;C;D;E 384. B;C
220. A 275. D 330. A;D 385. A;B
221. B 276. A 331. A;D 386. B;E
222. A 277. A 332. C;E 387. B;C
223. B 278. A 333. A;C;D 388. B;D
224. C 279. E 334. A;B;C 389. A;C
225. A 280. C 335. A;C 390. B;C
226. C 281. B 336. B;C;E 391. A;C;D
227. B 282. C 337. B;E 392. B;D;E
228. E 283. A 338. B;E 393. A;C;D
229. C 284. D 339. C;E 394. A;B;D
230. D 285. A 340. A;C;D 395. A;B;D
231. D 286. A 341. C;D 396. B;E
232. B 287. C 342. C;E 397. A;C;D
233. B 288. D 343. A;C;E 398. A;B;E
234. C 289. A 344. A;D 399. A;B;E
235. A 290. C 345. A;B;D 400. A;D
236. D 291. A 346. A;C 401. B;C
237. B 292. E 347. B;C;E 402. B;C;E
238. C 293. B 348. C;D;E 403. A;C
239. D 294. B 349. A;B;C 404. A;B
240. A 295. C 350. A;B 405. A;B;C
94
406. A;C;D 455. A;C;D 504. B;C 553. A;B;D
407. A;B;E 456. B;C;D 505. A;D 554. B;C;E
408. B;C 457. C;D 506. D;E 555. A;B
409. A;B;C 458. A;B;E 507. A;B;C;E 556. A;B;C
410. B;D 459. A;C;D 508. A;C;E 557. C;D;E
411. A;B 460. A;B;D 509. A;B 558. A;B
412. B;C 461. C;E 510. A;E 559. B;C
413. A;B 462. A;B;C 511. A;C;D 560. D;E
414. A;D 463. A;B 512. A;D 561. B;C;D
415. C;E 464. A;B;C 513. A;B;C 562. A;D;E
416. A;C 465. A;C;E 514. A;E 563. A;C;D
417. A;B 466. A;C;D 515. B;C 564. B;C
418. C;D 467. A;B,C 516. A;B;E 565. A;B;C
419. B;D 468. B;D 517. A;C;D 566. B;D
420. C;E 469. A;B 518. A;B;D 567. A;B;C
421. A;C;E 470. A;B;C 519. D;E 568. A;C;D
422. A;C 471. B;C 520. A;D;E 569. B;E
423. D;E 472. B;C 521. C;E 570. D;E
424. B;C 473. A;E 522. B;C;E 571. A;D
425. A;C 474. A;B;C 523. A;B;C 572. A;B;E
426. A;B 475. B;C;D 524. A;B 573. A;D
427. A;C 476. A;B 525. A;B 574. A;B;C;D
428. A;C 477. A;B;D 526. A;B;C 575. A;B;C;D
429. A;B;C 478. B;D 527. B;D;E 576. A;D
430. B;C 479. A;B;D 528. A;B;E 577. A;B;D
431. A;C;D 480. B;C;D 529. B;D;E 578. A;C
432. A;B;D 481. A;B;D 530. C;D;E 579. A;C;E
433. A;C 482. B;D;E 531. A;C;E 580. A;B;D
434. A;B;E 483. A;B 532. A;B 581. A;C;D
435. A;B;D 484. A;B 533. B;C;D 582. A;B;C
436. A;B;D 485. B;D;E 534. A;B 583. B;C
437. A;B;D 486. A;C;D 535. B;C 584. A;B;E
438. A;B;C 487. A;B;E 536. B;C;D 585. B;C;E
439. B;C 488. A;B 537. A;C 586. B;C
440. B;D;E 489. B;D;E 538. B;C;D 587. C;D;E
441. A;D;E 490. A;D 539. A;B;E 588. A;B;C
442. A;D 491. A;B;D 540. A;B;C;D 589. A;B;C
443. A;B;C 492. C;E 541. B;D 590. A;B
444. B;C 493. B;D;E 542. B;D;E 591. B;D
445. A;B 494. A;D;E 543. B;C;D 592. B;C
446. A;D 495. A;D 544. A;D 593. A;B;C
447. A;C;D 496. A;D 545. A;C 594. A;C
448. A;C;E 497. A;C 546. C;E 595. A;B
449. A;B 498. B;C 547. A;B;E 596. A;B;D
450. D;E 499. A;B;D 548. C;D;E 597. A;B;E
451. B;C 500. B;E 549. B;C 598. A;C;D
452. C;D 501. A;C;D 550. B;C 599. A;C;D
453. C;D 502. A;C;D 551. A;C;D 600. A;B;D
454. A;B 503. B;C 552. A;C

95
 “APROB”
Prorector didactic, Prof. universitar
P.GALEŢCHI

Aprobate la şedinţa catedrei

Procesul verbal N 6 din 31.01.2003
Şeful catedrei, prof. universitar I.Postolachi

Aprobat la Comisia Metodică

a disciplinilor stomatologice
Procesul verbal N 10 din 11.02.2003
Preşedinte, prof. universitar D.Şcerbatiuc

96